Google This is a digital copy of a book that was prcscrvod for gcncrations on library shclvcs bcforc it was carcfully scannod by Google as part of a projcct to make the world's books discoverablc onlinc. It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject to copyright or whose legal copyright terni has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books are our gateways to the past, representing a wealth of history, cultuie and knowledge that's often difficult to discover. Marks, notations and other maiginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journcy from the publisher to a library and fmally to you. Usage guidelines Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to prcvcnt abuse by commercial parties, including placing lechnical restrictions on automated querying. We also ask that you: + Make non-commercial use ofthefiles We designed Google Book Search for usc by individuals, and we request that you use these files for personal, non-commercial purposes. + Refrainfivm automated querying Do noi send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machinc translation, optical character recognition or other areas where access to a laige amount of text is helpful, please contact us. We encouragc the use of public domain materials for these purposes and may be able to help. + Maintain attributionTht GoogX'S "watermark" you see on each file is essential for informingpcoplcabout this projcct and hclping them lind additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. + Keep it legal Whatever your use, remember that you are lesponsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other countiies. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can'l offer guidance on whether any specific use of any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search mcans it can bc used in any manncr anywhere in the world. Copyright infringement liabili^ can be quite severe. About Google Book Search Google's mission is to organizc the world's information and to make it univcrsally accessible and uscful. Google Book Search hclps rcadcrs discover the world's books while hclping authors and publishers rcach ncw audicnccs. You can search through the full icxi of this book on the web at |http: //books. google .com/l DICTIC LIMBEI DUPO ÃŽNSÄ‚RCINAREA DATA 1 a; T. LAURIA -^r^ V Bl NOUA TYPOGEiPHIA 19. STKl MEMORIEI FERICITULUI EVANGELIU ZAPPiÅž D'IN ALLU CUI FONDU SE LUCREDIA SI SE TIPARESCE, SE DEDICA ACESTU OPU. PREFATIONE. 1. Presentandu nationei una carte de însemnătatea acestei-a, una carte care co- prende tesaurulu cellu mai pretiosu allu totoru Eomâniloru, se semte imperiosa ne- cessitate de a spune in câteva vorbe, ce coprensu s*a aflatu co s'ar cad^ se aibă car- tea preste totu, cu ce planu si economia se se lucredie fiacare articlu in parte, in ce forma ortografica se se investimente fiacare cuventu, ce face obiectulu unui ar- ticlu. I. COPEENSUIU DlCTIONARIULUl SI AILU GLOSSAftIULUI. 2. Glossariu, Vocabtdariu, Didionariu, suntu numirile romanice celle mai usi- tate, cari s'au appiecatu si se appleca la coUectioni coprenditorie de materi'a unei limbe. Glossariele inse nu coprendu decfttu vorbe mai multu sau mai pucinu essite d*in usulu limbei. Vocabulariele nu dau decâtu cuventele celle mai usitate cu ÃŽn- semnările celle mai communi. Numai dictionariele caută a imbraciosiâ tota ma- teri'a unei limbe. Cei vechi nu ne au lassatu decâtu glossarie, si acestea mai multu sau mai pucinu necomplete ; nu avemu neci una proba, co ide'a macariu de unu vo- cabulariu, si cu atâtu mai pucinu de unu dictionariu, se fia germinatu in mentea celloru antici : dictionariele limbeloru classice essira mai tardfu din laboriosele lucrări alle invetiatilorud'in tempurele mai noue. D6ro si in capulu acestoru-a ide'a despre coprensulu unui dictionariu fu la inceputu, si chiaru peno mai deunadi, forte margenita : preoccupati numai de dorenti'a de a facilita iutellegerea minunateloru capete de opera alle litteratureloru antice, imbraciosiara, in dictionariele limbeloru greca si latina, numai limb'a autoriloru asia numiÅ£i classici. Dupo acesta norma apoi se lucrară si dictionariele limbeloru noue, alle carorn litterature adjunsesse la una desvoltare mai ÃŽnsemnata. Abia de currendu, multiamita lumineloru ce in annii d*in yrma addussora insemnatele progresse in filologfa, invetiatii se convinseră, co, limb'a unui poporu fiendu productulu acellui poporu, luatu in totulu desvoltarei selle in tempu, a margenf dictionariulu la una sengura epoca a limbei, si, ce e mai reu, la una sengura forma ce a luatu limb'a sub penn'a unui micu numeru de scriptori, ar fi, pre de una parte, a condemnâ limb'a la amorÅ£ire si deperire, 6to pre de alfa a face d'in limba uria enigma anevoia de intellessu. Aceste principie condussera neapperatu la ide'a, co dictîooariulu, ca tesauru allu limbai, cânta, Bub pedepsa de a â de pnciou folosa, 3e coprenda limb'a in totulu seu, se imbraciosiedie na oumai form'a mi numita classica, ci tote cuventele si constructionile de curente, nu numai cate se afla scrisse in yerce epoca a limbei, ci si câte se potu cullege d'in viula giaiu alju poporului, destullu numai ca acelle curente si combinationi de curente se fia correcte ai conforme cu geniulu limbei. Numai asia se da addererat'a fisio- Domfa a limbei ; numai asia lucrarea lessicografului este ce se cade ae fia, adecă unu opu artisticu plenu de riâtia. D'in contra, precumu morta si fora intellessu este imaginea unui omu, in care pictoriulu n'a sciutu dă caracteriulu acellei per- soae; totu aaiă de pncinu intellessu ra a,v6 limb'a intr'unu dictionariu, in care ou se roru produce tote caracteriele essentiali alle limbei. 3. Fre aceste large basi s'au lucratu dictionariele celle mai noue alle limbelom antice, cumu si alle unoru-a d'in limbele moderne culte. In urm'a acestora escellenti modelle, dictionariulu limbei rom&ne caută se se essecnte pre acea-asi scara, cu atfttu mai multn co limb'a româna la neci una epoca a sa, in neci una parte locuita de Români, n'a attensn inca acea effioresceutia numita classica, la allu cărui coprensu si forma se ne potemu margenf. Asia d^ro onu dictionariu rom&nu, demnu de a- cestu nume, caută se coprenda tote curentele, tote formele si constractionile de curente curatu romanice, câte rre una data s'au scrissu si câte mai allessu se andu in gur'a poporului romftnu d'in tote părÅ£ile, pre unde sortea a arruncatu pre Români : rerce vorba, rerce forma curatu romanica, aflese ea ia verce ăngbiu, in gur'a unui cătu de margenitu numeru de Români, are dreptulu necbntcstatu de a trece in gur'a *otora Românilorn, si prin urmare dreptulu de assemenea necontestatu de a4apetă nu locu in dictionariulu limbei române. Sengunilu criteriu, care caută se conducă ire lessicografulu românu, este si nn pote fi de câta romanitatea cnrenteloru in onna ca al in materia; abbaterea de la acestu criteriu duce de neapperatu la nein- ellegere, si prin ac^sta-a la pericin, la scissione intre fraÅ£ii de acellu-asi sânge, «no astadi asii de strinsu uniÅ£i prin legamentele limbei. ' 4. D'in contra rorbele de origine neromanica, ca slava, cinste, iubire, Hovnicu, reme, vremelnicu, stc^enire, tli^ba, sli^basiu, etc, nu potu si nu se cade se aibă ocn intr'unu dictionariu romanescu. Ca atâtu mai puciun potu figură bene in acesta Qonumentu allu romanitatei nostre, rorbe, cari, romanesci de origine, au inse forma traina, ca aeamitia, guraritia, amarnicu, etc., cari de neapperatu caută se d6 Io- nln celloru ee se audu cu forma romanesca : acariu, gurare, omoru. La curati'a ormei caută se tienemn ai mai multu inca de câtu la a materiei, pentru co form'a letermina si mai bene de c&tu materi'a addereratulu carecteriu allu unei limbe. jmb'a nostra ar pot6 ar^ de diece ori mai multe rorbe străine, si totuÅŸi ar reman^ omanica, pre câtu tempu si ar păstră, cumu si a pastratu, form'a sa romanica, 'ftta de mai9 este superioritatea formei asupr'a materiei, se pete intelleg^ forte lene si d'in alte ordini de lucruri, cari cadu mai dereptu sub semtirile o^Jstre : rnmoaele pannnre ee se tiessu d'in lan'a oilorn nostre, elegantile mobili ce se făcu l'ia lemnulu superbilora nuci ai României, Inssosele metassarfe ce se tragă d'in [ogosîele rermiloru crescuÅ£i de Români, suntu rerce, numai romanesci nu, peo- iru eo, des! &bricate d'in materi'a romanesca, form'a inpi?, snb care ne revinu, le ^-^5-^/ yîj este întipărită de mftn*a artistului strainu. Asia d^ro pentru vorbele de origine ro- manica, inse de forma străina, caută se fimu, de se pote, mai rigorosi de câtu pen- tru celle ce si de origine si de forma suntu străine limbei nostre. Scimu co pentru apperarea acestoru părăsite, cari nu potu de câtu sufibcâ arborele românu si im- pedecâ regulat*a si perfecta lui desvoltare, producu unii argumentele celle mai speciose. '^Care limba, dicu ei, nu a admissu vorbe străine? A scote apoi d*in limba assemeni vorbe, cari coprendu atâtea trassure viue d'in vi^ti'a poporului ce vorbesce acea limba, este ca si unu sacrilegiu. Ce este in fine limb'a, d^co nu medi- loculu de intellegere si communicare a ideeloru? Prin urmare d^co vorbele străine suntu hene intellesse de poporu, pentru ce ?e punemu in loculu loru altele nein- tellesse numai pentru cuventulu de puritate a limbei ?„ — Aceste si alte assemeni vorbe nu ar merită neci unu respunsu, d^co amu propune macariu, co vinu d'in una rea credentia. Suntemu inse deplenu convinÅŸi, co cei ce le dicu, nu si au datu tota luarea amente la una cestiune asia de importante, si co, daco adjungu la conclusioni atfttu de pucinu fundate, caus'a este numai si numai co nu au consideratu lucrulu destuUu de affundu si pre tote faclele lui. Si mai antâiu ar caută se ne intrebămu, cari anume si de ce natura suntu vorbele străine ce au capetatu unu dreptu de ce- tate in alte limbe culte alle Europei ? Numai unu respunsu categoricu si precisu la acesta întrebare pote dă una deslegare satisfactoria cestionei vorbeloru străine d*in ^imb'a nostra. Nu este aci loculu de a întră in ammenuntele ce s*ar cere spre a pune în deplena lumina tote datele, cate aru fi necessarie la deslegarea unei probleme asia de delicata. Gauta d^ro se ne margenimu a trage luarea a mente numai, co in domeniulu vietiei intime : in religione, în politica, in administratione, in legisla- tione, in occupationile de tota diu'a si de tota or*a, în totn ce attenge mai de ap- prope pre omu, verce limba culta cu greu si forte raru a lassatu se petrunda si se prenda radecina vorbele străine. Unu fericitu instinctu de conservare, assemenea cellui ce are fiacare fieutia viua, inspira fiacarei limbe orrore de verce strainismi. Ac^sta-a se pote ved6 in limbele culte celle mai bene formate, si* lucrulu nu potea si nu pote merge almentrele cu limb'a romanesca. Au reu a facutu limb*a romanesca, de a cautatu se se scape de zapcii, ispravnici, polcovnicif praporcid, etc? Gene ar fi acellu Bomănu, care, vercâta affectione ar portă, din errore credemu, vorbeloru străine, ar \t6 se se numesca astadi slujbasiu, sluga a stapanirei, etc, mai bene de câtu fwictionariUf ministru, etc.? Gene ar av6 coragiulu se sustiena, co stapanitO' ritdu si hospodariuiu mai potu figură Idnga domnitoriu sau ăomnu, la care Bomâ- uulu a tienutu ca atăt'a cerbicia, pentru co nemica n'a potutu se Iu facă se uite, co asia se intitula însuÅŸi divulu Traianu, care Ta addussu pre acestu territoriup Gâtî apoi d'in Români au sciutu, si mai vertosu câţi sciu astadi ce erau podorcjneley otno- sienide^ pisaniele, aterdisirUe, artorisirile, etc. ? Gâtî d'in Eomâni inteUegu ce suntu voscresnele, bogorodicinele, polanoscitiele, etc.? Pote cineva sustiena macariu, co assemeni vorbe străine suntu mai intellesse Bomânului de câtu eelle curatu ro- manesci, cari au luatu si au se iea loculu acelloru-af Este addeveratu, co unele vorbe străine suntu mai couoscute uneiparti de Români, dero acelleaei mmtu cu to- tulu neconoscute altei parti de Români : vreme, dudu SB,uagudu,plugu,por$meire, etc. ^ nu su de locu conoscute unui mare numeru de Români, cari în lo«ule au vorbele / • • • curatu romanesci : tempu, muruy aratru, detnandare. Gene d^ro pote sustien^, co romanescele : tempu si demandare nu au dreptulu de a inlaturâ cu totulu părăsi- tele : vreme si poruncire? Romanesculu d^niand^ire caută se allunge pre strainulu poruncire, cu atâtu mai multu cu câtu acestu-a sterpu pre pamentulu romanescu nu a datu si nu mai pote dâ decâtu porunca^ pre candu acellu-a se presenta incon- giuratu de una numerosa familia : mandare, mandatu, mandatariu, commandare commanda, recotnmandare, recommandatione, recommandabiley etc. PropuneÅ£i d^ro, c&tu veÅ£i vr^, fora locu si fora temeiu, essemplele altoru limbe la imitarea Bomă- nului ; spariati-lu de assemenea, câtu veÅ£i vr^, cu pretensulu attentatu ce prin es- pulsionea vorbeloru străine ar committe asupr'a vietiei selle istorice : cu nemica, d^ro cu nemica nu Iu veÅ£i adduce se respecte strainismulu nerationale, care i suge si s^ca cea mai buna vena a vietiei selle. Beligionea, de care Bomânulu addeve- ratu a avutu si are unu sentimentu asia de viu, religionea potut'a ore se Iu facă a adopta sfetu sau precisfa in locu de santu si precurafa ? Facia cu acesta repul- sione ce Bomănii, casl vercare alta natione, semtu pentru totu ce este strainu lim- bei loru, bărbaÅ£ii luminaÅ£i, cari cu argumente speciose caută a apperă strainismii d'in limb'a româna, convinÅŸi co instiuctulu mai neci una data nu ins^lla, ar fi datori se d(»monstre, co in acestu puntu iostinctulu poporului este ratecitu. Ac^sta*a inse, in starea de astadi a scientiei limbistice, le ar fi preste potentia : coci sciei- ti*a reconosce, cumu si instinctulu poporului semte, co limb'a, casi suffletulu poporului ce se manifesta intr'ens'a, este unu ce viu si organicu, care se desvolta d'in unu micu numeru de radecini, intogmai precumu unu mundru si tufosu arbore cresce din una mica sementia aruncata in pamentu. Mărirea si ÃŽnavuÅ£irea prin adausse de d'in afora este dăro totu atâtu de contraria naturei limbei, câtu si na- turei unei plante sau unei animale. Consecenti'a neinlaturata a acestui principiu este, co cu câtu una limba se desvolta mai conformu naturei selle, d'in propriulu seu fundu, cu atâtu acea limba este mai usiora de preceputu, cu atâtu devine in- strumentu mai commodu de communicare a ideeloru, de ÃŽnaintare pre callea cui- turei, de intellegere si de infratire intre toÅ£i membrii ce ua vorbescu. D'in contra limb'a ce are nefericirea de a fi petrunsa, si mai multu sau mai pucinu inundata de vorbe străine, casi plant'a infasiurata de părăsite, e impedecata in desvoltarea sa regulata si condemnata a langedf, si prin acesta a oprf sborulu cugetarei in- sasi. Asia mersulu mai rapedu sau mai lentu allu unui poporu pre callea eivilisa- tionei, mărirea, poterea si prosperitatea lui, in fine sortea si posetionea lui in se- nulu marei familie a genului omenescu, depende forte multu de la curati'a limbei, ce si a datu de organu cugetarei selle. Asia d^ro puritatea limbei este una ceren- tia imperiosa nu numai a instinctului populariu, ci si a mentei sanetosa si lumi- nata prin esperientia si reflessione. Co. prin curăţirea limbei române de strainismi s'aru ÅŸterge ,pretiose urme din vî^ti'a multu ÃŽncercatei nostre natione, o! de a- c^sta-a se nu ne temem u prea multu : coci plagele ce s'au addussu limbei nostre, suntu asia de profunde; loviturele ce i s'au datu, suntu asia de gravi, in câtu, ver- câtu de mari aru fi adoperationile nostre spre a le vendecâ, totuÅŸi voru reman6 ici si coUo 6recari cicatrici, 6recari venetari pre formos'a facia a acestei nobile si gratiosa vergine a Italiei. Iu addeveru, afora de. categorica vorbeloru străine attensa îx mai susn, in locniu caroru-a au reintrata vorbe cnratu romanice, si au reintrata in modu nerevocabile, pentru co s'aa popularisatu mai multa sau mai pucinu, se afla inca unu numeru de cuvente, parte de origine inca necouoscuta, parte de origine neindoiosu străina, cari, fiendu co se afla in gur'a Bomâniloru d'in mai multe pro- vincie, flendu co prin intrarea lora in locutioni popolarie si prin derivatele ce au datu, au prensu radecine mai multu sau mai pucinu affunde in limba; fiendu co in fine neci in form'a lom grammaticale, neci in structur'a loru foili^tica, nu presenta nemica straniu urechiei romanesci, se potu admitte Ia dreptulu de cetatianlaromâna> si prin urmare introduce in dictionariulu limbei române. Âtari vorbe, cumu su, de es- semplu, baba, bobu, bellanu, beUauru, platica, peticu, plosca, etc., potu satisface pre deplenu dorenti'a celloru ce aru vr^ se afle si in limba urme d*in trecutulu nostru isto- ricu, fora se altere puritatea limbei : elle voru fi ca pucin*a arama ce intra intr*una formosa moneta de auru. In fine cei ce d*in puntu de vedere istoricu tienu cu since- ritate la strainismii ce au pelarunsu dupo tempuri in limb'a nostra,se potu pre deplenu liniscl : coci la tote vorbele străine escluse d'in dictionariu stau deschise porÅ£ile glos- sariului, in care voru intra impreuna cu cuventele române de origine, d^ro străine de forma, cumu si cu vorbele, cari ca deranjamentu, aUasiamentu, avangarda, guerra, etc, de si ÃŽmprumutate din limbe sorori cu a nostra, nu suntu inse de origine romanica. Pentru aceÅŸti din urma strainismi lessicografulu românu caută se fia cu atâtu mai inessorabile, cu câtu in favorea loru nu se pote adduce neci macariu scus^a ce se invoca pentru cei alÅ£i, scus'a co se afla mai demultu conoscuti cellu pucinu unei parti de Bomâni. Totu in glossariu se voru arruncâ de una camu data si acelle vorbe, cari, de si de origine conoscutu romanica, ceru inse desvoltari mai large spre a se Å£oU invederâ modulu loru de formatione, sau cari, de si prin strucÅ£ur'a fone- tica si alte caracterie nu presenta nemica contrariu legiloru limbei, nu se potu inse lega cu deplena certitudine de una annumita rădăcina romanica, si au prin urmare lipsa de a trece prin purgatoriulu unoru mai .lunge si minutiose discussioni. 5. Materi'a glossariului astufela definita, nu mailassa, credemu, neci una indoien- tia asupr'a coprensului dictionariului. TotuÅŸi pentru mai multa lămurire nu va fi de prisosu a adauge si urmatoriele esplecari. Si mai antaniu se intellege de sene, co termenii grecesci de arti si scientie, admissi in tote limbele romanice, nu se potu consideră ca străini limbei române, precumu neci vorbe ca irufta^ tegaia, teea, pirostii, etc., cari de si de origine greca, porta inse sigillulu unei inalte vechime, se afla in gur'a mai totoru Bomâniloru, si nu se potu neci decumu confunde cu celle de importatione mai noua, cumu syntrofia, etc. Apoi asupr'a materiei curatu ro- manica, asupr'a vorbeloru format^ d'in radecine curatu latine, este necessariu ca in interessea istoriei limbei se se stabilesca, co cuventele d*in acesta vasta fontana se impartu, dupo epoc'a de formatione, in doue categorie bene destincte, si a nume t P vorbele ce s'au aflatu in usu inainte de 1830; 2® vorbele de atunci si peno a- stadi intrate in usulu limbei. Celle de antani*a categoria se afla tote, cu pucine es- ceptioni, in gur'a Bomâniloru din tote părÅ£ile ; celle de a dou'a categoria, de si unele mai vulgarisate de câtu altele, totuÅŸi d*in natur'a lucrului insusi nu s'au potutu inca respandf intre toÅ£i Bomânii. De acea, in interessea istoriei limbei, cumu s'a dissu, se voru destinge cu accuratetia de celle alte prin semnulu (*). 6. Dnpo essemplalu cellorn mai noue modelle de dictionarie, si pentru caventulu necontestatu si necontestabile, co dictionariulu caută se coprenda limb'a in totuiu seu, dandu nu numai materi'a, ci si form^a limbei, precumu s'a admissu a se tract& in articli speciali particellele neseparabili, ca oib, 6b, re, trans, etc., cari nu occurru neci una data in limb*a nostra ca vorbe de sene statorie; asi& a cautatu se se ad- mitta a se tracta separatu si suf&ssele de derivatione, cumu osu, tate, ticu, etc., cari de assemenea nu au in limba una individualitate nedependente, dâro cari in vederea atătu a sensului delicatu si variatu ce dau vorbeloru, cu cari se incorpora, câtu si a legiloru bene determinate, dupo cari se affigu in capetulu cuventeloru, me- rita de certu fiacare una tractare particularia. Spre a preveni inse de la inceputu, co este vorb'a de una particula, sau de unu suf&ssu fora essistentia individuale in limba^ si unoru-a si altoru-a se propune semnulu (f). In fine studiulu superficiale allu limbei nostre si allu limbei latine pre de una parte, influenti*a esclusiva a limbei firancesa pre de alfa, au facutu co, in contr'a geniului limbei nostre, s'au introdussu de unu tempu incoce in usulu limbei numai certe derivate d'in una radecina roma- nica, lassanduse la una parte atâtu radecin'a, câtu si celle alte derivate alle ei. Unu assemenea processu ar av6 de resultatu scoterea limbei d*in mersulu ei regulatu in des- voltarea organica, care este, cumu s'aarretatu, un'a d'in conditionile fundamentali spre a facilita intellegerea limbei. Ca se se pună una stavila acestei tendentie contraria si chiaru funesta limbei nostre ; ca se se d^ fiacarui Romănu mediloculu de a petrunde in fundulu limbei selle si de a ua imbraciâ cu facilitate in totuiu ei; ca se se inlature periclulu ce ne ammenintia de a perde, prin aventulu pră inainte a unei parti a nationei si remanerea prâ iaderetu a massei poporului in callea cul- turei, de a perde marele privilegiu de care peno astadi ne amu bucuratu, vorbindu cu toÅ£ii acea-asi limba : a cautatu se se introducă in dictionariulu românu si radeci- nele, d*in cari, inainte de 1830, si mai vertosu de la acesta epoca in coce, s*au luatu in usulu limbei numai unele derivate. D^co ponderosele cuvente ce espusemu, mi- lita cu potere in favorea acestei imbunetatire, essemple, cari se ua autorise, inca nu lipsescu. In dictionariele limbeloru classice, mai allessu alle limbei ellenice, se dau de ordinariu si acelle vorbe sau forme de vorbe, despre cari nu su probe, co aru fi avutu cursu in usulu limbei, dâro cari, ca radecine, espleca alte vorbe derivate; si nu amu intellege, dece in dictionariulu românu nu ne amu folosi de acestu processu, care ar dă fiacarui Bomânu mediloculu de a studia, peno la unu puntu, limb'a sa cu acellu-asi folosu ce d'in studiulu limbeloru classice trage una parte de Bomâni mai favoriÅ£i de impregiurari. Assemeni radecine, cari au datu d^vate in limba, fora se intre si elle insesi in usu, se insemna, pentru destingere, cu (ff). Nu mai remane acumu de câtu una sengura si ultima observatione de facutu asupr*a coprensului dictionariului românu : in respectulu vorbeloru de arti, măiestrie sau scientie, de cari amu avâ semtita lipsa, si cari nu s'aru potâ află in limb*a latina sau formă d'in una radecina romanica, d^ro aru essiste in alte limbe romanice noue, s'a adoptatu ca regula a nu admitte in dictionariulu românu de câtu pre a- cellea, cari s'aru află adoptate' cellu pucinu iu doue d*in acelle limbe romanice, in cea italiana si francesa. II. ECONOMl'A FIACAKUI AKTICLU SPECIALE. 7. Pre cătu conceptulu despre coprensula nnui dictionariu s*a lărgita in ceÅŸti d*in urma anni, pre atâtu s*au ingreuniatu si conditionile ce se ceru pentru una buna tractare a fiacarui cuventu, in articlulu speciale, ce la loculu detenninatu prin ordinea alfabetica se consacra cuyentului in dictionariu. Fiaoare vorba se considera ca unu indiyidu, ca una persona destinsa si ÃŽnsemnata, a cărei biografia conscien- tiosa si câtu se pote de completa se cere de la lessicografîi; si precumu doue suntu părÅ£ile essentiali alle unui omu, doue suntu si momentele principali, asuprea caroru-a istoriculu unui cuTentu e detoriu a si attintâ luarea a mente, si a nume : 1^ ele- mentulu estemu sau foneticu, care este 6recumu corpulu vorbei, si 2^ elementulu intemu sau intellessulu, care este ca si suffletulu cuventului. 8. Partea esterna sau^ fonetica a cuventului presenta si ea doue elemente ÃŽnsem- nate : elementulu etimologicu si cellu grammaticale in intellessu strinsu. Etimo- logica are de obiecta a urmări originea cea mai depărtata a cuventului si a desco- peri astuferu ÃŽnsemnarea lui asia numita j)r(>pna, originana sau etimologica. Acesta parte a istoriei cuventului este asia de importante, in cfttu merita cu totu dreptulu a i consecră aci câteva vorbe, fora cari ne amu ved6 nevoiÅ£i, candu amu veni la par- tea interna sau intellessulu cuventului, a intră in prâ multe si menunte detalie. Nu este in limba cuventuceva mai usitatu, ba neci chiaru forma de cuventu, care se nu presente una mulÅ£ime de ÃŽnsemnări asia de diverse unele de altele, in cfttu * ar fi ceneva tentatu a crede, co nu unulu si acellu-asi cuventu are aceste ÃŽnsem- nări, cari adesea suntu in apparentia chiaru contrarie un*a alteia. Intre aceste multe si diverse ÃŽnsemnări alle unui si acellui-asi cuventu numai un*a estQ propria sau ori- ginaria, pre candu tote celle alte născu d*in ac^sta-a dupo legiimpuse de insusi Dom- nedieu mentei omenesci, si se numescu metaforice sau figurate, Candu unu poetu sau oratoriu dice : '^MiniÅŸtrii suntu columnele statului, ,, fiacare d'in noi inteUege usioru, prin cei^rocessu allu mentei cuventulu columna, care in ÃŽnsemnare propria se dice de una parte a unui edificiu, s'a applicatu si la miniÅŸtrii statului. Hei bene, popo- rulu, prin unu instinctu neconscientiosu, d^ro in mersulu seu suppusu la legi certe, poporulu mai poetu ca toÅ£i poeÅ£ii lumei, a creatu metafore asia de cutedia- torie, cumu n'ar pot^ crea astadi poetulu dotatu cu cellu mai mare geniu si cu cea mai viua si capritiosa fantasia. Verce assemenare, câtu de mica, verce relatione, câtu de delicata si depărtata, intre unu obiectu cu altulu sau intre conceptele ace- storu-a, adjunge poporului, pentru că unu cuventu destinatu in origine la espressio- nea unui annumitu conceptu se Tapplece si la espressionea multora altoru concepte sau idee, cari se attengu mai de aprope sau mai de departe cu conceptulu sau ide*a, la care s'a applecatu mai antaniu cuventulu. Se luminămu mai bene lucruia cu unu cuventu sau doue, allesse ca essemple d'in celle mai communi in gur^a poporului nostru. Vorb'a lume are unu intellessu differitu in fiacare d'in frasile urmatorie : 1. Dumnedieu a facutu lumea d^in nemica; 2. lumea solare este numai unu puntu in senulu universîdui; 3. Oolumhu a descoperitu lumea noua; 4. multa lume mai este si pre pamentu; 5. cu plăcere vedemu asta lume noua, asta mundraju- nime, inaltiandu'Se impregiurtdu nostru; 6. mi vine se iSu lumea in capu; 7. tata lumea eră la haserica; 8. nupotu sufferi cântecele de lume, etc. — De assemenea yorb*a limba are insemnari cu totulu differite in fiacare din frasile urmatorie : 1. limb' a bofdui e mai mare ca limb' a omtdui; 2. am unu cutitellu cu una sen- gura limba; 3. una angusta limba se intendepeno in mediloctAu lacului ; 4. multu e dulce si frumosa Ivnib'a ce graimu; 5. limVa lui TacUu differe de a lui Liviu; 6. Umb'a picturei vorbesce ochihru; 7. in limb'a florUoru potemu espreme deUca- ide affecte aUe suffletuiui; 8. muite limbe spurcate au cutreieratu si devastatu terr'a Bomânului, etc. — Amu pot^ immulti essemplele; amu fi potutu, mai allessu, produce si alte multe insenmari alle celloru doue vorbe luate ca essemple : d^ro si câte s'au addussu, suntu, credemu, indestulle spre a face se se y^dia limpede si lu- minatu, cu c&ta libertate s'a servitu si se pete servi poporulu de metafora, spre a da unui-a si acellui-asi cuventu insemnari immultite si variate; si cumu, in medilo- culu acestui labirintu de semnificationi alle acellei-asi vorbe, fora unu firu allu A- riadnei, este cineva forte espusu a se confunde si a ratecl. D*in una suta de dispute si neintellegeri ce se născu pre tota diu*a, amu potâ dice, fora tema de a ne insellă, co noue dieci si noue provinu numai si numai d*in impregiurarea, co cei ce se certa, fora a se intellege, ieu fiacare acellu-asi cuventu in intellessu differitu. De acea-a cu dreptu cuventu s'a dissu, co antaniulu passu in filosofla, in conoscenti'a luminata a lucrureloru, este studiulu intellessului cuventeloru. Este addeveratu, co mulÅ£i cugetă- tori, considerandu ca cellu mai mare defectu allu limbei, acestu processu de a es- preme cu acellu-asi cuventu concepte adesea forte diverse, au visatu la una limba mai perfecta, care se devină instrumentu universale de communicai'ea ideeloru pentru tote poporele globului, si n'au lipsitu de a ÃŽncercă se creedie una assemenea limba ; d^ro esperienti'a n'a intardiatu a probă, co combinationile loru erau cu multu mai relle si mai ametitorie de câtu limbele essite d*in instinctul u poporeloru, si astu- felu astadi este bene stabilitu, co, precumu in alte processe de formarea limbei, asia si in applecarea metaforei, acestu instinctu a fostu forte bene inspiratu. Si in ^ddeveru se potea intellege si a priori, co vene cu multu mai usioru margenitei mente a omului se applece unu senguru cuventu la una mulÅ£ime de idee, cari se attengu macariu intr*unu puntu 6r6care, decâtu se se incarce cu una mulÅ£ime de cuvente speciali pentru fiacare d'in aceste idee. Asia d^ro d'in acea-asi necessitate, care impune mentei omenesci a reduce mulÅ£imea coofusa de sensationi la unitatea luminata a unui conceptu generale, provine si processu Iu de a espreme mulÅ£ime de concepte, intre cari mentea afia una analogia, vercâtu de depărtata ar fi ea, prin unulu si acellu-asi cuventu. Care este inse firulu ce ne pote conduce cu securitate in labirintulu multeloru si diverseloru insemnari alle fiacarui cuventu? — Intel- lessulu propriu sau originariu allu cuventului, care este datu de insasi etimologica lui, si care mai multu sau mai pucinu se reproduce in tote celle alte semnificationi metaforice. Asia, reluandu, pentru mai buna respicare a lucrului, celle doue essem- ple mai susu addusse, forte cu greu amu pot6, fora etimologi'a loru, se ne esple- cămu si se tinemu bene in mente, nu tote insemnarile câte au luatu si potu luă, d^ro cellu pucinu celle ce noi ne amu margenitu a dă : fiacare ÃŽnsemnare a cuven- teloru este una enigma, si tote insemnarile loru ÃŽmpreuna unu chaosu pentru men- • t * XUJ tea nostra. Gercetandu inse etimologi'a celloru doue cuvente, si prin ea descope- irindu intellessula loru propriu sau originariu, totulu se luminedia si se espleca. Guventulu romanescu limba fiendu acellu-asi cu latinesculu lingua, care si apastratu* mai bene form'a sa originaria, ne duce prin acesta d*in urma forma la vorb'a Im- gere; si de aci conchidemu co intellessulu primitivu allu vorbei limba este : unu ce cu care Unge unu animale. DHn acestu intellessu usioru se deducu acumu tote celle alte insemnari alle cuventului. Si n^ai antaniu, prin una metafora fundata pre assemenarea de forma, cuventulu s'a applecatu si se appleca la multe si diverse obiecte de forma analoga cu a limbei de carne : liniba de pamentu^ limba de cuti' teUUf etc.; apoi, prin alta metafora trassa d*in relationea de organu cotra ce se face cu organulu, cuventulu a luatu insemnarea de vorbire : limb'a romana^ limb'a lor tina, etc. Acesta din urma metafora a datu nascere la mai multe altele. Asi& linrb'a, in ÃŽnsemnare de vorbire, fiendu unu medilocu de communicare a ideeloru, acellu-asi cuventu, prin generalisare sau estensione, s'a applecatu sau la verce altu medilocu de espressione a ideeloru si sentimenteloru : limb'a mtdUorUj limb' a fUh riloru^ Umb'a picturei, etc., sau la modulu particulariu, cu care se espremu unii in limb'aunuipoporu, la stilulu ori allu unui individu : limb'a lui Taciiu, ori allu mai multoruindividi, carivorbescu sau scriuasupr'a unei materia de acea*-asi natura: lim- Va fUosofiloru greci. In fine totu d*in intellessulu de vorbire allu cuventului 2im&a vene si insemnarea de gente, naiione, limb*a, ca vorbire, fiendu caracteriulu cellu mai essentiale allu nationalitatei. — De assemenea cuventulu romanescu lume, alia- turatu cu latinesculu lumen ne duce la lucere, adecă allu nostru Itmre; si prin ur- mare ne dă ca insemnare etimologica : unu ce care luminedia sau este luminatu ; si de acf : totulu luminatu de sore^ adecă universulu, dupo ideele celloru antici, cari conoscea numai unu sore, cumu Conosce si peno astadi marea maioritate a popo- rului nostru, sau sistem'a solare a nostra, dupo ideele modeme asupr'a lumei. Din acestu intellessu usioru se potu trage tote celle alte insemnari alle vorbei lume, si de acca-a credemu de prisosu a intră in mai multe amenunte asuprea acestoru semnificationi. Unu lucru inse de mare importantia amu dori se nu se scape d*in vedere : d'in desvoltarile, in cari amu intratu, spre a scote intellessulu propriu allu cuventului limba, si a arretă, cumu apoi d'in acestu-a essu tote celle alte, resulta, co nu numai d*in uniculu intellessu propriu allu unui cuventu se tragu directu mai multe intellessuri metaforice, dâro si d'in aceste d'in urma essu elte intellessuri metaforice, cari mai departe dau si elle altele, si asia mai in coUo, inc&tu avemu nu numai metafore essite directu din intiellessulu propriu si pre cari le amu potâ numi directe sau principali, ci si metafore născute d*in metafore, si pre cari le amu pot^ numi indirecte sau secundarie. Facia cu acesta impregiurare chiamarea lessico** grafului este câtu se pote de delicata si grea : ellu e detoriu nu numai se caute cu multa bătaia de capu intellessulu primitivu allu unui cuventu, dero inco se co- prenda si se destinga bene câte si cari suntu intellessurele metaforice principali, cftte si cari suntu intellessurile metaforice secundarie născute d*in fiacare intellessu metaforicu principale, si apoi tote se le ordinedie asi&, inc&tu se proceda de la ÃŽn- semnările metaforice principali celle mai appropiate de intellessulu propriu cotra elle mai depărtate, de la celle essite din intellessulu propriu prin una metafor a xiT trassa d'in una relatione mai materiale cotra celle essite prin una metafora scossa din relationi mai ideali, si totu de nna data se inclaye in fiacare metafora princi- pale metaforele secnndarie, la cari ea a datu nascere. Namai sub aceste conditioni se pote face lamina in intunerecula chaoticu alin molteloru si diverseloru semni- ficationi alle fiacami cuTentu. 9. In celle spuse peno aci despre elementulu etimologicu allu cuventelom amu avutu in vedere numai intellessulu acestoru-a, fora neci unu respectu la partea e- stema sau fonetica; si chiaru pentru intellessu amu produssu ca essemple vorbe, cari espremu concepte mai multu sau mai pucinu appropiate de sensuri. Se intel- lege inse de sene, co difBcultatile de a se orienta in semniflcationile cuventelom, cari, ca de, a, in, precqpere, nvmte, ratione, etc., espremu sau relationi, sau con- cepte mai multu sau mai pucinu curatu ideali, caută se fia si mai mari, si prin ur- mare adjutoriulu etimologiei si mai necessariu. Ce s'attenge acumu de partea estema a cuventelom, nemesurat'a mulÅ£ime de vorbe, ce s*au formatu si se pote formă intr'una limba, se trage, prin derivatione si oompositione, din unu numeru de vorbe numite radecine, numeru asia de micu, înc&tu in celle mai avute limbe nu trece preste câte-va sute. Etimologica dâro, suindurse de la una vorba derivata la cea d'in care a essitu im- mediatu, si de la acesta-a, deco si dens*a e derivata, la alfa mai primitiva, si conti- nuandu asia peno la radecina, reduce tota materi'a limbei la unu micu numem de cuvente, usiora de invetiatu si pentru memori'a cea mai nefericita. Reducerea, ca se dicemu asia, la cea mai sempla espressione a limbei, at&tu in partea ei interna, cfttu si in cea estema, cercetarea si aflarea principielom limbei, lege impusa men- tei nostre pentm verce ramura de conoscentie ; teca, in resumtu, titlulu de recom- mandare a etimologiei la cea mai seriosa luare a mente a lessicografului. Ce s*at- tenge, in parte, de etimologica cuventelom d'in dictionariulu limbei romane, avemu pucine de spusu. Cuventele curatu romanice se impartu, in respectulu etimologicul in doue categorie : unele, si acestea suntu celle mai multe, au, cu pucine modificări, acelleasi sunete cu vorbele latine correspondenti in intellessu ; altele, in numem forte micu, de si totu latine, nu correspundu in partea fonetica cu vorbele latine de acellu-asi sensu. Fienduco s*a adoptatu in principiu de a se da si in limb'a la- tina ÃŽnsemnarea generale a fiacarui cuventu romanescu ; si fienduco, de regula, vor- bele de acea-asi oompositione fonetica au, in amendoue limbele, mai multu sau mai pucinu si acellu-asi intellessu ; de acea pentm cuventele de antani*a categoria, cumu arare, capra, ducere, facere, etc., ar fi fostu de prisosu a mai dâ una data in pa- rentese cuventulu latinu, d'in care vene cellu romanescu : numai la cuventele de a dou'a categoria, ca holere, focu, etc., cari se esplica in limb'a latina cu cuvente differite : verberare, ignis, eră de lipsa se se pună in parentese si vorbele latine : hatuere, focus, d'in cari provinu alle nostre : batere, focu. Vorbele de origine gre- cesca inca se presenta in doue aspecte principali : unele, cari directu d'in limb'a greca au trecutu in cea latina si prin ac^sta-a in celle alte limbe romanice ; altele, cari nu se afla neci chiam in limb*a greca, si cu at&tu mai pucinu in cea latina, ci au fostu mai tardfu formate d'in radecine grecesci si introdusse, ca termeni de scientie si arti, in limbele modeme. Pentm ceUe d'antaniu, pre longa form'a latina, XV se dk in parentese si cea greca cu scurte esplicari despre insemnarea loru propria ; pentru celle de allu douile se dau in parentese numai elementele grecesci, d'in cari s'a formatu cuventulu, insocite de scurte esplicationi asupr'a inteUessului loru ori- ginariu. In fine pentru vorbele de origine grecesca, proprie numai limbei nostre, ca : teca, trufia, etc., se ăh de assemenea in parentese numai vorb'a grecesca corres- ponditoria , insocita si in acestu casu de scurte esplicationi asupr'a inteUessului primitivu, pentru că d*in acestea se se lamuresca intellessurile metaforice, ce s'au potutu desvolti in romanesce. Suntu inse vorbe, cari formate d'in radecine curatu la- tine, se afla numai in limb'a nostra, fora a essiste neci in latin'a, neci in alta limba romanica : pentru assemeni vorbe, cumu : captariu, terranu, etc., se dă in parentese form'a mai simpla a cuventului romanescu, d'in care sunt derivate. La cuventele române, pentru cari nu se afla radecina în limb*a latina, d^ro cari occuru in alte limbe romanice, se voru produce formele d'in aceste d'in urma limbe. De assemene se voru allatură la cuventele, cari nu su de origine romanica, vorbele correspondenti d'in un'a sau mai multe limbe, in cari se afla acelle cuvente. Ace- stu d'in urma casu, dupo c&te s'au spusu asupr'a coprensului dictionariului si glos- sariului, se va intemplâ^esu in glossariu, dero ram si esceptionale in dictionariu. D*in cause usiore de intellessu, nepotenduse face usu decfttu de littere latine si grecesci, se dau cu ortograff a loru numai vorbele limbei grecesci sau alle acelloru limbe străine prin origine de a nostra, cari se scriu cu littere latine ; pentru vor- bele, cari vinu d'in alte limbe, se spune numai in cftteva cuvente, fora se se scria elle in form'a ce au in acelle limbe, de ce origine suntu. Se afla inse vorbe in limb'a romana, a caroru origine, in starea de astadi a filologiei naÅ£ionale, nu este inca conoscuta : la acestea se spune curatu si lamuritu, co nu se scie d'in ce fon- tane provinu, sau, cumu se intempla mai allessu in glossariu, se făcu ÃŽncercări cri- tice de a li se descoperi originea. In fine, fienduco intellessulu primitivu allu adde- verateloru radecine este, cumu s'a arretatu mai susu, de una asia de mare ÃŽnsem- nătate pentru una luminata si affunda precepere a limbei ; de acea-a, candu radecin'a latina si are correspondentea sa in limbele de acea-asi familia cu dens'a, mai allessu in cea greca, se dă si form*a radecinei din aceste limbe, pentru co numai prin compa- rarea intellessuriloru ce are acea-asi radecina in mai multe limbe, se pote supprende semnificationea ei primitiva, fora se mai adaugemu, co prin acestu processu se va desceptâ in junimea nostra gustulu studiului comparativu allu Umbeloru, a cărui lipsa a adjunsu se se semta astadi asia de tare. Cu acellu-asi scopu, si ca se se d^ acelleiasi junime unu medilocu de a studia, pre Idnga limb'a latina, si celle alte limbe romanice, ce possedu litterature asii de avute si frumose, la vorbele celle mai usuali si popularie, se dau, pre longa cuventulu latinu, si cuventele italiane^ ispane si francese correspondenti atfttu in forma, cfttu si in intellessu. Prin acesta d'in urma imbunetatire Dictionariulu limbei roniâne va fi utile si acelloru-a dintre străini, cari nu aru connosce limb'a latina, si ar dori a studia limb'a romftna. 10. Prin elementulu gnunmaticale, in insemnarea restrinsa ce dămu aicea vor- bei, intellegemu numai acelle punte de vedere, d'in cari se considera si se cerce- tedia unu cuventu in partea grammaticei asii numita etimologica sau analitica, cu esclusione prin urmare de verce puntu de vedere, sub care cuventulu se consi- * * dera in partea grailimaticei sintactica sau sintetica. In data ce cuventnla intra in relatione cn alte cuvente, ellu pote luă multe si diverse intellesuri, cari attengu fien- ti*a interna a curentului, despre care ne vomu occupă mai la valle. In acestu intel- lessu restrinsu elementulu grammaticale, intru câtu pote intră in dictionariu, co- prende trei parti principali : 1^ speci'a sau natur'a cuyentului, 2^ neregularitatile de pronunÅ£ia, 3 ^neregularitatile de flessione. Speci'aceresese arrettede care d'in acelle categorie, in cari grammatic'a a classatu cuventele dupo intellessulu loru, se tiene cuventulu, ce se descrie ; se se spună, cu alte vorbe, deco cuventulu e substantivu, adiectivu, pronume, verbu, participiu, preposetione, conjunctione. Abbreviationile, de cari, pentru mai multa deslucire, ne amu feritu, pre câtu amu potutu, s'au ad- missu numai pentru acestu scopu, cumu si spre a arretă genulu la substantive, sau la verbe, asia in câtu : 8.:=z8ub8tantivUy cof^.zzconjunctiuney ac^.:=:adiecUvu, ifUerj.z^interiectionef part.i:zparHcip%u, f.=femininuy pr.:=iprqposeHonet et.z^eterogeniu, a.^:activUy intr.z^intransUivu. pas,:izpa$sivu, tr.:=transitivUy redp.r^rreciprocu. t s.z^tote sensurile sau semnificările. Pronunti*a cuventeloru este determinata de legile fonetice alle limbei, cari pen- tru fiacare sunetu se desvolta si in dictionariu la litter'a, ce representa acellu su- netu ; si prin urmare in articlii speciali consecrati fiacarui cuventu in dictionariu nu e de dissu nemica, afora de rarele caÅŸuri, in cari pronunti'a unuia sau mai mul- toru-a din sunetele verunui cuventu s'aru abbate de la legile generali alle foneticei. In ce s'attenge de flessione, care imbracia declinationea sustantiveloru sau pronu-» meloru si conjugationea verbeloru, fiendnco si dens*a este de assemenea suppusa unoru legi generali si simple, cari se dau in verce tractatu elementariu de grâîn- matica, detori^a lessicografului este a notă, la cuventele particularie, numai acelle forme de flessione, cari mai multu sau mai pucinu essu d'in analogiele generali alle conjugationei sau declinationei, sau cari, desl se audu raru si numai in gtlr'a unui micu numeru de Bomâni, d^ro suntu de cea mai curata romanitate si de cellu mai mare pretiu in ochii unei critice sanetosa. Celle mai insemnate caÅŸuri, in cari lessicografulu românu este detoriu a notă si esplecă cu accuratetia neregularitatile flessionei, suntu: 1. substantivele terminate in u, cari nu espremu fientie insuffletite sau plante, si cari potu formă plurariu sau cu t, sau cu a, sau cu e, sau cu re (ri), cumu : flocuy floci; poparuy popora; vasu, vase; portu, porture sau porturi. Ca se despara d6ro verce fluctuatione in acestu respectu, se vom notă formele de plurariu prin abbreviationile : — i,--a,— ^,— re sau— ri. Multe din aceste substantive potu luă doue d'in celle patru forme de plu- rariu, sau in un'a si acea-asi ÃŽnsemnare, differindu numai dupo provincie, dero a- mendoue bune si prin urmare meritandu a fi notate in dictionariu, cumu : braciu, bracia si bracie; sau in doue diferite ÃŽnsemnări si meritandu cu atâtu mai multu una notare si esplecare accurata d*in partea lessicografului, cumu : ochiu^ ochi 81 lyîj o€hiun.~2. La verbe : a. d'in celle terminate la infinitivucu are, parte au in pre- sente formele personali semple : lauchre, Icmiu^ laudi, etc.;' parte inse au la acellu-* asi tempa formele personali incarcate cu edi; lucrare, lucrediu, eto.; si de acea-a, ca ^ se înlăture verce fluctuatione, se vom destinge celle de categori'a din uuna ^n abbreviatiunea ^- ediu, precumu se voru not& si celle ce se dicu bene in a- mendoue formele prip— w si— ediu, cumu : lucru si luorediu. --* 6u I>'in verbele ea infinitivulu terminatu in ire, pucine au in presente formele personali simple : fi4h gire, fugd; âro celle mai multe au acelle-asi forme incarcate cd esc : inflorire, in- florescu; si de acea-a ceste d'in urma se voru destinge ou abbreviationea — eseu, precumn se voru notă celle ce se audu bene cu amendoue formele prin — u si — eseu : ordu si ordescu. — c. D*in verbele cu infinitivulu in ere, cea mai mare partei câ facere, ducere, etc., au e din aintea lui re, neintonatu, si nu mai forte pucine Fatt intonatu, ca vedere, cădere; ^Å£re a evită si aci verce fluctuatione, la c^e d'in arma se va pune pre e senmulu (-) : tăcere, tienere. — d, D'in verbele cu inflmtivtt in ere, unele au perfectu inmsi supinu in utu, altele au acellurasi iempu in si (sei) si supinu iu su sau tu; si de acea-a la aceste d'in urma caută se se dâ in dictiona- riu perfectu] u si supinulu, spre a se sci cÅ£o acelle, la cari nu se dau aceste forme le făcu in m si utu. — e. In fine parte d'in verbele cu infinitivu in ire, cari nn admittli la presente formele incarcate cu esc, cumu si parte d*in celle in ere, se dica si cu unui si fora ellu, la antani*a persona sengularia d'in indicaÅ£i vu, cumu si la antani'a sengularia si la a treia persona sengularia si pluraria d'in subjunctivu, cumu : a/u- dire, audiu si audu, se audiu si se audu, se audia si se audă; amendoue formele suntu plausibili, si prin urmare se voru notă in dictionariu cu abbreviationea — mi si — u. — Afora de aceste cat^egorie, se afla si alte vorbe isolate cu forme de flessioni neregulate, cumu : coame, cărnuri; capu, capete; eu, mi, me, noi; sum, fui, eram, fire, etc. Se intellege, co pentru acestea nepotendu-se defige, ca pentru celle peno aci descrisse, unu semnu prin care se se arrete neregularitatile lom de flessione, acestea caută se se d6 in tota deplenetatea lom in articlii consecrati unom asse- meni cuvente. TotuÅŸi, peptm mai multa facilitate, formele celle mai estraordenarie prin neregularitatea lom se voru dă fiacare la loculu cuvenitu lom in dictionariu dupo ordenea aKIabetica, inse fora esplecari detaliate, pentm cari se va tramette la form'a fundamentale a cuventului. Ca atare, ca forma fundamentale, pentm verbe, s'a adoptatu, dupo essemplele de dictionarie alle limbelom noue, infiniÅ£i* vulu lungitu, consecrandu-se fiacami infinitivu doue article speciali, tractandu-se adecă si ca verbu si ca substantivu, mai allessu candu ca substantivu a luatu ÃŽn- semnări, ce nu le are ca verbu. Pentru substantive, adiective si pronumeni, form'a fundamentale, dupo essemplulu totom dictionarielom, este nominativulu d*in sen* , gulariulu masculinu. Celle alte specie de vorbe, ca unele ce nu su flessibili, ram se intempla se presente mai multe forme; de cftte ori inse este casulu, de la for- mele mai complesse se tramette la formele mai simple si mai originarie. Inca una observare, si trecemu la partea interna a cuventelom. In vorbele, cari deudede au cursu in gur^a poporului, critic'a cea mai severa forte ram si cu greu pote află ceva reprensibile in respectulu formelom granmiaticali; nu se pote inse dice totu atătu si despre cuventele de formatione mai noua. Lessicografulu d6ro ar lipsi 2 • •• XVUJ cellei mai sânte detorie a insarcinarei, ce a luatu asnpra-si, daco nu ar censart si desapprobi cu tota severitatea acelle forme, cari lovesca in frunte legile celle mai bene stabilite alle limbei naÅ£ionale. Na e neci vorba de tote scalciatnrele, ce s'an potatu produce in intervallulu de tempu, la care facemu allusione ; acestea, d^co li s*ar face onore de a se considera in dictionariu, aru face d*in aceStu-a una addeverata caricatura. Numai peccatele ce se committu de cei ce trecu ca^ mai buni maniatori ai limbei, merita peno la unu puntu luarea a mente a lessicografului. 11. Precumu sufBetulu, prin superioritatea saasupr'a corpului si prin greutăţile de a se pot4 conosce, merita d'in partea filosofului cea mai ÃŽncordata luare a mente; asi& j9i intellessulu cuventului, prin superioritatea sa asupr'a corpului seu foneticu si prin difficultatile de a Iu pot^ coprende in tota deplenetatea lui, cere de la les- sicografu investigationile celle mai minutiose si conscientiose. Dupo ce a urmărita cu mare obstinatione, patientia si ÃŽncordare a totoru poteriloru mentei, tote meta- morfosile, tote faclele, ce fienti'a intima a cuventului a potutu luâ in sutele si miele de anni ai vietiei selLe, lessicografulu, ca se respandesca lumiu'a cuvenita presto acea ÃŽndelunga vietia, este detoriu, cumu s*a dissii si mai susu, se stabilesca pun- tulu de plecare sau inceputulu vietiei cuventului, intellessulu originariu, si apoi se arrete cumu d'in acestu unicu intellessu, intogmai ca si d'in uniculu trunchiu alin unui tufosu arbore immultite ramure si ramurelle, au essitu tote celle alte însem- nări alle cuventului, sistematisandu si ordinandu lucrulu asia, in cătu se proceda gradatu de la ÃŽnsemnările celle mai appropiate de intellessulu propriu cotra celle mai depărtate de densulu, si se allipesca de fiacare ÃŽnsemnare metaforica principale iqiemnarile metaforice secundarie nemediatu născute d'in ea, fora se i scape neci uu'a ; coci fiacare însemnare, in lantiulu unicu formatu de tote semnificationile cuventului, este unulu d*in anellele, care medilocesce legatur'a intre celle ce pre- • cedu si celle ce nrm^dia, asia incătu lips*a (fin tota seri'a a unei sengure ÃŽnsem- nări compromette totulu, rupendu firulu de transitione do la unele însemnări la celle alte. D'in acestea urmedia, co chîaru candu intellessulu originariu sau verce altu intellessu, d*in care născu altele ar lipsi d'in usulu limbei, lessicografulu este de- toriu se le restabilesca, sub pedepsa de a lassâ intunereculu se planedie prestra în- semnările derivate d*în celle ce aru lipsf d'in usulu limbei. La vorbele mai de cur- rendu introdusse in usulu limbei se semte ca mai multu lips'a, de care este vorba : d'in vastulu complessu allu semuificationiloru ce a luatu vorb'a iu alte limbe ro- manice si pote inca luâ prin applecarea larga a metaforei, s'au neglessu nu numai sensulu primitivu, d^ro si tote celle alte sensuri mai multu sau mai pucinu directu essite d'in acellu-a, si nu s'au luatu de cătu unu senguru intellessu, care, ca si uua ramura tăiata si despărÅ£ita de tulpina, nu numai nu a datu si nu pote da alte in- tellessuri, d^ro inca trage a se usca si a morf. Âcestu processu asia dero nu duce la nemica mai pucinu de câtu la petrificarea cuventului; si interesse vitali alle lim- bei ceru de la lessicografulu românu se combată d*iu tote poterile acesta tenden- tia, dandu la fiacare cuventu de formationc mai noua nu numai însemnarea, cu care a intratu in lîmb'a nostra, ci si acellea ce a luatu in alte limbe romanice si pote inca, cumu amu dissu, luâ prin applecarea processului raetaforicu. Spre a fa- cilita apoi si mai multu couspectulu intellessului unui cuventu, spre a da unu me- xiz dilocu usioru de a se pot^ imbraciosiâ cu nna sengnra căutătura de ochiu variatele si immultitele însemnări alle unei vorbe, dupo ce se dă intellessulu originariu, celle alte unnedia însemnate cu numere. Articlil in cari se tractedia cuvente, cari au unu coprensu de semnificationi forte desYoltatn, se impartu in mari divistoni desemnate prin numere latine, acestea in altele desemnate prin littere maiuscule; subdivisionile acestoru d'in urma divisiou se arreta prin numere arabice, si celle sufaordinate acestoru-a prin littere romane minuscule, desemnMdu-se in fine ulti- mele subdivisioni prin minuscule grecesci. Vomu termină celle ce avemu de dissn asupr*a coordinarei insemnariloru unui cuventu cu doife scurte obsenrationi. La vorbele derivate, cari au acelleasi ÃŽnsemnări cu primitivele, din cari se născu ne^ mediatu, este de prisosu a se da din nou tote acelle ÃŽnsemnări : candu se dad, de essemplu, tote insemnarile adiectivului abUe^ ia substantivnlu ăbilUate este destullu a se spune : calitatea cdlui abile. Suntu vorbe, si mai allessu din alle glossaHuIui, la cari, inlocu de a incepe cu intellessulu originariu, lessicograftaln caută se dâmai antftiu semnificationile celle mai de communu usitate, pentru ca din acestea se tragă in celle din urma intellessulu originariu, peritu din consrienii*a poporului. Trecemu acumu la interpretarea intellessului cuventeloru. 12. E greu a coprende tote părÅ£ile fientiei intime a cuventnlui si a le dă nna coordinatione naturale si luminosa; si mai greu este inse a interpretă, a espme cu preciâione fiacare din semnificationile unui enventu. Ecco in câteva vorbe, prin ce mediloce s'a cautatu a se invinge, pre cfttu s*a potuttt, greutăţile ce presenta acesta parte a istoriei cuventeloru. Dupo esseraplulu unor'a din diotionariele ehiam alle limbei germane, si pentru rationile mai suÅŸu espuse, la fiacare cuventu ro- mânu, se âh insemuarea generale prin unulu sau mai multe cuvente latine; si prin ac^st'a c&ti an conoseentia de limb*a latina, capeta una idea mai multn sau mai pucinu clara despre intellessulu cuventnlui romanescu. Se intellege de sene, co Ia curentele de origine grecesca, cari s'a formatu mai de cnrrendu si nu an trecutn prin limb'a latina, eră de prisosu si nu se petea dă cuvenluln latinn correspon- dente. Dupo esplecarea latina, pentru acelle cuvente romanesoi usuali, cari an c(ur« respondenti si in limbele sorori : Uaiica, ispanica si francesay se dan si cuventele din aceste limbe; ai astufelu cftti au conoseentia de vreun'a din aceste limbe inea leu una idea despre coprensulu generale allu cuventului romanescu. Fienduco pen- tru tipărirea testului ordinariu allu dictionariului si glossariukd, pentru espleca- rile făcute de autori, s'au adoptatu litterele asia numite garmont, ero pentru essem* piele addusse intru elucidarea insemnariloru s'au consecratu acelleasi caraeterie in form^a loru cursiva; de acea-a cuventele date din alte limbe romanice ca esple^ care a cuventnlui romanescu se tiparescu cu littere compacte, si acestu-a este stti- gurulu semnu de destinctione pentru celle latine, 6to pentru celle din alte limbe ro- manice se adaugu si abbreviationile : itai.'^zitaiicUfisp.z^spanicu, franc,'=franc€su. 13. Dero se lassămu, co neci esplecarea latina, neci cea făcuta in alte Kmbe ro- manice nu este si nu pote fi suffidente spre a da intellessulu cuventului romanescu in tote insemnarile selle particularie; apoi aceste esplecari nu ajuta intru nemica marea mâioritate a Bom&niloru, pentru cari este destinatu in parte dictionariuln limbei romftne. Interpretarea d^ro a cuventului romanescu prin alte espressioni ourata rooianesci, este de una necessitate absoluta. Pentru acestu scopu accumula- rea de sinonime, adeco de vorbe mai multu sau mai pucinu appropiate prin intel- leesu de cuventulu de interpretatu, nu numai nu e de neci unu folosu, d^ro inco in locu de lumina adduce ai mai multa confusione. Numai esplicationi si definitionif efttu se pote de large si precise, potu pune in addeverat^a lumina delicatele ÃŽnsem- nări ce are unu cuventn in yariatele si immultitele forme de constructioni, de «ari este suseeptiUle cuventulu. Apoi vagulu, ce si dupo aceste definitioni pote inca re- maa^ asuprea intellessolui cuventolni, se resipesce prin producerea de essemple de ijtasii in cari figuredia cuveatulu de interpretatu in tote constructionile, ce au luatu in pete luâ in usulu limbei. D'in natur'a lucrului, la cuventele, cari au avutu una longa yietia in limb'a poporului romftnu, aceste essemple vom fi mai copiose; 6ro Ia cuventele de formatione mai noua assemeni essemple nu potu fl decfttu forte mărginite. Intr*amendoue casurele inse, in lipsa de una litteratura naÅ£ionale va- riata, care se coprenda scripte classice asupr'a totoru ramureloru de conoscentie o- mene^ sarcin'a lesaicografului romănu este cu atâtu mai grea si delicata, co nu j^ote colibe assemeni essemple dHn una simpla lectura a cartiloru, neci chiaru d*in dictionariele romanesci peno astadi essite la lumina, forte defectose in acestu re- epectu, ei se vede nevoitu a le trage cu mari greutăţi sau d*in gur^a poporului, sau d*in propriulu seu sentimentu de limb'a naÅ£ionale, sau, pentru cuventele mai de cur- rendu intrate in usnlu Umbei nostre, din dictionariele altoru limbe romanice. Unu altu mediloon de interpretare a insemnariloru unui cuventu suntu si contrariele san oppusele acelloru ÃŽnsemnări. De acestu medilocu de espressione se servescu cu folosu toÅ£i artiÅŸtii : pictori, poeÅ£i, oratori ; si cu atâtu mai multu iessicografulu este nevoitu a face desu usu de contrarie sau oppuse, mai allessu candu este vorb'a de interpretarea cuventeloru sinonime, cari in intellessulu seu generale sau in unulu ori mai multe din însemnările selle particularie păru a se confunde. La assemeni cu- vente lessieografulu caută se insiste cu potere si se se adopere in totu modulu, se se servesea cu tote mbdilocele de interpretare, cari i stau la desposetione, ca se pună in deplena lumina delicatele nuantie de intellessu, prin cari aceste cuvente se de- stmgu unele de altele. Sinonimic'a, parte asia de ÃŽnsemnata a lessicografiei in ge- nere, neglessa inse cu totulu in ÃŽncercările de dictionarie române date peno astadi la lumina, ne impune lessicografului românu cu atâtu mai imperiosu, co multe din cnv^tde de currendu introdusse păru marei maiorîtate de acellu-asi intellessu cu altele vechie, asia incâtu, prin dorenti'a unor'a de a innovâ fora locu si fora tempu* se puBU unrie in loculu altor'a; si astu-felu se lipsesce limb'a de espressioni neces- eariep^tru delicatele nuantie alle acellei-asi idea, si se adduce de neapperatu la una paupertate, in contr*a carei-a este detoriu Iessicografulu a se luptă d'in tote poterile. 14. Intre elementele, cari formedia obiectulu biografiei unui cuventu, se numera si alte trei punte de vedere, din cari se considera unu cuventu, adeco puutulu de vedere retoricu, puntulu de vedere chronologicu si puntulu de vedere statisticu. De partea retoricei lessicografii se credu obligaÅ£i a arretâ, deco cuventulu, a cărui isto- ria seriu, este poeticu sau prosaicu, d^co se ticne de pros'a inalta si oratorica sau numai de stilulu simplu. si familiariu, d4co in fine este nobile sau ignobile. D^ro poporulu românu, precumu in ordinea sociale n'a conosci; : i uita aristocraÅ£ia afora de a meritului, asi& si in limb'a sa nu are vorbe nobili si ignobili : tote vorbele, destallu se fia curatu romanice, au unu titlu de nobilitate necontestatu, pentru oo fiacare, pusa la loculu seu, are meritulu si yalorea sa necontestata. Ghronologi'a puTenteloru cere se se precisedie epoc*a in care elle au intratu in usulu limbei, pre- cumu statistic'a acelloru-asi spune, d^co elle au fostu usitate in tote epocele limbei si de toÅ£i scriptorii, sau numai in unele epoce si de unii scriptori ; daco au fostu si suntu in gur*a poporului intregu, sau numai in gur*a unei parti a poporului. Asu- prea aoestoru doue punte de vedere, afora de destinctionile, ce s'a dissu mai susu co se vom stabili intre vorbele intrate in usulu limbei inainte de 1830, si cari suntu, cu forte rare esceptioni, respandite la toÅ£i Bomănii d'in tote părÅ£ile, si intre vorbele introdusse de la acea epoca, se va indică, ,unde va fi casnlu, co cutare sau cutare vorba sau forma de vorba se afla usitata in cutare parte locuita de Bomăni, sau in cărÅ£ile tipărite mai din vechiu. Numai insistemu d^ro asupr'a acestoru punte, ci properâmu a trece le celle ce avemu a dice despre ortogrs^. in. OKTOOBAFIA CBTENTELOBU 15. A scrie unu cuventu, in intellessulu ce se dk v<»*bei scriere in limbele, cari nu reproducu la ochi, ca limb'a chinesa, fiacare cuventu cu un semnu particulariu, a scrie unu cuventu va se dica a traduce prin semne vlsibili sunetele elementarie, d'in cari se compune cuventulu. Sunetele elementarie, din cari se face nemesuraVa mulÅ£ime de cuvente a limbeloru celloru mai avute, se reducu la unu numeru forte micu : limbele classice, de essempln, au formatu infinit'a lom avulfa de cuvente, d'in 20—21 de sunete. Limb*a romina este mai avuta, in acestu respectu, si cu tote acestea nu are mai multu de 30—32 de sunete elementarie. A descoperi dâro prin una analise usiora de facutu acestu micu numern de su- nete elementarie alle limbei ; a defige pentra fiacare sunetu unu senmu annumitu ; a lace cunoscute aceste semne cellui ce invetia a scrie limb'a; a da acestui-a, ca se scria bine, sengur'a regula de a insemnă fiacare sunetu ce aude in cuventu cu semnulu defiptu pentru acestu sunetu : âcco suprem'a perfeotione, paradisulu or- tograficu, dupo care au oftatu si oftedia si astadi unii d*in invetiatii Români. Nu vomu fi noi, cari se negkmu, co principiulu formulatu asii in t6ta generalitatea sa este addeveratu si intm tote conformu ratieneL Dâro acestu paradtsu l'au possedutu Bomănii in scrierea cu litterele cyrillioe. De ce ÅŸefia cautatu dâro asoapâ de foridrile lui, si inca cu lupte cumplite, sufferintie si persecutioni d'in celle mai inversiunate? Acea-asi ignorantia de benele ce possedea,- care făcu pre antaniulu parente allu g^ nului omenescu se perda paradisulu pamentescu, se fia fostu ore caus'a, cam facâ pre Bomăni se se desfacă cu verce pretiu de litterele parentelui GyrilluP FapVa e, co de unu seculu aprope Bomânii se lupta a essl d'in acestu pretensu para^u ; si astadi toÅ£i câţi sciu scrie, scriu cu littere romane dupo unu principiu oppusu cellui care presiedea la scrierea cu littere eyrillice, dupo principiulu etimologicu ; desl unii essecuta principiulu cu mai multa, alÅ£ii cu mai pucina conscientia si rij^ore, si de aci parut'a confusione ortografica, care donmesoe astadi la noi si ăe caore inte- resse naÅ£ionali ceru se ne scapitmu câtu mai cunendja. Oandu societatea acade- ÅŸtii tnica suppQse la probele unoru aoue si serioae desbateri oestionea ortografiei, ea a- juDse a se convinge, co, 3ub pedepsa de a intunerecă cu totulu ^ramm&tîc'a limbei, de a ua lipsE de terce lumina a lîlosofiei, de a rnpe celle mai pretiose relationi cu zxuj ^- A>^> frigt (d'in frigu)^ si prin unnare : geru, gingia, etc. $. eâi, verdi (d'in edu, verde)^ si prin urmare : dicu, diua, etc. 4, cosi, arÅŸi (d*in cosu, arsu)^ si prin urmare : siuerare, sioreci, etc. 5. &tir^^ Zo^' (d'in &i«re^6, latu), si prin urmare : titiere, Å£inta, etc. ^. coZ/t, fnoUi (din coIîm, tnt>2fe), porceRa (d*in porcellu)^ si prin urmare : /$2tt<, jMiIni, Daco si intru câtu acumu susemnatii au respunsu, prin lucrarea lom, la încrederea Societatei academice, cumu si la aÅŸteptarea publi- cului, altoru-a remane se judece. Unu lucru cellu pucinu nu se indoiescu co li se va reconosce, buna voienti'a de a urmări progressele, ce a facutu lessicografi*a in ace- ÅŸti d'in urma anni, si de a calcă lucrarea loru dupo celle mai bune modelle de dic- tionariu, cari s'au elaboratu dupo principiele stabilite in urm'a acelloru progresse. D^ro conceptionea, formarea prin cugetare a unui planu, este, fiacare ua scie, mai osiora decătu essecutionea perfecta a conceptionei ; si d^ ac^st'a este addeveratu pentru verce lucru, este addeveratu cu atâtu mai multu pentru lucrarea unui dic- tionariu in genere, si a unui dictionariu românu in parte, pentru care, pre lungo tote cele alte mari greutăţi, se semte si lips'a de materiali indestullatorie : coci mai multe appelluri ce Societatea a facutu pentru ac^st'a la toÅ£i filologii români au fostu cu totulu nefructose ; si fora celle ce se potu trage d'in dictionariele peno acumu essite la lumina, fora concursulu celloru alÅ£i membri ai societatei, cari mai toÅ£i s*au insarcînatu a da ÃŽnsemnate parti de materiali, si acesta greutate appesa, in mare parte, cu pondulu seu strivitoriu totu pre membrii ÃŽnsărcinaÅ£i cu elaborarea primei probe de dictionariu românu. Susemnatii reconoscu dâro ei mai antaniu, co atf potutu remanâ in multe parti mai prejosu de perfectionea, ce se cere de la una lucrare de natur'a cellei, cu care au fostu ÃŽnsărcinaÅ£i : vercari aru fi inse neperfectionile lucru- lui, totuÅŸi ei se lingusescu a crede, co effecte d'in celle mai salutarie pentru benele nationei nostre au se resulte d'in publicarea câtu mai neintardiata a lucrarei loru. Si mai antaniu acesta proba de dictionariu va fi, pentru toÅ£i Românii versaÅ£i in conoscenti'a limbei naÅ£ionale, si preceputi in alle lessicografiei, casf una tema data, pre care se si pota essercitâ critic'a, condemnandu rellele, si arretandu si supple- nindu lipsele. Acesta desceptare a unei mîssicari critice pre campulu filologiei naÅ£ionale aru fi, pentru susemnatii, una dulce consolatione si recompensa indestul- latoria pentru laborile si veghiarile ce i a costatu una lucrare asia de ingrata ca a dictionariului ; ^ro Societatea academica, pentru editionea mai perfecta ce are in cu- getu a scote câtu mai currendu la lumina, va trage nemăsurate folose d'in lumi- nele critice si materialile, ce va capetă, fora indoientia, de la toÅ£i invetiatii na- tionei. Apoi si toÅ£i cei alÅ£i Bomâni, cari, fora a fi filologi, sciu mai multu sau mai pucinu carte, d'in acesta antania proba a dictionariului voru cullege, de nu mai multu, d^ro cellu pucinu una idea, fia câtu de etrimta, despre ce a fostu, ce este si ce pote fi limb'a loru; si prin ac^st'a se voru pune mai bene in stare, ca prin acellu minunatu instinctu allu poporului, a cărui potere este decisiva in formarea limbeloru, 80 deschidă noue si Jarge perspective pentru lărgirea si ÃŽnavuÅ£irea limbei, si, prin xxvj ac^st^a^ pentraprogressuln naÅ£ionale, asia incâtu editioniie ulteriori alle dictionariu- lui se'pota presentâ d'in ce in ce mai perfecta imaginea fiiei Bornei eterne assiediata de mam'a pre ripele betranului Danubiu, ca se appere si se propage in resaritu lumi- nele civilisationei. La redicarea nemoritoriului monumentu a neperitoriei nostre naÅ£ionalitate se cere ca toÅ£i cu toÅ£ii se punemu man'a si umerii. Aceste conside- rationi, pre lungo multe altele, au facutu se se incepa publicarea unui dictionariu câtu mai currendu, si inainte de a avâ la desposetione tote câte s*aru fi cerutu pen- tru una mai perfecta elaborare a opului. Susemnatii suntu d^ro pre deplenu con- vinÅŸi, couna lucrare de natur'a cellei ce densii presentâ^ vercari aru fi lipsele ei, va fi bene venita pentru toÅ£i Bomânii : natîone june si plena de nobili aspirationi pentru vietia, Bomânii nu potu fi indiferenÅ£i pentru una parte a scientiei, care at- tenge câtu mai de aprope fienti'a loru naÅ£ionale, astadi mai allessu candu evene- mente asia de mari au probata, co scientiza este poterea, si co afora de scientia nu este mântuire si sperantia de vietia pentru neci una natione. Membrii commissitmei insarcinate de Societatea academica româna cu elabora- rea unui proieciu de ăictionariu românu : A. Treb. Laurianu. J. C. Massimu. A. 1^ A, prim'a litiera d'in alfabetuln ro- maim si prim'a d*in celle cinci vocali dare alle limbei române. Atătu c& semnu, cfttu si c& sunetu, candu se iea absolutu, este de genu masculinii : unu a micu, doi a mici; candu inse se pune cu un'a d'in vorbele liUera, semnu, sunetu, etc., atunci se respecta genulu acestoru vorbe : UUer^a a e tonica sau, netonica. — Ga su- netu a este de trei specie, si a nume : 1. a claru, totu de a un'a canda e tonicu, afora de doue caÅŸuri, in cari a, de si to- nicu, se aude obscuru, si a nume : a. la a trei'a persona singularia in tempulu perfectu allu verbeloru de conjugatio- nea I, cumu : jură, fură, ară, etc. — b. la ant&i'a persona pluraria a verbeloru de acea-asi conjugatione : jurămu, ară/fim, fwămu, ele. — In penultim'a substanti- veloru feminine terminate in i inca se aude a tonicu obscuru : luminări, cetati, portari, frigări^ etc.; acesta pronunÅ£ia inse nu se justifica neci prin usulu con- stante d'in tote epocele limbei, neci prin nsulu generale de astadi, ned in fine prin nna ratione logica ore-care. Alte parti- cnlaritati, ce vorbe singuratece potu pre- sentâ in acestu respectu, se voru not& cu accnratetia, fia-care Ia loculu seu. — 2. a obscuru, totu de a un'a candu e ne- tonieu, afora de urmatoriele caÅŸuri, in cari a, de si netonicu, suna claru : a. la inceputulu cuventeloru : ajutare, arun- care, dbbatere, etc. ; — b. la finitulu cu- venteloru ci articlu femininu : cas'a, ca- pr^a, dWa, vulpea, marea, etc — c. in vorbele române de formatione mai noua: preparatoriu, curatoriu, cassatione, etc. — d. in vorbe străine : bdUacu, etc. Las- sandu la una parte c4sta â*in urma ca- tegoria; pentru vorbele de ant&i'a si a dou'a classe usulu este constante, ^ro pentru celle de a trei'a categoria unii se Å£inu de legile fonetice, bene stabilite, alle limbei popularie, alÅ£ii se abbatu de la densele ; si societatea academica nu s'a pronuntiatu asupf a acestei cestione. De notatu este si co a obscuru, candu are inainte unu i, se aude in pronvntia mai multu câ e : ftatia, domnia, urdihia, parechia, lucraioria, etc. .— 3. a forte obscuru si năsale, totu de a un'a candu dupo densulu vine n sau mp, mb : arand/u^ cantandu,campu,stramb%,eic. Essu inse d'in regula : a. celle mai multe vorbe cu sufiSssulu an : capitanu, coUanu, cam- peanu, ollanu, lunganu, etc. — b. celle cu suffissulu andr : ccpiUandru, puian- dru, catdlandru, etc. — c. celle cu suf- fissulu ant : elegante, importante, adu^ nantia, etc. — d. celle străine : liana, stana, stanca, etc. — e. celle mai de cur- rendu introdusse in usulu limbei ; sano- tione, espansione, etc. Pentru acesta d*in urma categoria de vorbe unii, ci si pen- tru a obscuru, urmedia legile fonetice alle limbei popularie. — E de notatu inca assemilarea lui a obscuru cu % de ÃŽnain- tea lui : asia taianău, veghiandu, mo* iafidu, etc., se pronunÅ£ia prin transfor- marea lui a in i si contractarea acestom doi i intr*unulu, câ si cumu ar fi scrisse : taindu, veghindu, moinău, etc. Alte particularităţi ce, in acestu respectu, potu cada pre vorbe singuratece, se vom ob- serva la loculu lom. — Sunetulu a cu i sau u de inainte sau dupo densulu se unesce in diftongu, si in assemeni com- binationi a este clam sau obscuru sub acelle-asi conditioni, ce s*au descrissn si pentm a simplu. TotuÅŸi asuprea ace* stom combinationi merita a se not& ; 4 A. ^— ^w— — â– II» â– I I I > â– I â– â– â– pulu, in pncine espressioni, ca nnnato- riele : a. singura ;a desu, sau a dese, sau a dese ori, a rare ori, a pururea, — b. In unire m de: de a pururea, de a una^ toiu de a una. — G. D^ro usulu cellu mai intensu allu prep. a este in espres- sioni de relationi si mai ideali că celle precedenÅ£i, si a nume se pune inaintea infinitivttltti scurtatu, că se arrete: 1. Obiectulu comfiletivu : — a. cellu inde- rectu la verbe sau adiective ee insemna îndemnare, deprendere, aptitudine, ado- peratione, etc., cari in alte limbe roma- nice se oonstruescu de assemenea cu in- finitivulji precessu de prep. a, 6x0 in la- tin*a cu gerundiulu precessu de prep. ad, sau cu coHjunctivulu : angerulu ttdelariu indemna pre omu a face bene ; diavohdu împinge pre omeni a.lucră reu ; copita- ntdu provoca pre inimicu a începe lup- t*a ; Bomanii constringu pre QalU a se trage in apoi; nu su deprensu a scrie iute si bene ; nevoiti-^e d!in totu suffle- t%du a invetiâ; copUMu aeestu-a e na- scutu a deveni omu mare; toÅ£i erau pa- raÅ£i a intră in lupta; nu esci applecatu a fi amicu cu mene : fora voi' a mea me adduci a ti sptme vorbe neplactUe; san^ fa nostra rdigione ne indetoredia a face bene si cetloru ce ne face reu, — b. 0- biectulu derectn sau reale : — a. la ver- bele ce insemna voientia sau dorentia, cari in alte limbe romanice se con- strueecu sau numai cu infinitivu sau cu infinitivu precessu de a ori de, 6ro in la- tin'a cu infinitivu ori conjutincvu : do- rescu tare a te vedi; de acea te rogu a trece ostadi pre la noi; cugetam a trece însumi pre la voi; dero d'in causa ma- rei melle nepotentie am dedsu a stă inea in casa ; nu vreu a ti face reu, dero si tu nu caută in totu moduLu a me sup-- perâ. — 6. La locutioni verbali formate cu substantive derivate d'in verbe de a- cea-si ÃŽnsemnare sau de insemnare ana- loga cu celle de su3u, si unite cu verbulu fire sau avere : mare doru avemu a te vede ; nu avemu in cugetu a essi astadi dHn casa ; câta sete aveÅ£i a versă sân- gele nostru ! mare dorentia ai a mi face reu! mi e gretia si a spune ce ai fa- cutu. — De aci prin ellipsea substantivu- A; lui : Y. la verbulu avere, că se esprema ide'a de fiitoriu unita cu ide'a de resoln- tione sau si necessitate : am a plecă la munte; avemu a ne luptă cu moite greu- tăţi; aveam a scrie si a respunde la scris^ sorite mai nmltoru amici; ce are a face un'a cu aifa?— 8. La verbulu fire sau venire, ca se esprema dorenti'a : miea mancă ; ti e a dormi; numi e a bee, ci mai mtUtu a me culcă ; de bucuria mi vine a te luă in brade si a te săruta; de uritu ne vine a ne spendiură si ane scapă de tote amarurele vietiei ; mi vine a luă lumea in capu. — 2. Subiectu la verbele unipersonali : nu se cade a lud panea fiUloru sia ua aruncă caniloru; nu se cuvine a vorbi si verdi si uscate ; caută a ne plecă capulu inaintea neceS' sitatei; greu ti vene a te vede caiumniatu de cei cei credeai buni amid; mare ne- dereptate e a răpi de la unii, ca se dai ăltoru-a; nusiede bene unui june a se ar- retă presumtiosu, — Mai in tote casurele peno aci enumerate, in locu de infinitivu precessu de a, se pote pune si conjunc- tivu : ne indemna se facemu reu ; dorc" seu se te vediu; am seplecu la munte; mi e gretia se ii spunu ce ai facutu ; nu siede bene unui june se se arrete pre^ sumtiosu. — iConstructionea cu conjunc- tivu in aceste caÅŸuri, casf in celle mai josu enumerate, se aude aprope esclu- sivu in gur'a poporului, care forte raru face usu de infinitivu ; si este de prefe- ritu, cumu se vede d'in essemple, de câte ori ta subiectu la infinitivu nu se pote dă subiectulu sau obiectulu verbului de care spendiură infinitivulu, si mai al- lessu candu d'in constructionea cu infi- nitivu ar nasce indoientia asupr'a su- biectului acestuia. — 3. Predicatu, la verbulu fire si părere, cumu si la altele de insemnare analoga -..pentru unu omu addeveratu a trai este a cugetă; a mori nu e aperi; a vorbi nu va se dica a spune vorbe deshrte de intellessu; a scrie insemttedia a traduce prin setnne sunetele vorbirei ; sorele pare a se miÅŸcă de la resaritu spr^^ appusu ; pareti a nu intdlege ce vi se spune. — Verbulu pa- rarase construe in acea-asi insemnare si cu unaproposetione, i*llu caret verbu sta la moda finita si se lega de propos. prin- cipale prin cenjonctionea co : pa/re co nu inUXUgeti ce se spune. — D, Pusa totu inaintea infinitivdora trnnchiate, in u- nire ca prepositionile spre^ pentru^ fora^ de, prep. a espreme : 1. Cu spre, (si mai rara ai tota de una data pote mai pu- dna bene capefUru), scopolu : am ve- nim in adensu spre a te vedS; câte relle facemu spre a capetâ unu bene imagi- n§riu! anevoia se unescu omenii spre a faee bene, dero forte usioru se inteU legu spre a face reu ; pentru a ne inai" tiâ se cade a ne umili. — In acea-asi iu- semnare se pune inse si conjuncÅ£i vulu eu se, că se, peniru că se : am venita se te vedu, că se te vedu^ pentru că se te vedu. — 2. Cu fora, despărÅ£ire sau nega- ti(Mie : nu vorbi fora a cugetă mai antăiu ce ai a spunt ; a mancă pesce fora a bee vinu nu e sanetosu; fii modestu fora a te nemid. — In acea-asi insenmare sta si conjunctivulu: fii modestu fora se te np- micesd. — 3. Cu de : a. Attributu dupo substantive : dorenti'a de a invetiă este de lauda; tempulu de a semenă a trecuki ; fric^a de ave bate ve făcu a luă fug'a; omtduare de la natura poterea de avorU si de a cugetă. — b. Obiectulu dupo verbe ce insemna despărÅ£ire, depărtare, ince*- tare, etc. > desvetiorte de a vorbi fora a cugetă : feriti^e de a calumniâ ; ince^ taÅ£i de a mi impută urecUle cu fleccariele vostre ; abstineti-ve de a mancă fientie inm^fietite. — tMAiâoneîi attributiva a unui sabstantivu cu altu sustantivu se espreme cu prep. a singura forte raru, si a nume numai candu substantivulu at- tributu este precessu de una vorba ce espreme numeru sau cantitate, cumu : vitele a patru sate, averea a cinci for ndlie, spus^a a câţiva betrani, domnu a multe turme de oi, domnu a tota terr^a romanesca. — Afora de assemeni caÅŸuri prep. a nu espreme si |nu pote espreme relationea attributiva, a cărei espres- sione generale si regulata este sau prep. de, că in celle alte limbe romanice, sau casulu genitivu, că in latin'a; si prin ur- mare rea si fora caile considera unii grammatici prep. a ca totu de un'a ne- cessaria inaintea genitivului attributivu. A; 5 De una parte mentea sanetosa ne spune a priori co doue espressioni, adeco si pre- posetionea si terminationea genitivului, pentru una sengura relatione, sunt de prisosu; de alta parte limb'a insasi, cumu se vorbesee si se scrie, ne arreta co nu se dice : caUulu a vecinului, boii a fraÅ£i- loru, fure' a a sorurmei, vacele a metur siei, etc., ci curatu si simplu : ceiUulu vecinutui, boiifratiloru, furo'asoru-mei, vacele metttsiei. Err(Hrea aprovenituparte d'in celle câteva caÅŸuri, in cari s'a ar- retatu co prep. a espreme relationea at- tributiva, parte si mai allessu d'in impre- giurarea, co de c&te ori substantivulu in genitivu, ca attributu, nu vine nemediatu dupo substantivulu ce. determina, se re- petesce inaintea substantivului attributu ' articlulu, care in forma feminina este a, cumu : frundi'a verde a prunului, facXa cea albăstria a cerului, fruntea lata a boului. Co in assemeni locutioni a este in addeveru articlu sau pronume, 6io nu prep. a, se vede atătu d'in usulu correctu allu limbei proprie, care face se variedie vorb'a in numeru si genu dupo substan- tivulu, la care se refere, cumu ; boulu fratelui si allu vecinului, cod! a vuJpei si a lupului, boii vecinitoru si ai fraÅ£i" loru, codele vulpUoru si alle lupUoru; cfttu si d'in analogica altoru limbe ro- manice, cumu cea francesa : le hmut du fr^e et celui dn volsln. Parte inse d'in Macedoromâni espremu de ordina- riu prin prep. a pusa inaintea unui sub- stantivu, cărui dau si flessionea geniti- vului, nu numai relationea attributiva, ci si cea obiectiva personale, care la cei alÅ£i Români se espreme parte prin da- tivu, ci in latin'a, parte, dâro mai raru, prin prep. la, c& si in alte limbe roma- nice, cumu : letdu disse a asinului ; vul- pea assl sbori a gaUineloru. — D6ro si acesta constructione nu se pote justifica neci prin ratione, neci prin usulu gene- rale allu limbei, cumu se justifica usulu preposetionei a inaintea infinitivului trunchiatu pusu in discursu că subiectu, obiecta directu, predicatu, relationi cari tote se espremu atâtu in latin'a. câtu si in alte limbe romanice, mai muîltu prin infinitivu neprecessu de neci una prepo- 6 A^ setione. In limb*a româna d*in contra in- -finitivulu trunchiata ca subiecta si pre- dicatu na sta neci una data fora prep. a, 6to câ obiectu directu sta fora acesta particula numai dupo verbele : — l^po- tere si scire, cumu ; potu amblâ, poÅ£i siedS, nupoteti face nemica, pote veni; — 2. voire câ aussiliariu pentru formarea fiitorului, cumu : vova amblâj vei siedâ, ifeti face, voru veni ; inse candu voire nu se iea ca vorba formale, ci espreme con- ceptulu de a vof, atunci cere si ellu dupo sene infinitivulu precessu de a, cumu : voiu a amblâ; — 3. dupo avere : a. luatu că verbu formale pentru formarea opta- tivului sau condictionariului, cumu : am face, ai amblâ; — b. candu dupo avere vine un'a d'in vorbele interrogative : nu avemu ce manca, nu am de unde scote atâti hani, avemu cebeesi manca, nu ai unde te duce. De assemenea, de si preposetio- nile de, spre, sau pentru, fora, espremu sengure relationile de attributu, de scopu, de despărÅ£ire, totuÅŸi infinitivulu trun- chiatu nu sta in discursu numai cu ace- ste preposetioni, fora a fi totu de una data precessu si de prep. a, pre candu, pentru acelle-asi relationi, in alte limbe roma- nice, stau inaintea infinitivului numai prepositionile correspondîtorie cu alle nostre de, fora, pentru, de essemplu in cea gallica : spre a face sau pentru a face r= pour falre, fora a face = sans faire^ dorentfa de a te vede = le d^lr de te volr. Deci de si d*in compararea cu alte limbe romanice ar para co prep. a dinaintea infinitivului trunchiatu pusu in relatione de subiectu, obiectu reale, predicatu, scopu, attributu, separatione, n'ar espreme prin ea insasi aceste rela- tioni, si co prin urmare ar fi de prisosu, usulu inse generale allu limbei proprie cere acesta particula; si fenomenulu si afla esplecarea sa raÅ£ionale in impregiurarea, co form'a infinitivului trunchiatu s'ar confunde usioru cu forme de alle modului finitu : asia cantâ,jocâ, purta, etc, sunt nu numai infinitive, ci si neperfecte alle indicativului; audl, patl, sufferi, etc. sunt nu numai infinitive, ci si perfecte alle indicativului : face, duce, merge, etc. sunt nu numai . infinitive, ci si presenti de la indicativu. De acea-a chiaru candu cit^mu infinitivele trunchiate absolute si fora a le pune in ned una relatione cu alte vorbe, caută se le prepunemu a : a cautâ, a tace, a face, a peri, etc., pre- cumu si in limb'a anglica infinitivulu de ordinariu e precessu de prep. to. Totu pentru acestu cuventu si infiniti- vulu netrunchiatu, care in regula este substantivu, inca sta in discursu de as- semenea precessu de prep. a, cumu «e vede d'in cărÅ£ile mai vechie : marea dorentia a Domnului de a facere venor tore; străbunii noÅŸtri vreau mai bene a facere de câtu a scriere fapte lăudate, — n. Prep. a are unu usu forte intensu si in composetionea vorbeloru. Dupo decisio- nea Societatei academice romane de a urmă, in respectulu ortografiei compu- seloru, norm*a limbei latine, prep. a in composetione, pentru form*a ei, este suppusf^ la urmatoriele regule : 1. la vor- bele ce incepu cu vocale pastredia for- m'a originaria ad in deplena intregime : adunare, adumbrare, adăpare, adaptare, etc. — 2) la vorbele ce incepu cu un'a d'in consonele c, g, t, d, s, p, f, l, r, n, litter'a finale d a preposetionei se asse- mila cu consonantea iniÅ£iale a vorbei ce intra in compunere : accumulare, agglo^ merare, attragere, adducere, asseme- nare, appropiare, affundare, allunecare, arrogare, annotare, etc. — 3. la vorbele ce incepu cu un'a din consonele b, j, m, V, conson'a finale d a preposetionei sau se pastredia ca in vorbele mai de cur- rendu intrate in usulu limbei : admini' strare^ adjudecare, advenire, admonire etc., sau se elide, ca in vorbele mai ve- chie : ajutare, aventare, amânare, ajun- gere, amorÅ£ire, etc.; sau cu m se si assemila : ammertire. — Un'a d'in for- mele antice alle preposetionei ad este si ar, care inca b6 afla la câteva com- puse, cumu : armesariu, arbitru, — în- semnările, ce preposetionea ad adauge vorbeloru, cu cari intra in compose- tione sunt forte variate si adesea deli- cate si grele de esplicatu. In intellessulu ei originariu si cellu mai desu , acesta părticea espreme direcÅ£iunea unei mi- ÅŸcări cotra unu obiectu, appropiareadea- cella obiecta : satdUU aădmera pre in- eulpatu inaintea judecatoritdui ; acceS" 8idu la eeiate eră anevoiosu; — si de aci 2. starea de appropiare, prossimitatea : assisterCj assiedere, assiduu. — D'in fiacare d'in aceste doae insemnari gene- rali decorra mulÅ£ime de alte mai spe- ciali si a name d'in ant&i'a : a. direc- tionea determinata in sasa :- ascendercj ascensione, contrarie prin intellessu vor- belora descendere, descensione; a se a- ventây in un'a din insemnarile selle, va se dica a si face venta, a si luă sboru in susu ; — b. directione determinata in- dereta, spre caus'a sau subiectulu mis- cărei : magnetuiu ăttrage ferrtdu; pen- tru addevendu spusehru nostre atte- stamu pre toÅ£i dieii; in lipsa *de fiU ai noÅŸtri adoptămu pre ai altorura; d'in doue (Megetirve un'a; nu ti arrogă ce nu ti se cuvine; — c. inceputu de actione : addormire; d. pornire, mare dorentia, passione : aspirare, affectare, appetUu; e. scopu : assemenare^ adjudecare; U fa- Yore : acdamare, său defavore : assaltu, accusare, attentare, aăversariu. — D'in a dou'a ÃŽnsemnare generale decurru m- semnarile speciali de : — a. adaugere : accessione, accumidare, annumerare, o- scriere, aggregatu; b. intetire a actionei : accturatUy affUiirey afprmare; — c. trans- formarea actionei d*in netransitiva in transitiTa : assemenarCj addormire; — d. transformare a unui sustantiyu sau a unui adiectivu in verbu : a/fenare, asse- curare, ammutire, ammortire, oillungare, ăttaturare;— e. conformitate sau unire : Qccordarey accomodâre, adoptare, asso- nare, assensu; — t occasione sau causa : arridemu ceUoru ce ridu. — In unele vorbe compuse particul'a ad este de pri- sosu, cumu la Macedoromâni in celle mai multe vorbe ce incepu^ câ simple, cu unu l sau r, cumu : cdl^re, dUau- dare, arrapire, arrupere, si chiaru arro- mânu in locu de simplele : lepire, lau^ dare, răpire, rupere, românu. — Intel- lessulu in parte a fiacarei vorbe com- pusa cu ad, că si cu vericare alta par- ticola, este cu atfttu mai delicatu si mai greu de coprenso, ca eâtu un'a si acea-asi vorba compusa pote ,av6 doue sau mai AB. 7 multe, ba chiaru si tote semnificationile mai susu descrisse, si inca in unele ca- ÅŸuri un*a si acea-asi vorba are de una data mai multe d'in acest-e insemnari : asia addormire insenma nu numai a ÃŽn- cepe a dormi, ci sf a face pre altulu a dormi; asia assiduu insemna de una data nu numai acellu-a care siede Idnga cineva sau ceva, ci si care siede Idnga cineva sau ceva cu unu scopu annu- mitu, si care da tota luarea a mente, si pune tote poterile la acellu cineva sau ceva. t AB, prep. care, in limb'a nostra nu mai este in usu, separata, d^ro in com** puse are una parte forte ÃŽnsemnata. In respectulu formei : 1. la vorbele ce in»- cepu cu vocale se pune asii cumu s*a serissu mai susu : aberrare, ăbciUre; — 2. totu asii si la vorbele ce ^cepu cu consonantile h, d, g, l, r, n, s, j, cumu : cîbbatere, abdicare, abrogare, abnonnu, abjurare, absorbire; — 3. la vorbele ce incepu cu t si c, prep. ah admitte unu s si devine abs : abstragere, abstinere, ab" scedere; — 4. inaintea vorbelor u ce in- cepu cu unu p, abs perde b si devine as : asportare; asia se intempla sila vorbele mai vechie ce incepu cu unu o : ascun- dere; si unii chiaru si in vorbele mai noue scotu pre b d'in db pretotendenea, unde vine ÃŽnainte de unu s : astragere, asorbire ; — 5. inaintea vorbeloru ce incepu cu v, m, particul'a iib perde b : aversione. — însemnarea originaria a acestei particule este peno la unu puntu acea-asi cu a prepositienoi deBdMdela, insemnare oppusa cellei espresse prin ad; si de acea-a si in composetione, in intel- lessu primitivu si cellu mai desu^ par- ticul'a o&espreme: 1» depărtarea de la unu obiectu : abbatere; abducere, oppusu la adduc^e-; asportare, oppusu la appor-^ tare; abscedere, oppusu la accedere.--^ Din acesta insemnare originaria si ge- nerale essu multe altele derivate si spe- ciali : 1. a. depărtare cu direcÅ£iune de* terminata de susu in diosu : obiectate, si de aci figuratu. — b. avilire, prostire : abiectu, abiectiune; — 2. depărtare de lini'a derepta, in intellessu materiale, cumu si in intellessu morale : aberrare, 8 ABB. abusare; — 8. negationa : abnorma; — 4. stricare, derimare, nemicire : cibra'^ dere, abrupere, abrogare, absorbire. * ABACU, 8, m., plur. abace, f., abacns ($Pa5), tabla : 1. de scrissu, — 2. de fa- cutu figure, gaphrice,— 3. de facutu cal- culu, — 4. de numere^ — 5. de jocatu (rege, demna, cube), — 6. de pusa vase sau de alle mâncării (bvffet)| — 7. in architectora, — a. placa cadrată de bron- diu, cristalin san alte materie, ce se pu- nea in muri sau in nsie; — b. tablitia de pe capetellula unei columne. Â6BA, s. m. abba^ (in scriptura cu form*a grecesca : awa), vorba syriaca, care însemna parente, tata, si d*in care deriva urmatori'a vorba. * ABBATE, s. m., abbas-tis^ mai ma- rele unei communitate religi6se de băr- baÅ£i in baÅŸeric'a romano-catolica. ABBATERE, abbaiu, Matui, abba- tutu, V. tr. si intr., (ab-batnere), deflee- tere. — 1. Ca activu : a abbaite wiu riu d'in alMa sa; a abbate unu carru d'in drumu; — de acf in intellessu morale : a abbate unu amu d^in cdllea benelui si a addevertdui ; — cu ellipsea obiectului reale : abbateti dHn drumu, co noi nu ab' batemu. — Ca refiessivu : nu ne vomu ah- bate ned una data de la detori'a nostra; nu te abbate de la addeveru; v'ati (Aba" tutu d^in cdllea benelui; --mai multe vorbe se abbatu de la regul'apusa; — abbatetir ve, deca poieti, pre la mene; beUvulu se abbate pre la tote ospetariele dHn caile ; candu vorbesci, nu te abbate de la su- biectulu asttpr'a cărui curre vorVa; spune mi una data ce vrei, fora a te totu abbate in drepfa si in stâng' a. — 2. Ca netransitivu se dice de dorentie, cugete si resolutioni subitane si capritiose : Ce ti a abbatutu se pled? ti a abbatutu se te insori si mai multe nu; mtdtu te tine, candu ti abbate? — D'in essemplele ci- tate se vede co însemnarea preposetio- nei ab este asia de predomnitoria in a- cestu verbu, in câtu ÃŽnsemnarea propria a aoestui-a s*a intunecatu cu totulu si a adjunsu se esprema numai actionea in genere, se traducă numai intellessulu de depărtare allu particulei in verbu. ABBATEBE, s. f. deflejdo^ are mai A BD. ____ tote insemnarile verbului de susu : abia- terea unui riu Svn albina sa ; abbaterea de la addeveru, d^in caUea bmdui; mai mtdte abbateri de la regtd'a generaJe; abbaterUe de la legea lui Dumnedieu suntpeccate; abbaterUe unui deregutoriu de la detoride sdle tragu dupo sene de^ stituirea; abbaterUe unui eetatianu de la legile terrei sette sepunescu cu amende sau inchisore. * ABBATESSA, s, f., abbatissa, mai marea unei communitate religi6se de fe- mine in baseric'a romano-catolica. * ABBATIA, s. f., abbatia, 1. dem- nitatea de abbate sau de abbatessa; 2. cenobiu, monasteriu, communitate re- ligiosa de monachi sau monadiie in ba- seric'a romano-catolica. * ABBATIALE,adj. abbatialls, 1. ca- re se tine sau se attenge de unu abbate sau abbatessa, — 2. care se tine sau se attenge de abbatia. ABBATUTOBE, s. f., deversoriam, vorba pucinu usitata in locu de ospda-' ria, popina, vadu. (Vedi aceste vorbe)* ABBATUTU, part. pass. din abba- tere, deflexns, are celle mai multe d'in insemnarile acestui verbu : riuri abba^ tute d'in firesc' a loru aJbia; deregutori abbatuti dHn alle loru detorie. * ABBEEVIAKE, abbreviediu, v. a, abbrevlare, a prescurta opere scrisse. * ABBREVIATIONE, s. t., abbreri». tiO) prescurtare de opere scrisse. * ABBREVIATORIU-^ona, adj. s., ab- brevlator, cellu ce prescurtedia opere scrisse mai lunge. * ABBREVIATU, pari abbrevUtw, prescurtatu, fiendu vorb'a mai allessu si in speciale de opere scrisse mai lunge. * ABBREVIATURA, s. f., abbrevlatio, 1. unu opu scrissu prescurtatu, 2. vorba scrissa pre scurtu, adeco nu cu tote lit- terele. * ABDICARE, V., abdioarei se dice in speciale despre r^gi, domni, etc., a de- clara solemne si formale co selapeda de deregutori'a loru, co renuntia la derep- turele si prerogativele ce le da posetio- nea loru : Domnulu a abdicatu domni'a sau d^in domnia, sau absolutu : a abdi" catu. — Vorb'a inse compusa d'in ah si dieare, alta forma a lui dicere, cu in- semnare mai potente, adeco a dice tare, a dice in gur*a mare, a declari lamuritu, dupo.tote formele, pote espreme in ge* nere : a dice nu in gur'a mare, a se la- pedă formale, a respinge d*in tote pote- rile, a arruncâ : cumplUult4 tiranu ăbdi- c(ns$e verce sentimentu de 'Omenîa. — Ben apoi si fora caile se int6na penul- tim*a acestui cuventu la formele de trei syUabe : abdicu, ab^ci, abdica, etc., in locn de a se intona la antepenultima : âbdicu, abdici, abdica, etc., cumu cere, pre de una parte, analogica cu limb*a la- tina, 4ro pre de alt*a, necessitatea de a destinge aceste forme de celle cu acellu- asi sunetu d*in abdicere. ♦ ABDICA TIONE, s. f., abdicatlo, actionea de a abdică. ♦jABDICERE abdissi si abdissei, ab- dissft si abdictu, v. abdicere^ a dice contra de ce dice, jt6 sau cere altulu, a nega sau recusă. ♦ABDOMINALE, adj., abdominalls, care se tine sau se attinge de abdoraine. ♦ABDOMINE, 8. m., •Momen, par- tea de gidsu a pantecelui. ♦ ABDUCEBE, ahdussi si abdissei, ab- dussu si abducfu, v. tr., abducerej a duce departe, a depărta prin violentia sau aramagiri de acollo, unde ceneva sau ce?a este de regula sau se cade se fia : Dtmocritu si scoase ochii, pentru ca ve- derea lucrurilaru esteme se nu Iu pata abduce de Za cugetare si meditare. ♦ ABDUCTIONE, s. f., abductio ; A. in genere : 1. actionea de a abduce, 2. cu însemnare concreta : locu de retragere, înfundătura, senguritate. B. De acf in speciale : 1. ca terminu de anatomia : a. essirea unei parte a corpului d'in pla- nulu sau lini'a perpendicularia ce se i- magina co este trassa de susu in giosu si in directionea de inainte in apoi prin mediloculu corpului intregu sau allu unuia d'in membrele lui. — b. fractura transYers"!3ile a unui ossu cu sraentirea lui d'in locu.— 2, Ca terminu de filoso- fia : a. specia de syllogismu, in care ter- minulu maiore se coprende in cellu me- diu, 6ro acestu-a nu este strinsu legatu de cellu minore. ~b. eliminarea d'in unu ABI. 9 rationamentu a proposetioniloru , cari devinu superflue pentru demonstrare.— 3. Ca terminu de tactica militaria : a. punerea in urma a certoru serie de mi^ litari, spre a strimtă fruntea armatei, candu acâsta-a d'in cauÅŸ'a obstacleloru nu pote inaintă sau operă in plenulu seu.— b. posetionea partei de armata com- mandata a remanâ in urma. * ABDUCTOEIU, tăria, s. adj., care abduce ; si de aci, in speciale, ca ter- minu de anatomia : muÅŸchi abduăori^ cei cari au functionea de a depărta păr- Å£ile corpului, ce ei punu in miÅŸcare, de planulu verticale ce se imagina ca trassu de susu in giosu si de inainte in apoi prin mediloculu corpului intregu sau a unuia d'in membrele lui. ABECE, vorba formata d'in numele celloru d'antâiu trei littere alle alfabe- tului, spre a numi alfabetulu intregu : nu ai invetiatu inca abece. * ABECEDARIU, s. m.; pi. e, (abeoe- dariaiu)^— 1. totulu littereloru sau alfa- betulu;— 2. carte, care coprende alfabe- tulu si antftiele elemente alle lecturei. ♦ABEKRARE, v. intr., aberrare, a se depărta de callea sau lini'a de ur- matu, a ratecf, in intellessu at&tu mate- toriale, cătu si intellectuale. * ABERRATIONE, s. f.', aberratio, actionea de a aberră : aberrationUe men'- tei,—abefrationiIe planetei. ABIA, (a-vix-a), adv., vix, mgre : a- bidpotu stă prepetiore; ăbiă se miÅŸca; abia s'a culcatu si a addormitu ; abia se pote crede ce spuni tu; abia intrassem la densulu, candu luvediui sarindu aS" supră'mi; abia resarisse sorele candu plecă la câmpii, — In unire cu efe : (fc o- biă se miÅŸca; de abia mai sufflâ; de abia m'am culcatu, si vreÅ£i se me scoUu; de abia am mancatu, si mi impuni se Vfiap" 2mcu de lucru ; dupo multe rogationi de abia a wutu a mi imprumută unu leu, care de abia mi va adjunge pentru pane; de abia, de abia se scolia. tt ABIECERE, V., abjicere, compusu din ab^ care in acesta vorba, pre Idnga insemnarea de depărtare, unesce si ide'a de directione de susu in giosu, si d'in jacere,=rarruncare, insemnedia proprie : 10 ABI. a arruncă giosu cu desprotiu, si da na- scere la urmatoriele. * ABIECTARE, v. freq. abjîcefe, a arruncă de la sene, a lapedă; si de aci : a avilf, a ingiosf. * ABIECTIONE, s. f., abjectio, actio- nea de a arruncă giosu, de a face abiectu; si de acf : 2. starea unei persone sau unui lucru abiectu. * ABIECTU, a, adj. abjectos, proprie participiu passivu de la aUecere, în- semna : arruncatu giosu cu despre tiu, si de acf : 1. vile, bassu de caracteriu, des- pretiuitu, fora demnitate; 2. cadiutu, umilitu, desperatu. * ABIETE, s. m., ables-tis, arbore de famili'a conifereloru. care are multa as- semenare cu pinulu, bradu. * ABIETINU, a, adj., abietiniis, de bradu. ♦ABILE, adj. habilis^ din habere=a- vere, insemnMia proprie : usioru de avutu, de tinutu, de maniatu ; si de acf : 1. commodu ; 2. bunu pentru ceva, aptu; 3. indemanaticu. * ABILITARE, v, tr., babllHare, a face abile. * ABILITATE, s. f., habllltas, cali- tatea unui lucru sau unei persone, care * ABILITATIONE, s. f., habllîtatîo, actionea de a abilita. * ABISSU, vedi ahyssu, * ABITABILE, adj., habitabills, care se pote locuf, de locuitu. * ABITACLU, s. m., pi. -e, habitaca- Inm, 1. locuentia in genere. 2. in parte : camera, cabine tu, cuibu, culcusîu. * ABITARE, V. tr. si intr., haWtare, aoccupâ unulocu, a sied^ intr'unu locu, a locnf * ABITATIONE, s. f., habîtatîo, — 1. actionea de a locuf, 2. locuenti'a in»- sasi. * ABITATORIU, s. m., habitator, cellu ce locuesce, locuitoriu. ABITATU, a, part. din abitare, habita. tvsy locuitu, occupatu. * ABITU, s. m., pi. -e, habitns, vorba formata d'in habere=ar(?r^, insemna pro- prie tinutulu, statuhi, modulu de a se tine; de a stă, de a fi; si de aci : —1. sta- KBL tulu sau constitutionea corpului;— 2. por- tulu, vestimentulu;--3. apparentia : — 4. stare a suffletului, fire, natura, despo- sitione, appucatura, invetiu. * ABITUALE , adj., ce se tine de abitu. * ABITUARE, V. tr., a face pre cineva se iee unu abitu, unu invetiu, una des- positione. - * ABITU ATU, a, part. d'in abituarÅŸ, cui s'a datu unu abitu : invetiatu, de- prensu, dedatu, despusu. * ABITUDINE, s. f., habitndo, stătu allu suffletului, invetiu, desposetîone, fire, natura. * ABITUIRE, vedi ahituare. * ABITURIENTE, s. m. si f. (abitn- riens), cellu ce doresce a trece de la unu locu, si in speciale : de la unu institutu la altulu ; cellu ce a terminatu cursurile unui gymnasiu, lyceu, sau alta scola de acellua-si gradu, a depusu essaminele generale de tote studiele acelleî scole, si a capetatu una diploma pentru ac6- sta-a. *AB JUDECARE, v., abjndîcare, a luâ prin judecata, a pronunÅ£ia co unu ce nu este allu cuiva, si de acf in genere : a luâ, a rapf ; — a respinge ori-cumu. * ABJUNCTIONE, s. f., abjnnetio, actionea de a abjunge. * ABJUNCTU, a, adj., abjnnctns; a dou'a forma de participiu d'in abj ungere : starea sau calitatea unui ce despartitu, desprensu, dejugatu, deslegatu. * ABJUNGERE, abjungu, ahjunsi si ăbjunsei, abjunsn si ahjunctu, v. tr., «b- jnngere, a despartf, adesprende, a dejugă. * ABJURARE, V. tr., abjurare, a jură contra celloru jurate mai inaint^; — a negă cu juramentu, — ajura strambu, — a se lapedă cu juramentu ; — a respinge cu potere, a se lapedă d'in tota anim'a. * ABJUR ATIONE, s. f., abjnratlo, actionea de a abjură. * ABJURATORIU,.fanfl, adj., s. ab- jnrans, abjnrator, care abjura. * ARJURATU, a, abjuratus, participiu d'in abjurare : veehiele crcdentie abjurate, * ABLACTARE, v., ablactare, a nu mai dă lacte, a intercâ. * ABLACTATIONE, s. f., ablaetatîo, actionea de a ablactă. ABL. * ABLACTATO, ablacUtss, partici- piu d*in ablactare,— oppritu de la lacte, intraeatu. * ABLATIONE, s. f., ablatlo, actio- nea de a luă, despanî, scad^ ; — - in par- ticulariu, că terminu de medicina: 1. taiarea unui membru sau organu ore-caro allu corpului; 2. scăderea portionei de mâncare a unui morbosu. ♦ABLATIVU, adj., ablatirus, care pote lua, care pote scadâ ; — si de aci in speciale 9 ca terminu de grammatica : casu ablativu, casns ablatims, un'a d'in flessionile, ce latinii dau numeniloru, spre a espreme relationile acestoru-a in discursu, care lipsesce cu totulu din limb'a romana ; si de acea-a relationile espresse prin acestu casu se arr^ta, in limb'a nostra, cu preposetioni c&: de,de la, d'inj cu, prin, etc. — AbkUivu abs(h hdu, constructione a limbei latine, for- mata â*in unu substantlvu si unu parti- cipiu sau adjectivu puse amendoue in casulu ablativu, prin care se espreme tempuln, modulu, caus*a si alte corcu- stantie intr'una propcsetione. In limb'a româna, fiendu co lipsesce ablativulu, fiendu co lipsescu de assemenea celle mai multe forme participiali; constrnctionea ablativului absolutu se da sau pjîn pre- posetioni secundarie legate de cea prin- cipale cu coDJunctioni că : fiendu co, candu, cumu, etc.; sau prin gerundiu absolutu, care are ore-care analogia cu partidpiulu absolutu allu limbei latine; sau in fine prin substantive construite cu preposetioni câ : de la, dupo,prin, etc. * ABLEGABE, v. tr., ablegare; in ge- nere, a tramitte de la unu locu la altulu, a depărta ; si de aci in speciale : a tra- mit^ in numele seu pre dnevă, spre a tracta una iacenda ; a insarcinâ, a com- mitte, a mandă. * ABLEGATIONE, s. f., ablogatio; actionea de a abl^. * ABLEG ATU, a, ablegatus, participiu d*in ablegare: tramisfu, espeditu, depar- tatu ; si de aci, că substantivu : represen- tante, deputatu, mandatariu, commis- sariu. * ABLUIRE, V. tr., ablnere, a curatiă prin spellare. ABO. 11 * ABLUTIONE, s. f. ablntio, actionea de a abluf, de a curatiăprin spellare; — mai allessu in intellessu religiosu : spel- lare si curăţire cu apa, curăţire de pec- cate. * ABNEGARE, v., abnegare, a dice nu, a n^ă cu potere si obstinatione ; a nemici cu totulu. * ABNEGATIONE, s. f. abnegratie, ac- tionea de a abnegâ ; si in particulariu : 1. virtute morale, sociale, prin care ci- neva, pentru pace si buna armonia, sa- crifica drepturi, prerofÅŸtive, păreri sau credentie alle selle, se n^ga pre sene cu totulu, se nemicesco orecumu : fora ab- negatione cTin partea celloru chiatnaii a lucra pentru benele conmiune nu se pote adjunge la una învoire — 2. virtute religiosa, prin care cineva se despolia de natur'a rea, se desbi*aca, cumu se dice, de omulu cellu vechiu, caută se ne- mi<^ca in sene tote impulsele camei si chiaru aspirationile suffletului, cari nu au in vedere divinulu : ahnegationea este antani'a virtute a ascetului. * ABNORMU, a, adj., abnormi^ de^ partatu de norma sau regula; fora sy- stema, fora principie. * ABOLIRE, abolescu, v. tr., abolere; compusu d'in oleo:=(o|0) sau alo^ nu- trescu sau crescu, si d'in ab cu insemnare de negatione , acestu verbu espreme in origine si proprie : a impedecâ crescerea, a opprf desvoltarea unui lucru, si prin urmare a pune pre caile de descrescere, scădere, perire; si de aci : 1. a desfien- tiă, a nemici, in genere; 2. in parte : a des- fîentiă legi, usantie, datine, institu- tioni, etc. * ABOLITIONE, s. f., abolHio; ac- tionea de a aboli. * ABOLITIONISMU, s. m., fora plu- rariu : systema, doctrina, principie alle abolitionistiloru. * ABOLITIONISTU, s. m., amicu, par- tisanu allu ideoi de abolitionea sclaviei. * ABOLITORIU,-eom, adj. s., abolens, abolitor, care abolesce. * ABOLITU, a, abolitns^ participiu d'in abolire. * ABOMASU, s. m., (abomasnin), allu treilea stomacu allu rumegatorieloru. 12 ABO. * ABOMINABILE, adj., abominâbUis; demnu de abominatu. * ABOMINANDU, a, adj., abomlnan- dni^ 06 suntema detori a abominâ. * ABOMINAKE, v. tr. abominarl; corn- pusudln ab cu ÃŽnsemnarea de depărtare, si d*in ominari cu ÃŽnsemnarea de presa- glre, augurare, acesta vorba vă se dlca proprie : a respinge câ unu semnu reu, a si face, cum se dice, cruce ci de draculu ; si de aci : a uri c& ceva care revolta in noi sentlmentulu divinului, justului, be- nelui sau formoa«lul; a incarc4 de ana- theme, a detestă, a essecrâ. * ABOMINATIONE,s.f.,abom!natio, ^ 1. actionea de a abominâ; — 2. &pta abominabile : abomnationUe paganis" mului. * ABOMINATU, a, abominatns, part. passivu d*in abominare. ♦ABONAMENTU, s. m., plur. -e., 1. actionea de a abona sau de a se a- bonă ; 2. pretiulu abonarei. * ABONARE, V. tr., gallice abonner^ formatu d*in bontisznhnnix^ cu ÃŽnsemna- rea ce are acâsta vorba in ispaniculu abo- nar, eumu si in espressionea românesca : a stă hunu pentru cineva, vâ se dica pro- prie : a face bunu sau respunditoriu, a respunde, a assecurd, a incredentiâ ; si de aci : a oblegâ pre cineva a Respunde pre- tiulu unui lucru. Beflessivu : a se abo- na, a se oblegâ a respunde pretiulu de- fiptu, sau a respunde d'inainte acestu pretiu. Vedi atbonare. * ABONATU, a, 1. participiu din abo- nare, 2. substantivu : cellu ce afostu abo- natu sau s'a abonatu la ceva. * ABORE, abofire, aborosu, vedi a- bure, aburire, aburosu. * ABORIGINI, s. m. pi., aborlglnes; in speciale, celli mai vechi locuitori ai La- tiului : si de aci in genere, locuitorii pri- mitivi ai ver-carei terre, in opposetione cu veneticii sau coloniele venite mai tardiu. ♦ABORIGINU, a, adj., se dice de o- meni, animali si plante ce se credu ori- ginarie d'in t^rr'a unde se afla. tt ABOBIRE, V., aboriri, compusu d'in ab cu ÃŽnsemnare de destructione prematura, si d*i|i oriri cu iateUessu de A6B. ^sire, resarire, nascere, ÃŽnsemna : a nasce ÃŽnainte de tempu, alapedâ; sau in« transitivu : a se nasce ÃŽnainte de teq^u; si de aci : a ÃŽncetă de a trai, a mori, a perl. * ABORRIRE, aborru, v. tr. si intr., abhorreoy compusu d'in ab cu insenmare de depărtare unita cu cea de augmen- tare, si d*in horrere cu intellessulu de a se redecă, a se sberli, a se incretf (vor- bindu de pelle si de peri), cea-a ce e ef- fectu allufiricei sau spaimei, acestu verbu ÃŽnsemna : a uri forte, a fugi cu spaima, a avâ mare aversione si gratia, a dete- stă, a essecră : aborru tirani* a, mi e frica de anarchia. * ABORTARE, abortediu, v., abor- tare^ si * ABORTIRE, abortescu, v., abortire, a nasce sau a se nasce inainte de tempu ; a lapedă, a se sterpi. * ABORTIU, s. m., (abortlnm), vedi abartu. *ABORTIVU,a,adj.abortiYB8, 1. care pote casionă abortu; 2. care abortesce, se sterpesce, lapeda; 3. sterpitu, lape- datu. * ABORTU, s. m., abortas^ a doua forma de suplnu d'in aborire, insemna : 1. actionea de a aborti sau aborf; 2. unu nascutu inainte de tempu, sterpitura, lapedatura. * ABRADERE, abraău, abraÅŸi hI ah^ rasei, abrasu, v. tr., abradere; a rade parti d'in ceva; a face se scadă, se se impucine, prin radere; a ÅŸterge, a sup- preme, a talia. * ABRASIONE, s. f., actione de a ab- rade; si de aci in speciale : morbu, in care membranele se cosiescu si bellescu in mice fragmente. * ABRASU, a, abrasns, participiu d'in abradere. * ABRODERE, abrodu, abrosi si ab- rosei, abrosu, abrodere; a perde, a strică prin rodere. * ABROGARE, v. tr., abrogare; fiendu co ab insemna contra in acesta vorba compusa, de acea abrogare este contra- ri ulu simplului rogare=:cereYe, si prin urmare va se dica : a cere contrariulu de ce s'a cerutu mai inainte ; si de aci, ABB. ABS. 13 'T »" â– â– fienda co rogare, intr'una d'in insemna- rile speciali, vâ se dica : a cere consen- timtatulu poporului pentru stabilirea unei lege, a propune si infientiă una lege : abrogare însemna : 1. in speciale : a des- fientiă una lege; 2. in genere : a desfien- tii, a nemicL — Abrogare inse differe de abolire : 1. pentru co abrogare se ap- pleca numai la legi, ^ro abolire si la Qsantie, datine, etc.; 2. pentru co abro- garea nu se pote face de c&tu formale si dupo regule, si processe a nume pre- scrisse prin legi, si numai de cotra celli cari sunt investiÅ£i cu poterea suprema a republicei ; ^ro abolirea se pote face oricumu, si cMaru numai prin căderea in desuetudene a unei institutione. * ABBOGATIONE, s. f., abrogatlo, ac- tionea de a abrogă. * ABROGATOEIU,-^on'a, s. adj., a- br^gansy abrogator, care abroga. ABROGATU, a, abrogatas, participiu passivu d*in abrogare : legea vechia ab- rogata de una notâa. * ABROSU,a, abrosus, participiu pas- sivu d'in abrodere. * ABROTONITU, adj., abrotonltes, Cacutu sau ammestecatu cu abrotonu, se dice mai allessu de vinu. * ABROTONOIDE, adj., care s^mena cu abrotonulu. * ABROTONU, s.m.,abrotonuiii (ippo- tovov), specia de planta cu odore forte tare si multu usitata in medicina. * ABRUPERE, abrupu, abrujjsi si ab- rupsei, abruptu, v. tr., abmmpere; a rupe cu mare violentia unu ce de totulu d*in care firesce face parte ; a rupe, a inter- rupe (vorbea sau tăcerea) de una data, cu violentia si pre neaÅŸteptate. ♦ ABRUETIONE, s. f., abrnptlo, ac- tionea de a abrupe, — si in particulariu, de a vorbi fora transitionile cerute, de a vorbf cu focu si tonu animatu ; — modu de fractura a unui ossu. ♦ABRUPTO, «, abmptiis, participiu passivu d'in abrupere : ruptu de una data, fora aÅŸteptare, si cu violentia; si de aci c& adiectivu : 1. vorbindu de rupi, valii, munÅ£i, precipitie : rapedu, dereptu in susu sau in giosu; 2. 'de vorbe, gesturi : iute, violentOf bruscu, furiosu. * ABRUPTURA, s. f., abripptiun, lu- cru abruptu, abyssu. * ABRUTIRE, abrutescu, v. tr. si intr., gallice abrutlr (d'in latinesculu bratiis= brutu, greoniu, forte greu) : a ingreoniă, a ingreună, a face forte greu si ammor- titu, in respectulu miscarei mai allessu ; si de aci : 1. in respectulu mentei : a tempi, a reduce pre unu omu la starea animaliloru celloru mai degradate in intellegere, asia iiM^âtu se si perda cu totulu poterea de cugetare ; — 2. in res- pectulu morale : a degrada pre omu pSno la starea bruteloru, a nemicf in ellu verce sentimentu de demnitate omenesca. * ABRUTITU, a, gallice abmtl, parti- cipiu d'in abrutire. t ABS, vedi ab. * ABSCEDERE, ăbscedu, abscessi si abscessei, abscessu, v. intr., absoedere; a se depărta de la unu locu, a se retrage, a incetă, a se duce d'in unu locu in al- tulu, a despart ;~ a se infondă intr'unu locu; — si de aci in speciale, că terminu de medecina, vorbindu de umori stricate : a se separă (de sânge) si a se stringe la unu locu in forma de buba puroiosa. * ABSCESSIONE, s f., abscessio, ac- tionea de a abscede. * 1. ABSOESSU, a, participiu passivu, cu intellessu activu intransitivu, că si porcessu, d'in abscedere. * 2. ABSCESSU, s,m.,abgce8d0g,sub- atantivu verbale d'in supinulu lui abs- cedere : 1. depărtare, 2. in intellessu con- cretu: buba, buboiu, inflatura formata prin umorile stricate strinse in acea-asi parte a corpului. * ABSCINDERE, absoindu^ absdnsi, si abscinsei, abscinsu si ahscissu, v. tr., abscindere; a desparÅ£i cu violentia, a rupe, a despică, a crepă, a spantecă, a talia. * ABSCINSU, abscisgus, part., d'in abs- cindere. * ABSCISSA, s. f., proprie pârtiei- piulu femininu passivu d'in abscindere, luatu că substantivu prin lassarea pre d'in afora a vorbei linia, că terminu de geo- metria : parte a assei sau diametrului in cercu, ellipse, parabola, etc. * ABSCISSIONE, s.f., âbidsBlo, 1. in u ABS. genere: actionea de a abscinde; 2. in specia, in medecina: taliarea: a. mai allessu a partiloru moUi alle corpului, b. taliarea sau stingerea subitana a vocei. ♦ABSCISSU, a, abselsns, participiu luatu c4 adjectivu d'in abscindere. * ABSENTAREredtM, absentare, t. intr.f formatu d*in absente : a fi departe, a nu fi facia, a lipsf . * ABSENTE, adj. abscns-tls, proprie participiu d*in absum, = sum departe : care nu e de facia, care lipsesce; si de aci : care nu e de locu, care nu essiste. * ABSENTIA, s. f., absentia, neaflare de facia la unu locu, lipsa de la acellu locu. * ABSIDE si apside, s. f., absis-dls (iÅ£|>i<;), proprie : ceva care lega; si de acî : 1. puntu de conjuctione intre orbitele astreloru ; 2. cercu sau arcu de edificiu ; 3. partea arcata a basericei unde stau căutătorii; 4. bolta. * ABSINTHATU, s. m., (gallice ab- slnthate), sare in care intra acidu absin- thicu. * ABSENTHIARE, v. a., a ammestecâ cu absinthiu. ♦ABSINTHIATU, a, absinthiatus, part. d'in absinthiare. * ABSINTHICU, adj., (gallice absin- thlqae), care provine d'in absinthiu. * ABSINTHINA, s. f. , galice absin- thine^ substanti'a amara a absinthiului. * ABSINTHITE, s. m. , abslnthltea, proprie adiectivu, pre lOnga care se sub- intellege vinu : vinu ammestecatu cu absiuthiu. * ABSINTHIU si apsinthiu,3.m.^ ab- sfnthiiim (i^^^vdtov), planta amara, pel- linu. * ABSOLBERE. vedi absolvere. * ABSOLTU,a, absolntog, antani'a for- ma de participiu passivu d*in absolvere, (vedi (Asolvere). * ABSOLUTIONE , s. f. , absolntio, actione de a absolve. * ABSOLUTISMU , s. m., fora pi., (galliceabsolutisme), systema de guverniu, in care monarchulu se crede co are po- terea suprema de la D-dieu,si prin aed- sta-a ellu senguru despune, fora nici una mărginire, de republica, legiferandu, cumu ABS. i place si essecutandu totu de una data legile; systema oppusa constitutionalis- muluif in care monarchulu are numai po« terea de a essecută legile, ÅŸi acdsta-a cu preveghîarea nationei prin representan- tii sei, dro poterea de a legifer& ua im- parte cu nationea prin acelli-asi repre- sentanti. * ABSOLUTISTU, s. m., (gallice abs*- lutiste), amicu allu systemei de guverniu numita absolutismu. * ABSOLUTORIUr^ona s. adj. , ab- solvens, absolator, care absolve sau pote absolve. — Subs. attestatu de absolverea cursuriloru prescrisse. * ABSOLUTU , absolntns, proprie a dou'a forma de participiu passivu din ab- solvere, luatu câ adiectivu , are nu nu- mai diferitele ÃŽnsemnări alle acestui verbu, ci si altele multe derivate d'in acelle-a, si a nume : 1. in intellessu ma- teriale si originariu : pre deplenn des- facutu de ceva, deslegatu, pre deplenn scapatu si liberatu ; — 2. in intellesu ideale si morale : a. scapatu pre deplenu de detorie sau oblegationi ; r- b. câ ter- miuu juridicu : scapatu de accusationi si inculpări ; — c. câ terminu de domeniulu religionei : scapatu si iertatu de peccate, deslegatu de anathemate sau juramonte; — d. câ terminu de politica : nemarginitu prin neci una lege, fiendu vorb'a de mo- narchu care domnesce dupo system'a ab- solutismului ; — 3. si de aci in genere: nedependente, nemarginitu, fiendu vor- b'a sau de persone sau de lucruri ; — de unde apoi : neconditionatu, completu, to- tale, perfectu; si annumitu se dice : a. in filosofia, in opposÅ£tione cu relativu, de- spre Dumnedieu, care senguru este abso- lutu , pre candu celle-alte fientie sunt tdte relative ; sau despre verităţi addeverate in totu tempulu si loculu, cum si despre certe idee, asupr'a caroru-a toÅ£i filosofii nu se invoiescu, celli mai mai mulÅ£i inse califica câ absolute ideele de causa^ bene si forfnosu, luate in sene; — b. in gram-* matica se dicu absolute sau vorbele ce nu stau si nu ceru a se pune in relatione cu altele; sau propositionile , cari nu spen- dura de aUele , ci stau si dau de sene unu intellessu completu; sau participiele, ABS^ despre cari vedi vorb'a ablatmi. — Acea- asi Yorba se iea, că si alteadiective, si in int^lesu de substantiva abstractu : ăbso- MtUu si rekdivulu sunt contrarie intre sene. C& atare yorb'a are una parte forte mare in unele systemate de filosofia, fiendu destinata a espreme addeverulu cella mai inaltu , puntulu de plecare , principiulu fundamentale, fontan'a d'in care inteUigenti*a ar pot6 scote celle alte verităţi, basea pre care rationea ar pot6 redec& edificiulu lumei intellectuali. A- supr'a acestui principiu, filosofii sunt de- parte de a se intellege; bâ inca celli ce vedu in tote ideele omului numai simple sensationi mai multu sau mai pucinu transformate prin actionea cugetarei, ned admittu ide'a de addeveru absolutu, ci reducu tote la fenomene de cercustan- tia variabili si individuali. * A.BSOLVERE, absolvu, absolsi, ab- scisei si absolui, ahsoltu si absolutu, ab6«lTere. — Unii dupo analogi'a vorbe- loni corbuy cerhu , ferbu, etc. , in cari , comparate cu latinele eorvasycerviis^fer- Teo, etc., sunetulu v dupo l s*a transfor- mata in by admittu si in verbulu absol- vere formele cu b : absolbii, absoJbeam, abscibere, etc., cari se potu fora indou- entia justifică prin legile fonetice alle limbei ; inse nu se potu justifică forme date verbului absolv€$'e dupo a patr'a conjagatione : absolvire, absdvitu, etc. , de 6re ce limb'a nostra presenta forte pucine essemple pentru ac^sta-a ; si cu atfttu mai pucinu forme de antani*a con- }ngsAione : absolvare , absolvatu, etc., pentru co nu aflămu in limba neci unu essemplu de assemenea scambaro de coDJugatione. -— Gâtu p%ntru intellessu, eompusu d*ia ab, care, in acesta vor- ba, la ide'a de depărtare unesce si cea de completare, si d'in solvere := desle- gare, verbulu ahsolvere insemna : a des- legă cu totulu, a desface pro deplenu ; si de aci in speciale : 1. a desface detorie in bani, 2. a impleni detorie si oblega- tioni morali, 3. a scapă de inculpări, 4. a deslegă de pecate sau jiu*amente, 5. a completă, deplenf , perfecÅ£iona, lu- crări sau studie. * ABSONU, a, adj., absenus^care suna ABS. 15 departe sau in neunire cu altu suuetu : 1. despre voce: mentionosu, &lsu,desoor- dante ; 2. in genere : desunitu, descordu. ABSOBBERE, absorpsi, si absorpsei, absorptu, si absorbire^ absorbitu, v. a., absorbere^ a sorbi cu totulu, a inghiti, a nemeci, a perde. ABSOBBERE, si absorbire, s. f., ab- sorptio^ sorbire completa a unui ce , ÃŽn- ghiÅ£ire, perdere. ABSOBBlTOBIU,-^ma , s. adj., ab^ sorbens, care absorbe. ABSORBITU, a, absorptns, antani*a forma de participiu din absorbire.— Pre longa ÃŽnsemnările date ia verbulu absor- bire, participiulu acestuia, absorbitu S6 dice si de unu omu cufundatu si perdutu in cugetări, tare preoccupatu de certe idee. ABSORPTIONE, s. f. , «JlworpUo, ac- tionea de a absorbi. ABSORPTU, a, absorptu» a dou'a for- ma de participiu din absorbire, luaÅ£u că ajectivu. *ABSTEMIU,s. adj. abstemins, 1. ca- re se abstine de a bee vinu , 2. care n*a beutu vinu, nebeutu, sobriu. * ABSTENTIONE , s. f. , (abstentio), actionea de a se abstin^. * ABSTINENTE, adj., abstinens^tis, care se abstine; infrenatu, cumpetatu. * ABSTINENTIA , s. f., abstinentia calitatea sau vertutea de a se abstin^. * ABSTINERE, abstinu si abstiniu si abstiiu, (p, 2. abstini si obÅŸtii), abstinui, abstinutu si abstentu , abstinere; a tin6 departe, a depărta , a infrenă ; — mai allessu reflessivu : a se abstinS, a se de- părta, a nu face, a fug(, a se infrenă, a se feri de ver-ce , si in particulariu de mâncare si beutura multa. * ABSTINUTU, a, abstentu», pari;, din abs tinere * ABSTRACTIONE, s. f., abstracÅ£ie; actionea de a abstrage; si de aci in par- ticulariu, că terminu filosofica : 1. actio- nea mentei, prin care ac^sta-a desparte calităţile sau modurile de substantiele loru, si face d'in aceste moduri alle sub*^ stantiei atâtea fientie nedependenti de a loru substantia : asia din rotundu si rosiu , moduri , de essemplu , alle sub* stantiei ceresia^ mentea face, prin ^b- 16 ABS. stractione, rosietia, rotundime, noue fi- entie sau substantie, cari au essistentia numai in mente insasi; — 2. facultatea mentei de a abstrage, de a face abstrac- tioni. — In plur. : abstradioni, se dice de ideele abstracte , adeco de modurile sau calităţile substantieloru despărÅ£ite de substantie si redicate elle insesi la gradulu de «ubstantie. * ABSTEACTU, a, abstraetn», a dou'a forma de participiu d'in abstragere, luata că adiectivu, 1. in intellessu originâriu si generale : despartitu cu violentia^de cea cu ce erâ firesce unitu ; departatu cu poterea, smulsu, ruptu : — 2. in intel- lessu particulariu : a. smulsu de la stu- diele si occupationile ordinarie ; b. con- centratu in sene, absorbitu in cugetările selle asi& incătu nu mai vede si nu mai aude ce se petrece in giurulu seu; — c. câ terminu filosoiicu si grammaticale in op- posetione cu concretu, se dice de ideele de calităţi despărÅ£ite prin cugetare de sub- stantiele loru si considerate că fientie in mentea nostra : asia vorbele rosietia, dulcetia^ negretia, tăria , marinie, etc. , se dicu abstracte c& si ideele ce aceste vorbe espremu ; — d. in matematica, de assemenea in opposetione cu concrctu, se dice de numere curate si neinsocite de speci*a obiecteloru numerate : in cinci omenif de essemplu, numerulu este con- cretu, 6ro cind senguru este numeru abstractu ; cantităţile desemnate prin littere sunt si nu potu /î de cătu ab- stracte. * ABSTE AGERE, abstraffu,abstrassi si abstrasseif abstrassu si abstractu , v. tr.; ab8trahere> a desparÅ£i cu violentia Unu ce de altu ce, cu care e firesce si strinsu unitu; a deslipf ; a smulge, a rupe, terf ; — de aci in parte : a. a depărta de occupationi si studie favorite; — b. a desparÅ£i prin mente, moduln sau cali- tatea de substantia; a despart! mai multe calităţi unite in acea-asi substantia si a le consideră separatu, a analysă; a des- parÅ£i modurile de substantiva loru si a face si d'in elle substantie ideali , (ve(li abstractu si abstrattione), * ABSTRASSU, a, abstractu», anta- ni'a forma de part. d'in abstragere. ABU. - ■•- - - * ABSURDITATE, s. f. , absnrditas; calitate de dbsurd/u, * ABSTRUDERE, abstrusi^\ abstrusei, abstrusu , v. tr. , abstrudere^ a bagă a fundu, a ascunde intr^unu locu anevoia de aflatu. * ABSTRUSU, a, abstrasus, part. pas. d*in absrtudere; ascunsu bene , anevoia de aflatu, si de aci : anevoia de intellessu. * ABSURDU, a, adj., absnrdus; pro- prie : respinsu si de urechi'a unui surdu, si de aci forte neplacutu la urechia; — de unde : 1. contrariu mentei sanetose ; 2. fora tempu si fora locu ; — 3. tontu, fora judecata, fora precepere, cu mente sucita. * ABUND ANTE, adj. , abnndaots-tlsÅ£ care abunda. * ABUND ANTIA , s. f. . abandantlo; calitate sau stare de dbundcmte. * ABUND ARE, abundu si abundediu^ V. intr. , abundare^ proprie : a essl in unde, a se versă , a se reversă ; si de ac( : a fi in mare cantitate , a av^ muitu si chiaru cu prisosu, a fi cu indestullare si chiaru a prisosi, a fi forte avutu. * ABUNDATIONE , s. f., abundatio, actionea de a abundă, de a se versă. ABURARE, aburediu, vedi aburire, A BURE si aburii, abare si ahoru, s. m. , vapor, acea-asi vorba că si laÅ£i* nulu vapor, vapore, prin căderea lui v iniÅ£iale si transformarea sunetului tenue p in medi'a b : aburi essu d'in ap'a ce in cepe a dă in fertu ; catdur'a sorelui scote aburi din lacuri^Huri, mare; ceti' a si negur'a nu sunt de cătu deÅŸi aburi; norii inca se formedia d*in aburii scossi prin caldur'a sorelui din apele pamen" tului; ploui' a si rou'a se ^lascu totu d*in abxirii scossi d'in scnulu pamenfului, cm'C reciti se făcu erosi apa ; p^in caU dura mare nu numai ap'a, ci si celle nm solide corpuri y cumu met altele, de essemplu, se potu preface in aburi. Vedi vapore, ABURIRE sau at>orirc, ahurescti, sau aborescu, si aburare sau aborare, abure- diu, sau aborediu, v. tr. si intr., vaporarej forraatu d*in aburc: 1. câ transitivu, a es- pune ceva sau pre cineva la aburi , a Iu trece prin aburi : mulÅ£i omeni, pentru ACA. muUe nepotentk, se abur eseu : parti vete% mate de oile corpului, înainte de a se trage, se aburescu bene. — 2. câ intransitivu , a scote aburi : callii de multa fuga abu- riau infricosiatu; demaneti% dupo dille si nopH ccddurose, riurile aburescu; — de acf 3. a safflă iocetisioru , vorbindu de Tenturi : unu dulce ventu ahuresce despre media-di. , ABUBITU, sau aboritu, si aburatu sau aboratu, yaporatusy part. din abu- rire si abur are : espusu la aburi , incal- ditu sau moiatu prin aburi. ABUROSU si aborosu , Taporosns^ 1. pliou de aburi; 2. raru si affenatu câ aburii; 3. intunerecosu, pucinu luminatu. ♦ ABUSARE (ab-Hsare), abusediu, v. intr., abnll; a face cu ce?a usu depăr- tate de usnlu ordinariu sau cuveuitu san legitimu ; a face usu reu sau contrariu; a trage f olosu de unde nu se cade a se folosi. ABUSATOBIU,*f(Jna, adj, s., care a- btts^dia. ♦ ABUSIVU (abuslYus), adj.,gallice •bBslf ; facutu prin abusu. * ABUSU, pi. uri, abasnsy 1. actionea de a abusâ, 2. fapta abusiva. *ABYSSU,pLc,f., abjssBS, («Sooooc), proprie : unu ce fora fundu ; si de aci : adundme forte mare; ÅŸi in particula- ria : a. adunculu marei sau oceanului, b. aduDCulu infernului. * ACACIA, f., (acfldft)i (axaxCa), ar- bore spinosu de fiamili*a leguminacee- lorUf subordinea mimoseeloru; cu foliele simple, compuse sau decompuse; cu flori f6rte varie , sessili , bractiolate', galbine, albe, roÅŸie, verdie. Numera mai bine de trei cente de speci"), d^intre cari celle mai ÃŽnsemnate sunt : acaci'a cu fructe sa- char6se, d*in insuFa Santu-Dominicu ; acaci*a mier6sa, d'in Arabia; acaci'a cu t^ mare, d*in America; acaci'a feroce, d*in China; acaci'a pennata, acaci'a sa- ponaria d*in Cochinchina ; acaci^a balsa- mica din Chili ; aeaci'a de Egyptu sau gummariu rosiu ; acaci'a de Seuegallia sau gummariu albu, care da substantiva eonnoscuta sub numele de gunmm ara- bica; acaci'a porcului, d'in India; acaci*a pudica, care la cea mai mica atting^e , ACA. 17 si pl^ca foliele. La noi e mai eonnoscuta acad' a falsa, unu arbore mare si formosu addussu d'in Americ*a septentrionale, si in genere cultiyatu mai in t^Sta Europa, cu una forma fârte eJiegante, cu flori idbe că n^uea, si cu unu mirosu fiirte placutu care se respandesce departe. In Daci*a superiâre arborele e connoscutu sub nu- mele de acacianu^ in Daei'a inferi^re sub numele de sălcânu. ACACIABIU, s. m., aeaclâj vedi -4- cada. ACADEMIA, s. f., academisi (ixadi}- (ica), I. una gradina Iduga Athene, numita asia dupo numele proprietariului , Aca- demu, care ua doi^ă patriei selle cu con- ditionea de a infientiă intrlns^a unu gym- nasiu. Platone deschise intrlns'a una sc51a de filosofîa, care luă numele de A- cademia. ScâFa fundata de Platone , Ar cademia, durăpâno la stingerea spiritului filosoficu intre greci, si trectiprin diverse fasi , d*in care causa se imparte in : Aca- demia vechia^ inceputa de Platone, ea representa idealismulu ; Academica me- dia, inceputa de Arcesilau, ea representa scepticismulu; Academica noua, inceputa de Cameade , ea representa probabilist- mulu. Filone nu admise distinctionea intre Academica vechia, media ai n6ua, ci ua consideră de una err<)re, pretendindu co Academi'a n'afostu neci una data dogma- tica, ci totu de a una sceptica. Antiochu inse se adoperă a impacă cârt'a intre academici si stoici, dieundu co differen- ti'a intre invetlatur'a celloru doue 8c61e e mai multu in vorbe de (Aisx în essentia. Dupo densulu remase in Academia me-* todulu eclecticu-dogmatÃŽQu. II. Acade- mia se numesce si sect*a academica in comparatione cu celle alte secte contem- porane, adeco cu cea Peripatetica, oea Stoica si ceaEpicurăa. III. 1. Academia in tempurile moderne se numesce una sc61a superiore in care se propune filo* sofi'a; apoi scole in cari se propunit celle patru facultăţi : filoaofi'a, teologica, jnris- prudenti^a si medici n'a^ cari astadide commune se dicu MHie;er^î^'; 2. Sc61e speciali, precumu Acadamia militare , Academia de artile formase^ etc. IV. A- cademie se numesQi^ societăţile de inve^ -8 18 ACC. tfati pentru propagarea scientieloru, lit- tereloro si artiloru : Acadonfa do la Cmsca, Academia de Inscrlptioni, Aca- demVa de mentie essade, etc. ACADEMICU, adj. Rtrademieiis, (axa- 8TI{j.txdc), ralativu la Academia, eorjm a- cademicUf disctirsu acari oimcu, scripte a^cademice, societate acadcmi ca. —Snhst membru allu Academiei. * ACAGIU, sau acaju, vedi mtacardu. * ACANTHACEE, sau acantacee, pi. f. Bot. Familia de plante dicotyledonie, cari an d6 typu genulu aeanthu. Acanthaceele se impartu in trei mari triburi numite thunbergie, nelsonie, amatacantbee. * ACANTHINU sau acantmn, a, adj. a^mthlnusy (axdcv^tvoÅ£), de aeanthu, assc- mîne acanthului, in form'a acanthului. * ACANTHU sau acaniu, s. m. acnn- tlivs ($xavât)c), una planta erbacea, vi- Yace, însetiinata pentru formoseti'a sea. Se connoscu dduesprediece specie de a- cantu, proprie regioniloru tropice; cu esceptionea acmitultci molie si a acantii^ hti^ s])inasu cari crescu naturale in terrile ttieridionali alle Europei. Aceste doue specie d'in urma se numescu si hrănea de nrBu, Polie de acantu se numescu or- namentele capitellnlui corinthîanu, scul- pite dupo assemenarea folîeloni naturali alle acellei plante. ACABIU, s. m., ncvarin», 1. celln ce hce ace; 2. instrumentu in care vse tiuu acele. * ACCANTABE, v., accantaro, a cân- ta impreuna cu altuln, acantâ pre 15nga altulu, a insocf cu cântarea, a accompanid cu Yocea sau cu unu instramentu musi- cale. ACCATIARB, v.Å£snspemlere, appen- d«re, affigere, a spendurâ, a âtarnâ, a afflge; la Românii d'in Macedonia, aprin- de. Vorb'a ac6sta-a ke pare a fi curatu romana, inse radecin'a p^te se fia dubla. Cea mai probabile composîtione se pare a fi d'in prep. ad, si subst. calus , ital. irattoy gatta, isp. gato, gatn^ fr. elmt, cliatte) mai pucinu probabile se pare cea d'in ady sifartiatulu rerbu captiare, pre* cumu si dirirarea de la arborele acaeia. Usulu e forte desu, atâtu in sensu natu- rale câtu sifiguratu : eelln ce e pre caile ACO de a se innecâ se accafia de veri ce i rine înainte ; neavrndu ce se mi impute se accatia de form^a restimentelorum^lle. Românii d'in Macedonia dicu : catusfa accatia soreci, mîti'a sau pissic'a prinde s5rcci. ACCATIAT0RTU,-f^7a, adj. s. sw- pondens, appondcns, af A^ons, care accatia, spendurâ, affige , — la MR. care prinde. ACCATIATURA , s. f., suspensie, ap- pendix, spenduratnra, adaussu. ♦ACCEDERE, ar3c/?t??4, accessiy si acces- sei, acccssii, v., accedere? a se appropiâ, a venf, a adjunge, a se unf, a appucâ, a attacâ. * ACCELERARE, v. a. , accelerare, a face \mu lucru se cuiTa, se m^rga iute, a pressnrâ, a mend rapide. * ACCELERARE , s. verbale, accele- raÅ£ie, in t. s. verbului. * ACCELERATIONE, f., acceleraUo, lucrare prin care se accelera. * ACCELERAÅ¢I VU, -a, adj. modale, accelerans , mediu acceleraÅ£i vii. * ACCELERATORIU,-/oWa, adj., s., • accelerans, accelerator; care accelera, da unu cursu rapidu unei lucrări. * ACCELERAÅ¢II,-», part. acceleratns, miÅŸcare accelerata , in oppositione cu miÅŸ- carea retardata. * ACCENDERE, ac(*(?)?rf?{, accensi,s\ accensei, accensu, v., aceendere, a apprin- de, a inflammă, a attitid. * ACCENSIBILE, adj., accensibllls, cellu ce se accende, se apprinde cu faci- 1 iÅ£ite * ÂCCENSIONE, subst. f. , accensns, apprinde re, inflammare. * ACCENTARE, si accentuare, ac- ccntediu si accenfuediu , v. , syllaham elerare, apuneaccentulu pre unasyllaba, a intona, a appesd tare pre una vorba, a espreme cu energia si claritate. . ♦ ACCENTARlîl, si accentuare, s. ver- bale, vocîs elcvallo, in t. s. verbului. * ACCENTATIONE, si accentuatione^ s. f. , accentnnm Icx, modulu de a pune accentulu, intonatione. * ACCENT ATORIU, si accentuata- riM^toria^ aă},^ care pune accentula, in- tona, inalfcia vocea. * ACCENTU, pl.-c, aeoentns, t^nu, in- ACC. tonatione, semaulu tonului: accentu acutu, accenkt grave, accentu circumflessu. * ACCENTUARE, vedi accentare, si derivatele lui. * ACCEPEKE , accepu, accepui, acce- putu, ai acceptUjV.y aceipere, a lua, a pri- mi; a audi , a intellege. * ACCEPTARE, v., acceptare, a luâ, a primi, a admitte, a adoptă, a approbă. * ACCEPTARE, s. verbale , aoceptio, in L 8. verbului. * ACCEPTATIONE , s. f., accepÅ£ie, adoptare, admissione , aprobatione. * ACCEPT ATORIU,-^oria, adj., ac- eepUiu»^ acceptator, care accepta, adopta, admitte, appr5ba. * ACCEPTIONE, s. f., accoptlo,^ luare, primire; accepiionea utiei vorbe, sousulu iutellesulu unei vorbe; acceptione dcper- $one, respectu pentru calitatea persone- loru , preferirea sau reiectarea persone- loru d'in respectulu cdtra calităţile loru. * AC€EPTORIU,-^o/-m, adj., s. accipî. eas, Aoceptor, acceptorins, oare accepe, ad6pta, appr6ba. * ACCEPTn,-a, part. adj., acceptu», primitu, placutu, gratu. * ACCEPTU, s. m,, acceptam, actu de primire in commerciu, declaratione co primesco una obligatione. * ACCERERE, acccru, chccerui, acce- rutu, si acccaitu, v., aci|uirere, a câştigă, a stringe, a cumpevd. * ACCERSIRE, acccrsesQUj v., ac<|ui- rere, a custîga. * ACCESITIONE, sau accisUione, s. f., Acqnisitio^ câştigare, castigu. ^ *ACCESSIBILE,udj.,acce«siWlis,?oc7* accessibilc, lucru accccsibile, x)ersomi aC' cessibilc, adeco de care te poÅ£i appropia. *ACCESStBILITATE, s. f. acccbbibiU- taii , calitate de a se pote omulu appro- pia de ceva. * ACCESSIONE, V. f. , accessio, ud- aussu, lucrare prin care se adauge ceva. * ACCESSIVU,-a, adj. modale, ce se face prin accessione. * ACCE8SORIU,-5(5/ia, adj., accesa- riob, (schol.), dependente de altulu. Lu- cru acccssoriu, care se adauge la cellu principale. ♦ACCESSUjS. ra., aoc^vs^ appueare, ACC. Id accessu de frigtm; intrare, aecessulu la principe e liberu, * ACGEÅžSURA, s. f. aeeeasis, adanssu prin accessione. ♦ACCIDENTALE, adj., accidentali», accidens, d'in intemplare. * ACCIDENTE, m., accident intem- plare, evenimentu neasteptatu* ^ * ACCIDENTIA , s. f, , accidentia, (pi. n.) intemplare; modu de manifestare allu unei substantie : substoânti'a si acei* dentiele ei. ttACCIDERE,v, accidere(delaad8i cădere), lodacin'a vorbeloru accidente, accidentia, accidentale. tt ACCIDERE, V. aceidcre, (de la ud si Gaedere)> radecin'a participiului aedsu si a subst. accisck. * ACCINGERE, aeciugu, accinsi, si accinsci, accifmi,Y., accingiere, recipn a se accinge, a se prepară la una lucrare. * ACCIPITRE, s. m., acciplter, pas- sere predat6ria, passere care prinde alte passeri; fig. predatoriu, furu. * ACCIPITRINA, s. f., accipltriaa, lactuca selbatica. * ACCISA , s. f., (aecitia), tăiaturi^, crestătura; una specia de tasse, de con- tribuÅ£ie ni pre article. * ACCLAMARE, v., acelantarey ^ stri- gă la ceva, a approbă prin strigare, a numi pre cineva la una functione prin strigare. * ACCLAMARE, s. verbale, acclama- tio, in t. s, veibnlui. * ACCLAMATIONE, s. f., acdamatio, strigare de bucuria, de approbatione, no- miuatione prin strigarea poporului^ * ACCLAMATIVU,.«, adj. modale, per acclauiAiioueiu» * ACCLAMATORIU,^lforia, adj., ac damans, cellu ce acolama ,. striga , a$h pr6ba prin strigare. * ACCLIMARE, vedi accUmatisare. * ACCLIMATARE , vedi ocf^limatir sare. *AGCLIMATISARE, v.,c«ll natur» assuefacere, a deprinde verÅ£uu animale sau veruua planta cu clim'a ; a se acU- matisd^ a se deprinde cu clim'a. * ACCLINARE, v., acclloare, a plecă, a. se plecă spre ceva , a favori ceva. 20 ACC. * ACCLINABE, s. verb., acclinatio, in t. 8. verbului, * ACCLIN ATIONE , s. f., accllnatfo, plecare spre ceva. * ACCLINATORIU,-<(îtta, adj., accli- iMiDSy cellu ceacdina, se pl^ca spre ceva. * AOCLINATU-a, part. , acclinatus, plecatu, applecatu. * ACCLINU,-«, adj. acclinis, plecatu, redimatu, allaturatu. * ACCLIVITATE, s. f., accliritas, re- dicatura sub unu ânghiu acutu la base, redicatur*a unui terrenu. * ACCLIVUra, adj., af45UYOB si accli- yifh redicatu sub unu ânghiu acutu la oase. * ACCLUDERE, acdîiău, acdtcsi, si acclusei, acclusu, v. accludere, a adauge la celle inchise; a inchide una epistola sau alte scripte l$nga epistoFa principale. * ACCOMMOD ABILE, adj., accommo. dii% care se Å£6ie accommodâ, se p6te ap- plicâ, se p6te invof. * ACCOMMOD AMENTU, m., accom- ««datio, invoire. * ACCOMMOD ARE, v., aeeommodarc, a applic&, a adapta, a adjustă, a invof; recipr., a se accommodă, a se invof, a se impacă. ♦ACCOMMOD ARE, s. verb., aceemmo- datioy in t. s. verbului. * ACCOMODATIONE, s. f., aocommo- datiO) applicatione, adaptatione, adjus* tatione, invoire, impacare, concordatu. *ACCOMMODATIVU,-a, adj. modale, accommodans^ care se accommoda. * ACCOMMOD ATORIU,-^ma, adj. s. aoeommodans^ aocominodator^care accom- moda, applica, adapta, adjusta, impaca, face a se invof * ACCOMMOD ATU ,-a, part., accom- modatns; applicatu, adaptatu, adjustatu, invoitu, impacatu. * ACCOMP ANIAMENTU,pl. e, comi- tatns^ assecntiO) cencentns^ insociatura , insodre cu unu instrumentu de musica la cântarea cu vofeea. *ACCOMPANIARE,v.,coinitari, as- sectari^ concinere) a insocf in genere, apoi a insocf cântarea cu unu instrumentu de musica. Vorb'a ac^sta-a e luata di- repttt d*in limb'a italiana, accompag^nare^ | ACC^ cu t6te derivatele ei, si a trecutu in t6te limbele romanice, ba cbiaru si in celle ne«- romanice. Radecin'a ei e ital. eompagno, formata cu t6ta probabilitatea d*in lat. med. eompanlns, compusu d*in oom si panisy sociu de pane. * ACCOMPANIARE, s. verbale, con- centnsy in t. s. verbului. ACCOPEBIMENTU, pl.-e. ooompeH- mentnHi) coopertorinm Å£ ooopercnlvniy te- gumentnm^ obiectu, actu sau modu de accoperire in t. s. verbului. ACCOPERIRE, accoperiu, accoperii, accopm^w v.,cooperlre, tegere,protegere, velare^ a accoperl una casa, tmu lucru, una persana, a apperâ, a ascunde, a pune ceva pre unu lucru ca se nu se v6dia. ACCOPERIRE , s. verb , coopenendi^ tegrendi aotio^ proteotio, in t.s. verbului. ACCOPERISIU,pl.-c, tectMm, tegmen. AC00PERIT0RIU,-^<5na, adj. s. coo- periens^ tegens protegen% teetor, protector, care accopere, protege, appera, ascunde. ACCOPERITUra, part., oooperttts, te- ctas, protectasy velatns* ACCOPERITURA, s. f. tegmen, vela- men. * ACCORDARE, v., eomponere^ eonoi- liare> conducere ^ concedere; coiitendere fldes, a unf, a impacă, a se invof asupr'a unui pretiu, asup'ra unui servitiu; a con- cede , a permitte; a intende cordele unui instrumentu de mujica ci se sune bene. * ACCORDARE, s. verbale, in t. s. verbului. *ACCORDATORIU ,-^(}na, adj. s., care accdrda, unesce, impaca, se invoie- sce , convine : care intende cordele unuf instrumentu de musica. * ACCORDU, pl.-wri, compositio, pac- tio, pactnm, conTentnm, consenQis, con- cordia) concentns, invoire, unire, concor- dia ; unu accordu in musica, una con- sunantia de voci ; chiaue cu care se ac- c6rda instrumentele de musica. In vorb'a acMa^a, precumu si in derivatele ei, sunt d6ue radecine in jocu : corde, cor, oordls, si c6rda, chorda, d'in cari se esplica si diversele sensuri. * ACCORPORARE, v., accorporare, a uni in unu corpu, a incorpora. * ACCOSTARE, v. (ital. accostare), a ACC. pune o6sta lOngacdsta, a allaturâ, a com- bini, a appropiă; recipr. a se accostă, a 96 appropii. * ACCX)STATDRA, s. f . (ital. accosta- tun), combinatura. * ACCEEDESE, accredu, accreduiy ac- creAftu, v., aeeredere^ a dâ credimenta la ceya, a face se cr^da. ♦ACCREDITARE,v.fldem re! addere, a &ce se se creda unu lucru, a dă auto- ritate nnui lucru. *ACeREDITATU,-a,part. anctoritate pelleB% celln ce are creditu ; părere ac-' creditata, părere care se crede de mulÅ£i. *ACCBESCBRE, v. accrescere, a adau- ge prin crescere. fj- ACCUMBEBE, v., aeoambere, a se pune, a se intende, a se culca Idnga ci- neva, a sed^ la m^sa, (la vechii Romani cari manca culcaÅ£i). * ACCUMULARE, v., accniinlare, a pune unulu preste altulu spre a forma unu cnmulu, a adauge, a multiplică, a immnltf. * ACCUMULARE, s. verbale, aecamu- latio, in t. s. verbului. * ACCUMULATIONE, s. f., aceumn- latie, adanssu de lucruri spre a formă unu cumulu; immultire. * ACCUMULATORIUr^om , adj. s, aeemnlAnsy aeeamnlator, care accnmula, pune unulu preste altulu, adauge, immul- tesce. * ACCUMULATUr«, part., accnmu- latisy adaussu , immultitu, pusu unulu preste altulu. tt ACCURARE, V., accnrare, a cura, a se occupd cu multa diligentia de ceva, a prevede , a luă mesure spre a se face ceva * ACCURATETIA, S. f., cura exacta, essactitudine , precisione, punctualitate. * ACCRJRATIONE, s. f., accnratio, sol- licitudine, essactitudine, diligentia, pro- risione că se se facă una lucrare. *ACCURATORIU,-^(Jrta,adj. s.acou- ram, care accura, se occupa cu diligen- tia, provede că se se facă una lucrare. * ACCURATU,-a, part. adj., accnra- tas, facntu cu mdta diligentia, essactu, predsu. * ACCUBERB, accurru, accm-si^Biac- ACC. 21 cursei, accursu, v. , acenrrere, a allergă la unu locu, sau spre verunu locu. * ACCURSU, m., accursus, allergare, allergatura spre verunu locu. *ACCUSABILE, adj., accusabilla, care se p<5te accusă, care merita a fi ac- cusatu. * ACCUSARB, V., accusare, a declară co cineva a facutu una fapta , in genere una fapta rea , unu peccatu, una errore, unu delictu, una crime; a impută, a cri- tică, a mustră, a inculpă. ♦ACCUSARE, s, verbale, accnsatio^ in t. s. verbului. *ACCUSATIONE, s.f., accusatio, lu- crare prin care se accusa, se critica, se mustra, se c^rta, se inculpa cineva, i se imputa ceva. ♦ACCUSATIVU,-a,adj. modalfe, accu- sativus/ casttZw accusativu. Casulu accu- sativu (numitu de grammaticii moderni complementu directu, obiectu reale, sau passivu) , nu se distinge prin forma in limb*a romana de casulu nominativu, a- fora de pronuminile personali. Nomina- tivu : eu,tu, eUu, ea, noi, voi, ei, eUe. Acusativu : me, te, se, Iu, ua, ne, ve, se, i, le, in conjunctione ou verbulu ; smpre mene, pre tene,pre sene,pre dlu, pre ea, pre noi, pre voi, pre sene, pre ei, pre elle, candu aceste-a stau singure, sau candu se punu pleonastice pre Idnga celle conjuncte. La numinile de persone, fia proprie sau communi , spre distinctione de nominativu se pune pre inaintea ac- cusativului, precumu si la numinile de a- nimali candu ar potâ cad^ indouentia asupr'a obiectului reale, cumu : leiduin- vinse pre ursu ; candu inse nu incape indouentia, prepositionea pre este si^r- flua p. e. junghiaÅ£i vitellîdu ceUu grassu. Chiaru si inaintea numiniloru de persone candu nu e locu de indouentia , preposi- tionea pre e superflua : fia-care parente si ama copiii. Nu se pune prep. pre in- aintea numiniloru de persone candu ace- ste-a figura numai că insemnare gene- rale, p. e. connoscemu multi omeni cari nu sciu scrie. — Românii d'in Macedo- nia inse nu făcu neci una data usu de prepositiunea j>re, că se distingă accu- sativulu de nominativu, ci dicu semplu : n ACE. euvreutene;tunuvreimene;ausiulu vrea nqpotii sei; turctUu uccise crestinulu; mâ- na mâna spetta^ etc.; in locu de incarcâtele daco-romane : eu tedorescupre tene, tu nu me doresd pre mene; masitdu doresce pre n^tii sei; mâna pre mâna spella. — T6te prepositioiÅ£ile addeverate regu accasativulu in limVa româna, precumu se p6te vedâ d'in constructionea loru cu pronuminile personali : in nwne, in tene, in sene, de mene^ de tene, de ^ene, dHn mene, iHn tene, d'in sene, la mene^ la tene, la sene, de la mene, de la tene, de la sene, cu mene, cu tene, cu sene, fora mene, fora tene, fora sene, pre mene, pre tene, pre sene, prin mene, prin tene, prin sene, sub mene, sub tene, svh sene, etc4 afdra de acelle prepositioni cari au luatu form'a de substantive, precumu se p6te vedă d*in subjungerea articlului , si cari ceru genetivulu, p. e.: inaintea casei, asupr'a prqmditdui, in contr'a legiloru, inderetulu carreloru, de desupttdu mesei, cu cari prepositioni conc6rda pronuminile possessive chiaru că cu nesce substan- tive in genere si numeru, p. e.: inaintea mea, asuprea nostra, in contr^a vostra, dUnderetudu teu, de desupttdu seu, că si cu substantivele : in fad' a mea , in dO' sîdu teu, in partea nostra, in coprinsulu seu, in medi'locidu vostru, in urm' a f nea, * ACCUSATOEIUrWrio, adj. s., ac- eisans, acensatorinS) accnsator, care ac- cusa. * ACCOSATEICE, f., accusatrix, fe- mina care accusa, femin'a accusatoriului. * ACCUSATU,-a, part. adj., accusa- tusy care se accusa, inculpatu, datu in-* aintea judecatei prin declarare co a com- missu una fapta contraria legiloru. ACELLU, aceUa (acea); genitaccUui, acelld; pi. acelli (aed) , acelle ; genit. acelloru, pron.dem. iile, illa, illnd, com- pusu d'in cllu, ella (ea), elli (d), elle, mai antâiu mcellu, cella (cea), căli, (cd)f celle, apoi in âcellu, acella (acea), ucelU (acei), acelle. Partea anteridre se pare a proveni d*in hic^ hasc, hoc, care la latini e posteri6ro ilUc, illtec, illoc, (adeco llUiic , ilUuco, illhoe), prin trans- positione hic-ille ^ hiec-illa f hoc-illud. Candu pronumele e substantivu, i se ad- ACE. auge suffissulu a in t6te caÅŸurile, oeel- lu-a, acdla-a (acea^a), aceUwra, acel- Id^a, acelli'-a (acei^), cLcelle^, aeello" ru-a; assemine candu e pusu dupo sub- stantivu, omulu acellu^, muierea aceUa^a (acea-a) , etc. — Acdlihasi , acdla-asi (aceorasi), a^ceUuirasi, aceUd-asi, aceUi- asi (acd-asi), acelle-asi, acdlorurosi, insânma identitate. Idem, eadem, Idem. * ACEPHALU, sau acrfalu, s. m. âee- phalns (axăf oXoc;), fdra caÅ£Ai; 1. animale f6ra capu apparente , p. e. molluscele ; 2. clericu care nu reconnosce pre episcopu de capu allu seu , una specia de eretici ; 3. versu acefalu, versu fdra inceputu. * ACEPHALIA , sau acefalia, s. f. lipsa totale de capu. '('ACERA, s. f., aqnila, passere rapace d*in famili'a falconiloru^ pentru tarîa si ageritatea sea, numita regin'a passeri- loru. Acer'a figur^dia că emblema a sta- tului romanu, apoi că insemnu allu le- gioniloru romane. Acera se numesce si constellationea de asupr'a caprului. * ACERBARE, v., acerbaro, a amari, a inasprl, a inveninâ prin vorbe, a sup- perâ preste mesura. * ACERBARE, s. verbale, acerbaudi actioy in t. s. verbului. * ACERBATORIU,-^^ia, adj. s. , a. eerbans, care acerba, amaresce, iuaspve- sce, ÃŽnvenina. * ACERBATIONE , s. f., acerbaudi a- i'tio, lucrare prin care se acerba, se ama- resce, se inaspresce. se ÃŽnvenina. * ACERB ATU,-a, part. adj. , acerba- tus, amarîtu, inaspritu, afâictu, inveni- natu. * ACERBITATE , s. f. , accrbîtas, a- marime, amar^tia, amaritione, crudeli- tate, afflictione. *ACERBU,-a, adj., accrbos, amaru, crudu, necoctu, nematuru, acru; severu, inimicu, ostile. * ACERIFERU , s. , aquîlifer, legio- nariu care ducQ acerba că insemnu allu legionei. * ACERINU, sau adlinu,-a, adj., a- «luilinns, de acera; nasu acerluu, nasu curbu ca nasulu acerei. * ACERU, m. , acer, aceris, n., unu arbore allu cărui nume a degeneratu f<ărte ACH- in limba romans, io cătu a derenitu ar> dariu. * ACERVALE, acij., ncervilis, in for- ma de acervn, cumulo, ^mada ; sylh' gismu acervtUe, aiecS sorite. • ACERVARE, v., «ceiTire, a formă nnn acerrn, san ana grămada, mai ver- tosn de grănn. • ACERVATIONE, f., acerratlo, lu- crare prin care se acerva,' se cnmula, se fonn4dia iina Å£^ramada. * ACERVATOBIU,-( «ppendlx^ in t. s. verbului. ADAUSSU, part., additns, adjeetos» adjunctns. ADAUSSU, pl.-ttn, s.,additomeMl«Bi, appendix, appendice. tt ADDERE, addere, radacin'a deri- vatelom additamentu, additione^ addi- tionăle, additionare. ADDEVERARE,a*feter6(«msi adăe- verire,- addeverescu, v., demonstrare, fr#« bare, attestari, confirmare, a arreti ad- vemlu,aderooQ3trâ,aattestâ,aconfirmâ. ADDBVERATU,-a, adj. (ad-de-venw), vems, certus; tâte câte ve am spusu sunt addeverate ; addeverafa causa a acestei fapte nu se pate connâsce. Addeveratu ahiă este, Addeveratu co a mviatu, ADDEVERBNTIA, f. tc^tlmoninm, a- pocba, cortificatu. ADDEVERITATE, s. f. verltas, in căr- Å£ile vechie in locu de veritate. ADDEVERIRE, v. vedi addeverare. ADDE VERITORIU,-^ Ofta, adj. terta» coiifirnians, unu a^ctu addeveritoriu^ adeco actu prin care se confirma addeverulu. ADDEVERU, s. m. (ad-de-vens), ve- rltas, veritate ; addet^erulu e tieconnos^ cuiu; in add^veru asia este; gur'a nebu" nului addevendu vorbesce. AUD. ttADDIOERE, oddM^, nddiesi, si ad- dimei, addissu^ si addictUj v., a4âicM*e^ a i^rob&, a adjudecă, a consecri, a sup* pune. * ADMCnONE, 8. f., addictio, ap- probatioBe, adjndeeatione, consecrationew * ADDICTU,-a, part., addteti% adju- decata, condemnatu, coQsecrata, suppusu. « ADDITAMKf TU, pI.-<3, additamen- tiMy adanssa, appendke, augmenta, sup- plemeato. *» ADDITABE, y., additsre, a adauge mal de multe ori. * ADDinONALE, adj., additiras, part« eare ^furaântre celle adausse; ter' mini addiUondi; artidli additionali. * ADDITIONARE,-tfdi», V. , addero/ a connumeri, a adtmâ, a face additione in aritmetica. * ADDITIONE, 8. f., addltie^ opera- tione prin care se connumera, socoUegu, se adrma numerii. * ADDITIVU,-a, adj., addltUui, ce se adauge; mimeri additivi, părÅ£i addUive, ADDORMIBE, v. , addormire, ©bdor- â– ilre, a incepe a dormi, a cada in somnu, a perde conscienti'a de sene : nu vorbiÅ£i co desceptati pre amicu care abia a ad- dormUu; — (âi transitivu, sopire, a face se d6rma : nu poÅ£i addormi copillulu ? — fig*. a repausă , a mori : amiculu no- firu a addarmitu intru Domnulu. , ADDOmiBE, s. V. obd^rmienif actio, in t. 8. verbului. — fig. AddomnreanaS" ctftâriei de Dtmnedieu, Saăta-Maria mare, la 15 Augustu. ADDORMITABE, v., obdormlUre, a addormi cftte pucinu, a repeÅ£i addormirea. ADDORMITIONE, s. f. statw oMor- nleatte, starea addormitnlui. ADDORMITORIU,-^ia, adj.; s., ob- 4%rmîtnMf care adddrrae, care adduce somiui. ADDORMITD,-a, part. sonnosopitas^ appueatii de somnu; flg. repausatu, iportu; eeomu addormitu^ adeco f$ra vivaci- tate. * ADDR^SA, s. f., (ad^essu, d*in dregere Bsnderegere), dlrectio^inscriptio, iQdrq>tare pusa pre epistola, scrissiSre ofBciale : pune adresa* a pre scrissâre sau pre epitUia ; da-mi address'a tea ; ecco ADD. 2§ addreas'a minietrulm de justiÅ£ia edira proeuratur'a generaie. * ADDRESSANTE, part. adj. s., care address^dia sau se address^dia cotra ci- neva; contrariu addressatului. * ADDRESSARE,W(«M, v.,lB8erilNm) superseribere, mlttere^ a indrept&, a scrie address'apre una epistola : a se addres^ lapoporu, la adunare ÅŸ alloqui. * ADDRESSATOBnJ,-^oria, adj. s., cate addressMia , sau se addressMia la cineva. * ADDRESSATTI,-a, pari;, adj. s. care o indreptatu la cineva ; carui-a epistoFa e addressata sau indereptata. ADDUCERE, adducu, addtissi, si ad- dusself addussUf si adductu, imperat. addu, v.Å£ adtneei«> adferrej că si sim- plulu ducere^ compusulu addueere p<}te ay^ de obiectn passivu atâtu persone cfttu si lucruri, fientie aaimate si inani- mate : addu (spa^ oddueeH cdttii de la câmpUf militarii addussera mai muUi prinÅŸi. In multe caÅŸuri addueere pare a si confunde intellessulu cu simptulu âi^ cere, inse in &ptu acellu-a oi sunt tare addusse spre spate. ADDUGEBE, s. verbale, adlatio, in t. s. verbului. ADDDCTIONE, s. f., adUtio, addu- cere. ADDUCTIVU,-», adj. modale , addii- censÅ£ cellu ce are calitatea de a adduce. ADDUCTORIU,-^oria, adj. s., adda- cens. addaotory cellu ce adduce. ADDUCUTOBIU,-^(>na, adj. 8., vedi adductoriu. ADDUSSU, part., addneUis, in i s. provenit6rio d'in verbu, in speciale in* s4mna si recurbatu. ADECÄ‚, adv. vedi adeco. tt ADECARE, V., radecin'a vorbdora adecatu; adecatione, adecatoriu, «dn- qnare, a face ecale, a ecalâ, a ^^Muparâ, a adjunge prin lucrare in acea-asi stare* * ADECATIONE, s. f., ad»quatio, lucrare prin care se ecala, se compara; se adjunge ceva. *ADECATORIU,-re, îmmultire prin adaugere. * ADIECTIVU,-a, adj. adjoctîrns, de adaussu, ce se adauge; — in speciale iu grammatica se numescu adjective (ad« jeetlra), vorbele cari esprerau calităţi : verde, albastru, bunu, reu, etc—^ln res- pectulu formei limb*a româna are d6ue specie de adiective : 1. celle terminate la inasculinu singulariu in u, care la fe- minina se scamba in a : albastru alba- stra; rosiu, roÅŸia, etc.; 2. celle terminate la masculinu singulariu in e, care ro- mâne nescambatu ]a femininu : mare, tare, dulce, suptire, ferbenfe, etc. Dupo analogia : pi^udente, generale, speciale, etc; nu inse pp-udentu, gcneralu, cumu'se applica de c6tra unii noui scriitori fdra critica. Diversele tenninatîoni alle adiec- ti veloru. derivate se voru des volta la loculu loru. - Iu respectulu sensului adiecti- vele sunt câ si verbele , sau absolute , cumu : rosiu, verde, de, cari nu ceru unu obiectu completiva necessariu pentru în- tellessulu loru; sau relative, cumu : plinu^ ii ADJ. demnUf deprits^su, doritoriu^ de, cari ceru de neapperatu unu obiectu completivu. pUnu de apa^ demna de lauda, doritoriu (le invetiatura. D6r5 precumu vorbele, asia si adiectivele mai t6te potu avâ n iutellefisoi absolutu si intelessu relativu, sau in genere sau in unele caÅŸuri parti- cularie, si de acea*a numai la fie-care a- diectiyu m parte se p6te determină cu accuratetia, d4co este absolutu sau rela- tiv u, si in acestu d*in urma casu, cari sunt constructionile ce adiectivulu p6te admitte dupo intellessulu seu. — In res- pectulu locului ce adiectivele occupa in fonstructione, se observa ca adiectivulu vine regulatu dupo substantivulu ce ca- lificft;cumu: omu mare, muiere fi^wnosa, etCj si numai emphatice se pune ipainte: mare omu , fruniosa muiere. — Intre a- diective se numera si possessivele : meu, teu, seu, nostru, vostru, si demonstrati- vele : acestu, acdlu, etc,; si uumeralile unu, mtdiu, pucinu, etc. Pia-care d'in aceste vorbe sunt tractate la loculu qu* venitu loru in dictionariu, precumu ge* neralitătile asupr'a fia-carei-a d*in aceste specie deouvente se potu ved^ la vorbele: demonstrativu, possessivu, numenale, etc. * ADJACENTE, adj. s. adljacens, cellu ce jace Idnga altulu ; locurile adjjacenti, adeco confine, vecine. * ADJ AGENÅ¢IA, s. f. aOjaceuita loeib starea locuriloru d'in pregiuru. tf ADJACEEE, adjacu, adjacui, ad- jacutn, V. adjaccrey a jac^ I5nga altulu , a fi viacinu , a confînâ. * ADJUDECARE , v. adjudleare, a pronunÅ£ia că judecatoriu , co unu lucru se cuvine cutarui-a. * ADJUDECARE, s. v. adjudlcatlo, in ÃŽnsemnarea verbului. *ADJUDECATIONE, s. f. a^Uudlcatio, sententia prin care se pronunÅ£ia co unu lucru se cuvine cutarut-a. * AD JUDEC ATORIU,-r/a, adj. s., ad- nmbrans, cellu ce adumbr^dia, proiecta, representa in modu crudu sau imperfectu. ADUMBRATU^a, part., adnmbratug, proiectatu, representatu in modu im- perfectu. ADUMBRIRE, vedi adumbrare,c\i t<5te derivatele. ADUNANTI A, s. f., coneio> concillnm^ eongregatioy conrentus. ADUNARE, y., adunare^ conciere^ congregare, a stringe la unu locu, a col- lege, a uni, a intrunf; — a se aduna, con- Tenlre^ eongregari* ADUNARE, s. verbale, congregaÅ£ie, conclllnuiy comitia; adunarea poponduif adunare generale^ adunare naÅ£ionale, adunare representativa; — adunare indi- ritmetica se pune in locu de additione. ADUNATIONE, s. f., adnnatio, lu- crare prin care se aduna. ADUNATORIU,-^ona, adj. s., adu- nansy congregans, cellu ce aduna, stringe, college. ADUNATU,-a, adnnatas^ congregatas, strinsu la unu locu, intrunitu, col- lessu. ADUNÄ‚TURA, s. f., collnvles, totu genulu de lucruri adunate la unu locu, mestecatura de lucruri sau de 6meni. ADUNCATURA, s. f., abyssiis, casca- tura de pamântu fârte profunda. ADUNCIME, s. f., profaodltas, pro- funditate. ADUNCU,-a, adj., (adnncns), profan- dus, profundu. ADUNCU, Å£il.Hiriy s., profondnm, pro- fnndltas, adunculu inarii. tfADURERE, V., adurere, a arde. Ra- decin'a verbeloru adustu si adustione. ADURMARE,-6dew si adulmare v., vestigla sequiy a merge pre urm*a cuiva. ADURMECARE si adulmecare, v., vestlgare, sagÅ£re, a caută unu animale cu adjutoriulu mirosului cftniloru. ADURMECATORIU,-^ona, adj. s., ADV; vestigaDs, saglens, cellu ce adurmeca, merge pre urm*a cuiva cautându. ADURMECATU,-a, part., vestigatua, inyestigatiis. * ADUSTIONE, s. f. adugtio, arsura, pirlitura. * ADUSTU, -a, part., adnftins, arsu, pirlitu. * ADVENIMENTU si avenimentu, pl.-e, adventns, nK)mentulu venirei la unu locu; advenUnentu la tronu, regni priB« cipiom» inaltiare la domnia, la demni- tatea suprema. * AD VENIRE si avenire, advinu, ad- viniu, adviu, advenii, UdvenUu si ad- ventu, V., advenlre, a veni, a adjunge. * AD VENIRE, s. verbale, adventoa, in t. s. verbului. * ADVENTU, s. m. adrentns, venire, adjungere, (tempulu de 40 dille inainte de serbarea nascerii lui Christu in ba- serica romano-catolica). * ADVENTU si avintu, impetns, im- petu, sboru. * ADVENTURA si aventura, s. f.; for- tuna, casiis, erentns, erentani) intemplare rara, neaÅŸteptata, mirifica. * ADVENTURARIU si aventurariu, s. m., erro^erraticns homo^ omu fl5ra ca- pe t&niu, fdra stare, omu care âmbla dupo * ADVENTUROSU si aventurosura, adj., andax, proiectns ad andendain^ te- merarios^ cellu ce se arrunca in caÅŸuri dubie, in pericle; spiritu plinu de audă- cia, temerariu, plinu de fantasie, fan- tasticu. * ADVERBIALE, adj., adverbiali», relativ u la adverbiu. * ADVERBIU, pl.-tc, adverWnm, parte de cuvgntu invariabile, care servesce a determină mai de apr6pe verbulu; sunt inse si adveibie de tempu si de locu. * ADVERSARE,-ediw, v., adversari, a ăi oppune, a resiste, a contraria, a fi contrariu. * ADVERSARE, s. verbale, adversa- tlo5 in t. s. verbului. . *ADVERSARIU,-ia,adj., adversarius, contrariu, oppusu, inimicu. * ADVERSA TIONE, s.f., adversatio, oppositione, resistentia, contrarietate. AER^ * ADVERSATTVUra, adj. modale, atrenatlTug, eonjunctioni adversative. * ADVEKSATOEIUr^ma, adj. s., ad- renansyadTersatory cellu ce se oppune, resiste, contrari^dia, coDtradice. * ADVERSITATE, s. f. , adrersitas, casn contrariu, nefericire, calamitate, fortuna adve rsa. *ADVERSU,-a, adj. , adrersus, in- torsu spre noi, in faci*a n6stia, contra- riu, oppusu, inimicu. * ADVEBTIMENTU, pl.-e, adferslo, aalinadTersioymoiiltainyadmonitioy des- eeptâre de attentione, admonitione, mu- strare, remustrare. * ADVERTERE si advertirerescu, v., adrertere^ monere, a desceptă, attentio- nea, a face attentivn, a admonf, a spune, a 1yi& a mente. * AD VUCARE, V. adYocare, a chiamâ, a inyit&, a chiamâ intr*adjutoriu. * ADVOCATIONE, s. f., adrocatlo, chiamarea, venirea intradjutoriu c& ad- vocatu, adjutoriulu datu de advocatu, starea de advocatu. * ADVOCATIVU,-a, adj. modale, ad- voeais, prin care se diiama intr'adju- toriu. * ADVOCATORIU,-vo|iao(a), a incqnitu cantandusi a fini^ cmUandu. A6NU, vedi amnH, * AGONALE, adj., agonalifl, circulu or gondU^ in care s»" fiiceau^octonTe agonali. * A€K)NALIA, pi. , agonalia, serba- ttee in ondrea lui Janu. * A60NE, 8. m. ag>n (ăţAv), jocu de lupta, lupta, ceremonia, serbatâre, solen- nitate. * AQONÃŽA, 8. f., agonia, (JL^covCa), lupta cu mdrtea, ansietate, turburare es^ trema. . AQ0N£RE,-68Ct«, v. , agronisare, a se AQONISSULErescu, v., acqnlrere, a ca8tig& prin lucru, prin fatiga, prin lupta cu nevoiele. * AGRAKIU,-«a, aÅŸrrariaB, reiaÅ£i vu la agru sau la locu de aratu ; legi agrar fie, legi relative Ia agri, in urmarea caroft-a fia-care omu avea dreptu a possede una cantitate de agru; starea agraria^ starea lucruriloru de la târra. * AGBATICU, s. m., agrrationm, nu- mitu si terroHeuy impositu pre pamentu (preagru). * AGEESTINU,-a, adj., agrrestinug, terranescu, campanescu, sstescu. Dari- vatu de la urmatoriulu. * AGRESTE, adj., agrestls, de la a- gm, de la campu, de la t^rra, terranescu : vntkia agreste, casa agreste^ vestimente agresU. * AGKI(X)LU,-a, adj. s., a?rieola, agiieolaritf, relativu la agricultura, sau la lucrarea pamentului ; lucruri agricole, instrumente, madne agricole; popondu agricolu. * AGBICDLTORnJ,-<^na, adj. s., a^ ' irrieola, agricultor, lucratoriu, culti- vatoriu de agru, aratoriu, oellu ce se occupa cu lucrarea pamentului, cu a- ratura, etc. Agricultorii sunt fundor mentfâu unui stătu. Bomănii au fostu muUu tempu unupoporu pastoriu si Or AJU. 48 * AGRICULTUEA, s. f. , agricultura, aiiiea de a lucră pamentulu, artea de a ară, semenă, seceră, etc. * AGBIMENSOBIU, adj. s., agrimen- sor, agrimeusorins, mesuratoriu de agru, de campu, de pamentu ; relativu la artea de a mesură agrulu, etc. * AGRIMENSURA, s. f., agHmeB- sura, mesurarea sau mesuratdri'a agm- lui, câmpului, pamentului; artea sau scienti'a de a mesurâ agrii * AGRIMONIA, 8. f., agrimonia, una planta de famili'a rosaceeloru. * AGRONOMIA, s. f., scienti'a care se occupa cu cultur'a pamentului, agri- cultura. * AGRONOMICII,-», adj., relativu la agronomia; scienHele agronomice, cari se rapp6rta la cultur'a pamentului. * AGRONOMD, s. m., cellu ce pos- sede scienti'a agronomica, celln ce es- sercita artea agronomica, agricultoriu. AGRU, s. m., ager, locu de aratu, pa- mântu arabile. *AGRTPNIA,8. f., agrypnia (Ä‚Ypwc- via), insomnia, lipsa de somnu, starea de a nu potă dormi. AIARE,*edm, v., vedi ălliare. AICI, adv. ble, compusu aida, hioee, in acestu locu unde tu re^. AIEPTARE, V., 1. abUeere, a arruncă de la sene, a arruncâ cu violentia; 2. ad- jicere, a arrunc& spre ceva; 3. leviter indicare, a indică pre scurtu; 4. alludere, a attinge pueinu prin vorbe sau prin alte semne. AURErescu, v. vedi aUiire. AUTO, pi. e, cibi aUio oonditi, bu- cate făcute cu alliu; vedi oZIîo^. AIITURA, s f., res allio eondit», lu- cruri făcute cu alliu; yedi ailiatura, AIU, s. m. alUam, vedi aUiu. AinRARE,-6dtu, V. delirare, vedi o- . liurare. AIUBE, adv., alibi, intr'altu locu; vedi aliurS. AIUSLBE^'escu, v. delirare^ vedi aţţu- rire. AJUNARE, V., Jejunare, a nn mancă nimic'a, a se abstin^ de la ma^acarea de buccate; la Românii din Macedonia a sentl f6me, a fi flamândin. 44 ALB. AJUNATORIUr^^ria, adj. s., Jeju- nans, Jejiinator, cellu ce ajuna. AJUNIJ, a, adj.Jejmingy carenÅ£a mân- cata inco, flămânda la Românii d'in Ma- cedonia. AJUNU, s. m., jeJnniinDy abstinentia de la mâncarea de buccate. Asia se na- mesce diu'a inainte de una mare serba- tred, d'in causa ca se ajuna in acea ^f ; apoi in genere dia'a inainte de unu eve- nimentu insemnatu, prediua, prtdie. * ALABASTRITE, s. m., alabastri- tes; patra de alabastru. * ALABASTRU, s. m. , alabastniiii (ăXd^a^rpov), specia de marmure; vasa de alabastru. ALBA, 8. f., alba, marg^Ua. ALBA, s. f., lintea, vestimenta alba de lina sau de cftnepa, camâsia, etc. De ordinaria in plurariu aUbe, apoi si albelle. ALBA, s. f., de ordinaria cu articlu (M'a, âpa alba. ALBASTRn,-a, subalbus, subalbidas, Bubalbicans, albidns^ candtoans, ceru- leas, de colore veneta care bate tare in albu, de colorea cerului. ALBELLA pi., alheUe, s. f., Untea, vestimente albe de linu sau de cânepa; vestimente spoliate. ALBETIA, s. f., album, albedo, albi- tiido, col6re alba; cataracta care se face in ochiu, albnÅ£o. La Românii d'in Ma- cedonia albulu ochiului. ALBIA., 8. f., alreos, 1. albi' a tmui fiu, escavatur'a de pamântu prin care curre riulu, partea cea mai profunda a unui rîu prin care curre firulu apei ; 2. canale, bassinu;3..vasu pentru spellare in forma de barca, muierile spUla rufele in ăUnaj 4. luntre, barca, navicella, va- sellu. ALBICARE, Y. , albicare, a bate in albu. ALBIDU^a, adj., albidos, albastru, care bate in albu. ALBIME, s. f., albitudo. ALBINA, s. f. , apis, apicala, musca care face miere,(piXtaoa). ALBINARIU, pi. rie, 1. alrear, al- reare, alvearinm, casuti'a in care locuescu si lucrădia albinele ; 2. apUirimn, loculu unde se afla casutiele de albine. ALC. ALBINARIU, pl.-t, aplarlns, posses- soriu sau proprietariu de albine sau de albinarie. ALBINETIU,-art., allectiier, at- trassUf ammagitu. * *^ * * ALLfiCTIONE, s. t, alleetio, alle- gere intre cei alÅ£i, aggregare, associare prin allegere. ^ AliâlCnJ-a, part. adj.^ alleotus, aUessn, associatu, aggregatu. * ALLEGABE, y., alienare, a adduce rationi, essemple, a citi yorbele cuiva. * ALLBGATIONE, s. f., allegatio, ci- tatione, adducere de rationi, escusa. ALL. 49 * ALLEGATOBIlI,-«ona, adj. s., aUe- găxkSf anef^ator^ cellu ce alliga^ oit^dia. * ALLEaATn,-a, allef atusi addussa inainte. ALLmEB:E,ăaegu,aJUe8si si ăOess^i aUessu si dlectu, v. allegere ellgere, ereare, seligere, deligere« Yerbulu a- cestu-a are f6rte multe insemoiri, essem- plele potu faciliti intellessulu diverse- loru acceptioni : Allegemu intre senatori, aUegemu in numeruiu senatariloru, al- legemu la senatu, aiUegemu d! intre sena* tori. Din doue reUe amu ăUeÅŸsu cettu mai micu. Nu wioim aUesIsu cu nemiea. Nu se allege nemica de denstdu. Vrm^a va allege. Nemine nu seie ce se va allege d^in acesta incurcalura. ALLEGEBE, s. verbale, aUectio^ e- lectio, seleetloy delectas, in t. s. ver- bului. * ALI£GOBtA, s. f.,4aiegoria (^cXX^ YopCa), figura retorica, prin care se es- pune unu addeveru generale sub una forma sensuale, metafora continua. * AL£EGOBICU,-a, acy •, aUegortong, (âXXYjYoptxdc), in figura retorica. * ALLEGOBISABE, v., aUegorlsare, a vorbi in figure, in allegorie. ALLEGUTOBIU ,-^ reptftllere, amovere, am^lii^i^ verbu'for- matu d'in ac2 si lungu, câ ^vallergareA'xti ad si largu* ALLUKGARE, â. verbale^ ftearoti^^ prepnlsto, depulslo^ amotio, âmolitio^ depărtare de la sene, respingere, reiep- tare, scotere d'in locu, d'in tărra. ' '• * ALLUNGAT0,-ci, part, fnÅ£atus^ pi*4>- pulsas, depulsnsy amotus^ ejeetiis» d^ » 62 ALP. partatu, fugatu, respiDSu, reieptatu, 8COS8U afora d'in terra. ALLUNISIU, vedi allunetu. ALLUNU, 8. m., arellana arbor, co- rjlu8« De alluDUf «olnrnus* * ALLUSIONEi 8. f., aUu8lo, attiu- gere, numire prin vorbe improprie, inse cu intentionea de a se intellege lucrulu fora dif&cultate. * ALLUVIONALE, adj., de alluvione sau prin zUwfionQipafnentu ălluvionale, formatu prin alluvione. * ALLUVIONE, 8. f., alluTlo, lucra- rea apei prin care r6de pamSntulu, si Iu duce intr^altu locu. . * ALLUVIU, 8. m., allnyiam, pa- mântu formatu sau addus8u prin lucra- rea apei, prin alluvione. ALMENTRELEA, adv., allter, vedi cdtramente. ALMUy-a, adj., almns, nul|itoriu, sanctu, venerabile. ALNU, (dinu, arinu, aninu, 8. m., al- nas. Vedi arinu si aninu. * ALOE, s. f., ((SiX(i7)), una planta a- mara; fig. amarime. * ALOGIA, s. f., alogia (^oYta), lu- crare sau vorba fSra ratione; ospetiu f5ra vorbire. * ALOGU,-a, adj. 8., alogns, (SXoyoc), fdra ratione, estravagante. * ALOPECIA, 8. f., alopeoia, (dtXowcs- x(a), morbu in urmarea carui-a cade pe- rulu de pre capu 8i de pre barba. * ALOPECIOSU,-a, acÅ£j., alopeclosns, cellu ce are alopecia, cellu ce perde perulu. "•" ALOPEGUBU, 8. m., alopeearns, (^(oirăxoopoc), una plania, c6da vulpei. * ALPESTEE, adj., (alpegtris), d'in alpi. "t" ALPHA sau alfa, s. f., alpha, (£XÅ£a), aiitftni*a littera d*in alfabetulu grecu, * ALPHABETA, sau aifabeta, s. f. Vedi alphabetu. * ALPHABETICU, sau dlfabeticura, adj., reiaÅ£i vu la alfabetu ; ordine alfar betica; c& substantivu : Abecedariu. * ALPHABETU, sau alfabetu, s. m., «Ipliabetam (ăXÅ£dpT^toc), litterele grece in ordinea lom, precumu se dicu celle latine Abece, ALT. * ALPI, m. pi. alpes, munÅ£i inalti, munÅ£i accoperiticunâije; in specie mun- Å£ii d'intre Italia si Gallia. * ALPINTJ,-a, adj. s., alpinus, locui- toriu d*in alpi. * ALSINA, s. f., alsine, (JcXaoc), una planta care cresce in păduri. * ALSIOSU,-a, adj., alslosns, frigu- rosu, sensibile la frigu, cellu ce se teme de frigu. ALTAMENTEE6, adv., allter^ vedi aitramente. ALTAMENTRE, adv., vedi altra- mente. * ALTANU, 8. m.,altana89 v^ntu care suffla de la mare, vântu care suffla de la uscatu, vântu care suftia d'intre m6- dia-di si appussu. * ALTANU, s. m., podium, m»nla- nam, projeetnm, folisioru de asupr'a casei. ALTARIU, Å£h-ie, altar, altare, alta- rinm, locu inaitu destinatu pentru sa- crificiu, masa destinata pentru sacrificiu; loculu unde se &ce sacrificiu, identicu cu sanctuariu. * ALTERARE,-edM*, v., mntore, im- mutare, turbare, vitiare, oorrumpere, a scambă, a preface, a turbură, a strioă; tâte lucrurile se potu altera. * ALTEBATIONfi. s. f., matatio, ad- alteratio, Kcambare, prefocere, turbii- rare, stricatione, falsificatione. , * ALTEBATOBIU,-^om, adj. s., mu- tans, adulterans, cellu ce scamba, pre- face, turbura, falsifica, strica. * ALTEBATtJ,-a, part., mutotas, ad- ulteratns, vitiatns, scambatu, prefa- cutu, turburatu, stricatu. * ALTERCABE,v.,alteroari, a scam- bă vorbe, a dispută, a discute, a desbate, a se certă. * ALTERCATIONE, s. f., attercatio, scatibare de vorbe, disputa, disoussione, desbatere, c^rta. * ALTEBCATOBIU,-< in t<5te 8. verbului, . AMBLAT6B£, s, f. , secessus, latrina, cacastdre. AMBLAT0EHJ,-^(5iia, adj. s., ambu. Uns, ambalat or^ombalatorins, cellu ce &mbla, in tdte s. verbului. AMBLATU,-a, part., versatids, cellu ce a ămblatu prin multe si a Irecutu prin t6te. Ä‚MBLATU pl.-e^ ambolatus, iter> fa* tigiiin, cursulu facuÅ£u in amblare, in- cercare, sollicitare, £atiga. AMBLATUBA, s. f., ambulatura, mo- dal u de amblare. AMBLETU, pl.-c, Iter, Ya?:aUo, eandi vel ambalaiidi nodus, mersu, cursu, aJ- lergatnra; n^i Iu conv osceniu pre am- bletu, dupo atăte mrAlete abia am potutu aâjunge la acestu micu resultatu, "^AMBONE sau ambonu, s. m,, siig- AME. 5$ gefttns, oathedra^ ambon (S|i.^v), cate- dra in baserica de pre care se predica. * AMBBA, s. f., gueinom, substan- tia resin6sa soHda si transparente, d'in care se făcu diverse obiecte mai vertosu buccine de pipe ; ambra gaibina, ambra mgra. Io Bomftni*a se afla multa ambra in regionea Budieului. * AMBBONE, s. m., ambro^ ressipi- toriu, dissipatoriu. * AMBBOSIA, s. f., ambrosU, (Att- ppoda), nutritur'a dieiloru. * AMBBOSIACU,-a, adj., ambrosla- eos, dulce c& ambrosi*a, vinu ambrosiacu. * AMBBOSIU,-a, adj. s., ambrosios^ divinu. * AMBULANTE, pari, ambnlans, care ftmbla din locu in locu. * AMBULANTIA, s. f., ospitariu mo- bile. tt AMBUBEBE, v., ambar^re, a ardei impregiuru, a perlf. Badecin'a vorbeloru ambustu si ^ambusiione. * AMBUSTIONE, s. f., ambnstlo, ar- dere impregiuru, arsura, perlitura. * AMBUSTUra, ambustns^ arsu, im- pregiuru, perlitu. * AMENDA, s. f., (emenda), muleta, ped^psa pecuniaria, puoitionecare se res- cumpera cu oioneta sau cu vite. Vorbea ac6sta-a e de currendu introdussa, si aÅ£ ii fostu de preferitu form'a emenda^ cu t6te derivatei» ei. * AMENDABILE, adj., emendabllis, \ care se p<3te indereptă, se p6te correge. * AMENPAMENTU, pl.-^, emenda- tio^scambare in mai bene, indereptare, corregere; modificare. făcuta unei legi, deroiratio, dupo limb^a classici tatii. * AMENDAEB,-edi», v., emendare^ a indereptă, a corrt'ge, a ammelioră ; a cor- rege unu proiectil de lege, rorotionem eorrigere; a amendă una lege, de lege aliqnid derofirare* * AMENDATOBIU,-«Wa, adj. s,, •• mendansy emendat^r^ emaudatorias^Cellu ce amenda, indereptă, correge. * AMENDATU,-a, part., emendatiUM indereptatu, reformatu, corressu. AMENDOUI, AMENDODE, adj. num. ambo, amb»9 forma vulgare, contrassa d'in ambidxm. ambedâms. si popularisata 56 AMI. in loca de ambi, anibe: amendoui âme^ nii, amendâue muierile. In genitivala cmendouoru se aade syllab'a or daplicata in gur'a poporalai, amendororu, câ si in tctororu, in loca de totoru, * AMENITATE, 8. f., arncenltas, plă- cere, stare plăcuta, imperssione plăcuta, formos^t^, ÃŽncântare, desfetare. * AMENTE, adj. v, amens, ftra mente, alienata de mente, smentita, * AMENTIA, 8. f., ameiiti% stare fSra mente, dementia, alienatione de mente, perdere de mente. * AMENn,-a, ad., aînonns» placată vederei, formosu, care attrage am6rea n6stra, gratu, gratiosu, plina de gratie. Vorb'aac&ta-a derivata din amare, con- fina cu amabUe, inse ins^mna mai pacina, si se distinge că plăcerea de amore. * AMETHYSTU saa ametustu, s. m., a- methystas (ă(iidooto<;) , ana p^tni pre- tinsa. * AMICA, 8. f., amica^ femina carenii voiesce benele si pre care aa amămu ; amante, concubina. * AMICABILE,adj., amioabllis^ dem- na de amiciÅ£ia^ amicale. * AMICABILITATE, s. f., calitatea de amicabile. * AMICALE, adj., amioas, amica, de amica, benevoitoriu , cumu se cuvine unui amicu : vorbe amicali, rdoHoni a- . micăli, portare amicale, cu faciuamicaie. * AMIOfiTIA, s. f. , amiciÅ£ia, (forma vulgare). AMICÃŽA, 8. f. amiciÅ£ia, (dupo analo- ^ gia vorbeloru domnia, fraitia, soda.) • * AMICIÅ¢IA, 8. f. «mlcltîa, (forma latina). * AMICOSU,-a, adj., âmicosus, care are multî amici sau amice. '^ AMICU, s. m., amicns, omu care ni voiesce benele si pre care Iu am&mu ; intre amici toie su commtme; amicii se connoscu in nefericire; nu toÅ£i cei ce ni se dicu amid, sunt in realitate, "^AMIRALE, s. m., clasiis praefe- pctns, commandantele unei flote. Vorba de origine străina, inse adoptata in tdte limbele europeane. Form*a admirale este affectata, si duce la una etymologia cară nu p5te avâ acesta, vorba. AMM. * AimBALtTATE, s. f., elassis re^l- men, officiulu amiralelui. * AMISSIONE, s.f.,ami88io, perdere. * AMISSU,-a, part., amissns, perdutu, ce amu lassatu d'in mani se cada, ce nu mai avemu. "«"AMITTEBE, amittu, amisi si amisei^ ami^su^ v., âmittere, a lassă d*in mani se cada sau se se duca, a perde. AMMAGIBE,-^cu, v., fallere, 8eda- oero, decipere, fraudare, a insellâ, a seduce, a induce in err6re. Derivationea cu probabilitate este de la magu, magus ((idcYoc), care insâmna si fermecatoriu, si insellatoriu, si ammagitoriu. AMM AGIBE , s. verbale , sedoctlo , decepÅ£ie, fraadati9, oircumTentlo, in t6te 8. verbului. AMMAGITORIU,-<^}rîa, adj. s., dolo- 8D8, fraudaleÅ£itas, fallax, sedaotoHns, sednctor, decepterins, deceptor, cella ce ammagesce, insălla, seduce, induce inerr^re. i AMMAGITn,-a, part., sednctiis, de- ceptns, defrandatus, inseliatu, sedussu, indussu in err6re. AMMAGITDBA, s. f., sednetio, de- eeptio, defrandatio, insellatione, seduc- tione, deceptione. AMMAN ABE, y., procrastinare, proEBE,. v., amoTere^ radecin'a vorbeloru amotiane, amavibiU, amovi^- litote. * AMOVIBILE, adj., (fr. aaiOTlble), care se p6te departi d*in locu, d*in unu postu. * AMOVIBILITATE, s. f., (fr. amo- Tibilitâ), proprietatea de a se pot^ de- părta d'in locu. * AMPHIBIU, sau anfibiu, Å£l-e, (a(i- fi^oQ ), animali cari ti*aies<^u in apa si pre uscatu. * AMPHIBOLIA sau anfiboUa, s. f., ampbibolia (a^^i^okia)^ ambiguitate. * AMPHIBO'LICU, sau an/î6oîtCM,-a, adj., cu d6ue intellessuri, ambiguu. * AMPHIBOLOGUl sau mfibalagia, 3. f., amphibologria (Ä‚ji^tPoXoÅ¢ia), vor- bire in doue sensuri. ♦AMPHIBOLOGICU sau anfibalogi- cu^-a, adj., relativu la amphibologia. * AMPHIBALU sau anfibalura, adj., ampbibalns (a|i.Å£[^aXoc), ambiguu, * AMPHIBBACHD sau anfibracu, s. m., amphibrachu»^ (apiÅ£ ippax&c)^ petioru metricu compusu d'in una syllaba lunga intre d6ue scurte. In limb'a româna sunt summa de atari vorbe, inse nu făcu unu petioru : mărire. * AMPHIMACBU său anfimacru, & m., ampblmacriiB, (aÅ£iaÅ£Cfiaxpoc), petioru metricu compusu d'in una syllaba scurta intre d6ue lunge. .* AMP. * AMPHITEATBALE sau anfitea- trale, adj., amphiteatralls, relatiyu la anfiteatru. * AMPHITHEATBU sau anfiteatru, pL Cy amphitheatrnm, (^l^Å£idiatpov), edi- ficiu elliptiCu (c& si compusu d'in d6u6 teatre) in care se representâu diverse lapte, mai allÅŸsu de gladiatori. * A MPHOB A sau anfora, s. f., am- phora (ă{i^op5â(;), vasu cu d6ue anse in care se pwea Â¥inu« sau si alte lucruri; mesara de capacitate identica cu patran- tarinlu, qnadrantal, care coprendea optu- dieci de libre (sau litre moderne). * AMPHORALE sau anforale, adj., aMphoralisy de una anfora. * AMPHORARIU sau anforariu, adj. Sm anipkorarias^ coprinsu in una anfora; cellu ce face sau vende anfore. * AMPLI ARE,-e(îiM,. v,, ampliare^ a mari, a immultî, a illustrâ, a inaltiâ. * AMPLIABE, s. verbale; ampliatio, in t6te s. verbului, ♦AMPLIATIONE, s. f., ampllatio, mărire, immultire, illustrare, inaltiare^ * AMPLIAT0BIU,-f(5na, amplians^ aapllatf^r^ cellu ce ampliădia. * AMPLIATU,-a, pari, ampliatus^ maritu, immultitu, illustratu, inaltiatu. * AMPLIFICABE, v., ampliflcare, a mari, a implâ, a desvoltâ. * AMPLIFICARE, s. v:, ampUflcaUo, in t<îte s. verbului. * AMPLIPICATIONE, s., ampUflca- tio, mărire, implere, desvoltare. * AMPLIFICATOBIU,-ifma, adj. a,, aaiplifi^ns, amplifieator^ cellu ce am- plifica. * AMPLIPICATU,-a, part., amplia. eatvs^ maritu, desvoltatu. * AMPLIFICU,-a, adj., ampllficns, mare, magnifica. *AMPLITUDmE, s. f., amplîtudo, mă- rime, lărgime, cireunferentiîi, dimen- sione, estensione; demnitat^ distinctione * AMPLn,-(^,adj.^amplas, mare, raag- nificu,largu, spatiosu, pomposu, copiosu, illustru, importante, considerabile. * AMPULLA, 8. f., ampnllai butelia, cu f611e largu, butelia inflata; de aci fi- guratu : vorbe ÃŽnfiate, stylu inflatu., em- phaticu. INA. 59 * AMPULLABE,-cdiM, V., ampfnllari, a se espreme cu emphase. * AilPULLAEID, s. m., ampuUarias, cellu ce face sau vende ampulle. * AMPULLATU-a, part. , ampuUa- tus^ infiatu, emphaticu, stylu amptdlatu, frasi amptdlate,. * AMPUTABE, y., amputare, a talia, a scurtă, a deminui, a curetiâ; se dice mai allessu despre taliarea ramuriloru, si in medicina despre taliarea membre^ loru morb6s^. * AMPUTATIONE, s, f., ampntatlo, taliatura, scurtătura, deminutione. * AMPUTATOTIÅ£J,.^(}m, adj. s., am- pntatorias^ cellu ce talia, curetia. * AMPUTATU,-a, part., ampotatus, taliatu, suppressu. * AMDLETU, pl.-e, amnletnm, pre- servativu de morbi. * AMDBCA, s. f., amurca, (ă^ip^ri)^ spuma de olive, partea cea necurata la st6rcerea oliveloru, caro se separa de oliu si se lapeda, lapedatura. * AMUECAEIU,-a, adj., fimurcarius, reiaÅ£i vu la amurca; vase aniur carie, in care se pune amurca. AMUTIBE,-e5eM, v., obmutescere, a devepi mutu, a perde facultatea de a vorbi, a perde vocea, a tace. AMUTIBE, s. verbale, perderea vocii, perderea facultăţii de a vorbi. AMXrTITU,-a, part., deveniÅ£ii mutu, ♦AMYGDALA, s. f., am>gdala, (a- (toÅ¢SdtXTj). Vedi migdala. * AMY6DALU, s. m., amygdalus, ( a-i jtofSoXoi;). Vedi migddlu. * AMyLABE,-ed»w, v., amylare^ a mesteca cu arajlu. ''' AMYLU, s. m., amjlam (ăjioXqv), fl6re de farina estrassa d'in grânu. In limb'a italiana a trecutu in amidio, in cea fancese in amidon^ in cea ispanica n almidon. S'ar pot6 intrebâ, 6re vorb'a româna Zamwra, prin care se insămna fie- rea de farina, nu provine jd'in acesta ra- deeina? * ANABAPTISMU, s. m., auabapÅ£ls- mus (ava^a7rua(i.dc), baptesmu repetitu^ ceremonia religi6sa a unei secte de ci;e- sjtini (anabapÅ£isti) in primele secle, re- innouita in Germania in seclulu XVX 60 ANA. * ANABAPTISTU, s. m., (anabaptl- gta, ivapaîTRonJc), care repete baptesr mălu, care se rebapteza, care a adoptatu dogm*a anabaptesmului. ^ANABASE, 8. f., (nnabasis^ avdc- Paoic), proprie : ascensîone, suire; si de aci : 1. titlulu cartei in care Xenophoute narra espeditionea lui Cyru Juniore, pen- tru co acestu-a pleckde la mare, d'in par- tea de dio9u, sprea merge in părÅ£ile inte- riori alle Asiei, in susu; — 2. m medicina : ant&niuhi periodu allu unui morbu, po- riodu in care morbulu cresce, ÅŸi se suie 6re-cuiâu pSno la cellu mai inaltu gradn de potere; — 3. in musica la antici : parte a melodiei ce merge crescendu. * ANACARDIU si anacardu, s. m., (ital. anacardio si anaeardo, d'in gre- culu ăvd = dupo sau assâmine cu, si xap8[a=^corde, anima), anacardiam lon- f^folinn, arbore d'in India, numitu asia din caus*a fructeloru selle care au form'a unei corde sau anime uscate, si care au unu sembure bunu de mancatu , 6ro pe- ricarpiulu loru coprinde unu suceu acru si corrosiyu ; arborele acagiti sau acajii. *ANACHORETUeau anacoretu, s.m., , anachoreta (ivaxwpTfjTn^^)» solitarîu, care locuescein solitudine; una specia deasCeti sau calliigari. * ANACHBONÃŽSMU sau anacro- nismUf s. m., (iyaxpovia{A(5(:), ' errore cu scientia sau fdra scientia prin care una fapta se pune intr*unu tempu in care nu s'a petrecutu; si de aci, prin estensione : ver-ce fapta sau vorba fora tempu si fora locu. * ANACOLUTHU sau anacolutu, pl.-c (avoxeîXoo^c), proprie fora successione, interruptu, sedice iu grammatica sau re- torica, de una constructione elliptica, asia in cfttu pare co diversele părÅ£i alle frasei nu se lega intre densele, si cu t6te aceste-a assâmine constructioni occuru f6rte desu in t6te limbele; asia, sprees- semplu, in frasea : nu sciu cumu intrai ^ in casa, eram atătu de ametitu, avemu unu anacolutu, si frasea intrega, nein- terrapta, ar sună : aiâtu eram de ame- titUy in câtu nu sciu cumu intrai in casa, * ANADIPLOSE, s. f. (avaSteXcooit;), eoBdnplieatio, reduplicatione, 1 . in gram- ANA. ■■— — ■— ^— * matica sau retorica : repetitionea unei san mai multoru vorbe d*in una frase la ÃŽn- cepu tulu cellei urmat6rie : mari suntmy* steriele naturei, mari si necoprinse in ta- tîdu loru legile ei. ANAPOBA, s. f., vedi anaphora. *ANAGALLIDE, s. f. (auagrallis, ivaYoXXU), genu de planta din famirfa primulaceeloru sau d'in pentandria mo* BoiÅ£jnia lui Linneu. *ANAGLTPTARID sau anaglupta- riu, s. m., anagrlyptarins; sculptoriu in relevu. * ANAQLTTPICÃŽJ sau anaglupticura, adj., anagljpticDs^ (avaYXo7rctx6;), scul- pitu in relevu. * ANAGLYPTU Sau anagluptu,Å£\.'e, auagljrptay*oram, {ivdYXorta), sculptura in relevu. * ANAGNOSTU, sau awa^no^fc, s,m., anagrnostes/ (ay^vw^rr)^), lectoriu , ' la antici servulu insareinatu cu lectur'a in tempulu cinei; la creÅŸtini lectoriulu unei basdrice, apoi copillulu care insociesce pre archiereu in bas^rica cu luminări si cântări. *ANAGOGE,s.f., anajojr6(ivaYj), inalÅ£iare : 1. in bas6rloa inaltiareâ men- Å£ii la Donmedieu; interpretarea cărtiloru sacre in intellessu spirituale; 2. in me* dicina versare sau scuipare de sânge. * ANAGOGlA, s. f., analogia (ava- Yw^îa), inalÅ£iare. "^ ANAGOGICU,-a, adj., anagogions (avaY(i)Ytx6Å£), relativu la anagoge sau la anagogia. * ANAGRAMMA, pi. -ma^e, aia jram- ina (aydYpa|jL[i.a), transpositionea litte- reloru unui cuvântu asia că se âssa al- tulu, p. e. Rom^a, amor^ armo, * ANAGRAMMATICU,-a, adj., aua- grammaticns^ (avaYpa{i.[i.aTixdc), relatîvu Ia anagramma. * ANAGRAMMATISARE, v., (ava- YpaixÅ£iattCstv), a face anagrammate. * AKAGR AMMATISMU, s. m., (i- vaYpapLftattajtdc) , compositione de ana- gramma. * ANAGRAMMATISTU, s. m., care face anagrammate. * ANAGYRIDE sau anaguride, s. f., (ăy^Y^pi;) ana^jri « foBtlda, una planta * ANA. d*in &mili*a leguminoseloru si jd'in de- «ândria nonogryniA* *ANALECTARnJ, s. m., analeotarltts, cella ce coUege remasitielÅŸ de^ la unu ospetiu ; collectoriu de aoalecto. * ANALECTU, pl.-e, aBaleota^-orniii^ (^dXexxa), proprie recpUessu, pl.-^, de aci : 1 . la antici : remasitiele unui ospetiu; 2. la cei noi : fragmente allesse si col- lesse d'in unulu san m&i mulÅ£i scriptori. * ANALEMMA, Å£h-mate, analemma (acvdX7]{i4ta), redicatura , base sau con* stniotione destinata a supportâ unu o- rologiu solariu; substructione. » ANALEMMATICU,-a;.adj^ relativu la analemma. * ANALOGIA, s. f., analogia (avA- XoÅ¢Ca), relatione, proportione, symme- tria, similitudine; modu de argumentare in logica, unde de la assenÅŸinarea douoru hcruri in multe pă.rti,.se conclude la asseminarea in t6te. * ANALOGIGUra^ adj., analogrleus^ (&yaXo7ixtf<;), ralativu la analogia. * ANALOGUj-a, adj., analogpiis (4v4- XoYo<;), proportionatu, symmetrÅ£cu, as- sjmine, conforme. ♦ANALPHÂBETD, sau analfăbetu-a, adj., analphabetns (avaXÅ£dp7]to<;), care nu conn6sce neci alfabetulu. * ANALYSAEE sau ancdusarerediu, ?., dissolTere^ a desface unu toÅ£u in păr- Å£ile selle, a dissolve, a descompune, a desYoltă, a esplici, a essamină; a face aniUyse, * ANALYSE sau anaiuse, s. f., (ana- lysts ăvdXooi^) desfacere sau descom- punere, in opp. cu synthese compunere. In scienti'a moderna vorb*a amlyse a luata una mare estensione : 1. analyse chytlMay descompunerea unui corpu in elementele selle, p. e., anălysea apeÅ£t a- ndysea aendui, anălysea sângelui; 2. a* ncdyse mathemaU^; deslegarea proble- mateloru mathematice cu adjutcH'iulu cal- culului algebricu; 3. analyse gramafi" edej desfacerea unei proposetione in vor- bele d*in cari e compusa si cercetarea Tariationiloru fia-carei vorbe; 4. analyse logica desfacerea unei propositioni in pkrtile selle principali : subiectu, predi- cata, attribatu, obiectu; S.'aneiysefilo' ANA. 61 sofica desfacerea unui conceptu in partile selle constitutive; 6. analyse estetica sau litteraria, arretarea formosetieloru unei composetioni litterarie; arretarea ideeloru principali alleunei compositioni litterarie; 7. analyse că methodu in- s^mna processulu menÅ£ii de la' compusu la simpla, de la particulariu la generale, de la consecentie la principiu, de la ef- fectu la cause. * ANALTTICU,-a, sau analuiieu, adj., analy tleu» ((^voXtmxic), relativu la ana- lyse, caro se occupâ cu descompuiierea si essaminarea părtiloru. * ANAPESTICTJ,-a, adj., aBap^sticns (divdi9cai<3toc), versu compusu din ana* peÅŸti. * ANAPBSTU, 8. m., anapadstas (&- vd(icatato<;) , petioru . metrica compusu din d6ue syllabe scurte si din una lunga, p. e. secetă. * ANAPHOBA, sau anafora, s. f., a- naphora (ăvaÅ£opâ), relatione, repeÅ£i- tione; 1. inseclulutrecutu se numiă asi& rapportulu facuÅ£u de ministru la domnu; 2. in bas^rica se numesce anafora sau scurtuna/<)rapaneabinedissa care se ÃŽm- parte poporului la finitulu liturgici. * ANAPHORICU, sau anafmcu,-^ adj., (ava^pixtfc), relativu. * ANARCHIA, s. f., (ivap/Ca) re- rum pertnrbatlo^ starea unui poporu care nu mai are guvernu neci legi, ÃŽn- curcătura, perturba tione, confusione, dis- ordine. • * ANARCHICU,-a, adj., («vapxoc), seditlosas, tarbnlentus^ relativu la anar- chia; sÅ£piritu anarchicu, portare anat'^ chica * ANARCHISTU, s. m., turbator THlgi, care face anarchia, care turbura poporulu ; cui place anarchi'a. * ANATARIU, 8. m., anatarinsÅ£ ra- tiariu, care custodesce, nutresce ratiele. "^ ANATE, s.. f., anăs^ anatis^ raÅ£ia. *ANATHEMA, sau anatema^ pl.-mo^e, anathema (avdidi]|Jia), 1. in. anticitate : offerenda, donu addussu dieiloru; 2. a- cumu : escommunicatione, si condemna- tione; 8. escommunicatu, condenmatu : se fia anatema, adeco condemnatu. * ANATHEMATISARE, sau anate- 62 ANE. matisare, sau anatemaÅ£izare, v. anathe- matizare, a escommunică, a condemnă, a essecrâ. ' * ANATHEMATISATU, ^au anate- matisatu, sau anatematuatUj-a, part., escommunicatn, condemnatu, ^ssecratu. *ANATINU,-a, adj ., anatinas; de ratia. * ANATOCISARE, y., a preface ia- teressile in capitale. * ANATOCISMU, s. m., anatoclsmus (avâto%taÅ£jL6(;), prefacerea interessîloru in capitale, interesai compuse. * ANATOCISTU, s. m*, care preface interessile in capitale; usurariu. * ANATOLICU,-a, ad., ((ivatoXtx6<;), orleutalfsi orientale, resaritann, de la resaritu. * ANATOMIA, s. f., anatomia (iva- to^j/.x-î]), drssectionea corpului, artea sau scienti'a care se occupa cu disectio- nea corpuriloru organice. * ANATOMTCU,-/!, adj., anatomiens^ cellu ce inv^tia sau practica anatomia; ce se tine de anatomia. * ANCIPITE, adj. anceps (am si ca- pot), ca diîue capete, duplu,, ambiguu, ecivocu, indoiosu, criticu, periculosu. * ANCILLA, s. f., ancllla, serva, ser- vitiîria. * ANCILLARE, v. anclllare et anci- lari, a s'ervf, a asculta de altulu. * ÂNCILLARHJ,-fa, adj., ancîUarls, servile, bassu. * ANCILLATU,-», part., anclllatns, suppusu. * ANCILLATTJ, s. m., ancillatas^ ser- vitute, starea de iincilla. * ANCORA, s. f., ancora, (ăYxopa), înstrumentu curbatu de d6ue părÅ£i pentru stabilirea naviloru in apa; — mediu de salute : Ia tene altergu, că la sengur'a ancora de scăpare, ' * ANCORARtII,-ta, adj. ancorarini^, de ancora, relativu la ancora, fiinea an* coraria, funea de care spendura ancor'a. * ANCORARIU, s., aucorarfns, cellu ce face ancore, cellu ce lucredia cu an- corele. *ANDROGYNTJ,s. m., (ay5p6Tovo(;), barbatu si femina, de amenddue sexele. f t ANDU, enduy suffisse de adiefetive verbali cari indica una necBssitate sau ANG. cuvientia : armandut de armatu, neces- sariu a fi armatu, venerandu, care merita a fi veneratu, reverendu, care merita a fi reveritu, etc. Unele adiectîve de speci'a acestoru-a au luatu semnificationea de substantivn : locanda, agenda, legenda, facenda, offerenda, prebenda, memorand du, considerandu, etc. Vedi vorbele la loculu loru, * ANECDOTARIU, s. m., fabnlator, cellu ce narra anecdote. * ANECDOTU, pl.-e, (i^văxSotov), nar- ratione porticularia, in genere pucinn connoscuta, său nepublicata, d'in care causa p6te se fia si fabula. ANELL A RIU. Vedi anneUariu si inel* lariu, ANELLU, pi .-c. Vedi oMneUu, siinellu. * ANEMOMETRU, s. m. (d'in «vejiog si (jLSTpăo)), mesuratoriu de vfintu. * ANEMONA, s, f. anemona ((ive[JLa>r- vTfj), una plantă. * ANETHATU,-a, si anetatu part. , anethatns, conditu cil anethu. * ANETHINU,-a, adj., anethlnns, de anethu. * ANETHU, si anetu s. m., aneÅ£hnm, una planta odorifera de famili'a ombe- lifereloru d'in pentandria digynia dupo Linneu; — merariu? ANEVOLIA. Vedi a nevoita, sau a nevoia, la nevolia si nevoia. ANEVOLIRE,-esm, nitî^ eonarf, ase anevolL Verbu pucînu usitatu. * ANGARIA, s. f., an^aria,^ (aYYoc*- peCa), detorla de a dâ mediele de trans- portu pentru domnu si pentru cei alÅ£i funcÅ£ionari publici. *ANQARIALE, adj., angarialis, reîa- tîvu la angaria: * ANGARIARE,-ie5t«, vi angariate, a indetorâ pre 6meni la transporturi pen- tru stătu. * ANGELICU,-a, si angerescu,-a, adj ., an^elicai {cu^^tki%6>0(;), apdrtnr'a d^uora linie cari se talia in unn pnnctu; ânghiu de- reptUj ânghiu cblicu, âughiu acutu, ân^ ghiu obtusu. Doue linie cari se intertălia formedia patru ânghiuru ANQLABIU, ânghiăriUyangulariu,-'a, adj., cu âughiuri, carese~pune in ân- ghiu. Vedi anglu si ânghiu. ♦ANGOEB, s. f., anzbr, supperare, tuf- bnrare, afflictione, dorere de suffletu, tormentare. * ANGUILLA, s.f.,angrDlllay nnu pesce soptire si lungu care s^roina cu serpele (aiifiiiB)^ tipariu. * ANGUILLAIUU,-ta, adj., anfiruiUa- riM^deanguille, plinudeanguiUe; subst. celln ce prende anguille. ANGUSTABE,-e(îttt, v., aÅ£pstare, a face angustu, a strîmtâ, a stringe, a re- stringe. ANGUSTATIONE, s. f., an^fusta^dl tetioy lucrare prrn care se angusta, se siiîmtedia, se stringe, se restringe. ANGUSTATORIU,-/ma, adj. s. an- fustana, cellu ce augusta, atrîmt^dia. ANGUSTATU,-a, pari, angustatus, strimtatu. ANGUSTATDRA, s. f., angustu», stare angustata. * ANGDSTIA, s. f., an^nstia, ang6re, ansietate, afflictione, estremitate mo- lesta, penuria, paupertate, miseria. ♦ANGUSTIABE, v., angrnstlaro, aaf- flige, a tormentâ, a turbură, a supperă tare, * ANGUSTIATU,-^, part., angriurtla- tot, tormentatu, turbura4)u, afflictu, tare supperatu. ANGUSTII,-a, adj.,«iirii8tu8, contra- riu lui latu. Românii făcu distinctioni f6rte precise intre largu, contrariu strimtu, 8i Icâu^ contrariu angustu; deci de si am pusu la esplicarea derivateloru ace- stei vorbe synonymele ^^n^^re^ strimtu, strimtare, caută se obserrămu co elle ANI. 63 numai se appropia de angustu, an gu- stare, d6ra nu dau ide'a in t6ta essactî- tatea ei. * ANICETD , s. m. , anleetam^ una planta care se dice si anisu. Vedi amsw. ANIMA, s. f., anima (ăvsjtoc = suf- flâre). In pronunÅ£ia a inainte de n a trecutu mai antauiu in nasale, apoi in i, asia in câtu cuventulu se 2L\xde ti inima. Câtu pentru intelleÅŸsu, câ mai origi- nari u se afla in grecesculu itveÅ£iO(; = sufflare in miÅŸcare, ventu; cu acesta ÃŽn- semnare se afla latineseulu anima forte raru si numai în scriptorii mai Yechî, cumu in Lucretiu : . anrarum anf me=r sufflarile venturiloru; 6ro in scriptorii celleimai bune latinităţi cuventulu anima occurre numai cu insemnarea de prin^ cipiu de vietia sdxi de miÅŸcare' in fien- tiele organice viue, pre cându cuventulu animas (de s(cea-asi radecina cu anima), are acea-asi ÃŽnsemnare cu allu nostru sujf- fletu^ asia in câtu anima, câ si espressio- nea romanesca sufflare de vietia, se ap- pleca la t6te animalile,iio anlmus^ câ si suffletu, âe appleca numai la omu. Cuventulu a trecutu din latin'a si inlim- bele romanice naue, sau tn amendoue* formele sicuintellessurîdifferite.cumu: in cea italica si sub form'a anima cu in- tellessulu de j^^Wno^M de viâtia si de sentire in omu, si sub form'a animo cu intellessulu ăe principiu de voire; in cea francese numai sub form'a âme, feinininu, cu intellessulu ie principiu de vietia si de sentire in omM\ 6vo in cea româna 6rosi riumai sub form'a anima, sub care a pastratu pa"i*te d'in intellessulu celloru doue forme latine : anima si animus^ appiecandn-se si la intellessulu de cordc rrcor, considerandu-se cordea câ scaimu allu principiului de vietia si de sentire, precumu si in latin'â classica aflâmu, d'in contra, cuventulu cor applecatu la intell6ssuri cuvenite cuventului amimus : yec r« = /bra mente, etc. Apoi d'in în- semnarea de corde, ce a luatu vorb'â a- nima in romanesce, s'au nascutu alte însemnări, ce se voru descrie precuraii ur- media: I. Si mai antaniuîn intellessulu cellu maiordinariu prin cuventulu anima, in romanesce , se desemna cordea sau 64 ANL organulu internii, d*in care sângele se raspandesce in totu corpulu : ânM^ mi bate de frica; de frica mi s'a factdu anim' a numai câtu unu purece; anim' a anin%aUioru este buna de mancatu. — De aci : 1. partea cea mai dMn intru a unui obiecta ore care : anim' a arbori" loru; — 2. gradulu cellu mai mare de intensitate : in anim'a iernei;—3, pân- tecele, stomaculu : sentu mar^i tăiaturi la anima.— 11. D'inintallessulu latinescului aniiiHi si animus, cuventulu romanescu anima a pastratu ÃŽnsemnări, cari se re- feru la celle trei mari facultăţi alle suf- fletului, si a nume : 1. in opposetione cu capu, consideratu ca scauuu alluintelle- gerei si preceperei, anima espremepote- rea de dei^tire, sensibilitatea; partea af^ fectuosa a suffletului; omu m capu, dero fora animc^; me dore anim' a de voi ca si de mene; multe ne cere anim' a, dero caută se ne infrenămu; nu ti mai face anima rea; fiÅ£i cu anima buna; mi se rupe dnim'a, candu te vedusufferindu. — A- nima rea, ca si anima buna, suntu es- pressioni ou doue intellessuri , insem- nandu cea d'antâniu atfttu ÅŸentimentulu de aduhca ÃŽntristare câtu si applecarea de a &ce reu, 6xq ce^ de a dou*a atâta ÅŸentimentulu de bucuria câtu si apple* carea de a face bene. Ca espressioni de applecari, anima rea si anima buna tiuu si de : 'voire sau voientia, care inco se espreme prin cuventulu anima : lucraÅ£i cu anima; nu ne mai trage anim' a se Iu- crămu; te voiu adjutâ d'in tota anim'a; cu tota anim'a v'amu impromutâ, deco amu despuned^ nescariva'bani; lUcrati foraneci wna tragere de anima. — 3. In fine anima espreme si poterea de a cu- geta, si mai allessu celle cugetate : Bo^n- nediu sengurupote petrunde si connosce ânimele omeniloru. -^ III. Ca ternoÅ£enu deresfeciare, cu ventulu antma espreme obiectulu unei affectuose amori : Nu face asiâf anim'a mea.-^T)'in celle espuse se pote intellege, co afara de celle citate, multe alte locutioni, in cari intra cu- ventulu anima, potil avâ doue intelles- suri cu totulu diferite : asia e, de es- semplu, si locutionea : dorere de anima, care are atâtu intellessulu materiale de ANN. > . » — •• , taiatwe la stomachu, câtu si cella mo- rale de adunca intristare. * ANIMALE, s. m., animal, fientia organica cu potere de a senti, si de a se miscâ d'in locu cu spontaneitate. * ANIMALE, adj. animalts, relativa la anima si la animale că substantivu. SubstarUia animale, vietia animale, spre distinctione de suhstantia vegetcUe, si de vietia vegetale. Oorpurile organice sunt sau animali sau vegetali. * ANIMALITATE, s. f ., starea de ani- male, natur'a animale, calitatea animale. * ANIMALUTIU, s. m., micu ani- male, deminutivulu de la animale. ANlMABE,-eâw, v. animare, a dă anima, a pune .principiulu de vi^tia in unu corpu organicu, a insuffleti; a des- ceptă, a apprinde, a incuragiâ. ANLMATIONE, 6* f. aaimatio^ lucrare prin care se anima, se inspira, se des- c^pta, se insuffietesce. ANIMATORIUrWria, adj. animau*, animator, cellu ce anima, inspira, de- scepta, insuffleteâce. ANIMATn,-a, part. animatas, pe- trunsu de viătia, inspiratu, insuffletitu. ANIMIOBA s. f. animala, corculam, deminitivulu de la anima. ANIMOSITATE, s. f. animositas, sta- rea de animosu, ard6re, tăria, energia, affectu, menia. ANIMOSTT,-a, adj., animosus, plina de anima, cu anima, ardente, coragiosn, audace. "^'ANIMU, s. m., anima», (Jcvspcoc), suffletu, ispiritu, mente, ratione, senti- mentu. ANINU, a. m., alnac^ una specia de arbore selbaticu. Pronunti'a a trecuta d'in ainu, in alinu, arinu, si aninu. In Dacia superiore se aude mai mul tu arinit, in cea inferiore mai multu aninu. * ANISU, s. m., anisam (Svksov), una planta. * ANNALE, adj. s., annalis, de unu annu. In pi. annali, annales, lucrurile sau faptele ÃŽnsemnate dHn annu iaannu. An^ nalUe societăţii academice, lucrârile so- cietăţii de preste annu. * ANNARIDj-Oj, a4j. s., onnartas, re- lativu la annu.. ANK. tt ANNECTERE, annectu, cmnessi si (mnessei, annessu, v., annectere si ad- â– eetere, a adauge, a uni, a legă. Ba^ decin'a vorbeloru annessu, armessaf^e, annessiane. ANNELLARIU, s. m., annellarlus^ cella ce face sau vende annelle. Degetulu anneliariu, in care se p6rta annellulu. Yedi anneUu cu pronuuti'a lui vulgare. ANN£LLn,.pl.*^,annellaâ9 cercu, cet- cellu, cercu micu care se pdrta in de- gete. In pronunti'a vulgare a inainte de n a trecutu antâniu in nasale, apoi in i cu- ratu, si cuventulu se aude ineUu. * ANNESSABE,-cdiw, v., ann^etere, a adauge, a allaturâ, a uni, alega, a pune Idoga albele. * ANNESSIONE, s.f., annexio, adau- gere, allaturare, legătura. * ANNESSU,-^, part., annexuB^ ad- aossu, unitu, legatu. * ANNESÅžU, pL-e, annexnm, lucruri, acte adausse, allaturate, sau unite cu celle principali. AN^INABE, V., 1. adpendere» add* Å£ere^ a accatiâ, a intinâ, 2. palt»ave, a attinge lenn. ANNINATU,*a^ part., 1. adpensiis^ adixns^ accatiatu, intinatu, 2. palpatus^ attinsu lenu. * ANNIVEESARIU,^ a^j., anairer- uriHs, ce se face sau revine pre fia-e^e umu, serbatori care se Å£inu pre fia-care annu la dille fissate. * ANNONa, 8. f., annona, cantitate de boccate necessaria unui omu de a trai cu dens'a onu annu, de aci buccatein ge- nere,, provisione de buccate. * ANNONABIU,-ta, adj. annonariuS) relativu la buccate, sau Ia pravisionea de buccate. * ANNONABIU, s. m., gnnonarlus, commissariu de buccs^te, ÃŽnsărcinata cu approvisionarea. ^ANNOSITATE, s. f., annosltas, stare bebrftna, betrftÅ£ietie. * ANN0Sl7,-a, adj», annodus, incar- catu de anni, betrânu. ♦ANNOTAMENTU, pL-e, annoU- iMitam, nota, annotare, insemnare. *ANNOTABE, V., auiotare s. adnota- ra^ainsemn&i a pune una nota, a luâ nota» ANN. 65 * ANNOTATIONE, s. f., annotoito, insemnare, nota, observatione. * ANNOTATORIU,-/^na, adj. s., an- notanS) annotator, cellu ce observa, in- senina, tine nota. * ANNOTATU,-a, part., annotatua, observatu, insemnatu, notiettu, trecutu in lista. ANNOTINU,-a, adj., annotlnus, de uflu annu. Nâtinu, notina, callu sau 6ue de unu annu. ANNU, s. m., annusy cerculu ce face pamgntultt in giurulu 86relui, durat'a a- cestei revolutioni. Annu lunariu, annu salariu, annu siderale, annu tropim, annu ordinariu, annu bissestUe. "^ ANNUALE, adj., annaus, care dura unu annu : revolutionea aâfhnuale a pa- metUului; unu officiu annuale; sarcina annuale, * ANNUARIU, pl.-e», annarlas liber, carte care coprinde evenimentele sau lu- crurile d'intr'unu annu; calendariu. * ANNULLARE,-ediw, v., abrogare, r^seindere, irrltain facere^ a nemÃŽQf, a strică, a desfientiă, a abrogă. * ANNULLATIONE, s. f., abrogatlo, reselsslo, antiquatio, nemicire, stricare, desfientiare, abrogatione. * ANNDLLATORIU,-*^na, adj. s., abrogaiiSy abrogrator, cellu ce annuUe- dia, desfientiâdie, * ANNnLLATU,-a, part,, abrogatus, resoisausy nemicitu, desfientiatu. ANNUMERARE, v., annnmerare sau adanmerare, a numeră intre, a pune in nu- merulu, a adauge la numerulu celloru alte. ANNUMERATIONE, s. f., annnme- ratloy numerationo intre celle alte, sup- putatione. ANNUMERATORIU,-- jiaXCa), iaecalitate, disparitate, iiregh- laritate. * ANOMALU,*rt, adj., anomalns (ivoi- jjiaXo^), irregulariu. * ANONUMIA, s. f., (avvtart5c) , adversariu , oppumna^ toriu, care se lupta incontra. ANTÂNIETATE sau aftttlheMe, 8. f., printatus, dereptulu de a fi cellu d'ân*- tâiu, antâiulu locu, primatu, prioritftte, superioritate. ANTANIU sau ^wf«m,-a, adj. ân- taneusy primus, ceUu d'ântaiu. Oi ad- verbiu antâiu, primo, admitte si compa- vnii^xxlvLmaiantâm. In compunerile cellu (VăntăiUj cea cVânMiUy ceid'ăntăiUf celle i'ântăiu remâne invariabile, prin ur- mare sub forma adverbiale* ^ hm. — i 1 - - I J K â– â– â– - I â– M â– IIB>I.III â– I * ANTARCTICU,-a, adj., antareticna (ivcafixTixdt;), australe, meridionale : po- lula arcticH, si polulu antarcticu, adeco oppusu cellui arcfieu. t ANTE, ente, suffisse de adiectîve vert)ali sau participie presenti, prin cari se arr^ta immediatu lucrarea verbului in forma de adiectivu : importaniey /«•- hentCj lÂonente^ patiente,' nwtiente. In limb'a popularia participiulu preseute allu latiniloru se espreme sau prin des^ facerea verbului : cellu ce impârta, cellu ee ferbe, cellu ce ijioua, cellu ce pate, cellu ce morCj etc, sau prin adjectivulu substantiv u in ofiu : lucratoriu, veăito- rin, facutoriUf attditof^; inse acestu d'in urma nu da essactu sensulu participiale, si constructionea lui cere cu totulu alte versioni, ^ro desfacerea in verbn produce repetitioni cari flaccescu cu totulu energia espressionii, si cu t6te acestea nu tid* jungn a ne dâ addeverat^a idea. De' aci se intellege necessitatea de a restabili in genere participiulu presente. In multe s'a si restabiliÅ£ii r,riî3 Fciierile autoriloru cu critica, ca adi-i-Livn verbale, si cari urm^dia a se insemuă in dictionariulu nostru câ vorbe particularie. La aceste-a avemu a admoni c& junii noÅŸtri scriitori se se fer^sca de a confunde partieipinlu presente cu adiectivuln verb^e prin care se arritâ una necessitate, p. e. : fwÅ£po»^ tanteow itnpoi^ndu^ oman/ecuawaikfw, credente cu eredendu, appetente cu ap-- pctendUf fugiente ci fugiendu, — ^tJnele d'in vorbele de form'a ac^sta-a an per- dutu cu totulu semnificarea de parti^ cipiu, si au deveniÅ£ii cui*atu substantive, p. e. paroiite. De la set^pente si recente au cadutu syllab^a nte, si a remasu nu* mai serpCf rece. t ANTIA, evfioy suffisse de substan- tive verbali, formate d'in participiele presenti(inrtw/^,(»7?^') trădate mai .- ;roYpaÅ£[a), pictura de flgure omenesci, descrierea omului, caracterisarea genu- lui omenescu. * ANTHROPOGRAPHICU, sau an- tropograficUf-a, adj. anthopographicus, (av^pwTcoYpay txo^), relativu lapictur'ade figure omenesci, la descrierea omului. * ANTRHOPOGRAPHU, sau antro- pografu, s.m.,aiithropo^raplitt8 (&vd>pa)- TcoÅ¢pA^oc), pictoriu de figure omenesci, descriptoriu de 6meni, caracterisatoriu de 6meni. * ANTHROPOLATRIA, sau antro- polatria, s. f. , anthropolatrla (avO-pw- iroXatpCa), adoratione de omu. * ANTHROPOLATRU, sau antropo- lotru, s. m., antliropolatira (dv^poMroXd- tpYjî), adoratoriu de omu; ereticu care ad6ra pre omu in pers6n'a iui J. Gristu. * ANTHROPOLOGlA, sau antropo- logia, s. f., anthropoloÅŸria (av^pooTCoXoYta), doctrin'a despre omu, scientiza care se occupa cu studiul u omului. Anthropolo^ ^ia se imparte in SofncUologia si Psy- chologia, acea-a considera pre oiaulu materiale, ac^sta-a pre omulu spirituale câ fientia sentit6ria, connoscutdria si voit6ria. * ANTHROPOLOGICD, sau antro- pologicUj'O^ adj., antbropologrieus ((iv- dp(i)iroXoYtxd<;), relativu la doctrin'a des- pre omu; tractatu anthropologicu. * ANTHROPOLOGU, sau antropolo- gu, s. m., anthropologrns (ăvdpcoTtoXdYOc), eellu ce se occupa cu studiulu omului. * ATHROPOMORPHISMU, sau an- tropomorfismu, s. m., doctrina care at- tribue lui Domnedieu figura omen^sca si passioni omenesci. * ANTHROPOMORPHITU, sau an- tropomorfttu, s. m., anthropomorphita (ivftpa)7co|top^/cT]c), cellu ce attribue lui Domnedieu figura omen^sca si passibni omenesci. * ANTHR0P0PHA6IA, sau antro- pofagia, antropophagia (&v^po>;roÅ£ot7Ca), mâncarea de came de omu. ANT^ * ANTHBOPOPHAGU, sau antrih KQf^o<;), cellu ce mânca si se nutre- sce cu carne de omu. t ANTI , (avtt) , prepositione gr^, de acea-asi origine cu latin'a ante, oc- corre in nna mnltime de compuse cu în- semnare de contra, precum se p6te Yed6 din urmatdriele. *ANTIAPOPLECnCU,-a, adj. s., remediu in contr'a apoplessiei. * ANTIABTHRITICU, sau antiartrir ticura, adj. s., remediu in contr*a arthri- tidei sau a podagrei. * ANTIASTHMATICU, sau antias- tMo^tcuy-o» adj. s., remediu in contr'a asthmei sau angustiei. * ANTIBACCHIU, s. m., anUbacchius (oEvupaxx^oc), petioru metricu compusu d'in una sylkba scurta si d6ue lungi. Yersu compusu d*in patru atari petiore. * ANTICABE, V., «itiquare, a de- clară unu lucru de invechitu, essitud'in usu; a abrogă una lege; a reieptă unu proiectu de lege. * ANTICAfilU, S. m., antiquariiis, care se occupa cu lucruri antice, ama- toriu de anticitătL * ANTICATIONE, s. f., antiquatio, abrogatione de lege. * ANTICATORIUr^oria, adj. s., cellu ce abr6ga una lege, declarandu-a de in- vechita si essita d'in usu. * ANTICHRESE, sau anticrese, s. f., aatichresis (<£vt£xp'y)^<;) i dereptnlu de a usa de unu lucru hypothecatu, in locu * ANTICHRISTIANU, sManticri- stiafnif-af adj., in oontr*a legei creÅŸtine, contrariu precepteloru creÅŸtine. * ANTICHRISTU, sau anticristu, s. m., antiohristns (avtr/pioroc), contra- ria lui Christu, adversariu lui Cbristu, diavolu. * ANTICHTHONI, sau antidmi pi., aaiiekihenes (avrix^we^;), locuitorii unei zone oppuse. * ANTICIPARE, V. anticipare^ a luă inainte, a appueă mai inainte, a coprinde lucrurile mai inainte de vederea si cerce- tarea loru ; a primi una summa de mo- neÅ£^ inainte de a dă lucrulu in possessio- ANT. 69 nea altui-a, sau inainte de termiiiulu fissatu prin contractu ; fig. a anticipa tnârtea, a prevem' mtfrtea. * ANTICIPATIONE, s. f., anticipa- tio, primire inainte, presentire, prescien^ tia, connoscintia anticipata. Anticipa- tionUe espetienHei sunt determinationi a priori despre cea ce noi potefnu con- nosce prin esperientia, * ANTICIPATIVU,.o, adj., modale, antieipans, prin care se anticipa. * ANTICIPATORIU,-^(Jna, adj. s., anticipator 9 cellu ce primesce inainte de terminu, cellu ce presente, oonn^sce mai inainte. * ANTICITATE, s. f. antiquitaB, tem- • pulu de mai inainte, tempiilu trecutu, starea lucruriloru d'in tempulu trecutu, usantiele si consuetudinile dUn tempurile trecute, omenii din tempurile trecute. ♦ANTICONSTITUÅ¢IONALE, adj., contrariu constitutionii unei terri. * ANTICONSTITUTIONARIU, s. m., cellu ce lucra in contr'a constitutiomi, cellu ce calea constitutionea unei terri. * ANTICU,-a, adj., antiens, d'in ainto, anteriore; contrariu posticu. Laturea antica si laturea postica a unui lucru. * ANTICU,-a, adj., antiqnus, de mai i nainte, trecutu, vechiu, betrănu. Lucruri anUce, d'in tempurile trecute; anticii, be- * trânii. Antica,s. f., obiectud'inanticitate. * ANTIDORU, s. m., aatidomm {k^ TiSa>pov), donu sau daru redprocu. * ANTIDOTU, s. m., antidotam (av- tidoTov), presevativu, contraveofanu * ANTIDTSENTERICUra, adj., re- mediu in contr*a essirei afîra (fiussului nantecelui^ * ANTIEPILEPTICU,-a, adj., in con- tra epilepsiei * ANTIFEBRILE, adj, (hybridu), in contr'a friguriloru. * ANTIGBAPHABIU, sau antigra- fariu, s. m., anthigrrapharias, controlla- toriu. * ANTIGRAPHU, sau an«isfra/i<, pi- uri, antigraphuniy (avtiYpaÅ£ov) , con- troUu. * ANTIGRAPHU, sau antigrafu pl.- i, antigraphtts (iytl'fpwpf^)^ controlla- toriu. 70 ANT. * ANTffl YDROPICU,-a, in contra hy- dropicei. *ANTIHYPOCHONDBIACUra, in contr*a hypochondriei. * ANTIHTSTERICUra, in contr'a doreriloru hysterice. * ANTILENA, s. f., aiitilena, coreU'a de Ia peptula eallului. * ANTILOGIA, 8. f., ftBtilogia (4vtt- Xo^Ca), contradictione intre ddue pro- positioni. * ANTILOGICU,-a, adj., contradic- toriu; contrariu logicei, contrariu legi^ lom cogit&rii* * ANTILOPE, s. f., specia de c6rba 9aa de capri6ra. * ANTIMELANCHOLICU, sau anti^ ineUmcolicura, in contr'a melancholiei sau tristetiei permanente. * ANTIMEPHITICU, sau atUimfi- ticura, adj. in contra aerului stricatu. * ANTIMONIU, s. m. aAtlmoBlmn , stll^ioni, specia de metallu , corpu chj- micu. * ANTIMONIALE, adj. de antimoniu. * ANTINOMIA, s. f. antinomia (iv- Ttvotiia) oppositionea dduoru legi. * ANTIPATHIA, sau antipatda, s. f. antlpalAia ((ivnirddeia), repumnantia, dissensione, neplăcere. * ANTIPATHICU, ÅŸau anUpaticUra, a^, repumnante, neplăcuta, uritu. * ANTIPEBISTALTlCU,-a, adj. care app^sa in susu, produce versare sau vo- metu. * AJÃŽTIPERISTASE, s. f. relucrare, » ANTIPESTILENTIALE , adj. in eontr*a pestilentiei. * ANTIPHARMACU, sau antifar- macUf antipliarmaonm (avnf)dp[ixxxov), remediu contrariu. * ANTIPHIL080PHICU, sau m^r filosoficuj'a, adj. ne-phîlosophicu, contra- V philosophicu. * ANTIPHON ARIU, sau antifonam^, s. m., aatiphonarinm, carte in care se coprindu antiplionele. * ANTIPHONU, sau mUifonu, pl.-e, antiphona (ivttÅ£cbvT)),' canteeu alterna- tivu d'in d6ue choruri (in bas^rica). * ANTIPHRASE, sau antifrase, s. f. ANT. antiphrasts (&VT^(ppaaic), espressione si- mulata in contr'a verităţii, ironia. * ANTIPLEUEITICU,-a, adj., incon- tr'a pleuritidei sau a junghiului. * ANTIPODAGEICU,-a, adj., in con- tr*a podagrei sau a dorerii de incheiature la Detidre * ANTIPODALE, adj., in contr'a pe ti6reloru ; ^recHone antipodale, meri^ dianu oâitipodăle. * ANTIPODE, pl.-i, antipodes (ovtf- ffoSeg), locuitorii unui ]ocu' allu globu- lui terrestre^oppusu, sau cu 180^ de- parte pe cellu altu. * ANTIPSORICU,-a, adj. (ivtt^Jwopi- xdc) in contr*a rdniei sau a morbului de pelle. * ANTIPTOSE, s. f., antiptosis (iv- x^jrcMoic), punerea unui casu in locu de altulu, (in gram.) * ANTIPUTBEDD,-a, adj., in contr'a putreditionii. * ANTIREPUBLICANU,-a, adj., in contr'a republice!, care nu admitte c& buna form'a de guvernu republicana. *ANTlBEVOLUTIONABIU,-ia,adj., in contr'a revolutionei , care nu admitte revolutionea câ remediu pentru reforma- rea unui stătu, cellu ce lucredia in con- tr'a revoiutionii. * ANTISATYBA, s. f., satyra făcuta in contr'a altei satyre. * ANTISCII, pi. m„ antisoli (ivte- Gxcoi), locuitori de pre doue puncte alle globului terrestre cu umbre oppuse. * ANTISOOBBUTICU,-a, in contr'a scorbutului. * ANTISEPTICII,-», in contr'a pu- treditionii. Yedi afUiputredu. * ANTISOCIALE-, adj., contraiîu so- cietăţii civile, care d'in principiu nu ad- mitte societatea. * ANTISPASMODICU,-a,adj.,incon- tr'a spasmului, sau ammortirci membre- loru. * ANTISPASTICU,-a, adj., antispa- sticns (avTtoîcaTciroÅ£), compusiî d'in an- tispasti. * ANTISPASTU, 8. m., antlspastv» (avifeTcaoToc), petioni de tersu com- pusu d'in unu iambu si d'in unu tro- cheu. ^ AKT. * ANTISPODIU, s. in.t apiMlia eauoe- Dosia de plante san de animidL - ' * ANTISTITA, s. f-, imtlstita, prio- ressa, sau preatâssa, mai^ttra. ^ANTI8TITE,8.m., amtlstes, priore, preutxi, maiosfaru. * ANTISTROPHA, sau mtistrof^, B. £., Juittotropha(oemoTpof >}), partea unui eantecH de ohoru prin care se respoiide ire-cmna altei parti ; 6gura de retorica prin care mai multe membre alle unei pfarade se termina cu acea-aÅŸi vorba. * ANTISTROPHU,-a, adj., antUtre- pAn (devriticpofoc), ce se pate intârce, re- dprocd. * ANTISYPHILITICU,-a, in contr'a syi^îlitei san a morbului yenerianu. « ANnTHE8£, sau antite$e, s. f. au- ttthesis (ovriAftoic), oppoeitione^ LiM^race logica iffmL care âiesea (positlonea) se considera c4 simpla hypothese (suppo- sitioie), ÅŸi i se oppune alt'a contraria, aotlthese (oppositione). * ANTITHETICU, sau mMeHeuro, care formMia oppositione. * ANTITHETU, sau c^ttitetu, antî- tiieiai {avdd^sxo)/)^ oppusu ; tmUtheteUf termînii oppnsi sau propositionîle op* pose. * ANTUA, s. f., antUa {hnkia), ma- ehinaapre a trage sau asug^ ap'a,pumpa; astmă pneumatica^ maohitia sau pumpa spre a mge aemlu. * ANTITRmiTARIU,-a, in contra trinitiUiif eretiou care nu crede iitr'unu domnedieu in trei persone. * ANTITYPU, s. m., (Avtfttoiwv), co- pta, figura, (in baserica) euohiuriâtîa. * ANT1T£N£BIANU, eau mtwene^ rmrOj adj., in contr'a veneriei. * ANTIVBRMINOSU,-a, in oontr'a f efaiiioru, san a lumrbietlortt. * AÅ£lTONOMASLA, s. t, «utonoiaa- sia (avcovo|iocala) figura retcorioa, otoâv se pune numele ^aericn fu leeuki nu- melui proptiÅ£i. ' « ANTONOUASTKIU, antAbem4t^ om (Jmovo|uxanic^)^,prin antouomasla. ^ ANTK0iiU,-a,«M4reaus) pttnu de aoke, caiwrnosu» « ANTRU, pL^, Mtr«M (ahirpw), car vema, gaura, pescera, grotta. APB. 7î t ANU, aiiuh suIRs^e de substantive si adiective derivate, preonmu sq vedu in : romănu, pagânu, hetrânu, fontânoy 8^f4mâm^W^Ui d'itxcategori^a toastoru- a primescu unu e d*inaintoa termins^tio- niiami, preoumm : mimieanUf camp^dnu, valleanuy sateanu, cetatiami; în DaiQia inferiike se aude terranu, ollana. La a- c^a categoria appertinu : I. Numlnile proprie de familie: Lumm^ Mianu^ JcviaimfMarcianUf Traianu, AureUanu VtdenHnianUf JustiitianUy etc; numinib poporelorn : Albamit GermanH, Jwktnu^ Tiganu, Venetianu, SieUianUf AfricanUf etc* — Dacianu, Jradawt*, Itulianu, Ungurianuy BusBimtu^ Persicmu^ JW* Hanuy însemna locuitorii terrei , si se distingu de Daet^ Trace, ItalUi Un- gunÅ£y Ru$m, Fersu, Jndu, cari insemua pre indigeni) dupo alki cărora aume ,a*a Dumitu t^rra« II. Numinile proprie alle animaUloru dome3tice, mai allessu alle vacciloru, luate de la dîllele iu cari s'aiÅ£ nascutu, precumu : lunianaf martmut^ meyouriana^ jornana, fMeriana^ sam* bateana. * AORISTU,s.m«,a0rbtttS (Ual. «««ireUa), pictară cu colori molhatc in apa ; a pm^ in apiW0llUr Q>w colmi moUiate iu apâ, mL in oliu. . AP;k&IUt s. m.1» aqiarluM, reaieivato-- ffiudaapa. i ^ APAHIUy-a, adj. 3., aiiHariuii» cellu ce adduce apa* Versatarju, constellatione' d'inzodiaott. * APATUIA sau ainUian. tUa«>|tlila (essA^qc), Upsa de passione, iadoilntia, insentfbîlitate. * APATUtGU, sau â^«Wa, apfiUii- cus, (tMCDUh^), fdra posaîooe, indolente^ ittfienaîhile* "f APATICU,-:«, adiiMa^aalileiitf* deapîi, apatoaa; locwri mfative, mimdi ^jpoHce. 74 APO. ap^iplexU si apoplexis (Jis(isXi}£tc), term. de medicina, morbu pnn care unu loembru, sau u corpulu intregu perde facultatea de a se misQ&. * AFOÅžEMA, pi mate, ap^rema (a- xoÅ£nn^}, indeuentia, perplessitate^ coBr iroversa. * APOBETICOra, a^j., ap^retiem, (&icopir]tix&:), indouitoriUf oellu ce se in- douesce, sceptica. * AFOBIA , 8. f. , aporia (ampla) , indouentia, stare nedetenuinata, perpks^ sitate. * APOBISMAt sau afkm$mu^ (itaL »* poriswa) in roath. problenia irresolu- bile, sau apprope irresolubile. * AFOSIOPESE, 8. U apogiopesis, {ixoaATnpu;)^ imn. de cet. reticentia> interruptionea unei propositioni spre a nu dice ceva. * AFOSTASIA, 8. f., aposiasla (mo- otoaia), deÅŸertarea de la addeveraVa religicme si trecerea la alVa; deÅŸertarea de la partit'a nationale, sau si in gemete de la yer<-ce partita cu care mai inainte omulu a făcui» causa commutie. * APOSTASIABB,-edtti, v. n., defl- eere^ a se rupe sau a deÅŸerta de la ad- deverat'a religioae, sau de la ver-ce alta partita cu care omulu a facutu mai inainte causa commuae, ÅŸi a trece la alt*a. * APOSTATICn,*(i> adj., apestatleas (airoatactx6c), relativu la apostasia s^ si la apostatu. * APOSTATn, s. m., apestata (aico- Of dtiig<;), desertoriu, cella oe a de^iertata, s'a ruptu de la addeverat^a religione si atrecutu la aWa. Asi&senumesceimpe- ratoriulu Julianu care fuflse crestiaii, 4ro apoi trecii la paganismu. * APOSTEMA, pL*iisato» aposteaui, (ă;c6an](jLa), abscessu, agglomerare de puroiu, bulHi tare, bubonio. ♦A POSTEEIOBI, a poateriprl, term. philos, d'in ecq^rientia, nu d'in rationea curata. Oppusu aprȉri,adec(>mai inainte de t<5ta esperieatia , d'in ratione curata. * APOSTILLA, 8. f., sau apostiUu, s, m.) nota, adaotatioy iaflrâimare pve marginea scrissorîi, recomaiendarea sau resolutionea unei petitionii sau a unui rapportu. Se dice : a^^o^Ul'a sau anostii- APO. luiu demnescUf scnrt'aresoltttiene a dom- nitoriului inaemnata^pre răpportulu mi^ nistrului. . * APOSTILLABE,-e(im, v. a., notare, ateotaroi a pune unu appo«tillu pre mm scriss6re , a insemnâ in scurtu pre mar- gine sau ia frunte sau diosu părerea sau resolutionea sea in respectailu celkni eo*- prinse in scrissdre. * APOSTILLATOBIU,.«dria, s. adj., ceUu ce pane unu apostillu. * APOSTOLATU, pl.-e, apostolatas» sarcin'a, missionea, fonctioneajapestolica; missionea de a propaga una invetiatara. * APOSTOLIA, 8. f., (iTwmoXVJ), vedi * APOSTOLICU,-a, adj., apostolic» (^oocoXix^;) , relativu la apostoli, con- forme cu invetiatur'a apostoliloru; base^ rufa sau ecdesfa catoUoa si aposMiec^ * APOSTOLU, 8. m., apostol» (iicd- oToXoc), tramissii. Asia se numesea dia*- ceplii lui Gristu tramisst in lume ca se propage invetiatur^a sea. CeUi doui-spre* dieoe apoaiali^ Ia cari se mai adauge si Patdu apostoltdu, cellu mai invetiatu si oeUa mai zelosu pr^pagatoriu allu cre- ÅŸtinismului. Apoi se vorbesce in tradi<- ti- prlatia^ adione prin care unu lucru se fiiee propriu, alin seu. ♦ APPROPRlATORIU,-<^:a, adj. s,, appropriaM, cellu ce si appropria unu lucru. tt APPROSSIMaRE, V.. (approxl- nare) a se appropid^ a venf appr^pe, a ii wpff6pQ* ♦ APPROSSIMÂTIONE, s. f., (appro- ahaall»,) appropîare (ternii de mat.) : a desiegâ una problema mateHk^caprin (^aprossimaUone, adecă prin mare appra- piare de essactîtete. ♦ APPROSSIMATIVU,-a, adj. mo* dale, (approxinattvus), care se appropia tare de essactitate: eakîdu approssima^ ftrtf, luerm^ cgÅŸprossiimaiiifa. ♦ APPROVISJONAMENTU, pl.-r, c«BUBeatBs ) rea necessariie ad victuui, Btrfttgerea hicruriloru necessarie pentru nutrimentu, mai vertosu la armato. ♦ APPROVISIONARB,-«îm, v., rea aaeessariosadTictiiiii comparare, aÅŸtri n- ge, a adună lucrurile necesarie pentru viÂtia; i^ecîp« a se approvisionă cu tote celle necessarie. ♦ APPROVISIONE, s. f., vedi p^mn- sione. APPUCABE, V., oi^ere, eecupare, a pune man'a pre ceva, de ae( treco apoi Âi*. 7ft in diverse acceptioni: 1. appucapenn*a in mânaf iea penn*a in mâna ; 2. n'am appucatu nemica, n*am primitu, n*am capetatu, n*am castigatu nemica; 3. a- biâ am appucatu ceva cupoterea, abia am coprinsu ceva; 4. n'appucu se essu d^in casa si me vediu impresuraiu de cersitori, abia essu d*in casa; nu (xppuci se deschddi gur'a, si dhi incepe a amme- nintiâ, nu adjungi ; 5. asia amu appucatu de la strabtmi, asia ne amu deprinsu a face; eu am appucatu pre strabuntdu teu in vietia, eram infientia precându traiâ strabunulu teu; 6. dbiâ a^)neu se vediu pre tata teu, asteptu cu mare doru ; 7. nu appucati caUea acista-a, co' nu duce ia scopuj nu procedeti pre callea ac^- sta-a ; 8. appuea inainte, eu vinu dnpo tencj mergi inainte; 9. appucatf in drepfq, appucati spre resaritu, ellu a appucatu cStra Giurgiu, a plecatu, a pro- cessu; 10. me appuea frigurile, me prindu frigurile; 11. multute tine candu te ap- puea? 12. reciprocu, me appueu de lu- cru, de scrissu, deinvăicdi$, mepunu pre lu(^u, incepu a lucră; 13. nu te appucă de mene, nu me attinge, nu me sup-^ perâ, da-mi pace. Compositionea ver- bului acestui-a s'afecutu de poporu dupo analogica verbulu occupare, accupare (dHn odsi cqpere)^ si apoi prin metathese apimcare. APPUCARE, 8. vei-bale, apprefiensio, raptiOy in t. s. verbului. APPUGAT0HIU,-/^<5*-m, adj. s., appre- hendens, arrlplens^ cetln ce appuea, in t. s. verbului. APPUCATU,-a, part., apprehensus^ arreptas^ luatu, primiÅ£ii, attacatu, ra- pitu;— recitu (de copii). APPUCATU, pl-(», raptns^ i^re npp^^ cate, raptlm. APPUCATURA, s. f., raptle, raptu»^ rapiuaÅ£ agendi modus, nios; 1. punerea mâniloru, luarea in mani : cu una (npim- catura Va ammcatfi in aerti; 2. răpire sau rapinar traiesce ffin appucafure; 3. maniera : numi plăcu appucattirelc hi, APPUNESE, ORpttnw, crppuniu, ap* puiu^ ^Ippusi si cyapusei, apptisu, (ap- pt4stu), V., 1. apponere^ a pune lOnga...; 2. oecidere, a se pune diosu, a cadă a 80 APT. dispară, se dice despre astre : appune sarde, lun'a, stelleU, si despre 6meni iu loca de perire sau morire : a appusu in teneretie, a moritu fiehdu inco teneru. — La Bomanii d*in Macedonia : a se sui ; in oppositione cu depunere, a se dă diosu. APPUNESE, s. verbale, oecasusi in t. s. verbului. APPUSU, s. m., occasus^ occidens^ disparitionea astreloru sub orisonte, lo- cuia unde dispare s6rele sub orisonte : la appusu, d^ la appusu peno la resaritu. ^ APBA, s. f., apra, scr6fa selbatica. * APRABlU,-ia, adj., aprarlus^ rela- tiva la porculu selbaticu : curse, Iaduri • aprarie, prin cari se prindu aprii, porcii selbatici. APBIATU,-a, adj., apertus, elarus^ peripicuus^ luminatu, claru, limpede. Desfigurata d'in apertu. * APBICABE, V. apricare, a incaldl la s6re. * APBICATIONE, s. f., aprleatlo, incaldirea la s6re. * APBICOSA, s. f., prunum armenlum sive armeniacnm, poma numita caissa in Dacia inferiore. * APBICOSU, s. f., armeulaca^ pomu numita caissu in Dacia inferiâre. APBICU,-a, adj., apricus^ espusu lu- minei s6relui, de acf : caldu ferbente, a- gile, iute. APBILE, s. m., Aprilis^adoua luna de primăvara in calendariulu romana, inchinata Venerii, precumu ântanfa eră închinata lui Marte. In limb'a român'a numinile luniloru se tractădia ca numi- nile proprie de persone, si se dice lun'a lui Martiu, lun'a lui AprUe, ărUata ăi a lui Aprile. C&ndu se punu numerii cardinali in loculu celloru ordinali se o- mitte articlulu si se dice simpla : in trei, in diece Aprile, ă'in cinci-spre-diece A' prile. * Af^BINU,-a, adj., aprinus^ de porcu selbaticu : carne aprina. * APEU, 8. m., aper, porcu selbaticu. * APTABE, V. aptare^ a adapta, a ap- plică , a pune in buna state , a prepară. *APTATUBA, s. f., aptatara, punerea in buna stare. * APTITUDINE, s. f. (aptltudo), ha- ARA; billtas^ dispositione naturale de a face ceva, capacitate, abilitate, stare apta spre ceva : ellu are multaaptittidinespre sden- tie, nu i potemu negă aptitudinea pen^ tru affacerile publice. *APTU,a,sidj., aptus^ capace, capabUei abile, indemanaticu. AB, person'a III sing, de la preÅŸente optativu a verbului a/vere. * ABA, s. f. ara, altariu pre care sa- crificau anticii. * ABABESCU, a, adj., (arabkns), re- lativu la araba sau la Ajabîa, propriu a* rabiloru : lucru arabescu,limbaarabesca. Ci substantiva in plurale se iea in locu de picture interlaciate cu flori, folie, p6- me etc. inumerae reram efOÅ£ies^ cari se appiica mai allessu la pingerea pareti- loru. * ABABILE, adj., arabllis^ care se p6te ară, bunu pentru arătura : pamentu arabile, locuri arabili, * ABACHNEA s, f. araobie, (op^x^^) animale marinu care are form*aunei ara- nee, (ist. nat.). * ABACHNEOLITHU, sau aroHeo- litu, s. m. patra de arachnea, arachnea ma- rina petrificata. * AB ACHNOIDU, a, adj., in forma de aranea, ncrnbran'a aracnoida, care im* braca crerii (cerebru). ABAMA, sau arome, s. f., m», tU" pnm, (quasi «ramen), metallu conno- scutu in chymica sub numele de cupru ; vase de arama; prov. si'^ arretatu qra^ m'a, adeco co nu e curatu, metaphora imprumutata de la monet*a de.auru sau de argentu tare ammestecata cu aranuL, fiendu co ai*am'a este de una mie de on mai vile de cfttu aurulu, si de siepte-dieci de ori mai vile de câtu argentulu. ABAMABIU, s. m., terarias, fauru care lucredia la arama, face vase si in- strumente de arama. ABAMABE,-ec7itf, v. «Brare^ a legă cu arama. . ABAMIBE,-e$cti> v* «Brare^ vedi ara^ mare. AHAMOSUf-a, adj*! erosiis^ enpri* nus^ care conÅ£ine arama. * ABANIA» S* f., aranea (apAxvrj), unu insecta cu multe petiârOi care tăssa ^ AKB. onapAndia f6rt6 fina, p&ndia de arania. Vinpândinuea d sibilante se pare a se fi fonnatu terminulu volgariu paiadfinu. * ABANIOLA sau aranioray s. f., a- rane^la, mica arania, (micu pftndina.) * ARANIOSn, a, adj., araneosns^ as- semine unui fira, sau unei pftndie de «rania. ARARE, y., arare^ a lucră pamentulu ca instrumentulu numitu aratru, a talia glebele in linie. ARATELLU, pl.-^^ 1. aratrum par* TiB, mica instrumenta de aratu; 2. una planta numita si limb'a cânelui , eyno- fldgnuD offieinale* ARATIONE, s. f., aratio, lucrare prin care se face arătura. ARATORin,-^orH», adj.s., arans, ara- ttr^ cellu ce ara, cellu ce se occupa cu aratur*a. ARATRU, pl.-e,aratram^ instrumentu sau machina cu care se ara pamentalu. ARATn,-a, part., aratns, lucratu cu aratrula. ARATU, 8. m., aratns, -ns^ lucrarea, tempula lucrării câmpului. ARÄ‚TURA s. f., aratio, essecutarea ariurii; ântânfay a dou*a, a treia arătura. ^ ABBITRA, 8.f.,arbitra5 judecat6ria diiamata de litiganti in modu amicale dî se judece asupr'a unei controverse dintre densii. * ABBITRARE,v., arbitrari, a si dâ părerea, a judecă in calitate de arbitru, a se pronunÅ£ii asupra unei controverse. * AJBBITRARIU,-a, adj.,arbitrarins, cellu ce precede din libera volientia (arbitriu), nerestrînsu de yeruna lege, absolntu, despoticu : fapta arbUraria, âispositiani arbiirarie, pentru co asii a plamtu cellui ce le a făcuta. * ARBITRATU, s. m., arbitratas, -us, JQdecat*a unei controverse prin arbitri, 8ententi*a data, decisionea luata de ar- bitri. * ARBITRIU, s. m., arbitrimn, volien- tia libera, potestate, judecata; arhitriulu cimdm este liberu, etlu pote alUge intre fojdele hune si reUe, si se pote decide pentru unele sau pentru dlide, cu tote acestea sunt secte cari nega omului li- hendu carbUriu. 1B6. 81 * ARBITRU, s. m., arbiter, judeca- toriu chiamata de litigantfin modu a- micale că se judece asupr'a unei contro- verse d'intre densii; se dice si in genere in locu de judecatoriu, si se pune si in locu de domnu, de despota, de domnu supremu. ARBORARE,-^iu, y^ arborare^ a plantă arbori, a cureÅ£i arbori, a cultivă arbori. ARBORARIA, s. f., arboraria^ ^dera negra, una planta. ARBORARIU,-a,adj., ailKirarins, re- lativu la arbori; subst., cellu ce cultiva Bi vende arbori. ARBORATIONE, s f., arbo^atio, lu- crare prin care se face plantarea, cu- rotirea, cultur*a arboriloru. ARBORATORIU,-*ona, adj. s., arbo- rator, cellu ce planta, curetia, cultiva arbori. ARBORE s. m., arbor, planta peren- nale, cu trunchiu , radecine si ramuri lemn6se. Arborii cari producu fructe se numescu pomi, ÅŸi fructele loru pome. Pomii sunt sau selbatici sau domestici, aceÅŸti d*in urma sunt in genere nobiliti prin insertione (occulare, altuire). Ar- borii sunt de diversa mărime si de di- versa etate. Sunt arbori cari traiescu mai multe centennie. ARBORE genecdogicu se numesce classificarea unei familie dupo genera- tioni in figura de arbore. ARBORELLU, s. m., arbnseiila, ar- bore micu. ARBORETU, pl.-e, arboretmii, locu plantata cu arbori. ARBOROSU,-a, adj., arbusculosus, plinu de arbori. * ARBUSTARE, v., arbustare, a plantă arbori spre a legă vinfa de densii. ARBUSTIVU,-a, adj., arbustivus, plantatu cu arbori : vinia arbustiva, ar- bnstiva vitis, vinia susÅ£inuta de arbori. * ARBUSTU, pl.-c, arbustum, arbore care nu cresce la una mare inaltime, arbore bassu si ramificatu, in fonna de tufa. ARBUNA sau arvuna^ s. f., arrba^ arrhabo, (&^^aP(&v), pretiu data la fa- cerea unui contracta de comperare in-^ 6 82 ARC. ainte de primirea lucrului comperatu, in semnu de obUgatione pentru părÅ£ile con- tractanÅ£i. ABBUNARE sau arvunarej-ediu, v., arrhabonem dare (di^papa>viCety), a dă arbuna, a confirmă contractulu prin darea unui pretiu inainte de primirea lucrului. ABBDNIRE, sau arvunirej-esou, vedi (xrbunare. * ABGA, s.f., arca, cassa, cassetta, ar- mariu, spaÅ£iu inchisu prin s^sse pareti de lemnu, de ferru sau de altu metallu, in care se depunu lucruri, mai allessu pretinse. Arc'a legamenttdui lajudani; arifa lui Noe, navea lui Noe, in forma de Bxca.— Barca se pare a fi formata totu d'in radecin'a arca prin prefigerea litterei b. *AECANU,-a, adj., areanus^ secretu, mysteriosu, mysticu. * ARCANU pl.-6, arcannm , secretu, nysteriu, lucru ascunsu, lucrare ascunsa. * ABGABIU, s. m., arearias^ cassa- riu, tesaurariu, vestiariu. ABCABIU, s. m., arcnarius^ cellu ce face arcuri. * ABCATA, s. f., aronatio^ arcuatnra^ p6rta sau porticu redicatu pre arcuri. * ABCE, s. f., arx, castellu, locu in- altu intaritu cu muri. ABCHANGELU, s. m., archangelas (ipX^'^t^'koq), nunÅ£iu de antăni'a ordine (term. eccl.), ângeru primariu. * ABCHEOLOGIA, s. f., archieoloaria, (apXoioXoYia), tractatu despre lucruri an- tice, despre anticităti. * ABCHEOLOGICU,-a, adj., archao- lo^icns, (ipxatoXoYtxdg), relativu la ar- cheologia. ABCHEOLOGD, s. m., arehieologns^ (4pXaioX6Yo<;), cellu ce se occupa cu con- noscenti'a lucrurilorn antice. * ABCHETYPU, s. m., arohetipum, (ap5(^;cov), modellu, originale. * ABCHIATRIA, s. f. , arcWatria, (ap- Xtarp^a), functionea de medicu primariu. * ABCHIATBU, s. m., archiater (ap- XtatpdcJt medicu primariu. *ARCHICANCELLLABIU,s. m.. ar- «hicanoellariust cancelariu primariu. * ABCfflDIACONATD, s. m., arcbi- diaconatus^ vedi archidiac^nia. ARC. ABCHiblACONIA, s. f., (archidiaeo- nia), (term. eccl.), functionea de diaconu primariu. ABCHIDIACONU, s. m., archidUco- nns^ (term. eccl.) diaconu primariu. * ABCHIDUCALE, adj., relativu la archiduce: demnitate ard^iducăle, tMu archiducale, casa archiducale. ♦ABCfflDDCE, s.ra., arehidux, duce primariu, titlu care se da principiloru d*in cas'a austriaca. * ABCHIDDC^SSA, s. f., ducessa primăria, titlu care se da prinoipesse- loru d'in cas'a austriaca. ABCHIEPISCOPALE, adj., relativu la arcbiepiscopu ; titlu archiepiscopale, palatiu archiepiscopale, baserica archie- piscopale. AECHIEPISCOPATU, s. m., archie- piscopatnsy functionea de arcbiepiscopu, regionea preste care se intende autori- tatea arcbiepiscopului. ABCHIEPISCOPIA, s. f., arohiepi- scopia^ demnitatea de arcbiepiscopu, resedentia arcbiepiscopului, baserica care sta immediatu sub autoritatea arcbie- piscopului. ABCHIEPISCOPU, s. m., archlepi- scopus, (apxteicioxoicoÅ£), (term. eccL) epi- scopu primariu. ABCHIEBATICU, s. m., arohiera- ticon, (apxtepattxdv), (term. eccl.) carte in care sunt prescrisse ceremoniele cari sunt de competenti'a unui arcbiereu. ABCHIEBEIA, s. f., archierela, (ip- XtspCa), (term. eccl.) demnitatea, fun- ctionea de arcbiereu. ABCHIEBEU, s. m., archierens, (op- XLep66<;), (term. eccl.), sacrificatoriu pri- mariu, identicu cu episcopu. In antici- tate se dicea in locu de pontefice, astadi se numesce asia unu episcopu care are facultatea de a face t6te ceremoniele ec- clesiastice prescrisse in arcbieraticu, inse n'are diecese; prin urmare n'are juris- dictione episcopale. ABCHIEBOSTNA, s. f., arcbierosjna, (terra. eccl.), vedi archiereia. * ABCHIGALLU, s. m., archigallus, (antic.) primulu secerdote allu dieessei Cybele. *ARCHIGTMNASIU, pl.-c?, archi- ABC. ^jwmMslnm, gymnasîn de prim'a ordine, gymnasiii modellu. * ARCHIMAGIRU, s. m., archlmagl- nw, (4pXi{idY6tpo<;), buccatariu primariu. AROHIMANDEITU, s. m. archlman- drita, (^^HJ^vSpitTjc), superiore allu u- Dui monastenu. * ABCHIPIRATICUra> adj. awklpl- rattens^ (ipxticetpatixdi;), relativa Ia ar- chipiratu. * ARCfflPIRATU, s, m., archlplrata, (ăpxi^stpati^) , capitanu de piraÅ£i, de latroni pre mare. * AROHIPEESBTTERU, s. m., archl- prefibjter(&pxtirpeop&cepo<;), (titlu eccl). presbytera primariu, protopresbyteru , decanulu presbyteriloru. * ARCfflTECTONICU,-o,adj., archl- teetoiiieos (ăpxttexTovixdc), relativu la architectura : ordine architectonica, or- namente arckUeefonice, scientia archi- tectonica. * ARCHITECTD, s. m., archltectns, (ipxitixtcoy), măiestru de architectura, cehu ce possede artea de a construi e- dificie. * ARCHITECTURA, s. f., architec- tiir% scientia architectonica, de a con- strui edificie, însasi constructionea : ar- ckitectur^a farinosa^architedur'a ro- mana, greca , arabice^ gothica, etc. ♦ARCHITRICLINID, pL-c, archltri- clialnm, sall'a de mâncare cea mare, salla principide. * ARCHITRICLmU, s, m., archltrl- elinasy măiestru de ospetie, persdna pri- măria ÃŽnsărcinata cu prepararea si darea ospetinlul. ARCHIVARIU, s. m., functionariu in- saroinatu cu păstrarea vechieloru docu- mente. ARCHlVU, pl.-e, locu in care se con- serva vechiele documente. ARCHONTARIA, s. f., casele in cari se primescu ospetii la monasterie. ARCHONTARIU, s. m., callugarulu insarcinatu cu primirea ospetiloru in monasterier * ARCHONTE, s. m.. arohon (ăpx«v) magistrata la greci, pretore, principe. In terrile de la Dunaria se numi&u ar- chonH demnitarii terrei, boiarii. ARD. 83 * ARCHONTIA, s. f., demnitatea de archonte. * ARCHONTOLOGIA, sau arcont(h logiu^ cartea in care erau ÃŽnsemnaÅ£i ar- chontii (boiarii). ARCIARin, s. m., aoer^ unu arbore selbaticu, vedi aceru. * ARCITENENTE, s. m., arcitenens, sagettariu, unnlu din celle doue-spre- diece semne alle zodiacului. *ARCTICU,-a,adj.,arcticug(ipxTtx6c) boreale, septentrionale, merinoctiale, in directionea polului de m6dia-n6pte. ♦ARCTU, s. m., arotos (ăpxtoc), ursu sau ursa, constellatione appr6pe de polulu de m^dia-n6pte, compusa din si^pte stelle luminase (septemtriones)» sunt d6ue assemine constellationi, urs*a mare, si urs'a mica, stâua polaria este chiaru in c6da ursei mice; urs'a mare se numesce si carrtdu^ ea e mai departe de polu, cu t6te aceste-a pentru noi nu ap- pune neci una data. ARCUpl.-e si-wn, arcuÅŸ; 1. parte d'in cercu; 2. instrumentu de sagettatu; 3. in- strumentu de musica cu care se trage presto c6rde, plectrom; 4. arcu cerescu, iris^ curcubeu (mai bene cucurbeu). ARCIJARE, V., arcuare, a curba in forma de arcu. ARCUARIU, s. m., arcoarins, vedi arcariu, ARCUATIONE, s. f., areuatio, curba- tura in forma de arcu, arcata. ARCUATURA, s. f., arcuatura, cur- batura, arcata. ARCUATU,-a, part., arcuatus , vedi arcatu. * ARCÃŽJBALLISTA, s. f., arcubalU- sta^ arcu mare care serviă in anticitate de instrumentu bellicu spre a arruncă sagettile cu violentia si in mare di- stantia. * ARCUBALLISTARIU, s. m., ateu- ballistarinsy militariu armatu de arcu- ballista. * ARDEA, 8. f.f ardea , passere ra- pace, care m&nca puii domestici. ABDEIARE, v., ardere, a piÅŸcă, a perstringe gur*a prin succulu cellu acutu allu ardeiului. ARDEIATU,-a, part., ardens, plinn S4 IBB. >•>»■de 8UCCU acutu, care perstringe gur'a, dotatu cu calitatea ardeiului. ABDEin, 8. m., eaplgoam anuumn^ legume eu teria de piperu, numita asii de la gustulu seu cellu arditoriu. ABDENTE, adj. part., ardets^ cellu ce arde, in sensu propriu si figuratu. ABDEBE, ardu si ardiu, arÅŸi si arsei, arm, v., ardere^ a trece prin unu processu chymicu desvoltandu căldura, a arde cu flacăra, a arde ascunm. Fig. a arde de passione. Se pune si activu in sensu de nrere : amu arsu multe lemne in iem*a acesteia, in medievu ardeau pre eretici de viui. ARDEBE, s. verbale, ardor^ nstlo, combustie, oonflagratio^ in t. s. verbului. Ardere de totu^ holocaustom^ in sacrifi- ciele judaniloru. * ABDESIA, s. f., ardesia, p^tra ar- gilI6sa sau scistu argiliosu, care se des- pica f6rte usioru in table suptiri, cu cari se servescu 6menii spre a accoperi case, si spre a scrie pre densele cu condeliu de patra. ABDITIOSU,-a, adj. combustlbiUs, cellu ce se p6te arde. ARDITORIU,-/(îna, adj. ^., ardens, cellu ce arde, in t. s. verbului. ABDORE, 8. f., ardor, lucrarea ar- derii, căldura, focu; fig. passione, dorere. ARE, person'a III de la presente in- dicativu a verbului avere, t ARE, ere, ere, ire, terminationile infinitivului verbeloru, trecute in subs- tantive cu immediat*a insemnare a ver- bului, precumu : portare, amhlare, mân- care, dare, stare, avere, patere, ÅŸedere, vedere, nascSre, crescăre, sentire,paiire, etc. Limb'a romftna e f6rte copi6sa in a- tari substantive verbali, si are una mare facilitate de a si espreme ideele indicate prin verbu in forma de substantivu, prin care intrece pre t6te sororile selle de gente latina. t ARE, ariu, sufBsse. Vedi ale. AREA, s. f., area, vedi aria. * ARENA, s. f., arena^ patra meruntu sfermata prin lucrarea plouiei si a aeru- lui, care se afla depusa in strate consi- derabili de multe ori pre suprafaci'a pa- «nentului, de multe ori suptu stratulu ABE. de pamentu vegetabile. — Ciroulu, thea- trulu, amphitheatrulu astemutu cu arena, loculu de lupta. * ARENARIU, adj., arenarius, de a- rena; pitra arenaria. * ARENARIU, s. m., arenariua, cellu ce adduce arena, cellu ce se lupta in a- rena, gladiatoriu. * ARENOSn^-a, adj., arenosas, plinu de arena, ammestecatu cu arena; locu o- renosu. * AREOMETRIA, s. f., araometria» (&pa(0|i.etp[a) artea de a mesură lu- cruri rare, in specie de a mesurâ inten- sitatea (vice-versa raritatea) de spiritu de vinu, de alcoholu, de rachiu. * AREOMETRICU,-a, relativu lame- surarea de raritate; instrumentu aretd- |i.if]Ttx6<) , relativu la scienti'a numeri- loru, cellu cepossede scienti'a numeriloru. fARIU, aria, suffisse de substantive si adiective derivate 1 .din numeni , cu insem- narea : a. de lucratoriu sau formatoriu, precumu : argentariu^ferrariu, ccAdaror riu, macellariu, peUariu, rotariu, morar riu, sapunariuyfunariuj gradinariu, lem- nariu, templariu, ollariu, b. do pastoriu houariu, vaccariu, vitellariu, caprariUy pecurariuy porcariu, gaUinariu; c. de lu- cru coprinditoriu, precumu : granariu, ambariu, cdlariu, vestiariu^ caldaria^ d. de instrumentu.sau vestimentu, pre- cumu : mortariu, cantariu^ serpariu; 2.d'in numeralile ordinali, precumu :pri- mariUy secundariu, sestariu, etc.; 3. d^in numeralile destributi ve , precumu : bi- nariu, trinariu sau ternariu, dcnariu, centenariu, miUenariu, miUionariu^ etc. D'intre adiectivele in are mare parte au trecutu in ariu, aria, precumu : militare sau militar iu y f. mUitaria; vtdgare sau vulgariu, f. vtdgaria; populare sau po- pulariuj Lpoptdaria; assemine singulare sau singulariUy f. singularia; plurale sau plu/rariuy f. pluraria. Vedi suffisulu ale. ARMA, s. f., arma,-oram, instru- mentudefensivusioffensivu; arme tăia- târie, armedefocu: taculegUe intre arme, armele prudentieiy ne apperămu cu ar- mele ce avemu, natur'a a datu animali^ loru diverse arn^, caniloru dinÅ£ii, boi- loru cornele, calliloru petiorele, cUbme" loru aculu, etc. ♦ARMAMENTARIU, pL-îe, armamen- tarinm, loculu, casele unde se Å£inu ar- mele, arsenale, magazinu de arme. *ARMAMENTARIU, pl.-i, armamen- tarius, relativu la armamentu, prefec- tulu magazinului de arme. * ARMAMENTU, pl.-e armamenta,- ornm, ÃŽnarmarea, incarcarea, instruirea cu celle necessarie câ cu nesce arme, p. e. armamenttdu unei navi. ABiMARK-ediu, v., armare, a dă ar- me, a instrui cu arme, a proved^ cu arme; si apoi in genere a proved^. Fig. a se armă cu potentfa, a si armă ochii cu instrumente optice. ARMARIU, pl.-ie, armariiim, cassa, ARM« seriniu destinatu pentru conservarea lu- eroriloru, mai yertosu a Testminteloru. ABMATA, s. f.. exercitos, mulÅ£imea 6meQiloru armaÅ£i si organisati pentru apperarea patriei, corpulu de militari de- stinaÅ£i a se luptă pentru patria, 6ste, es- sercitu. ASMATOBIUr^oria, adj. s., arma- tor , cellu fie armedia. La marina se nomesce armcUoriu incarcatoriulu unei naye de commerciu ; in seclele trecute, ar- motoriu insemnă corsariu, apoi capita- nultt unei navi bellice cu ÃŽnsărcinarea de a prinde pre corsari. ABMATUSA, s. f., armatora^ acco- perirea cu arme; armele c& collectivu; 6meni armaÅ£i; armatura gr ea, armatura usiora. * ABMENTALE, adj., armentaUs, de turma, d*in turma, relativu la turmele de vite; epaarmentaley care se afla in turma. * AKMENTARIU,-a, adj. s., armen- tariusy cellu ce caută de yite, pastoriu ; conductoriu de turme de vite. * ARMENTU, pl.-c, armentuÅ£n, turma de Yite; vita, callu, bou, asinu. ABMESSARIU, s. m., admissarlus, callu intregu, necastratu; fig. omu des- frenatu, * AEMIPERU,-a, adj., armlfer, cellu ce pdrta arme, armatu, bellicosu. * ARMIGERU,-a, adj., armiger, por- tatoriu de arme, spătari u, scutariu, ar- matu. * ARMILLA, s. f., armilla, braciaria de metallu, cercu sau annellu de metallu, de ferru, etc. * ARMILLARID,-a, adj. s., armiUa- riS) relativu la armiile, compusu d'in armiile, cercuri sau annelle de metallu : sfera armUlaria. Subst. cellu ce face ar- miile. * ARMILLATU,-a, part., armîUatus, cellu ce p6rta armiile, braciarie, cercuri, anoelle de metallu. * ARMTPOTENTE, adj., armipotens, tare in arme, bellicosu, valenÅ£e. * ARMIPOTENTIA, s. f., armipoten- tia, potentia, tăria in arme. ^ * ARMISOÃŽÅ£U,-a, adj., armisonns, alle cărui arme resuna, unde armele re- sana. ABB. 87 ARMTSTETIIT,pl.-e, (armistitimn), in- daci»9 ÃŽncetare de la arme, suspensio- ne de arme, incetare de la bătălia pentru unu tempu convenitu intre belligerantL * ARMONIA, s. f., harmonia (dpjto- yia), consonantia, succesione melodi6sa de tonuri, melodia; symmetria, ordine^ systema. * ARMONICU,-a, adj., harmonioas (âpiJLovadc), bene ordinatu, proportio- natu, symmetricu. * AiElMONIOSU,-a, adj., vedî armo- nicu. « ARMONISARE, v., consentire^ con- eordare^ a consună, a concordă, a se uni spre a formă una armonia. ARMn, s. m., armus, inchiaiatur'a braciului si a umorului ^ inehiaiatur'a c6psei, c<3psa. AROMA, Å£\,-mate, aroma^ (îpcoÅ£ta), substantia vegetale cu myrosu placutu, perfumu. AROMATARIA, s. f., officinain care se vendu aromate. AROMATARIU, s. m., aromatarins^ cellu ce vende aromate, perfumariu. AROMATIGn,-a, adj., aromaticus, (&pa>txatix6(;) ce are aroma in sene. * AROMATISARE, v., aromatizare, (âipa>|jLariCety) a dă aroma, a avâ in sene aroma. * AROMATITE, sau aromatitu, s. m., aromatites (âLp(0[jLatttir](;), specia de suc- cinu sau de ambra. ARRENDA, s. f., locatio^ condnctio, condaetam^ contractu spre a se buccură de venitulu unui agru pentru una summa de argentu pre unu tempu convenitu, summa convenita prin contractu ; a luă in arrenda, a dă in arrenda, a respunde arrend'a, Vorb'a ac6sta-a d'impreuna cu famili'a seaeste ÃŽmprumutata delaNea- politani : arrendar^ arrendatore, arren- damento. ARRENDARIU, s. m., vedi arrendor toriu. AKKEKD AREr ediu, v., a dă in ar- renda unu campu, unu agru, una vinia. ARRENDATARIU, s. m., cellu ceda in arrenda. ARRBNDATORIU,- ostensor^ monstrator^ cellu ce arrâta; dcgetulu arretatoriu, index; minutariulu la orologiu inco se numesce arretatoriu in Daci'a superiore. ABBETATn,-a, part., indicatus, monstratos^ probatng. ABRETATURA, s. f., moBstrnm, por- tentuniy semnu prin care superstitdonea crede co se predice ceva. * ABBIDEBE, arridu, arrisi si arri" $ei, arrisUy v., arridere^ a surride, a si ar- retă approbarea prin surrisu , a placa. * ABBISIONE, s. f., arrisîo, surrî- dere, approbare prin surrisu. * ABBISU, pl.-tin, arrisns, surrisu , semnu approbativu prin surrisu. * ABBOGANTE, adj., arrogaBs, in- Bolens^ snperbas» cellu ce si attribue ca- lităţi sau drepturi cari nu le are, cellu ce se crede mai pre susu de alÅ£ii. * ABBOGANTIA, s. f., arpograntla, in- solentia^ superbia^ calitate, opinione. ARS. portare prin carecinevase crede mai pre susu de alÅ£ii, si pretende se i se conn6- sca drepturi care nu le are. * ABB06ABE, v., arrograre, a si ap- propriă, a si attribuf, a luă fOra dreptu; eUu si arrâga dreptidu de a dictă legi^ nu ni arrogămu funăioni cari nu ni le da legea, ve arrogati una autoritate care nu ua aveÅ£i. * ABBOGATIONE, s. f., arrograti©, (jur. rom.) actione de a adoptă că filiu una persona care nu e sub potestatea pa- rent^sca. * AEBOGATOBIU,-^ona, adj. s., ar- rogator^ cellu ce ad6pta prin arrogatione. * AEBOGATU,-a, part., arrogatnsy adoptatu prin arrogatione. AEEUNCAEE, v., (avermnoare), ja- eere^ abjicere^ projioere, dejicere^ re* jloere, objioere^exprobrare^ aimpingecu violentia unu lucru că se saria in altu locu : arruncu petri, tu arrunci cu pe^ tri asuprea nostra, eUu se arrunca asu- prea inimicului, voi arruncati tdta culp'a asupr'a altoru^a, arruncati afâralucru- rile de cari n' aveÅ£i necessUate, ei se ar- runca ca leii asupr'a pradei. Ce mi ar- rund fapte la cari ned n'am cugetatu ? ABEUNCABE, s. verbale, jactlo, jv otns^ objectioy exprobratioy in t. s. ver- bului. ABBUNCATUBA, s. f., Jactns, Jaon- latio^essecutareaarruncării. Intre diver- sele acceptioni alle acestei vorbe figura si : partea proportionata a unei contri- butioni fortiate impusa unei persone; a- poi credentra superstitiosa co unu lucru (fermecatu), arruncatu in caile ar pot6 se adduca stricatione unui omu prin po- terea magica. ABSETtJBA, s. f., nstio^ adastio» vedi arsura. ABSE, sau arsa, s. f., arsis (£poic)i redicare, redicatura, elevare, elevatione, 1. redicarea vocei, accentu tonicu; 2. ven- dere sau comperare cu redicat'a, cu gros- sulu. * ABSENALE, sau arsenariu, pl.-ic, armamentarianiy magazinu de arme, ar- mamentariu; arsenariu maritimu, nava- lia^ pi. Å£ ABSENICU, s. m., arsenicum^ unu ART. — — — — ^»^— -»— — ■— — »-^— — ^- ■■■« metalla, eorpu chymica care intra in 41- Torse edmbinatiooi, si cari t6te au pro- prietatea de a fi yeninâse. ABSUf-Oy part., nstus^ adnstus^ eoni- Mstss; vinu arsUy erematam^ rachiu (in Daci*a superiore). ABSUBA, 8. (., ariery ustio^ adiistio^ calitate de a arde, de a consume prin focu, resnltatolu arderei; in membrele corpu- lui, inflamatione, inflammatio. *AJKTE, 8. f., ars (ipocsau&pet^), scien- tia practica, lucrarea cu scientia. Scien- tiza sta cOtra arte c& teorem'a c6tra pro- blema. In oppositione cu lucrarea natu- rei, artea e cultura. Sunt di?erse specie de arii : arti mechanice, arti technice, arte mUitaria, arte retorica, arie poetica, arte musicăle, arte tJieairăle, arte gymna- stic(Mj a riile fo rmase , etc. * ABTEFICE, c^eficiu, etc, yedi ar- tifice, ariificiu. * ABTERIA, 8. t, artepla (apnjpea), (anat.) vena cu sânge roeiu ; vena in ge- nere. * ABTEBIACU,-a, adj., arteriaens (apn)ptocx(i<;), relativu la arterie. * ABTEBIOLOGIA, s. f., arteriologia, (ăpnjptoXoÅ¢ia), parte de anatomia care se oceopa circonnoscenti'a arterieloru. « ABTEBIOTOMIA, s.f.,arteriotomia (ipn2ptoToti.(a), deschiderea unei arterie prin tai atnra ; dissectionea arterieloru. * ABTEBIOTOMU, s. m., arterioto- «18, (âipT7]pi6to{to<;), cellu ce deschide ar- terie. * ABTESIANU,-a, adj., puHu arte-- sianuy lucratu prin perforatione cu unu diametru f6rte micu, si in unk mare pro- fonditate, d*in care esse ap*a sarindu in 8Q8U dupo legile hydrostatice, asia nu- mitu de la cetatea Artesi'a din Franci'a, unde s*au facutu mai ftntftiu in Europa atari putiuri. * ABTHEITICU, sau artriticura, adj., art]u*fticiis (ip*ptTtx6c), relativu la in- ehiaiature; doreri artrUice, doreri la in- ehiaiaturele mftneloru sau allepetiorelom. * ABTHBITIDE, sau artritide, s. f., irthritis (ăp^pCtu;), (med.) dorerela iii- ehiuature. Gtedu dorerea se manifesta la mâni se numesee in specie chiragra, dndn semanifesta Ia petiore, podagra. ART. 89 * ABTIGLU, s. m., articnlns^ inchiaia- tura, junctura de 6sse; de aci apoi 1. in gramm. particell^i care servesce spre a determini substantivele, si cari in lim- Va romana se l^ga immcdiatu cu den- sele. In limb*a romftna avemu unu arti- clu masculinu si altulu femininii , nascutu d*in pronumele eUu, ella, in pi. dU, eUe, cari sufOgundu-se substantiveloru se a- pocop^dia in 'Iu, 'a,'i, 'le, p. e. domnu'lu domnea, domniH, dâmne'le, Pusu c& em- phaticu ÃŽnaintea adjectiveloru^ se con- serva intregu, p. e. ellu mare, ea mare, ei mari, eUe mari, sau se adauge prin c, cellu mare, ceamare, cei mari, ceUemari. înaintea genitivilorusau apronuminiloru possessive trece in aUu, (aUa) a, (aUi) ai, aUe, p. e. cdlu meu, a mea, ai mei, alle melle, allu domnulm, a domntdui, ai domnului', alle domnului, construin- du-se in genu si numeru cu substanti- vulu suptmtellessu. * ABTICLU se numesee si ver-ce scurtu tractatu. Articlu de diumariu, articlu de credentiay articlu de lege, articlu de dic- Honariu. * AETICULABE,-eâm, v., articulare, a desparÅ£i, a distinge, a separă, a pro- nunÅ£ii distinctu. * ABTICULAEHJ,-a,adj., artlonlaris, si artlonlarins, relativu la articlu »anla articulatione. * AETICDLATIONE, s.f.,artIenlatio, inchiaiatura, pronuntiare distincta. * ABTICULATOBlU,-«(JHa, adj. s., artienlator, cellu ce articulâdia. AETICDLATU,-a, part., articulatus, bene distinsu. * ABTICULOSU,-a, adj., artlonlosas plinu de articli, de p&rti minuti6se. * AETIFICE, s. m., artifex, cellu ce practica una arte, cellu ce lucr^dia cu arte. Vedi artistu. * ARTIFICIALE, adj., artiflcialis, lu- cratu cu arte; oppusu naturale. * ARTiriCIOSU,-a,adj., artîflclosns, plinu de arte, iugenlpsu; prefacutu, astu tu, insellatoriu. * ARTIPICIU, pl.-t«, arlificlnm, es- sercitiulu artei, professione, abilitate, industria, lucru produssu prin arte; in sensu ren : astutia, fraude, insellatione. 90 ASA. appucatura inse]lat6ria.— JPoeu de arti- ficiu, focu pyrotechnicQ, cu adjutoriulu artei chymice, care se da pentf u delec- tarea poporului. * ARTILLARIA, s. f., tormenU bel- liea^ (conectivitate de) tunuri, iniliti'a care se luptă cu tunuri, scienti'a sau artea de a face tunuri, si de a se luptă cu tu- nuri. ^ ABTILLABIU, s. m.,tormentari089 railitariu applicatu la artillaria. * ARTISTICU,-a, adj., arte factus, re- lativu la artistu, facutu cu arte. * AETISTD, s. f., artifex, cellu ce lucrâdia cu arte, omu cu scientia prac- tica in una specialitate, si mai allessu in artile formase. * ARTOPHOBU, sau orfe/orw, (ipto- f 6pov), (eccL) cellu ce adduce p&ne ; ya- sulu in care se adduce p&ne, in care se tine pănea benedissa. * ABUNDINARIU, s., arundlnarius, cellu ce vende arundini. . * ARUNDINE, s. f., arundo, planta cava, drâpta, lunga si suptire, cu care se accopere casele la t^rra. In Italia, că si la noi in multe părÅ£i, se applica că pari (characi) la vinie. In anticitatea se applică la scrissu că condeiu. * ABUNDINETU, pl.-c, anindlBetum, selba de arundini, locu plantatu, cu a- rundini. * ABDNDINOSU,-a, adj., arondiuo- sus, plinu de arundini, fertile in arun- dini. * ABUSPICE, 6. m., haruspex, profetu care consultă starea intestineloru victi- meloru (animaliloru taliate la sacrficiu), si predicea d'intr'ensele. ♦ABUSPICIU, pL-i«, haruspioiura, scientfa sau functionea aruspicelui. ABVUNA, s. f. Vedi arbuna. AEVUNABE, v., vedi arbunare. * ASABDABE,-^dm, v., în aleam dare, a face unu passu cutediatoriu, allu cărui resultatu depinde de la circuns- tantie nesecure; a pune in jocu. Vedi asardu. ^ ASABDU, s. m., easns, fors, fortuna, sors, easus fortuitus, intemplare, casu, s6rte, evenimentu aUe cărui cause nu se vedu, sau nu se potu prevede. Jocu de ASC. asardu, alea. Guventulu acesta-A e fdra indouentia de origine asiatica, a intrata inse in tdte limbde europeane. * ASBESTU, s. m., asbestns (Jbpe- oroc), minerale incombustibile din care se făcu tegle. * ASGALIA» 8. f., ascalla, (ioxoXla), anginaria, planta. «ASCENDENTE, adj. part. ascendens, cellu ce se suie, se iualtia; personele de la cari ne tragemu noi descendenÅ£ii loru; in astronomia nodulu ascendente, punc- tulu unde una linia curba tala pre cea- laltă, si pre care se pare co se suie unu astm ; in oppositione cu nodulu desee»- dents * ASCENDENTE , s. m., auetoritas, autoritate, influentia; dlu are unu mare ascendente asupr'a concetatianUoru set. * ASCENDENTIA, s. f., anctorita», influentia. Vedi ascendente. * ASCENDEBE sau adscendere , a- scendu, ascensi si ascensei, ascensu, v., ascendere, a se sui, a se urcă, a se inaltiă, * ASCENSIBILE, adj., asceasibUls, la care se p6te adjunge. * ASCENSIONE,s.f., aseenslo, suire, urcare, inaltiare. * ASCENSU, pl.-wrt, aseensns, actio- nea de a se sui, suitulu, orcatulu, inal- tiatulu. * ASCETICD,-o, adj., aseeticns, (aa- xîjttxdc;), relativu la ascetu, virtuosu, re- ligiosu, pietosu. * ASCETISMU, 8. m., vi^tia ascetica, religiosa, pietosa. ASCETU, 8. m., asceta (ooxtjtTJc) cellu ce scf essercita in virtute, calluga- ru, monachu. AÅžCHIA, s. f., assala, ramentum, buc- cata mica de lemnu care cade că super- flua la lucrarea lemnului, si care servesce spre a apprinde Toculu. ASCIA, s. f., asoial, vedi asdiia. ASCBIEBE, sau adscriere, aseriu, a- scrissi si ascrissd, ascrissu si ascriptu, y., adribere; 1. a adauge la celle scrisse; 2. a scrie in numerulu; 3. a attribuf, a impută. ASCBIPTIONE, 8. f., adscrtptio, ad- aussu la unu scrissu. ASCBIPTIVU,-a, adscriptlvns, sup- ASC. ■■« ■— â– ' ■«II plementariu; mUUariu ascriptivu, miU- taria supplementariu. ASCBIPTORHJ,s. m,, adsoriptor, ap- probatoriu, fantoriu. ASCBIPTn,-a, part:,ad8eriptoB|ceto- iianu adscripiu, admissu in numerulu eetatiaoilora, naturalisatu. ASCULT ABE, v ., ansoultare, obeaire; 1. a audf Gu intentione, a si indrept& u- reehile spre a audi ceva mai bene; 2. a primi si a implinl ordinile cuiva, a se sappane la consiliele sau ordinile cuiva. CapiU 9unt detori a ascultă de inveHa- turde parefUilorUy a le audf cu attentio- ne, a (uscultd pre parenti, a ascultă de parentif a se suppune parentiloru. Pentru ce nu ascuUati de mene ? pentru ce nu impliniti consiliele, ordinile melle? ASCULTATIONE, s. f,, auscultatio, ini s. verbului. In medicina ÃŽndreptarea aadiului cu attentione (si cu adjutoriulu unui instrumentu acusticu) spre a audi baterea arterieloru la intrarea si essirea sângelui in corde (cor^ oordis). ASCULTATORHJr^rto, adj. s., an- tealtans^ anseultator, cellu ce asculta in t. 8. verbului. ASCULTAÅ¢II, s. m., anseolUtns, ac- tolu de ascultare. ASCUNDERE, ascundu sau ascun- (tiic, ascunÅŸi si ascunsei, ascunsu, y^ ab* BeoBdere, aMere, ooeolere, oeeiillare, ceUre, a substrage d'in vedere, a accoperi, anu lass& se se v^dia; recip. a s^ ascunde, a si ascunde cugetele, intentionile. ASCUNDERE, s. verbale, abconsio, oecDltatie, celatio, in t. s. verbului. ASCUNDITORIA, s. f., latebra, laÅ£i- biluMy locu de ascunsu. ASCUNDITORIU,-^oria, adj. s., ab- tedidens, abseonsor, oceoltator, celator, cellu ce ascunde. ASCUNSU, pl.-ttri, absconditam, oe- eilinm, lucru ascunsu; pre (j^scunsu, in- tr^ascunsu. ASCUÅ¢IRE, V., aeuere, vedi acutire. ASCUÅ¢IRE, s. verbale, aeoendi aetio, vedi aeuHre. ASCUTISIU, pl.-iun, aeies, partea ascuÅ£ita a unui instrumentu. ASCUTIT0RIA,8. f., eos, rota servi- ^8 aeaend'>9 vedi acutitoria, ASP. 91 ASCUTlTORIU,-<(}na, adj. s., acutia- tor, cellu ce ascute; vedi acutttariu. ASCUTITU, pL-wri, acies, aontela, partea ascuÅ£ita a unui instrumentu, a- scutirea unui instrumentu. ASIA, adj., sic, ita, hoc modo* Na- scutu d'in lat. sie, prin suppressionea lui c finale, si prin prefigerea si suffigerea lui a, casu f6rte desu in particellele ro- m&ne. AMă dero, sic er?o, er?o* Se pune cu substantivele si in locu de atare, sau esU^genu : asia omu rCam nm veduJtu^ atare omu, sau estu-genu de omu n'am mai vedutu; (mâ ceva nu mi vine se credu, atare lucru nu mi vine se credu, unde ceva figuredia câ substantivu. * ASINA, s. f., asina, vedi asinu. ' * ASINARIU,*rKi, adj. s., asinarins, relativu la asinu, cellu ce pasce sau con- duce asini. * ASINELLU, fem. asineUa, asellas, asella, unu asinu micu, puiu de asinu. * ASININU,-a,adj., aslnlnns, de asinu; urechie asinine, ureohie de asinu, came asinina, carne de asinu. * ASINU, fem. asina, asinus, asina, magariu, animale de specfa calliloru, inse mai micu si cu urechile mari, camu lenosu, d^ro f6rte patiente, in Asia in mare usu pentru callaritu si pentru portarea sar- cineloru, la noi mai raru. * ASOMATU,-a, adj., asomatas {iat!^ (xa'Å£oc) f5ra coipu, incorporale. * ASOTIA, 8.f., asotia (awtla), des- firenare, prodigalitate, appiecare prea- mare la plăceri. * ASOTU,-a, adj., asotas (ăowto;) , desfrenatu, voluptuosu, prea-multu ap- plecatu la plăceri: ASPARAGU, s. m., a8:)ari^ras (icncA- paÅ¢oc), asparga sau spargă, planta de buccatarfa, legume connoscuta. tt ASPECERE, aspecu, aspessi sau aspessei, aspectu, adspicere, a si indreptă ochii spre cev&, a se oiitâ la ceva. Rade- cin'a vorbeloru, aspectu, aspectare, etc. * ASPECTARE, v., vedi aÅŸteptare. * ASPECTU, pl.-e, aspectus, faci'a cu eare se presenta unu lucru vederii n6stre, vedere. * ASPSRARE, V., asperare, a face as- pru, a aspri, a inaspri. 92 ASP. * ASPEB ATIONE, s. f., aspemtio, as- prire, iDasprire. * ASPBRAT0EIU,-<(5na, adj. s., as- perans, cellu ce aspresce, inaspresce. * ASPEBITATE, s. f., asperitas, as- prime, ariditate, ruditate, duritate, ri- g6re, difficultate. * ASPERITUDINE, s. f., asperitudo, vedi dsperitate si asprime. ^ ASPEBNABILE, adj.^aspernabilis, demnu de despretiu. * ASPERNANDU,-a, adj., aspemaii- ăuHy cellu ce merita despretiulu. * ASPEBNABEÅ£ y ., aspemari, a respin- ge, a despretiă, a nu lu&inconsideratione. * AaPERNATI0NE,8. f., aspernatlo, despretiare, respingere. * ASPERIîATOKIU,-^am, asperna- tor, cellu ce respinge, despreti^dia, nu iea in consideratione. * ASPERNATIVUra, adj. modale, aspemans, prin care se despretiMia. * ASPHALTICU, sauasfaltlcn,-a,adj., de asfaltu, de patra sau arena ammeste- cată cu materia bitumin6sa. * ASPHALTU sau asfaltu, s. 4n., a^- phaltnsy (ioÅ£aXToc), bitume, pecura; p^- trasau arena ammestecata cu materia bituminosa, si cu care se aÅŸternu stra- tele, curÅ£ile, sallele. * ASPHODELU sau asfodelu, s. m., aspliodelosy (ioÅ£dSsXoc), una planta, lăp- tuca selbatica. * ASPHYXIA, s. f., asphjxia, (a(3 urmatoriu, insociatoriu, ser- â–¼itoria, disceplu. * ASSECURANTIA, s. f., fldaela» eau* tie^ se^nritas^ vorbe sau fapte prin cari se assecura, se confirma, se garantedia ceTa« Assecurantia in contf^a foculm^ grandinei, etc. , institutu de assecurare. * ASSECUBABE, v., seeamm^ tutinn reddere» Armare^ eonflrmare^ stabilire» MseTerare» a face secum, a pune in stare secura, a intari, a stabili, a af firmă, a garantă, a respunde pentru unu lucru. *ASSECUBATIONE, s. f.,flducia,flr- ttatio, conflrmatio» asseveratio» lu« crare prin care se assecura, in t. s. ver-* bulni. * ASSECDRATOBKI,- pari, secorus» in- tDBy eantns» pusu in securantia. tt ASSEDEBE, v., assidere» a seda Idnga cineya. Badecin'a lui ăssesscriu. ASSEDIAMENTU, pl.-&, dispositio» lastltatlo» eonsiitiitioy conTentio» dispo- , sitione, institutione, constitutionie, regu- lamentu, in voire intre d6ue sau mai multe persone, stibilimentu. ASSEDIABE^ v., (ad^sedes)^ loeare, e«lloe«re» poneii, dlsponere^ ordinare, ttttaere, Institoere, sedarei 1. a pune; oMediti lucrurile la loculu hru; 2. a dis^ A86. 93 puue, a ordină, assââda ItierurUe cumu se cuvine; S.acoUocă, dlusi^aassediat^ toÅ£i copiii^ ni amu assediatu fetele prin căsătoria; 4. a institui, a pune la caile, asia s'au assediatu prin lege; 5. a stem- peră, a alleviă, le amu assediatu menia ; reciprocu in t6te sensurile de mai susu, a se assediă la unu hcu, a se assediă intr^una tSrray vinulu se assediă, ven* tîdu se assediă, assedia^te ! pentru ce nu ve assedioiti? ASSEDIABE, s. verbale, positio. Io- catioy eoUoeatio, qnies^in t. s., verbului. ASSEMINABE sau assemenare, v., ad- similare, «qniparare, comparare, a face assemine, a compară; aassemină dâue Iu* cruri intre densele, a asseminâ pre omidu astutu cu vulpea; neutru, a fi assemine; lupuluassimina tare cânelui, in care sensu se dice si simplu semina : luptau semina cu cânele. ASSEMINABE sau assemenare s. f., similitudoy comparaÅ£ie, in t. s. VArbuliii. ASSJ^MINE sau assemene, adj., 1. si- milis, cellu ce are celle mai multe n6te, semne sau caracterie commune cu alle altuia; 2. planns, planu, netedu, fdra re- dicature ; tata aria e qssemine, a facutu tata curtea assemine. ASSj^MINE sau assemene, adv., simi- liter, pariter, in acellu-asi modu; j^aren- tii noÅŸtri au facutu multe fapte vitiose, assemine facemu si noi din nefericire. In sensulu adverbiale se scrie si cu suffi- sulu a : asseminea sau assemenea. ASSEMNABE, v., assigroare, a arretă, a indică, a destină, a affectă; a assemnâ cuiva loculu unde se sSdia, a assemnâ cuiva unu salariu, a assemnâ cuiva tem^ pîdu j)âno cându se termine una lucrare, aH assemnâ diu'a cându se comparia inainteajudeciului. ASSEMNATIOKE, s. f., assignatlo, destinarea, afectarea unui fondu, unei summe pentru respunderea de spese, de sa*» larie etc.; chiamarea, citarea in judecata. ASSEMNATORIU,-«m, adj. s., as* signator» cellu ce assâmna, indica, de^ stina, affecta una summa pentru unu scopu . ASSEMNATU,-a> part.,a8sigiiatns^ in- dicatu, destinatu, i^ectatu. ASSEMNATlî, Å£l-e, assiÅ£natami 94 ASS. una specia de obligationi alle statalul scrisse pre carta, cari circula dreptu mo- neta, pâuo la respunderea iu numerarin. Faim6se sunt assemnatele Franciei ÃŽn- ainte de reyolutione, prin cari se rainara francesii in respectulu finantiariu. ASSEMNATUBA, s. f., actulu prin care se ass^mna in t. s. verbului. * ASSENSU, pl.-un, assensus, assen- timentu, consentimentu, adesione, ÃŽn- voire, complacere, applausu. * ASSENTARE,-ediw, v., asseiitari, a avă acea-asi părere, a complaci, a ap» probă, a linguÅŸi, a adnlă. * ASSENTABE,-edet4, v*, adesse, a se presentă la appellu, in specie a se pre- sontă la appelMu pentra servitiulu mi- litariu. *ASSENTATIONE, s. f., assentatio, actu de complacere, linguÅŸire, adulatione. * ASSENTATORHJ,-|jiatuc6<), relatdvu la assioma ; in intellessu mai originariu si anticu , demnu, maiestosu, invetiatu. * ASSISSAt sau assisa, Å£L^e, conven- ti89 adunare de judecători, curte de assise. * ASSISTENTE, adj., adslstens^ cellu ce sta Idnga cineva, sau ceva, cellu ce e presente, iea parte, da m&na de adju- teriu, adjutatoriu. * ASSISTENTIA, s. f., prMsentU^ millim^ prnsidium, presentia, adju- toriu« * ASSISTEBE, V., assistu, astetei, a- stetutUyY.j adsistere, a st& Idnga cineva sau ceva, a luă parte, a dâ mftna de ad- JQtoriu. * ASS0CIARE,-6(iiu, v., sociam ad- Jinfere^ recipr. aseassociâ, societaten iiirei a intră in societate cu cineva. * ASSOCIATIONE, s. f., sgsociatio, «•iMeiatlo^societas^eonjoHctioyeonsor- tiiB, coUeirinm, unirea mai multoru per- sone pentru unu scopu commune, unirea mai multoru lucruri , mai multoru idee; poporuiu este una associatione fundata pre cammunionea interessUoru; ei aufor- matu una associatione Ulicita; jfrin as* sodationea ideeloru se facilita memoria. * ASSOCIAÅ¢U.-o, part., asăociatos, u- nitu in una societate; toÅ£i associatii pri' mindufior care partea seOyS'au desfacutu. * ASSORTIMENTU, pl.-c, (ital. as- A8S. 95 sortimento), convenientia, congruentia, allegere prin sorti, allegere de lucruri cari convinu, convenientia, congruentia de lucruri. Negotiatoriulunostruareunu mare assortUnentu de merd pretiose. * ASS0RTIRE,.e5CM, v., (ital. assor- tire), attexere^ aptare^ eonneotere, in- strvercy armare^ a aUege prin sorti, a allege lucruri cari convinu, a provedâ cu tdte celle necesarie ; mi am assortitu cas^a, cu tâte lucrurile necessarie. ASSUDABE, V., sadare, adsadare, a sc6te suddre d'in corpu, a transpiră. ASSUDABE, s. verbale, sadatio^ lu- crare prin care esse sud6rea d*in capu. ASSUDATORIU,-^ma,adj.s., sndans, sndator^ cellu ce assuda. ASSUDATD,-a, part., sadans, snda- bundns^ plinu de sud6re. tt ASSUMERE, V., assnmere^ a luă la sene. Radecin'a vorbeloru : assumptu, assumptione, assumpHvu. * ASSDMPTIONE, s. f., assnmptio, luare la sene; 1. in gramm. adaugerea u- nei littere sau syUabe la finitulu unei vorbe, paragoge; 2. in logica propositio- nea minore in unu syllogismu; 3. in ba- serica, addormirea matrei domnului si luarea ei la ceru. * ASSUMPTIVU,-a, adj. modale, as- snmpiims, luatu de af6ra; causa as^ sumptiva, apperata prin argumente luate afdra d'in fondul u ei. ASSnPRIRE,-^cte, v., ad-snpra, op- primere, i^Jariaa^flcereyaappesăpre ci- neva, a Iu calcă, a face cuiva nedreptate, fia prin fapte, fia prin vorbe, a maltractă. ASSUPRIRE, s. f., oppressio, injuria, calamnia, lucrare prin care se assupresce cineva, se appâsa, se oppressa, i se face nedreptate. ASSDPRITORIU,. rla affeetas, appesatu, oppressatu, mal- tractatu, nedreptatitu. ASSURDIRE,-e8Ct», v. n., obsnrdesce- re, a perde audiulu, a deveni surdu ; ac- tivu : fturdan reddefe, a face surdu; m'a assurditu cu vorbele lui, nu ne mai as- surditi cu atăte seccatu/re! 96 Ä‚ST. ASSUBDIBE^ s. f., surdigo, sarditas, in t. 8. yerbului. ASSUBDITUra, part., surdns, stupe- fAetnsy attoHÃŽtusy redussu la starea de surdUf in sensn propria si figuratu. ASSUPBAf praep. vedi asupra. ASTADI, adv., hodie, adi, in diua cur- rente. Vedi oM. AST£MP£BABE,y., temperare, mo- derarly a reduce la temperatur'a cuvien- ti6sa; 1. a recori; 2. a allină; 3. infrenâ, a modera; 4. a incetâ; astempera-ti caU diM^a, mi s'a astemperatudorerea, aÅŸtern- peratirve menla, dlu npt se mai aÅŸtern- pera; spu/neti copiUoru se se astempere. AST£MPEBABE, s. verbale, tempe- ratioÅ£ moderaÅ£ie, in t. s. verbului. A6TEMPBEAT0BIA, s. f,, tepida- rinm, locu in bănia unde se recorescu cei ce au luatu bănie calde. ASTEMPBEATOBIU,-^(Jna, adj. s., temperau», temperator, temperativns, cellu ce astempera, in t. s. verbului. AST£MPEBATn,-a, part. tempera- tas, moderatns, modestns, sedatns, tran- quiUas, moderatu, assediatu, allinatu, neturburatu. ASTEPTABE, v., exspeetare, pr»sto- lari, a stâ pâno cftndu vine una pef sona sau se. intempla unu lucru ; sperare, a speră, adeco a aÅŸteptă cu incredere; or stepta-me, co vinu indata, asteptu se mi respunda la scrissorea ce i am tramissu, asteptu inviarea mortiloru, asteptărnupa- scite cu buccuria, ce mai aÅŸteptaÅ£i? ce benepoti astepfdde la atari âmeni?laa^ ceste-a nu me am asteptatu. ASTEFTABB, s. f., exspectatio, pr»- stolatio, lucrare prin care se aÅŸtepta, in t s. verbului. ASTEPTAT0BID,-^(5m, adj. s., ex* spectans, exspectator, cellu ce astâpta. ASTEPTATU,-a, part., exspectatns, doritu, desideratu. * ASTEBIA, s. f., asteria, unapâtra pre^ ti6sa carelucescecă unastella sau astru. * ASTEBISCU, 8* m., asteriscus, (i* oteptoxdc), stellutia, semnu in scriptura in form'a unei stellutie. • «ASTEBISMIJ, s. m., asterismus, (&otepta|i6c), insemnarea sau desemnarea stelleloru pre unu globu cerescn. AST. ASTERNEBE, aÅŸternu, asternui, a- stemutu^ V., stemere, a prepară unn a- stemutu : a aÅŸterne paitâu, a pune pre patu vestimentele necessarie (lenti61ele etc.) spre a Å£oU dormi pre densulu ; a aÅŸterne mes'a, a adomă m^s*a cu celle necessarie spre a pot4 mancă; a aÅŸterne viteloruy a face astemutu viteloru; a a- sternepre ceneva lapamentu, aluarrun- eăla pamentu; fig. a aÅŸterne ideele seUe pre carta, a scrie ideele selle; proverbiu : cumu ti ai astemutu asia vei dormi. ASTEBNUTU, pl.-un, stratns, stra'^ meu, stramentnm, locu de culcare aster- nutu cu paie sau alte obiecte, patu, ve- stiminte de patu. * A£(1?HM A, sau asma, pl.-mafe, (4a*- |ia), anhelatio, anhelitvs, difficultate de a respiră. * ASTHMATICD, sau asmoHcura, adj., asthmaticns (ăadtiatixtf c) , relativu la asma, cellu ce areasma, cellu ce respira- cu difficultate. * ASTBAGALU, s. m., astragalns sau astragalom (âarpdYoXoc), ornamentu de architectura. ASTBAGEBE, astragu, astrassi si as- trassei, astrassu si astractu, v., abstra* gere; vedi abstragere. * ASTBALE, adj., astralis, relativu la astre sau la stelle, stellariu. * ASTBATU,-a, part., stellatus, stel- latu, adornatu cu astre sau- cu stelle. * ASTBICTIONE, s. f., adstrtetio, lu- crarea unei materie astringente. * ASTBICU,-a, adj., astriens (iotpt- x6c), relativu la astre sau la stelle, stel^- lariu. * ASTBINGENTE, part. preÅŸ., de la o^^m^era, adstringens, reprimens, care stringe : substantie astringentiy aUmente asfringentiy medicamente ostringenH, cari stringu ventrele. ASTBINGEÃŽIE, astringu, astrinsi sî astrinsei, astrinsu si astrictu, v., adstrin* gere, a stringe la ceva, a suppune, acon-* stringe, a fortiă : a asttinge pre cineva la temperantia. * ASTBOLABIU, pl.-t6> astrolablnm^ (49rp^Xa|3ov), instrumentu opticu cu care se observau stellele, astadinu maie in usti, fiendu co s'au inventatu alte mai bune« A8T. ♦ASTROLOGIA, s. f., astrologia, (a- otpoXoYta), scientiza despre stelle, care a d^eneratu in pretins'ar arte de a predice din positionea stelleloru, superstitione născuta d*in desârt*a părere co stelleleau infloentia asupra stării physice si morale a omului. ♦ASTBOLOGICU,-a, adj., astrolo* gi€ii8y (iocpoXoYtxdc), relativu la astrolo- gia, carte astrologica. * ASTROLOGU, s. m., astrologus, (4- ocpoX^Yo^), care possede scientiza despre stelle, care sde lege in stelle, care pre* dice d'in positionea stelleloru. * ASTRONOMIA, s. f., astronomia, (dmpovotiia), scientia care se occupa cu positionea, miÅŸcarea, mărimea si attrac- tionea stelleloru, scientiza despre cerulu stelkitu. In diUele n6stre se distinge a- 8tronomi*a de astrologia, câ scientia reale de scientia imaginaria. Astronomica co- prinde verităţi, astrologi*a nutresce su- perstitionea cu mentioni. * ASTRONOMICU,-a, adj., astronomi- eot, (iorpovoiuxtfc)» relativu la astrono- mia, cor^ osfronofince, instnmenteastrch nomce. * ASTRONOMU, s. m., astronomas, (&otpov6(î/x;); ciare possede scientiza a- stronomica, care se occupacu astronomiV ♦ASTRU, pL-e^astram, (ior}]?, ăotpov) oorpa cerescu, stella, constellatione. t ASTRU, osfra, suffisse de substantive si adiective peiorative , precumu : fiUa- stru, filiu vitrigu, fiUastray filia vitriga, poetastrUf poetu mediocre, iK>pa^ru, po- pa miseru; albastru, verdastru, gcdbi' nastruy surdastru. ♦ASTRUCARE, V., sepelire, obruere, a mgrop&, a immormentî. Verbulu ace^ sta-a fii tare in usu, precumu marturescu cărÅ£ile vechie, acumu inse se aude f5rte a rare ori. Derivationea lui este incerta. P6te co sta in legătura cu obstrnero si eu obruere, d*in care s'a formatu antâiu dbstrucarey apoi astrucare, că d'in occn- parcj antâiu appt^care^ apoi appucare. * ASTRUCTIONE, s. f., adstmctlo, ar- gumenta^ proba. ♦ASTRUCTOlÅž[U,-^dria, adj. s., ad- itraetor, argumehtktoriu, dialecticu. ♦ASTRUGERE, astrugu, astrnm si ASY. 97 astrussei, a^ni^^si astnictu,Y.^ adstru- ere, a adauge, a attribui^ a affirm&, a as- securăf a subomă. Radecin'a vorbelortt astrucHone si astructorm. ASTUPARE, V., obstlpare, obtura- re, obstruer e, a implâ una apertura, gaura sau spărtura câ se nu mai p6ta trece ne- mica printr*ens*a;fig. aasiupâgur'aemva. ASTUPARE, s. verb^e, stipatio, obtnratio, obstrucÅ£ie, in t. s. verbului. ASTUPATORIU,-^ona, adj. s., obtn- rans, cellu ce astupa. ASTUPATURA;s.f.,abtiirativ), fu* Bula in giurulu carui-a sfe int6rce r6t'a; in geom, lini'a care trece prin centrulu AZO. 109 unui globu sau allu unei sphere. Axea lumei, lini*a imaginaria care trece j)rin centrulu pamentului si in giurulu carei-a se miÅŸca pamentulu, si ni se pare co se miÅŸca cerulu. Axea unui cer cu, a unei eUipBe, parabole, hyperbole. Fiorcare corpu are trei aod cari se intereseca perpendiculariu in centrulu lui. In me- canica : lini*a in giurulu carei^a se pre- suppune co se miÅŸca unu corpu sau mai multe corpuri cari stau in legatara unele cu altile. Vedi asse. * . XIOMA sau assioma, pl.-wafc, axioma^ (HifA^), demnitate, titlu, pro* positione evidente. * AXIOM ATICU sau assiomaticu,'a , adj., axiomatlcus; (ă£ta>{iatt%6<;), cn axio- ma, in demnitate, cu titlu, decoratu, o- noratu ; relativu la axioma. *AZIMUTALE, adj., in astronomfa, care representa sau mesura azimuturile : instrumenfu aisimutdle, compassu azi- mutdle, cercu aaimutale, orologiu azi- mutăle, orologiu solariu cu indicele per- pendiculariu pre planulu orizontale. * AZIMUTU, pl.-wW, (de origine ara- bica), in astronomia, azimutulu unui astru, arculu orizontale coprinsu intre punctulu meridionale, numeratu pre o- rizonte, si intre punctulu unde orizon- tele se tallk prin cerculu verticale, care trece prin centrulu astrului. Ajsimutu orientale, azimutu occidentale. Aeinm- turi sau cercuri verticăU, cercuri mari cari se talia la zenithu si la nadiru, si cari form^dia cuorizontele ângluri drepte pre t<5te punctele acostai cercu. *AZOOTICU,-a, adj., (de la i si C^ov), fdra animali, epithetu care se da terre- neloru cari nu coprindu reste de corpuri organice. * AZOTATU, pl.-^, in chymica : nume genericu allu combinationiloru de acidu azoticu cu basi salificabili. si care se dice si nitratu. * AZOTICU,-a, adj., in chymica : care coprinde in sene azotu in escessu ; ele- mentu azoticu, adeco aerulu, fiendu co azotulu domnesce intr*ensulu. * AZOTIDE, pi., nume datu unei fa- milie de minerali allu caroru typu e a- zotulu. 110 AZO. * AZOTIFEBU,-a, adj., care coprinde in sene azotu. * AZOTIODICU,-a, adj., care e com- pusa de acidu azoticu si de acidu iodicu. * AZOTISAEE, V., aimpremnâ de a- zotu, a satură cu azotu; recipr. a se aiso* tisă, a se impremnâ, a se satură cu azotu. * AZOTISATIONE, s. f., lucrare prin care se azotisa, resultatulu acestei Iu* crări. * AZOTITU, s. m., in chymica : nume genericu allu sariloru formate din una base si d*in acidu azoticu. * AZOTOroE, pi., nume datu unei fa- milie de corpuri cari coprindu azotu, phosphoru, arsenicu. * AZOTOXTDU, s. m., genu de mi- nerali cari coprindu combinationi de a- zotu cu oxygeniu. * AZOTU, s. m. (de la i si Cft)>i, f6ra vi6tia, pentru co nu pote intertin^ res- pirationea), in chymica : corpu simplu, gasosu, incoloru, transparente, elasticu, care intra in combinationea aerului atmosphericu 79 pă^rti d'in 100 ; azotalu stinge corpurile in combustione, as- phyxi^dia animalile, nu e solubile in apa, nu rosiesce colorile vinete vegetali, si contribue a formă acidulu nitricu, am- moniaculu, si mai t<3te substautiele ani- mali si vegetali. Mai raru in regnulu minerale, azotulu se afla cu t6te aceste-a combinatu cu oxygeniulu in stare de a- cidu azoticu unitu cU basi. In chymica se numesce si nitrogeniu. si aerogeniu. AZY^ * AZOTUBA, s. f., in chymica : com- binatione de azotu cu corpurile combu- stibili simple; azotura dupla, iizotura nidaMica, cusătura de sodiu, depotcissiu. * AZDEABE, v., a coloră cu azarn. * AZURATU,-a, part., colorata cu azuru. * AZDRICU, s. m., specia de vitriolu rosiu. * AZUBINTI,-a, pucinu azuru, alba- stru, venetu paUidu. * AZUEITU, s. m., in mineralogia : carbonatu vânetu de cupru. * AZUIlin, s. m., (asariain)^ in pharm. compositione de mercuriu , de sulfure si de sare ammoniapa, — numita asia d'in caus^a fumului v€netu care se desy61ta in cursulu operationei chymice. * AZUBU, s. m. < (ital. aszorroy fir. asnr, isp. aznl, cu probabilitate d'in limb'a persica lasnr^ de unde au formatu europeanii lapis laznli), minerale d'ln care se face una coWre vâneta f6rte for- mdsa si de mare pretiu ; minfera in care se afla azuru ; azuru tUtramarinu. Aeuru factidu sau azuru de cobaltu. Azuru de cupru, carbonatu de cupru nativu. Coldre veaeta, clara că col6rea azurului. Azu- nilu cerului. *AZYMA,s.f.,pani8 azyinn85(£Co[i.oc), pane netrecuta prin fermentatione. La judani : septemân'a azymeloru, in care judanii nu mânca pane fermentata. * AZYMU,-a, adj., asjmus (ăCt>{i^<;), nefermentatu. B. B, a dou'a littera in alfabetulu ro- manii, si antani'a d'in consonanÅ£i, si cea mai usiora d'in labiali, câ un'a ce se pronunÅ£ia numai prin una delicata alia- tarare a celloru doue budie. — Atâtu câ semnu, câtu si câ sunetu, candu se dice absdlutu, este de genu masculinu : unu l nUcu, doi h reu formaÅ£i; ^ro candu se dice insocitu de venmulu d'in cuventele : sonM, littera, semnu, etc., atunci se ob- serva genulu acestoru substantive : lit- ier^a b este numerota intre labiali, — Sonulu b se pastredia, de regula, in lim- b*a roman^sca, si nu se strămuta in al- tele, decâtu intr'unu singuru casu, adeco candu dupo densulu vine immediatu vo- calea i; d^ro si acesta strămutare se practica nimiai intre una parte de Bo- mâni, cari pronunÅ£ia ălbiy corbi, cerbi, etc . , câ cumu aru fi scrisse : cUghi, corghi, cer- ghi, si chiaru : algi, corgi, cergi, etc, strămutare analoga cu cea ce făcu si Italianii in imele caÅŸuri : degrgio=^(de- bio d'in debeo)^ d^ro care la noi nu s'a adoptatu în scriptura. Considerandu inse lucrulu ca respectu cotra limb'a latina, aflâmu, co sonulu b suffere, in limb'a no- stra, mai multe transformationi , si a nmne : 1. intre doue vocali sau inainte de l sau r, a trecutu in v sau u : avere ^habere^ fauruz^taher , suiazzsuhulsif fieura sau /îerra=febri8 (si mai trans- formatu in fiuru sau fioru, înfiorare, etc), skuduzustBkhulnm, duru in locu de criuru nieribrum^ etc. Acfeta lege inse nu este asia de rigorosu urmata, incâtu se nu sufferia orecari esceptioni : ^a6^=ta- bala, aibă in locu de a&2a=babeat5 roibu in locu de robiu^robias^ etc. — De alta parte molliarea lui b in v, apoi in u, a cautatu se adduca perirea lui completa : «crtere=rscrlbere, Ker^are=(llberUre), si asia de regula in tote imperfectele ver- beloru : araam=arabam , taceamzzttL' cebam^ duceam^ăucehhm^ audieam^ andiebam^ spargeamzzzspArgehMa 9 etc. De a*ci vine, co unele forme au cautatu se despara d'in limba, cumu cea in bile, de essemplu ; fiendu-co vorbe câ lauda^ bile, mir abile, respectabile, etc, au cau- tatu, prin căderea lui b, si transformarea lui linr (vedi litter'a Z), se se reducă la infinitivele : laudare, mirare, respec- tare. — 2. D'in contra b se afla in locu de V allu latiniloru : a. aprope normale, candu precede l sau r : cor6w=corvn8, cer6w=cervn8 ^ serbarezzserxhref albia zzalTeus, tH)î6er6=volvere, etc ; — b. in inceputu, d^ro numai la unele cuvente : 6oce=Toce, berbece=ij erjece, etc, pre candu la celle mai multe se pastredia v : vulpe^zYulpes, ve^iutezzYlrtuief versare zzversarey t;er»wc:=Ternil8, etc. — Ace- sta strămutare s'a practicatu si in alte limbe romanice, de essemplu, in ita- lian'a : 8erbare5 boce^ etc; si chiaru in limb'a latina se vede, co erâ una fluctua- tione intre b si v, co-ci multe cuvente se afla scrisse si in acesta limba, candu cu b, cându cu v : ververx si berbex= berbece. — 3. Cu celle alte labiali b se permuta mai raru, si numai in modu esceptionale, cu p, de essemplu : lam- pirez=.ltimhere j can^a^cannabis* -*- Câ sonu dulce si molie, b nu suflfere, in limb'a român^sca, n'eci inainte neci dupo sene, alte consonanÅ£i vertose si aspre; si de acea-a inainte de ^ si ^ sau pere, precumu in : ascondere=zah»eonăeve ^ sau trece in p : scriptura d'in scribere, sau d^co se scrie, totuÅŸi mai multu se aude câ p : abstragere, absurdu, obÅ£i- nere, etc. D'in acea-asi causa s d'ina- intea lui b inco se aude mai moUe^ / 112 BA. aprope ca z : sborare, sberaire, desbi- nare, etc. BA, (latin. TaharzTah^ ital. ba sau bab,. franc, bab) , particula, care, diipo dictio- nariulu de Buda, ar ii si affirmaÅ£iva si negativa, care inse, in fapta, este numai negativa, sau mai bene contradictoria , punendu in loculu celloru predisse altele contrarie, sau adaugundu la celle de mai inainte spuse altele mai ÃŽnsemnate sau corrective : cCin contra, cu tottdu d!in contra, si mai mUltu de câtu âtâtu; imo^ 4ain etiam. — I. Si mai antaniuin intel- lessu cu totulu contradictoriu, oppune : 1. disse positive la altele negative : Nu cugetu a ti face neci unu reu. Ba totu deaun'a ai cugetatu si cugetia mi face reu. Nu ne potemu intdlege amenăoi. Ba ne vomu inteUege forte usioru. Nu e astă. Ba asia e. — 2. disse negative la altele positive : Vrei se te dud siseme lassi cu ănivfCa fripta. Ba ned prin mente numi a treeutu un' a ca acesta-a, Tad! Ba nu tăcu. Asia e. Ba nu e asia. Da, Ba nu, — 3. la intrebîtrile urgenÅ£i, respunsulu cu ha se face nu dupo intel- lessulu, ci dupo form'a ÃŽntrebării, asia : a. la ÃŽntrebările negative, cari ceru res- punsu affirmativu, se respunde cu ha positivu : Nu ti am implinitu iote do- rentide? Ba mi ai implenitu. Nu te tractediu ca si pre unu copUlu aUu meu? Ba da. Nu ti procuru tote câte ti su de lipse? Ba mi procuri. — b. la intrebă- rfle positive, cari deneapperatu ceru res- punsu negativu, se respunde cu ha ne- gaÅ£i vu : lÄ‚psesce-ti ceva in cas'a mea? Ba nu mi lipsesce. Maltractedia-te d- neva ? Ba nu, Indemnatu-te-am eu se fad asia ? Ba nu wiai indemnatu, — De assemenea si in frasi ironice : Te hatu, te injuru, te maltractediu, si de acea-a nu mai vrd a tine casa cu mene. Ba nedme hati, ned me injuri, ned me mal- tractedi, d nu mai vreu se traiescu cu tene, — 4. contrarie la contrarie : Se stamu cu toÅ£ii aid, Baeume ducu, Mer- gemu cu toÅ£ii. Ba tu stai loctilui. Noi ne ducemu. Ba eu stau aici. Se vede co inco dormi. Ba de mvUtu su dcsceptu; — si in ironia : LucraÅ£i, cumu vedu, pre morte, pre vietia. Ba siedemu si> dor- BA . mimu, Cându eu sufferu cu amaru, tu dormi in deplina pace. Ba n*du dormi; ha mi oiu perde si eu sar^datea. — Tu nu mi fad, ca alÅ£i harhati, si mie vesti- mente de moda. Bam'oiu vende pre mene, ca se ti muUiamescu desertaiionUe teUe muieresci, — In particulariu se pune ha cu certe locutioni contradictorie celloru disse mai inainte :a.hace:Tie frica de mene. Ba ce ! Vedu co nu me vrei. Ba ce/— h. ha se me feresca Domne- diu : Am se me făcu milionariu. Ba se te feresca Domnedieu! Mi au moritu mai mulÅ£i copii. Ba pre mene m'a fe- ritu Domnedieu peno acumu de asse- mene amaru; — cu augmentativele nu- meniloru predisse in ironia : Laptele e negru. Ba negrdu, Vedu unu caUu. Ba caUoiu. EÅŸti feta. Ba fetoiu, — II. In in- tellessu nu r igorosu contradictoriu, ci nu- mai oppusu mai multu sau mai pucinu : 1. mai multu oppusu : Ai se jocamu. Ba mai hene se invetiămu. AJstadi po- temu hee tota diu'a. Ba mai hene se ne tinemu hanii in punga; — mai pucinu oppusu, adaugundu numai la celle pre- disse, ceva mai insenmatu, si mai al- lessu că correctivu : Estu omu nu pre vede. Ba e orhu cumu se cade. Nu vede. Ba rhed n'aude. Furii te preda. Ba te si omoru. Nu ti respunde ddorVa, Ba te si hote, — Iru^ de multu ndam scol- latu. Ba inco amu si dejunalu. Nu mi a respunsu interessile. Ba inco mi a mancatu si capetele, CatUina traiesce. Traiesce? Ba inco vine si in senatu, — 2. In locutioni particularie -. a, ha se did, ha se mai did, prin care cineva ad- auge la celle spuse, affirmandu co a- ceste-a su si mai presusu de ce spune : Ce omu invdiatu! Ba se did, frate. Beu mai este dbmntâu ! Ba co se did, dieu, — h, repetitu, câ se pună celle disse in oppositione si totu de una data, se arrete, co ce lU'media e mai insemnatu de câtu ce precede : ha un' a, ha alfa; ha un' a, ha doue, bu trd, ha patru, ha diece, ha una mie, totu ceri si nu mai incetedi, — III. In fine cu intellessu curatu negativu, in locu de nu : unii dicu da, alÅ£ii ha; inse mai vertosu in caÅŸurile următor ie : 1. la ÃŽntrebările duple : a. directe : Facut'ai BAC. $ou ha? InieUess^ai sau ba? — b). ne- directe : spune mi de fad sau ba, ce ti Heu eu; de voiu invetiâ sau ba, elu^ cndu meu; nu mi^ai respunsu, dico vini astadilamenesauba.^2. Cu subjuncti*^ Yolu : de căndu am taicUu copUlului bene nasulu, ba se mai facă ce făcea ; de ahmd ba se mai de pre la mens. — Negationea carata se espreme prin nu, addeveratala contrariu dui da. Deci la una ÃŽntrebare ca : Scii tu scrie? se va ** r8q>iinde cu : da, sau nu^ cu sciu sau nu 9eiu, dfco intrebiu*ea este simpla, adeco im prejndeca respunsulu; d*in contra, d^ acea-asi intrebare ar fi numai pre- făcuta y ar espreme iideco una negatione sub form'a ÃŽntrebare! ; atunci se cade a respunde ba nu, cu tote co se pote res- ponde si simplu C14 nu. De assemenea la ÃŽntrebarea nu scii scrie? se va respunde eu da si 6a da, sau nu, d^co ÃŽntrebarea este simpla; 4ro d^co, este numai prefă- cuta, atancÅ£ se răspunde bene cu ba da, ba sem^ cu tote co pote stă si^a sen- guru. D'in acestÅ£-a se vede si mai lu- minatu Intellessulu vorbei ba, chiaru in caÅŸurile in cari s'ar para, co se con- funde' cu allu negativului nte. * BACGA si baca, s. f., bacca, nume genericu ce se da la tote fructele mice si rotunde, cumu : oliva,^ ceresia, stru- giiru,j>orwnba, agresicLcocadia, etc.; — de aci, In genere, la verce micu si ror tundu, cumu : 1. margaritariu, mărgea de margaritariu sau de alta nestemata; 2.cacarediadeoue; — 3. unulud'in ochiu- rile unei catene, cari au forjna de glp- butie; — 4. annellu, cercellu^ si alte as- semeni cu nestimata in forma de globu- tie, franc, bague. ♦ BA€CALATIREATU, s. m. (latin, media ba^ ealaureatas^ franc, baecalan- ir^ftt), starea, conditionea sau denmitatea bacodaurdulul, gradu ce se confere cellui ce trece unu essame generale de conno- scentiele cerute spre a potă urma cu Bj^cessu cursuri de facultăţi. ^ACCALAUBEU, s. m. (lat. m. bacca- Uur^iUy ital. baeeellier^, isp. bacliiller^ fir. baebeUer), titlu ce se da unui studente care a trecutu^ssamele generale de con- Doscentlele cerate spre a pot^ fi admissu BAC. 118 - T la imiveirsitate. Yedi discussionea in Glossariu, la bacccdariu. * BACCALE sau bacoie, adj.fbaecidls^ care porta sau produce bacce. * BAOGARTO SI baccariu, s. m., bte- cariam^ vasu de apa, si mai vertosu de vinu. * BACCHABUNDU si baocabundu, adj., baccbabandQs^ care se afla in furiÅŸ de bacchante, care face escessu, nebunie si larma că una bacchanie^ care se fre- menta, se sferma si sbiera c4 appucatu de furiele imel bacchante. * BACCHANALE si baccanale, adj., bacchanalls; ce se refere la Bacehu sau la bacchanalie. ♦BACCHANALIEfii baccanalie, s. f. pi., bacobanalia, serbatâre in on^ * BALANOMORPHU, s. m., genu de BAL. coleopterie tetramerie, care coprinde sesse specie. * BALANOPHAGU, adj., (poXovoydt- Yoc), mancatoriu de ghiande, vorbindu mai allessu de animali cari manca mai nmltu ghiande. * BALANORRHAGIA, s.f., inmer decina : scursâre mucosa prin^ hdlantdu sau ghiandea membrului virile. BAEANTIA, bdlarUiare, etc, vedi &i- hnce, bilanciare, si in Glossariu bălan-- day etc. BALANU, s. m., balanas^ (^dXavo(;), proprie, fructulu stegisoîului, ghiandea, si de acf s^plecaiu la mai multe lucruri de form*a ghiandei : 1.^ fructulu fenicu- lili, fenica, turcesce earm4; — 2. cape- tulu mebnflui virile la omu, cane» etc. — 3. in istori'a naturale : a), genu de cir- ropodi; h). genu de conchilie marine. . * BALBU", adj., balbasy care incurca Torb'a, care nu pronunÅ£ia bene, balbuitu. iJALBUIRE, vedi balbutire. BALBUITU, vedi balbu. BALBUTIRE, baibutescu/ v., balbu- tire, (frapc. ftegajer), a.incurcâ yorb'a, a yorbf incurcatu, a pronunÅ£ia reu câ copiii ce abia inv^tia a vorbi. • * BALENA, s. f., \^almia,'{fylcx.iva), animale de nespusa mărime, car« traier sce in mare, si care este unu mammiferti d'in ordinea ceta,ceeloru; ossu de ba-, lena, d'in care s6 făcu vergelle de pusce, de umbrelle, de rochie, etc. ^— vergellele facnte d'in acellu ossu. * BALENARIA, s. f., navedepescuitu balene. * BALENARIU, acy. s., baladuarins, l.relativu Ia balena, — 2. câsubst. : a). pescariu de balene; — J). fabricant e de vei'gelle d'in ossu de balena. \ BALIA, s. f., baj», balne», balneum, sealdâ^ scaldatdre, theiine, apa desdal- datu; vasulu in care se scalda, balnenm. BALIARE,-ediw, v», laVare, recip. a ^e5a2ta, Å£avari, a scaldă, reqip. a se scal- dă, a face baie. BALIATELLU, s.m..pitcUiis^ demi- nutivu de Ja baiatu. ' BALIATORlU,-^cyi ic^, adj. s.. balHeă- tor, balneatorlB&, sealdatoriu, relativu la scăldare; subst. maiestrulu balieloru. BAL. 115 BALIATBICE, ÅŸ.f.,halneatrix, f^mî- na care scalda, f^mina applicata la balie. 1 . BALIATU,-a, part., lotus, scaldatu, spellatu in balia. 2. BAilATU,-a, s., puer, pueU«,prun- cu, prunca; copillu, copilla. Vedi baiatu. tt BALLARE, v., ballare, (paX(Cstv), a saltă, a jocă. ? BALLATA, 8.f.,(itâl. ballata,.fraiic. baltace), proprie participiu trecutn d'in ballare, luatuca substantivu, si prin ur- mare reu introdussu sub fofm'a baUada dupo franc, ballad^ : cautecu insocitu de saltare, cantecu ce se cânta saltandu. ' ♦BALLERESTU, in., bailerim, f.,(ital. ballerino, balleriuii), omu sau f^mina, care si fac^ una professioiÅ£e d'in saltatu. ♦BAXLETISTU, s. mr^balleÅ£ista, s. f., omu sau fămina care face parte d^in unu b(dleiu. * , ♦BALLETU, s. m., (ital. balleto), 1 . jocu figuratu, essecutatu de un'a sau mai multe perÅŸone , c^i prin pâssii sau ge- sturele. loru representa una actîone; 2. ac- tionea insasi representata prin joculu sau gestucile saltatoriloru; 3. totulu sal- tatoriloru in assemeni jocuri mimice. * BiVULISTA, s. f., ballîsta (dlupâX- Xox =; arruncu), mare machina bellica, iu forma de arcu iilteusiicu funi si ner- vi, cu care se arruncă petre ^i alto mis- sive grelle; missiva, proiectile, ^e se ar- runcă'cu acea machina. , * BALLISTARIU,s.m.,bam8tarlu8, 1. fabricatoriu.de balliste; 2. aiTunca- toriu, datatoriu cu ballist'a. BALLU, s.m., pl.-6aZiun, (ital. ballo, franc bal, isp. băile), 1. saltu, jocu; 2. persone ce se a;duna la unu locu, că se petreca:saltandu; 3. ospetiu cu jocu. BALSAMARE,-a(2îe«, v., vedi im- bcAsamare. BALSAMICU, si balsaminUj adj., bal- saminus, (PaX(3(i|xivo(:), A^lialsamUy trassu sau facutu d'in balsamu. ♦BALSAMPERU, adj., datatoriu sau productoriu de balsamu. * BALSAMINA, s. f., (ital, balBumi- na, franc, balsamiue), genu de planta d'inf^mili'a balsamicee.loru,â'in pentan- dria mondgynia a liii Linneu; speci'a cea mai connoscuta e baUcmima de gradina. 11^ BAL. * BALSAMTTE, s. f., tanaeetHm bal- sanita^ (ital. balsanite, fir. balsainiÅ£e), specia de ivba aromatica, d'in care in farmacia se destilla una apa aromatica si antisterica, si care se ciUtiva in gra- dincf. BALSAMU, s. m., balsamam, (^oX- (3a|iu>v), snbstantia resinosa, ce cura d'in certe plante si are de ordinariu ima o- dâre forte plăcuta, dotata si de potere TindecatoVia, opcbalsamnin lui Linneu; prin. estensione : verce substantia flui- da, resinosa sau nii, cu odore tarÅŸ si a- romatica; metaforice, pentru verce al- lina dorerile suffletului : blândele teUe vorbe sunt unu baisamu -pentru anim' a mea vulnerata. — Totu asia se chiama si arborellulu ce da substantiva l)alsa- mica, amyris opcbalsiunam lui Linneu. ^ BALTLAHE, v., (balteare), yarlo co- lore distingere 9 (franc, .btgarrer)^ a trage sau a face pre ceva Terge , fascie de diverse colori, — a pestritiâ. * BAliTiAEIU , s. m. i baltearius,— care face siu vende bciUie. BALTLiTG, adj. (balteatus), versl- ' eoloFy discolo r^ variase ptoprie participiu passivu d'in baltiare^ cuventulu băltiatu a devenitu curatuadieQtivu, ÅŸiins^nÅ£na : LininÅ£ellessuluceUumaiusuale, appli- catu la vite : 1* câ mai desu ia boi si Ia vacci cu peru in genere liegru sau de ftlta facia^ numai se fia inchisu : a), in- cinsu pre la medilocu câ cu unu brânu sau bîltiu de peru albu : vacc'a nostra a nascutu unu viteUu băltiatu; boiiasiâ băUiatisunt mai rari; de^ acf proverbiu: a aniblâ dup.6 boi baltiati, ăvreboi ba^- tiatiy a dori lucruri anevoia de capetatu; nu eÅŸti tu mai băltiatu câ alÅ£ii, nu eÅŸti mai destinsu^.mai bunu;-~forte desucâ substantivu, lassaadu se se subintell^ga cuvj^tele l>ou sau vocea : aisu Joianu, ceâ BaUatu; Baitiăt^,a nostra r emane sterpa si estutempu.—b). mai raru : cu pete albe pre differite pîirti alle corpu- lui, pete inse cari se aibă una mare in- tindere^ asia incâtu se infasciore părÅ£i insenmate din corpu, fîendu co, la d'in contra, vit*a nu ar mai fi baltiatăf cijpe- stritiaia. — c). d^o boulusau vacc'a au in genere peru albu, atunci, ca se merite BAIa ntunele de baUiaiu, caută se aibă, la medilocu sau pre alte părÅ£i, fascie de peru negru sau de alta facia inchisa. — 2. dupo acelle-asi norme se appleca&oZ- tiatu si la calU, cu differentia numai co, caUii siepele baltiate fiendu simai rari ca boii si vaccele baUiate, cuventulu bdUiaJtu nu se dice pentru.calli in modu absoluta, fdra subsiÂntivu, cumu se dice, pentru \ioy,^aUiatu, baltiăt'a, luate asii abso- lutu, se intellegu pentru bou, pentru vacca; 6to pentru calhi sau epa, caută se se dica : caUu baitiatu, epa baUiata. — n. In intelessu metaforicu simai raru: 1. de colori, cari nu su bene precise, intu- necatu, vSnetu, in doi peri, eÅ£c.; — 2. de stofe, muri, tabelle etc., colorate cu di- verse colori reu si fora arte combinate intre densele. — 3. de opere si producte alle spiritului, in caÅ£'i intra idee luate de la resaritu si de la appusu, fOra neci una legătura intre densele. BALTIATURA,. ÅŸ. f., coloram mix- tnra^ inscita «coloram mixtfira» (franc. bigarruire), l.ammestecaturafdra preee- pere si f6ra ^rte de diverse colori, ce nu armonisa intre sene : boUiatur'a ce se observain acestu tabellU, face ochUoru una impressione dorerosa ; de acf meta- forice; ammestecaturadeidee^isparate; gustulu si mentea sanetosd se offensa de baUiatur^a . ce coprende acesta compose-^ Uone; 2. lucru baitiatu : a). ininteUessu materiale : baUiatur^a a^cea de vacca, vacc^a acea b^ltiata; baltiatur'a de cailu, callulu baitiatu; 6). in intellessu spiri- tuale: haltiatura de camposetione; mi oi faciUu una baltiaturct, nu unu tabellu artisticu; astani e baUiatura, nu pică- tura. BALTIU, s. m., (balteus) , cirealas ferrens qne mo^ioli rotacum reliÅ£antnr; 1. cercu de ferru, cu care butile roteloru se lega la capete sau pre la medilocu; 2. la Macedoromâni : legătura de capu , mai allessu alba; —3. in genere : laciu, ochiu, fascia^ cu care se prende, se lega, se iiicinge si se "strînge ceva (vedi in Glossariu vorb'a beldugu). BALTITJIEE, baltiwtscu, v., (formatu d'in baUiu) , a lega si stringe cu bcMie, vorbindu in speciale de butile rotelpru. ^ :- Åžm BAPTESTEBIIJ, s. m., baptisteriani^ (PoxTKjn^piov), loca unde se face baptejnâu, A mai vertosu, vasu ia care se torna ap^a de baptezu. BAPTEZÄ‚BE si, k Macedoromâni, hoMeMore, hgpteBu si battejsu, haptezatu A battezatUy etc., v., baptisare^ (^alcti^ Cetv), ital. batteisare, a baptez&, a cre- stiiUL unu omu, mai vertosu unu copillu, cofîmâandu^Iu si spellandu-lu in ap*a euratiarei de peccatu. BAPTEZATORIU si battezatoriu, s. m., teptisatoTy care bapteza, — in spe- ciale : Joqnne batiezatoriidu, cale bap- teză pre mantuitoriuta in apele Jorâa- nului BAPTEZU si battezu, s. m., baptis- «My {^anv/3^6z)^ formatu d'in bapte- zare : unulu d*in celle septe sacramente alle basericei creÅŸtine, ^cramentu, in eare ^mulu, prin cofundare in apa san- tita, se curetia de peccatu si se admitte in turm'a credentiosilor^. BAPTEZIUNE si baiteziune s. f., bap- tisatloy actione de a battezâ, d^o mai desu ap'a de baptezaiu. In cărÅ£ile vechie : haUeziunile Jordamdui. BABBA, s. f., pi. barbe (reu, la unii, bărbi)^ barba* I. in intellessu propriu si celtt n(iai usuale, appUcatu la omu : peru ce cresce j)re bărbia si falei : barba . nk- gra^ alba, canunta, roÅŸiatica : — barbă lungOf scurta, rotunda, rara, desa, tufosa, despieaia, aspra, moUe, metassosa^ etc.; —cu barba = barbatus^. fora barba = luberbis; barVa incepe a esel sau a dă cuiva; barba cresce, cade cuiva; a rade, Umde, face barVa cuiva ) a si rade, a si Umde, a si face barVa (senguru saupfin ciMu) ; — in speciale : a rade barVa m- ^popa, a Iu despopj : nu mai taci, popa, co făcu de ti rade barVa; '— a mulge hasVa cutt;a=a Iu b4te, a Iu batujocori; —a si netedi barVa, a se arretâ, a fi forte multiamitu in anim*a sea : vediendu prefiiu'Seu asii de mentosu tataiu si ne- tediă barb'a cu ntundric^; — proverbiu : a trage sperantiaca spanulu de barba7=> a speră ce nu are a se face ; metafo- rice : o), barbfa, loculu barbei : ce de Me a SC08SU copîUuiu pre barba; b), o- meni cu barbe; mai yertosu cu barbe BAB. 117 albe, betrftni, si de aci, ruginiÅ£i, im- petriti in ideele vechie, si oppusi Ia ideele noue (vedi si barbaria) : barbeU lipsiau tote de la baserica; pino ce nu se vopu petrece tote barbete, nu paUmu face neci unu passu pre coileă progres^ stdui ; cu barbele eu unulu a nevoia n^ potu inieUege. — II. De la omu cuven- tulu se strămuta la alte animali si chiaru lucruri neinsuffletite, cari au ceva as- s^mine cu barb*a omului : 1. la animali : caprele au si eUe câteva fire de barba; ce frumâsa harba are cocosiulu nostruJ 2. la lucruri neinsuffl^ite : barVa sp%- cului; este una specia de granu cu spice fora barba; 3. la numirea unoru plante : barVa imperatului, viola tricolor hor* teiisis; barVa cdprei, spiraea; barVa lui Aron z^petiorulu vitelhdui, amm maea* latuio; barb'a sassuiui^cod^a \calhduif eqnisetlim arvense* BABBABESGE si barbarescu, vedi )barbarice si barbaricu. BABBABIA, s. f., proprie : barba mare si tufosa; inse nu sodice inacestu intellessu, ci, in despretiu, numai de unu betrÅŸnu : nemine nupote intră bar-' bariei in voia; nu te poÅ£i inteUege cu barbari^ a ăcista-a de mosiu; — care port^ barba, d^ro nWe mente : barharxa de C(rpra intra in putiu. 3ABBABIA, S. f., barbaria ^ (vedi barbaru), stare, calitate sau fapta debar- baru, lipsa completa de cultura, salbe- tecia intr^, in oppositione cu cuUura, umanitate, civUitate sau civiUsatione : 1.. in respectu materiale : Ups'a de an^ tânide instrumente de lucru, la cea mai mare parte de Oceaniani, probedia co densii se afla inco in stare de barbaria; 2. in respectu intellectusle : harbarfa limbei unuipoporu denita barbari' a spi- ritului seu ; 3. in respectu morale mai allessu : portare fora delicatetia; vorbe, disse, appucaturi, fapte neomenedci, crude, nepoiite : bariari'ă, cu eare ai u- , cisu bietulu animale, este de spaima:; biefa muiere nu mai potu sufferl barbar riele aceîlui barbatu fora firu de omenia. BABBABIGE, adv., barbaHee, că unu barbaru, in modu barb^. BABBARIGn, adj., barbarlens», de 118 BAB. barba;ru, relativu la unu l)arbs^u sau la barlari'a lui. BABBABISMU, s. m., barbarlBmns, (pappAptojxig), in genere : fapta de bar- baru, inse nu se iea de câtii cu intelles- sulu speciale : 1 . stricare si scalciare a forinei vreunui cuventu d'inuna limba; asia mtUatia, prorogaUa, considera- iia, etc, în locu de mtttatione, proroga- tioney conÅŸideratmie, sunt barbarismi;' 2. cuvenle străine si contrarie geniului Umbei naÅ£ionale. , BABBAEU, adj. v., barbarns, (pdtp- papoc), in intellessulu cellu mai origina- riu ijca're incurca V9rb'a, care balbutesce, borboroseÅŸce, nu vorbesoe bene lîmb*a ; si de acf : I. strainu, de alta limba, de alta natioiie sau gente : 1. la Greci, totu ce nu era grecu : PerÅŸi, Medi, Macedoni, Itali, etc; — 2. la Komâni, totu ce nu erâ Eoma^u : Galii, Germani, Daci, etc, afora de Gr^ci; ba inco poetulu Ovidiu, essiliatu pre termulu Poniului eussinu , scrie de acf unui amicu allu ' seu d'in Bom'a, co densulu este intre locuitorii terrei unu harbaru neintellessu de den" sii; — si fiepdu co Grecii si Komanii fura celle doue popore antice mki culte, de aci : — itlI. strainu de cultura, in stare de selbaticu, Oppusii la cultu, dvile, sau civUisatu, omenitu, politu : 1. in ce s'at- tenge de vi^tia materiale : triburile d'in Oceani'a sunt asia de barbare, in câtu, ca si brutele, ambla fora vesÅ£imente, Io- cuescu si dorffiu in scorburi de arbori sau in spe}unce, manca carnea neferta, nu connoscu infine ned urCa Si/a corn- moditatile uneiMetie addeveraiu culte; — 2. in respectulu portarii d'in afora, allu appucaturiloru, allu vofbirei, etc : vor- l^ele barbare, appucaturele si mai barbare aUe acestui mnu suppera pre totaiumed; — 3. in resipecttilu spiritului : ncinve- tiaiu, brxitu, etc, simai vertosn, in res- pectulu 'ânimei : crudn, nehuMandifti, fer a selbateca : barbarulu nsu de a sa- crifică omeni. BABBATELLU, s, m.. demi-;itivu d'in harbatu (sub 1. 6), cu însemnare mai allessu de resfs^ciare : barbateliulu meu e suffletulu meu. BABBATESCB,adv.,(d'in6ar6a9(barbiUain)y meutniii, (franc, meu* ton); partea faciei ooperita de barba, si mai vertosu, partea inferiore ascuÅ£ita in punta. BARBIABESSA, si barUeressa, s. f. (biwbiariu), ton»trix; -^ fâmina c^ scie barbiari'a, — mulierea barbiariului. BABBIÂBÃŽA si barbieria. s. f. (de la barbiariu), tonstrina^ barbite^u,6are^(rfM,v., (ba- litarey sberare coptinua, că forma ite- rativa d*in balarez=:sberare), clanitare^ TOGlferare, delitigare; a si versâ foculu in vorbe, a nu mai tacâ d'in gura, abla- stemâ candu pentru un'a, candu pentru alt'a : mtdierea asta nu face de câtu bareta tota ditCa, bareta barbattdu, ba- reta copiii, bareta argaiii, bareta tota lumea' : de baretatulu ei toÅ£i avemu se luămu lumea in capu, BABETATORIU,-^m, adj. s„ care bareta r mdiere baretatoria, maller mo- roÅŸa, (franc, femme acarlÂtre et que* rellense) : se^ te fere$ca, Domtiedieti de mulierea baretatoria. BARETATU si barUatu, l. participiu passivu; 2. substantiva d'in baretare. * BARlC, 8. m.,, (b^riain^ dHn papic =greu), metallu albu ca argentulu, mai greu c^ acidulu sulfurieu, asia de molie in cătu se pote taiâ cu ciititulu; âe e- strage d'in ftary^e prin piFa gaNanica. *BAROMETRICU, adj., (franc, baro- metriqae^ ital^ barometrieo), — ce se re^ fere Ia barometru. * BAROiMOBTRU , s. m., pl.-e, (d'in ^âpo<; = greutate si [litpov rr mesura- tdre, franc, barometre^ ital. bari^metre), instrumentu, cu care se mesura pressio- nea atmosferei si varîationile ei; ellu se compune d'in una columna de mercuriu inchisa intr'unu tubu de vitru, sunt inse si barometre metallice, in cari nU intra mercuriu, neci altu licidu, ci sunt for- mate d*in unulu sau mai multe metalle^ * BAB0METB0GRAPHU,s.m.,pl.-6, (d'in pdtpoc = greutate, pitpovzsmesura, YpdÅ£o» = scriu , ital. baroiiietr6Å£?rafo j franc, barom^trographe), barometru fa- cutu asia in cătu de sene, prin unu me« canismu ce are, acrie S9,1i ins^mna vâria- tioniie atmosferice intr'unu t^npu datu, in absentia, de essemplu, a obserVato-^ 120 BAS. rînlni; cu Wte co spre a si merita nu- mele^ barometrograftdu n'are de lipse se notedîe tote acelle variatiunî, ci e de- stnllu se insemne numai pressionea mas- sima si minima, ce se întempla in acellu temptt dâtu. * BAETTE, s. f., (d'inpap5c=greu), (ital. barlte^ franc, barytej^oxidu de ba- riu sau oxydu bariticu, compusu d'in oxjgeniu si bariu, care in natura se afla in stare de sulfktu si de carbonatu, si se pote prepara numai prin operationi chymiee; eUu e de natura alcalina si basica ^ ♦ BÂBTTICU, si barUicu, adj., (itaL iMiritieoy franc, b^rytiqne), relativu la baryte ; carbonafu bar^Hcu. * BAKTTIÃŽNA, si baritina, s. f., (ital. buritina, franc, bârxtine)^ nume speciale datu sulfatului debaryte, altramente nu- mitu spoiu greu, care se cristallisa in typulu prismaticu rectangulariu. * BABYTONÂLE, adj. , de baryt de cdore inchisa negrastra, verda- stra, roÅŸiatica, vSneta. * BASALTICU. adj., de basalte, (ital. basaltiOy franc, basaltiqae). * BASALTIFOEMU, adj. (franc, ba- saltifomid), ce s^ena a basalte, * BASALTIQENU, adj. (franc, basal- Å£igr^Be)) nascutu si crescutu pre rupi ba- saltice. * BASALTINU, adj., vedi basalÅ£icu. * BASAOTTE, 8. f., basanites, (paao- yhi)Ci de Ia pdoocvoc =: medilocu de pro- Bl^ bare sau cercare, franc plerre âe toache}, p^tra forte tare de incercatu aurula si argentulu. '^'BASÂBE, j&os^iu, V., (dela&ose^tal. basare, franc, baser), apune, a assedXa pre base sau altu ceva ass^mejiea : a/nu edificiu asia de mare nu se pate basă pre fundamente asia de pucinu solide; metaforice mai allessu : pre ce se base^ dia pretensionile vostre? ne ainm basat%L pre vorbele sipromessde vostre; ve ba- sati pre unu ce neprobatu, spre a demoK^ strâ oMu ce indoiosu. * BASATU; part,rd'in baÅŸare : 1. cu intellessu passivu : tyranni'a basqta pre temere M frica e totudeaunainpericiu de a cade ; cuvenÅ£ele vostre nu. su basafe pre nemica; 2. cu intellessu reflessivu : ba^atu pre vorVa tea am inceputu Zu- cruJu, ^ ' * BASE s.'f., pi. basi (mai pucinu cor- rectu : basa, base; cu totulu barbaru : ba^a, bajsc% basis^ (pA^c)i proprie : mer- gere, calcare ; apoi urâiâ, passu, locu pre câr^ calea cineva; si de aci : fundamenta, temeiu, temelia; I. Că mai desu si inai appropiatu de ÃŽnsemnarea o1*iginaria : 1. partea de diosu a jmei columne, care face orecumu petiorulu columnei, prÅŸ- cumu capetellulu formedia orecumu .ca- pulu ei : base dorica, ionica; — 2. posta- mentulu pre care sta unu monumentu, una statua: pre botsea statuei se vede scrissu numele erotdui cu litere forte mari; 3. in genera, fundamentulu pre care sta una constructione sau parte de construc- tione : basea casei a putreditu, basea a- cestui turnu e pre mica, basea fronte- spicivlui, basea muntelui, etc. — IL Ap- plicatu si in alte scientie si arti cu ÃŽn- semnări niai multu sau mai pucinu de- părtate de cea originaria : 1. in scientiele matematice : a), in geometria : partea inferiore a unei figure geometrice, op- pusu la verticele figurei : dă base a unui triangliu rectanghi se iea de ordinariu hypotenus'a; ca base a uHui triangliu isoscelu se iea latur^ inecalfi Cu celle alte doue; basea uneipyramide, polygo- nulu pre care e construita pyramidea ; basea unui conu, curb'a pre care sta; — b). in agrimensuca : base = Unea mesu- rata pre t^renu ca ttftaaccurateti'a, pre care se construe tote tnangliurile , ce servescu la fissarea situatiunei Obiecte- I(»ii de pre terrenu ; c). io aritmetica : base = nmneru ce arrâta câte unităţi sao coUectioni de unităţi mai mice se ceru la formarea de unităţi sau ooUec- tiuni de unităţi immediatu mai mari : diece este basea modîdm nostru de'fm- merctr^, pentru to se ceru diece unUati la formarea uneidiece, diece dieci la for^ marea unui c^ntUy diece cente la formar ineatiiietifH2t^,etc.; — d). in algebra: hase a unei sys^eme de logaritmi =? numeru ee are de logaritmu unitatea, si care je- dieatu la potentiele intrege sau fhictio* narie, ce au de indici logaritmii acestora nomeri, reproduce seri*a numeriloru na* totali ; e). in astronomia : hase c= lini^a măsurata pre pamentu intre doue punte carenlta depuiiate pentru mesurarea u- noi gradn terresÅ£ru; 2. inscientiele natu- rali : <Å£). in geognosia : a. ^a5e=spaÅ£iulu oecnpatu de una seria de munÅ£i : basea AU pUoru, basea Jur ei; ^. base = partea dÅŸ materia predominante in compositionea miei rupi : mic'a este base^ micasdstukti; h). in chyimca : &a«e:=substantia <;e se combina cu acide si da sări : basile sunt organice si neorganice, dupo cumu miu iin corpuri, organice scsu neârganice; basile, el^mentu dectropositivu; se dicu oxibasij sulfobasi^ etc, dupo cumu se combină cu oxygeniu, sulfure, etc; c). in botanica : &a5e=fulcrulu uniti fructu, mini grauntiu ; d). in anatomia : base^ pre ee sta sau de unde incepe una parte a corpului : basea craniidui, basea thoră- eduij basea aripdoru, etc. 8. in musica, a). &ase=partea mai grave a armoniei : h). ia^=not'a mai grave d'in unu ac- eordu; 4^inartea militÅŸ,re: base de opera- ^tr^locu fortificatu de arte asude na- tiuii,\mde se concentra ostile si armele, de onde pl^ partide armata la locurile de lupta si unde se retragu la nevoia; 5. in gnunmatica': &a5â=radecina a unui cu- Tentu derivatu. — DI. In insemnjiri Inai ideali .-principiu, pre care se fondedia una systema filosofica, unu discursu, una ar^ gamentatione,etc.,ratione, cuventu, mo- tivo, etc. ;. totu discursul teujacepre BAS. 121 una htise putreda; argumentationelunga si plina ds abilitate, inse fora basi so- lide; JHstitffa este basea societatHoru cir vili. * BASELICA si basiUca, s. f., basi- licA^ (^oocXtxn)), proprie aCdiectivafemi- ninu d'in basiliens^ l(^aotXt)i6^)=^r6giu, regale , subintellegundu oixLa = casa ; casa regale, palatin, edificiu maiestosu: si de ad in speciale : 1. la Bomanii ân-r tici : edificiu in forulu cellu mare cu doue serie Âe columne, ce serviea atâtu c& palatiu de justiÅ£ia, c&tu si c& locu de stringere pentru negotiatorii mari, c& asia numit'a bursa de asta-di, pala^^ tiulu bursei; 2. in allu patrule seclu, (data demna de nbtatu bene), creÅŸtinii incepura aredici temple in stilulu B[iaie- stoseloru badelice romane; si de atunci deveni baseWaziz templu grandiosu si principale, basehc'a cea mai ÃŽnsemnata, catedrale. — Dissemu se se notedie bene epoc'a, de candu cuyentulu baselicalvk cea d'in urma semnificatione, pentru co cuventulu nostru populariu baÅŸerica saa beserica n]a este decâtu latin, busiliea, in care l a trecutu in r, ca si in sărezi: sale^ ^ore=soley etc. (vedi lit. l). Ba- sericele nostre, mai allessu celle de pre la sate, s^t, flora indouentia, depaxte forte, prin^ndodesti^a loru, că se nÅ£i di- cemu mai multa, departe de bâselicele strabupe; nu este inse mai pucinu adde- veraÅ£u, co vorb'â baÅŸerica, împreuna cu altele multe, probedia co Bomftnii. erau creÅŸtini inco d'in celle d'antaniu secle alle erei creÅŸtine, si n'au aÅŸt^tatu, cumu pretendu unii invetiati străini, pre Bulgari si alÅ£i Slavi, câ de la densii se se initiedie in doctrin'a lui Christu. BASELICE si basilice, pi. f.(paoiXtx4, proprie adiectivu neutru plur. d'în ^ aiXixre fhmte. * BASliDU,-a, adj. (ital. baslco^ franc, basiqne, de Ia base), relativu la base,, numai in intellessu chymi($\i : sare- ba- sica, ♦BASIGENU, adj'., (ital. basigeno, franc, basig^ne), cafe produce basi in inteîlesu chymicu. , ' * BASIGYNîU, s. m., (p(tetc=:base, si ifovi^^ifiÅ£miiia, franc, ba^igyne), se dice de basea pistilluliii planteloru, candu a- c^ base nu este decâtu prolongarea suptire a basei oVariului. * BASILARE , adj. , (ital. basllare, franc, bastlaire), de base, in int.ellessu anatomicii. , B^SIU, (vedi basiare); s. m., pi. beh BAS. 128 sie, battiufUy (&anc. baiser, itaL baeio), la Macedorom&ni, sarutatu, sanitare. * BASSABîi, (vedi bassu), v., demlt- teroy decresoere^ (ital. bas$alrey franc, baisser), a lassâ in diosu, a dă in diosu, a diosurâ, a affundâ ; a se lasşâ în diosu, a scadâ, ' a decresce. * BASSETU, (vedi bassu), s. f.-, hu- nilitas,' ignobilitasy Tilitas^abjeetio^ (ital. basseesa, franc, bassesse), stare, calitate de bassu, in tote simnificationile acestui cuventU; fapta bassa. '^ JBASSU, adj., (ital. Iiasso^ franc, bas,, de la P(xOâ<; = pro^du, ^ooa si dorice ^âossi, a se intârce a casa ^ capulu- bassu.'^U. mai aUessuinse in intellessu metaforicu, ii) opposetione cu inaltu, no- ^Hie, mare, ' etc., umiUtu; degradatu, ob- scuru, neconnoscutuÅ£ (wUitUj neinsem- natu, etc. : 1. cu^ referenÅ£ial la itascere, la conditione său stai*e : essitu ^in bassele strate alte societăţii, acestu omu sciii,priH meritele selle a se redicâ la celle mai in- nalte ăenmibati'y — 2. Cu referentia la espressioni, la stilu, si prin urmare la cugetări si idee : espressionile basse -â^ nota modu de a cugetă bassu. — 3. d6rp înai allessu cu referentia la portare, la fapte, si prin urmare la caracteriu : fqp- tele vostre bas.se si obiecte nupotu in- spiră de câtu grUia; ânimeie basse nu su eofpad de senUm^mte nobili; — 4. in 124 BAT. fine cu referentia si la multe alte lucruri, - dare mai allessti la voce : a cântă ct« v(h ce bassâf sauiumodu adverbiale : a cantâ bassu , a caută incetu , sau a cant& grossu; — asii d^ro voce hassa are doue intellessuri cu totulu diverse : a), voce ' inceta, pucimi tav'e sau mare : a vorbi cu voce bassa, a vorbi incetu, a nu vorbi tare; — h). voce grossa, grave, roce care pote fi tare, sau mare, inse nu e susu, acuta, mptilBe, cumu se dice : a vorbi cu voce bassa, a vorbi grossu, in tonu de diosu ; — de aci bassu cu ÃŽnsemnare de substantivu : a), personale : cantatoriu cu vocea cea mai de diosu, cea niai grave d*in celle patru voci principali in nmsic'a moderna : unu bunu bassu f bassu pro^ fundai, bassu cu mare si potente voce;— b). reale, cu mai multe ÃŽnsemnări : in- strumentu, corda sau voce, care cânta partea cea mai grave a wÅ£ei armonie : bassu ^ vi6ra, celle patru voci prinde pali sunt bassuiu, tenorele, contraUulu, si altutu sau suprantdu ; — partea armo- niei, cea ^ai < grave : basstdu acestei o- pere e in genere reu essecutatu. BATA, 8. f., vedi bâta său bâtta. BaTA, (a d'in syllab'a prima, deÅŸi toaieu, s'a facutu'obscuru pentru destine- tione, p(}te, de bata), pi. bete, s. 1, (d'in batere, ca duca'ă'm ducere), pednm^ (fr. honleite); — 1. in intellessu speciale si cellu mai dessu : bă(iu mai lungu si mai grossu, ce porta pecurarii si alÅ£i pastori de vite si cu care se servu a menâ vitele, a apperâ pre aceste-a si pre sene, etc. : pecurariv^u reăunatu in bata se uita cu plăcere la jactdu mieUoru; — 2. in intel- lessu generale, ver ce bă,tiu destulliÅ£ de lungu si grossu, care serve cd arma la bătaia : eu nu me sdu bate cuspafa, se ne batemu dSro eu bâtde. BATACE, si batadu, (d'in batere, ca fugace si fugaciu, d'in^fu^ere), adj. s. po- grnaxy ad eertamenj promtns; — paratu si dispusu a se bate, pusu pre bătaia, care caută, cumu se dice, bătaia si c^tta eu luminarea, cui place c^rt'a sibatai'a : cocoÅŸii sunt forte bataci. TRAT ATA , etc. vedi bătălia, etc. ^ BÄ‚TÄ‚LIA, si bătaia, s. f., jp>l.]>ataUe fii bataiey (mai pucinv bene : batUi si &a- tăi)j (ttattnalia si battalia)^ puf na 9 verbera, aiitatiOy.(ital. baita^Ua^ franc, battaille^ isp. batalla)^ actionea de a hote sau resultatulu baterei : 1. in intellessu de a d& loviture cu mân'a, cu biitiulu, cu cur^u'a sau cu alte instrumente : a dă bătaia, a bate; a luă sau mancă bătaie^ a fi batutu; a trage bataila sau a tra>ge unu puiu de bătaia, a bate reu, — de unde metaforice : a. dă sau trage cuiva bătaia in cârti, sau in aUe jocuri., a la bate, aTinvinge in jocu; ~ speciaJe ca medilocu de castigÅ£ire allu copiiloru si chiaru omeniloru mari : cu batalfa nu se invetiamente cc^i; proverb. : toba de bătaia, omu bat.uta de toÅ£i, intellessu impromutatu de la bătaia tobei de cdtra unu*militâriu sau altu cineva ; -r a trage ba;taia la spate, la curu, eÅ£c.. — de unde proverb : a trage sau dă bătaia la curu, ca sevina mentea la capu; — a avi frica de bătaia,^ a fugi de%ataia; — 2. in in- tellessii reciprocu si reflessivu de a se bate unulu cu altulu, de a se luptă : cerfafora bătaia n'are lipiciu, batai'a brosceXoru cu soredi, a se bagă pi ha- tăia, a face bătaia, a spar§e cirfasi bă- taia, a cat4ă bătaia, a se ,appucă de bor tăia, etc. — 3. in intellessu de scornire la venet6re : a face ba$aia cu omeni, cu câni; a facebataiade2upi,deiepuri,etc. — 4. in intellessu de miÅŸcare, sarire, vi- brare, frementare, agitare : batafa ven- ttilui, baitaVafrundidoru, bătaia ânimei; bătaia ochiidui, bătaia pescelui, etc. — de unde : bătaia de ânimd^ morhu ce stainbatereade Anitua , sau spaimamare, temere nespUsa : mare bătaia de anima am avutu, p^ se me incredentiediu, co n^ai fostu vulneratu; in una bătaia de ochiu, in unu momentu, in una cHpa deochiu; — bÅ£staiajde cugetu, mu- strare de cugetu, sau de conscientia, d^in causa de verunu reu conimissu> -— bătaia de capu, inare fremjentare cu mentea^ — 5. in intellessu de locu^unâe.bate,tende sau lovescexm violentia ceva : in bătaia apei,sorelui,focîdui, etc. — 6. in intellessu de mesura,]^teftipu musicale : eantecu in doue bătaie;--^ 7. inintellessude distantia la care bate una arma : bălaia tunului e maihnarecaapuscdoru; — 8. in intel]Å£ssu SAT. BAt. 125 â– ^•'•" cu totala q>eciale, in looationea bătaia de joei$f loare in risa : a luă pre cineva in hakiia dejoeuy a si ride de ella; a face pre ceneva de baUxia dejocu. d, la face de risa; emu de bătaia dejocu, omu de risQ; lucTH de batăia^de jocu, lucrli rea facata; — de ande fora lucru : nu mi ai faeutu vestimentUj a baUda dejocu, frase în care bătaia dejocu insâmna lacra rea făcuta. * BATALfA (I nemoîata), s. f., pl- batalie, (oEiai pocina bene : bataln)^ proe- lia% pvfrBa, (it. tottaf Ua, franc. bataUle^ isp. tetaUa) , — acellarasi caTenta ca precedentrie bătălia saa bătaia, ca dif- ferenti'a specific!^, co batcAla se dioe mai vertosa de ana bătaia mare, intre doue oÅŸti a doae popore in stare de bellu : batalVa de la CaUugariani, batali' adela VaUea aibă; — a dă bătălia, a începe bipt^a, se dice de doae oÅŸti, si namai cu ana noantia de ironia se dice bătălia in loca de bătaia : ce? vrei se fad cu mene bătălia? — Afora de ac^ta*a fto^o^ia, chiaru in acesta, intellessa speciale, in- s^mna ntai malta ordinea, in^are se lapta oiÅŸtile, pre candii bătălia saa bătaia in- sânna mai vertosu lupt'a insasi, asia in c&ta se pote dice : a hiă parte labataia intr'una bqtalia ; — sau espeditione', stare de ostilitate a unni popora ca altuia : a se duce la bataUa, a pleci in oîua es- peditione; a veni de la bătălia, a se in- torce d*iauna espeditione; nu 5C /ace (ototsoynase strica pacea, M. -^In totu nHKiola batcdia si bat^dlia, e acea^asi Torb^ca differentia> co in cea d'in arma accentulu e ratecita si ÅŸ'ar cuveni a fi restabilita, sau tu , alte vorbe, intr^g'a forma bătălia e de repudiata. X. BATALJOSU si îotetosK, adj., (6a- talia)^ ptii9«s«ty belUeosos^ exeellens; —1. cui place se bata, brutale : invetia- loriului nu se cade a fi bataiosu; erosi ne vinu bataiosii de m'âUari pre cogm; —2. cui place a se bate sau a se certă, bellicosu, animosu; de candu mi te ai facutu asia bataiosţÂ?-—3. infricosiatu, de spaima, fia in bene sau inreu, escel- lente» estraordinariu, insemnatu^ in ge- nuin seu : vinu bataiosu, care bate la eapu, dâro mai desu : forte bunu; am arme bataiose, cai bataiosi; muiere bata- iosa, forte rea, d^ro ei "mai desu ;. forte formosa^ vestimentu baiaiosu, forte for- mo8u; sore bataiosu, forte arditoriu, et^. BATALIUTIA sau bataiutia, s. f., deminutivu d*in bătălia sau bătaia, (ital. battaffliossa) : bataiuti*a tea nemine nu va mancă , de nu vei face cumu ti dicu. . BATATORIU, fea^o^tira, etc., vedi batutoriu, batutura, ^tc. BATEÂ,. 8. f., vedi batella. BATELLA si bătea, s. f., plaiÅ£ta de apa, tjpha lui Linneu. BATERE, bătu, bătui, batutu, v., to- taere^rerlieraife^ oodere^ oAdere^ vin- e^re; pngnare^eertare; pnlsare^moTere^ agitare; nioveri^ agitări, mioare; te- rere, parire; eorrampere, elade . t<^1 Bl jilo'af lidere; vergere, speetare, pto- peusnmesse, deleelari, stidere, anare; melirf vel lostrare aliqnam regionem; (ital. batten^vfi^^uc. battre, isp. batir). — L c& transitivu : a lovi de tasA multe ori, a dămaimulteioviture, inâemnare, care dUpo subiectulu sau obiectulu ba- terei, dupo instrumentulu sau scopulu lovirei, se modica in multe si variate intellessuri : A. cu subiectu si obiectu directu de persona sau de alta fientia insiifSetita: .1. a maltracti prin loviture^ a câştigă, a puni : unu amu cu mente nu si bate muUerea; nu bateÅ£i boii, caii; ce ai cu biettihi cane de Iu baÅ£i asia? ormUu nu se bate cu bătiulu, ci cu cu^ ventulu; Domnedim bătu pre Aegyp- tiani cu diece infricosiate pla^; — in- strumentulu bateÅ£ii ?e espreme prin ' pr^p. cu, iro partea pre care se dau lo- viturele prin* prep. la : a bote la spate, la palme, la tcdpe, etc. ; — a bate, la trei coste, a bate reu; — proverb : de departe callu'Si bate, ero de aprope ochi-si scote, cea ce fora cuvenita luare a mente sau la distantia pare bunu sau formoÅŸu, de aprope sau dupo accurata considera- tione pare reu sau liritu; — nu te mai bătu eu, co te a batutu domnedieu, nu te mai bătu eu, cotcI faptele telle te au facutu destollu demiseru; — de ^ei: omu batutu de domnedieu, omu in stare fortetms^ra; *— abate pre spate^.pre umerii a laudă : nu numai co nu mi.a dissu nemica reu 12« BAT. pentru fapf a meat ăero inco m'a hor ttUucumtMianiirepretmief'i ; — 2. abate în lupta, a ÃŽnvinge, afisuperiore, aresk pinge, a tfiiinifâ: letdu hatepreur8u;la CaUugariani Bamănii baiura infrico- siatupre Turd; in atâtea Iwpte cu atâ' tea popore Stefanucellu mare nu renmse mai ned una data hattdu; de si aveam con^ currenti mtdti si ia9'i, pre toÅ£i inse i am battUui; nemine nu tepote bate in carii; tu baÅ£i pre toH lajoculu de mince; — in acestu intellessu si cu subiectu sau obiectu de fientie neinsuffietite : assde bate iote celle alte cărÅ£i de jocu; car- tea mea bate pre a vostra; Cuventele se baiu eu cuvente; fora a uripre omU, fmvu bated'in tâtepoterile-vitiele lui; camedila bate vitiele societate ;'nii vei pote bâte tarile aVgufnent^, ce ampro^ dussu inf averea causei melle; — si.chiaru absolutu fora ObiÅŸctu directu : cine a batutu si cine a fostu batutu in acellu concursu9—de asta data am batutu 0u. — 3. pentru certe animali, a fi in cal- dur'a amorei, a se incallecă, a se calcâ pentru fecundatione ; pescii se batti, herbecii bătu ouite, callU epele , taurii vaccele ; — 4. pentru certe animali , a intorce, a castra : a bate unu berbece : a), a Iu maltracti cu lovituri, b). a Iu castra, c). a Iu bate taiatu, ca se fia car^ nea frageda. — 5. cu subiectu Heinsuf- fletitu : a). Vorbindu despre unde de îipa, de aerti sau de lumina, a cad^ cu potere, a attenge in continua, si de aci, a agită, a incommodă, ja supperâ, a vetemâ : miu sore violentu ne bătea in fada; unu ventu cuploia ne abattitu tota nopteapre caUe ; batutu de tote venturUe, nu sdu ufidase mi afflu repausu; bătuta cu furia de t^entu, navea se lovi de uhu scopeUu!si se sparse; puneti-vepellariele in capu, co ve bate se- rele ; — in speciale pentru beuture spir- tose si alte lucruÅ£i ămmetitorie, a merge la capu, a se sui in capu, a imbetâ, a ammeti : vinurile noue te bătu la capu mai reu ca celle vechie ;'vinulu beutu eri m^a batutu reu la capu ; earbunii ne au batutu la capu; a moritu batutu de car- hmi; — si fora obiectu directu : bate so' rele; lun^a bătea in ferestra; vinulu nou bate la capu, venkiu bate despre media BAT. > â– I* n â– â– i».. . â– I. I ., ncpteyetc.^ batere, hiianduastufelu însem- nările de a cad^ continuu si cu violentia^ a tende cu tarla, asemiscâ, eitc. — b). vor- bîndu despice diverse lucruri, cftri potu adduce bene sau reu^aadjunge, a. atten- ge, a frementă, a agită, a turbură : pre voi vebate fericea de starea mea; bata-te fortun'a; — mai allessu in urări si bla- steme : bata-te toc' a, mania lui domne- dieu, langorea, etc; — in speciale : me bate cugăulu, me mustra, nu mi da pace; sau în însemnare mai lena, mi pare ren; sau in fine, me împinge, meindenmacu- getulu : candu te bate cugettdu pentru reUele făcute, nu poÅ£i ned dormi mpace; ne bateă cugetulu se ptecămu; îâ acestu: d- in urma intellessu si : me bătea men^ tea {saU mentile) se vinu si eu; — fm bate capuluj ve diice mentea, ve preee- peti; o), cu 6biectu directu de fi^tie ne insuffletite, a vetem^, strică, aN infesta, aperde: brum[arabatutureuviwiele;gran- dinea cLbatutu grânde si ceUe alte bu- cate; Jodistele, secetele, dioler'a si aUe flagelle bătu de câţiva anni acista nefe- ridtaterra; lotrii batueasde dmenihru, le fura; gâscde au b&Å£utureu ordide de estutempu; — si foraoMectifdireetu, a ca- d^,a pică, a strică : bate'bnmfa;a batutu peir'a, etc. — B. cu obiectu direetu de lucruri : 1. demetalle, a bate cu maiulu sau ciocanulu, a), spre a &brică obiecte d'inelle :/efram batuferrulu,aurariia:i/^ rutu, argentarii argentîdu; Bomânii aw d^eptulu de a b(xte moneta; monefă se bâte d^in amu, argentu, ar anta; dHn ferru se batucercuri, băUie, cUie,pirone, si cAte obiecte de mare utilitate; — b). spre a a- scutî celle fabricate d'in metalle : nu tăia coi a, pentru co de multu nu e bar- tvta; seceriLe si cosele se bătu d^n tem^ int6mpu,câ se sefacamaitaiose; — pro- verb : bate ferrulu, pânO candu e calâttr lucrulu inceputu nu Iu lassă seammorte- sca, folosesce-te de inceputu si de bune desposetioni,penocanduac8st^'-anR trecu 3i peru. — 2. de căi, drumuri si alte lo- curi sau spatie, a bate cu petiohilu, cu: carrulu, cu maiulu sau alte instrumente : a), spre a le netedf, ă le fape bune de amblatu : callea este impetrata si bene bătuta; anevoia anibli pre acellu drumn, •— BAT. pentru co inco nu e hptutu; oai'a se pate beney pentru ca se nuseperda muUe gra- mitie; — de acî,6). meteforice, aamblâ, a străbate, a percurre : am batutu tote căile si ccxrr orile, fora se patu afla ce eaufam; nu teabbate d'in căUea bătuta^ Mi, co nurcii cumu va essi lucrulu; cal- leabatÅ£itaeste totudeauna ceamai scurta; câte terri si mari. a mai batutu si acestu omu; coiUulu bate câmpii ^ pădurile, băl' Hie, etc.; aeSsta vaccabate laturile , am- bla ratecita de altele; ^ta diu'a batemu podurile; bate uside, ambla.fora cape- tftniu dMn casa in casa; venatorii bătu padmtUe sau calnpii cu omeni sau cu câni, ca se scarnesca venatulu ; — de acf si ab- solntn, fora obiectu direfetn : cânii mei bcstu de minune; tota diu^a s*au auditu câni batendu in acesta pădure, amblandu si latrăndu spre a seomi vena tu: in de- scriu douedied de âmeni au batutu trei diUe, co nu amupotutu prende ned ma- coKu unu iepure; proverb : a bat& câm- pii, a Yorbf altele de ce se cade, a essl d'in subiectahi vorbirei; — a bate pădu- reÅ£e, a amblâ fora capetâniu si fâra la- CTXL -^ de unde ca substantivu compujiu : unu bate-poduri, unu perde-v6ra, care nu se mai astempera de pre drumuri, ca se si caute de lucru. —3. de vestimente, straie si ^pfe, sau materiele, d'in cari se făcu aceile^^a ; a.bate cu vergelle sau alte instrumente : ă). spre a le curetiă de pulbere sau alte necuratle, ^ allege d'în elle ce e bunu de lucru d'in ce nu e bUnu: ieaa^x^uveslimefUusilubatebene de pulbere; scoteti scaunele â!in casa si bateti'4ebene de pulbere; de trei ore bdtu scortVa si nu patu scote ptdberea d'in ea; imiu, cânep'a se topescu antâniu, dpoi se bătu, ca se se aUega ce e bunu de torsu; lân'â inco se bate, inainte dea se baga in intraie, ca st se aff^tie si se se curetie de pulbere; — b). spre a le face dese : pândiă bene bătuta, pândia rara si pudnu bă- tuta; — de acf batatut*a, fire ce se intro* ducu prin urditur'a unei stofe. — 4. de grauntie, a le bate cu câ;i, cu flagelle, sau alte instrumente, spre a le allege de paie, pellîcelle, etc. : porunibulu s'a col- lessu si s'a batutu; grânulu nostru sta inco nebaiutu; s'au imentatubune ma- \ BAT. 127 »— ■»— i - chifle de baiutu grânulu siporumbutu; pune grânu in cea piua si Iu bate bene, — 5. de pomi, a i bate, a i scutură de fructe, â– dandu in ei cu pertece sau agitandu-i : am batutu'cei doi peri, si mi au datu doue carre depere;prunet€U sebatupretomna; candu bateÅ£i pomii, luaÅ£i a mente se nu i vetemati, rupendu-le ramure; veniÅ£i se batemu nudi. — 6. de lucruri ce intra, sau se introducu, sau se. fissedia : a), a baga batendu : a bate pari, cuie,, pir o- ne; a bate cercuri launa bute; — b). a fissâ batendu : abate unabroscalaunausia; a bate una terestra , etc. — - 7. de firucte : a), a le scutura, a le dâ. diosu, batendÅ£i pomulu cu ceva : a bate ntîdle, perele, merele, etci; —b)^ a le strivi, strică, molleÅŸl :• perele si merele bătute se aU legu d'in, nebatutb, că se nu se strice si aceste-a; — de. aci^ despre parti de alle corpului, a freţă, a vetemă, a supperă, a vulnera, etc. : incaitiame?itele me bătu reu la petiore;- biefulu boU e reu batutu de jiÅ£gu la cefa; calhdu meu ereu bor tutu la petiore de ferra si la spate de sâlla; — de unde bătătura, inflatura sau impetritura produssa prin batere sau frecare multa. — 8. de licide, sau va- sele ce le ooprendu, â ammestecă baten- du-lo, agitandu-le si, de'acî, ih genere, a agită, a scutură : a bate oue; pune vinu, piperu si ardeiu in acellu^asi vasu, si bate-le bene, se se anmestece; bate bene ciocolat'a m laptde, in care ai pusu-a; abate laptele, ca se scota untu; ae unde : lapte batutu ; in acellu-asi iptellessu : a baie putineitdu; — a bate stupii, ca se essa albinele si se se scota mierea; a bate set' ai că se ^Ssa din ea Ucidulu sau farin'a; a bate ciurulu, că se fesa d'in ellu grauntiele; venttdu bate frundiele; canele-si bate coda; — passerea-si bate aripele; -r- proverb : a bate apa- in piua, a assudă in desertu; — ,9. de graun- tie sau bobe^ ferte mai vertosu, a Ie re- duce in stare licida : a bat(^ mazere, for sole, lente: fasole bătuta, (par^e deha- ricDts);— 10. de obiecte sunat6rie, a le face se sune, lovindu-le cu maiutie, cu limba Iota, sau agitandu-le : a bate toc' a, clopotulu, clopotdlulu; orologiulu bate trei ore; — de imde iu xriodu imperso- 12S BAT. nale : btxte mediulu ncptei; a bafe toVa de hataia. — 11. de părÅ£i alle corpului, cu diferite insemnari : a), a si batepep- Mu, a se lovi cu man'a in peptu in senmu de resbuhare; b). a si bate buceUe curuhii, in aemnn de nepesare si despretiu; c). a si bate capuiu cu ceva sau cu cineva, a se frem^ntă, a assudă, a si dâ mari la- bori, a se fatigi multu : multu mi qm batutu capulu se precepu ce spuni; mi am batutu indelungu capulu cu den- sviu, fer a se Iu potu induplecâ; fnuUu ne amu batutu si noi capulu cu acâsta cestioHeyfora se uapotemu scote la ca- petu; -r in acellu-asi intellessu se dice, cahdu e yorb'a de laÅ£bore intellectuale, si: ă si bate mentea cu ceva. — d). a late capulu cuiva, a st& de densulu, a , nu i dă pace, a supperâ cu una cerere : multu am batutu capulu bietei muieri, fora se ua potu abbate â!in caMea virtu- tei; muierea mi bate capulu de lune de diUe, ca seua ducu la ballu; — e). a bate ochiviu, a face impressione buna : acesHu omu nu mi bate ochiulu; acestu caUu mi bate mai multu ochiulu ca cellu altu; mie unuira lucrulu.nu mi bate o- chiulu. — 12. de obiecte dejocu, a face se merga, a răpedî, a arrunca lovindu-le cu ceva : a bate mincea,' popiculu, ăre- chi'a, porc'a, etc. — iS. de arme ar- runcatorie : a bate murU, cetatea, inta- riturile, etc. — 14. de vorbe,, tonu, me- sura musicale : a bate mesUfă, a an'etă sau dă messur'q. musicale prin batere de mâna, de petiore, etc.; a bate tonulu pre una sylloSba, a appesâ vocea pre a- cea syUaba; — 15. de saltatu, a jocâ cu focu bâtendu tare si iute in pa- mentu cupetiorele : a baie chor'a, brâidu, etc; — de unde bătui? a, saltu cu misi- care rapede si animata. — 16. la Ma- cedoromâni : a bate fluerulu sau fluer'a (cuinu dicu ei), a sufflă in flueru, a cantâ cu fluerulu. — 17. a pate telegra- fulu, a bate una telegramma, a dă, scire prin baterea fireloru telegrafului. >— 18. a si baie jocu : a), de nnu omu, a ride de ellu, — b). de unu lucru, a Iu face reu si prostu. UL ca intrans^iiivu, con- struitu : 1. cu 2a: cz). a dă mai multe sau repetite lovituri : a bate la ferestra, la BAT. II I j i usia, — de unde metaforice : a bate la iote uside, a se. ÃŽndreptă si solUcită, la toÅ£i, că se capete ceva; —6); a bate la ochi, a face mare impressione ochiloru : ' rosiidu bate la ochi mai, tare ca verdele; copUVa aceara mi a batutu tare lapchi; — c). a luă si tin6 una dfrectione, a tende, a se stringe, a se concentra, a venf continuu la. cineva sau undeva, a^ se miÅŸcă spre una parte, a inclină, a Å£inti : cartea bătea la te^e eri, astadi bate la mene; nu sciu de ce lumea bate asia la densulu; limb' a cantariuluibate la una parte; am se ccmtarescu asia de bene, incâtu se bata de la meme la tene, adeco Cantariulu sau limb'a can^ tortului se bata, se in6line de partea mea intr'a tea; acumu intellegu unde bătea vorVa tea, ce intellessu sau scopu avea vorb'a tea, unde tintiea. — ^. cu in, camu in acelle-asi insemnari că si cu !a : sorele bate in ferestra; radielelunei ba^ teau in speclulu d'in faci'a; unu dulce ventu bătea in păndiele nostre ; in mene bate foculu; cantariulu bate in usioru, in greu ; radi' a ochkdui se batain findu ochiantdui; puse' a bate in Å£inta; fad' a frundidoru incepea se bata in galbinu. —3. ou d'in : a), abate d'in palme, sau spre a chiamă pre cineva, sau spre a Iu applaude, sau spre aride de ellu : de una ora bătu d'in palme,, si nu audi se vini? candu actoriulu se presentă pre scenat toÅ£i spectatorii batura d'in palme; b). a bate d'in petioru, sau d'in impa- tienti'a, sau pentru ammenintiare si in- timidare : focosulu armessariu bate totu intr'una d'in petiore; n'am de câtu se bătu ct in petioru la ei, si toÅ£i se baga in gat^a de serpe, — c), a bate d'in huea sau d'inbujsfe, a si face se tremure buz'a, s^ in intellessu metaforicu: a fi meniosu, a remărit doiosu de ceva, a perde si duce dorulu de ceva : dSco nu tnanci acumu, multu ai se baÅ£i d'in buze de mâncare, — 4. cu prep. cw : a fi plecatu tare spre cineva sau ceva, a avS mare plăcere, a affectionă : vulpile bătu cu gainde;, co- pillulu bate cu tata seu; n'am vedutu omu dare se bata asia de muitu cu altu- nelle si nucile; fetele bătu mai multu ou mam'a, baiatii cu tatălu; copUiulu no- BAT. gtm bate tare cu cartea; — mai raru in acestu intellessu cu dupo sau spre: hote dupo mwZierîzzambla dupo mulieri. — 5. absolutu , fora neci unu obiectu cu prepositione : a) a se miÅŸcă, a sari, a tremură, a fi agitatu, a se scutură : ten' a bate incetu; aninia bate mai tare; ftwtutu boite furiosu; — b) 2l face se per- corra una distantia , a străbate , a tina una directione, vorbindu de arme : tu^ n«{u bcUe mai departe capus&a; asta arma bate bene, reu; dereptu, strambu ; — Å£) a cad^ cu potere, a veni, a se mi- ÅŸcă in una directione : bate sorele, bate venttdu, etc. (vedi mai susu). — HI. In forma pronominale , a se bate : 1. con- stniltu cu prepos. cu sau intre : a) a si da loTiture impromutate, a se maltractă reciproce : cocositdu se bate cu gain^a; ÅŸcolarii cFin una classe s'au batutu cu cei Sin alta classe; barbattdu se bate cu muierea; oUarii s*au batutu intre dcfisii; fraÅ£ii nu se bătu unulu cu ăltulu; — h) a se luptă pre campulu de bătaia : Bo- mânii se batura cu Turcii; — de acî, in genere, a se luptă cu unu adversariu o* re-care : ase bate cumortea, a fi in ago- nia; a se bate cu mori de ventuzzzcvL ad- versari sau greutăţi imaginarie; — pro- verb. : a se bate in parte; a se bate si luptă, asia co neci unulu nu invinge pre cellu altu ; — c) a fi in stare de bellu : Sussii se bătu cu Turcii; — d) absolutu, fora ct4 : a fi bellicosu, a avâ coragiulu de a se bate : popor ele invetiate cu pacea a nevoia se bătu; Francesidu se batebuc- ctirosu. — Caută inse a destinge bene relationea obiectului nece^sar^u, cerutu de verbu in ÃŽnsemnările descrisse, de relationea obiectului de instrumentu saa moda , care inco se espreme de regala prin cu : a se bate cu petre , cu tunuri, cupusccj cu pumnii f etc; taurii se bătu cu comele, caii cu petioreU si cu gu- r*a, etc., care inse, spre a incongiurâ ambiguităţi, se espreme si cu alte pre- positioni, mai vertosu cu in: ne batemu in cuvente; berbecii se bătu in capete; ne vomu bate, deco vrei, in lande; — meta- forice : a se bate cu una buccataj cu una placenta , etc., a si pime poterile, ca se M mance tota, a se adoperă ca se mance BAT. 129 mai multu d'in ea ; — 2. in intellessu reflessiru : a) a si dă sie loviture : a se bate cu pumnii in capu , a fi desperatu ; a se bate cu pumntdu inpeptu, a arretă, co vr^ a si resbună; — b) construitu cu la si de, a se lovi, a se frecă, a se vete- mă, a se vulnera : boulu se bate la cefa de jugu; ccdlulu se bate la spate de siea; costde callului se bătu de opritori^^cal' lulu se bate la coste de opritori; pomele se bătu de paretii camdui; absolutu : callulusebate;zz:seeo83esGej selovesce cu petiorulu de petiaru; -- variatele con- structioni arrâta , co in assemeni frasi verbulu se pote luă ca reflessivu-pas- sivu. — 3. in intellessu neutru : a)tk& agitatu, a se miÅŸcă continuu si e« viva- citate, a treniiură, a se scutură, a sari, a saltă , a palpită , a se svercollf ; a se frâmenta : scossu d'in apa pescde se bate pre uscatu,peno more; tota noptea m'am boitutu in patu, fora se potu tn- chide ochii; eh vedi cumu se bate linib'a serpelui in gur'a lui; passerUe si alte a- nimali injungJUate se bătu mai multe momente, peno se mora; — speciale : pescele .se bate, sare prin apa sau afora d'in apa, sau : e in caldur'a de impuia- re ; — b} in speciale pentru părÅ£i de alle corpului : ochiulu, sprincen'a, pep" tulu, verCa, anini a se bate; deÅŸertele caU Itdui se bătu infricosiatu. — Espressio- nile de forma pronominale dicu mai multu ca celle de forma simpla : anim*a se bate este ujia espressione cu multu mai energica de câtu anim' a bate; ani" m'a se bate numai candu e attensa de bucuria mare, de spainaa , de frica , de veri-ce alte sentimente vine si tari; ani- m'a bate totu de a un'a in starea ei nor- male. De assemenea ven^a,pulsiâu baiu in starea loru ordinaria si normale, se bătu inse numai in parossismulu frigu- reloru; — c) construitu cu prep. cu , a affectionă , a avâ mare plăcere sau ap- plecare pentru ceva sau cotra cineva, a se occupă seriosu : &ar j^a^u meuseba£e multu cu alle casei; copUlulu nostru se bate tare cu cartea; — inse, spre a inlatură ambiguităţile, se pune mai bene dupo , sau alte prepositioni analoge: se bate dupo placente, etc; coci cu placentele 9 130 BAT. ar insemnă a se adoperă se U mance. Yericumu, de câte ori nu e t^ma de am- biguitate, e de preferitu form'a prono- minala ca mai energica de câtu cea sim- pla, cumu s'a arretatu mai susu : se bate cu strabun'a sau dupo strabun'a, dice mai multu ca bate cu strabun'a. — d) eu la, a se indesâ, a allergă : ve bateÅ£i la castigu, si fugiÅ£i de peracre, muscele se bătu la miere, — espressione mai e- nergica de câtu bătu la miere; — e) cu de, a se apperâ, a allungă de la seno, a se scuturd batendu-se cu ceva : batete bene de pulbere; caii si boii se bătu cu cod' a de musce; — Å£) cu pre , a afifectâ, a dori ferbente, a se certa, a se luptă, a se intrece care mai de care se. capete unu ce : toÅ£i se bătu pre domnia, pre mimsterie , pre functioni ; mtdti se mai bătu pre fnân'a acestei formase si avute veduve; eredii se bătu prerefnasulu mor- tului. 2. BATERE, s. verbale , actionea de a bate sau a se bate, in t. s. verbului. BATETORIU, batetura, etc., vedi 6a- tutoriu, batutura, etc. BATEZARE, batesatoriu, batem, ve- di baptezare, etc. * BATHOMETRIA si batometna, s. f., franc, bathometrie^ arte de a me- surâ cu bathometrulu. ♦BATHOMETRICU si batometricu, adj., franc, bathom^triqae 9 relativu la bathometru. * BATHOMETRU si batomctru, pL-c, s., franc, bathom^tro , îtal. bat<>inctro (d'in pdt^<;=profunditate , si (i§Tpov= mesura), — instrumentu de mesuratu profunditatea marei. BATIA, s. f., (batere), — la macedo- români lovitura cu palm'a, palma, ala- pa, franc, sonfftet. BATISIORU si bctisioru, s. m., demi- nutivu d'in batiu : b5,tiu mîcu, bacilluin. BATISTA, s. f., franc, batiste, ital. batista, — pândia de inu forte suptiro, numita asia dupo Baptistuz=.Batistu, antâniulu fabricatoriu de ac(5sta pandia. BATIU, pi. bătie sau beÅ£ie, {batere) baculus, seipio, fustis, franc, baton, gourdifl, badine; —buccata de lemnu mai suptire ca Wi'a, mai grossa ca vergcll% BAÅ¢^ servindu: 1. a bate pre cineva sau ceva : Vau batutu cu bătiulu, nu m pahn'a ; a rupe mai multe beÅ£ie pre spinarea cuiva:=> a Iu bate ren; copiii cu beÅ£ie bătu porc' a, popiculu, etc.; — 2. a se bate, a se ap- perâ : cu batitdu ne apperămu de câni; candu sare caznele la tene, iea unu batiu si da in ellu; — proverb. : a gasitu satM fora câni, se preambla fora batiu,'=ză'in prosti'a altoru-a face ce vr^; — omu cal- lare pre batiu, fora neci una stare si fora stabilitate; — 3. a se redimâ in mersu : betranii porta beÅ£ie; este asia de betranu, in câtu abia merge in batiu; cei cu pe- tiorele mm nu potu ambld decătu in be- Å£ie, — 4. a incallecâ pre densulu: copil- Itdusi face callu dinveri'Cebătiu: — pro- verb. : a face pre cineva se amble callare prebătiîi,=:Q. Iu farmecă, a i luă mentile, espressione luata de la farmecatoressele nostro, despre cari se crede, co prin far- mecele seUe potu inspiră amantiloru asia de mare doru si focu, incâtu se-i fa- că a venf la momentu, si in veri-ce modu, chiaru callari pre bitiu. — 5. iu genere la varie si diverse usuri : a mestecă ceva cu unu batiu, a infiră collaci pre unu batiu, etc. BATOMETRtA, batonwtru; vedi : ba- thometria, bathometru. BATRACELLU, s. m., dominutivu d'in batracu; vedi batrachu, * BATKACHIANU,-a,adj. (parpa/oc =:brosca), franc, batracien; ce se tine de brosca, care s^mena cu brosc'a; &a- trachiane-=zbatrachi, (vedi batrachu), a patr'a ordine d'in classea reptililoru , care are de typu brosc'a, - * BATRAOHITE, s. m., (pflicratio; 1. ca participiu passivu d'in batere, cu t6te ÃŽnsemnările acestui verb» : copillulu multu batutu se invetia cu bă- taia, de nui mai face acesta-a neduna impressione ca medilocu de correctione; grânele bătute de bruma se strica, ter- murile inariloru sunt tare bătute de ven- turi; inimicii bene batuti ceru pace; po- durelc impetrate si bene bătute sunt bunu m^iu de communicatione; batutu la capu de fumulu vinului, nu mai scii ce faci, de ammetltu ce esci; calica bătuta de toÅ£i este cea mai secura; ne amu infundatu in locuri nebatute de petioru de omu; 2. ca supinu sau cu intellessu activu, in BATJ. tote insemnările verbului batere ca ac- tirn : instrumerUu de battdu granu, de hdidupodidtij de batutu am; arme de bahUUj vergdlede batutu ctdpabUii; vasu Jnmu de batutu laptele in ellu, etc; sau eaintellessu passivu, in acelleasi insem- nări :porum&u uscatu st bunu de batutu, pentru atâtea strangarie esci bunu de hatutu la trei coste; 3. ca substanti vu : 6a- Udidugranului, grâtidinei; batutidu ven- BAT[JTUBA, s. f.^rfjrberatio , pnl- tttio; snbt^men, trama; callus; pari- Mitnn; 1. actionea ,de a bate sau de a se bate : batuiur'a venei; inse in acestu intellewu se dice mai ^ydtu bătaia , iro hatttttira se iea de regiR : 2. ca re- soltatu allu actionei de a bate , ca ceva prodnssu prin batere, si in speciale : aj came intarita sau buba produssa prin batere sau frecare, la mâne si la petiore mai allessu : de multu lucru palmele lui suntplene de batuture; incaldamentele strimte făcu batuture la petiore; una ba- tdura infiicosiata s'a facutu pre spina- rea cdlului d'in bătaia sellei; b) locu hatutu prin multa calcare sau batere CQ alte instrumepte, si mai vertosu locu d'inaintea casei, care prin multa cal- care de vite si de omeni se bate bene, asia in c&tu nu mai cresce erba pre den- solu : vitele $iau inco in batutura; vedu adunaÅ£i muln omeni in batutura, la noi; a stok vitele d'in batutura; c) firulu de tortu ce se bate in urditur'a pandiei : hatutur'a acestei pandie este de bum- hacu, ero urditur'a de inu; d) ramure uscate picate d'in arbori prin bătaia Tentului sau a omeniloru : nu e per-^ mssu a tată lemne dHn acesta pădure, ci a se folosi numai de batutura. BATUTUBIRE,-e5CU, v., pavlre, fi. itaeare; a face unu locu battîtura, a Iu hte bene cu petiorele sau cu maiele, a Tapplanâ sau netedi bene. BAU, voce cu care se sparia copillii: compara ital. bau, cu acea-asi ÃŽnsem- nare; acea-asi voce serve inse si pentru joeulu de ascundere, cu care se desfeta mulÅ£i copilli; in fine cu bau, bau, se imita si urlatuln lupului; in latinesce essiste, trassQ d'in acea-asi fontana, si unu BEA. 188 t verbu : banb»ri=:latrare, urlare; in ro- manesce inco se dice iatiere pentru ur- larea lupului; se dice inse si auire, cu acellu-asi intellessu, trassu, cumu se vede, d'in au, nu, voce cu care inco se imita în speciale, si mai desu de cătu cu bau, urlatuln lupului. , BAUIRE,-i^5cw, V., a urlă ca lupulu, (vedi bc^u). * BDELLA , s. f. (p5ăXKa=lipitore, d'in p8diXXetvz=sugere) , 1. nume cfrse da une ori, in scientia , lipitor^; 2. ar- borele care da bdelliu; 3. genu d'in fa- mili'a bdellatdoru acaridi^ d'in cari u- flele specie se afla adesea sub petre; 4. genu d'in {amilV 2Lhirudinateloru, allu cărui typu este bdeWa de Nilu, care traiesce ca părăsita pre crocodilu. *BDELLAKIU,-ia, adj., care are ven- ^pse^a ideM'a=:lipitorea; de aci in pi.: bdeUarie, familia de vermi intestinali o- podi, cari se punu in miÅŸcare , ca si 2t- pitorile, prin doue ventuse assediate la celle doue estremităti alle corpului loru. * BDELLATU,-a, adj., care s6mena cu una 6deKa=ilipitore; de aci plur. : bdellate, familia de animali d'in ordinea acaridUoru, care are de typu genulu bdella; tote animalile de acesta familia locuescu .sub petre, si e probabile, co elle se accatia de alte animali, ca se sugă sânge. *BDELLIANU,-a, adj., care se tine de natur'a bdelleizzlipitoTeU de aci in pi. bdelliane, sectione d'in famili'a hiru- dinateloru, care are de typu genulu bdella, ♦BDELLIU, s.m., bdellimn (pSăXXtov), substantia gumoresinosa, care esse d'in unu arbore numitu bdella, genu de fenicu, si care se usitâ forte multu in medicina, astadi inse se usita nimiai in veterinaria. 1. BE, numele cellei de a dou'a lit- tera d'in alfabetulu romanu, (vedi lit- ter'a B). 2. B% vedi bee. * BEATIFICABE, v., beare, beati- ficare; a face beatu, a ferici cu fapt'a, sau cu cuventulu, a face fericitu. * BEATIFICATIONE,*s. f., beatifi- catlo Å£ actione de a beatifică.. * BEATIFICATOEIUr^orto, s. adj., 134 BEC. beatiacator^beatiacans; care beatifica, face fericitu. ♦BEATITUDINE, s. f., beatltndo; stare de beatu, de addeveratu fericitu. * BEATU,-o, adj.,beatus; pre deplenu multiamitu cu sene si ea starea s^, care se semte perfectu bene, addeveratu fe- rice sau fericitu; inse /encejzrfelix, con* formu etymologiei, espreme mai multu buna starea ^materiale, successulu, for^ turfa huna, etc., pentru addeverafa fe- ricire, ojre stă in despositionea suffle- tului, cuventulu heatu, ca essitu d'in a- cea-asi fontana cu hene, bonu, etc, este una espressione mai cuvenita si maî propria. Cut6teaceste-a la antici se iea si in locu de avutu, de unde pare co s'a nascutu si form'a begatu, apoi bogatu. * BEBACE si 6i6a(?r, adj., bibax; ap- plecatu a bee sau suge multu : omit be* bacez=heti\u; charteia 6(?&ace=i:charteia ce suge si ingliite bene. * BEBACITATE si bibacitate, s. f., bibacitus; calitate de bcbace. BEBIONE si bibione, s. ra., biblo; musca ce se nasce in vinu. BEBRU (prin strămutarea lui r : brcbu)^ s. m., bobrus si liber; specia de animale amfibiu, castoru. BECABUNGA, s. f., verouîca b«ca- buiiga lui Linneu; specia de vcronica recommendata de medici ca antiscorbu- tica ; ea cresce pre longa ape stagnanÅ£i, inseparabile de nasturtiulu de apazz, franc, cresson, cu care deco se confunde si se ammesteca in marc cantitate, pote casionâ doreri de veutre, vomite, diar- reia si alte relle. * BECADRU (reu, bccaru) , s. m., ital. bequadro, franc, b^carre ; semnu musicale, care mai antâniu avii form'a de unu b micu cadratu, si căruia in urma se adausse, la drept'a, una liniora ce descende indiosu,symmelricacu ceaca- ro,la stang'a lui b, asccndc in susu ; pusu ÃŽnaintea unei note musioale, bccadru re- pune not'a in tonulu seu naturale, adcco destruge eflectulu accidcntiloru asia numite bemolle si diese, scadendu cu unulu sau douc semitonuri cliromatice not'a ce are diese sau duplu diesc si inal- tiandu de asscmenea pre cea ce are 6e- BEE. molie sau duplu bemolle; — in vechi^a no- tatione musicab gregoriană becadru re* presenta modernulu si naturale. * BECHICU,-a, adj., pY)xt%<5«:=:pentru tusse, d'in 6i^£— p>jx^<;c=tu8«e); care e bunu de tusse, vorbindu de. plante si remediele bune Å£)entru allinarea tussei. * BECHIU, s. m., beohlDm.-^piJx^ov (d'in* PyJS—Ptjx^îc^ tusse) , specia de planta, tussilago farfara lui Linneu. BEE si be, bee; onomatopeia, prin care se imita yqiea ouilora ; de acf si verbu : beeire Sdi.\u)eire, beiescuz=i2i, sherd ca ouea, cu tote co beire pote fi in locu de belire, cu l moiatu chiaru si d'iri ne- cessitatea djftinctionei de inteilessu, spre a nu se confunde cu cellu altu beU Urez=:2L kiâ pellea; belirecusberare ar fi una alta forma d'in latinesc, belare^ care, ca si balare, se dice de sberetulu ouiloru; cea-al ta forma romanesca, trassa d'in latin, belare, este berare, de unde compusulu S'berare, BEEIRE, V., vedi bee. BEEBE si contractu : bere, v., bl- bere, ital. bcvere si bere, ispan. si port. bcber, pro vene. beuro, vechiu franc, boirre, nou franc, boiro (in tote lim- bele romanice asia ddro form'a latina : bibere s'a alteratu mai multu sau mai pucinu, conformu cu scambationile , la cari, in fiacare d*in elle , Bunt suppuse soniu*ile clementarie; in limb'a ispa- nica si cea portugalica s'a pastratu form'a latina ca mai bene; acea-asi forma, bebere, ar caută se fia in limb'a nostra, ca si in cea italiana ; dero prin transformările, la cari, in amendoue limbele, este suppusu b, (vedi litter'a B), form'a bebere a cautatu se se reducă suc- cessivu la : bevere.beuei'ef beere, berc; de a- cea-a pentru esplecarea ca mai usiora a formeloru do conjugatione, cari, in ace- stu verbu, păru estraordinario, caută se se ide, in limb'a nostra, ca tema funda- mentale, form'a : bcu-crCj d'in care prc- scntele indicativului : beu'Uzz:bcu (reu : beau)^ beU'iz=.bei, bcu'e'=J)e'C=bc, beu^ onuzzLbC'emuznbemu , beU'Cti^:=:be^eti=:i betij bcU'U=zben; presentele subjuncti- • vului : se beu-uzzzse beti, (reu ; se beau) se beU'4:=se bei, se beu-a-zzsehea, se beu-e* BEK mu:=:s€ le-^eniuzzzse • bemuy se beu-eti^z se be-dizz.se beii, se beu-a^zse bea; im- perativu : beu-ezzbe^zzibej beu-eii:=zbe- di=bdi, beu-a^zbea (se bea); perfectulu beii'i este regulata; de assemenea si sapinnlu beu^tu; inse beuere sau beere are in romanesce, ca multe alte verbe, si una a dou'a forma de supinu, cu in- tellessulu de curatu adiectivu, form'a : beuduzzbeetuzizbetUf care se p6te Usioru esplică si d'iu latinulu bibitus, de unde deriva apoi beÅ£ia, betivu, etc.);— L pentru omeni si alte animali, a sorbi cu gur'a si inghitf pre gutu unu licidu orecare : 1. in genere : pitele, ferele si alte ani- nwJibeu apa; omenii bcu nu mânai apa, ci si vinu, rachiu, cafea, la^te; unii mneni beÅ£i si tutunu (nrtragu pre gâtufumulu tutunului); spre a si păstră vocea, can- iatorii beu oua nuntai trecute prin spudia (zzbeu albusiulu sigalbinusiulu oualoru pucinu copte); — ca obiectu reale la ver bu- ia beere sta de regula numele litidului sau gazului beutu; inse forte adesea se pune si continutoriulu beuteloru in locude beute insesi : calhdu a fostu asia friptu de sete, in cătu a beutu patru gallete; asia desetosu mm, co asiu bee 7nai multe cofe de apa; nu e bene a bee cupa dupo cupa, ci, dupo ce ai beutu un'a, aÅŸtepta cătu-va pcno ce se bei alfa; — ba chiaru si pretiulu beuturei in locu de beutura insasi : cinci lei a casHyafti astadi, si pre toÅ£i i a be^ i^u; am unu leu si wcu se Iu beu; ma e $c betivu, in cătu e in stare se si bea si caciidVa d'in eapu ; de acf espressionea si mai cutediatoria : a bee pre cinevazzvL bee pro comptulu lui, a Iu storce de bani prin beere pro spesele lui; — obiectulu reale stă adesea, pre longa beere, cu prep. d'in : a bee d'in fructulu vitid; cifie a beutu d'in acestu vasu? cumu as'i bee, d' in cellu vinu rosiu si riditoriu! anwndoi amu beutu, bcmu si vomu bee d^in acca-asi mpa a fericirei si a neferidrci , etc; difforenti'a de intellessu intre constiiictionoa cu d'in si cea fora acesta prepositionc este usiora de perceputu : cine bea cup'a, ua bee senguru intrega, bee sen- gt^ru totu continutuUu ei; cine bee dHn «ftw, bee numai una parte dHn conÅ£i- BEE. 135 nutulu ei; tmpar^eacestucontinutu^î cu altu cineva; e de observatu inse, co nu totu de un'a dHn de pre longa beere are intellessu pa^itivu, ci adesea espreme simplu instrumenttdu cu care , sau va- sulu d'in care se bee : callulu a beutu ap' a dHn gcăkta , boii beu apa d'in ui- tuce, etc, instrumentu sau vasu, cari se construescu, pre longa beere, si cu prep. cu sau in : bemu vinu cu cupe {in cupe sau d'in cupe) de auru; nu mi place a bee apa cu vasu sau $in vasu de pa- mentu; cu mare plăcere bemu unu bunu vinu dHn vase de cristallu; — locutioni : a bee cu sete, a bee pre neresuf /late, pre resufflate, a bee grossu (=multu); a dă se bee:=:3, ofFeri beutura, a adapâ, sau : a dâ vinu sau bani de beutu; a dă de beutu, in acestu d'in urma intellessu, este una espressione mai usitata si mai clara de câtu : a dă se bea; a bee apa, pentru cei caduti in apa, a inghitf apa, a se innecâ, ingliitindu apa; 2. in parte: a bee vinu sau alte spiritose : se ma^- cămu^ se bemu si se petrecanu cu voia buna; a bee in sanetatea cuiva, intru nieitiori'a cuiva; si in speciale : a bee fora mesura spirtose, a fi betivu : tote daru- rile rclle le are acestu omu : nu numai joca cârti , dcro si bee infrieosiatu; bei de ii perdi si mentile; cine are uritiostdu daru de a bee, crede co more, deco nu va bee intr'una di. II. applecatu la fientie ina- nimate, a sorbi, a suge, a inghitf : este una specia de chartcia , care bee forte bene; arenda bee multa apa; luntrea ere" pata bee apa s^i se pot e cofundă d'in unu momentu in §itulu. BEETIA si beÅ£ia, s. f., ebrietas, e- briositas, vinoleutia; 1. starea de ame*- tirc in care se afla cellu ce a beutu pr^ multu vinu, rachiu sau alte beuturi spir- tose si amctitorie; de acf prin metafora, amctire, essire d'in menti, orbia a men- tei produssaprin verî-ce passione desfre- nata sau prin escessu de plăcere : in be- Å£iva furiosei selle menie nu mai scie ce face; orbitu de beÅ£i' a jocuiui de cărÅ£i, ai fi in stare se ti dai si copiliÅ£i in cărÅ£i ; in beti'a sângelui barbarii soldaÅ£i nu mai respecta ned sessu,n€ci etate; 2. pe- trecere cu beutura nemesurata , orgfa , 186 BEL. BEL. escessu de mâncare si beutura : înainte de deluviu omenii petreceau in beÅ£ie si in desfrenări de totu genulu; a duce in- tr^una betla^riz?^ se imbetă. continua; a face beÅ£ia; 3. passione de a'bee spiritose : beÅ£i' a este unulu d^in celle septe peccate mortali; dartdu beÅ£iei esta^cellu mai m- ritu d'in tote darurile relle; — beÅ£ia, ea derivata d'in bitu, este una espressione adecata pentru insemnarile de sub 1 si 2; 4ro pentru insemnarea de sub 3, form'a betivia , derivata d'in betivu , ar fi mai cuvenita si mai propria , de orece betia^ ca si bitu , espreme numai starea unui omucare intr'unu momentu data a beutu pr4 multu ; ăro betivia, ca si betivu, es- preme despositionea passiooata de a bee pr6 multu. BEETIUOSU si betiuosu^a, adj., era- poliB deditiis $ preste mesura betivu, be- tivu gretiosu. BEETIVESCE, si betivesce, adv., e- brio8ornm modo; ca unu betivu, relativu la unu betivu. BEETIVESCU si bctivescu,-a , adj., 1. rÅŸlativu la unu betivu, de betivu : fap- te si cuvente betivesci; 2. puiu , fiiu de betivu, applecatu cuiva ca cumu d'in nascere ar fi predestinatu a fi unu be- tivu- BEETIVLA. sibetivia, s. f., vedi beetia. BEETIVU si betivu,-a, adj. s., ebrio- 8118^ bibaxy Inebrians; 1. applecatu a bee pre multu, care are passionea de a se îmbeţâ cu spiritose : betivu imperatescu =:betivu forte mare; 2. careimb6ta, care adduce beÅ£ia : vinuri tare betiveznyinuri tare imbetatorie. BEETU si betu,'a, (la Moldoveni pro- nuntiatu : bătu, bata; vedi, pentru form'a cuventului, verbulu beere), adj., ebrius, Tinolentus; care a beutu spiritose sau alte beuture ammetitorie in cantitate asia de mare, in câtu si a perdutu men- tile ; de aci si metaforice, ammetitu, cu mentea orbita de veri-ce passione sau de veri-ce escessu de plăcere : betu de mun- drla, de menta, de sânge, de plăcere, de amore, de rcsbunare, etc. (vedi si beetia). BEIRE, V., vedi bee. tt BELARE, V., lat. belarezzbalare =a sberă, vorbindu de oui; radectna a I »i MUJ I cuventeloru : s-ber-are, beretare, etc. (vedi in Glossariu : baretare, baretalo- riu, etc, si in Dictionariu : bee). 1. BELL A, s. f., appellatione ce se da la oui in genere, sau la ouile bellane in parte; dupo antani'a ÃŽnsemnare caven- tulu sta in relatione cu latin, belare (vedi belare); 6ro dupo a dou'a insemnare se refere la latin, bellns^ belU, (vedi in Qlossariu : bcdanu, si in Dictionariu : 2. bellu). 2. B^LLA, s. f., bellnai animale sel^ batica, f^ra infricosiatoria prin mărimea si selbateci'a sea; de aci applecatu si la vite, gi chiaru la omeni : băla de omu, bella spurcata de omu; — la unii Ko- măni e d'in syllab'a iniÅ£iale se aude asia tare deschisu ca si a : balla; 4ro la alÅ£ii ca o mestecatucu a : bolla; sub acesta d'in urma forma forte desu applecatu la vite cornute, la boi si vacce mai vertosu : cea, bolla; aisu, bolla. * BELLADONA, s. f., atropa bellada- na lui Linneu; planta cu proprietăţi nar- cotice destuUu de violente, adesea pres- crissa de medici; baccele ei assemini ca ceresiele negre, de sapore dulcida, au fostu adesea causa de inveninare, mai vertosu pentru copii. '*' BELLABE, v., bellare;a portă bellu, (vedi 1. bellu). * BELLARITJ, s. m., bellarinm; ap- paratu beUicu, (vedi 1. bellu). * BELLATORIU,-^orza, s. adj., care porta bellu, care se lupta, (vedi H bellu); ce serve la portarea unui bellu. * BELLATRICE, s. f., bellatrix? lup- tatoria, bellatoria. BELLAURU, s. m., bollua^ draco; vedi in Glossariu : balauru. BELLICOS[J,-a, adj., bellicosus; a- nimatu de spiritul ii de lupta, cui place a se lupta, cui nu e frica a infruntâ pe- riclele luptei iiv bătaia, valenÅ£e, ani- mosu, plenu de coragiu : omu bellicosu, natione bellicosa; străbunii noÅŸtri au fostu poporu forte bellicosu. * BELLlCD,-a, adj., bollieus; rela- tivu la bellu, (vedi 1. bellu) : consiliu bellicu, disciplina bellica, preparative bellice, cântece 6eK/ce;— uneori ou acea- asi insemnare ca si bellicosu. BEL. BELLIGEBÂNTE, adj., belUrerans; care porta beUu cu altuia : poterile bel- UgeratUif cari porta bdlu un'a cu alfa. * BELLIQERABE , v. , belllgerare (k6llBBi=:l. belln^ si getere^zportare); a port& beUuy a fi in stare de ostilitate bellica : a beUigeră cu vedniij d belii" gerâ cu fortun^cL » BELLIGEBU,-a, adj., beUiger;care hdUgera, porta beUu, se lupta in bătaia. ♦BELLIPOTENTE, adj., belllpo- teii$ potente in &eZZtt : dieulu bellipotente. * BELLISONU,-^, adj., belllsonng; careresuna de scomotulu armeloru; care da soDuri bellice : cântece bdlisone. *B£LLONA, s. f., bellona; diea a bâMui, in mythologia. BELLOSU,-a, adj., vedi bdluosu. * 1. BELLU, 8. m., pl.-«, bellum (ve- chia forma âueliumzzduellu, care se dice astadi numai de lupt'a intre doue per- sone senguratice), ca oppusu la pace, stricare a buneloru relationi d'intre doue popore, stare de ostilitate intre doue terri : a portă beUu cu cineva, a fi in bellu cu cineva, a declară bellu cui^ va, a tnerge cu bellu assupr'a sau contra cuiva; a administra, derege sau conduce unu bellu; omu destinsu in pace si in heliu; bdlu complitu, inversionatu, bar- haru; — prin metafora, stare de inimi- cetia, de ositilitate in genere : intre ca- tMsie si sioreei e unu bellu naturale; mviUi susÅ£inu, co in lum ceste unu bellu perpetuu dllu totoru-a contr'a totoru-azzL (bellom omnium contra omnes); — bel" Um este proprie starea de ostilitate sau unmicetia, care pote adduce bătaie si lupte complite intre belligeranti; d^ro ^oue terri se potu află in stare de bellu ^ cursu de tempu indelungatu , fora se "icepa ostilităţile, fora se si d6 ba^lle ; ^ii d^ro bellu differe, in intellessu, de w/^te, haiaiok, etc., precumu differe cau- s a de effectu, de sf bellu se i6 forte a ^^ prin una metafora din celle mai ^Damuni, in locu de lupta, bătaia, etc. .2. BELLn,-a;adj., bellns; cademi- putivn (i'u^ benuB=b9nDB; latin, bellas J^nina proprie : in buna stare , care e Å¢^^\ de acf : care e bene in respectulu *^nnei, si a nume : gratiosu, placutu , BEM. 187 delicatu, amenu, amabile, etc; cu ace* sta ÃŽnsemnare a trecutu si la noi in de- rivate ca : bella, (vedi 1. beUa)^ bellanu, bdlanellu, beUanioru, (vedi bellanu ia Glossariu); in alte limbe sorori : ital. bello^ franc, beao si bel, cuventulii are ÃŽnsemnarea romanescului formosu sau frumosu; in acesta ÃŽnsemnare s'a luatu si la noi in espressionUe : bdle'îitterey fteZfe-or^izslitteratur'a ca mediu de es- pressione a /brmosttZuî/artile cari au de obiectu eqwessionea termosului : poe- si'a, pictur'a, statuari'a, sculptur'a , ar- chitectur'a. BELLUINU,-a, adj., belluinns; de bdlci, relativu la una bella, (vedi 2. bella). * BELLDOSU,-a si bellosu,-a, adj., bellnosQs; plenu de belle, de f^re mbn- strose, (vedi 2. bella), BELU si abelu, s. m., pl.-e (pdXo<;= sagetta); 1.1a Macedoromâni : petricea rotunda, cu care se joca copillii, arrun- candu cu dens'a in alte assemeni petri- celle; 2. lemnisioru taiatu pedisiu la a- mendoue capetele, cu care se joca co- pillii, lovindu-lu cu unu batiu mai mare la unulu d'in capete si facundu-lu astu- fellu se saria in aeru (compara, franc. b^le cu acea-asi ÃŽnsemnare , cumu si drichia d'in Glossariu). * BEMOLLE, s., ital. bemolle, franc. b6mol; nota musicale in forma de b, care se pune ÃŽnaintea altei nota, ca se arrete co tonulu espressu prin acesta nota e de scadutu pre diumetate; candu bemolle se pune la chiaia, atunci not'a ce cade pre lini' a, pre eare stă bemolle, se cânta scaduta cu una diumetate de tonu; bemolle asia dâro este contrariu , prin intellessu, lui becadru; duplu fte- moKe=caracteriu musicale compusu di'n doi bemolii, care pusu ÃŽnaintea unei note arreta, co acea nota e de scadutu cu doue semitonuri; — ^in notationea musi- cale gregoriană bemolle arreta, pre 11- niele basului, modernulu si bemollCf in oppositione cnbecadru, care, i^ac^HÅ£asi notatione, representa si naturale. * BEMOLLIAKE, bemolliu, si * BEMOLLISARE, bemoUisu, v., a ÃŽnsemnă cu bemolle una nota musicale, fia prin accidentia, fia la chiaia. 138 BEN. BENE (pronuntiatu : bine , si pre a locurea : ghine, si chiaru : gine, jine), adv. si s., bene, bonnm; ital. bene^ firanc. bleDy isp.bi^n, pro vene. ben, portug. bem; deÅŸi allu nostru ft^n^ este latin, bene^ ad- verbiu d*in benos, alta forma in locu de boDDS, (vedi bonu, 2. belluj hi sau bis, des sau dis)-^ cu tote acestea cuventulu romanescu are chiaru ca adverbiu una estenÅŸione si varietate de intellessu mai mare de câtu adverbiulu latinescu; apoi bene are, in romanesce, si intellessu de substantivu, care lipsesce latinescului bene; acestu intellessu allu cuventului nostru se accopere in parte, in latinesce, prin form'a neutra bonnm d'in bonus , luata ca substantivu; 6ro in celle alte limbe sorori form'a adverbiale se i^ ca si in limb'a nostra, cu intellessu de sub- stantivu; inse^ precumu latin, bonum, asia si ital. ii bene sau franc, le bfen, au,' pre de una parte, una mai mare e- stensione de intellessu, 6ro pre de alt'a una estenÅŸione mai mica, cumu se pote ved6 mai apriatu d'in desvoMrile detaliaÅ£i ce urmedia;— ca derîvatu d'in bonu, bene are intellessulu multiplu si variatu allu acestui adiectivu, (vedi 60- ww), intellessu contrariu, in celle mai multe caÅŸuri , celui ce are reu, luatu de asseminea si ca adverbiu si ca substan- tivu, 6ro in unele caÅŸuri, si a nume in compositione,(vedi mai la valle), contra- riu cellui ce are adverbmlu male : I. ad- verbiu : in modu satisfactoriu, in modu sufficiente , asia cumu se cade sau cere natur'a, scopulu, ordinea, mentea legea, dreptatea, etc. : A) in genere : agru bene lucratu, casa bene edificata, ameni bene amiaii, militari bene disd- plinati, omu bene capuitu, cu tote celle (fc lipse, bene imbracatUj bene mancatu, bene beutu ; a tine matte be^ie, a vede si aidi forte bene; a mancă sibec forte bene; a depinge si desetnnă bene; a gubemă si administra hene unatcrra; a plouă si ninge bene; a dormi bene; a digere forte bene; a cugetă si a judică bene despre tote lucrurile; a semti siprecepe bene tote eăie ni se spune; a invetiă bene pre cineva, a invetiă bene ceva, etc; —B) in particulariu : 1. in modu utile : BEN; a vende benez^SL vende cu folosu, a cum- peră benezza, cumperâ effânu; in amen- doue espressionile inse bene pote av6 si ÃŽnsemnarea mai diosu desvoltata, adeco ÃŽnsemnarea de indestullu, mtdtu; corn* para si : latin, bene emere , bene vedere^ ital. aboon mercato, franc, ă bon mar- eh6; negotiulu teu merge bene, allu meu merge fârte ren, negotiulu teu prospera, dandu-ti folose; — 2. in modu fericitu, prosperu ; cu fericire, in modu placutu, dupo dorenti'a animei : am callatoritu hene si am adjunsu bene; a trai bene=z^ petrece bene, in intellessu materiale, a se buccurâ de tote plăcerile , ce potu procura medilocele materiali, large si indestullatorie, sau : a av^ traiu feri- citu ; nemenea nu e pre deplenu bene in lumea acesta-a, pre deplenu fericitu si multiamitu; netnenepre lume nu emul* tiamitu cu sortea sea, ci fiacare crede, co cditu-a e mai bene de câtu siesi;-^3. cu indestuUare, in modu sufficiente, comu si câtu se cade, si de aci : tare, f<îrte, prea ; in francesce mai vertosu acestu intellessu este ca mai desvoltatu : bîen ^randÅ£ hienhonzrforte vmre, forte bunu; ddro si in italianesce nu e mai pucinu usitatu; in latinesce occurre de asse- menea f6rte desu : dolor bene magnus, dorore forte mare; bene pra^bere, a dâ multu si cu indestuUare; la noi inco resare acellu-asi intellessu : a) la par- ticipe : spata bene ascuÅ£ita, lapte bene prensu, cuiu bene battdu, mâna bene depi'ensa, nodu bene strinsu, grânu bene macinatu, lente bene bătuta, oua bene rescopte, otnu bene hnbuibatu si imbetatu, callu bene strinsu in curcile, dorore bene setntita, lectione bene invctiata si prece^ putai carru incarccdu, si bene incarcatu; bene sciutu, bene cugetatu si rumegatu; repetitu : j/iperu bene, bem pisatu, etc; mai raru sta hene cu acestu intellessu la adiective proprie : vasu nu benepîlenu, nu de totu plenu;— i) la verbe : a as- cunde bene, a ascunde tare, asia in câtu cu greu se se pota afla ce s'a ascunsu ; a bee si mancă hene insemna nu numai : a bee si mancă câtu se cade, sau : a hee si mancă lucruri plăcute si delicate, ÃŽn- semnări ce resultu d'in celle mai susu BEÅžL espuse, ci si : ahee si manca muUu, mai mitu de câtu s'ar cade, insemnare con- forma intellessului de care este vorVa in acesta numeru : ai inceptdu se bei bene, si mi e tema se nu devini unu hetivu imperatescu; a bate bene pre cineva:=z a trage iina bătaia buna cuiva rr a Iu late tare, a Iu bate reu, cumu se mai dice; inse a bate bene differe in intel- lessu de a baie reu, intru câtu a bate bene va se dica a bate cumplitu, d^ro asia cumu se cade, spre a intdleptl pre cellu batutu, fora inse se i se adduca vre una vetemare; pre candu a bate reu va se dica totu a bate cumplitu, inse asia, co batuiÅ£lui se adduce mare vetemare ; chiaru in frasi ca : a bate sau frecăfiene pfe inimici, a bate sau frecă reu pre ini^ twict, in cari differenti'a de intellessa pare mai grea de coprensu, acesta dif- ferentia nu este mai pucinu reale : bă- taia sau frecarea buna a inimictdui se refere Ia intelleptirea lui si mântuirea invingutoriului, care Va batutu sau fre- ^tt bene, 6to batai'a sau frecarea rea ^re in vedere m^imultn daunele si per- (ferite infricosiate addusse inimicului, fora, se d^ a intellege, co înimiculu s'a ^telleptitu sau co cellu ce Ta batutu ^frecatu s'a scapatu de densulu cu atâ- ^•a % ase bate benezzin. se bate cumu se CfldJp, «au : a se bate cu anifna si cu co- ^^9ii€, d^ro si : a se bate cumplitu, cu /»W«, cu inversionare; a rmri benczz^ ^^Ti Unu si fora doreri, spa^ni, etc.; ^^x^ si : a mori de totu, pre deplenu : «ti fncrisse bene, si vreau se Iu pună in ^oriu; unu ofnu e bene mortu, candu a ^^^ce/Hitu se se reccsca si se inghiacie; a j^^ pre cineva cu vergea una data si "^^i « dă cuiva bene preste nasu, a Iu î5a>istrâ tare si aspru; a dă bene in ci- neta ci4 vergea, batiu sau curea, a lovi ^'^potero si violentia; a bate bene mo- ^f^^^» d nuicină bene grdnutu; a agglu- "*^* 2*enc scatidurelc fnesei, a tine bene F^ c« jjem in frenu; repeÅ£i tu : pisaÅ£i f^He^îji 6ene, bene; cugetaÅ£i si ve luaÅ£i ^i(x bene, bene; sarati carnea bene, ^^^7 etc.;— c) in speciale cu negationea : !?"'••.. ftene^abiâ : nu addormissem *^*^> Candu sării d'inpatu, desceptatu de BEN. 139 unu dorerosu vaietu ce audissem; nm âeschisessem bene ochii, candu veduiin- trandupre amiculu spariatu; nu se Iu- minasse bene de diua, candu m'am des- c^tatu dHn somnu; — d) in locutionea : fnai benemmai mtdtu : a) urmata de numeri sau alte vprbe de cantitate : in acea bătaia au cadutu morÅ£i mai bene de doue mii de omeni; de candu nu ^te am mai vedutu , sunt , credu, mai bene de cinci anni; de ad peno o- coUo e mai bene de una posta; numele de cantitate pote si precede : erau pa- tf^ ore si mai bene, de candu asteptamu in descriu; nu Vam vedutu de patru lune si mai bene: mai avenrn doue poÅŸte si mai bene peno la statione; — ff) cu t)rere sau voire, pl'O^ere, fire, etc. : mai bene vreu a mori de câtu a trai cu desonore; mai bene voiu a mi face senguru sema de câtu se sufferu toHurde cumplite oile omori- toriloru; mai bene miplacerositdudecâtu albîdu; mai bene stau in casa si dormu de câtu se me incarcu cu unu lucru asia de greu, fora se mi se de plat' a cuvenita ; — Å£) forte desu cu ellipse a unui-a d'in verbele susu menÅ£ionate, mai vertosu in * proverbiele si dicutorile popularie : mai bene seracu si curatu decâtu avutusicu cugetulu neimpacatu (subintell. : vreu a fi, e, etc.) ; mai bene acum^a unu au de câtu la annulu unu bou; — 4. in intel- lessulu cellu mai inaltu si mai nobile : conformu cu rationca, cu legea, cu or- dinea eterna stabilita de Domnedieu, cu justulu, cu detori'a, culegea morale, cu legea benelui, a addeverului si a formo- sului, etc: cea mai inalta-si maiformosa lege deportare omeifiosa si addeveratu o- fnenesca s*a formulatu de Mantuitoritdu lumei in cuvenitele urmatorie : faceÅ£i bene si ceUoru ce ve făcu reu; coci a face bene celloru ce ne făcu si ei bene este numai unu impromutu; cei ce de fric'a pedep- seloru se porta bene, nu su addeveratu buni, rveci cei ce de rosinea lumei sau d'in ostentatione făcu bene; numai cellu ce d'in amorea benelui face bene si se porta bene, merita numele de bunu ; cine face câte una data bene numai ca sepota la occasione face reu, este unu faciariu, care nu merita neci numele de onm^ ne- 140 BEN. mmu cdlu de omu bunu; dSro omtdui nu e daiu a adjunge, câtu traiesee, se lu^ credie si se facapre deplenu bene; de- torida lui este a se adoperâ in tote mo- tnefÅ£tele vietiei a face necontenitu bene si cCin ce in ce mai bene; numai Dom- nedieu face, a făcutu si va face totu de un'a tote bene; ellu a promissu cd^ loru ce făcu bene viitia eterna, ero ceU loru ce făcu reu morte eterna, (vedi pen- tru mai ample desvoltări alle întelles- sului de sub acestu numeru si celle spuse sub n. despre bene ca substantivu); a cugetă bene, a cugeta conformu cu ad- deverulu; a vorbi bene, a vorbi nu numai correctu si conformu cu legile limbei, ci si a espreme ideele in tota splendorea si formosetia loru; in acellu-asi intellessu se dice si : a cuventâ bene, diflferitu de a bene cuventâ, (vedi mai diosu la E); d6ro a vorbi bene de cineva, oppusu la a vorbi reu de cineva, va se dica : a Iu lauda, a spune de densulu vorbe de lauda, de onore si de favore; a dice benez^a grai bene, a spune addeverulu, a av6 cuventu, a av^ dereptate : bene dici, asia e cumu dici tu; de graiescu bene, marturesce de bene,:=zde am dereptate, spune curatu co am; bene dice proverbiulu, co cine face bene altuia, sic^si face; d^ro a grai bene are si ÃŽnsemnarea mai susu menÅ£ionata de a vorbi bene, a cuventâ; a invetiâ si deprende bene pre cineva, unu copillu, de essemplu, a i dâ principie si depren- deri morali, inse si : a Iu deprende tare cu ceva, ce sau se espreme a nume in ft-ase, sau se subintellege : a Vinvetiâ si deprende bene cu mâncări delicate; ci- neva se pote deprende bene si cu reulu; numai candu invetiare, deprendere, etc, au obiectu directu unu lucru, atunci 6enc ce ita pre longa densele are de regula ÃŽnsemnare de sufjiciente, tare, forte, etc. (vedi B. 3.) ; a invetiâ bene lectionea, a si deprende bene man'a, a precepe bene ceva sau pre cineva^a precepe accuratu, in tota intenderea; a cresce'bene unu co- pUlu, a educa, a face se se desvolte bene at&tu in respectu fisicu, câtu si mai ver- tosu in respectu morale; una planta ere- sce si se desvoUa bene, candu cresce sau se desvolta cu rapiditate si po- BEN. tere, sau : asia cumu cere natur'a ei; — in speciale, sub puntulu de.veddre allu benelui si justului, adverbiulu bene se construe forte desu cu fire, formandu cu acestu-a una locutione, unu fellu de verbu impersonale, in care adverbiulu se ap- propia multu de intellessulu unui adie- ctivu; limb'a latina, ca si celle alte limbe sorori, appleca in assemeni caÅŸuri, a- diectivulu bonns sau altele de intellessu analogu : nu e bene (=nu se cade, nu e dereptu) a luâ panea fiiloru si atm ar- runcă caniloru; nu e bene a despoiâ pre unii, spre a dâ altoru-a; bene e co m'ai facutu se per du ce aveam mai pretiosu ? bene e că unii se assude si alÅ£ii ÅŸs se Imc- cure de sudarea loru ? deco nu e bene a insellâ, cu atâtu mai mtdtu nu e bene a fură; — d'in essemple se vede co locu- tioneae bene se construe, dupo intellessu, cu infinitivu, cu co urmatu de indicativu si cu se sau ca se urmatu de subjunc- tivu; intr'unu intellessu mai largu inse, in intellessu de covenientia de veri-ce genu, ce are adv. bene, acea-asi locutione se construe si cu de urmatu de supinu : pre longa apele morte nu e bene de locuitu; pre tempu nuorosu nu e bene de bagatu in aria; in incaperi umede nu e bene de dormitu; cu stomaculu incarcatu nU e bene de dormitu; pre fortuna nu e bene de imbarcatu si de plecatu pre mare; — 6ro avendu mai multu puntulu de ve- dere allu formosului in ochi, adv. 6enc se construe cu siedere, cu care, ca si cu fire, formedia una specia de verbu imperso- nale, care admitte acelle-asi construc- tioni ca si cea formata cu fire : nu siede bene junelui a se arretă presum- tiosu; bene ti siede, co stai acumu la in-- chisore pentru una misellia asia de ro^ sinosa? nu siede bene s6 faci si se vor^ besci asia; acea-asi locutione inse are si alte ÃŽnsemnări : cu numeni de vesti- mente si alte lucruri de adornatu, puse ca subiectu sau cu prepos. cu, a siede bene face si mai bene se resara puntulu de vedere allu formosului : mai bene ti siede cu flori albastre la capu decâtu cu flori albe; unu vestimentu largu siede mai bene decâtu umdu strimtu; cu ve^ stimente romanesci ne siede mai bene BEN. noue Bomaniloru decÅŸtu cu vestimente străine; ornamentulu se pote espreme si cu unu participiu : imbraccUu asia ti siede forte bene, ero imbracatu aHumen" trdea ti siedea fofie reu, sau cu unu verbu la modu personale : nu ti siede bene se teunbraci asia; — a siede bene, luatu ca verbu personale , insdmna sau a stă in locu sau posUione commoda si buna de sedutu : pre scaunulu pre care te aipusu mi pare co nu siedi bene; ba siediu câtu se pote de bene, sau : a sta tJj pace, a se astemperâ, a nu supperâ prealtiicuscomotu si miÅŸcări turbulente: siedi bene, nu mai allergă si striga a- siă; siedeti bene, si nu ne mai spargeti captdu cu strigările si nebuniele vostre; locutionea a fi bene are ÃŽnsemnări si mai multiple si mai variate decâtu a sede ^e, d^ro despre acestea V6di la urma- toriuÅ£u C; acf vomu observa nmnai, co ^ dice si a sede formosu, in locu de a sed^ ^ne, mai in tote ÃŽnsemnările acestei d'in urma locutione : nu siede formosu unui june se fia jaresumtiosu; cu albu la ^pu ve siede mai formosu de câtu cu ^osiu; unu copillu cu mente siede for^ ^supre scaunu; d6ro acesta d'in urma fiase face se resara bene differenti'a de ^^Uessu a celloru doue locutioni : co- ^^ulti ce siede formosu pre unu scaunu, j^t© se nu sieda bene pre aceUu-asi ^^t***.tt, d6co scaunulu este pucinu con- ^'^^«c, sau d^co scaunulu, fiendu cumu- j^^^tiTicatu, ammenintia a cad6 cu co- ;^^iXu si a i adduice vetemare; de acea-a ifornwsu nu are neci una data, sedebene, ÃŽnsemnarea de a se stern- f^^ — si a nu vetemă pre alÅ£ii prin sco- ^r^^^ si nebunie; in celle alte caÅŸuri dif- ^^ ^toti'a de intellessu intre celle doue 8^^^€ssioni este, fora indouentia, mai (.5 ^'tire si mai delicata, d^ro nu mai pu- ^Vi reale : cuunuvesthnentudemuiere « sede formosu unui omu, dero nu ^^ ^e bene bărbatului se se adorne ca ^'^ierea; de acea-a bene si formosu se V^tiu si uni ÃŽmpreuna : nu siede neci ^>ie, neci formosu se te porÅ£i asia; cu ^te cuvente bene espreme una cuvenien- ^ intima, de fondu, essentiale si de or- ^ine morale, 6ro formosu arreta una cu- BBN. 141 a Ca venientia mai multu esterna, de forma ^ accidentale; form'a si fondulu, fienti*a si modulu, benele sau addeverulu si for- mosulu se correspundu, in addeveru, cumu correspundu totu de un'a umbrele corpuriloru ; dâ, addeverulu, benele si formosulu sunt unulu siacellu-asi lucru, dâro numai in Domnedieu si in rationea omenesca; in fapta inse, in realitate, pentru noi fientie finite si imperfecte, form'a si apparenti'a nu suntu totu-dea un'a in perfecta armonia cu fondulu , si de aci dififerenti'a intre forma sau formosu si intre fondu, fi^ntia, addeveru sau bene, (vedi si U. d'in acestu articlu). G. nu e verbu sau participiu, pre longa care se se allature adverbiulu bene, fora ca acestu-a se nu Iu modefice in un'a sau mai multe d'in ÃŽnsemnările espuse ; sunt inse certe verbe, ou cari acestu ad- verbiu se construe de preferentia in ÃŽn- semnări varie si delicate, si cari, pentru acesta-a, merita aci una particularia luare amente; asia sunt : 1. fire, a fi bene: a^ a fi conformu cu rationea, cu legea morale, cu ordinea stabilita de Domne- dieu, etc; sau : a fi utile, folositoriu, conformu cu impregiurarea, etc. : nu e bene se assupresci, nu e bene se te im- beÅ£i; nu e bene se ti incarci stomachulu; dupo unii coS7mpoliti de astadi , acollo e, patria, unde e bene omului, etc. (vedi B. 4); — b) a fi sanetosu : eri mi eră reu; astadi mi e bene, nu me mai dore nemica; nu e bene vaccei, co geme si suffla greu; au nu ti e bene? te dore ceva ? cumu ve aflaÅ£ii sunteÅ£i toÅ£i bene si sanetosi? — a fi bene lafaciazizdi ave facla de omu sanetoiu : mulÅ£i su bene la fada, deÅŸi pote nu su sanetosi;— c) a fi multiamitu si fericitu, sau a se află in posetione materiale buna : eu su bene unde sunt, asiu vre se fiÅ£i si voi asia de bene si fericiÅ£i; nu eÅŸti bene, mi separe, unde stai; ba stint forte bene, mai bene nu pote cineva fi; fiacare d'in noi crede co altui-a e mai bene decâtu sie-si; mu- ierile credu, co fiumai barbatiloru Ve bene; seracii credu, co numai avutiloru le e bene; nu mi e mai bene mie de câtu tie, — in modu mai energicu si mai ap- pesatu : a fi bene de : fa asia, cumu ti 142 BEN. dicu eUf si va fi bene de tene; dSco te porii asia, rtu e bene de tene;pre temptăt^ eÅ£pidemieloru lumea crede co numai de medici e bene; la iempulu de apoi bene va fi de cei c^ au facuiu bene, reu de cei ce au fastu rei; e bene de tene, care nu ai eopURse ti adduca ca mie atâtea suppe- rari; de aci si ellîptice, fora verbulu fire: bene de voi, reu de noi; bene de copilli, reu de bieÅ£ii parenti; bene de cei ce moru, co scapă de amandu vietei, dero reu de cei ce remânu in viStia, ca se sufferia si planga de dorulu loru; — applecata la lucruri, espi^ssionea a ^ bene arr^ta sau positione cuvenita : bene e scauntdu unde e, nu Iu mută de acollo; s^ximersupro- speru, desvoltare fericita : grânele sunt bene pUno acumu, ordiele sunt mai reu; —observa diflferenti'a de intellessu intre : grânele sunt bene, si : grânele sunt bune; prim'a espressione arr^ta co grânele sunt inco in desvoltare si co in acesta des- voltare mergu bene, pre candu a dou'a da se intellega co grânele au attensu cu fericire dqplin'a loru desvoltare; in casulu de allu douile nu mai e nemica de temutu pentru una buna recolta, pre candu in casulu d*antâniu multe acci- dentie potu frustra sperantiele agricul- toriului; — d) pentru ornatu, a fi asia investitu, cumu cere impregiurarea, sau cumu siede bene si formosu : cine efor- mosu veri eu ce se investe, e bene; cine c uritu nupote fi bene veri cu ce s*ar in- vesti; muierea formosa c bene cu celle mai simple ornamente, cea urita e reu cu celle maipretiose; — e) dolocu sau de tempu, a fi formosu si bunu pentru certe operationi : eră bene, candu am essitu d'in casa, fortun'a si ploi' a vria appucatu pre drumu; cri eră bene si seninu, a- stadi enuoru siploia; e bmic de amblatu pre diosu, co s^a uscatu bene noroiulu si Hu e neciptdberc; laumbr'aunuitufosu arbore, pre unu molie tapetu de vet*detia, longa unu riurellu cu dulce murmuru, ce bene e de dortuitu! (vodi si B. 4.); — f)afi bene c«=a se afld in relatione de amicetia si de favore cu cineva, a fi in buna intellegere, a fi in pace si in armonfa : nu cere de la mene se te recofu- mendu vecintdui meu, co nu su bene cu BEN. densuiu; canele rm pote fi bene cu catu" si^a; suntemu detori a fi bene cu tota lu- mea, si mai vertosu cu vecinii si consân- genii noÅŸtri; cine nu e bene cu consân- genii, cu cine altu pote fi bene? adesea se intempla, co vrendu a fi bene cu tota lumea, nu e omtdu bene cu nemene; omulu reu nu pote fi bene cu nemene, nu- mai bunetatea animei ne face a fi bene cu toÅ£i; — 2. facere, a face bene : a) a lu- cra conformu cu rationea, cu legea, cu detori'a morale, cu bun'a cuvientia, etc.: a face bene siinimiciloru sei; benefa$i, co te culci de tempuriu si te scolii de de- manetia; forte bene ai facutu, co nu te ai attensu de ce nu eră allu teu; bene făcu junii, candu respecta pre betrani; mai bene faci se taci de câtu se vorbesd ce nu se cade, etc. (vedi B. 4 ; se se observe aci inco, co ă face bene differe, in in- tillessu, ie a bene face; a bene face sau mai bene, cacompusu : afe^we/acezrbene- facere, [vedi si mai diosu la E], va se dica a ave ahitudinea moj'ole de a face bene, pre candu a face bene este a esser- cită sau pune in âctione, a traduce in fapte particularie dispositionoa de a beneface) ; — b) a lucra conformu cu folosulu si interessea sea, conformu cu tempuln, loculu si alte impregiurărî": co impromuti bani cu intercsse, bene faci; dcro reu faci co ici us^^ra pre mare; bene faci tu, co stringiin dillebune, case aihi in dille relle;—c) pentru medicamente, mâncări, beuture, etc, a fi efficace, a face eflfcctulu cuvenitu , a fi bunu pen- tru sanctate sau pentru insanetosiare : beuturcle amnare făcu bene la stoniacu; mustami la talpe sau la pulpele petiore- loru face bene la dorerea de capu ; pre multa mâncare nu face bene; umiditatea măsurata face bene planteloru ; am Inahi atâtea medicamente, fora se mi facă de locu bene; setna de carne caldicca face forte bene stomacîdui;* — d) a stă. bene, a se afla in stare multiamitoria, a pe- trece cu fericire, a fi in deplena sane- tate si voia buna, a fi bene, a merge bene : ce faci tu ? eu făcu bene, dero tata meu face reu, co e app^'ope se si de cea d'in urma sufflare; ce făcu co- piUiiFfacu bene, co sunt sanetosi ; ce BEN. - - - ^- - face fratele? face bene, co lucra si câ- ÅŸtiga grossu; ce fa>ce scolariulu? face bene, co si invdia lectionUe; ce fad? — bene, co m sanetosu si potu lucră ; ce mai faceÅ£i? cunm niai sunteÅ£i? — si sun- temu si facemu bene, multiamita cerului; e) a dă cuiva pedeps'a meritata, ca for- mala de approbatione a acellei pedepse : w'a pusu inveticUoriulu in genuchie, pen- tru co n'am sciutu lectionea, — bene ti a factdu;— in acestu casu adverbiulu stă de regula inaintea verbului : bene ti face, si nu in urma : ti face bene, pentru co ar ave cu totulu alta insemnare; — ^.parerCf apare betie : a) ca verbu per- sonale, a av^ apparentia de omu sane- tosu : nu credu se sufferi de ceva, Hmidu co pairi bene la facia ; deÅŸi greu langedu, acestu onm pare bene la facia; dici co nu te dore nemica, si cu tot^ acestea la facia nu mi pâri bene (compara si a fi bene de mai susu); b) ca verb»- im-* personale, a semtl plăcere in suffletu, a se buccură : mi pare bene co te aflu 5a- neiostt; nu ne pare bene, cote duci de la noi asia de currendu; nexmre bene, candu facemu bene, dero ne pare reu, candu facemu reu; numai invidioÅŸi- loru le pare bene de retdu altui-a; unui omit cumu se cade i pare bene de be- nele altui-a ca si de benele seu; — 4. pu- nere, apune bene : a) a stabili cu tăria, a assicdiâ solidu : bene ampusu tcmeWa, bene va cssi totu edifiiciulu; nu puni bene fnndamentde, totu cdifîciulu esse reu; 6) a pune la locu cuveni tu : bene epusu Itmtinariulu, unde e pusu; nu smenti Iu- crulud'inacestulocu, co bene Va pusu cine Va pusu aici; c) a pune la locu de păstra- re, a pastril, a economf : ce câştiga cine- va nudcspende totu, ci mai pune si bene, ca seaibapentru tempuri, candu nu pate câştigă; dupo ce te ai servitu cu unu lu- cru, nu VwTuncăvcri-unde, caseseperda, cilupunebenecasetepotiservicudensulUy candu vei ave irosi nevoia de densulu; tine aceÅŸti bani, de i punebene; d) a 're- pune, a perde, a ommorf : de me va tracta neomenosidu acestu-a de omu totu asia de reu, apoi se scia co in currendu am se' Iu punu bene ; pre mulÅ£i a pusu bene loirulu acesiu-a de omu; nu se afla cine- BEN. 14S va se Iu pună si pre densulu bene?. — 5. portare, a portă bene : a) ca transi- tivu, pentru vestimente si alte lucruri de usu, a se servf cu densele asia, in câtu se J;ina in delungu, fora se se strice : . 7i'am vedutu omu ca/re se porte mai bene vestimentele de câtu tene, le porÅ£i anni, si le ai totu ca noue; asia si : a portă bene aratndu, ferrale, boii, caii, etc; cu obiectu directa de persona ori alta fien- tia insuffletita sau personificata, a con- duce bene, a direge : nu sde a porta bene unu coj^illu, ne cumu a portă bene una nave sau unu stătu; sau a imbrâcâ in modu cuvenitu si elegartte : de si are mulÅ£i copilli, pre toÅ£i inse i porta bene si fonnosu; sau a preamblâ multu si câtu cere anim'a cellui preamblatu : Vampor- tatu bene pretotendene, pre apa si pre uscatu, pre unde i a cerutu anim'a se se preanMe; sau in fine, a tracta omenesce si cu cuvenientia; cătu ai stătu la mene, te am tinutu ca in senu si te amu por- tatu bene ca in palma; b) ca reflessivu : a se portă bene, a av^ una portare con- forma cu dctori'a : cojnlUi snntu detwi a se portă bene cu invetiatorii, ascultan- du-i, respectanduri, si facundu tote câte invetiatorii le dicu se foca; in totefunc- tionile, cu cari a fostu onoratu, acestu omu s'a portaiu forte bene, implenindu" si detoriele fiacărei functione si ne- facundu neci unu abusu de potere; se cade a ne portă bene si cu cei in-* feriori noue; sau, a av6 portare blânda» poliÅ£a si de multe ori lengusitoria cu cineva, spre a i castigâ favorea si benevolienti'a in folosulu nostru : te porÅ£i beiie cu avuttdu sperandu co are se te lasse crede; stiu in fine, a lucra cu anima si energia, a se lupta eroice : amendai' consulii se portara minunatu '^He bene in acea complita bătălia; — 6. venire , a veni bene : a) ca personale, a veni rapede, commodu si fora pericle : am vcnitu bene, asia co in trei ore am luatu mai bene de 2>atru poÅŸte; am ve- nitu forte bene, nu mi s'a intemplatu ned unu neadjunsu; sau, a venf pentni fe- ricirea si buccuri'a celloru, la cari vine cineva, in speciale la salutari, cu adver- biulu totu de un'a inaintea verbului : 144 B£K. bene ai venitu ! de acf : benevenitu, ca adiectivu si substantivu : cellu pre care totu de un'a Iu vedemu cu plăcere intre noi; b) ca impersonale, a fi commodu : nu mi vene bene vestimentulu, e pre strimtu si pre lungu; sau, a fi placutu, usidru, cuvenitu, folositoriu : nu mi vene bene, candu te audu vorbvndu asia; mi vene mai bene se mâncu cu stâng' a decâtu cu drepfa; tie ti vene bene, co siedi inpatu si dai la ordeni, dero nu mi vene bene mie, care am se le essecutu; voue ve vine bene se vorbiÅ£i asia, co n'atiperdutu ned aveÅ£i seperdeti ceva, mie inse nu mi vene de hcu bene se mai per du pre longa ce amperdutu, etc; — 7. ducere, a duce bene: a) ca transitivu, a trasportâ rapede, commodu si fora supperări : carrausiulu ce ne ai recommendaiu ne a dussu bene pena la unu locu, apoi s'a imbetatu sine a dussu forte reu; b) ca netransi- tiyu, a prospera in facendele selle de in- teresse, sau a se află in bune si multia- mitorie relationi cu cineva, a fi bene : cumu .mai duce frate meuPua duce forte bene, co negotiulu de care s'a appucatu. Va scapatu de seracia; cu assemeneaomu nemeninupote duce bene;pote du>ce cine- va bene in lume si fora multa avuÅ£ia; — 8. in fine, cumu s'a dissu, mai nu e ver- bu, pre care adverbiulu bene se nu Iu modifice in mai multe si variate intel- lessuri ; beere construitu cu bene, a bee bene (vedi si B. 3.), insemna : a) a bee catu se cade; b) a bee multu; c) a bee preste mesura; d> a fi betivu; e) a bee beuture delicate ; f) a bee beuture sane- tose, etc; d^ro essemplele produsse peno aci sunt îndestuUe, credemu, spre a pune in deplena lumina multiplulu si variatulu intellessu allu adverbiu- lui bene; restulu se va produce la articlele speciali assupr'a acelloru cu- vente, caroru-a adverbiulu in cestioue adduce particulari modeficationi de in* tellessu. — D. din intellessulu de suf- ficientia sau indestullăre ce implica adv. bene (vedi B. 3.), resulta nuantielede in- tensitate, de affirmatione, de approba- tione, de concessione, de certitudine, etc. 1. intensivu : sciu bene, co nu am se castigu ceva d'in atâtea sudori ce am BBN. ' versatu; scimu bene, co avemu se mari- mu; inainte de a face unu passu mai inainte, uita-te bene pre unde calci; bene vedi D'ta co asia e; bene vedeÅ£i si insive co nu sepote cdtufellu; vediusi eu bene co m'am insellatu;te connoscu forte bene, cine esci tu; ce spuni tu se pote forte bene intemplâ. — 2. concessivu , mai al- lessu in locutionea bene co : bene co ne daÅ£i bani, dero atâtu nu adjunge spre a scote la bunu capetu ce vreÅ£i voi; bene co ati venitu, dero de ceati venitu near- maÅ£i; bene co te au indemnatu ăUii se faci asia, dero tu nu ai avutu atâta mente, ca se intellegi, co nu era bene se fad ce ai facutu ? — locutionea bene co formedia astufellu una specia de con- junctione analoga in sensu cu de si, cu tote co, etc., compara franc, bien qae^ ital. bencliiy cu aceUu-asi iitellessu; — 3. locutionea bene co are inse si alte in- teUeswri, si a nume : a) de felicitare pentru unu ce opportunu, venitu la tempu, fortunatu, imbuccuratoriu, etc, (vedi B. 4. si C. 1. si 2. de ore ce locu- tionea bene co, in intellessulu acestu-a, ca si in cellu urmatoriu, este elliptica, si lassa a se subintellege verbulu fire %dk\Ji facere) : bene co ai venitu, de candu teasteptamu! bene co se dusseflecariÅ£ilu mai currendu si scăpai de uritvlu ce mi casionă nesăratele lui cuvente; bene co nu a datu domnedieu/omului mai muUe gure; b) de felicitare pentru scăpare de unu reu mai mare cu unulu mai mica : bene co te ai lovitu in frunte, si nu te ai lovitu in ochiu; bene co am scapatu cu perdere de câteva mii de lei, co mi po» team perde tota starea si remane in sapa delemnu; bene co ai scapatu cu una bar- tăia pentru una atâtu de mare blaste^ matia; — 4. intensivu, in intellessu de cu atâtu mai multu, mai vertosu inso- citu si intaritu de forte : deco poÅ£i tu, co eÅŸti măi micu, duce acesta sarcina, forte bene u^^ voiupote eu, co suntu mai mare si mai vertosu ca tene; poÅ£i rabdă tu, co eÅŸti muiere, voiu pote dero forte bene rabdă eu, co su cruce de barbatu; deco credi tu, omu luminatu, in assemeni superstitioni, forte bene potu crede eu, omu fora multa invetiatura; deco cei ar BEN. mmosi s^au spariaiu, potu forte bene se se sparie si unu bietu fricossu ca mene; — 5. approbativu si afBnnativu : am fa- ciUu, eumu mi ai commandatu, — bene; ie vrei se marm, bene; de nu. scoUa de la mesa; bene did, bene ai facutUy etc.; pentru mai multa corroborare, sau se repete : bene^ bet^, sau se insociesce cu alte cuvente intensive : forte bene, pre lene, minunatu de bene, mai bene nu se pote^ bene de totu, etc.; d^ro acelle-asi espressioni potu fi si ironice, arretandu ehiaru contrariulu approbationei : bene de Mu, dormiÅ£i diu'a, dormiÅ£i noptea, iive maiplanaetif co nu daii inainte; —de aci : 6. intellessulu passionatu allu acestui adverbiu, esprimendu supperare, indignatione, impatientia, imploratione, umnanintiare, etc. : bene bene^ mi ai far edu tu acestu reu, dero ai se mi Iu pla'^ ksd scumpu; bene, bene, nu tace dHn gura si nu te astempcră, deco vrei se ti persecu spinarea; bene, bene, vedu eu co tis'afacutu debataia; bene, fratiloru, ce v'am facutu eu de me torturaÅ£i asia? hene, omeni buni, de ce vreÅ£i se me uc- âdeti? bene, me baiate, nu inteUegi tu ce ti spunu eu? bene, me blastematule, nu fn*asctdti, se taci si se te astemperi ma doto.^— pentru espressionea indig- nationei amm^stecata cu amara ironia, adverbiulu se insociesce cu dieu : bene ^eUfdupo ce m' aii despoiatu, vreÅ£i se m si ommoriti ; bene dieu, co ve vnăeto^ roti a mi dă si mie una buccata de pane, iupo ce m'oiti despoiatu de tote ; sedeti cu mânde in senu si aste^dati se mede^ seOtfy lucrandu eu senguru pentru voi toU, bene, dieu, bene de totu, — intelles- sok passionatu unitucu cellu intensivu, eoncessivu, si altele espuse mai susu sub D, resare si mai bene, candu adverbiulu 86 insociesce cu una interiectione : ah bene, oh bene, si mai vertosu cu hei : hei bene : hei bene, ce sene facemu noi in acesta nevoia; nu vrei alba, nu vrei negra; hei bene, ce vrei? am cercatu tote medilocde se Vimpacu, hei bene, nu s'a potutu; tote' câte mi ati cerutu, v'am dotu; hei bene, de ce nume lassati in pace? toÅ£i aspirămu la fericire, ei bene, woî nmi unulunu adjwngemfuladens'a. BEN. 145 penhru co ua cautămu acdUo unde nu ^ si nu pote fi ; mi ai inveninatu anim'a, mi ai rapitu veri^ce ÅŸperantia de ferir cire; hei bene, ast^ta de la mene ce se cade se aÅŸtepte cineva de la unu omu perdutu fora ÅŸperantia. — E. d'in celle espuse peno aci s'a potutu ved^ pre de una parte intensulu si variatulu intet* lessu allu adverbiului bene, 6to pre de alfa obseryÄ‚, co intellessulu acellui-asi variedia, dupo loculu ce i se da ÃŽnaintea sau in urm'a cuventului modeficatu, si variedia nu numai- in gradu sau inten- sitate, ci ehiaru si in natur'a sau genulu intellessului (compara d'in essemplele mai susu addusse : a faee bene si a bene face, a veni bene si a bene veni, vedi C. 2. si 6, cumu si a bene cuventâ si acti- ventâ berw, B. 4.); totu asia differe, prin natur*a intellessului, a tene voi i)^ a voi bene; a voi bene va se dica totu atfttu c&tu si a vrS bene, cu triplulu intellessu : a) metafisicu, a b,y6 una volientia justa si correcta, confonoaa cu dictatele men- tei sanetose : cine semte bene, si cugeta bene; cine cugeta bene , voiesce bene; si cine voiesce bene, lucredia si bene; Oiro* rale, a av4 una volientia totu de un'a parata Ia implenirea legei morale, sau : a fi bene dispusu cdtra cineva, a i fi fa- vorabile si applecatu a i &ce bÅ£^ne : Domnedieu scie, co euti voiescu bene, si tu nu vrei se n^ascuUi; c) a av^ volien- ^ tia tare, a voi veri-ce eu potere : candu voiesci^ voiescu bene, si nemica nu me face a renuntiâ la ce voiescu ; din contra a benevol are, de regula, una ÃŽnsem- nare din celle mai depărtate, in appa- rentia, de intellessulu ordioariu allu cuventului voire si bene, adeco ÃŽnsem- narea de a condescende, a fi gratiosu : benevoindu Domni' a mea te numesoe se** cretariu de stătu; nu ati benevoitu a ve uni cu noi; nu benevoiesoi a ne onoră cu a Domniei teUe presentia; chiam candu celle doue cuvente: benesivoirCf pastredia, dupo ce se allatura unulu de altulu, cfttu mai bene, fia-care, intd- lessulu seu originariu, asii ia cfttu a benevol pare a se confunde ou a voi bene inti-'un^a d'in insenmările a- cestei d'in urma locutione, adeco in 10 146 BEN. însemnarea morale de a fi favorabile ouipiy totuÅŸi intellesflulu uneia d'in a- mendoue locutionile differe de allu cellei alte, intra câtu a voi bene cuiva espreme ceva mai energicu, in acestu intellessu co voirea de hene, in aoestu casu, este de faptu, espt^ssa, manifestata si pusa in actione intr*unu momentu de nevoia datu, pre candn a hene voi espreme una voite de bene in adde veru constîante, d^ro chiaru prin acesta-a mai pucinu pre- sente si energica; d*in aceste-a resulta, co in espressionea a bene voi, ca in al- tele mai susu citate : a bene cnventâ, a bene face, a bene veni, adverbiulu pnsu ÃŽnaintea verbului formedia cu a- cestu^ unu senguru euventu compusu, cu unit sengitru accentu, esprimendu unu sengtiru conceptu epeciale si bene caracterisatu ; fh acestu intellessu bene este >ca si una părticea de compunere,, avendu de oppositu aâv« nude : benevolu oppusu la malevolu; reu s'ar applicâ cu gfreu! la assemeni caÅŸuri : reu'a vtAienr tkt sau veii&ntfa reaespreme cea ce £ran- cesulu intellege prin mamraise rolont^^ latinulu prin mala roluntas^ d^ro neci decumu cea 6e se intellege printmiZet^- li^Uia, franc. inalveilla«ee> latin, male- T^lentia^ voire de reu, in locu de mdlevo^ UefUki, ar fi numai una carpitnra inade^ cată conceptului, ca si facere de bene in ^ locu de beneficentia, ca si voire de bene m loca de benevoUentia; chiaru fienduco assemeni cuvente sunt addeverate com- puse, caută se se si scria ca unulu si senguru euventu : a benevoi, a benecu^ ventâ, a ienefaee, etc; intellessulu loru, ea speciale, are se se definesca la arti- clele speciali consecrate fiacaruia ; aci este destullu, co s'a definitu legea ge- nerale de formatione a unoru assemeni cuvente. — II. ea substantivu, bene se dioe numai in sengulariu : benele, unu bene, conrespund^ndu, prin intellessu, numai in parte, la lat. b^ncm, franc, le bien^ itaLil beae» care se iea si cu in- tellessulu materiale de unu ce possedutu, avere : hUn lmme«ble:irmosia, casa, etc., precandu romanesc, bene nu ieâ neei una data acesta ioeemnare materiale^ ciaretotu de-^a^un'a intellessu mai multu BEN. sau mai pucinu morale, ideale si ab- stractu ; de acea*a neci se diee in plu- rariu, ci mmiai in sengulariu ; plurariulu lat. bona d'in bonniii=franc. biens, se traduce in romanesce, cu plurariu d'in bonn sau bunu, si a nume, parte cu for- m'a pluraria iu e : bone sau bune, parte cu cea in uri : honuri sau btmuri; chiaru partea de intellessu materiale a latine- scului bonaiD> franc, bien^ se traduce, in romanesce, totu prin form'a de sengu- lanu bonu sau bunu : bien meuble=i&omi mobile; acea*asi forma, bonu sau bwm^ s*a luatu, in tempurile mai d'incoce, si cu intellessulu ce are substantivala bene, mai vertosu in espressionea : bo^ nulusi^onu ( vedi bomi); — benele d^ro, luatu : ^. in intellessulu cellu mai ge- nerale si cellu mai cammune^ ca oppo« situlu reului, va sa diea : ce se doresee de una fientia ca conformu naturei selle, ce tote fientiele dorescu : nu e roÅŸa fora spini, nu e bene fora reu; viitia e unu bene pentru totefientide viue; fiacare â^in elle caută a conservă si apperâ aoestu bene cu verile mediloce; benele sufflet^/^ Im este virtutea; cineva se deprende cu reulu ca si eu benele; nu e unu benepen^ tru bietuiu bou, co porta jugvdu; tote fien* tiele aspira la hene, si fugu de reu; ie- nele ne face fericiÅ£i; — bene se dice si ce e onestu, placutu, utile; iiro onestidu este benele in sene si pentru sene desi^ derabHe; ^Ude este numai mediulu de a adjunge la hene; placutuiu in fine e ce satisface, pentru unutempu mai muUu sau mai pucinu indeltmgu, dorenti^a sau cugetarea. — B. in intellessu filosofica, in intellessulu cellu mai nobile si mai inaltu, la care Domnedieu i datu omu- lui se adjunga cu mentea : l.sub puntu de vedere metafisicu : a) desvoltare con«> forma cu natur'a si scopolu finale, per-* fectionare, asii in cfttu bende pârtie»- lariu allu unei fientie orecare d*in ma- rele si vastulu universu este desvoltarea acestei fietUie conforma cu natur'a ei si cu scopulu finale, care este j^opusu acel*» lei-asi fientie; ^ro benele universale este desvoltarea totoru fientieloru dHn uni* versu conforma eu natura fiacaruia in parte si in armonia cuscoptdu, cftre^eate BEN. propnsa marelui tota numiÅ£ii universu; de aci se intellege marele addeveru co- prensn in massim'a filosofiloru stoici : kene Tlrere est conreiilenter natarn rtrererra fy'cd bene este a trai cmiformu m natwr'a; si fienduco hende este cea-a oe e deMerabHe pentru fiacare fientia, de acea-a realisarea si possederea hene- Itb face fericirea^ complet' a midtiamire a fiacărei fientie ; fericirea asia d^ro este hende insusi, sau mai dereptu : reali^ sarea si possessionea bendui, buccurarea ftak de bene; si de aeî se intellege ad- dererulu massimei : beate rivere est kene rirererza trai feridtu este a trai iene, massima care se ie& de ordinariu in intellessulu morale, despre care va fi ia data vorba, dăro care are si sensulu mai lai^, in care ua lukmu noi acf; — h) adjimgere la complet'a desvoltare con-f forma cu natur'a si scopulu fiuale, stare de perfectione, conipleta perfectione; in amtn intellessu benele in sene coincide eu fientfa, addevendti, formostdu : poci aidevendu, in intellessulu rigurosu allu eorentuloi, nu este totu de im'a reali- tatea; d'in contra in celle mai multe ca- sări realUatea ce cade sub sensurile no* si^e este cu totulu depărtata de addevenAu coneeputu de rationea nostra : unu omu langedu de corpu, pethicu de statura, diiformu, reu^ de anima, stupidu, mon- strosu in tote, este una realitate, in con- tr*a căreia inse se revolta conscienti'a Bostra omenesca, chiaru pentruco ea porta in sene typtdu de omuzziomulu'' addeveru, cu totulu contrariu ormdid- reeditate ; daco omulu d'in realitate ar eoitespunde typului d'in conscienti'a noAra, aoellu omu ar fi si bwnu, si ad» deveratusi fomwsu, cu alte euvente a- eelln omu or. /i in tota poterea cuven- tidm omu; acestu gradu de cea mai mare perfectione allu unei fientie, se chiama hene sau bonu supremu:=::aummum bo- nfti=:{raDC. blen sooTerain 9 bien sn- pr^n^; sau finele beneluu^zQnis bono- m, sau bmde perfectu; pentru omu, in ^urte, bende supremu sta mai ver- tosa in poractic'a benelui morale, in vir-^ Me, in onestu (vedi urmatoriulu 2); nu 6 mai pucinn addeveratu insot co pen- BEN. 147 tru omu, ca si pentru veri-ce alta fien- tia, benele supremu, in sensulu oellu mai largu allu cuyentuhu, este ceUu mai maltu gradu de perfectione, de des voltare in tote directionile ; — dâro perfectionea in tota poterea cuventu- lui , perfectionea care implica fiewti'a redicata la cea mai inaltapotentia, care, fiendu addeverulu completu, este totu de una data si benele^ompldu, se alb numai in Domnedieu ; de acea-ra benele suptremw=zbenele infinituzzbende per- /!?c^u=&eneZe=i)omn6c{eew; Aristotele si alÅ£i mari cugetători, antici si moderni, dau lui Domnedieu numele de bene : si in addeveru, d'in fieutiele c&Å£e noi connoscemu pre pamentu, omulu este cea mai perfecta, si prin urmare beneU relativu in lumea sensibile ; de acea-a tote fieutiele de pre pamentu tendu co-^ tra omu, precandu omulu, care porta iu conscienti*a sea benele infinitu, pre Domnedieu, nemultiamitu cu veri-ce gradu de perfectione ar attenge in fa^Kv ta, tende necontenitu cotra acestu bene infinitu; tote d^ro tendu cotra omu, si omulu cotre Domnedieu, ca cotra sco* pulu finale a totu ce essiste, ca cotra unu magnetu cu potere de attractione irresistibile ; acesta teadentia cotra be^ nele infiniÅ£ii, cotra Domnedieu, consti- tue ordinea universtdui; religionea cre^ stina, in unire cu aceste date alle ra^tio- nei, numesce pre Domnedieu fontana a benelui, bene eternu, precumu num^ce imperatla a lui Domnedieu sau imperatia a cendui acea stare de lucruri, in care s'ar realisâ benele abscHutu, in care ordinea, la care tendu tote in lume, ar fi una reali- tate; in religione inse benele etemu se iea si cu intellessu subiectivu, adeco pentru sentimentulu deineff abile efridre, de care are se se buccute omulu vedendu, cumu se dice in termeni religioÅŸi, faci'a hi Domnedieu, contemplandu splendorea benelm, si gustandu, nespus'a luidutce" tia; — omulu senguru are conacientia clara despre benele infinitu, despre di* tmu si justu, si de una data. cu acesta notione inalta ellu se semte si se recon- nosce si detoriu a lucră d'in tote pote- rile pentru realisarea acestui bene^ÂQ 148 BEN. reconnosce, cumu s ar espreme cineva in termeni religioÅŸi, ca luptatoriu allu lui Domnedieu care este benele, in con- tr*a diavolîduifCSLve esterefdu; acestu-a este, in addeveru, cellu mai mare titlu de nobilitate , prin care omulu merita numele de omu : a combaie d'in tote po- terile retdu, si a coUucră d'in tote pote* fHe la redlisarea benelui, a imperatiei lui Domnedieu, ^o addeverat'a chia- mare a omului pre pamentu; d6ro pen- tru acesta cooperatione omului este las- sata intrega si deplena libertate, si de acf : 2. in intellessu morale, &en62^ este : a) applecarea cu deplena libertate a o- mului la realisarea benelui in sene; in acesta insenmare benele este virttdea, carea nu este altu ceva de cătu poterea sau desvoltarea paterei, ce e data omu- lui| a cornbate retdu si a luptă in favo- rea benelui; b) parte d^in benele 4n sene recdisata prin virtute sau prin appleca- rea cu libertate e energiei morale a o- oaului; in acesta ÃŽnsemnare bende este ofiestulu, bende onestu; cumu differe be'^ nele de onestu, de utUe, ieplacutu, etc, s'au vedutu si mai susu la n, A. d*in celle espuse aci se vede si mai lamuritu, cumu differe benele atâtu de onestu, cătu si de virtute : benele morale, virtutea, o- nestuhi, este addeverattdu, supremulu bene cdlu suffletului; benele morale este sengur^a siaddeveraPa possessione a o- mtdui, caproductu cdlu libertatei lui; fora libertate nu este bene m^orcde, nu este merUu, ned demeritu ^ usulu raÅ£ionale aUu l^ertatei in servitiudu benelui face fericirea omului, precumu abusulu acd^ lei'-asi in servUitdu reuiui face tota mi' serica omului; omtdu ^ar cadS se nu scape, unu momentu, dHn vedere, co lui s'a facutuonorea dea collaboră cu con^ sdentia la realisarea benelui , a impe^ raÅ£iei lui Domnedieu; in medUoculu pa^' radisului eră pomulu connoscentiei be- nelui si reuiui; — 3. intellessulu cuven- . tului d*in aceata divisione , B, merita, prin importantia sea, mai ample des- voltări, si de acea-a mai dămu si noi acf câteva essemple : a) benele intdli" gentiei este sau desvoltarea deplena a inteUigerUiei, sau benele in sene ca o- BEN. biectu de connoscentia ; cod benele an- tâiu se connosce, apoi se ama si se vre, in fine se practica ; — a crede bene de toÅ£i, a crede co nemenea nu este reu, a judecă pre toÅ£i dupo bunetatea animei selle : totu de una am credutu bene de tene, neci una data n*am credutu se fii reu; a crede in bene, a crede in es- sistenti'a benelui, a nu se induoi de vic- tori'a bendui assupr'a reuiui, a crede co, de si in realitate reulu domina , una data inse bende are se triumfe; dâro in espressionea : a crede bene, cu- ventulu bene este adverbiu, asia in cătu a crede bene va se dica sau : a crede tare , a avâ credentia nestrămutata , a nu se indoui de locu; sau : a crede de^ reptuy a crede ce e addeveratu, a nu se insellă in credenti*a sea : bene creden- tiosu, d'in puntu de • vedere religiosa , este cellu ortodossu , cellu ce crede in dogmatele si invetiaturele reputate ca addeverate; a luă in bene sau in nume de bene, a interpreÅ£i ca buna una dissa, una fapta, imu evenimentu , de care ar av6 dereptu se se suppere, si a nu se sup* perâ : vorbele cdle mai offensatorie^ in- templările cdlemainefericite, a^eestu omu, care crede tare in bene si nu crede reu de nemenea, le iea totu de una in nume de bene ; cdlu ce nu crede in bene , tote le iea in nume de reu; b) mai speciale in intellessu morale, mai allessu cu ver- bele vrere jsau voire si facere: cdlubunu face benele d'in anima, ero nu cu scopu de a se folosi; cine de fric^a pedepseloru practica berzele, nu e addeveratu omu bunu; bene morale, fora deplena Uber^ tote a voientiei, nu pote fi; bende adde^ veratu e onestulu, precumu retdu aăde* veratu este vitiulu; fa bene si ceUui ce ti face reu; faceÅ£i bene si nu ve pese de ce dice lumea; omtdu pare mai applecatu la reu de câtu la bene, side ad necessite^ tea crescerei, reconnoscutade totepopo* rele, chiaru si celle mai barbare, ca ne^ cessaria pentru prepararea omului pen» tru lupta in favorea bendui; a vre bene sau a voi betie , pre longa insemniurile espuse la E, U, are si ÃŽnsemnarea de a fi favorabile sau applecatu spre bende ouiva : muUi, st/ib pretestu^ co vreu al^ 'Bm. imt-a benele, le făcu totu retdu ce potu; eopiUii sunt detori a ascidtd de parenti, cm le vreu in addeveru bene; une ori si in ironia : (ic^u-a e benele ce diceti co ne vreH? rnuUiamimu de a^iă bene, mai bene lipse de asia bene; a face bene, a face benele, a face unu bene, a bene face sau : a beneface, sunt patru locutioni, cari tote se appleca la espressionea practicei benelui morcde, d^ro in intel- lessnribene distincte si diiferite: a bene face sau a beneface este una addeverata Torfoa compusa, care espreme abitudinea de a practică continuu si fora dementire hende morale; in acesta espressione bene, caadverbiu, devine una simpla parti- cula de compositione ; candu bene sta inainte de facere ca cu?entu destinctu de acestu-a, ca cnventu cu tonulu seu, fora se se unesca intr*una si sengura ?orba cu facere , atunci intellessulu este cu totulu altulu, bene, ca adver- biu, avendu in acestu casu, yreun'a din ÃŽnsemnările espuse sub I. : bene faci tu, eo nu te turburi de nemica, bene aifacutu, de Vai b(ftutu, etc., in care casu adverbiulu, cu tonu mai pucinu appe- satn, sta si in urm'a verbului : fad bene Ui, co nu te turburi, (vedi si I, C, 2, si E); d^ro in espressionea : a face bene sau a hene face, cuventulu bene pote fi si sub- stantivu, si ca atare vine acf in consi- deratione cu intellessulu seu morale; candu bene, ca substantivu, esteinsocitu de articlulu definitu : benele, ori de ar- tiehdu nedefinitu : unu bene; sau candu este insocitu de unu adiectivu de cali- tate ori de cantitate, s^u de una prepo- sitione : mare bene, micu bene, muUu bene, p(tânu bene, de bene, cu bene, etc, a- tnnci nu mai incape indouentia assupr'a natorei lui de substantivu; candu inse Jewc sta senguru, si fora neci una de- teminatione, in intellessulu partitivu ÅŸi vagu, in care se dice franc, da blen= ital. del bene^ precumu se dice si pane =:franc. du pain^tal. del pane^ atunci differenti'a intre bene, ca adverbiu, si Å£cne, ca substantivu, este asia de suptire, incâtu,inmulte caÅŸuri, cu greu se pote coprende : asia in espressioni ca : e bene ie eukatu aici, era bene candu am eS' BEN. U9 situ d'in casa, (vedi mai susu la C), este greu de determinatu, d^co bene este. ad- verbiu sau substantivu cu ÃŽnsemnările : locu bunu de culcatu, tempu bunude eS' situ d'in casa; totuÅŸi intre locutionile, in cari bene intra ca adverbiu, si celle in cari acellu-asi cuventu stă ca sub- stantivu, este si n'ar potâ se nu fia una differentia de intellessu, de ore ce este popularia espressionea ; a face bene si reulu, in care bene este adverbiu, cu in- tellessulu de a face si reulu in modu cu- venitu, si totu asia de popularie sunt si espressionile : a face reulu bene, si d'in contra : a face beneie reu, in cari bene este substantivu si cari se dicu cu acellu- asi intellessu ca si : afaced^inbene reu, a face d^in reu bene, analoge cu espres- sionile : a face albulu negru sau a face dHn albu negru, acestea promisse, este usioru acumu a semtf differenti'a de in- tellessu ce sta intre celle trei espressioni: a face bene sau a bene face, a face unu bene, a face benele, in care bene are in- tellessu de substantivu cu ÃŽnsemnarea morale, de care este aci vorb'a : a face benele va se dica sau : a face unu bene cerutu, unu bene sau actu de benefa- cere determinatu intr'una impregiurare data : benele ce reclami de la mene, nu sta in potenÅ£i' a omenSsca de aii Iu face, in franc, le bien qne vons reelames; sau : a practica benele in genere, a traduce in fapta despositionea constante de a bene face : omtdu bunu face benele totu dewn'a fora considerationi de folosu sau de re- compensa, face benele,pentru co e bene; a face bene in fine:=franc. faire da bien, dice mai pucinu de câtu a face sau jttoc- ticâ benele, in a dou'a ÃŽnsemnare ce ve- demu mai susu co are acesta d'in urma locutione : bene ai facutu la totalumea, numai mie nu mi ai facutu; cu alte cu- vente : afacehene nu espreme, ca a face benele^ resolutionea de a bene face ver- candu si veri cu ce pretiu, cellu ce face benele, este entusiasmatu si pâno in fun- dulu ânimei petrunsu de ide'a benelui; cellu ce face bene, pote face benele si d'in alte motive mai pucinu pure si -nobili; — de curreudu a inceputu se se dica si la noi : omu de bene in acellu-asi intel- 160 BEN. lessu morale ca si franc, homme de bien mital. aomo dabbeue sau oomo da bene; d^ro pentru acestu conceptu espressio- nUe popularie sunt : omu iunitzzjir bo- U1189 omu de omenia, — C de la intelles- sulu espusu sub jB, in poterea intelles- siilui largu, ce are substantivulu hene, cumu s'a vedutu sub A, acellu-asi des- cenăe la alte însemnări analoge, cumu: folosUf servitiu, adjutoriu, usiorare, fa- vor e^ fericire, etc: l. benele publicu, fo- losulu totoru-a câţi făcu parte d'in unu corpu sociale; in acellu-asi intellessu se dice si benele poporului, benele terrei, benele statului, benele nationei, penele wmmune; inâe intrei benele publicu si benele commune este acesta differentia de intellessUÅ£ co benele publicu se dice cu respectu la corpulu sociale ca unu totu indiyisibile, pre candu benele cont' mune se dice cu respectu la individii ce compunu corpulu sociale : cine nu are dorulu de benele publicu, nu merita neei numele de cetatianu, ne cumu de bunu cetatianu; 2. adjutoriu, servitiu, indeto- rire : fa ce te rogu$ co mi faci unu mare bene; pentru cellu insetatu unu pocariu de apa rece este unu mare bene; fa mi bene cu trei cente de îei=:impromuta-mi trei cente de lei; mi ai facutu multu bene cu recommendarea tea; proverb. a face bene, se si audia reu, a primi imputări in locu de multiamiri pentru unu bene factUu, a audl plângeri pen- tru unu bene ce se considera ca reu de cellu cui s'a facutu acellu bene; 3. fo- losu, utilitate, fericire : parentii pentru beî%ele copUliloru assuda; a se urî cuiva cu bende, a nu cannosce starea fericita, in care se afla, si in urmare a vre se ua scâmbe : ti s*a urifu cu benele in eas'a f)iea; si de acea-a vrei se essi de la mene 3i se te bagi argatu la alÅ£ii; se uresce o- mului si cu benele; 4. pentru remedie, mancâ.ri, beuture si alte lucrui'i asse- meni : folosu, usiorare, etc. : reniedudu, ce mi ai prescrissu, mi a facutu mtdtu bene; beuturele amare făcu multu bene la stomacu; mustariulu pusu la cefa mi a facutu multu bene; pentru unu omu* asservitu pantecelui mâncările bune si beuturele aUesse sunt benele supremu, BEN; â– 5. de bene : a) in genere : părere de bene^ facere de bene, doru de bene, si altele ce se espleca d'in celle peno aci espuse : dâro, b) in speciale : a intellege de bene, a intellege de vorbe bune si blânde, a nu aÅŸtepta maltractare, fortiare, bă- taia, etc, spre a face ce se cere : tu nu intdlegi de bene, ci me adduci a te per- secă; de asseminea si: a nu ascultă de bene, a nu face de bene; cu benele ineo are acea-asi ÃŽnsemnare : cu benele fad mai multu, la copilli, de cătu cu reidu ; in speciale : a luă cu benele pre cineva sau a se lua cu benele pre longa cineva: iea Iu cu bende, si face totu; de Iu vei lud cu reulu, nemica nu capeÅ£i de la ellu ; iea-te cu benele pre longa densulu, deco vrei se ti facă veri-oe vei vre; cu bende totu de un* a faci mai multu decâtu cu reulu, cu blandetia si bune tracta mai bene induplecămu pre omeni la voliele nostre decâtu cu asprime si relle trac- tări; — a audi de bene despre cineva, a audi, co este bene, in stare prospera si fericita ; de aci ca formula de urare pentru plecare : se audimu de bene, se aflămu co sunteÅ£i bene si sanetosi, re- maneti sanetosi si fericiÅ£i ; — a fi de bene, a fi spre fericire, mai vertosu ca formula de urai'e pentru veri-ce, si in speciale pentru beere, candu se inchina in sanetatea ori in memori'a cuiva sau pentru prosperarea vreunei affaceri : ati oflatu bunu genere pentru fii'a vo- stra, se ve fia de bene; ai cmnperatu bune casc, se ti fia de bene; beu pentru sane- tatea tea, se fia de bene si mie si tie ; si in ironia : se ti fia de bene cu intdlep' tionea tea cu totu, cu nuvreu assemenea infelleptione; — a vorbi de bene pre ci- neva, oppusu la a vorbi de reu pre ce- neva, a spune vorba de lauda pentru ci- neva cu scopu de it-i face bene, de a Iu . recommendâ, precandu a vorbi de bene de cineva , oppusu la a vorbi reu de ci- neva, nu implica neci decumu intentio- nea de a face bene cellui de care se vor- besce bene. BENECllEDENTIOSU,.a, s. adj., or- todoxiisi care crede dereptu, in speciale, ca terminu de domeniulu religiosu, or- todossu, care cicde in doctrin'a cea sa* BEN; netosa si de toÅ£i adoptata a basericei : benecredentiosulu nostru Domnu ; dupo doctrin*a hasericei nvmai cei benecre- dentiosi se vQru mântui; — ouventulu Tine de a dereptulu d'ia uau substau- tivu benecreăentia, care inse nu se dice, de sf s'ar pot^ Introduce forte bene in usu cu acellu-asi intellessu ca ortodos- sîOf (vedi bene si credenti^)-- 1. BENECUVENTABE, benecuventu si benecuventediu, y., benedieere ; lan- dare; prndicare I sacrare; permittcre; 1. a oUamă assupr'a cuiva favorea lui Domnedieu, a pronunÅ£ia vorbe de feri- cire si de prosperitate pentru cineva , oppusu lui blastemare : parentii benecu- v^a pre fiii loru, candu se casatore- seu; fii bunuy fiiule, si plenu de res- pectu cotra parenti si alÅ£i benefacu- iorif ca se te benecuvente; coci beneou- ventarea parentiloru si a benefacutori- loru ti va addupe bene si fericire, iro blastemtdu loru ti va adduce reu si rui- na ; — chiaru fienduco totu deun'a s'a credutu si se crede, co benecuventarea, in acestu intellessu, adduce bene cellui benecuventatu^ de acea-a a benecuventâ zzza, ferici, a daruf cu tote bunetătile : Domnedieu a benecuventatu terr'a Ro- mănUoru; nu e terra mai benecuventata ca a nostra; Domnedieu s*a indoratu si a benecuventatu cas'a nostra cu tote fe- ricirile; — 2. a lauda, a glorifica : ÅŸe laudămu si se benecuventămu pre Dom- nedieu ; laudatu si binecuveniatu fia nu- mele Damnedieului nostru si allu paren- tiloru noÅŸtri ; pre tene, Domne, te lau- dămu, pre tene te benecuventămu si glo- rificămu, tie ne inchinămu ; — 3. a sa- cra, a pronunÅ£ia cuvente sacramentali, prin care se chiama dăruia sau adjuto- riulu lui Domnedieu assupr'a unui ce : a benecuventâ unu templu, unu altariu; a benecuventâ mes^a; a benecuventâ uinu mortu, una nunta, etc; preutii noÅŸtri benecuventedia pre fiacare omu ce le să- ruta mân' a, facundu assupra lui semnulu crucei cu mâna derepta dispusa asia co pollicariulu cu meditdu de la acesta mâna formedia de assemenea semnulu crucei, precandu celle alte trei degete se Å£inu in suÅŸUf si pronuntiandu l !u deuna data : BBN. 151 se fii benecuventatu, fiiule ; — 4. a per- mitte, a dă voia, a autorisă : nu ti dau benecmentare se te insori eu acesta muiere; căutaÅ£i alt'asi veifibeneauv&n- tatu si de mene; tota benecuventarea ai de la mene se fad cea ce vrei a face ; — a benecuventâ, ca addeyeratu corn- pusu, diflfere cu totulu in intellessu de a cuventâ bene, (y edi bene si 1 . cuventara) . 2, BENECUVENTABE, s.f.,benedio. tio^ pr»dioatio$ permUstoÅ£ actione de a beneaiventâ^ in iote insenină>rilB acestui verbu : benecuventarea parentiloru in-* taresce casele fiUoru, (vedi 1. benecu* ventare), BENECUVENTATU,-a, part. pass. d'in benecuventare, in tote insemnările acestui verbu, (vedi 1. b^ecuventare). *BENEDICEBE, benediss^,.si bene- dissei, benedissu si- benedictu, Jt^enedi- oerei cu acelle-asi ineemnări qa ÅŸi l» be- necuventare, si mai multu : l, a vorbi de bene pre cineva sau a vorbÅ£ Å£)ene de cineva; 2, a urâ bene sau de bene, a au- gurâ bene, a dice vorbe de bunu auguriu. * BENEDICTIONE, s. f.; benedlctio; actione si resultatv allu actionei de a benedice, (vedi benedieere). * BENEDICTU si * BENEDISSU,-a, pari pass. d'in be- nedieere, benedlctust cu acea-asi diffe- rentia de intellessu, ce sei afla si intre strinsu si strimtu, amendoue particîpie d'in stringere, intre corressu si co^rectu, amendoue participie d'in corregere^. etc, (vedi form'a participiale : iu si su)i b^- ' necuventatu se dice si in locu de bene- dissu si in locu de benedidu. 1, BENEPACEBE, benefaci si benefa- cui,benefactusibenefacutUy('^eăimMmvl'^ te ammenunte asupr'a formeloru de con- jugatione a acestui verbu la simplulu 1. facere)^ benefacere; a face bene, a a- v^ voientia copstante si abitudine ne- d'ementita de a practica benele morale, ăe a implenl detori'a ce e impusa omu- lui de legea morale ; — a fi paratu de aface veri-ciii, si veri-candu si veri-cun^u bene , a fi generosu , indeto^toriu ; — cumu diifere , in intellessulu morale a betieface, ca compusu , de : a bene face, a face bene, a face benele, a face unu 152 BEN. bene, in acellu-asi intellessu , s'a arre- tatu la art. bene. 2. BENEFAGERE, s. f., benefleentia, benefactnm ; 1. actione de a beneface, despositione de a practică benele^ de a si impleni detori'a morale, sau : despo* sitione de a indetorâ totu de una pre alÅ£ii, de a le fistce bene, de a le dâ adju- toriu; in acestu intellessu terminulu mai propriu este benficentia ; 2. una fapta buna in intellessu morale, sau unu bene, adjutoriu, servitiu, folosu facutu cuiva; sau in fine, folosu, utilitate in genere : benefacerile unei bune educatione, bene- facerile pacei; in acestu intellessu se dice mai desu si mai bene, pote, sau bene : a face cuiva unu bene; sau bene- ficiu, care supplenesce si plurariulu, ce lipsesce lui bene : beneficiele agricultu" rei; sau in fine bmietate, care de asse- menea se dice si în plurariulu , ce lip- sesce lui bene : a face cuiva una bune- tate, mai muUe bunetăti; — in locu de benef acere se dice si facere de bene in amendoue intellessele espuse, (vedi si bene). BENEPACTOBIU, si BENEFACUTORIU, -^oria, s. adj., benefactor, beneflcns; 1. care traduce in fapta despositionea de a practică be- nele morale veri in ce occasione; 2. care cu fapt*a face bene cuiva in parte, Tad- juta si Iu susÅ£ine in tote occasionile : tu eÅŸti sengurulu meu benefacutoriu, de la tene numai am vedutu totu de un' a bene, de la tene asteptu si acumu in a- cesta nevoia bene si adjutoriu; 3. salu- tariu, folositoriu, adjutatoriuin genere : acumu semtu benefacutoriele effecte alle remediului ce mi aijpreserissu; — in locu de bene facuioriu se dicu si langedele pe- rifrasi : de bene facutoriu si facutoriu de bene, (vedi si bene). * BENEFICE, adv., benefice, ca unu beneficu, cu beneficentia. * BENEFICENTIA, s. f., beneficen- tia; calitate a cellui applecatu a bene- face, applecarea insasi de a beneface. * BENEFICIALE, adj., beneflcialls ; relativu la unu beneficiu : castigu bene- jiciale^ztr^ssvi sau proventiu d*in unu ben^idu. BEN. * BENEFICIARnj,-ta, s. m., benefl- eiarius | care se buccura de unu bene- ficiu, cui se da unu beneficiu. * BENEFICIARE, v., laornm facere; beneflcium alicul dare; 1. ca netransi- tivu, a trage beneficiu; 2. a face pre ci- neva se tragă beneficiu, a i accordâ una beneficiu. * BENEFICIU, pl.-6, beneflciam, ly- oram , b3nam; I. in intellessu morale, benefacere, facere de bene, bene, factu de indetorire ce face cineva d'in buna voi'a sea, servitiu, bunetate; inse nu veri'Ce bene este unu beneficiu, ci numai benele in addeveru morale , oare e fia- cutu cu voia si intentione si care ad- duce unu folosu cellui ce Iu foce sau cellui cui se face; in sengulariu benefi- ciu, insemna at&tu actionea sau actulu, cătu si effectuiu cLCtionei, sau una serie de acte, 6x0 in plurariu, beneficie se dice cu respectu la acte in parte : dupo Dom- nedieu parentii ne dau ceUe mai mari beneficie; totu benele de care ne buccu- rămu este beneficiu allu lui Domnedieu; prin beneficie ne devincimu omenii si ne i facemu amici devotaÅ£i; dne nu conno- sce, neci reconnosce beneficiele, este unu ingratu, si n'ar merită se i se facă bene, daco n' amu fi detori a face bene si chiaru celloru ce ne făcu reu; precumu Benele supremu, Domnedieu, respandesce cu larga mâna beneficie assupr^a cettoru rei ca si assupr'a celloru buni, a face^ a dă, a conferi unu beneficiu sau beneficie ; a accepe, a recepe unu beneficiu sau bene- fide; a se buccura de beneficiu. II. folosu, bene, castigu, favore , si chiaru unu ce d'in care se trage folosu, unu bonu ma- teriale, una possessione, etc. : -4. in ge- nere : beneficiulu educationei, allu inve- tiaturei, beneficiu puUicu; a trape bene- ficie dHn commerchi, d'in agricultura, din industria, din crescerea viteloru, din scambtdu monetei, pamentuiu redde totu deun'a cu beneficie celle ce i increde omulu, din labore tragemu tote benefi- ciele, fora labore nu e beneficiu; marÅ£ea insasi este unu beneficiu pentru cei mi- seri si cu prisosu adăpaÅ£i cu amarulu vie- tiei; m*am insanetosiatu nu prin reme- dide vostre, ci prin ben^citUu bunei BEN; mdle naiure ; a aÅŸteptă totu de la bene- fiekdu fortunei; — mari surUbeneficiele unei pace inddungata; pentru cdlu ce jace in intunerectdu indiisorei una ra-^ ăia de lunwna este unu mare beneficiu, — B, in parte : 1. representatione tea- trale in fayorea sau folosulu unui acto- ria sau altui cuiva : asta sera se da una representatione in beneficitdu seraciloru si inundatiloru; mâne sSra este benefi- dulu primului bassu cPin trup' a italiana; 2, ca terminu de jurisprudentia, privi- legiu, favore, dereptu, facultate data de lege, sententia, etc. : a se folosi de bene- ficiulu legei ; de aci locutionile : a) be- neficiu de e^flrfcrrdereptu de majoritate datu unui minore , spre a si pot^ seh- guru administra averea sau face alte acte, ce ca minore nu ar potâ face dupo l^e; in vechi'a nostra legislatione ace- stâ-a se chiamâscti^w^ia de versta\ b) be- ^ficiu de dimsume=:deveÅ£t\i ce au de- Mtorii, cari nu su solidari, a cere de la creditoriu se si imparta actionea sea in contr'a loru; c) beneficiu de cessione^z <}ereptu datu unui debitoriu de a cede ^^^ditoriloru tota averea sea, pentru ca ^ scape de inchisore; d) beneficiu de dis- ?^^^one=zăerepin datu garantiloru, ces- ^^^^Hloru, etc, de a cerie se se discuta iebil^^^ mai antâniu de tote averea ♦ *^liuluî principale ; e) beneficiu de Wi^*\larîti=dereptu datu unui erede sau ^O^^^^t^'î^i ^1 înainte d'a accepta e- f editatea, se se assecure de starea ere-> ditatei, se nu platesca decătu atăte da- torie, pentru câte adjunge ereditatea, si se pota chiaru, d^co insusi are detorie, se se desfacă de elle in sarcin'a credi- tatei : a acceptă tma ereditate cu bene- ficiu sau sub beneficiu de inventariu; 3. ca termina de medicina : a) benefi- ciu de na^Kra=:ardinare favorabile, de- ÅŸertare a pantecelui prin actionea natu- rale a poterei de vi^tia, care usioredia pre omu de unu reu, de care suffere; b) beneficiu ailu na^urei=raCtione spon- tana a poterei de vi6tia, prin care unu morbu orecare esse bene, se termina cu bene, se trece; 4. ca terminu istoricu si politicn : a) la Bomani, promotione in uniigrada militariudetoritafavoreiprin- BBN. 1&8 cipelui sau generariului; de acf : registru de beneficiezzregistYUy in care se inscrieau cei ce acceptasse sau aveau dereptulu de a accepta beneficie ; b) pamentu datu ve- teraniloru sau colonistiloru; bonu mobile sau immobile, ce unu principe sau dom- nitoriu dona cuiva d'in averea sea: c) pa- mentu ce căpitanii si principii distribu- iau sociloru sei de arme d'ih t6rr'a cu- cerita; acestu pamentu se chiamă feud% si se dâ. antăiu pre vîetia, apoi ca ere- ditariu d'in tata in fiiu; d) in baseric'a appusana, titlu sau demnitate eclesia- stica, de care erâ legatu unu venitu; ve- nitulu insusi legatu de demnitatea ede- siastiÅ£a, sau bunulu d*in care se trăgea venituhi; loculu in care se afla baseric'a si bonulu benificiului, de acf '.beneficiu îiierM=beneficiu de care una persona baserîcesca se buccurâ in tota vi^ti'a ; beneficiu servu:=io(^u cesedaunuipreutu la una baserica cu ÃŽnsărcinare de a of- ficiă regulatu la acea baserica; beneficiu 5fmpîw=de care cineva se buccurâ fora a se face callugaru; beneficiu secvUariu =care se poteâ dâ si preutiloru d'in cle- rulu seculariu (necallugariti); beneficiu reguUmu:=zQdXQ se potea dă numai unui callugaru; beneficiu consistoriale "tz in- semnatu, pre cumu unu episcopatu, unu egumenatu, etc, pre care numai marele pontefice Iu potea conferi cuiva dupo una deliberatione in consistoriu cu cardena- lii, si pentru care apoi se cerea numirea formale a domhitoriului; beneficiu in- compatibilezzcîive nu se învoiesce cucon- ditionea cellui cui s'ar dâ; beneficiu mar wwafe=:dependente de una abatia, si ad- ministratu de unu callugaru amovibile, care se revoca dupo placulu abbatelui,etc *BENEFICD,-a,adj.,benellcu8;bene- facutoriu, facutoriu de bene, applecatu a face totu de un'a bene morale; care face sau adduce bene in cellu mai largu intellessu allu acestui cuventu : cellu ce face altuia pre plăcu ceva care i ar ad- duce vetema/re, nu e beneficu, d perni- ciosu lengusitoriu; de si <^llu ce face bene amicului, se chiama beneficu, sie in ad- deveru; mai beneficu inse e cellu ce face bene celloru străini, pentru co cellu cP an- tăiu spera unu scî^nbu, ce nu aÅŸtepta 156 BEN. blandeHa, bunetate, indtdgentia, b) ca * despositione tradussa in fapte : liberali' tatea ce se face cFin avere, secca insasi fofitan'a benignitatei, asia in cătu be- nignitatea uccide benignitatea^ 2. inin- tellessu materiale, applecatu la lucruri fora vointia si libertate, si prin urmare incapaci de moralitate, cu duplu intel- lessu de natura buna si manifestare prin effeăe a acestei nature : benigni'- tatea terrei trage pre locuitorii ei la otiUf benignitatea dimei relle induicite de benignitatea aerului, benignitatea morbului, oppusu la malignitatea mor- bului, *BENIGNU,-a, adj., beniguns (inlocu de beni-^tfnvs^de bunu genu, de buBa natura, si prin urmare proprie) : de buna natura, buAu d'in natur'a sea : 1. in in- tellessu morale, avendu virtos'a si con- stant^a despositione abituale de a face cu mana larga bene altoru^a si de a le crutiâ veri-ce reu : a) in anima si in por- tare cu alÅ£ii, bunu forte, benevolu, blandu, indulgente, aflFabile, dulce : se fimu judecători benignii ai altoru-a, mamma benigna cotra ai sei fii ; pre^ cumu noi iertămu reulu ce amu sufferitu, asia si tu, benigne Domne, ierta-ne, fora se cauÅ£i de meritămu iertare; ApeUe era benignu si cotra rivalii sei; vorbe beni- gne; aspedu benigna ; pote fi cineva si cotra sene insusi benignu, iertandusipas- siontle; defectele; vitide, etc, cautandu a le satisface si economi, in locu de ale combate, a le invinge si sterpi ; b) in fapta, prin acte : generosu, liberale, be- neficu : gratuita e liberalitatea sau mer- ccnaria? dico se face fora inter esse e gra- tuitay d'in contra e mercenaria; unu omu addeveratu liberale si benignu nu se mta la folosu; d are in vedere numai satis- factionea morale a animd selle , cari^ tatea e benigna cotra serad; 2. in intel- lessu materiale, de buna natura, bunu, dulce, blandu, placutu, fecundu, bene* facutoriu : umbra benigna; lumina be- nigna; ploia benigna; pamentu benignu; benigna bore de ventu; in speciale pen- tru morbi, ca oppusu la malignu : unu medicu nu pote indemnă pre dneva se cerce a capetă unu morbu ; care, deco a BEN. fostu benignu si usioru la una persana^ pote deveni greu si malignu la aUa per^ sona; unde friguri su scurte si benigne si salutari; — construitu cu numiri de medicamente, benignu va se dica nu violentu. BENISIORU, bellnle, deminutivu d*in bene, se iea, ca s( acestu-a, at&tu ca adverbiu, câtu si ca substantivu, in celle mai multe d'în insemnărlle ce are si bene, cu intellessulu de deminutivu curatu : destulu de bene, de sf nu bene, cumu se cere : €itudlnea ce au ber- becii de a se bate cu furia in capete: a) noEaiu, cu care se bătu pari sau se ba- tuturesoe unu locu; b) machinab^ca, cu care^ la cei vechi, se băteau murii cetă^ tiloru; 3. un'a d'in celle doue spre diece consteilationi alle zodiacului, in drep- tulu carel-a adjungea serele la incepu- tulu primaverei,pre tempulu ÃŽnainte de domni'a Jui Dioolitlanu, astadl inse d'in caus'a precesslonil serele trece prin con- stellatioinea berbeoelui sau a arietelul in decursulu lunei lui Aprlle iuicalen* dariulu no&tru luUanu, prin urnuure 160 BE8. dite, neci d'in lesse; in acestu intellessu cuventolu e sau una transformatione d'inj^mei^Kisauiniponnutatu d*in germ. bflr8te=pma. BEBn, esclamatione, cu care se pro^ voca ouile a fugi sau a appueâ intr*una alta directione : bern, beUa! beru, oue ! (vedi bee^ hdare, beriire). BEBYLLU si berillu, s. m., berjUas s^iQpDXXoc; nume ce se d& de cei vechi si se da inco de mulÅ£i moderni la c^rte varietăţi de smsuragdu, cari n'au colore verde carata ; cea mai formosa si mai căutata d'in aceste varietăţi este asii numit'a ap'a manna=:ital. ae%na*map rina=fran(C. aigrueHnmrtney sau berUlu nobUe, sau simplu si propriu beriUu, caxe are uiÅ£a formosa colore albastra fora firu de amestecu cu v^de ; — nu* mele de beriUu s*a applicatu de unii si la certe varietăţi de tcpaau sau de car- tiu. * BEBZELINA, s- f., (de la Berae- 2tt«s=:chymistu suedesu), franc. bers6- IIua; seleniură^ de cupru. * BBEZELITHU si berselUu, s. m., (d'in Berjiielmszzchjmiatii suedesu, si Xi&o$=:pâtra), franc, berz^lithe; mine- rale descoperita in Suedi'a, care sgaria bene vetrulu si scânteia, lovita cu am- nariulu; se numesce si petaUtftu sau pekdUu. * BEEZELIU, s.m., (numele propriu alluchymistuluisuedi3suj?engre{m, lua- tu ca nume commune), franc, berz^lins ; genu de plante cu frundie mice si cari ca fructe dau nucusiore pucinu nume- i*ose. BESEEICA, besericescBj besericescu, etc; vedi baserica, baaeincescey etc. BESICâ, s. f., veslca^ ital. v^scica si veâstoa^ ispan. vejlgra^ portug. boxlgra, prorvenc. vestisra^ veziga si veissiga^ franc, vessie) de aci si alban. psica sau Usca, cumu si nou slav. serv. besika; 1. re- ceptaclu membrsmaceu ce implenduse cu unu licidu sau unu gazu iea forma mai multu sau mai pucinu rotunda; cumu : a) besic'a udului, la omu si alte animali, receptaclu membranaceu in oare se stringe urin'a sau udulu : a suf» feri de besi&a uduluizsa, sufferi de udu, BES; a urină cu greu, a av6 petra in besic*a udului; b)besica'ape8celui:=:\>Tonc\dele, receptaclu membranaceu de respiratu, la pesci; c) besic'a /îer«t=:receptaclu membranaceu, la omu si alte animali, in care se stringe fierea; d) embryonele inco sta intr'una specia de besica in pântecele mammei, e) copUlUoru place ase j oca cu besice:=i{membr2kne implute cu gazu ce plutescu in aeru); bcdlonii sau aerostatele inco sunt besice; 2. in- flatura a pellei produssa prin arsura, friptm-a, inflammatione, sau alte cause : muscatur^a albindoru si a vespUorupro* duce besice ; peUea tea este numai una besica, se vede cote au piscatu peduchii de lemnu; pre unde attenge urdic'a, esae besic'a; ardeiulu ce ai pusu in buccaie a fostu asia de tare, in câJtu mi a facutu gur*a si limb'a una besica; — applecatu si la lucruri, care, de si n^au una peUe, au inse una coja, cumu pânea si alte lucruri ce se cocu : pre fad' a placentei s'au redieatu mari si fromose besice; de tare arsu ce a fostu coptoriulu, ojnmeHe, ewnu le amu bagcEtu in eUu, au si ince* putu se facă besice ; 3. globu de licidu formatu prin aeru , bulla : copiUiloru le place a face besice d'in spunia de sapwrÂ¥u si a sejocâ cu elle; vieÅ£i* a omului trece asia de curretidu ca si besicele cesefor^ media prin picaturele de ploiapre'fa-' ci'a apei;a plouă cu &65t06=a plouă forte tare, a plouă cu picature asia de mari, in oâtu se formedia besice pre faci'a a- pei, in care cadu picaturele ploiei. BESIGâBE, besicu, v.i, vesicare, ve- sieam vel pustnlam efflcere; verberare; 1. ca transitivu : a face sau produce una besica sau mai multe besice prin ai'dere, frigere, inflammare, muscare, batere, impungere, piscare, etcv : urdi* cele unde adjungu, besica pdlea omului; ardeiulu acestuia mi a besicatu gur^a; a besica pre/dtie^a cu batai'a, a Iu bate eu ceva asia in cătu se i se besice pellea, a Iu bate reu cu ceva, care casiona do- rere semtitoria, fora inse se i veteme vre-unu organu ; — 2. ca reflessivu, a se besica, cu intellessu neutru pasaivu, a faee una besica sau mai multe besice, a se infiă in unu locu sau mai multe : BE8. Mlea tota m s'a besicatu de muUa cal- ^a; plaeenfa s'a besicatu bene; deco w-» se nu ti se besice peUea unde te a ^nipunsu tjespea, freca-ua cu sare; ca se fetise mai besice faci'a, spellate cu a- cesta apa ce ti prescriu eu. BESICATA, s. f., vedi besicatu. BESICAT6RE, s. f., vedi besicatariu. BiSICATOfilUr^ono, s. adj., care besiiîa, face se se besice; care are po- terea sau desposetionea de a besicâ : urdicele sunt besicatorie; — ca substan- tiva femeninu, besicatoria sau besica- torey cu intellessulu reale : ceva care are poterea de a besică, de a produce una ^icUf si in speciale : emplastru cu po- tere de a besicâ, de a produce una in- flatura a pellei, applecatu la p^rti alle corpului unde suflfere cine-va de vreunu morbu; in acestu intellessu inse se dice asta-di mai multu vesicatore. BESICATU, 1. part.pass. d'in fcm- care : besicatu, besicata, cu acelle-asi insemnări ca si verbulu : besicatu de albine, besicata cu băiat a ; d^ro forte desu cu intellessu de adiectivu : sticla iesicaia este un*a, care are form'a unei lesice impluta cu gazu; de unde apoi, ca substantivu reale sub form^a femi- luna : besicata, sub intellegundu titiazr iri:=strugure (la Macedoromâni auua) : una cu bobe mari si rotunde, cari in- tr^ona pellitia suptire coprendu succu maltn; — 2. supinu cu intellessu ac- tiTu : buna vergea de besicatu copillii nAunatid si nestempe aii; de unde a- poi ca substantivu verbale : besicatulu (Ubineloru, besicatulu de urdica. BESICATU BA, s. f., actione de a hesică, d^ro mai desn resultatulu ace- stei actione, inflatura, un'a sau mai urnite besice produsse pre pelle sau pre aitu ceva : besicatur*a de vespe este mai vminosa de câtu cea de albiim. BESICOSU,-a, ad}.,ve8ieulosB8; plenu de besice, forte tare besicatu; applecatu tare a se besicâ, a se inflâ ; — ca sub- stantivu, sub form'a feminina : besicosa. BESICUTIA, s. f., vedculaj deminu- tivu d'in besicâ. BESINA, s. f., (d'in besire), peditam, ledor; ventu putorosu ce se scote pre BES. 161 canalea sedutulni; — besin'a callului=z specia de burete sau fungu, lyoop ordon bovistalui Zmneu; compara si franc, ves- 8e-de-loup=: (proprie : besin'a lupului), cu acellu-asi inteUessu. BESINOSU,-a, adj., snpepedensiile- erepitus; care da besine multe; invetiatu reu a dâ besine, asia in câtu nu si le mai pote tin^; si de aci, sau : puturosu, ne- sufferitu; sau care nu si pote tin^ be- ÅŸinele, de betranu ce e, decrepitu, ad- junsu in stare de mare nepotentia prin etate; — applecatu si la lucruri : lemne besinose=zc2t,'n, de si periiu si făcu mare scommotu, candu le puni pre focu, ardu inse forte reu, fora se d^ flacura. BESIKE, besu (besescu e asia de in- correctu ca sipatescu inlocu iepatiu sau patu), V., pedere; a scote venturi puto- rose pre canalea sedutului; proverb. : capr'a bese si ouea pate rosinezzunxilVL face blastemati'a si altulu pate rosinea; — de si cuventulu se dice proprie nu- mai de omu si de alte animali, se ap- plică inse si la lucruri : lemnele besu in focu, nu ar/lu si nu dau flacura, de si fesuescu si făcu scommbtu; foculu bese, nu arde cumu ^e cade; furc'a bese, sîede arruncata, fora se torca cu dens'a cine ar fi detoriu a torce; — in latin'a clas- sica cuventulu usitatu pentru acellu-asi conceptu este pederei se afla inse inXu- cUiu si Yi^lre cu acellu-asi intellessu, d*in care se vede co er& cuventu d*in limb^a rustica si d*in care la noi besir^ in flranc. ve88er=:p6ter» *BESSALE, adj., bessalls; de unu besse, de valorea unui besse. * BESSABIU, s. m., besaarlns^ una numu care representă doue treime d*in unu assariu : unu besse. * BESSE , s. m. , bes bessis (con- tractu d'in bis-triensz^de doue ori unu triente, sau doue treime d*in assez=.tL^^ care se impartiea in doue-spre-diece uncie); optu uncie, si de aci : celle doue treime alle unui totu orecare im- partitu sau presuppusu ca impartitu'in doue-spre-diece pkrti ecali, sau in ge- nere : doue treime alle unui ce ; asia d^n una ereditate de noue^dieci de mii de lei, bessele ar fi de sesse^^ied de mii 11 162 BE8. BESTIA, s. f., (se afla deja in diclio- nariulu de Buda), bestia; I. in intelles- sulucellu mai generale : fientia animata, d^ro lipsita de ratione, pre candu ani- male este una appellatione si mai gene- rale, asia incâtu se appleca si la ofnu, ca fientia animata si raÅ£ionale; âro be- ÅŸtia, mai pucinu estensu decâtu ani- mole, se appleca la tote celle alte fien- tie a/nvniate, afora de omu , de la ele- fantu peno la verme; bdla,s=:he\luAf se dice de una bestia mare , corpulenta , robusta, cumu : defantu^ balena^ leu, ti- gru, etc; fcra este, in intellessu mai strinsu, una bestia cu instincte sange- rose, ca lupulu, ursulu, tigrulu, etc, ăro in intellessu mai largu, veri-ce bestia seU bateca : cerbu, capriora, iepure, lupu, etc., ca oppusu la bestia domestica : cane, calu, bou, etc.; intre bestiele domestice, se dicu vite sau pecuri celle ce prin lahm-e, car- ne, lapte, peru sau lâna, servu la com- moditatile vietiei omului, cumu : oue, capra, 6om, cdllu, etc.; in scriptur'a sa- cra cu întellessulu de unimale occurru cuventele vietiuHoriu sau vietiuitoria si suf floare; in limb*a poporului occurre, pre a locurea, dobitocu cu intellessulu ge- nerale de bestia, sau cellu mai restrinsu de pecure sau vita, d^ro intr'unu intel- lessu, ca si in c^llu altu, cuventulu do- bitocu este si de prisosu si pijicinu de recommendatu, (vedi in glossariu dobi- tocu); d^intre bestie unele, cari locuescti in apa,innota; altele sbora in acrvlu li- beru, altele serpu, altele ambla; unele sunt selbatice si ferose, altele blânde; deco bestiele tote, câte sbo^'a, iitnota sau ambla, câte sunt selbatice sau domestice, feroci sau blânde, au instinctulu conser- va^'d; cu căiu mai multu in Oinu accstu instinctu este naturale si potente; bestie sunt caărupeăile, pescii, ÅŸerpii, vermii, passerile, tota sufflarcade jyre pamentu, afora de omu. — II. in intellessu mai restrinsu si speciale : 1. in locu Aefera cu intellessulu stiînsu (vedi mai.susu), adeco bestia cu instinctu sangerosu : leu, tigru, lupu, hyena, ursu, pantera, leopardu, etc; si in particulariu, f^ra de- stinata la lupta, in amfiteatru, cu gla- diatorii sau criminalii condemnati, (da- BES^ tiua barbara ce se stabili la Bom'a pre la annulu 583 de la fundarea Romei sau 171 inainte de Christu); de acf e- spressionile : a dă sau arruncă la be- stie, a condcfnnâ labestic : mărturii re- ligionei creÅŸtine erau adesea condefnnafi la bestie de fanaticii pagani; de ae£ es- plecarea luiisidoru : bcstiaruiu Tocabu- lum proprie convenit leoiiibiis, pardis^ liipisy tigribus ct vulpibiis^ eaiiibus et simiisac ceteris, qu» vel ore vel ung'ui- bu8 sieviuut, exceptis scrpeiitibiis=nu- mele de bestie se applica proprie Ia Iei, pardi, lupi, tigri» vulpi, câni, mimutie si altele, cari sau cu gur'a sau cu unghicle sfasia pr^d'a loru, afora de ÅŸerpi; dero acesta esplecare este strimta, imbraci- siaudu Bumai una parte d'in intelles- sulu ce a avutu cuventulu îu limb'a la- tina, si are in tote limbele uoue latine; — 2. insocitu de unu attributu, arrota differîtele generi, specje sau varietăţi de fientie animate, d^ro private de ra- tione : bestia corww/az^ouc, capra , si mai vertosu, bou sau vacca ; bestia ho- t;ma=bou, vacca, vitellu, raansatu; 6e- 5^iaca&aZKna=callu,epa; bvstiade tran- 5jpor^t<=callu, bou, asinu, mula, cămi- la, etc; bestia domesticaz=zQdM\x^ bou, Que, capra, asinu, cane, găina, etc; be- stia seXbatecazulxLi^xi, cerbu, iepure, ursu, serpe, corbu, etc; bestia ftrosaz=.ft^i:ii : lupu, leu, tigru, etc; 3. applecatu Ia unu omu, in batujocura, arreta : a) sub puntu de vedere iiitellectuale, lipse de intoUegere, lipse deprecepere, de jude- cata, de bunu scnsu, asid incâtu bestia =:prostu, tontu, stupidu : fctiotdu meu este una bestia, care sau nu intellege ne- mica Win câte spuni, sau intellege j)re dosu, si cure ve^i-ce face, face reu si cumu nu se cade; taci d'in gura tu, bestia, ca nu intellegi de locu ce spuni; pentru mai multa energia bestia, in acestu intel- lessu, se insociesce cu attribute, cari desemna specie de bestie d'in celle mai pucinu intelligenti : bestia cornuta, be- stia de legatu la gardu, bestia ureehiata (espressione mai detorsa si mai delicata, d^ro totu asia de energica ca si califi - cationea unui omu cu epitetulu de a- sinu); proverb, bestia se i dm fenu si A *^ fnancezztorie stupida ; — a face be- siutzza reduce pre cineva la stare de he^ ^iiOf a i tempi mentea; h) sub puntu de Fftiere morale, fte5rbe betranesci de la unu co- pillu asia de micu; in faptele, in dissele, in scriptele acestui omu totulu este be- tranescu, totu adduce amente una betra- nesca si plăcuta simplitate;— portu he- tranescuzzi^orivi cuvenitu unui betranu in genere, ce affecta betranîi in genere, sau portu remasu de la betrani (= buni si străbuni), sau : portu essitu d'in moda; vorba betranesca e : nu ti bagă lengur'a unde nu ti ferbe olVa, (vedi betranu). BETRANETIA, s. f., senectua, se- necta, senium; oppusu la teneretia (mai pucinu bene si essactu la juneiia), e- tate de betranu, una d'in celle patru e- tăti principali alle vietiei unui animale in genere, si omului in parte : celle pa^ tru etăţi alle vietiei omenesci sunt : co- pUlaria,junăi'a, bărbaÅ£i^ a si betranetia; betranetfa nu vine sengura, ci insocita de nepotentVa corpului si a mentei; cu tote acestea strabunulu Cicerone a scrissu unu minunatu tractatu,incareprobedia co betranetia nu este inferiore neci u- nei-a dHn celle alte etăţi, si co una rea betranetia este effectulu unei relle june» tia; betranetia s'a asseminatu de mtdti cu Urn^a^ pre dkmu junetfa s^a assemi* natu cu primavSr'q^ sau cu vSr'a; betra- netia verde=:zÅ£leTi2L de vîgore corporale si spirituale; — plur. betranetie, betra- netiele, are intellessu differitu de sîng. betranetia, betranetCa; la latini differi- tele punte de vedere, d*in cari se consi- dera acesta ultima etate a vietiei ome- BET. BBT. 165 ^^ se espremu cu diferitele forme : ^^eetas^ senecta, senlnm, asia co se- ^l^^8 sau are intellessu coUectivn, ca ^^Hostru betranime, sau presenta hetra- f* ^ puru si simplu cu intellessu indif- fo^^te, din punctu de vedere abstracÅ£ii, fQll ^eci unu respectu la bunele sau «e^ ^^^ acestei etăţi; d'in contra formele k ^^ si geniam presenta hetraneti'a, ^tt^^^^cretu, cu accessoriele selle, si a ««K^^ : senecta de partea cea buna, ca J^\ ^ maturitatei si intelleptionei, 6ro v\v ^ ^® partea cea rea, ca etate a de- %^^ itei de corpu si de mente; in roma- "M^e prin sengulariulu si plurariulu cu- tentului se espremu unele d'in aceste differentie : asia hetranetia, ca espres- sione abstracta, se iea totu de una in intellessu generale, pre candu betranetie, ca espressione concreta, se dice de 6e- ^aneti'a cuiva m parte, considerata cu hnde si rdlele, in care se petrece; de acea-a dicemu mai bene in genere : 9untemu detori a respectă betraneti'a, d^ro mai bene in parte : a respectă be- ^anetiele cuiva; betraneti'a este una c- ^^, ca espressione generale si abstracta; i^ro ; cutare a adjunsu la adunce betra- ^ie, ca espressione particularia si con- creta; d6co dicemu si : cutare a adjunsu '^ - pe cu acellu-asi intellessu ca si braciUe, bracinariuj sau fascia pentru veri-ce ser- ve a încinge mediloculu, sau a infasciâ scuteculu unui pruncu, veri d'in ce ma- BET. teria ar fi, chiaru si cm*eâ, destuUu nu- mai ca assemenea cingut<5re se nu fia a- siâ de lata, cumu este unu brânu sau unu serpariu ; 4. marginea camesiei de pre longagutu,guleru infloiatu; 5. mar- ginea superiore a unei rochia , care in- ăisiora gutulu sau peptulu ; 6. fascia de acea-asi stofa sau si differita de a ro- chiei, ce se cose pre poUele acestei-a ca ornamentu , afora de cea cu care se termina pollele , care se dice nu betta, ci tivu; 7. fascia ce termina manec'a u- nei camesie sau altui vestimentu; 8. fa- scia ce marginesce in lungu cei doui pepti ai unei camesie; — in intellessulu de sub J. 2. si 3. cuventulu se aude nu- mai cu form'a betta, ^f o in celle alte ÃŽnsemnări mai multu cu form'a benta ; in celle d'antaniu trei ÃŽnsemnări se iea si plur. bette cu acellu-asi intellessu ca sengul. betta; — proverb : a dă pe bette pre cineva^=2L se desface de densulu , a dâ afora d'in casa, a Tespedl, a Iu goni de la sene cu mediloce puciuu omenose si in momente candu densulu neci s'ar ti asteptatu la un'a ca acest'a ; a re- stornâ pre cineVa , pre unu adversariu, ce pote fi pedica de successu in ceva, ce e superatoriu, standu pedica la vreunu planu , a se desface si curatf callea de densulu prin veri-ce mediloce. BETTEA si BETTELLA, s. f., (vedi betta, si in glossariu : betela), ?itta nuptialts; betta, legătura făcuta d'in fire de auru sau de argentu, cu care miress'a si adorna ca- pulu in diu'a de cununia; firulu insusi d'in care se face bett'a nupÅ£iale : bettea galhena-^zde auru; bettea ai6a=:de ar- gentu. BETTRLLAKIU, s. m., care fabrica sau voîide bettea, BETTELIA (si bertelia , vedi betta), s. f., limbns braccalis^ or», fascia; cu unele d'in însemnările speciali alle cu- ventului betta : 1. bett'a ce termina partea superiore a braceloru sau imbra-s camenteloru de petiore : pantaloni, bra- cine, ctc; 2. bett'a sau fasci'a ce ter- mina manec'a unei camesie sau altui vestimentu ; 3. fascia de tessatura sau de curea cu care se incinge cineva pre*. BEU. -â– - I - - ste bettelfa braceloru sau preste medi- loen; 4. cercu trassu pre marginea ujiei tessutare prin cosutura, refecn, tivitura. 1. BETD, adj., vedi Inetu. 2. BETU, adj., vedi beetu si beere. ♦ BETULA si bettdla, s. f., betula si ketilla; genu de plante d'in famili'a a- mentaceelorn , d'in monecia polyandria lui Lmneu, d'in care speci*a cea ;nai importante si mai commune este betuVa aI&{K=:be inia alba lui Linieeti^connoscuta ÃŽD volgu sub numele de mestecanu. BETDLACEU,-«, adj., ce semena cu Wirf'aj-plur. betulacee^zameiUacee, plan- te cari au de typu genulu betula. ♦BETULINA, 8. f., it. betnlina, franc, b^toline; alcaloide voratile soli- da, ce se estrage d'in scorti'a betulei. BEUTIOSU,-a, adj., care se bee bene, placutu sau bunu de beutu; care se pote bee. BEDTORnJ,-^oria, s. adj., bibens, eure bee; care are abitudinea de a bee: h(mlH e beutoriu de apa-, applecatu la o- meni, cari beu, de regula, spirtose mul- te : unu bunu 6eM^orm=:care bee bene si multu , nu inse peno intr'atâtu-a in câtu se si perda mentile, ca betivulu; ieutoriu d^ro dice mai pucinu de câtu betivu, BEUTD,-ti.potn8; l.part. iVinbeere: d) cu intellessu passivu : vinulu beidu fora mesura vetema in locu de a folosi ; spiritosele beute in mari cantităţi rui' nedia sanetatea si ebetedia sau tetnpescu mentea; b) cu intellessu activu neutru , care a beutu : nu essl demanetia afora fin casa nebeutu si nemancatu ; tatu deun'a eÅŸti bene mancaiu si beutu , ce ti lipsesce dero^ de te vedu asia supperatu? caniu ai Å£ostu la mene nemancatu sau ndeutUf citmu se cade? — fiebeutu si fie- mancaiu = cu deplena luciditate de mente, cu deplena conscîentia, fora pe- ricludease amagf, nesciendu ce dice si ce spnne cineva, in opositione cu locu- tionea dupo mesa : asia e, cumu dicuy coci vorbescu nu dupo mesa, ci nebeutu si nemancatu; — bcatu^ in speciale, cellu ce a betdu spiritose, nu inso asia in câtu se fia Htu; eÅŸti catmi beutu, si de acea-a ti trecu cu vedereaprostiele ce faci; beutu BEZ. 171 dero dice mai pucinu de câtu bHu, cellu beutu n'a adjunsu se si perda mentile ca cellu bâtu; — 2. supinu d'in beere : a) cu intellessu activu : vasu de beutu apa; nu e tempu de beutu si petrecutu ; &) cu intellessu passivu : apa buna de beutu, vinu greu de beutu; a dă de beutu =a dâ vinu sau alte spirtose de beutu; sau : a dâ bani cari se se dea pre beu- tura; sau in fine : a dâ cuiva unu micu daru in bani pentru unu servitiu. BEUTURA, s. f., potio, potns, phll- trum; 1. actione de a bee (vedi beere) : beutur*a de spiritose; 2. mai desu inse ca coucretu , ce se bee : a) in genere : ap^a estebeutur'a cea mai sanetosa; man^ care imcina si beulura multa face mai reu decâtu ma/ncare si beutura pucina; beu- tura bună, beutura rea, beutura sărata, beutura- dulce, beutura acra, beutura de portocalie, ,beutura de viÅŸine (= visinata), beutura de limonia (= limo- nata), beuturadecocadie; b) in speciale beutura spiritosa : vinu, rachiu, licore, veri-ce licidu bunu de beutu, d^ro im- betatoriu si vetematoriu , d^co se 1>ee pr6 multu : proverbiulu betiviloru e, co beiitur'a e unde e, ero mâncarea nu e decâtu fastu; omu datu la beutura:=:he' ti vu; a se dă la beutura, a se dâ la beutu, a se dâ dupo beutu, sau : a se face be- tivu, a se dâ la beÅ£ia : afftassemulaos- petaria vinu bunu si nededessemu la beu- tura, uitandu, co caii stau injugati la carruiia; candu unu omu s'a datu la beu- tura, anevoia se mai vendeoa de ace- stu uritu, gretiosu si ruinatoriu invetiu; asia dero espressionea : a se dă la beu^ tura are doue intellessuri cu totulu dif- ferite; — medicamentu licidu, care se bee pentru insanetosire ^au ca farmecu inspiratoriu de amore : farmecatoress*a dede fetei una beutura; beutur'a, ce iwe- diculu mi a prescrissu acumu in urma, pare co mi a mai usivratu greutatea, oe mi appesă peptulu si stotnacidu; beutura soponfera, * BEZOAUDICU,-(?, adj., ital. bezoar- dico, franc, b^soardlqne; de bezoardu, care coprende bezoardu sau are proprie- talile bezoardului, applecatu la tote sub- stanÅ£iale ce se 4^redeaii alta data bune- 172 Bl. îtt contr'a effecteloru veri-carui veninu; acidu be/soardicUznacidu uricu. * BEZOAEDINA, s. f., ital. beaoar- dina, franc, b^zoardine; substantia care face basea hejsoardului, * BEZOAEDU si beaoaru, s. m., ital. bezaar si bezdardo, franc, b^zoard (d'in arab. bedzabar=anti(iobu); calculu, p^- tfa ce se formedia in stomaculu, in ma- tiele sau in besic'a udului, la certe ani* mali,'si căreia alta data se attribuîea mari virtuÅ£i medicali : ochii de cancru sunt una specia de heeoardu; hezoardu ome^ ne5ce«=petra formata in besic'a omului, ce se consideră ca unu remediu eroicu pentru mulÅ£i morbi; — acea-asi numire se dâ la calculele sau petricellele formate in urina, in fiere, in saliva, etc.; astadi inse in veterinaria, se numescu asia, in speciale, petre calcarie cu strajte concen- trice, cari se formedia adesea in cana- riulu alimentariu allu animaliloru erbi- vore, si cari une ori se făcu destullu de mari;— in vechi'achymica se dâ acea-asi numire la diverse petre naturali sauarte- fici»li cari se credeau dotate cuacelle-asi virtuÅ£i ca si hezoardulu; bezoardufossile =petricea pre scoc'aunui concWliu;&e- zoarduanimalez=Acz,ivi de vipera uscatu si pulberisatu, in opositione cu hezoardu imn<2raZe=oxydu albu de antimoniu; he- zoardu mar^iaîc=preparatione compusa d'in doue pai-ti de antimoniu si un'a de limatura de ferru cu pucinu nitrn; he- zoardu ÃŽMnanw=preparatu d'in argentu si d'in untu de antimoniu, in oppositione cu hezoardu solariu=:zhezoardu mine- role unitu cu unu caliu de auru; hezoar- du (2e^/amnu==ÅŸubstantia compusa d*in stamnu si d*in antimoniu puru; hezoar- dulu lui 5a^urnu=substantia compusa d*in tintura de vetru plumbeu, untu de antimoniu rectificatu si spiritu de nitru; hezoardulu Fenereizztintura d'in lima- tura de cupru, untu de antimoniu recti- ficatu si spiritu de nitru; hezoardu mer- curui26=medicamentu datu alta data ca antisyfiliticu; hezoardu vegetale zz con- cretione petrosa ce se afla in arborele cocu. * Bl si his, adv., bis (formatu d'in dois, abbtivu d'iu dao:=doi, ca si bel- Bl. lom d'in dnellum, bonm d'in dnonas^ prin invertosiarea lui u in v, apoi in b : dfis^dbis, si prin căderea lui ă care nu mai potea stă ÃŽnaintea lui h: bis; d'in acea-si forma, prin desparitionea lui u, vine si dis=cu allu nostru dis sau des; in unele cuvente u s'a invertosiatu nu- mai in V, cumu vlglntl=doue dieci, si la noi, la Macedoniani in parte : vini- vidznăoxiQ dieci; d6ro formele cu u in- vertosiatu in b sunt, si la latini si la noi, cu multu mai numerose : coci afora de bis, care e in cestione, avemu inco : blni=căte doi, de unde apoi : biiiariiis =: hinariu, si la noi, in usu populariu: im-bin-aarCy des-hin-are, com-6?n-are); — de doue ori, a dou'a ora : 1. ca cuventu independente si despartitu, applecatu in pucine impregiurari, in form'a de- plina bis, si a nume : spre a cere se se facă, se se dica sau se se cânte inco una data cea-a ce s'a dissu, facutu sau can- tatu una data : toÅ£i spectatorii strigau bis; a cant a bis=z2L repet! acellu-asi can- tecu; — la numere, cari se repetu de a dou'a ora : eu siedu in callea poetuluij la numervlu doue spre diecehis; —va una buccata de musica arreta co acellu-asi locu d'in buccata caÅ£ita se se cânte de doue ori;— &t5 .' bis! este strigarea spec- tatoriloru d'in teatru, prin care ceru se se mai caute una data acellu-asi cante- cu; — pusu ÃŽnaintea numeriloru le du- plica : bis ctnci=diece, bis septezzÅ£dL- tru spre diece, bis cinci spre dieeezztrei diecijbis trei cente=:sQ8SQ cente, etc.; — 2. in compositione cu alte cuvente, bis inainte de vocali pastredia pre s : bis- acutuzzQu. doue ascuÅ£ite, de doue parti ascutitu, si aci inse nu totu deun'a, coci se dice biacidu in locu de bisacidu; ero inainte de consonanÅ£i se dice totu de un'a fora s : bicordu, bisestu, hi fur - catu, bipede, bireme, etc, afora de pucine esceptioni ca biscoptu; intellessulu cuvân- tului este acellu-asi ca si luatu despartitu: de doue ori, indoitu lucrulu ce espreme vorb'a cu care se compune bis, cumu : a) in genere : hicorduzzcn doue corde, bicornu zz cu doue come, bicepiie = cu doue capete, bilingu:zzc\x doue lifnhe, etc.; h) in speciale, cbymistii appleca hi la nu- MB; mirea de substantie chymice, ca se arrete iinn certa gradu de compositione, si ann- me acelle composite, in cari componen- tele principale coprende una cantitate de done ori mai mare de câtu alta compo- situ d'in acelle-asi subtantie composi- torie : bioxydu, ca oppusu X^protoxydu, coprende de doue' ori mai multu oxy ge- niu decâtu protoxydulu. * BIACIDU,-a, adj., ital. blacido; ap- plecata la una sare : sare biacida=:c2LTe coprende inco una data atâtu acidu, câtu s'ar cere pentru saturationea unei base. * BIACUMINATUra, adj., (bisacu- Binatns); cu doue acumine sau verticri ascuÅ£ite, si in speciale, ca terminu de botanica, se dice de perii cu doue ra- nmre oppuse un*a alteia, asia in câtu păru legate la medilocu. * BIARCHIA, s. f., biarchiaj functi- one de biwrchu. *BI ARCHU, s. m,, blarohus (ptapx©?); commissariu insarcinatu cu alle man- carei la curtea imperatoriloru bisantini. BIBACE, bihacUate, bibione, vedi be- hace, bebaeitate^ bebione, * BIBASICU,-a, adj., ital. blbasica, franc, bibasiqne (vedi bi si base); apple- catu, in chymica, la sări cari coprendu de done ori mai multa base de câtu in stare neutra, sau cari ceru de doue ori mai multa base, ca se fia neutre. ^ ♦ BIBINARIU,-a, adj. , franc, bibi- uire (vedi bi si binarit^; se dice de unu cristalin produssu prin doue decresceri in doue rOnduri. BIBLIA, s. f., biblia— blbliornm^ sa- eri eodiees; pt^Xla, Sr{ia pt^XCa, (plur. d*in pipXtov=carticea sau carte, demi- nutivu d'in pÅžXoc, pentru care vedi mai la vale biblu; la noi, ca si in franc. Mble, ital. biblia, cuventulu s'a luatu Bub form*a feminina cu intellessu col- lectiva, applecatu la cărÅ£ile sacre; to- tuÅŸi iotellessalu generale allu lui pt- pXlov, care este cellu de libru sau carte, resare in compuse ca : biblioteca, biblio- grafia, etc.); 1. coUectîone a cartiloru ireligiose aUe crestiniloru, cărÅ£ile sacre alle crestiniloru, luate in totulu loru si numite asi& inco d*in seclulu allu cin- cile dupo Chridtu, candu a^mu acestu BIB. 178 cuventu applecatu pentru antâni'a ora in acestu intellessu de santulu Joanne Chrysostomu; bibWa se mai numesce si : vechitdu si tundu testamentu, sanfascrip- tura, sântele scripture, scriptur^ a sacra, scripturele sacre, cărÅ£ile sânte ori sacre, &Å¢,a ptpXCa, sau simplu : sonptur'a, scrip- turele, cutote co biblia se dice mai multu de cartea sau cariile insesi, ^ro scHp- tur'a sau scripturele de celle scrisse sau de coprinsulu cartei sau cartiloru; noulu si vechiulu testamentu sunt celle doue parti principali alle bibliei; numele de vechiu testamentu se applica la cărÅ£ile sacre alle Bbreiloru, 6ro numele de nou testamentu se dh la cărÅ£ile sacre alle cre- stiniloru; vechiulu si noulu testamentu coprende chrti protocanonice si deutero- canonice, {j^ăiprotocanonicu sideutero- canonicu), cari se sub-impartu in cârti legali, morali, istorice, profetice, dupo coprensulu loru, adeco dupo cumu acelle cârti coprendu legile, faptele istorioejin" vetiaturele morali sdixipredictionile: carii legali in vechiulu testamentu sunt : pen-- tateuculu sau celle cinci cârti alle lui Moise, istoriele, Josua, Judecii sau jude-^ calorii, Ruth, regii^paralipomenele, an- tanfa si a dou'a carte a lui Esdra (a dou'a se chiama si a lui Nehemia)^ car- tea lui Jobu, cartea lui Tobia, cartea Ju- dithei, cartea EHerei si doue cârti atte Machabeiloru ; cărÅ£ile morali sunt : psalmiij proverbiele sau paremiele, can^ tarea cantariloru, sapienÅ£i^ a sau inteU leptionea si ecclesiasticulu; cărÅ£ile pro- fetice sunt alle lui Isali, Jeremia cu JBo- ruch, Eisechiel, Daniel si altoru doi-^spfe^ diece mici profeÅ£i; in noulu testamentu, cârti legali sunt celle patru eii/tngelie; cărÅ£ile istorice coprendu /op^Ze Aposto- liloru; morali sunt epistolele sântului Paulu si alle altoru apostoli; carte pro- fetica este apocalypsea; — câtu pentru limb'a in care s'a cdmpusu bibli'a, căr- Å£ile vechiului testamentu s'au scrissu in ebreesce, afora de cartea sapientiei sau intelleptionei si a dou'a a Machabeiloru, cari s'au scrissu in' grecesce; despre cartea lui Tobia si a Judithei nu se scie bene, d6co s'au scrissu in limb*a ebraica, in cea greca sau in cea chaldaica; ia 174 6lfi. antâni'a carte a lui Esdra, in Daniel si ia Jerema se afla mulÅ£ime de locuri iu limb*a chaldaica; celle dMn urma septe capete alle Esierei^ cărÅ£ile intrege alle ecdesiasticîdui, lui Bwruek, si antâni'a a MaclwheUoru s'au compusu in ebreesce, d^ro testulu originale este de multu per- dutu; cărÅ£ile noului testamentn s'au scrissu in limb'a greca;— feift/fa a fostu apoi tradussa in mulÅ£ime de alte limbe : cea mai vechia traductione Vkbibliei este asia numit'a traductione a celloru septe dieci, care s'a facutu d'in ebreesce in gre- cesce sub domni'a lui Ptolomeu Filadelfu si care coprende numai vechiulu testa-- meniu; dupo traductionea grecesca a C67- loru septe dieci se fece cea mai vechia tra- ductione in limb'a latina, care a portatu si porta numele de vulgafa (vedi acestu cuventu); acea-asi traductione se cor- resse mai in urma, in unele locuri, dupo cea ce san^ulu Jeronimu fecesse de pre testulu ebraicu, in secluluIV, si acesta traductione, reconuoscuta de concîliulu tridenÅ£inu, este sengur'a cu autoritate in basieric'a romano-catholica, sub nu- mele de nou^a vulgata, in oppositione cu cea precedente, numita si vechi'a vuU gata; baseric'a romano-catholica s'a op- pusu totudeun'a la traducerea bibliei in limbele noue, viue, vorbite de popore; prin aventulu inso ce luară ideele noue si protestantismulu, acesta pedica se rupse, si bibli'a incepu se se traducă in difforite limbe viue; limb'a nostra a fostu un'a din celle d'antâniu, in care a trecutu acestu vechiu si venerabile monumentu; tcÅ£te aceste traductioni alle bibliei in limbele noue s'au facutu parte de pre traductionea celloru septe dieci, parte ăe pre vulgat'a latina; in tempu- rele presenti s'au facutu si se făcu, de a dereptulu de pre testulu ebraicu, tra- ductioni alle vechiului testanuiutumai in tote limbele noue vorbite de poporo cre- ÅŸtine si chiaru in limbe vorbite de po- pore inco necrestinate; societăţile asia numite biblice desvolta una activitate plena de ardore sidemnadetotalaud'a, ca se respandesca câtu mai multu si in traductioni câtu se pote mai fideli si mai correcte acesta carte a cartilorn; BIB^ acelle-asi societăţi fecera ÃŽncercări de assemini traductioni si in limb*a nostra, d^ro cu pucinu successu; ar fi d^ro tem- pulu ca noi insine se punemu man*a la acestu lucru de mare ÃŽnsemnătate : ideele sanetose alle religionei, espresse intr'una buna limba romanesca, au fostu si voru fi cellu mai bunu factoriu allu conservare! nost re naÅ£ionale; sunt prob^, co inco maiinainte de GonstantinuBran- coveanu Bomăjiii concepusse si urmariea cu ardore ide'a ce astadi, dupo curgere de secle, abia au conceputu si urma- rescu societăţile biblice formate la alte popore : ddco dero amu perdutu senti- mentulu de formosa ambitione ce aveau betranii de asicapetâ, prin respandirea lumineloru creÅŸtinismului, una justa in- fluentîa intre alte popore, n'ar fi ore tempulu se cugetămu cellu pucinu la noi insine ? — Considerata chiaru d'in punctu de vedere curatu omenescu, bi- bli'a este cellu mai vechiu, cellu mai venerabile, cellu mai completu d'in tote monumentele : neci una alta carte, la neci unu al tu poporu d'in lume , n'are atâtea caracterie de autenticitate; isto- rica lumei e narrata in biblia, in mo- dulu cellu mai cuvenitu; doctrin'a ce acesta carte conÅ£ine este cea mai ÃŽn- alta si mai curata d'in tote doctrinele; în stilulu autoriloru sei domnesce una simplicitate, una varietate, ima demni- tate admirabile. — 2. in intellessu me- taforicu, biblia se dice : a) de una carte, in pregim'ulu căreia gravitedia vieti'a unui poporu, sau si mai multoru popore : cărÅ£ile lui (himn au fostu bibli'a vechi- loru greci; istorVa naÅ£ionale ar fi bene se se scria asiei, in câtu ea se fUx una biblia pentru natione; b) de una carte voluminosa : ce biblia este acea pre care tu legi; mulÅ£i d'in scriptorii germani sunt i7i stare a scrie tma biblia assupr'a cellei mai neînsemnate cestione. BIBLICE (reu biblice^ce)^ adv., bi- blice; dupo biblia, conformu cu bibli'a, in intellessu sau in forma : a interpretă ceva biblice:=:in intellessulu si spiritulu bibliei; a scrie 6iW?ce=iu stilulu bibliei. BIBLICU,-a, (reu : biblicescu), adj., (biblicus)^ ital. biblico, franc, blbliqne. STB. ^ de biblia, ce se tine de biblia, ce se re- fere la biblia, prin una relatione de fondu sau de forma : 1. de fondu : doctrina biblica; dogma biblicazucare este stabi- lita prin testulu biblici, in oppositione cu dogma ccdcsmstica, care e stabilita numai prin autoritatea basericei, fora se se pota redimd pre autoritatea bibliei; arclieologia biblica, geografia biblica; Ut' teraiura biblicaz=,totnl\i scientiejoru si ideeloru si artiloru ce se referu la es- plicarea cuventeloru si ideeloru coprense in biblia, sau : cărÅ£ile ce tractedia de aceste materie, sau : connoscenti'a aces- toru cârti; filologia WiKca=:parte a filologfei antice, care are de obiectu te- stulu originale allu vechiului si noului testamentu, cumu si allu celloru mai vechie traductioni alle bibliei; fairtebi- Wice=narrate in biblie; subiecte biblice =:trasse de scriptori, pictori, etc, d'in biblia; 2. de forma : stilu biblicu^zsti- lulu bibliei, dero si : stilulu unui scrip- toriu profanUj care are calităţi de alle stilului, in care este scrissa bibli'a; de assemenea : idee biblice, espressioni bi-- blice, imagini biblice, similitudinibiblicc, etc., potu avâ, ca si stilu biblicUf unu duplu intellessu; societate biblicazzsO' cietate formata cu scopu de a typarf si respaudi biblia. * BIBLINU,-a, adj., biblinns; de bi- hlu. BIBLIOFILU, bibliofdu; vedi biblio- philia, bibliophilu. * BIBLIOGRAPHIA si bibliografia, s. f., (6t5Xto7pa^ia, compusu dMn 6i6Xtov =carte si 7pd(pa)=:scriu) ; 1. scriere assupr'a cartiloru, prin care se face isto- ri'a acelloru cârti, si li se arreta copren- sulu si meritulu loru ; 2. scientia sau arte a bibliografidiii, prin care acestu-a appretiedia si judica valorea intrinseca si estrinseoa a cartiloru, facundu istorica loru, ce nu se pote separa de istorica Ut- teraria si civile : cartUc de bibliograful nu su astadi shtvple co)npilationi si nO' menclature typarite si rdyparite, ci re- suUatidu unui cssante scriosu si unui studiu affundu asupr'a autoriloru insisi; acesta-a e bibliografica sciintificanumits^^ si bibliologia; — bibliografia materiale:^; 6X6. 17S care si propune a da connoscentie despre valorea esterna a cartiloru adeco des- pre raritatea, pretiulu, modulu impres- sionei, etc, in oppositione cu bibliogra- fia liitera}*ia sau scientifica^ bibliografia gcneralez:zc2LYe se occupa cu totu ge- nulu de cârti fora distinctione, in op- positione cu bibliografia specialezzcKre se occupa numai cu cârti, ce au de o- biectu una ramura de scientia, si de acf : bibliografia istorica=zc2Lre se occupa numai cu cârti de istoria, bibliografia matenuUicazucare se occupa numai cu cârti de matematica, etc; — in diarie sub nume de biUiografia se dă. scire despre cărÅ£ile essite la lumina, scire insocita sau nu de una notitia assupr'a copren- sului cartiloru si asstipr'a valorei loru intrinseca si estrinseca. * BIBLIOGRAPHICU si bibliogra- fîcuy-a, adj., ital. biblio^raflco, franc. bibllographique; de bibliografia, ce se tine de bibliografia : notitie bibliogra- fice, connoscentie bibliografice, catalogu bibliograficu, dictionariu biblioqraficu. * BIBLIOGRAPHU, si bimgrafu, s.m., ital. bibliografoy franc bibliogrrA- phe (ptpXto7pdcyo(;=:care scrie cârti sau assupr'a cartiloi'u) ; 1 . cellu ce copiedia cârti, ddro acestu intellessu este rai'u; iutellessulu ordinariu allu cuventului este : 2. cellu ce e versatu in counoscenti'a cartiloru, a editioniloru acestoru-a, a manuscripteloru, sciendu se appretiedie si valorea loru intrinseca si litteraria : addcvnratulubiblîografu^demnudeacestu nume, este cellu ce prefere cărÅ£ile bune celloru rare, si scie trage dHn Icctur'a autorilm-u noui si vechi solide conno- scentie, prin care pote dă a'lloru ce Iu consultu celle mai bune consilie, care se le de una buna direct ione in studiile, cu cari vreu a se occupa, BIBLIOLITHU si biUiolitu, s. m., franc. bibliulUhe (d'in pipXiovrzcarte si XL*0(;=p(5tra); nume datu certoru petre calcarie si schistose, in cari se vedu urme de foie vegetali, si cari se desfăcu in lamine assemeni cu foirle unei carte, BIBLIOLOGIA, bibliologu; vedi bi- bliographia si bibliographu. BIBLIOMANIA., s. f., ital. biblioma- 176 BIB. nU^ franc. MblfomAiiie (d*in pipXCov= carte si (taviai^manfa, nebunia); pas- sione nebuna, furore de a comperâ si possedâ cărÅ£i nu atătu bune, precătu rare, nu spre a se folosi de elle, ci spre a si multiami una deÅŸerta ostentatione : bibliomani^a este una aberratione a bi- bliofiliei, (v^di bibliofilia) ; bibliomani' a pote fi unu gena de avaritia sau de pro- digalitate, de desertatione sau de nebunia. * BIBLIOMANU, s. adj., ital. biblio- mano, franc, bibliomane; cellu attensu de bibliomania. * BIBLIOMANIE, s., franc, blbllo- mancien; care practica bibliomantVa. BIBLIOMANTIA, s. f.. ital.biblio- manzia, franc. bibllomantle (dMngrec. ^t- pX(ov= carte si jiavreCa r= predictione); divinatione, predictione prin una carte ; 1. la cei vechi, la Greci si la Romani, se credea co se pote afl& ce are se se in- temple cuiva, care are se i fia sortea, deschidendu una carte si cetindu celle sorisse la pagin'a deschisa; — 2. cre- ÅŸtinii eredira acesta datina de la pă- gâni, si consultau adesea bibli'a assu- pr*a celloru ce avea se li se intemple in cutare sau cutare impregiurare; — 3. Ro- mftnii inco se servu peno astadi cu unele cirti sacre spre a devind certe lucruri : asia, de essemplu, spre a descoperi pre autoriulu unui furtu, se tine psalteriulu, assediatu pre ceva, pre care se se pota misicăinvertinduse, as3upr*a capului flă- căruia d*in cei suspecÅ£i, si, dupo misică- rile ce psalteriulu asia tinutu face pre capulu cutaruia sau cutaruia d*in su- specÅ£i, se crede co e innocente sau cul- pabile de furtulu commissu. * BIBLIOPHILIA ,si bibliofilia s. f., calitate de bibliophilu. * BIBLIOPHILU si bibliofilu, s. m., ital. bioUoiilo, franc, bibli >phile (d*in ^t^X(ov=:carte si 9EXoc=amicu său a- matoriu); amatoriu de cărÅ£i bune, cui place a avâ cărÅ£i pretiose prin valorea loru intrinseca, prin varietatea loru, sau priu suvenirile ce se lega d^acelle cărÅ£i, avendu totu de una data gustulu si connoscentiele necessarie spre a de- stinge pre celle bune d'in celle relle : bibliofilidu se destinge de bibliografu, HC0L I intru căiu in acestuia se presuppunu mai estenăe connoscentie decâtuin aceh- lu-a; sunt inse si bibliografi ignoranÅ£i; bibliofiltUu este in periau de a cade in bibliomania, cea-a ce nu se pote intern- plâ unui addeveratu bibliograf u; in W- bliofilu resare mai multu gustulu si af- fecttdu amor ei de cărÅ£ii in bibliograf mai multu judecat* a severa si lumin'a scientiei; nu pote inse fi cineva bunu bi-- bliografu, fora a fi totu de una data si bibliofilu. ♦BIBLIOPOLIA, s. f., commerciu sau stabilimentu de bibliopolu. * BIBLIOPOLU, s. m., bIbliopola= ptpXtoicwXifjc, venditoriu de cărÅ£i, (d'in Pt6Xiov=:carte si 7ra>X6îv=vendere); care vende cărÅ£i ^ care face commerciu cn cărÅ£i, librariu; inse intre librariu si 6i- bliopolu este acesta dififerentia, co bi- bliopolu este simplu venditoriu de cărÅ£i typarite, precandu librariulu nu numai face commerciulu de cărÅ£i pre una scara mai intensa, retiparindu si editandu cu alle selle spese operele autoriloru ce nu mai traiescu, cumperandu si dandu la lumina manuscripte neconnoscute inco, provocandu, prin remunerationi si premie, pre autorii in vietia a scrie noue opere, pre cari ellu se le scota la lu- mina, etc; ci inco face acestu commer- ciu si cu scopu de a promova respan- direa lumineloru, âro nu numai cu scopu de a se inavuti pre sene; librariu are inco, sau cellu pucinu avea la cei mai vechi, si intellessulu de bibliografu, mai vertosu ia insemnarea de transcriptoriu de cărtiy (vedi librariu)^ intellessu ce nu a avutu si nu are bibliopolu. * BIBLIOTAPHIUsi6i6îtoto/îtt,8.m., ital. bibliotaflo (d'in ptpXCov = carte si tdcÅ£oc mormentu); locu in care cărÅ£ile stau immormentate, pentru co nemine nu le pote ceti si folosi : pucinele biblio^ tece, ce avemusi noi, sunt inco mai multu sau mai pucinu in stare de bibliotafie. * BIBLIOTAPHU si bibliotafu, s. m., franc, biblîotaphe (d'in ptpXlov:=carte si t^Å£)etv=:fti7CT6to immormentare); cellu care, d'in pigretia, d'in rea volientia, sau d'in ignorantia, neci insusi se folo- sesce de cărÅ£ile ce possede, neci altoru*^ le impromuta, ca 'se se folosesca de elle, ci le tine ore cumu ca si immormentate. BIBLIOTHECA si biblioteca, s. f., bi- bliotheea (^i^Xio^xt] d'in pipXioy:z:carte si *i}xTfj=incapere, locu de depositu); 1. incapere sau locu de pusu cârti : a) armariu de pusu si pastratu in ellu căr- Å£ile : biblioteca de nucu, biblioteca dea- rinu, biblioteca de ceru cu sctdpture, bi- blioteca cu vitre sau fora vUre; b) poli- tiore sau scandurelle imbinate, pre cari se punu cărÅ£ile ; c) camer'a in care se afla depuse cărÅ£ile sau armariele cu cârti : stăm in biblioteca, unde legeam si scrieam; am (xflatu pre amicu in hiblio- tec*a sea cofundatu in cugetări si im- pressuratudesumma de cârti; tota diu^a si tota noptea stai infundatu in biblio- tec' a tea, mai lassa si tu cărÅ£ile si mai essi la lume; d) edificiu a nunie con- struitu pentini depunere de cârti : JRo- manii nu au construitu inco ned in ca- pitale una biblioteca; — in acesta ÃŽnsem- nare, ca si in cea de sub c), biblioteca differe de librăria, intru cătu librăria este una incapere sau edificiUf in care se depunu cârti de vendiare^ 6yo biblio- teca este incapere sau edificiu, in care stau depuse cărÅ£ile numai cu scopulu de fciosentia a eelloru ce vrou a le con- sultă; — 2. prin metafora, coUectione de cârti mai multti sau mai pucinu nume- rosa : a) biblioteca privata,:=zo2^e e for- mata de unu privatu pentru usulu seu in parte, si nu e deschisa publicului; ci cellu multu unbru-a d*in amicii posses- soriului ei; biblioteca ailessa, formata d'in cârti pre allessu, d'in cărÅ£ile celle mai bone; biblioteca î«^oHca,=compusa d'in cârti istorice; asia si biblioteca das- ^ica=compusa d'in autori classid; bi- blioteca filosofica,biblioteca chymica, inse: biblioteca de cârti assupr'a fisicei sau istoriei naturale, de ore ce biblioteca fi- sica sau naturale nu ar av6 neci unu intellessu; biblioteca me(2îcaZe,=formata d'in cârti bune pentru medici; biblioteca medicin(dezzicomfX\32^ d'in cârti ce t^ac- tedia despre medicina; biblioteca copil- laneîy^formata d'in cârti bune pentru instructionea copiiloru; biblioteca %Anui bunu cr^m24=formata d'in cârti, d'in 6m IW care pete crestinuîu trage una sanetosa invetiatura crestinesca; biblioteCa sco- 2anuZm=compusa d'in cărÅ£ile neces- sarie la studiu pentru unu scolariu, bi- blioteca roman^*oa=compusa d'in opere romantice;— intre espressioni ca biblio- tec'a filosofului, de una parte, si biblio- teca filosofica, de alfa, essiste una dif- ferentia, care resulta d'in intellessulu propriu genetivului si cellu propriu suf- fissului icu, (vedi gemtivu si suffissuf(^; compara si celle spuse la suffissu ale as- supr'a differentiei de intellessu intre a- cestu suffissu si genitivu) : biblioteC a fi- losofului este sau una espressione gene- rale, cu intellessu de tote cărÅ£ile neces- sarie cellui ce aspirala formosulu nume de filosofu, sau : una espressione parti- cularia, cu intellessu de bibUoteCa filo- sofului, coUectionea de cârti, ce possede unu anumitu filofosu, de care este vorV^ IMioteca care pote se nu coprenda tote operele ce s'aru cada se se ^e in biblio- teca filosofului, luata in intellessu ge- nerale si rigorosu, pre cumu de alta parte pote se coprenda cârti, ce nu au a face intru nemica cu studiulu propriu allu filosofului ; biblioteCa filosofica se com-| pune d'in cârti ce tractedia despre filo- zofia, ddro neci pote fi asia de completa, cumu ar fi biblioteCa filosoftUm, in in- tellessulu seu generale si rigorosu, neci făcuta cu scopulu de a adjunge, prin ea, la titlulu do filosofu ; — b) biSlioteca pu- blica, formata cu spesele statului sau si alle unui privatu, alle unei societate, d^ro, intr'unu casu ca si intr'altulu, des- chisa publicului, pusa la despositionea veri-cui vr6 a se folosi d'in lectur'a car- tiloru ce se afla in ea : noi abia avemu in Buci^resci si in lassi câte una biblio- teca publica, formate si Å£inute amendoue cu spesele statului, dero si acestea cu to- tulu necomplete si in asia stare, co sunt inco departe de a correspunde scopului unei bibliotece ptiblice; neci unu privatu inse, neci una societate de privaÅ£i nu s*a a/latu inco, care se fundedie una biblio- tecapublica; si cu tote acestea astadi, mai multu de câluvercandu, ar caută senepe- tnindemude importantia si necessitatea biblioteceloru publice; --dUmcQSLmBMnal- 12 \ m fiifi. ta anticitate necessitatea si importanti*a biblioteceloru in genere, si a hibliotece- loruptMice in parte, s'a semtitn si ap- pretiatn dupo marea influentia ce au bibliotecele in cultur'a si progressulu ar- tiloni si scientieloru : e probabile co neci unu poporu de alle anticitatei, intratu pre caile de civilisaÅ£ione, nuafostnlip- situ de benefecerea biblioteceloruptibUce; Ebreii avea una cetate, care se numiea cetatea cartilcru; WWio^cc'aegyptianului Osymandia este f amosa in istoria; despre Greci si Bomani se scie, co au avutu bibliotece si ptMice si private; cea mai famosa biblioteca publica d*in anticitate a fostu cea Sin Alessandri*a, in Egyptu, care coprendea peno la septe sute de mii de vohmiine, si alle cărei avuÅ£ie, d'in fanatismuluunui califu, se facura pred'a flacureloru; in primele tempuri alle cre- ÅŸtinismului si inevulu mediu cărÅ£ile scă- pate dMn naufragiulu culturei antica a- flara refugiu prin monasterie si convente; transcrierea, fiendu in tempurile me- diane, ca si in anticitate, sengurulu me- diu de immultirea cartiloru, nu se potura forma bibliotece ned private, ned pub- lice, de cătu cu mari greutăţi ; d^ro in tempurile mai noue, dupo aflarea artei tjpografice, bibliotecele atâtu private eâtu si publice se immultira forte, asi& in câtu astadi, la poporele mai ÃŽnaintate in cultura, nu numai cetăţile mari pos- sedu mai multe bibliote^publice cumU-' lioni de volumeni, d^ro si cetăţile mai mice si chiaru sate mai populate se mun- drescu cu una biblioteca publica inavu'^ tita cu died de mii de volumine;—3, prin una metafora mai cutediatoria, biblioteca se appleca si la unu omu plenu de eru-^ ditione^ in a cui memoria se afla pre-- sente una nespusa summa de cunno- scentie : acestu invetiatu este una biblio- teca viua si vorbitoria. BIBLIOTHECARIU si bibliotecariu, 8. m., biblfotheGarfnsy cellu insarcinatu cu administrationea si ingrigirea unei biblioteca, fia privata, fia publica : bi- bliotecariîdu umt;^^a^^t=insarcinatu cu administrarea bîbliotecei ce are uni- versitatea ; — bihliotecariulu inse nu e unu semplu custode dr biblioteca, care e BIS. pusn numai a preveghiă se nu se perda cărÅ£ile d'in biblioteca, sau se le ingri- g^sca se nu se deterioredie, se tina cu- rata ÃŽncăperea b^iotecei, etc., pre candu bihliotecariulu ca insarcinatu cu admi- nistrarea brbliotecei e detoriu nu numai a păstră bibliotec^a in buna stare, ci si a cugetă cumu se ua amelioredie prin îna- vuÅ£ire de noue cârti, prin mesure, cari facilita publicului folosirea de biblio- teca, etc; bibliotecariulu se cere se fia unu omu cu eruditione intensa. BIBLIOTHECUTIA, si bibliotectdia, s. f. biblfothecnla, ital. biblloiecuoeiay deminutivu d*in biblioteca, atâtu in in- tellessu de încăpere de cârti, câtu si in cellu de collectione de cârti, sau cu sensu de deminutivu simplu, cumu : capitalea judedului possede una bîbliotecutia de cărÅ£ile celle mai bune in fiacare ramu de connoscentie; sau cu sensu deminu- tivu resfetiatoriu ori.prejorativu : (Maru in capitalea terrei abia aveÅ£i una biblio- tecutia necompleta in tote respectele. BIBLISTICA, s. f., franc, bfblistiqne =:scientia a unui bibUstu, in ÃŽnsemna- rea de sub 2. * BIBLISTICU,-a, adj., ce se tine de biblistu. * BIBLISTU, s. m., franc, bibllste, (cu intellessu trassu d*in ^i^Xiov, parte cu ÃŽnsemnare generale de carte, parte cu cea speciale de biblia); 1. in genere, cellu ce se occupa cu stringere de noti- tie assnpr'a cărtiloni, appropiatu forte, prin intellessu, de biblomanu; 2. in spe- ciale : a) cellu ca se occupa cu bibWa, cellu ce connosce bene bibli'a atâtu in sene, in coprensulu ei, câtu si in îtapre- giurîrile ei esteme, in editionile ei, etc.; b) cellu ce nu admitte alte credentie si alte regule de portare afora de celle co- prense in biblia, cellu ce se tine numai iebîblia, si respinge veri-ce alteprescrîp- tioni alle basericei, cari nu se potu ju- stifică prin celle conÅ£inute in biblia. * BIBLU, s. m., blblii8=plpX0(;, pa- pyru sau papiru, (vedî acestui cuventu in dictionariu), si mai vertosu scortia de papiru, care, la cei antici, serviea ca charteia de scrissu; de acf, la Qreci, si cu intellessulu de chartda, de carte ÅŸerifi /' . . Bia sa, carie in genere, intellessu oe are in speciale derivatnlu ^pXCov, de unde apoi gi la noi lit^a^ cu ÃŽnsemnarea de cairtea prin esceUentia, cartea sacra, precumu si compuse sau derivate ca : bibliotecat IribUografia, etc., in cari cuventulu are intellessulu de carte in genere; chiaru asift si in latinesce Uber:=pr6prie scor- tia de arbore a adjunsu se insemne es- dusivu : libru sau carte, de unde apoi : librariu, Ubraria, etc. * BIBOBATn,s.m., franc, biborate; asii se chiama, in chymica, una sare, in care oxygenulu acidtdui hSxmcu intra in cantitate de doue ori mai mare de cita in bose. * BIBBOMUBA, a. m., (ital. bibre- â– ar*); veri-ce compositu chymicu bina- riu, in care se coprende de doue ori at&ta bromura, câta coprende unu altu com- positu reconnoscutu ca primulu gradu de combinatione a bromului cu acea-asi radicale, (yedi bi si bromu). * BIGAMEBATU,-a, adj., bhmme- nitas ; cu doue boite : bofierica bicame- rata; încăpere bicamerata, cave bica^ merate, etc. (vedi bi si camera). * 1.BICARB0NATU, s. m.,(ital.bi- eavboHâta, franc, biearbonate); sare ce coprende de doue ori at&tn acidu car- bonicu, cătu intra in alta sare compusa d*in acelle-asi elemente, (vedi bi si car- bonatu). * 2. BICARBONATU,-a, adj ., care co- prende de doue ori atfttu carbonm, c&tu se afla in altu corpu compusu d'in acel- le-asi elemente : hydrogeniu bicarbo- natu, care coprende indoitu carboniu de c&tu Ji^drogenvdu earbonatu (mai bene ar fi btcarbimiaiu sau bicarburatu; vedi si urmatoriulu bicarbura; yedi (isicor- htray carboniu). * BICABBUBA, s. m. , ^ital. blear* b«r#f flranc. blearbnre); 1. in genere ; veri-ce caHmra dupla sau compositu chy- micu, in care intra de doue ori atfttu car- boniuy c&tu intra in altu compositu d*in acelle-asi elemente, (vedi bi si cu : le paavre mendiant, com- me 11 tremble de froldt=:seraof^fi cer- 182 BIE. sUoriUy cumu tremura de frigu! d6ro mai antaniu seraculu cersitoriu este una espressione, care insemna nu numai bie- tutu cersitorii4, ci si : seractdu care cer- sesce, in oppositione cu seractdu necer- sitoriu (seracu fiendu, in acestu casu, substantivu, 6to cersUoriu unu adiec- tivu attributivu) ; sau cersttariulu seracu =zcare constrinsu de sercwiacersesee, in oppositione cnavutulu cersitoriu sauc^- sitoriulu avutuz^c^re, de si are cu ce traf, totuÅŸi impinsu de callecia cerse- sce {seracu fiendu, in acestu casu, a- diectiyu attributivu, ca si in espres- sionea seractdu cersitoritizzzbiettdu cer^ sUoriu); chiaru pentru acea-a seracu ar- r^ta cu mai puciua claritate si preci- sione cea^a ce espreme bietu fora am- biguitate; d^ro chiaru pentru co seracu se dice numai in certe impregiurari cu intellessulu de bietu; seracu^ in a- ceste impregiurari estraordinarie, este una espressione cu multu mai energica de (Atabietu; bietu este espressionea unui Unu ^ntimentu de compassione sau de indorare a omului pentru verce fientia, chiaru pentru unu ce cu tottdu lipsitu de sentimentu : biefa sapa, bietele vesti- mente, ete.^ pre candu seracu se applica la espressionea! Mwei viue si profunde do- rere de anima, ce sentimupentrufientie dotate si elle cu sentire ca a ânimei no- stre; acesta potere de energia a lui sC' racu se vede mai allessu d*in locutioni ca : serax^ii de noi, ce ase nefacemu ! etc.; d^ro se precisămu mai bene intellessulu lui bietu : 1. luatu ca espressiane cu- rata a sentimentului de compassione, se appleca cumu s'a dissu mai susu, la veri-ce flentia , care ni se pare, co pate sau a patitu ceva reu, necuve- nitu, nedemnu : a) la omeni in mise- ria, in seracia, in sufiferentia de betra- netia, de morbi, de bătaia, de maltrac- ţări, de ÃŽntristări si alte amaruri alle vietei : ce ai cu biettdu cqpUlu de Iu baÅ£i asia? daÅ£i ceva bicttilui betranu ce sta afora la usia; acunia sentu si eu dorerea biettdui parente, candu nu Vor sculta copillii; bieÅ£ii copilit Å£ipau ca brd- se' a in gur*a ÅŸarpelui; nu ti baie jocu de acestu omu, ce e unu bietu nevoumu. BIE. care merita misericcrdta si indorarea veroui; ce trista sorte are biettdu emu pre pamentu; biet' a femina se roga de tene cu lacrimele in ochi, si tu nu vrei neci se ie tUti la den^a sisetta oseidH; ce geru infricosiatu ! ce făcu bieÅ£ii să- raci, cari n*au cu ce si cumperd lemne? dSco uresdpre mamm^a, induira4ecdtu pucinu de bieÅ£ii (xpiUi, cari nu Hau factdu neci unu reu; fCare bielulu omu unde se si plece eaptdu si cu cesesi cdlene fome;si in ironia : biettdu omu ambla investimente rtupte, co Sin itmfe de gcdbeni ce are venitu, ttu sipete face cdte noue; biettdu omu e mortu defomCf co nu e una ora de canduj pre longa oiÅ£e buccate, a mancatu senguru trei mari si grassipui fripÅ£i; — &) la ani- mali ce sufferu morbi, fome^ sete, mal- tractari, sarcinari presto mesura, etc.: aisemi desellibietîducailu,punenduatâ^ te-ain spinarea Ud; bietU cai n'au beuiu apadeeri, si stmt fripÅ£i de sete; ce reu ne faoubietdeouij de le si uccidemu, dttpo ce ne dau lapte de mancaiu si lâna de m- vestimentaiu? unii omeni n'ău indorare de bielele vite, ci le maUractedia in totu modulu; vai de biefa tntapfe maneie unoru assemetii omeni I cu una lotnttira de bâta sfermă eaptdu biettdui cane in patru; ce Uastematu va fi rupiu peUo' rtdu bietei nostre catusie? audi dorero^ sele sberete oile bieteloru vacce, coro- rtp-a li s'au injunghiatu viteUi? — c) la plante, ce se vescedescu, ce sufferu vre una stricatione : bietele meUe flori, eri asia de mundre si ridefUi, stau astadi i)escede si triste; nu rupeti ramurde bietUoru pomi ; ce tristu pare biettdu arbore despoiatu de frundi'a sea ! — d) chiaru la lucruri fora neci una sentire, candu suht maltractate cumva : mi aii lassatu bietele vestimente se le rodapul- berea si mucegaiulu ; nu menă asia tare prin acestu noroiu, co vai de biefa (kir- rutia; ce ti au factdu biefa mea cartCf de ai maUradatu-a asia de reu, in cătu nu ia remasu foia nerupta? ce ai cu asta bietapStra, de tÂa maUradedi asiâf — 2; ce e in stare de plânsu, in locu de a fi consideratu ca demna de compas- sione, se pote consideri ca demna de BIE. n I II I -a—^^ 1 g I |- â– -II » â– I II â– M I despretiu; si de aci bieiu însemna si : in stare rea, in stare prosta, fora vâlore, fora pretiu, fora insemnatate, fora me- ritu, reu, de pucina utilitate, micu si neinsemnatu : abia a aâjunsu si ellu unu bietu scrietoriu ; ce mundru e poe^^ iastrulu de nesce hiete versuri ÅŸchiope si orbe! aveant si eu trei biete capre pre totu suffletidu meu, sipre acdlea mi le furară; junele, ce vrei se faci genere, nu^ e de cătu unu bietu advocatu, care abia si scote pentru senepanea de tote dU- lele; cu unu bietu plebeu fora creditu ih societate, nu me punu cu tene, potente patriciu; tota starea mea sta intr'una bieta casa, si acea-a derapenata si fora neci una valore; de aci constructionea asii de desa a Iui bietu cu substantive ia forma de deminutivu : nespe biete vi- tisiore, unu bietu advocatdlu, unu bietu scrietorasiu, nesce bieÅ£i negustorasi, etc.; —3. ide'a de laibore si sufferentia grea, ce provoca compassione, seunesce in bietu cu cea de lipse de restdtatu, cu cea de pucinu suceessu allu laborei sisufteren- tieiy cu care se incarca cineva, si asii sentimentulu espressu de bietu este, de regula, nu lentdu affectu aTlu compassio- nei, ci ceva mai multu : una viuaparere de reu, una dorere de anima, cu atâtu mai amara, cu câtu de multe ori d'in nesuccessulu mariloru laboji si suife- rentie alle cuiva urmedia relle irrepa- rabili ; in acestu casu la propositîonea, in care flguredia bietu, corresponde totu deun*a alta propositione, care espreme nesuccessulu tristeleru labori aiTCtate prin bietu in prim'a propositione : biefa Cassafidra nu încetă de a predice ruin' a TVoiei, dero, vai, nime^ve nu vru se ua asculte; bieÅ£ii paretUi au facututotupen" iru fericirea mea, dero eu prin neascid-- tarea mea nu mmiai am amaritu betra^ netide loru, ci m'am cofundatu si pre mene in miseria; bene dicea bictutucre- stinu, de ce nu Vascultaramu? ce bene asiu fi cu astadi, deco asctdtam con^- liele ce bictulu tata m dede si de pre pattdu mortd ! bieÅ£ii parenti assuda, tn- ghitu amaruri, sufferu tote ea se facă pre copiUijInmi si feridti; dero numai Bcmnediu sde ce are se essa d^in amsti BIE. 183 cepUli; de candu sbera de sde bietde vite, sinemine nu le aude; — proposi- tionea correponditoria cellei in care stă, bidu pote sau a se reduce la una simpla circumstantia : fora folosu {=:indesertu se rogă bidulu omu se i in^lenescu do- renti'azzzbietulu omu se rogă ... :, dero nu fjolosi nemica); sau a lipsi cu totulu si a se subintellege : te a cautatubidulu omu mai de multe ori pre a casa (subin- tellege : dero in dcsertu, co nu te a a- flatu a casa);— in acestu intellessu bidu se pune a desea sub forma adverbiale : Cassandr'a fece, bietu, totu ce potea pentru mântuirea Troici; parentii făcu, bidu, totu ce potu pentru fericirea fîiloru sei, etc: intre bietu inse luatu ca adie- tivu si între bietu luatu ca adverbiu es- siste acesta differentia de intellessu, co adiectivulu bidu, ca si vericare altu adiectivu se refere mai multu la sub- stantivulu, pre longa care st^ ^ro ad- verbiulu bidu la actionea sau resul- tatuluactionei substantivului : infrasea: bid'a Cassandra fece, etc., cellu ce ua pronunÅ£ia si espreme prin adiectivu mai multu doios'a sea compassione pentru nefericita profetessa a Troiei; ^ro in frasea: Cassandr^a fece,bidu, etc, prin adverbiu se pune in vedere mai multu dorerea de anima ce se sente facia cu tristulu essitu ce avu pentru Troianî ne ascultarea loru de, profctiele Cassan- drei; si de acea-a, candu vr^ cineva se pună si mai bene in lumina intelles- sulu ce are bietu ca adiectivu, in cori- tr'a constructionei ordinaria, acestu a- diectivu se pune in urm'a substantivu- lui : Cassandr'a fecebid^a totu pentru scăparea Troiei; parentii assuda bieÅ£ii numai pentru fii; copillîdu face biduJa ce pote; — 4. in fine, în poterea etymologiei selle si dififeriteloru intellessuri espuse peno aci, bietu, in amendoue formele selle, cea de adiectivu ca si cea de ad- verbiu, insemna inco : a) d'in tote po- terile, d'in tota anim'a, cu tota bun'a vointia, fora cea mai mica codire : m'a adjutatu bidtdu crestinu totu de un' a si de unde a avutu si de unde n'a *avutu, si d'in ce a potutu si chiaru d'in ce n'a I potutu; tu faci, Udu, totu ce poÅ£i; dero / \ 184 BIF. nemine nu ti crede; b) sau d'in contra, cu greu, cu anevointia, cu mare greu- tate si rea vointia, cu avaritia, fora voia, de chiu de vai, abia, de abia, cu codire, cu despretiu, etc., am scossu hietu câţiva lei â^in avaria lui mâna, dSro cu ce regationi si umilentie ! a ve- nitu, hietu, dero dupo multe rogati∋ mi a datu hietu si mie cet;a;-Tin acestu iptellessu, ca si in urmatoriulu de sub e, hiet^ sta numai ca adverbiu; c) de certu, fora indoientia, nu se pote nega, recon- noscu co asia e, inse totu de un*a cu nuantra de părere de reu sau dorere de anima, co addeverulu sau benele re- connoscutu nu e practicatu de vorbitoriu sau de alÅ£i omeni : asia e hietu, cumu ddci=:ce dici tu nu potu negă eu, nu pote negă nemine co e addeveratu; d6ro ce se faci co neci eu, neci alÅ£ii nu ur- mămu cumu dici tu P—si ironice : asia va fi hietuzzhă ce! in frasi ca : mi am perdutu sanetatea, lucrandu ca unu hou pentru tene,— asia va fi hietu; te-ai spe- titu, hietu (zrvorba se fia, nu e de locu asia); — e hietu deligente, dero are capu grossu (=:e in addeveru deligente, nu se pote nega co e deligente); in acestu intellessu hietu e aprope de acellu-asi inteilessu affiripativu ca si dicu, in ad- dererti^etc*, inse fora a per de valorea de espressione a sentimentului de compas- sione ce semte vorbitoriulu pentru ne- successulu laboriloru ce si da cellu de care e vorb'a, valore ce nu are dicu, in addever9t, de ceriu, etc, care sunt es- pressioni alle conceptului puni, fora neci unu ammestecu de affectu. *BIFABnJ,-a,adj., bifaria» (8tyd- otoÅ£); despartitu in doue, diyisu in doue : divisionile hifarie sunt celle mai bunCy (vedi hi si fariu). * BirERU,-a, adj., bifor; care pro- duce sau, da de doue ori intr*unu tempu determinatu, intr'unu tempu de unu annu, de essemplu : hifere plante,=:c2in in cursulu unui annu^ dau de doue ori fructe sau inflorescu de doue ori; — cu- pru hiferuzzzdlle cărui anghiuri solide sufferu doue descrescentie, (vedi hi, si fej'ere). * BIFERBICU,-a; adj., (franc, bifer- BIF. rigue); se dice de unu compositu chy- micu, in care oxydulu /emcM este de doue ori atfttu, cfttu in altu compositu d*in acelle-asi elemente : sulfatu hiferricu^ (vedi bi si ferricu). * BIFIDU,-a, adj., bifldns; despicatu in doue : unghiele vacceloru sunt hifide, (vedi hi si findere). * BIFLORU,-a,adj., biflorns; cu doue fiori, vorbindu de plante ce coprendu doue fiori : plante hiflore^ (vedi hi si fl^e). * BIFLUORURA, s. m., (ital. btllno- rnroy franc, biflnorure); compositu chy- micu binariu, care coprende de doue ori atâtu fluoru^ câtu se coprende in altu compositu iefluoru cu acea-asi radicale, (vedi hi si fluoru). * BIFOLIATU,-a, adj., si * BIPOLIU,-a, adj., (franc. bifolW); cu doue foie sau frundie, compusu d'in doue /ofe, vorbindu de certe plante a câroru radecina se compune d'in doue foie oppuse : planta hifoliata sau hifoUa^ (vedi hi si foliu sau folia). * BIFORATU,-a, adj., si * BIFORE si hiforu,'a, adj., blforls si bîforus; cu doue deschiditure, cu doue aripe (vorbindu de usie); cu doue gaure : hiforulu nasu; plante 6//ora^e=petrunse de doue gaure; hif orile sau hiforatele=: familia de cirripedi, (vedi hi si fora). * BIPORIPALLU,.a,adj., (franc. bî- foripoUe), cu mantellu gauritu in doue locuri, vorbindu in speciale de unu con- chiliu, care are doue gaui'e in scoica, d'in care pre un'a scote petiorulu si pre alfa se deÅŸerta, (vedi bi, fora, palliu). * BIPORMATU,-a, adj., si * BIFORME sau&i/bn«w,-a,adj.,bl- formatus si biformis; cu doue forme, cu doue facie; — cristcdlu hiforme=:c2Lre in tote facielesellepresenta combinationea de doue forme; planta biformezzosire are doue specie de flori de forma differita, (vedi bi si forma). * BIFRONTE, adj., bifronsj cu doue frunÅ£i, cu doue facie : Janu, dieulu an-- nului, se representd ca bifronte; de aci prin metafora, faciariu, bilimbu : omu bifrontezz. omu cu doue facie, talleru cu doue facie, faciariu, (vediW sijTrow^e). â– ^ ^ BIG^ ♦ BIFURCAEE, v., (ital. blforcâre, finnc. bifarqner); a desparÅ£i ceva in dope, asia in cătu se presente form'a^ unei furce cu doi denii sau mai mulÅ£i : mai in coUo caUea se bifurca, tu se ap- pucipre ramur^a ei de la drepfa ; trun- ckndu se bifurca in mai mtdte ramure, precumu si fiacare ramura principale se bifurca in mai multe ramureUe; acesta vena, inainte de a intră in lobu, se bi- fureainmaimultepartij {veăibi si furca). ♦ BIPUBCATUro, part. d'in bifur- care, lnatu si ca adiectivn in acellu-asi intellessu ca si bifurcu : barba tufosă si bifurcată, caile bifurcată, unghia bi- furcată, sagette bifurcate, etc. ♦ BIPURCATIONE, s. f., (ital. bt- foreazione^ franc, biftarcatlon); 1. ac- tione de a bifurca sau a se bifurcat 2. sta- rea unui ce bifurcatu; 3. ca si bifurca- tura, locu unde se bifurca unu ce. ♦ BIPUBCATURA, s. f., ital. blfor- ealura; starea unui ce bifurcatu : bifur- caiur^a unghiei unei vacce nu e asia mare tui a doue ramure de arÅ£are; pun- tulu sau loculu unde se bifurca ceva : Ia bifurcatur^a acestei caile; in bifurca- tur'a arboriloru multe passeri făcu ctii- buri. ♦ BIFUBCU,-a, adj., bifnrcus; cu doi denti, cu doue ramure; despicatu in doue ca furaja : bifurctdu compassu, bifurcele unghie oUeunoru-adHn rutnegatorie; — intre bifurcu si bifurcatu este acesta diferenÅ£ia de intellessu, co ceva e bi- furcu d'in natur'a sea, pre candu bifur- catupote& numai prin artificiu; — ca sub- stantivu masculinu : bifurcu:=:hitnrenm se dice de veri-ce bifurcatu, cu doue ramure^ cumu : unu circinu sau com- passu, forcipi, forfeci, etc.; (vedi bi si furca). ♦ BIQA, s, f., biga (contrassu d'in bl- inÅ£^iL-^itrassa (sub intell. carrutia) de doi (cai sau boi); carru ti-assu de doi cai sau de doi boi, si prin urmare in biga, ca si în catriga, se considera numerulu anî- maliloru injugate la dens'a^ ^ro nu, ca in birota sau cotiga, mmierulu roteloru trassurei, (vedi si bi, agere). ♦ BIQAMIA, s. f., stare sau fapta a cellui bigamu : bigamia este opprita nu BIG. 18S numai de religionea creÅŸtina, dero chiaru si de legea civile a totoru popordoru creÅŸtine; intre căuÅŸele ammortirei, in care se afla civUisationea la muUe d'in poporele asiatice, este si co,la densele, este permissa nu numai bigami'a, ci si polygami^a in genere. * BIGAMU,-a, adj. s., bi(rainus=(SC- 7ajjL0<;, d'in SlQzzbis, si Å¢djjLoc := nunta); care face de doue ori nunta, care in a« cellu-asi tempu se insora cu doue sau se mărita cu doi : intre creÅŸtini nu se potu află bigami, neci bigame; legea re- ligiosa, ca si cea civile, condemna aspru pre cellu ce a cadutu in peccatulu de 6t- gcmu ; — diiaru la betranii Bomani, cari nu erau inco creÅŸtini, pretoritdu in- ferră cu infami' a pre bigami; — in in- tellessu mai largu, care, dupo lege, se insora sau se mărita de a dou'a on^ : numai preutiloru nule e permissu, in acestu intellessu, a fi bigami; unu bigamu, dupo legea basericei nostre, nu se pote preuM, precumu necipreutulu nu se pote insora cu alfa, candu i a moritu anta/ni^ a soda sau s'a despartitu de dens'a. * BIGARIU, 8. m., btgrarlns; 'c6llu ce mena caii sau boii injugati la una biga. * BIQATU,-a, adj., bigratus; munitu cu una imagine de biga, vorbindu de monete pre cari se afl& intyparita ima-* ginea unei biga; — ca substantivu : W- gatu, pi. bigoÅ£i, banu cu asseminea ima- gine pre densidu. *BIGEMINATU si *BIGEMINU,-a, adj . , vedi bicofyugatu. B10iEMMEsibigetrtmu,'a,2i.ăî.^ blÅ£em- mis; cu doue gemme : unu anellu bigem- me=icxi doue gemme sau nestimate; plan- ta bigemme=zcu doi muguri, cu doi bo- boci, (vedi bi si gemma). * BIQBNERE si bigeneru,-a, adj., bî- Å£en^r; nascutu d'in doue specie dife- rite : bigenerulu mulu, (vedi bi si genu). BIGERRICA, s. f., bigrerricaj vesti- mentu de pănnura grossolana; pănnur'a insasi d'in care se facei assemine vesti- mentu, de.la JBi^femrzpoporu celticu in Galli'a, (cari fabricară mai antaniu asse- menea pinnura). * BIGNONU, s. f., ital. bignovia, firanc. bicrnonlei genu de plante d'in fa«- 1S6 BIL. milita bignoniaceeloru, d'in didynamia | angiosperma Ini LinneUf coprendendu unu mare numÅŸru de specie, originarie d*intre tropice, d'in cari celle mai in- semnate sub puntulu de vedere allu for* mosetiei lom, ca ornamente pentru gra- dine, sunt : bignonia grancUflorOf bigno- nia jasminoidef bignonia capreolata, big^ ncnia radicanle; acesta d'in urma pote trai descoperita si in climatele nostre mai aspre, si accopere forte formosu murii edificieloru sau alte obiecte, pre cari des&siura alle selle ramure si frundie. ♦ BIGNONUCEU,-a, adj., ital. big. nonlaceoy franc, blgneaiae^ ce semena cu una bignonia; de aci in plur. bigno^ niacee^familia de plante, arbuÅŸti si ar- borei, cari au de typu genuin bignoma, insenmate prin mărimea si formoseti*a florilom. Bn, vedi biUi. ♦ BUODURA, s. m., (ital. bijodnro, flranc. biiodure); compositu cb;micu bi- nariu, care coprende de doue ori atâtu iodiUf câtu coprende unu altu compositu de iodiu cu acea-asi radicale , (vedi bi si iodura). ♦ BIJUGATU,-a, adj., (ital. bljugato, franc, bijiigi^); de doue ori imparechiatu, Yorbindu de plante, cari au foie sau frundie compuse asia, co petiolulu loru susÅ£ine doue parechie de foiore sau frun- disiore, de essemplu : mimos'a fagifoUa, mimos'a nodosOf etc. (vedi byuge). ♦ BIJU6E sau6vti^,-a,adj., bilngis si bllBgnsi cu doi jugani, trassu de doi jugănit vorbindu de unu carru sau car- rutia : luptatoriulu codii pre spate d'in bijugidu seu carru; cu doue juguri, vor- bindu de carru trassu de patru jugani in- jugati Mn^6=:statera sau bilancia, in care braciele jugului sunt inecali si care are una sengura lan- ce, una tabla plana « ce se miÅŸca de susu in diosu si de diosu in susu, ser- vindu asia a redicâ masse de ponderatu mai mari sau nuu mice , pre candu in partea oppusa menÅ£ionatei lance pon- didu portatu pre braciulu lungu allu bilaneiei, sau alte lucruri de greutate connoscuta , puse pre una alte tabla, făcu ecilibriu masseloru d'in lance si arreta greutatea loru; 4. bUanda de ^^iof»er=instrumentu de fusica , a că- rui parte principale este unu fim metal- licu cu mare elasticitate de torsiona, de care se afia spenduratu unu acu ori- zontale, si prin care se mesura forti'a de attractione sau de repulsione ^ unui corpu; 5. inlanda 62^rîcâ=bilancia commune modificata asi&, co se potu cu dens'a mesurâ fortie eledrice, sau : bi- lancia de torsione adaptata la acellu-asi scopu; 6. bilancia 9na^6^jca=bilancia assemene cellei electrice, d^ro adaptata la mesurare de fortie magnetice; 7. bUan- da &i/S{are=:machina assemene cu una bilanda de torsume^ cu care se mesura fortie magnetice si electrice, in care aculu speadura de doue fire fora tor- sione; 8. bilanda hydrostaticarzbilAn- cia de forma assemene cu a bilaneiei commune cu doue lănci pendenti de jugu, in cari se punu sau de cari se a- tftrna corpuri, cari au se se cofunde si' se se canfaaresca intr'unulicidu orecare, spre a le afla greutatea specifica : greu- tatea spedfica a acestoru ape, la acd- lu-ad gradu de căldura , s'a mesuratu mai de mtdte ori cu bUancî'a hydrosta- tica; 9. bilancia de afudyse^zbUMcia forte sentitoria, cu care chymistii de- termina greutatea substantieloru sup- puse la analysa chymica, cumu si a pro- ducteloru trasse d'in acelle-asi substai- tie pre caile de ancdyse. -«- II. meta- 188 BIL. ' î forice,applecatala diverse concepte, cari au una relat4one mai depărtata sau mai appropiata cu scopulu, la care e desti- nata bilanci*a sau cu stări de alle bi- lanciei : A. relatione mai appropiata si mai multu sau mai pueinu materiale : 1. &}Ianei'a:=un*a din celle doue-spre- diece constellationi alle zodiacului, op- pusa cellei numite ariete sau berbece^ si numita asia, pentru cOf pre timpulu inainte de domnirea lui Diocletianu, candu sorele veniâ in dreptulu acestei ccmstellatione, dillele erau ecaU cu nop- Å£ile; in acestu intellessu s'a luatu si se iea înco si vorb'a cumpena; espressio- nea cea mai buna pentru acesta insem* nare ar ii pote clasic'a 2i&ra=libray luata de Latini, cumu s'a luatu si de unii d'in invetiatii noÅŸtri, cu acellu-asi inteUessu; 2. &t2ancta=rparte a unui o- rologiu cu rote, compusa d'in unu ce solidu oscillante, bene ecilibratu pre una vergea sau fusu munitu de una sau done rotille, care serve a dâ miÅŸcare la tote rotele si alte parti alle machinei, cumu si a mantin^ si regula acea miÅŸ- care; 3. ca terminu de commerciu si de comptabilitate^ hilancia se iea in ÃŽnsem- nările de : a) constatare a relationei activului cu passivulu, a averei cu a de- toriei, sau : constatare a situationei ge- nerale, a aflfaceriloru; — in acestu in- tellessu se dice mai desu si mai bene sub form*a masculina : balandu; se dice inse mai henebilandade essirezzcomptvi facutu la finitulu librului asia numitu măiestru, candu acestu-a se imple asia, co nu se mai pote scrie in ellu, in op- positione cu bilancia de intrare = a- cea-asi situatione a compturiloru con- 'statata prin bilancia de essirCf d^ro tre- cuta la inceputulu noului măiestru; b) declaratione de tote cu câte este ÃŽn- cărcata una nave; c) in speciale, bUan^ ci'a commerdiduiziziiSeYenti'B, intre va- lorile esportate si importate alle unei terre, sau : acea-asi differentia intre differentiele de importatione si espor- tatione a doue terre : bilancfa commer- ciutm intre Bomania si Austri'a este, in acestu annu, cu dnci nnUioni in fa* varea terrm nostre; jprin biUmcia com^ BITL merdtdui se connosce, deco una tirra perde sau câştiga in cammerdulu seu cu alte terre; 4. bU^anda politica = ecilibriu intre statele politice, care resulta d'in poterile loru, d'in alli- gantie si tractate inchiaiate intre den- sele, combinate asia ca neci unulu ăHn aceste state se nu adjunga la atăt'a po- tere, in câtu se dei^ime sau se opprema pre celle alte : prin i/nvingerea Franciei, in cdlu d'in urma bdlu, s^a perduiu unu pretiosu elementu in bUancUa star teloru JBuropei;-'hi acestu intellessu se dice mai desu ecUibriu; — B. relationi mai depărtate si mai ideali, prin meta- fora trasse : 1. d'in starea de legănare, sau d'in starea de ecilibriu, de immobili- tate, de neclintire ajngului bilanciei in neci una parte : esitare, stare la in- doientia, stare de irresolutione : a stă in bilanda:=za, st£ in cumpenaj cu în- semnarea materiale de a nu se miscâ in neci una parte, vorbindu de corpuri, mai multu sau mai pueinu despuse a se leganâ; d^ro si eu insemnarea : a st& la indoientia, a nu sci ce se facă, a nu se resolve, a nu se determina, a nu inclinâ ' cotra neci una resolutione ; 2. d'in scopulu bilanciei : norma sau modu de a estimă si appretiâ valorea morale si intellectuale a personeloru sau fapteloru loru : a estimă cu justa bi- landa bunde si rellele cuiva ; a mesură fia căruia, dupo faptele selle, cu acea-asi bHanda; biUmcSa a fostu d'in cea mai inalta vechime si estepeno astaăi sym-^ bolulustridd justiÅ£ia; — in aceste insem- nari ideali se iea si cumpena, cu intel- lessu inco si mai estensu de câtu cellu ce a luatu bilancia peno acumu, (vedi cumpena, cumu si cumpenire, care are si însemnarea de tinere in dqpletm cct- libriu sau de tinere in mestfra, etc., in-f semnări ce n'au luatu bilanciare). * BILANCIAEE (reu : balanciare; vedi bilancia), v., pondere^ librare^ pon* derare^ examinare^ consideraro; »9tf« mar«; ital. bilanciare; franc, balancer; cu celle mai multe însemnări alle cu- ventului bilancia, d'in care e derivatu bilanciare : 1« a pune si trage ceva in bUanda, spre a află greutc^ lui, a Btt. eantari ceva ca biUmei'a : bUandaH or cestu niirUy si^ dupo ce veÅ£i afla câtu trage, ammestecati^lu cu a cind'a parte de sulfure si a patfa de carione; 2. a ecilibri, a face ecilibria, a pune sau tin6 in ecilibriu^ si a nume : a) in intel- lessu materiale : Domnedieu, care puse margini marei, bilanciă sipame^ituiuin aeru; greutatea pusa ifdr'îma lance a bOanciei nu pete bilanciă obiecttdu ce vrei se puni in cea alta lance; b) in in- tellessu ideale , a ecală; a tina peptu : popcrde latine unite intr'una strinsa eanfederatiane aru pote usioru bHaneiâ poterea Germaniei ammenitiatoria; me- ritde unui-a bHancia pre oile aJtui-a; a compensa : bunele bilaneia reUele ace- stui omu ; a tină in cumpena, a intar- diâ, a nu lassâ se se decidă ceva mai ^ur- rendu : generaritdu romanu bilandâ indelunguvictori^a inimicului; S.aessa- minâ, a cercetă, a ponderă, a consideră de aprope si cu cea mai mare atten- ticne, si de acf : a estimă justu, a ap* pretiă cu aecuratetiava lorea veri-cărui lucru de veri-ce natura arfi : ponderaii si bHandati in mentea vostra, câte eu ve spunu; generariulu e detoriu a sd bilan^ cid aecuratufortun'a siperielele bdMui; 4. a bilanciâ,YoAini}x de compute, (vedi bHanciOy II, A, 3.), a face bUanci^a corn- pukioru, a scote bene si essactu com* putele; de aci si : camputeie sunt bHan^ daie sau se bilanciaz=BXi essitu sau essu bene, sunt juste si essacte; 5. a legănă, a agită, a cletină, a face ventu, etc. : a) ca transitivu : funditorU, inamte de a arruncâ petrele ctin funde, bilaHda bene si cu patere funăele, pentrti ca se facă mai muUu ventu petreloru; ventulu bi- landâ frundide sierVa;A metaforice : a bilanciă pre dncva in sper antic ama- gitorie; b) ca netransitivu : a stă in bi- lanciă, {vedibîlanda, II, B, 1.), a esită, a stă la indoientia, a nu se determină, A nu sci in ce sensu se se determine : a bilandâ intre cdbuni si cei rd, a nu scf cu cari se se unesca, căroru-a se dea derq>tate, pre cari se favoresca; a bilan- dâ intre sperantia si frica, a nu scld&o se cade se spere sau se despere; —a merge, a se miÅŸcă bilamiandu^e sau leganan- Bit. 1^ duse, mai vertosu candu e Yorb*a de sal- tatu : bUandati, ca terminu de orcbe- stica, săltaÅ£i bilanciandu-ve ; de unde in speciale, la joculu numitu cadrUlu, bUanciatu (subintellegundu passu) sau bilandata (subintellegundu miscctre sau fîgp^a [reu : balanse, cumu se dice dupo franc, balauc^^ part. d'in baUmeerzrbi- lanciare], passu sau miÅŸcare de saltatu, in care jocatoriulu cu faci'a spre cellu, cu care e imparechiatu, saltă leganandu-se de pre unu petioru pre cellu altu; —in acestu d'in urma intellessu se dice mai multu sub form*a reflessiva, a se bilan- cia := a se legănă, a se miÅŸcă sau a merge, a amblă leganandu-se : millioni de millioni de cofpuri cu neassemenare mai mari de câtu globulu terrestru se bHancia in spatiulu infinitu allu uni- verstdui, cerctdandu unele in giurulu aitoru-a; (intru câtu bHandare se attenge in intellessu cu cumpenire vedi acestu d'in urma cuventu, cumu si bilandâ; de assemenea vedi la cântărire, librare, e- dlibrare, ponderare, etc., cari supuntele de contactu intre intellessulu acestoru cuvente si allu lui bilandare). * BILANCIARIU, s. m., 1. cu intel- lessu personale, ca si ital. biUneiaJe^ care fabrica bilancie ; 2. cu intellessu reale, ca si ital. bilaneiere^ franc. ba« laneier, parte a unei machine care o- scilla si serve a regulă miÅŸcarea altoru părÅ£i alle machinei : asia la unu orolo- giu, bHandariu este una rotilla sau cercu de aciariu sau de altu metallu, care dă si reguledia miÅŸcarea altoru ro- tille; la chconometre si alte orologie de părete bHandariuiu ar fi pendululu ; in pompele de incendiu, in machinele de vapori, inco se afla unu bUandariu, care pune in miÅŸcare unele d'in părÅ£ile ace- storu machine; — in anatomia/ &i2a9f- darie sunt doue membrane mobili forte suptiri, mai multu sau mai pucinu lun- ge, assediate la fiacare d'in celle doue laturi alle metâtboracelui diptereloru, cari servu la sborulu si bilanciarea pas- seriloru ce le au; — bilandariu e si ma- iulu cu care se bate monet^. * BILANCRTOBE, s. f., vedi bUan- citoriu. m tot. ♦ BILANCUTORIUr^oria, 8. adj., care bUancia sau se Mancia; — sub fonu'a feminina : bUanciatoria sau bi- lanciatore, si ca substantivu reale : ceva ce se bUanciUf sau : ceva cu care bUan^ ciămu, sau ne Ulanciămu, cu intellessu mai intensu decătu Uganu sau alte as- semini lucruri ce se bilancia sau cu care cineva se bUancia, ca si fraiv^. balaB- ^otre. ♦BILANCIOEA, s. f., deminutivu d*in bilancia, in speciale applecatu la una bilancia mica si forte sentitoria, cu care se mesura pondulu metalleloru pretiose si altoru obiecte de mare va- iere; — sub form*a masculina bilancioru este deminutivu d*in bilanciu. BILANCIORU, s. m., vedi&ilafictora. * BILANCin, s. m., ItbratU, Homi- Bnm codex; (ital. biUncf^^ franc, bllan); 1. cu intellessu abstractu de bUanciare sau legănare; d^ro mai desu : 2. cu intel- lessuconcretu de compute trasse si anesse, si anume : a) dare de computu, dare de se- ma a unui negotiatoriu cotra sene sau contra soci sau si cotra alÅ£ii de mersulu facendeloru selle intr^unu certu spaÅ£iu de tempu sau de situationea acestoru daraveri la unu tempu datu : bHancitdu unei bance, btlancitdu unei societaH de assecurare; pre tene te insardnu a face bUan^ciulu de cătu a intratu in cassa si de cătu a essitu dHn ea; b) in speciale, dare de s^ma despre activu si passivu, despre avere si dare ce unu negotiatoriu, candu a datu sau stă se d^ fallimentu, e detoriu se presente; c) ca mai bui)a espresssione ar fi bilanciu si in locu de strainulu budgetu, (vedi acestu cuventu in glossariu), ca dare de computu despre veniturele si spesele stcUultUf cile unei administraiioni, cdle unei cammune, cdU unui parHcîdariu, etc. : bUanciuHu sta* tuhd e prea incarcatu; Ulanciîdu meu nu mi permitte assemini spese; d) meta- forice, cu ÃŽnsemnarea cea mai generale : nu potu pune in bilanciu vitiele cu vir- tutăe acestui barbatu; in bilanciu:=^in cumpena, in bilancia, (vedi si bilancia, dHn care, ca si bUanciare, a essitu bi- lanciu, cu ÃŽnsemnarea generale de pu- nere in bUancia, si cu cea speciale depu- ML nere in bUancia a fliSyama-&^2e=:aiuibUig«— I. in respec- tulu formei, se observa : l.prin strămu- tarea lui l in r, (vedi littera £), acesta suf&ssu a cautaÅ£u se iee form'a bire sau bere; apoi prin moiarea lui b d*intre doue vocali, (vedi litter^a JB), cuvente ca : lăudabile, prdbabUe, etc., s'au redussu successivu la : laudaivere,pr6bavere; la : laudauere, probauere; la : laudnere, jpfo- baere; in fine la : laudare, probare, si asii au adjunsu se se confiinde cu in- finitivele yerbeloru,d*in cari se formedia cuventele in bOe; acMa-a esplica de ce suffissulu bile a desparutu apprope cu totulu d*in limb*a poporului; la reintro- ducerea sea unii in locu de form'a bile, mai originaria si mai classica, vreu se i d^ form*a vere sau veru : laudaveruz^ lăudabile, onoraveruzzionorobUe, res- pectaveru^respectabile, etc., <^ mai con- forma cu fonetic*a timbei romanescii asii cumu e vorbita de marea maiori- tate a poporului; ddro, dupo fonetic*a bene siÂbilita a acellei-asi limbe, so- nulu V pere, ca si b, si nu sta de regula intre doue vocali, si prin urmare b, ca mai originariu, e de preferitului v; c&tu pentru strămutarea lui { in r, ea inco nusepote observă cu rigorosa conse- BfL. eentia : alăturea cu ca/re == qnalis-e , dicemu caTîtof^, cdlificaire, etc, si nu: caritate, eareficare; a laturea cu lumi-^ nare dicemu ^eneraZerzgrenerale, ani- moZerraiiiraale, etc, si nu : animare, generare^ cari au luatu si caută se iee, in limba, intellessu differitu de animale, generale; de acea-a si in form'a hile bene e se se pastredie l si se nu se strămute in r; nu e bene inse a se d& cuventeloru cusuffissuluin cestione terminationea t«, la masculinu sengulariu, de unde apoi se se tragă femininu sengulariu cu a si plurariu cu e : omu anorabilu, muiere anarabila, muieri onorabile; terminatio- nea correcta, ca si la c2ii. â– ettris; de doi mesi;pre doimesi : 1. care tine doi mesi sau de doi mesi : 2. care 88 face una data la fia-cari doi mesi, a doue lunatiuni, sau in tempu de doue iQTolotioiii sjTuodice âlle lunei, (vedi bi Amesu). * BIBfESTRUU,-a, adj., bimestraus; eare se repete la fia cari doi mesi, (vedi hi 8i mesu). * BIMETRU,-a,adj.,bimeter; cu doue specie de metru sau mesura, vorbindu de versuri; — cristallu bimeifut^in care doue decresceri dau nascere la facie re- lative la doue solide de dimensiuni forte diferite. ^ fiIMU,*a, adj., bimus^ de doi anni : lou fttmti=mansatu, callu &2Vnu=anno- Å£inu, oue Wwia=amniora; — Cuventu for- matu d*in bi, BINARE, V., (trassud*înfemw),aim- parechiă, a duplecâ r a uni doue, si de ad, mai multe lucruri; a face de doue ori;—TOtatU mai multu in compuse : imhbinare, com-binare. * BINARIU,-ta; adj., binarins, com- pnsu sau formatu d*in doue : 1. numeru îgrafttv franc, biographie, d*in pCogzzvietia si Ypa, blseUiuw; 1. scatinii dertuliu de largu, in câtu se pota 3ed6 doi inÅŸi pre d^suiu ; 2. sc^unu de onore, la Romani, ce se accofdS «e- tatianiloru destinÅŸi; scaunu reservatu peraoneloi-u d'in familfa imperiale m municipie si colonie, precumu sell a cit' nde eri reserrata certoru magistraÅ£i d'inRomV ^. . BISERICA, bisericesce, btsencescUy etc.; vedi baserica, basericesce, etc. * BISETACEU,-a, adj., (franc- bls6- tâc6); cu doue sete la abdomine; de aci ca substantivu femininu; hisetacee.uM familia de insecte^ csuî au doue sete la abdomine, (vedi bi si seta)} * BISESSUALE, adj., (ital. bUessu- ale, franc, blwxnel); care unesce in sene amendoue sessele : ma^ totx arborn de pădure sunt bisessmli; multe flon sunt rlfi nss^ninea bisessualL '^ * SsTILE. adj., bisextili.; m care cade unadiftisecto: anm Usestile, anni Tisesm; «»« «««« ordinanu numera 365 de ku, 6ro unu mnu hseshU nu- ^a cu una di mai tmdtu, adeco 366 de diOe, (vedi bisestu). BISBSTU,-a, (reu 8cm?« d«P° f [^^ (ă'm bU=de doue on si d m sextus— Slu ÅŸesele); de a dou>. ora allu s^^^^^^^^^ asia numerau Bomanu diu a de doue dieci si patru Februar^u ^«jmi, candu acesta -luna, in locu de » -^'^ J» de ^Ue^ are mai multu cu una di, a-leco 29 de dille : in addeveru, dupo modulucu care vechii Romani numerau dillele unei lune , diu'a âe 24 Februariu se chiamâ a sessea di=:sextns dies (subintellefun- duse : ante ealendas Martiag=:in8inte de calendele sau antani'a di a urmaWriei lune Martin); de acea-a in aimii, cari ntimera cu una di riiai multu, adeco 366 de dille in locu de 365, diu'a in mai multu, adaugundu-se la luna lui Febro- ariu si a nume numerandu-se indat» dupo diu'a de 24 a acellei-asi lune, se chiamâ Msextus 4l«a=diu'a hisesta, adeco di^Ca de a dou'a ora a sSssea ma- înte de calendele lui Martiu ; la noi, cari neci mai numerâmu, ca vechii Ro- mani, dillele mesiloru, neciintercaltou, ea densii, diu'a in mai multu a annului bisestîle indata dupo 24 Februanu, ci ua adaugenm simplu la fimtulu acel- lei-asi lune, care numera atunci ^9 in î(Mfu de 28 de dille, la noi cuventulu bisesiu m s'a mai potutu applicâ, m in- tellessulu seu FOP""' 1? '**" *. . "^^ Februariu numerota de doue on, ci se dice despre annu : annu bisestu, ca a- cea-asi iiisemnare ca si annu hsestOe^ annu, in care vechii Romani numerau Z^diUsesta, annu de 366 in locu de 365 de dille : fia care dUipatride anm este bisestu; prin urmare potemu <^a, co unu annu este sau nu bisestu, deco numerulu, prin care annulu se arreta, se imparte sau nu '^^'j^^î^^'^^ anniierei creÅŸtine : 1600, 1700, 1800, m2 1S76, sunt bisesti pentru co nu- merele, prin care se arreta amtt anm se impartu essadu cu patru ; d'tn contra annii: 1870, 1873, 1877, nu su bxÅŸesti; unu annu bisestu se chtama *»at pro^ «ne si annu Usestile sau annu tnterca- lariu, in opposUione cu annu ordinanu; in Jmn bisesti se numera una dt m« mdtu de câtu in annu ordinart, pentr^ ca annulu civile se concorde pururea c« annulu solare sau astronomicu : m a- SvTru annulu dmle ordmanu mmera numai365 de dille, pre candu annulu so- lare, determinatu prin una apparente re-, volutione a sorelui de giuni m ^^^ lamentului, este, in realitate aprope de 365 de diUe si sesse ore; aceste sesse ore 200 BIS. dupo trecere de patru aimi făcu 24 de ore sau una di, si, deco acesta di nu s'ar numeră la fia-care allu patrulea annu ehilCf acestu-a ctr ajunge se nu mai concorde cu annulu solare; — ca sub- stantiYU masculinu : a) subintellegundu armu : in optu anni a/vemu doi hisesti; unu hisestu revine numai dupo patru anni impleniti de la bisesttdu prece- dente; b) cu intellessu mai precisu si mai conformu etymologiei , subintelle- gundu spaÅ£iu de tempu de una di, ca si latin. blsextiiB; insemnandu : diu'a ce Bomanii antici munerâu de doue ori iu anii bisestili, sau : annulu in care se numeri una di bisesta dupo 24 Februa- riu, annulu biscstUe : Usestulu codea dupo 2i Februariu allu fia-carui allu patrule annu; in 16 anni se capre ndu patru biseste. * BISMUTHATU, s. m., (ital. bis- mntato); nume genericu applecatu la yeri-ce sare compusa d'in acidu bismu- thicu cu una base orecare. * BISMUTHICU,-a, adj., (ital. bis- mflticoy franc, bismuthique); «are con- Å£ine bismuthu : sare bismuthica, oxydu bismuthicu. * BISMUTHIDE, adj., (franc, blsmii- thide); care s^mena cu bismuthulu; de aciplur. femin. : bismuthidiz=.Å£d^m\\\2i, de minerali, cari au de typu genulu bis- muthu. * BISMUTHIFERU,-a, {bismuthu si ferere)j adj., (t'ranc. bismut bifare); care da sau conÅ£ine bismuthu : telluriu bis- muthiferu. * BISMUTHINA, s. f., (franc, bls- â– intbiiie);substantia mitalloide, compusa d'in doue atome de bismuthu si trei de sulfure, acea-asi cu bismuthu sulfuratu. * BISMUTHU, s. m., (ital bismuto, franc, bismnth); metallu fragile, de co- lore alba batendu in galbinu sau in ro- siatecu, de structura curatu lamellaria, de splendore metallica, forte greu, si forte fusibile, asia in câtu se pote topf de simpFa căldura a unei luminare; bismuthulu serve la prepararea dressu^ lui sau albului de facia ; ammesÅ£ecatu cu alte metalle, bismuthulu le petrunde, le albesce si le face mai fusibili;~dâro TWfi^ genulu bismuthu coprende cellu pucinu sesse specie, d'in cari mai insenmate sunt : bismuthulu tta^it^urzsubstantia metallica cu cualitatile espuse mai susu; bismuthu oa;j^cZ(i^n:substantia pulberosa de colore galbina batendu in verde, fu- sibile si reductibile prin caldur*a de cărbune; bismuthu stdfuratuzzzbismu- thina. * BISONTE, s. m., bisons-bis^otis ; bou sau tauru selbatecu d'in terrele sep- tentrionali : in selbele Americei de me- dia nopte se afla turme de bisonti. * BISONU,-a, adj., bisouas; cu doue differite sonuri, (vedi bi si sonu). * BISSA, s. f. , bixa lui Linneu , (ital. btssa); genu de plante d'in fami- li'a teliaceeloru sau bissaceeloru, poly- andria monogynia lui Linneu, d'in care speci'a cea mai ÃŽnsemnata e biss'a orei- ^nai=:bixa orelUiâ lui Linneu, arbor- rellu originariu d'in Americ'a meridio- nale, alle cui fructe dau una materia colorante, numita orellatm verde sau secca. *BISSACEU,-a, adj., (ital. bissaeee, franc, bixao^e); care semena cu biss'a ; de aci ca substautivu femin. plur. : bis- 8aoee=familia de plante ce au de typu genulu bissa. * BISSECTIONE, s. f., (ital. bisse- zione, franc, blsiteetion); taiare sau ÃŽm- părÅ£ire in doue părÅ£i ecali, vorbindu in speciale de divisionea unui anghiu, unei linia, unui cerca; cu acellu-asi intellessu se dice si bipartitione, (vedi bi ÅŸi se- care). * BISSECTRICE,s.f.,propFiefeminimi d'in bissectoriu, (vedi bi si secare)^ sub- intellegundu linia : linia care imparte ceva in doue părÅ£i ecali, in speciale, ca terminu de geometria : linia care intr*unu trianghiu isoscelu ÃŽmpreuna verticele anghiului coprensu intre celle doue la- turi ecali cu mediloculu laturei oppuse acellui anghiu, si care in addeveru di- vide in doue părÅ£i ecali atâtu anghiulu, câtu si laturea oppusa lui. * BISSESTILE, bissestu;vQdi bisestUe, bisestu ; vedi si la bi pentru ce formele cu unu s sunt de preferi tu celloru cu doi 8. * BISSINU, hissUy etc; vedi byssinu, U/ssu. * BISTOBIN0, s. m., (ital. bistori d Mstorinoy franc, bistouri); instru- mentu taiosu, assemene unui cutitellu, oompusu d*iii una lamina si unu mana- riu, eu care se servu chirurgii a separă pălii molii alle corpului, a face inci- sioni in carne; — diverse forme de liMo- rinu : bistormu derepiu, cu lamina rec- tilinea, si allu cui ascutitu se intende in tota lungimea laminei; bistorinu con- vessu, a cui lamina are una curbatura ooDYessa si care serve laincisioni sim- ple; bistorinu recurbu sau bistorinu de herniaj cu lamina augusta si rotunda, cu ascutitu pre convessitate, servindu in speciale la operationi de hernia sau snrpatura; bistorinu bisacutu, cn la- mina ascuÅ£ita de amendoue părÅ£ile ; bi- storifM gastricu, servindu u dilatarea plageloru pantecelui; Jnstorinii regale, CQ lamina augusta si curba> cu ascutitu concavu bulbu, cu capetu in forma de acu cu bulbÅ£i, numitu asia, pentru co cu unu assemene bistorinu se serviră antaniu la una operatione chirurgica, făcuta regelui Franciei, Ludovicu XIV; —bistorinelemn inco multe numiri dupo formele sau inventorii lom (cuventulu se crede essitu d*in numele propriu de cetate Pistoriac^Pistoja, unde alta data eră una celebre fabrica de. assemini in- strumente, numite in latinesce : Pisto- rienses gladii; prin urmare medi'a h ar fi in locu de tenuea 2> •* bistorinu in locu ăepistorinu, care d*in adiectivu : instru- mentupistorinu, cutUeUu pistorinu, etc; prin suppressionea substantivului, a de- venitu ellu insusi substantivu). ^ ♦BISULCAEE, V., (bis-sulcare); a sulcă de doue ori, a trage doi sau si mai mulÅ£i stdci; a despică in doue sau mai multe directioni : fulgerele bisulca negrii nuori in tote părÅ£ile, (vedi si 6i- Sidcu). * BISULCU,-a, adj., bisulcosi despi- catu in doue : bisulc'a unghia a cornu- tuluî animflle. BieULFATD, s. m., (ital. bibolfato, franc. bLsnlfiate); nume genericu datu la veri-ce sare, care coprende de doue Btr. 201 ori atfttu acidu sulfurlcu, câtu ar fi ne- cessariu pentru saturationea basei, (vedi hi si sulfatu). * BISDLFITU,s.m.,(franc.bl8uiate), sare , care coprende de doue ori atâtu acidu sulfurosu, câtu ar fi necessariu pentru saturationea basei, (vedi bi si sulfitu), * BISULFDBA, s., m., (ital. bisol. furo, franc. bisulAire); nume genericu datu la veri-ce compositu cbymicu, care coprende de doue ori atâta sulfure, câta intra in altu compositu consideratu ca antâniulu gradu de sulfuratione, allu a,- cellei-asi radicale, (vedi bi si sufure). * BISYLLABU,-a, adj., bisjUabus; de doue syllabe : cuvente bisyUabe; mai bene inse se dice disyllabu, (vedi bi si syllaba), * BITARTAEATU, s. m., (itaLbl- tartarato, franc, bi tar trate) ; nume ge- nericu datu la. veri-ce sare, care co- prende de doue ori atâtil acidu tarta- ricu,^ câtu se coprende in sarea neutra correspoudente ; unulu d'in bitartaratde celle mai communi si mai connoscute este cretnorea de tartaru. * BITERNATU,-«, adj., (ital. biter- nato, franc. biterul); de doue ori im- partitu in trei, vorbindu de una foie sau frundia, allu cui petiolu commune se termina in trei petiole secundarie, si fiacare d'in aceste petiole sustine.trei foliore sau frundisiore, (vedi bi siternu). * BITESTACED,-a, adj., (franc, bi- testac6) ; cu doue teste, cu unu testu bi- valvu; de aci ca substantivu plur. femin. bitestacee, nume datu la una familia de crustacee d'in ordinea branchiopodeloru, allu caroru corpu este coperitu de unu testu bivalvu, (vedi bi si testu, t^sta). * BltOKTU,-a, adj., bitortiins, dna- bu6 ausis instruotus ; 1. de doue ori torsu sau ÅŸucîtu, resucitu, de doue ori intor- tochiatu ; reu intortochiatu; 2. cu doue torte, cu doue anse sau urechie : bitor- ttdu caldaroiu, * BITTA, s. f., (ital. bitta, franc, bitte d'in acea-asi origina cu b^ta); lucru de lemnăria, compusu d'in doi usiori verti- cali, uniti prin unulu orizontale, assie- diatu si bene fissatu aprope de pror*a M BIT. haveî, servindu la infasciurarea si desfa- seiilkrarea catenei ancurei. * BITTABE, V., (ital.Mttâre, franc, fcitteîr); a face se ja6o biifa, a înfasteiurâ sau desfesciutâ «aten'a ancurei cu adju- toriulu hiUei. * BITTEENA, s. f., (ital. bîtt*rna> franc bitterne); licidu ce remane dupo cristallisationea sarei commune, numitu si apa marina, * BITTONje, s. m., (ital. bittone, franc, bitton, augmentativu d'in bitta)'; J)ani sau terrusiu groÅŸsu sî heht bâtUtu hi pamentu.pte rip^ sî tfermuri, de care se lega unu VUău de plutitu, care se al- latura 4ie ripa sau termu;— in plur. Ut- ^toniy doi groâsi usioii Vertîeali, cair6 se încrucisia cu unu allu tr^iîd 6nzontale, formandu astufellu unu puntu de r6-, MÃŽimu pentlru miÅŸcare de mari greutăţi. ♦BITtÃŽBERCULATUra, adj., (franc, ^itubercnl^), cu doue turbecule, (vedi U ăi tuberctUu). * BITUBEROSU,-a, adj., (franc, bl- tub^reux); cu doue tuberi, (vedi hi si tubere). * BITUME, s. m., pi. hitumim, bitu- men; substantia de uatura organica , forte inflanamabile, de consistentia si co- lore varia, adeco licida si galbinastra sau solida si negra, de odore, in regula, neplăcuta, care se nasce prin actionea focului din vegetali : sunt bitumine na- turăliy ce se afla in certe terre^ie si cari se credu produsse, ca si diversele specie de cărbune fossUe, dHn plantele suppuse actionei focului; cărbunele de pamentu este unu bitume soliduyprccumupecur'a este unu bitume licidu; Chinesii astupa secriele mortiloru cu bitume, pentru co bitumele este un' a dHn materiale Ucide, care se intaresce mai tare cu tempulu si opresce aerulu de a petrunde in secrie; cu acestu medUocu ei conserva si appera in delungu pre morÅ£i de putredione; Jw danii cubitume balsamau corpurile mor- tiloru; bitume y«trfaicw=asfaltu, bitume solidu. * BITUMINARE, V., bitaminare; 1. a iunge, a spof , a lepf, a astupa cu bitume : atâtu lemnele câtu si murii se bitumina, ca se se appere de actionea umeditatei. * BITUMINOSD,-a,adj.,bltiiiiiiiioău8; plenu de bitume; care are calităţile bi- tumelui, care cdprende bitufne : terrenu bitun'iinosuy odore bituminoSa; elecirulU e substantia biiutfilnosai * BIURATU, s. m., (frand, Wnnite)j sare ce coprende de doue ori atâtu acidti uricu, câtu coprende sarea neutra cor- respondente, (vedi bi si urina). BIVAÃŽiVU,-a, adj., bîvalTls, (ital. bi^; valve, franc, bl valve), cu ddue vaive : foria Uvatv^ sr ctt doua aripe; GonchiM waîvu = allu cui testu e formatu d*in doue buccati; fructe bivalve=:C2Ln ad- j unse la maturitate se despartu in doufe vâ!(ve, (vedi hi ^i vaiva)\ , ' BlVAtVtîLATU,.», adj., ital. bivaî- volat'e, franc, bivalvnl^); cu doue mice valvule : anthere bivalmlate=ze2Ln au doue gaurelle formate de doue valvule, ce in tempulu inflorirei se descMdu, ca se essa poUinea, (vedi bi si valmUa). BLACTERARE, v., vedi blaterare. * BlVIUi-d, adj., bivius; cu doue cWli, pi^o doue dalii, si metaforice ; cu doue metode^ in doue moduri; — ca substan- tavu :2»mti£î^blYiuiii::=dupla caile, duplu metoiu; loGu de incrucisîai*e a doue callî, si de aci : ÃŽncurcătura, indoientia. * BIZINCICU,-a, adj., (franc, bizin- ciqae); care coprende de doue ori atâtu oxydu de jsincu, câtu se afla in sarea neutra correspondente, (vedi bi si nncu). * BIZINCONICU,-a, adj., (franc, bl- zinoonique); care coprende de doue ori atâtu zinconiu, câtu altu compositu d'in acelle-asi elemewte, (vedi bisuinconiu) . BLÂNDA, s. /., papulBBi besfce ce se producu pre pelle a omului, d^ro cari nu su purulente, ci c asiona numai una man- carime sentitoria, si desparu de sene (nu d'in russescul» a bleada=franc. bliude =ital. bllada=b linda, de care vedi mai diosu, ci d'in romanesc. 6îa?tdw, ca morbu blandui=:morbn henignu). BLANDBTIA ., s. f., blandltia, leul- tasy placiditasy i lanâBetudo, clementia; (ital. blandlzia, \i spân. blandicia siblan- deza, franc. plur. blandloes); calitate de blandu, mai in to te ÃŽnsemnările ce are acestu adiectivu : n ** ^^ încrede in blan^ detfa calMui, negi a cânelui; blândeÅ£i' a. BLA. - I ... - UHgt4siiorhiiui este fatale ceUtd ce se lassa atmnagi de dens'a; fu blândeÅ£i' a face cir neva mai multu de câtu cu asprimea; Handeti'a este cea mai formosa nesti- matad'in coran'a unuiDomnitoriuiblan" detia in portare cotra cei inferiori este semmdu>cellumaineyndoiosude tmabuna ăni»na; blândeÅ£i* a aerviui de prima- vera, etc.; — la plur. blandetiezz(B,Å£te de blandetia morale, sau : vorbe, gesturi, fapte resfaciat6re, lingusit6rie, incanta- torie, cari ne plăcu si ne mergu la a- nima. * BLANDIDICU,-a, adj., blandidicns; de acea-asi ÃŽnsemnare cu blandUocu. * BLANDDENTE , part. adj., blan- AieikBÅ£cakTeblandesee saulingusesce, (vedl blandire). * BLANDIFICU,-a, adj., bUndiflon&; care face blandu, careresfatia, mângâia : htandificde lui cuvente mi usiorara ani- m'Oj (vedi hUmdu si facere), *BLANDIFLUU,-a,adj., blandilltinâ; care cura blandu si lenu, care se reversa in asia modu, in c&tu ne face mare plă- cere : nu me poteam satură de ^pectaduiu Uandiflueloru unde cdle lenuiui si ma- iestosuhU fluviu; una blafidiflua odore se respandl in tota cas'a. *BLANDILOCENTE si6tandtZocw,-a, adj., blaudiloqnens si blaudlloqnns; oare spune vorbe blânde, dulci, mierose; d'in a cui gura vorb'a cura dulce ca mierea; a. cui vorba farmecă, ÃŽncânta, merge la anima : blandilootdupodu farmecasse pre toii câU VascuUaUj (vedi blandu si Io- cere). * BLANDELOCENTIA, s. f., blandl- loqnentia; vorbe blânde, dulci, mierose; cnvente farmecatorie : blandUocenti'a acestui omu ie face se nu recusi nemica d^in câte cere, (vedi blandilocente). * BLANDILOCU, vedi blandilocente. * BLANDIMENTU , s. m., blandi- â– eBtam; mediu de a blandl, adeco de a res&ciâ, de a farmecă si ammagl : len- gusiri, resfaciari^ laude essagerate, pro- misse de fericire : blandiment^ de totu ge- nndu fece amagitoriulu, cd se inselle pre bieÅ£ii owewi;— totu ce place, totu ce ti- tilla : blandimntde unei vietie munite cu t^CQmmodiUdii^blan^im«r4e^ 6LA. 20S loru pre arteficiali nu su sanetose; — totu cestempera, indulcesce, aliena: borilesunt plăcute blandimente oile arditorieloru caldure de vera; nu sepote află unu blan^ dimentu la ascuÅ£itele doreri ce mi casiona asta veninosa plaga? (vedi blandire). BLANDIRE,-<5SCM, v., blandlri) lenire, placare^ man^aefaoere; 1. a face blandu : a) a domestici, a face se si p^rda selba- teci'a, vorbindu in speciale de animali : omulu a sciutu blandi mulÅ£ime de bestie spre a se servi cu densele dupo plăcu; b) a scote d*in barbaria, a indulcf por- tarile, vorbindu de omeni : anevoia se potu blandi selbatecii Oceaniei; prin cui-* tur'aartiloru siscientieloruseblandescu d'in ce in ce maimtUtu portările omeni" loru; c) a stemperă, a alleni, a modera, a indulcf, a micusîorâ furi'a sau tio- lenti'a : cu ncmica nu potetnu blandi meniea iyrannului; acumu efuriosu si cu nemica nu Iu poÅ£i blandi; laptele de capra pote blandi intru câttwa foculu ce ai la stofnacUj medicamentulu ce mi ai datu, in locu se mi blandesca reulu, mi Va interitatUy— in aceste ÃŽnsemnări se dice mai desu compusulu : im^blandire; 2. a resfaciă, a desmerdâ, a mangaii, a caretiă : a blandi pre mcmma ca unu copUlu, vedi cumu se blandescu porum- beii, se ne blandimu si noi asia, de aci : a spune vorbe blânde, dulci, plăcute cuiva, a lingusf : prefacunduse, co me certa vre se me blandesca ; te blandescicu sperantie ammagitorie; — atitillâ, a face impressione plăcuta, a incantâ : volupta- tea blandesce sentirea omului; sunt scene campestre, cari prin formosetVa loru blandescu ochii omului; — a ammagf, a seduce : sunt vitie cari ne blandescu prin formos'a apparentia, sub care ni se presenta; 3. a se blandi=z2L scote blânda, ca, si a se versâ:=:B, scote versatu, (vedi blânda). BLANDISIORU,-a. adj., blandiceUngÅ£ deminutivu d'in blandu. BLANDU,-a, adj., blandas, leuis, pla- cidns^ mlti», mansaetas^ clemens; (ital. si ispan. blando^ portug. brando, observa in; cuventulu portugallicu strămutarea lui l in r, care s'a facutu si in limb'a nostra in cuvÅŸutulu brandusia); 1. res- 204 BLA. faciatoriu, mangaiosu^ placutu, attrac- tivu, farmecatoriu, iBcantatoriu, care ne place, ue merge la anima; ne lingusesce, titilla in modu placutu sentirea nostra : ce bene se sente copUlviu pre Uandde bracie alh tnamptei! nemene nupotea ra- siste la blând' a voce a Sirenei; se dice co blândele tonuri alle lyrei lui Orfeu aUrageain pregiurulu lui ferele si chiaru arborii si petrele; blând' a lumina a unei lune plene se reversd in abundanti unde pre tote obiectele; blaridesufflarideventu legăna si resfacia formosele si blândele flori; in blandii Ochi ai acestei femine se reversa tata bunetatea suffletului ei; wow- m'a bagă blândele selle degete prin me- tassosele vitie de peru alle copillului seu; blândele vorbe alle amorei petrundu ani" nCa cu nespusa plăcere ; cuventele ItU blânde si mierose mi mergeau la anuna; bland'a unda a maiestosului ^fluviu se prelinge incetu de ripele lui inflorate ; blândele colori alle floriloru resfacia ve- derea nostra, cumu blândele Ipru odori tingusescu olfadulu nostru; cu blânde laude vrei se nte ammagesd si se me in- seU%;,bland'a muiere cu blânde vorbe si gesturi vre a tine pre erou in laciele ei; vai de cellu ce nu scie discerne unu hlan- du lingusitoriu de unu addeveratu amicu; blandulu otiu ne mollesesce; blând' a plă- cere attrage la sene veri-ce fientia senti- toria; blânde si ammagitorie sunt vi- tiele, ewi se presenta cu blândele appa- rentie aUe virtîdiloru; 2. lenu, stempe- ratu, moderatu, placutu prin lipse de «- scessu, de violentia sau furia : undele cura blânde intre doue ripe seminate cu flori ; venturile ce suffla de la media di sunt mai lene si mai blânde, ero celle ce baiu de la tnedia-napte sunt tnai aspre si mai reci ; blândele bori alle unei for- mose demaneiie de Maiu legănau cu dulce fnurmuru frundi'a ploplUoru d'in curte; 3. applecatu in speciale la omu si alte animali : a) la bestie, care nu face reu, care nu e selbatica : de si animosu si focosu, armesariulu meue asia debîandu, incătu si unu copiUu lupote incaUecâ fora ned una tema de periclu; serpde se faousse asia de blandu, incătu copiUii se jocau cu densulu, fo/ra se i musce; Bran^ BLA^^ duÅŸi' a, vocea blonda, care se lotssa se ua scarpeni si se ua mulgi, fora se de neei cu cornulu neci cu petiortdu ; catusia o- sia de blonda, inccatu se ua supperi câiu vrei, totu nu te sgăria ; b) ia omu, care nu e aspru, benignu, affabile, plenu de bimetate, de indorare : tala teu eblandu pre longa tala meu , care e asia de as- pru; mamm'a e totu de un'a mai blonda cotra copUU de câtuioialu; fUi Uandi cotra toÅ£i, dero mai vertosu cotra cei mai mici ; n'amu vedutu omu moi blandu ca acestu-a, care nu face reu, ned dice unu cuventu superatoriu nemenui, ned chiaru celloru ce Voffensa ; unui Dmmnitoriu se cade a fi blandu cotra toÅ£i suppusii sei, dero mai vertosu cotra cd serad si im- pUati ; — de acf si la fapte de alle o- mului : portare blonda, cuvente blonde, a caută se corregemu pre cineva cu vorba blonda ; — ca adverbiu : candu ti vor- bescu asia de blandu, nu crede dora co nu ar fi frica de tene; — a face pre d- neva blamlu, a Timblandi, a Iu dome- stici, si de acf : a stemperâ, a impaci, sau : a umili : lassa-lupre metie, co cu doue cuvente ti-lu făcu blandu ca miel- Zm/m; —proverb, ipissico (=mitia) blân- da sgaria reM=nu e mai reu omu de- câtu cellu ce in cuvente si portare se arrăta blandu, ero in sene cugeta reu cuiva, sau : nu e mai reu omu decătu lingusitoriulu; — 4. ca substantivu fe- mininu, blonda ; vedi acestu cuventu la loculu seu. BLANDUTIU,-a, adj , bUndulas^ de- minutivu d'in blandu. * BLASFEMABILE si blosphemobUe, adj., bUsphemabilis ; care se pote sau merita a fi blastemaiu, (vedi blasfemare). * BLASFEMARE siblasphemare, v., bla^pIieniare=pXa<3cpY)(j«erv, d'in pXan-t&.v zra vetemâ si d'in Å£pTijfiYjiiivorba); a ve- temâ cu vorb'a, a proferi vorbe batujo- coritorie, vorbindu in speciale de Dom- nedieu sau de celle divine; a proferi vorbe impie, a batujocorf ce e sântu , a si ride si bate jocu de celle sânte : Ju- danii imputau lui Je3us co blasfema, candu acestu-a dicea, co in trei dillepote strică si redică erosi baseri&a lui Dom- nedieu; nu blastemati sânttUu nume aUu ^_ BtiÂ. Hm' Domnedieu, co grea va fi urgia care va codi pre capetele vostre, (vedi si 6Za- mare in glossariu). ♦ BLASPEMATOBIUr^ma, si bla- spkematoriu, adj. s., care blasfema : 1. cu intellessu personale : unu blasfe- maioriu nu pote fi decâtu smentitu; 2. applecatu la lucruri : cuvente blasfe- matoriez=.Uasf€mey (vedi blasfemu). * BLASFEMU si blaspJmnu, s. m., pL-€y bla»phemiiim si blasph6mia=pXaa- fi](iCa; cQventu batujocoritoriu de celle sânte, blastemu proferitu in contr'a cel- loru ce s*ar cada se benecuyentămu : este unu blasfemu d'in celle mai infri- costate a dice, co Domnedieu este ne- derqptu; blas femele vostre de smentiH nu' potu aUenge intru nemica santitatea re- Ugioneij (vedi blasfemare). BLASPHEMABE, etc.,.yedi blasfe-^ mare. BLASTABE, s. f, si blastariuj s. m., pl.-t, (dupo pronÅ£intia greca moderna : vlăstare, vlăstar iu; si, prin căderea Uii v : lăstare, lastariu, vedi si b^^emore), ^Xa« otdptov; germen^ ejm% tnrio, elavicala^ nalieoiiisi palaies, pampinns; ramiilnj»! prolesy Bobolesy pr^genies, propago; — ce răsare, nasce sau cresce d'in altu ceva : 1. pentru plante : a) antaniulu coltiu ce dM sementiele loru, copillarfa plantei, ca se dicemu asii : semeniide de peru semenate esta tomna au datu, in prima- veroy cei maiformosi blastari; blastarii essUi dHnsetnentiele demeru, îngropate in aceUu-asi tempu, nu su asia de formosi; â^in câte am semenatu in tomWa trecuta fCa daiu neci unu blastariu; b) noua plan- ta ce nasce d*in alfa mai betrana, noua ramura sau frundia essita d*in vechi'a radecina sau trunchiulu unei plante : copiUii stau in pregiurtdu mesei ca te- nere hktstari impregiurulu vitiei; la umn Ir' a betranului arbore se redica dHn alle lui radecine midtime f nespusa de bla^ stări; erVa codita a datu noui blastari forte formosi; vitia betrana da pucine Uastari; — la viti'a de via, in speciale, Uastare sau blastariu este si : una te- nera vitia, vitia de currendu plantata; si : ramura de vitia, care da d'in nou. si : clavicula sau carceiu, maioru de vi- feU. 2m Tr* tia; si : frundia de vitia tenera; — . c) surcellu, ramurea ce se plantedia in pamentu sau se inocula in aUa planta; — 2. pentra animali, si mai allessu penr tru omeni : nascutu, fiiu, copillu, si mai vertosu, teneru nascutu, fragedu co- pillu, june generatione, poporu essitu d*in altulu mai betranu, etc. : Bomânii de astadi sunt unu nobile blastariu allu gloriosei Borne; tenerele blastarie de a- stcdi surU sperantiele veniti^iului por triei; Ereute eră nobile blastariu allu lui Joue;— 3. metaforice : limb' a ro- manesca este unublastariu dHn trum^ chivUu betraneloru limbe arice; — intre blastare si blastariu pare a naedilod a^ cesta differentia, co blastariulu se cont sidera mai multu sau mai pucinu ca formandu ellu senguru unu individu» independente de cella d'in care resarei sau se nasce, pre candu blastare pune mai multu in vedere dependenti'a lu- crului semnificatu, care se considera ca parte integrante a lucrului, d*in care nasce : unu blastariu de peru este ellu insusi unu peru, 6to blastarUe vitiei snnt numai parti integranti cdle vitiei^.fora se facă eUe insesi dUe vUie ; de altra- mente blastare si blastariu differu sim- plu numai dupo localităţi, asi& co in u- nele locuri se dice numai blastare, 6ro in altele esclusivu blastariu. BLASTARELLA, s. f., aiblastarOlu, s. m,, plur.-i, deminutive d'in blastare si blastariu, (vedi blastare), BLASTAEIRE,-C5cw, v., pXaotivetv ; germinare 9 pnbescere.. frondescerei a dă blastari ; a dă blastari multe, a in- verdi, a infrundi ; a se desvoltă bene si formosu; a resarf, a se nasce, a si luă inceputulu, (vedi blastare) : vtUe au bla-- staritu estu tempu câtu se pote de bene si formosu; in loculu erbei smtdse^abla" staritu odt'a mai formosa;— d'in acea be^ tranq limba au blastcmtu mai muUe al-- tele tenere. BLASTARIU, s. m.; vedi blastare. * BLASTEMA, s. f., (ital. blasteaMi, franc, blast^me d'in ^Xâary2(ta:=:germe, essitu, ca s£ blastare, d'in pXaoÅ£dvetv); parte a embryonelui vegetale, care co- prende cotyledonii si care se compime «06 BLA. d'in piumula, radicula si nodulu vitale. BLASTEMARE (prin assemilitionea lui a d*in syllab'a iniÅ£iale cu e d'in syl- lab'u urmatoria : Uestemare, d^ro mai pucinu bene), v., maledicere, mala all- cni precari, diris vorere; imprecari, ex- seerari; blasphemare; acellu-asi cuVentu, dupo etymologfa, cu hlasfemare, prin scambarea labialei/'in dentalea^, (vedi blamare in glossariu), scambare' care s'a facutu si in alte limbe sorori, cumu in italienesce : blastemiare si biaste- miare, ba inco in ispanesce si cu h ini- Å£iale cadiutu : lastimar in locu de bla- stimar, ca sf la noi lăstare in locu de blastare; d^ro blastemare are intellessu cu multu mai intensu decâtu hlasfemare; coci in adeveru : 1. blastemare are a- cea-asi ÃŽnsemnare cu blasfemare=a pro- feri vorbe, a face fapte sau a cugeta cugete batujocoritorie de Domnedieu sau de ce e sântu si inviolabile : untdu dHn cei doi crucefipti impreuna cu Man- tuitoriidu lumei Iu blastemâ si cerea unu nUraclu; voi blastemati pre Christu mai reu de câtu păgânii; pentru veri-ce ne* mica impiulu blastemâ pre DomHediâu; nu ede lipse se proferia cineva vorbe injuriosein contra divinitatei, neci se facă fapte de despretiu in contr^a lui Domnedieu, ci este destullu se cugete sau se atribue prin cugetare divinitatei at- tribute nedemne de dens' a, si cu dereptu cuventu se pote dice, co blastemâ in con- tr'a lui Domnedieu; d^ro 2. blastemare, ca sf maledicere, si oppusu la benecu- ventare sau benedicere, insemna mai ver- tosu : a pronunÅ£ia vorbe relle, cuvente prin care urămu cuiva reu, chiamămu asupr'a lui nefericirea, urgi'a lui Dom- nedieu, si a nume : a) a pronunÅ£ia vor- be relle si injuriose pentru cineva : Apo- stolulu Paulu diceapersecutoriloru sex si ai celloru alÅ£i discipuli : voi ne blaste- maÅ£i , ero noi ve benecuventămu si ne rogămu pentrurvoi; b) a chiamâ, si fora vorbe injuriose, asupr'a cuiva urgi'a si tote rellele, a l'essecrâ, a Iu devove reu- lui si mismei : portati-ve bene copiii cu parentii, si nu i supperati, ca se nu ve bla- steme, coci blastemulu parentiloru dera-- pena casele fiUoru, precumu benecuven- BLA. tarea parentiloru intaresce casele fii^oru; te voiu blastetnâ, de nu se va allegepul" bere de tene; riam traitu di senina in vieÅ£i a mea, se vede co asia am fostu eu blastematu, se nu sorbu de câtu amaru in tota victima mea; Jesus blastemâ Je- rusalimfjdu, se nu remâna d'in ellu pe- tra pre petra, si hlastemutu jtistu aUu Mantuitoriului adjunse pre peccatos'ă cetate; Judanii blastemati pentru ver- sare de sânge innocente ratecescu peno astadi in tota lumea, fora sesipota află una patria; una tSrra blastemata de Domnedieu este una terra sterpa de veri-^ ce bene, precumu >una tirra benecuven- tata de Domnedieu cAunda de tote bunvr fele; unui omu blastematu de Domnedieu nemic-a nu i merge bene ci tote i se in- tor cu spre reu; pentru peccatulu loru Domnedieu blastemâ pre Adamu si pre Ev' a : pre Adamu Iu blastemâ ca intru sudorea fadei se mance panea sea, Sro pre Ev^a ua blastemâ ca intru doreri se născa fii; blastemâ de assemenea si pre ammagHoriulu serpe se se terresca pre pântece si se si veda capulu strivitu de muiere ; unu Mastematu de Domnedieu, ca unu Cainu, sau de omenime, nu si pote aflârepausu necaire; tota lumea se infiuara si fuge de unu blastematu; unu 7iefericitu si tare amaritu blastemâ diu'a, or' a, tempulu, in care s'a nascutu; fiiii ce nu au fostu crescuÅ£i deparentiinfric'a lui Domnedieu, vediendu^se nefericiÅ£i prin rellele invetiurid'in copUlaria, voru bla* stemă terrin'a parentiloru d'in mormen* te; dero a blastemâ pre parenti este a bla- stemă in contr'a ce se cade a fi santu pentru unu filiu, si filii ce blastemâ pre parenti^ si voru attrage senguripre capu blastemidu lui Domnedieu; b) in intel- lessu mai pucinu energicu de câtu cellu precedente : a pronunÅ£ia, in menia, vorbe relle, prin cari chiamămu urgia si res- bunare prin grelle sufiferentie asupr'a celloru ce ne supera : multe mamme si blastemâ, in furi' a supperarei, copUlii, chiamandu asupr'a acestoru-a relle, ce d'in anima nu le dorescu : unu omu d'in fire supperatiosu blastemâ argaÅ£ii, bla^ stema filii, blastemâ amicii, blastemâ ini- micii, blastemâ tota lumea, coci lui toii se păru co i făcu reu, si co merita hla- stemde sette, (vedi si blamare in glos- sariu). BLASTEMATESCE (mai pucinu bene: Westematesce ; vedi blastemare) , adv., ÂMgiUoitf seeleste^ iieqniter; in modu blastematescu, ca unu blastematu, in in- semnarile acestui cuventu de sufo 2 si 3 : UastemcUesce ti ai petrecuiu vieii^a de iineruy hlastematesce te porÅ£i si acumu, eandu esci betrănu, BLASTEMATESCU,'-a, adj.,flagltlo- siis^ scelestns^ seeleratns, neqnam; de hlaatematu, in insemnarile acestui cu*- ventu de sub 2 «i 3 : cui potu place bla- stemaiescde telle fapte? nu ve e rpsine de assemeni blastemaiesci cuvente? BLASTEMATIA (mai pucinu bene : blestemăţia; re^i blastemare), s. f., ne- qnitia^ torpis et flagriosa agenÅ£i ratioi llagitiaiiiy indigrnnm facinns^ seelns; ca abstractu, calitate de blastematu, des- positione abituale de a lucra ca unu Uastematu; ca concretu, fapta de Ma- stematu, in insemnările a^cestui cuventu de sub 2 si 3 : 1. abstractu : blastema-- tPadegrada demnitatea omului, Vavilesce si Vespune la despretiulu aUoru^a si diiaru oilu seu propriu, deco nu s'a af- fundatu inco in blastemaUapeno acollo, in câtu se perda cu tottdu sentimentulu denmitcUei selle de omu; essemplulu unui parente blastematu currendu face pre fii măiestri in blastematia; 2. d^ro mai a- desea concretu, si de acea-a fort^ desu in plurariu : tota lumea s'a spariatu de Uastematiele telle, numai tu nu senÅ£i unde ai se adjungi, mergundu astufellu Sin blastematia in blastematia; tote am incercaiu, ca se te desbaru de Uastema- tiele teUe; tote inse au fostu in desertu, te lassu dero si eu in apele telle, si dee Dofnnedieu ca Uastematiele se ii mance captdu, deco nu te vei lassâ de densele. BL ASTEMATIONE , s. f., maledi- etio^ exgecratio; actione de iiblastemd. BLASTEMATIRE,-(?5cw, v., nequam, ăaf^tiosain; scelestom^ nebulonem fieri; de regula ca rÅŸflessivu, a se blastemati, cu întellessu neutru : a se face blaste- matu, in insenmarile acestui cuventu de sub 2 si 3 : vncepussesi a te inder^ă BLA. 20? si a te face omu de omenia, ce s'a intern- platu, co erosi te ai Uastematitu si mi- sellitu mai reu de câtu mai inainte? BLASTEMATOEIXJriîona, adj. s. , malediecnsy exseerator; care blăstema : 1. cu intellessu personale, cellu sau cea care Uastema : Uastematorii pre nede- reptupre capulu hru si attragu blaste- mele pronuntiate in contr^a ăltoru^a; 2. applecatu la unu lucru, care espreme blastemu : cuvente bUistematorie. iBLASTEMATU,-a, (maipucinu bene: blestematu; vedi blastemare), maledietos, ex^ecratng^ diris diBVotus; infamis^ tar- piSy flagittosns; nequam, nebulo; furci* fer, ^seelestas; 1. paiiiicipiu d*in blaste- mare, cu tote insenmarile acestui verbu : filvulu blastematu de parenti nupote avi bunu finitu; Domnedieu, reUgione, de* reptate, nemica săhtu n'a remasu ne- blastematu si neimbaUatu de tene; 2. a- diectivu, carie pre longa intellessulu par- ticipiului se incarca si cu altulu mai originariu, mai conformu etymologiei verbului Uastemare ; coci pXao^iieîv, d'in care, cumu s'a arretatu, (vedi bla- stemare), a essitu atâtu Uasfemare, cfttu si blastemare, pote insemnă nu numai : a vetemâ prin vorbe, a proferi vorbe ve- tematorie, ci si : a De^ema(=pXdtîc-T6tv)fa- m'z{=ifÅ£rq^'ri),avetemânuiftelebunu,ad€*^ sonora, a diffamă sau defăima, etc.; fS(^r*- m'a romanesca blastemare, (-d^co n'amu connosce bene filiationea ei, d^co n'amu scf, co ea a essitu, ca si ital. Uastimare (vedi blastemare) , d'in blasphemare = pXao^TQfjietv, care chiaru in grecesce luas* se, in evulu mediu, form'apXaat7]tA^tv),ar tenta pre cineva a ua referi la unu cu- ventu grecescu de form'a pXa(3Tt|i4v, d'in pXdic-tetv = vetemare si tifiiij = pretiu, onore, cu intellessulu de a vetemă pre- tiulu sau onorea, si prin urmare : a or vUi, a degrada, a desonorâ, etc; ce ie- sulta inse de certu d'in celle espuse a- supr'a etymologiei verbului blastemare, este co blastematu, ca adiectivu, insemna atâtu : devotatu siinchinatureuiui, cărtu si : avUitu, degradatu, desonoratu, in- famu, cu nume reu, de neci unu pretiu, fora neci una vaiore, denemiou, misellM, nedemnu, sau demnu de totu despretiulu, 208 Bti. reu (in iutellessulu cellu mai largu allu acestui cuventa), etc; si în speciale : a) care si face nume reu, care se avi- lesce prin fapte roainose mai multu de câti^ criminali, vetematorie demnitatei proprie mai multu de câtu altoru-a, ca latin, flairitiogagy famogas^ tarpis, ne- qaam, nebnlo, etc. : Blastemati copQUj cari in desfrenari si orgie au resipitu, in câte va lune, formos'a stare remasa de la parenti; nu invidiaÅ£i sortea muie- riloru blastemcde, cari, fora neci uhu sentimentu de demnitatea omenesca, se avUescu si se sordesoucu iote infamieU; unajuneÅ£ia Uastemata nu pote adduce de câtu una betranetia despretiata; har^ hatulu Uastematur nu pote tini casa cu una muiere virtoăa, precunm neci muie* rea blastemata cu unu barbatu cumu se cade; dHn UastemaJtu,, care a perdutu verirce rosine^ usioru se pote face cineva mimnafe;— -applecatula lucruri, inacel- lu-asi intellessu, are ÃŽnsemnare activa de avUitoriu, desonorâtoriu, etc.: fapite bla- stemate; se nu te mai audiu proferindu assemini vorbe blastemate; tatu retdu de care te plângi, ti vine Sin blastematele telle urmări; — b) applecatu inse la lucruri, c^ nu su fapt*a omului, cumu si la plante, bestie, etc, blastetnatu în- semna : reu, care foce reu sau care nu £ace bene, care nu e bunu de nemica, Yîle, prostu, de neci una valore, de neci unu folosu : blastematu callu mi ai mai vendutu : musca, da dHn petiore, sverle, trentesce, tote rellele le are; pirulu e planta bUxstemata, unde adjunge se se in- cuibe, anevoia se sterpesce; n'amu vedutu pissica mai blo^stemata de câtu asta^, n^are se ua attenga unu copUlu, si Iu sgâria infricosiatu; m'am taiatu reu cu blastemafa custura, cu care aUu mentere nu poÅ£i taid una buccateila de pane; ar- runca in collo acea blastemata spata, care nu mai e buna de nemica; c) applecatu erosi la omu ^i faptele lui, blastematu va se dica de assemene reu, care face reu altui-a, care de natura e applecatu a face reu, predestinatu orecumu a face reu, si acesta-a, sau in ÃŽnsemnare grave, ca latin, seelestnsy seeleratus^ exseerabi- lisy etc., sceleratu, criminale, essecrabile, fiu. damnatu, lapedatu, in addeveru demna de spenduratu : poporu blastematu, destir natu a versâ neincetatu sânge frătescu; jblastemaiii lotri nu se muUiamira ade- spoiâ pre bidii cdlîatori, ci i uccisera pre toÅ£i cu celle mai cumplite torture; blaste-- matele telle fapte au se te duca la spen^ diuratore, sau in ÃŽnsemnare mai pncinu grave : care nu face bene, care nu face cumu se cade, care se abate d'in callea derepta, d^ro si : care nu face nemica bene, 4:are nu e bunu la nemica, misellu, «te.: eu ti dicu se faci asia, si tu, blaste- matuie, te faci co nu intdlegi, si, ca se me supperi, fad aUamefUrele; copiUii Ua- stemati făcu nebunie, spargu verirce le da de mâna, te assurdescu cu strigările loru si te suppera cu mii de secature; asiu vri se me scapu de una blastemata servitoria, care are ghiare lunge si nU pisca din tote; am argaÅ£i asjiâ de blaste" maÅ£i, co lipsindu eu de longa ei nu Iu- credia si nu făcu nemica ; nu fii blaste- matu de me trage asia tare de urechia; — blastematu de Domnedieu este una es- pressione plena de energia, analoga cu baiutu de Domnedieu (vedi batere)^ ce redica iutellessulu lui blg^stemaiu la gra* dulu superlativu : cellu Uastematu de Domnedieu este misellu in cellu mai i* naltu gradu si fla in respectu morale, fia iu respectu materiale; 3. ca substan- tivu : blasiemaiulu^ blastemafa, unu blastematu, una blastemata, etc, cu tote insenmarile adiectivului : nu te insoci cu blastemata si perdutii in opinionea omeniloru ; me miram si eu ea unu &Za- stematu ca tene se fia si eUu una data omu de omenia; fUiulu vecinului e unu blastematu si unu spenduratu, de a cui societate se fugi, fiiulu meu, ca de focu; tu esci blastemattdu blastematUoru ; — forte desu substantivulu, la care se re- fere blastematu, se pune dupo acestu d'in urma cuventu, si se lega de densulu prin prep. de : blastematulu de calluzzcaUulu blastematu sau blastematulu callu, unu blastematu de callu:=:unu blastematu callu sau unu callu blastematu; inse con- structionile cu de au una energia de e- spressione, de cari sunt lipsite construc- tionile fora de (vedi de); asia si : m'au BLA^ predatu ncsce bJastefnafide lotri; hhcsfC" maiulu de argaiu nu face nemicaj candu nusueu longa detisulu;tmu blastematu de Judanu m'a inscUaiu dem'afriptu; hla- siemaiuiu de copiUu si a spartu cajndu cu nebuniele lui ; hlastemafa de servita^ fia mi a perdutu tote ornamentele; bla^ siemafa nostra de vacca da cu cornulu si nu se mai lassa se ua mulgi. BLASTEMU, s. m., pL-c, (reu plur. cu ure: bliistemure, sau blestemuri; de as- semeni nu e bene blestemuy cu ble in locu de 6/a), blasphemium si blospliemia^ (^Xa^?- ţîjtiXa) maledietio, exi^ecratio; precumn Uastemare este acellu-asi, prin origine, cu blasfemare ; asia si Uastemu e acel- In-asi, prin etymologia, ca blasfemu (redi in dictionariu : blastemare, si bla- sfemcure, si in glossariu : blamare) ; si de assemenea blastemu are intellessu mai estensu decâtu blasfemu^ cumu si Uastemare decâtu blasfetnare; coci : 1. blastemu se dice, ca si blasfemu, de ?eri-ce attengere sau vetemare grea, de Yeri-ce batujocura addussa cu vorb'a, cu cugetulu sau fapt'a in contra lui Dom- nedieu si a celloru sânte x e unu mare blastemu si a ne cugetă, co Domnedieu ar pote fi nedreptu; se imjmtd lui Jesus ca unu blastefnUy co s'ar fi numita pre sene fUuiu lui JDomne^ieu ; indaientia de bene, de addeveru, de formosu, de ju- stu, de totu ce este santu^ ce dftu e deco nuceHumai marc d^in blasteme? bJo- stemidu in contr^a sjnritului santu este peccatu neiertata; cine nu sar infiură audindu blastemele, ce tu proferi in con- tra a totu ce oniulu respecta si vcneredia? — 2. d^ro blastemu insemna si : chia- mare a resbunarei justiÅ£iei pre capnlu cellui ce ua merita , devotaro a cuiva la reu si nefericire, si a nume : a) chia- nu^e a reului pre capulu cuiva, vorbe prin cari se uredia reu si nefericire, ma- ledictione, în oppositione cu bcnedictione sau cu benecuventare : blastemida pa^ rentiloruderapcna casele fiilor Uyprecumu henecuventarea parentiloru intaresce ca- sele fiilaru ; filii dero se se fercsca de a siaitrage blastemele parentiloru; chiaru deco parentiij pleni de doiosia si bune^ taie catra fii, nu pronunÅ£ia unu bla^ BLl. 209 stoi2u assupr'ă fdJorUy este destullu ca filii se merite bl astemuluparentescu, pen- tru ea acestu-a se i adjunga intr'una di; b) in intoUessu speciale roligiosu, vorbe prin cari cineva se scote din turm'a cre- dentiosiloru ca nederanu de fericirea promissa acestoru-a, si se devota tor- menteloru eterne alle infernului, ce a- st^pta pre cei necredentiosi si rei, es- secratione, anathema : conciliulu una^ nimw pronunÅ£ia una infricosiatu bla- stemu in contr'a ammagitoriului eretica; synodula metropoUtiloru, episcopiloru si cdtoru facie basericesd scosse mai multe cârti de blastemu in contr'a celloru ce propagau doctrine asia de ratedte si a6- batute de spiritulu creÅŸtinismului; sau : vorbe de essecratione, prin cari se de- vota reului, se essecra cei ce nu aru spune addeverulu sau nu s'aru tin6 cu strictetia de celle- ce s'au assediatu si reglata a se tină : essistu de la vechii domn * români mai multe cârti de bla- stemu, prin cari se lega pre sene si ttr- maforii lora a nu mai admittc Greci in functionile terrei, neci a 7nai inchină moÅŸie romanesci la monasteriele gre- cesci; mărturii chiamati a depune pen- tru limiti de proprietăţi se lega prin carte de blastemu a spune addeverulu si numai addeverulu ; pentru veri^ce *ce- stioni litigiose mai importanÅ£i, in cari addeverulu nu se pote află pir. alte călii, eei interessati sau mărturii loru caută se accepte carte de blastemu; ne amu îe- gatu :a celle mai mari blastefm, co nu ne voma ahhafe, in tempu de diece anni, neci cu unu puntu de la acesta lege; cu blastemu vmi lassă prin testamentu, ca iiemine d'in consângenii mei se nu se at^ teuga dn unu banu din averea mea; sau in fine : cuvente prin cari unu creden- tiosu se marginesco, pentru unu tempu, de a commiinicd cu baseric'a, se scote d'in senulu basoricei, escommunicare, etc., asia in câtu blastemu, ca espressione mai generale se appleca atâtu cu intelles- sulu ie anathema, curau s'a vedutu mai susu, câtu si cu cellu de aforisire sau escommunicarcy (vedi aforisire in glos- sariu), ba chiaru si cu intellessulu de essorcismu : blastemele sântului BasUiu 14 210 BLA. sunt essorcismele sau rogationile, prin cari cellu reu, draculu, este Uasteinatu si provocatu a essf d'in cellu ce se crede possedutu de densulu si a se duce la loculu de tortura eterna, care este lui destinata ; in aceste essorcisme se re- petu necontenitu cuventele : hlastema- tejyre tene Dotnnulu, Satanaihlastema- te pre tene, drace, etc. ; cu intellessu de escommunicare sau formula de escom- nmnieare figurâdia cuventulu blastemu in Crasi ca : prin cartea sea de blastemu in eontr'a capiloru acestei noue eresia, synodulu oprescepre aceÅŸtia de la veri-ce communicare cu baseric'a, peno candu ei si varu veni in fire si-si voru connosce ratecirea; sau in fine : cuvente prin cari unu archiereu sau altu pastoriu suffle- tescu devota pre cineva reului, fora ca acesta essecratione se attraga dupo sene esclusionea cellui essecratu d*in senulu basericei, sau de la participarea celloru sânte : se crede co cei cadtUi sub blaste- mulu unui archiereu sau altei persane santite, dico moru nedeslegati de acestu blastemu, nupotu putredi, ci cadava^ele loru stau cu annii intrege nevetemate, peno candu, prin repetite rogationi in- adensu făcute pentru acesta^a^nu sedes- lega de blastemulu, sub care au potuiu cade; c) in intellessu mai lenu : vorbe disse in mania si supperare mare, prin cari cineva chiama urgi'a cerului assu- pr'a cuiva, Tanathematiza si Iu devota reului, d6ro insusi cellu ce le dice n'ar vr6 se le vedia implenindu-se : tata meu, pre câtu e de bunu, pre atâtu e de suppe- ratiosu, asia in câtu caută se te f tresei de a Vinterrită cumuva, deco vrei se nu ti audi de la densulu blastemele celle mai infricosiatorie; blastemele xiarenti- loru nu su adesea de câtu vorbe mai aspre, dictate dHn prea muîtulu doru de fericirea in care aru vr6 se veda pre filii loru; d) d6ro in intellessu forte grave, (vedi si blastematu sub 2) : a) de stare nefericita, sorte rea, de care se sente cineva Å£ersecutatu si de care nu pote scapâ veri-ce ar face, considerata ca im- plenire » unui blastemu pronuntiatu de Dosnedieu sau de altu cineva assupr'a cellainefericitu: cutote sudoriiede sânge BLA^ ce versu pre totu minuttdtt, in locu de benecuventare, nu vedu de câtu blastemu in cas'a mea; totu ce făcu, cu celle mai bune mesure si cu cellu mai curcUu cu- gejtu, mi esse reu : pare co unu blastemu meurmarescepretotendenea, ca sescambe in amaru si dorere tote câte mi promit- teau fericire; ce blastemu e pre lene, ca dupo atâtea perderi dorerose se ti vedi si sengurulu copUlu ce aveai rapitu de mmie in florea etatei! e unu blastemu pre acestu popo)^, co nu pote duce neci câţiva anni in pace si armonia, ci ne- contenitu petrece in discordia si in belle civili; ^) de flagellu, calamitate, urgia divina, ce se considera de ass^mine ca implenirea unui blastemu attrassu prin peccate si crimine inespiate : eeblastemu va mai fi si acesta terribile epidemia de angina, care de mai mulÅ£i anni secera fora indorare copilii Bomâniloru! ce blastemu a cadtdu pre cadmiu nostru de trei anni, de candu nu se mai făcu buc- cotei pestea furiosa ce infesta terr^a de mai mulÅ£i anni, nu pote fi de câtu unu blastemu pentru peccatele nostre celle muUe; 7) obiectu de blastemu, omu sau poporu, care, prin faptele selle, e re- spinsu, uritu, lapedatu,abominatu de toÅ£i: pentru mene viettaeste una sarcina grea de portatu, coci adjunsu de blastemidu totoru-a nu intempinu, veri-incotro mc intorcu, de câtu amaru si dorere. * BLASTOCARPUro, adj., (franc, blastocarpe^ d'in pXaat6(;=germ6, bla- stare, si d'in xap7c6<;=fructu) ; care în- cepe a se desvoltâ inainte de a essi d'in pericarpu, vorbindu de embryonii plan- teloru. * BLASTODERMA, s. f., (franc, bla- stodorme^ d*in pXaordc = blastare si Săpjta=:pelle); corpu membraniformu in ou, d'in care se desvolta tote părÅ£ile puiului. * BLASTODERMIC!U,-a, adj., (franc. blastodermlqne), ce se tine de blasto^ derma. * BLASTOGENESE, s.f., (franc. bU- Htogân^sie» d'in ^Xaotâc = blastare si ŢăvsoK; = generatione) ; multiplicare a planteloru prin germine sau blastari. * BL ASTOGRAFU si blastographiu. mA. 8. f., (franc. blastogrrAphle, d'in |3Xâcat6c ^blastare si Ypdty6tv=:scriere sau de- scriere); parte a botanicei, care se oc- cupa cu cercetarea germineloru sau bla- stsîriloru, cautandu a descrie natur'a si legile loru de desvoltare. ♦ BLASTOGBAFICU si blastogra- phicUf-a, adj., (franc, blastogrraphique), care se tine de blastografia. ♦ BLASTOGBAFISTU, siUastogra- phistUy s. m., (franc, blasto^raphiste); orna yersatu in blastografia. ♦ ELASTOFOBX! Biblastophoru,s.m., franc, blastophore (d'in pXaotdc = bla- stare si ţăpeiv = portare); parte a em- bryonelui, care porta sau conÅ£ine blastulu, (yedi si urmatoriulu blastu). BLASTBU si Uasturu^ s. m., vedi emplasiru. ♦ BLASTU, 8. m., (franc, blaste, d'in Pkaaiz6^:=zblastar€, essitu prin urmare d'in acea-asi radecina cu allu nostru 2^7a- stare; yedi acestu cuventu); parte a em- bryoneloi certoru plante, c.are se pote desTolti prin Uastarire sau germinare. BliASTUBU, s. m. , acellu-asi cu Uastru; vedi emplastru. ♦ BLATEBABE si bladerare , v., blaterare^ si bUeterare (cumu se vede d'in form'a blac-terare^ d'in acea-asi radecina cu grec pXa£-pXax-dc=:mblle, mollesitu de corpu sau de spiritu ; la- siu; simplu, stultu; vedi in Glossariu : blegu, blotocarire); 1. a vorbi verdi si uscate, a vorbi ca copillii care nu cu- geta la celle ce vorbescu ; a limbuÅ£i, a flecari, spunendu lucruri nefolositorie seccature, prostie ; a sberâ ca omenii ce vorbescu cu securitate, d^ro fora siru si fota idee : cine te asculta, candu tu Uakri cu furia câtu-ti tea gur'a ? in- cekdia de a blateră si a mi sparge ure- dude cu sberetele telle; 2. a sbeÄ‚, vor- bindu in speciale de ariete, de camelu, de brosca : de blateratulu h'psceloru d'in locuiu vecinu nu potu inchide ochii tota noptea; audieam camele blaterandu in deportare. ♦ BLATEBATIONE, s.f., blateratloj aetione de a blateră, (vedi blaterare). ♦ BLATEBATOBIU,-/oWa, adj. s., blaterams; care 6Za^era, (vedi blaterare). BLE. Iii * BLATEBONE, s. m., blatare; mar0 blateratoriuy care are invetiulu de a hUh teră continuu si multu, (vedi blaterare). * BLATTA, s. f, blatta (in locu de blapta d'in pXdirTstv=veÅ£emare); genii de insecte orthoptere, put6rose,lucifuge, si forte vetematorie stupilorn, in fari se incuiba: moUia este una specia d^ blatta. BLATTABIA, s. f., vedi blattariu. * BLATTABIlI,-ta, adj., blaitarlaii ce se tine de blatta; de aci ca substan*- tivu : a) femin. singul : blattarioy ver^ basenm blattarla lui Linneu, plantiet eare e buna in contr'a blatteloru, mdtUe^ loruj etc.; b) femin. plur. : 6î(jrffarM=:fa- milie de insecte d'in ordinea orthopte- reloru, care are de typu genulu Haitei * BLATTIDE, adj., (franc. •teHMe); ce s^mena cu blatt'a; de acf ca subftan- tivu femin. plur. : blattidi=zf9,mi\x3, de insecte d'in ordinea orthoptereloru, cari au antenne forti, care ambla numai nop- tea cu una agilitate si velocitate forte mare, si de cari passerile de curte sunt forte avide. * BLECHNOIDE, adj., (franc. Meoh- noTde); care s^mena cu blechmdu, caro se tine de blechnu; de aci ca substan- tivu femin. plur. : blechnoidile, sectiono de plante d'in tribulu polypodiaceelorUt care are de typu genulu blechnu. * BLECHNU, s.m., blectanon (pXfJx- vov), ital. blecQOy franc, blecbnei gena de plante acotyledoni d'in ordinea fe- rigeloru, d'in cryptogamia lui Linnet^ d'in care speci'aceamai connoscuta este hlech'Mlu $j)2can^e :=: osmnnda spieang lui LinneUj recommendata pentru t ica- trisarea plageloru si alienarea doreri- loru ele plaga. * BLECHONE, s., (bloclion=:pX^x«>^)f franc, bl^chon; genu de plante d'in fa- mili'a acanthaceeloru, carecoprende unu nume.'u de specie tropicali. BLEPARA, blefaricu, blefarite, etc.; vedi hlepharu, Uepharicu, etc. * tLENNA, s. f., (pXsvva = mucu, balle); 1. veri-ce materia mucosa, cumu 3U balele, mucii, etc; 2. genu de pesci caracterisati prin insasi mucositatea ce scaturesce d'in a loru'pelle. 212 BLE, * BLENNELYTRtA, s. f., (franc. bienalii trie, d'in pXăvva=blenna si SXo- Tf>ov=yagiDa); se dice in medicina de mucositatile ce se formedia prin inflani- matione in vagina, (vedi si blennosu). * BLENNENTIiElA, s. f., (franc. UeM^nterie, d'in ^Xăwa =r blenna si )fvtepovi=matiu); mucositati ce se forme- dia in matie prin inflammationea loru. * BLENNIA, s. f., (franc, blennie, vedi hlenna); genu de pe»ci d'in ordi- nea acanthopterygilom, famili'a globoi- dilorOf nnmiti asia d*in caus'a ballosei loru pelle : ca/mea blennieloru e alba si fragida. * BLENNIOIDE, adj., (franc, blen- Blofde, d'in blennia si 6l5o(;:i=forma); care are form'a unei blennia, care se tine de genulu blenniei; de acf substantivu masculinu plur. : (ZennioicZi^familia d*in classea pesciloru, cari au de typu genuin blennia. * BLENNISTHMIA, s. f., (franc. blennisthmieyd'iu pXăwazzblenna si lad*- |id(;=gâtu); ca terminu de medicina, se applica la catarrulu laryngei si fa- ryugei. * BLENNOGENIUra, adj., (franc. blennogr^ne^ din pXăwa=blenna si ifsv- v4v=:generare); care generedia sau pro- duce blenna. *BLENNOIDE,adj., (franc, bleunoîde, d'în pXăwa=blenna si eî8oc=:forma) ; care are forma de blenna, care se tine de natur'a blennei sau blenniei; de aci ca substantivu masculinu plur. : blennoidi := subdivisione d'in famili'a de pesci numiÅ£i globoidi. * BLENNOPHTHALMIA si blennof- talmia, s. f., (franc, blennophthalmie, d'inpXăwa=blenna sioydaXfjLiarzmorbu de ochi); nume datu in medicina la di- verse imflammationi de ochi, allu ca- roru caracteriu speciale este unu fluidu mucosu sau puroiosn, ce cura din con- junctiv'aocularia : blennophthdlmla ca* tarrale, cea mai conmiune d'in tote blen- nophthalmiele casionata de ordinariu prin actionea aerului rece sau a ume- ditatei; blennopthdimia de Egyptu, ca si cea precedenÅ£e, d^ro mai purulenta, mai veninata si mâi contagi6sa. BLE. * BLENNOPHTHALM IC U,-a, adj., (franc, blennophtlialmiquc); ce se tine de blennojyhfhalmîa : remediehlennoph" tlialmice, * BLENNOPYRIA, s. f., (franc, blen- nopyrle, d*in pXâwa=blenna sau mucu si d'in irop = focu); febre sau feure mu- cosa. * BLENNORRAGIA si Uennorrha- gia s. f., (ital. bleunorragia^ franc, blen- uorrhagie, d'inpX^vazzblenna sau mucu si d'inf>aYr^vat=ra se rupe); scursore de una materia mucosa galbinia si verdia in urm'a unei inflammatione acute a mem- braneloru mucose; scaunulu acestei af- fectione morbide este, de ordinariu , la bărbaÅ£i, in uretra si in preputiu, ^ro la muieri in uretra, in vagina sau in ma- trice; acea-asi afifectione se numieaalta data gonorrea; poporului e connoscuta sub numele de sculanicntu sau scursore; in fine medicii au inceputU acumu a se servf mai multu de cuventele : urefrite si uretrovaginite; — blennorragia falsa, scursore ce vine numai d'in superfaci'a preputiului; blennorragiaprimitiva, care se manifesta la pucine dille dupo con- tactu si in loculu contagiatu, in oppo^ sitione cu blennorragia* conseciUiva,GAre se manifesta dupo mai multe septemane de la contactu; blennorragia simpla, care se manifesta singura, in opposi- tione cu blennorragia complicata, care e insocita si cu bubonie, cancri, etc. * BLENNORRAGICU si blennorrha- gicu,'a, adj., (franc, blennorrliagrlqne); ce se tine de blennorrJiagia : remediu blennorragicu, ophthalmia blennorra- gica. * BLENNORRHEA si blennorrea, s. f., (ital. blonnorrea, franc, blenuorrh^e^ d'in pXăvvarzblenna sau mucositate si d'in pi£iv=curare); scursore de mate- ria mucosa si puruiosa d'in uretra; blen- norre'a este klennorragla chronica, mai vertosu la barbatu. * 3LENN0RRHEICU si blennor- reicu,'a, adj., (franc, blennorrb^ique); care se tine de blennorrhea. * BLENNOSD,-a, adj., plenu de blenna, care coprende blenna; in speciale apple- catu, in medicina, la famili'a afl'ectio- BLE^ niloru de cari potu siiflTeri luernbranele mucose: de acî ca substantivu femin. plur. : blennose (subintellegundurse a/- feetiofiî), a diecea familia d'in nosolo- gi a lui Aliberty in care se copreudu tote catarrele membraneloru mucose. * BLENNOTHORACE, s. f., (franc. blennothorax^ d'in p>iwa=:mueositate si ^pa4=^peptu); asia se cliiama iu me- dicina catarrulu pulmonariu, allu doile genu d*in famili'a hlennose. * BLENNOTORRHEA si hlennotor- rea, s. f., (franc, blennotorr^e, d'in ^X^wa = mucositate, aitoc = urechia si ^eetvzzcurare) ; catarru de urechia, nu- mitu mai simplu si otorrea. * BLENNDRETHRU, s. f., (franc. blennur^thrie^ d'in pXăwa=mucositate si 0DpiJd(>a=:urethra), in acea-asi ÃŽn- semnare cu hlennorrhagia. * BLENNURIA, s. f., (franc, blen- nniie^ d'in pXăwa si oopoc=urina); ca- tarru allu besicei udului. * BLENNlI,-a, adj., (blennus, pXăv- voc); proprie : mucosu, plenu de muci, si de acf, prin metafora : bobleticu, prostu, stultu, stupidu. * BLEPHARACANTHA si Uefara- cânta, s. f., (franc, bl^pliaracanihe, d'in pXeopapCcsi axav*a=:gena sispinu); genu de plante d'in famili'a acanthaceeloru. * BLEPH ARU si blefa/ru, s. m., (franc. bl^pbare, d*in pXăţapov=ipalpebra sau pleopa); se dice in botanica de firele ce formedia una specia de gene in giurulu peristomei certoru plante. * BLEPHARIDE si Uefariâe, s. f., (franc, bl^pharide, d'in pXs(pa(>t<;~PXs- f aptStcrrgena, peru d'in gena); genu de coleoptere tetramere, d'in famili'a alti- cideloru. * BLEPHARIPTERU, s. m., (franc. bl^pfaarlptdre^ d'in pXsyaptc; = gena si :rTsp6v:=aripa); genu de insecte d'in fa- mili'a athericereloru muscidi, cari ade- sea se afla pre Titrele ferestreloni si se desvolta in fungi. ♦BLEPHARICU,-a, si blefaricu, adj., (franc, bl^pliariqiie, d'in pXăţjapov =: pleopa); ce se tine de gena sau de pleopa : alefia blefarica. * BLEPHARITE si bkfarite, s. f., BLE. 213 (ital. blefarite, franc, bl^phariÅ£e, d*iii pXăţapov^rpleopa); inflammatione acuta sau chronica a palpebreloru sau pleope- loru. * BLEPHAROBLENNORRHfiA si blefaroblennorrSa, s. f., (franc. M^pharo- blennorr^e d'in pXăţapov = palpebra, pXăwa := mucositate si ^v = curare); ophthalmfa la prunci, affectione mor- bida care face se puroiedie palpebrelo prunciloru. * BLEPH ARONCOSE si bleforoneose, s. f., (franc, bl^pharoneose, d*in pXd^- pov=palpebra si S'pc(0atc:=inflare);inflare a palpebrelom sau pleopeloru. ♦BLEPH AROPHORU si blefarof&ru-a, adj., (franc, bl^pbarophore, d*in pX^Å£apov =palpebra si 9dpsiv=portare);care porta palpebre sau pleope, vorbindu proprie de animali, sau metaforice;de certe plante aUe cărroru frundie au dentipre margine, cari formedia ca nisce gene. * BLEPHAROPHTHALMiA si ble- faroftalmia , s. f., (franc, blepharoph- thalmicy d'in pXăţ apov = palpebra sau pleopa si d'in 6(pftaX[itar=morbu de ochi); inflammare a palpebreloru sau pleope- loru, numita si blennorrhagla po^e- brdle. * BLEPHAROPLEGlA si bUfarople- gîa, s. f., (franc. bWphuropl^grle, d'in pXI- «papovzzpalpebra sau pleopa si îcXyjyt} = plaga); paralysia de palpebre sau pleope. * BLEPHAROPTOSE si blefaroptose, s. f., (franc, bl^pharoptose, d'in pXăya- povznpalpebra sau pleopa si wcwotgzrca- dere); căderea palpebrei superiore, care se lassa pre ochiu asia, in câtu cellu ce suffere de acestu reu, e nevoitu, candu Yr6 se se uite la ceva cu ochiulu, se re- dice palpebr'a cu degetele. * BLEPHAROSTOMU,-a, si blefaro- sfomu, adj., (franc, bl^pharostome, d'in [3Xă(f apov=:palpebra sau gena si aTd(jia= gura); cu gene la gura, vorbindu de certe plante, allu căroru perianthu are impre- giurulu orificiului seu nesce fire, cari formedia ca si nesce gene. * BLEPH AROTITE si 6fe/aro«^, s.f., (franc, bl^pharotts), de acea-asi ÃŽnsem- nare cu blepharophthălmia. * BLESARE, V., a face ble^m. ^ * fI4 BLI. * BLESIBE, V., a fi blesu, a av6 de- fectulu de blesu. * BLESITATE, s. f., defectu de blesu, * BLESU,-a, adj., blaosns (^\aio6<;); 1. celln te are petiorele strâmbe, si a- nume intorse afora, asia inc&tu nu pote ambii bene, ci calea cu greu si schio- petandu, si de acf : molie de petiore, «chiopu, paraliticu; 2. cellu oe pronunÅ£ia reu, balbu, balbuitu, si a nume : a) cellu ee nu pote pronunÅ£ia certe littere, ci le fluplenese^ cu altele, celle mai dure, de essemplu, cu celle mai moi, cumu : zu- decu in locu de judecu, lupu in locu de rupuj etc., defectu care se observa forte desu la copillii mici; b) cellu cui se ÃŽn- curca limb*a sau d'in unu defectu na- turale in organele vorbirei, sau pentru 00 a beutu multu, sau pentru co vre- unulu d'in organele vorbirei e ammor- titu, paralisatu, etc, (cuventulu pare a se lega dk acea-asi radecina cu ^Xdf , d'in care si blaterare ; vedi acestu cu- ventu in dictionariu, cumu si blegu, blo- tocarire, blejire in glossariu). * BLINDA, s. f., (ital. blinda, franc. blinde, isp. blinda); ca terminu de arte militare : lucru de apperare facutu*d'in fascine sau manuchie de nuelle puse intre doue serie de pari de inaltimea unei sta- ture de omu si destinatu a protege de inimicu luptătorii sau lucratorii, imp(3- decandu-lu de a-i ved^ ce făcu (cuven- tulu e de origine germanica, blende, d'in blenden:=o>'62>6, si de aci : ascundere, mascwre, protegere, etc, si de acea-asi radecina cu blind=:orbu; d^ro a trecutu ca terminu militare nu numai in tote limbele romanice, ci si in altele, cumu in russesce sub form'a blenda, despre care vedi si la articl. blânda; si de a- cea-a se pote adopta si in limb'a nostra, afora d^co nu amu preferi classiculu^;??^- ^mrzplatens, care are si ÃŽnsemnarea cu- ventului blinda), * BLINDARE, v., (franc blinder); a face una blinda^ a umbri sau protege cu bHnde in contr'a bombeloru inimicului impressuratoriu : in tetnpu de imxyressur rare a unei cetate se blindedia cu lem- năria si pamentu magazinele cuxmlberey edificide cellemaiformose, ospiiiele, fere- BOB^ strele si portUe; de assemenea se Wtn- dedia puntUe navUoru cu manuchie de curmeia de funi, cu sad impluii cu lâna sau cu peru; asia d^ro a blinda, in in- tellessulu seu cellu mai largu, va se dica a accoperl ceva cu ce e mai propria a protege acellu ceva de effectulu bom- beloru sau altoru proiectili. * BLITElJ,-a, adj., blitens; de Uitu, ce se tine de blUu, care are natur'a bit- tului; metaforice : vile, de neci unu pre- tiu, nefolositoriu, sau; insulsu (^nesa- ratu), stultu, bobleticu (in limb*a popo- rului cuventulu spinacu sau spanacu, care e una specia de blitu, inco se iea cu intellessu de ceva fora gustu, fora im" portantia). * BLITU, s. m., (blltum, ital. bUto si bledone, franc blitnm si bletttf); gena de plante d'in famili*a chenopodia- ceeloru, monandria digynia lui Linneu, d'in care speciele mai connoscute sunt : blitulu capitatuzizhlitnm capitatnm lai lÂnneu, alle cui foie se recommenda in medicina ca emollienti; blitulu amaran- ^Âinu=aiiiaranthn8 blitam lui Linneu, planta leguminosa assemenea spinactdui sau spanacului. BOA, boare, boariu, etc; vedi boua, bouare, bouariu, etc BOBLETIClA, s. f., stultitia, stnpi- ditas; calitate de bobleticu. BOBLETlCU,-a, (in locu de boiheticu, si acestu-a in locu de balbaticu din una forma latinesca balbaticns, care a data si in ispanesce bobatico, cu acellu-asi intellessu, casi allu nostru bobleticu; Yeăi si in glossariu : bobleticu si bobu)^ adj., ineptos, stolidus, stnltas, stupidas; pu- cinu priceputu, fora precepere, fora ju- decata, prostu; care nu intellege sau in- tellege pre dosu, care veri-ce face, face reu si cumu nu se cade (de la ÃŽnsemnarea de incurcafu in vorbire, care e semnu de pu- cina potere de cugetare, bobleticu a tre- cutu usioru la ÃŽnsemnare de lipsitu de precepere si judecata; vedi balbu). BOBLETIA, s. f., calitate de bohhiiu, de acea-asi ÃŽnsemnare cu bobleticia. BOBLETIU,-«i, adj., d'in una forma latina (balbitins), prin strămutarea lui l d'in syllab'a iniÅ£iale in penultima si BOO prin trasformarea lui a in o; de acea-asi însemnare cu bobleticu. BOCA si ioce, s. m., (bocas si box- b«el8=pa>£-P(ox(5(; si ^da^-^xog, d'in P(4vz=bonare sau mugire; vedi si buga in glossariu) (ital. boca, boga si boce^ firanc. bo^ue); genu de pesci marini d'in fiamili*a sparoidîloru, ce se afla pre longa tennurele marei, si mai veriiosu la gur'a flnvielora. BOC ALE, s. f., si bocaliu, s. m., (ban- calistrrpa&xaXci; si ^aoxdiXtov, d'in una forma mai simpla: banca=pa6)CY), acellu- asi, prin scambarea gutturalei c in la- biale b, cu canca=:xa6xir]; vedi si cauca, eaucu)^ (ital. boccale» franc, booal); vasu de pamentu sau de vitru cu gâtu scurtu si largu, 6ro in restulu corpului presen- tandu forma de perfectu cylindru sau de imu conu trunchiatu, sau de doue conuri trunchiate, alle câroru basi ÃŽm- preunate formedia mediloculu pantecosu allu vasului (borcanu, datu in glossariu, a potutu essf d'in acea-asi fontana ca bocaliu, si a nume sau de a dereptulu d'in banea=^&oca, ca si canda=cod(i,prin suffissulu anu : bocanu, care in urma s'ar fi crescutu cu unu r : borcanu, ca si borbona in locu de bobona; sau prin in- termediulu formei derivate bocaliu, care, prin strămutarea lui l in r [vedi Uter 'a L], ar fi luatu form'a bocariu, si d'in acesta forma apoi ar fi essitu ; bocarînu, bo- eamu, si, prin strămutarea d'in locu a lui r, borcanu; s'ar pot6 inse ca borcanu se fia essitu d*in barca prin acellu-asi suf&ssu anu si fora alte ÃŽnsemnate scam- bari fonetice, afora de simpl'a intu- nerecare a lui a in o : borcanu in locu de barcanu ; d^ro intellesulu milita in favorea cellei d'antaniu etymologia; ma- cedoniculu botia, cu acellu-asi intel- lessu de bocaliu, pote fi in locu de bocia, de ore ce la Macedoromâni ci se pro- nunÅ£ia de regula ca ti: tintizzcind, cal^ tizzcaici, etc. [vedi litter'a C], si prin urmare , in ce s'attenge de forma , cu- ventuln macedoromanu s'a potutu nasce d*in acea-asi radecina cu bocale, adeco d'in 6oca=bauca; d^ro atâtu de partea intellessului, pentru-co ÃŽnsemna si bu- tiUa, câta si mai vertosu de partea for- BOC. 215 mei se pote referi mai bene la acea-asi fontana, d'in care a essitu bute, butoitt, butilla, bota, etc). 1. BOCE, s. m., vedi boca. 2. BOCE, s. f., Tox-Tocis^ (ital. boce si voce 5 sard. boje^ ispan. tos, franc. Toix); sonulu ce emitte d'in peptu pre g^tu si gura omulu si partea cea mai mare d'in animali ; — cuventu, care si in latinesce se afla cu b in loca de tf : box in locu de rox, (vedi litter'a S), si care in gur'a poporului d'in multe parti, mai vertosu la Macedoromâni, s^apastra* tu asia de bene, fora se i pota lu& loculu slaviculu glasu, introdussu numai prin mani'a ce aveau alta data cărturarii no- ÅŸtri de a slavisâ si fora neci una neces- sitate; derivatele d'in boce, cumu : ftoci- re, bocitoria, bocetu, etc, sunt pretuten- dine forte popularie; câtu pentru boce si alte derivate, se dicu si se scriu astadi mai multu cu t? : voce, vocare^vocatione, invocare, etc; si de acea-a desvoltari mai ample assupr'a intellessului cuven- tului boce se voru da la articlulu voce. BOCETU, s. m., pl.-e,*clainorj ejnla- tosy lamentnniy lessus; strigare cu voce mare, si in speciale, strigare plangero- sa, plansetu cu voce mare , cu Å£ipete, vaiete, etc : n'ammai audituasiâ bocete de muieri ca la immomtentarea acestei fete ; biefa feta , morta in florea etateî, formosa si buna ca unu angeru, merită cu totu dereptîilu aceste bocete; sunt bo' cete de buccuria, că si bocete de dorere ; cu tote acestea bocetulu nu e totudea un^a espressionea unui addeveratu sen^ tim^ntu de dorere sau de buccuria; femi- nele române, prin tina datina d^in celle ce probedia ca mai bene romanitatea na- tionei nostre, se credu indetorate a dă 6o- ceteveri'Caruimortu, veri-câtudestrainu le ar fi, (vedi bodtoria); — bocetu iiSere de bocitu, ca si mugetu de mugîtu, ăm- bletu de amblatu, suffletu de sufflatu, plansetu de plânsu, risetu du risu, (vedi suffissu tu si su; 6to pentru etymologi'a lui bocetu vedi boce). BOCIA, s. f., vedi bocale si botia. BOClSErescu, v., clamsre; ejalare, lamentări) ÃŽngere^ deplovsre^ (ital, bo* clare); a strigă CU mare boce, si in spe- 216 BOC. ciale, a striga cu boce plangerosa, a plânge cu boce mare, a tipa , a se văie- tă, etc. : 1. ca traiisitivu sau obiectivu : feminele române , in iote dominiceîc si alte serbatori , in reversatulu dioriloru, mânec a la mormen te, ca se bocesca fientiele care mai de currendu sau mai de multu sunt immormentate; sunt luni de candu doios'a mamma bocesce unicuiu fiiu ce avea, nemica nu pote allend dorerea si curmă bocetele ei ; ce me bociÅ£i ca ciimu asiu fi si moritu?me sentu in add^vcru greUy dero nu me credu inco in stare de bocitu; la străbunii Romani se luau cu bani femine^ ca se bocesca pre mortu; a- cesta datina s'a pastratu intre noi, strănepoÅ£ii j innobilata inco prin influen- Å£i' a creÅŸtinismului; coci feminele române au de una detoria crestinesca si omc^ nesca a boci, fora neci una recotnpensa, chiaru pre morÅ£ii străini j si pre acei-a mai vertosu, cari n'au consângeni^ ca se i bocesca; elle credu co mortulu immor^ mentatu , fora se fia bocitu de nemene, este espusu a fi desmormentatu si devo- ratu de lupi; 4ÃŽ. ca subiectivu sau in- transitivu, mai allessu sub form'a refles- siva, a se boci : destullu ai bocitu doue lune intrege, si ai bocitu diua si nap- tea; nu vedico cu hocitidunn poÅ£i se in- viedi pre cellu una data mortu i:^ lassa me se bocescu, coci bocetele mi mai usio- redia greu^a dartre ce mi appesa ani- vria ; deco cineva coprensu 'de grea si mare dorere nu se pote boci, este in mare periclu; mamm'a ce si vede uniculu fiu rapitu de crud'a morte^ si sta ca immar^ mărita, fora se scota tipetu , fora se t n- cepa a se boci , e in periclu de a si cssi d'iti menii, de a innebuni ; ce ve bociÅ£i asia ca cumu ar fi se ve ommoria cineva? feminele cu anima doiosa se bocescu si la vederea unei âentia pe care n'au vcdutu detempuindelungatu; — bocirea asia d^ro este effectulu nu numai allu unei pro- funde dorere, ci si allu uuui sentimentu de buccuria neaÅŸteptata; in totu casulu bocirea este manifestarea unui viu sen- timentu; cu tote acestea bocirea se pote produce, mai multu inco de câtu plan- perea sau mai bene lacrimarea , si fora una addeverata miÅŸcare a ânimei : d'in . BOL frasile mai susu date se vede, co peno astadi la noi muierile bocescu , d'in de- toria omenesca, unu mortu strainu, pre- cumu preficele , la betranii Bomani , bociea, pre baui, unu mortu străina de densele ; nuanti'a de bocire fora senti- mentu, bocire prefăcuta, resare mai al- lessu in form'a reflessiva a acestui verbu, care de alta parte este mai espressiva si mai energica, candu e vorb'a de unu sentimentu addeveratu, (vedi reflessivu, vedi si la batere essemple de energi'a de espressione a formei reflessive), (vedi boce), BOCITOEIA si bocitore;YGAi bocitor iu. B0CIT01{IU,-^ria, s. adj., eJoUns, lugens ; Uinentabilis y lugrnbris ; pr»- tica; care bocesce sau se bocesce : boci- tori si bodtorie nu lipsieau la immor- mentarea bunului si siralucitîdui barr bătu; 6yo vorbindu de lucruri : care e- spreme dorerea : bodtori'a lui voce in locu de misericordia ti inspira neplă- cere si desgustu; — ca substantiva : a) femina, care bocesce unu mortu strai- nu, care nu i e consangenu, neci altu cumuva connoscutu si caru , ca si prie- llca la betranii Romani; b) cu intelles- sulu reale de bocetele bocito^'ieloru assu- pr'a unui mortu ce e in puntulu de a fi immormentatu, sau : tefnpulu de bo- cire assupr'a unui asseminea mortu, care vine dupo terminarea officiului religiosu funebru, candu incepu preutii a cantâ : veniÅ£i, fraÅ£i, de mi daÅ£i sărutarea cea mai de 2»'e urma, etc; in acestu intellessu se scrie si bocitore in locu de bocitoria : of/iciulu religiosu funebru se terminasse si erau la bocitore, candu mortulu, care se vede co fusse numai lesinatu, deschise ochii si se desceptă de marea boce unita a mtdtoru muieri ce incepusse a Iu boci. BOCITU, deploratus-a; ejulatus, les- sus; 1, participiu passivu d'in bocire : bocitu sau nebocitu moftulu nu pote sta mai multu neingropatu ; 2. supinu d'in bocire : nu e acumu tempu de bocitu mor- Å£ii; 3. de aci ca substantivu : hocitulu are si ellu una mesura si unu capetu; — differitu, in intellessu, de kocetu, (vedi acestu cuventu), * BOIA, s. f., boiA (Pdcta d'in p68iO(;= BOL. de 5ofi); laciu de guttu, arcanu, strangu de gnttu, facutu antaniu d*in curea, d'in pelle de hou^ apoi d'in lemnu sau d'in ferni, ce se pune in guttu, mai vertosu in gutiulu criminaliloru si condemnati- loru. BOIANU, vedi hovianu. * BOLABE si bolariu, adj., (ital. bo- Itr», franc. b«laire); ce se tine de holulu armenicu: stratedepametUu bolari,{yeăi 1. hoh). * BOLBITE, s. f., (franc, bolbltis, d'in 3dXpttov=:ballega); vedi si botbitu; genu de plante d'in famili'a polypodiaceeloru. * BOLBITU, s. m., bolbiton (p6Xpt- rw); scrementu de bou, de vacca, de callu, etc.; ballega, ballegariu, (vedi 2. bolu). * BOLBOCERATE, s. f., (franc, bol- boc^rasy d'in ^Xp6<;=:bulbu si %ipa(;zz eomu ; vedi si bolbu); genu de insecte coleoptere pentamere, famili'a lamelli- cornelom, care coprende sessesprediece specie de insecte de forma forte convessa si apprope globulosa si cari anevoia se vedu, pentru co ambla numai noptea, ero diu'a se ingropa, fienduco nu vedu la lumin'a diUei, ci numai in diarea noptei. BOLBORE, s. f., vedi bolbore in glos- Å£ariu si volvore in dictionariu. BOLBU, s. m., (vedi btdbu). BOLBDBA, bolburare; (vedi volbura, vcivurare), * BOLETACEU,-a, (si boretaceu, vedi 2. bolu si borete), adj., (franc, bol^tace); ce semena cu unu bolide sau borete ; de aci substant. femin. plur. : boletaceezz famili'a frmgiloru. * BOLETATU (si boretatu, vedi 2. bolu si borete)^ s. m., franc, bol^tate; nume genericu datu la sari cari resulta d'in combinationea acidului boleticu cu una base. * BOLETICU,-a, (si boreticu, vedi 2. hdu si borete)^ adj., (ital. boletico, franc. bol^tlqae); estrassu d^n bolete sau bo- rete : acidu &of€/ecu=acidu estrassu d*in una specia de borete. *BOLETIFOSME (si boretiforme, vedi 2. bolu si borete, cumu si forma), adj., (franc, bol^tiforme); care are for- BOL. 217 ma de borete, vorbindu de cerÅ£i polypi» ce semena intru câtuva cu boretii. * BOLETIND,-a, (si boretinu, vedi 2. bolu si borete), adj., franc, bol^tin ; care vi^dia intr*unu borete, vorbindu de certe insecte cari traiescu in boreti. * BOLETOIDE, adj. , (franc. biol^toTde, d'in Ptt>XlTY]^=:bolete sau borete si d'in elSogcnforma); care are forma de borete; de aci plur. mascul. : &oZ6toiâi=divi- sione d'in classea fungiloru, cari au de typu genulu borete. * BOLIDE, s. f., bolis (PoXtc) (vedi si 2. bolu)\ 1. cercatore de profunditate, plumbu legatu de una acia, ce se baga si se lassa se se affunde in ap'a marei sau unui fluviu, spre a cerca si afli a- duncimea ei ; 2. instrumentu de chirm- gla, cu care se cârca una plaga sau se baga pre unu canale, ca allu besicei u- dului, de essemplu, spre a Iu cercetă sau largi, specillu, etc; 3. meteoru fo- cosu, sau luminosu, una stella cadenÅ£e, de essemplu, si in speciale, globur focosu ce in rapidulu seu cursu prin ceru pare a se sparge cu detunătura si a arrunci d'in senulu seu aerolithe, (vedi si aero* litku). * BOLITOBIU,-ui, adj., (franc, bojl- tobie, d in pa)XixY]^=borete sau pdXtro^ =:pdXpitoc=bolbitu sau ballega si d'in pto^=vietia); care traiesce in borete sau in bolbitu ; de aci ca substantivu, boli^ tobiezzigenu de insecte coleoptere pen- tamere, d'in famili'a brachelytreloru, in- secte in genere forte mice, cari traiescu in boreti, in paisiu, in frundie putrede, in ballege, etc. * BOLITOCHAEU,-a, adj., (franc. bolitocbare, cuventu compusu, in care antaniulu elementu este acellu*asi cu cellu d'in precedentele bolUobiu, ăro allu doilâ elementu e trassu d'in xve?ad^c=a cum- per&) ; care campera anu bolu de pesce, si de aci in genere : care campera saa vende pesce cu redicat*a, care face ne- gotia mare de pesce. BOLTA, s. f. , plar. boite, (reu : bolti)^ camera^ fomix, te»tado; (ital. roita, is- pan. nelta si boveda^ port. abobeda si abobada, proTonc. roita si ronta, franc. roite si roate; nu d'in ungur, boit, ci acestu-a d*in romanesculu bolta, pre- cumu si bulg. si ÅŸerb. bolta ; romanesc. bolta nu este altu de cfttu t;oZto=ital. roita, in care v a trecutu in b, ca si in ispan. boreda, ca si in boce, berbece si multe altele [vedi litter^a B]; volta apoi este femini'nulu d'in participiulu voUu allu verbului f)olbere:=zvolvere, care se aude in multe locuri in gur'a poporului atâtu in acesta forma de conjugationea a treia, câtu si in form'a de conjugatio- nea antani'a : volbare, involbare ; v ini- Å£iale d'in aoestu verbu si derivatele selle se aude nu numai ca b, ci si ca h : inhoU bare zz involbare, hultore = vtdtore, hoV- burazzvcUhura si bolbura) ; constructio- ne arcata in lungu sau in giuru, si in speciale, coperementu de forma arcata sau emisferica : 1. proprie : certdu se in- tende asuprea capeteloru nostre ca una bolta emisferica, albastra si adornata cu stelle; coperementtdu basereceloruestede regula unabolta; coperementfducellarie' loru vaste este de assemenea una bolta; cavernele Sin sentdu pamentfdui se ter- mina in partea superiore cu boUe ; una boUa de forma emisferiea se chiama tesiudine, pentru co simena cu testulu unei brosce testose; ero una bolta in lungu se chiama f ornice ; ceruhi, fiendu co are form'a unei boUe emisferice, iea d^eritde numiri de bolt'a cerului , bol- fa eeresca , bolfa stdlaia , boWa dlbar siria, etc.; — in respectulu basei de con- structione , boitele se impartu in doiie BOL. mari categorie : boite cu unu senguru centru si boite cu mai multe centre; boU tde cu unu senguru centru sunt celle a căroru curba , formata cu una sengura deschisura de compassu ce pleca d'in unu senguru centru , descrie totu de u- n'a una portione de cercu ; arculu ace- stei categorie de boite este sau unu se- micercu completu sau una portione* de semicercu de 180 de grade; boUde cu doue centre sunt celle ce nu se potu des- crie cu una deschisura de compassu, a- fora d^o nu se ieau, ca centre, di£ferite punte contigue ; curb'a acestui genu de boUe este ellipsoide sau se compune d*in doue portioni de cercu, fia-care cu cen- trulu seu particulariu, si speciele celle mai connoscute sunt : boUa delumbata =eamera delumbata (proprie : bolta de- sellata=zfT2inc. roAte surbaiss^e sau Toâte h anse de panier, bolta arcata ca torfa de paneriu), bolta allu cărei arcu este una sectione de ellipse in cea mai lunga a ei dimensione , in oppositione cu bolta superelevata, (franc, roate su- r^ler^e) , allu cărei arcu este una sec- tione de ellipse in dimensionea ei cea mai scurta, si cu unu cuventu tote &oZ- tele neregulate sau miÅŸte, cari au unu arcu de ellipse in una sau alta demen- sione ; — mai tote speciele de boite sÅ£ referu la unulu sau altulu d*in celle doue generi descrisse : bolta annularia, care se r^dima pre doui muri cerculari pa- ralleli; bolta elicoide 8Ba\ bolta in vertC" tiu^ care se inaltia invertindu-se in giu- rulu unui asse, ca bolt'a unei scare; bolr ta sferica, bolta emisferica sau boUa cop' torita, care e cercularia in planulu seu, ca cea de la certe turnuri de baserica ; bolta muchiata sau bolta cu muchie, care e formata d'in mai multe portioni de bolta, produssa d'in mai multe boite, ce se îmbina intr'un'a sengura, etc.;— 6oî- ta acustica, asia construita co vocea u- nui omu ce vorbesce incetu la un'a d'in estremitatile edificiului coperitu cu as- semenea bolta se aude de altu omu de la estremitatea oppusa, foi*a ca perso- nele ce se afla in punte intermediare se pota audi ceva ; — dia^a boitei, petr'a d'in mediloculu boitei, de unde metafo- BOL^ rice : cliafa hoUeizzpnntvin capitale, pontnlu sau momeDtulu cellu mai in- semnata intr*iinu lucru orecare;— 2. me- taforice : a) ce semăna cu una bolta, yeri-ce lucru care, ca boWa, are una su- perfada convessa si rotunda pre d*in a- ISora, concava si urcata pre d'in intru : hctfa craniului, parte superiore a osse- loru ce formedia craniulu ; hoWa pala- tuluif sau boWa palaHtiazzcerulu gurei; boUa âe viHa , hoUa de verdetia ; Umpe- dde ape oile riureUîdui cura sub hdfa de verdetia a ripeloru lui; h) edificiu, alia cărui coperementu este boUitu, si in speciale : ceUariu boUitu sau maga- £inu boUitu, si de aci in genere : maga- /rinu BSkupravcJlia, fia si neboltita, des- tullu numai se fia unu mare si ÃŽnsem- nata stabilimentu de vendiare : in bol- ide manasterieloru aggrumurau de tem- puriu sirahunii noÅŸtri de aUe mancarei, pentru ca se aibă cu ce trai , candu in- msionile barbarUoru i făcea se se retra- gă la adqppostulu acestoru casteUe, cari servieau la apperare pre câtu a religio- net , pre atâiu si a nationalitatei ; dSco vrd se cumperi lucruri bune, nu cum- perâ de la Judanii, ce ambla ca mercile lom in spinare, d te du la una bolta de ti cumpera tote de câte ai lipse; fraie teu merge bene cu negotiulu , boWa lui de metasseria e cea mai buna si mai cău- tata de cumperatori. BOLTIR%'escu, v., concamerare^ con- foraieare^ 1. a termină unu edificiu in bcita: basericde de regula se boltescu; ceUariele vaste inco se boltescu ; 2. de aef, prin metafora , a d& la ceva forma de Mta, si in speciale : a sapi in for- ma de boUa, a escavâ, a cuptori : apele sapa ripele , le cqptorescu si le boUescu, BOLTlTP,-a, part. d'in boltire, luatu mai desn cu intellessu de adiectivu ap- plecatu la veri-ce are forma de bolta : ca- verna boUita, palmele omului sunt mai tmiliu saumaipudnu boltite; spinare hoUita, gebosa, cocosiata. BOLTITUEA, s. m., actione de a bciti, d6ro mai desu : resultatu allu ac- tionei de a bolti ceva, starea unui ce boUitu : bdtitur'a acestei boite este per^ feetu ceradaria. BOM. 219 BOLTUf s. m., eapitellmn ; capu de cuiusaudepironu, de acu, etc., — form*a masculina a lui boUa, si prin urmare de acea-asi radecina , ca ceva ratundu ; vedi si boUu in glossariu. * 1. BOLU, 8. m., plur.-i, Mlns (pa- Xoc, ital. boloy franc, bol); massa mica de pamentu sau de altu ceva care de or- dinariu are forma globosa, buccata sau buccatella de ceva : 1. proprie : a) buc- catalla de pamentu, bulgaru, gleia, etc.; b) imbuccatura de pane sau de carne, si in speciale : cocoUosiu de carne sau de pane ce se pune in unditia, ca se am- magesca si se attraga pescii, si de aci, prin metafora, veri-ce mediu de a am* magi, de a impacă pre cineva,, ossu de roÅŸu, etc.; c) ca terminu de medicina sau de farmacia : specia de pilula de form*a unei olive, mai voluminosa si mai moUe de câtu pilul'a ordinaria; d) ca terminu de fisiologia : massa formata d*in ali- mentele mestecate si insalivate; 2. me- taforice : materi'a d'in care nasce unu bolu, si in particulariu de certe specie de pamentu limose mai friabili de câtu argiira commune : bolu de Armonica sau bolu armen{acN=argilla roÅŸia ce se afia nu numai in Armeni*a, ci si in multe parti alle Europei, si care este roÅŸia mai multu sau mai pucinu inchisa, molie si grassa, dissolubile in apa; bolu orientale =rbolu assemine cellui armeniacu, care vine d'in Gonstantinopole. * 2. BOLU, s. m., bdlns (p6Xoc, d'in ^Xeiy=:arruncare); arruncatura, si in speciale : 1. la jo'curele aleatorie, ar- runcatura de cubu sau de zaru ; 2. ar- runcatura de plessa de prensu pesci ; 3. concretu : a) cfttu pesce se prende cu una arruncatura de plessa; b) câtu se câ- ÅŸtiga cu una arruncatura de zaru; c) in genere : castigu, folosu, si mai vertosu ca medilocu de ammagire. BOMBA, s. f., (ital. bomba, franc, bombe, vedi 2. bonibu); 1. mare si grossu globu de ferru cavu, care se imple cu pulbere detunatoria si care arruncata cu machin'a bombaria, la loculu, pen- tru care e destinata , crepa in mai multe buccati ce sferama, uccidu si ap- prendu pre unde adjungu : a apprende 220 BOM. una nave cu hombe, a incende wm ce- tate cu bombe; de aci metaforice, eve- nimentu, scire neaÅŸteptata si rea, care impte de stupore : scirea despre mortea tatălui ^eu fu una bombapentru densulu; — nu se scie bene neci unde, neci candu s'a aflatu, neci cine a aflatu acestu in- firicosiatu instrumentu de ommoriu; unii susÅ£inu co ne ar fi venitu d'in Asi'a, alÅ£ii co ar fi una inventione a Italiei d'in sec-' lulu XI, dero abia in 1621 se fece, pentru antani'a ora, usu de dens'a in Franci'a; — 2. cu acellu-asi intellessu ca si baba, (yedi in glossariu: bomba^boba si bobu), BOMBACAEESSA si bunibacaressa, s. f., 1. feminace scie bonibacari^a, 2. fe- mina ce tine officina de lucratu sau de vendutu bumbacu, 3. femina a bomba- cariului. BOMBACARIA, si bumhacaria, s. f., 1. arte de a lucră bumbaculu : bumba- cari'a este măiestria castigosa, ăinvetiâ bumbacari^a; 2. mulÅ£ime de bumbacu, sau obiecte lucrate d'in bumbacu, pan- dia, tortu, etc. : ce sefacicucUâtu-a bum- bacaria ce ai cumperatu? se vede co ai vrutu se cumperi tota bumbacari'a d'in mercatu; 3. officina unde se fabrica sau Tende bmnhacu si bumbacarie. BOMBACAEIU si bumbacariu, s. m., 1. care scie artea de a lucră &on2&acM sau obiecte de bonibacu : bombacariulu nu pote fi bombacariu, deco n^a invetiatu bombacari'a; 2. cellu ce tine stabili- mentu de fabricatu bonibacu sau obiecte de bombacu; 3. cellu ce tine officina de vendutu bombacu si dombacarie. BOMBACE si bombadu, s. m., (bom- bax-bombacis) gossypion^ xylum; arbo- rellu care dă bombacu, genu d'in fami- li'a malyaceeloru, coprendendu arborei ce au flori mari, formose si cu ampla corolla, cari dau capsule rotunde sau o- vali si acuminate cu trei sau patru des- partitm*e in intra, cari conÅ£inu in sene fiacare de la trei peno la septe semen- tie negre, ovoidi si infasciurate in nesce fulgi forte delicaÅ£i ; aceÅŸti fulgi se nu- mescu bombacu sau bumbacu : bondar cele pare a fi originariu dHn AraMade media di; astadi bombacele se ctdtiva in câte cinci parti oile lumei; dero ^eci'a BOM. de bombace, care esiste mai bene la frigu, este bombacele erbaceu, care s'a %iotutu cultivă si in Europa a; ero bombacele ar- boreUu cu greu se pote acclimătâ iii ter^ rele nostre; sonentia de bombace ^ etc. BOMBACELLU si bumbacdlu, s. m.» tenue fllum xylinum; ca deminutivu d'in bombacu, insemna bombacu suptire si bene resudtu, adeco firu subÅ£ire de bombacu, care serve la cosutulu came- sieloru si altoru vestimente sau la im- pletitulu differiteloru specie de retelle pentru adornatu. BOMBACINU,-a, adj., (bombacluns), xylinu£$ de bombacu, lucratu, tessutu, impletitu, etc, d'in bombacu : pandia bombadna, camesie bombadne, siergariu bombadnu; — ca substantivu : 1. mas- culinu, bombadnu (subintellegundu : tortu, firu,vestimentu, etc); 2. femininu» bombadna (subintellegundu : acia^pan- dia^ camesia, etc). BOMBACIRE si bmnbacire,-escu, v., gossypii lanugine teniilssima inlerfa- olre; a pune bomJ)acu intre doue stofe : copertura depatu bombacita sau nebom-- bacita; vestimentele se bombacescu, ca se tina mai caldu. BOMBACITORIU,-foWa, s. adj., cai e boinbacesce si scie bo))ibacl. BOMBACITU, 1. participiu d'in bom- badre : vestimente bombacite; 2. supinu d'in acellu-asi verbu : câtu se mi id de bombadtu acesta copertura ? 3. de unde apoi ca substantivu abstraetu : bomba- dtulu acestuivestimentu costa f ort emultu. BOMBACITURAsi&M/w6ac2^«ra,s. f, actiorie de a bombaci, d^ro si mai desii : resultatulu acestei actione : bombad- tur' a este prea suptire la vestimentulu ce mi ai cosutu, de acem-a iea vestimen- tulu înapoi si puneai una bombacitura mai grossa. BOMBACOSU si bumbacostt,-a, adj., 1. plenu de bombacu : a) care coprende in sene multu bombacu : tessutura bont- bacosa ; b) care produce mulÅ£i bombad sau multu bombacu : terra bombacosa^ statele meridionali alle uniond ameri- cane sunt bmnbacose; 2. care e ca bom- bacfdu : a) flocosu, fulgosu, lanuginosu, •operitu de una lanugine moUe ca ful- BOM. — ^â– '^"^~~'~~'^~^^^'^"^^â„¢'^â„¢ â– ~»— ^— â– gii : frundie bombacose, pcrsica bom- hacosa, boftibacoscle gutuie; b) molie la tacta, moUessitu, affenatu : bofnbacosii ftdgi, cu cari impleniu perinele de cuU catu. BOMBACU si bumbacu, s. m., (foraplu- rariu), gossjpii vel xjli lanugro;xyllnniit; 1. specia de lâna ce da friictulu bomba- celui si d'iu care se fabrica diferite stofe pentru vestimento si alte lucruri utili omului : statele de niediadi alle unionei americane esporta celle mai mari canti" Mi de bombacu; Americ'a trainette celle mainiarecafititated'inbombaculu cepro^ duce Angliei, alle cofei numerose si mari fabrice de bombacu aru cade si s'aru rxdnă, candu n'aru mai fi alimetitate cu bombaculu Americei, ero millionile de Angli ce traiescu cu lucrulu bombacului in aceUe fabrice aru remane moritori de fonie; pre longa inu, cânepa si lâna, bom- bamlu este materi'a cea mai necessaria pentru restimente; botnbaculu consiste in nesce fulgi lungi, metassosi si forte suptiriy mai multu sau mai pucinu albi, cari infasciura scmentielefructeloru bom- hacelui; b) in commerdu differ iÅ£ele spe- cie de bombacu se numescu dupo terrele, d^incareprovinu: bombacu de Oeorgta, bombacu de Ca»'olin'a, bombacu de Ara- bica, etc.; a college, a scarminâ, a torce bombacu ; ciorapi de bombacu, camesie de bombacu, ch(xrteia de bombacu, etc.; 2. prin metafora, obiecte făcute d'in bombacu : a) tortu, firu de Imnbacu : urditur'a pandiei e de inu, ero batutur'a de bombacu, pandia si cu batutura si cu wrditura de bombacu; a baie bombacu in inu ; bombaculu de tessutu e bene resu- citu, bofnbcu^lu de hnpletitu ciorapi nu este bene resucitu, si de acea-a se chiama bombacu deslanatu, sau lanosu, sau hnatu; totu asia este si bombaculu de allessu sau de infloratu, pre candu bom- bactjdu de impletitu certe retelle căutase fia bene resucitu ; b) tessutura de bom- bacu^ vestimente si alte obiecte făcute d'in assemenea tessutura : e mai sane- tosu a portă pre petle lâna decâtu bom- bacu; lan^a absorbe sudarea pdlei si ne appera de periclulu de a reci, pre candu Imbacvilt^, nefie^idu asia de bibace ca BOM. 221 lan'a, ne pote espune adesea la recire ; 3. prin estensione : fulgii, pufulu de pre superfaci'a certoru frundie si fructe , cumu alle gutuiului, de essemplu; si de aci : ceva delicatu si molie, sau molie- sitoriu : a cresce unu copillu in bom- bacu. BOMBANIKE si bombalire (cu l mo- iatu : bombaire),-escu , .v., bombilare, bombitare^ sasorrare^ mussltare^ seemn murmurare; 1. a dă una voce confusa ca a musceloru, albineloru, bombariloru si altoru insecte, a bombită, a bombilă saubizii : erăunadid'in celle mai formose dille de primavera, albinele ess^ieau cu mulÅ£imea cPin stupi si se aventau bom- • banindu cu voia buna in aeru; 2. a vorbi incetu, a vorbi intre denti, a mux* mură sau mormăi : n'am potutu bene in- tellege ce bombaniea d'in gura; si in spe^ ciale, a spune incetu, a murmură vorbe de nemultiamire, ce nu are ceneva co- ragiu a pronunÅ£ia tare si pre intelles- sulu cellui cui sunt adressate : candu ti dicu eu se faci, asiu vre se nu te mai audiu bombanindu, (vedi 2. bombu). BOMBANITOKIU,-^ma, s. adj., bom- bitausy musai tausy m^rosns; care bom- banesce; care e dispusu a bombăni, care nemica nu face cu voia buna sau care de neuica nu e multiamiÅ£u, ci de tote bombanesce : nu mi e mai uritu nemica pre lume ca servitoriulu bombanitoriu; unu bciranu bombonitoriUf cărui cu ne- mica nu i poÅ£i intră in voia : de i faci bene, botnbanesce; de i faci reu, erosi bom- banesce ; i făcu dâro si eu in pisma, ca se aibă de ce bombanL BOMBANITU, s. m., bombitatio, mussii atio^ ca abstractu, si de acea-a fora pluraiiu : actione de a bombăni : bom- bwnitulu acestu-a allu teu nu mi place de locî',; lassa-te dero de bombanitu, deco vrei Si mai fii a/rgatu la mene ; fă cur- rendu ce ti dicu, nu e tempu de bomba- nitu. BOMBANITURA, s, f., bombitatio, inu»sitatio$ resultatu allu actionei de* a bonibani, sonu sau vorbe bonibanitorie : bombanitur'a albineloru ; incetedia cu- bombanitmele, deco vrei se nu ti tune in capu. m bom. ♦ BOMBASE, V., (pofiPelv) (vedi si 2. bombu)j bombitare^ obinurmnrare, secam narmarare ; Irata rerba rnarmu- rare^ Inorepare^ tonare, strepere; glo- bOB Isrnitos Injioere; In gibbum fleotere; l.caintransîtivu : a^abombitâ, abom- banf, fiendu vorb'a de murmurulu albi- neloru si altoru insecte, sau de mur- murulu unui omu ce vorbesce incetu, ce pronunÅ£ia intre denti cuventemaiallessu de nemultiamire; b)B, pronunÅ£ia vorbe de menfa, a tună de supperare in contr^a cuiva; c) a resună cu potere, a bubuf, a d& unu sunetu potente ca allu bombei ce se sparge sau allu tunului ce iea focu; 2. ca irânsiÅ£ivu : a) a arruncâ bombe, a bate cu bombe una cetate sau ima nave (mai bene decfttu bombardare; vedi acestu cuventu in glossariu); b) a d& in parte unui ce form'ade bomba, a face convessu, a burici : peleria cu fundulu bombatu. BOMBABETIA si bumbaretia, s. f., vedi 2. bombu. BOMBAIUU,-ia, s. adj., 1. ca adj., oare se tine de bomba sau de bombu; ma^ china &oiit&arta=machina de arruncatu bombe; 2.. ca subts. masculinu, bombariu: a) care fabrica bombe; b) care incarca si trage bombe; in acestu intellessn for- m'a bombistu e mai propria; c) musca mare, vespe mare cu acu forte intieposu si veninosu, latin, orabro; in acestu in- tellessu cuventulu se aude pre a locurea cu forma mai multu sau mai pucinu mo- deficata : a) prin strămutarea lui bind: bondariu sau bundariu, ^) apoiprin stră- mutarea lui i d*in ultima in penultima : bondiaru sau bundiaru. BOMBIG ABE, bombice, etc.; vedi 6om- bycarcy bombyce, etc. BOMBIBE,-esctt, v., cu acelle-asi in- semnari ca si bombanire sau bonibare de sub 1. * BOMBITABE, bombitu, v., bombi- tare; a bombăni continuu, a scote si dă una voce ca a cei'toru insecte, cumu al» binele, muscele, etc. : albinele bombita. BOMBISTU, s. m., vedi bombariu. ♦ BOMBITATIONE,s.f.,bombItatlo; actione de a bombita. * BOMBITU, s. m.,pl.-e,b(Wil>itatio, mnnnnrji f raÅ£ror; sonu confusu mai multu BOM. sau mai pucinu potente, de la bombăni- ttdu unei musce peno la bubuittdu tune- tului sau allu tunului, de la urletulu u- rechieipeno la aUu undeloru marei i/nfu- riata de fortuna, BOMBONE si bomboniu , s. m., ca aug- mentativu atâtu d'in bomba câtu si d*in bonibu, (vedi siiffissu one sau oniu)^ bom- bu mare, bubuitu; bomba mare, si de aci : veri-ce altu globu mare, sau veri-ce altu lucru ce da unu mare si potente sonu, (vedi 1. bombu si bomba), BOMBONEZARE si bumbunezare, v., tonare^ intonare; la Macedoromâni, cu ÃŽnsemnare de a dă unu bomboniu, a bu- bui, si in speciale cu ÃŽnsemnarea de verbu impersonale, ca tunare la Dacoromâni : scapera si bomboneaayo. se dica fulgera si tuna, (vedi bombone). 1. BOMBU,-*a^ adj., morosnsy qnern- lus; mnssitansy secnm mnrmnrare as- snetns; eonrexusy inflatns; rotandus; 1. care nu vorbesce bene, care bomba- nesce, vorbesce intre denti, asia co nu se aude neci se intellege bene ce spune; 2. care are invetiulu de a bombăni, de a se plânge de veri-ce, de a nu face cu voia buna ce i se dice se facă; care nu pri- mesce cu multiamire ce i se face, ci nie tote se plânge bombanindu; 3. inflatu, buccatu, convessu, rotundu, etc. (vedi si 2. bombu). 2. BOMBU si bumbu, s. m., bombns {^6\iÅžo(;);glohnSf grlobnlns; l.sonu surdu si confusu mai multu sau mai pupinu potente, de la bofnbanitulu unei albine peno la bubuUulu tunetului : audieam bombulu ălbineloru de la stupin'a vecina; m*am desceptatu in bombulu undeloru fluviului, pre a cui ripa addormissem; unu bombu de passi de calli se audiea in depărtare; in bombulu unei vertetiu nu pote urechCa appercepe unu sonu musicaie; — in speciale se applica la su- netulu produssu de una bon^ sau mai multe, de unu tunu descarcatu sau mai multe : unu bon^ assurditoriu de ar^ tillaria incepu se se audia d'in tote păr- Å£ile cetatei impressurc^e; 2. obiecte, cari dansau Bcotnbombu, sau cari, casi&omi'a sau ifisectele ce bombita, au forma mai multu sau mai pucinu rotunda si glo- BOM; bosa, si in speciale : a) reotulu, partea intestinului de la sedutu pre care essu scrementiele omului si altoru animali, si care se chiama si matiidu curului; ca- petulu esternu sau orificiulu acestui ma- tiu se dice bombaretia sau bumbaretia; b) globu mai mare de metallu : bombulu ce termina tumulu acestei baserice; la ceUe dotie capete alle culmei se află câte unu bombu; sau mai micu de materie ori si de metallu, nasturu rotundu : for- moÅŸi bombi de auru adornau amendai peptH vestimentului seu ; am perdutu unu bombu de la l>etVa camesiei; am se ti cumperu una parecMa de bombi de corallu pentru bettele camesieloru; doi ^lendidi bombi de adamante radiau pre peptulu seu, (vedi si in glossariu : bcbu). B0MBULÃŽa,-2ia, si bumbtdiu (si cu r : bomburiu)^ adj., rotandas^ globosus; tinecnlentus^ In aretum oollectns; ro- tundu, globosu, sfericu ; unu vasu de ve- tru bombuliu, oumue una cai*a/a; in spe- ciale, rotundu la facia, cubuccele grasse si rotundiore : am doi copiUi bomhuiii si formosi ca doi cupidoni; si de aci : grassu si indesatu, mai grossu de câtu s'ar cuveni in proportione cu inaltimea : deco e bombulia, cumu pote fi formosa muiereace mi reeommendi de soda ? (vedi 1. bombu si 2. bombu). BOMBUR ARE si bomborare, bumburu (si bombureaare, bomiSureisu)^ y., tltuban- ter loqnl, balbiitlre, balare; ca derivatu d'in deminutivulu bomburu^ a dă sau scote unu micu bombu, a pronunÅ£ia reu sonu- rile limbei sau inganâ reu tonurile mu- sicali, si prin urmare : 1. a vorbi incetu, reu si incurcatu; a bombăni cuvente ne- intellesse; gongurare, care pare a fi, prin strămutarea labialei b in gutturalea g, acellu-asi cu bomburare, (vedi bobu in glossariu, si litter'a G. in dictionariu), dice mai multu de câtu bomburare, in a- cestu intellessu, co gongurare seappleca esclusivu la sunetele fora sensu, ce pro- nunÅ£ia pruncii inainte de a invetiâ a vorbi; 2. a ingană unu cantecu ca cellu cu care nutricile addormu pruncii; 3. vor- bindu apoi de insecte, a bombăni forte incetu, a produce unu bombu abia per- ceptibile. BOM. as BOMBISrOEU si bumbisioru, s.*m.| deminutivu d*in bombu in insemnarea de sub 2. BOMBUEU, s. m., deminutivu d'in bombu in insemnarea de sub 1, bombu ahiă perceptibile. BOMBUTIA, s. f., deminutivu d'in bomba. BOMBUTIU si bumbutiu, s. m., de- minutivu d'in bombu, de acea-asi ÃŽnsem- nare cu bombisioru. * BOMBYATU, s. m., (franc, bom- byate); nume genericu applecatu in chy- mica la sari formate d'in combinationea acidului bombicu cu una base. * BOMBYCALE, adj. , (franc, bom- byeal) ; care sâmena cu unu bombyce : flutu^ri bombycăli. * BOMBYCE, s. m., bombyx, (poji- ^); (ital. bombiee, franc. b«iiibyoe)| genu de lepidoptere nocturne, d'in cari celle mai multe specie dau una mate- ria metassosa; speci'a cea mai insem- nata este bombycele, in intellessu strin- su, sau asia numitulu verme de metasse =borabyx mori lui Linneu; — genu de plante d'in famili'a malvaceeloru, (vedi ibiscu). * BOMBYCELLU, s. m., (franc, bom- bjoelle» deminutivu d'in bombyce); sec- tione d'in genulu de plante, ^iscu, fa- mili'a malvaceeloru. * BOMB YCIA, s. f., (franc, bombycie); genu de lepidoptere nocturne, d'in fa- mili'a noctuidiloru, avendu de typu no^ ctua timinale. * BOMBYCUNU,-a,adj.,(franc.b«m. bycieti); care s^mena cu bombycele; de aci plur. femin. : bombyciane, antani'a famili'a d'in lepidopterele nocturne. * BOMBYCICU,-,a, adj., (vedi bom- bycu). * BOMBYCIDE, adj., (franc, bomby- cide); care sâmena cu bombycele; de aci subst. femfn. plur. : bombycidi, tribu de iui^ecte d'in famili'a lepidoptereloru noctrrne, cari au de tjpu genulu &om- byce, cu septe specie. * BOMBYCINAEE, v., bombyeinafe; a luc];ă metasse, (vedi bcmbycinu). * BOMB YCINATORIU,-fona, s. adj., bombjeiiuitor; care bombycina, lucra- 224 BOM. toriii sau fabricante de metasse, metas- sariu sau cultivatoriu de hombyci. * BOMBYCINII,-«, adj., bombycl- nns; de bombyce; ce se trage din bom- byce : fire bombycinez=&re de metasse ce se trage de pre bombyce; — de acf ca substantivu : 1. masculinu, bomby^ (îmtt(subintellegundu-se /îrw, etc.)t 2. ca femininu, bombycina (subintellegundu- se materia, stofa, iessutura, etc); — de acea-a ca adiectivu si cu ÃŽnsemnarea de metasse^ care e facutu d'in metasse. * BOMBYCU,-a, adj., (ital. bomblco, franc, bombyqae, prescurtatu d'in bom- bycicu-a^; care vine d'in bombyce: addu bambycu, acidu trassu d*in bombyce sau verme de metasse. * BOMBYCIVORU,-a, adj., (franc. bonfbjcifore , d'in homhy ii:=ibomby ce , si d'in Torare=devorare) ; care se nu- tresce cu bambyci, * BOMBYDE, s. adj., (franc, bom- byde); genu de insecte d'in famili^a mel- lifereloru, ordinea hymenoptereloru, a- vendu de typu crabonele ; tote speciele bombydiloru, cumu, de essemplu, albi- nele, se compunu de trei sessuri : mas- culi, femine ÅŸi neutri ; dâro societăţile formale nu Å£inu, ca alle albineloru, mai multu de unu annu , ci pre la medilo- culu tomnei se spargu si se resipescu ; feminele ingrecate se ascundu in crepa- turele muriloru, in scorburele arburi- loru, unde siedu i^rn'^a peno la incepu- tulu primaverei; neutrii si masculii moru toÅ£i la antaniele dille de geru, (vedi boin- bî$ si bmhariu ; vedi si melliferu), * BOMBYLA, s. f., (franc, bombyle, ^[ip6Xif]=sonu de albina; vedi si lombu, bombyce, etc.); genu de insecte d'in or- dinea diptereloru, famili'a tanystome- loru, tribulu bombylarieloru, care co- prende unu mare numeru de specie a- vendu ca caracterie communi corpu latu, turtitu si coperitu de deÅŸi peri , capu micu, rotundu si armatu de una lunga proboscide, petiorele lunge, ari- pele mari si sborulu forte rapidu. *BOMBYLARIU,.ia, adj., (franc. bombylaire si bombylier); care s^mena cu una bonibyla:insectu bombylariu; de acf substant. plur. femîn. : bombylarie, BON. tribu de insecte d'in ordinea diptereloru, famili*a tanystomeloru, coprendendu treisprediece generi, cari au de typu genulu bofnbyla. * BOMBYLIFERU,-a, adj., (franc, bombyllf^re); propie care porta bombyle, vorbindu de una planta aUe cărei frun- die au assemenare cu insectulu numitu bombyla. * BOMBYLITU,-a. adj., (franc, bom- bylite); care se tine de bombyla; de aci ca substant. jfemin. plur. : bombylUe, un'a d'in diyisionile ordinei diptereloru, fondata pre metamorfosea genului bom- byla. BONA si buna, s. f., aria ^ feminaqn» pnernm edncandnm snsoipit; 1. m6sia, mamma a mummei sau a tatălui; 2. fe- mina ÃŽnsărcinata cu preveghiarea si cre- scerea unui copillu; — - in cellu d'in urma intellessu, dupo franc, bonne, cu acea-asi ÃŽnsemnare; in romanesce, ca si in fran- cesce, s'a luatu femininulu adiectivului bonu ca substantivu cu intellessu cu to- tulu speciale, (vedi boiiu), * BONACIA, s. f.,malacla^ maris mol- litles; (ital. bonaccia^ franc, bonace); in- cetu perfectu allu marei, candu super- facfa ei nu se miÅŸca de locu : marinii se temu de bonacia ca semnu ce annuntia veri una mare fortxma; applecatu si la aeru, candu se afla cu totulu trancîllu, asia in câtu neci cea mai mica bore nu adeîa (d'in bonu, si a nume d'in una forma bo- nadu=boBaccio, applecatu la bene, cu ÃŽnsemnarea de prea bunu, ca si fugacin, applecatu la fuga, luandu-se bene, cu în- semnare de temjm bunu, (vedi bene cu a- cesta ÃŽnsemnare ; compara si imb^mare sau mai bene resbunare cu insemtiare de a se face tempu bunu, a însenină, etc). BONACBEDENTIA, s. f., vedi ere- dentia si bonu. BONAVOINTIA si BONAVOLIENTIA, s. f., vedi voii- entia si bonu. BONETATE, vedi bonitate. BONETIA, s. f., bonltas; cu acella- asi intellessu ca si bonitate, inse mai pu- clnu commune de câtu acestu d'in urma cuventu; compara ispan. bonicla, pro- venc. bonessA si boneza^ cari au acea-asi T v^ BON. BON. 225 forma si acelhi-asi intelles^ cu allu no- stm bonetia. BONICA si bunka, s. f., arii^ demi- nntiyn d'in bona, cu intellessulu de mo- ÅŸia de mh I. BONICELLJJ ^boniceUa sibunicellura, a4j., bellos, bellnlng; deminutivu d'in bonu, ca adiectivu : cu Unuleu poÅ£i corn- pSrd bonicellu vinu; dici co bumxtele sunt bone form^e fia neci macariu boniceUe, (vedî si bonisioru, bonutiu). BONIutJ si bunicu, s m., arns; demî- nuti TU d*in bonu sau bunu, cu int ellessu de mosiu sau tata allu mammei ori allu ta- tălui, (vedi bonu ca substantivu sub II). ♦ BONmCARE, bonificu, v., (vedi bonu si facere), (iÅ£al. bonificare» franc. b«iilfler) : 1. a face bonu sau mai bunu, a imbunetati, vorbindu mai vertosu de hicruri de cultura sau de constructione : agrii se bonifica prin ster cu, care i in- grasia sile da noue poteri de produc- tione; aceHe parii cile terrei s^au boni- ficatu in gradu sentitoriu, de candu s*au scursu baUHe ce le infectau; si bonifica einevacas^a, canduprin reparaiioni bene inteUesse sau maresce commoditatea ei sau adauge la dens^a incaperi necessarie; 2. ca terminu speciale de finantie, a con- sideri de bona una spesa, si a ua cre- dită : naululude la Gallatila Constan- tinâpole ti Vam boniUcatu la commissio- nariidu meu ă^in ultim'a cetate; sau, a supplenf unu deficitu de finantie : deco nu ti voru adjunge emolumentele func- tiond ce ti am datu, ti voiu bonifică eu (f m (Mu meu ce ti va lipsi; in hcu de a ne bonifică, ne a damnificatu. * BONIFICATIONE, s. f., (ital. bo- nlfleazione» franc, bonifleation); actione de a bonifică : veri-ce bonificatione a a- grUoru este folositoria; nu ti potu mai nmUu accordă de câtu bonificationea spe- sdoru ce ai faeutu; si cu intellessu con- cretu de resultatu allu ^on^carae, lucru bonificatu : vreu se mi tini in buna stare tote bonificationile de pre moÅŸia ce ti dau in arrenda. BOinSIORU si &M»isfor«,-a, adj., bel- libisy deminutivu d'in ^onuca adiectivu: bum^baculu acestu-a ar fi bonisioru, deco n'ar H prea deshnatu; vinuiu ce bemu ar fi bonisioi^, deco rCar fi nou, (vedi si bonutiu). BONITATE si bunetate, s. f., bonltas, probitas; beniÅŸrnitas; humanitas^affabi- litasycomitas; benefleitun^officium; gra* tam; (ital. bontă, ispan. bondad» pro- venc. bontat, franc, bont^); calitate de bonu, in multiplele si variole ÃŽnsemnări alle acestui cuventu, abltudine ie a fi bunu, sau de a face bene,' cumu si be- nele ce e sau se face, fia materiale, fia morale : 1. iu intellessu materiale : a) ap- titudine de a fi utile, de a servf altuia, de a implenf scopulu, la care e desti-* natu : bonitatea apei, vinului si ăltoru beuture sta in utilitatea loru pentru sa- netatea si crescerea poteriloru celloru cari le beu; bonitatea aerului sta in cu- rativa si salubritatea lui; bonitatea cU- \nei sta in dulcetia, in acea temperatura ce adjutaca mai bene desvoltareafientie- loru, cari traiescu in acea clima; boni- tatea agrulm e capacitatea lui de pro- ductione ca mai mare in folosulu omu- lui; bonitatea unui animale : bonitatea caUului, bonitatea boului, bonitatea câ- nelui, etc., sta in aptitudinea, de a face servitiulu ce se cere de la densulu,* cumu, spre essemplu, de la cane An genere se cere a custodl ften^ cas*a sauturm'a, 6vo in parte : bonitatea cânelui de venatore sta in aptitudinea lui de a vlmec& si scorni venatulu sau de a ulmecă, află, urmări si prende venatulu; bonitatea re- medieloru sta in efficacltatea loru, in capacitatea de a produce de certu ef* fectulu, pentru care se prescriu; bonita- teavestimentelorusts,mpB,rtem calitatea loru de a fi commode si de a scutf bene de intemperie, parte in calitatea de a tin^ si trai multu, de a nu se deteriora cur- rendu; de assemenea : bonitatea pandid, bonitatea pannurei, etc; b) curatf a, sin- ceritate, stare in care unu lucru este fora ammesticu, coprende numai materi^a ce constitue addeverat'a Iti natura, nu e falsu sau falsificatu : bonitatea aurului sta in aptitudinea lui de a servf la usu- rile ce vremu a face de densiitu, d^ro si . in gradulu seu de curăţia , in asia nu- mitulu titlu allu acestui metallu ; asia si : bonitatea argenttdui, bonitatea ne^ 15 826 BON. stimateloru, bonitatea sar ei, bonitatea merciloru ce se cumpera si se vendu, etc; bonitatea unui cantariu, bonitatea unei bilande, bonitatea unei mesure in genere sta in ne&lsitatea, ia justetra ei; — 2. in intellessu ideale : a) pentru facul- tăţile intelligentiei, cumu si productele acestoru-a : bonitatea judecatei, bonita^ tea judecieloru, bonitatea raÅ£ionamentu- lui, bonitatea stilului, bonitatea ar chitec- turei, etc.; b) mai desu inse pentru vo- intia, ca dispositione abituale de a face totu de una bene, si neci una data reu, de a face bene chiaru cu daun*a sea, de a face bene si celloru ce ne făcu reu, bo- nitatea de anima, bonitate de suffletu, care , cumu dice strabunulu Cicerone , este una dispositione naturale si con- stanÅ£e de a face bene, dispositione ce necicrescened scadedupoimpregiwrarizz perpetua natnralis bonltas^ qu» nuUts >ea8ibiis neqne angeturf neque mianitur^ (vedi si bene si bonu in acea-asi ÃŽnsem- nare); bonitatea, in acestu intellessu, este, pre pamentu, numai attributu allu omului, care senguru se pote redicâ prin intelligentia la connoscenti'a ordinei e- terne si Iuct& cu libertate la realisarea si mantinerea acellei ordine ; attributulu bonitate morale appropia pre omu mai multu de creatoriulu seu , precum con- trariulu bonitatei, reutatea, departedia ca mai multu pre omu de Domnedieu ; coci bonitatea in tota poterea cuventu- lui este primulu attributu allu lui Dom- nedieu, este insusi Domnedieu, si de aci espressioni ca : bonitatea divina, boni- tatea ceresca, bonitatea suprema, bonita- tea infinita, etc, insemnandu tote atâtu. câtu si Domnedieu , care este bonitatea insasi; bonitatea in acestu inaltugradu este santitatea si prin urmare, casi san- titatea in tota poterea cuventului, bo- nitatea numai in Domnedieu resede; bonitatea omului, in care appetitele be- stiei sunt in contijiuu bellu cu cerentiele rationei, n« attenge si nu pote attenge in neci unu momentu allu vietiei la gra- dulu de sănătate ; ba inco bonitatea in omu nu e decâtu virtutea, adeco poterea morale desvoltata de omu in lupt' a sea pÅ£ntru bone in contr'a reului, asii in BON. câtu in inteUessu rigorosu nu potâ â Yorb*a de bonitate in omu , ci numai de virtute, de applicarea energiei lui spre a adjunge la bonitate ; in limb'a nostra, asia cumu ua vorbesce poporulu^ boni- tate e, in addeveru, synonimu cu virtute, asia in câtu acestu d*in urma cuventu, sub form'a virtute^ are esclusiva, in lim- b'a poporuli^i, intellessulu mai origina* riu de potere corporale, ce are ^^i in la- tinesce, precandu in intellessulu morale allu cuventului rirtus se dice donitate; bonitatea omului asia dăro, in cellu mai inaltu intellessu allu vorbei , este virtutea sau voirUCa constante si nestră- mutata de a se conformă cu ordinea e- terna sau cu legile reconnoscute de ratio- nea lui; in acellu-asi intellessu bonitate e synonimu si cu onestate, (vedi bonu si bene pentru mai ample desvoltari in a- cestu respectu) ; de acf vine co bonitate, precumu se dice cu intellessulu de vir- tute in genere, asia se iea si cu intelles- sulu de una virtute orecare speciale, d^ro mai allessu pentru acelle virtuÅ£i ce se numescu sociali si cari desÅ£ingu in par- ticulariu pre omulu sociale de ferele selbatice, cumu : justiÅ£ia, blandetia, be- nevolientia, benignitate, generositate, li- beralitate, indulgentia, clcmentia, qffu'- bilUate, politetia, etc, in oppositione cu virtuÅ£ile individuali, gb, : temperantia, sobrietate, coniinentia, sau cu virtu- Å£ile ce ceru una mare energia, ca : băr- băţia, fortitudine, coragiu, despretiu de morte, etc; asia, de essemplu, in urma- toriele frasi bonitate insemna un'a sau alt*a d*in virtuÅ£ile asia numite sociali : a) bonitatea lui nu pote sufferi se veda pre unu semene allu seu sufferindu de frigu si de fome (6o»i^a^e=:umanitate, filantropia, caritate crestinesca); in a- cestu intellessu se afla de atâtea ori, in cărÅ£ile basericesci, bonitatea unita cu filantropia lui Domnedieu : ca unu bonu si de omeni iubitoriu; P) mar ei bonitate a sociului teu eÅŸti detoriu, co nu ti ai per- dutu totu ce ai avutu, (bonitate ±= probi- tate); y) totu ce possedu, reconnoscu co le amu obtintUu de la bonitatea tea^ (bonitate = liberalitate , generositate , munificientia, etc); S) n'asi fi credutu ca bonitatea tea se merga peno acollo, incâtuse mi ierte cea nm cruda offensa ce H poteam face; cu honetatea potemu învinge si face adesea amici pre cei mai inversionatii nimici, {bonitc^uzgenerO' sitate, magnanimitate); howUatea Dom- nitoriului intaresce tronulu seu, {bonitate =: beni^tate, benificentia, blandetia^ clementia); nobUele comite ne primi si ne tracta cu multa bonitate, (bonitate^^ afabilitate, poUtetia); de aci locutionile de politetia : a face bonitate, a ave bo- nitate, cu cari ne adressămu cotra veri- cine si chiaru cotra inferiori , caroru-a ama avă tota dereptolH a vorbi cu tonu imperativu : aibi bonitate de mi addu si apprende una lumina; fa bonitate, de mi du aceste cârti peno a casa; aveÅ£i &o- nitate, ve rogu, de vorbiÅ£i mai incetu; de aci si locutionea elliptica : bonitatea tect, bonitatea vostra, bonitatea Domniei teUe, etc., care. intrega, fora ellipse ar fi : acestora e bonitatea tea, sau : ace» sto-a arreta bonitatea tea, etc, si care e una formula de politetia, prin care se respunde la bon'a primire, la laudele, la ceremoniele altui*a : bonitatea Dom- niei teUe, co stămu asia de commodi; bo- nitatea Domniei teUe, co mi dici, co am copH formosi ca si mene; — a face bene se dice cu aceUu'::asi intellessu ca si a fctce bonitate sau a ave bonitate : fa bene ie redica ceUu condeiu de diosu =: aibi bonitate sau fă bonitate, de redica ceUu . condeiu de diosu; cate trelle locutionile se dieu si in ironia, espremendu anmie- nitiare sib forma de rc^tione : fa bene de te eoftra de aici = ai bonitate de te carra dc^aid^zfa bonitate, de te carra de cuci; ă6io a face bene si a face bonitate nu au, cnmu are a ave bonitate, si in- semnarea de a ^eroi=a condescende=: dignari : Domnulu avă bonitatea de me ascuUă cu blandetia sipatientia; si in acestu d'in urma intellessu a avâ boni- tate se dice adesea in ironia : amicîdu devenitu acumu boiariu avit bonitatea de a mi dă connoscentia si a^me saluta cu tonu mmndru ca pre unu inferiore ăUu seu ; e) prea nntdta bonitate dsge- nera sau in simpiicUate : in bonitatea ÅŸga w^estu amu credi co totiomenii surU BON. 127 ca densulu, si se lassa se VinseUe toÅ£i, sau in imbecUlitate de caracteriu : bonitatea parentUoru corrupe pre copiCli; nu se cade a ducebonitateapeno acollo, in câtÅ£i se penmttemu blastematHoru a ne bătu- jocori si despoiâfora tema depumtion^; — 3. atâtu in ÃŽnsemnările de sub. 1. câtu si in celle de sub 2., cuventulu bo- nitate, ca abstractu, nu a^re, de regula, plurariu, cu tote acestea bonitate se pune adesea si in plurariu : a) candu j^n, in- senmarea de sub 1. a), este vorb'a de mai multe diverse editaÅ£i bone alle acellui- asi lucru i nu ti am descrissu inco tote bonUatUe acestei terre; b) ddro mai d^u in insemnarea de sub 2., candu este vorb'a nu de despositionea insasi de a face bene , ci de manifesta/rea ei prin fapte, candu adeco prin ^onj^o^ se in- tellege beneficiu, servitiu, indetorire, ad- jutoriu, etc. : mtdte bonităţi am vedutu de la tene, fcMni dero si bonitatea^ cq ti ceru acumu; cine adapă unu insetot^u, face mare bonitate; Dom$wdi^ cu mâna larga respande bonităţile sdle asuprea ceUoru peccatosi ca si asupr'q, ceUqrt^ santi; bonitatea ce mi faci astăzi iptrece nenumer aÅ£ele bonităţi ce . n'gi incetatu a mi face peno acumu; a face bonitate:=z a indetori, a servi, a se arretâ iadeto- ritorîu si plenu de benevointia si poli- tetia, (vedi si mai susu); — 4. mai multu de câtu veri-care altu substatitivu, bo- nitate se construe cu prep. (26 «si unu substantivu, pre fcnga care ar fi cau- , tatu se stea adiectiTulu bonu ca attri- butu : bonitate de omu, bonitate de cm- tUu; mi s'a stricatubonitatedevinu; am perdutu una bonitate de copittu; mi ÅŸ*a innecatu bonitate de bou, etc. (in gurX poporului, d*in caus'a lui de urmatoriu, te din capetulu cuventului bonitate se tăia, asia in câtu se aude : bonitâ fie omu, bonitâ de cane, etc., in locu de : bonitate de omiUf bonitate de cane). As- semeni espressioni, căroru-^ sSkma a- naloge in limba latina : stapor corTl= stupore de corbu, sunt de una nespusa energia, asia in cătu^ bonitate de omu dice mai multu de câtu omu forte bonu, 'de ore ce prin bonitate de omu vremu a inteU^e co acellu omu este bonitatea 228 BON. BON. * > \ inBasi, bonitatea impdUciata; numai se nu 86 confbnda acestn intellessu cu cellu altu, ce au aceUe-asi espressioni, candu adeco substantiyulu concretu ce se lega de cellu abstractu prin de, este unu ad- deteratu attributu, asii in cfttu bonitate d$ omu 86 insemne bonitatea omenesca, (vedi pÅ£ep. de). BOIÅ£IT si bunu,-^ adj., boniis (vechia forma : dnonus, ca si doellnm in locu de bellnm, bis in locU de dalt ^ blnns in locu de duinus), multiplele si vanele in- senmari alle romanescului bonu corres- pundU) de regula, cu alle latinescului beniig^ cumu se va ved^ d*in desvolta- rileparticularie;— I.ca adiectivu : A. in genere, luatu absolutu, bonu ins^mna : oare are perfectionea genului seu, care 6 in addeveru asii cumu cere natur*a sea, si se dice : 1. degpre lucruri : a) materiali sau corporali : bona tirra^ bonadimOfbonupamentUfSementia bona, lmin$ bone, vinu bonUf mancarebona, apabona,pomebone,eamebona,prandiu bonu, bona cena;-'ipannura bona^ vesti' mente bone; — ochi boni, ureehia bona, voce bonOf bonepetiore, bone bracie, boni denii, bofte massdle^ bonu nasu; — bonu orologiu, bona spata, bonu ciditu, bone instrumente; — bani boni, auru bonu, ar'^ gentu forte bonu, ferru de cellu mai bonu, etc.,— inacestuinteUessusi latin. boMs : bimiis aflrer=:agru bonu, boni nnmmlr^boni bani; — ftj despre lucruri spirituali : bona memoria, bona natura, bonu sensu, bona judecata, bona in- teUegere, bona opinione, bona idea, bone probe, bone argumente, bonu nk - todu, idee bone espresse in limba bona, hme motive, causa bona, doctrina bona, bone principie, bona regula de por- tare, etc; asii si latin, bona oratlo, bona arty bona eoniposltiorrbona cu- ventare, bona arte, bona compositione. —2. despre omeni si alte animali : unu bonu tata, una bona mamma, hone so- rori, boni fraÅ£i, bonu autoriu, boni mar- tstri, bonu capitanuy bonupoetu, boni ar^ tifid, boni magistraÅ£i, boni funcÅ£ionari, bimu administratoriu, bonu pastoriu, bone servitorie, boniferrari, bonu gram-* maticu, boni oratori^ boni negotiatori sunt Anglii, hani militari sunt Fran^ cesii, bonupreutu, ai boni advocaÅ£i, Car- tesiu fu bom geometru, boni innotatori, boni lemnari, bonu vaccariu, etc.; asia si latin, bonns poeta^ bonns adrocatns^: bonu poetUfbonuadvocatu saumarturu; — unu bonu callu de Arabica, bone vacce, boni boi, unu bonu cane de oui, una bona vacca de lapte; — 3. se applica si la unu ce vetematoriu, adeco relativu reu, destuUu numai se aibă perfectionea na- turei selle : a) la lucruri : bonu arsenicu, bona tusse, bonu sublimatu corrosivu, bonu acietatu de morfina, adapatu eu unu bonu veninu, bona cucuta; h) la persone : unu bonu meniionosu, unu bonu ăesfre- natu, unu bonu lotru, unu bonu fada- riu, etc. — B. in speciale, luatu cu res- pectu la alte flentie diiferite de cea ca- leficata prin adiectivulu bonu, acestu cu- ventu iea multe si varie modificationi de iutellessu, insemnandu : 1. utile, pro- priu, accommodatu, aptu, capace, etc. : a) luatu absolutu , ca si la A., si sub- intellegundu lucrulu de ce e bonu ceva : apa bona (subintellessu : de beutu), buc- cate &on^(subintel]. : demancatu)^bonu gubematoriu, bonu negotiatoriu; bona măiestria, bona professione, functione bona, pretiu bonu, etc; asia si latin, bo- nns 8otor=bonu calcioiariu ; b) d^ro mai desu relativu, cu obiectulu de relatione espressu prin prep. de : a) cu unu sub- stantivu : lucruri bonedemancare, campu bonu de bătaia, pandia bonadecamesie, callu bonu de sella, osse bone depepteni, tempu bonu de caUatoria, boi bonmejugu, aceste vestimente bone de callaioria nu su bone de boXlu, cu assemeni vestimen- te eÅŸti numai bonu de ballu, a fi bonu de ceva, a nu fi bonu de nemica, a nu fi bonu neci de ciori (=a tm servi la ne- mica), a nu fi bonu nici de corbi (=a fi asi& de inutile, asii de putorosu sau le- uevosu, in cfttu neci corbiloru se nu pota fi utile prin carnea sea); bonu-de genere =::bonu de fitcutu genere; asia si : bonu de amicu, bonu de barbatu, bonu de ad- vocatu, bonu de professoriu, bonu de vaccarimy etc; bonu de miliÅ£ia, bonu de jocu, etc; p) dâro mai desu cu unu supi- nu : apa bona de beutu, campu bonu de • * r* *: . '* BON. aratu si semenatu, cârti bone de biigatu in focu, vestimente inco honedeportatu, châfieia bona de scrissu, esii bonu de botutu, bonu de spenduratu, monti boni de pastionatu pecuri, vinu bonu de beutu, grane bone de secerixtu, cu assemeni ve* stimente ai fi numai bonu de mersu la băUu; tempu bonu de treieratu^ etc.; asi& si in laijnescei cu differenti'a co obiec- tnlu sta pre longa bonu cu prep. ad=:la, sau m dativu : eampl militi Bt>maao ad proliam bdiii=campuri bone de bătaia pentru militariulu Romanu; mons peeorl benns alendorzmonte bonu de pasoutu pecuri; m celle alte limbe sorori obiec- tulu pre longa bonuj in acesta ijosem- nsfe, sta de assemenea cu prepos. ital. A=franc. ă : ital. bnono a qoalehe oosa crfranc. bon k quelque choBe=bonu de ceva; la Francesi totu asia si cu infini- tivulu in locu de suspinulu nostru : bon k bolre=bonu de beutu; d^ro la Italiani ' gi cu dai=:t2a allu nostru : bnono da bere =bonu de beutu; constructionea cu prep. Ia:=latin. ad=ital. a, se afla si in limb'a nostra, inse mai raru, si a nume mai nu- mai in locutionile : la ceva, la ce: la ce mi eÅŸti bonu? voiu fi si eu bonu la ceva; nu sciu, dieu, la ce mi pete fi bonu wf/n omu de nemica ca tene; mai desa este con- structionea cu subjuoctivu in locu de supinu sau de \mn substantivu verbale cu prep. de : eÅŸti bonu se te spendure d* neva=::esti bofm despenduratu, sau : eÅŸti bonu de spenduratore; ^ra constructioni (» : rem^iu bonu pentru friguri sau in cantr'a frigurilorUy alefia bona pentru ochifpulbere bonapentru dinÅ£i, etc, sunt gallicisme in locu de : remidiu bonu de friguri, alefia bona de ochi, pulbere bona de denii, descantecu bonu de deochiu, etc; enpeniru se espreme, de regula, person*a sau lucrulu personificatu^ căruia e utile lucrulu calificatu de bonu, precumo s*a vedutu d*in essemplulu mai susu citatu: campus mfllti ad j^r€dllxaihonm:zicaimpu bonu de bătaia pentru militarif si pre- cpiu' se note ved6 si d*in urmatoriele, in cari oblectulu petsonale se vede es- pressu, «a si in latinesce, si cu dativd in locu de pentru : lucruriforte bone de maneatu pentru unu omu sanetosu^ nu BON. 9» su bone si pentru unu stomacu stricatu; merci bone pentru Constantinopole, dero de neci una utilitate pentru Buceuresoi; buccate bone de maneatu dliorura, diro ned de cumu bone voue; assemeni vesti- mente sunt bone deportatu unui betramt} ero nu unui tineru ca mene, etc.; in a- cestesi alte assemeni constructiobi, dece obiectulu reale, in locu de a se espreme cu de, se arreta, cumu 8*a vedutu mai susu, prin subjunctivu, atunci obiectulu personale, espressucu dativu sau cu penr tru, devine subiectulu verbului d'io sub- junctivu : aceste vestimente suntu bune se le porte unu betranu, 6ro nu unu ti- neru ca mene, sau in forma passiva : o- ceste vestimente sunt bone se seporte de unu betranu, ero nu de unu tSneru^ sau si mai scurtu, luandu supinulu in intel- lessu passivu : aceste vestimente sunt bone de portatu de unu betranu, Sro nu de unu tineru; de unde apoi, prin ellip- sea supinului, de adjunge se esprema pre longa bonu acea-asi relatione ca sipen- tru sau dativulu : vestimsntu boHu de unu copillu nupote fi bonu de unu omu mare; servu bonu de tene, dero ned de- cumu bonu de mene; — afora de acestea, obiectulu. construitu pre longa bonu cu de, pote se nu esprema neci lucrulu la ce e utile, neci person'a cui e utile lu- crulu caleficatu de^nu, chie arrete puru si simplu partea in care ceva sau cineva escelle : omu bunu de jPtira=:care se pre- cepe a vorbi, sau : care vorbesce multu, limbutu : sunteÅ£i boni de gura, diro rd de lucru, si prin urmare differitu de omu cu bona gura sau gur abona, inaemnandu adeco, sau gura in care se semte unu gustu bunu oriplacutu, in oppositipne cu gura rea, in care se semte unu gustu n^placutu :. ăecăte ori mancu Sin acesta bucoata, mi e gur^a bona; sau gura ce pronunÅ£ia totu de a un*a vorbe plăcute, de laude sau de bonu auguriu, in oppositione de asse- minea cu gura rea, care pronunÅ£ia totu- de un'a cuvente supperatorie, defaima- torie sau Ameste; sau gura cu denii boni d cu bona odore, in oppositione de asse- menea cu gura reazizgura cu denti stri- coti d cu rea odore; sau in fine mustrare aspra, certare cu mare strigare, (vedi \ 330 BON. mai diosu la 3) : a (Za eui'Va una gura hofM ; honu de eaptf=preceptitii| honu de braciu:=zYigOTOsn in bracie, liomde petioru=tBiB si eeleru in petiore; bonu ^ mân<}=ind6meDat6CTi| si in speciale, indemenatecu la Airatu : aSn odwi des- chiÅŸi asuprea acestui omUf co e camu b^ude tnânay si prin nnnare differitn de mana buna, care insemna sau mana feriâîta mana d*in care veri-ce se ac- cepta , prosperedia : vreu se cumperi eeoa de la mene, coci sdu co ai mana bona, si voiu face mare vendiare; vaiu se mi battezi tu copiUulUf cod ai mana bona, si de ceriu mi vătrai copUMu; sau omu de credentiOj in man'a cui poÅ£i incredentii veri-ce cu deplina securi- tate : banii nu mi suntperduti, d se a- fia la bona mana; sau in genere mana apta la unu ce ore-care : ferice de una bona natura de copîttu ce cadepre una bona mana de crescutoriu,l{Yeăi mana pentru mai ample desvoltări); — rela- tionea espressa prin de in locutioni ca bonu de gura, etc., se espreme si cu prep. la : bonu la anima ; inse prep. la construita cu bonu espreme nu atâtu partea m care escelle cineva, ci mai multu lucrtdUf artea sau scienti'a, pen- tru care e cineva aptu : dHn ÅŸcolari unii suntbonila matematice^ aUii boni la is- toria, ăUii boni la limba; — prep. pen- tru inco sta pre longa bonu,cn intellessu analogu cellui mai susu attensu, in ca- ÅŸurile urmatorie : a stă bonu pentru d- neva^iza se pune bonu pentru dnevazzz a respunde sau garantă pentru cine-va, cu acesta diflferentia, {veăiponere sista- re)^ co a stă bonu pentihA dneva are in- tellessu mai particularîn si precisu, in- tellessulu de a garantă cu person*a sau cu averea sea pentru cineva, in însem- nare juridica mai miiltu sau mai pucinu stricta, precandu a se pune bonu pentru dneva are însemnarea mai generale si mai vaga de a mcdilod in favorea cuiva, a se interpune pentru densulu, a Vapperă, a Vadjutâ se essa ă'in nevoia; in acesta d'in urma locutione pote si lipsf bonu : tea sem'a se nu mai fad blastematie, co nu me mai punu pentru tene ; a face bonu pentru dneva sau si cuiva (fiendu BON. vorb'a de unu computu, de una spesa, de una obligatione, de una addeveren* tia, effectu orecare de daraveri com* merciali ; vedi si bonificare):=z2k prende in sema, a reconnosce si a acceptă ca bonu : mi scrii co ai datu fratelui meu dnd cente deld,H făcu dîro bona ace^ sta suma; mai mtdte condeie suntincoT' cate in computde ce mi ai presentaiu, si de acea-a nu ti Upotu face hor^; de acf si locutioni ca : bonu pentru dnH mii de Id, bonu pentru dnddied de gal- beni, etc., formula ce se pune pre in- scrisse si alte effecte de commercin, spre a constată summ'a de pMitu, va- lorea inscrissului; acea-asi formula se pune si pre billete de spectacle : b^nu pentru una persana, bonu pentru trd persane, etc. ; — pentru âifferenti*a in- tre espressioni ca : bou bonu de jugu, apa bona debeutu, etc., si espressioni ca : bou dejugu, apa de beutu, etc, vedi prep. de; — 2, prosperu, satisfactorii, placutu, favorabile, opportunu, abun- dante, fecundu, ferice, multiamitu, etc. : tempu bonu va se dica, dupo celle espuse la precedentele numeru 1., tempu pro- priu pentru ceva : tempu bonu de ple- oăre, de preamblaare, de ar atu, de sece- ratu, etc; dero si tempu de fericire : noi amu traitu in tempuri mai bone de câtu voi; sau tempu de prosperitate si de fe- cunditate : tempvHu in acestu annu a fostu asia debonu, incătu a compensatu cu prisosu perderUe celloru $in urma trd anni de seceta; sau tempu favora^ bile, opportunUj propitiu : ăUegeti tempu mai bunu, deco vreÅ£i se ve asctdte Dom- nulu cu benevointia; sau tempu for- mosu si placutu : in tota lungea no- stra callaiorîa amu avutu ndnterruptu tempu câtu se pote de bonu; ecco si alte essemplcj in cari bonu are ÃŽnsem- nările in cestione : unu bonu incqputu da, de regvia, unu bonu essitu ; toÅ£i e- rau cu voia bona pentru boffa sdre ce luasse; sunt bone semne de bontdu suc- cessu cUlu lucrtdvii; cu bone Quspide vd Å£ncepe totu ce vd face pentru benele pu- Uicu; proverb. : diu^a bona de ămanetia se vede (=de tempuriu, des de la in- ceputu se connosce cumu are se fia ci- BON. neva sau ceva in venîtoriu); hon^a stea sub care nCam nascutu me appera de Me reUde; rare dille bone am avutu in amorfa mea vietia; raru afli pre acestu wm in bone tone; unu ventu bonu sufllâ de la spatele navei; una bona ploia ne va dă bone buccate; annu bonu cu reu nu prendu mai muUu de sepie mii de lei de pre moÅŸia; dupo septe anni boni si de mare fecunditate urmară alÅ£i septe anni rei si de infricosiata seceta^ (compara franc, bonne ann^e cu acella-asi intel-. lessa de annu fecundu); cui nu plăcu bucccUde bone? astadi avemu se ne o- spetămu bene^ cod am cofnperatu multe lU" cruri bone;folosescC'te de bonele mmnente si bonele despositi^ni^ in cari ai aflatu pe tata meu, ca se Iu rogi se me ierte; nu lassati se ve scape bon^a occasione ce vi se presenta spre a ve face avuÅ£i; — in speciale la nrari, si de regula in forma elliplica, subinlellegundu-se vorbe ca : urare, fire, se dce Domnedieu, etc. : bona diu^a! bona demanctia! ser^ abona! caile bona! bonuprandiu! somnu bonu ! bona me^a! bonu successu! bonu inceputu! bona demaneti^a la ajunu nou! etc,, (vedi si art. speciali : di, diua, caile, etc, unde se va \ei6 co bona diu*a se applica in impreginrari diflferito de celle in cari se 4lce diu'a bona); asia si in latin, bo- â– 08 die8=:di fericita, bona oceasiozn buna occasione, bona res zizbona stare, fericire, prosperitate, avutfa; igrnorantia bonaruin rernni=)gDorantia de lucruri 6one(adecode buccate plăcute, delicate); d^ro in limb'a nostra, bonu, ca adiectivu, applecatu la persone, n'are, ca in lati- nesce, ÃŽnsemnarea de avutu, care resare in ftasi ca : rirl boni nsnras preseri- bnniz^omenii avuÅ£i dau bani cu uÅŸura; in limb'a nostra bonu, atătu ca adiectivu, câtu si ca substantivu, (vedi maî diosu la II), espreme con^ptulu de avere nu- mai intru câtu se appleca la lucruri, cari constituu sau producu aî;îi t 4 \ 232 BON. ^ spontanu, fora împulsu strainu de voia san Uberuiu arbUriu, fora ind^mnu sau constringere : fiiu meu s'a dussu la mi- litia de hona voi^a lui; Sin bona voi' a nostra amu donatu acesta moÅŸia sântu- lui monasteriu cupatronulu Santu-An- toniUf etc, si prin urmare differitu de voia buno^despositione bona, anima bona, franc, bonne hnmeur; bona plă- cere sau bonuplaeu^z]lhi^o:=ztrB,nc. bou pUisirrrvoia capritiosa si nesuppusa la neci una directione a rationei , arbitra- riu : a gubemâ dupo bonulu seu plăcu, a si permitte tote in bon' a sea plăce- re, etc., si prin urmare differitu de plă- cere J^(ma:=:bona Tolup1;As=placere o- nesta, nobile, permissa de ratione; bona sema , in locutionile : a bona sema sau ^ bona semaziiie certu, dupo tote pro- babilităţile : sciu co tata meu mâne vi- ne de bona sema; cine peno la betrane- tia vCa invetiatu mente, de bona sema nu se va mai inteU^ti; de bona sema a- siă e, cum dici tu, etc; in alte construc- tioni bona sema are unu intellessu in- tru câtuva differitu, fora inse ca bonu se si perda insemnarea de deplenu, corn- pletu, essactu, redicatu la cea mai înal- ta potentia, (vedi si urmatoriulu 4.) : a si da bona sema de tote câte face si dice (=:a si dă computu essactu, a avâ 4^* plena conscientia despre fapte si disse); bona o;\ .=Terbi gratia=de essemplu, spre confirmarea sau intarirea si lumi- narea celloru spuse, cum am dice : fia- carepote faceacesta-a, bona ora chiaru si tu; inse bona ora si ora bona, (vedi ora), la Macedoniani, se ie a si cu intel- lessulu de urare de sub 2., cu acellu-asi intellessu adeco ce au la Dacoromâni e- spressionile : nopte bona, sera bo^ na, etc., si la toÅ£i Eomânii ora bona in- senma si ora de fericire : pucine, forte pudne (yre bone am avutu in victima mea; in fine locutionea un'a si bona, allu cărui sensu vagu se determina prin verbulu, longa care se pune : a dă un' a si bona (=a dă una sengura lovitura, d^ro asia, de vigorosa in cătu se fia de adjunsu); a spune sau dice un'a si bona (=:a espune una sengura idea, a produ- ce una sengura proba, d^ro asia de sa- BON^ netosa si convingutoria in cătu e de ad- junsu a lumină cestionea si a inchide gur'a adversariului); asia si : a sd unia si bona , a se tine de un*a si buna, etc.; —acellu-asi intÅŸUessu intensivn sican- titativu are cuventulu bonu si in lati- nesce : bona pars homtaum^zbona parte de omeni , cumu si in celle alte limba romanice : ital. di 6tion'ora=&anc. de bonne henre=(litterale : de bona ora) =de tempuriu, de demanetia, etc.; , franc, de bon matin=franc. de grand msdinzzztare de demanetia, forte de de^ manetia; — 4. fiendu co applecatu la o- riginea sau materi'a d'in care essu lu- crurile, bonu insemna curatu, sincem, addeveratu , etc., in oppositione cu am- mestecatu, fălsu sau falsificatu, mentio^ nosu sau neaddeveratu, cumu : bani ba- ni, auru bonu, coXlu de bona sementia arabica, etc.; de aci vine co bonu se ap- pleca la relationi de cumnatia, spre^^ a arretă co aceste relationi sunt addeve- rate, reali, naturali sau appropiate : a) reali : tata bonu, tata adÅ£leveratu, tata dupo nascere, in oppositione cu tata vi- trigu, tata ce are cineva prin a dou^a căsătoria a mammei; asia si mamma bo- na, in oppositione cu mamma vitriga ; frate bonu, nascutu d'in acellu-asi tata si manmaa, latin, frater germanus; asia si sora &ona=8oror germana : fraÅ£ii insepotufifratibonide tata, derovitrigi de mamma; totu asia si sororile potu fi sorori bone despre tata, dero nu si de- spre mamma; d'inc ontra potu fi sorori si fraii boni de mamma, dero vitrigi de tăia; l) appropiate : veru bonu=zveru primariu, nascutu d^in frate sau sora, in oppositione eu veru cdlu doUe sau veru allu treile, veru nascutu d'in veru; asia si vera bona^zvera primăria; — de aci prin metafora, espressionile frate bonu sau veru bonu apglecate la veri-ce in- tima relatione sau analogia : inseUia" toriulu e frate bonu cu ammagitoriulu, — C) ddro insemnarea cea mai nobili a cuventului bonu este cea morale, (vedi si celle espuse la articlulu bene assupr'a acestui intellessu), applecatu Ia fientie dotate cu personalitate, alle căroru acte si stare correspvndu la conceptulu bene- * • ^* /, BON. hâ, cmnu si la actele, relationile sau starea unora atari fientie : 1. absolutu si rigorosu vorbindu, numai Domnedieu, ca bende supremu, este bonu : ce mi dici Inmu ? disse Jesi*s; numai unulu Dom- nedieu este bonu; laudcUipre Eiernulu, dice Psdlmistulu, co este bonu; fiii boni, cumu bonu e si tatalu vostru cellu dHn ceru, oMu cui sore luminedia celloru bo- ni ca si celloru rei;. nu te desperă, co bonu e Domnedieu, cu aUu cui adjutoriu ai scapatu d*in reUe mai mari de cătu eeUupresente ; — 2. applecatu la omu si la &ptele lui, bonu are mai multe diferite însemnări : a) in intellessulu cdlu mai inaltu, ca si latin, bouus^ grec. xaX6c xaYaW<;, 6onî4=icellu ce prin vir- tutea sau energi'a sea morale a attensu sau mai bene tende a attingo perfectio- nea (vedi bene la II) , cellu ce a reali- satu sau mai bene tende a realisâ con- ceptulu totoru vertutiloru unui omu o- nestu^ cellu ce in tote momentele vietiei cu nestrămutata vointia face benele si tende; foia abat^e de la dictatele ratio- nei,cotra perfectionea morale; ^cco cumu Cicerone definesce Å£reomulubonu: omui- l^s tlrtatibus instruotos et ornatos turn smpientesy tiniTiros bonos dicimus^c^Z- Joru cu tote virtuÅ£ile armaÅ£i si adornati le dicemu condu intdlepti, candu omeni Ioni; ^cco si alte frasi, in cari bonu are acellu-asi intellessu : omenii boni urescu peecatulu dHn amoreadevirtute; la fapfa bona pucini s' aduna, dero multu potu pucinii boni impreunâ; toÅ£i omenii boni aspira la dereptate in sene, si cellu in ad' deverubonunupote dori neciaffectâ ce nu ein sene amcinle si de doritu; nu e bonu ceO/u ce Sin motive de utUUate face bene; fericite sunt nationile, in cari se născu omeni boni, cari prin bone essemple si fapte virtose condMcu aceUe nationi pre caUea benelui si a fericirei; asia. si femina bona, muiere &ona=:femina , muiere vir- tosa, inse si cu alte ÃŽnsemnări de cari a foetu Torbamai susu sau de cari are ÅŸefia yorba mai la valle; — omu bonu la Dom» nedieuzizoma bonu in sensulu cellu mai inaltu, plenu de pietate, care prin san- titatea sea este placutu Iui Domnedieu si pote prin aUe selle rogationi capeÅ£i BON. 283 celle ce cere de la Domnedieu : roga te tu, copiile, pentru sanetatca tatălui teu, copote vei fi mai bonu la Domnedieu; unu senguru omu bonu la Domnedieu trăia in acea cetate peccatosa, si pentru den- sulu Domnedieu nu se indoră a perde cetatea; — bonu la anvmaz=,ca/re are o- nim^jL bona, care doresce si voiesce totu de un'a benele, d^ro care in impregiu- rari particularie, d'in neluare a mente, d'in precipitatione, sau impinsu de vre- unu affectu, face si se porta reu; acesta oppositione a practicei cu despositionea interna se espreme mai accuratu prin bonu la anima de câtu prin anima bona, de ore ce omu cu anima bona nu va se dica totu de un*a omu d'in anima des^ 2nisu la benele morale, ci si mai vertosu omu cu voia bona, omu cenue tristu, in oppositione cu omu cu anima rea, care va se dica si omu dHn anima despusu la reu, d^ro si omu cu anifuia amarita de intristatione; d'in contra omu bonu la anima espreme cu precisione numai conceputulu de unu omu Sin anima ap^ plecatu la bcndemorcde; se dice inse iobi deaun*aomu cusuffletubonu, de firebona, de natura bona, si nu : bonu la suffktu, la fire, chiaru pentru co suffletubonu,^iQ.^ nu are unu intellessu indoiosu ca es- pressionea anima bona; d^o se audu si espressionile bonu la suffletu, bonu la fire, sau bonu de suffletu, bonu de fire, mai antaniu aceste espressioni suntu de prisosu, pentru co nu dicu nemica dif^ feritu de ce se arreta prin suffletu bonu, fire bona; apoi, ce e si mai reu, sunt a- si& de incorrecte, in câtu presenta ad- deverate neîntellessuri : coci, fiendu vor- b'a de fienti'a morale a omului, suffletu si fire imbracia acesta fientia in intre- gulu ei, si prin urmare espressioni par- titive, ca bonu desuffletu, etc. nupotuav^ neci unu intellessu; pre candu anima, ca parte numai d'in suffletu sau d'in natur'a morale a omului, a nume partea sentitoria a acestei nature, sta forte bene in es- pressionea partitiva bonu la anima; d*in acestea se pote intellege si differentra de intellessu ce medilocesce intre celle trei espressioni : anima bona seu bonu la anima, suffletu bonu, fire borM sau na^ 234 BON. tt4ra hona; elle formedia una gradatione asia, co natura hona dice mai multa de câtu stxffletu bonu, si sufjfletu bonu de assemenea dice mai multu de c&tu a- nima bona; d^ro una mai accurata de- terminatione a acestei differentia de in- tellessu se va face la articlele speciali fire, natura, suffleiu; aci vomu observa numai co celle doue cuvente, d*in cari se compunu locutionile in cestione, for- media ca unu senguru cuventu espri- mendu unu senguru conceptu simplu si abstractu; si de acea-a, precumu se dice bonetate de omu in locu de omu forte bonu; asi& se dice si sufftetu bonu de omu, anima bona de muiere, fire bona de co- pillu, etc., in locu de omu cu suffletu bonu, muiere cu anima bona sau bona la ani- ma, copiUu de fire bona; si precumu es- pressioni ca bonitcUe de omv, (vedi boni- tate si prep. de) sunt cu neassemenare mai energice de câtu celle ordinarie : omu bonu sau omu de mare bonitate, asia sunt si espressionile ca suffletu bonu de omu in comparatione cu celle ca omu cu suffletu bonu; — câtu pentru alte cuvente, de do- meniu morale, pre longa cari pote stâ bonu, s*a attinsu si mai susu, (vedi la B, voia bona si bonă voia) si se voru dâmai ample desvoltarî la articlele speciali con- secrate acelloru cuvente; — b) in pote- rea insemnarei large, care imbracia totu ce e onestu, bonu se appleca la ÃŽnsemnări mai strimte si particularie , la virtuÅ£i senguratice, insemnandu a nume : a)justu, dereptu, cu care adesea se unesce bonu; i6TOJî4stu dice pre de una parte mai multu de câtu bonu, in acestu intellessu co justu arreta bonitatea interna manifestandu- se prin fapte bone, ^ro pre de alt'a^'ti^^a dice mai pucinu de câtu bonu, in acestu intellessu co cellu justu da fia cărui ce se cade, si numai ce se cade, celloruboni bene, 6ro celloru rei reu; pre candu cellu bonu da fia căruia mai multu de ce i s'ar cad^, facundu bene si celloru ce nu am merita benele : cine e bonu, dHn fapte bone se connosce; cine sde deco cellu ar vutu e si bonu? omutu bonu d'in tesaur rulu neseccatu ăllu animei seUe bone pro- duce benele; judecatoriu bonuzzjudeca^ toriu dereptu; d^ro si : judecatoriu care BON^ prin portarea sea nu lassa nemultiamiti neci chiaru pre cei căroru legea si con- scienti'a nu i permittu a d& dereptate; sau in intellessu si mai larga : judeca- toriu de capacitate, care are calitaiile cerute, d^ro mai allessu celle intellec- tuali; inse in acestu d'in urma intellessu se dice bonu judecatoriu mai bane de cAtajudecatoriu bonu, cumu si bonume* dicu se dice mai bene, candu evorb*a de capacitatea si abilitatea medicului, pre candu prin espressionea mcdicu bonu se pune in vedere mai multu bonitatea mo- rale, blândeÅ£i^ a,aff abilitatea, omenVa me- dicului, etc. (vedi mai diosu la y si la D); — p) probu, care si implenesce cu scrupulositate detoriele sociali, care se feresce de a vetemâ pre cineva in ceva; totuÅŸi intre probu si bonu essiste camu acea-asi differentia de intellessu ce essi- ste si intre justu si bonu, (vedi mai susu a) : person'^acc-tirecommenducomu bonu, căruia poÅ£i incrcde vcri-ce vei vre; nu ve incredeti omeniloru cari sengtiri se totu lauda co sunt boni; — y) blandu, appro- piatu, affabile, politu, omcnosu : deÅŸi a- vutu, acestu omu e bonu cu Å£otii; n^am aflatu domnu mai bonu de câtu cellu cui servescu acumu; fUi boni cu toÅ£ii, dero mai vertosu cu cei inferiori si cu cei a- mariti de sorte; fii bonu, si me lassa in pace; — de a'*! in fermule'de politetiaca: fii bonu de mi addu una canna de apa; fiÅ£i asia de boni de treceÅ£i esta sera preia mene; fii bonu de m' asculta si apoi me condamna; ascultati-ne, ofHeniboni,etc.; si cu intellessu de ammenitiare ifiibonu, si mi da pace, deco vrei se nu ti tune in capu; — 8)gratiosu, indoratoriu, fa- vorabile, bencvoitoriu, indulgente, gc- nerosu, liberale : Domnedieu e bonu, dero si dereptu ; bonu, forte bonu e tata teu cu tcne, numai se nu Iu supperi prin portarea tea; câte lucruri n'am perdutu si stricaiu domnului! dero eUu e asia de bonu, in câtu tote mi le ierta ; pentru co esH asia de bonu pentru mene, de acea-a afli in mene perfectioni ce nu amu, etc.; e) simplu, molie de caracteriu, care e asia de bonu, incâtu. prin bonetatea sea de- vine sie si altoru-a vetematoriu : sieÅŸi, credendu in simplicitatea si deplen'a BON. enratlia de anima, co toÅ£i sânt, ca si den- soln, incâpad de a face ren ; altoru-a, prin molletia de caracteriu, care In face se nn pota fi ^asprn, ' candu se cere, cu densii : unu parente preabonu si indul- gente carrupe cqpOlii sei; pentru co mammdesunl, de regtdoy bone fora locu si indigenii fora tempu, de acea-a co- pX&las$ati numai pre manele loru esm maiMudeuWa omeni eorrupti si miseUi; n'u=:agarica8 cam- pesiris lui Linneu; boretele didcez:=ăg9L» ricns lactifluus lui Linneu; boretele gal' &m)«=:agarica8eantharellu8 vel delleio- sns lui Linneu; boretele venetu:=^tLgtutl- eus Tlolaceus lui Linneu; boretele pe- $^rat;e(::=boletu8 arborarius; boretele de diada=AgArieuH lui Linneu; boretele de socu = tremella sau aorlcula Jadie lui Linneu; 2. metaforice, appiecatu : a) la mâncări ce se făcu d'in boretii boni de mâncare, luatu totu de un'a in plurarin : boreti cu untu, nu mi plăcu horetii; de aci proverb. : a tocă cuiva gur'a boreti - sau la boretizziB, vorbf cu nespusa volu- bilitate verdi si uscate : cmtu ti toca gur'a bureÅ£i; b) la certe plante, cumu : a) boretele callului^zzvL^SLritu^ Umetarins lui lÂnneu; ^) boretele cerbiloru z^lj' coperdon cervilani Im lAnneu; — c) la unu genu de spongiari, latin, spongrla =franc. ^pongre, care formedia una tes- sutura fibrosa si forte poro3a, suscepti- bile de a absorbi veri-ce genu de licidu : borete marinu=borete de mare, care se produce in apele marei; borete fluviale::^ borete de fluviu, care se formedia in ape de fluviu; — buccatide borete, cari serva lastersu,laspellatu^ etc.; borete de stersu tabVa de scrissu, borete de buccataria; de acf metaforice : a trece cu boretele peste cevazza, nu tina computu de <;eva, a considera ca si cumu n'ar fi fostu acellu ceva B()RETIOSU,-(i> adj., plenu de boreti, unde se afla sau crescu mulÅ£i boreti : locu boretiosu, si prin urmare differitu intru câtuva de boretosu, care insemna nu numai plenu de boreti, ci si : cfe na- tura boretelui, spongiosu, porosu, etc. BORETOSU,-a, adj., vedi boretiosu. *BOREU,-a, si 6orm,-ia si boreiu,'a, adj., boreus si borins (P^peio^, d*in bo- reas=popăa(;=:ventu de media-nopte); 1. ce se tine de boreiu, (vedi urmato- riulu 2), de media nopte, si prin urmare de acea-asi ÃŽnsemnare cu boreale, care e si mai usitatu, pre candu boreti, ho^ nu, etc, se iea mai multu cu intelles- sulu de substantivu de sub 2 urmatoriu; 2. ca substantivu masculinu, boreu, boriu sau &orem=boreas sau borras=Pop^<; sau po^âg, ventu ce suffla de spre me- BOR^ dia Bopte, si prin urmare de acea-asi însemnare cu ad2on€=aqnilo; de acf, prin estensione, verice ventu violentu, aspru, rece, cumu su Tenturile de ierna, (la articL bare s*a' ODservatu co acesÅ£u cuventu, fiendu in locu de boria, pote fi torm'a feminina d'in bariu). BORIA, 8. f., vedi bare. BORICU,-a, adj., vedi baracicu. BORINA, s. f ., vedi barinu. f BORIND,-a, adj., borinus, (vedi horeu); 1 . de bariu, de media-nopte, si prin urmare cu acea-asi insemnare ca si boreale, care e si mai usitatu ca adiec- ti?u, pre candu barinu se iea ca sub- stantivu in intellessulu de sub 2. ur- m&toriu; 2. ca substantivu femininu, bo- rina^ (ital. borina si bolina, franc, bon- liie), un'a d'in principalile funi ce serve lamaniarea veleloru unei nave, si anume la iotenderea si tinerea superfeciei ve- leloru asia, ca ventulu se bata piediÅŸiu in acea superfacia, (barina prin căderea Ini i devine bama, forma analoga cu a nostra popularia burnaÅ£ vedi si bare, horeu). B0RIOSU,-a, adj.; 1. plenu de bori, (vedi 6ore), 2. plenu sau batutu de bariu, (vedi bareu)^ sau de veri-ce alte venturi violente si aspre ca si bariulu. ♦ BORRAGINE, s. f., (ital. borraglne franc, bourraehe); gem) de plante d'in famili'a borragineeloru, pentandria mo- Mgjrnia lui lAnneu, d'in care speci'a cea mai commune, originaria d'in o- riente, este barraginea afficinale=zboT' raÅ£o offtcinalii lui Linneu, cu flori de ordinariu albastre, une ori roÅŸiatice sau albe, cultivata pretotendine ca forte housL de mâncare, si de decoctioni, (vedi in Glossariu barantia, forma sub care se aude cuventulu pre a locurea in ^ur'a poporului). ♦ BORRAGINEU,-a, adj., (ital bor- rafiaeoy franc, borragin^); ce semena cn barraginea; de acf ca subst. pi. femin. horraginee, familia de plante ce au de typu genuin barragine, si cari mai tote 8nntmucilaginose,emollienti si diureti- ce, pentru co conÅ£inu nitratu de potasse. 80BTIU, bartiosu, etc., vedi in Glos- BOS. 239 * BORTI, s. m., (ital. boro, franc, bore); corpu elementariu, nu-mellalicu, solidu, sub forma de una pulbere ver- dastra, fora sapore; combinatu cu oxy- geniulu barulu da addulu boricu. * BORTIRÄ‚, s. f., (ital. bornro, franc, borure); nome genericu datu la veri-ce combinatione de baru cu altu corpu ele- mentariu. BOSINFLARE (cu i intunerecatu in w; bosunflare)^ v., de regula cu forma re- flessiva, a se bosinflă, bnccas Inflare, irasciy mussare (d'in bas in locu de bat si inflare, ca si franc, bonrsoaffler d'in bour in locu de boud Bau bout=hotu si BoafAer=suffIare;inproventialeasedice curatu : boadenflăi vedi botu in glos- sariu); 1. proprie, a inflâ budiele sau buccele; si de aci metaforice : 2. a se supperă, a se meniă, a inflă buccele sau budiele de mare supperare : ce. mi stai bosimflatu, ca cumu ti asiu fi facutu nu sciu ce mare reu? — proverb. : a se ba- sinflă ca vaccariuluj^re satu, candu nu i dau lapte cu pesatuz=:tL se supperă, a se meniă fora motive si fora ca de menf a lui se pese cuiva; 3. a inflă tare, preste mesura : stilu bosinflatu. BOSINPLATTI,-a, part. d'in basin- fiare, in tote insemnaril6 verbului. BOSINPLATURA, s. f ., actionea de a bosinflă sau a se bosinflă, d^ro mai allessu resultatu allu acestei actione, starea unui ce bosinflatu : nu mi place acesta bosimflatura. BOSIU, s. m., vedi in glossariu. * BOSTRTCHITE, s. f., bostryebites (PoaTpoxCTTjc;) , (vedi bostrychu); petra pretiosa care semena cu unu bostrychu de peru. * BOSTRTCHU, s. m., bostrjelius , (pdotpoxoc); franc, bostryche; 1. cercellu de peru, motiu de peru cercellatu, bu- cla; 2. genu de coleoptere tetramere ; 3. genu de pesci. BOSTTJLAKE, v., vastare, devastare, depopnlari, (d'in unu deminutivu : va-* stniare, prin scambarra lui v in b, in- tunerecarea lui a d'in syllab'a iniÅ£iale in o, si strămutarea lui l in r; vedi lit- terele B, C, si O) ; a devasta , a predă, a depopula ; de aci si bosturatione, acti- 240 BOT. • \ one de a devasta, devastatione; bostu- ratoriuj care bostura^ care devasta. BOSTUEATIONE, bostm^atoriu; ve- ^ di bosturare. BOTA, s. f., ÅŸcapliiam, doliolnm; vasu micu facutu d'in doge^ infundatu de tote partiele , cu care se carra si se adduce apa, (vedi botu in glossariu). BOTAMCA, s. f., vedi botanicu. * BOTANICUra, adj., botanicns (po- xavixdcital. botantco, franc, botaniqae , d'in poT(4vifj:=erba, planta); 1. ca adiec- tivu, relativu la plante, sau la botanica, Inatu cu intellessulu de substantivu de sub numerulu 2. urmatoriu : connoscen-- tie botanice; jrradiwa Jotowicarrgradina in care se afla unu numeru mai mare sau mai micu de plante străine si indi- gene, prin care se facilita studiulu assu- pr'a planteloru; geografia botanica=i scientia care se occupa cu descoperirea legiloru, dupo cari plantele se afla des- tribuite pre facrapamentuluî; in acestu intellessu se dice marbene botanica geo- grafica, (vedi botanica mai diosu sub 2); regione botanica, spaÅ£iu ce se considera ca patri'a addeverata certoru plante; Ut- teratura botanica, cârti scrisse assupr'a scientiei botanice; 2. ca substantivu : a) masculi nu, botanicu^ cu intellessu personale : care se occupa cu studiulu planteloru ; in acestu intellessu se dice mai bene botanistu; sau cii intellessu reale : botanicu=z\2Lt. botanicum=cata- logu de plantele unui locu, enumerare cu una scurta descriptione a plantelom ce crescu intr'unu locu; in acestu intel- lessu se dice mai desu flora ; b) femi- ninu, botanica (subintellegundu scien- i^ta)=rscientia ce se occupa cu cerceta- rea, descrierea si classiflcarea unuia d'in celle trei domenie, in care se afla ÃŽmpăr- Å£ite tote fientiele, adeco domeniula ve- getăliloru; botanic'a formedia astufellu un'a d'in celle trei mai'i parti alle isto- riei naturale; in locu de botanica s'au in- cercatu unii a introduce cuventulu bo- tanologia (d'in potdtvTfj:=planta si XdÅ¢oc; =tractatu);--6ofowwîa or^fanicarrparte a botanicei care se occupa cu descrierea organeloru vegetaliloru considerate ca fientie dotate cu vietia; in aceslfu intel- BOÅ¢^ lessu se dice si fmiologia vegetide; bota- nica applecatazzsQierdh botanica care se occupa cu plantele sub puntulu de vedere alin utUitatfî loru pentru ome- ni, invetiandune a le cultiva si perfec- Å£iona, a le face mai bene si folositorie, a le converti in alimente, a le applecâ la arti si economica domestica, ce con- nosce proprietăţile loru medicinali, etc; botanica medicalezz^^sxte a botanicei applecate , care se occupa cu vegetalile d'in puntulu de vedere allu actionei loru assupr'a economiei animale, ca ali- mente sau ca medicamente; botanica a- gricola:^CQxe se occupa cu plantele u- tili la nutrire sau la industria; &ofantca indtistriăle=zC2Lre se occupa cu plantele ce servu industriei si cu modulu de pre- parare allu acestorn plante pentru sco- pulu, la care su destinate; botanica eco^ non;ica=care se occupa cu plantele celle mai utili la economi'a domestica; bota- nica desc)'iptiva=:csite se occupa cu de- scriptioneav^etaliloru de prefaci'apa- mentului;6ofam(îei comparata:=zc2Lxe stu- dia in comparatione mai multe specie sau generi de vegetali; botanica istori- ca=:care se occupa a determină pre ce calli scientiza botanica a adjunsu la cu- tare sau cutare gradu de perfectione,etc.. * BOTANISARE, v., (franc, botanf- ser); a se occupa cu studiulu botanicei. * BOTANISTU, s . m., (franc, bota- nlste) ; care se occupa cu botanic'a , (vedi botanicu). * BOTANOGRAPHIA si botanogra- fia, s. f., (franc, botanographie; d'in ^o- TdtvY]=:planta si Ypa(petv=i:scriere); scrie- re sau tractatu assupr'a planteloru, co- prendendu principie de anatomia si fu- siologfa vegetale. * BOTANOGEAPHICU si botano- graficUf-a, adj.,(franc. botanogrraphlque); ce se tine de botanografia : scientia bo- tanografica. BOTANOGRAPHU si botanografu, s. m., (franc, botanosrraphe): cellu ce se occupa cu botanografia. * BOTANOLOGÃŽA, s. m., vedi bota- nicu sub 2. * BOTANOMANTtA, s. f., (franc, bo- ianomantie, d*in Potdcv7)=pIanta sijtav- BOT^ frifli=d6Tination6); devinatione cu plan- te, pre cari se scriea numele si cestionea oonsultantelui. ♦ BOTANOPHAaU AhotanofagUy-a, adj., (frâne, botanophairey d'in poTdcyY)::^: ^a ai ^Yeîy=a manei); care manca irbâ. ♦BOTANOPHILU8ÃŽ6otew(^«,s. m., (franc, botanophite, d'in potiy7]=:^rba si f(Xoc=ramicu); amatoriu de plante, ama- torin de studiulu planteloru. : BOTABtA, s. f., 1. arte de a face hote; 2. ofScina sau stâbilimentu unde 86 fkbrica sau se yendu bote, (vedi hota). BOTABIXJ, s. m., faber sau yendltor waphlonimy care scie face bote sau care vende hote^ (redi botă). ♦ BOTAURTT, s. m., (frâne, botauros, bos=:bou si tanrnstrtauf^, yedi în glos- sariu huga); specia de passere d'in ge- imlu erodiu sau ardea, numita asia d*in eaus'a potentei selle Toce. ♦ BOTELLtJ, s. m., boteling (demi- nutivu d*in botnlas; yedi in iglossariu hotu); matiu implutu cu carne tocata sau ea sânge, camatiu, si in speciale car- natiu grossu ca cellu ce porta numirea străina de ghtudenu sau inimirea indo- iosa de caitabosiu. BOTEZASE, botejm, vedî bapleeare, Icipteeu. BOTI^, s. f ., la macedoromâni cu a- cea-asi insemnare ca si butelia. ♦ BOTINA, s. f ., (franc, bottliie); caj- donu de pelle suptire cecopere petiorulu peifo la pulpa; de aci in genere pentru yeri-ce ddcionu de alta nmteria, care nu are tubulu asia de inaltu ca una cfobota, si in speciale ciobotella pentru femine sau pentru copii, (yedi in glossariu botu si €&ota). BOTIOCHINA, batire; yedi in glos- sariu. BOTISiORA, s. f., deminutiyu d'in hota. BOTISIORTI, 8. m., pL-c, deminutiyu d*in botu : eÅŸti ineo puisioru cu casiula batisioru, eÅŸti inco fora neci una espe- rientia, ca puii de passere ce nu au la* pedatu inco casiulu de la gura. BOTI0, boto$iu; yedi in glossariu. BOTOSTJ,-a, adj., ma^no rostro, rictii BOU. 241 Tel ore praditns; protermsy petnlans; 1. care are unu mare botu sau gura : botO' stdu asifhu; ar fi formosa acesta muiere, deeo vi ar fi prea botosa; 2. metaforice, fora rosine, pucinu modestu, insoleiite : tu, botosule, se taci, candu vorbescu eu. * BOTEONATU, S. m., botronatum; specia de omamentu de peru, la muierii in forma de unu bdru. * BOTROSU,-a, si bqtruosu,^, adj., botrosus si botruosns; 1. plenu, de fto^ri, incarcatu cu mulÅ£i botri; 2. forma de botru. * BOTRTJ, s. m., pl,-<, botma si bo- tr js^ (pdtpt)^); 1. strugure, una ciorchina de strugure; 2. diyerse lucruri ce pre- senta form'a unei ciorchina de strugure. * BOTRYTE, s. f., botryiteg si bo- trj itis (potpoCtif]^ si poTpo(ttc;.ital. botrlte, franc, botr jte); 1. specia de cadmia ce se prende, in forma de botri,/pte bolt'a cOp- torieloru de topitu tnetalle; 2. specia de nestiiiiata de colore fusca, asseminea cu a strugurelui candu da in coptu. * BOTKTTICU,-a, adj., ce se tine de boiryte, ce are forma de botryte : arame botrytica. ^ . ^ BOTU, s. )!n., yedi in glossariu. BOU, s. m., bos (Po6c; ital. boye si bue, franc, bceaf^ proy. buen si bon, is- pan. bnei si boy, port. boj); 1. in intel- lessu scientificu, genu de catrupedi ru- mîgatorie, cu unghi'a petioreloru bifur- cată si cu come secce si netede, cari se destingu de celle alte generi de acea-asi familia, cumu capre, oui, antilopi, etc., pxin membre scurte si robuste, prin unu guttu ÅŸub care spendura una pelle molie numita talariu sau bărbia, prin come ce se* incurba mai antaniu in diosu si in a- fora, apoi in susn si in intru; in acestu intellessu, ca genu, bou se appleca la tote speciele in numera de patru : tauru, bu- baiu sau bibolu, etc, pre candu in intel- lessulu yulgariu se applica nnmâi la taU" ndu castratu; 2. in intellessu commune si restrinsu, taum castratu si dome- sticitu, animale de jugu si macellaria : a) proprie : carnea de bou este unulu dHn celle mai bone alimente; boulu este ufia Sin pecurile celle mai utili omului; boulu se appera cu cande; lenÅ£ii boi stau 16 242 BOU. Prebatutura, rumegandu; turma de hoi, ^oi demacettaria, etc, proverb. : mai bene acumu unu au de câtu la annuh unuj^ou, mai bene puciim si certa de câtu mullu sî iucertn; lapte de &ou=ce nu essiste : nu ti place laptele[de vacca, vreicwnuva lapte debouP-'b) metaforice, applecatu : a) la certe plante sau animali^ ce au qarac- terie analogice cu unele d'in caracte- riele boului : bou ^^ioftcusbisonte; bou marinu =;: bau de mare == hippopotamUf foca, etc, boi fo$6Ui:=zhoi petrificati ce s'au aflaÅ£ii in senulu psunentului si cari daco nu su identici, sunt inse forte appropiati de «speciele boului de a-^ stadi; botdu Domntdui^zbotdu lui Dom' nedieuzzîeMihsLTis unctue&alui Linneu (pre câtu ne adducemu noi amente d'in celle audite d'm gur'a p6porului, boulu lui Domnedieu este unu insectu cu ari- pîorele pestritiate cu picatelle roÅŸii si negre, căruia, deco nu ne insella memo- rfa, se dâ si mai desu minoiele de vacc'a lui Domnedieu; de altamentrele e certu, co boulu lui Domnedieu, are si intelles- sulu morale, de care e vorbea la uriha- toriuluS); ochitdubotduizzhuphthBlmufikf eampanulaperfioifolia lui Xinneti; planta a cărei flore e bene des voltata ca unu ochiu de bou; 6) ^pp1,ecatu la omu, bou se iea mai ram cu intellessulu de omu lăbo' riosu si patiente, care se injuga cu Iu- crulu, fia câtti de greu, si persiste a Iu duce la bonu capetu; cu multu mai desu se dice cu intellessulu reu de sttipidu, ignorante, grqssu de capu, etc, : ai, se vede, capu de bou^ co nu ti pote itdrâin eUu unu lucru cisiă de simplu si usioru de inteUessu; boule, asia ti am dissu eu se faci ? nu mai inteUessu, boule; de acf espressionea : boulu lui Domnedieu = stupidulu stupidiloru. ♦ BOU A, 8^ f., boa si bora, (itaL si franc, boa d*in bo8«boTis=bou); 1. fami- lia de reptili d'in ordinea serpiloru, no- miti asia cMaru pentru co sunt cei mai mari d'in ÅŸerpi, au ore-cumu statura de bou; d*in fericire inse ei n*au dentii ve-, ninosi, cari carecterisa pre alÅ£i ÅŸerpi, d^ro au vertebre mai multe de câtu alte reptili, siisicesta impregiurare esplicapo- terea de compressione, facilitatea cu care BOU. aceÅŸti ÅŸerpi se suiu pre arbori; sunt ÅŸerpi de acesta familia lungi de 10 metre si grossi câtu unu onro; ei de lupta cu celle mai potenÅ£i animali, attacandu si invin- gundu cluaru lei si tigri; ascunÅŸi in erba desa si mare sau in caverne, ei aÅŸtepta cu patientia pred'a, si, comu acăsta-a le vine la îndemâna, se rapedu asuprea ei cu velocitatea unei sag^tta, urmarind'oa cu furia, deco se intempla se le scape la antaniulu assaltu; cumu appuca pred% se incollace&^u in giurulu ei si ua stringu asia -de tare, iu câtu paralysata de una data ai lipsita de sufflare, romane im- mobile de spaima; indata sufQarea ve- ninata a serpelui infecta aerulu peno la mari distantie; immens'a* lui gui'a vprae balle putorose^ si victim'a iu acesta at- mosfera pestifera se asfissiedia; reptilea flamundasf^rema atunci pred'a de arbori sau petroie appropiate, ua pisedia si ua : face una coca, udand'uacu licidulu puto- rosu allu stomacului seu; d6co animalele este micu, &ou'a''n'are lipse se desfasciuri) atât'apotere, ci ringhite viu; numai candu !^red\a este mare, atunci bou'a, dupo tote . uptele si laborile mai susu eapuse, des- chide eoorm'a sea gura, inghite ^iume- Å£aÅ£e d'iu victima, si aÅŸtepta se ua digera in parte inainte de a inghitf si restulu; d^ro dtfpp manÅ£are ingreunatu forte^ si perde agilitatea si se affunda intr'unu sonmu de digestione ce dura une ori mai multe lune, si d'in care esse, ca se reîn- cepă acelle-as^ lupte; — bou'a si scamIM^ ca si alÅ£i ÅŸerpi, pellea pre fia**care annu, si acesta pelle,.,mai vertosu a bouei de- vinatoria, se caută forte multu, mai allessu de Americanii indigeni si de Negri , cari adora acestu serpe ; — fa- miU'a boudoru se împarte iu oiuci tri- buri, cari se destingu dupo scam^e sau soldii capului : antaniulu tribu coprende acelle boue, ce au la capu scame as- semini cu celle de pre restulu corpului, cumu : bou'a constrictoria, bou'a devi-^ notoria, etc; in allu doile tribu intra boueh ce la capu au scame mai late de câtu pre corpu, cumu : bou'a murivorci, bou'a lateristriga, etc.; bouele d'in allu treUe tribu aU scamele de pre falei c(mi- cave, ctimu : bou'a anullata; bouele d*in BOU. alia patrule tribu se destingu prin una gropitia longitudinale de asupr'a ochiu- lui, eumu : bou^a inflorata; in fine allu eincile tribu coprende acelle boue ee au Ia capu scame menunte si carinate, cumn sn bouele de Indi*a : bou*a ca- rinaia, bou' a ocelhxta, bou' a viperinata; — bouele se afla in Asi'a, in Afric^a si in Americ*a; -— 2. specia de serpe de apa, cui se crede co place laptele de Vac- ca; — S. versatu micu; spuditura roÅŸia, pentru care se crede a fl bona balleg'a de vacca, precumu pentru versatulu cella mare este bona vaccin'a tradsa totu de la vacca; 4. inflatura de petiore, provenita d'in multu ambletu; 5. morbu, de care sufferu boii si vaccele; 6. legă- tura de guttu lunga si rotonda, făcuta d*in pelle eupemlu ei, ce feminele porta in tempu de ierna , numita asia pentru co semena in forma ou unu serpe iboua âe vulpe f boua de ermina. ♦BOUABE, V., boare si borarez: (po&v); a sberă tare ca boulu sau tau- ralu, si de aci in genere : a mugi; a ur^ la; a bubuit a resunâ tarCy etc.: de stri* gări bouau coUinele resunandu infrico- siatu ; — in locu de boare sau borâre se dice in lat. si beere sau borere , de unde si nlju nostru boire , si cu o intu- nerecatu in u : buire, buetu, etc, care se aude maî desu duplicatu : bubuire, biibuetu^ (vedi inse si 1. bu): BOUABfiSSA, s. U femina ce custo^ desce boi; muiere a unui bouariu. BOtJARin, adj. s., boarius, bubnl- eigy pastor boarlus; l.caadiectivu, re- lativii la boi : staulu &otiarîf4^=sÅ£aulu de boi, plcUia ^eiina=platia unde se vendu si cumpera boi; 2. ca substantiva persionale, cellu ce custodesce boi, pă- storia de bdi , in acea-asi insemtiare ca si vaccariu, BOUÃŽiSTBU,-a, (pronuntiatu în mul- te locuri ca buiestru); vedi buiestru in j^ossariu. BOULEANU si boureanu, s. m.; bu- ealQs; deminutivu d*in deminntivulu bouru, (vedi bouru si bourellu). BOXIBELLU, s. m., bucnlus, eochlea; deminutivu d'in'deminutivulu bouru : 1. proprie : menati, tnenati arabrulu cu BOV. 243 doisprediece bourelli in coda codalbellii 2. metaforice , limace sau melcu, (vedi bouru si boutiu). BOURIANU, s. m , vedi botdeanu. BOtJRTJ, s. m., biicnlii8(d'in una for- ma latina bovolus» deminutivu d'inbos- bov!»=bou), si prin Urmare proprie : bou micutellu, inse cu acesta însemnare noi nu Iu connoscemu neci d'in- iesse neci d*în audîte; ÃŽnsemnarea cu care occunre in cârti sî in gur'a poporului este meta*- forica , adeco cea de imagine de boui si in speciale 4 imagine de capu de bou, mareea Moldaviei; — asia d^ro insem-' narea de bou selbatitu^iiikTmj data in dictionariulu de Buda , cumu sî etjmo- logi'a de bou-uru, contractu bouru, ore- cumu b98*iini8^ cu greu se pote ad- mitte; certu e co din demîhutivnhi bouru au essitu alte doue forme de de- . minutivu : bourellu si bouriahu, acestU din urma tra^sformatu in pronunti'a de prfe alocurea in boideanu, ca Bipro^ curianu in porcuHanHj (vedi deminutivu si litter'a L si B) (vedi si boutiu). BOTJTIU, s. m., Hoenlas; deminutivu d'in bou; — d'in celle patru forme de deminutivu : bou-ru, bou^r^ellu, bou^'- ianu sau Jott-Z-wjww, sî bou-tiu , trasse d'in acellu-asi cuventu bou, (^ea d-anta- niu bou-ru , ca cea mai antica si ttai classîca, s'a appiecatu la unu conceptu speciale sî nobile, marc'a urtei terre ro- mâne; celle alte doue, bourellu sî io«- rianu, ca provenite d'in classiculu6o<*rw, espremu nuantie de gratia, de cari pare lipsita cea de a patr'ia- forma boutiu,' (vedi inse si artîcL deminutivu). BOVIANU (pronuntiatu pfe alocu- rea si : boghianu, bouianu)^ d'in una for- ma (borlanus), e proprie unu adiectîvu, care , ca trassu d'in 6otnl=:bore=boti cu sruflBssulu anu sau ianu, (vedi suffissu owî*)^ însemna cellu dssitu d'in bou; d6ro . cu acesta însemnare de adîectiviu nti scimu se se dica pre undeva , ci numai'' cu cea de substantivu, ca nume propriu de bou : cea, Bpianu; aisu, Joianu, (in acesta forma si cu acestu intellessU cu*- ventulu pastredia analogi'a , cea â„¢aî ; strinsa cu numenile patronyraice in ianU, cari adiective in origine se ieu astadi Ui BBA. mai multu ca substantive : Petrianuz^ fiialu liii Petru, etc). * B0VICIDHJ,8. m.,lKOTicldiuiii(bog. ^ri8=bou si e»d6re=uccidere); occi- dere de bau sau de bai; sacrificii^ de boi. * BOVICIDU, s. adj., boTicîda, (vedi havicidiu): care uccide bai. * BOVILE si * BOyiLLU,-a, adj., boTilIs-bOTile si boTlUnsi 1. ca adj., de bau, ce se tiue de baui turmabavUla;2. ca substantivu femininu, bavUe si baviUa (subintelle- gundu incapere), staulu de bai sau de yacce. * BOVINU,-a, adj,, borinas; de bau: itercu bavinuzsisAeTcn de bou, yitia ba^ pina forte bana. . * BBABEU si brabiu, s. m«, brabenin si brabIiim=r(PpaPst6v); premiu de lupta, premiu de onore ce da cellui ce essiea triumfatoriu d'in uiia lupta, ^vedi si brabeulu). .D'in acea-asi radecma d'in care a essitu broibeUf brabiu, braviu, se pare a fi provenitu si bravu, tiăy. brava, care figuredia in tote limbele moderne. ♦BRABEUTU, s. m., brftbeata = Åžpa^eon^c; cellu insarcinatu, la greci, a ordini si înspectâ jocurile de lupta si a dederne premiele destinate invingutori- loru in acelle lupte ; numerulu brabeu^ iUaru nu er& âssu; de regula se da la stjrie pena la naUe membri acesta sar- cina, care erd a>sid de anarata, in câtu ii regii ambiÅ£iona de aua porta. BfiABIU, s. m., vedi brabeu. * BBAOA, s. f., braea, (d*in care Ia noi cuventele . popularie : brac-^are sau compusu imrbrac-are, brac-ina, brac-i- nariu, brac-tUe, etc.; cuventulii se afla nu numai in tote celle alte limbe sorori, dv=::braciu si xsÅ£ aXi^=:capu) ; cu brade sau ramure la rcapu, applecatu in speciale, ca subst. femin. plur. : brachio* cefale, la una classe de cefahfare cu ca- pulu munitu de patru sau cinci parechie de cor^utie conice. * BRACfflOCEPHAIiICUsiJracAÃŽQ- cefaiicu,'a, adj., (franc brachioe^pha- ligae), care se tine de braciu si de capu : arteria brachiacefalica. * BRACHIONCOSE, e. f., (franc bra- cbioueose^ d'in ppaxCa)y=:brâciusi SÅ£xo)- at<;=:inflare) ; asia se chiama in medi- cina, una genu de inflatura la braciu. * BRACmOPITHECIÃŽ si brachiapi- tecUf-a, adj., (franc brachiopith^qu^ d*in ppaxl(ovz=braciu si irt^xo^^^mimutia); proprie, cu brade de mimutia, si de aci, ca substantivu, brachiapitecu, nume datu unui genu de animali, cari au intre alte caracterie communi si membre anteriori forte lunge ca alle mimutieloru. •* BBACHIOPODU,-a, adj., (franc brachiopode^ d*in ^pa/icov^braciu si BRjL ico6<;-îro86<;=petioru); vorbindu de mol- lasce cu ghioce bivalve, cari au doue • bracie carnose formate d'in numerose flre ce se potu in^ende si stringe ; de acf , ca sabstantivn plur. : hrachiqpode, familia de mollusce cari/ in locude petiore, au doue bracie carnose estensibili, ♦ BBACHIOPTERU,-a, adj., (franc. Vraehiopt^re^ d'in ppax^a>vr=braclu si «t5pdvc=aripa) ; cu aripa sau aripiore in forma pe In-cu^u; de ac|, ca substant. plur : brachioptere, familia depeÅŸei cari au aripiorele de Ia peptu pediculate. ♦ BBACfflOSTOMU,-a, adj., (firanc. braohtostome, d'in ^paxl<âv=braciu si (jT6(ta=gura) ; cu bracie la gura, vor- bindu de animali a caroru gura este ar- mata cu nesce fire, ce servu ia prensu ea si braciele; de acf, ca substant. plur. : brachiostome, ordine d*in classea poly- piloru, in care se coprendu polypii ce au gur*a armata cu assemeni bracie. ♦ BRACmOTOMiA, s.f., (franc, bra- ehiotorote^ d*in Ppa/Ccoy^rbraciu si to[ii^ =taiare); ca terminu de anatomia sau de chirurgia, arte de a amputa unu bra- cio; operationea amputarei bra^=: ungUa) ; proprie, cu unghie scurte, si de acf : 1. genu de passeri d*in subfa^ mili'a alaudineeloru; 2. genu de insecte coleoptere tetramere, d'in famili'a cur- culionidiloru. * BRACHTASPISTU,-a, adj., (franc, brachjraspi^te d'in ^pa^^c^^scurtu si aomaT($Å£=:scutatu) ; cu scutu angustu; de acf, ca substantivu, brachyaspistu^ genu de insecte coleoptere tetramere d'in famili'a curculionidiloru. *BRAOHYBEMU,-a,adj.,(franc.brap chjrb^me d'in ^pa^âc^scurtu si pi}(ta= passu); cu passu scortu; de acf ca sub- stantivu; brachybemu^ genu de insecte coleoptere tetramere d*in famili'a cur- culionidiloru. * BBACHYCARPU,-a, adj., (franc, brachyearpe, dMn ppax6rachy$yllahu ; in spe- ciale, applecatu la unu petioru anticu, compusu d'in trei syllabe scurte, numitu pentru acesta-a trUyrachu. BRACIA, vedi si IracUia. * BRACIALE, adj., brachialis;,atten- gutoriu;de braciu : osse braciali, (vedi si urmatoriulu braciare), BRACIARE, (oi pronuntiatu ca ti : bratiare), s. f*, braebiale (acellu-asi, prin strămutarea Iui Z in r ^ cu adiectivulu braciale; vedi littera l si suffissu aie ; numai co s'a luatu cu intellessu de sub- stantivu femininu, cumu sub form'a de neutru se iea si latinesculu braobiale d'in adiectivulu braohialis); ornamenta de forma anuUaria ce porta feminele la braciu : braciare ăe auru; braciarile celle mai eleganÅ£i suntu de auru adamate cu nestimate; nu mai pudnu eleganÅ£i sunt braciarile de coraUu; fetele inse d'inpo^ jporu porta braciari de vitru si de moT" gelle; — acestu ornamentu se connosce d'in cea mai inalta anticitate : la stră- bunii Romani portau ^ractan nu numai muierile, ci si bărbaÅ£ii; feteloru inse nu eră permissu se porte bi-aciari; curiosu e co form'a cea mai ordinaria, sub care se produce astadi bradarea, erâ toÅ£u de una data cea mai plăcuta si vechiloru Ro- mani, si mai vertosu vechiloru Greci, a- deco forma 'de serpe incoUacitu, ce siim- bucca sau musca coda, (vedi braciu). BRACIARELLA, s. f., deminutivu d'in braciare. mk. BBAGIABIA, s. f., si BBACIARIU, 8. m., pl.-6/de aeea- id insenmare cu braciare. BBACIABULIA, (cu l moiatu : bro- ciarma) si BRACIABUTIA, s. f., d6minutiTu d'iu braeiare, braeiare mica.. BRACILIA, (ci, pastredia; sonuln seu, 8i prin moiarea kd l, oaTentulu se aude pr6 a locurea : bracna)^ s. f., soma» oia* talBB, toaeitoi eingutore augusta, cor- dea; cea ce incinge cineva peste medilocu, pre d'itaaiiîte, fota^ (yedi si braima). BBAGILLA, s. f., ioaal% eingHlui, braelle; de ordinariu in plurariu, bracille, specia de eingutore angusta tessuta d'in lâna, iDfloratacu flori d'inacea-asi mate- riasaneafloridemargelle^diB fluturi, etc., ce se porta de ordinariu pre alta ein- gutore mai latanumitabrănu;— ^ac^Sa, ca si precedentele bracUia au essitu d'in braca; pentru una mai aeciBrata des- tinctione a intelleasului loru^ se se reda celle espuse la ^rocma, BBACINA, s. f., 0lBirulniii^ femorâlla^ cingntoria;yestimentu de pandia, cu care se îmbracă petiorele; — cuvientulu vine d'in broda, ca AbrcoctUa, braciUa sau &ra- ciUe, eU cari se confunde, in intellessn, de orece cftte trelle aceste cuvente se ieau cu insemnarea de dnjw^e care ifîn^ &ra- ede, cu sengur'a diferenÅ£ia, co bradUa si ftraema sunt mai coniioscute si mai u- sitate in unele locuri, 6ro braeiUe in alte locuri; «pre a se fissă dâro bene intelles- sulu acestoru curente, se cere so dămu flăcăruia insemnarea indicata prin for- m'a sea ^:ainmaticale, asii in cfttu bra- dna, cafiimininu d*in unu adiectiru im- ^tnii, trassn d'in brocc^ se insemne ceva anaioeu eu braoele, si in speciale bra- cete de ^ancUa sau im^^, cuventu strainu de care amu scapi cu modolu acestu-^; bradUa si 2ira<^, ca demi- nitive d'in braca, se îndemne ^oce re- dosse la cea mai simpla espi:QS8ione, si a nume braciUa seseapplice sau la bră- cde de âiumetate, cumu su celle' de scal- dat^e, sau celle ce accopero numai partea fintetiore^sicrÅ£Muy de essempbi, pecUkasBXifoki; iitobraeiUe^i^ de diminntivu cea mai pronuntiata, la BBA. 247 intelessulu precisu de eingutore definitu mai 8U8U la articlulu conseoratu acestui cuventu; c&tu pentru ângutorea : odă, curea, etc., ce serve a tina bracde sau bradnelef adjunge cuventulu bradnatre sau bracmariu; appleeandu \n fine braca sau brace cu intellessulu precisu de j^on- ialoni tnai scmii si strimÅ£i laparteain- fericre, ito brocone^ sau braconiu cu intellessulu de jpan^oîofH hmgi, avenm espressioni curate, pentru mai multe for- me de vestimente d^ petioru, (vedi si bratay BBAGINABE, s. f., si . BBAGINABIU, s. m., pL^e; eingaloai braearom vel femermUanii lintas braeâ- •riun vel feneraliun; aoas flbalattria; • 1. bett'a superiore ^^^rdceloruy.brafiine" Icru ambraemihru; 2.acia, curea, ete., ce se baga pre gaur'a bettei braceloru sau bracineloru si care serve astringe pre medilocu acea bettâ, pentru ca brac^Ie sau bracinele se nb se lasse in diosu ; 3. acu cu care bracinariulu, in intelles- sulu -de sub 2, se introduce in bett'a braceloru sau bracineloru ; -^ proverb : deco te Une bradnariîUussdeep te ti»e c^r^a-z^eco ai coragiu. BBAOIONin, s. m., (cu n moiatu: bradoiu); augmentaJkivu d*in braciu* BBAOIOBTJr s. m., boradiloluin i de- minutivu d'in bradu. BRACI0Sn,-a {d pronuntiatu ea doue braddcre de fenu, etc. ' BBACIU (d pronuntiatu ca ti), s. m. . plur.-e> braehinniy laeertu^ «tnâ^ (a- cellu^asi culat.bra9liiBBi:=ppGCxittVyprin căderea aspiratei Ay care, in limVa no- . stra, ca si in cea italiana, a disparutu ~ regulatu d'in tote cuventele,' in cari ea se afla in latinesoe [vedi litteff*a O]; for-^ > mele acellui-^asi cuventâ in limbele ee- rori sunt : ital. jbraeolQ si braist» «ardin. bnsM^isp.bt«io$ portug. bra^o^provâm^ brâts/ vechiu franc, braee» nOu firanc. bras);«-m«(nbni aUn corpu}uix>menes6U I 1 1 248 BEA. BRA. care incepe de lâ umeru si se termina la .mana; acestu intelleasn larga are ouventalu atâtn in latih'a cfttu si in celle alte liinbe sorori cu a no&rtra;d^ro in latin'a are, oasf la noi, si intellessuln mai strimtu d& parie interiore a bro- €¥âm,tare se intende nmnai de la cotu peno la iHanOf pre ^candu partea eupe- fiore a aceUui^asi membhh ^^^ ^^ ^ tende numai de la umeru peno lacetu, se chiama proprie lacertnsi in limb*a italiana si francese, d'in contra, se iea bradu cu intellesâulu strimtn alin lati- nescului lacertoÅŸ =iparte superiore a braciului'de Ia umeru peno la cotu, âro partea inferiore de la cotu peno ]a mana se ^ cbiama ital. afetebraoeier^firanc. a- rant-bras; unu compusa analogu, ante- braeiuj pentru espressionea precisa, a partei superiore. a bracialui, amu pot^ si noi form& in limb'a nostra; de prefe- ritu inse e dassiculu {oe^tcslatia. la- eertnsi (redi Å£aceriu): I. proprie : omtdu are doue hracie,}>raciulu dereptu si &f a- oiidu siangu; braeiu venosu, bradu ner- vosfu^ hrojde camose si rotunde; brade suptiri;bradu armaiu;aredicây aintende, a desface, a stringe, a deăehide br adele; a lua, ă tine inbrăde; a partâin bracie; a avi in brade; a lud, tina, aoi pre brade ; — constriictionile cu in dicu mai multu de c&tu celle cu pre : a tini in brade, de essenq^lu, va se dica a Uni ceva sau pre dneva eu br adele bene strinse d inccUaeite in pregiu- rtdu acetlui ceva eau dneva, pre canda a tini pre brade inÅŸemna numai a tini asuprea braddoru fora a le stringe si incoUad in giurtdu obiectului tinutu; de acea-a constructionile cu în stint espres- sioni mai apte pentru insamnari precise, pre candu celle cu pre se appleca de'pre- f erentia la ÃŽnsemnări mai vage si meta- forice, despre cari va fi vorb'a mai la Talie : a avi pre brade ceva, sau pre d- neva, de essemplu, are nu numai ÃŽnsem- narea materiale de a tini aceUu obieetu asuprea braddoru, ci si in insenmarile ideali si metaforice de a fi ineardnatu cu acMu obieetu, a Vai)i in greutatea sea, etCM pre candu a avi in brade se dice, de regula , numai in ÃŽnsemnarea mti^^imiLmm* pr<^ria de a tini de fapta deva sau pre^ dneva in brade; — a appucd, a tini de bradu pre dneva, ca se Iu conducă, se Iu susÅ£ină, sau se Toppresca de a lawi; a lud de bradu, in acella-asi intellessu ca si a appuoă de brade, si prin urmare diferita de a luă la bradu, care va se dica : haluâ bradtdu cuiv€^ unei mu- iere, de essemplu, indemnude deferentîa sau de affeetione, ca se ua duca undeva: fratU luară la bradu pre sorori si essira la preambiare ; — inacestu Intellessu se dMM)^si add bradulu cuivay 2.» seappucd de hcpta : in fine luai pri adversariu la bradu, Iu strinsd bene. Iu redicai susu d Varruncai la pamentu; 3. cu obiecta reale de Inony a appucă d duce in bradu sau sub bradu : luă la bradu tote vesti" ^nentde d se dusse cu eUe; d6cb in ÃŽn- semnarea de sub 1 , se dice si a luă de bradu; acesta locutione nu itre inse si nu pote avâ ÃŽnsemnările locutionei a lud la bradu de sub 2, si 3.; cu acelle-asi differentie de intellessu se dice ^\ a duce de bradu, a ducela bradu, etc.; — U. me- taforice, bradu se ajtplicala concepte cari au cu acestu membru allu omului sau una relatione materiale de asse-. menare in foiîma sau una relatione mai ideale^ cumu cea de instrumentu, (iausa, etc.Å£ A) pentru obiecte ce stau in relatione materiale de assemenMre cu braciulu omului : 1. la animali, petiora d^inainte sau altu membru ce face una fuBctione analoga cu a bradului : 2^rncepte ce au cu braciutu, in intel- lessH propriu, una relatione ideale, cumu: 1. potere : braciulu lui Domnedieu ne va scapă ^ de aceÅŸti periculos inimici; brăciiâu ce ne appes^ deveni cellu mai potmte adjutariu aUu nostru; unu pre- $umtiosu,erou crede co nemica nupote resiste bradului s^ — in speciale po- tere fusica sau corporale : tare de braciu, imbeciUu de capu, si mai vertosu potere brutale si tyrannica : braciu de ferruYd, se^ dica in intellessu materiale : braciu plenu de nervu, 6to in intellessu ideale : mare tăria de caracteriu, volientia tare si nestrămutata, sau : essercitiu aspru ailu paterei de care despunc : asia me strinse gigantele in braciele seUe de ferru, in cătu audii ossele mi rupendu^se; numai unu braciu de ferru ar poÅ£i oppri si scote acesta natione d^in caUea perirei; sub bradtdu de ferru qilu tffrannuUui geme una lumeinirega; — de aci si . espressioni ca : a avi braciele legatezza avi manule legate^zd, nu avâ potere, a fi oppritu de oÅ£stacle materiali sau morali; a se ar- runcă in bracide cuivazztL se ă& in ma- nule lui, a se suppune bonei plăcere a lui, a cere protectionea lui; ă. barbatfa, co- ragiu, fortitudine : de braciulu lui Mi" chaiu aâjunsesse se tremure sultanii^ ca^ piianu bonu de hraciu si de men^z=capi- tanuanimosu si prudente; S.personacare locredia, care pote lucră; instrumentu de hcru : beVÃŽele privedia agricuUur^a de hradde, cari i sunt necessarie; mii d6 BBA. 349 ^ow^ ^wa brade stau parate se ne appere; mii de brade stau fora lucru; — de aci proverb: a stă sau sede cu bradele incruddate^za sedi cu manule in 5enu=:a nu lucră ne- mica; a A bradidu dereptu aUu ctat;a= a fi man'a derepta a cuiva, 2l fi persoQ*a cu care se serve cineva buccurosu la tote afacerile selle, fora care cineva nu pote; in acestu intellessu se dice cbiaru si de lucruri : spafa e hradulu dereptu allu luptatoritdui ; dâro cu multu mai desu si mai bene se dice in acestu intellessu : ,man* a derepta, (vedi mana); 4. senti- mentu de doiosia, de favore si bona vo- lientia», de indorare, etc. : a tine sau portă predneva in brade sau pre brade nu va se dica numai a Iu. duce in brade, in însemnarea materiale de sub I, ci si : a Iu tracta cu cea mai mare staffectuosa amare : nu poÅ£i dice co eÅŸti reu la mene, candu eu te Å£inu si te portu pre brade capre unu copUlu aUumeu;— in spe- ciale a portă pre brade va se dica si a manifestă cuiva sentimente de admiro" tione si de entusiasmu pentru vre Una fapta mare si sÅ£rcdudta : hietU omeni scăpaÅ£i de una certa morte, cu strigări de buccurlaportau pre brade pre libera" toriulu loru; — cu brade deschise are nu numai însemnarea materiale de sub I, adeco de brade in addeveru intense, ci" si mai vertosu însemnarea morale de : cu cea mai mare plăcere, cu cdlu m^i mare doru, cu estrema indulgmÅ£ia, etc. a aÅŸteptă cu bradele deschise, a primi cu bradele deschise, tatalu cerescu pri' mesce in imperativa sea cu bradele deS" (jiiseprepeecatosulu ce lassa ccilea pec" catului; — prin acestea se esplica si aÅ£te insemuari speciale ce are locutionea : a tini in brade, adeco însemnarea de a fi patrinu sau patente suffletescu auiva, de a Iu tini in brade laiattÅ£jeu. , * BBACONE si hraconiu, s. m-i Ion- g» brac»; ital, bracone; veÅŸtimentu cu care se incalcia sedutulu si membrele, inferiori sau petiorele, peno la cale&nie, pantaloni lungi peno la ^^Icftniele pe- tioreloru, (vedi braca si hrdcina). * BRACTEA, s. f., braetea, (îtal. brat- tea» franc, braot^e); 1. foia sUptîre de metallu, si mai vertosu de metallu pre- 250 BBA. tiosu : CH bradce de auru se suffla muUe vased^ argentu; de acf metaforice, spleq- dore, ai mai Tertosu splendore amma- gitoria, care pote bate Ia ochi, d^ro care tin are nemica reale si 8olidu in sone; 2. aÅ£^lecatu la plante : a) fntndisiore ce insocegcu florile si cari differu de celle alte fhmdie, pentru cosnntsi mal mice, b! de alta forma si de alta colore; b) fi-un- die ce infasciora una flore ca nesce scame san soldi. ♦BRAGTEÂRIU, s. adj., bractearlng; 1 . ca adiectiyir, care e relativa la brodea, care semena cu bracte'a; 2. ca substan- tiva, fabricante de brqtctee. * BBACTEATORIU, s. m., braotea- toT; care fabric^ bractee sau suffla cu bractea, (vedi si bradetxtu), * BRAOTEATU, adj. part., bractea- tas; 1. sufflatu (5u h^adee i^ auru : tor blaiu bradeatu, seUe bradeate; % de acf metaforice : a) splendida, formosu, au- rîtu : espressioni bradeate; b) namai pre d^in afora splendidu, mentionosu; am- magitorîa : bani bradeati, fericire braC" teata, (vedi bÅ£' adea) . * BRACTEÃŽPERU,-a, adj., franc, bm- et^Å£făre; care portă bradee, (vedi brodea si ferere). * BRACTE!rPORMD,-a, adj., (franc. bract^ifonne) ; care are forma de bro- deoy voi*bindn mai vertosu de otgane ve- getali ca foie assemini cu una bractea, (vedi brodea sî forma). * BRACTEOLA, s. f.,braoteola, (itil. brattcola^ franc, bract^ole); deminativa d'in brodea, bractea nrica si forte sap- tire : 1. fiendu vorb'a de brodea de me- talla, si mâi vertosa de metallu pretiosu, de auru, etc.; 2. fienda vorb*a de plante, frundisiora ce se nasce la petiorulu anei flore saa immediatu sab dens'a. * BRACTEOi:iA]Snj,-a, adj., (franc, bractăolalre); Ce se refere la bradeola. *6RACTE0LATU-a,adj.part. (franc, bracteolâ); munitu cu bradeoU : plofUe bradeolate. BBADU, vedi in glossariu. â– ^ BRADTBATII,-a,adj., (franc, tra- dybat^, d'in PpaS6(;=iiicetu , lenta si ^otT&tVnâmblare); care ambla incetu, si de ac{ ca sabstantivu, bradt/batu, genu BBA. de coleoptere tetramere, d*in famili'a curcalionidilQra. * BRADYPERSiA, s. f., (franc, bra- djrp^psle, d*in ÅžpaS&c^lentu ei icâ^= cocere sau digerere); ca termina de m^ dicina, digestione lenta, morbu saa mai bene synaptoma de gravi desordiai in e- conomi*a vitale. *BRADTPODU,-a, adj ., (fi-anc. bm^y - pode. d*in ppa96<;:=leata si ^6<;-^iro8dc =petiora); lenta depetioru,carejambla forte incetu, si de acf ca substantiva, bradipodUf.gmn de mammifere. BRANARIU, s. m., sonariasi care face brane, (vedi bronu). BRANOA, s. f ., pes, mânos, b^achiom, ungnls f ictns, erystpelafiy (in alte limbe sorori : ital. ispan. ' portag. brânca =: brânca, mediu latin. braBca=:branca si ramura; provenc. braÅ£iea si mase. brane = brânca si ramura, franc, branebe = ramară); — intellessalu cella mai ordi^ariu alia cuventalai este cella de memhru de animode, cu care acestu-a se serve a amhlă sau a appudâ, si mai ver* tosu, estrpmtateaunuiossemineamem^ bru : mana, petioru, braclu, anghia, ghia* ra, etc. : 1. la bestie petioru, mai vertosu petiorulu d'inainte, si in particalaria, e- stremitateaacestaipetiora:unghia,ghia- ra, etc., cari serva bestielora in locu de mana, precumapetiorolu d'inainte insasi le serve de braciu : branc^o catusiei, tatu- s^ia vostroereuinveHata, co sibogabotulu si brofhcele, unde nu s^ar cade se le bage; branc'o ursului este cu mtdtu moi mare de cătu a tânelui; lupulu stă pre bronce si se uită la noi; vulpea se appropiă ^H- cdu pre bronce de găinăria; brosÅ£de au patru bronce, etc; — metaforice : brmifa ursului, planta care si in latinitatea me- dia se chiama brânca iirstna si in ital. brânca orsina^ lycopodtnm clavatnm saa herablenm sphoiÅ£dyliam loi lÂnneu; • — 2. la orna, braciu, mana : copîUii ornbla in bronce; oamSld inpotrubrance:^:2L ain- blâ ca bestiele si pre petiore si pre mane ; asepune,astă, o seââ pre bronce; o cade inbrance;odăinbronce^a cad^ih bran- ce; a ăâpre bronce, ca intransitivaj cu a- cella-asiintellessa,'ca slodâin bronce, d^ro si cu intellessulu mai ideale de a BBA. . mi mai poiSy a codi ca deseccatu de po- teri : caii noÅŸtri au daJtu pre brance; de nndtu lucru cu care m'am incarcatu, am datupre brancfi; 6ro ca transitivu a dd pre brance pre cinctw^ra Iu rupe cu fa- tie*a, a rinvinge ^ Vam fatigatu asia ie tare, incătu Vam datupre brance pen- tru inddungu tempu; — applecatu si Ia bestie : mi a datu boii pre brance; ba chiaru si Ia lucruri cu iutellessulu mai generale de a derimă, a dă diosu : a dă una casa pre brance, si anii, prin una metafora mai potente, in brance si pre 5ran{^4uanduuna însemnare adverbiale aprope synonyma cu diosu, se appieca la lucruri lipsite de brance ca si la celle ce au brance : cas^a sta se cada pre brance; — o da brance cuivazizB, l'im- pinge cu branc^a, a Iu respinge, a i'face yentu cu man*a, ca se se departedie sau se cadia ; — in acestu intellessu brance sau brand se aude si ca unu substantivu masculinu, unu branf^ : mi a datu unu brand de am cadutu in ncts u; i6ro as- semenea espressione, fora analogia in limba, este. unu solecismu inadmissi- bfle, si ar caută se se dica unu brandu^ formatu dupo acea-asi analogia dUn brand, ca si unu dedu d*in d^d, cu tote co noi credemu co brandu este unu sub- stantivu masculinu essitu d'in acea-asi radecina cu hradu, ca ÅŸi brânca, si d'in care femininulu brandă a datu de a de« reptulu franc, brjrache, precumu Ia fe- mininulu brânca ar correspunde unu masculinu brancu, ce se si afla in pro- venc. branc; — brânca in fine applecatu Ia omu cu intellessulu de mana se iea mai muitu sau mai pucinu cti intellessu despretiativu, cumu 9*a Å£otutn vedâ d'in celle peno acf citate, si cumu se pote vedâ si mai bene d*in urmatoriele : nu ti bagă branc'a acoîlo, co ti ua rupu ; a da cuiva, unui copiUu, peste brancezz:2k lulovf preste maiie; scapi tote ce ti dau m mana, ca cumu ti ar fi, bran(fa mor- ta, etc. ; 3. inflatura ce se produce Ia *guttu sau Ia capu : angina sau cancru b gutlu, eresypelate la capu sau M- ca, etc. (Cumu co brânca este, de si nu se afla in latinitatea classica, unu cu- yentu de curata romanitate, nu mai in- BRA. 251 cape indoientia, de orece cuventulu se afla in tote Umbele romanice; ellu e,de certu, unulu d'in acelle . numerose cu- vente alle limbei rustice; mai greu ar fi de determinatu, deco in celle doue in- semnari alle selle, in apparentia asii de disparate, adeco in insenmarea de bra- du si cea de inflatura, ciiyentulu se re- fere Ia un 'a si acea-asi radecina ; d^o cercămu a esplecă intellessulu de hiflch tura allu cuventului brânca prin grec. Pp*TX^' Pp^^TX^ i^^ ^ brancJm]; prin aoesta*a nu inaintămu cu neci unu passu spre deslegarea cestionei; sengurulu lu- cru ce resulta d'in assemenea compar{u*e a cuventului romanicu cu celhi grecef- scu, este co grecescele PpdtÅ¢X^a, pp^f^oc, pp6'fxo<î> ?P^TX}^* Ppax^wv, ca si romani- cele btancatbrancu, brandu, bradu, etc., păru a se referi Ia una si acea-asi rade- cina; basandu-se cineva pre acesta im- pregiUrare, pote afflrmâ cu mare proba- bilitate, co brâncă s*a potutu appiecâ Ia ÃŽnsemnarea de' unu morbuce consiste in inflammatione si inflatura, cumu si medicii au applecatu Ia unu morbu a- nalogu cuventulu bronchite, trassu d*in Jr(mcÂtt=pp<5'fxoCî [vedi bronchitej). * 3RANCHIA, s. f., luatu de^egula in pi. branchie, branchi» (Pporxta), or- ganu respiratoriu Ia animalile ce potu respiră numai in apa, cumu pescii, cru- stace'ele si cea mai mare parte de mol- lusce. ♦ BBANCHTALE, adj., (branoblalts), attengutoriu de branchie. ♦BRANCHU, s. m., branchng (=Pp4Y- Xo<;); gutturaiu, inflammatione Ia gut- fii, etc. BBANCIRE,^e^cu, v., impellere, p«l- sare^proflfgare; a(2d 5ranc6 cuiva, a Tim- pinge cu manele, ca se se dee in lăture case se departedie sau se cada : ce meim- brancesjd asia; a se brand:=:a si dă brance unulu altuia;---WL2^\ desu se aude ca compusu cu in : im-brandre, (vedi brânca). BBANCITUBÂ, s. f., pnlsng, îctBs; actione de a]] dă brance, de a brand : abia cu brandture violente Vam potutu duce peno ^ollo ; — mai desu ca conÅ£- pusu cu m ; imbranciturqk. 252 BRA. BBANCITJ, J3. m., icins^ pnlsngi (yedi brânca). BRANCONE si tranconiu (prin mo- i^-rea Iui n : brancoiu)^ s. m., augmen- tativii d*in brânca ; compara ital. bran- eone« . BBANCOSn,-a^aâj., erystipelate la* borans; cellu ce suffere de brânca^ in intellessulu citvehtuloi de sub 3. . BRANCUTIA, 8, f., (ital. brancnccia); denoLÃŽnptivu d'in brânca : brosc' a are pa- tru brancutie. BRANDIA, brandiaria, etc; vedi brendiăy brendiariă; etc. , BRANDDSIA (in locu de branducia, si ace^ta-a in locu de blanduda ; vedi blandu)^ 1. una planta ce appare cu an- taniele dille de primavera, primala, ga- lanthus niraliS) Icolobinm autumnale : cks dHn antaniele diUe aUe primave^ jrei^ cumu se redica neu^a^ copilUi satea- niloru eÅŸsu in cete pre campulu ce in- c^e a inverdi, ca se sape si se adune brandusie; 2. nume pfopriu de femina : mamm'a JBrandusî'a, ddro mai vertosu de vacca : ^randusi^a nosira s*a ster- pitu in annulu acestu-a. BRANETIU (prin strămutarea lui r d'in locu pre a locurea si barnetiu), si BR ANISIORTJ (pre a locurea, prin strămutarea lui r d'in locu si bamisioru), ^ m., pl.-^i clngulum femoralium vel bra- Goram ; deminutivu d'in brânu, cu in* semnarea speciale de aciajcurea^fasciord de pandiă sau pannura, care se baga in bett'a braceloru, bracineloru, etc, si care inpinsa preste medilocu face ca acelle vestimente se nti se lasse in diosu ; — cuventulu prin urmare este synonymu cu bracinariu , de ore ce in unele locuri se aude cu acellu-asi intellessu bracinare sau bracinariu^ 6to in altele branetiu sau branisioru; de alta parte 6ran6^m si branisioru differu in- tru at&tu, intru o&tu branetiu se applica numai la cingutorea de brace si bracine, pre candu branisioru se dice, cu intel- lessu de deminutivu allu lui brânu, si in alte înseninări alle acestui cuventu, (vedi brânu). BRANIT (cu n moiatu : brâu, ca si grâu in locu de grânu, frâu in locu de BRA. frenu; inse la plurariu pretotendenea si constante cu n ; brâne, ca si grâne, frine); s. m., zona^ clngulnm, baltens^ torvs^ corona; (nu d'in fr&nu, ci d'in ac^a-asi fontana cu ital. brano=::buccâta, si in speciale buccata sati fascia de pannura sau de pandia, de imde si 8branare= allu nostru t^5&ranare=sfasciar6, si cu mediu latin, bt^ndeumzupandia de in- fascioraÅŸu relicele santiloru, si in genere fascia de pandia sau de materia, etc.; Isidoru, in glossele selle, inco da cuven- tulu prandeum cu esplecarea de soaa- rnm gennsrzgenu de cingutori, si cu a- cellu-asi intellessu occurre cuventulu si la scriptori greci d'in evulu mediu sub form'a TcpdvScov); 1. cingutoremai multu sau mai pucinu lata, cu care se incinge si se coprende mediloculu : toÅ£i terranU si terranele Bomâne porta brane de lâna preste medilocu; aceste brane Å£inu s^o- maculu caldu si scutescu de taiature de pântece si de doreri de medilocu; branele terraniloru noÅŸtri sunt de regtda colo^ rate : roÅŸii, verdi, purpurie, negre, etc.; raru terranu vei vede porfandu branu albu; dHn contra in Turcea cei mai muUi porta brane fllbe, pentru co brane roÅŸie, si tnai allessu verdi,nu e iertatu veri-cui se porte; pretdii noÅŸtri porta peno astădi si prin cetati brane de metasse si alte stofe pretiose; in tempurele mcii vechie Dom" nulu si bdariiportau brane de celle mai pretiose stofe; se porta si brane de pelle, cari se numesdu in speciale cimerie, ser* parie, etc; — 2. meWorice : a) fascia sau verga ce se trage pre parrete de colore differita de cea fundamentale : terranele Române tragu brane roÅŸie, negre, alba- stre, etc, pre marginea superiore sau inferiore a pareÅ£Uoru spoiÅ£i cu alhu; i) toru, corona sau ornamentu proemi- nente, care se face pre margiil^a supe- riore sau inferiore a paretiloru, sau care incinge una columna spre base sau spre capetellu : mai multe brane indngu cO' lummn'a aprope de capetellu; c) jocu saa saltatu plenu de vivacitate, asiî numitu, - pentru co cei ce Iu joca se Å£inu de brane ^ imulu pre altulu : cântaÅ£i brantdu, lau^ tari; d)afi sau a seCinS de branu cud' neva=i fi in mare familiaritate cu den- BBA. gala : cisiuvrS senutemaitinidebranu m miseUtUu aoellf4'a de copUlu aUu ve^ mului; de aci si : a se luă de branu eu cîtt^a^a intră, cu densulu in strinsa lectura sau familiaritate, vorbindu mai Yertosu de cineva inferiore sau nedemnu de connoscentia si amiciÅ£ia : eu nume poiu diosoră peno acollo, in câtu se me teu si se fiu de branu cu taÅ£i beÅ£ivii si miseUii d^i nlum e, BBANUTlU, s.m., pl.-c, soniila; tor«- Ins; curatu deminutivu d*in branu^ pre- sentandu conceptulu acestui cuTentu in tote insenuxarile selle ca simpra mode- ficatione de micusiorare jsau de resfa- dare, fora se iee unu intellessu asîâ de speciale, cumu e celluespressu prin. celle, doue precedenÅ£i deâiinutive d*in bi'(;inu, adeco branetiu si brdnisioru. BRASILINA, s. f., vedi brasîlinu. * BRASILINUra, adj., de Brasili% eare yine d'ih Brasili*a, ti$rra a Ame- ricei; de aci ca substantivu : a) mascu- linu, brasilinu (subint^IIegundil lemnu)y ital. brasile, franc, bois 4e Br^sil, lemnu de Brasili*a, care serve a tinge pannurele in rosiu; bacanuhi (vedi in glossariu) qu care se rosescu oue nu e de câtu brasi^ linu; b) femininu, brasUiHa, (ital. brâ» tilinay franc, br^siline), nume datu'in chymica la una substantia cÅ£B se estrage d'in brasilinu si serve la coloratu in rosiu. . * BRASSICA, s. f., braÅŸsica (d'in a- cea-asi radecina cu pp(i<3aa>=r^pdC(i>.= fârbii,asiâ inc&tu braÅŸsica insemna pro- prie : ce se ferbe, si de aci, planta ce serve laferturOf planta leguminosa); genu de plante, d*in care speci'a cea lâai con- noscuta este atrechiuiu sau verdi[a:=i braMiea oleraeea liii lÂnneu* * BRASSICARIU,-ia, ad}., relativu la braÅŸsica f care are a face cu brâssica, (franc, brassiealre); de aci câ subst.fe- min. plur. : brassicarie, familie de lepi- doptere, ai caroru vermi se mitrescu cu braÅŸsica sau curechiu. * BRASSICEU,-a, adj. (franc. brassi- e^e) ; care sâmena cu brassic'a ; de aci ca substant. femin. plur. : brassicee, tri- bu de plante d*in famili'a cf ucifereloru, avendu de typu genuin braÅŸsica. BRATU, 0. m., acellu-asi cu bradu, BBE. 2ft3 (vedi in glossariu bradu si derivatele lui). ^ ^ BRÂF, 8. m., vedi brânu. BREBENE, brebenillu, brebu; vedi berbene, berbenelluj bebru. BRMA, s. f^, yedî mutena. BRENDIA, s. f., oaseus frlatus; ali- menta trassu d'in lapte inchiagatu, si ^ siorsu de ^eru, cs^ si casiulu, cu acesta ' diferenÅ£ia inse co ca'siulu este una brendia' bene frementata si redussa la certe forine determinate, si bene conden- sata, asia in câtu , ca se mancămu d*in ea, caută se taiă,mu cu unu cutitu , pre candu brendfa propriu dissa , nefiendu redussa prin fk'ementare si condensata iii forme determinate , se pote usioru sfarmă cu man'a : brendia de vacce, brendia de' oui, brendia prospda , bren^ diapri sărata; ca ÅŸese cânserve pentru tempu mai indelungu, brendi*a se sară bene si se depune in puÅ£ine său in utri (burdusie); laptele s^a facutu br&ndia:^ laptele s'a. inchiagatu, etc.;~ca si verf- ce altu substantivu Inateriale', brendia nu are plufariu , ci sub acea-asi forma a sen^ariuhd se appleca la veri-ce cantitate, fia câtu de înare sau mica, de la sfermatur'a cea mai mica peno la mass*a cea mal mare de acesta materia; noi nu ne adducemu amente se flmu au- . ditu â*in brendia neci unu plurariu ca brendiuri, formatu dupo analogi'a plu- rarielimi estraordinarie săruri^ cărnuri, lapturiy etc, d'in sare, came, lapte, etc.^ plurarie, prin cari se arreta^ nti nume- rula proprie dissu allu unoru assemini substantive, ci dMferitele loru specie;— 2. prin .metafora, brendia intra in mai m'ulto locutioni si proverbie popularie cu differite ÃŽnsemnări : a) de ceva, re-- sultatu,resultatu bonu,folosu,eic. : n'am potutu face neci una brendia in cesfio*' nea sciuta; pucina brendia am facutU cu omulu ce mi ai recommendatu, nu t6 mai cerca se i vorbesci, co sciu bene co n^ai se faci neci una brendia cu dtu; rCam potutu face neci una T>rendia cu securea ce mi ai impromutatu, pentru co nu tăia de locu; acestu omu nu e bonu de ned una brendia; ce brendia mi ai facutu pre unde te am tramissu ? — 254 BBE. in locu de nu eÅŸti de neci una brendia se dice cu mai multa energia simue ned una brendia de tene; — b) proverb. : brandia bona in uire de cane, applecatu la unu omu cu capacitate, d^ro lipsitu de moralitate, sau, in intellessu mai ge- nerale, la veri-oe care cu calităţi bone si insemnateunescerellenesufferite. (Dupo dictionariulu de Bud'a cuventulu^ar fi essitu dlnacea-asi radecinacu prandiom =,prandiUf pentru co brendUa ar fi j>ran- diuiu sau mâncarea ordinaria a partei cellei mai niare d'in poporu; dupo ace- sta etymologia p iniÅ£iale ar fi trecutu in medyPa b, si in locu de terminationea mascul, fi ar fi luatu cea feminina a, si prin urmare cuventiilu ar caută se se scria sub form*a : brandia; dâro aceste modificationi, si mai vertosu strămu- tarea luijp iniÅ£iale in b, nu se potu ju- stifici, fora se mai adaugemu si difflcul- tatile ce se redica de partea intellessu- lui; dâro alta esplicare^ a originei ou- ventului cu greu s*ar potâ dâ; certu e numaif co euventulu nu se afia, pre câtu noi scimu, in limbele străine, d% cari s'au introdussn curente in limb'a nostra; d'in contra. in limVa latina bassa, asia cumu se yorbiea si scriea in părÅ£ile Austriei, se afia cuventula burenda, luatu cu intellessulu lui brendia allu no- stru, pre oandu Ungurii si Germanii au, pentru acellu-asi conceptu, cei d*anta- niu euventulu tnro [ii^gree. topdd, 6ro cei d'in urma euventulu k»se=latin. classicu ckHeunrzlcasiu] ; acesta impre- giurare ne face se credemu co bureu da sau berenda in latinesc^a vulgare d'in părÅ£ile Austriei s'a introdussu d'in ro- man, brendia; naai departe in glossele lui Isidoru se afia euventulu brundas^ esplecatu prin sollduszirsolidu, conden- satu; ci'in unu assemenea cu^entu ru- sticu, cumu se vede, a potutu essi pre de una parte|>run^t< allu nostru, ^ro pre de alfa, d'in una forma intermediaria de adiectivu, brundiuzzzbrunăifis, s'a po* tutu nasce femin. brundia, luatu cu in- tellessu de substantivu, ca ceva consoli-^ datu sau inchiagatu^ si in speciale : lap- te solidificatu, brendia; form'a feminina d'in brnndusy adeco brunda [si cu e : BRE^ breAda], se afia applecata, in autorii an- tici, si ca nume propriu Ia una cetate, a- decp la cetatea ce, prin longirea euventu- lui, sechiamă siBrnndislnmidupo vechii commentatori bxenda sau bmnda ar fi insemnandu corTA=cerba sau eornu, capu de cerbu, si cetatea brundisit^ îa fi meritatu acestu nume prin configura- tionea sea topografica asseminea unui capu de cerbu cu rămasele lui come : la inkebÅŸrea, d^co essiste vreuna relatione intre brenda sau brniida cu intellessulu ce ar fi a,vendu in numele cetatei Brun- disiu si intre adiectivulu brundus cu in- tellessulu datu de Isidoru, ctÅ£ greti s'ar ppt^ respunde ; veri-cumu inse , dupo celle espuse, noi credemu co allu nostru ^brendia sta in relatione de filiatione cu adiectivulu brundus, si de acea-a pre- ferimu a scrie brendia sau brindia sau brundia, si nu btandia, dupo siîpposi- tionea dictionariului de Buda). BRENDIAEESSA, s. f.; 1- feminace scie fabrică brendia; 2. femina ce vende brendia; 3. muiere a brendiaHului cu intellessulu de sub 1 si 2. BBENDIABIA, ÅŸ. f., casearia; 1. arte ăe a fabrică brendia; 2. locu unde se vende brendia ; 3. mare cantitate de brendia : ne amsaturatu de atqita bren^ diarla. BRENDIARIU, s. m.,- caaearins ; 1. cellu ce scie fabrică 6^(?tKÃŽia; 2. cellir ce face negotiu de brendia; 3. care bate cu brendi'a, cui place forte brendfă : riam vedtdu omu mai brendiarlu ca tene. BBENDIETU, s. m., pL-wH; vis ca- sei f magna casei copia ; on^nium sfcne- rumeaseas; 1. brendia multa, nlare can- titate de brendiny ca ai brendiaria sub 3 : astadi seimporta brendietu strainu interr'a nostra; 2. mâncare cu brendia, sau specia de brendia, mai vertosu in forma pluratia : brendieturile nu făcu bene la stomacu;atâtebrendieturicine le maipote connosce macariu de. nume? BRENDIOSU,-a, adj., plenu de bren- dia; care conÅ£ine in sene brendia; care usioru se transforma in brendia. BRENDIRÃŽl,-e50M, v., de regula ca refiessivu, a se In-endii^zd. se face bren- dia, a se inchiagă=coagDlari. BBE. . ♦ BREPHOTBOPHEU , s. m., bre- pkotrophena (^pe^poÅ£eiov, d'in ^- 90c:=^nmcu si tpăţevi^nutrire); in* stitnta de crescută prunci. * BEEPHOTEOPHU, s. m., brepbo- trophiiB (Ppeyotp^^, vedi brephoÅ£ro- pheu); cellu însărcinata ca directionea nnoi brephotropheu^ ♦BREVE, adj.. broTig; oppusu, la hnguy si synonymu cu scuriu , se dice de cea ce are mica estensione, fia in spa- Å£iu, fia in tempu. * BREVIABiUr/a, adj. s., brevlk- Hm; breTiarimn ; 1. ca adj.: ce s'a fa- cutu breve; 2. ca subst. breviariM, pL-ie, eeVa presentatu in scurta, estractu^ su- mariu, conspectu, si in parte : o» carte san registru ce prÅŸsenta starea finan- tianaa unei terre, a unei commune, etc.; H carte ce coprende rogationile celle inai necessarie, cumu, de esseniplu, mof liftdniQidu unui pretitu. *BRE VliTiORUro, (franc-MTifiore); cu flori scurte : astrc^gcdu ireviflaru, (vedi breve si flore), * BBEVIPOLIU.-a, adj., (franc, br^- TlMM)Å£ cu foie scurte: 5rat)^oZttt/u cim- brUf (vedi breve si foUu).] * BBEViLOCBNTE si IjbrevUocuray adj., breTfloqneiiB si brerllo^nni^ care vorbesce scurtu, care se espreme in pu- cine cuvente : brevilocu istoricu, (vedi breve si locere). * BREVILOCENTIA, s. f., brevllo- qaenf ia» brevitate de ^espressione, conci- sione^ laconismu, (vedi brevUocetUe). * BREVILOCU^-a> adj., vedi brevOp- cente. * BEEVrpEDE 8i brevipeduro, adj., (franc, br^vip^de); gÅ£l petiore scurte; de ad ca subst. fenun. plur^ brevipeAi sau brevipede, familia de paÅŸseri cari au pe- tiore forte scurte, (vedi breve si p^). * BEEVIPENNE si brempennu,-a, a4)., franc, br^rtpenÅ£ie; cu jfenne scurte, cui lipsescu aprope pennele lunge de la aripe; de aci ca subst. femin. plur. bre- vipenni dAU brevy^ne, familia de pae(- seri caroru lipsescu pennele mari de. la aripe, cumu strtUiulu, (vedi breve si penna). BKEVlROSTBATU,-a si BBO. 255 *BEEVniOSTBU,-a,adj.,(franc.br6. , rirostrâ); cu rostru scurtu, applecatu in speciale : 1. la una familia de animali mammifere; 2. la una familia de iaaecte, 3. la una familia de passeri. * BEEVISETir,-a, adj., (franc, br^- viâ^te); cu sete scurte , cu peri scurÅ£i, (vedi breve si sda). * BBEVISTYLU,-a, adj:, (franc, bre- ristjle); cu stylu scurtu, (vedi breve si stylu)f * BBEVIÅ¢ATE, s, f., brevltan) cali- tate sau stare de breve, applecatu mai allessu ca termihu scientificu ; brevUor tea styhUui, brevUatea syllabelortL * EREVIVENTBE si brevwmtru,-a, adj., (franc. brevlTentre); cu ventre mi- ca si augusta , applecatu in speciale la certe insecte (vedi breve si ventre). *BmQGViKFIA,bndlogla,brionia,etc. vedi bryografiOf bryoloffiay bryonia. * BBOCHITATB si brocitdt&, s. f., bro- obijtasi calitate de brochu sau brom. *BBOCHU si brocu, bronchu si &roncfi;*a, adj., brochns sibroens^ broB- ehns si brencus ; cu budie essite, bu- diatu ; cu denti essiti^ coltiatu, (vedi A in glossariu : brosia ^i.brusiu); -r- ca subst, : brochu, brocu sau bronou^ dente mare si essitu, coltiu. * BBOMATOLOGIA si bromohgl^, . s. f., (ital. bromatoloÅŸpia si bromoleglay franc, bromatoloffie , d'in ^pâ(i«2:ali- mentu sau ^p6(ix>c=bromu de sub 1. ÅŸi d'in XoYO(;=discursu); 1. ca terminu. de medicina, tractatu despre alimente , e- spunere despre. celle ce se attingu dea- limentare; 2. ca terminu de botanica, parte a botanicei applicate ce traotedia despre plantele bone de alimentatu pe- curile .* BBOMATOLOaiCU,.a, adj., (ital, . bromatologleoy franc, bromatologriqae); relativu la bromaiologla : notioni br(h matohgice. ' , 1. * BBOMATU, s, m., (ital. broma- toy franc, bromate); nume genericu datu in chymica la veri-co sare formata d'in combinationea acic^ului bromicu cu una base, (vedi bromicu): 2. * BBOMA.TU,-a, adj., (franc, bro- mi); 1. ce sâmena cu brmida de sub 1, 256 6B0. si de acf ca sobst. femin. plur. : bromă» te, tribu d*iii familî*a gramineeloru, cari au de typu genuin brathu ; 2. care con- tide bromu de sub 2. * BBOMELIA, s. f., (ital. bromelia, jfranc. brom^Ke^ dupo numele propriu Brofnel, botaniatu suedianu) ; genu de plante d'in essandria monogynia lui Lin^ neu, faniili*a bromeliaceeloru, d'in care speci'a cea mai connoscuta este ana- nassulu. *BBOMEa:JACEU,-a,adj.,(franc. bro^ meliac^e); Care sâmena cu bromelfa, de. acf ca subst. femin. plur. : brame' liacee, familia de plahte monocotyle^ donie. ' * BROMICUra, adj., (ital. broAilco, franc, bromlqne); provenitu d*in braniu in ÃŽnsemnarea de sub 2, vorbindu de a* cidulu ce se nasce d*in combinationea hrormdui cu oxygeniulu, sulfurele, cjilo- rulu, etc. : addu iromicu. ' * BEOMHTDBATU, s. m., (franc. brombjrdrate); nume genericuapplecatn, in chymica , la veri-(ie sare provenita d*in combinationea acidului 5rom%dfricu cu una base. * BROMHYDRICUra, adj., (franc. brombydrique^ ital. bromidrleb); prove- nitu dHn bromu in ÃŽnsemnarea de sub 2. si dMn hydrogenin, vorbindu de unu a- cidlifformatuprincombinationea bromu- lui cu hydrogeniulu r acidu bromhydrieu. * BEOMIDB, s. f., (franc, bromtde); nume genericudatu la veri-ce combina- tione de brofnu in ÃŽnsemnarea de sub 2. cu corpuri elementarfe mai pucinu elec- tro-negative decătti bromulu insusi. * BKOMIU, s. m., (ftranc. bromion) ; genu de coleoptere tetramere d*in fami- fi'a cbrysomelineloru. * BROMOGRAPHIA,'s.f., cu acellu- asi intellessu ca si bromatologia. * BROMOSU,-a, adj., bromosnsj Å£)U- torosu, (vedi bromu sub 2). * BBOHU, s.m., l.bromo8(^iiO(;), Specia de avena selbatica ; de acf, prin estensione , ital. bromo , franc. Iirome^ genu de' plante dHn famili*a graminee- loru, care coprende umx mare numeru de specie, cari au tote analogia cu a- ven'a, si sunt celle mai multe , ca si a- BRO ven'a, unu bonu nutretiu pentru pecuri; 2. (ital. bromo^ franc, brome, d*in ppd- ji/x:=:putore) , corpu elementariu , nu metallicu, licidu la temperatura ordi- naria, forte volatile, de colore roÅŸia ÃŽn- chisa, veninosu forte si cu odore acuta si putorosa. * BR^MUBA, s. f., (ital. bromuro^ franc, bromnre) ; nume generica datu, in chymica, la veri-ce compositu bina- riu, in care bromtduj (vedi bromu 2), ca principiu electronegativu, intra in com- binatione cu una (radicale organica sau anorganica : bromura de argentu. • ♦ BRONCHIALE, adj., (ital. bron- ehlale, franc, bronehial); relativu la bronchie: vena 6roncWafe,(vedi ftroncfciti). * BRONCHICU,-a, Adj., (franc, bron- chlqne) ; ce tine strinsu de bronchie, (vedi bronchiu) ; — espreme una rela- tione mai appropiata dec&tu bronchinle : nervi bronhiei, inse reSpiratione bron'- chiale, (vedi suffissu ale si suffissu icu). *BRONCHITE, s. f, (ital. brenohite, franc. bronchite);inflammatione in bron-- chie, (vedi bronchiu). * BRONCHIU,-a, adj., (Pp6Yxw<:=re- l2AiYVL\vkbronchu;Yeii2bronchu)) 1. caa- dîectivu, strinsu legatu de bronchu; 2. ca substantivu : a) bronchiu^ plur. bronchie, bronehia, (Pp<5tX^*)» (ft^nc. bronche ^ ital. bronchi), canale membranaceu ce resulta d'in bifiircationea tracheei, ser- vindu la introducerea aerului in plumoni, cumu si la essirea aerului d'in plumoni, si, fienduco acestu canale este duplu, de acea-a cuventulu occure mai desu in plurariu : broncMulu stangu,bron^ chiulu dereptu; inflammatione de bron-^ chie:;=:bronchite, dilatarea bronchieîoru, etc.; 6) bronchiu, plur. bronchie, si bran* chiu, plur. branchie, branchla^ (Pp^TX^» itak branehU) franc, bronchies sibran- chies)) brganu de respiratione allu pe- sciloru, care se afla la urechie, si care fiendu duplu se dice de assemenea mai desu in plurariu, (vedi si brancMa). * BRONOaOCELE, s.f, (franc, bron- ehocMe^ d'in pp(5Å¢x^^=2 bronchu si din XTfjX-JjirinflatuYa) ; ca terminu de medi* cina, inflatura la guttu assemenea unei gusia. fiBd; btcd. 267 * BBONCHOPHONiA ai broncho/b- nio, 8. f., (franc, broneh^phonie^ d'in P|)dYX>i 1. reptile batracicu cu pelle nuda, linsa si moUe, cu pântece galbenu maculatu cu negru, cu gura larga, cu ochi tare essiti; aceste animali au una potere de vietia estraordinaria, de ore ce s'au ve- dutu brosce traindu si dupo ce li s'a scosu anim*a; — la Macedoromâni ^o^oa se dice cu intellessulu ce are la Daco- r^unani : broÅŸca ^e^o^o^testudo^ 6to in- tellessulu ce are, la Dacoromâni, brosca, se espreme, la Macedoromâni, prin bro- tcGU (vedi batrachu); — brosca riiosaziz bafo; 2. metaforice : a) morbu, ce sta in una inflatura sau sub limb'a bestie- loru, sto in stoiuaculu omului : nu bee apa multa, co faci brosca la anima; b) sen^ sau zaru, cuiatore de ferru la usia : bros&a usiei de la dormitoriu s'au stricatu; c) copîUu micu : nu mai tace brosc'a de copillu; audi ce da din ellu, brosda; d) omu cărui nu mai tace gur*a, care face necontenitu gura, care suppera pre alÅ£ii prip mulÅ£'a sea Torbire : mi au impuiatu urechiîe broscde de copii. BBOSCABU, s. f., ranarnm mnltl- tado; ca coUectivn : mulÅ£ime de brosce, (vedi si broseetu). BBOSCESCE, adv., ranaram medo; ca brosc^a : a innotă brosQesce:^2L in-* not& ca brosc'a, si cu manele si cu pe- tiorele afiTundate in apa, in oppositione cu a innotă jutiesce^^ innoti numai cu petiorele necontenitu affundate in apa, âro manele a le arruncă alternativu afora d'in apa, (vedi broscescu). BBOSCESC[J,-a, adj., adranas aÅ£ii- nens; ce se tine de brosca^ ce are ana- logia cu brosc'a sau cu ceva allu broscoi : odii brosce8ci^=LOQ\Ä‚ ca ai broscoi, tare essiti d'in capu; mersu broscescwi^^taQtnM ca allu broscei , in sariture; — menta broscesca, lâna broscesca, (vedi menta si lâna); innotu broscesicu = inuotu ca allu broscei si cu manele ÅŸi cu petiorele affundatd in apa, (vedi broscesce). JBiBOSCETU, s. m., ranarnm mnltl- tndo; coUectivu, ca si broscariaj adeco mulÅ£ime de brosce, cu acesta differen- tia, co broseetu pare a se applicâ mai multu cu intellessulu cuventului brosca de sub 2^ c si d : de unde s'a strinsu a- tâtu-a broseetu de copii? pre candu bros- IT 258 BRtJ. earia se iea cu intellegăii collectivu a- tâtn in celle alte insemnari alle cuvântu- lui Irosea, cătu si in celle de sub 2, c si ă. BROSCIANU, 8. m., rannla; 1. puiu de hrosca, brosca mica; 2. una planta P BBOSCOIU, s. m., vedi hrosconiu. BROSCONIU (cu n moiatu : broscoiu)^ rana ingens, rana mas; 1. brosca mare, 2. (mai pucinu bene, vedi suffissu oniu si one) luatu si ca masculinu d'in femi- ninulu brosca, BROSCUÅ¢I A, s. f., rannlaj deminu- tivu d'in brosca, BROTACARIU (in locu de batraca- riu, vedi batrachu, batracdlu), s. m., ca- lamltes; brosca verde . BROTACELLU, brotacu, brotecu; vedi batracellUy bratacu, brotecu. BRUCHU si brucu, s. m., brnchas si brnens; (ital. bruco^ franc, brnehe); 1. in intellessu mai strimtu, specia de locusta fora aripe; 2. in intellessu mai largu, nume genericu allu totoru insec- teloru ifi prim'a fase a vietiei loru, a- deco de la nascere peno la chrysallîdare ;r — în particularîu, appkcatu ^la acei vermi ce rodu frundiele, blastariî, etc. BRUMA, 8. f. , br ama (contractata d'in breTima=:brevisslma=cea mai scur- ta [subintellege (7(1 in brenma^ apoi brnma), pruina^ (in celle alte limbe so- rori : ital. bruma^ ispan. bruma si bro- ma^ franc, brumc^ ^ro in alban. briuma si brlma^ cu intellessu de meditdu iemei sau de negură); 1. in intellessulu anticu si primitivii, perdutu in usulu limbei popularia : diu'a cea mai scurta d*in annu, solstitiulu de i^rna cu care se în- cepea annulu la anticii Romani, ince- putulu iernei, si, prin estensione, iern'a; 2. in intellessulu pastratu peno astadi in gur'a poporului, latin, praina, (ital. brlna, franc. grel6e blanche) : roue in- ghiaciata si forte alba, de care se vede coperita faci'a pamentuldi demaneti'a dupo nopÅ£ile reci si ăerine alle tomnei, iernei si chiaru primaverei : noptea e serina si rece, neci una bore nu adeia, si de acea-a are se cada bruma grossa; brunCa e vetematoria planteloru si po- meloru; cade bruma, bate brum*a; — bate-te bruma, formula de blastemu dul- BftU. ce, candu nu vr6 cineva se pronunÅ£ie unu Wastemu greu;— fiendu. co buccaUle bătute de bruma se Vescedescu si degera de acea-a batutu de bruma, applecatu Ia omeni, va se dica sau vesceditu, lan- geduj etc., sau ruitiatu in respectulu a- verei, redussu la miseria, etc., sau in Mq perdutu i^ respectulu morale, mt- sdlu, de nemicu, etc; — de acf brwna cu intellessulu de pucinu, aprope nemicu, tnai nemicu, forte pucinu : ce brum'a vomu allege d'in yi*a nosira J^aUUa de petra? dico d'in diece lei ce amu pre suffetulu meu mi iei optu , ce brum'a mi lassi ÅŸi mie? dupo atâtea sudori nu ne amu cdlessu neci cu brum'a; brum'a nu s' a edlesu testarea acestui omu: 6r«- m'a se nu s'allegadeteneside averea tea. * BRUMALB, adj., brumalis, ital. bmmale; de bruma : 1. in genere : sol- stitiu 6rwmaZc=solstitiu de i^rna , diUe brum(dizzi]ih de i^rna, sau dille reci ca celle de iarna, sau dille in cari cade brun^a; 2. in speciale, applecatula plante: planÅ£e^ 6rwmaK:=:plante ce inflorescu a- pr(îpe de solstitiulu de iarna, sau plante ce crescu in. terrele a catoru v^ra re- spunde approssimativu cu i^ma d'in ter- rele nostre. BRUMARE, V., luatu în foma im- personale, ca si ^ZoMar^, grandinare,etc.: present. bruma si brumedia, perf. 6rM- mă, part. brumatu, etc. Å£ a cade bruma a batebruma: cadebruma=prulnaetiiity praina terram te gritj — part. brumatu 'si cu intellessu pâssivu : stfuguri 6rw- mati, batuti de bruma. BRUMARELLU, s. m^, October; de- minutivu d*in brumariu cu intellessulu de sub 9; a), applecatu de poporulu ro- mânu Wiun'a lui Octobre, ca mai pu- cinu brumosa;decâtuNoUembre,numitu de pbpoi-u brumariu; in locu de bruma* rellu si dice si brumariu micu, (vedi 2 brumariu sub 2, o). BRUMARIA (si brummia), s. f., vedi 1 brumariu, si mai vertosu 2 brumariu sub 2, a. 1. BRUMARIU , (cu accentulU pre syllab'a ri : brumariu, spre destinetione de urmatoriulu 2 brumariu, cutonupi^ sillab'a ma), adj., qul colorem proln» - ' — h«bet$ cu facia ca a brumei : jprun^&rif- mosrie^ caduUabrumarid, perubrumariu =peru DU de totu albu, peru canutu. 2. BBlJMARin,-«a, adj. s./ (bruma- riM)^ NoTember; 1. ca adj., de bruma, relativii la bruma : dille brumarie=zdillQ de solstitiulu iernei , sau dille de i^rua in genere, sau in fine dille in cari cade ori pote cad^ brama, in acestu intellessu inse se dice mai desu brumale; âro bru- mariu se iea mai multu cu intellessulu de substantiTu de sub 2 urmatoriu; 2. ca sabstantivu : ă) masculinu, brumariu lun'a lui Nouembre, in carj cade bru- m'u mai grossa, in oppositione cu bru- iNar6Ut4=Octobre, (yedi si brumareUu); in locu de brumariu se dice si brumariu mare, in oppositione cu brumariu micu, zsbruma9*ellu=zOctobTe; — in calenda- riul^ republii^i francese de la 1790, s'a data numele de brunalre cam acellei- asi lune ce si Bomftnii numescu bruma* riu; bj femininu brumaria (subintelle- gundu erba)y bi^nmaria^ specia de planta, numita in latinescesileontopodium ( ? ÅŸi cu tonuÅ£re ri : brumaria). BBUMOSn,-a; adj.,prDinosoB;plenu de bruma; rec€, gerosu, frigurosu, ne* gurosu, nourosu. BBUSTtJRE si brusturu, s. m.; vedi in Qlossariu. BBUTA, a. f., vedi brutu. * BBUTALG, adj., (ital. bratalÅŸ, firanc. bmtal), de bruÅ£i, ce s^mena a fapta de bruta, (vedi brutu sub U); X. ap- plecatu la acte saW fapte de bruta sau de omu crude si selbatice sau cellu pu- xinu violente : instincte brutali, pas- sione brutale; 2. in speciale la fapte de omu ce offensa pudorea si avilesce uma- nitatea; 3. in intellessu mai dulce, la fapte nepolite si grossolane; — in iote aceste intellessuri applecatu si la omu insusi : omu brutalezizowx selUaticu, erudu si violentu, sau omu ce nu si pote infreni appetitele libidinose, sau in fine puru si simplu, omuforapolitetia sideli- catetia; — pentru differenti*a de intelles- su intre bestiale si brutale, vedi si brutu. * BBUTALITATE, s. f., (ital. brn- UUtă^ franc, bratalit^); 1. calitate de brutaie: brutalitatea instincteloru /e- BRtT. m reloru, brutalitatea passionei acestui omu; 2. fapta sau dissa brutale : nu mai potu sufferi brutalităţile telle; — pentru diferenÅ£ia de intellessu intre bestialitate si brutalitate vedi si brutu. * BBDTIBE,-e5CM, V,, bruteseere, a deveni brutu, synonymuprin urmare cu reflessivulu a se abrutl din abrtdire, dif* ferindu inse d^-acestu-a, intru câtu a se abruti, si ca compusu si ca reflessivu, (vedi batere si reflessivu), dice mai multu decâtu brutire : se ăbnUesce cineva si senguru prin propriele selle fapte mi- sellesci; brutesce inse cineva nu dHn propria sea culpa^ ei d^in impregiurari independinti de a sea vointia. * BBnTn,-a, adj. s., brntas; bratntii (din aoea-asi radecina cu pap&<=:greu, a nume d'in una forma baros, d'in care baratus, contractatu apoi in bratug, s'a formatu ca si versotas d'in versu»); de la insenmarea originaria de greu, greuiu, etc., brutu a trecutu la ÃŽnsem- nările principali de greu de mente sau lipsitu ds inteUegere, forte intensu sau violentu, neperfectu, d'in cari apoi varie alte ÃŽnsemnări secundarie : I. ca adiec- tivu : 1. in intellessu originariu de greu, si mai vertosu greoiu in miÅŸcare, lipsitu de veri'Ce agilitate : brutele petiore alle ursului nu potu essecuiâ cuiÂSiorenti'a si gratia ceruta miÅŸcări de saltatu; — si mai multu, lipsitu de veri*ce miÅŸcare, mai vertosu de miÅŸcare de vietia orga- nica : materia 6r«/a=materia inerte, matef ia anorganica ; fientie brute = fieiitie anorganice, cumu su petrele si tote mineralile ; corpurile brute nu crescu, ci se marescu numai prin a- dausse de parti omogene; 2. vorbindu de animali, lipsitu de vl^tia spiritua- le, si in parte : a) lipsitu de inteUege- re, stupidu in cellu mai inaltu gradu : porculu si asinulu suntu d'in celle mai brute bestie; b) lipsitu de ratione, fora neci unu sentimentu de legile rationei, ascultandu numai de orbe si violente instincte : bestide itrmedia orbesce brU" tele lorii appetite; — se se observe co cu- ventulu brutu applecatu la bestie chiaru este una espressione forte energica, ar- retandu lipsea cea mai mare, d^co ni» 260 BBTJ. completa, atfttu de intelligentia cătu si de sensibilitate : sânt, in addeveru, a- nimali dotate cu una minunata dose de sentire si de intellegere, si acestoru-a nu se applica si nu se pote applică epi- thetulu de brutu, cumu, de essemplu, cei mai mulÅ£i câni asia de affectuosi si in- telligenti; epithetulu de brutu nu se cu- vine de câtu bestielortr a caroru rietia, afora de miÅŸcările violente alle unoru bassesiselbatice appetite, este profund'a amorÅ£ire si inerÅ£ia a materiei; — de a- cea-a applecatu si la omu sau actele o- mului, brutu va se dica, forte stupidu in respectu intellectuale; ^ro in respectulu morale : lipsUu cu tottdu de ratione, fora ned unu sentimentu de onestate si de omenlaj si de aci : violentu, desfre- natu in appetitde selle, crudu, barbaru, sau, in sensu mai dulce : incultu, nepo- litUy grossolanUf etc, (vedi si urmato- riulu 3); 3. lipsitu de perfectione, ne- lucralu, nelimatu, si mai vertosu nelu- cratu de man*a omului, asia cumu a es- situ d'in manule naturei sau alle intem- plarei, sau cumu a essitu d*in man^a o- mului fora cea d'in urma politura : ferru brutu, auru brutu \z=B,mvL nelamuritu), marmura bruta, si in genere maierie brute, materie asia cumu le afl^mu in natura, de essemplu : petra, pecura, lâna, etc, sau materie asia cumu le dă una prima lucrare a omului, cumu : câ- nepa, inu, etc, d6ro cari, ca se pota servi la usurile omului, au lipse si de alte lucrări ulteriori; — de aci. si espres- sioni ca : productu brutu^c&tn produce unu negotiu, una mosla, et^., in totu, fora se se scadă spesele făcute, asia si venttu brutu^iYemtn in totu fora se se scadă , spesele făcute cu întreprinderea ce da acellu venîtu. — II. ca substan- tivu femininu, bruta : 1. bestia privata de ratione, vorbindu de animali ce dau semne de cea mai mare, d^co nu com- pleta, lipse de vietia intellectuale si sentimentale, quibus or durum^ca- Toru-a auim'a le e impetrita si ammor- tita, cumu dice latinulu, si cari, ce e mai mnltu, se afla sub domni'a unoru furiose si orbe appetite; 2. omu asse- minea unei bruta, care da pucine semne BRY. de intelligentia, si care mai allessu nu asculta de dictatele rationei, stupidu, selbaticu si cautandu cu furia orbaa si satisface acelle appetite ce suntu o- mului communi cu besti'a. — D'in celle peno acf espuse si mai allessu d'in ob- servarea făcuta la 1, 2, se pote usioru deduce differenti'a de intellessu ce es- siste intre bestia cu derivatele ÅŸelle de una parte si intre bruta cu derivatele selle de alta parte, candu cuvente d'in aceste doue categorie se appleca la a- celle-asi concepte; pentru fieritiele vine, afora de omu, bruta dice mai multu de câtu bestia, si de acea-a, si candu se ap- plica la omu, bruta este imu califica- tivu ci; multu mai avilitoriu de câta bestia; totu âsiâ si brutale si brutalitate sunt, applecate la omu^ ca si la animali, calificationi cu multu mai desÅ£^retiatorie de catu bestiale si bestialitate : in res- pectu intellectuale, de essemplu, unu omu si pote dice sie-si bestia, de câte ori baga de sema co d'in pucina atten- tione nu a intellessu ceva sau a com- missu imprudentie; in assejnini caÅŸuri bruta ar fi unu neintellessu, de orece brufa in amniortirea sea intellectuale nu pote neci macariu veni la conscientia de errorile intelligentiei selle, necumn se se mustre pre sene pentru densele. BKYOLOGtA, s. f., (ital. brtolo^la, franc brjolD^ie^ d'in ppiov =: briu si XdÅ¢Oc iz: discursu); tractatu sau studiu asupr'a bryiloru. * BRYOLOOISTU si ' BKYOLOQU, s. m., care se occupa cu bryoloqi'a. * BEYONIA, s. f.,tital. brloinla, franc. bryonie^ d'in acea-asi fontana du bryu); genu de plante d'in famili'a cucurbeta- ceeloru, numite asia d'in câus'a mulfci- loru blastari ce dau si d'in cari speci'a cea mai commline e bryonia dioca lui Linnm, connoscuta in vnlgu sub numele de curpenp. * BRYONINA, s. f., (ital. bvlonina, franc br^ o-iiue); substantia amara ce se estrage d'in bryonia. * BRYU, s. m., bryon (Pp6ov, d'in Pp66tv:=resarire, blastarire abundante, franc bry); 1. cellumai insemuatu genu de nniscliia sau de paisiu, 2. specia d'in acestu genu numita si sfagnu. * BRTUACEUra, adj., (franc, bria- c6e); ce semena cu bryulu (vedi bryu); de aci ca substant. femin. pjiur. bryua- cee, ^riba de plante d'in famili'a mu- ÅŸchiului acrocarpu, avendu de typu ge- dqIu brpu. 1. BU, voce imitativa, prin care se espreme unu soau surdu si potente ca mugetulu botduif iipetulu buhei,etc.: au- diu facundu bu, Iu; de aci : bubuire, bu- biyne, etc. 2. * BU, bu=:po5, particula ce se pre- pune adiectiveloru si substantiveloru for- mate d'in adiective, ca se esprema nio- rime, ifitensitcUe, m mai allessu mărime si intensitate forte mare, nespusu de marCj de essemplu : bu-limia (d'in Xt|K5<;) =fome forte mare; — urmatori'a frase d'in Festu esplica originea acestpi par- ticelle : Gr»oi assneti mfigaig etamplis rebag. prieponere ^oo, a magrnitudine scillcet boTl8=Grecii punu inaintea cu- venteloru ce espremu lucruri mari si ample particuFa ^oo, applecata cu a- cestu intellessu d'in caas'a ilnarimei boului. ^ BUA si buia, s. f., bua; voce cu care copillii numeacu beutur'a, precumu cu papa numescu mâncarea : copillulu cere buta, si nemine nu Vaude; daÅ£i buia co^ pillului; a face buia = a bâ, precumu a face papa =a manei : fa antaniupapa, puiulu mammei, apoi fa buia; peno nu faci papa, nu face buia, puisiorule; — co copillii celloru mai vechi straboni Ro- mani si esprimea antaniele necessitati alle corpului si alle suffletului cu acel- le-asi cuvente, cu cari le espremu si filii noÅŸtri de asta-di, proba e urmatori'a frase d'in Noniu : quiim cibum et poiio- nem boas'et pappa:» foeeut, et matrem mamnani^ patrem t(itam=precumu (oo- pillii) beutur^a si mâncarea le numescu buia si papa, asia chiama tata si mamma prepaire si matre, (vedi si dada in glos- sariu);— d'in acea-asi radecina,d'in care a essitu bua sau buia, s'a trassu si unu verbu bu-ere sau buire, din care se aude numai imperativulu îmi, prin care se ÃŽndemna copillii a bee : hui^ bui^ suffleteU BUB. 261 lulu mammei; in latinesce inco nu aflămu bu-ere ca simplu, ci numai in compusulu im-bn-ere, (vedi imbuere) ; co radecin'a bn, care a datu bu^a si burere, este a- cea-asi cu bl/ d'ih care a essitu bi-be-re z=ie'ere sau be-re, se vede si intellege de sene. ♦BUANTHBOPÃŽA, s. f., (franc, bnan- thropie^ d'in ^ODg=bou si îvdpco^coc = omu); terminu de medicina, prin care se arr^ta una specia de monomania sau ne- bonia, in care cineva se crede transfor- matu in bou. * BUANTHEOPICU,-a, adj., (franc, bnantbrppiqne, vedi buanthrqpla);Te]A' lativu la buanthropia : vise buanthropice. BUBA, B. f., pastnla, tnmor; seabieB; plaga^ vuIqqs, nlcdsjf morbii.v=insrueii=: iachiaiatur'a ventrei cu cops'a, cuinu si iuflatura sau Imboiu la acesta parte a corpului; in acesta ÃŽnsemnare cuveutulu gr^esou, si prin iorma si prin intel- lessu, se refere la acea-asi radecina cu romanescele bubaj bubaref buboiu [vedi buba\; ăro in issemnare de sub 1. cu* Tentulu bubone se lega de radecin'a bti^ prin care se imita vocea unoru-a d-in passerile de genulu bubonduU si care inca se reproduce sub forma mai siimpla in grecesc. poa(: =: bubone^ buha; vedt 1. buin dictionariu si ie^ainglossariu). * BUBONOCELE, s- f., (franc, bobo- BdcMe^ d'in poo^y=:bubone sub 2. sî d'in XT]Xi^=inflatnra); infiatura la &t<- bone sauTentre, provenita d'in surparea epiploului sau a intestineloru. BUBONIU (prin moiarea lui n :.bî4r boiu)^ 8. m. fl.-e; tamor, tiwK^r. in- piisalis (bnbOBiam; ital. babbone^ franc. bBbon), (vedi buba si bubohe sub 2); l. in genere, ca augmentativu d*in buba, una mare buba produssa prin inflsre si insoeita de^ forte n^ari doreri peno ce sparge si scote puroie : bub(miele essu mai vertosu la suptu^suare, la guttu^ la inekiaiaturele mnirei cu, copsde; 2. in speciale, buba mare venerea ce se des- volta la bubone sau iiicbiaiatur^a ven^- trei cu cops'a (reu pronuntiatu pre a lo- enrea babonu); de aci : 3/ planta bona de bub(miu venereu. BUBOSn,-a, adj., pustnlosus, nlee- rosBs; sembrosBs vels«abio8B8 (compara iqNin. bBboso);plenu de bube sau bubcme; espusu a scote bt^e si bubonie; ^apple- catu si la plante sau fructele loru, cari presenta pre scorti'a sau pellea lotu bube sau asperităţi assemini bubeloru : jpiepene bubosu, cucurbeie bubose. BUBUIETU, s. m., vedi bubuitUi BUBUIBEr bubuia si btindeseu, v.^ boare^ toBare^ intoBare^ strepere; sa dă unu sonu snrdu, d^ro ^potente, cumu e ^u tunetuloi, allu tunului, cumu e cellu ce resulta d'in loviture cu potere in ceva pucinu sonoru : se audiea de fimi multe parti timulu bubuindu infrioosi&lu; bu* BUB. 263 buie cerulu de tunete; pamentulu bu-- butea sub greii pasÅŸi ai cailarimei. (Cu- ventulu este essitu d'in acea-asi rade- cina cu bubirCy bouare, bubone sub 2, etc., nefiendu de cătu ononjatopefa 1. &tf du- plecata si tradussa in verbu; acesta du- plecare este espressionea poterei de ÃŽn- seninare acuventului, cumu se pote yeăi d'in compararea verbului 6t46Mtre cu ver- bulu 2. bmre, care este onomatopei'a 1. bu simpla, tradussa in verbu). BUBUITOBIU,-^orki, s. adj., boans, intOBABs; strepeas; care Imbuie. BUBTJITU, 1. cu temi la penultima : bubuiÅ£u; a) part. d'in bubuire : tunetele au bubuitu in grossii si negrii nuori; b) supinu d'in bubuire, luatu ca substan- tivu abstractu : bubuittdu unui tunu nu e asia de potente ca bvibuitulu unui tu- netu; 2. cu tonulu la antepenultiroa : bub^u, luatu ca substantivu concretu, diflferindu in intellesu de precedentele bubuitu de sub 1, b, cumu dififere si bâ- citu sau bocetuÂQ bocitu : bubuitele tU" netului erau assurditorie, (in acestu în- tellessu e mai bene, pentru destinctione, a se scrie bubidetu, ca si &oc6^facia cu bocitu). BUBUITURA, a>. f.^ boatus iBgrens et iteratas strepltus $ actione de a bu^ buiyMro mai vertesu resultatulu acestei actione repetite : bubuitur'a tunuriloru nu mai incetâ. * BUBULABE, v., bubularej a tipa, a strigă, vorbindu in speciale de buha sau de bubone in intellessulu de sub 2. (cuveutulu essitu, ca si bubmre, houoâre, bubone sub 2. etc., d'in onomatopei'a 1. bu, care, de sî duplecata in bubtâare, Ga, ÅŸi in bubUire, tetusi nu dă cuventului bubîdare acea potere de intellessu ce are. bubuire, pentru co effectulu duplecatio- nei se perde in parte prin form'a de de- minutivu ui ce are bub'Ul'are). "•^ BUBULCU,-a, s.,bubBlcB8; 1. cellu ce ara cu boi, aratoriu sau plugariu; pa- storii] de boi; 2. ca substantivu reale sub forma feminina, hubulca, 2Lgm ce se pote ară intr'una di cu una parecMa de boi. * BUBULINA, s. f., (vedi bubuUnu, d'in care bubudina e femininu luatu ca 264 BUC. substantivu; franc, bubnlin^); substantia ce se estrade d*in scrementele animali- lorn cornute, dâro care pare a nu fi nu- nuti in aceste scremente, ci ă intr& ca principiu si in scremente de animali de diverse specie. ♦ BUBULINU,-a, adj., si ♦ $nBTJLIJ,-a, adj., bnbvUniis si ba- bulns^ de bou, ce se tine sau se attinge de bou .: pdle bubtdina^ came bubuia. BUBUBA, s. f., pvstiila; deminutivu de antica si cea mai bona forma, (vedi suffissu ulu) d'in buba, buba mica, (vedi si bubusiora, buimtia); de acf si urma- toriulu : BT][BnSOSU,-a;adj., pnstnloiiiis; sca* blMDs, seabrosus; plenu de bubure; — applecatu la scorti'a sau pellea plante- loru si frueteloru, plenu de bubure sau asperităţi assemini cu buburele : uHa btiburasa cucuma , buburosa. scortia a pepenelui. BUBtJBUDTA, s. f., papula^ pustnlaj ca deminutivu d'in deminutivulu bubura (terminationea udia fiendu in locu de utiaj cumu se ra ved^ la suffissulu ti^iti), buburudia arreta una buba si mai mica decâtu bubura, una sgrubuntia. BUBUSIOBA (prin căderea lui u d'in syUab'a &« ce vine după initialea ^ : bubsiora) si BUBUTIA, s. f., pnatnla, piH^ulai forme de deminutivu d*in buba, cari inse se destingu, in intellessu, de form'a&ti- bura, in&u câtu acesta d*in urma for- ma este unu deminutivu simplu, pre- când u formele bubusiara si bubutia la i- d6(*a de deminutivu adaugu si ideele de resfatiare, mangaiare, etc; bubusiora apei si bubutia differu numai dupo locu, intru c&tu im 'a d*in aceste forme se aude mai multu in unele locuri, ^ro al- fa in alte locuri. ♦ BUCARDIU,-a, adj. (d'in po6Å£= bou si xapS(a=anima); care are form*a unei anime de bou; de aci ca substan^- tivu : a) masculinu, bucardiu, (franc. b« oarde), genu de conchylie bivalve a- cefale; &>femininu, &t4cardia=b«cardia =r franc, bucardie, nestimata ce arefor- m*a unei anime de bou. SUCA si bucea, b. f •, bneei^ f om; (our BUC. ventulu romanescu si latineseu est6>, da certu, in legătura de cumnatia cu grec P&-CIV sau p&-Cetv, care insemna si a m inflâ si a dă unu tipetu, una strigare, ca a bubl, a bubui, a bubuLd, etc.; prin urmare bucea pare a se leg& de acean- aâ fecunda radecina cu buba^ de rade^- cin*a representata, prin onomatopei*a 1 buj vina in gur*a poporului nostru;*— pre candu in limb*a nostra cuventolu bucea a |>astratu forte bene si form'a ÅŸi intellessulu latinescului bacca» in <^lle alte limbe romanice acellu-*^asi cuventa 8-a departatu de cellu latinescu, prin* intellessu mai vertosu, apptleeandu-se la ÃŽnsemnarea de osrr^fa ; ital. bocea, ispan. si portug. boca, franc boncbe^ in alban. boaea=&ucoa^tira de pane, perne); h in intellessu essactu cu allu latinescului bÅ£icea, parte d'in medilocu a pellei de pre falca, care, in mâncare, in sufflaÅ£e, sau candu se ingrassia ci- neva, se înfla si presenta una superfet- cia mai multu sau mai pucinu oonveasa: a inflâ buocele—huec^Lâ iBflarOy . in in- tellessu materiale : a face se se iafle buccele, inchidendu gur*a si oprindu in intrulu ei aerulu ce esse inderetu d'in plumoni; ^ro in intellessu ideale : aaa supper&, a se meniâ, a^se bosinfli, a A arretâ meni*a prin jjofiarea buceelpm s» pufuire sau bufnire; a facebu6ce±:tL se ingrassii in opposiÅ£ione cu ascadi chUm biicc'a sau buccelez^t^ deveni maÅ£ru, a perde d'in grassime sau cariile; a nioiMife cu bucc€z:z9i, manc& cu mare appetîtu^ bagandu multu in gura, asiA in eftta se i se inde buccele ; \ in intellessu mai estinsu de câtu latin. baoeA» si a nume in ÃŽnsemnarea latinescului 9eiia:nfranc. Jeite, un*a d'in celle doue parti in care S0 divide faci'a prin nasu de la gurapeiio la templa, si prin urmare, chiam daco in acestu intellessu nu adoptăjBU claa-^ siculu grena» totuÅŸi nu avemulipsede slav. obraeu : ossulu buccei, ossulu ce se afla la capulu buocei despre ochiuf 8. meta- forice, applecatu la peva ce are ^orm'a buccei inflate : buec'a sediului sau ca- rtJtabzGlaaiszrfranc. fessei 4. intellessu analogu cu cellu ce are cuventuluin celle alte limbe sorori, adeco df gwpo. BUÅ£O si de aef, de gaMTa, cavitate in genere, resare in derivate ca huccâiOy huccatura, mbuccare, deshuccare^ etc, in frasi ca: cididu nu se imbtACca bene in gaur'a ce ai datu, BnCAlAA.TIJra, adj., vedi huculatu. * BUCALE si btiecale, adj., franc, bno- eml; ce se attinge de bucea ;. nervi buc^ caiiy membranabuceahzzmembrB.nd,mu- cosa d*in iniirulu gnrei; cavitate buccale, cavitatea gnrei. t BUCABE si buccare, y., in gur'a poporului, precâtu jioi scimu se aude numai compusulu im-buccare; d^o de- rivatele buccata, buccatariuy etc. , pre- snppunu unu verbu huccarÅŸ^ care ar avâ intellesÅŸu differitu de allu lui imbuc- carey si a nume intellessulu de a ap- pucd si rtfpe cu gur'a una buccata ce încape in gura, si de aci in genere , a rupe, a frânge, a face buccati, etc. BUCATA si buccata, s. f., (plur. buc- cate si buccati^ 4^pre cari vedi obser- varea de la finitulu articlului), buecella, baeeAi; offa; ftvstuin; esca^ clbus pars^ trMgmeskiumÅ£ spatinniy locus; fabula; pro- prie femininu d'in participiulu bticcatu allu ve^bulpi buceare, luatu cu intellesÅŸu de snbstantivu in însemBare, mai an- taoiu, de câtu se rupe cu gur'a, câtu se baga una data in gma, apoi stramutatu la inaenmarea de ce se prepara pentru gura sau nuincare, ori de ce se servt* la preparareadetnancareiy pre de una parte, âro pre de alt*a la insemuarea de parte rupta d'in cevasa^ parte in ini/dl essuiu edlu mai generale; d'in aceste ÃŽnsemnări principali au essituapoi altele secunda- rie, cumu mai la valle se specifica: 1. in in- tellessulu Cf llu mai originariu de câtu se baga in gura : cine altu decât u amulu cfi te amasiscotebuccat'ad^inguraqasetiuadi tie^^ia acestÅŸ ÃŽnsemnare se dice mai multu buccatura, applecandu-se buccata cu pre&rentia la una cantitate de ceva demancatu, d'incare essu mai multe6tic- cature : frânge panea in cinci buccati, eot se cUmu la cinci inÅŸi; daÅ£i si bietului cersitoriu una buccata de pane; una bana buccata de pane se chiama codru; tăia placenta in patru buccati; da-mi Å£ma buccata de casiu mai mare, co nu BUC. 265 mi ajunge ned la una mâncare buC" cafa ce mi ai datu; 2. in intellesÅŸu de ce se prepara sau d'in ce se prepara de- mâncare : a) demancare,. ferÅ£ura sau friptura : vedu co nu manei bene^ pote co nu ti plăcu buccatele nostre; puneÅ£i mes'a, co supărate tote buccatele; buc- * cotele preparate cu untu sunt niai bone la gustu si mai sanetose decâtu celle prqÅŸor rate cu untura; a face buccatez=:z, ferbe sau coce buccate, a prepară buccate: ce fellu de buccatariuesti tu,d^nusciiface buccate; nue bona economa muierea ce nu se percepe la buccate sau a si face buccate ; buccate de didcezz: buccate fă- cute cu carne, lapte, oue, casiu, etc*, cari nu, se manca in dille de ajunu, c in oppositione cu buccate de 5eot<:=buccate făcute cu legu^ie, untu de lemnu, etc, cari se manca in dille de ajunu;— &ik;-p cata^ in însemnarea d'in cestione , im- plica totu deauna ide'a de condire sau preparare] cu mai multa arte, si de a- cea-a nu se appleca bene la acelle mân- cări, cari nu ceru sau ceru pucina artOi cumu ; panea , untulu prospetu , laptele numai fertu, car<6rwp^a,/ran- ta, tăiata, despărÅ£ita, etc.^ din unu totu, si de acf, departe in genere, de mărime orecare, de spaÅ£iu de locu sau de tempu : a) parte rupta , tăiata sau despărÅ£ita d'in unu totu : a taiă unu lemnu pre mare in mai multe buccati; am datu cu bătiulu asia de tare in bou, in câtu s''a frantu in mai multe buccati; tăia mi d'in acesta stofa unabuccata de cinci coti; — a face buccati=z9, rupe, a frahge, a sfar si&, a tai&, etc, (in mai multe parti); a se face buccatizzd, se rupe, a se spar- ge, a se sfermâ, etc.; b) parte nedespăr- Å£ita de totulu seu , d6ro totu de un'a parte mechanica, cu mai multe particu- larie insemnari : a) in genere : pendu-^ Inlu unui orologiu consta dHnmai multe buccoH; una compositione litteraria nu e^te unu totu mechanicu formatu dHn buccati desparate si nufftai aUaturate sau lepite intre densele, ci unu totu adr deveratu organicu desvoltafu in parti strinsu legate prin una unitate ; ca se faci una rota de carru , w'at decdtu se imbini, se imbucci si se lepesci unele cu altele buccatile, dfin cari ea se compur ne; p) in speciale , applecatu la diverse obiecte cari, deÅŸi intr'unu intellessu sunt parti d*in altele, fornuedia inse de sene lucruri bene determinate, individe, mărimi mai multu sau mai pucinu de- finite ;.asiâ, de essemplu , vorbindu de tessuture, buccata se dice nu numai de una parte d'in una stofa mai mare , ci chiaru de una stofa intrega cu respectu BUC; la sufficientra ei pentru unuobiectuore- care : d'in oicesta metasseria nu vehdu cu cotuhi, ci numai cu buccat'a ; pentru doi coti de pandia ce vrei se cumperi, nw potu strică buccat'a intrega; — vorbindu de alte lucruri ce se vendu si se cum- pera, buccata va dica unu individu, in oppositione cu diecea, centutu, mita, ver ri'Ce altu numeru de acelle individe sau totalitatea loru : d'in trei cetite de glo- buri vitrine ce am cumperatu de la for brica, am trassu unu castigu de doue cente de lei, vendendu^le cu buccafa; cumu vendi lemunfa ? nu vendu cu huo- cafa, d numai cu centulu; de acf cu buccafa^-cxi amenuntulu, in însemnare contraria la cu rcdicata : a cumperă cu râdicafa ^ a vende cu buccafa ; cine cumpera cu redicafa este mai folositu deeâtu cellu ce cumpera cu buccafa; — vorbindu de spaÅ£iu, buccata va se dica unu locu definitu , una estensione mai mare sau mai mica, d^ro mai vertosu mare : mai e multu peno la cetate? mai e una buccata bona de drumu; faeussem una bona buccata de caile; — vorbindu de tempu, buccata va se dica spaÅ£iu de tempu mai multu sau mai pucinu lungu : e una bona buccata de tempu, de 'condu nu ne amu mai vedutu; mai e muUupeno la pasce ? mai e una buccata; — de aci cu ÃŽnsemnare si mai generale de inten" sitate, mai multu, tare, multu, forte, ete. : dupo ce bietulu omu e destullu de smen* titu, voi cu vorbele vostre aveÅ£i se Iu mai smentiti una buccata ; dupo ce erai ne- bonu, ai mai innebonituuna buccata; — vorbindu de una composetione littera- ria, buccata va se dica sau unu locu aî- lessu d'in unu autoriu , ca franc, mor- ceau : a invetiă pre (Pin afora btiCCoH allesse dHn autorii classid ; sau una drama, commedia său tragedia, ca franc. pifece : buccafa s'a jocatu forte bene, de si cellu mai bonu actoriu, d^in causa de morbu, nu potu luă parte in acesta buc- cata; buccatile immorali nu su demne de scena. — Cuventulu buccata se aude cu doue forme de plurariu^ un'a in e : buc- cate, alt'a in i : buccati; form'a regulata este, de certu, cea in e; 6ro form'a in i a provenitu d'in necessitatea destine- tionei de intellessu, unu principiu cotra care caută se avemu respectu in margi- nile cuvenite^ si de acea-a acesta forma nu e reprensibile in buccati, cumu e in altecuvente (aporii in locu ie porte, etc, in cari plur. t nu se justifica prin neci una consideratione raÅ£ionale ; regul'a, dtipo care curentulu huccata face plura* ridu candu in e, candu ini, se pote for- mula asia : însemnările de sub 2, afora de cea ^m urma (insem narea de pa- meniu aratu sau de aratu)^ ceru pUtra- rm eu e; iote celle alte însemnări ceru phtrariucui, BUCCATARESSA, s. f., e^qna; l.fe- mina ce scie face buccate, (vedi buccata sub 2); 2. muiere a buccatariului. ' BUCCATABIA, s. f., colina, ars co- qnlBaria; 1. locu, incapere in care se cocu si făcu buccctte: in buccatarla se Å£inu tote vasele, in cari se făcu buccatele; 2. arte de a face buccate : buccatari'a cere es- perientia si gustu delicatu si bonu, (redi huccata sub 2). BUCCATAKIU, s. m., coquns; care scie face buccate : fora multa esperientia si fora unu yustu bonu si delicatu nupote fi cinmi bonu buccatariu. BTJCCATELLA, bucatella si buccaiea, (reu buccatica, d*in care neci plurariu se pote face), s. f., Ibnocea, bnccella; deminutiru d*in buccata, luatu inse nu- mai in unele d'in insemnarile variate alle acestui cuventu, si anume : 1. cu insemnarea generale de pcerticea rupta, franÅ£a, etc. : a taiă unu lemnu in mai muUe buccatdle;a taiâ sau rupe una buc" cota de pane in mai multe huccatelle; a face huccatelle este mai espressi vu decâtu a face huccati, a se face huccatelle inai espressiyu ăecita a se face huccati; 2. cu insemnarea speciale si mai originale de ce se baga in gura, fora inse se insemne, ca huccatur», numai câtu se baga una data in gura, ci ceva mai multu decâtu una bucatura, d^ro mai pucinu decâtu una huccata: strîngetihuccatelleledepane ceauremasudelamesasi le puneÅ£i bene pentru mane; multa pane mand, ti am daiu pena acfimu cinci bucateUe, si totu mai ceri inco fina huccateUa; — in par- ticularin, applecatu la canie d*in care BUC. 2e7 se făcu buccate : zi/ma fora huccatelle, legume fora huccatdle; câte huccatelle aii friptu, nu ne adjungu la totieâti sun^ temula mesa; — de aci proverb. : a mancă senguru hucatellele si a lassâ cUtoru-a zinCazz2k trage senguru totu folosulu, lassandu pre sem*a altoru-a forte pucinn sau nemica. BUCCATUBA, s. f., boeeea, baeeella; c&ta mâncare baga cineva in gura : una buccatura de pane, mai muUe buccature de casiu; imbucca si tu doue trei bucea'- ture d'in placenfa nostra; — buccatur'a Sin 5rura=:la ce tine cineva muljku : ca se te vedu adjunsfu la fericire^ mi scotu si buccatur^a dHn gura; vomu scote si dâ si buccatur^a d'in gur'a fiiloru noÅŸtri, ca se scapămu tSrra de inimicu, (vedi sî huc- cata, buccatella), BUCCATURELLA, (mai pucinu bene : bnccatnritia), s. f., buc^ella^ offnla; de- minutivu d'in buccatura, BtJCCATURITIA, s. f., vedi bucea- tureUa. BUCCELLA,s.f.,bnccella9 modlolns; deminutivu dip bucea, luatu mai mulÅ£u cu intellessu metaforieu,' pre candu in intellessulu propriu se iealnai multu sub form'a buccuiia, si a nume : 1 . gur'^a bu- tei unei rote, care conÅ£ine piu'a; 2. ca- vitatea unui candelabru, in care se pune luminarea; 3. coUacellu, pane in forma de corona, turtisiora, biscoptu de câlle- torla, mai vertosu pentru militari, etc. * BUCCELLARIU,-ia, s. adj., bnocel- larlns; relativn la buccella in intelles- sulu de sub 3.; de aci ca substantivu : a) personale, omu armatu ce impera- torii byzantîni Å£inea pentru custodi'a persouei lorn; — cu intellessu mai ge- nerale de omu ce manca panea cuiva, omu devotatu cuiva; b) reale, cn acea-asi insemnare ca si buccella sub 2. * BUCCELLATU, s. m., bnccellatirti; cu acea-asi insemnare ca si buccella sub 3, fiendu vorb'a mai vertosu de pane pen- tru armata. BUCCENIRE,-escw, (pre a locurea si cu g in locu de c : bugenire; vedi buchi- sare in Glossariu), v., 1. ca provehitu d*in bucea, proprie : inliatiB buceis i^uem excitare; a suflă <^u bucce, a sufflă d'iu 268 BUC. tote poterile in foca ca se se apprenda : de candu buccenescu in estti focUj fora 86 Iu potu attitid; — in acesta intellessa mai desu sub forma reflessiva, a se buc- ceni : nu te mai bucceni cu cellu focu, co nu Iu poÅ£i apprefide, verircatu se te hucce- nesei tu cu densulu; — 2. metaforice : a) cu forma totu refiessiva : a) maltnn temporis ei oper» in nuglB eonti^rere, niti Tel ganma Ti nitiy a perde multu tempu si multa labore in lucruri de ne- mica, sau in lucruri ce s'aru pot^ face si mai currendu si mai usioru, sau in ge- nere, a si pune tpte poterile la ceva greu, a SQ occup cu unu greu si laboriosu lu- cru : de trei ore ve bucceniti se scrieÅ£i trei linee, si inco n^ati ienninatu; tota diu'a ve bucceniti se ve adornati de nunta, sia- domate inco nu sunteÅ£i; cea mai formosa parte a vietiei m'am buccenitu lucrandu ca unu bou fora se mi potu îmbo^ietati sortea; ^)mUeram yitam a^ere, asi mancd amarulu, a duce vietia amarita: pre candu tu petreci site preambli d'in ballu inballu, eu stau si me buccenescu in casa; b) cu forma simpla (nu refiessiva), Jacere, lan- irnere^ ce^sare : a) pentru persone, a lan- gedl, a sed^ in nelucrare, a putredl in inactione : muUu ai se buccenesd inco inpaiu? tota diu'a buccenesce in casa. fora se se appuce de nedunu lucru; p)pen- tru lucruri, a stă in nelucrare sau ne- miÅŸcare, a nu merge ifoculu nostru buc- cenesce^=,iocul\i nostru nu arde sau arde reu; fure' a buccenescezsznn torce cineva cu dens'a. BDCCIMU, si bucciumu, s. m., vedi buceinu. BUCCINARE, buceinu, v., bucclnare, can<'re vel priedlcare; l.a dice sau cantâ d'in buceinu; 2 metaforice, a cauÅ£i, a laudă, a glorifică, a annuntiă io gur'a mare, a spune la tota lumea : poftii mari buccina faptele strălucite alle bar- batUoru mari; candu faci unu bene, nu Iu buccina tu, ci lassa se lubuccine alÅ£ii. BUCCrNATORlU,-^oria, s.adj., buc- oinator, pr»dicat »r$ care buccina : l.care dice d*in buceinu : buccinatoriulu ostei nu dedesse dHn bucdnu semnulu de ba-- tăia; 2. care lauda, glorifica, spune in gur'a marOi etc. : buccinatoriulu fapte^ BUO loru eroice alle strabuniloru; 3. ca sub- stanti vu reale masculinu, bucdnatoriu^ muschiu de la falca, asia numitu, pen- tru co serve la articulatlonea certoru tonuri BUCCINISIU, s. m,, pL-i, specia de cucuta , coniam macnlatom lui Linneu; —bucdnu de apa = eieata virosa lui Linneu, (numitu asia d'in caus'a stelu* lui seu seccu). BUCCINU (prin strămutarea lui n in m, care a attrassu si intunerecarea lui i in iu, pre alocurea se aude si : bu- dmu, buciumu) , s. m. , pl.-e (reu tin), bueeina^ bnceinniB; modiolus ^ canlmis; traneasy eavos trunons, (d'in acea-asi radecina cu bucea; vedi acestu cuventu); 1. instrumentu ce resuna cu potere, suf- flandu in ellu cu buce' a saa gur'a, si a- nume : a) flueru mare de lenmu, d'in care suna pastorii de vite : sorele eră aprope de aptisu si vitele incepusse se intre in satu in sunetulu buccineloru; potentea voce a unui bucdnu deÅŸteptă si puse in petiore totu sfotvlu; b) fluera mare de metallu, de regula incurbatu, ce serve in speciale de datu semne in miliÅ£ia, asia numit' a ^rotiipe^a sau ^rofu- pitia : in sunetulu bucdnului se culca si se scola militarii, in sunetulu bucdmh- lui se punu la mesa si se scola de la mesa, in sunetulu buccinuluiincepulup^ tele; cu buccinulu annuntiau cd vechi si orele dilld ; 2. metaforice , applecatu : a) Å£a obiecte ce au una assem^nare de forma cu bucdnulu, cumu : a) butea u- nei roti; p) fornu sau homu, pre care esse fumuju d'in caminu; Å£) trunchiu de arbore, mai verto.^u candu este scor- burosu; 5) geuu de testacee d'in ordi- nea gastropodeloru, compusu d'in spe- cie cari tote au conulu acutu si gur'a larga; e) couca sau scoica de assemenea testacea, cu care, dupo poeÅ£i, cânta Tri- tone; b) la concepte ce au una relatione mai ideale cu intellessulu de sub l.allu cuventului buceinu, cumu : a) sunetu de bucdnu, si de aci in genere, veri-ce su- netu potente ca allu bucdnului : buc- dnulu se perde in echuri depărtate; p) vorba ce se face de ceva sau de ci- neva ori de faptele lui in bene sau in BUC; ren, destnllu numai se se vorbesca multu si intre nraltî, d^ro mai vertosu in bene : htccinulu fameifapteloru eroului resună in toie părÅ£ile, BUCCOIU, s. m., vedi hucconiu. BUCCONE, s. m., pl.-i, si BUCCONIU, g. m., pl.-e, ingrens Imcca, Hneeo-bnoeoue ; 1. cu intellessu reale, &M(;caprea mare,buGcadesproportiona'- ta; 2. cu intellessu personale (cu plur. in i), amu cu bucce mari si despropor- tionate, si de acf, prin metafora : a) omu pucinu preceputu, grossu de capu;6) lim- butu, flecariu. BUCCOSU,-a, adj., (baecosns)^ buc- enleiitas; care are bucee mari si tare ÃŽn- fiate, cu bucce desproportionate : omenii Imecosi se credu a fi pucinu preeeputi, * BUCCULA (prin syncope : bucla), 8. f. , bneeola ; 1. ca deminutivu d'in hucca, bucea mica, buccutia; gura mica; 2) prin metafora, applecatu la diverse lucruri ce semena sau stau in relatione euconceptulu de buccula de sub l, cumu : torta; annellu, urechia de care appucămu unu ce, etc; si a nume : a) anellu sau baltiu de laciu; b) cercellu de peru sau de urechia, ca si franc, boucle : auriele bucctde oile perului junelui flutturau pe ktrgele lui spate ; e) torta de scutu , si de aci, prin una noua metafora, scutulu intregu ca si franc, bonclier; d) baiera sau urechia de caciulla, care copere bulcele si gur'a, fiendu mai vertosu vor- b'a de coperementulu de capu allu mi- litariloru; e) parte a catapultei, in care se imbuccâ sagett'a; /; la Macedoro- mâni, (vedi bucla in glossariuj, vasu de lemnu cu gura larga si cu urechie (de si deminutivulu buccula nu se aude-^a- stadi in gur'a poporului, d*in ellu inse an essitu mai multe cuvente forte po- pularie, cumu ? bucculatu^ in care l nu s'a scambatu. dupo regula, in r; huda la Macedoromâni, in care « d'in penul- tima s'a taiatu, si d*tn care, prin moia- rea lui /, s'a nascutu buckisare=,bucli' sare; buccurare, in care l s'a scambatu, dnpo regula, in r), BDCCULATU,-a (prin intunerecarea lui u d'in syllab'a cu : buccalatu)^ adj., bieenlentuâ ; care are buccele plene sau BUC. 266 implenite, grassu si bene la facia; si prin urmare differitu, in intellessu, ca si in fornia, de buccosu : copilUi buecuiati ne plăcu, dero copUli buccosi nu potu fi de câtu disgrc^iosi, (yeăi si buecula, d'in care vine directu bucculcdu si d*in a cui forma de deminutivu inco se intellege, coceHubucctUatuBiebuccemices^LU cellu pucinu proportionate, pre candu oellu buccosu le are mari si desproportionate), BUCCUBABE, v., gaudere, lieUri, gratulări; frni, uti; potirf^ possldere, babere; grandio vel l»titla afftcere^ hi- larare, IsBtiflcare; L ca netransitivu , sub forma reflessiva, a se buccură : 1. a semti sentimentu de plăcere viua, a fi tare multiamitu, oppusu a se iniristă : a) cu obiectu construitu cu prep. de : ne buccurămu si noi de buccuri'a vostra; cine se buccura de reulualtma^ este unu invidiosu; parentii si invetiatorii nu se potu de câtu huccurâ de progressele t?o- stre; nu me buccuru de ce audiu; me buc- curu d'in tota anim' a de bende la care ai adjunsu; b) cu obiectu de una prj8- positione secundaria legata prin con- junctionea co : me buccuru d'in su/fletu, co te ai insanatosiatu; tare ne amu buc^ curatu, co nu ai patitu nemica reu ; c) construitu cu gerundiulu sau una pre? positione secundaria legata prin candu : ne amu buccurntu cu toÅ£ii, audindu co ve aflaÅ£i sanrtosi sau candu amu au^ ditu, co ve aflaÅ£i sanetosi; d) absolutu, fora obiectu : a) cu insemnare de a si manifestă sentimentulu de plăcere, de a petrece : se mancamu , se bemu si se ne buccurămu; toÅ£i se se ospetedie si se se buccure astadi, coci a inviiMti^ Mântui^ toriulu ; buccurati'Vfi si săltaÅ£i , p^pore, coci sorele mantuirel a resaritu voue; p) cuinsemnaredeapra/M^d, deaffiricitd, a salută, etc, mai allessu in cărÅ£ile bă- sericesci , ca si grec. x^^P^tv : buccura'- te, Măria, nascutoria a MantuUariîdui nostru ; 2. a trage folosu, a cuUege fructu, a possedâ, a avâ, etc, cu obiectu construitu , de regula , cu prep. de: a)2L se folosi : eu me buccuru , de mai mulÅ£i anni, de venitulu acestei moÅŸie, de si nu e proprietatea mea ; se ne bucurămu de diu'a de astadi, coci Domnedieu scie de 470 BtîC. vomu adjungepre cea de mane; numai de tempulu presente se pote buccură o- mtdu, si cu iote acestea pudni omeni se buccura de presente , cei mai mulÅ£i du- cundu dorulu trecutidui si aspirandu la venitoriu; bietulu parente cu mari greu- tăţi crescusse mare unu fiiu unicu, si, candu eră se se buccure de densuiu, mor- tea i Iu răpi; dne lucredia, are si derep- tutu de ase buccură de fruckdu sudarei selle; b) a avâ : omulu onestu si lumi- naiu se buccura de încrederea celloru ce Iu cannoscu; de si betranu, tata meu se buccura de una deplena săgetate si de tote semtirUe si poterile suffletutuL — n.^ ca transitivu , a face pre cineva se semta plăcere , a multiami , a satis- fece , etc., oppusu a itUristă : sdrea ce ne adduceti, nu ne buccura de locu; co- pilliiprin delig^tia la invetiatura si prin bone portari buccura pre parenti , pre invetiatori sipreamid. (CuVentulu, prin form'a sea de conjugationea anta- nta, si mai vertosu prin flessionile sim- ple alle acestei conjugat ione : buccuru, buccuri, buccura, etc.^ ^ro nuincarcate: buccurediu, buccuredi, buccuredia, etc.j nn lassa indointia asupr'a romanitatei selle, de si pare co e greu de referitu la una anumita radecina romanica; de certu numai turcescu, cumu au pretensu u- nii, nu pote fi, ci e mai probabile co tur- cesculu bakury daco are acellu-asi in- tellessu , e impromutatu de la noi sau are cu alin nosku una asseminare nu- mai accidentale ; Domnului MikUsich place a referi cuventulu romanescu la albanesculu bncuru=/ormo^u, de unde si bnenrizz/brwose^ia, fora inse se pro- bedie d4co acestu cuventu este originariu limbei albanice sau impromutatu d*in romanesde, ca multe altele; totu de una Mata invetiatulu slavistu, citandu-a pre longa a sea, respinge părerea eminen- telui nostru filologu , T. Cipariu , care refere cuventulu la latin. palcher=/or- mosu, gratiosu, intellessu identîcu cu allu albanescului bncnru, d^ro potendu, prin estensione , a se applecâ si la ÃŽn- semnarea ce au alle nostre buccurare, buc- curia, buccurosu, cumu si in grecescedHn acea-asi radecina au essitu -/api^nbuc-^ BUC. curia si y(6Lpi(;z:zgratia, formosetia; nu- mele propriu si populariu Bucuru, care ar fi, dupo suppositionea invetiatului nostru filologu, acellu-asi cu connumele Pnleher, asia de commune la vechii Bo- mani, ar confirmă si mai multu acesta suppositione asia co, in intellessulu seu cellu mai originariu, bucuru, pa si, al- ban. bnciiru , ar fi unu adiectivu cu a- cea-asi ÃŽnsemnare de gratiosu, ce are si latinesculu pulcher^si d'in acestu adiec- tivu s'ar fi nascutu apoi buccttrare, buc- curia, buccurosu; de partea iatellessului n'ar fi, in addeveru, neci una difficul- Å£ate ; d^ro de partea formei se redica difficultăti ce cu greuini s6 pare co s'aru pot^ invinge, mai vertosu trecerea lui^ iniÅ£iale in b a nevoia s'ar Å£ot6 justifică macariu cu unulu sau doue alte es- semple; form'a buccurc^^ duce de sene la unu deminutivu buccura d*in bucea [vedi buccula], remanendu asia a se ju- stifică intellessulu : in acestu respecte, considerandu, co buccele bene implenite sunt espressioaea unei depline sanetate si vigore, si prin acesta-a chiaru a de- plenei satisfactione suffietesci; conside- randu co a face bucce:=a se ingrassiă, si co ingrassiarea se applic^ in limb'a nostra, la espressionea satisfactionei, cumu : mi se ingrassia anima vedendu- te fericitu, si apoi co la risu care e sem- nulu buccuriei se implu buccele; uoue nu ni se pare co, in geniulu limbei in ge- nere si allu limbei romanescl in parte, una metafora applecata de la bucea la espressionea buccuriei ar fi pr6 cutedia- toria; — conformU acestei etymologla scriemu cu doi c : buccurare, buccuria, buccurosu), BUCCUKATOBIU,-^om,s.adj., (vedi buccurare sub II); l»tittcu8$ care buc- cura, face pre cineva se se buccure : sdre buccuratoria. BUCCUBIA, s. f., iTAadlan, l»titU^ abstractu d'in unu concretu buccuru (vedi bmcurare)^ cu ÃŽnsemnare de sen^ timentu viu de multiamire a suffletului, sau de stare plăcuta a suffletului , op- pusu la intristatione sau inlristare : a senti buccuria, a imparti buccurVa sea cu cineva; a nu sci ce face dnevade buc- y • BUC; • curia; a saUă de buccuria; a nu si pote ascunde buccurfa ce semte cineva; pote mori cineva de buccuria mare, ca si de iniristare' mare ; huccurfa straluce pre facVa MoruHi; se. ingrassia cineva de buccuria y cumu langedesce de intrista^- re ; — buccuria se construe , in modu elliptieu, forte desu cu unu genitivu possessiTU, ea se se esprema marea vi- vacitate a acestui sentimentu : buccu- ri'a lui, coi am cumperaiujoourie; buc- Oâri'a feteloru, co au se salte mane la nunta; buccuri^a bietului cersUoriu, co i am daiu cinci bani; buccuri'a nostra, co avemu se mergemu la terra; in acel- lu-asi intellessu, in loeu. de genetivu po^sessivu, se construe si cu prep. pre : buccuria pre copii, co le am cumperatu vestimente noue ; — cu intellessulu de sentimentu sau de obiectu allu sentir meniului , buccuria se dice si in plura- riu : buccuriele si intristarile sunt com- nmni amicHoru; cumu am impartUu cu tene buccuriele, ' voiu imparii si ama- rurile. BUCCUBOSUra, adj., (vedi buccu- rare); libei^s; voiosu, care cu plăcere si cu tragere de anima face ceva^ dispusu d'in anima a face ceva : suntemu bw- eurosi se perdemu veri-ce, numai onorea se ni scapamu; mai buccurosi suntemu se morimu de câtu se ne dămuprensi cu assemini condUioni; buccurosu ti făcu si dauveri'-ceveicerede la mene, numai ce ceri qdumu nu ti pdtu dă; sunt buccu- rosu se me bagu argatu la cellu â!in urma terranu mai bene, de câtu se fiu avutu, dero suppusu capricieloru unuidespotu; ^aprende buccurosu^2i accepÅ£i cu plă- cere ce ni se propune, a fi paratu a face servitie, indetoriri ce se ceru, sau a portă insarcinari ce se impunu : veri ce i dici se facă, nu dice nu, ci prende totu de a un*a buccurosu; cumu le amu propusu de căsătorita fiiei loru cu fiiuiu nostruy au prinsu in data buccurosi; — de acf, in genere, cu intellessu de affir- mare, de consentire : vrei se mifacipla- cerea de a mi impromută si mie acesta carte? *- buccurosu; vreÅ£i se ospetati cu noi? — forte buccurosi; — frasi ca : nu mancu buccurosu carne de mndlu^ beu fetrc. 2h vinu buccurosu, etc., păru a fi germa- nismi : ich es^e ffem=eu mancu buccu- rosu, in locu de espressionile curatu ro- manesci : nu mi place a mancă carne de mnellu, mi place a be vinu, sau mai simplu si mai bene : nu mi place carnea de mnellu, mi place vintdu; — de regula buccurosu, pusu pre longa unu verbu, nu remane invariabile, ca unu adverbiu, ci variedia, ca unu adiectivu, concor- dandu in numeru si genu cu subiectulu verbului, cumu se pote vedâ d'in essem- piele citate. BUCCUTIA, s. f., bnccula; deminu- tivu d'in bucea. BDCEFALU (pre a locurea pronun- tiatu reu : ducipalu), s. m., bac^halas (^ooxăţoXog, d'in po5(;=bousi )c$^Xi]= capu); cu capu de bou, applecatu in spe- ciale la callulu lui Alessandru cellu mare, fiiuiu lui Filippu si rege allu Ma- cedoniei, pentru co acestu callu avea unu capu assemenea cu cellu de bou sau cu frunte lata ca a boului : ca si mi- nunatele fapte oile lui Alessandru, bu- cefalu este connoscutu poporului nostru prin cartea numită AUssandria. * BUCENTAURU, s. m., (ital. bn- eentauro, franc*, bacentaure^ d'in ^oo<;:=: bou si xăvTaopo<;=:centauru); specia de omufabulosu, care avea corpu de bou sau tauru, pre cd.nd\icentaurulufTophQ dissu avea corpu de callu; — prin metafora, applecatu la una nave mare in cate do- gele de Venetra se suiea, ca se facă ce- remoni'a de căsătoria a sea cu marea, si in care dogele, pre fiaeare annn, la inaltiare, mergea, cu mare ceremonia, se arrunce in mare unu anellu in semnu co ellu se casatoriea cu dens'a. * BUCERU,-a, adj., bnoems, (po6x«- pox;, din Po5<;=bou si X6pa(;=:comu); cu come de bou, corn utu : pecuri bucere; de aci ca substantivu masculin^ buceru, ital. bnceroy genu de passeri, originarie d -in Afric'a si d*in Indi'a, cari pre partea superiore a rostrului au una specia de cornu. BUCETD, {pre alocurea cu g in loou de c : hugetu)^ B. m., bucetnni (proprie collectivu4'in bou, ca si nucetu d'in nuâu fagetu d!infagu,ii\semnfimultimed€boi 272 feuft. BOT. n «r numerose turme de boi, si de aci) : vastn campu de pastionatu boi, de pastioDatu vite in genere : in Bassarabi'a se afla vaste si grasse hucetei—ţxm metafora, veri-ce campu vasta, si mai vertosu de- sertu in care te poÅ£i rateci si perde, de unde espressionea de blastemu : duce- te-ai in &uc6to=perde-te-ai in lume, se Qu mai andiu de tene, duce-te-ai se nu te mai intorci. BUCHI8ARE si BUCLISARE, V., vedi bucctda in ik- tionariu si bmhisare in glossariu. BUCLA, s. f., vedi bî4ceula iu dictio- nariu si bucla in glossariu. * BUCOLICU,-a, adj., buooUcns (poo- xoXtx6(;, d'in pot>x($Xo(;r=pastoriu de vite); relativu la pastori, si, prin estensione, relativu la terra in opposetione cu ce- tate : poemate bucolicenÅ£oemAte pasto- rali , idyllie, poemate ce au de subiectu espressipneasentimentelorusi datineloru pastoriloru sau terraniloru; cesura bu- coHcazzhneolitA toiiie=cesura in ver- sulu essametru da^tyllicu la allu patru petioru, candu acestu-a este dactylu si formatu d'in cuventu deplenu; — ca substantivu femininu, bucolica (subintel- legundujpo^ma), poema bucolica : cu plă- cere legemu bucolicele lui Theoctitu si oile lui Virgiliu; in speciale poema co- mica, poema representandu scene comice, ca si comedi*a, cu acesta differentia inse, co comedii a imita si esprime vieti'a or- dinaria a cetatianiloru, ^ro bucolic' a re- produce vieti'a ordinaria a terraniloru. * BUCRANIU, 8. m., bucrAnium (poo- )^>dvtoy, d*iQ ^ooc :=^ou si xpdviov :=:craniu sau capetina); 1 . proprie craniu sau oape- tina de bou fora comele ei; 2. mai desu inse in intellessu metaforicu de : a) or- namentu de architectura, care sta iu imitationea unei capetina de bou fora corne si pelle, ce se pune la metopulu unui templu sau la anghiurele unui al- tariu. BUDIA, s. f., iAbr m, Ubium, (pentru etymologia cuventului vedi buza in glossariu); 1. marginea orificiului gurei omului sau'altoru animali, care serve la apprendionea alimenteloru : budia inferiore sau de diosu, budi'a superiore sau de susiA; budiele barbatUoru se co- peru de peru; pertdu cu care se copere budCa desusu a bărbatului, se chiama mustada; budiele boului, cailului, ouei si aUoru assemini bestie sunt munite de unu potente apparaiu musculariu , cu care se servu spre a smulge_ sau a rupe erVa necessaria la nuirirea loru; 2. prin metafora, applecatu la marginea eiaal- toru lucruri : budiele plageif budiele vul- vei, etc; 3. dâro la omu mai vertosu bucU'a e dotata cu Inare sensibilitate si nespusa mobilitate, prin care ea pote luă tote formele necessarie la esserci- tiuluvorbirei si espressionea diverseloru miÅŸcări alle suffletului : in furi'ameniei budiele tremura; pentru unu surrisu reutatiosu budiele se stringu ; ceUci ce scapă d*in mana ceva in modu irre- vocabUe si bate sau trage budPa de diosu, etc; de aci mulÅ£ime de locutioni popularie plene de energia, cumu : a inflă budiele=z^ se bosinâ£; a remati^ cu budiele inftate:=z2k perde ceva , a ra- mând doiosu, a fi insellatu in aÅŸteptarea sea, a nu capeÅ£i ce aÅŸtepta se capete; a lassă budVa^:zapune 6tKK'a=a fi pa- ratu se planga; a dâ sau bate d^in budie rra sufferi lipse, a nu avâ ceva de mare necessitate, a duce dorulu de ceva ne- cessariu; a dă budiaz:z2L suffl& in ceva, de essemplu, in focu, d'in tote poterile; a crepă cuiva buât'a^a fi in mare ne- voia, a s6 află in una necessitate, a cărei satisfacere nu mai suffere amânare. BUDIATUra, adj., iatoii^sus; cu mari fii grosse budie : acesta omu ar fi for- mosu, deco n'ar fi eamu btidiatu. BUDILLA, s.m., labeo; cellu cu iti* die mari si grosse; —applecatu in spe- ciale ca connume la omeni sau oa nume propriu la boi. BUDISIORA si BUDIDTIA, s. f., labeilum» deminu- tivu d m bwlia. BUFA, s. f., vedi in Glossariu. * BUF0NE,8. m., ur», genu de ba- tracu cu corput>rbiculariu, negosu sisor- didu, mai indesatusi maigreoniu de c&tu br6sca vulgare, (vedi si bufa, bufnite in Glossariu). BUFU, s. m., vedi 6ti/a in Glossariu. BPL. BUOENIBE, yedi buceenire. BUGETU, yedi buceÅ£u. * BUGLOSSA, s. f., ftmrlosM (po&- 7X4iK9soc=ca limba de bou); planta asia Bumita, pentru bo frundiele ei s^mena cn limb'a boului si in forma si in asprime; ea sâmenâ tare cu horraginea si are a- celle-asi proprietăţi medicinali; initali'a se manca ferta ca curecMuln; un'a d*in speciele ei, anehnsa offlolnalls lui lAn- neuj porta si in gur^a poporului nostru numele de limb* a boulki. BUHA, s. f., yedi bufa in Gldssariu. BUIA, s. f., yedi bua. BUIBSTBU,-a, adj., yedi bovestru. BUQiTlT, s. m., nurmor^ rnraori re- sultatu allu actionei de a bui, (yedi 2. buire). h BUIBE, y., yedi bua. 2u BUiliE,-e»Cf<, y., viamurarey m- ■•rem facere; a d& imu sunetu surdu mai pucinu^tonte de cft tu cellu espressu prin bubmre : buiescu inco murii tem^ pMui de resunettdu detuneiului, (d'in acea-asi radecina cu bubuire, adeco d*tn 1. bu; compara si bubuire, buindare^ boua- re; buire, prin strămutarea lui b in v, se aude pre a locurea si vuire, cumu si in deriyate : vuietu; cu ima moiare si mai mare a consonantei iniÅ£iale se aude si : uire, metUy si mai yertosu compusu cu a : dutri^ yorbindu in speciale de urletulu lupiloru). * BULAPATHU, si bulapatu, s. m., bilafâthuB (poD>iiica4t»v; yedi 2. bu si lapaiku); lapathu sau macrisiu tare des- Toltatu. *BCLBIPBBU,-a,adj., (bnlblferi yedi hdbu si ferere); care da unulu sau Hiai mulÅ£i bulbi : radecina buUnfera't de acf ca substant. femin. plurarin, bulbifere, (îtaL balbifere, franc, bnrbif^res); geuu de insecte coleoptere tetramere d'in fa- mili'a curculionidiloru. * BULBIPOBMD,-a, adj., (franc, bal- biftrne; yedi bulbu si forma); care are forma de bulbu. . * BULBILLIPEBU,-a, adj., (franc. balbllUftre; yedi buUAUu si/!^er£);care are bMilli intr'una parte orecare : aiu butbiUiferu. * BULBILLIJ, s. m., balbnliis (ital. BTJL. 273 balbillo^ franc, bnlbille); deminutiyu d'in bulbu : 1. bulbu micu in genere; 2. in speciale, ca terminu de istorica naturale : a) micu bulbii C9.re da d'in altu bulbu blastaritu si care, in annulu urmatoriu, are se dee una noua planta; b) micu muguru solidu sau scamosu, de form'a bulbului, ce se produce la diferite parti alle planteloru, cumu la suptu-suar'a frundieloru sau bracteeleloru , in cap- sulele pericarpiului, in flore, etc. ; d'in bulbiUi se reproduce plant'a ca si d*in sementia sau d*in ^&u insusi; c) corpus- cule d*in cari se reproduce ferig*a si alte plante crjptogame. BULBINA, s. f., bnlblne (poXptvTj), specia de cepa cu btiU>u micu. ♦ BULBOOASTANU, s. m., (ital. bul- boeastanoy yedi btdbu si castanu)\ planta d'in famili'a umbellifereloru, ÃŽnsemnata prin radecin'a sea bulbosa, camosa si bona de mancatu ferta sau copta in spirdia. ♦BULBOCODIU, s. m., (franc, bulbo- oode, ital. bnlbooodloy formate d'in bnl- bu8=^XÅž6<=M6u ÅŸi x<&5toyi=q}elle); genu de plante d*in famili*a colcMca- ceeloru, essandria monogynia lui Lin- neu, asia numitu dupo tunic^a ce copere fructele lui; bulbocodiulu primaveraHcu =:balboeodlaiii yernurn lui Linneu, de sf de mica statura si cu mice flori, se cultiya inse in gradine, pentru co inflo- resce destullu de tempuriu. BULBOSU,-a, (pronuntiatu pre a lo- curea si bolfosu; yedi &tt26ti), adj., bnl- bosns; 1. formatu d'in unu bulbu, a cui radecina e unu bulbu : plante bulbosezz plante â caroru radecine e unu bulbu, cumu cep'a, aiulu, etc.; 2. care are fbr- ma de bulbu : capu btdbosu, applecatu in speciale la fangii sau bureÅ£ii, ce au ba- sca pedunclului inflata in form*a unei cepe. BULBU, s* m., pl.-i, botbus (poXpdc), (pre allocurea cuyentulu se aude si in romanesce cu o in syllab'a iniÅ£iale, si totu de una data cu f in locu de b in syllab'a finale, adeco bolfu, si chiaru cu form*a feminina bolfa, de unde pote, prin strămutarea lui Z in r, a essitu si borfu, borfa; yedi si in Qlossariu bolfu, 18 274 BUL. horfa)\ L in iatellessulu cellu mai hrgu, asia cumu se applicadepoporu, cuventulu se dice de veri-oe are forma rotunda sau globosa, oblunga sau ovale : buîbulu o- cAîtiZuicrglobulu ochiului (vedîla bulbu-^ caki : ochi bulbucaH); buUm de petra:=. petroiu rotujidu, si de aci lulhu cu in- semnare de petrom in genere (vedi hdfu in Glossariu) ; — cu acest u intellessu applecatu slin scientie, mai yertosu in anatomia, la differite parti alle coîpu- lui ce au forma bulbosa : bulbtdu unui dente=ztiiin2k a dentelui vascularia si nervosa, imbucoata in cavitatea lui; bulbulu unui î)e7i*r=folliculu gjobosu in oare se aâa imbuccata radecin'a peru- lui; bulbulu wrc^ei=inflatura a uretrei aprope de radecin'a membrului virile; asia si bulbulu (xortei, bulbulu nervului olfacHvUf bulbulu venei cerebrali. II. în intellessu mai strimtu se applica cu- ventulu la plante, si a nume : I. lacuna radeciria oblunga, compusa d'in pei forte suptiri si d'in scame carnose, allepite si imbuccate orecumu unele in altele : bulbulu cepeii bulbulu aiului, hulbulu crinului, etc; 2. la una radecina tube- rosa, compusa d'in una massa solida si neinterrupta, cumu e radecin'a safra- nului; in acestu intellessu iuse se ap- plica mai bene cuventulu tuberu; 3. la estremitatea inferiore si inâata a pe- duriclului certoru f ungi sau bureÅ£i. BULBUCAKE, v.. inlUrej bnllare, bnllas edere^ fonllire; tunrere^ tnrge* acere; irasei^ Ira exardescere; l.catran- sitivu, a face se scota bulbuci, se scota besice, se se infle, vorbindu de unu li- cidu agitatu sau suppusu actionei focu- lui : foculu violentu bulbuca ap^a d'in căldare; prin sbaterUe melle in bdiafa" ceam se bulbuce ap' a; — applecatu si la ce-va ce nu e licidu : a bulbucă o- cAn=a scote ochii tare d'in orbitele lom; ochi bMucatizzochi tare essiti d'in capu;— cu acestu ijitellessu inso mai raru se aude; 2. mai desu ca netransi- tivu, si mai vertosii sub forma refles- siva, a se bulbuca : ă) a face sau scote buUmdy a scote sau face besice, a se in- âă, a ferbe, a unduia : ap'a bulbuca sau se bulbuca in căldarea de pre focu; la- BUL. culu bulbuca de marile picature deploia ce cadu in ellu; ratidebtdhucalnapa==' ratiele scotu bulbuci in apa prin borbo- risire; &> metaforice, a se foosinflă, a inflă buccele si budiele de menia : ce mi te bulbuci asia? BOLBUCATU, part., d'in bulbucase. BULBUCELLU, s. m., bnllulA, bal- balas; deminutivu d'in buUmcu; ~* mei- taforice, una planta cu flore galbena de adore tare petrunditoria. BULBTJCOSU,-a, adj., biillis aban- dans; plenu de bulbuci, care scote sau face mqlti bulbuci. BULBUCU, 9. m.,pl.-i,biilla, Ijiilbulns; besica, inSatura, cea ce are form'a unui bulbu, si in speciale^ besica de apa, unda de unu licidu orecare : ploua cu bulbuci =ploua cu besice; ap'ad'in căldare face bulbuci, (deminutivu d'in bulbu, ce pare inse, prin intellessu, a se legă âi de hdla, cu tote co bulbu si bulla, ce espren^u a-* mendoue ide'a de inflare, au potutu essf d'in un'a si acea-asi radecina ; vedi si bi4bone). * BULBULU, 8. m., balbnlus; demi- nutivu d'in bulbu. BULBUCUTIU, 8. m., pl.-e, bulliUt deminutivu d'in 2^&uof«. * BULIMIA^ 8. £, si * BULIMU, s. m., bnIimaM (po6Xi[ioc; vedi 2 bu); fonie forte mare^ specia de morbu; care sta in ^ unu appetitn prea mare, asia in câtu cellu ce snfTere de acestu morbu, este n«contenitu 8tt{^asu la stricare de stomacu. * BULLA, s. f., bnlla; L besica, ce se face pre faci'a apei sau altui licidu prin ferbere sau prin agitare a licidu- lui : bullele se ifnmulteÅŸcu pre faci'a a- pei (Fm căldare; bulla de apa este vie* ti'a omului; II. prin metafora, applecatu la obiecte ce sn mai multu sau mai pu- cinu rotunde ca si una bulUt, sau la con^ cepte ce au alte relationi mai ideali cu conceptulu unei bulla de apa : 1. la <>• biecte analoge in forma cu bull'a de apa, cumu : a} buUa de sapunu=:zheAcsi de sapunu, cu care se joca cppilliir&«t«=:mica cantitate de aeru sub forma de bulla, ce remane inchisa in- tr'una materia topita si tornata: buUele BTTL. I - ---^- â– ., u. de aeru^-sunt unu mare d&fectu in t;i- tniu de spedu; h) in medicina, huila se chiama una besioa de mărimea unni bobu de lente peno la mărimea de unu ou, besica oe redica pellea, a oarei ap- paritione e precessa de una vina rosiâ* tia Bi care coprende in sene nun licidu Ihnpedu sau pneiou turbure; c) in isto- rica naturale, bulla se applica : a) la unugenu de conchilie gasteropode, P)la una' divisione de insecte; d) specia de omangientu, ce portau la guttu străbunii Bomani, si a nume : a) btUla de auru, ce mai antaniu portau la guttu numai trium&torii, 6to mai tardiu copillii to- toru patriciiloru peno la essirea d*in co* pillariayinoppositionecu ^)buUadepeTle sau de altu metallu mai vile ca aurulu, ce portau âlii plebeiloru si liiai vertosu ai Ubertiloru : huilele acestea e^au C(we si implute cu substantie ce se credăau preserpatorie de. rdle,a8iăin câtu, prin destinationea loru, semenau forte cu baiereley ce si peno aetadi Bomănii o- tAna de gutUdu cqpUliloru, ca sei ap- pere de deochiu si de ăUe reUe; e) cuiu, pironu, si in speciale, capetin^a unui as* semine cuiu sau pironu , ee se bate in usk sau in alte obiecte , ca se serva si de ornamentu, nasturn ce se prende de una cingutore,^ etc.: scossera si luară hlirii si formosele iulie, ce adoma/u u- sieUtemplulm; serpariele multoru^a dHn pastorii noÅŸtri sunt munite cu huile; f) sigiliu măre, ce se allipesce de unu documentu, si in speciale marele sigiliu de plumbu allu pontificelui romanu; de aei, prin noue mptafore : a) sigiliu in genere ce se pune pre acte emanate de la una autoritate publica sau si de la unu particulariu : la finitulu acttdui se vedu semnaturele si bidlele celloru ce au Imtu parte la învoirea coprensa in adu; P) semnu, marca, typariu, etc, ce se pune pre una stofa, unu vasu si alte obiecte de Yendiare : unu fabricant si insemna cu una buUa propria tote far hricatele seUe ; Å£) serissore essita de la una autoritate , de la domnitoriu mai allessu (yedi si chrysobullu), si in spe- ciale serissore a poateficelui romanu, care de ordinariu porta sigillulu de BUL. â75 plumbu : constittdionea lui Carolu IV asuprea electionei imperatoriului porta numele de huUa de auru; chrysohullele vechiloru Domni români sunt huile in acellu-asi intellessu; — 2. applecatu la concepte ce stau in relatione mai ideale ou hala : a) cera trecutoriu, peritoriu, desertu , vanu, etc. : htdla de apa este omulu, ÅŸi huile suntconsiliele lui; h) es- pressione ÃŽnfiata, vorba lata si grassa, d6ro cu pucinu intellessu : in inflatele huile alle discursului teu eu nu potu a- flă ned una idea solida si sanetosa, (vedi si huiiire). * BULLABE, s. f., bullare; slgnare, sigillarei bnlla rel ballig omare vel mn- nlre^ 1. a scote sau face huile sau heeice, a dă in unda, a se infiă, etc:, vorbindu de apa sau altu licidu in ferbere sau in agitare : pune mmtulu in căldare, dd-i focUj si, candu va incepe a huilă vinulu, trage foeulu de suh căldare; — prin me- tafora, cuvente hullatezn^orh^ late si grasse, espressionl ÃŽnfiate; 2. a ÃŽnsemnă cu unu typariu, cu unu sigiliu, cu una marca, etc.: impartitorii de scrissori stau de huilau multele scrissori de espe* ditu in acea di; 3. a adornă cu huile de lussu, cu nasturi, etc. : porÅ£ile templu- lui erau bullâte; imagine hullata=zim^^ gine de filiu de patriciu cu vlub. huila de auru la guttu, (vedi si bulla, bullire). * BULLABIU,-ta, adj., (bollarlus ; bnllariitm); attengutoriu de huila, cu in- tellessu de serissore sau decretu allu u- nei inalte autoritate; de acf, ca substan- tiyu masculinu, bullariu, coliectione de buUe alle papiloru, libru in tare sunt adunate bullele pontificali. * BULLATn,-a, part. d'in bullare (vedi acestu cuventu si bulla), care, prin una transformatione a lui a dinaintea lui ^ in ^ da forme ca balletu^ ital. bol- letto, bnlleta, ital. bollettai aceste for- me se ieau ca substantive, sub-intelle- gnndu-se, pentru mase. buUetu, cuven- tulu scriptu sau inscrissu, 6ro pentru hulleta, cuventulu serissore, si se appli- ca mai vertosu sub form'a masculina , cu intellessulu 1. de veri-ce attesta tic- ne sau addeverentia in scrissu, si a nu- me : a) inscrissu munitu cu sigillulu au« 876 BUL. toritatei pentru libera trecere, asia na- mitulu bttletu de drumu; pentru voia de importare sau esportare de merci, pen- tru desfacerea unui impositu, etc.; b) cu intellessulu si mai generale de veri- ce cedula, recepisse, charteiora prin care se da attestatione, sau prin care se face connoscutu ceva, cumu e, de essemplu, cea pre care se scriu numeni trasse la sorti, etc.; — 2. cu intellessulu de ceva ce are forma de huUa, cumu, de essem- plu, pironu sau cuiu cu capetina mare; — d*in form'a buUetu, esse apoi bulletinu. BtJLLETA, btdletu; vedi bfdiatu. ♦ BULLETINU, s. m., pL-c, (vedi buUatu)^ ital. bnlletino, franc, bnlletin; deminutivu d*in buUetu cu celle mai multe d'in insemnarile acestui cuventu, cumu si altele derivate d'in acelle-a : 1. micu inscrissu , prin care se adde- veresce sau se face connoscutu ceva, cumu adeverentia de darea imposite- loru, charteiora de scrbsu yotulu sau numele de trassu la sorti, billetu de drumu, etc.; 2. prin metafora, scire data pre scurtu despre ceva : btdletp- nulu bur8€i=conspeci\x tabellariu ce se d& la bursa pentru cursulu diverse- loru valori; buUeHnu beUiou^zreMione pre scurtu a celloru petrecute pre fia- care di pre scen'a bellului; bîMeHntdu sanetatei principelui; celle mai multe diarie inco dau, in fia-care numeru allii loru, unu bulletinu, adeco una scurta scire despre celle mai ÃŽnsemnate intem- plari sau fapte petrecute in intervallulu de tempu scursu de la apparitionea ul- timului nnmeru allu diariului; in acesta d'in urma intellessu astadi se dice re- vista in locu de buUetinu. *BULLIPERU,-a, adj., (franc. bulU- f^re; vedi bulla siferere); care porta buU le; se applica, in speciale, la plante, alle caroru petiole presenta nesce besicutie oblunge : planta bulltfera. BULLINU, s. m., hostia; crastnlum; specia de panisiora rotunda, ce serve : 1. la sigillatulu epistoleloru, 2. ca com- municatura la romanocatholici (d*in bulla, antaniu ca adiectivu bullimhozs: care serve de btdla cu intellessu de si- gillu, (^oi luatu cu intellessu de sub- BUN; stantivu sub forma masculina, ca eeva servindu de buUă, de unde s*a nascutu in urma, prin metafora , si intellessulu de sub 2). * BULlÄ‚SEj-escu, v., baUire; a d& in unda^ a ferbe; aface unde sau beslce; — a ferbe de menia, a se inferbentâ, a se inversioni, (de acea-asi radecina cu bul- lare, buUa, ^c, espressioni formate prin imitationea sonului; vedi ^l.bu, fm^^ bone sub 2, si buba)^ * BULLITIONE, s. f., (imliitle); ac- tione de a bulU, (vedi bullire). * BULLONE si * BULLONIU, s. m., (ital. bnlUne); augmentativu d'in btdlă. * BULÃŽiULA, s. f., bnUula; demmu- tivu d'in btdla. * BULLULATU,-a, adj., (franc bul- Inl^); coperitu cu buUtde, vorbindu in speciale de plante, alle caroru fmndie sau stele sunt coperite de mice besicu- tie albitiose. ^BULtJ, suf&ssu; vedi suffissu cuiu. * BUMASTU,-a, adj . s., bumastM (pdo- [tflwtoc, d'in po5:= 2. 6» si jiaotdci^ti- tia); cu titia mare, si de aci ca subMan- tivu mascuiinu, bumastu (subintelle- gundu strugure), si femininu, bumasta (subintellegundu uva sau jpoma), specia de strugure cu mari bobe, titi'a vaccei. BUMBACU, bumbariu, bumbu, bum- bunizate, etc., vedi bombacu, bofkbariu, bombu, bombanizare. * BUMELLi, s. f., banella (^t>|i$Xia, franc, bnm^lie^ d'in ^5^= 2. ^ si (isXte =frassinu); 1. num^ data de antici la cea mai mare specia de frassinu; de acf, 2. genu de arbori si arborei originari d'in Americ'a tropicale sau boreale. BUNA, 8. f., vedi bona, si avuna la avunu. ♦BUNIADE, 8. f., banlas (poovtAc, franc, bunias); specia de napu <^e cresce in grăne si a carul sementia pisata in- tra in composetionea theriacului, (vedi si buniu) BUNIGU, s. m., vedi bonicu si bonu sub n, precumu si avunu. BUNITATE, 8. f., vedi ftontta^. *BUNIU, 8. m., bMitfoa (poayu>v, franc banlon); genu de plante umbelliferOi d'in BI7B. care sped'a eea mai connosouta si inai oratata este hdbocastanulu sau fiapulu sdbatiou ca radecina bulbosa mare cfttu ooa naca, forte alba pre d'in intru, d^ro forte negra pre d'in afora« BXT1IU, vedi bonu, si avunu. * BUPHTHALMiA, si bufiaimia, a. tj (franc* bmÅ£hthaliiiley itaL )l»Bfuamlai d'in ^ = 2. fiti si wp^cik^t; = ocliiu^ morbu de ochi, ciure sta in inflare^ vo- lomelai. ochiului d'in caus'a hydropicei acestui organu^ sau in inflarea partei ?itrea a ' acelluia-si organu, infiare ce intende ochiulu si împinge ÃŽnainte cri- stallinulu si iridea* *BUPHTHALMICU si huftoHmicuy'O, adj., ce se attinge de buphthaimia : do- rere bupJUhaimica, ♦BUPHTHALMD si h^tăhnu, s. m., bui^tlMiliBiig (^6Å£d>oc>4koc, ital.baftalme^ friwc. taphthainey d'in ^5^ = bou si 6fdaX|i^c=ochiu); genu de plante cu flori conîuncte d*in fainili*a corymbiaceeloru , asia numite din caus'a aasemenarei ce s'a credutu co ar fi intre florile acestoru plante siocliii boului, de unde si espres- sionea popularia : oohkdu boului, (vedi bou). * BUPIiEUEU,s.m.,bupleuroii(po5- xXsopoVy itaL iNiplearo^ franc, biiplenre, d*in pof>=, 2. bu si «Xcopdy=costa); genu de plante d'in famili'a umbellifereloru, pentandria digynia lui lAnneUf asii nu- mite d'in caus'a lateloru loru frundie si coste. * BUPBESTE, 8. f ., bnprestis (poOTcpij]. otic, ital. bnpreste^ franc, bopre^te^ ,d'in po5<; =:: bou si nptfyHfi = care incende si arde); li la cei antici, specia de in- secta yeninosu, a cărui piÅŸcătura făcea se' se infle boii; 2. la cei noui, genu de insecte coleoptere, cari mâncate de boi cu 6rb*a, făcu se se infle si se mora aceste animali; — prin metafora, yeninulu unei hnpresU. BURA, 8. f., aidor, pruiiiaf nebnla, plarU qw minata» fratiajis eadit; (pen- tra etymolQgia vedi bore) : 1. in intel- lessu ca mai appropiatu de etymologia, girare lena, abore suptire, si in spe- ciale, abore ce se essala d'in una buc- cată ddda : bw^a ce es9iea €Fin buoccUe BIJB. «77 si adducea hmasu^mi una plăcuta odore, făcea se m lasse gur'a apa; 2. prin me- t^ora, applecatu h diverse producte alle aborelui, cumu : a) nouru necondensatu, nouru respsmditu peno pre facila pamen- tului, negura; b) i^^a ce cade, in menunte pical^e, d'in asseminea nouru, si in ge- nere, plo|a ce cade cbisuru d*in nourii concentraÅ£i in regionile de susu alle ce- rului, dâro in picature forte menUnte sau in cantitate de totu mica : dupo atâtu iempu de secceta se aÅŸteptă nuunabwra ca cea de eri, d unabona ploia; burade ploia, espressione forte usitata in locu de simplulu bura cu intellessu de phia in mica cantitate; c) negura ce ingMacia cadendu pre pamentu, si formedia* mai vertosu pre erbe si arbori, una grossa bruma. BUBAGA (pre a locurea cu u intu- nerecatu : baraca)^ s. f., orassi^r nebola vel proina; formatu d'in precedentele bura cu ÃŽnsemnările : 1. de negura desa si grossa : in bura&a ce se lamksse nur maipoteai vede omulu la doi trei passi; 2. de bruma grossa, ce se prende de erb^ si arbori, cea ce in unele locuri se cUa- ma poleiu, 6ro in altele piciura : hurac*a, ca una aJba si trista pandia, invfstimen^ tasse arborii selbdoru, BUBABE, V., impers. buridia sau &ura=franc. ii braine=:pralaa vel pla- vla mlnotissirais grattis cădit; a fi sau cad^ bura : 1. cu intellessu de phia menuntay sau in pucina cantitate : a m- ceputu se buredie, si dupo nuorÅ£i Wf/rÅ£ si grossi, ce accoperu totu cerul% credu co bur^a se va scanibd in phia mare; plouafapre acoUo? de trei septemani de candu nu ploua abia eri a buratu pu- cinu; 2. cu intellessu de bruma sau poU leiu ce inghiacia pre plante : de muUu ce a buratu eri si astadi, bieÅ£ii arbori păru coperiticacutrist'apandia de mortu. RUBDONE si BUBDU, s. m., bardo si bardas; mulu nascutu d*in una asina si Unu callu, pre candu mtdulu e nascutu d'in unu asinu si una epa. tt BUREBE, V., barere=ardere, ra- decin'a, d*in care au essitu : bustu, corn- burere, combustiMe, etc. 278 BUR. / . BURETE, s. m., vedi horete. BUKICABE, (la formele present'elui unnatorie eu tonulu la antepenultima : luricu, buriciy hUrica, si bărice, 6to nu la penultima : huricu, huriei, etc; sub- stantiyulu buricu; plur. , burice are to- nulu pre penultima), y., in nrabilioi formam redlgere^ eonvexnm facere; ar- repere^ reptando aseendere; ,8nmmis di- gitis Inoedere; gaperbe et arroganter Inoedere; 1. ca transitivu, a d& unui ce form'a tancului, si de acf, a face con- vessu, a bomba : vitrele convesse au for- ma buricata; 2. ca netransitiru, luatu cu forma reflessiva, a se burtea : a) a se inaltiâ la medilocu, a luă forma con- vessa : vastulu campu, planu in tpta in-- tenderea sea, se burtea pueinu eotra me- dilocu; b) a se teri pre buricu, a se sui terisiu grapisiu pre una costa rapeda sau pre unu arbore, eto. : numaicumari greutăţi ne amu burioatu peno pre ere- scetulu rapeăului munte; c) a se inaltiă pre buricele degeteloru de la petiore, ca se merga undeva nesemtitu, sau ca se para mai inaltu de câtu e, si de acf, a se păună, a se mundrl : cine e mai seecu^ acelh^-a se si burica mai multu; d6ro însemnarea de a se mundri, a se ingonfă, a potutu essî si d'in cea de a scote bur riculu sau pântecele tare inăintCj a merge cu pântecele inainte, insemnare ce inco are verbulu buricare. BURIC ATU,-a, umbilicatus;Å£B>Tt. d'in buricare, (vedi acestu cuventu sub 1. mai vertosu). BUBICATURA, s. f, actione si re- sultatu allu actionei de a buricd, (vedi buricare). BURICELLU, s. m., deminutivu d'in buricu. BURICU. S. m., pl.-e, omblliens (cu- ventulu nostru este acellu-asi cu latin. umbiiiens, d'in care syllab*a um, fiendu neintonata s'a taiatu, si l, dupo regula, a trecutu in r, asia in câtu s'a nascutu una forma biricu, bericu, cuniu se si aude la unii Români cu e sau i intunereeatu in syllab^a biy pre candu la cei mai mulÅ£i, in acea-asi syllaba, se aude u in lOcu de i sau e; tonulu e ca si in radecin'a la- tina, pre penultima : buricu, bericu^ etc.; BITR. in alte limbe sorori euventulu a luatu transformări si mai mari : îtal. billeo si umbilieo, ispan. ombligro, portug. em- higo si nmbigoy Å£^rovenc. vmb«ltc, em* belicy umbrii, emboril, embonil; franc. nombril in locu de lombril=:l'ombril); 1. partea de la mediloculu pantecelui omului si allu bestieloru cadrupedi, care nu e de câtu cicatricea co remane diopo taiarea matiului, prin care fetulu, pre câtu e in pântecele mammei, si trage nutrimentulu : mosfa tăia si lega buri- culu prunciloru; buriculu, deco'nue bene legatu, se pote deslegă si periclita vietVa pruncului; — ccpillulu cu moÅŸie multe remane cu buriculu netaiatuzzlxicruln, in care se ammesteca mulÅ£i, sau remane nefacutu sau se face reu ; 2. prin meta- fora, applecatu la concepte ce au una relatione sau analogfa orecate cu con- ceptulu buricului : a) mediloculu sau centrulu unui lucru orecare : burietdu pamentuluit:zumhllleufi îeTtnÅ£ b) capeitu rotundu : buricele sdlei, buricidu deger tului; de mare geru ^ne ustura buricele degeteloru; e) cavitate ce se observa la pome in partea oppusa codei sau la me- diloculu basei certoru conchilie; d) bu^ riculu Fentei = umbilictts Venerisr: saiiifragra, planta asia. numita d'in caus*a frundieloru selle concave cu una mica aduncatura assemine cu a burictdui. BURLA (vedi siln Glossarîuftttrîtfta), s. f., deminutivu d*in bura cu intellessn de ploia menunta si rece, BURNA, s. f., nebula rorans; ca pro- venitu din bura, euventulu fettrwa se applica, in speciale, la una ploia cu pi- caturelle asia de menunte, in câtu neci co le semte omulu cadendu, la unu nueru resolutu si lassatu peno pre faci-a pa- montului, d'in care roredia mai multu de câtu ploua in addeverit t cătu am callatoritu pre intre munÅ£i, nu ne ămu potutu buccurâ de formosetiele hru ^ assemeni cu alle bussului. * BUSSOSU,-a, adj., buxoins; plenu de bussu : locu bussosu. 280 BUS. BUT. * BITSSU, s. m., boxog (9c&So<;), (ital. hoBBOf firanc. baia); 1. genu de plante d'in famili'a euforbiaceeloro, cari stau totu de im*a verdi si d'in care speci'a cea mai connoscuta este l)ussuiu commune^z bnxirs sempenrireiig lui Linneu, con- noscutu in poporu sub numele 4e meri' sioru (vedi si cimieiru in Glossariu), ar* bustu care nu cresce mai inaltu de unu seniimetru si cu care, pentru formoseti'a sea, se inchidu ochiurele de flori in gra- dine; lemnulu btsssului duru si galbina- stru serve la fabricare de diverse obie- cte de lussu, cumu instrumente musi- cali si altele ; de aci luatu cu intelles- sulu : 2. de lemnu de bussu, 8. instru- mente musicale si alte obiecte d*in le- mnu de bussu, 4. frundia de bussu d'in care se făcu cununi de incununatu pre cei ce se destingu in ^va, si mâi ver- tosu pre ÅŸcolarii diligenÅ£i. BUSSULA, s. f., si BUSSULU, s. m., (ital. bossolo si bnssolay franc, bonssole); (ca deminuti- YU d'in bussu, cu intellessu de obiedu Sin lemnu de bussu, si mai vertosu de cti- teia de bussu, ca si grec. ici>4k^=P7xis= cuteia de bussu ; yedi bussu) : 1. ceva facutu d*in lemnu de bussu, si mai ver- tosu vasu sau cuteia de bussu, si, in ge- nere, vasu sau cuteia de veri-ce altu le- mnu pretiosu sau chiaru si de metallu si de alta materia, cumu este, de essem- plu, una asii numita, turcesce, bisactea (vedi acestu cuventu in Glossariu), sau una asii numita tabachiere, etc.; 2. in speciale, sub form^a feminina mai ver- tosu, busstdoy cuteia de lemnu sau de metallu, in care se afla ros'a venture- kru si unu acu magneticu, care serve aindic& puntulu cardinale de media no- pte si a dâ directione pre mare; de aci, prin una noua metafora : 3. verirce serve a conduce, omu sau principiu conduc- toriu : remasu de tempuriu foratata,jU' nde se află fora bussula in medUoculu perideloru de totu gentdu. * BUSTU, s. m., bwtum (vedi bure- re) ; 1. ce se arde sau locu unde se arde, si a nume : (Å£) locu unde se arde unu mortu ; b) rogulu sau altariulu pre care se arde mortulu ; c) corpulu arsu, cenu- "•»•" si'a corpului arsu; 2. prin metafora a) mormentu ; b) monumeatu fiinebru ; c) fiendu co pre mormente se puneau, la cei vechi, imaginile de diumetate alle immormentatiloru, de acf si insemnarea ieimagi9îe in marmure, bronpu, dgnnr' sa, etc., care representa numai capnlu si parte d'in peptu a unei persone ; de un- de, prin noue metafore : a) partea su* periere a unei persone, capulu cu una parte d'in peptu : ce formosu bustu are acesta muiere ! — p) parte a veetimen- tului, mai allessu la femine, care acco« pere peptiilu si spinarea, altramente nu- mita si talia^ cu tote co acestu cuventu se applica proprie si mai bene Ia partea vestimentului ce copere mediloculu; y) prin estensione, applicatu la totu corpulu , sau la corpu fora capa. * BUSTUARIU,-fa, adj. s., boitaa- rins; bastuarinm; 1. relativu la btmtu, cu intdUessulu de sub 1. : cdtariu huh 5rtii. BUTARIA, s.f., dollarU} 1. arte de a fabrică buti, 2. stabilimentu unde se fabrica si se vendu buti, BUTABIBE,-e5eu, v.^ della fabrioari f el vendere ; a fabrici sau vende buti. BUTAMTU, s. m., 1. participiu d'in butarire; 2. supinu d'in acellu-asi, luata si cu intellessulu speciale de impositu pre vinu, care se dice si vinaritu. BUTE, s. f., dolinmi mediaUs; (nu d'in german, bnite^ ci d'in acea-asi ra- decioa, d'in care a imprumutatu si ger- manulu cuventulu, si d'in care au nas- cutuin romanesceat&teacuvente, cumu: bota, botu, etc. ; vedi botu in Qlossariu; cuventulu se afla in tote limbele roma- nice : ital. botte^ isp. si portug. bota» ba chiaru in grec. ^&nc si Åžo6ttg, in la- tin'a media butte); 1. vasu mare de con- servatu vinu sau alte spirtose, facutu d'in doge de lemnu legate cu cercuri de nouelle sau de ferru : tina bute de vinu; a face mai mvUe buti de vinu; unabute BUT. de rachiu; in buH se inearca si earrasi neematide latrindaru ; — proverb. : a amUâ fin bute in bute^SL nu si afl& loca capidui si stabilitate undeva; 2. prin metafonif parte a rotei, in care se baga unu aq[>etu allu assei unei tras- sure : ca se Una mai bene si mai inde^ hmgu , butile rateloru se lega cu băUie deferu. BUTELIA, butdia si BUTULA, s. U doUoliin^ lagena (compara si franc, bontellle^ ital. bottt- glUy mediu lat. baticiila);4. deminutivu i'mbute cu intellessulu de sub 1.; 2. ap- plecatu in speciale la unu vasu micu de viku negru, in care se pune, se conser- va si se da vinn la masa : a bee una bu- iiUa de vinu; butillele se astupa bene cu fiutaj ce se unge apoi cu cer a sau cita makria resinosa. BUTINA, butineiu; YQăi putina, jpM- iineliu. BUTOIU, prinmoiarea luin in loca de BUTONIU, s. m. , dolf vm Å£ vasu de acea-asi forma ca si bute, i6ro mai micu de c&tu acesta-a, desf, dupo forma fru- Unu este augmentiÅ£tivu d*in bute : vinuiu d^in unabtUesepote trage si deÅŸertă in mai muUe butonie ; de acea-â butoniu se applica, in speciale, la vase de rachiu : a eumperâ mai multe butonie de spirtu de buceate; butoniu, de alta parte, nu se applica, ca butCf la una parte a rotei unui carru. * BUTYBACEU, adj., (franc, butj- rae^e; vedi butyru); care semena cu butyrulu prin con8istenti*a sea. BUTYBATU, s. m/ (franc. bMtyrate); nome generica datu, in chymica, k veri-ce sare produssa prin combinationea acidului butgrieu cu una base, (vedi bu^ tyricu). * BUTYSIC!U,-a, adj. (franc, biity- riqoe) ; care vine d*in butyru, vorbindu in q)eciale de unu acidq^ care este prin- cipiala odorei ^mtului : aciău butyricu, (vedi butyru). * BUTTSIND,-a, adj., de butyru; ca sabstant. femin. butyrina, (franc, batj* rlae), un*a d*in substantiele grasse ce fonnedia untulu, (vedi butyru). * BDTTBOSU,-a, acy., (franc, biÅ£y BYS. 281 ren); care coprende butyru : substan^ tide butyrose cdie laptelm. * BUTTRU sau buturu, s. m., bsty rom (^oâiopov); nume datu in scientia la sabstontra grassa ce se trage d'in lapte aUessu de seru si de alte substantie ce mai coprende inco laptele, synonjmuprin urmare cu cuventulu populariu untu. * BYSSÂCEU,-a, adj., (franc, bjssa- c^e); care are aspectulu sau form*|i de byssu; de acf ca subst. femin. plur. bys* sacecy plante d'in'famili'a algeloru sau tribu d'in famili'a muoedineăoru, cari au de typu genulu byssu. * BYSSEU,-a, adj., (franc. byss4e); care semena cu byssidu; de acf ca stih' stantivu femin. plur. byssee, tribu de plante d*in coortea bysÅŸaceeloru, cari au de typu genulu byssu. * BYSSIPERU,-a, (franc, bjsstf ftr^ vedi byssu si ferere); care ppduce byssu; de acf ca substant. femin. plur. byssi- fere, familia de moUusce ce se lega de corpuri d'in mare prin fire ce scota d*in insasi substanti'a lom. * BYSSINU,-a, byssinsi de byssu : vestimentu byssinu ; ca substantivu : 1. masculinii, byssinu (subintellegundu vestimentu), sau 2. femininu, byssina (subintell^^du stofa sau tessutura) i avuiulu evangeiiuluise investimentd nih mai in byssinu sau in byssina (reu inse visonu luatu dupo grec. p&ooov, fora forma romanesca). * BYSSOIDE, adj., (fhtnc. bysiold*» d'in 36aoo<=i^^M«sitI8oc=zforma);Mre semena ca unu byssu ; de acf substant. femin. plur. : byssoidi, seria de plute d*in ordinea mucedineeloru. * BYSSOIDEU,-a, adj., (franc bys- soidi I vedi byssaîde) ; care semena cu una byssoide; de acf plur. femin* byssoir dee , ordine de fungi de genu si natura forte diferita , d^ro cari au toÅ£i ca ca^ racteriu commune una compositione d*in fire forte suptiri; — acea-asi nwiire se applica si la certe vegetali folgose, a car roru modu de fructificare nu se conno- sce inco bene. * BYSSU (si bissu sau bussu), s. m., byssns (p&oooc); 1. specia de bombace sau arbore ce da bofi^aoHf d*iB care ai- 282 C. ticii trăgea mater i'a, pentru fabricarea celloru mai pretîose si mai eleganÅ£i tes- suture; — prin estensione, tessutura d'in ac^a materia, cumu si vestimentu (l*in ac^ta stofa, (vedi si byssmu); — dnpo unii, btfssulu air fi fosta nna specia de metasse gatbina, trassa d'in asi& numi- t*a pmna de mare; dupo alÅ£ii, hyssulu ar fi fostn una specia de lâna metasso- sa, trassa d'in certe plante, ctimu hon^ bacele, de essemplu ; certu este co pre- tiulu bysstdui se mantinu totu de un*a forte susu , ÅŸi pote co acesta numire se C. ' applic& la materiele tessute mai pretio- se decâtu celle de lâna; 2. prin esten- sione, applicatu si astadî : a) la tessu- ture de celle mai fine; 6) la tessuturele metassose trasse d'in firele pinneloru de mare si altora concMlie; 3. genu stâbi- litu de Linneu pentru certe specie de plante acotyledonie, Mgose si pulveru- lente, referite inse astadi de botanisti parte la alge, paH;e la fungi, parte Ia licheni» (vedi mai susu : byssăceu, hys* seu, byssoide, byssoideu). — ^^Pentru for- m'a hussu, etc. va decide venitorîulu. c. C, a treia littera d'in alfabetuln ro- manu, allu cărei nqme s^ pronunÅ£ia cu tmu e : ce, si care, ca snbstantivu, luata absolutu, este de genii masculinu : unu c, mai mulÅ£i c mici; 4to inÅŸocita de altu Bubstantivu, cumu littera, de essemplu, Bi dirige genulu dupo acestuia : litter'ac este muia; — sonulu representatu de so- nulu c este unulu d'in gutturali, adeco pronuntiate mai vertosu cu guttulu, si anume sonu gutturale tenue sm sup- tire, în opp(>setione cu cellu gutturale aspiratu ori grossu ce se representa cu semnulu compusu d'in c si h, adeco eh ±1^9 î^au i^ opposetione cu sonulu gut- turale wetKwcare se representa in scriere prin g; sonulu gutturale tenue se repre- senta in latinesce si prin semnulu q, si de acea-a nu se pote bene tracta c des- partitu de eh si q. — I. pentru cuven- tele, in cari c allu nostru representa a- cellu-asi sonu cu cellu latinu^ e de in- senmatu : 1. inainte de vocalile a, o, u si inainte de consonanÅ£i (afora de t si s, cumu se vede d'in urmatorialu 2), c re- presenta unu sonu ce avea si in latin*a, el are si in tote celle alte limbe roma- nice, si care, pentru acesta-a, se pote cu totu dÅ£re^tulu considera si numf origi- nariu : căllezizeMis, (îor&w.rroettBg, cursuz=;entsns9 ean^arerzcantare', crC' deret^creăere, crucer:zcroce, etc; — in- ainte de y, a cărui pronunÅ£ia antica er& appropiata de a lui u, c representa a- cellu-asi sonu driginariu : cyfnhălu, Cifru, Zacynthu; — 2. inse c, urmatu de « sau e, se pronunÅ£ia cu unu sonu siueratu, care pare compusu d'in ^-^t : (Tuc-irzdnois^ du* cerezrducerej, d'in d^cuzrdiioo^ cepa^z cdpa, incingu:=z\ikeingOy etc.; -^ vechii Bomâni, peno mai tardiu sub imperiu, se vede co nu siuerau pre c urmatu de i sau e, ci in gur'a loru c, precUmu suna in ăm&tzizduca, asia sună si in docere z=iducere, adeco ca dnkete, (vedî si mai diosu sub n); de aci vîne co pronunti'a siuerata a lui c variedia nu numai de la una limba romanica la alfa, ci chiaru in acea-asi limba : asia unii Români pro- nunÅ£ia c siueratu ca si ti siueratu in laÅ£i d'in latu : cumu : fati, duti,plăti, toii, etc, in locude faci, ducî,pîaa,^acî; alÅ£ii, Mol- davii mai vertosu, pronunÅ£ia c siueratu aprope ca si aspru siueratu in cosi d'in c. €06u : f(isi, duÅŸi, plasi, tasi, etc., in locu de faei, 4uci, placif taci; in celle alte limba sorori afiămu apoi reprodnssa cu l^eferentia nn'a d'in celle trei pronun- Å£ie principali ce se andu intre Bom&ni : Italknii pronnntia, de regnla, pre c siue- ratn, coma pronunÅ£ia si scriu Bomftnii : ital. tetcmre:szcercare si in intellessu si in pronunÅ£ia; Francesii dau acellu-asi sonu sau ca s lenu : franc. proc6der= porcedere, sau ca s aspru siueratu : franc. ekereher zzcercare (apr6pe ca si Molda* vii) ; ^ro Ispanii pronunÅ£ia ca th^zd' : iqpan. eerear (pronuntiatn ca tberear) ziicercare; — d'in celle mai susu attense trei moduri de siuerare a litterei c, cari se andu in gur'a Bomăniloru d'in diffe* rite parti, nu mai incape indoientia, co cdlu adoptatu si peno acumu in scriere este cellu de preferitu; nu mai pucinu inse merita una scrupulosa luare a mente si celle alte doue moduri de siuerare, pre cari le vomu numi spurie in oppo- setione cu numele de genuinu sau cch' radaresticuy ce vomu di cellui mai susu mentionatu, ca se se pota intellege mai bene urmatoriele observationi ce avemu a face asuprea lui c siueratu : eÅ£) ci ur- mata de alta yocale se pronunÅ£ia intre toÅ£i Bom&nii ca ti siueratu in laÅ£i d'in laiu, pronunÅ£ia ce s'a reprodussu si in scrierea cu litÅ£ere cyrillice, si reu se re- produce inco de unii si in scrierea cu litierele romane, cumu : /adar=facie8 d'in facere, ^'K(^etu=Jpdioluin d*in ju- decare, sociuzzH'ielnB^ lidu sau idw^i llelami in deminutivele terminate in a*- du; ecm, ichi, uciu; cumu : casucia, ca^ siudu, codicia, cdbineeiu^ etc.; oscillâdia scrierea . intre ci si ti, precumu oscilM- dia si la Italiani intre cisi js (care re- presenta pre ti rom.) : casuceia si ca- snsMzrcu allu nostru calota sauca^ti- Ua; ba chiaru la Latini, in terminationi analoge, aflămu si ^i si a : triuunicias si tribuDitfusy Al:iatiu8 si Albiiolos^ ad- TentielBs si adretititlnfl, etc., totuÅŸi for- m'a mai originaria si mai correcta pare a fi cea cu c (vedi demimdivuy, b) ci, ce, precessu de unu s, adeco sci, sce, se pro- nunÅ£ia de Bomftni in doue moduri, asi& co la unii « se aude lenu, ^ro ci sab c^cu C. 888 sonulu siueratu genuin», pre candu Ia al- Å£ii s se siuera aspru, 6to ci si ce se audu ca t nesiuratu: pa^ci=paS6issij}a5C6= pasoit d'in pa8CU±z^Me<^ 9 crescere=i orescere^ ^eief^ia=r8eieitti% etc.;— mo- dulu de pronuntiare a ceUoru d'antaniu, ca cellu mai originariu si totu de una datu cellu mai facilitatoriu si pentru scriere, este, fora indoientia, cellu de preferitu; — 3. afora de transformările prin siuerare , sonulu representatu prin c admitte inco si alte soambari, cumu : a) inainte de ^ si ^ trece in p : cop-si sau C()p-56i=ooxi (rreoc-si), cop-'tusz eoe-to8; cop'Sa^eoTiă (=ooc-8a), de^ rep^tu, dlrec-tns ^ op-^s=9o-to, pep-iu^i =:::p6c«tu8^ /ap-to=:fiic-ta; la Macedoro- mâni si cu mai multa consecentia : trap^ sii=UraS'Siz=traxi (rztrac-si), trap-tu =trac-tu8^ eo2Z^-<(i=oolleo-t08,/V(;ip- sinuzzfraS'SinuzzzfraxiiOkn (=rfrae«8t- nns), etc., pre ^^ndu la Ihu^romani inainte de 3 de regula c s'a assemilatu, cumu se vede d'in essemplele citate : frassinu , trassi , si d'in altele multe : inteUes-'Si r= intellexi (=r intell6o«8i) , (iu5-5ir=dnx{ (=dii« in « in conditionile de sub urmato- riulu 4. f); — h) ^trins'a affinitate ce se afla intre sonuln representatu prin c si cellu representatu prin g pote face ca aceste sonuri se se commute unulu cu altulu : asi& g s*a substituitu Iui c in cuvente ca : sgdbidfiZM «^ai&â=8eabies, spurta=seorla9 agresta d'in acru (vedi agris\a in Glossariu)^ ragtssitu d*in r an- ess, apriguzzBpTitn» ; si in mai multe verbe de conjugationea I terminate cu igare in locu de form*a cu c originariu karef cumu : fumigare comparatu cu tferrieare, puricare, etc.; in câştigare inse g este originariu , ca si in latin. eăstigare ; totuÅŸi acesta strămutare a lui c in g este, in limb'a nostra , cu multn mai mărginită decfttu in alte lim- besorori : Italiwii, de essemplu, dicu a- gozsMCWZzâenSy airro:=:acn«=zaceri etc; 4. cu multu mai desu inse se intempla, in limb*a romanesca, ca alte sonuri se treca in sonulu representatu prin c; a- sit: a) g se transforma antaniu in c si apoiin jp, candu urmedia unu t sau unu s, asii in cfttu, in celle mai multe d*in cu- yentele, de cari a fostu vorb'a mai susu la 3, a), c sau |> d'in aintea lui t sau hii $ este provenitu d'in g : dereptu^z dlrec-tof d*in dereg^ere^iidiTiÅ£ere, in' tdlep^tuszUktelkBt^tnB d*in intetteg^ere ^rtatelleg-ere^ infip-tu d*in infig-ere, coUec^one:z:eol\ec'iîomii d'in coUeg-ere seoUlg-ere^ pic-tartuziz pic^tor d'in irfujT-ersssping^ere^ etc, (yedi si litte^ r'a g); h) b d'in pr^ositionile ^ si o& (yeâ si cb, sub) se transforma in c, prin assemilare , candu o& sau ^ intra in compositione cu unu cuventu ce incepe eu c : oc*-ciifr^e=oc^enrTere (d'in ob si cttrrere)^ «iic-currere=:snc-eurrere d'in sub si ^rrere)^ oc^ddere oc-oidere d'in ob si 2 cedere) ; c) d d'in ad (vedi Aad^a prep.) inco se transforma in c, candu ad intra in compositione cu unu cuventu ce incepe cu c : aocMra^u^ae- enratas (d'in ad si curaiu)^ ac-creditare (d'in ad si creditare); d) t d'in termina- tionile f(m^lortt|tasK(vedi si litter'a^ se aude ca c cu sonulu siueratu genuinu : f c. ro^o^ume^iragatlone (d'in rogaiu)^ pie^ catione (d'in plecatu) , strieaHosu (d'in stricatu)^ potentiosu (d'in potentia)^ /e- iioru (d'in fetu)j etc; ba inco pre a Io* curea ti se aude cu acellu-asi sonu si in alte impregiurari, cumu patiu ca pociu; — acesta transformare a unui t siue- ratu ^ste correlativa si orecumu oppusa cellei mai susu indicate la 2. a^, unde s'a vedutu co c siueratu se pronunÅ£ia ca t siueratu ; in cuventele de forma- ticne mai noua nu se practica regulatu acesta pronuntiare a lui ^ siueratu ca e siueratu, <^umu : esplecatioiiie, mutaii^ nCf administratumef etc; e) t inainte de l de asseminea a trecutu in c : i^ii d'in Tetnlns, pvstvla^ ăstuia^ etc, au essitu antaniu prin syncope : i)eilu, pustia, or săa; apoi, prin strămutarea lui ^ in c : veduj pusda , ascia; in fine, prin intro- ducerea unui t care a attrassu moiarea lui l : vediu, pusdia, asdia, cumu pro- nunÅ£ia unii Romani, pre candu in pro- nunti'a altoru-a l despare apropre cu totulu : vechUi, puscfUa, ascMa; — cu- ventele, in cari t inainte de 2 nu s'a transformatu in c, cumu tUliAzsiiiulaMy sunt esceptioni forte rare; de assemine e de observatu co in combinationea fo- netica di {chi dupo pronunti'a altoru-a) c nu este totu de un'a provenitu d'in t, ci de regula sonulu c este originariu : indinare (=:tnoAfnare)=inclinare9|>a- redia (=:jp(irec%ta)c=:parioiila (synco- patu pariclaX corediu sau curecliuzz (cc4recÂni)73 eollculas (syncopatu oeli- elus) , odiu (=:o(^iu)=oealn8 (synco- patu oolns); acesta moiarea a lui Z du- po c (si g, vedi litter'a g) se practica si in alte limbe sorori : ital. pareeMo ==:ispan. p^Ttiă=zparedia sau parechia; ba inco unele d'in aceste limbe moia pre { si candu sta dupo labiali : ital* plMng^rezszplangere y ital. flore:^;^^, ital. piegare=:plec(if e; in limb'a nostra pronunti'a ce moia pre l, fora inse se Iu facă a despart, e de preferituca maio- riginaria, si pentru co prin ea se ÃŽnlă- tura incurcatur'a ce adduce in scriere cea alta pronunÅ£ia care face se despara l (vedi si II, 2) ; f) p, urmatu de i (vedi si litter'a j>), se aude in gura unoru Bo- c. — —^ — - — — â– - mâni ca c cu sonulu originariu de sub 1 : {iQM d*in IwpUy stupi d'in stupu, spini d'in s^u , etc.; asia si in cuvente ca peUe^ perderCf etc, prin introducerea u- nui $ longa labiale : pieUef pierdere; g) d*in celle precedenÅ£i esse ca resultatu finale, co sonulu c, in limb'a nostra, este unulu d'in celle ce B*au pastratu noai bene, asia in cătu, de si, in certe impregiurari , se transforma în alto so- nuri , totuÅŸi ellu se pastredia chiaru si sub formele selle celle mai immoiate si siuerate, fora 30 dispară cu totulu, cmnu a deq>arutu d'in multe cuvente in celle alte Umbe romanice : ital. fare=fr. faire ^acere=leLt. ikeere^ ital. dire=franc. iir6:=:<{îcer6=dieere^ ispan. llamar= ^izdiamare sau c%uimare=olaiiiare$ de acea-a noi credemu co in deretticare si alte assemeni citate mai susu la 3. a), sonulu representatu prin c nu a despa- mtu, ci s'a assemilatu cu urmatoriulu sonu; de acea-a in cuvente ca ^att«,(vedi buga in Glossariu), noi amu presuppusu numai cureservade cercetări ulteriori una cădere a lui c, considerandu huaiu ca una forma venita, prin căderea lui c si n, dHn buccaniUf si essita d'in acea-asi radedna cu bucânu, buceinare; —5. d*in puntu de vedere armonicu sonulu c se pote afl& a laturea : a) in acea-asi syllaba numai cu { sau r diq[>o sene si cu s inainte de sene : credere^ cre^scu^H, in-cU-^are, pro-cla- mare, pe-sca^riu; b) in dyllaba differita numai cu licidele l, r, n sau altu c ina- inte de sene si cu t dupo sene : ar-ca" nu, in^dn-gUy con-cur-su, ac^ce^dere, oe- eiirpare, ac^tivitate, fac-^tio-ne, etc; — numai in cuvente străine se potu află si alte combinationi, cumu : cn, cm : or cme, prO'Cne, — U. in celle mai vechie tempuri semnulu c d'in alfabetulu latinu sau romanu representă sonulu ce mai tardiu si peno astadi representa semnu- lu g; aeesta-a resulta invederatu d'in doue impregiurari : antaniu d*in inscrip- tioni romane mai vechie, cumu e, de es- semplu, inscriptionea de pre column'a rostrata, in care se afla scrissu : leoio* Bety â– UMlstratofy pnenandod^ eartaci- ^Mifl^ etc, in loeu de : leglfines^ ma- riitcuUtf pttgnâEd<^ «artasriiiiensi; allu C. 285 doile d*in form*a litterei latine O asse- menea cu a grecescul^ T, mai vertosu la Doriani, cumu si d'in loculu ce occupa acea-asi littera in alfabetulu romanu si care este acellu-asi cu celli^i ce occupa si in alfabetulu grecescu si chiaru In cellu fenicianu, d'in care s'anascutu cellu gre- cescu ca si cellu romanu; pentru ÃŽnsem- narea sonului representatu mai tardfu prin c se applică semnulu h, cu care a- flăjnu scrisse in latinesce, prin esoep- tione, certe cuvente si in tempulu candu c luasse de multu si definitivu loculu lui %, cumu : kaeso, (nume propriu), kalen^ dce (vedi caiende)^ in locu de Oceso si Oalenda; pre longa k Bomanii, pentru scrierea acellui-asi sonu, in certe cuvente, se serviau, d'in celle mai vechie tem>* puri, si de unu altu semnu, de 9, ba inoo mai tardiu, candu facura connoscentie cu litteratur'a grecesca adoptară si unu allu treile semnu, c^ nu numai pentru scrierea cnventeloru grecesci, in cari se afla unu x=cA, ci si pentru unele cu- vente curatu latine; ce se attenge acumu de usulu acestora s^mne pentru scrierea limbei nostre, vomu observa : 1. fiendu co o a luatu de atfttea secle loculu lui k, nu numai in limb^a latina, ci si in iota celle alte limbe romanice; de acea-a k nu se mai pote applică neci in limb*a no-* stra la scrierea neci unui cuventu roma* nicu; sengurele cuvente, in cari pote in- tră acestu semnu, suntu celle străine, mai vertosu numele proprie, in cari so- nulu representatu prin c, de si urmatu de unu e sau i, (vedi mai susu la I, 2), nu se siuera, cumu : kefu, Usea, keri" mu^ etc, cari se scriu cu multu mai bene asia decfttu sub form*a : chefu chisea, Gherimuy (vedisilurmatoriuluS); 2. sem- nulu q se applica in latinesce in locu de c numai candu dupo sonulu ce representa c, vine unu t«, care caută se se pronunÅ£ie aprope ca v intr^un'a cu vocalea urma- toria, cumu : qai» qaalÃŽB^ qat^rere^ etc, pronuntiate aprope ca cri, evalis^ etm* rere; de acf vine co, in diversele selfo forme, acellu-asi cuventu se scrie candu cu c, candu cu* g : loqa-or^ d^ro loeu* tus; qniy d6ro oui^ ooq-aere^ d^ro eoo- tnif etc, ba inco acellu-asi cuventUi in 266 C. i. acea-asi fonna, occurre scrissu in amen^ doue modurile : reltqa-ns, rellqn-a^ d^ro si reliea-asy relioa-a, ca sengur a dife- renÅ£ia co reli4aa85 reiiqna, se pronunÅ£ia in trei syllabe : re^li-qni», r^-li*qo% 6ro relleiiDg, relloua in patru syllabe : re-li-em-nsi re-li-^n-a; combinationeâ, fo- netica cy, representata de latini prin qu, nu s*a pastratu iu neci un'a d'in limbele romanice noue, afora de cea italiana, in care questoy quello se pronunÅ£ia aprope ca crestoy orello; Francesii si Ispanii făcu de gu acellu-asi usu ce facemu si noi, in unele Impregiurari, de eh, adeco ca se impedlcămu siuerarea lui c urmatu de t sau e : franc, qul sau suna ca chi, in ochi, pre candu scrissu cu c ar sună ca ^. aîlu nostru nesiueratu; in ispan. aqnely syllab'a qnel sima ca kel, pre candu scrissa cu o« c ar sună thel (vedi mai susu la I. 2.; latinesc, qoando se pronunÅ£ia si scrie in ispanesce : cn-an- dOy in limb*a nostra de asseminea a des- parutu eu totulu combinationea fonetica fu:s:cv, si s'a redussu la simplulu sonu c, €umu se pote yedi d'in urmatoriele coyente, allaturate cu oorresponditoriele latine, d'in cari resulta totu de una data, co romanesculu c essitu d'in lat qn este suppusu la acelle-asi legi fonetice ca si romanesculu c corresponditoriu cu lati- nesculu c, si a nume : a) c correspondi- toriu cu qu are pronunti'a originaria de sub I, 1., candu dupo densulu yinu vo- calile a, o, u : C(Wî-w=rcoq-uo, torc^w^^ torq-neo , c^andu d= q-uando^ c*ar« =: q-nale^ $c-ama=:aq-iiama^ etc.; b) c corre- sponditoriu cu quy iirmatu de i sau e, are sonuln siueratu genuinu de sub I. 2. : at>o^f=rcoq*ui8^ c-i sau c-ei=q«ui, ^e- r^6:=q-nie-rere^rq-uet, C'ine s: q-aUne^ c^in^c^e :=z q-nln^q-ue^ etc, o) daco dupo ci corresponditoriu cu qul urmedia si alta vocale, atunci iea so- nulu siueratu spuriu allu lui ti in laÅ£i (vedi L 2. a)) : kc-iM=laq-eu8j d) ur- matu de unu ^immediatu, c correspon- ditoriu cu qu, suffere scambarile de cari a fostu vorba la 1. 3. a), scambari ce suf- fere, in parte, si lat. quicoe-tu {z=.cop' tu) zz. ooe-tiis d'in coc^ere = coq*aere; scambarea inse cea mai importante de C. . acesta categoria este cea, prin care qua latinescu de la inceputulu sau finitulu certoru cuvente a trecutu ini>a (vedi si mai susu la 1. 3. a)) : a-quarzo-pOy qoa- tai>r:izpatru , •'qaa=6-/7a, qDa-dragre- Bimnzzpa-^esime ; acesta scambare este inse forte antica, de ore in multe dia- lecte antice alle Italiei, cellu oseicu, de essemplu, cellu umbricu, etc., se yede practicata cu una rigorosa consecentia, asia in câtu in locu de qn latinescu se afla mai pretotendeneunuj; :pi8=:qui8;r: ci sau ce, pemp^ sau pomperrqnhiqaei:: dnce, de unde apoi numeni proprie caPem- ptlius = Qnintilias; chiaru in latinesce, pre longaeqaa8-eqaa==:oaZ{u-e^y aflâmu epona=diea a cailoru; ba inCo d'in compararealimbdi grecesci cu cea latina se vede, co limb' a greca are mmpzzn in locu de c sau qn latinu : tc^tcsiv (mrăir- Tîiy) ^icocere, 7C6Vt^=:qninqDe=ct»(^ (in TTsvte si t in locu de c sau q, fcăvte in locu de ;r^n6=:peinpe sau ponpe mai susu citatu; asia si in t^xtapsc^^quataor::: patrUj in tic=qni8=^^n^, t sta in locu de c sau q, de ore ce, dupo datele de peno astadi alle filologiei, c se coi^i- dera ca mai vecbiu si mai primitivu de c&tu p sau t; — d'in celle peno aci e^ puse assupr'a litterei q rosulta co in limb'a nostra acestu semnu este totu a- siâ de prisosu ca si k, si co, precumu A;, asia si q se pote applică numai in cu- vente mai multu sau mai pucinu nero- manite, mai vertosu la numene proprie : Quebec=mime de cetate, <{iilnet=nume de omUf ^aintillanuzznume de omu, etc. : a scrie que^ qaare, aquesto, etc, in locu de ce, care, acestu, ar fi numai una in- greuuare a scrieriigratuitasi nejustifioa- ta;— 3. semnulu eh s'aîntrodussu, cumu s'a dissu mai susu, in alfabetulu latinu sau romanu mai tardhi, candu fioraanii, prin connosceuti'a litteraturei limbai grecesci, incepura a impromutâ certe cuveuted'in acesta limba, ca se repre- seutesoDuluiosemnatupringrecesculuXf strainu limbai latine, si care se pronun- Å£ia atunci de Oreci asia cumuarr^ta sem- nulu eh, adeco ca c cu una usiora s^*" fiare representata prin h; acestu spiritu de acea-asi valore cu cellurepresentatu, c. in^ecesce eu semnala ('), comu se vede d'in cavente împrumutate de Latini de la Greci, kjadeszzSoSec, heUas=fjX&- oLc, etc.f er&, in latinesce, asia de pu- cinu sentitu, in cătu aflămu sciisse, mai d'in vechia, câvente si cu ellu si fora ellu : ]i»dBÅŸ si »^s=zedu; de regula sjpiritulu rq^reseQtâtu prin h se afla in- aiatea anei vocale cu care incepe unu cuventu: humerus:=:umeru, homozzdmu, herba=er&a, etc., sau mai raru inain- tea anei vocale ce incepe una syllaba d*in mediloculu cuventului, cumu : co- hors^zcurte, iit€ohare=incepere , etc, cari mai tardfu, prin contractione sau traospositione, auluatu formele inoh^arei ekors si oors — corte (casilanoicMr^e); mai tardiu maui'a de a imita proniintra grecesca {mrcesse peno acoUo, incâtu in locude vechiele trlampus^GracousyCete- Å£uBf SbU% paleer^ etc, intrară nouele triiiiaiihng^triumfa, Gracchu8=nume propriu romanu, CethQgas;=nume pro- pria romano, ca si Sjrlhuz^nume propriu romanu, paleher=:formosu; poetulu Ca- tollu si ride de unu Bomanu attensu de acesta mania intr'una âpigramma, care incepe asia : ehomnioda dioebat5 si quaiido «•Bimoda vellet^cAommocie dicea, de câte ori vrea a dice cammode, (adeco pro- nunÅ£ii eh in locudec, chonmode in locn de commodfi); d^ro despre sonurile as- pirate representate prin ph, th, rh^ se voni dâ mai ample desvoltari la litte- rele jp, t^ r, cautandu se ne marginimu aci numai la sonulu aspir atu represen- tatu prin eh si aspirationea represen- tata prin simplulu h, asupr'a caroru-a £Acemu urmatoriele observationi, usiore de intellessu d'in celle peno aci espuse : a) aspirationea sau spiriMu simplu re- presentatu prin h* a peritu cu Å£otulu d'in cuventele romanice alle limbai no- stre, ca si d'in alle celloru alte limbe romanice : a) d'in inceputulu cuvente- loru, cumu : omuzzitBi. uernoi^homo^ erba^ itaL 6rba=dierba> m-^ital. i6ri=herl9 ora=ital. ora=:hora, wneru ital. iiniere=hHiiienis, etc»; la francesi, de si se scrie o^piraHanea , inse nu se pronunÅ£ia : hoiBme=amti, herbe:^:^- ha, etc, se pronunÅ£ia ca si cumu ar fi C. %? scrisse : emmei erbe; la noi sengur'a escoptione de la regula pare a fi huma, compăratu cu lat. hnmiisi inse cei mai mulÅ£i Boinâni pronunÅ£ia si acesta cu- ventu fora spiritu : urna; P) d'in ince- putulu unei syllabe d'in mediloculu cu- ventului ;. cur^$=: ital. oQrte r=,franc. coiirr^eohprtey chorte sioorte^ sichiaru împrumutatele din grecesce eorda^z ital. eorda=::franc. oorde=:lat. chordm =X^P^^ ; ^^^ O* Macedoromani)= ital. 6oro=ohoras^:xopdc, etc»; inse cuventulucAora=ohoread5copeCa se au* de, la unii Bomftni, prin căderea lui c, si cu simpla aspiratione h : hora, si pre a locurea chiaru si fora spirltu : ora ; i) d^co SC auăe una aspiratione în cu- vente ce au inco cursu intre Bomâni, a- cestea sunt sau străine sau cella pucinu indoiose, si cu pronunÅ£ia asia de fluc- tuante că si mai susu citatulu ehejraÅŸ cumu : cherbu, herhu si erhu, ehdbaru, habaru si abar% chSnăichiu, hindichiu si indichiu, chaifa, haita si aita, etc.| in cărÅ£ile typarite cu littere cyriUice a- c^sta aspiratione se reprosenta de regula princyrilliculu x (slavonescu) ÅŸrgrec. x =cA;noi le trecemu in Glossariu, pre cella mai mnlÅ£e cu A; e) pentru Dietionarioia romanu au se se scria cueh si cu h numai acelle cuvente mai aoue, speciali si scieti* tifice,cari, ÃŽmprumutate d'in ^ecesceaao alte limbe, s'auscrissu sau s'ar fi scrissa si in latinesce cu acelle-asi semne : ma^ cAina=maehina=:(i.if]xav7), chenAimh:! Xsp8o6t(i; arohangelu^ihTehmgeiiuszs ăpx&Å¢i^XoQ , eueharistia =: %bx(Xp\otiaL » cfdoru (==:xXo>p(Sc) , hypotheca^Ajp^^ theea=6iroS^ifix7), etC; d) se inteUege de sene, co confusionea introdussade currendu intre hsL ehe represensibile, si prin mimare nu se va scrie necaire h in locu de eh, cumu scriu unii : arhie* reu, arhivu, etc, in locu de arehierei^ ard^ivu; de assemine (cella pueinu de una camu data la loculu unde se trao- tedia in article speciali cuventele cu a- ceste sonuri) nu se va scrie ehi si «^ in loca de di si die sau dia, cumu : urechiafU* r cehie, ochi, vechiu, ehiamarc, etc, in locu de ur.cdÂa, uredie, oeli, vediu, diamare^ sau uredci, urede,Qdi, vedu^ dămaref. 2M CA. (vedi si mai susu sub 1. 4. e; vedi si lit- tereleAyZ). CA, Gonj., qniwi^ tanqaaidy ut, Telnt^ instar, quasl^ qiialis; ni si^ perinde ao si^ (in forma cazzqaam^ cumu si prin in- tellessu in frasi ca : fllins meilor qnam pater:=/!Zit4 mai &onu ca ru ca a face; noi lucr^mu mai barbatesce ca voi;—cat pentru usiorenti'a iA gratfa espressionei, este preferitu, in acestu intellessu, lui de câtu, care intra de neces^e in constructione numai canda allu doile terminu de comparatione este differitu de cellu d'antaniu : omu mai a$Umosu de câtu prudente, mai multe vorbesd de câtu faci, etc.; inse mai bene : omu mai animosu ca noi {de câtu noi suntemu animosi), vorbesd mai multe ca noi (de câtu noi vorbimu muUe), etc*, de n se pote diee si : omu mai animosu de câtu noi, vorbesd mai multe de câtu noi; «-H^fatritatea apoi cere ca se substituimu de câtu lui ca acolioi unde acestu-a, de CA. sf s'ar potâ applică , ar d& inse unu in- tellessu indoiosu; asia frasea : a moritu mai bene ca unu erou, pote b,y6 doue intellessuri, adeco sau : a preferitu a mori asia cumu se cade unui erou a mori, sau : a avutu una morte mai formosa de câtu a unui erou; in assemini caÅŸuri, d^ nu se pote intellege luminatu d'in alte impregiurari de care a nimie d'in celle doue însemnări este vorb'a, e de prefe- ritu ca pentru antaniulu intellessu, inse de câtu pentru cellu de allu doil^; — 2. cu ÃŽnsemnarea de cumu, pre cumu, esprimendu calitate, intensitate intre doue calităţi ori actioni, sau acellu-asi modu de fire allu acellei-asi calitate ori actione in doue subiecte differite, candu, ca si in casulu precedente de sub 1. allu doile terminu de comparatione se lassa de regula a se subintellege : formosa ca ros'a eÅŸti tu (ca ros'a=rcumu ros'a e formosa); asi& si : duld CQt mierea cura cuventele d'in a tea gura; omu tare ea petr'a, ageru ca sagetfa; vorbesd ea unu angeru, lueredi ca unu dracu; iHnouirse- voru ca alle vulturului teneretide teUe; cine va mai face ca mene, ca mene se par tia; fMtrrii erau negri ca pecur'a; vesti' mentele angeriloru erau âibe ca neu'a; ca unu leu inversionatu ÅŸe arrunca Mi' chaiu in medUoctdu Turdloru; speran^ tfa mea d'in lume s'a stmsu ca cea lu' core ce fulgera in nouri; ne buceuramu de feridrea amicului ca de a nostra; Domnedieu, dice psahmstulth se investe cu lumin'a ca cu unu vestimeniu; selba* tidi adora ca did fientiele celle mai de- gradate; ca unu tata te am amatu^ ca unufiliuse me ami si tu; calocustete se versau barbarii mereu inneferidtele terre alle iîomaniZortt;— pentru acelle-asi cu^ vente, pentru cari s*au vediutu mai susa la 1. co ca e de preferitu lui de câtu, este de preferitu si lui cumu sau pre cumu; si precumu de câtu, asii si cumu sau precumu iea loculu lui ca numai candu allu doile terminu de compara- tione espreme unu conceptu diversu de cellu d'antaniu : precumu u$Uulu de lemnu e^sein fad^a apd, asia se da pre fada dereptatea si addeveruhi; inse mai scurtu si mai elegante : derepte^eaaiiÂ^ . / CA^ devertdu essu la lumina ca untulu de lemnu in facila apei {ca unttdu de lemnu in facfa ape»=cumu untulu de lemnu esse in fiwi'a apei), d^ro chiaru candu tenninulu de comparatîon^ e acellu- asi eu cellu eomparatu, totuÅŸi este una mare differentia de intellessu intre con- structionea cu ca si cea cu cumu sau precmnu, de essemplu intre cumu mi varbesci, asia ti vorbescu, si intre vor- bescu ca tene; — chiaru pentru co prin ea se espreme una comparatione in mo- dulu cellu mai simplu si fora pretensioni de retoriu, correlativulu lui cu, care ar fi acellu-asi cu aUu lui cumu sau pre- cmnu, adeco asia, nu se espreme de re- gula mal neci una data; comparationea espressa prin ca devine inse si mai ele- gante si mai energica totu de una da- ta, punendu adiectivulu sau adverbiulu comparatu dupo terminulu de compara- tiene legatu prin ca : nueri ca pecur'a de neffri, fada ca laptele de alba, ca cer' a de geăhinu, ca fluturele de usioru, capor- euh$ de neinieUegutariu, etc., in asse- mini espressionî ca are intellessu mai â–¼ertosu intensiyu sau cantitatiyu, d*in care apoi, — 3. urmatoriele caÅŸuri : a) pusu ÃŽnaintea unui comparativu de adiectivu sau deadyerbiu, espreme cellu maiinaltu gradu de intensitate allu conceptului espressu prin adiectivu sau adverbiu, ca in latinesce qnam pusu ÃŽnaintea unui superlativu de adiectivu sau de adverbiu sau adverbiu : qifaiti maxlmiis Itineribns =ett mersu câtupote mai rapedu, cumu : dute ca mai currenăa unde te am tra- messu; ca mai bene ar fi se nu te tur- buri de loGu, candu audi cdlomniele ce fora cuventu ti addueu omenii in- ffidiosi; ca mai reu d'in toÅ£i ÅŸcolarii invetia fitiu teu, de care credi co in- vHia ca mai bene ; negotiatoriulu catUa a cumperă si vende ca mai bene; — ca mai are de synonyma, in acestu intel- lessu, locutionea câtu mai sau câtu se pole mai ; inse nu totu de tm'a se pote fupplenf ea mai priu oătu mai : d^co su- perlativuludeadiectivefrancese, de es- semplu, calemelUear^ le plus noir^ etc, se potu d& prin cellu mai bonu, cellu mai negru; apoi superlative de adver- CA. fi89 bie ca le mienz^ le plus facilemer t^ etc, nu se dau bene prin comparativele mai bene, mai usioru, ci prin ca mai bene; ca mai usioru : ta ente?!cî io mlt^Jt de tousrr^u intellegi ca r:iGi bene ffin (otî; b) pusu cu numene de cantitate , ea er spreme, ca si camti, approcsimatione : eram atunci copîttu ca de cz^te aani; nu eram mai departe do acollo decâia ca d^e una ăllergatura de cdlj; — mai vor- tosu, insocitu cu la sau ^sr/e : irAr/iicil c- raiu ca la septe mi% noi aveamv. dhiâ ca vre cinci cente de juni allesci j' ani' moÅŸi; — se nu se confucos inss acestu intellessu, ce are la pre long:; ca, cu intellessulu propriu alk r.cestei prepo- sitioni (vedi la); — spre a appesâ si maî tare pre ide'a de approssîmatîone, cq se insocesce de una data si cu^ si cn vre: eramu cu toÅ£ii ca la vre septe ăied ; — insocirea lui ca cu la sau vre faco se se evite intellessulu de curata asseminare sau cantitate, ce ar espreme acestu cu^* ventu în frasi ca : diece de ai noÅŸtri sunt ca unu centu de ai voÅŸtri; c) pusu cu adverbie de locu sau do tempu ca are si mai pronuntiata ide'a de canti^ tate : ca mane am se inchidu ochii {ca mane:==forte currendu); candu mi dede unu brand adjunsd ca coUo {ca collo^^ câtu "coKo=departe , inse câtu collo e- spreme mai claru ide'a de mărime aidîs- tantiei intr'unu modu absolutu, pre candu ca coUo presuppune co vorbito- riulu iea unu terminu de comparatione particulariu, pre care caută se T indice ascultatoriuluî cu degetulu orecumu); ca pre ad eră secadu, {capre octeforte approperrpre acf, pre aci); d) prin în- semnarea cantitativa a lui ca se esplica si frasi ca : s'a ingrassiatu ca unu munte, {ca unu munte =:câtu unu munte) ; ve- nisse turdme in terre ca frundfa si er - Va, (se potu inse esplîcâ assemini frasi si prin ellipsi : turdme {rntdta) ca frun- dVa, sau : ca frundPa {de multa); 4. cu intellessu de calificativu generale, ca latin, qualis, sta particula ca in fra- si ca : omu ca mene nu mai afli tu; callu ca allu meu a nevoia se pote afla; muie^ re ca acesta-a n'am mai vedutu, (acestu intellessu generale correspunde la in- 19 ^ 290 CA. u / tellessfila particulariu de sub 2. muiere reacaunavespe); de acf si: 5. ca intel- lessnlniQincalUcUede: ca parente Brutu senHea cea mai mare dorere de anima, ca con$tde inse caută se pronunÅ£ie si se essecute mortea fUUoru sei ; ca pri- vatif muUe ne permittemu , multe ce nu ne amu poÅ£i permitte, ca investiÅ£i cu u- na autoritate publica; — mai vertosu in locutionea : ca.... ce eÅŸti : ca inteU Uptu ce eÅŸti, poÅ£i forte beneintellege ceti spunu; ca omu de nemicu ce esti^ credu si prepunu co ai potutu face si acesta KastemaHa; — de acf cu diferite nu- antie de tempu : ca teneru , făceai ce vreai; ca betranu, faci mai multu ce vreu citii, (^ - - unu i mai multu : cadiui)^ cadutu (cu unu i mai multu : cadiutu) si casu {m rasu din radere, ba inco pre a locurea si castu (ca sf vestu d'in vedutu de la vedere), cădere, v., cadSre (cădere est6 sengurulu rerbu, care fiendu de conju- gationea III in latin, ead^re a trecutu, la noi, in a Il-a; contrariulu, adeco ver- be, cari, in latinesce, sunt de conjug. II, trecute, la noi, in conjug. IlI-a, pre- senta destuUe essemple : torcSre:=tor- quSre; tund^re^riiou^ite y ^i^eirti- mdre , respund^re^=:ve6j^ond(^rey etc. ; reu d^ro si fora caile se aude in gur*a unoru-a facere , scriere [si mai reu seri* (W'e] , etc, in locu de fac^rezrztme^re ^ scri^re:=z»crlMrei cfttu pentru verbulu in cestione, ellu a luatu in celle alte lirobe sorori transfbrmationi cu multu mai profunde de cfttu in limb'a nostra : ital. ead^re [ca si la noi] , inse isp. caer» provenc. easer si ehazer, franc, cliolr ; la Francesi choir este raru usitatu, de ore ce in loculu lui se dice mai multu tomber; pre candu allu nostru cădere dxe una applecare asia de estensa ca si ital. eadăre, mai estensa de cfttu latin, eaddre, cum se vede d'in celle urmato- rie) : I. proprie : 1. in intellessu largu, prin effectulu greutatei selle a venf de susu diosu, cu mai multe nuantie de in- semnari : a) pentru corpuri ce nu Å£inu, ca parti, de alte corpuri : passerUe for tigaie cadu unele in apa, altele pre ti«- catu; cade negura, cadeneua, caderoue, cade grandene, cade mana dHn ceru, ca- de bruma, etc; — relationea obiectului in directionea de unde se espreme, dupo intellessu, prin un'a d'in prepositionile compuse : de la, d'in, de pre : a cădi de pre casa, a cade d'in carru, a codi de la mare inoUtime; de simplu se pune numai cu adverbie : acade de susu, de collo,etc.; 6to relationea obiectului in directio- nea in cotrau sau unde se espreme, as- seminea dupo intellessu, prin un'a d'in prepositionile : in, la, pre : a cade pre petra, a codi in putiu, a cade la fundu ; — prepositionea in espreme inse si re- lationea de modu : a cădi in nasu, (vedi mai diosu la 2); — proverb. : a codi d'in ccAdare in /bct«=:d'in unu reu mai naicu CAD. a cada in altuln mai mare ; — cu acea- m insenmare si in latinesce : pr»cipl- tos eatfant apes= albinde cada la pu" mmtUj nix eaditczcade neua; etc., de si mai desQ se applica compnsulu decidere; h) pentm corpnri ce Å£inu de alte corpuri : tr6 : a cada de pre tronu; ca oppusu la a se sui pre tronu; — locutioni speciali ce se referu la a- cellu-asi intellessu allu lui cădere : a cade cuiva nasulu:^2k remanâ umilitu , a perde cutedianti'a si mundri'a, in op- positione cu a tine nasulu susu, a re^ dieâ nasulu* sau a luă nasu; a cade cu anfm'a=a perde coragiulu , si prin ur- mare cu intellessu differitu de a cade cu cmim'a pre ceva^zsk se pune cu tota poterea si tragerea de anima pre unu lucru, (vedi si mai diosu : a cade pre); a cade de somnu, de fatiga, de lene etc, a nu mai pot4 se se misce de somnu, de lene, etc; — d) a cade pre : a) a codi pre ceneva, sau cu însemnarea de a Vot- tenge, a incumhe si appesă ÅŸreu asupr'a Ud, vorbindu mai vertosu m impregiu- rari sau lucruri gravi, cari de necesse se impunu : pre voi va cada tota rey^undc' rea; — proverb. : pre omu,nu pre petre, cadu nevoile =r nu se oade a se turburi si a si perde coragiulu in nevoie, de ore* ce elle sunt una lege pentru omu, dura lege, ddro lege; asia si : pre voi va cădi sângele vers(»tu aUu innocentdui; pre fnene va cade si acesta sarcina; ce focu maif cadu pre bieÅ£ii creÅŸtini; rosineafap- tetoru unui filiu blastematu cade si pre parentde seu; furi' a Im ^du pre bie- hducopSk^, carenustricassenemica,etc,; sau cn insemnarea de a persiste cu po- tere la cineva : Mi cadurapre mene, ca se me insarcinu cu acea missione; — in locu de pre intra si asupr'a : asupr'a vostra cade respunderea; forte desu a- poi în locu de pre cineva intra locutio- nea pre capîdu cuiva : pre capulu meu va cade tata urgi'a lui ; pre capulu meu varu cade toÅ£i, ca se făcu unu ce care mi repumna; — p) a cade pre ceva, cu însemnare de a se pune cu totu d'in o- ăensuiu pre unu lucru : de unde mai inainte aveapassione pentru limbe, a- cumu a cadutupre matematica; neavendu alta demancare, cadurapre brendia; — de acf locutionea : a cade pre vreddde ctai7a:=a fi in sarcin'a cuiva, ca se Iu nntresca : nu e desttdlu co ameu aţâţi capîUi de nutritu, ai cadutu si tu pre u- rechiele meUe; — in locu de : a cadepre urechiele,pre capuluunui omu, etc., adeco in locu de a construi unui omu ca ge- nitÃŽYu, se construe ca dativn, si se dice a cade unui omu pre capu,pre urechie, etc, de unde se vede strins*a analogia de ÃŽn- semnare a lui cădere in aceste locutioni cu insenmarea ce are acellu-asi verbu in locutionile de la urmatoriulu : e) a cade cuiva : a) a veni cuiva ca folosu, ca parte de folosu, ca ereditate, etc.: partea credita de mamm'a dHn starea mchiului none va cade dupo marÅ£ea ei; dupo ce eră avutu, i mai eadii si una mare ereditate; mie, ca fiUuj mi va cade pensionea tatălui meu; — forte desu cu acesta ÃŽnsemnare in locutionile : a cade in parte cuiva, a cade pre sem'a cuiva; — P) a fi sau nu ai^mesuratu, accommo- datut etc.: usioru ti cade se dici, dero greu ti cade se faci; greu ti cade se te vedi traduiu de amici; deco ti cade ce ti prqpunu, bene e; deco nu ti cade, si mai bene; vestifnentulu nu ti cade bene, co e prealargupentrutene; — pentru locutioni ea : a cada cuiva pre urechie, a cad6 cuiva uritu, etc, vedi mai susu; de aci, cu intellessnlu mai ideale de a se cuveni cuiva dupo dreptu, de a seda bene : tote dUe tatălui cadu filiului; — luatu, in a- cestu casu, de regala, cu forma refles- CAD. 803 siva, a se cade, si ca impersonale, ca se esprema ide*a de necessitate morale : nu se cade a lud panea fiUoru si a ua ar- runcă canUoru; nu se cade se ti bagi lengur'a unde nu ti ferbe olVa; cade^se cu addeveratu se te fericimu pre tene, nasctUoria de domnedieu; pentru asse- minea fapta nu ti se cade lauda, d mai vertosu defăima sipunitione; tic, Domne, se cade glori'a si inchinatianea; — de aci locutionea : cumu se cade =: cumu cere detori'a, regul'a morale, legea in genere sau cuvenienti'a ; porta-te, cumu se cade; fii, cumu se cade; omu cumu se cade=:omu cu calităţile morali sa/u utiU cerule; asia si : muiere cumu se cade, casa cumu se co^, etc; compara si in latin^a : nou eadit in virnm bonum men- tiri=nt« se cade unui omu bonu amenti. 2. CÄ‚DERE, 8. f. , actioue si resul- tatu allu actionei de a cade, mai in tote însemnările verbului 1. cădere : căderea corpurUoru in spaÅ£iu; căderea frundie- loruj căderea omului in peccatu, căderea republicei, căderea armoniosa a perio- deloru, căderea la beÅ£ia, nu e in căderea nostra a judecă^ etc CADIMENTU, s. m., pl.-e, (compara ital. eadlmento), cu inteUessuanalogu cu cellu ce are 2 cădere sau cadentia : ca* dimentulu pretiului buccateloru, versu cu formosu cadimentu, cadimentulu copH* hdui ne a spariatu, cadimentulu frut^ dielorUf etc. CADISIOKA, s. f. (cu di nesiueratu), deminutivu d'in cada. CADITOEIU,- N / 804 CAD. f totuln poterile; asia si : caditura de bou, de caMUf etc. GADiU si eadivUf-â, adj., cadivus; despusu a cade, care totu cade mereu : callu cadivu, (vedi si caducu). CADIUTTJ, vedi cadtdu. CADIVU, vedi cadiu. * CADMÃŽA, 8. f., cadmla (xaSÅ£ieCa, ital. oi^dmia, franc, cadmie, numita asia de la cetatea grecesca Thebe , fundata de Cadmu , aprope de care se estragea cadmia) ; 1. oxydn de zincu de colore galbina sau rosiateca, numitu in speci- ale si cadnUa naturale; 2. sublimaÅ£u sau funingine de oxydu de zincu, care, la topirea acestui metallu, se lipesce de paretii fomului sau coptoriului, numitu in speciale si cadmla arteficiale; 3. su- blimaÅ£u sau funingine de veri-ce altu me- tallu, care, la topirea metallului, se su- blima si se prende de paretii fomului. * CADMICU,-a, adj. (ital. oadmico, franc, eadmiqne) ; relativu Ia cadmia : oxydu cadmicu. * CADMIFERU,-a, adj. (franc, oad- mif^re; vedi cadmiu siferere) ; care con- Å£ine cadmiu. * CADMIU, s. m.,(ital. oadmio, franc. cadmium) ; corpu simplu metallicu, mai asia de albu ca si stamnulu sau cossi- toriulu, luciosu, si care se estrage d'in mineri de zincu dissolute in acidu sul- furicu : oxydtdu de cadmiu este un' a d'in basile celle mat potenÅ£i, (d'in acea-asi fontana cu cadmla). * CADMIURA, s. f., (ital. cadmloro, franc, cadmiare) ; nume genericu datu, in chjmica, la veri-ce combinatione de cadmiu cu altu metallu. CADBA, s. t., qaadra (form*a femi- nina d'in cadru, derivate amendoue d'in q^uB,ivLOTz=:patru ; in unele derivate d'in qnatudr, conformu celloru espuse la lit- ter'a G, II, 2, sonulu c=:q a trecutu in J)]:jpares$m6=qnadragesiniie; ÃŽnaltele inse, cumu in oa(2ra=qaadray cadruz=, quadrnn^ car^uzzquartns, etc, s'a pas- tratu c:=zq originariu ; vedi si cadru) ; 1. proprie si in genere, figura sau for- ma inchisa de patru linie drepte ; 2. de acf , prin metafora si in parte : a) cea ce inchide unu tabellu de pictura, unu speclu cm sau veri-ce asemenea : cadr^a acestei i- magine este de lemnudeceru m formase sculpture; cadrulu specUloru de lussu sunt strfflate cu auru; h) de unde, prin una noua metafora : imagine, icona, ta- bellu de pictura : tofi paretii casei erau adomati cu cadre lucrate de cei mai bont artiÅŸti; — de acf cu intellessu favora- bile : muiere formosa ca una cadra, sau cu intellessu defavorabile : asia de muUu dressu a datu asta femina pre fada, a- siădemuUu negru a datu pre sprincene, in câtu pare una cadra reu lucrata. * CADRAGENAEIU,-ia, adj.,qaadra- ^enarlng (vedi cadragenu) ; care copren* de sau 2Lre patru dieci de orecari unităţi : butoiu cadragenaHu:=i^\Aom ce copren- de de patru dieci de ori una mesura ore- care de licide ; numeru cadragenariu^^ numeru compusu d'in patrudieci de uni- tăţi, numeru representetu prin semnele 40; omu cadragenariuzzomu de patru- dieci de anni ; — in acestu d'in urma intellessu, luatu si ca substantivu : unu cadragenariuzznmi omu de patrudieci de anni. * CADRAGENUra, de regula in plur. cadrageni,'e, adj., qaadragreni:=C(î^ jpa- trudieci, casi binizzcSAe doi, (vedi binu) ; de aci cadragenariu, ca si binariu d'in binu. CADRAGESIMA, s. f., vedi cadra- gesimu. * CADRAGESIMALE, adj., (qnadra- gresimalig) ; relativu la cadragesima cu ÃŽnsemnarea de celle patrudieci de diUe de ajuniu : ajuniu cadragesimale, roga- tioni cadragesimalij typiculu servitiului cadragesinude. * CADRAGESIMUra,adj.,quadraye. simas; allu patrudiecele, apatrudiecea; — ca substantivu feminin u : a) candU se subintiellege parte, cadragesima^i^^L patrudiecea parte d'in unu ce impartitu in patrudieci de parti ecali : s^te ca- dragesime =2 seÅ£te a patrudieci, septe d'in patrudieci de parti ecali alle unui ce, cea ce prin numere s'ar esprime a- si& : f^o ; b) căndu se subintiellege (2t, ajunu sau abstinentia intru adducerea a mente de celle patrudieci de dille in cari Mantuitoriulu ajunk in desertu, — dâre CAD. in aoesta intellesu eadragesima trecii treptata ia earreswiOy si apoi in parre- sima, se dice inse de regula in plurarin : parresime : antâni'aDomneca d^inpaf'' resifue, a dcu'a Dominica cTin parresi" me, etc.; acea-asi numire de pdrresime se appieca, pre a locurea, la diu'a d*in me- ^locnhi parresimeloru pasceloru, adeco l^Mereurta d'in a patria septemana a a- jnnnlnipasceloru: laparresvme, cu acesta d*inurmainteIlessa,J{(;m4ia6Z^au(2a^tn'a de a numeră ouăle ce au strinm in iem^ pulu diumekUei scursa a parresimeloru ; — proverb : Martiu dHn parresime nu hpsesce^ Torbindu de unu lucru ce se in- templa regulatu la acellu^asi tempu, sau de unu omu care , fora se fia asteptatu sau inyitatu, se afla nelipsitu undeva. CADRANQLU, vedi 'cadrangulu. CADRANGULAEE, si *CADRANGULABIU,-ia, adj., qiia- irangnlBs (d'in cadruzucalruzrzp^tm si (m^Mzranghiu); cu patru anghiuri : figura cadrangularia ; figure cadrangu" larie sunt proprie numai celle cu patru lakiri, cumu : cadrattdu, parallelogram" imdu, trapejsiulu, etc; inse, prin esten- sione, se applica si la alte lucruri, cumu : foia cadrangularia, pyramide cadran-- ^ii2artei=rsolidu cu sesse facie paralle- logranamice , câte doue doue parallele, d'in cmri patru su laterali si doue servu de ba&e, (vedi si caă/rangtdu). * CADRANGULATU,-a, adj., qaa- iraBcrnlAtus, (vedi candran^t^anti); mu- nitn cu patru anghiuri. * GADBANGnLU,-a,qiiadran«riaas, qiairangnliini (compusa d'in acelle-asi demente ca si cadranguLariu ; unii au datu form'a : patranghiu, de unde apoi au formatu patranghiviaHu, forma cu totala inadmissibile) ; 1. cu patru an- ghiuri, care are patru anghiuri : figura eadrangula ; 2. mai desu inse luatu ca substantivu masculinu, cadranguiu, fi- gura cu patru anghiuri, cumu e unu cadratu, \m\\parallelogrammu, etc. * CADBANTE, s. m., qnadrans; 1. a patr'a parte d'in asse, adoco ceva mai multu de doi bani de ai noÅŸtri; 2. a pa- tria parte d*in libra, adeco 24 drachme sau 81 de gramme metrice; 3. a patr'a CAD. M5 parte d'in unu ce orecare : cadrante de ora, cadrante de circunferentiazz90 de grade, etc. * 1. CADBANTARIU,-î(i, adj., qua- drantarlati de unu cadrante, care e sau face unu cadrante d*in ceva : uÅŸura ca- (2ran^ana=usura de 25 la centu, de ore ce âS e cadrante dHn mm centu. *2.CADRANTARIU,pl.-te, quadran- tal, amphori^ mesura de capacitate de unu petioru cubicu in care intrig 80 litre. * GADRARE , v. , quadrare (unii au introdussu pătrare, patratu, in locu de cadrare, cadratu; vedi si cadra, cadru); 1. ca transitiyu : a) in genere, a dd for- ma de cadra sau cadru, a inchide cu patru linie derepte cari, prin imbinarea capeteloru loru, forâi^dia patru an- gUuri derepte sau de 90 de grade; b) in speciale : a) a taiă lemnu sau petre pen- tru constructione asia ca faciele loru se presente forma de cadra; P) ca terminu de geometria, a construi una figura care se fia imu cadratu geometricu (vedi ca- dratu sub 2. ecivalente in superfacia cu alta superfacia mărginită de linie curbe, (vedi si cadratura)\ y) ca terminu de calculu, a face productulu unui numeru, multiplicandulu prin sene insusi : a ca- , drâ patru va se dica a Iu muliipUcă prin sene, asia in câtu se facemu productulu sessesprediece, adeco : 4y^4z:zl6; 8) ca terminu de arte militare, a despune unu corpu de militari pre patru linee , cari se imbina ca si laturile unei cadra; 2. ca intransitivu, a se accommodă , a se a^ dapti, a armoniza, etc: faptele teUe nu cadredia ned de cumu cu âissele. GADRARIU, s. m., c^e face cadre; care assedia tabelle de pictura, spe- cie, etc, in cadre. * CADRATmU, s. m., (franc, cadra- tin); deminutivu d'in substantivulu car dratu^ cu ÃŽnsemnarea de sub 2. b) e); de aci si : semicadratinu (vedi semi), diu- metate de cadratinu. * CADRATICU,-a, adj. (franci qoa- dratlqae); rela^ivu la unu cadratu cu ÃŽnsemnarea de sub 2.; in speciale, reia- Å£i vu la unu cadratu mathematicu : eca- tione cadratica, numita si ecatione de gradu secundu. 20 806 CAD. ♦CADBATIONE, s. f., qn^dratio; 1 . actione de a cadra ; 2. ca concreta, ceva cadratu, figura cadrată. * CADRATORIUrta, adj. s., qaadra- tor; care cadredia, in însemnarea ver- bului cadrare de sub 1. : bonu cadrate^ fiu de petre, geometru cadratoriu^zgeo- metru care caută se cadredie cerculu. * CADRATRICE, s. f., (franc, qna- dratrice); linia curba, cu care geome- trii s'au servitu a adjunge la cadratu- r'a approssimativa a cercului si la tri- sectionea unui trianglu. * CADRATU,-a, (introdussu de unii sub form'a patratu; vedi cadrare), qua- draius; qnadratain; participiu d^in ca- d/rare, luatu mai vertosu cu însemnă- rile verbului de sub 1. : 1. ca adiectivu : mese eadra^=mes6 cu patru anghiuri, in opposetione cu mese rotunde; usiele sunt de regula cadrate; petre cadratez=: petre lucrate pentru constructione cu facie margenite de linee derepte, cari se îmbina in angbiuri derepte sau de 90 de grade; numeru cadrafM=numeru mul- teplicatu prin sene : J25 este 5 cadratu, de ore ce 5y(^5^z25; ceta de mUitari ca- drată; radecina cadra^a=:numeru ce multeplîcatu prin sene da unu altu nu- meru consideratu ca productu : 5 este ^ radecin^a cadrată a lui 25, pentru co 5y^5z=:25; anghiuri ca^Zra^e=anghîuri derepte sau de 90 de grade, etc.; — prin metafora: s^a^Mra cadra^a=:8tatura bene proportionata ; capu cadra^tt:=capu cu anghiulu faciale apprope dereptu, sau : capu care cugeta bene si sanetosu; 2. ca substantivu masculinu, cadratu, Å£h-e: a) in genere, corpu cu un*a sau mai multe facie cadrate, adeco mărginite de patru linee derepte, alle caroru capete, imbi- nandu-se, formedia anghiuri derepte si prin urmare ecali, cumu sunt superfa- ciele usieloru, unoru mese, etc.; b) in speciale : a) ca terminu geometricu : fi- gura cu patru laturi ecali, alle caroru capete formedia, prin îmbinarea loru, patru anghiuri derepte si prin urmare • ecali; 3) ca terminu de calculu, productu allu unui numeru multeplîcatu prin sene însuÅŸi; y) ca terminu de arte militare, câta de armaÅ£i despusa pre patru linie. C£^ alle caroru capete se îmbina în patru an- ghiuri; 8) ca termenu de astrologia, pose- tione a doue astre depărtate de unu ca- drante de cercunferentia sau de 90 de gra- de, posetione care, dupo astrologi , are una rea influentia; e) ca terminu de ty- pographia, buccatella de ferm, pre care composîtoriulu despune lîtterele. * CADBATURA, s. f., quadratara, (franc, qnadrature ^ ital. quadratara) ; 1. actione si mai vertosu resultatu allu actionei de a cadra; 2. în speciale: a) ca terminu de geometrfa, reducerea unei figure curbilinie la unu cadratu geo- metricu, (vedi cadratu sub 2, h) a), eci- valente in superfacia : cadratur^a cer- cului, in partictdariu, se considera ca una prcMenia insolubile; — prin esten- sione se dîce si de evaluarea superfaciei figurelorurectilinie, pentru coveri-ce su- perfacia se mesura cu unu cadratu ore- care, luatu ca terminu de comparatione : cadratur^a figureloru rectilinie se tine de geometria elementaria, pentru co a- cesta cadratura se reduce la descompu- nerea acelloru figure in triangle; b) ca terminu de astrologia, posetione a doue astre depărtate de unu cartu de cercun- ferentia, (vedi si cadratu sub 2, b) 8); c) pictura de ornamentu pre paretii unui edificiu de currendu spoiÅ£i, asia numi- tulu frescu; d) buccati d'in mechanis- mulu unui orologiu, cari servu a pune in miÅŸcare limbele orologiului. * CADRIBASlCU,-a, adj. (franc, qua- dribasfqiic; vedi cadru si hase); terminu chymicu : care coprende de patru ori atâta hase câtu acidu : sare cadribasica. * CADRIBINARIU,-ia, adj. (franc, qaadribinaire; vedi cadru si binu, bina- riu); ca terminu de mineralogia, care resulta d'in patru decresceri in doue serie * *CADRICAPSULARIU,-m, adj. (franc, qnadricapsulaire; vedi cadru si capsula); cu patru capsule, vorbindu de unu fructu. ♦CADRICARBURA, s. f., (franc, qna- dricarbnre; vedi cadru si carbura)^ car-^ bura care coprende de patru ori atâtu carboniu, câtu intra in alta combina- tione chymîca de acellu-asî genu. Cm * CADRICARINATUra, adj. (franc. qaadricarin^; vedi cadru si carina); cu patru earine. ♦CADBICOI^ORUra, adj., (franc. qadrio«l9re; vedi cadru si colore); cu pa- tru colori : passere cadricolora. * CADBICOENU,-», adj. (franc, qna- drieorne; vedi cadru si 2. cornu); cu pa- tru corne sau cu patru anÅ£enne : anti- lope cadricorna; de acf ca subst. femin. Å£lnr. : cadricome : a) familia de insecte aptere, cari au patru antenne; i) mica familia de crustacee. * CADRICOTYLEDONATU,-a, adj. (franc, qnadricotjl^don^; vedi cadru si cotyledone); munitu cu patru cotyledoni, vorbindu de unu embryone de planta. * CADRICUSPIDATU,-a, adj. (franc. qaadricuspld^; vedi cadru si cuspide); terminatu cu patru cuspidi sau acumene. * CADRIDENTE , adj. , qnadridens, (vedi cadru si denki); cu patru denti sau acumene. * CADRIDENTATU,-a, adj., (franc. qnjidrident^; vedi cadridente); munitu cu patru denti sau acumene, vorbindu de certe plante sau animali. * CADRIDEGETAT[J,-a, adj., (franc. qnadridi^it^; vedi cadru si degetu); mu- nita cu patru degete, vorbindu de certe plante, la cari petiolulu frundieloru se termina cu patru foliore. * CADRn)EGETIPENNATU,-a,adj., (franc, qnadridigitlpenn^; vedi cadru, degetu si penna); se dice de una planta cu firundie, allu caroru petiolu se des- parte in alte patru petiole munite cu fo- liore, (vedi si cadridegetatu). * CADRIENNALE si CADRIENNE, adj., qnadriennalis si qBadrieniils, (vedi cadru si annu); de patru anni, care dura de patru anni sau care revine d'in patru in patru anni : serhatore cadriennale. «CADRIENNIU, s. m., qoadHennlnm, (vedi cadru si annu); spaÅ£iu de patru anni. ♦CADRIFARIU,-ia, adj., quadrlfarius; impartitu in patru : dissertatione cadri- f aria; piardă ca(In/<2rta=planta cu frun- diele despuse in patru serie. * CADRIPASCIATU,.a, adj., (franc. qaadrifaseU; vedi cadru si fascia)^ cu CAD. 307 patru fascie de differite colori; vorbindu in specie de certe insecte cu patru verge de colore diversa : fnusca cadrifasciata. * CADRIFIDU,-a, adj., quadrlfidug, (franc, quadriflde; vedi cadru sifindere); despicatu in patru, cu patru capete acu- minato : furca cadrifida; -^ in botanica, applecatu la organe de plante, care ap- prope peno la medilocu suntu despartite in patru parti ecali : calicde resedei este cadrifidu. * * CADRirmiU, s. m., quadrlflnliiDi, (vedi cadru si fine); limite intre patru proprietăţi, puntu limitariu intre patru terri. * CADRIFLTJU,-a, adj., quadrifluas, {cadru sifluere); care cOra pre patru parti : cad/rifluulu riu, * CADRlPLORU,-a,adj., (franc, qua- driflore^ vedi cadru si flore); cu patru flori, vorbindu de certe plante. * CADRIPOLIATU,-a, adj., (franc, qnadrlfoli^; vedi cadru si foliu); cu pa- tru folie : inulu cadrifoliatu. * CADRIPOLIOLATU,-a,adj.,(franc. qnadrifoliol^; vedi cadru8ifoliolu); cu pa- tru foliole, vorbindu de frun^le certoru plante, cari su compuse d'in patrafoliore. * CaDRIFOLIU, s.m.,(quadriMium); planta cu patru foie pre acellu-asi |^e- dunclu, varietate de trifoiu. * CADRlFORlI,-a, adj., qnadrlforis (franc, quadrifor^); cu patru orificie sau cu patru valve : usia cadrifora^^usm cu patru valve sau aripe; — substant. femin. plur. cadrifore, familia de conchilie d'in ordinea cirripediloru, allu caroru coper- clu are patru valve. * CADRIFORME si CADRIFORMU,-a, adj.^qnadriforaiis {cadru si forma); cu patru forme; — ap- plecatu, in speciale, la cristalle, cari u- nescu in sene patru forme ÃŽnsemnate, cumu e cubulu. * CADRIFRONTE, adj., quadrifroiiB (vedi cadru si fronte); cu patru frunÅ£i sau facie: cadrifrontelearcude triumfu; — applecatu in speciale, lui Janu, care, ca dieu allu annului, presiede celloru pa- tru tempuri, considerate ca patru facie alle annului. '^ CADRIGA, 8. f., quadriga sau qna- 808 CAD. dtigm (contractata d*in cadrijuga; Yedi cadrijugu); carru sau carrutia la care se afla ÃŽnjugaÅ£i patm dai, patru asini, patru muli, patm boi, etc.; — carru magnificu, carru de triumfu, si in speciale, carrolu sorelni; — patru cai iujugati a laturea; — moneta pre care se afla imaginea Vic- toriei care conduce unu carru, la care tragu patru caî. {Catrig'a^ deÅŸi trassa de patru cai injugati a laturea, eră inse nu- mai cu doue rote, si de acea-a cotiga allu nostru pote se fia venitu d'in cadriga, transformatu antaniu in catriga, sau mai bene redussu la forma mai originaria, pentru co t este mai primitivu de câtu d [vedi cadru]; apoi prin căderea lui r si intunerecarea lui' a in o, a adjunsu la form'a cotiga). * GADBIQALE, adj., qnadrigalis; re- lativu la cadriga. * CApEIGAMU,-a, adj., qnadrlya- mns (d'in cadru si Ydt|JLoc=nunta); de a patr'a ora insoratu. * GADBIGABITJ, s. m., «Hadri^arins; care mena caii unei cadrige; care fabrica cadrige. * CADBIGEMINU,.a, adj., (vedi ca- dru si geminu); de patru ori geminu : ^ti- hercule cadrigeminezizfrsLnQ. tnbercnles qiiadrljaiiieaax=patru tubercule ce stau pre medulFa allongata. * CADBIQULA, s. f., quadrlgala; de- minutivu d'in cadriga. CADRIGDTIA, vedi cadrigula. * CADRIJUGU,-a, adj., quadrijnirns, (vedi cadru Bijugu)\ la care sunt inju- gati patru jugani : cadrijugulu carru allu sordui; cadrijugii jugani^zpBirn ju- gani injugati a laturea; cadrijuga lupta =intrecere făcuta cu carre, la cari sunt injugati patru jugani. * CADRILATERALE, adj., (quadri- lateralis; vedi cadrilateru, cumu si ca- dru si lăture); care presenta patru la- turi; care se face in patru sau d'in patru laturi sau parti : conventione cadrilate- raZ€=:conventione făcuta de patru parti inter essate. * CADRILATERU,-a,adj.,quadrila- teros^ (vedi cadru si lăture)^ cu patru la- turi : figura cadrilatera=:Sigur2L catran- gula; — ca substantivu masculinu, ca- , CAD. drilateruj cu acea-asi ÃŽnsemnare ca si ca- trangulu, pentru co una figura cu patru anghiuri are de neapperatu si patru la- turi; — substantivu femin. plur. : codri- latere, tribu d'in famili'a crustaceeloru decapode , cari au testulu aprope ca- dratu. * CADRILITTERU,-a, adj., (franc, qoadrilfttere; vedi cadru si littera); cu patru littere, care coprende patru lit- iere : radecine de cuvente cadrilittere. CADRILLA, s. f., vedi cadrillu. CADRILLARE,v., qaadra describere vel pingrere; qnadris lapideis vel llgneis manlre; a fermă cadrille, a munl cu ca- drUle, in intellessulu cuventului cadrillu de sub 1. si anume : a) a trage pre una charteia sau pre una tabla linie, cari se tăia si formedia cadrille : anteriu ca- drillatu; mi plăcu stofele cadrUlate; h) a trage pre una stofa verge de colore dif- ferita de a fundului stofei, cari verge se tăia de assemenea perpendiculariu si formedia cadrille; c) a podf cu cadrille de petra, de lemnu : podelle cadrillate. CADRILLATU,-a, part. d'in cadnh L/lfP CADRILLATURA, s. f., actione si resultatu allu aetionei de a cadrillâ. CADRILUONE, s. m., (franc, qna- driUon; d'in cadru si millione, ca si bit- liane d'in bi si millione); una miie de tril- lioni, sau una miie de ori un'a miie de billioni. CADRILLU, s. ra., (si f. cadrillâ, ca deminutivu d'in cadra, precumu cadriitu este deminutivu d'in cadru; vedi cac2n<); qaadram, qnadra^ qaadrola; saltationis vel Indicri certaminis genns (compara si franc. qnadriUe^ ital. quadriglla); L pro- prie, cadru micu sau cadra mica, cadratu pucinu spatiosu, mice obiecte ce presenta facia sau facie margenite de patru linie ce se tăia in patru anghiuri derepte sau de 90 de grade, cumu, de essemplu : a) cadratele formate pre charteia sau tabla prin linie ce se tăia perpendicu- lariu; b) cadratele formate pre tessu- ture prin vergele de colore diversa de a fundului materiei, cari se tăia de asse- menea perpendicularie ; cadratele de leninu sau de petra, cari intra la po* CAD. ^— '——*—— â– I â– â– â– â– â– â– ^— 1— — ^— ^— — — ^>»>— —— w delle; c) cadratele roÅŸie de pre una d'in celle cinci specie alle unui corpu de cârti de jocu, cari reu s'au dissu si se dicu de unii caro, dupo franc, earrean, trassu din latinesc, quadrellomi de unde si cadrillu; dec&tu caro cu muitu mai bona este numirea de toba, ce poporulu ap- plică la cadratele iu cestione; 2. prin metafora : a) modu de saltatu, asia nu^ mitu, pentru co saltatorii Iu saltă, for- mandu cadrate; de aci : h) canteculu, dupo care se saltă acestu jocu ; c) jocu de omeni callari, cari făcu una lupta si- mulata;— turma de callarî, cari făcu acesta lunta * CADEILOBATUra, adj. (franc, qna- drllob^; vedi cadru si lohu); munitu cu patru lobi, despartitu in patru lobi. * CADRlLUNULATU,-a, adj. (franc. quadrtlunnl^; vedi cadru si lunula); in- semnati^cu patru macule de form'a lu- nulei, cumu, de essemplu, coccenilVa. * CADRIMANU,-a, adj., qiiadrlma- IIII8 (firanc. qnadrimanc; vedi cadru si ntana); proprie, cu patru mane, apple- catu inse, in speciale, la insecte, cari au patru tarsi dilataÅ£i; de unde ca sub- stantiyu femin. plur. cadrimane, sectione de insecte d'in tribulu carabiceloru , ai caroru masculi au cei patru tarsi ante- riori dilataÅ£i. * CADBIMATU, s. m.,qmadrliiiatii8, (yedi cadrimu); etate de patru anni. * CADBIMEMBRE si * CADRlMEMBBU,-a, adj., quadri- â– lenbrU {cadru si membru); cu patru membre, si in speciale cu paku petiore. * CADRIMESTRE si * CADRIMESTRU,-a, adj., qaadrl- mestrls si qnadrimestrns^ (?edi cadru si mese sau mesu); de patru lune, care tine patru lune; — ca substant. masculinu, cadrimestru, spaÅ£iu de patru lune sau a treia parte d'in unu annu. * CABRIMU,-», adj., qnadrimus, (vedi cadru); de patru anni : cadrimtdujuganu. * CADRINGENTENARIU,-ia, adj., qugdrlngenteiiarla89(yedi cadru sicetUu); de patru cente, care numera patru cente de unităţi orecari, si in speciale, patru cente de B,nm:numeru cad/ringentenariu, arbore cadringe9%tenariu. CAD. 309 *CADRINQENTENU:-a, de regula in plur. cadrigentenirc, adj., qndrlngentenf^ (vedi cadru si cefUu); c&te patru cente. CADRINGENTESIMU,-a, adj.,q«a. drinG^entesimns (cadru si centu)^ patru centesimu : noue-died de cadringente- simezzL^^JAoo, (vfdi si cadragesimu). * CADRINOMIU (mai pucinu bene : cadrinomu; vedi sibinomiu); s. m., (ital. quadrlnomioy £ranc. qoadrindme); can- titate compusa din patru termini des- părÅ£iÅ£i prin semnele: (+) sau( — ), cumu: 3-1-4—74.8; a-hb+âaSa * CADRINOCTIU, s. m., qaadrfndc- tiom (cadru si nocte); tempu de patru nopÅ£i. * CADRIPARTIRE , v., qnadHpar- tlre (cadru si parte); a imparti in pa- tru : pane cadripartUa, discursu cadri" partitu; ccAicele cadripartitu allu gen'- tian^, * CADRIPARTITIONE , s. f., qua- dripartitio; actione de a cadriparti. * CADRIPARTITU,-a, part. d'in ca- dripartire. CADRIPENIfE, si * CADRiPENNUra, ^dj., (franc, qua- dripenne; vedi cadru si penna); cu patru aripe sau patru parti analoge aripeloru; — de aci ca substant. femin. plur. : cadri- penne, sectione de insecte cu patru aripe. * CADRIPETALU,-a, adj., (franc. qnadripătale, vedi cadru si petalu); cu patru petale. *CADRIPLUMBICU,-a, adj., (franc. qnadriplomblqne); applecatu la sari, cari coprendu de patru ori atâta base, cătu acidu : nitritu cadriplumbicu. * CADRIPUNTATU,.a, adj., (franc, qnadrlponctu^; vedi cadru si puntu); in- semnatu cu patru punte colorate : tou- nulu cadripuntaiu, ^CADRIREME, adj., qaadriremis (cadru si remu); cu patru remi sau cu patru serie de remi : cadriremea barca sta se se cofunde; — ca substan. femin. cadriremera, nave cu patru serie de remi. * CADRISELENITU, s. m., (franc. quadris^I^nlte); nume datu, in chymica, la una sare, care coprende de patru ori mai multu acidu seleniosu de câtu base. * CADRlSULCU,-a,adj., (franc, qua- 310 CAD. \ drisnUe; vedi cadru si suUcu); despicatu in patru, vorbindu in speciale de un- ghi'a eertoru mammifere; de aci ca sub- stantivu femin. plur. : cadristdce, fa- milia de animali mammifere, a cărora unghia este despicata in patru, cumu hippopotamulu. * CADRISULFUKA, s. f., (franc, qna- drisnlfnre; vedi cadru si sulfura); nume data, in chymica, la una sulfura, care coprende de patru ori atâta sulf urc, câta se afia in altu compositu d'in acelle-asi elemente. * CADRIVALVU,-a, adj.,(franc. qua- drlTalre; vedi cadru si valvu); cu patru valve, cumu e capsuFa epilobului. * CADRIVIU, s.m., qnadrlvlnm,(d'in qnadruszzcadratu si via=calle); res- cruce formata de patru drumuri, locu unde se intelnescu patru drumuri; — prin -metafora, *celle patru ramure in cari cei vechi impartieau studiulu ma- thematîceloru in scolele publice, adeco : aritmetic' a, geometrica, astronomica si music'a. * CADROXALATTJ, s. f., (franc, qiia- droxalate); nume datu, in chymica, la una sare, care coprende de patru ori mai multu acidu decătu unu oxalatu simplu. * CADROXTDU, s. m., (franc, qiia- droxyde^ vedi cadru si oxydu); oxydu care coprende de patru ori mai multu oxygeniu de câtu altu compositu d'in acelle-asi elemente. CADBU,-a, adj. s., quadms; qnadra^ qnadmra (vedi si cadra); 1. adj., care e marginitu de patru linie derepte, cari se tăia in patru anghiuri derepte, ap- prope synonymu cu cadratu : figura ca- dra, petra cadra=petra cu facie cadre; terminu de mosla cadru; numeru cadru =numeru cadratu, etc.; — prin meta- fora, bene regulatu si ordinatu, symme- tricu, proportionatu, armonizatu, etc. : periodele acestui a^doriu sunt compuse (Tin parti cadre si symmetrice ; 2. subst., a) femin. cadra (vedi acestu cuventu , pre longa care se subintellege figura) ; 6) masculinu, cadru, plur.-e, (subintel- legundu lucru) ^ si prin urmare cu intel- lessu mai estensu decătu allu formei CATDl feminine, cumu : a) ca sf cadra, cu in- senmarea de forma cadra de lemnu saa de metallu, in care se pune unu tabellu de pictura, unu speclu, unu ochiu de vi- tru, etc.; P) ochiu de vitru, petra de for- ma cadrată, cadrate trasse pre charteia, pre stofe, formate pre muri, pre tava- nele caseloru , etc. ; y) applecatu si la ceva, care nu are forma cadrată , d^ro care coprende si conÅ£ine altu ceva, Iu margenesce, si chiaru la spatiulu co- prensu intre acelle limiti : in strimiulu cadru allu utiei gradine nu potu intră fluvie siriuri; 8) in intellessu mai ideale: cadrulu unei composetione^intenăereA ce caută se se dee partiloru compose- tionei, ammesuratu cu scopulu si ideele ce are cineva in vedere; cadrele unei ar- ma^crzdiversele divisioni alle armatei : unu capitanu, locotenenÅ£ii, sublocotC' nentiisi caporalii formedia cadrulu sau cadrele unei compania; cadrele admini- strationei sunt formate de funcÅ£ionarii administrationei insesi; aceste cadre se potu largi sau strimtă, dupo cumu se applica mai mulÅ£i sau mai pudni func- tionari, * GADRUMANU,-a, adj., quadrnma- nus, (franc, qoadrnmane; dHn acelle-asi elemente ca sf cadrimanu); cu patru mane, vorbindu de animali, cari au mane ca alle omului si petiore assemini ma- neloru : mimutiele sunt cadrumane; — ca substant. femin. plur. ; cadrumane, ordine d'in classea mammifereloru, alle caroru patru membre estreme se ter- mina cu una mâna, si cari se appropia mai multu de omu. * CADRUPEDE si * CADBUPEDU,-a, adj., qnadrupe- das si qnadmpesy {cadru si pede); 1. ca adiectivu, care are patru petiore, cumu boulu, callulu, cerbulu, etc; in intel- lessu mîii largu, care de si n'are patru petiore, face inse si d'in mâne petiore, si ambla ca pre patru petiore : cadru- pedi prunci; 2. ca substantivu, animale cu patru petiore, si de aci in plur. ca- drupedi sau cadrupede, sectione d'in classea mammifereloru, cari au patru petiore, născu feti viuî si i nutrescu cu lapte. * CADBUPLARE , v., «oadroplare, (franc, qaadrapler; vedi cadruplu); a £Eiee de patru ori mai mare, a impatri : vamu cadruplâ numerulu 5, facundulu de patru ori mai mare, adeco 20; veni- tidu mosielaru s^a cadruplatu. * CADEUPLATOBIU, adj. s., care cadrupia. * CADRUPLICARE, v., quadrupli- care, (cadru si plecare sau plicare); a face in patru, a impatri, a face de patru ori mai mare, (?edi si cadruplice). * CADEUPLICATIONE, s. f., qua- drnplicatloy actione de a cadruplică sau resultatu allu acestei actione. » CADRUPLICATORIU,-^ona, adj. s., qnadraplieans; care cadruplică. * CADRUPLICE, adj., quadruplex, (vedi cadruplicare); de patru ori mai mare, impatritu, (vedi si cadruplu), *CADRUPLU,-a, adj., qu«drDplus;de patru ori mai mare sau mai multu, im- patritu; — ca substantivu,cad^|)ZM-Zw= qnadrupluniy cantitate d'in acellu-asi lucru impatrita sau de patru ori mai mare; — cadruplu differe, in intellessu, de cadruplice, cumu differu si simplu, duplu, triplu, decuplu, multiplu, etc, de correlativele loru simplice, duplice, tri- plice, multiplice; totu asia differu si de- rivatele d'in unele : duplicare, tripli- care, cadruplicare, ele, de derivatele d'în celle alte : duplare, triplare, cadru- plare, etc, pentru aceste differentie vedi suffissele plice si piu. CADUCEATORIU,-^ma, s., cadn- eeator; care porta unu caduceu; cellu ce merge ca oratoriu sau deputatu la ini- mici spre a se intellege asupr'a pacei sau altoru cestioni. CADUCEATU,-a, s., caduceatus; cellu munitu cu unu cadticeu, spre^ a potâ merge la inimicu, fora tema de a patf ceva. CADUCEU, s. m., cadoceus; verga de lauru sau de olivu infasciorata cu doi ÅŸerpi, cari stau cu capetele facia in facia, fora se dee neci unu semnu de inimi- cetia; Mercuriu, ntlntiulu dieiloru, portă acesta verga, candu mergea, ca tramissu, se impace pre omenii ce belligerau; ora- torii de pace, ambassatorii , etc., inco CAD. 311 portau in mana unu cdduceu, care i ap- perâ de veri-ce violentia d'in partea cel- loru, la cari mergea pentru pace sau alte interesse; si astadi caduceuiu este symbolulu pacei si allu commerciului. * CADUCIFERU,-a, oadncifei^ care porta caduceu : caducifertdu Mercuriu. CADUCITATE, s. f., (oaducitas); cadu- cum; calitate sau stare de cadt^cu, in celle mai multe d'in insemnarile acestui cu- ventu : caducitatea vietieiomenesd; lega-- tulu ce tis' a lassatu de unchiu teu este at- tensu de caducitate; mare e caducitatea călicelui macului; caducitatea este apr ope de decrepitudine; caducitatea casei face se scadă multu pretitdu locului, pre care este edificata cas'a. CADUCU,-a, adj., caducns; (d'in a- cea-asiradecina cu cotferc, cadaveru.etc); 1. proprie si in genere, despusu a cad^, pornitu a cad6, aprope de cădere, in de- cădere, cadutu î frundie caduce; vitfa de vita d^in natur^a sea e caduca; omu caducu=om}i ce totu cade, despusu la cădere, si in speciale, omu epilepticu; de aci, reu caducu^=:morbu caducu^z^- pilepsla; 2. metaforice si in parte : a) fragile, peritoriu, debile, currendu tre- cutoriu : flore caduca e formosetia; ca- ducu e otnulu si caduca e glori'a lui; b) cu totulu cadutu d'in poteri, forte betranu, in allu doile periodu allu betranetiei, dupo care vine allu treile, in care cineva e decrepitu : betranu forte si caduca e tatcdu wew;— de aci applecatu si la lu- cruri pre caile de cădere, appropiate de ruina : casa forte vechia si caduca; c) vor- bindu de unu legatu, una ereditate, etc, nullu, invalidu, perdutu, etc., pentru cellu cui se cădea, d'in causa co nu s'au observatu certe formalităţi : donatione caduca, legatucaducu,honuricaduc€,etc.; d) membrana ttîd«ca=un'a d'in mem- branele ce infasciora fetulu in pântece; denti caduci=:^x\mi\ denti ai viteloru, cari cadu in junetia si in locu-le crescu alÅ£ii; — applecatu la parti sau'organi de alle planteloru, va se dica : care nu tine in tota vietUa plantei; cumu : cali- cele macului e caducu, pentru co cade dupo desvoltarea florei; stipulele inco sunt caduce in mai multe specie de flori^ 813 Cil. CADUTIA, 8. f., deminutivu d'in cada (yedi si cadisiora). CADTJTU, (cu unu i mai multu : ca- diutu; vedi 1. cădere); part. d'in cădere cu tote insemnarile acestui verbu : lap- UJkHf coUapsnsy eadacas; Tlribns easiis; effotns; demiDitusy d6iiii88iiB5 eorruptns abje€tu8 5 Tilis; debltvs^ eonTenlens, par^ etc. : arbori caduti, frundia caduta, case cadute, militari caduti in boitaia, cai cadutif pretiu cadutu, muiere cadida, cu cadut'a onore, celle cadute voue vi se voru dă, etc; — cadutu d*in ceru, ap- plecatu la unu omn, va se dica : sau omu care, intr'una mare si grea nevoia, caprio una rara favorea lui Domnedieu, vine in adjutoriu in momentulu oppor- tunu; sau, ca si omupicatu din ceru, omu de rara bonitate, omu escellente; sau, in fine, omu cu totulu strainu de celle ce se petreca in loculu, unde se afla : nu scie nemica d'in cdle ce se petrecu in giurtdu lui, ca si cumu ar fi cadutu d^in ceru; eramuperduii, de nu venieaitu in a- ceUumomentUyCasicumu ai fi cadutu d^in ceru pentru noi; ce atât'a mundriapre tethe, ca cumu ai fi cadutu d'in ceru. CAFEA (pronunÅ£ia : cafe-Ot ca ide-a, nu cafea; despre cafea, plur. cafelle, vedi la art. cafella) , s. f., plur. cajfee^ eoffea arabica lui Linneu; 1. genu de arborellu dMn famili*a rubiaceelor a , pentandria monogynia lui Linneu, originariu d'in Arabi'a, care or esce inaltu de septe peno Ia diece metre, alle cui ramuri sunt totu . de un*a verdi, oppuse si aggrumurate in cacume de forma pyramidale, allu cui fustellu e dereptu si alle cui frundie op- puse oblunge, verdi inchise si splendide producu, la subsuar'a loru, flori albe si odorose, d*in cari născu in currendu bace roÅŸie, assemini cu ceresiele; aceste bace conÅ£inu doue sementie sau grauntie, nu- mite si elle cafea sau grauntie de cafea; se destingu trei varietăţi de cafea : cafe'a de Moc'q, sau de Arabi'a, cu granutiele mice si rotunde; cafe'a de Martinic'a, cu granutie verdastre si de mărime me- dia; caf^a de Mascarenta sau de Bur- bone, cu granutie mari si galbinastre; —in acestu intellessu form'a masculina, cafeu, ar fi de preferitu, ca mai conforma CAP. CU analogiele limbei nostre; ^ro form*a feminina, cafea, s'ar applec& mai bene laurmatoriele ÃŽnsemnări : 2. fructu allu arborellului cafea , granutiele acestui fructu, etc. : a) fructulu cafeei, baca de form'a si mărimea unei corne, care la inceputu e de una formosa colore roÅŸia deschisa, âro, candu adjunge la deplena maturitate, iea una colore ce bate in ne- gru, si coprende doue granutie lepite u- nulu de altulu; b) granutiasauboba tras- sa d'in bacc'a fructului de cafea; granu- tiulu de cafea crudu este lipsitu de veri- ce odore plăcuta, siare una sapore erbacea pucinu lingusitoria pentru gustu; dâro chiaru in acesta stare cafe'a possede vir- tuÅ£i febrifuge;— de regula, in acestu in- tellessu, cafea se iea, ca si lente, fasole, etc. cu sensu collectivu : cafea de Moc'a, ca- fea de Martinic^a; a frige cafea, a mar cină cafea; fad' a ca/i?ci=colore ca a ca- feei fripta : nu mi plăcu stofele defacfa cafeei; — de aci : c) diverse preparate d'in granutie de cafea : cafea cu lapte, abee cafea; cafeanegraz=,Q^Qdk fora lapte; cafea ^tirce^ca=:cafea nelimpedita de re- siduulu farinei de cafea, in opposetione cu cafea nemtesca, care e stracurata si lim- pedita de acellu residuu; inghiaeiata de cafea, farincUa de cafea; essentia de ca- /ba=:principiu aromaticu estrassu d'in cafea si concentratu sub forma de licidu; — ÃŽnsemnările de sub a) b) si c) sunt celle la cari cuventulu cafea se applica ca mai bene; form*a cafella^zcafea este, in aceste caÅŸuri, asia de impropria, cumu ar fi si ccrfea in frasi ca : a iea una ca- fea, a bee mai multe cafee, etc; in locu de : a bee una cafella, inai multe cafelle^ (vedi cafella). CAFEAElA, s. f., 1. mulÅ£ime de ca- fea; 2. arte, stabilimentu sau despose- tione de cafeariu, CAFEARIU, s. m., 1. cellu ce cultiva si prepara cafea; 2. cellu ce vende cafea; 3. cui place multu a băe cafea (compara fnsolarinzz:cm place fasolea) (vedi si in Glossariu cafegiu), CAFEATU,-a, adj. s., l.proprie par- ticipiu d'in unu verbu cafeare; amme- stecatu, preparatu cu cajfea : remediu cafeatu, una gdatina cafeata; 2. ca sub- CJ^ stantivu : a) feminiDu, eafecUa, buecata preparata cucafea; &)inasculinu, cafeatu, eompositu chymicu, sare produssa prin eombinationea tmdului cafeiou cn una base. CAFEETU Ala:s^cafenea, plur. cafenelle, este numai unu de^ninutivu d'in cafena, luatu prin abusu cu intelles- sulu acestui d'in urma cuventu), s. f., stabilimentu, in care se stringu omenii, ca se bea cafea« si p^*in urmare differitu de cafearia, c^re are si alte ÃŽnsemnări, ce nu are cafem, ÅŸi care cbiaru in in- semnarea cea m^ appropiata de a cofe- CAG. 818 nei, adeco in ÃŽnsemnarea de stdbUimentu unde se vende cafea, totuÅŸi differe de ca- fena, iDtru cătu la cafeaHa se vende ca* fea grauntie sau piscita, remanendu ca cellu ce ua cumpera se si ua prepare si facă buna de bsutu, ^ro la cafena se serve cafea- ferP* : a deschide cafena, a tine cafena, a inchide cafen'a, etc. CAPENARID, 8. m., cellu ce are unu stabilimentu de cafena, differitu asii d6ro de cafeariu; (vedi cafena, vedi si cafegiu, in Glossariu). CAFENELLA, s. f., deminutivu d'in cafena, (vedi acestu cuventu). CAFENETU, cafeniu; vedi eafeetu, cafeiu, CAFEOMETEU, s. m., (vedi cafea si metru), instrunjentu de mesuratu greu- tatea specifica a cafeei, CAFEU, s. m., vedi cafea. ' CAFEUTIA, s. f., deminutivu d'in cafea cu ÃŽnsemnarea de sub 2. CAFICU,-a, adj., vedi cafeicu. CAGLIABE, V., vedi incagliare. CAGLIU, s. m., coaintlnm, (prin con- tractionea vocaliloi*u oa in simplulu a si prin taiarea lui u de longa g, a luatu form'a caglu, si, prin introducerea unui i, cagliu; apoi, in pronuntfa vulgaria, prin strămutarea lui l in syllab'a iniÅ£iale, se aude ca diagu, 6to in gur'a unoru-a, prin moiarea lui l, ca chiagu [zzkiagu}; in celle alte limbe sorori : ital. eaÅŸrlio, isp. enagoy port. coalho» franc. calllot= deminutivu d'in eaiUe^ care a luatu alta insemnare ; — coagulnn este derivata d'in coa9er«=€i adduce impreuna, a a- dună, a stringe, a condensa, etc., asi& co eo«(nilani =ca^m = diagu insemna proprie : ceva care stringe si condensa, si de aci in speciale : ceva ce face se se prenda laptele); materia ce se prepara d*in sueculu certoru plante, cumu e suc- culu laptosu allu galiului, allu ficului,etc., d^ro mai vertosu d'm laptele prensu d*in ventriclulu animaliloiii sugutorie, care serve a face se se prenda laptele, pen- tru ca asia se se pota fabrica d'in ace- stuia easlu, brendia, etc. ; cagliu de in- tdlu, cagliu de mnellu; cagliuludUn ven^ tridulu unui mnelbu sau vitellu nu e de cătu laptde suptu de densii, care, 314 CAL. dupo mortealoru, seprende si se condesa in ventriculu; — prin metafora : potere corporale, si de acf, stare bona in res- Å£ectulu averei, avere bona, stare lar- ^,«tc. t mu mmlge ioiulapidevaccei,ca se mai remana si viteUidui, care e forte debile si are lipse de cagliu; de unde ere" deam co acestu ccdlu eră se mora, acumu a inceputu se prenda si ellu cagliu si se se ingrasie; omu cu oa^7m=omu cu bona dare de mana; aprende cagliu=:2L prende potere, a se inavntf. CAIE A = caieUa; vedi cauella. * CAIMANU, s. m., (ital. calmano, franc. oaTman), laeertaalilgator IvâLin- neu; genu de crocodilii d'in Americ'a sau d'in Afric'a. CAIEELLU, s. m., deminutivu d'in cairu. CAIEU, s. m., pl.*e, (xatpo<: = tortu, d'in X6[p£tv=carere=::a ^wnde, ap^tenâ sau scarmenâ lâna, inu, ete.; vedi si ca- nura, caîeru, in Glossariu; — ital. cairo, franc, oaire, cu insemnarea lui cairu ăe sub 2.); l.in inteUessu populariu : can- titate de stupă de inu, cânepa, lana, etc, câta se pune do una data in furc'a de torsu : in ser^a acesta amu torsu trei caire de lana si unulu de cânepa; 2. in inteUessu scientificu: scortia de coccu in- dianu, care se pote torce si tesse ca sf stup'a de cânepa. CAISSA , s. f., armeniacum malam ; fructulu caissidui CAISSÃŽU,-fa, adj., cu facia ca a cai- sei copte. CAISSTJ, s. m., armeniaea malns; pomu care produce caisse. * CAJEPUTU, 8. m., (ital. si franc. e^Jepnt); arbore ce cresce la Moluce si d'in alle cui frundie se estrage unu o- liu verdastru, cu odore resinosa si cu sapore petrunditoria, recommendatu de medici ca bonu pentru spasmuri si mai vertosu pentru doreri de denti cariosi. * CALAM AGKOSTIDE, s. f., (ital., si franc, calamagrostlde); genu de plante d'in famili'a gramineeloru arundinacee, cari Å£inu mediulu intre graminee si a- rundinacee. CALAMABE, adj. s., (calamaris), ca- lanaring; calamaria theca; 1. proprie, CAL^^ relativu Ia calamu; 2. mai desu ca sub- stant.femin., ca2amar6(subintellegundu teca), si de regula in plur. caiamari^ re- ceptaclu de atramentu sau n^retia de scrissu, cnmu si de /;aZami=eondeie : mai de multU ccUi scieau carte, portau călamari la hrânu; addu-mi calamari si charteia, ca se scriu una scrissore; — se pote inse ca calamare, in acestu d'in urma inteUessu, se fia in loca de cala^ măria, care in pronunÅ£ia s'a transfor- matu in calamarie, apoi prin contrac- tione in calamare ; atunci calamaria ar fi formatu d'in urmatoriulu calamariu, si ar fi prin urmare identicu, in forma si in inteUessu, cu lat. calamaria (theoa). CALAM ABin,-ia, adj. s.,calainarlii8^ (vedi calamu)] 1. ca adj., relativu la ca- lamu; 2. ca substantivu : a) masculinu, calamariu, Å£hcalamarie, genu de molusce d'in ordinea calopodiloru, sepia lolt^o lui lAnneu, asia numitu pentru co d*in sene scote una negretia, asseminea cellei de scrissu; b) femininu, calamariazizeak- lamarta theca (vedi Ctilamare); in acestu inteUessu dictionariulu de Buda da si form'a masculina, calamariu, cu plur. in uri : calamariuri; la Macedoromâni inco se dice sub form'a masculina, ca- lamariu, si in plurariu cu forma mai bona : calamarie; de respinsu sunt inse formele : calimariu, călimări, ce se audii pre a locurea, {calamare, calamari sau calamariu, calamarie, sunt d'in aceUe forme de genuina romanitate, cari at- testa in modu peremptoriu, co inainte de ce slovele parentelui Cyrillu se im- puseră ca una lepra limbei nostre, Bo- mânulu a cautatu se scrfa cu litterele romane, formate cu licidu d'in ca- lamariu romanu; cuventulu se afla nu numai in tote limbele latino-ellenice : ital. calamajo, isp. si provenc. ealamar, vechiu grec. xaXajidpcov, nou grec. xa- Xa[tdipt, alb. calamar; ci l'au imprumu- tatu si limbele slavice : vechiu slav. ka- lamarii, nou slav. kallmar, russ. kala- mar, cum si maghiar, kalamaris). * CALAMELLU , s. m. , deminutivu d'in calamu, mai vertosu in insemnarea de tubu orecare si de flueru., * CALAMEU,-a, adj., (franc, calam^); CAIk care se tine de ccHamu; de unde ca sub- stantiva femin. plur. calamee, familia de plante, care are de typu genulu ccdamu. * CALAMIDE, s. f., (franc, ealamido^ d'in iKÂX(x^jo<;=zC(damu si Et8o<;=forma); care are forma de calamu soMpenna; de aci ca substant. femin. plur. calamidi, familia de polypi, cari au corpulu ase- mine cu tiev^a unei penne. * CALAMINA, s. f., (franc, ealamine, ital. ealAinliia); massa de silicatu de zincu, ammestecata de regula si cu carbonatu de zincu, d'in care se estrage acestu metallu; — in medicina coHami" n'a, recommendata ca astringinte, porta numirea de cadmia fossUe. *CALAMINAKIU,.ia, adj., (franc, ca- Umlnalre); care conÅ£ine cdamina : pe- tra cdlaminaria. * CALAMINTHA, s. f., ealamintha (xaXajtCvdif]); genu de plante, mellssa ca* lamiatba lui Linneu. ' "^^GALAlSIINU,-», adj., ealaminus; de calcmu. * CALAMISTKU, s. m. , calamistrus, (vedi calamu); 1. ferru cavu, assemine unui calamu, cu care se incretesce pe- rulu : a increii pertdu cu calamistrulu ; 2. prin metafora, ornamentu essageratu si de reu gustu, vorbindu in speciale de ornamentele stylului. * CALAMISTKARE, v., a incretl pe- rulu cu calamistrulu (de preferitu fran- cescului /marezzfrlser) : peru caUami" stratu; — prin metafora : stylu caiami" gtratu=:stylu cu ornamente essagerate si de reu gustu. * CALAMITATE , s. f. , calamitas, (dupo unii din calanio8=(;aZamt«=paiu de ordiu, granu, etc; dupo alÅ£ii, in locu de eoluniita8=destructione, ca oppusu la in-eolnmltaszzstare de integritate; d^ro si un'a si alt*a d'in aceste opinioni duce Ia acellu-asi resultatu, adeco co oala- nitas, ca terminu de agricultura, are intellessulu originariu de destructione a huccatdoruprin gr andine, bruma, etc., asia d^ro) : 1. proprie, destructione a secerisiului, perdere a recoltei prin sec- ceta, grandene, bruma, fortuna , etc. : calamitatea seccetei domnesce de trei anni in terra; pretiulu buccatdaru se maresce CAL. 315 forte in tempuri 4^ mdamitati; — prin estensione applecatu si la iite bsuauri de domeniulu agriculturei : pecurile ai- tense de morbi contagiosi sunt calami- tatea turmdoru intrege; 2. metaforice, veri-ce reu mare, care cade : a) pre unu poporu, pre una t^rra intrega : heUulu, pestea, choler'a sunt calamităţi; b) i6ro si pre unulu sau mai mulÅ£i individi : perderea copiUoru si a averei furo ca- lamităţi, cari accelerară mortea bietului parente. ^ GALAMITOSn,-a, adj., oalamltosas; 1. activu, care-adduce calamitate sau calamităţi : a) proprie : dima calami- tosa buccateloru, painentu calamitosu vUiei de viia; b) metaforice : beîlu forte inversioTMtu si calamitosu, incendiu car lamitosu; 2. passivu, espusu la calami- tate sau la calamităţi, forte miseru : a) proprie : venitulu acestei calamitosa moÅŸia este, in toÅ£i a/nnii, aprcpedenemica; b) metaforice : omeni calamitosi, nu dHn a loru culpa, d cFin capritiulu sortei. CALAMU, (reu calmu)^ s. m., pl.-t, ca- lamns (x^Xa(Loc; ital. calamo); 1. genu de plante cu fuste monocotyledone , simplu, netidu sau interruptu d'in inÅ£ervallu in intervallu de nesce noduri, cumu, de es- semplu, papur'a si arundinea sau tresti'a; 2. fustele sau parte d'in fustele unei as- seminea plante, coprensa intre doue no- duri; 3. obiecte făcute d'in fustele ca- lamului, cumu : a) condeiu de scrissu (vedi si calamare, calamariu); b) flueru de cantatu; c) tieva de depanatu; d) coda de sagetta, si, prin estensione, sagetta; e) coda de la unditia, si, prin estensione, unditia; f) arundine invescuta pentru prensu passeri; 4. obiecte assemini cu calamulu : a) culmulu sau paiulu gra- mineeloru, paiulu de granu, de or- diu, etc; b) surcelln sau altoiu; c) plante cu fustii assemini cu alle calamului, cumu : a) calamu aromaticu, planta d'in famili'a araceeloru, a cui radecina e a- romatica si acra-amara; P) genu de plante d'in famili'a palmiloru, cu fiisti forte lungi, âessibili si interrupti'de no- duri ; d) calamu scriptoriuz^si calamu de scrissu (vedi mai susn la 3. a), d^ro, in anatomfa, si unu micu canale d'in ^ 1 816 CAL. allu patrule ventriculu alin creierului, eare s^mena cu una penua de scrissu. CALANTICA, s. f., ?edi calautica, CALAPODU, s. m., vedi calapodiu. tt CALARE, V., ealare = xaXeîv = ehiisimare, strigare^ etc. (vedi si chiu- ire in Glossariu), radecina a cuvente- loru ; calenda, colenda, colendare, ca- lendariu, cliamarezz,chiafnare^ dasse, cîassctfs eirC * CALATHIDE, s. f., (ital. calatîde, franc, calathide; vedi calaihu); specia de inflorescentia, constituita d*in mai multe flori mice, une ori plana, alte ori redi- cata in forma de conu, si infasciorata de unu senguru calice formatu de brac- tee, cumu se pote ved^ la tote speciele ce se Å£inu de famili'a compuseloru. * CALATHIFORME si * CAIiATHIFORMU,.a, adj., (ital. ealatiforme; vedi calathu si forma); care are forma de ccUathu, vorbindu in spe- ciale de parti sau organe de alle plan- teloru. ♦CALATHU, s. m., cafatfans (xdXa*0(:; franc, calathe si caiathns); 1. la vechii Oreci si Romani, vasu de nuelle, de pa- pura sau de alta materia, strimtu lafundu silargula gura, paneriu, canestru, etc. : calathidu făcea una parte însemnata in serbatorile cdehrate,ma% vertosu la Eleu- 8in% in onorea Cererei; fetiorele de fa- milia insemtiata, ce portau calathulu pre capu sau pre unupatu asternutu cufloriy se ckiamau canefore; 2. in architectura, omamentu deform'accdathtdui; 3. in zoo- logia, genu de insecte coleoptere. * CALATORIU,-tom, adj. s., cala- tor; calatorins, (vedi caZara); strigatoriu, chiamâtoriu, si a nume, la anticii Ro- mani : 1. caiatoriu publicuz::om\x insar- cinatu a chiamă ÃŽnaintea magistratiloru pre cetatianii citaÅ£i de acesti-a; 2. calor toriuy cellu ce pre longa unu coUegiu sacerdotale, sau pre longa unu pontefice, esserCita functioni analoge cu alle unui caiatoriu puUicu : sunt, dice Serviu, lu- cruri cari, făcute in diUe de serbatore, pangarescu serhatorea; si de acea-apon- teficii, candu au se sacrifice, tramettu totu de una inainte pre calatorii sei, pentru ca, de voru vede omeni lucrandu ceva, CAL; se i oppresca, ca nu prinlrucndu seu se pangaresca si ochii ponteficelui si cerC' moniele sacrificiului; 3. prin estensione, servitoriu; — de aci caZo^onarrf unctione de caiatoriu; calatorire^izdL fi caiatoriu. * CALAUTICA si calantica, s. f., oa- lautiea si calantlea; coperimeutu de capu pentru muieri, la vechii Romani, ca me- ram'a terraneloru române (d'in acea-asi radecina cu calyptra; vedi acestu cu- ventu). CALBEDIA, coXbedire, vedi galbedic, gaîbedire. CALBETIA, calbire, calbu; vedi. cal- vetia, calvire, calvu. CALCÄ‚, s. f., turba, magnns hominuiB^ pnesertim laborantiniiiy ooncnrBnSi etc. (vedi pentru alte ÃŽnsemnări, in Olosssa- riu claca, care nu e decâtu calea, prin strămutarea lui l d'in locil; la Italiani inco se afla cuventulu calea cu acdlu- asi intellessu fundamentale, ce are. si allu nostru călca sau claca, adeco : rmil' time de omeni strinsi in preuna; ba inco ellu figuredia in frasi ca : esser dl calea, fatto a calea, etc, in intellessu analogu cu alle nostre : a fi de calea sau claca, facutu de calea, etc; cuventulu a essitu, d'in calcare, si a luatu ÃŽnsemnarea spe- cial^ de mulÅ£ime asia de mare de omeni strinsi la unu locu, in câtu se calea ore- cumu unii pre alÅ£ii; precumu si la fran- cesi d'in j^r^Bserz:zindesare s'a trassu ^r^HM:=:midtime asia de mare de omeni strinsi launulocu, iwâtu se indesa unulu in altulu; pre candu la Ispani acellu-asi cuventu a pastratu intellessu mai pri- mitivu:isp. calca:=:^2ie= locu calcaiu), * CALCABILE, adj., caleabills; care se pote calcă,. f re care pote cineva calci si amblă, fora tema de periclu. CALCABURA (pre a locurea ealcc^ vura); oaleltratos, colapbos; proprie, da- tatura sau lovitura cu petiorulu, si de aci, bătaia, trentire si calcare cu petio- rele, malti*actare rea : a mancă calea- &ura=ra fi bătu tu si trentitu; a dă cal- cabura cuiva:=:B, bate si trenti pre ci- neva; vrei calcabura ? etc. CALCANIORU (pre a locurea cu n moiatu : coicaioru)^ s. m., (caloaneolnm); deminutivu d'in calcaniu. CAL. CALCANID (pre a locurea pronun- tiatu cu n de tota moiatu : calcâiu), s. m., pL-e, (calc«Beam) , ealx (ital. oal* ea^«9 isp. ealeano si caleanar^ port. ealeaiihar); 1. partea posteriore a pe- tiomlui omului, asia numita, (vedi si 1. cake), pentru co pre dens'a caiccmu mai mnltu decâtu pre cea-alta parte a petiorului, luatu inse adesea si cu insem- narea mai estensa, cumu de essemplu tota partea de desuptu a petiorului ÅŸaua- âă numit'a planta sau talpa : a merge, a amblâ a calcă in calcanie sau pre cal' €anie=z2L se miscâ, redimandu-se numai pre calcanie; a stă, a sedepre calcanie, a stă redimatu pre calcanie, d^ro si : a se lassi diosu, plecandu genuchiele, cu tota greutatea corpului, pre plantele petio- reloru; — proverb, si metaforice : a dă ca{cani6=a lovi cu calcaniulu : a dă calcanie callidui, ca se se misce mai iute; a dă cu calcaniutu^^a da cu petiorulu, si acesta-a in doue ÃŽnsemnări bene de- stinte : antaniu absolutu, a dă cu cal- eaniulu=ak lovi cu calcaniulu; allu doile cu obiectu personale iadă cu calcaniulu cuiva sau la c^a=a-Iu despretiâ, a Tar- rancă cu despretiu; se nu dai cu calca- niulu neci lucrului ce ti ar pare ca mai de nemica, pentru co intr'una di poÅ£i ave mare lipse de densulu; a arretă calea- niele:zztL intorce dosulu, a se pune pre fuga : arreta-ticalcamelemaicurrendu, si peri d'in ochii mei; a lovi pre cineva in cal€anie:izsL nu Iu vettemâ de locu, sau : a nu face nemica correspunditoriu scopului; ajocă d'in ccdcaniezzs, fugi la sanetos'a, etc.; 2.applecatu, prin me- tafora: a) la partea incalciamentului, ce sta sub calcaniu sau copere calcaniulu : a) la calci sau ciorapi : a impleti calea- mtdu ciorapului; rupi calcanide calci- Icru, pentru co caid prea in calcanie; p) la botine, cibote, etc. : mi s'a ruptu calcaniulu unei cibote; >— in acestu casu se dioe si pentru cea-a ce pre a locurea se chiama tocu : pentru copii mid nu su bone incaldamentde cu coi^anie; ca se arrette mai inaUi, omenii menunti si făcu incalciamente cu calcanie incite; b) la unghia posteriore a certoru pas- seri, nonuta pre & locurea si pentene : CAL. 317 calcaniulu cocosiului; 3. in intellessu ri- gorosu si scientificu, ossulu calcaniului, cellu mai mare osâu allu tarsului de for- ma cubica allongata, care correspunde cu semilunariulu de la mana : apophysea mica a caZcamti!ui=:apopliysea laterale a calcaniului; apophysea mare a calca- niului, apophysea anteriore; — apple- catu si la unu ossu d'in pulp'a petioru- lui callului. CALCANU, s. m., pl.-e, »dlflcil mu- ma reliquis «Itior; muru de edificiu mai inaltu decfttu cei alÅ£i muri (cuventu trassu d'in calcare cu ÃŽnsemnare de do- minare, inaltiare mai presusu, (vedi 1. calcare), 1. CALCABE. V., calcare (ital. calcare^ ispan. portug. si provenc. calcar); vio- lare^ rnmpere, frângere^ transÅ£redi; in- cedere^ agere, lerii^are, etc.; L proprie, a pune, aappesâ calcea, (vedi 1. calce) pre ceva : a calcă pre mdle, pre tare; a calcă in limu, in baliga; a calcâ pre unu serpe, pre petioru, pre coda; m^a calcatu coi- lulu pre petioru asia de reu in câtu mi a strivitu petiorulu; II. metaforice : 1. pentru diverse operationi sau efiFecte produsse prin calcare: a) a amblâ, a stră- bate cu petiorulu : multe drumuri am calcatu eu, dero mai reu drumu ca ace- stu-a inco n^am vedutu; locuri necalcate de petioru de omu; b) cu intellessu si mai generale de a merge, a amblâ : nu ti mai ccicu in casa, deco me maltractedi asia; calea l/hai iute; ferice barbatulu care nu coica in callea peccatostloru; a calcă in urmele cuiva; a calcă bene, a calcă reu; a calcă a lene, a calcă greu, a calcă u- sîoru\acalcăin desertuzna calea in seccu rzfranc. fiilre nn faax pas^ etc; de acf : c) cu intellessulu si mai ideale de a se portă, a se petrece, etc; a nu calcă a omu de omenia; a calcă a popa; asia si celle mai m nlte d'in locutionile produsse sub b) au insemare de a luă directione bona sau ^ea in portare sau in mersu : nu mi place cumu calea acestu copiUu, calea de totu reu; a calea in seCcu sau in desertu va se se dica nu numai: a calcă cu pe- tiorulu, d^in neluarea a merde, asia cumu se fia inpericlu de a cada sau de ase vete- temă, ciA: aincepe sau fini cevareu, a nu di8 CAL. ave successu sau essitu bonu si feridtu : nemica de ce m^appucu, numi essebene; intotecalcu in seccu; — de acf si espres- sioni ca : a calcă cu dereptulu (petioru) =r a incepe si finf cu fericire, in oppo- setione cu acalcâcustangulu:=zd,\nceÅ£e si finf reu; a calcă in urmele cuivazz^ Ti- mită : filiu teu calea in urmele telle, etc; d) 2L ammestecă, storce sau batuturi, a sferemâ sau strivi prin călcarea cu pe- tiorele : a calcă hdu si hedliga pentru lipitulu paretUoru; a calcă strugurii; a calcă lan^a, ca se se indese; a calcă /e- nulu, ca se se assiedie bene in carru; a calcă una cibotarra calcă calcaniulu u- nei dbote, a strică sau scalciă; caii au calcatu pre biettdu mUitariu asia de reu, in câtu nu credu se mai traiesca multe dille; nu lassati vitele se intre in gra- dina, co calea si strica erVa si florile; e) a fecunda, vorbindu de passeri : co- coÅŸii calea gamele; gainele, cari cânta si calea, ca si cocoÅŸii, sunt, dupocreden- tfa poporului, de reu auguriu; gainele necalcate de cocosiu nu dau otui fecunde. 2. applecatu cu multe d*in insemnarile de sub 1. si la fientie sau lucruri, cari nu au calci sau petiore : rofa a calcatu reu pre bietulu crestinu; rofa calea a- fora d^in drumu; rotele posteriori calea in urmele celloru anteriori; — in spe- ciale, a calcă camesie, vesCimente, etc., a le netedf cu ferrulu, care pentru ace- sta-a se si chiama ferru de calcatu; de acf espressioui ca : ferrulu nu calm bene, pentru co nu e desttdlu de caldu si greu; 3. a attenge greu, pre neaÅŸteptate, a ve- temă, maltractă, etc. : a) a attacâ pre neaÅŸteptate : Turcii ne ccdcassera in noptea trecuta; de acea-a vreamu se ne resbunămu, calcandu-i si noi inpoterea somnului; b) a invade si depredă : nein- cetatu barbarii călcau bietele nostre terre; lotrii au calcaiu, esta nopte, mai multe case, au calcaiu chiaru baseric'a si pre popa; c) a appucâ pre neaÅŸteptate, a merge subitu si inopinatu undeva sau la cineva, oa se Iu prenda sau se Iu cercetedie : omenii politiei au calcatu casele mai mtd- toru individi, pre cari cade prepusu de conspiratione; ca se afli addeverulu de la densulu, calea Iu intr^una di, candu GAt, neci prin mente i ar trece; d a se in- tende pre unu locu ce nu e allu seu, a occupâ cu poterea si in contr'a derep- tului : a calcă moÅŸia cuiva, a calcă dHn loculu vecinului; — prin una metafora mai potente, se dice, in acestu intelleÅŸsu, si cu obiecctu de persona : a calcă pre cineva (subintellege : in ce e allu seu): potenta noÅŸtri vecini ne au calcatu sine calea continuu; de aci prin estensione : a calcă pre cineva in dereptulu seu = a calcă dereptulu cuiva, si absolutu, a Iu calcă = a Iu vettemă cumuva, a Tas- supri, etc; de aci : 6 a attenge ce se cade a respecta in genere, a violă ce e invio- labile, si anume : a) a calcă in petiore cu despretiu, a trece preste legea reli- giosa,lnorale sau civile, bon'a cuvenien- tia, etc. : a calcăcredentt'a,juramentulu, bon^a cuvenientia, cuventulu, legea, trao- tatulu, etc.; ^) a vettemă in onorea sea, a batujocurlcrudu, si de aci, a maltractă, a supperă sau offensă reu : m'au calcatu in petiore si ni au batujocuritu, cumu le au placutu; — a calcă pre coda (allusione la catusie, asia de sensibili m coda) = a Iu supperă forte reu, a Tattenge, cumu se dice, unde Iu dore : neminea nu me calea impunitu pre coda; — a calcă in petiore este, in acestu intelleÅŸsu, de ne- spusa energia; de acea a calcă legea in petiore dice mai multu de câtu simplulu a calcă legea; coci pote calcă cineva le- gea si fora voi' a sea, ero cellu ce calea legea in petiore, face ace sta-a din des- pretiulu ce are pentru lege; — 4. in ÃŽn- semnări de sub 3. saapplica si la lucruri, cari semnifica relle mari ce cadu asu- prea cuiva pre neaÅŸteptate : m*a calcatu foGidu, ne a caleaiM deluviulu; ne cdlc^ nevoia, etc; 5. cu intelleÅŸsu analogu cel- lui de sub 3. a) : a invinge, a suppune, a umili, a opprime : a calcă sub petiore pre totu inimiculu si adversariulu; de aci espressioni ca : a calcă in gut'a la^ comiei^2k invioge avariti'a si a dă ceva cuiva d'in allu seu, si, prin estensione, a face ceva ce nu i place, ce nu Iu lassa anim'a se facă; a si calcă pre anima = a invinge fric'a naturale anim ei ome« nesci, a si luă, cumu se mai dice, anim^a in denii, si, in speciale, a spune cu li- CAL. bertâte si sinceritate cugetarea sea, iu- vingandu veri-ce temere de cousecen- tiele acestei libertăţi; 6. cu intellessu aoalogu celluide sub 1. a) b): a)^ veni in parte cuiva, a se cuveni ca detoria banesca sau morale : d'in .aceste spese pre mine me calea se dau maipudnu de câiu- voi; câtu me ccdca se ieu eu asupra mi d^in detoria? pre parenti calea de- torit Of se dee bona crescere fililoru loru; P) a adjunge, a se sui^ a insummâ^ a face> etc, vorbindu de valori : banii ce ti amu impromutatu in diverse impre- giurari calea la septe mii si mai bene de lei; 7. CA reflessivu, a se calcă, cu ÃŽn- semnări analoge cu unele d'in celle peno aci descrisse : gainele se calea, sau pas- sivu : gainele sunt călcate (de cocoÅŸi), sau reciprocu : gainele se calea intre densele^ un' a pre alfa; venisse la ballu asia de muUi omeni, in câtu se călcau unii pre alÅ£ii, etc.; d^ro si cu alte insem- nari particularie : a) a se umili; b) a se fatigă tare, vorbindu mai allessu de vite de transportu : caii se calea, boii s^au cdccUu; c) d,se indoi, a si perde nete- dimea, etc., vorbindu de vestimente, a se botf, a se mototoli; 8. d'in intellessulu mai susu citatei espressione : a calcă in urmele cuiva^=i2L Timitâ, cumu si d'in in- tellessulu mai generale de a lassă urma prin calcare, intellessu care resare in călcatura, vine ÃŽnsemnarea de a repro- duce una imagine de pictura, unu dC" semnu, etc., punendu asupr'a desemnu- lui unu vitru sau una foia de chârteia transparente, asia in câtu se pota urmă si luă lineamentele desenmului cu unu condeiu, cu unu plnmbu sau cu unu stylu: a călca una charta geografica; a calcă una scrissore; — de aci, prin una noua metafora : a imită cu accuratetja, si mai vertosu, a imită cu servilitate : acestu autoriu călca scriptele ăUoru-a, fora a adauge de la sene nemica, ( vedi si calcu^ in care resare acesta ÃŽnsemnare a ver- bului călcare). — In compuse a d'in syl- lab'a iniÅ£iale a verbului călcare se face u : inculcare, pro-ctdcare, etc.; in in-culcare s'a transformatu si ! in r, in câtu se aude si in-curcare). 2. CALOABE, s. f., (ealeatio); actione CAL. B19 de a calcă, in tote ÃŽnsemnările verbului 1. calcare : calcare pre petioru, călcare de lege, călcările făcute de vecini in mo^ sta nostra, călcarea gaineloru, etc. * 3. CALCARE, s. f., calcar (proprie, si in latiu'a, adiectivu : calcarls, cal- oare=:relativu la 1. cdce, luatu apoi cu intellessu de substautivu, ca si anlmalr= animale d*in «nimalis; vedi suffissu ale); rotilla cu denti sau si unu simplu sti- mulu, ce se pune la ca!cam2«Ztt incalcia- menteloru si care serve a stimula cal- lulu, pintene. * CALCARIU,-«a, adj., calcarins; re- iaÅ£i vu la 2. calce, care coprende 2. calce : stratu calcariu, petre calcarie; — sub- stautivu : a) masculinu, călcariu, omu ce prepara si vende calce; b) femininu, călcaria, locu de preparatu calce, fornu sau coptoriu de calce. CALCATORE, s. f., vedi călcatoriu. CALCATORIU,-ta, adj. s., ealoator; (ealcatorlus) ealeatoriam, (ital. eaioa- tore si oaleatcjo^ ispan. si portugal. ealcador); care ccdca : 1. adj. : omenii călcători de lege. muierile calcatorie de credentia; 2. substant. : a) masculinu: a) personale, călcalorit$,}iil.'i:calc€Uoriu de pannure; P) reale, călcatoriu, pl.-e, lenu de calcatu strugurii, prelu de storsu, veri-ce altu instrumentu de calcatu, cumu ferrulu de calcatu, etc.; b) femi- ninu, calcatoria sau calcatore : a) cu a- cellu-asi intellessu ca si călcatoriu de sub P); P) locu de calcatu strugurii; y) tempu de calcatu strugurii; 8) căl- carea struguriloru. CALCATU, ealcatnsy-a; ealcatns-Us; 1. part. d'in 1. calcare : caile călcata de mene, struguri bene călcaÅ£i, omeni cal-^ coti de lotri; legile călcate (compara Jos cateatum); botine călcate^ etc.; 2. supinu d'in acellu-asi verbu : ferru de calcatu camesie; de acf ca substautivu mascul, cu insemnai*ea de calcare, si mai ver- tosu, modu sau tempu de calcare : cal^ catulu struguriloru, la calcattdu strugt^ riloru. CALCATURA, s. f., caleatura; ac- tione de a calcă, mai vertosu resultatu allu acestei actione : cu una caleatura a cocosnUui nu se fecunda gain'a; — in 320 CAL. speciale , urma produssa prin calcare : . wmUe ccdcaiure de^ iepuri se vedupre aici; pre calcaturele candui mersemu peno la loculu ce cautamu. * 1. CALCE, s. f., calx-oalce; calca- nia, luatu inse de regula cu intellessu mai estensu peitru intreg'a planta a petiorului atâtu Ia omu câtu si la alte animali : a dă cu calcea^=2L dă, lovi cu petiorulu; caZce/^ra^a:=calcaniuferri- catu, armatucu călcare sau pintene, (ra* decin'a cuTenteloru : calcare, calcaniu, căldare, etc). * 2. CALCE, s. f., calx-calee (ital. calce, franc, chaux); compositu de oxy- geniu si calciu, numitu de chymici si oxydu de calciu, substantia alba, terrea, de sapore dulcastra, cu actione alcalina, pucinu solubile in apa, d^ro mai solu- bile in apa rece de c&tu in apa calda, dotata cu aproprietati basice potenÅ£i, unulu in fine din corpurile cari intra in proportione mare in composetionea crustei pamentului; in limb'a vulgare s'a introdussu curentulu varu, care nu e reconmiendabile, in locu de calce : ccdcea este urCa d'in materiele celle mai utiU in viata omului; calce viua^calce nestvnsaz=cdÄ‚ce nemoiata in apa, in op- posetione cu calce sUnsa^iCHlce moiata in apa sau lassata la aeru peno candu incetu incetu si perde calităţile si cade in pulbere;— in vechi'a chymica se dâ nu- mele de calce la cea- a ceastadi se cUiama oxydu : calce de cupru=zoxjăxii^ cupru. 3. CALCE, 8. f., vedi caUa. * CALCEDONLA, s. f., (ital. calce- donia, franc, calo^doiiie; proprie adiec- tiyu de forma feminina d'in mase. cal- cedoniu, derivatu d'in Calcedonez=:Chal» eedoii=x^^'']^^' cetate in Asi'a oii- nore, pre termu in faci'a Byzantiului, unde ae aflara antaniele petre de cari este cestione); petra pretiosa, de varie colori si mărimi, asseminea cu agat^a sau cu sardonica; calcedoniele se afla in terrene secundarie si tertiarie, si d*in elle se făcu cupe, sigille si alte obiecte de lussu. * CALCEABIU,-ia,adj. s., calcearlas; relativu la calcei (?edi coZcet*); — subst. mase., calceariu, care scie âice calcei. CiJu * CALCEOLAEIU,-ta, adj. s., cal- etolarlos (ital. ealeeolaria^ franc. eal« e^elalre); 1. adiectivu, relativu la cal^ teoU^; i. substantivu : a)masculinu,ea2- ceolariu, plM, fabricatoriu de calceoU; b) femininu, calceolaria, germ de plante d*in famili'a scrofuliceeloru, forte can- tate pentru gradine d'in caus'a formo- setiei floriloru. * CALCEOLU, s.m.,deminutivud'in calceu. * CALCEU, s. m., pL-t, ealcens, (vedi 1. calce); vedi calciu. CALCLAMENTU {cia pronuntiatu ca tia; vedi litter'a G), s. m., pl.-«, ealeea- mentam si calclamentnm (in gur'a po- porului se aude mai multu compusu : in-coiciamentu, ba inco Å£lm.tn'^călcia- mente se dice ca sengulariu femininu : incalciamentea, in locu de incoilciamen* ttdu sau incalciamentde ; ital. ealoia- mento si ealzamento, provenc. calsa- men si oanssament); totu ce serve a co- * peri nu numai calcea (vedi 1. calce), ca opinc'a terranului sau sandaUulu anti- ciloru, ci si petiorulu in genere : dbote, dorapij etc, luatu mai vertosu cu in- tellessu collectivu pentru una pareChia de veri-ce aÅ£eciz, ăe calcei, {vedi calceu). CALCI ARE {cia pronuntiataca Ha), v. calceare (ital. ealzare^ isp. ealsar^ port. calcar, provenc. oaastar, franc, efaans* ser); a coperi petiorulu cu veri-ce specia de calcei (fiendu co de ordinariuse dice compusu : in-caldare; de acea-a vedi Ia acestu cuventu desvoltarile assupr*a in- tellessului). CALCIABtA (da pronuntiatu ca tia)^ s. f., arte sau stabilimento de caldariu. CALCIARin (da pronuntiatu ca Ua), s. m., ealeeolarlns, care face sau vende cald. '''CALCICn,-a,adj.. (ital. ealdeo); de calce (vedi 2. calce), vorbindu de oom- posite in cari calcea intra ca unulu d'in^ elemente. * CALCIPERU, adj., (ital. ealeifer»! vedi 2. calce si fer ere); care coprende calce : mineri addfere. * CALCINA, s. f., (ital. ealtina); pe- tra calcaria redussa prin focu la stare de caiee viua. C iti. * CALCINABILE, adj., (ital. calcî- nâbiie, franc, calcinable); care se pote caicină. * CALCINANTE, adj., (ital. calcui- aaate); care cdkcina, care are poterea de a ccicina tfocucaldnante arde infornu soM coptoriu. * CALCINARE, v., (ital. calclnare, franc, ealcfner); 1 . proprie, a tran^ormă, prin una intensa căldura, una petra cal- caria in cidcina; 2. prin estensione, a suppune la actionea unei caldure (orte intensa una^substantia^orecare, spre a ua transforma cumva; — a arde si usca. in genere; 3. a respandî calce Å£ve agre, spre a le imbunetati. * CALCINATIONE, s. f., (ital. cal- claatione^ franc, calciuation); actione de a calcină. * CALCINATORIU,-^ma, s. adj., (ital. calcliiatorio); care ccUcinay care serve la calcmatu : fornu ccdcinatoriu. * CALCmATURA, a. f., (ital. ealci- aatora); actione de a caicinâ, dero mai vertosu eifectu allu acestei actione. * CALCINOSU,-a, adj., (ital. calci- aoâo); plenu de calce sau de calcina; care are calităţi de calce sau de calciha. CAXCIONARESSA (si calciunaressa; do si ciu pronuntiate ca tio si tiu)^ s. f., 1. femina care face sau vende calcmii^ 2. muiere a calcionaritdui. CALCTONARlA, s. f., calceolarla vel ealeearia offlcina; arte sau stabilimentu de ccUcionariu. CALCIONABIU, (si călciunariu; cio si ciu, pronuntiate ca tio si iîu)^ s. m., calceolarias; care face sau vende cal- cioni. CALCIONÄ‚SIU (si calciunasiu; cio si du pron. ca tio, tiu) s. m., caleeolns; 1. deminutivu d'in calcionu, calcionti micu, calcionu de copillu; 2. prin me- tafora : a) specia de placentiora, impluta cu fructe; b) specia de flore, esplecata in Barcianu prin germ. Frauenschah, (com- para, pentru acestu d'in urma intellessu, si caUha). CALCIONU (si caldunu; do si du pronuntiate ca tio si tiu; pre a locurea se aude si cu a d'in syllab'a iniÅ£iale in- chisu in o : coldonu sau cdldunu); ma- CAL. 821 jor et agrostior calceus (caldonu nu estedecâtu una forma augmentativa i'fh 1. caldu, care ar correspunde cu un'a latinescacalceo-calceone^ de unde si vol alte limbe sorori : ital. calzone=bra^ sau pantalonu; ispan. calzon = braca scurta, peuo lagenuchie; franc, ehausson =cu ÃŽnsemnări mai appropiate de celle ce au de ordinarîu alle nostre calcionu si cald7iiu; franc. caleÅ£oM=bracine sau ismene; de acf si toou grec. xaptCdvtazr calciamentu in genere); 1. pre câtu noi connoscemu : a) calciu grossolanu lu- cratu d'in pelle, din pannura sau si d'in lemnu, care accopere numai plant'a pe- tiorului; h) penne cari coperu petiorele certoru passeri : cocosiu cu caldoni, cal- donii falconclni; 2. in unele d'in dictio- narie datu si cu insemnarile : a) de veri -ce specia de calcia/inentu ; b) de calciu sau . ciorapu longu si largu; c) de hradne sau ismene scurte peno la genuchi ; d) de brace sau pantaloni de assemenea scurÅ£i peno la genucbie; — (aceste ÃŽn- semnări sunt, cumu de sene se vede, conforme atâtu cu unele d'in celle ce a luatu cuventulu în alto limbe sorori, câtu si mai vertosu cu intellessulu ge- nerale ce are căldare in limb'a nostra, de ore-ce Eomanulu se caldă sau se in- calda nu numai cu cald, caldoni^ cibote, botine, etc, ci si cu bracc, bradne^ etc.) CALCIORU, s. m., ealceolus; demi- nutivu d'in 1. calciu. * CALCITRANTE, adj., calcitrans'; care calcitra. * CALCITRARE, v., calcltrare (vedi 1. calce); a dâ cu petiorulu, ca caii; — a se oppune. * CALCITRATIONE, s. f., calcîtra- tio; actione de a caldtrâ; — oppunere. . * CALCITROSU,-a, adj.,«alcltro8U85 care caZci^a, are invetiulu de a calci-- cinu cMur nu tare caldu : ap' a de scai^ datuprunciisenufiaferbenteyneci ckiaru. calda, ci numai caldicea; caldisierele &on de primăvara resfacia verdea erba si de* Ucatele flori. (Compara ital. oaldioeifiol^, =icu allu nostru caldisioru in forma si in intellessu). CALDUf-a^ adj., ealidas si ealdnÅŸy, (itaL caldo, isp. si pori calldo> provenc. oald si caut, franc, chand); 1. care are . sau da căldura, oppusu la rece : a) pro- prie : dne nu sente co foculu e caldţţy neu'a rece, mierea dulce ? di caldat ^ire caldu; nu mi place se me sccddiU in qpÅŸ calda; mantde telle mi păru calde pr^ loi^fa alle meUe, cari su asia dÅŸ reci; ap*a nu e calda, cunm did tu, ci mai multu decâtu calda, e ferbente; calde ca^ mere, caldu ferru, caldulu focu, cald'a flacura;- sângele d'in corptdm omidui e caldu; -^vestimente calde, câţi coprendu si dau căldura, cumu celle puse se se in- caldesca la focu; sau cari Å£inu caldu, nu lasÅŸa câldur'a corpului se se respande- sca si perda currendu; — b) metaforice : a) infocatu, ardente, viy, passionatu, a- nimatu, etc. : candu atfloriul/u ieaparte la composetione nu numai d* cqpulu, ^ si cu aniwta, espressioniU sunt calde sj plene de muetia; unde vei află amore n^ai calda decâtu in anim'a unei mam^? — p) pf ospetu, nou, de currendu facutu sau cugetatu : pane calda este nu numai panea ce face impreÅŸs^one de căldura, ci si panea, care, de si recita, este inse d'in acea di făcuta si copta; ve adducu nou" taÅ£i ccdde; mentioni ca2d6=mentioni sajÅ£ 324 CAL. sciri mentinose la inotuentu făurite; de acf : scie se le spună sau se le făurirea calde (Bubintellege mentionile)^ scie se carpesca numai decâtu mentionile; — 2. ca substantivu : a) in genere : a se ifwetiă se sufferia caldulu si friguiu; setea sifo- mea; a crepă de caldu, a nu maipotede cal^ du; proverb : n'owi veduiu omenimorindu de ca/({t(=mai bene se ti fia prea caldu decâtu frigu, mai bene se suferi de caTdu 4ec&tu de frigu; b) in speciale : a) cu /îr6, iii doue intellessuri : antaniu ohie- ctivUy ea latinesculu oalere sau calidnm egge^ franc, faire ehand t eriafostufrigu, asiadi e caldu; era ealdusi formosu, candu amu essitu la preamblare, etc; alin doile subiectiviiy ca latin, nstnare, franc, a- Toir ohavd : mi e caldu; daco ti e prea caldu, mai lapeda unu vestimentu depre 'tene; mi eră asia de caldu, in câtu mi veniea lesinu; p) a tine coddu, vorbindu mai vertosu de vestimentu : vestimen- tde alhe Å£inu mai bene caldu decâtu celle negre; — in acellu-asi intellessu se dice • si a Une de caldu : fora camesia celle alte vestimenteparu co nu ne Å£inu de caldu; culcorte longa mene, casemi tini de caldu; de%ici proverb. : a nu tine de caldu cuiva ^a nu rinteressă, 2Lrmifi de neci unu folosu : vorVa tea nu mi tine de caldu; averea vostra nu ne Une de caldu; Å£) a se face caldu : ati datu prea multu focu, coci s'a făcutu prea caldu in casa; cu doue trei sborcdure de lemr^u se face caldu in acesta dmera; S) a fad$ caldu=& pro- duce căldura : a face prea caldu iti Casa nu e sanetosu; — proverb. : a nu face ned caldu, neci frigu cuivazna nu tina neci de (^aldu, fieci de frigu cwim^=a fi indiferenÅ£e : ce mi spuni tu nu mi face neci caldu, neci frigu; «) a luă eu caldu pre'cineva:=ieL fi coprensu de accessu de caldnra febrile : nu sciu ce am^ co me iea candu cu caldu, candu cu frigu. GALDUBÂ, s. f., calor (in latin'a inco essiste form'a caldor*caIdorc; d^ro asse- mine cuventu ar fi trecutusiin limb'ano- stra cu form'a caldore, ca si sudore d'in radon in limb'a italiana se afla inse căl- dura, cu intellessu differitu de calorerz lat. calor; in limb*a nostra inco se afla cahre sau carore cu intellessulu latine- â– CAL. sculul calor, si prin urmare caută se ue folosimu de acesta avuÅ£ia, fissandu bene differenti^a de intellessu ce caută se es- siste intre cuventele căldura si calore; vedi calare); ca oppusula frigu, calitate a unui ce caîăw sau mai bene cantitate x)ri gradu de temperatura, care face se sem- timu co ne e caldu : î.in genere : caldur'a focului, caldur'a sorelui; austrulu, ventu forte caldu, si perde caidur\ treeundu preste recorosele unde alle vastei mare; caldur^a cea mai mare se semte in mc" diulu verei, precumu frigulu cellu mai intensu se senvte in mediulu iemei; sunt animali asia de plăpânde la căldura, ca si la frigu, cumu bubalii cari nu potu sufferi neci caldur'a verei neci frigulu iemei; ar fi de lipse una bonaploia, care se recoresca pamentulu si se vivifice erVa pallita de multa căldura; căldura tempe- rata, dtUce, mesurata, moderata, lena; caldur'a forte, intensa, escessiva, suffb* cânte; căldura de coptoriu, de vâra, de primavera, etc; ti. in speciale : 1. pro- prie : a) teraperatur'a produssa de sore : caldur*a^ este suffocante, thermometrulu arretta preste 20 de grade de căldura; eu sum mai reu de căldura de câtu de frigu, si de acea^a mi place iern'a mai mtUtu de câtu r^/a;— in speciale epoc'a cea mai calda a annului, in care intel- lessu se dice forte desu in plurariu : caldur'a a inceputu, caldurele au adjunsu nesufferÅ£le, nu mai la terra pote cineva pudnu resufflâ de ccMurele lui Gqptoriu; b) appleoâtu la economi'a vitale, tempe- rătura inaltă ce se desvolta iii corpula animaliloru si niai vertosu a omului d'in caus'a rellei stare d^sanetate : ccddur^a friguriloru; a avi *caldnra ' la stomacu, la capu, la mâne; a appucâ sau lud pre cineva cu calduraz=:a appucâ sau luă cu caldu, (vedi caldu), cu differenti'a de intMlossu co a appucâ cu căldura este una espressione mai precisa si maî ener- gica de câtu a appucâ cu caldu; de a- cea-a espressionea : mi e caldu nu are neci una data intellessulu espressionii : am caifyra; jcăldura interna, sentita nu- mai de^ kn^edulu patiente, fora se se pota sentf si prin tactulu medicÅ£rliu satf altui cuiva, in opposetione cn'cddăt^u CAL. etttema, sensibile t^ctvlm; căldura secca^ cari privea pellea de umeililatea si molleti'â naturale, in opposetione cu căl- duÅ£a ciitosa sau umeda, c^e e insocita de umeditate, ca cea ce sente cineva dupo una baia calda; căldura acre si mardicantezzcaldura secca; cezura net' vasa saxL err atica, care appuca pre ci- neva d'in tempu in tempu, alternandu cu fiori de firigu si mutandu-se d*in unu locu in altulu : pre ceUu ce V appuca candu cu frigu^ candu cu caidura, suffere de căldura nervosa; căldura hectica^ căl- dura secca si intensa, care tine intr*una si e insocita de febre lenta; căldura $ep- tica, care produce la tactu una sensa- liione ca a caldurei acre si mordicante, inse mai lena si mai uniforma; căldura de ficatu^ care se manifesta prin macule roÅŸie sau venete, venite dupo credentra celloru vechi, d'in caldur'a ficatului; c) in fusica : caidura latentezzcaloricu latente, caidura absorbita de unu corpu peno se si scambe starea, si care nu se pote appretiâ cu thermometrulu; căL- dura radiante, ce perde unu corpu pusu ijitre altele mai reci ca densulu si care este ecale cu cantitatea de temperatura ce corpulu are mai multa de câtu cor- purile ambienti; căldura centralezzcal— dura terrestra, care essiste in pamentu si care se crede a proveni dMn unu mare foeariu situatu in centrulu pamentului; caidura vegetale^ care se afia in plante si care provine d'in ap'a absorbita de plante d'in pamentu; căldura apparente sau sensibile, care se pote sentf sau con- posce prin thermometru; căldura ani-- malez:zcaldura vitale, temperatura con- stante si uniforma ce respirationea mau- tine in^ corpulu animaliloru; tote ani- malile se buccura de acesta facultate, de si nu tote in acellu-asi gradu; de aci divisionea in : animali cu sânge coMu, cari conserva cam acea-asi tempera- tura in mediloculu variationiloru at- mosferice; si auimaU cu sânge rece, cari nu producu prin respiratione atât'a căl- dura, in câtu acesta-a se nu variedie cu variatipnile atmosferice; căldura sped^- fiea, cantitate relativa de caidura ce se jpere spre a redicâ la acea-asi tempert^r, CAL. 325 • tura acellu-asi pondu d'in differite cor- puri : asia spre a redicâ la tonperatur^a de 100^ unu chUogrammu de apa se cere de trei died de ori mai mtdta căldura de câtu s^ar cere, spre a redicâ la acea-asi temperatura unu chilogramu de mer- curiu; ea terminu de comparatione aUu caldurei specifice a altoru corpuri se iea călduÅ£^ a specifica a apei, care se insemncn cu 1,000, asia in câtu unafractione ore- care d'in acestu numeru espreme caldur'a specifica a altui corpu orecare;— ia locu de caidura, in multe d'in espressionile peno aci produsse, fusicii de astadi ap- plica cttventulu căloricu, (vedi căloricu); d) applecatu la feininele certoru ani- mali, mai vertosu domestice, candu se afia in apprendere de fecundata : ^'a este in caldurazzi s'a facutu de armes- sariu; asia si : epoc'a de caidura a oui- loru, n vacceloru; catelTa este in furiele caldurei, etc.; 2. vivacitate, animatione, focu, veementia, furia, violenÅ£ia a pas- sioniloru si sentimenteloru : a se rogâ cu multa căldura; in caldur'^abataieinu sentimu mânerele ce ni se făcu; a qpperâ pre cineva cu caidura; a lucra cu tota caldur'a ce da consdenti'a detoriei; — . Yorbindu in speciale de operationi alle cugetare! : a scrie si vorU cu caidura; caldur'a argumentationeizzc8i\\t?AeB,2LV' gumentationei de a fi viua si rapeda, a- uimata cu miÅŸcări viue alle suffletului, semenata cu inierrogationi , impreca- tioni, aposti'ofe, etc.; (vedi si călore). CALDIIEOSU,-a, adj., plenu de căl- dura, calldas, calens^ fervidus; <îare ad- duce, da sau tine multa căldura, calori- flcns; caldurosele ăille cdle verei; unu caldurosu sore luciea pre ceru; unu cal- durosufocu ardea in casa; caminu forte caldurosu^ pre tOmna rundinellele pleca in terrele ccddurose; vestimente caldu- rose; —vestitnentu caldurosu diflfere de vestimentu ccddu, ca si caminu caldurosu de caminu caldu; prin caminu co^u dămu, a intellege co caminulu nu e rece, ci de faptu incatditu; d'in contra cqminulu Cfddurosu nu e de faptu caldu sau i'ncaU ditu, ci numai se pote incaldi, si candu se adduce in aie^sta stare, da multa cal' dura si ua tine bene si indemugu; de a- ^ clii. cea-a în insemnari metaforice: caMurose rogcUioni, calăurosa apperare, cdlduro$i apperatori ai ăereptatei $i addeveru- luif etc; nu intra călău, nu se dice : calde rogationi; liu ar fi inse reu : cdldu apperaioriu allu addeverului. CALDUTIIJ,-ta, adj., niodioe oalidus, tepidas (caldutiu^zcalduciu=iîtdi. cal- dacio) ; ca si caldicellu si caldisioru, ccidutiu este deminutiTU d'in cdldu : apa caldutia, of or a e caMutiu si formosu; — ccddutiu differe de caldicellu si cdldisioru numai dupo locu, de ore ce prîm'a for- ma se aude mai multu preste Carjiati, 6t6 celle alte doue d'in coce de Catpati; apoi caldicellu, pare a differf de cdldi- sioru intru atâtu, intru câtu acellu-apare ă de applecâ mai multu cu intellessu dÅ£ curatu deminutivu, ^ro acestu-a cuîn- tellessulu de depainutivu resfaciatoriu. ♦CALEPACEKB, caTefeci si caUfacui, calefacutu si calefacfu, y., calefacere, (vedi ccdire si facere); a face caldu, a incaldl; — prin metafora, a anima, a at- tîtiâ : a caleface pre adversarii deja in- t)er$iomati. ♦ CALEFACTIONE, s. f., ccîcrietro; actione de a caleface, *OALEPACTOEIU,-ifona, s. adj., ca- l'efaotor; oalefactorlus; care caleface; — (5a substantivu reale masculinu, calefac- toriu, apparatu de calefacere. ' * CALEIPOSCOPI0, s. m., (caleido* scopimn, ital. caleldoscopio, franc, ca- le,Â¥dosoope^ d'în xâX(5Å£=ftlTnpsu, EÎâbg ^orma si axoîretvrrspectare); idstru- mentu de optica, formatu d'in una tubu opacii 'de forma cylihdtîca, conica sau pyramidale, si d'in doue specie plane, assediate in tubu in anghiuri cuvenite si cari reflectu in imagini forte variate A plăcute ochiului mice obiecte, mai vertosu vitree, de diverse colori, cari se baga la un'a d'in estremitatile tubului ititre doue vître fbrte appropiate^ unulu esternu si captusîtu cu.pannura,,alttilu' ihtemu si diafanu, 6ro la cea alta cstre- itiitate se pune ochiulu in dereptulutmui orificiu si se dereptedîa tubulu la lu- mitia'. ' CALENDA, s. f., ealtnH»; carmen rel eantlcnm qtiod resperi ante diem natlTltaUs (Chtisti reÅ£ ^kl^ndamm Ja- unariarirm ^atiltur (de ]^ caZare^ pentru co la coZewdTc ponteficele chiâmă prece- tatianî, ca se le spună nonele^ idele, si alte dille inseiniiate si festive alle lunei, si totu de una data pentru co in acea-asi dl se invocă junone si se adducea cultu acestei divinitate, ca' uneia c^ presiedea calendeloru, si de aci părerea lui Isidoru, co cuventulii ar fi essltu d'iil oolere cu ÃŽnsemnarea de a adduce ouitu, a adoră, a cantâ una, divinitate, etc.; d^co acesta părere a lui Isîdoru nu e pote bene'fon*- data, ea probedia inse unu lucru, adeco, co si pre tempulu acestui scriptoriu cu- ventulu se audiea in gur'a pb^otului, cumu se aude si peno astadi. in* gur'a poporului românu, adec6 cu o în locu de a inchisu in syllaVa iniÅ£iale : colenda, inse si cu ă in derivate C2icdlendariu) ; 1. in intelldssu anticu sî cellumki ori- ginariu, luatu de regula în plurariu : a) prim'a df.a fia-carei lune t calendele lui Maiu , la calendele lui Fehruariu , dupo calendele lui Octdbre ; — proverb : codende ^e(^6r=cal0iid«) i?riBc».=meci' una data, pentru co Grecii nu aveau nu- mirea calende : a ammanâ facerea unui lucrU la calendele grece;nz, nu Iu face *neci una data ; a desface una ăetoria la calendele grece=zd, nu iia desface neci una data ; b) tinu mese, una luna : dupo trei calende dbiâ veni ; c) in speciale, prim'a di a lunei lui Januariu, de unde peno astadi acesta luila porta in gdr'a poporului nostru, nuinele de calenăarîuj ă) ih primele secle alle creÅŸtinismului» diu'a sau dillele de serbatore alle nas- cerei liiî Christu ; e) adunare de preuti, convocaÅ£i de episcopq peiitru facende'ba- sericescî ; — 2. in intellessU populariu, pronuntiatu, cumu s'aarrettatumaîsusu, si cblenda : cantecu c^e cete de copii saii sî de omeni m^rî, in ser'a d'înaintea nascerei Mântuitorului sâi| in ser*a dina- intea diWei annului noii, iUMu si 'in de- nÅ£aneti'a acelldi-asî dille, nlergu se cân- te d'in; casa în casa : calendde Mstre ^cÅ£^^rendw fapte de. cea mai mare însem- nătate pentru originile no$tre Å£ calenfa cu ddi spre diecă hcfurei in coda coddibei ; Calenffa cu Aureliu domne * in fundulu CâU CAJjTi 387 ^ â– *! aiiendiionu esie^tde rdjFuîo, una legenda mUionaiă, că cotare ae ammesteca fii legen^ Åža creÅŸtina^ cumu si urări accommodate ddleloru mari, la cari $e cânta. (D*in 06lle espuse resulta invederatu» co eu^ ventulu mlenda sau colenda nu a fosÅ£u impmmutajiu de fiomftni dela Slavi,qamu pret^de D-Jq Miklosich; d'in contra, candu' ipÅŸusi marturesce co ouventulu^ de s( se aâa m tote limbele slavice^ este inse de origiae .latina, de sene urmedia, Qo Slavii Tau impromutatii de la Eo- m&ni ; pre ce s'ar pot6 intemeiâ , in ad- deveru, assertionea D-lui Miklosich? pre forma ? — d4ro form'a, in ouven- tulu romanescu si derivatele selle, e cu multu mai bene păstrata de câtu in celle slavice, cumu se pote ved^ d'in urma- toriele citate : vjBchiu slav. kolânda, nou slav. kclenda, bulg. koladii, ÅŸerb. colada =:tote cu iatellessu de nascerea Man- tuitoriului; — au simpVa scambare a lui a inchisu in ^ ar fi sufficiente a ju- stifica assertionea invetiatuÅ£ui slavista ? — d^ro a, in limb'a nostra, se commuta ca o nu numai candu e netonicg^.oumu in catrau si in cotrau, ci chiaru ^i candv e tonicu : fome=rAme [vedi litter'ja O] ; de altiramente in cuventulu in cestione, cumu amu vediutu mai ausu,. a a cautaÅ£u se se ÅŸronuntie pa o;ioco,de pie tem- pulu luiisidoru, fara se mai adaugemu, co in dei'ivatolu calendariu, vorba, care in însemnarea de Januariu, este, intota potere^ cuveutalui, popularia, de ore ce poporulu romftnu dice totu de un'a calendariu sau carendariu iu locu de Januarii4, s'a pastratu chiaru a inchisu; verbulu calendare sau calendare, [de unde, fora indoientia, noulu slav. koi^ d^vati], inco nu permitte oellu mai miau prepusu de unu imprumutu slavicu, de ore .cp presenta formele celle mai sim^ ple de conjugationea I : calendu, oalen" jii, cale9\da, etc [vedi ciudatu fd coimre in flloseariu] ; mulÅ£imea apoi,de:d^riya,t9 4)01 cuventulu a datu ia limh'aî uoÅŸtrei, MAPo n^i ta in coutr'a assertionei ce icomi bÅ£tomu ; câtu penti-u intelUssu ;< de sea£i «0. vMe 00 in cuventulu jcAte^Kii.saujca- bl^iljA) si mai vertosu in. detrmtula Qdj y^^âriu, resar^ ^aceptutoi ctJ^n i ^9^ speciale ce vechii Komani legau de eii* lend»; de acea-a ne vomu margenf a mai cită numai isp. oalenda cu intelles- sulu de legenda, si in speciale, dupo spiritulu natio^ei ispanice, de legenda, a unuisantumartyru, pre candu, la noi, calend'a sau colend'a este, inainte de tote, naÅ£ionale, apoi si creÅŸtina). * CALENDALE, adj., calendalis; re- lativu Iducalenda. CALENDARE (pronuntiatu in vulgu si calendare)^ v., nativi tatlis ChristI vel ^alendamm januarlaram canaina vel eantica oauere; circa donios^ eadem car- mina eanendi causa^ Ire; ya^ari, erra^, re; poragrariy lastrare^ visere; com^« mendare; 1. a cantâ calende, , (vedi ca^^, lenda sub 2.) ; a merge d'in casa in casa spre a cantâ calende : Win trei cete de^ calendatori ce au calendatu la noi in sen*' a de annulu nou, numai una cela sci- ea se calende bene^ ero celle alte doue nu scieau neci una colenda cumu se cade; se ne impartimu in dou£, pentru ca unii se calendămu pre la casele de pre stan" g'a calUi, ero alÅ£ii se calende pre la ca- sele de pre drepfa; 2. prin metafora : a) a merge d'in locu iu locu, a amblă multu : a) fora neci unu scopu, a va-' gabundă, a nu se stabili necaire : sco*, lariulu lenosu colenda d'in scala in sca- la; n^are necaire C(nsa si mesa, d colen- da d'in satu in satu; P) cu scopu saude ase preamblă : neavendu ce face, am colen*- datu si eu satulu; am calendatu tote ter* rele; pre unde n'am calendatu? lacÅ£iri calendaÅ£e de mcne; — sau de o caută : am calendatu totu satulu, fora se. potu (jiâ de tene; sau de a visitâ, inspecta, etc. : supprcfectulu nostru colenda de mai multe ori pe luna totu cerculu de admi^ nistraiione; — se se observe dififerenti'a de intellessu intre, a colenda terrele ÅŸi^ a calendd d'in terra in terra, intre cÅ£ calendâ satele si a colenda d'in satu in^ satu, etc; si mai appropiate, prin intiel- lessu, priu, deco e numai allu unei flore; — regulariu, d^co foliorele ce Iu compunu sunt despus.e symmetrice in giu- rulu florei, ca la in% in opposetione cu irregulariu, c^ IdL-aconitu, ^0 CAL. • ♦CALIOINALE,adj.,(ital.calloiiMil«, franc, callclnal) ; relativu la calice sau eălicinu, luatu ca subartantiva : foliore calicinalL * CALICINUr«, adj., de coîicc;— ca substanti vu, cu întellessu dedeminutîro, d'în ealia^. * CALICULTJ, s. m., callenlus (franc, ealicnie); demînutivu i'iacălice; — candu e 70]^b*a de plante, cmlictdulu este ca si unu allu doile calice. * OALIENDRU, s. m., pl.-^, ealfen-, irnm (xdcXXovtpov) ; ornamentu pentru muieri, la Romani, facutu d'în peru strainu. CALIF ATU, s. m., pl.-e, (ital. caii- fato» franc, califat); demnitate de califu; terra pr6 care domnesce unu califu. * OALIPICABE, V., (ital. qualiftcare^ franc, qaallîier; vedi care si facere); Tlrtutem rel titolnm tribuere; prin cu- getare sau prin spusa a face unu ce in- tr'unu modu, a attribuî cuiva una căii- tate, a spune cumu e, ce e in fapta sau eumu se cugeta a fi : dne caiifica lap* iele d^ negru, nu spune adăeverulu; a califică unu omu de m^^iono.9w::r a dice co e mentionosu;— in speciale a dâ unu titlu de nobili tate;— a espreitae caîi^o^, ca cuventele asia iiumitein grammatica adieotive : in espressionea : sore lumi^ no8u, cuventulu luminosu califica pre sore. * CALIFICATIONE, s. f., (fi:aH(^. ţ«a. liflcation); actione de a caliticâ. * CALIPICATIVU,-a, adj., care ca^ lifica sau are poterea de . ^ califica : cuvente calificative::nG2Ln espremu caii* tatea, ca asia numitele adiective. * CÄ‚LIFICATORIU, . ^om, adj. s., (itaL qndlifli^Btore, franc. qaaliSlcateur); care califica. ' CALIFU, s. m., (calîph : sau callfa 5 îtal. eallff<»^ franc, oalife); domnitoriu musulmaflu d'in cei cari successera lui :Machomede si cari desponeau de una potere absoluta in celle politice, ca si iin celle religiose ; toÅ£i califii cadura in â– in luptele cu capulu Turciloni, care M numele de Sultami. ' * OALIGA, s* f., callgb (d*in acea* asi fontana cu oo^r;^); oalciamentu con- CKL standu d'in una fasda depelle legata de calce cu curelle, assemineaeu opine'a ter- ranului nostru^ care erâ caleiamentulu propriu maiyertosnmilitariuluiromann. ^ CALIOANTB, adj., ealigrans; caro ccdiga, care e plenu de ccUgine. "^ CALIGARE, y.,eall9are(d'inaoea^ asi fontana cu ealire); l. propriey a scotea abori prin căldura^ si de ad, a fi betkwu, negurosu, intunericosu; a se intonerecâ, a se innegurâ : riurde caligademanet^aÅ£ ochii-mi ccdiga de dorire; — a orbecă,. a amblă ca prin^ intunereeu, a nu reda bene;—si ca transitivu, a intuneriei, a impl^ de intunereeu sau de negura. * CALIGARIU,-ia, adj., fcaiteariaaj: rektîvu la ccdiga; — subst.' mascul., oa^ ligariu, care face caiige. * GALIGME, s. f., «all«ro-i«U?fiie (d'in calirey ca si petigine ^Oipecif^ne d'in petire); 1. proprie, abore prodnasu prin căldura, eetia sau negura grosea, seccasi sufocante; fumugrossu; 2.priu metafora : a) intunerecu> grossu; b) or-i b(a de ochi sau de mente (Yedi si eaii'^ gare), si in speciale, orbfa produssaprin una macula nebulosa ce se formadia a-^ prope de centrula corneei oehiului, «i de acf : c) acesta macula sau albetia. * CALIGINEU,-a, adj., caliirtiifi«a) intunerecosu si suffocante ca caiiginea. . * CALIQINOSU,-a, adj., caUgino-. 6â8| plenu de caii gine,: in ioseumare* propria si metaforica a aoestuieuvefitu. *CALlGULA,8i CALIGUTIA, s. f., ealigala; demit Kutivu d'in eaUga. ' > ' OALIMABE, edlimari^^e aude prera locure in locu de calamare, calamari^ 'â– GALIfiE,-^^cuy Y.,' oalereî^ t&âiatfre^ ferrere; frfg'ere^ t^rrere (aeeUu^-asi cu latincsculu calere» trecutu, casi Ineăr» in lucire, la conjugationea a patr'a^i 1. ca intrausitivu, a desvoUi cdkkata^ a se incaldiy a fi caldu; 2. tnai usitatu ca tranaitivu : a> a ferb^ r b mii păte^ chiu sau verdda, de un^e : verdia eciitoB; b) a c(»ce,, frige : a ealiiaUune, pesde, otCi {calire, cu ÃŽnsemnarea de aoictrireisaja otielire, pote ifi ftoellu*ast 01 eaititet^ incaldire; de ore cb aoiaHrxoi M face primaotione» vaxdl potanbto incoJdirkji cit. ccrSert; tfedî ilise si calire îtfGlossariu; in liilibele sonori d'în yerbnlu calere ă'a pastraiu a^ mtilttl mai pnÅ£iilu decâtu ib a nostra : in italianca yerbuln calere nn seiea decfttn ca impersonale, si chiăru in acesta forma ar^ numai intellessiila metaforicu alin Ini caldU d*in espressio* nea : aHnS de ca2dtf=:a vnteressă, a fo^ losi - DOtt mi călerznu mi tine de caldu ^mumeinteresaarznu iHipSsa; asia si Infraiiees'a ebaloir este Å¢echin sica- dntn in desnetndine, si chiam cbndn a* ^estn cuventu eră^ in nsu, se applecă, ca si in italiali'a, oa impefrsonale si cu in- tellessu' nietafbricu : 11 ne m'^n eha^tr:! iHf mpe^; astadi in limVa francesâ nn ise dîen de câtu compusele : n^ncha- limt [proprie : earenu fe dalău, fm*aco^ iura^snegligente, nepesaU/riu] şî îion^ thM\Ânet:nneÅ£^gehtiaf nepesu, Upse de fbeu sau de tragere de anima). ♦ CALITATE, s.f ., qnalitas (itâl. qua- mă, franc. qutAM; yedi care); ce fttce co unu lucru e in cutare modii, bpnu sati ren, ttare sau, micu, albn s&u ne- gru, etti. : 1. in genere : bonitatea si reth tatea, mărimea simieimeă', albeti'a si ne^ gfieH*a,'fbf*md8etfu si tiritionday etc., suni ecditati; cdUtatea apei, a carnei, a lem-^ ntâui;' primea calitate a ^yltdui e cla' rUatea; prin caUt^Ue loru ăestingemU h^erurele tmele de altele; ^umm*a dâZi-) MBoru unui lucru eonstituenatut^a lu-^ eruhn; aeceitâtea si umeditatea, dute-* t^a • si -moBett'fl, grmtaiea, soliăiÅ£ateaf fimditaim; etc., sunt eaHtiXtij] cctri servu decaraet^^fientieloru'; calitatUe lucru^ rehrit'pohi'fi bone Sau)rellet tinU de bona ecdUate, ălimeMeăe râa calitate ; — de si muUiikea si mărimea sau micimea, can^tst^ \h genert) este una calitate; eu'tote acestea cdUtafcot se oppune a desea \2l eantitaie : nu se caută cantita^ tea, ei edlitâtea aUmenteloru^zpncljin si tont/ Mtresce mai bene de c&tu' mnltu d reu; nw mulÅ£imea, ă calitate (meni- hru se eade se considerămu, coci pucinî ^'bod' merita mâi multa attentione de cttu rnnîtî si reiskU de netiliicu; — 2. in "il^eciale liJt) ixâităti primărie s'B.n numita eetti filosofi acelle oaUtaii , fota cari nu se pote concepe neci unu lucru nte^ CAL. S3I teriale, cumu este estensionea, si cari es- sistudefaptainunu corpu, in opposetione cu călitatî secundarie, citmu e săpa- rea^ cohrea, etc, cari, de si au de causa constitnti6nea corpuriloru, spendura inse mai maltu de impressionea ce elle făcu în suffletulu omului; fusicii de astadi dau nilmele de proprietăţi generali la acelle caixtati, cari se afla in tote corpurile materiajî, cumu ; divisibUitate, impene- tr abilitate, porosit'ate, dilatabilitate, etc, in Opposetione cu proprietăţi particu- larie, cari sunt calităţi ce se afla numai in unele corpuri materiali, cumu ; soli" dilate, molletia, duretia, etc; — cuven- Mxi proprietate, ca mai particulariu si prin urmare mai precisu. in intellessulu seu, este mai aptu, în aceste construc- tionî, de isâtu calitate; totu asseminea e mai bene, vorbindu de caUitatUe efficaci klle certoru plante, a di(5e : proprietăţi medicali, nutritive, etc, in locu de : ca-* Tttati medicali, etc, cu tote co ac^ ter- minulu projpriu ar fi virtuÅ£i, (vedi pro* jpriăate si . virtute); — bene inse i caii- tv^tile conceptelorU sau ideeloru, calităţile judedetom; calităţile concepteloru sunt Haritălea, justeti'a, etc; unu judeciu se califica de categoricu, dubitativu, etc;— b) vorbindu de omu : a) în genere, veri- ce abiÅ£ii, boriu sau ren, veri'^ce despose- tione naturale sau câştigată, talentu, daru,>jrtute sau vitiu : prudentfa, bar^ băti'a, temperanti^ay umanitatea, ăffabi" titatec^, etc., sunt bone calităţi; temeri- tatea, ftida, lussUrPa, crudimea, avari- tfa, et:.; sunt reUe calităţi; pf) in spe- ciale inse, calitate bona : multe calităţi are pvhrdu acestu-a; sau nobilîtate de- stensa, demnitate înalta : omu de caii- tote, calitate de principe, de prefectu, de ministru, etc, sau titlu, dereptu, potere legitima de a face ceva, autoritate : in calitatea tutoriu.a av6 calitate de. ă iransige, spre a essercită unii dereptu se ceru calităţile legali; in calitate de tata eu Hspuriău pentru tene; in calitate de omu am dereptu la reÅŸpectulu teu, etc. * CALIT ATI VU, -a, (analltativus), re- lativii la eaiitate sau calităţi : ancdyse ^alHatipa, care descrie calităţile unui 'ce, în opposetione cu anălyie cantitativa. V Sd2 CAL, care se oocupa cu cantitatea elemente* loru ce constitue unu ce. CALITORIU,-'^^, adj. s., ealens, torrefaciens; care calesce, (vedi calire). GALITUBA, s. f ., ealefactio, torrefae- tio; actione de a caii si mai vertosu resul* tatu allu acestei actione : cditur'a aUunC" loru a mersupeno la arsura^ (vedi calire). * CALIU, 8. m., corpu clumicu. * CALLA, s. f., (calla si ealsa^ laffinu cu grec. xdXXai^=^barb'a cocosiului; ital ealla, franc, caile), genu de plante d'in famili'a aroideeloru , d'in care specfa n\nnitskcallae(hiopicaz:zeal\M nthlopica, ca originaria de la Gapulu de bona spe- rantia, este forte căutata si cultivata pentru marea sea formosetia. * CALLACEU,-a, adj., (franc, cal- lac^e); care semena cu calCa; — subst. femin. Å£lnr.icailacee^ subordine de plan- te d'in famili'a aroideeloru, cari au de typu genulu calla. CAJjLATCANU, s. m.,yeii calaicanu in Glossariu, si callaicu in Dictionariu. *CÂLLAICU,-a,adj.,callaicu8; 1. care are facia ca a marei, cu facia albastra batenduin verde, cu facja verde batendu in galbinu; 2. substantivu : a) mascu- linu, callaiai (callaiculu, ca negrulu al- lastndu, etc.), colore ca a marei, albastra batendu in verde sau verde batendu in galbinu; b) femininu, callaica (subintel- iegundu petra sau gemma)^ petra pre- tiosa de colore albastra inchisa, d^ro nu transparente, numita sicaUais — caUaide ^z%aXk7x<;^=4^aUaide, ^ro in latin'a mai uoua si turcois — turcoide sau turchois =ifranc. torquoisey pentru co dlhastrulu sau verdele inchisu s'a numitu si alba- stru sau verde turcescu, ca colore favo- rita Turciloru (d'in callaicu pare a fi essitu callaicanu, despre care vedi si calaicanu in Glossariu; pre longa a- cestea callaicns are, in latin'a, si for- m'a cu g gallaieus, de unde gallaioa ifcmma:=callaica gemmarroallalca sau callaide; si una si alta forma se con- trage : uallncus si gallasciis; însemna- rea cea mai originaria, cu care se afla tote aceste forme, este cea de nume na^ iionale a unui poporu d'in partea sepr tentrionale a appusului Ispanieii d iu CAI. oallncns si gallieeos ^ care, in limb'a nostra, ar soni cattBcu si gaUecu sau caihcu si gallicu, essu prin deriva* tione : eaUncias si gallneins : f alle- eia [subintellegundu terra] ::^ gaUeci'a sau terr'a gaUecHoru; in limb'a nostra formele calheciag si gaUncias aru su- nă calieciu si caUetiu, galledu m gcile" tiu, callidu si caUitiu, gaUidu si gaili^ iiUf si chiaru : callesiu si caUisiu, gaUe-^ siu si gcdlisiu ; de fapta se afla in limb'a nostra multe d'iu aceste forme applecate cu ÃŽnsemnări diverse, cumu : CaUiti*a si Åž^ailitVa ca numene proprie de om^i, d^ro d'in intellessulu acestoru. cuvente nu potemu trage argumentulu, care ar stabili pre depUnu supposetionea, la care ne duce form'a loru ; elle au potutu essf, ca si Callifm, CaUin'ay sau d'iii 1. caUUf sau d'in grec. xoik'KâQ, sau, ca si urma- toriele, d'in acea-asi fontanacii galbinu, — apoî occiurre adiectivulu calÅ£esiu sau gcdlesiu, ccdlisiu s^u gcdlisiu, cu insem* narile : a) cu facia galbena Å£norbiday pailidu sau palUtu ; b) prin metafora : tristu, inelancdticu, egru z=i 9b%^T % ochi gallesi, fada gallesia, ce te vedu asia gaJr lesvu ? — c) la Macedoromâni : albu de fada, bellanuy inse cu peru si ochi negri; — in aceste cuvente, intellessulu pare a veni in adjutoriulu supposetionei, la care ne duce form'a, de ore ce intre fa- d'apetrd callaice si aurului callaicu:=z {aoram callaicun la Martiaie']^ si intre fad'a unui patiente de egritudine cor* porale sau spirituale se potu află mai multe analogie, observate de insusi po- poru , cumu se vede d'in frasi ca : asia de galbina si urita fada are, in câtu pare galbina-verde sau galbimc^albastra; totuÅŸi cuventele in cestione se potu, si dupo forma si dupo intellessu, referi la acea-asi radecina cu galbinu; pccurre apoi ccdlicu, de unde callicia, caUidre [vedi calicu, calicia si ccdicvre in Glos- sariu], care inco pare a nu coukadice, prin intellessu, supposetione traÅŸsa d'in forma, de orecc, prin una uoetafora a in- tellessului ce vedemu co are caUesiu sau gallesiu, ar iusemni proprie legru sau morbosu in punga, fora se maiadaugemu co munteanii sau locuitorii de munÅ£i, GkL cumn erau si GalleeH sd^n Callmij s'aii destinsa si se destingn si astadi, în multe locuri, prÅ£n una seracia lucrn^ unita a- desea eu titiA mundrla deÅŸerta, caraete- rie alle addeveratului cailicu ; d'in iin- pregiurarea inse co^undruzzzmnikdii»^ s\ co nnniliis correspunde, in unele intel- lessuri,cu grec.xaXd<;,8epoteca caHictt=r seraeu mundru se fia essitu d'in acea-asî radecina cu xaX6c ; form'a căllendroniu sau callefidraiu, callindroiu^icaUictnna' re, eopiUu nesatt^ratu, copUlu tare rcs- faciatu, etc., asîâ de appropîata de ea- liendru, pare a Tenî in adjutoriulu ace- stei d'in urma supposetione ; t- in fine cmUaicanUy si prin forma si prin intel- lessu, pare a se lega mai bene de cal- l€ncu). CALLAIDE, 8, f., vedi callaicu. •CALLARASIU, s. m., vedi căllaretiu si callariu. CALLARE, adj. s., eqao insldeiis, e- qi« Teetis; eqnester; eqites (d'in una for- ma caballari»; vedi caballu si 1. callu); 1. care e pre callu sau epa : a) proprie: n'am mai v$dutu patru inÅŸi caîlari pre Una senffura hieta epa ; aveÅ£i se deseUati eaUulu, deco rreti ca toÅ£i se ve puneÅ£i cathri pre densulu ; merge sau ambla caUare ; a stă sau sedS calîare ; a se sui sau a se pune callare ; aplecă, veni cal- îare; a se preamblă callare ; a duce caU lare; aportăccdlare^ a preamblă callare; a darnA callare ; — de callare se dice in locu de simplnlu callare, pentru des- tinctione de intellessu : a lovi pre cine- va de callare, de essemplu, da se intel- lega mai raidtn ocylovitoriulu sau sttbieC' ttdu este callare, pre candu a lovi pre cineva calare da se intellega mai multu co lomtulu sau obiecttdu e^lare; b) prin estensione si prin metaftra : a) care, ca si pre caUu sta pre veri-ce alta animale de transportu : callare pre asinu, callare pre unu bou, pre una camelia ; P) care, ca si pre caliu, sta pre unu omu si chiaru pre lucruri ce nu suntu de transportu : ce te aipusu cdUare pre mene? a siedâ caUare pre scaunu, callare pre una ra* nrwra, etc.; 7) in ÃŽnsemnări mai ideali : callare pre batiu (Yeii batiu); callare pre (irtimu^eracu Upitu si in fiacare -mo- CAt. âsă mentu despusn a pleca si a se duce; co/- lare pre cineva sau pre cera=rdeplenu domnu, cu deplena potere asupr'a acellui ceva sau cineva : a fi callare pre vointVa, pre anint'a cuiva; ^6ro a fi sau stă callare in, se dice mai vertosu pentru prece- perea sau deplen'a petrundere a obiectu- lui ce vine dupo in : a fi sau sta callare in capulu, in anim' a, in mentea cuiva j=z a sci, a intellege forte bene ce cugeta sau doresce cineva; — 2. siibstantivu mase: a) omu callare, si in speciale, cellu ce in miliÅ£ia serye callare : callariiini^ micului erau mai numeroÅŸi ca ai noÅŸtri; oste de callari, cete de callari, mulÅ£ime de callari, etc.; 6) la vechii Romani, ce- tatianu de a dou'a d'in celle trei ordini, in care eră impartitu poporulu romanu, numita asia pentru co avea des tulla stare, pentru ca cu propriele selle spese se pota servi callare in miliÅ£ia : ccilarii foirmau ordinea caUaresca sau ecestra, (vedi si cailariu). OALLARESCTJ,-a, adj., eqnester; relativu Izl nna cailariu, lupta callăresca = lupta de callari. CALLARETIU,-wt, adj. s., eqaitandi studtosns; eqnes; 1. adj., cui plăcea caU lari sau amblă callare, care de ordina- riu ambla callare; in acestu intellessu : muiere callaretia; mai desu inse : 2. subs., militariu ce se bd,te callare : oÅŸti de cal- lareti, a cumperă cai pentru callareti; callaretii nu se potu bate bene in locuri muntose. {Căllaretiu s'ar par^ unu demi- nutivu, callarasiu unu peiorativu, inse amendoi terminii s*au usitatu in locu de cailariu, care este cea mai genuina forma romanesca, si d'inaintea carei-a s'ar cu- venf se dispară acelle seccature.) 1. CALLARtA s. f., cqnitatio; arte de a amblâ callare : a invetiă callari'a. * 2. CALLARlA, s. f., callarias (xaX- XapCaÅ£), specia de $turione d'in marea Baltica. €ALLARIME, s. f., eqoitatns; mul^ time de ccdlari, callareti sau caUarasi; oste de callari; callarimea turcesca eră mai numerosa decâtu cea russesea; ^ (vedi căllaretiu si cavallaria). CALLARIRE,-^5Cw, v., eqnitare, equo vehi; 1. a amblâ sau a se preamblâ ca{- m CAt. lare : asiadi ti om potutu calian, câtu am caUaritu eri; candu astupate calluri in tete dUlele, câtu callarii astadi! coci callaritidu este unu essercitiuforte bonu^ pentru sanetate; — 2. ca transitivu : a) cu obiectu passivu de persona, a portă sau preamblâ pre cineva pre caUu sau pre altu animale de incalkcatu : am cal- laritu copiUii, peno s*au saturatu si ei de atâtu-a callaritu; ne avffi caUarifu cotu amu vrutu; h) cu obiectu passivu de a-, uimale incaUecatu: a face se amble mul t% stan du callare pre densulu : preaaicah, laritu bietulu cdtlu, asick co Vai facutu numai spuma; callu indelungu neoalla', ritu; — in acestu intellessu sicU obiectu^ de persona, asi^ in că.tu : a caUari um^ omu va se dics^ sau ca sub 2. a), ^, 1^ portă callare; sau, ca ÅŸub 2. b), a^tÅ£^Oj^ se trepedemultu,standucallaicqpreden-: sulu; inse in ijieci unulu d*ia suceÅŸte 49Å£iQ. intellessuri nu pote intră prep. pre, ca semnu allu obiectului passivu, coci s'^c scambă intellessulu, asia co in espres- sioni ca : a callari pre caUu sd,\i pre unu omu, verbulu callarire are intellessulu intransitivu de sub 1., 6ro pre arreta ^u obietulu passivu aUu cqllarirei, ci numai instrumentulude callarire; Å£ieÅ£.pre pote stă, fora ambiguitate, ÃŽnaintea obiec- tului passivu allu verbului callarire ca transitivu, numai candu obiectulu pusu ÃŽnaintea verbului se repete apoi prin unu pronume, cumu : pre mene se me calla- reÅŸca astadi, co pre tene destullu te a ccdlaritu eri. CALLARITU, part. si supin. d'in cal- larire, care ca tote supinele se. iea si ca subst. : callaritidu de a^adi. CALLABIU, s. m., eqnes, care anibla callare, si care se lupta callare, care mi- lita callare. D'in aintea acestei forme genuine române s'ar cada se dispară sec- caturelede forme caHare^m si callarasiu cari nu se potu justifică prin nemica, si păru a suiforî si de influentia străina. CALLATORLÄ‚^, s. f., iter, via, cur- 9as; actionea calatoriidui : aplecă in callatoHa; cdlatoria pre mare, pre us- catur, pre callea ferrata, pre Dantibiu; lunga callatoria, depărtata caUatoria; a face mai^ multe . caUatorîe in oriente; ca- latoria de pla cere, callatoria pentru aa^ netate; callatoria sdentificazzf^vAs, ia scopu de cercetări scîeatifice. (Cuveiitu forte bonUf^si prin iÅ£rnaLare a'avemu lip- se de voiagiu). CALLAT0RIRE3Tefi(îei, y.,iterf(fte«r6> ce^tones perafsr.rfre; a face caUataria, ^ fi cailatoriu, a fi pre- caUe : am c^lkio^. riiu siprciÅ£nare, si pre mcatu, si pre diosu, si cailarq si in traÅŸsura; a caUo' tort prin tota lumea;^fiiU mi place^ a cal- tfftori ; multi catlaiqr^sm n^nm ca se scape . de urifydu, ^Å£arp i To^e; .— a se colr 2a<^ri=f ai4espun,e cp^ÅŸ i^etegQarie la ool-. latoria^ :^^ fi,paţşki/de j^Qic^e inoaUa- tÅ£ria^; a p|ecă iiÅ£^p^^tp^a^^a, avâ in cun gÅ£iţţi ÅŸft Qa]l%tÅ£F{»c|iTi ^ndeiteealhtore^ sd, coci vedu co te c^stepta trassur^a M caii in^scBti?, ţţi if^mgetuee i» callatO' il^cijfc l ^/ 1 â– X ,1 'â– A 'â– A applecatu : a) la certe parti &Ue anima- mom coperite de pelle mai groasa si ru- gosa, ctima gemicfaiele c&melleloru, buc- cele de la sedutuln mimuileloru; b) la certe parti de plante sau Ia plante in- trege cari au pre scortia inflature ru- gose si aspre; c) materia de form'a unui 2. ecUlu ce, in fiacare annu, se formedia la inchiaiatnr'a luiei blastare; d) scortia dara si rugosa ce ae prende pre ulcerele Vechie; 2. prin metafora : a) vechia de- prendere, impetrire într'una. depren- dere; b) nesentire, impetrire de sentire. *GALLOSU,-a,adj.,oaUosa«; l.plenu decaSe(Tedi 2. ctUtu) sau de callositaii; 2. impetritu, duru, in intellessu de im- petritu in una deprendereaau îa anima. 1. CALLtT, s. m., e4iiug;(d'în femi- nnlu eqna allu lui eqniiB vine alin no- 8tru epa, vedi litter'a C; ăro callu= ca&aRu:=ortiine=fora tempu si fora locu; — a si cMergă caUulu=:2L face ce vre, sajD a sie frementă si assudă multu ; a fi ecMu ie posta, torbindu de unu omu, va se dica a fi insarcinatu cu tote greu- iatUe : nu su calltdu de posta aUu ne- menui, etc.; — 6) in intellessu strinsu : oc) mascululu epei, 6) caUu juganitu sau (kistratu, in oppositione cu armessariu:=: ccMu nejuganitu; — 2. metaforice : a) imagine de ccilu depinsa, sculptata sau tomata : callu de hronisu, de lemnu, de petra, de marmore, etc; — cailulu Tro- ia9Mi=:caIIu de lemnu ce Qrecii lassara, prefacundn-se co pleca si se intorcu in t^*a loru, ÃŽnaintea Troiei, implutu cu omeni armaÅ£i, si care bagatu in cetate addusse căderea si perirea acestei cetate; —de acf, prin metafora: periclumare si imminente;— 6) veri-ce serve, la incaUe^ catu ca si caUulu : a) bktiu, nou^a, arundi- ne, etc., pre care incalleca copillii; 6) callu de lemnariu, de templariu, etc, scan- dunt cu petiore, pre care lenmarii âsse- dia lemnuln de lucratu si pre care a- cei-asi adese stau caUari, ca se lucre- die; i) omu pre care incatteca cineva, si de acf joculu : de a căttii, in care una parte de jocători servn ca catli, pre cari incatteca cea alta parte de jocători ; 8) in locutionea: caîlu de bătaia, cu intel- lessu mai ideale de argumentu sau mo- tivu, pre care Iu crede cineva destulln de potente in contr'a adversariului seu ; — d*in acesta ordine de idee au essitu, se vede si espressioni ca : baUfa este caUtdu dracului, si căRtdu dractdut^mmere, analoge cu altele ca zbamilu esteochiulu dracului, {Hrin carisearretani6d!t7ocepo- tenH de tetUatione la reu; c) animali, ead au eu cdMu una adsemnare ore- OAj. 341 care : caUu de mare:r:cMu fMriiiu : a) animale fabulosu cu topii de callu si coda de pesce; €) pesee eU comia si Voce ca de callu, y) hippopotamu ; — in acelle- asi ÃŽnsemnări si căllu de flu^ Bău Jlu^ viatile; — d).prin metafore ialtssed'ki vertutea calhdui : «) remeMu detldluzz remediji violentu ; 6) unitate de mesvra pentru evalutarea poterei undmacUtM cu vapori : moiekina de iieee oiHU, dcl cinci died de caUi, etc, unde, prin Ufm callu ^ se intellege poterea neeessaina pentru redicarea, intf^una "SdcuHăă, la una inăltime -de unu metru, alunei jffp^ tate de ^5 de cMtogrănuime ; e) applecatu la omu, Cuventulu ccMu se dice mai ns^ ca si bou, despre stupiditatea c^IlUi ioa- lificatn ; mai desu arretta vertute, jmi- Uentia de labore, etc, in omulu, la caro se applica. * 2 CALLTJ, s.m., jfl.-c, eâllnm (ftal. calloÅ£ franc cal si callns); l.batuÅ£ura, intaritura a pellei ce se face la petioro de multu ambletu sau la mane de muKu lucru; 2. prin estensione, veri-ce inkritu sau impetritu : a) pellea tare a cdldhru si mai vertosu a coicanUlHoru ; b) pro- minentia ossosa ce se vede essita d'iti pelle la petiorele unoru animali, cumu la callu, la mtdu, la asinu : CddMu are caUe si la petiorele Winainte si la dtte d'inderetu, asinulu numai la ceUe â^inar inte ; la mtdu catlde de la petiareîe pos' teriori sunt, de regtda, mai mice ca âUe edilului, sau Upsescu cu tottdu ; c) infla- tura petrosa ce presenta loculu unde s'a frantu unu ossu sau unde s*au imbinătu celle doue capete alle unei tendine rupte prin lovire sau prin ulcerare ; de unde apoi si cu intellessu abstractu de impe^ trire sau intarire , vorbindu in spiecîale de actionea naturale, prin care unu ossu frantu se prende, ferbe, se intareÅŸce si se vendeca; (î) marginea prensa pre lon- ga unu altoiu; e) came petrosa sau parte de carne petrosa in genere, cumu e car- nea pomelom, cumu su muÅŸchii ahima- liloru ; — 3. prin metafore : a) nesen- tire, impetrire de anima ; b) deprendere rea ÃŽnvechita, peccatu său vitiu vechiu. CALLUCltr si caUuÅ£iu, s. m., eqnlens; deminutivu d'in 1. calhA. ^'- 841 GAL. r CAILUSELLU, s. m., e^nni^g; de- miiratiTn dMn deminutivnlii eaHusiu, CALLITSIABESGE, adv., ca cdau- mariukt. CALLUSIARESCUra, adj., de (^u- thriu : joeu ealhisiareseu. CALLTJSÅ£ABin, 8. m., galfns, saltar; june adornatn, intre altele, si cu clopo- Å£eii! la petiore, care in dillele Bosalie- lorn saltă ca mai mnlti ussemini sie nnn ^ saltu, care pare tina reminiscentia a sal- ^ tnhii Techilorn Salll san a cellm d*in B- ., ttinpnln Ini Bomnln, candn se rapira Sabinele, saltas e^aestrls. CALLUSIU, s. m., eqnleas; 1. cu a- cea-asi însemnare ca si caUutiu ; 2. d^ro mai desn cn insemnari reali, onmu : a) partea frennlni ce se pune in gnr'a callnlni; h) veri-ce assemineace se pune in innr*a unui omu sau animale ; c) lenmu de prensu camedele pre ftme, etc. * CALOBATHRABIU si catobaira- rtNrMt, s., oalebatlirarf as ; care ambla pre ealdbatre, (vedi caiobaihru). * CALOBATHBU si ealohatru, s. m., pL-e, ealebathmni (xaX66adpov, d*in xâ- Xov, de care tedi la calone, si 6dc^pov ^ mediu de amblatu) ; petioru de lemnu : coJobatrele porta pre a locurea numele vîilgariu de peHorange. CALOMELANU,-«, adj., (itaJ. calo- â– elaae) ; relativu la caUmelu. CALOMELU, s. m., (franc calomel, d'in xaXdc=:formosu si |iiXac=:neÅ£rru); nume vulgariu allu protochlorurei de mercuriu, care se obÅ£ine, sublimandu in- preuna patru parti de deutochlorura de mercuriu si trei parti de mercuriu me- tallicu, si care se prescrie de medici ca medicamentu purgativu, vermifugu si chiaru antisyphUiticu. CALOMNIA, calomniare, etc.; vedi ealumniaf calumniare. * CALONE, s.m., ealo*oalone; servi- toriu de armata, insarcinatu a carrâ apa^ lemne, etc., pentru militari, si prin ur- mare cu acellu-asi intellessu ca si eacîdu; — de a,ci prin metafora : servitoriu d'in cei mai ordinari; omu forte stupidu; — si cu intellessu reale sau de unu ce care serve la transportuy cumu luntre, har- aay etc., si in speciale hârca de trans* CAJL portatu lemne; sau de calcionu de lemnu, si in speciale, ccihurnu de adoriu fro' gicu. (Etymologi'acuventului resare lu- minosa d*in urmatoriele locuri : a) d*in Festu : ealones militam seni dlett, qnt Itflraeas elaras rerebant* qaas irr»ee xdXaTocântrrcaloni s*au dissu servii mi- lîtariloru, pentru co portan maciuoe de lemnu , numite grecesce xdtXa; b) d*in Serviu: Calas dteebant ftostes^ qaos perta- *bant seiTl seqaentes domlnos ad prm* llnm, nade etlam ealones dieebaatar^: Cale se chiamau fnstii, ce portau servii cari urmau pre domnii lom la bătaia, de unde si numele de eăUmi datu ace- storu servi ; c) d'in Isidoru : ealones qnldam appellant trasTOBdorom eethar* BO89 eo qaod ex salt ee flerent; nam Or»ot Ifima xâXa appellant ircoZmi chiama unii cothurnii tragediloru, ca facuti alta data dMn lemnu, si pentru co Grecii nu- mescu xAXdi lemnele; d'in aceste-aresulta ' co essistea in limb a antica latina eu- ventulu eala = xdtXov = lemnu uscatu, despicatura de lemnu pentru arsu, etc., essita, cumu se vede, d'in acea-asi ra- decina cu xai^sivrrardere, d'in care pote si eal-dre, cal-idas=:ca2-ele«, eal*er= cal-ore, etc.; d'in ealarrcaZa sau ca2tis= xdtXov a potutu essf si allu nostru eaMu zzcahniu, transformatu apoi si in caUu [vedi calloniu], cu însemnarea de tăia" toriu de lemne, însemnare atfttu perso- nale, ca applecata la unu omu, cfttu si reale, ca applecata la lemni4u sau bu- tuculu pre care se taie lemne, si apoi cu însemnarea metaforica de taiatariu de omenirrA cu omulu taiatariu sau car- nefice, si cu lemnulu pre care se tăiau condemnatii; officiulu de caieu, candu essistea , nu se află Bomftnu , care se l'accepte , ci l'occnpâ , de regula , unu servu iertatu, împregînrare care milita si ea in favorea supposetîonei, co ccdiu n'ar fi de cfttu una transformare d'in caZoniti:=calone9 transformare impusa si de necessitatea întellessuluî, ca se se destinga de caUaniu, augmentativa d'in animalele callu; — certu inse e, co d'in cala:=caZa sau caZu=xâXov vine colo- podiu sau catapodiu). * GALOPODE, s. f., ealepodes (sub* T"' CAL. CAL. 343 intellegundu soleanrtalpa san caleens ^=:caieiu; d'in xăXov despre care vedi la calone sitco5g-îro8d(;=pede sau petioru); calciamentu de lemnu : gallenti, cata- rigi, conduri, etc. CALOPODIU (pre a locurea : cala- podiu si ealajpodu)^ s. m., calopodlnm (xaXaic(58tov, d'in xdXov=:lemnu, despre care vedi si la calone, si noo<;-no86(; = pecte sau petioru); forma de lemnu ca petiorulu, petioru de lemnu care serve calciariului; — prin estensione, forma orecare, typarin, etc. CALORE (si prin scambarea, dupo regnia, a lui 7 inr : carore), s. f., ealor (itel. calore, franc, chalenr; vedi sî căl- dura^ callre) ; in locurile , unde, ca la Macedoromâni, acestu cuventu este in usulu vulgariu, ellu se dice cu acelle- asi ÃŽnsemnări ce are in alte locuri for- m'a ccddura; d^ro in polerea formei dif- ferite ce au aceste doue cuvente (vedi gufftssele ore si ura), elle au dereptulu de a coessiste in limba si de a se popu- larisă amendoue pretotendenea, apple- candn-se in ÃŽnsemnări differite, asia co calare, ca si ardore, se se applice mai vertosu la adionea subiectului sau cau- sd calente, 6to căldura la effectidu sau mai bene productulu acellei actione : vii^a calore a sorelui de vera, de esem- plu, dă ccddurele sujfocanti alle lunei hd Coptoriu; — caldulu, ca substantivu, espreme într'un'a d'in variatele selle insemnari, mai multu caus'a sau mate- ria calente, cea-ce fusicii numescu a- stadi calorîcu; de acea-a neci se pote supplenl neci prin caiore, neci prin căl- dura, in frasi c&: mie caldu; cuventulu frigu, sub acesta sengura forma, este oppusu, prin intellessu, si la caldu, si la căldura, si la calore; — afora de a- cestea, cuventulu calore, ca unulu ce are forma mai originaria si mai antica, de câtu căldura, precumu si in virtutea sensului ^ie capeta d'in acesta forma, este mai l^u pentru ÃŽnsemnările nobili si metaforice : calarea amorei, a dorului, a mentei, a dorentici de a face bene si a connosce addeverulu. ♦ CALORÃŽA s. f., (ital. caloria, franc. calorie); unitate de mesura, care serve a evalua intensitatea calorei sau canti- tatea caldureif si care consta in cantita- tea de caloricu, ce se cere spre a redic& cu unu gradu de thermometru centi- gradu temperatur'a unui cMlogrammu de apa limpeda la temperatur'a ghiaciei pre caile de fusione. * CALORICU,-a, adj. s., (ital- «alo- rico, franc, oaloriqne), care conÅ£ine ca^ lore; — de aci ca substantivu masculinu, calbricu, caus'a efSciente de calore sau căldura, materi'a calente, care face co sentimu caldulu, si care in tote corpu- rele, caroru-a se communica, produce ima augmentatione de volume; peno mai de una di se credea, co caloriculu este unu fluidu forte suptire si impon- derabile, ca si lumin'a, respanditu in tota natur'a; astadi se considera ca unu modu de manifestare allu vibrationilom etheruli^— fusicii ie servu, cu preferen- tia, de cuventulu caloricu, ca mai pre- cisu, in locu de calore sau căldura : ca- loricu speoificu^zcălore sau căldura spe' cifica; caloricu laiente=C€dore sau căi' dura latente, etc; — caloricu radiante, care sub forma de rodie calorifice, ca sf lumin'a, se respandesce intr'unu spaÅ£iu indefinitu, dupo certe legi fusice, d^ inse nu e absorbitu de corpurile ce stau in caile; caloricu r6/7e$^=caloricu ra- diante, care dandu de superfacia neab- sorbitoria, e respinsu sau datu inderetu, adeco reflessu, ca sf lumin'a care da de corpuri luciose; caloricu refractu^zcc^ loricu radiante, care cadenduoblicupre unu corpu, prin care pote trece, suffere, in trecere, una inflessione, asi& in câtu^ la essire, nu se mai afla in linia conti- nua cu cea in care a cadutu pre super- faci'a corpul ui ans a dissu. * CALORIFERTT,-a, adj., (ital. ealo- riferoy franc, calorifere; vedi calore si ferere); care da sau adduce calore, care transmitte calore : tubu caloriferu; — subst. mascul., unu caloriferu, plur.-e, apparatu prin care d'in unu focariu ca- lorificu se transmitte calorea in tote părÅ£ile unui edificiu : caloriferu cu va- pore, cu apa, cu aeru, etc. * CALORIPICATIONE, 8. f., (itaL ealoriflcatione ^ franc. oidorifleatloB ; m ' 9^ yedi calore ÅŸi facerff); actîone ai mai ver- tosu pgtere ae a face cal^e, vorbindu in speciale de poterea care, în animali, prodiÅ£ce caidufa asia numita animale saiÅ£ ,vitdle, gi care ua mantine la unu graduÅ£rppriu flăcărui animale, yericare ar fi temperatur'a mediului, in care se ftflfl. anÅ£pialele. * pf£QBipCTJ,-a, adj., oalojiflcng {calare sÅ£ facere) ; care produce cahre : rodie calorice,, pot^reck calorifica a car- honelui de pamenttÅ£. * CÂEpÅžIMEÃŽEIA, s. f., arte sau ln(^dU ăi a s^ feervl cu calorimetrulu. '*'CALO:^OIEÅ¢BICU,-a, adj., rela- tivii la- calorhheiru sau la călorimetria. * OipiiORÅ£l^TEU, s. m., (ital.calo- rimetroy franc, ci^lorini^tre; vedi călare si metru); ipstrumentu imaginatu de fnsici, spre a tnesurâ cantitatea de calo- ricu absorbita de ghiacia in fusione sau contiiiutâ d6 corpnri intre stsffalu la- tenta sf celbi manifestd. CALOfebSU,-a, adj., (ital. calorogo, frat^. eliâleiiirenx); plenu de calare, tare coidu : omu ca^orosu ÅŸi rohfistÅ£i; care {B,e(i forte caldu , care incaWesce fbrte : heutura ealorosa, ♦CALPA, s. ti (xAXth), franc. calpe); 1. vâsu niai micu, urna; 2. prin meta- fora : a) gena de plante cu flore de for»- m'a unei urne; d) genu de insecte lepi- doptere, (d'in acea-asi radecina a essitu si calpare, si pote chiaru călpacu, de- spre care vedi si in Qlossariu). ^CAIiPANDJlIA, s. f., (franc, cal- pandrie, dHn nâXirfi^zcalpa si (ivSpsCoti=: UarbatfJEi, caraciede barbatesci); genu de plailte d*in faiÅ£ilia meliaceeloru. ♦CALPAEE, s. f., calpar (d'in calpa); 1. mare tasu de vinu de pamentu sau de doge : urcioru, bo^le, butoniu etc; 2. vinulu d\in assemine vasu, si in spe- ciale, vinu nou. * CALPIDE si * CAÃŽiPlTE, s. f., (franc, calpide si calplte); care s^mena cu calp'a in intel- lessulu de 9nb 2; de Upde substant. fem. phii^.', calpiăi sau caJpiii, tribu de insecte lepidoptere. CALTA si caUha, s. f., (ital. calta; franci, oalthe; de si scrissu in latin'a cu mj. th, cea-a ce ar face se se presuppun^ oo cuventulu ar fl de origine grecesca, in limba greca inse nu essiste acesta cu- ventu; in limVa latina ellu are si for- m'a neutra ealthnmy si in amendoue for- mele ellu ar fi prescurtatu d'in calathns zzzTLâika^^zzcalathu) ; genu de plante d'in famili'a corymbifereloru , asâi nu- mite dupo form'a floriloru, cari s^mena cu unu caiathu si cari sunt mari si gal- bine : mai multe d'in speciele ei se cul- tiva in gradinele de lussu , d^ro speci'a cea mai respandita e asi& numit'a calta pdlustre=zcaliibtL palnstrls lui Linneu, connoscuta în poporu sub numele de calce (pre alocurea calda si scalda)^ cu- ventu care noue nu ni se pare, co ar fi venitu d'in calta sau caltha, Å£i mai cur- rendu, prin una simpla taiarea lui t, d'in caUcez=:cMj.9 numire si mai cuve- nita formei ce are florea acestei plante; aca-asi planta pare ^ co pre a locur-ea porta numele ie calinica (yeii in Qlos- sariu calinica)^ d^ro pote co ac^sta-a este alta specia; vericumu inse, cuven- tulu calinica pare a fi d'in acea-asi o- rigina cu calce, adeco d'in calicina^ care prin transpositione a poÅ£utu deveni ca- linica; — calce mica, alta specia de flore, esplecata in dictionariulu de 3uda si prin scanteiutia galhinazzranuntu' Ins flearia sau chelldonium minus lui Linneu. * G ALTUL A si caUhtda, s. f ., oaltluiU; proprie deminutivu d'in calta, applecatu inse, de regula , la una stofa de colo- rea caUei, cumu si la vestimente de a- c^sta stofa si mai r^strinsu la U9a spe- cia de mantellu scurtu; — de unde apoi ♦ CALTTJL ARItJ si cdthulariu, s, m., caltbalarias; cellu ce tinge si prepara stofa numita calttda. CALUGERESCE sau calugaresce; adv., monachiee^ monaehomm more; ca unu calugeru sau ca calugerii : a se portă calugere$ce:=zB, portă vestimente negre ca aJle calugeriloru; a trai calug&resce^z a trai retrassu de lume si in abstinen- tia si continentia. CALUGERESCU sau calugarescuro, adj., monaohlcas sau monastlcus; de oa- lugeru, ca de calugeru : vietia cdluge* / CAL. CAL. Uh r6;sc9=aÅ£&tu yi^tia ce dueu GolugQrii in- sisi, câtu si viâtia ca de calugeru, ce duce cineva, fora se fia calugeru : ccUi omeni de lume ducu [vietia calugeresca, pre catjdu atâti coAugeri ducu vietia pu- etnu calugeresca! CALUGEIUA sau călugăria, s. f., Tita noiuMtioa rel monarhica; stare sau yi^tia a calugendui; schema de calu- geru : a se dÅŸiee la călugărie^; mulÅ£i Bo- laftoi , d^in pietate , se deÅŸpartieau de sade si $e duceau IÅ£t calugeria ; mulÅ£i ePin cei cu stare, ca se pastredie averea copiUUoru, tramettea pre fete la calu- geria» GALUGEBIME sau calugmme, s.f., MOliaeliomiii mnltiÅ£n^o; mulÅ£ime de ca- lugeri; toÅ£i calugerii unui locu. CALUQEEnffi, sau calugarirer^scu, ?., noBaeham Ikeere yel fieri; Yltam Mona^tieam ampleotÅ£; 1. transitivu, a tace pre cineva calugeru; 2. intransi- tiyu, sub formarefiessiva, a^^eoIif^eH: a) a deveni calugeru, b) a se duce si st& la unu monasteriu sau cenobiu cu scopu de a deveni calugeru, o) a se di , cbiaru standu in lume, la una yiâtîa retrassa si plena de abstinentia si continentia. CALUGEtynCLA. sau cdlugaritia, (la Macedoromâni cu form'a : calugreUa sau caiugreu(C), s. f., monaeha, nonna; fe- mina ce imbracia vi^ti'a calugeresca. CALUGEBU sau cdlugaru, s. m., BOBAcliiiSf qni reliirieso ordini nornen de4it, (itaL ealdgero si cal6ro 9 franc. eal^yery in amendoue limbele cu intel- lessnlu de monachu de haseri&a oriet^ tcie, si farecutu in aceste limbe , ca si in a nostra , d'in modemulu grecescu TLoXâŢripo^y compusu d'in HaX(5c=bonu si Ifipfoviizbetranu); omu ce se lapeda de lume si de alle lumei , si se consecra la una vietia ÃŽnchinata pictatei, roga- tionei, abstinentiei si continentiei : ca- lugerU sunt de differite ordini, dupo r6- guPa mamisteriuiui sau cenobiuîui, la care $i au inckinatu metania; dero untdu d^in caracteride com$nuni totoru orde- nHoru de coHugeri este celibatulu sau mai bene complecta continentia , dbso- hii^ci^ dejpartQre si ifkfrisnare de verirce cammerciu sessuoie; inainte dea demni calugeru, se petreea cineva unu tempu ca frate, spre a se vedSj daco esse triun^ fatoriu d^in asprele incercari, la care este suppusu; a se face calugeru ; a »e desparÅ£i de soda, ca se se foca caliugeru; calugerii traiescu de regula in commu- nitati, stabilite in locuri r^asse si inehi* se, cari se numescu momiMerie, cene^ bie, convente; — prin metafora, apfle- catu la veri-ce omu care, foara ÅŸefia cur lugeruyănce inse vieti'a a^pra si inf renata ce se cere de Ia caiugeru; in aoestu i^- tellessu : muUi omeni din lume smut mqi calugeri de câtu eei ce porta numeh si vestimentuiu de calugeru. * GALUMNIA (ren : cahmnio^^ s. f., calomnia (ital. oalnunia, franc, ealom- nie); fapta sau dissa de calumniare in deplenulu intellessu allu acestui v^bu, 6x0 nu numai in ÃŽnsemnarea restrinsa, in care s'a luatu dupo firanc. oalomnie, si a nume : 1. in genere, ca oppusu la aădeveru flî bona credentia, veri-ce medi- locu sau artefioiu de ammagire si in- sellatione, de incurcare a dereptuhii sau addeverului, si in parte : a) ca terminu juristicu : a) intortochiare a legei si a dereptului, asia numit'a âran- cesce cbioane, invertitura prin care ci- neva caută, înaintea tribunarielom, se capete ce nu i se cuvine sau se. facă pe altulu a perde ce i se cuvine : numai calumniele advocatUoru adversariutui Å£inu suspensa de atâtu tempuuna causa asia de derepta; cu calumnie de totu ge- nulM vrei se fad se treca temptdu si se nu se iee ned una decisione favorabile mie; mari nedereptati se committu prin calumnie si suptUitaH in interpretarea legiloru; P) accusatione falsa : la vechii Eomani accusaioriulu eră detoriu se^ jure, co nu d'in imptdsu de caiumnia făcea accusarea sea; b) veri«ce artificiu in contr'a addeverului, sofisma, falsa in- terpretrare, intortochiare a aî^deveru- lui, fjEilsa si sofistica attacare a unei per- sone sau unui lucru, intriga sau cabala in contr^a dereptului si addeveruliri : calumni'a pudnoru-a m'afacutu seperdu derepSa recompensa de lauda, ce aveam dereptu se aÅŸtepta dup& utâtea sacrifide; a trage, fora catummof tote consecentiele d46 CAL. cFin unu principiu admissu; c) prin me- tafora, t^ma de imputările sofistice ce ni se potn face; si de acf, scrupulu forte mare, tortura ce si dă sau semte cineva de a nu cad^ in errori : mtUti scriptori, {Cin una essagerata calumnia cautandu se evite verirce vitiuin composetione, mrdu veri'Ce energia si vigore de espres- Å£kfne ; 2. in intellessulu cellu mai ordi- ^riu, inventione mentionosa, ce, suptu colore de addeveru, se tesse in contr'a onorei si innocentiei cuiva, defăima mentionosa, etc.; applecare sau despo- setione a tesse assemineinventioni: car lumnfa este punita de lege; frieti^a ace- ÅŸtmomuintregavorbesce in conir^a ne- jfrelaru cciumnie ce i se adducu. * CALUMNIAKE (mai pucinu bene : calomniare)j v., calnnuiari, (ital. calnn- niare, franc, ealomnler) ; a face usu de medie artiflciose si reprobate in contr'a cuiva; a tesse intrige, cabale; a attacă pre cineva sau ceva, mai vertosu derep- tulu si addeverulu cu argumente men- tionose si sofistice, etc, cumu : 1. la ju- decata, a accusâ pre nedereptu, a caută noduri, invertiture, etc, prin care se scota de la cineva ceva pre nedereptu sau se firustredie pre cineva de dereptulu seu; a interpretă falsu una lege sau una desposeÅ£ione a legei, etc, franc ohiea- ner : a calumnia cuventele iestului unei lege, a calumnia si straganâ pre adver- saritdu seu; 2. cu intellessu mai gene- rale, a attacă cu sofismate, a critică si censură cu cuvente si argumente sofi* stice, a impută ce nu e de imputatu : muUi, d'in invidia, calumnia perfecÅ£ia^ nea insasi, si caută nodu in papura; 3. in speciale, cu inventioni mentionose a caută se macule onorea si innocenti'a cuiva, a defăima pre cineva, imputan- du-i vitie ce nu are si fapte relle ce nu a commissu; 4. ca reflessivu, a se ca- lumnia, n si impută senguru ce nu e de imputatu, si de acf, a se tormentă cu smipule essagerate , cu temeri nefun- dwa, provenite d'in frica de a nu cad^ in errori : sunt omeni cari nu potu scrie doue linie asuprea subiectului cellui mai fecundu, pentru^ se caiumnia si se tor'- tura cu fiaeare st/Uaba in parte. CAL^ * CALUMNIATIONE, s. f., (calum- niatio); actione de a calumnia. * CALUMNIATOEIU,-^^a,(maipu- cinu bene : calomniatoriu) , adj. s., ca- InmnianS) calomniator; care calumfiia : calumniatoriulu merita peria ce ar ^ luatu cdlumniattdu condemnatu ; — ap- plecatu si la lucruri : cuvente calum- niatorie. * CALUMNIOSU,-Gr, adj., calumiilo- sns; plenu de calumnie: vorbe calum- niose; — fiendu vorb'a de persone, si : applecatu a calumnia : omidu acestu-a e unu calumniosu. * CAL VA, s. f., vedi calvu. * CALVAÃŽRE, V., GAlvnm reddere; a face caivu (compara ital. calvare). * CALVAEIA, s. f., vedi cdlvariu. * CALVAKIU,-ia, adj., (ealvarins); calTaria, calrarlom (compara si ital. calvarla si calvaria^ franc calraire); 1. adj., relativu la unu capsau calva, si in speciale, relativu la călva cjx in- tellessulu reale de capetina; 2. subâtan- tivu : a) masculinu : a) calvariu, pl.-t, una specia de pesce marinu fora scame sau soldi; Åž) locu unde se afla calve sau capetine de omu mortu, si in speciale, loculu numitu ebreesce golgotha, col- lina spre media nopte de Sionu, una data afora d'in Jerusalemu, astadi mai în centrulu acestei cetati , unde fu cru- cefiptu Mantuitoriulu, locu numitu asia de la calvele sau capetinele condamna- tiloru taiati acoUo; in evangeliu in locu de ebreesculu golgotha occurre adesea traducerea romanesca : loculu capeH- nei^zcalvariu; — de acf prin metafora, resignatione a creÅŸtinului la tote ama- retionile vietiei, si prin estensîone, suf- ferentie crude pentini addeveru si derep- tate : ase suipre calvariu-^io, se suppune la tote rigorile, privationile si sufferen- tiele; —h) femininu, calvaria, cuacellu- asi intellessu ca sf calva sau capetina, * CALVATINA, s. f., vedi calvu. CALVETIA si calbeHa, s. f., cairitles si ca!vitia(ital.ca!yezza); lipsea de peru, mai vertosu de perulu capului (vedi caivu). CALVINESCU,-a, adj., de calvinu, relativu la calvinu. -.4- iia^ \ CAL. CAIYINISMU, 8. m., (ital. oalrlnlg. BOy franc. calTinisme); doctrina reli- giosa, numita asia dupo fundatoriulu ei, Calvinu, nnnlu d'in cei mai ardenÅ£i propagatori ai reformei Ini Luteru; pun- tele celle mai insemnate alle calvinis- mului snnt : 1. scriptur^a e sengur^a hase a credentiei; 2. autoritcAea haseri' cei si a traditumei nu su oblegatorie pen- tru c&nscienH^a creÅŸtinului; 3. ^isco- patfdu, preutfa si celle alte ministerie sacre nu su in spirOulu religionei lui Chrisiu; 4. cuUulu santihru, allu rdide- laru, aUu icondoru si chiaru allu crucei este una idddlatria; 5. nu su mysterie sau sacramente, afara ăs haptestu si de communicaUone; 6. cJdaru haptejsulu si cammunicoHonea nu su neâBssarie pen- tru mântuire ; 7, omulu justificatu nu maipâte cade, si se va mântui de eertu; 8. nu e liberu arbitriu ; 9. justificarea omului nu depende de faptele celle hune; 10. in fine pnntuln ce destinge ccdvi- mmmdu de doctrinele altoru protestanÅ£i, este : in eucharistia nu e presentia reale a earpuhd si sângelui lui Gkristu. CALVINISTU, s.m., (calrlnista,* ital. ealTlnf sta, franc, calriniste); care invâ- tia calvinismulu ; sectatoriu allu calvi- nisnndui. CALVINU,-a, adj. s., 1. ca adj. cal- Tinescn : doctrina coîrmarrcalvinismu; 2. ca snbst. care se tine de calvinismu. CALVIEE si caUbirCf-escu, v., calrere si ealTeseere (ealTire are acelle-asi ÃŽn- semnări ca sf ealrere san calreseere); -areman^forapem, yorbindn mai vertosn de pemlu capulni; a deveni sau fi cailvu; — prin metafora, a si perde mentile ca unii betrani calvi : dâra riam calvitu, caseme dau senguru culpabile, candu tmsmn. CALVITID si caJhii^, s. m. , calrl- tim; actione sau stare de calvire. CALVn si ccdbura, adj.,€alTn8; calya (itaL ealYOy franc, ebanye); fora peru, cui a cadutu pemlu, mai vertosn pemlu capului, (cuventu vulgariu intre unii Bom&ni, La Macedoromâni, de essemplu, d'inainteacarai-a caută se dispară străi- nele : fiesiuou, chdu, ca si derivatele l spre a de- libera sau si judeci : camera de căm- merciu, care prevede de bonulu merra allu commerciului unei terre sau unui: ti- wArx, se pete judecă in certe afEaoerioom- merciali; camera de agricuUura; camera de procuratori sau de advoeati, care pre- vede de disciplin'a si regidatulu esser- citiu allu professionei de adfO($atu; b) spre a judecă : camera de punere in aceusatione, sectione sau psirte d'in ju- decătorii unui tribuni^u sau unei curÅ£i, chiamati a statui asuprea instructionei oauseloru criminali; camera apostolica, care judeca in affaceri finantiaii alle statului papale; camera de compuHe = curte de comptâe, care e chiamata a ai- lege computele terrei si a judecă in af- faceri de administrationea baniloru pu- blici; c) spre a legifera : camer'a lordi- hru, numita si camera de ^u^sau inaita, este, la Angli, adunarea legislativa corn* pusa d'in lordi numiÅ£i de regele, in op* pusetione cu camer'a communiloru, nu- mita si corner^ a de diosu sau bassa, com- pusa d'in representanti allessi de certe communi; espressionile de camera de susu sau inaUa si de camera de diosu sau bassa s*au adoptatu si in alte terre, cari, ca si Angli'a, au corpulu legisla- tivu despartitu in doue, si de aci usulu constante allu cuventului in plurariu : a convocă camerele, a deschide camerele, a închide camerele,adissolve camerele^ etc.; totuÅŸi inse camera se applica in spe- ciale la adunarea deputatiloru allessi de poporu, numita pentru acâita-a si camera electiva, spre destinctione de cellu altu corpu legislativu, compusu din nobili numiÅ£i de domnitoriu; noi Românii de secle amu avutu una si sen- gura adunare legislativa, care a por- tatu numele de adunare generale; de curreâdu numai, prinstatutulud'in 1864 si apoi prin constitutionea d'in 1866» s'a despartitu adunarea legislativa a României in doue corpuri, d'in cari-^u- nulu compusu d'in representanti allessi de cea mai mare parte a poporului ro- m&nu, 4ro cellu altu formatu d'in re*- r' r 156 CAM. \' presentanti allessi numai de cetatianii cei cu stare mai mare : asia dâro amen' ăoue carpurele, cari campunu pater ea le^ gislatim in terr'a nostra, fiendu eleo tive, spre desHnctione, constUtdionea in ingore numesce camera corpulu de re- presentanti allessi de marea majoritate a poporului, dandu numele de senatu ceUui aUu corpu de representanti allessi de cei mai c^ stare. CAMABADU, s. m. , vedi camaratu si cameratu. GAMARAJRE si camerare, y., came- rare; 1. a da forma de camera^z2L bolti (yediparenthesea de la cămara); 2 a pune se si^da intr*uua camera (vedi si ca^ maratu). C AMABABESSA si cameraressa (mai pucinu bene : camarasessa si cămara^ sitia), s. f., 1. muiere a unui camarariu sau camerariu; 2. femina ÃŽnsărcinata cu administrarea camarei unei case par- ticularie sau unei societate, unei com- munitate religidse de muieri, spreessem- flu : camararess'a monasteriului Pas^ serea* GAMABABIA si cameraria (mai pu- cinu bene : camarasia)^ s. f., l.func- ticnea de camaraHu sau camerariu; 2. loculu unde functionedia catnarariidu si unde se afla camar'a si archivulu ca- marariului; 3. titlu de boiarfa. GAMABABIATU si camerariatu, s. m., cu acea-asi ÃŽnsemnare de sub 1. a cuventului camararia. CAMABABIU si camerariu^ adj. s., cMierarias; rei aerarlae praefectos^ tri- bunas aerarii^ qnnstor; rei pecuniari» praepositns; cnbiciilo regto praepositag; eubiealariusy cellarlos^ minister 9 etc; 1. adiectivu, relativu la cămara sau ca- mera : a) cu intellessu ca mai origina- riu : cucurbeta cameraria ^ care se re- dica iu susu, formandu camera=bolta; asi& si plante camerarie, cunÅ£u e yiti*a, de essemplu; b) in intellessu mai de- partatu de cellu originariu : facende ca- merarie, affaceri de cămara cu intelle- sultt de tesauru, erariu, etc. ; 2. substan- tiyu : a) camarariu si camerariu (mai pucinu bene : camarasiu) , applecatu la f^nctioni mai onorifice, cumu : a) ceU« CAM. insarcinatu cu perceperea si administra- rea baniloru publici : camarariulu cen^ trale, camarariulu osiei, camarariulu salindoru, camarariulu judeciviui; ca* marariulu apostolicu = administrate- riulu finantieloru , yestiariulu statului papale; p) cellu insarcinatu cu admini- strarea ayerei principelui sau a unui particulariu ayutu; y) cellu insarcinatu cu administrarea ayerei unei communi- tate : camarariuiu monctsteritdui Godia; 8) cellu insarcinatu cu camar'a de in- destullare a unei communitate sau a u- nei case ÃŽnsemnata; in acestu intellessu inse mai desu si mai bene se dice cdia- riu; s) cellu insarcinatu cu proyederea de cafiÅ£er'a de ctdcatu a unui principe (compara firanc. chambellan si itaL ea- raarlinÅ£ro^ eamerajo si eamerario); 'de aci : C) titlu de nobilitate, boiaria fora functione; — femininulu, correspundi- toriu la aceste ÃŽnsemnări alle mascu- linului camarariu sau camerariu , este camararessa sau camarar^8a(yedi ace- stu cuyentu); b) camerariu, femin. ca-* meraria (reu : camerieru, cameriera) , cu intellessu de seryitiu nud pucinu ono- rificu, cumu : a) seryitorin sau seryi- toria in camer'a de dormitu ; p) seryi- torin sau seryitoria de camera, cu ÃŽn- semnare mai estensă, in acellu^asi in- tellessu ca si espressionile : fetioru, fe- tioru in casa, jupanessa in casa; y) in genere, seryitoriu, fetioru, (compara ital. camerieroy cameriera.). CAMARASESClI,-a, adj., camera- rescu, (relatiyu la eamarasia sau la co- maraSiu, forme corrupte. CAMARASESSA , s. f., yedi cama- raressa. CAMABASIA, s. f., yedi camararia. CAMABASITIA, s. f., yedi cama- raressa. CAMABASIU, s. m., yedi conlaroriti sub 2. CAMABATIONE si camera^ione, s. f., cameratio; actione de a cdmarâ. CAMABATU si cameratu,-a, adj. s., (cameratas)^ contabemalis^ godalis^ fift- miliariSy socias; contuberniam (compara si ital. camerato si camerata, franc, ea- iBirade si chambr^e) ; 1. adiectiyu , ca rr— ^ CAM^ part. din camarare : a) facutu in fdrma de eamera=boltita, concavu, couvessu : camerotde atrie cile pcdatiului dam" nescu; b) cu camera, Torbindu de una • baccata de artillarla care are una ca- mera la f undulu tubului, sau de lucruri tomate cari presenta camere in paretii lom; c) assediatu in una camera cu ci- neva, locuindu in preuna, si de aci : 2. substântivu : a) personale, camaratu sau cameratura (mai pucinu bene : ca- maradu) : a) proprie , cellu ce siede cu altuln sau alÅ£ii in acea-asi incapere, cuaiu ÅŸcolari pensionari, militari, etc, cari siedu, dormu sau lucra in aceo-o^i camera; de aci prin estensione : P) cellu de acea-asi professione sau occupatione, cumu ÅŸcolarii ce invetia in acea-aâi sco- la, militarii, etc. ; i) sociu intimu le- gatu cu altulu, familiariu : camaratu de caUatoria, de petreceri, de sufferen- tie, etc.; h) reale, cu forma feminina, camerata, câţi siedu in acea-asi camera sau alt^ incapere, cumu, de essemplu, numemlu de militari căti siedu si dormu in acellu-asi cortu sau in acea-asi ca- mera. CAMARTLLA , s. f., (isp. camarilla, franc, eamarllle); l.ca deminutivu d'in cămara, va se dica proprie : cămara mica sau ca$mrutia; se applica inse in speciale la*UBa mica camera ă'in păta- tiu, in care domnitoriulu admitte , in intima familiaritate, pre favoriÅ£ii sei; de acf : 2. ca nume collecÅ£ivu : a) cur- tenii favoriÅ£i donmitoriului; b) in spe- ciale, cu intellessu reu : turma de cur- teni fora altu meritu decâtu una bassa ling^ire, cari, fora responsabilitate si fuca periclu pentm senesi, caută a di- rege aeiale monarchului dupo interes- sUe Bl prejudiciele lom, a pune man^a pre antaniele functioni alle statului si a trage d'in elle folose pentm densii in parte : coti domnitori au cadutu victime aUe camariUei! câte terre sufferu amaru de intrigele camarillei! CAMABISTU ÅŸi cameri^j-a, s. , (com- para itaL camerista); applecatu la unele d'in insenmarile euventului oamarariu (eamararessa); vedi eamarariu sub 2. CAMABU, 8. UL, vedi cammaru. CAM. «51 CAMARUIA, 3. f., in locu de OAMAHULIA, 8. f., cu l molliatu, si CAMABUTIA sau camerutia^ s. f., (compara itaLcamerneeia); deminutivu d'in cămara sau camera, mai vertosu in insenmarile de ceUariu si de incapere alle a(^stui cuventu. CAMATA si cămeta, s. f., (xdi(tatoCf lucru, labore, si de acf : fruftu aUu lu- cmlui, castigu), feniis; interesse prea mare ce se cere pentm bani impromu* taÅ£i, interesse illegale. CAMATABIBE si ca0netarire,'-e$cu, V., fenerarM & & camatariu, a d& bani cu c&mata, si de acf cu intellessu mai ge- nerale de a caută se tragă mari folose micite, immorali, etc. GAMATABIU si cametaHu, s. m., fenerator^ care da bani cu cămata, coi place câmafa {camatarnicu nu e de re- commendatu; vedi acestu cuventu in Glossariu). * CAMBLABILE, adj., (ital. eanbia- bile); suppusu la camibiu; care se pote cambia, '^CAMBIALE, adj. s., (ital. cambiale); 1. adj., relativu la cambiu: e/fecte cam- biali, cari su obiecte de cambiuin com- merciu; 2. snbstan., cambiaiea, ceva ce face obiectu de cambiu conunerciale, si in speciale, scrissore sau bvXletu de cam- biu, pollida, etc. (cambiale ni se pare unu terminu de preferitu altom cuvente, ca pollicia, de essemplu). CAMBLABE, cambiu, cambiatu, v., cambire, mutare; emere et vendere (ital. cambiare si canglare^ isp. si portug. eambiar^ provenc. camblar si eai^Jar, vechiu franc, eangier, nou franc, ehaii- g^er^ alb. cAmbeig; tote formele limbe- lom sorori, ca sf a nostra, provenite d'in mediu latin, cambiare in locu de form'a mai vechia cambire; la noi inse cuven- tulu emaipopulariu sub form'a compusa : ^-cam&iar&=ex-eambiare9 transformatu prin pronunÅ£ia in scaimbare, si prin con- tractione in schimbare; simplulu inse cambiare, cumu si derivatele lui, e ne- cessariu se se restaure, pentm co are ÃŽn- semnări ce nu are si nu pote av^ corn** pusula scambiare)\ a scambi unu ce cu altu ce, a dâ unu ce ca ecivalente cu . I ^- Mt OMf. s altu ce^ in intellessulu rigorosn allu cu- ventului, ca t^rminii de oomme^fciu : a camină moneta de charteia cumofieta* de auru; a cahibiă tina parechia de călii cu unaparechia de boi; a cambia tma bror eiare ch unu vesHfnenU» de metasse; a cambia ordiu cu jprofuu; a cambiânapo^ leom cu lire scm in lire turcesd; a cam- bii ut$a m^tiapre una ospetaria.etc.;— a' scaniriă' una camesia cu ăWainsemna a lapedăunadxmesiaasea ai aluâ alfa, totuaseaf ero a catHbiâ una can^esia cu aWa ar insemnă a dă cameH'af sea pre a- oMuiJa ca in vendiare; canibiarea unui obiecdu cu (Mulu a fosta foim'a cea mai primitiva a negotiului sau commerciu- lui; astadi chiaru totu conmerciulu se reduce, in definitiva, tota la caiHbiu; si de aoea-a a cambia una camesia sure in- tellessala rigorosn de a negctiă, a vende sau cung^ă una camesia, precanda a scambid una camesia pete avă mai mnlte alte ÃŽnsemnări, camu : a lapedă acea camesia si a lud alfa totu a sea, a dă alta forma sau alta fada aceUei-asi ca- mesia etc CAMBIATORIU,- ia, adj. s., (ital. eamblatorio si cambiatore); care se re- fere la canibiu Bau care se oecupa ca canibitdu, care cambia: operationi^cam- biatorie ; — in speciale vorbindu de cam- Utdu de monete, de cellu ce se oecupa cu acestu canibiu : canibiatorii se foto- sescu de differenti^a cursulm monetdoru in differUe terre si in differite epoce. CAMBISTU, s. m., (ital. cambista; vedi cambiare); oellu ce face negotiu cn scrissori numite cambiali sau pollUie. 1. CAMBIU, s. m., (ital. oambio, franc, change; vedi si camere); 1. in genere, cambiare, scambiu commerciale : a face canibiu, a dă sau luă in camUu, a vende sau cumperă in cambiu; 2. in speciale : a) cambiare de bani, negotiu cu scambiu de bani ; b) locu , stabili- menta de canibiu de monete; c) opera- tione aritmetica, prin care se reguledia cambiulu sau seambiulu de monete ; d) summa de moneta ce se ih, spre a ca- peÅ£i altu undeva sau canduva summ'a ce noi vremu. 2. CAMBIU, s. m.,(itaLeâiiibiov firane. am. â– ' â– I â– I â– â– â– ii â– I eamblnv); fluidu limpedu, fora odote si dtilce, ce, U iiîc^atalu primaverd, se afla in plante intre alburnu si cellu lâai d*in intru libru, si care e formatu d'in succulu descendente aUu plantei, am- mestecatu cu una parte d'in stccula ptiopriu allu acellei-asi plante. CAMBBIGA, s. f., (ital. camliraja si eainbrl) (in pronunti'a vulg^ria se aude cu i in locu de a inchisu in syilaVa i- nitiale, ca kinibrica); tessutura de bom- bacu, alba sau colorata, de regula gum- mata sau lustrata, asia' numita dubo cetatea Caiiibray=zO(lmaracu dMn m- gli'a, unde incepu a se fabrică mlsti an- taniu de acesta materia. GAMELA , camelariu , etc.' , vedi ca- mdla, camellariu. * CAMELIA , s. f., (ital. eamella) ; genu de plante d*in famili'a theiacee- loru, monadelphia polyandria lui Lin- neu, arborelli forte gratiosi, originari d'in Japonia sau Chin'a, cu foie persi- stenţi, luciose, coriacee si verdi inchise, ou flori roşie ca ros'a sau purpurie, u- neori si albe; speci'a cea maiconnoscuta, care tine primulu locu intre plantele de ornamentu de currendu introdusse in cultura, este cameWa japonica:=::ca- nelia Japonica lui Linneu, sau camdîa vulgaria; florea ei, asia de'fromosa ca si a rosei, se conserva mai bene si tine, fora se se vescedesca, mai nmlte dille, chiaru si afora d'in apa; varietăţile ob- ţinute prin sementi'a acestei flore suntu nespusu de multe. CAMELLA si catf^Ula, s. femininu d'in camellu, (vedi acestu cuventu). CAMELLABin , s. m. , camelarins; care custodesce sau mena cameUe; ve0f camellauca, CAMELLAUCA si camillauca (pro- nuntiatu dupo Grecii moderni : eamîl' lafca), s. f., eamelancnm (xa(iaXa6xiov); cucullionu sau cullionu, coperementu de capu allu calugeriloru, asia numitu pentru co de celle mai multe ori este facutu d'in peru de camelia ; — pre a- locurea se dice si camellariu sau cornii- lariu, pl.-fc. CAMELLINn,-a, adj., oamellnas (ii;al. oanellino) ; de camdlu : peru câmeiUinu^ Cam. ve^imente€canelHne=zvestifnentedeperu eamdUnu; — ca substantiva, sau mas- culinu, camelUnu, sau femininu, camei- lina : stofa, de peru de camellu, vesti- mentu de acesta stofa, {YeiiHicameUotu). CAMELLOPABDALU si CAMELLOPABDU, s. m., camelo- pardalns si camelopardus (xa(i.T]Xo7cdcp- iaki4); animale cadrupedu rumegatoriu, de statura mare , ou petiorele d*inainte mai lungi de câtu celle d'inderetu , cu guttu allungatu si capu forte micu, mu*- nitu cu doue corne, idle cui petiore sunt lunge si suptirelle, perulu linsu si cu baltiature albe si rosiatece, numitu asia d'in cau3*a assemenarei in forma cu ca- mellulu, 6ro in peru cu leopardulu ; — de acea-a numele mai nou de girafa ni se pare nud pucinu aptu. * CAMELLOPODIU, s. m., camelo- podimn (xojJLYjXoTc^Siov); specia de planta. ♦CAMELLOTU,-a, adj. s.,(xa[i.Y)X(«)T7); ital. camellottoy franc, camelot) ; 1. adj., de cameUu; mai desu inse : 2. subst. a) peru sau pelle de camellu, h) tessu- tura grossa de peru de camellu, c) prin estensione : a) tessutura de peru de ca- pra; 6) tessutura de lâna carata, solida si bene bătuta ; 7) tessutura de kna cu pucina metasse in urditura, care, prin lustru, colore si durata, intrece celle mai bona stofe de metasse. Camellu, fem. camelia^ (in usulu Yulgariu numai femininulu sub form'a camilla)^ s., camelns (xd(i.iQXog ; ital. ca- melloy franc, chameau); genu de animali cadrupede rumegatorie, cu petiore Înal- te, cu guttu forte lungu si cu ana sau doue cocosie pre spinare, animale forte pretiosu pentru Arabi si alţi locuitori d'in climatele ardonti alle Asiei si A- fricei, ca unulu ce cu laptele si carnea sea Dutresce pre aceşti locuitori, âro cu perulu i investe; totu prin adjutoriulu acestui animale s'au potutu locui aceUe terre aride si appropiâ, prin commer- ciu, popore despărţite prin vaste mari de arena; — cameUu, - camelia, se nu- mesce proprie animalele de acestu ge- nu , care are doue coci^sie pre spinarie, 6x0 cellu numai cu un'a se chiama in speciale dramedariu; — proverbiu evan- CAM. d5S gelicu : a stracurâ tintiariulu $i a in- ghiti cam^ZJ'a := ScoXiCetv t6v xa>va>ica, rJjv 86 xifiiQXov xataTcCveiv^ — prin me- tafora, fxme de nave, fune grossa : mai usioru e a trece camellulu {zzfunea co^ robiei, cumu stă. in traductionea vulga- ria) prin urechii a actdui de câtu a intră avutulu in imperatfa lui Domnedieuzz: e&X07r(i>rep(5v ^att xd(iT]Xov Sta TpT(j{i.aTO(;, 6eXdv7]ţ eloeXd'Stv ij irXo6oiov sic 'c^jv 6aai- Xeiav too d'soo dasX^stv. * CAMENA, s. f., camena (vechia forma : casmena^ contractata d'in oani- mena sau carmena^ d^in eanere=€a]ita« re ; vedi si canere, cârme) ; nume latinu allu grecescei mu8a=(i«oooar=:fitu^a, di- vinitate inspiratorie de poesfa ; — prin metafora : poema, poesia, versu sau cân- tare poetica. * CAMENALE, adj., camenalU; re- lativa la camena, CAMEB A, camerare, camerariu, etc; vedi cămara, camarare, camarariu. CAMESIA, s. f., indasium, snbncnla, taulca^ oamisia, membrana^ velamentam; (pentru etymologla vedi cama; se pote inse ca cuventulu se fia essitu d*in o«« amicio, casica^Zwd'inco-agroIum; form'a cuventului este, in limbele sorori : me- diu lat. camisa pre longa eamisia, ital. camicia sicamiscia^ isp. port. si provenc. eamisa^ vechia franc, camise^ nou franc, ohemlse^ alb. oamisia^ tote cu intelles- sulu cuventului nostru camesia; apoi : ital. camice =: vechiu franc, chaiuse si ohainche=tunica |ilba ce investu preo- ţii catolici, candu officiedia; in alte limbe : nou slav. kamiz si kamIza=po- lon. komza=magiar. kamesa^znoagrec. xajiiCa si xaţiLtetov, cu intellessulu itali- cului camice; arab. qaml^, vestimentu ce se porta pre suptu altele); 1. in in- tellessulu cellu mai ordinariu si propriu, vestimentu de pandia sati de bombacu, care se porta pre pelle si descende de la guttu peno cotra genuchie, 8icare,.dapo person'a cui e destinata, este : cc^sia de barhatu, de femina, de copîllUf etc.; — camesia de miressa, de genere, de socru, ' de socra, de nunu, de nuna, etc, coci, dupo betran'a datina romanesca, mi- ress'a este detoria se lucre sengura, se 23 854 CAM. Wca, se tessa si se cosa formosu came- sia de nunta na numai pentru sene, ci si pentru mire, socrUfnunu, etc.;— dupo materia : camesia de bombacu, de tortu, de lâna,, de metasse; camesia cu bătu- tura de bambacu in urdUura de tortu, cu tramademetas8einurdituradetortu,etc,; camesiele terranUoru noştri au si peno astadi fomCa tuniceloru romane; came^ siele feminesd cosute cu flori de metasse si de fluturelli pre la umeri, la pepti si laspatesenumescu linie (=tie); — cu- ventulu camSsia intra intr'una mulţime de locutioni cu iotellessuri speciali, cari resulta d*in considerările, co acestu ve- stimentu este cellu mai appropiatu de pellea omului, si totu de una data cellu mai absolutu necessariu : camesi'a e mai aprope de pellea omtduizzie noi insine si de interessile nostre nepusa mai multu de c&tu de alţii si de alle loru interessi; a nu avi camSsia pre senezz^L fi despo- iatu, d^ro si : a fi seracu lepitu, in c&tu sau nu are de locu neci camesia pre pel- lea sea, sau, de si are, inse e rupta si soiosa; a si bee si camesi'a = a fi forte betivu, asi& in câtu dă totu, peno si ca- mâsi'a, pentru beutura; a si dă si came- si'a=:SL d& totu ce are pentru ceva, fia in bene, fia in reu : unu betivu si dă si camSsi'a pre beutura, unu omu generosu si da si camâsia celloru ce reclama adr- jutoriulu lui; patrioţii addeverati si dau si camesi*a pentru benele si saJutea pa^ triei; carturaritâu si da sau si joca si camâsta in cârti, etc; a luă si camesVa cu2t;a=a i luâ totu, a Iu despoiâ si predă asi&, in c&tu se nu i remana neci came- sia pre densulu; a remane in camesia:=> a remana seracu, a ^erde averea; a luâ una feta numai Cu camesia sau fora co- misia pre dens*a^z2L se insorâ cu una feta de totu ^eraca; locutionea : a se certă precam6sfa cuiva, aprope cuacel- lu-asi intellessu ca si : a se certă pre pellea cuiva, coprende una allusione la diss'S evangeliului : si pre camesi'a lui arruncara sor^ a fi in camesi'a, a essl in camâsia, a primi in camesia, etc., pre longa intellessulu propriu de a /î fora aUu vestimentu pre sene, afora de came- sia, potu inco insenmâ : a arretă fami- CAIL liaritate, nerosinare, despretiu^ etc. : in camesia se admittu numai amiciiintimi; cine admitte in camesia străini si necon- noscuti, respectedia pucinupre omeni; — ''2. prin estensione si metafora : a^pen- trti alte vestimente de pandia, ce se porta pre pelle : a spellâ camesie, se dice nu numai de camesie proprie, ci si de bradne, ealci, etc. ; asia si : a calcă, intende, usca camesiele, etc; b) in spe- ciale : camesia de ferru, Împletită d'in fire de ferru care serve luptatoriloru ca arma defensiva; camâsia de neboni, sau simplu : camesia, vestimentu de pandia sau de lâna, care are forma de camâsia, dâro care se inchiaia pre la spate si alle cui mânece sunt mai lunge de câtu ma-^ nele, împreunate 6i fora gura; intr*ens*a imbraca pre nebonii in furia, ca se i op- presca de a strica si face reu sie- si sau altoru-a; c) totu ce serve a infasciorâ : pelle sau membrana la animali, folliculu sau scortia suptirella la plante, pandia, charteia si altele la alte lucruri : camS- si' a care formedia cas'a fetului in pân- tecele mammei; mediulu fructeloru este infasdoratu intr^una pellicella, care, la' multe d'in elle porta numele de camSsia : camesi^a mertdui, a persecei, a mediului de w«ca,etc.; camesfa unei scrissori sau unei cârti este sau una charteia in care se infasciora cartea sau scrissorea, sau una diumetate a coUei de charteia las- sata alba pre longa cea alta diumetate scrissa in parte sau in totu : scrissore cu camâsia sau fora camesia; cuvenien- ti'a cere ca scrissorile cotra persone su- periori noue se fia cu cafnesia;'-aprende camesia, se dice vorbindu de lucruri li- cide cari prendn unu fellu de pelle pre de asuprea, sau de plage ceincepu a se ci- catrisă, prendendu unu fellu de scortia pre de asupr'a. CAMESIARESSA, s. f.,(=franc. che- misi^re^ ital. eamiciara); femina care face camesie; muiere a camesiariului (diflferitu prin urmare de cosutoressa, care pote cose si altu ceva, 6ro nu nu- mai camesie). CAMESIARfA, s. f., (rrfranc. chemi- serie); arte de a cose si face camesie; stabilimentu unde se făcu sau vendu ca- CAM. mesie; miiltime de camesie sau alte ve- stimente depandia, cu intellessnlu fran- cescului lin^erie. GAMESIABin, s. m:, (rzfranc. ehe- mlsier); care face sau vende camesie si alte vestimente de pandia. CAMESIONIU (cu n moiatu : came' sioiu)j 8. m., (=:iin forma si in intellessu cu ital. cAmicfone); canţesia mare si grossolana; — in speciale s'ar pot4 ap- pleca la cea ce se dice cu una perifrase : ea/mesia de nehanij (vedi camesia). CAMESIOBA,«. f., (=ital. camiciola in forma si in intellessu), si CAMESIDLIA (pronuntiatu pre a lo- curea cu l de totu moiatu : camesiuia acellu-asi in forma, si prin urmare si in intellessu, cu camesioraj cu sengur'a diferenţia co { e mai originariu de cfttu r; amendoue formele inse corres- pondu cu unu^atin. camisiola), s. f., si CAMESIUTIA (=cawc5mcta=itaL ^ eamiciaceia), s. f., tunionla^ (Indusio** lan); membranola^ folliculn», etc., (vedi cames%a)\ deminutivu d*in comisia, ca sicome^iora, camesitdia; aceste trei forme de deminutivu d'in unulu si acellu-asi cuyentu differu ipai vertosu dupo locali- tăţi; totuşi form'a camesitUiay ca cea mai commune si mai vulgaria, este mai susceptibile de a se applecâ ca deminu- tivu, in intellessu rigorosu, allu cuven- tului camesia in tote insemnarile lui : camesitUiele cqpilliloru,cafnesit4tieleme^ diuluide nucoy camesitUiele cepdoru, etc.; {Mre candu formele : camesiulia si eamc'- siora, ca mai rare si mai classice, se potu applecâ la ebiecte speciali, cari, de si au certe analogie cu camesta, dif- feru inse de acesta-a nu numai i>rm mă- rime, ci si prin forma si alte calităţi; asi& : a) camesiora s'ar applec& mai bene de cfttu camisolazzÎT^c. camisole la a- cellu yestimentu feminescu de pandia sau de lâna, care nu descende mai diosu de selle. si pre care feminele Iu porta presta camesi*a proprie dissa; b) came- sudia, care se applica pre a locurea es- clnsivn numai la una camesiiUia de pruncu, s'ar pot^ applecâ forte bene si la cea-a ce se chiama cu cuventulu de totuscalciatu : 5eim>e^ti=franc. ehemi- CAM. 8S5 sette, adeco la unu yestimentu fora mâ- nece ce se porta preste camesia; — co formele de deminutiyu mai claasice se ieau, candu yinu ip concurrentia cu celle mai yulgarie, in limb'a noştra, ca si in alte limbe, cu assemini Însemnări spe- ciali, nu mai incape indoientia : foUoru sau foioru = foliolnm^ deminutiyu d'in foliuz=:to\inm, are intellessu asi& de spe- ciale, in cfttu abi& si mai cugeta Bomft- nulu co arfiessitu d'in acellu-asi cuyentu cu folisiora sAufoisiora, pentru care totu Bomftnulu are deplena conscientia, co e una folia sau foia mica. CAMEU, s. m., pl.-e, si camea, s. f., (ital. eameoy franc, cam^e; ?dln acea- asi fontana cu cama); figura sculptata in bassu releyiu pre una petra pretiosa, si de acf, petr'ainsasi cu asseniine sculp- tuca; pentru acestu scopu se allegu petire cu mai multe strate de diyerse colori, asift co artistulu se folosesce de aceste impregiurari spre a face una specia de tabellu cu fundu de regula inchisu, si in care figurele sunt deschise, yestimen- tele, perulu, etc., de colori differite; sar- donfcea si agat'a sunt petrele cari seryu mai vertosu la facere de camee: cameele erau,, la antici, obiecte de.ornamentu si de lussu, cu cari adornau mobili, vase, vestimente; matronele romane si adornau cu camee perulu, btaciarile, cingutorile, acele de peptu si de capu, etc. CAMFOBA si camfura, camforu si camfuru, etc; vedi canfora, canforu. 1. CAMILLA, Gumu si camillariu, (^- millauca, camUlu, etc.; vedi camelia, camellariu, camellauca, camellu. 2. CAMILLA, s. f.; vedi urmatoriulu camillu, *CAMILLU,-a, s., oamillns^ camillai camiUam, (forma mai vechia easmlUas] ?dUn acea-asi fontana cu oainena=:cAs- mena; vedi camena); 1. personale : ca^^ millu, camilla : a) tenerucopillusaute- nera copilla de familia nobile, cari ser- , vieau, la altariu, ca administri preuti- loru si preutesseloru vechiloru Bomani; b) camiUUf june impuberu, care, in ce- remoniele nupţiali, porta unu vasu ac- coperitu, in care se află ustensili de alle mirelui sau jocurle pentru copillulu CQ 856 OAM. area se se nască; — 2. reale, camiOu, plnr.-^ vasulu insusi portatu de junele eamUlu. * CAMINARE, y., caninar«; a d& ferma de eaminu, a laor& ca unn ca- rnmu : foasa caminata, săpata in forma de eaminH. CAMINARESSA, s. f., muiere a ca- minariidui cu intellessulu de sub 2. CAMTNABlA, s. f., 1. măiestria de caminariu in intellessulu de sub 2, a, b; 2. ftmctione sau titlu de caminariu in intellessulu de sub 2, c. » CAMINABirU, s. m.; vedi cămine^ riu sub 2, c. GAMINELLU, s. m., si CAMINETIU, s. m., deminutivu d*in caminu. ♦ CAMINOLOQIA, s. f., (franc, eami- nologle, d*in xdi(uvo^=:oammt« si \6'{o<; =:diseur8u); parte a fasicei sau chymi- cei^ care are de obiectu cercetarea si a- flarea medieloru celloru mai bone si mai economice pentru incalditu. GAMINiJtin,-ia,adj.s.,(cainlnariii8); 1. adj., relatiyu la caminu; in usulupo- pnlariu inse : 2. subst. masculinu per- sonale : a) cellu ce face cămine; d^ro mai yertosu : b) cellu ce curetia cămine (terminu, de certu, cu multa mai bonu de câtu cosiariu sau meturatoriu de co^ siwri)) c) vechiu boiarin, care, ca toţi boiarii, a eautatu se fia unu funcţiona- riu, care a avutu sab a sea administra- tione eaminulu domnescu sau căminele dtin una commune sau tinutu; camina- riulu caat& se percepa si caminarittdu =impositulu pre cămine, CAMINTJ , s. m., pl.-e, (reu : cami- fiMri), eAminuB (xd|uyo^; itaLcamino, is- pan. cămine^ port. eaminho^ provenc. eamiy franc, ehemin^e) (d'in una forma caminata, vedi caminare; dereptu d*in eaminns a essitu franc, chemf n , care inse a luatu intellessulu de caile; cuven- tulu a trecutu si in alte limbe : germ. kamin^ nou slay. komen^ bulg. kamin, şerb. polon, konin» russ. kamlnfi si ko- nlntf, magiar. kemeny; cfttu pentru e- tymologfa, din caus'a formei camerate, pare co caminu a essitu d'in acea-asi radecina cu camera; vedi cămara); 1. in | CAlt. intellessulu cellu mai strimtu si, pro* babile, cellu mai appropiatu de etymo- logfa cuventului : a) partea boltita, te- stulu locului unde se face focu, care stâ asupr'a focariului sau vetrei; b) parte a acellui-asi locu pre care esse fumulu, canale de form'a unui parallelepipedu sau unui conu trunchiatu, care in unele locuri porta numele de fomu sau ho)^u, 6ro in alte locuri numele de cosiu : de departe vedeam fumuiu essindu d'in ca- minele modesteloru case dlle terraniloru; căminele indelungu necuretiaie amme^ nitia periclu de focu; chiamati dero unu caminariu, ca se curetie căminele de fu" nigiAie; 2. in intellessu mai largu : lo- culu unde se face focu spre a coce si ferbe sau spre a produce căldura, po- tendu-se applecâ, ca terminu genericu, la tote conceptele ce se espremu prin cu- rentele : coptoriu, teatu, fomu, fornace, , focariu sau vetra, etc. : părţile prind- pali aUe camintdui, in acestu inteUessu, sunt camer'a, si canaritdu fumuiui; ea- mer'a are pareti, bolta sau testu, gura sau î4sia, focariu sau vetra, etc. ; cami^^ nele ce serva la incalditu au differite alte forme; asia unele pre longa camer'a şau corpulu principale au si mai multe tuburi numite oUane; 3. prin una esten- sione mai mare caminu se iea, ca si fo- cariu sau vetra, in locu de cas^a intrega, cas'a propria sau parentesca : numai in eaminulu seu afla omulu pacea si mul" tiamirea suffletului seu; greu vine cuiva se lasse pentru totu deun'a eaminulu parentiloru sei. CAMISOLA, s. f.; vedi la art. came- siutia celle disse de ccemesiora, cumu la art. camesia espressionea : catnesia de neboni. CAMMARU, si camaru, s. m., pl.-i, canunaros si gammarus {xdc(i[iapo^ ; in Hmbele sorori tare transfiguratu : ital. gamberoy ispan. gambaro^ port. eainarâo, vechiu franc. Janble^ nou franc, homard» nou grec. xdpoopa<;); mare cancru de mare, forte eautatu ca alimentu : a pes- cui cammari; buecale de cammaru; sa* lata de cammaru; cammaru fertu, cam- maru friptu. CAMOMILLA, s. f., vedi ehamomiUa. Cllf. ■CAMPA, 8. f., oanpe (xdcfiin], d^in a- cea-asi radecina cu catnarc^ vedi acestu eayentu); curbatura, cotitura, intorsura, ÎHvertitura; — omida. CAMPANA, 8. f., ca]iipa]ia5 tintiiiiui- I^bIub; biUnxy statera; tolleno; delike- ratio^ dnbitatio; modus^ mensara, pon- dog, manestum; (pentru etymologia vedi dopotu in Glo8sariu); l.cupronunti'ad'in syUabele cam si pa regulat^a, se applica de parte de Români, de Macedoromăni intre alţii, la cea-a ce alti Bomftni nu- meseu clcpotu, instrumentu de metallu io forma aprope conica , care in intiii are suspensa una limba de ferru si se suna penku diverse scopuri, cumu spre a aâun& poporulu la imu locu, etc. : cu campande se chiama omenii la baserica; campatM de orologiu^ pre care batendu limb'a annuntia orele ; a trage, a bate campania; a tomă una campana, etc; — in acestu intellessu 8*ar pot6 dice si eanypafiu = eampanun ( = »8 eampa- iinBi)l cu tote co sub acesta forma s'ar potâ suplici la campan'a pusa la gut- tuln unei pecure (compara ital. eam- paBo); — prin metafora, campana^ niune datu la plante alle caroru flori presenta forma de caimpana; — 2. cu pronim- ti'a d'in syUabele cam si pa neregulata asii, co cam se aude cum si pa se aude pe : cumpena, cumpene^ se applica la pai multe instrumente de mesuratu pondulu lucruriloru sau de stabilitu e* cilibriulu(vedi, pentru acestu intellessu, si bHanda si caniariu) : a)bilancia mare grossolana cu un^a sau doue lănci con- struita d'in lemnu , care serve a evalua pondulu de lucruri in mari volumini si pentru cari nu se cere stricta precisione : caimpana de cantaritu fenu, sare, etc.; b) bilancia cu doue lănci mai sentito- ria, chiaru bilantia de evaluatu pondulu metalleloru pretiose, inse cu acestu in- tellessu se dice totudeun*a, ca si far- fed, etc. numai in plurariu : campane {:=:cumpene)j cumu : oădu-^mi campande se tragu aceşti galbeni; nu creau se fia essade aste campane ; — locutioni in cari campana intra cu intellessulu de sub a si & : a pune in eampanazzsi pune in lancea eampamei ceva spre a i evaluti CAM. 8^7 pondulu; a trage la campana sau in cam- pana ceva:=,9k bilancii, a cântări, a eva* luâ pondulu unui ce cu campania; ceva trage sau nu trage la campana =tHn« sau nu vine la. campana=aste essactu in podulu seu; de acf : acestu gdUbinu, trage mai muUu la oaiiipaiia=6ste mai greu de cfttu se cere; etc.; c^perghiade ecilibriu, perghia ce serve a re^& ou usiorentia mari greutăţi si a tin^ ecili- briulu, cumu : campania de putiu; fora campene cu greu se scote apa d^in pt^ tiuri adunce; campan'adeaerobatUf cu ca- re acestu-a si face ecilibriu, candu joca pre fune; compari a dejocu, cu care si pe- trecu mai vertosu copillii, etc.; d) in în- semnări mai ideali de valore, mesura, ecilibriu, cumpetu, deliberaHone, irreso^ lutione, indinentia, etc. : a stă in cam- pana, nescienducesefaca;astăincam' pana, fora se se plece neci intr^una parte, ned intr'aWa; ce spuni tu nu trage la campena pentru mene, n'are va- lore in ochii mei ; nu cu aeea-asi cam- pana se mesura toii omenii. (Ital. si isp. campana au numai intellessulu de sub 1.; d^ro intellessulu de sub 2. e ceUu mai originariu, de orece lat. eaapaaa nu este decâtu unu adiectivu *femininu d'in campannsscde sau d'in CanyMni'a, regio- ne ă Italiei, subinteUegundu 8taţera;= bilancia; asia d^ro statera «aaipanas: bUancia campana, numita asi& pentnico in Campanila se fabricară mai antaniu bilantie de acestu genu, analoge cu can- tariutu nostru, dupo cumu s'a arretatu laart.&tZaneia; vedicZojH>toin Glossariu). CAMPANABlA, s. f., 1. arte de a fabrica compara; 2. stabilimentu unde se fabrica sau vendu campane; 3. mul- ţime de campane. CAMPANABIU, s. m., qui campana mt9Lj tlntinnabala^ bilanees fabrieatar vel Tendit ; cellu ce fabrica sau vende campane. CAMPANELLA, s. f., campaneUn s. m., pl.-6, vedi campemora. * CAMPANIA, s. f., (ital. canpagna» franc eampagne; d'in campanu, deri- vatu d'in campu, prin una forma inter- mediaria de adiectivu , campaniu, d*in care campania este femininulu, luatu S58 CAM. ca substantivu, acellu-asi in forma cu campinia sau campiiay in care suffissulu an a luatu form'a in, vedi suffissu anu); 1. în limbele sorori cu intellessuln e- stensu ce are campinia sau campiia; la noi inse : 2. cu intellessulu restrinsu si metaforicu de campulu in care se scote annat'a pentru operationi bellice, si de aci.: o) de mişcarea sau adionea osti^ laru, p) de tempulu propiHu acestoru operationi, 7) de temptdu cătu ţinu ace- ste operationi in cursulu unui annu, etc. : a se pune in campania^za incepe una campaniaz:^^ incepe ostilităţile bellice; tunufi de campania, cari potu servi la una espeditione, etc. CAMPANIFOKMEsicawpawi/brmM,- a, adj., (iţal. caupaniforme^ franc, cam- paniforme^ d*in campanu cu intellessu de sub 1., si d'in forma); cu forma de eămpqna, vorbindu in speciale de coroU lele sau colicile monopetale si regularie cari mergu resbudiandu-se de la base spre margini, asia in c&tu ieau forma de campana : plante campaniforme ; — Campantformele , ca subst., familia de plante cu flori campaniforme. *GAMPANIL£, s. f., (ital. campanile, franc, campanile); turnu in care se sus- pendu campanele unei baserice. GAMPENIOBA , s. f., (campannla) , parra statera, panrum tintinnabuium ; deminutivu d'in campana, ca si cumpa^ nella, sau mmpanellu d'in campanu^ (yedi campana sub 1.); inse : 1. campa-- nella sau campanellu cu intellessulu cu- ventului campana de sub. 1., asia nu- mitulu clopotellu : campanelle se punu caUiloru la frene; cu campanelVa sau campaneUulu se chiama servitorii; cam-- paneWa sau campaneUulu se suna, ca se iaca omenii strinsi in adunări mai numerose; — proverb : caiusi'a(=zpis' sic^a) cu campanelle nu prende sorecizzz unu ce de facutu in secretu, spusn sau divulgatu d'inainte, nu se face cu suc- cessu sau nu se face de locu; — meta- forice, planta a cărei flore are form'a unei campaneUe , numita si clopotellu , 9 si rocMa rundineUei; — ar fi pote mai bene a applecâ form'a masculina cam-- panellu la planta; — 2. campemara, cu CAIL intellessulu cuventului campana de sub 2 : campenior^a fontanei a cadiutu d'in furca; mane se punemu campenior^a in furca, coci fora dens'a cu greu sco- temu apa d'in fontana, CAMPANIRE(pronuntiatupre alocu- res,cumpenire),'escu, v., pondere, ponde- rare, librare, examinare, censiderare ; moderări) ordinare, disponere; vaiere; 1. apuDoin campana, in intellessulu ace- stui cuventude sub 2., si in speciale :a) a estim& pondulu unui ce cu campan'a sau campanele, a trage in campana, inse cu acestu intellessu se dice mai vertosu in Însemnare metaforica ; a campani cepa, ferru , etc. , nu se dice , ci : a cantori c^a, ferru; se dice inse a campani unu omu cu insenmarea de a estivnâ valorea intellectuale si morale a aceUui omu; cu acea-asi Însemnare ideale se dice si : a cantori unu omu, d^ro si cu Însemnarea materiale, ce nu are espressionea : a campani unu omu, Însemnarea de a e- stimâ cu hilanci'a pondulu corpului ar cellui omu; inse in Însemnare ideale a campaniunu omu este una espressione mai energica si mai allessa de c&tu a cantori unu omu; b) a pune in ecilibriu, a eci- libră : de nu te vei campani bene, de ceriu vei code de pre funea pre care vrei se ambU; acrobaţii se sciu campani forte bene, si de acea-a nu cadu; campanesee bene oulu, si vei vede co pote stă si prţ unulu d'in capetele lui; 2. applecatn cu preferentia in Însemnările ideali : a) de a dă sau avâ mesura si calculu in totu ce cugeta, dice sau face : cine nu se compch r^sce in portar ea sea > este espusu la multe si greUe daune; nu scii campani sarea ce puni in buccate, condu puni prea multa, condu prea puq^na; faci hi' cruri mari cu acestu omu, numai se scii se Iu campanesci, coci senguru nu se scie campani; b) de a considera, eşsa-. mini cu amenuntulu, a combina si dis- pone cu cea mai mare prudentia : am companitu eu tote asia, in cătu lucrulu are se essa bene ; dupo ce vei campani dissele unoru^a si altoru-'O, campanesee si ce ti dice mentea tea, dioo vrei se nu fad unu passu reu; c) ca intransitivu, cu Însemnarea de a ave vaiere, impor^ tantia, preponderantia, etc. : cuventulu unui intelleptu campanesce mai multu de câtu vorbele a mii de capete secce; in ochii unui omu honu addeverulu si de- reptaiea campanescu mai multu de câtu iote considerationile de utilitate si de favore. C AMPANITORIU , - tăria , (pronun- tiatu pre a locurea : cumpenitoriu); pon- derans^ preeponderans, gratis^ magni momenti; care campanesce : cellu ce e benecampanitoriudetotemomentele unei actione, mai raru se intempla se cada in errore ; — mai vertosu cu intellessulu intransitivu allu verbului cămpanire de sub 2, c : cuvenCulu unui omu bonu si prudente este campanitoriu in cesUonile importanţi si gravi; considerationi cam- panitorie, considerationi ponderose si decisive. CAMPANTI,s.m., vedicampawasub 1. *CAMPANULA, s. f., (campanula, ital. oarapanala5 franc, campanule; deminu- tivu d'in campana cu intellessulu de sub 1, ca sf campanella sau campanellu); genu de plante d'in famili'a campanu- laceeloru, care coprende forte multe spe- cie, unele d'in Cari se cultiva in gradine pentru marile si formosele loru flori; campaneWa sau clopotellulu (vedi cam- peniora si campanella) este un'a d'in aceste specie. * CAMPANULACEU,.a, adj., (ital. eampanulâeeo^ franc, eampanulae^e, vedi campanula); relativu la campanula; de acf ca subst. femin. plur., campanulacee, mare familia de plante, cari' au de typu genulu campanula. * CAMPANULATU,-a, adj., (ital. eampanalato, franc, campannl^); facntu in forma de campantda, apprope cU a- cea-asi insemnare cu campaniformu. CAMPEANU, campeanescu, etc, vedi campianu, campiănescu. * CAMPESTRATU, vedi campestru. CAMPESTRU,-a, adj., campester; de campu, relativu la campu^ campiănescu : 1. de campu sessu, in opposetione cu montanu sau collinu : preveghiatori ai agriloru campestri si montani; portulu Romântloru campestri differe intru că- tuva de allu Bomâniloru montani; 2. in CAM. 8S9 speciale, relativu la campulu lui Marte, la essercitiele ce se făceau acolo :*arme campestre, esserdtie campestre; allerga- ture, lupte campestre; etc; — *de acf, campestru, ca subst. m. pl.-e, velu sau bracine de pelle .cu care tenorii si acco- pereau părţile rosinose, eandu se de- spoiau, ca se se essercite; — deitcl, cam" pestratUj cellu incinsu ou campestru; ,— 3. prin estensione, în opposetione cu wr- hanu sau oppidanu, relativu Ia tSrrafter^ ranescuj rurale : politia campestra, lu- crări campestre; portulu campestru dif" fere de cellu urbanu, precumu si vietfa campestra differe de cea u/rharM.; poesia, musica campestra; jocuri campestre, etc; de aci : 4. mai vertosu in Însemnările mai ideali : a) de simplu, fora artificiu, fora lussu, etc : mâncări cafnpeetre, pe- treceri campestre, in omatu campestru joca tenerii si tenerele de la terra cam- pestrele hru chore; b) de incuUu, selba- ticu : flori si erbe campestre, in oppose- tione cu celle cultivate în gradine; asi& si : vOa campestra, meri campestri ; — datine si appucaiure campestre, poporu campestru. CÂMPIA, s. f., vedi campinia, CAMPIANESCE (mai pucinu bene : campienesce, sfi contrassu : campenesce)^ adv., campestrlum vel agrestiun moref ca campiantdu sau campianii. GAMPIANESCTJ,-a,adj., eanpester, agrestis; rnstieus ; de campianu sau de campu : lucrări campianesci, portu cam- piănescu, vietia campianesca, traiu cam" pianescu, etc, si prin urmare S3fnonymu cu campestru. CAMPIANTJ,-a, pi. campiani, cam- piane, (reu : campieni, campiene, de unde apoi si mai reu, prin contractione : câmpeni, campe^e); eampester^agrestis^ rusticus^ riiris ineola; 1. adj., relativu Ia campu, campestru, rurale, terranescu: judecie campiane ; inse cu acestu intel- lessu se iea mai raru, de ore-ce in ace- sta insemnare se dice mai multu canu' pianescu sau campestru; campianu din contra : 2. se iea de regula ca substaii- tivu : a) in opposetione cu munteanu : locuitoriu d!6 campu; b) in opposetione cu oppidanu : locuitoriu de t^rra; c) in 9p*» 8M CAM. posetîone cnpastoriu, negoticdoriu, etc. : lucratoriu de pamentu^ aratoriu, agri- cultoriu, etc; d> iu opposetione cu ur- hanuj cultu, etc. : îucultu, puciuu po- litu, (feminiuulu est^ campianaj si prin urmare reu se dice, pre a locurea, cam- pianca.) * CAMPICOLTJra, adj., (oamplcola, fr^c. campicole; vedi campu si colere); care siede si traiesce Ia campu, vorbindu in speciale de certe animali ; de unde : campicole, s. f. pi., genu de passeri. * CAMPIDOCTORIU, s. m., campl- doetor; 1. care, in campulu lui Marte, invetiă si essercitâ pre militari ; 2. in- structoriu sau invetiatoriu de militari in tactica si gymnastica. CAMPIDUCE (mai pucinu bene : campodiAce, si mai reu : campodux), s. m., (eampidox); duce sau capitanu supremu, generalissimu allu unei armate. * CAMPIGENU, s. m., campigrenoB (campu si genere, proprie orecumu : ge- nitu sau nascutu in campulu de arme) ; cellu ce prin virtutea si deligenti'a sea se destingea in essercitiulu artei mili- tare, si de acf luatu si cu acea-asi În- semnare, ca si campidoctoriu* CAMPnA, vedi campinia. CAMPINA, s. f., angostior campas veţ planities (d*iu campu, prin interme- diulu unui adiectivu campinu, d'in care campina este femininu luatu ca substan- tivu); campu micu, sessu de mai puc ina estensione, mai vertosu intre coUine sau munţi : intre coUine se desfasciorâ una campina, (vedi si campinia). CAMPINIA, s. f., campos, planltlcs^ (prin molliarea lui n: campiia si câm- pia ; coci precumu campania [vedi ace- stu cuventu] s^a formatu dMn campaniu ziz eampaueus, trassu d'in campu priu intermediulu formei ca»wpanw,-a ; asia prin suffissulu inu^ranu [vedi sufBssu anu^ a essitu totu d*in campu si form^a campinu, de unde femin. campina luatu ca substantivu, apoi d'in campinu [=oainpinHs], s'a formatu campiniu [=campineu8], de unde femin. campi' nia luatu de asseminea ca substantivu ; s*ar pot^ sustfne ca câmpia e femininu dMn camp{t<=ital. campio [=oanipeHg] CAM. ,■■■■■■■11^1 11^ ţ^ ■■■■■■■■■-■■■■■■■i.i»iM — ii.«.ii ■» = de campu, campestru; inse modulu de formare a cuventului prin interme- diulu adiectivului cam/nmt4=in intel- lessu cu campiu, este nu numai proba- bile, d^ro si certu, antaniu pentru co chiaru in pronunti'a popolaria se aude n, apoi pentru co si in alte limbe sorori se afla acea-asi forma, cumu : isp. cam- pina = cu allu nostru campinia si in intellessu ; port. campinamin forma cu allu nostru campina, 6to in intellessu cu allu nostru campinia; franc, cam- pa^ne si ital. oampagna correspondu a- prope in intellessu cu campinia, 6to in forma differu de acestu-a nu9iai cu a in locii de i Înaintea lui n); L campu vastu si planu ori sessu, sau care ceUu pucinu nu presenta colline mari sau valii profunde : ochii mei ratedeau liberi pre una intensa campinia, fora se fia impc' decati de cea mai mica inaltiatura de pamentu; callarimea nu se pote bate bene de câtu pre campinia; partea cea mai mare a Bomaniei, numita MuntanVa, este cu tote acestea t^na intensa campi- nia; 2. metaforice : a) superfacfa unei vaste massede apa, cumu e a marei, etc. : pre lidd'a campinia a marei sbora no' vea usiorella; b) in genere, spaţiu largu : campiniele ceresci, campiniele fericiţi' loru; — inse pentru assemini insemnui, campinia, ca cuventu cu intellessu asi& de precisu, este mai pucinu aptu de cUtu campu, care are intellessu mai vagu. CAMPIînOEA, s. f., deminutivu d'in campinia, cu acellu-asi intellessu ca si campina. CAMPINIU,-a, adj., vedi campinia. CAMPINU, -a, adj., vedi campina. CAMPISIORU, s. m., (=ital. oampis- ciuolo), parvnlns eampns; deminutivu d'in campu. , CAMPIU,-ia, adj., vedi campinia. * CAMPSE, s. f., (x4|i^t(:; d'in acea- asi fontana cu camc=falca, bucea); cu bucea cur- bată; — ca subst. mase, camptognathulu, genu de insecte coleoptere pentamere d'in mmili'a xylophageloru. *CAMPTOGBAMMU-o,adj.s., (franc. eamptosrranme, d'in %ap.icx6^z:icamptu A 7pâ{i|ia=liDia) ; cu linie curbate ; — subst. mase. camptogrammtdu, genu de insecte lepidoptere d'in famili'a noc- tumeloru. * CAMPTOLEMU,-a, adj. s., (franc. eavi^tolaime , d'in xa^mâ^ := camptu si Xa({w5(;=guttu); cu guttu curbatu;— subst. mase. camptolemtduy genu de pas- seri d'in famili'a anatiloru. ♦CAMPTOEHINU,-a, adj. s., (franc. eaiaptorhln si eamptorhine^ d'in xa(iic- t6^z^€amptu si*^(vr::nasu); cu nasu cur- batu;— substan. : a) mase, camptorhi^ mduj genu de insecte coleoptere d'in famili'a curcuftonidiloru; b) femin. cam- picrhin'Oy genu de insecte coleoptere d'in fami'a lamellicorneloru. « CAMPTOSGELIDE, adj. s., (franc. CAM. sei camptoseelide^ d'in %a^icc6^zzcamptu si (jxăXo(:=:cracu), cu petioru curbatu; — subst. femin., camp^o^ce^ieiea, genu de in- secte coleoptere d'in famili'a carabi- celoru. *CAMPTOSEMD,-a, adj.8.,(franc.cam- ptoshne, d'in xaL^ivf:6<;=:2camptu8iafffa.z= senmu, flamura); cu flamura curbată;— subst. mase, camptosemulu, genu de plante d'in famili'a pâpilionaceeloru fa- seolate, care coprinde formosi arborelli volubili cu frundie trifoliolate si cu flori roşie. ♦CAMPTOSTERNU,-a,adj.s., (franc. camptoBteme^ d'in %a^icT6^zzeamptu si (Tcăpvovirpeptu); cu peptulu curbatu;— substaut. mase camptostemulu , genu de insecte coleoptere d'in famili'a ster^ nosceloru. ♦ CA.MPTU,-a, adj., (xajuctdc); pro- prie participiu d'in unu yerbu eamp^ere — xdc[iic-Tsiv=rcurbare, d'in care a essitu camp'oy campuruy etc. , ^ro sub fbrma mai simpla, fora labiale : cam-ara sau cam-era, cam-^u sau cam^ru^ etc, si prin urmare camp^t«=incurbatu, frantu, inflessu, convessu, etc. CAMPU, s. m. pi., campuire sau cem- pwi si campi (vedi mai diosu despre aceste doue forme de plurarin), eampvsy âsrer; arena^ eurricnluni^ castra , pvfrua} facnltaSf ratio rel oecasto allqvii fla« efendi (ital. campo5 isp. si port. canpt, provenc. câmp si eambo, franc, «anp si ehamp; de ac\ si : nou grec. %dp.icoc, germ. kamp si kampf^ nou slav. kamp); spaţiu de locu, de regula planu sau sessu, care pote servi la aratu, la pascutu, la operationi bellice, la adunări nume- rose de omeni, etc. , in opposetione cu munte, coUina^ selba, satu, cetcUi, etc; si de ac\ prin metafora : sfera, caile, me- dilocu, potere, etc, de actione : I. pro- prie, estensione de pamentu sessu, fora mari coUine sau adunce valii, fora mari si intense selbe , fora edifice multe si dese pre densulu; A. in genere tjpos^orn străbătu munţii si campurele cu turmele loru; aprope de cetate este unu campu cu formase arature si grasse pastioni; ascendu munţii, descendu campH ; cam" puiu FHaretuiui de longa Bucuuresd se 862 CAM. chiama si campulu libertaiei ; pre cam" pulu Colentinei de longa acea^asi cetate se făcu adesea essercUie militarie; campu verde si infloritu; campu aridu, nuduy sterpu, arenosUy argillosu, petrosu, spa- tiosuy vastu, strimtu, etc. B. in specia : 1. afora d'in satu sau d'in cetate : a essi Sin satu sau dHn cetate la campu; a mane in campu, a stă in campu, a sepreamblă pre campulu verde si infloritu; multe ani- maii au essitudHn pădure la campu, etc.; — ide'a de afora d^in cetate sau satu ad- junge asii de predominante, in cătn ide'a de jsessu sau liberu, care caracterisa in speciale conceptulu espressuprin campu, remane in intunerecu, si asă campu, se dice cu intellessulu cellu mai estensu de veri'Ce locu afora d!in cetaie sau satu, fia chiaru coUina, munte, văile, selba,etc.: florisierbedecampu:=florilesierVa cam^ ptdui sunt flori si erbe cari se producu, crescu sengure in veri-ce locu, chiaru vaUosu si muntosu, destullu numai se nu cresca in gradine sau alte locuri inchise si cultivai de man'a omului : omulu ca erVa, dillele lui ea florea câmpului; de acea-a, candu e vorbea de a appes& pre caracteriulu de sessu allu conceptului representatu prin campu, se insociesce acestu cuyentu cu attribute ca desch^u, liberu, etc. : campu deschisu, campu li' heru; inse campu deschisu se dice si in opposetione cu campu inchisu, care are margini sau obstacle naturali, cumu : munii, coHine, selbe, valii, etc, sau ar- tefidali : garduri, muri, etc.; pre candu eampuiu deschisu nu presenta assemini margini sau obstacle, cellu pucinu in distantie ce imbracia ochiulu; 2. afora d'in cetate sau satu, inse cu destinationi speciali cumu : a) locu afora d'in satu sau cetate, destinatu pentru aratu^ pa- stionatu, etc. : lucrările camptdui sau de campu, a se duce la campu, a veni de la campu; tota septaman'a lucramu la campu afora de dominice si alte serbatori, candu venimu si noi a casa; vitele suntu inco la campu, n'au venitu de la campu; casa de caitipt«ji:casa făcuta la campulu ce cultiva cineva, in vederea economiei ru- rale, si prin urmare differitu de casa de tmrazzsm casa terranesca, sau casa fa- CAM; cuta la terra cu scopuri de petrecere;— campu differe, in Însemnarea d*in ce^ stione, de agru, pentru co agndu este unu campu lucratu sau de lucratu, pre candu campulu pote servi numai Ia pa- stionatu, d^romai vertosu pentru co cam- pulu coprende agrii mai multoru agri- cultori; araiur'a apoi este numai una parte a agrului unui cultivatoriu; cu tote acestea agru, ca mediu necessaritide essi- stentia a unui poporu, se iea si cu intel- lessulu estensu de terra sau territoriu propriu unui poporu : agndu romanu, a- grtdu sabinu, agndu gallicu, etc., intel- lessu ce nu s'a datu cuyentului campu ; h) locu de bătaia sau de lupta,: a) de regu- la afora d*in cetati, candu lupt'a se face intre doue mari oşti; P) si inintrulu ceta- tiloru, mai vertosu candu batai'a sau lup-» t*a se face intre mai pucini iplatieJesi cal- lUe capitalei furacampuluuneisangerose bataia;asiallegereucampudebataiapen- tru mişcările caMarimei; a mori pre cam- pulu de bătaia; a romane domnu pre cam- pulu de bataiazzsL invinge; aperde cam- pulu de bataia::^2L fi inyinsu; lauri col- lessi pre campulu ^!oriai=laude si me- rite capotate in bătălie; c) in coprensulu sau afora d*in coprensulu unei cetati, locu liberu ce serve la essercitie mili- tarie sau la adunări numerose pentru alte scopuri : campulu lui Marte, sau simplu : campulu, locu in Bom'a, unde se adună poporulu in comitie centuriate spre a allege magistraţii, sau spre a pe- trece si mai vertosu spre a se essercitâ la arme; numele de campu se applic& inco de Romani la diferite alte platie publice destinate la adunări politice, la specta- cle si alte usuri : campulu lui Ăgrip- pa, campulu sceleratu, campulu OratU- loru, etc.; Bomânii inco au numitu cam- pulu libertaiei : a) campulu FUaretului de longa Bucuresci, in care poporulu ca- pitalei se stringea in dillele revolutionei d'in 1848, spre a ascultă pre oratorii ce le vorbieau despre derepturile terrei no- stre; P) la unu intensu campu de longa Blasiu in Transilvania, unde totu in 1848 mai multe dieci de mii de Bomâni se strinsera spre a proclamă libertatea natiouale si a jură solemne se appere a- Cktt. cesta libertate in contr'a totoru inimici- lora; y) cu intellessu de eastre, locu unde se stringe oştea pentru essercitiu sau unde 86 oppresce se stee pentru unu tempu mai scurta sau mai indelungu. II. metafo- rice : A. spaţiu orecare : 1. in genere : pre câmpurile Macedoniei sever să mtdtu sânge romanu; fecundele câmpuri aUe Bomaniei; in deşertele câmpuri alle ae- rului; pre liddulu campu allu marei na- vea trece fora se lasse urma; câmpii ely- MK=locaIu in care, dupo credentfa cel- loru antici, mergeau se petreca suf9e- tele celloru derepti; 2. in speciale : a) fun- dulu pre care se depinge sau se sculpta : campiilu unui tăbellUf unui sctdu, unei stofe; stofa cu flori aurii pre campu ar- getUiu; campulu acestui tabellu s'ar cade se fia mai inchisu, pentru ca se resara mai bene colorile figureloru; insemnele scutului acellei terre presenia unu leu de auru pre unu campu ceruleu; asi4 si la obiectele lucrate de auru, argentu, etc., se chiama campu fnndulu pre care se punu sau se sculpta ornamentele; b) vor- binda de instrumente optice : ochiane, tdescopie, microscopie, etc., se chiama campu cantitatea de spaţiu cu obiectele d'in ellu, ce pote imbraciă ocbiulu de una data, spectandu prin unulu de aceste instrumente : cumu vrei se vedi lun^a eu odtianulu, candu ea nu este in cam- puhi ochianului? ce campu micu are a- cestu ochianu ! c) spaţiu cerescu in care 86 afla unu astru : disculu sorelui pare cu atătu mai splendidu, cucâtucampuiu ie in pregiurulu lui este mai intunerC' eatu; d) campulu unui peptene este spa- tiolu coprensu intre celle doue serie de denti, candu peptenele are doue serie de denti; e) ca»ipu olfactivu, parte a basei creierului de unde resaru neryii cifac- tuUii sau mirosului; /) rota de campu, rota d*in una machina, care este orizon- tale si ai cui denti sunt perpendiculari; B. in insenmari mai ideali : 1. de una sfera orecare de lucrări sau de mişcare, de una ramura de lucrări sau fapte, con- noscentie, etc. : campulu istoriei nu este inco bene esploratu; campulu istoriei no- stre naticnoie este inco forte pudnu cer- eetatu; vastidu campu allu Utterahirei; CAM. 368 campulu deschisu imaginationei este cu muUu mai largu de cătu cdlu deschisu rationei; 2. de occasione, caile, medi^ locu, etc. : fia cui este deschisu campulu onoriloru; a inchide campulu rapirUoru si depredariloru; 3. de libertate, potei^e de a face veri-ce ar vrâ cineva : a lassâ campu Uberu imaginationei; fa ce vrei, ti lassu campu liberu; 4. proverb : a) a luă pr este campu:=z2L lassâ callea bătuta, ca se merga mai de a dereptulu undeva pre locuf 4ieamblatu, a nu appucâ pre callea bttuta ce duce la unu locu ; de aci metaforice : a se abate de la subiec- tulu vorbirei, a aiur&; cu acelle-asi în- semnări si : a appucâ preste campu, cu differenti'a inse co cellu ce appucâ prC' ste campu, pote face acesta^a nu cupre^ cugetare si rea credentia, pre candu cellu ce iea preste campu, se abbate de la adde veru cu rea credentia; cu plurariulu : a luă sau appucâ preste campi, espres^ sionile in cestione capeta unu nou gradu deenergfa; b) a luă sau appucă câmpii : a) a se pune pre fuga orba, provenita d'in spaima sau d'in multu amani, fora se scia unde fuge : reutatea muierei a facutu co bietulu barbatu a luatu campU si s'a dussu de ^a perdutu in lume, P) a perde mentile, a Înnebuni de mare spaima sau multa supperare : cu atâtea supperari aveţi se me faceţi se ieau câmpii; e ne- bonu de sta seiee câmpii; y) a se demo- ralis&, a perde veri-ce sentimentu de rosine si de respectu : copUHulu iea cam- pU, dScoparentn nu Iu ţinu bene in frenu; T- intre a luă câmpii si a appucă cam' pii essiste cam acea-asi differentia de intellessu ca si intre a luă preste campu si appucă preste campu; c) a bate cam- jpu=a aiur&, a spune lucruri cu totulu străine de subiectu, a nu scf ce vorbesce, — si pi-in urmare cu totulu differitu de : a bate campurile=zfi amblâ fora capeta- niu, vagabundandu prin. câmpuri; din acestu essemplu, ca si d'in celle prece- denţi : a Zud câmpii, a luă preste cam- pi, etc.,fienduco nuse dice neciuna data : a luă câmpurile, etc., se vede luminatu, co plur. cu i : campi, se applica, cu pre- ferentia, la Însemnări mai ideali, mai nobili si totu de una data mai speciali ; 864 CAM. pre candu plar. cu re sau ri : campure sau câmpuri, se iea pentru insemnari materiali si mai commnni CAMPULUra, adj., vedi campuru si campylM. CAMPUEA, s. f., vedi campuru. CAMPURU^-o, adj. s., grlbbus (d'in acea-asi fontaua cu cămara, campa, camptu, etc); populariu intre Macedo- români cu intellessu de incurbatu, con- vessu, ete. : si in speciale, incurbatu de mediloou, vorbindu de omem^«u spate eonyesse, gehbosu sau cocosia^, — de adtd subst. reale femin. cambura, gebbu sau coeosia d'in spatele sau de Ia pep- tulu cuiva, (vedi si campf/lu). CAMPUSIORU, 8. m., si GAMPITTITJ, s. m., (= canpneeio), parmlnse ampvs; deminutivu d'in eampu, (vedi si cahtpisioru). * CAMPTLANTHU,-a, adj. s., (franc. eampjlanthe, d*in xa^it()ko^::zcampylu si fty^oc = flore); cu flore curbată; — subst. mase. campylanthulu , genu de plante d'in familia scrofnlariaceeloru. * OAMBTLIPU,-a, adj. s., (franc. eampjlipe, d*in %a\i7tb\o^z=cambylu si m5^=ped^); cu petîoru curbatu ; — subst. mase. eambylipulu, genu de inse- cte coteoptere d'in fomili'a lamellicor- neloru. * CAMBTtlRHYNCÎHU^-a, adj. s., (ftunc. eampylirhynqne^ d'in xa|iir&Xoc z^cmnpylu si ^6Yxoc=rostra); cu rostru* sau ciocu incurbatu; — subst. mase. cam* byHryncJw^, genu de insecte coleoptere tetramere d'in famili'a curculionidiloru. CAMPTLITROPU, - a, adj., (franc. eampylitropey d'in xa[tic6Xoc=cafnpyZM si tpăiceivzrintorcere); care se intorce si se incurba, vorbindu de sementi'a cer- toru plante, allu cărei ovulu se incurba asii in cfttu capetulu ovulului 'se appro- pia de basea lui. * CAMPTLODONTE, adj. s., (franc. câmp jlodonte, d'in xa[iff6Xo^=:caf9«pyZu si hhobz = dente); cu dente incurbatu; — subst. mase. caimbylodontele, genu de plante d'in famili'a bryaceeloru. ♦CAMBTLOMTZU,-a, adj. s., (franc. campylomyze^ d'in xa|i:r6Xo(;=curbu si |M>C^V'— w^e); cu rostru curbu; — subs. CÂM. mase. cambylomifj^Uf genu de insecte diptere d*in famili'a tipularieloru, ca- racterisate prin curbatur'a rostrului. *CAMPYLONBMU,-a, adj. s., (franc. oampylon^me, d'in xa(i9r6Xoc:==camp7lu si v^ţiazr/îrM); cu fire curbe; — subst. mase. camptflonemulu, genu de plante d'in famili'a narcisseeioru. *CAMPTLOPHYTU,-a, adj. s., (franc. oampylophyte5 d'in xa\inb'ko(i=zcampylu si ţotdvrz planta); applacatu ca attributu si nume genericu la plante, cari au par- tea superiore a coroUei inflessa si de celle mai multe ori intorsa si resucita in forma de spirale. ♦ CAMPYLOPODE , adj. s., (franc, eampylopode^ d'in xa^7cb\6<;z=:campyJu si ^o5c:=pede); care semena cu campy* hpodulu; — subst. campyhpodUe femin. plur., familia de plante cari au de typu genuin campylopodu. * CAMBTL()PODU,-a, adj. s., (franc, eampylope » d'in X(X|i9r6Xo^ = campyhn si 7rpe, d'in %au^zbiko(;=zc€mpylu u xp&KUlzz carina) ; cu carina recurba- ta; — subst., genu de plante d'in fa- miji'a psq^ilionaceeloru. ♦ CAMPTLUj-o, adj. (xajMc6Xo«) ; a^ eellu-asi cu campulu si campuru cu dif- ferenti'a co formele campulu si campuru sunt românite, âro campylu are in parte forma grecesca, âro prin inteUessu cam- p^ se applica in genere la verce curbu, trantu, canvessu, etc., precandu cambulu si camburu, ca si camuru, se dice in spe- ciale nunoai de certe lucruri curbate. h CAMU, adv., particula prin care 86 espreme unu gradu de intefisitate allu calitâtei sau actionei, la care se refere particul*a« arretandu adeco^ co subiec- tolu possede d^inacea calitate una j^ar^e orecare, câtuva, ceva, etc, fora inse se determine câtuanumCf multusaupucinu, d aeesta-a se pote intellege numai d'in tomilnsicontestulufraseiintrege, cumu: 1. cu adiectiye : camu negru, camu albu ; eamu furiosu, camu fricosu, camu spor riasu ; camu rnoUe, camu tare ; camu te-- neru; eamu bobleticu, camu smentitu, eamu ifUr'una urechia; camu suptire, camu gro89u; camubetivu, camuputo- roşu, camusamnurosUy etc; — ass^aiini eq>re88ionicorresponduin intellessu, cu comparative latinesci simple sau inso- cite de âki^ut^ntoz^ceva, câtuva, intru cUmoa, etc, sau de paiilo:=cat;a , jpm- cmu, etc. : cafiM«cti^(2ui^m=aliqiuinto sau paalo andaeior; camu hetranu=iA^ alor; — ecco si c&teva frasi, in cari camu intra cu acesţu intellessu : tote le are bone bcUatulu, numai e camu teneru; nd place fet^a, peecatu co e camu trecuta im etate; bone buccaie, numai suntu camu earaie; — cu adiective de cantităţi in- teUessnlu lui eamu este, d'in natur'a lu- crului, mai determinatu si mai precisu : eu ceru pote camu muitupreaeestucailu, 6aU. 9te dero si Domni* a tea mi dai camu pudnw {camu fnuZ^t<=:allqHanto plus tBqao:= ceva mai multu de câtu se cade, cc^mu pucinu = aliqaaBto minus tBqno =r ceva mai pticinu de câtu se cade); ţisiâ si a pune camu midta sau camu pudna sare in buccate ; — 2. cu adverbie : a vorbi camu liberu, a se portă ca^nu aspru, a caută camu re% la cineva, a strigă camu tare, a lucră camu neomenesce, etc, — si cu locutioni adverbiali : a respunde camu cu supperare, a crede camu cu U^ siorentia, a amblă camu a lene, a lucră camu fora anima si fora voia, etc; — in- torsur'a latina, de regula, correspondi- toria este acea^asi ca si la adiective : li- l^eriub dieere=:a vorbi camu liberu, paa- lo seţnins agerezra lucră camu fora tragere de anima ; -r- 3. cu vorbe : d se camu codi, a nu camu vr6 sau a camu vre, a camu schiopetă, a camu bee, a se camu speria, a se camu supperă, a se camu meniă, a se camu strică^ etc; in latin'a eorrespunde, intr'unu intellessu, acea-asi intorsura, ce am indicatu in celle doue caşuri precedenţi : a se camu supperâ=pa«io iraaaadier esse sau pau- lo rehementias irasci; a fiu camu vre^z minus relle; in altu intellessu inse camu =paalalBm=p{4(^nt« : a se canm suppe^ ra=paaialum irasei; — d'in celle peno aci espuse resulta , co intellessulu par- ticulei camu este in addeveru cellu de in parte, câtuva, ceva, pucinu ; inse a- cestu pucinu pote fi prin eseessu sau ptiu defeău, pote fi chiaru prea mviUu in a* mendoue sensurile , dupo cuventele cu cari intra particul'a in constructione si diipo intellessulu generale allu frasei,. cumu : a) in parte, câtuva, pucinu, inse nedeterminatu : camu 5m6n/i^tt:;=pucinu \smentitu, camu somnurosu, cernu fati^ gatu, camu rancedu, etc; camu ai dc" reptatez:z2k\ in parte (nu ai de totu) de- reptate ; de aci : b) cu intellessu de ap- prossimatione, aprope : cainu la patru passi, camu la finitulu verei, camu pre sera, etc, mai vertosu in espressionea : camu osia-zzo^^iA ffak;=aprope asia , de unde apoi applec^rea acellei-asi es- pressione in frasi ca : cumu stai sau eşti? -— camu a;siă=xvL stare care nu m CAM. se pote dice necl bona neoi rea; de unde eamu o^ta^nedeterminatu; in indoin- tia, bilanciandu, etc. : nusciudeifaface cevGy co Vam vecUutu standu camu asia ; rc^etitu : camu asia, camu asia £:yrenda nevrendu, cu intentione sau fora inten- ticne, de bene de reu, etc., eu intellessu forte nedeterminatu, <^ari numai d*in frasea, in care figuredi&^acesta locutio- ne, se pote precisa, locutionea in sene dandu a intellege numai atfttu, eo mo- âulu de lucrare a variatu de la contra- riu la contrariu : camu asia, camu asia (de si diceai co nu ti place) mancei tota placenta; camu asia, camu asia adjun- semu la cetate; camu asia, camu asia (cu vrere sau nevrere a cuiva) eu capelai ce nu ceream inadensu; c) câtuva, pucinu, inse trecundu mesur^a cuvenita prin escessu sau defectu : camu furiosu, camu crudu si barbaru, a camu bee, etc.; de acf : d) in locu de prea multu sau prea pu- cinu, ca espressione mai indulcita : e camu surdu, ba de locu n*aude; e camu betivu, ba e betivu imparatescu ; — camu beţ, — ba bee bene ca si unu mare be^ titu; — acesta indulcire se espreme cu mai ndulta appesare, punendu camu cu deminutive : camu uriteUu, carnubetra- nioru, camu trecutdle fefs, etc; d6ro si ironfa este mai amara, candu assemini espressioni se dicu cu intentione ironica; — intellessulu de trecere a mesurei, care, de si mica, este inse vettemetoria, se es- prime cu precisione, candu camu sta in ^nstructione cu prea : camu prea sa^ ratu, camupreamolle, camu manca prea muitUf vorbesce camu prea liberu, etc. ; — ce pune acnmu ca mai bene in lu- mina intelle^ulu particulei camu, este impregiurarea co acesta particula nu se unesce neci una data cu cuvente ce es- premu concepte de bene, de perfectione, si fericire, cari au de caracteriu suffi- cienti'a insasi, (vedi bene) : camu bonu, camu fericitu, camu esceUente, camu for- mosu, camu virtosu , jdtCj nu se dice, pentru co assemini espressioni aru im- plici contradictione ; numai pre longa calităţi bone^ cari dqsse la escessu, de- vinu vettematorie , pote stă particul'a camu : camu simplu sau camu preasim" ^ CAJţ piu de anima, camu liberu sau camuprea liberu de gura, etc. ; — e) intellessulu particulei cellu mai departatu de cellu originariu este in locutionea : de una camu (Ia^ar= ante omnta, interln, ii pr»gentia=ina2n^6 sau mai antaniu de iote, peno atunci, pentru acumu, atunci, in momentu, etc. : de una camu data se ne multiamimu si cu pucinu; de una camu data nu se supperă de vorbele melle, mai in urma inse se infuriă forte; de una camu data se espedimu ce e nm urgente, cenue urgente se pote ammană. tt 2. CAMU, -a, adj., cu intellessulu de curbatu,curmatu, frantu,inflessu,con^ vessuy resucitu, intortochiatu, etc., form*a cea mai simpla a radecinei, d*in care au essitu cam-ara, cam^era, cam-vHu si cam- uru, cam-pa, cam-putu, cam-pylu, etc, si probabile urmatoriulu 3. camu. 3. OAMU, s. m., ţ\.-ure, eanns; hel« eiam y Jagrnm equarlum ^ armamentan eqoariom^ 1. collariu sau sgarda de lemnu, de ferru sau de curea ce sfe pu- nea la guttulu serviloru ca mediu de punitione; 2. jugu de lemnu ce se pune la porci sau alte animali, ca se le op- presca de a strică , mai vertosu de a mancă passeri; 3. ochiu de fune, de cu- rea sau ferru, ce se pune in botulu ani- maliloru spre a le opprf de a muscă saa a mancă ceva : cdUUoru, candu treiara, sau daco s'au invetiatu se musce, li se pune camu; ursarii punu ursiloru camu; canUoru rei si invetiati se musce li se pune de ctssemenea unu camu (terminu de certu cu multu mai bonu de câtn botnitia, care s'ar pot6 correge, dandu-i- se form'a botare); 4. cu intellessu mai generale de sgarda sau coUariu, de car pestru, etc, ce se pune in capulusau la guttulu unui animale si care serve spre a duce si direptă animalele; d^ro cu in- tellessulu cellu mai commnne si popu- lariu : 5. cercu sau jugu de fune, de curea, de lemnu captusitu cu pannora si pelle, care se pune in guttulu anima- liloru de transportu, mai allessu allu calliloru si asiidloru ; acesta-a este for- m'a cea mai simpla a camului, d^ro de acestu jugu se lega curelle cari mergu in lungulu animalelui de la guttu peno / Ia coda, a^oi de aceste-a alte curelle cari trecu preste spatele animalelui : a pune eamurele pre caUi, a scote sau luă camulu de pre callu, unaparechia de că- rnuri; a nu dă in camt<=a nu Vrâ se tra- gă (in pronuntf a vulgaria cuventulu se aude : ehamu, hamu si amu, precumu si Terbulu derivatu : inchamare, inhamare si inanuire; co camu a potutu luă aceste forme in pronantia, se yede si d*in alte cuventCf cumu : chora, hora si ora, care in mol te locuri se pronunţia si cor a; in- chatiare, inhatiare si inatiare, care pre a locnrea. se pronuşjtiia incatiare, pre- cumu cellir altu compusu : accatiare, se pronunţia intre toţi Bomânii numai cu c [vedi si litter'a C sub II]; se pote inse ca chamu, sau hamu, amu, se ml se fia naseutu d*in acea-asi radecina cu căm- ara, etc. [vedi 2. camu], ci se fia «ssitu d*in acea-asi radecina cu hamnszztorta, carligu, sau mai bene cu amentumircu- rea de legatu, etc., adeco d*in radecin'a upj de unde ap-l8ei=:cajpitore, appuca- re, etc., grec. Sic-Tstv=:legare, prendere, 8(t-{iâi [=Sic-{wt]=logatura, cu atâtu mai multu co ctiventele grecesci au spi- rituhi aspruzizh; yeri-cumu iuse chamu sau hamu, amu, nu pote se fia venitu d'in nngur. hAm, pentru co vetbulu de- rivatu are formele simple alle conjuga- tionoi I : inchămu, inchami, incha- mofu, etc., impregiurare care attesta despre vechimea si romanitatea cuven- tului ; acelle-asi se potu dice si despre ehătiu sau hătiu, ăHu, d*in care verbulu : inchatiare, inchâtiu, inchati, incha^ iia, etc.; vedi inse si cat^). ♦ CAMULU,-a, adj. si GAMnRU,-a, adj., eamarus (si sub form'a eameros, d'in care camera sau cămara e femininu luatu câ substanti vu; vedi cămara si 2. camuy, 1. recurbatu in intru, incurbatu sau incurbu, inflessu : camurde come cile boului; 2. in spe- ciale, applecatu la ncm^, cu intellessu de turtitu, scurtu, cocordaiu si latitu, adeco cea-a ce pre a locurea se dice cârnu, (vedi in Qlossariu cămu) : mimutiele au nastdu camuru; — omu camuru, cu nasu camuru. CANA, s. f., vedi canna. CAN. ^i GANABtU. s. m., linarla; mica pas- sere d'in famili'a granivoreloru, d'in ge- nula fringilla (pre a locurea se chiama canepariu, si prin urmare form'a nu per- mitte in neci unu modu a presuppune co canablu ar fi venîtu d'in russ. kono- pljanka; d'in contra cafiabiu a venitu d*in form'a mai originaria canaha, precumu canepariu s'a naseutu d*in foim'a mai noua canq>a; fienduco passerellei in ces- tioDe place forte multu sementi'a de ca- nepa sau de linu:=iinu, de acf numirea ei forte naturale de canaUu si canepariu, precumu si Latinii au numit-ua linaria de la Wjkumzzlinu sau inu, Francesii linot sau linotte d'in acea-asi radecina, Germanii hinfling de la banfrrcanepa ; (vedi si cânepa). * CANALARE, V., (=ital. canalare, franc, canneler); a trage canale sao cor noUi, mai vertosu in intellessulu arcM- tecturale allu cuventalui canale : a ca- nalâ fusta columneloru. * CANALATURA, s. f.,(ital. oanala- tura 9 franc, eannelure); actione si re- sultatu allu actionei de a canoiâ : co- nalatur'a columneloru. CANALE (mai pucinu bene : cancdu), s., canalis (proprie adiectivu d'in canna :=:canna, luatu cu intellessu de sub- stantivu, subintellegundu tubus; la noi form*a cere genuin femininu, in care se si iea la Macedoromâni, cu tonu pre an- tepenultima : cănnole, si cu intellessulu speciale de canale pre care vine ap'a asuprea ratei unei mora; fora a sc&mb^ accentulu de pre penultima, care este loculu lui naturale in assemini cuvente, totuşi ar fi mai bene se se scria, con- formu etimologiei, cu doi n : cannăle); 1. proprie, tieva, tubu, fossa sau adun- catura de pamentu, etc, prin care curre apa sau altu licidu ori gazu : canale de mora; canale care unesce doue riuri; car nalUe,prin cari ne vine gaeulude lumi-- natuţ 2. in speciale : a) canale de mare, braciu de mare mai strimtu, care unesce doue mari, numitu in parte si st/imtore; b) canale de navigatioTte, albia de apa sa^- pata in adensu, care serve a uni doueflu- vie, sau doue locuri orecaiî asi&, ca se pota cineva merge pre apa cu vase de ies CAlt. plutitu de la unulu la altulu; c) canale a DanubuUui, bracia ce se desparte d'in Danubiu, currendu câtu-va separatu si apoi ârosi unindase cu albfa fluviului; d) canale de irrigationey pre care se ad- duce ap*a de udatu gradine, agri, etc; 3. prin metafora : a) la plante cavitate sau vâna, prin care circula succuln loru; b) la corpulu omului si altoru animali, cavitate prin care trecu Ucide, nervi, etc: canale pulmonarii; canale alimentare, mare cavitate ce se intende de la gura peno la sedutu; canale deferente, care se intende de la epididimu peno la un'a d*in besicele seminali; canale vertebrale, formata in column'a vertebrale de gău- rele vertebreloru si care conţine me- dull*a spinarei; canali sanginie, biliarie, chyUfere, respiratorie^ etc, prin cari circula sângele, se stracora bilea si chy- lulu^ intra si esse aerulu ce respiră.mu ; canalea uretrei, prin care esseudulu, etc^ c) in architectura, stria sau dunga a- duncata, ce pentru formosetia se trage pre fustii columneloru, pre volute, etc; d) aurarii sau argentarii numescu ca- nale una tabla de ferru, in mediloculu căreia e unu sulcu sau canale, care serve la tornatu verge de auru âi de argentu; e) in chirurgia, spatedia de legatu si strinsu unu ossu frautu; 4. in Însemnări ;nai ideali de organu, intermediu, etc : prin ce canale se facemu ca petitionea se alunga in manele domnului ? pre- sedentele unei adunare sau societate este £analea,prin care societatea sau aduna* rea cammunica cu cine vre. CANALIA, s. f., vedi in Glossariu. * CANALICULA, s. f.,' oanallculus si «aualicnla; deminutivu d'in cancde : frundie cu canalicule, frundie ce au mice dunge aduncate. * CANALICULARE, v., (in lat. nu- mai part. eanalicnlatus); a face sau trage canalicule, mai vertosu in intellessulu arcbitectonicu allu cuventeloru canale si canălicîda : columna canaliculata, frundie canalicîdate, munite cu catM- licule, * CANALICULAEIU, s. m., canali- onlarins si oanaliolarlns) care face ca- naU sau canalicule, tieve, tuburi, etc - t^ CANALICGLATU,-a, vedi canaUcu- Tare * CANALICULATUBA, s. f., actione si resultatu allu actionei de a canali* culă. CANALIFESn,-a, adj., (franc, cana- lif^re^ vedi catMle si ferere); care porta sau are una cancde, munitu cu canale sau canali; — canalifere, s. f. pi., fami- lia de mollusce,~a caroru conca este mu- nita de una canale, * CANALIPORMU,-^^, adj., (franc, canaliforme; vedi canale si forma}; cu forma de canale. * CANALISARB, v., (franc camaU- . ser); a descKide sau face canali pre undeva, vorbipdu mai allessu de canali de plutire : a cancdisâ terr'a, spre a fa* cilitâ medielede communicatione; — in speciale : a canalisâ unu riu, a aduocă albina si a indereptă cursulu riului asia, in cătu se devină navigabile sau se curra mai regulatu si mai abundante. * CANALISATIONE, s. f., (franc ea- nalination); actione de a cancdisâ. * CANALISATORIU,-^ona, adj. s., care canalisâ, CANAPA, caYutpariu, etc; vedi ca* nepa, canepariu. \ CANAPELLA (=canap6a), s. f. pi., canapelle si CANAPEU, s. m., blsselllnm, sella ampllor (ital. oanap^^ franc oanap^^ is- pan. oanap^; de si se a^a si turc kanap^^ inse cuventulu nue turcescu, ci una tran- sformare d'in x(ii>V(iDmovz=eonopeaiii= {conopeu, de care vedi la loculu seu); lectutiu, scaunu mare cu spate, pre care potu seda commode mai multe persone, si pre care pote chiaru dormf cineva ca si pre unu patu. CANABESSA, s. f,, vedi Lxanariu. 1. CANARÎA, s. f., eanarla tnrba vel sedes; mulţime de eoni, locuentia de câni (compara it. oanetteria). 2. CANARlA, s. f., vedi cannaria. 3. CANARlA, s. f., vedi 1. canariu. 1 . C AN ARIU,-»a;(pre a l'ocurea : cai* nariu)^ adj. s,, canarius, eannin caitoSf amator vel injberfeotor; eanarla» cana- riensis passerf 1. ca adj., relativu la cane : abitudinc canaria; in acestu in- OAN. ielleasu inse se dice de regala canescu, dro canariu se iea de ordinariu : 2. ca Bubstantivu : a) personale mase, catM- riu : a) amatoriu de câni, cui place se tina si se natresca câni; ^) servitoriu În- sărcinata a vedd de cânii cuiva; ţ) cellu insârcinatu a uccide cânii, — in aceste Însemnări femininulu e canaressa; b) fe- minin., canaria: a) subintellegundu er&a sau planta, specia de planta, panicnm iaetylon lui Linneu; ^) sabintellegundu acellu-asi substantivu, alta specia de planta, phalaris eanariensis lui Linneu, care place forţe passerei numita cana- riu, (vedi mai diosu); y) subintellegundu mstUa, ttn*a d'in insulele fortunate in oceanulu Atlantica, numita asia dupo marii sei câni: insulele fortunate se chia- ma tate si canarie; de aci : c) mase. ca- nariu, fringilU oanuria lid Z^nneu, pas- sere cantatoria numita asia, pentru co d'ia insulele canarie s'a addussu in Eu- rop*a; femell'a canariului se dice cana- ria sau canaressa. 2. CANABIU, s. m., vedi cannariu. CANASTBn,-a, adj., canaster; pu- cinu canu sau canutu, (vedi canu) : cu perii canastri. * CANCAMU, s. m., oanoamnm (xA^- xofiov); gumme rara ce decura d'in cerţi arbori, cari au assemenare cu myrrKa. , CANGE si CANGE, 3. f., hastile anco ferreo manitam^ harpago; 1. lunga per- tica munita cu unu uncinu sau carligu ^ de ferru, care serve a appucă si prende ceva de departe : pompării sunt armaţi eu căngi; cu căngi se servu si unii ca- nari a prende si uccide cânii; canceapa- storilaru se chiama si caiia; 2. fasciora de pannura munita la unu capetu cu unu uncinu sau carligellu de ferru, care serve cosutoriloru de vestimente a tind in- tense părţile de vestimentu ce cosu (cu- ventalu presenta form*a cea mai simpla a radecinei, d*in care au essitu : canc- eru si canc^ru, canc-eUu, cang-ellu, carc- eUu sicarc-eliu, cing^ellu, etc.; vedi car- ceiu in Qlossariu) M. * CANCELLAfiE, V., oancellare; a dâ forma de cancelli (vedi cancellu) : 1. a inchide cu cancelli : curte cancdlaia, fe- rele cancellate urlau infricosiatu; can- CAN. M9 cdlati ferest/a de pre coperemenMu casei asia, ca porunieii se pata intră si essi, nu ifise passerile rapaci; 2. a in- crucisiă, a pune crucisiu unu ce preste altu ce, camu bracie, linie, etc. : santulu martyru cancellâ Iraciele in forma de cruce; 3. a annuU unu inscrissu, tra- gundu preste liniele de scriere linie in- crucisiate ca canceUii, a trage pre unu inscrissu linie orizontali si perpendicu- lari in forma de cancelli, cari arreta co scrissulu asia insemnatu este stersu si desfientiatu : fora voi' a directoriului^an- cdlariei nemin^ se nu cancelle ceva d'm scrissfle cancellariei; de aci : 4. a şterge veri-cumu : dessemnati cu ceva, care se se pota usioru cancellâ; a canceUă pre cineva d'in unu registru, etc.; de unde: 5. in Însemnări mai ideali de anemici, a uită, etc. : a cancdlă ceva dHn memoriza sea; nu potu cancellâ d'in anim* a mea injuriele ce mj ai facutu, (vedi scancel^ lare), CANCELLARESCE , adv., seriba- ram modo (compara ital. canoelleresoa* mente), ca unu cancellaristu, ca cancel- laristii, in modu cancellarescu : a espedi cancellaresce facendele. CANCELLABESCU, - a, ad cancel- larii prffitoriam vel ad seribaspertlnensi relativu la cancdlariu, la cancellaristu sau la cancellaria (compara ital. eanoel- ^ iaresco si vechiu franc, eancellaresque) : formule cancellaresci, dcriere cancellâ- reşca, stilu cancellarescu:=zsii\vi ca allu cancellaristiloru sau ca stilulu de can- cellaria, fora elegautia si fora gustu. CANCELLARESSA , s. f., eancel- larii vel scribiD nxor (compara ital. oan- cellieressa); muierea cancellariului sau a cancellaristului. CANCELLARIA, s. f., oaneeUarll Tel scrib» pratoriam» ofjieiuffly arii 1. functione de canceUariu sau can- cellaristu : cancellari^a stattdui fu in- credentiata unui omu de mica capacitate; 2. arte de cancellariu sau cancellaristu : a connosce a fundu cancellari'a, a nu sci ce va se dica cancellaria; 3. locu unde « cancellariulu sau cancellaristulu lucre- dia, si prin estensione, veri-ce locu sau incapere, in care cbiaru unu particulariu 24 / MUL Ck^. ^âit. ictiâ, eâipdde^e si line correspondentfâ leă : canceThri'a mihisferhdui Culteloru; cahcellarHa unei curte, unui tribunariu; cahcetlatrVa iinivei'sitatei, municipălita'' teiy cbnsulatului, agenţiei; tancellati^a ^ocîdcUei de assecurare tontr^a foâului; camcdtarVa casei ăe commerciu, a unui adi^obatu, a unui notatiu, etc; 4. prin metafora : toţi hinctionarii unei cancel- larb : Mif^rulu di tdta cancellari'a $e piri^iMa Domnului; — stUu de can-^ eelâria=stîln fanda si lipsita de elegbn-' tia 81 gratia. CANC£LLAR1SHU, s. m., appaca- tttire, principie, spiritu, systema de ean- cdlar^tiy ţtedi canceUaristu). €ANCBLLAttIâTU, s. m., ieriba, •eitlptor, tabelllo; Cella ce Idcra intr*ana eancâlăria p^lica ca sCriitc^Uf copia- toriu, iiotariu, registratoriu, concepi- iftu, etc., euyentu făurită spre a stabili una destinctione de intellessu in func- ţiunile de cancellaria, asi& co cancella- fiu de appKca la functioni mai onorifice, firo Cancellofistu la functioni mai pucinu onorifice; afora de acestea cancellariulu nu si flace, ca cancellaristulu, una pro- fessione d*in cancellaria : a fi bonu can- cellăristu; cancellaristii se credutnai totu deun*a mai multu decâtu ce sunt, si au pretensumea de dominatione; sunt terre in cari cancellaristii adjungu se stăbi- lesca unu genu de aristocraţia canceh laresca^ care s^arpote numi cancellaris- mu cu multu mai bene decâtu burocratia, (vedi biurou, biutocratu, biurocratla in Glossariu). CANCELLARIU,-ia, adj. s., eancel- laHaSy serlba, ab epistolls, tabellio; I. adj., relativa la cancellu sbxl cancelli : vergelle cancdlarie; facende cancellarie rraffaceri forensi, judicîarie sau advo- cate^!, (vedi cancellu); cu acpstu intel- lessu inse forte pucinu usitatu, ci de re- gula: II. ca substantiva : 1. mase. can- cellariu : a) care fiice cancelli, i6ro si in acestu intellessu e raru usitatu; ca mai desu inse : b) functionariu : a) cu intellessu ca mai originariu, cellu ce stă ca custode la canceUii ce inchidea usi*a domnitoriului sau a unui tribunariu, ti- 9iarîu sau custode de asia, aprodu, etc. : t • Vopiscu imputa lui CdHnn co d fMifMM prefectuUnucancellariu; dSro CasâloioV^ si aitii vcrbescu de cancellari fcfrehsi ^'ak de tribUnarie, cari erau mai Httdtu decâtk simpli scrietori sa^ copiatori; — de lâ canceUii, cari inchideau de fegah, lor- culu in care s^ lucrau si espedieâti iKb- tele publice, cuvefitulu a htatta, iii ăft- deveru, si alte multe ihsemn&ri, ctnttii : p) la curtea byzantina, ca)^^eUctfiu:3zce^ storiulu sacrului palatiu sau tharde td* gothetu; y) caneeliariu, la ctirteft YleiiM, numitu si cancellaritdu impi&%ulfdui±: mare secretariu de stătu insiardnâitti dti politic'a estema a iâiperiuluii <^anteK)x- riu aulicuy la acea-asi burte, cohsilittriQ inliarcinatu ca procurationea fâbMde- loru unei provincia a imperiului : ca^ cellariulu aulicu aUu Croaţiei; 9) in An- gira, cancellariulu si mai allessii ma- rele caneeliariu este primuln mifdâlM allu regatului, care administra mai tier- tosu finantiele; in Oermani'a de iass^ menea ca7i cellariulu este primala mini- stru allu imperiului; s) ă6ro mai desu luatu cu întellessulu de secretariu, fia allu statului, allu unei societăţi sau aHa unui particulariu Însemnata, adeco de omu insardnatu a păstră sigilltdu si a semna cu autoritate actele ce se e^fp^ descu : cancellariulu unui consulatu, cancellariulu senatului, camerei, ufni- versitatei; cancellaritdu unui ministertu =directoriulu acellui ministeriu; cafi* cellariulu unui tribunariu sau unei curte ^asâ numitulu grafieru allu tribona* riului sau curtei; C) veri-ce aUu filnc- tionariu subalterna, care lucra la espe- direa acteloru publice : capu de sectione sau deinesa, registratoriu, archivistu, scrietoriu sau copiatoriu, notariu, etc; in acestu intellessu inse se dice mai desu canceUaristu^ in Austria cancel* listu si cancellista, ♦ CANCELLATIONE, s. f., canoeh latio; actione de a cancellâ, de a închide cu cancelli : cancellationea agrului, fere- streloru, mormenteloeu, etc. * CANCELLATURA, s. f., (ital. can- eellaturn); actione si mai vertosu resal- tatu allu actionei de a cancellâ : cM^ celUUurele d^in acestu adu Iu făcu forte ^m^ 9miperii se preeentau inahitea poporului allegMoriu in Vestimente de splendida albetiâ : candidaţii la pretUra sau d6 ţ^etmOj la eonevilatUf la tribimaiu^ etc.; etmdidatu la oestura sau de cestura, la edilitate; in locu de abstractu pote stă cobcMulu cu de : oandiSU^u de consule, de IrUmnu, de pretoriu^ de cesioriu, etc.; ---căndidatulu Oestxrelui, recommendatu de inlsuflA Oesărele; de acf proverb : pe-^ ieed cb eandidatulu Gemrdui = 6eri ceva cu deplina certitudine de successu ; -^îoiB^ candidata principelui, sub impe- ^atofi, se numieau cestorii, cari, puşi in acesta functione de insusi imperato- rinlu, eifau insaroinati a lege, in senatu, rescriptiele si orationile imperatoriului ; 9} ouintellessu mai generale, veri-cine a^ira la unu titlu sau la una functione 0l*ecaTe : candidatu de preutia sau de preutu, candidatu de ministeriu sau de minis^, candidaiM de invâtiatoriu, can^ didatu de domnia sau la domnia si can* didaiu de domnu, candidatu de depiUa^ Ha sau la dqpuiaday etc. : a sepresentd ca candidatu la titlulu de professoriu, a ee propune candidatu intr'unu collegiu de allegere, a propune mai mulţi catidi* iiaii de deputatu intr'unu collegiu; — ^ cu iatollessu si mai estensu : candi- 4htu de genere, candidatu de socru, can* Hdtiiude tffim(>rfciZifa^;---femeninuluar Că3. fi candidata : ccindidata de institiâricA^ candidata de maritatu^ etc. * CANDIDATOBIU,-îorta, adj. s., eandidans; eandldatortus; care candida cu intellessulu celln mai generale idlu verbului candidare; in speciale inse, relativu la candidatur'a unui candidatu: scrissore candidatoria, carerecommenda sau propune unu candidatu. * CANDIDATUEA, s. f., (ital, can- dtdatura, ftanc. oanttdatnre); stare de candidatu; actu de a se presenti^ eon* didatu la unu titlu sau ftinctione, si pA0« sii facufci pentru suceeasu izsipropume sau pune candidatwt'a de depmtatUy de presicdente, de profeesoriUf etc; a favorit susţine candidatui^a cuiea ; a combate candidatur'a cuiva. * GANDIDn,-a» adj., eaMll4«s (vedi candere si 1. ceâtdu); in cellu mai înalta gradu aibu, splendidu albu, albu â Iu* minosi sau luciosu de ti iea ocbii, ia opposetione cu $iegru, lucioeu negm^ pre candu ălbuzzalbu fora splendore^ ioiop* posetione eu atru^znegru fma ^Unr dore : 1 proprie : candidele stelle, cai^ diă'a luna, candidtdm sot^, candidU crini, candiduiu^H>riu, candidulu guttu allu fetiorei, candidele vestimente cMe a^ngerului; — de acf, ^lendidu, radiosu, vorbindu de diei sa^ de omeni splendidi de formosetia corporale : candiSa Ju" n^one, formosulu si candidulu june, for^ mos'a si candid'a vergina; — care ad- duce lumina si serinu : candidtdu Am* stru;— in locu de catididatu, investi- mentatu in albe ; candide cete de copii mergu la scola; 2. metaforice, apple- catu la totu ce o puru, luminosu, sin- ceru, uemaculatu, etc.: a) la voce pura, clara, argentia : plen'a si candid^a voce a cantatoriutui ; h) la limba sau stilu claru, puru, simplu si fora ornamente arteficiali : candid^a si pur'a limba a Hationei se nu se ammestece cu strair nismi; Titu Liviu, ca si JErodtdu, nar^ redia in stihdu cellu mai limpedu si candidu; — applecatu si la scriptori «au oratori insisi : dutcde, eandidîdu si dilh rutu Erodotu ; oratoriu simplu, neUdu si candidu; c) la cugetţi, anima, suffletu : nemaculatu, sineerut incapaoe deanwntl» CAN. ~^— ^^— — — — — — — ' J - ' ' m, m • — ■■de a cugetă nţacariu £10 IpseUe ^u se |âC^ reu : /ţ» fericitu, cwnu eşti ccmcfidu ia suffletu; i^iffl^vk cp^ndiiiu, anima can- di4o9 candidele fetiore; nu e spectaclu n^i forţnosu de câiu doue sufflete cqn- di^ unif0 prin amicetia sau prin ca^ ^aifria (ye4i si candore); d) Ia diverse x#l|^tioiii sociali cuinteUessii de $erint4, pacfficu, favorabtUf fericitu : candide Q^tifij caşididfi $emw dfispre veniiariu, egndi^n pace; fiţi indulgenţi, candidi kplani'-rie aci : calct4e, suf fragii onm- did^^ favprabile, in opposetione cu $02ct^ sap st4ffragie ţi^gre. ^ * Q^VţlÎPIFIC^, ?., oandillcares a ţ^,Gap^L^şs^]i Cflnd^f (redi candente, iXmfK^ 1- CQndu, si fa<^'e) : a) in ge- n^rp : foculu candifica petrei^,, fer- r^u, ţţc.; h) in speciale : a Qanăificâ mhp^i a crîstaHişji. AeşUp); actione 4^ â candifica; sta^re » vm^ ce mndificc^» : ca/n^Qationea s^harului, * .QAJTDIFICATOBIU rnp, aceste locutîoni îeau c^racteriulu de a4p€r^ie tanporali prin cari se e- sprinje unu tempu cu totulu nedeţermi- f^ţu, neconnosculu, neprevedufu, si care îndesea are se treoa multupeno candu se ^ria^ sau in fine vine in impregiurari inopporfu^e si gravi, care pote si se nu tntţa ned una data : abia se deştepta dHn sqrn^^ cine sde candu (forte tardiu); va veni Domnedieu sde candu; am treeuţu pr^ acoUo nu sdu candu ; acesta-a se intempla cn tote cuventele interrogfi- tive si relative : nu sdu ce, nu sdu i^fim, cine sd^ ce, etc; unele d'in acp- ste Ioc^tio^i cumu : nu sdu cine, nt/t CAST. ■I - — -— ~— ■■• sdu care, nu sdu ce, s'au redusSu la fijjr- ma mai simpla de indeQnite, cuw^ : i^u sdu dne:=:nesdne, nu sdu ce=znes(^, nu sdu careir nescare, (vedi si verbulu sdre); — 3. obiectiva circunstantiale de tempu : a) senguru candu, espremenjju diverse relationi temporali alle propo- setionei principali cu cea subordinaţa : a) simultaneitate intre mopientele ppl- lora doue proposetioni : car^du eţi ^- sieamu jyre porta, ellu intră; ţan^u amu plecatu noi, at%pl§cafu sţm- deccd^o n'at^i ad^unsu, oiand^ anm cu^/un^ ^ noi? candu s'a scoljatu dom^uU, ş*x^ scollatu si^er'vHoriidmcanfiure9arie«^şfh rele, aeHufpşim^ in ceit^e; pUcşsfiţnţ^ candu resanssţ s/ov;^; P) a^teripp^^Jt® a mpmentqlui proposetioppi subordipa- te : candu tm d^te^ai (=dup() te m? desUpto^ cf i» Uş^^p vedui inpr^gi^- ruhi imu mulţime de omcj^i; as|^ ^ : eandu mi am vţmitu in fire,, am if^^fif^ a plânge c^ amaru; mnd¥ resqrisjs/^ V rele, o^unsem^ in cetgtiş; t) ppstpj^jDTÎ- tate a moH)pijtuM proposiţionei ^uJţQr- dinate : B.bi$, addormissmu, condu m^ deşteptai i^ hocfitele sodd si eopiUţipr^; abia plecassemu sap abia plecai, cand'^ mi addussd a mcnte^ co uitasspm cepa necessariu la una calloioria depărtata; terminassem de a vorbi, candu mi ad- dussei a mente, co uitassem a spune oeva forts importante; — aopste frasi potu luă, fora mare sentita scambare de intellessu, si alte întorsure : ahiă ple^ eai, candu mi addussd a m&nte^abiâ plecai si mi addwfsd a mente:=zcumu plecai, mi addussd a m^nte, etc; d^ro intre celle trei forme do constrjuctioap: terminassem, candu mi addus^sd a m^inte; candu mi addussd amente, tenninasffem; candu (dupo ce) terminassmn, mi addus- sd a mpnte, differentra de intellassu esfee mai bpn,e SQijJiita^ d^ şU m fapta.re- latio^a,tepiporale.4'iintrfi f j ^ U»e; f#i staii de mâneaţi, beeti si ve de^ sfiMiy tafuki tota lumea arde in focu ; tmău dtuXa ar erepa fokd'a de rmne pentru aesemim fapte, tu nu te turburi delom; condu eu assudu sudori de san^ fă, ea se m nutrescu si imbracu, voi ve UăeHjoeu de laborea mea; — in acesta intellessu stă BÎpre condu; pentru oppo* fitrânea espressa prin proposetionea 8U- bwliiiataQU eandu, Tedi si mai dioau la 4; — modolnin proposetione tempo- itle c/Bk condu, ca una ce espreme de or- dMariu fapte istoace si reali, este in- okşiiyQlQ; pota inse intri si altu modo, Oiai Bllfissn in caşurile nrmatorie : an- twiQ la prjoposetionjile de sub S)^ ca^dH e^ Toroa ăe nna fsq[»ta nu reale, ci nu- mai preswppnsa, intii^ conditionariulu : eandu mie mi ur crepă facila de rpsine dlu 9şuse turbura de hcu (cellu,ce vorbe- flccwlJR^ntein&ptarosinea);i:an(2Km^mi cr^pa facfa de rogine (yorţ)itQxiulu sente în Suptg rosinea); in disciu'SM indirectu, catdu r^afere einera cnventele altni-a, bkin de assenunea canditionarinla* la unii JBomani : eopUhdu spunOf co, condu or fi adjunsu a casa, ar fi aăatu pre UUa seujacundu mortu diosu pre pa- meniu; 6ro la âlti Bomani se aude con- iunctivn : copiUulu spuw, co, candu se fia a^nsu a casa, şe fia afiatu pre tata seujacundu mortu diosula pamentu; — alin doile la proposetioni ce espremu unu e?eniiaenta ce nu a inceputu inco, oi e niunai pre caile de a incepe, se pune coigunctiTulu : eandf4seplecămu,ne mori unu caUu; candu se nepunemu la mes^, audiramu batendu la usia; candu se se bueeure defructtdulaborei, Vaâjunsefo^ endu; candu se se scolie, nu potu (diffe- rţto de condu se sedesteptez:z\candu s*ar deştepta], ar fi reu, despre care vedi la 4.) — inacestn intellessu intra si pe- rîfrase cu fire : candu se ne punemu la mţsa, atunci vine siellu=xandu esene pştnemu la meso^ atunci vine si eîlu; eţmdu se ne punemu la mesa, veni si dhi^eandu eră se ne punemu la mesa, 00») $i eUu; ba.wo, ftondu vprVa de teiopn tramtu. «jţ^t. j^^^acesta i'in urma foMWiPote st^ si sunplnlu imperiectu : candu ne punfiomu lamesitkveni si eUu ii:candu eră se ne punemu (s:;candu se ne puneffm) la mesa, veni si ellu; t- aUu treile in proposetioni generali, au intjtil- lessulu grecescului otav, mai verto^u la Macedo-romani : candu se ve communi^ coti, se ve impacati cu toţi omeni, si cu neospetii voştri; candu se morimu, nu va se ducemu ceva Sin avere cu noi; candu se se duca onndu la baserica, e de lipse se se invesia cu vestimente curate; candu se prorupa fortun'a^pasşerile su tristesi nestemperate; candu se scapere (:=zseftd' g&re), se nu te spariiizZxav aoxp&icv^ ^-^ fipoPou=qaiipi tuljgfiret, ne paTesca^i la JbaQO-romani, cudeţrimentu alin clarita- tei, se punje indicativulu presente &au fiitoxiu, dupo intellessu : candu morimu, nu luămu nimica d'in avere cu noi, sau : candu vomiu mori, nu vomu lua nemiaa cu noi; nu^mai in frasi cş : candti se pro- rupă /Qrtun'a{^=:candu /sste se prorupa z=fi aprqpe se prorupa, prţn ungare cu sensuanalogu precedentelui caşu allu doile),i)a55enife se vedu (^prer^ţ de nea-- sten^pery,, punu, de si n^ai raru, s^ ]pa- coromanii coqjunctiyu; si in acestn caşp, ca si in ceUu alju doile precedente, in- tellessulu conjunctimlui se nu se con- funda eu cellu ce are acellu-asi ^lodu in frasi ca : candu se prorupa fortun'a {:;zcandu ar prorupe fortun'a), ar fi vai de noi, despre care vedi la 4.; — b) u- nitu : a) cnde : de candu, ca se arrete tempulu de candu evenimentulu d*in proposetionea princq^ale a inceputu si dura : de candu m'a facutu mamm'a, n'am ■mai vedutu omu putorosu ca acestu-a; de candu te ai dusşu, baiatelle, n^am mai pusu la guttu margelţe; de candu lutfţea este lume, nu s^a mai vedutu ceva assc mine; — modulu ordinariu este cellu indicativu ; inse intra si : antaniu con- ditionariu in discursulu indirectu : bieta feta spune, co, de candu ar fi plecatu baietetlulu, ^i^ar fi mai pusu la capu flo^ riceUe; allu doile conjunctivu pentru actioni ce sunt numai pre caile de a se face : de conduse essu d'in usia sipeno se adjungu la porta, nu au potutu trece neci unu secundu; unii Rom&ni punu conjuncţi vulu si in casulu precedente : .1 ă80 CAN. ' ' hieta feta spune, co, de candu sefiaple^ eatu baietellulu, se nu fia maipusu la capu floricelle, (vedi modu, conjunctivu, condiţionale, etc); — de candu con- struita cu luine, permitte una elegante elipse : de candu lumea nu s*a mai au* ăUu ceva assemine; asia se face de candu lumea (snbintellessu : c] e lume, cumu se si dice adesea : asia s^a facutu si se face de candu lumea e lume) ; — de aci tinitu cu prep. cu : de candu cu, conjunc- tionea devine si preposetione : tinumen- te de candu cu Bussii cu coda; asia si : de candu cu Constantinu Brancoveanu, de candu cu vaccaritulu, de candu cu cuţremurulu cellu mare, de candu cu mosiu Adamu, etc; — p) cu pre : pre candu, ca se esprema mai accuratu de cfttu siroplulu candu relationpa de si- multaneitate, mai allessu candu mo- mentul'u tempului este mai indelungo, sau candu e Yorb*a de a pune mai bene in vedere oppositionea 6eiloru doue actioni petrecute in acellurasi tempu, opposetîone de care a foştu vorba la a) i):pre candu alţii sefremenlausiaJssU" dau, voi petreceati in desfetari; pre candu Pyrrhu, regele Epirului, portă heliu cu Rofnanii, unu medicu allu lui promise lui Fabriciu se omoria pre rege, deco Faimciu i ar dă unu bonu premiu pen^ tru asseminea fapta; — afora de ace- sta- a, precandu, ca conjunctîone, are si nuanti'a de approssimatione, ce amu vedutu co are si ca adverbiu.interroga- tivUj si de acf vine adesea insocitu cu camu : camu pre candu; — ţ) cu peno : peno candu, ca opposiţu Ia de candu : peno candu mancaraniu, ne aşteptară; aşteptaţi peno candu semancămusi noi; peno candu vei fi ferice, vei numiră mulţi amta.=:donec eris fellx^ multos iiomera' bi<> amicos; — in acestu intellessu sta ^ipeno sengunr,vedi derolaart.irewomai ample desvoltarî asupra acestui puntu; — 4. obiectiva cîrcunstantiale de causa, si mai allesu caasa condiţionale : a) sen- guru : a) cu moda indicaţi vu : candu sum- m'a ânghiureloru unei figure plana este ecale cu doue ânghiuri drepte, fîgur'a este unu triânglu (=r deco summ'a an* ghiurdoru, etc); asia si : candu am cu CAN. cetraid^inlargu,traiescuasiâ; candu nu, me sciu si margini; — frasea ca- pota multa energia, in forme de oppo- sitione ca urmatoriele : candu aUii mai preceputi ca tene nu se incommetu a deslegă problem^ a, cumuteincommetitu, care abia te ai curatitu de casiulu de la gura? candu eu nu potu ceva asia, cumu veipotS tu? candu eu nu potu, cu atâiu mai pucinu tu; candu eu nu potu, dero tu se poţi, etc; — P) cu modu conjune* tivu : candu se potemua neimpromutâ, buccurosi amu face^ua (nu se sere inse de se pote, sau e certu co nu se pote); asi& si : candu se plece, ce bene ar face! candu se avemu ce cereţi, se ve damu buccurosi ; — i) cu modu condiţionale sau optativu : candu amu sci or'a mor- iei, amu fi pote si mai nefericiţi (e c<*rtu inse co nu scimu); candu amu află se impromutămu de undeva acista summa, usidru ne amu scapă (fin incurcafura (nu e certu co se va afl&, sau e certu co nu se va află); asia si : candu arpJouâ, bene ar fi, etc (pentru nuantiele diffe- riteloru moduri vedi si modn, conjunc- tivu, condiţionale, etc, observandu-se acf co nu numai proposetionea snbordî- nata, ci si cea priucipale are verbulu la inodulu conjunctivu sau condiţionale); — de acf se vede co frasile de urare jşunt eliptice : candu asiu mai intene- rl una data! (subintellegundu : cebene ar fi de mene; vedi susu la L); — b) u- nitu : a) cu ca : ca candu, despre cari vedi la art. ca, observandu acf nu mai co Macedoromânii în loicu de ca candu applîca form'a mai simpla candă san cândva (cu a finale claru) : vorbesci cândva furi fora mente = vorbesci ca candu ai fire fora mente; p) cu chiaru sau si : chiaru candu, si candu : chiaru candu ride=zsi cafidu ride, pare supperatu (cu intellessu mai multu temporale); d^ro cu modulu condiţionale, resare ide'a de causa sau de conditione, cumu : chiaru candu asiu sci, co mi da marea cu sa* rea, nu mi asiu vende suffletulu meu] chiaru candu ar fi se te omoria, se nu spuni cuiva celle ce ti am spusu numai tic. — In tote caşurile descrisse la 3. si 4. de sub II., ca si in celle de la 1. da CAN. rab n., oaventola candu este unu adde- Teratu relativu, avendu ca currelaUvu.in proposetionea principale ad?erbiulu tem- porale atunci, si prin unnare de candu, pre candu, peno candu au de eofrela* tire : de atunci, pre atunci, peno atunci: eandu creai co te ai carpitu mai bene, uimnci te vedi mai ruptu ; de candu mi am perdutu copillulu, de atunci rCam mai potutu gusta unu momentu de buc- curia; de candu v^ati dussu voi, de atunci eflu gtadeve aştepta ; peno atunci voiu fi eu reu cu tene,pen$ candu si iu vei fi reu cu mene; aceste correlative inse, pentru elegantia si brevitate, se ^lassa a. se şubintellege, eandu nu e lipse de nna particularia appesare a. tonului pre densele, sau candu nu su cerute de cla- ritate, cumu ar fi casulu in periode mai longe, in cari proposetionea principale ar Teni dupo un'a sau mai multe propo- setioni subordinate prin candu sau com« pusele lui; — sengurulu casu, in care candu nu are de correlativu pre atunci, ei pre asia, este cellu de sub b), a), 4. : ca si candu n'ar fi in firea lui, asia ge^ sUcula si vorbesce. CANDU VA, adv., vedi candu sub I. CANE, s. m., eanls (pre a locurea si câine, ca si pâine in locudej^an^?; ital. ea«e^ yeehiu isp. cani^, port. oio, pro- . vene. câMf ehe si chin; vechiu franc. ehea (= ehain), nou franc, ohien, alb. ejen sau ejan cu a iachisu; — in grec. ioco se afla cuventulu sub foirm^a x6^y -— xtiv6<;, in sanscrit. cuform*a ţvani astadi este bene stabilitu co cuventulu a essitu d*iQ una radecina cTan, care in latin'a 8*a redussu la can, de unde in acea-asi limba ean-ere, apoi ean-tare^ etc); L genu de animali cadrupedi, mamn^i- fere, carnivore, degitigrade : d'in tote animaiUe canele e cellu mai famUiariu^ ceUu mm docile si mai intdUgente; ellu pote av^ multe si variate calităţi cor- porali, d^ro mai vertosu morali : cane mare, micu, fidele, vigilante, lingusitoriu, affeciuosu, animosu, bonu, blandu, reu, turbatUf etc; — vorbindu de vocea câ- nelui se dice co latră, 6ro de cane micu sau cateUu se dice co scancesce; — cane se appleca sila feminele genului, nuoiai CAN. 881 candu e vorb'a de a indica a nume ses* sulu, se dice in femininu : caidla sau cateai — speciele cânelui sunt forte multe, si se distingu sau cu numenepar- ticulurie, de cari se va vorbi la arţi-; clele speciali, sau cu attribute trasse de la perulu animalelui, cumu: can^ cretiu, barbosu, floccosu, etc, sau de la loculu originei : cane indiantA, anglescu, gal* 2icu, etc; — dupo destinaţie ne : cane de casa^cane de curte; cane de oi:^cane de turma c= cane pecurarescu; cane de venatu; intre eonii de venatu sunt : cane de venatu iepuri:zzcane iepurariu^zUe- purariu; cane de venatu passeri=zpaS' serariu, asia si perdicariu:=uane de ve^ natu sau de ulmecatu perdici, etc; cane de macellariă sau macellarescu; II. me- taforice : 1. in intellessulu cellu mai generale applecatu la animalile de ge- nuin cânelui : luptdu, vulpea sunt de ge^ nulu cânelui; 2. in perifrasi pentru nu- mirea certoru plante, cumu : turbatuh nea cânelui, despre care vedi turbatione; 3. canele infemului:=.canele tartareu:=: Cerberu, monstru cu trei capete de cane, care, dupo credenti'a anticiloru, custo- diea port'a infernului; 4. cane, sau cane marinu:=icane de mare, genu de pesci, care coprende mai multe specie cu pelle asia de tare, in c&tu cu dens'a uscata templarii se servu spre a netedi celle lucrate de densii; 5. cane, la joculu de cubi sau zări, se chiama puntulu reu sau faci'a cubului cu punte relle : dau^ nosulu cane m*a făcuta se perdu muUu eri sera; 6. constellatione : canele , c«- rescu, furiosele căldare oile cânelui; sunt doue constellationi, cari porta nu- mele de cane : a) canele mare = canii major, constellatione d'in emisferiulu meridionale sub petiorele Orionelui, ce-* va mai spre appusu; in gur'a acestei constellatione se afla splendid'a si for- mos'a stella numita canicula si siriu, (vedi si canicula); b) canele mict4=ca- ni» mittdr, constellatione d'in emisfe- riulu septentrionale, intre Hydr'a A O- rione; 7. applecatu ca attributu la lu- cruri si chiaru la omeni consideraţi sub puntu de vedere allu capacitatei cu jm- semnarile : a) vile, reu, de nemica : •^ •V V . . \ ■■i \ CAI*. cur. mâncare ie cane, hmaâe ce fiu $u bone neei de câni, ned cernii n'arumancâ ae^ semini huecoâe, tmu bonu de eoni, amu carenecidecaninueb(mu(om^Qsi& de Demica si de putorosn, indltii neci cânii fiQ 1 ara mancă carnea); a nu se mtâ la emeva neei ca iaunu cane; b) greu, diffl- cnltoeu, dnm, aspr», namestiratn, forte nttire, etc. ^omedecane,eete decane, mcrtu deăetesi de f&me ca unm cane, ceiâu de cerne, euffkrentiede cane, a se mtppune la unu traiu si lucru decane, ete.; 8. apple- catn k orna in speciale cu mai malte miatttie de însemnări Dn'amairea decfttn alt*a : a) parasfitn n baesu lingositoriu alhi ciii?a z eu nu su d^in cânii ce fi Ungu taUârele, ca se telinguseseu si se ti ^erbeseu numai prefăcu; b) satelMtn, erta indtrumentn allu etilva : cânii po- HUei; eonii tyranmdui aUerga pretoten- dine, ca se aâfdnKeee ce se varbesee de den^u; c) traditoria, perfida : ca^^ netede baf^aiumeum'atraduiu fora nem wia mustrare de owgetu; nu te încrede camduide paganu; d) dnm, inflessibile, incapetinato, neomen^so, barbara : cine tgranniea cu crudme pre aiUuhi e unu cane; cane se diee si ceUui care suppera pre (dtulu fia si in mice lucruri; e) pa- ganu, de alta lege : cânii de Judani crti- cefissera pre Christu; cânii de Turci nu stima viitfa creştinului neci câtu a unui cane; cane spurcatu; f) fora neci una lege si credentia, care a perduta ireri-ce sen- timentu de demnitate omenesca, care na mai are neci macariu rosine, neci respecta de bon'a cavenientia : cane ai traitu, cane mori; — 9. locutioni si pro- verbie : cafiele ce latră, nu muscaizzse na ti fia frica de omula ce si v^rsa me- ni'a in vorbe; a taiă caniloru frundia^n a na face nemica, a na se occupâ ca ne- mica folositoriu, a na avâ una functionc^ san occupatione ; mulţi cant latră pre ursu, dero ned unulu nu Iu musca^iz na te teme de ammenitiacile si criticele deşerte alle lamei, coci acestea na ti potti face neci ana rea, d^co tu faci bene; san : pre omala potente malti la vor- bescu de rea , d^ro neci anala na cate- dia a i face ren; a latră ca canele la luna s:a vorbi in deşerta, a vorM ce im se cade; a trece ea cande prm apas=ăL9^tt' dii ceva asia de soperficiale, in candu termina stadiala se mi cu neci ana idea; pre cande betwxmu m pisia mdpeaz^ie omolu adjanflfii Ib n»- poteiftia na p^ nemenoi, ba isco toţi rinsnlta in^oniti; nu lassi se te cande, fora se i smulgi d^m rabd& se te vetteme ^leva iap— iii, cine darme cu canH, se seMet em- =cine se ammesteca ei cei rei, si ella relle invethoi; som : tap^ Mi, ti vine; im ikiri gr^ d# k consangii sei, eanda cade in miseria si allerga la adjutoriola ldo T^l ritiiy canÎBtd more; ca cande 9kn ca cânii : a latră cantsce; mai rertosti in inâ^iâtrinriie tiieti^tforice, ite cari ttive*ti- tnhi cant se iippiica la omu : canescc ai trceitu, canesce ai se mari. CANESCU,-a, adj., canlnas; de cwne, a cafidui, ca de cane : 1. proprie : po- porulu canescu; vitfa canesca, botulu canescu ; dăro mai rertosni : 2. meta- foricB : a) in intellessu mat^iale, care âi addace cu cailele sau cu ceva d'in aHe canehiî : denti can^^drrdenti la omu ce si^mena cu ai cânelui; asia si : fronte canesca; h) si mai desu inse, in intellessu ideale si morale, applecatu la omu si faptele lui in intellessulu cu- Tentului cane de suk 8. : fapte si vorbe eanesci, portare canesca; c) in intelles- sulu curentului cane de sub 7. : fime canesca, lucru canescu, sete cafiesca,buC' cate canesci, CANESTRU, s. m., yedi canistru. CANETIA, s. f., vedi canitia. CaNFORA (si canfura, camfora si camfura)^ s.f., (camphora* ital. canfora^ franc, camplire; — d'in arab. al kafâr ; — - form'a masculina cmiforu nu e bene appiecata de unii in intellessu de can- fora, ci se pote bene applecâ numai la arborele ce da canfora); substantia so- lida, odorosar, volatile, pellucida, de na- tura organica, conţinuta in mai multe specie de lauru, in multe labiate si um- bellifere, d^ro mai vertosu in arborele numitu canforu : canfor'a se admini- stra ea medicamentu. CANPOBARE, v. (frâne, eamphrer); a ammestecâ cu canfora, a prepară cu canfbra : alefia canforata. OANJPOBATU,-a, part., din canfc^ Ci*. 009 rate, luata inse isi dt striat, ttass. eei)^ /bra^ttzrfratH^. caitipbofate =: ital. tkk* foratoy sare formata d'in acidu canf(h ricu cu una base. CANPORBţJ,-a, adj. (franc, tam- phor^); care s^mena eu can/bru!u; de act: cănforee, s. f. pi., tribu ib pfeinfe (f iii familfa laureeloru, câiî au de typti g^ nulu canforu. CANPORIGU,-<îi, adj.,(ltal.*âtttw-io#, franc, canplioriqtfe); 6ate coiitiiie tkH^ fora : acidu canforicu. * CA^FOBIDE, adj., (f^nc. «ăiiij[rlid'> ride); care9i adducecn canfof^a;^^(si ca subst. f., danforidea, i^ubstatiftia f&- getale ce se appropia dd eanfora prib proprietăţile selle. CANPOROIDE, adj., vedi tafifortie. * CANPOROSMU , adj., (franc, tkm- phorosme; d*in canfora si ba^if^iodor^ţ cu odore de canfora; de aci ca sul)St. mase. canforosmu, ^\A, genu de plante d'in famill*a chenopodaceeloru. CA2IP0R0SU,-a, adj., plenu de can- fora, care conţine \canfoTa, de natur^a canforei : substantie canfOrose, CANFORU, s. m., (franc, camptarier); arbore care produce canfora. CANGE, cangela, cangdu sau can- ghelu; vedi cance, cancellu. CANGRENA, cangrenare, etc, vedi cancrena, cancrenare. ^ CANIA, s. f., canina natura; canina neqnitiai malitio^ltas; perricatia^ ob* stinatio; obsoenitasy Impudenter^ perd» caciter^ obscene dictnm Telfaotnm; na** tura sau fire de cane, applecatu ihai vertosu in Însemnările metaforice, in Cari cu7entulu cane se dice despre omu: 1. natura a omului, coprendendu carac- terie de alle naturei cânelui, cumu : a) reutatla; b) incapetinare, inflessibili- tate; c) impudentia, nerosinare ; d) ab- jectione, misellfa; 2. fapta sau dissa ne- rosinata, misellesca, barbara, dura, etc., (compara ital. cănită). * CANIBALE si cannibale, adj., (t- tal. canibale si cannibale^ franc, canni» baie); 1. numire data unui poporu sei-^ baticu din Americ'a.jde care se credea co manca pre prinşi fripţi; de aci : 2. an* thropophagu; 3. crudu, barbaru, neome- ^ - 'rl 1. *. V S94 CAN. nosu; — de unde apoi si : canibalismu 8au cannibalisMu, a. m.\ fapta de cani-^ baie : a) anthropophagfa , b) fapta sau portare barbara, cruda si neomenosa. * CANIBALISMU, s. m., vedi câni- bale. * CANICIDIU, 8. m., (eaoleldian^ i- taLeanioidio); uccidire de câni, (vedi co' ne si 2. cedere). * GANICIDU, s. m., pL-t, (oanicida); care uccide câni, (vedi cane si 2 cedere). * CANICULA, s. f., canicola; proprie deminutivu d'in canenzenlu} luatu ia speciale cu insemnarile : 1. de siriu, stell'a cea mai mare d^in constellatio- uea numita canele mare, (vedi cane); si de acf, applecatu si la constellationea intrega, si mai ailessu la tempulu de mare căldura ce se produce, candu ap- pare acea constellatione : ccUdurele ca- niculei; ardentea canicula; ne aflămu in canicula, si de acea^a nu e de mirare, daco caldur'a este asia de suffocante; 2. de cellu mai reu cubu la joculu de cubi sau aari; 3. de cane marinu^ genu de pesce, (vedi cane). * CANICULARE, adj., eauioBlaris; relativu la canicula : dillele caniculari, sorde canicularez:zsorele ardente d'in tempulu^ candu canicuVaresare inainte de resaritulu sorelui. *CANIPERU,-a,adj., canlfer, l.(oa- nă=zcanua:^cani$tru si terrez^ferere), care duce unu canistru, cu intellessu mai generale de câtu precedentele ca- neforu ; 2. (d'in cane si ferere) , care produce câni. * CANIPORMU,-a, adj., canlforml«, (forma si cane); cu forma de cane : ca-- niformulu anube. * CANINU, adj.ţ c^minus; de cane, ca de cane : 1. proprie : pelle canina, denti canini; 2. metaforice : prandiu camnM:=prandiu fora vinu si in genere, prandiu forte reu; lUtera caninazziitte- r*a r; cuvente canifie, cuvente obscene si nerosinate; nunta canina zs nunta ille- gitima; filosofii canini = filosofii cy- nici, care nu respecta bon'a cu?enien- ii*a ; impudentia canina, etc.; — dente c(minî^ la omu, dente intre dentii in- cisivi si cei molari, care este conicu si CAN. ascutitu ca dentii addeveratu canini; de aci : fossa cantna=:cavitate de asupr*a dentelui caninu; musdu cantim=mas- clu ce d'in foss'a canina se estende peao la inchiaiatur*a budieloru; — fome ca- nina^ome canesca, d^ro si Odibuiimia, fome ce nu se pote stemperâ, specia de morbu. CANIOSU,-a, si canosu (pre a locure cainosu)^ adj., malta ex uatara canina haliensi obscenas, pervlcaxi impadens, oeqnamy malitiesus, barbarasi etc.; care are multa, ca^i/a, forte multe d'in alle cânelui, in insemnarile , in cari cane se appleca la omu : nerosinatu, misellu, reutaţiosu, obstinatu, inflessibile, crudu, barbaru, spurcatu, etc. : car^su omu ca estu-a n" am mai veduiu; pagantdlu este canosu, unu canosu de paganu, unu ca- nosu de copillu, una canosa de muiere sau una canosa muiere, etc. . CANIPA (si cânepa ,' cănapa) , s. t, cannabls si cannabum (ital. cAiiap%ca« nape si canapo^ isp. oanamo ; port. ca* nemo si caubamd; provenc. canebe, oani- broy canep^ eambe si oarb^e; franc, chan* vre; alb. canepu si cărpo; vecbiu grec xivva^K; si xdvva^o;, nou grec. xawapi; de aci si : vechiu germ. hauaf si baneft nou germ. ban", vechiu slav. eonoplja, nou slav. si şerb. kouoplja si kinoplje, =cânipa, 6ro konop si kanap=fune de canipa; pol. koiiop si konopie, cech. ko- n^pă; -— nu se intellege dero , cumu D'lu Miklosich, dupo ce sengurn recon- nosce, co tote aceste cuvente, in iote limbele, sunt de origine latina, susţine apoi co romanesc, canipa ar fi venitu d'in vechiu slav. konoplja; dâro form*a romanesca este qu multu mai pura si mai originaria de câtu cea slavica : fi-va cumuva p in locu de b, |cuventulu pre care crede invetiatulu slavistu co ar pot^ funda assertioaea sea? d^ro acesta scam- bare a lui binp se afla si in alte so- rori alle limbei nostre, de essemplu in ital. oanapa si provenc. canep; ba inco scambari si mai estraordinari, cumu, de essemplu, isp. eanamo; care presenta m in locu de b; de altramente nu potemn sci d6co b sauj) e mai originariu, de ore ce si in limb'a latina aflămu form'a ea* CAN. Bipa cu intellessu de canistru, si ccmi- stru, canna sau cana^ canale^ canipa=r, eannabisy etc, păru essite d'in acea-asi radecina ; pentru scrierea unoru-a d'iu aceste cuvente cu unu n, ho a altoru-a cu doi n, Tedi si canna ; aci vomu ob- serva numai, co form'a cu h inco pare a fi stătu canduva in limb^a nostra, cumu arrdta derivatulu eanabia=oan- ■ablas) ; genu de plante din famili'a urticaceeloru, dieda pentandria lui Lin- neu, originaria d'in Persi'a, din cari q>ecra cea mai importante este canip'a sativa^zeminşhU satira lui Linneu, sau canip'a commune, planta cu radecina ramificată si cu unu fuste inaltu de patru peno la optu petiore, d'in a cui scortia, prin maceratione , se trage una stupă assemine au cea de inu, d'in care se făcu funi, pandia^etc; frundiele campei sunt narcotice; din sementi'a de canipa pisata se iacu catăplasmate resolventi, si se trage si unu oliu bonn de arsu; a- cea-asi sementia e unu bonu cibu pentru multe passeri. CAMPABIA, s. f., (eaimabaria^ ital. oanapi^a)/ cannabetam; 1. artea corni- pariului^ 2. canipa multa strinsa la unu locu; 3. locu unde se macera sau se lu- cra canipa; 4. obiecte multe lucrate d'in canipa. CANIPABIU si caneparitCf cawqpa- riUf 8. m. , (cannabariua, ital. eanapa- jo)9 linaria; 1. care cultiva^ coUege sau lucra canipa; care fabrica si yende o- biecte lucrate d'in canipa; 2. passere, cui place sementi'a de canipa, (vedi si canabiu). CANIPETU (ai canepetu, canapetu; reu : canipdsc^)^ s. m., eannabetum; l^cu semeaatu cu canipa. CANIPINU,-a, si canepinu, cana- pin% adj., eannabinus (ital. caiuipino); de canipa : camme ca/nipine, funi câni- CANIPIO,-a , (si cânepiu , canapiu), adj., (ca si canabiu d'in una forma panna- biui}; de canipa^ relativu la canipa^ cu intellessu mai generale de câtu cane- pinuj iDseninandu nu nun^u de canipa, fii si : ca canip'ay analogu cu canipa, Wi vertoda : de colorea unei pandia de CAN. 385 canipa care nu e bene inalbiia, sau : de wlorea sonentiei de canipa. 1. CĂNlRE^-escu, (pre a locurea : eainire), neqnam, irapndens fieri; impn- denter agere; de regula reflessivu, a se cant, a se face cane, a fi canosu, în Însemnările relle, in cari cuventulu cane se applica la omu, si prin m^mare : a fi, a lucra, a se portă, a se arretâ crudu, barbaru, neomenosu, reutatiosu, perfidu, bassu lîngusitoriu, duru, incapetinatu, misellu, vile, blastematu, etc; — inse si ca transitivu : a câni pre dnevaz^a, l'in- sultă grave, numindu-lu cane; sau a Iu corrumpe, facundu-lu cane saucanosu. 2. CANISE,-^5CW, V., cano colore in- fioere; tingere, infioore; (eaplllos) de- nigrare ; 1. cumu resulta d'in celle spuse in parenthesea de mai diosu , proprie : a face canu sau canutu, a albi, a coloră albu ; d^ro acesta insemnare s'a perdutu mai de totu in usulu populariu, in care, prin estensione, cuventulu a adjunsu se insemne : 2. a dâ unui ce colore dife- rita de cea naturale sau ordinaria : a câni c>îttov= ţarina d*in aXţd<;=:aZftti, sau ca latin* oanieft sau oanioiezzterîtie, essitu d*in acea-asi radecina cu oaniig^canti sau camttu). M. * CANISTELLU, si canestellu^ s. m., oanlstellus; deminutivu dUn canistru. ♦ OANISTEU si canestru, s. m., ea- nister si oaniatram (xavaotpov, ital. ca« BMtrd); eorbe sau cosiuletiu d*in snai- celle de nuelle sau de papura, pucinu aduncu si cu torta, de regula împle- tită totu d'in smicelle, care se intende de la una margine la cea-alta, (?edi si canna). GANITIA san canetia, s. f., calitate unui ce tanu sau canutu, oAnltiesi colore in doi peri albi si negri, neci alba neci negra, applecatu in speciale la perii capului, candu se dice si canuietia, pre candu canetia, (vedi 2. contre)^ se pote luâ si cu intellessulu mai generale de colore străina obiectului cdoratu, colore artificiale^ tinctura, si chiaru ca con- cretu : licidu de coloratu^ (vedi si ca- nitura), CANITORIU,-^orta, adj. s., tinotor, tluctorlnsţcare canesce, (vedi 2. contre); cartitoriu de peru, de oua, ete^ substan* fie canitorie, M. CANTTU,-a, adj. s., tinctns-A, tlie* tu8-a; 1. part. d'in 2. cemire : oua cavite, bndie cănite^ peri caniti; 2* su- pinu cu intellessu activu sau passÎTU : becanu de canitu oua' roşie; peru gr&u de canitu; de aci : 3. subst. mase. ca- nitulu perului mi manca, pre fiacare di, mai multe ore. M. CANITURA, s.f., coloraţia, tlnctoraj linctilis liqiior; 1. actione de a câni, (vedi 2. canire)', ddro mai vertosu: 2.pîo- cessu sau arte de a câni; 3. resuîtatulu e^ camrei, colore capotată prin canire; 4. materia sau licidu de canitu. H. CANNA, s. f., eanna (xdvvot, ital. canna, franc, eanneţ— d'in acea-asi ra- decina cu canna au essitu trei alte cu- vente principali, adeco : mna7^=:oanft- lis, canistru^=zetLuUiexj canipa=ro#niia- bis, cari au datu fiacare familie de cu- vente mai multu sau mai pucinu nu- merose; ortografi'a acestoru cuvente ta- riedia asia, co canoZe si derivatele selle se scriu in tote limbele romaiilce cu unu n, asia si canistru, de si atfttu unuln, cfttu si altuln d'in aceste doue cnvente de- riva directu d*in canna; pre candu ca'- nipa, de si {^are derivatu directu totu d*in canna, se scrie numai in latin*a, ca si in grec*a, eu doi n : eannablsrDtdiv- vaŞcc, âro in celle alte limbe romanice cu unu n ; in limb*a grecfa se afla si for- m^a cu unu v : xd^=rxdwa, cnmu se afla si in alte limbe congenere, de es* sempluinceltlc^a: eanasaucaBrzcAnnai ^0 in sanscrit'a : eaiia;=fifrec. xev^c=: desertUf suptire, etc.; asia in cAtu, dHn acesta comparare, resulta, co intelles- sulu originariu ftllu cuventulut ar fi cevasuptire si seccu, cumu e in addeveru plant'a in cestione, cumu e si iosasi canip'a si canalele : asU d^ro s*ar cu-* veni sau se se iea canna ca forma fon-* damentale si se se scria n^i tote cu- rentele de acesta familia cu doi n, sau se se scria cm unu singuru n si cana, casi derivatele: cdneUa, tandlare, etc.); 1. genu de plante, din famili'a grami- iiaceeloru, triandria digynia lui Limieu, cu fusti derepti, suptirei si muniti d*in intervallu in iutervallu cu noduri, d!in cari resaru foie lunge, striate, acute, ce formedia orecnmu tece, cumu, de es- semplu : a) arundineaoommnneszBruki^ doMx lui Linneu, cpnnoseuta pre a lo- curea poporului sub nume de trerte sau de stufu; b) canna palustre, cu radecina dulcastre, numita pre a locurea hitoiu de balta ; e) ccmna de «ocAeirarseaceia^ rnm orjleinamM, d'in allu cui mediu se scote sacharu, originaria d*in Iiidie; d) canna indica saudEe Indi^A : «) specia de arundine , din ,care se fifccu bastone ; P) genu de plante din famili'a amom»- CAN. ■■■■! ■■■I« I ■I ■I ■! I III eeeloro, cultivate in gradine pentru for* moseti'a foielora loru ; 2. metaforice : o) stela, foste, culmu, etc, asseminea cu allu unei oanne, cumu e allu graneloru, allu papurei,^ ete.; l) tubu la instru- mente de cantatu : camnde organtUuij eann'a fluendui; de aci, instrumentu de cantatu facutu d*in canna : cann'a pastaresca, cann'a lui Pane; c) canale de verce materia, care^serre a conduce Ucide sau gaze : canne barometrice, ther- mametrice; canna de plunAu, deferr% ie vitruj de arame; cann'a unei arme de fom=ii6Y*2L armei; canna electrica => canna de vitru armata ca asi& numita butelia deLeida;cannaA^drat vasu in care se pune untu de lenmu de trans- portata; g) mica barca făcuta d'ia unu siogaru lemnu mai grossu scobitu (com- para si finEmc. eaiiot), luntre; h) vasu de pamentu, de Titru, de metaUu, etc, in care se pune vinu, apa si alte licide : implecann'adeapa Binaptmeprentesa; maiadduuna canna de vinu sau debere; cann^a se tine bene cu num'a de torta. * CANNAOEn,-a> adj. (franc, can- rmt6f d'in una forma eannaeeos) ; care s^mena cu plant'a canna; de acf : con' naeee, s. f. pL, familia de plante cari au de typu genulu canna. * CANNAMELB, s. f., (ital. canna- Meley franc eanflamelle» din eanna ^ camna si mei =: miere); de acea-asi in- senmarecu canna^^ocAaru, (vedi canna sub 1.), pentru co anticii numieau sa- d^aruki miere; — applecatu si la cea ce pre a locurea poporulu numesce hutoiu mu buMu de baUOf (vedi canna sub 1). CAN. 387 CANNATA, s. f., (eannula), olia^ ur- «ens; in usulu populariu cu acellu-asi intellessu allu cuventuluî canna de sub 2, h); proprie inse cannata este, ca si ital. cannata, form'a feminina d'in participiulu unui verbu eannare, si prin unnare se pote applecâ si la alte insem- nari conforme etymologiei, adeeo la di- verse lucruri făcute d'in canne sau cu forma de canna, cumu, de essejaplu, j^du de canne, cotetiu de canne, grote de canne, etc.; — cannatu (de usia) = Talra, pote fi mascnjybulu cuventulai cannata, care in origine a potutu av^ insenmarea de ceva facutu d'in canne, in speciale : usia de canne, ap^ usictin genere, ca canale de intrare si essire, si in fine : parte sau aripa de usia; -— cannata s'a potutu transformă in cân" nita, apoi in canto, ca si epvrăh* in sgir rUu, apoi in spirtu, si prin urmare conta, lebes» (vedi conta in Glossariu) nu pote se fia yenitu d'in ung. kanta, ci acestu-a d'in cellu romanescu. M. « GANNATELLA (pron. si cannot^a), s. f., pL cannateUe; vedi cannatiuUa. * CANNATIOIU, s. m., prin molBarea lui n, in locu de CANNATIONIU, s. m., ingeiip olla^ ' Tel urcensi can nata mare. CANNATIUIA, s. f., prin moUiarea lui l in locu de CANNATIULIA, s. f., (cannida), ol- * Ula, ureeelns; deminutivud'in cannata. CANNATU, s. m., pl.-e, (mai pucinu bene cu ure : cannoture sau cannaturi); *" ralya jaDus»; vedi cannata. M. GANNELLA (pronunţ, si oann^a, reu : connd)^ s. f., pi. canneUe (reu: c(]|p^nţ|^ie)$ canuulay fistula, casta, (ital. cannellay isp. caliUa, port. canela si canilha, pro- venc. canei si canella, franc, «aniielle); deminutivu d'in canna : mai raru cu iu- tellessaludesub l.allucaventului^m^ua. - gardu de cannelle; forte desu inse si po- pulariu : 2. cu intellessulu de canale sau tubu allu acellui-asi cuventu, (vedi canna sub 2.), si aniune : micu canale de lemnu sau de metallu, prin care d'in unu vasu sau tubu mai mare cura unu licidu sau gazu : fienduco d'in acesta \ fântâna vinu se iee mulţi apa, ar fi bene 388 CAV. se aibă doue trei si mai multe cannelle in locu de una sengura cannella; ap'a ce se scote pre cannelle de pltmbu, nu este bona; putin'a are doue canneUe, si tu ai inchisu numai un^a, lassandu cea alta cannella deschisa, asia in cătu pre cannelVa deschisa a cursu tota mori' a d'in putina; cannelVa butei, canneWa butonituui, etc. ; 3. a dou'a scortia d'in unu ^rborellu numitu cannellu, (com- para franc, cannelier), care scortia in latin'a se «hiama casia sau oinuatnomum, 6vo arborellulu e chiamatu de Linneu laurns cliinamomnm; cannelVa se chiama asi& d'in caus*a formei de mica canna c^iea, i^ndu se tăia in buccatelle; ea serve ^a aroma si e mai connoscuta po- porului sub numele de seortisiora; — form'a masculina cannellu se p6te ap- flecâ nif numai la arborellulu ce da can- nelVay ci si cu intellessu mai estensu de câtu cellu ce are caneUa snh 1. si 2., in- semnandu : a) proprie, buccata de canna k stfb arundine dintre doue nodari, care serfe la diflferite usuri, cumu, de es- Sbmplu, ca mosoru la depanatori, etc. ; de aci : b) diverse obiecte si de alta ma- teria, destullu se aibă form'a unui caw- nelhff, cumu : fustellu de canipa, tubu de micu diametru, chiaru tubu mai mare ce se pune la orificiele vaseloru sau ca- ^ petele altoru tuburi, tubu pri^ care se versa apa, vinu si alte licide si chiaru gazu, titie de canne sau cannate, de ur- ciore, etc.;— in speciale, striasd,\i cana-, liculu, ce pentru formosetia se trage pre columne, (compara si ital. cannello). M. * CANNELLARE, v., strlare, llstula ^lalreţ easia eonilire; 1. a munf cuuna canella sau cannellu; 2. a practică una cannella sau cannellu; 3. a aromatisâ cu canneMa, (compara si ft'anc. eanncler). * CANNELLATURA, s. f., actione » de a Tannellâ, si mai vertosu resultatu ailu ccmnellarej; — in speciale, in ar- clritectura, ^^Wa^t^ra = striatura^ cana- liculu sau canalicule trasşe pentru for- mosetia pre columne, (compara si franc. oanueliire). CANNELLU, s. m., pl.-i, ca arborellu, si-^, in alte Însemnări, vedi cannella, CANNETU, s. m., eannetam; 1, locu CAN. planiatu cu canne in intellessulu cu- ventului canna de sub 1.; 2. mulţime de cannein Însemnări alle cu ventnlui canna de sub 2. CANNICIU si cannitiUf'a , adj. s. , cannieias si oanoitius (compara si îtal. cannioio si cannizza); 1. de cabina, fa- cutu d'in canne 32l\} d'in papura; 2. sub- stantivu : a) femininu, cannida sau^an- nitiazrcanna mica, mai vertosu in intel- lessulu cuvântului canna de sab'A), 2.; b) masculinu, canniciu sau cannitiuj îm- pletitura sau tessutura de canne sau de papura, ce serve ca asternutu sau cope- rimentu;-^in speciale, asseminea tes- sutura pre care se crescu verraii de me- tasse. CANNITIA, cannitiu; Yeii cannidu. CANNOIU, s. m., vedi cannone si cannoniu. * CANNONARE, v., (ital. eanuonare, franc, oanonner); a bate cu cannone bellicu pre iiiimîcu sau loculu accupatu de densulu; a d& sau trage cu canno- ndle beUicu : a cannonă cetatea, a can- nonă mulţimea revoltata, a< detună. * CANNONARIA, s. f., (compara franc, canonncrie); 1. arte de a tornă cannoni (bellici); 2. servitiu de canno- nariu (tunariu); 3. fabrica de tornatu cannoni; 4. mulţime de cannoni bellici; — terminulu populariu e tunaria. * CANNONARIU,-ia, adj. s., (corn- para : ital. eannoniere şi oannoniera^ franc, canonnlor si canoiini^re); I. re- lativu la cannoni bellici : maestru can- nonariu, care fabrica cannoni bellici sau care derege tragerea cu cannoni bellici; 2. subst : a) mase. cawwowam : a) fabricatoriu de cannoni bellici, p) mi- litari u ce serve la cannone bellicu;— terminulu populariu este tunariu ; — - b) femin. cannonaria : ol) apertura in murii fortificaţi, pre unde se incarca unu cannone; P) apertura in muri, pre unde se baga cann'a sau ti^v'a veri-carei alte arme de focu mai mica de cfttu asii numitulu de ordinariu cannone bellicu; 7) nave bellica cu punte si cu pareti pucinu inalti, armata cu câţiva cannoni bellici. , * CANNONATA (reu : cannoHada), CAN. s.f., (itaL eADomiAtâ^ franc, eanonnade); InatQ de ordinariu cu insemnarea de tragere sau batere cu cannonele bellicu, si mai vertosu de tragere de mtdti can- fumi intr'una data : se aude una infri- costată eannonata; — cuventaln este proprie part. femin. d'in cannonare, si conforma etymologiei selle se pote ap«> plică si la alte insemnari, cnmu, de es- sempln, una systema de cannoni (tu- buri) conductori de a^^(vedi cannone), CANNONE (reu : cannonu, Vedi in Olossariu canonu) si cannoniu (cu n mol- liatu : cannoiu)^ s. m., (ital. eannone, franc. eanoQ ; despre identitatea formei aniu in cannoniu cu form'a one in can- none vedi sufSssu one); I. proprie, aug-^ mentativu d*in canna : canna grossa ; inse in intellessulu de sub 1. allu cu- Tentului canna nu se applica cu form'a cannone sau cannoniu de câtu cu insem- narea de cea-a ce pre a locurea se dice hUoniu sau butoiu^iYeii canna sub 1. si eannamde); cu multu mai desu s^* ap- plica cannone sau cannoniu: II. in insem- narile metaforice alle cuyentului canna de sub 2., cumu : 1. buccata de grossa canna tăiata d'iutre doue noduri, ce serye ladifferite usuri, cumu, deessem- plu, ca mosoru de depanatu; 2. tubu grossu si scurtu de pamentu, de metallu, de lemnu sau de al^ materia, care serve la differite usuri, cumu la cursulu unui licidu, unei vapore, unui gazu, etc., la instrumente de cantatu, la ochiane, etc; 3. vasu de pamentu, de metallu, de vi- tru, etc., de acea-asi forma cu cann'a de sub 2., h), inse mai mare : am cum- peratu unu cannoniu si mai multe canne; 4 in speciale tabu de arma de focu, si mai vertosu unu grossu tubu de arma de focu, cumu si arm'a insasi, cea*a ce se chiama cu ţerminu populariu tunu ; dupo materia^ cannonele e de bronjariu, de ferrUj de aciariu, etc; dupo mărimea diametrului, care se esprime prin pon- ivlriproiectilei ce incape in cannone, 6ro pondulu proiectUei insasi se evalua prin dismetnilu ei, sunt : cannoni de opiu in artilleri'a de campu, cannoni de doue- spre-diece, de sesse-spre-diece si chiaru de doue died si patru pentru impressu- CAN. 389 rari de cetati, etc; — frasi : a încarcă unu cannone, a trage unu cannone, a astupă unu cannone, a dă focu unui cannone, a dereptă unu camtone, etc. CANNONIU, s. m., vedi cannone. CANNUTIA, s.f., canuula; ureeolus, oUnla (compara ital. caiinaecia si caii- nnzza); deminutivu d'in canna : 1. mai raru cu insemnarea cuventului canna de sub 1. : a taiâ canhutie, spre a face una grote d^prensu pesce; 2. cu multu • mai desu si populariu in intellessulu cuventului canna de sub 2. si mai ver- tosu in cellu de sub h) : a cumperâ doue canne si mai multe cannutie; a beeunu cannoniu, doue canne si mai multe can^ nutie de bere. CANONICA, s. f., vedi canonicu. CANONICATU, s. m., (itaL eano- nloatoy franc, easonleat); gradu sau titlu de canonicu. CANONICE (reu : canonicesce), adv., (eanonice); dupo canone, conformu cu canonele, (vedi canonu) : dispositione canonice luata; episcopi canonice alJessi. CANONIClA, s. f., 1. cu acellu-asi intellessu ca si canonicatu ; 2. cu acella* asi intellessu ca si* canonidtate. CANONICITATE, s. f., (ital. eano- nieită^ franc, eanonicitâ); calitate de ca- nonicu : canonidtatea cartiloru sânte, canonicitatea căsătoriei. CANONICU,-a> adj., eanonioos (xa- yovncd(;9 ital. oanonieo, franc, eanonique); relativu la canonu sau la canone, con- forma cu canonulu sau canonele ; 1. ca adiectivu : a) in genere : musici cano- nici, se dicea la cei antici acei musici, cari calculau matematice armoni'a mu- sicale, in opposetione cu musicH ariMo- nid, cari aveau de norma numai ure- chi*a; doctrina canonica a lui Epicuru sau canonic'a lui Epicuru, logic'a ace- stui filosof u; op0rationi medicali cano- nice, conforme cu regulele si prescrif- tionile scientiei medicale; ecatione sau formula canonica, ecatione generale ce serve ca canonu sau regula pen- tru deslegarea multoru problemate par- ticularie; r^d faptele, neci disselevo- stre nu prea su canonice, conforme cu regulele morali si de bonacuvien- 390 CAN. tia ; h) in speciale, fiendu vorVa de ^ o- none hasericesci.-^nscopu canonicUtju- ramentu canonicUj prescriptioni cano^ nice, doctrina canonica j etc.; derqptu canonicu, scientia a dereptului eccle- siastica fundatu pre legile positiye alle basericei, pre canonde santelora conci- lie, etc; carH canonicej cârti alle nou- lui sî vechinlui testamentu considerate de baserica ca scrisse sub inspirationea divina; 2. ca substantivu : a) mase, cor nonicu, preutu, care, in baseric'a appu- sana, assiste pre episcopu ca mai de a- prope si face parte din consiliulu ace- stui- a, preutu la una baserica cathe- drale sau collegiale, asia numitu pen- tru' co, in origine, toţi canonicii obser- vau unu canonu sau regula commnne ; — in acestu intellessu se dice si femin. canonicessa despre una femina, care, inir'unu collegiu de femine monache, se buccura de una prebenda; — b) femin., canomca : a) subintellegundu scientia sau doctrina, se dice sau cu intellessulu mai susu esplicatu la doctrin'a canonica a lui Epicuru, sau cu intellessulu de scientia a santeloru canone aJie basseri- cei; ^) subintellegundu ca$aj casa de ca^ nonicuy (vedi mai susu la 2. a), sau de cafionici, casa a preutului. CANONIRE,-esctt, v. (reu : canoni" sire); piaonli pconam injungrere ; piena afflcere; cruciare; laborarc; l.in intel- lessu basericescu, a dâ sau impune cuiva unu canonu sau pedepsa pentru espiare de peccate : a) a suppune pre cineva la una pena ammesurata cu peccatele con- fessate, a Iu puni pentru neimplinirea detorieloru cotra baserica : ntai inainte ccmonieau pre creştinii ce nu mergeau, dominic^a si in cMe serbatori, la baserica, punendu'i injugu la porVabasericei, sau se facă metanie la usi'a basericd; b) in speciale, a dâ unui preutu unu canonu sau ped^psa pentru călcarea detorieloru selle preutesci : qpiscopii canonieau una data pre previi, punendu-i se sape la gra- dine, se facă metanie in baseri&apUna de poporu, etc; 2. cu intellessulu gene- rale de a puni, a puni aspru pentru er- rorile si rellele commisse : deco nu te vei indereptâ neci dupo acestu canonu, CAN. —————— ^———»—^"'^— ^ ■■■■— — — am se te eanoneseu simaireudeeâtu a" siâ; copUhdu mustratu si eanonUu de parenti se face omu cu mente; — de aci : 3. eu intellessu reu de a mattratd â^tu- du, fkUfftxa&iceme canoniţi capre unu facutoriude reZZe? mai bene ommoriU^ me decăiu se me canoniţi asid,cumu ca- nondsee catusfa pre bietul/u serice inqr inte de a Vucdde simancă;misdluma* ceHUxriu, de cându canonesce biefa vik^ fora se ua pota jr^junghiâ si ucddet ce ffafacutu cartea mea, de miati canoni- t'Ua asia? — ca reflessivu : de trei diBe se canonesce se mora , si nu si pote da suffktulu; de candu me canonescu se apprendu focuJu, si nu polul nu petu darnU, ci stau de me canonescu ii^ patu, invertindu-^ne candu pre una costa, con- du pre aiWa. GANONISABE (reu : canonisire}, v., (xovovlCdty, ital. oanoniiiarey franc, ea* coniser); de si d'in ac^a-asi fontana cu precedentele canonire, se iea inse cu in- tellessu mai est'Cnsu, cum : 1. a regula; 2. a lucra sau face cev& conformu ca canonele sau regulele acellui ce; 3. a sta- bili ca canonu sau regula, principiu, cri- teriu, etc; 4. aapprobă ca bonu, a laudi; 5. in speciale, ca terminu basericescu : a) a numerâ in canonulu aau registrulu de cârti approbate de baserica; b) a sta- bili ca canonu sau regula de portare pen- tru toţi credentiosii ; c) a admitte intre santL CANONISTU, s. m., (ital. eananlHta» franc canoiiiste); omu versatu in scien- tiza santeloru canone. CANONU (pronuntiatu pre a locurea: canunu sichiaru canumu% s. m., pL-e., canouy piacnli pcena; gravls labor; era- eiatos; (xavâv, ital. canone^ franc ca- non); cuventulu, si prin origine si prin forma, este acellu-asi cu precedentele cannon^ sau cannontu/precumu acestu-a asi& si canonu a insemnatu proprie fusteUu de canna, d^ro cuventulu a pw- dutu acestu intellessu originariu, aj^Ie- candu-se la ordine de concepte din ce in ce mai ideali : I. cu intellessu mai ap- propiatu de cellu originariu : 1. tuba hydraulicu; 2. vergea de lemnu, de fer- ru, etc, care serve a trage liniţ direpte; CAN. 3. reri-ce alt^ ipştnuaentti ee serve la dereptare si regiilare : liol^, dereptşriUj perpendiculUf etc.; dâro cu multa mai desu applicattt : JÎ. cu intellessulu ideale de norma, regtda, tnoidluj etc. : li* ce serve de norma sau de modellu : o) una statua a lui. Pdycletu, lucrata dupo tot^ legile artei, serii de canonu artistUoru gred si romani; b) canonu se numi si una seria sau registru de autorii cei mai howi^ jpoeU sau prosaid, demni de stu- diatu si de imitatu pentru formarea gu- stuluilitterariu; Aristofane hysfanlinulu si AristarcJiu, disciphdu acestui^ă, com^ puseră, cotra annulu 200 inainte de Christu, unu canonu de autorii greci cei mai honi, care coprende 63 de numene de poeţi, de oratori, de istorici si de fi- laşi; c) sub imperatorii romani, canonu cu însemnările : a) registru sau tabellu de veniturele regulate si ordinarie alle imperiului; p) totulu impositeloru ordi- narie in oppostetione cu celle nepreve- dute si estraordinarie; i) summ^a fissata de imposite ce are cineva se dee in totu sau in parte pentru una ramura de in- dustria impusa; de acf c S) cu intelles- sulu si mai generale de ruptore, nartu, pretiu fissu de vendiare, allocare, etc. : canonu emphyteoticu , summa fissa ce se solve pre annu pentru emphyteose; 2. norma,regula, lege, etc: canonegram- maticali, canone logice, canone estetice; criteriulu addevendui este canontdu su- premu cdlu cugetarei; — in speciale : a) canonu, in matematice, formula ge- nerale sau constructione generale, ce serve la solutionea multoru alte pro- blemate sau constructioni particularie; b) canonu astronomicu si canonu chro-^ nologicu, tabla chronologica ce serve ca memu de a verifici datele : cellu mai in-- semnatu ă'in Canonele astronomice aUe cdloru antici este canontdu lui I^oh" meUt numitu si canonu regescu; c) in mu- sica : a) regala sau metodu de a deter- mina intervalele sau tonurele musicali; p) composetione musicale, in care se re- pete cu rigore una thema data; y) ca- notui armonicu sau simplu canonu, in- strumeutn ce serve a determină inter- vallele in musica, numitu si re^tda ar- CAN. 391 monica; 3. lu^tu mai vertosu ca termi- nu basericescu cu insemnarile : a) lege stabilita de coucilie, attingutoria de credentia si de disciplina, regula pen- tru baserica, adeco nu numai pentru ^nistrii roligiunei, ci si pentru toţi credentiosii : canonele basericei, sân- tele canonCt lucru conformu canone- lorUfpreutu sau episcopu dupo canone sau contr'a canoneloru, canonele conci- lidoru ecumenice, canonele coficilieloru particularie, escommunicatu prin cano^ ntdu cutare; in speciale : canonele san- tUaru Apostoli, collectione de legi ba- sericesci d*in primele secle alle creşti- nismului; b) canonu allu scriptureloru , seria sau registru de cârti ce se credu co au autoritate divipa si servu ca nor- ma de credentia : canonulu baseficei creştine, canonulu Ebţeiloru; c) cata- logu de santii basericei ; d) cu diverse alte insemnari, cumu ; a) canonu litur- gica, rogatloni ce se dicu la lit urgia pen- tru implenirea regulata a mysteriului juDgbiarei; Ş) cântări , psalmi si altele ce se cânta si se legu in certe ceremo- nie religiose ; y) canonu pascale , tabla pre mai mulţi anni de serbatorile mo- bili , cari se reguledia dupo tempulu candu cadu pascele; e) canonu peniten- tiale sau de petiitentia : a) regula dupo care cei caduti in peccate au se se cure- tie de aceste-a si apoi se se admitta erosi in communionea basericei ; 6) pena impusa de confessoriu unui confessatu pentru espiareapeccateloru; y) pena im- pusa unui credentiosu care neglege de- toriele cotra baserica; 8) pena impusa unui preutu pentru călcarea detorielorii preutesci, (vedi si canonire) ; de aci : 4. grea pena morale, gre^ sufferentia, greu blastemu, grealabore, tortura, etc: cu catu te vei arrettâ mai rebellu a te umili si a reconnosce errorile telle, cu atătu mai greu canonu ti se va impune; ce canonu pre bietulu omu, co de septe- mane nupote inchide ochii ! ♦ CANORE, 8. f., canor, (vedi cane- re)\ sonu mu$icale, melodia : plăcuta e canorea, ce invetia a cântă copiUele ; martiaiea canore a raucei arame chiama pre toţi lalupta. 392 CAN. * CANORITATE, s. f., (ital. canori- tă) ; calitate de canoru. * CANORU,-a, adj., eanorus (vedi ca- nere); sonorn, melodîosu, armoniosu, eufonica, placutuurechiei : canorelepas- seri, canor^a lyra, canorele versuri^ pe- riode canare; dedamatione prea canora, insocita de una cântare necuvenita ; — canorulu poetu, canorele mnse, etc. CÂNTA, s. f., (vedi cannata in Dic- tionariu si cânta in Glossariu). * CANTABILE, adj., (ital. cantabi- le); care se pote cantâ, care cantatu place urechiei si satisface sentimentulu : tonu cantabile, intervalle cantabili, ver- suri cantabili, melodia cantahUe. * CANTANTE, adj., cantans; care cânta : passeri cantanti, declamatione cantante. CANTARAKIU (reu cantaragiu)^ s. m., ponderator; cellu ce essercita ftinc- tionea de a cântări. 1. CÂNTARE, \., cântare^ eanere; pHallere (ital. cântare^ isp. si port. can- tar, provenc. oantar si chantar, franc, chantcr^ alb. cantoi^ sau candoig^ tota d'in latin, cântare, care e form'a inten- siva d'in cauerer^canere) ; in origine, ca verbu intransitivu, cântare va se dica a scote tonuri melodice si mesurate, fia vorb'a de omeni sau de animali, si candu e vorb'a de omeni, fia cu vocea sau cu instrumente ; apoi mai tardiu, ca verbu transitivu, eu obiectu ce espreme co^ prensulu melodiei, a insemnatu si : a face ceva obiectu allu cantarei, a anun- tiâ cantandu, a spune, a dice, etc: L v. intrans., a scote tonuri melodice siroe- suratc : 1. despre omeni : a) cu vocea : ehie are voce formosa si a invetiatu a cântă, se cânte, co toţi cu plăcere Va- sculta; a cantâ bene, reu; a canid susu sau diosu; a cântă pre d'in afora Sauprc noir; a cântă cu voce de bassu, de tenor e, de supranu, etc; a cântă senguru sau in choru cu alta, a cântă ncacconipaniatu ncci de unu instrnmcntu, neci de alta voce; — in speciale : a fi do professione artista cantatoriu la teatru, la base- rica, etc: ce face omulu acestu-a? — cânta la haserica; primulu tenore nu cânta asta sera; bassulu acestu-a a can- CAN. tatu, annu ierna, la Parisi; candu cântă Nerone pre scena, nu eră permissu ne^ menui se essa d'in teatru neci pentru causa necessaria; — in acestu intellessu se dice cu mai multa appesare : a cântă d'in gura, spre destinctione de urmato- riulu : b) a cântă cu unu instrumeniu, care, dupo intellessu, seconstrue cu prep. cu, d'in, in : a cantâ cufluerulu, cu vior'a, cu bucdnulu, cu lffr*a, cu organtdu, cu cimpaudu, etc; a cantâ dinflueru,din viora, din cetara; a cantâ in Hueru, in cavallu, in pianu, in frunăia, etc; c) a pronunţia, a declama sau lege cu unu ammestecu de cantore pucinu naturale si plăcuta : deco canti, reu canti; era deco legi, apoi fa bene de nu cântă; acestu o- ratoriu nu vorbesce, ci cânta; 2. despre animali cu voce forte differita, care in unele e departe de a fi melodica, d^ro mai vertosu despre passeri, a caroru voce e plăcuta : canaritdu cânta, dlaudde (ciocurliele) cânta, cocoşii cantcL, bro- scele cânta, greiendu cânta, etc; — a- cestu intellessu estensu alîu cuventului nu e de mirare, candu ne cugetămu co verbulu a adjunsu, in limb'a româna, ca si in cea latina, se insemne si : a ma- nifestă prin voce (vedi mai diosu), si in speciale, a predice, lucru pentru care vo- cea certoru animali, si mai vertosu apos- seriloru se consideră ca unu bonu or- ganu; in acestu largu intellessu se pote dice : corbulu cânta; compara latin, eor- nix la)Ta et^neh&tzzsinistr'a comice cân- tă; cântarea gaindoru se consideră, la vechii Bomani, ca reu auguriu; străne- poţii loru Români peno qstadi credu co unu Tnare reu are se cada pre cas'a omu- lui, candu gain'a cânta la usi'a lui; de aci vine co (^ntarea gainei figuredia in mai multe proverbie cu intellessu reu, cumu : i3i acesta casa cânta gain'a, nu cocqsiulu (dominedia muierea, nu bar- batulu); in acea casa nu e pace, unde gain'a cânta si cocosiulu tace (nu merge bene cas'a in care muierea vre a domină pre barbatu); gain'a ce cânta scr'a nu oua dcinancti'a (cine se lauda si vorbe- sce multe, nu face nemîca); — a bee vinu de unde cânta brosc*a=2k bee apa si inco de cea mai rea, d'in lacu; 3. de lucruri cm. neînsnfiBetite, mai vertosii instrumente intradensu îacute pentru cântare : viorea crepcUa nu mai carUa sau cânta reu; fluendu teu cânta mai bene ăecâtu aUu meu; mi place maiiene cumu cânta vior'a decătu cumu cânta buccinulu; d'tntrein" strumeiiteVe de musica, unele cânta, sufi- fkmdu in etle; altele cânta, facunău se vibre aUe loru corde; sunt inse instru-* mente mechanice, cari cânta sengure si fora cooperationea omului; 4. vorbindu de mai mulţi omeni ce cânta cu vocea san de mai multe instrumente de cân- tat u, yerhvln cântare se applica iu spe- ciale la acea voce sau acellu instrumentu, care essecuta partea melodiosa a unei composetione musicale, in opposetione cu vocile sau instrumentele, cari servu nu- mai a accompaniă m^lodi'a : in acesta bucccUa de musica cânta numai bassulu. — n. V. trans., a face ceva sau pre ci- neva bbiectu allu cantarei : A. proprie, cu obiecte omogenie sau generali, sau cari însemna : 1. buccati de musica : a cântă unu cantecu de lume; a cântă unu antifoniu, unu tropariu, unu cheruvicu; a cântă unu Jiymnu, una symphonia; 2. cântece de saltatu : a cântă chor'a, brantdu, cadriUulu, hatut'a, etc.; — in a- cestu intellessu, ca si in cellu immediatn precedente de sub 1. cântare, prin ellipse, se construe si cu de : a cântă de lume (subintellege : cantecu sau cântece de lume); asia si : a cântă de doru, a cântă de chora, a cântă de mortu, a cântă de jocu, etc; inse nu e de confusu acestu intellessu cu cellu ce are prep. de in frasi ca : a cântă d^ uritu, a cântă de mi-- nune, etc; — 3. versuri sau prosa ce se cânta : a cântă una oda, unu hymnu, unu cantecu eroticu; a cântă psalmi, an- gendu au strigatUy apostolulu, evange- litdu; a cântă benecuventedia, toitălu no- stru, etc. — B. metaforice : 1. a cantâ ca poetu, a espune, a narrâ in versuri, a lauda, a glorifica, etc : a) cu obiecte omogenie sau generali ca cântare, can- tecu, hy%nu, poema, cârme, etc inupote încape indoientia, co inainte de Omeru au fostu poeţi, cumu se pote forte bene inteHege d'in acelle carmeni, ce Omeru ne spunâ, co se cântau in ospetiele regi» CAN. 398 loru si altoru omeni insemnati; b) cu o- biecte particularie : a cântă faptde bâr^ batiloru străluciţi, a cântă armele si ca^ pitanulu mare aUu poporului românu, a cântă victoriele cuiva, a cântă selbele sî agrii; se cantămu eroii si dieiy se can^ tămu inse inainte de totepre cellu a totu potente si etemu; 2. a predice, a spute dinainte, a predica, a annuntiă : muUi de multu mi cantâ, co acesta-a are se mi se ihtemple, si eu nu credeam ; de candu ti cantu eu acesta-^, si tu nu vrei se me asculţi! — proverb : a comită sur^ dUoru zr a vorbi in desertu, a nu fi as- cultatu; — a si cântă senguru canUcuHu = ă spune senguru ce a patitu sau ce are se patia, ce e si ce sente : canta-ti^ mundra, canteculu; 3. in intellossu mai generale de a spune, a manifestă, a ar- retâ, a dice : a) nu numai prin voce, ci si prin scrissu : asia cânta proverbiulu, cumu cânta inscrisstdu, ce cânta ccden- dariulu despre tempu? din boni si stra- boni se cânta acostata; b) murmurandu incetu : ce ti cântă amiculu la urechia ? — proverb : a cântă cuiva unu cânte-- cellu =. a i spune ceva care Tadducp se facă ce vre spunitoriulu : dico s'a me- niatu, lassa me pre mene se i cantu unu cantecellu la urechia, si pre data se va desmeniă; c) spunendu nemicuri si re- petindu-le, peno candu i se uresce cuiva de elle : ce totu mi canti si descânţi? 4. ffasi particularie : a) a cântă unu inortuzz,2k cantâ si lege celle de cantatu si de lessu pentru immormentarea mor- tului ; b) a cântă dupo cineva = a In plânge; c) a cântă inaintea cuiva sau cuiva^=:d. se plânge sau a laud& : ce mi canti mie de acestea; se căntămu dom- nului; d) proverb : cumu mi cânta, asia jocuzrcMom mi dicu alţii, asia su con- strinsu a face. 2. CÂNTARE, s. f., cantatio, cantus; carmen^ cantioum; 1. actionede a can- tâ : cântarea passerUoru; 2. resultatu allu actionei de a cantâ, ceva ce se cânta : cântări basericesd, cântări de lauda. CANTARETnJ,-a, adj. s., cantans, cantor, cantaton cautatoriu, care cânta, care pote si scie cantâ, cui place a cantâ : CAN. 1. adj. : pemere ointaretia; muiere ca»' taretia; 2. 8ubBt.,.ina8C. si feminina, omu sau femina care cânta de professione, Yorbindu in q^eciale de cella sau de cea care cânta la una baserica : cântăreţii tnetropoUei nu sunt cei mai boni; in o- ceUu cenobiu de femine vei audi cantandu cantaretie cu plăcuta voce. — întregea forma nu e de approbatu. CANTABIDE, s. f., vedi cantharide. CANTABIBEf-e^ctf, v.fPendere, pon- derare; nstiMareiralere^ nacrni momenti essei 1. trans. a) proprie, a pune si trage ceva in cantariu^ spre a KfA pendula a- cellui ce, si de aci in genere, a ponderă eu verice genu de instrumenta, a estima pondulu : a cantori pesce, cipa, sare, mere; a eantari unu copiliu, unu emu; pentru espressionile : a cantori in greu, a cantori in usiorUj vedi eantariu; — t) metaforice, aestim&, a judeo& : a con-- tari unu amu, (vedi campanire); 2. in- trans., a trage greu, a fi greu prin pon- dulu seu, si de aci, prin metafora : a av^ pondu, importantia, valore, etc. : sciu bene cătu fi cantarescu creierii, vorVa tea nu cantaresce multu pentru mene; -r- in acesta intellessu inse mai desu si mai bene se dice campanire sau cumpănire. CANTAEITORIU,-foria, adj. s., pon- deratery . ponderosus ; care cantaresce; care trage greu, si de aci : grave, im- portante, etc. CANTABIU, s. m., pl.-«, (reu cu re sauri : catUariure)^ staterai eentnn- poido^ oenteMrian pondus ; 1. instru- mentu de mesuratu pondulu, compusu d'in una pergbia de ferm inflessibile, suspensa intr^unulu d'in puntele selle de nesce uşieri, cari dividu perghi'a in doue bracie inecali : de braciulu cellu mai scurtu este prensu unu canceUu (cangellu) de care se spendura lu- crulu deponderatu sau una lance in care se pune acellu-asi lucru; pre cellu altu braciu pote cineva portă, cu adjutoriulu unei torta, unu globu de ferru numita coiidu cantariului; acesta globu de pondu conuoscutu se porta cu man*a pre bra- ciulu cellu lungu allu perghiei, peno vine de face ecilibriu pondului de esti- CA^^ mmtu : linie, punte sau numerţ trţţm pre braciulu lungu allu perghiei indica pondulu de estimatu; — de regula om- tarUdu are doue punte de suspensione, unulu cfttu mal apropiatu de capetola braciulu! scurtu allu pergbiei serve, candu este vorb*a de estimarea pondu- reloru mai mari; ero altulu mai depar- tatu de acellu-asi capetu serve la eva- luarea ponduriloru mai mice; pentru fiacare d'in aceste doue punte de sţis- pensione se afla, pre laturea respectiva a jugului sau perghiei, trasse liniele, puntele sau numerele ce incUc$( pondulu de evaluatu; faci'a cantariului ce serve la evaluare de ponduri mari se cbiama greulu cantariulm, ^ro cea altş usiarulu cantariului; de aci espressioni ca : can^ tariulu acestu-a nu tine atătu^a de muUu in usioru, si de acea^a caută se Iu puni in greu;, cod deco in usioru abia ridica 12 UbrCf in greu poteredică 120 delibre (compara si celle spuse la inceputulu art. bHanda); 2. eantariu se chiama si centenariulu, care dupo pondurile diver- seloru terri a fostu si este forte yarîatn; la noi, ca si in celle mai-multe terre de resaritu, cantariulu este approssimativu ca de unu centu de libre gallice sau 50 de chilogramme : unu eantariu de miere , dotie cantarie de lombacu, pcUru canto- rie de sardine, (cuventulu are in lîmbeJe sorori formele si insemnarile : ital. can- taroy eantero si quiutaloy isp. port. pro- venc. quintal cu Însemnarea Ini conta" riu de sub 2.; mediu latin, eantariov cu acea-asi insenmare, franc, qointal cu acea-asi Însemnare, inse si cântar^ candu este vorbea de acea-asi mesura d'in terrele orientali; alban. eantar si candar cu Însemnarea lui eantariu de sub 1.; apoi in limbele străine : nou grec. xavrdcpi , arab. qin'târ 9 turc. qanthârt nou slav. şerb. kantar cu ^nendoue În- semnările lui eantariu; russ. kantartt si koutarii^ bulg. kântar» vechiu şerb. kaa- tinarti si kantenarS, vechiu germ. leo- tenăriy noujgerm. lentner» cu|pisemna- rea lui eantariu de sub 2.; d*in compa- rarea totoru acestoru forme resulta, co cuventulu eantariu se lega prin origine de latin, eentam = centu cu muHu mai OAN. heoB de câta de eutliarie := Mntaru SM ecmtharu). CANTABUi B. m., vedi cantharu. CA17TATA, 8. f., vedi catOatu. G ANTATIONE, s. f ^ emtatio; aotione de a contă, cninu si resultatula allifa- certei actione, eantecu, ceva cantatu. CANTATOBE, s. U vedi ca$aatoriu. CASTATOBIUrtaria, adj., eantator» «ttiter; eamtans, (cantatarios; compara si itaL eaMtatore^ eantatorio); care eant^f scie sau pote eantâ : l.adj^ i^tu Ia cântare, bonu de cantata : ace^'^ e partea cea mai cantataria din acesta mica campoBâtione; passeri cantatorie; 2. subrt : a) personale, mase cantatoriUf femin. camtatma^ orna sau femina, care cânta pre scena ;— prin metafora, pre- cama lătrătorii sunt cânii, asia cantor terii, in loca de cocoşii, este una es^res- sione allessa : canUatorii annuntia ap- propiarea dillei;—b) reale femin., con- tatoria sau cantatore : a) instrumentu de cantatu : inceta de a mi sparge ure" ckide cu cea cantatore; ^) actione de a cantd, si mai vertosu locu sau tempu in care se cânta: cantatorea coco^Horu; trei sunt de regula cantatorUe cocoşi-^ loru; de aci forte desu in plur. : canta^ ton=tempu despre dina, candu cânta cocoaii : preia cantatori, apr ope de can^ tatori* CANTATBICE, s. f.,. eantatrl^ fe- mina ce face professione de a contă, si mai Tortosa femina ce cânta pre scena. CANTATU ,-a^ cantatas-a; eanta», eantatie; 1. part. pass. d'in cantore : erot» contaţi de VirgUiu; ludruri con" tatesirescantatedetoti; deadcasobst. fomin. cantata : a) cântare camu prea lunga : cantatele vostre. au se suppere pre omeni; b) mica composetione de mu- sica vocale cu accompaniamente, scrissa pre ima mica poema cu sau fora dialogu, cu recitativu si mice strofe; c) poem*a insasi ce se cânta in Cantata musicale; d) composetione litteraria lyiica de for- m'a cantatei f fora se fia destinata la cântare; 2. supinu d'in cântare cuin- tellessa si activa si passivu : ti ai afiatu tempu de cantatu assemini cântece; tro^ parie de cantatu dominic'a; de acf ca CAN. 805 subrt. abrtraeta maac.: eantoMu eoco^ siului, pre la amtatulu coeoiiloru. GANTATUBA, s. f., eantui» Urnei- tatle. 1. actione de a contă, si mai ver- tosu aetionea de cântare prolungata; 2. vaietare, plângere. GANTECELLU, cauteeu, etc, vedi canticeUu, canOcu. * GANTEBIABE, v., (eanteriare, de unde particip, eanteriatns); a leg& de eanteriu, a surtin^ sau propti cu eanterie. * GANTEBINn,-a, adj., eaatt rlnus; de eanteriu : ordiu canterinu. * CANTEBIU, s. m., eanterias si oaatherims (xav^Xioc?); 1. caUu juga- nitu; oallu de transporta; 2. prin meta- fora : a) omu betranu si im^pace de muiere; b) capriorn sau lemnu pre care sta accoperimentulu unei case ; p> cha- racu de viia ; d) jugu, in care se pune callulu, ca se Iu ferrice sau se i facă vre una operatione veterinaria; e) in fine cu însemnarea ce are ital. oantlere si franc, chantier : a) locu unde se de- punu lemne de focu seu de construc- tione, lemnăria; p) mai vertoeu locu, unde se construiescu navi. * GAKTHABIA si cantaria, s. f., ean- tharias; gemma sau nestimata care pre- senta imaginea unei cantharide. GANTHABIpE si cantaride (mai pucinu bene : cantarida)^ s. f., pL can^ târidi, eantliaris (xav&o^); t. genu de insecte coleoptere beteromere d'in fa- mili'a tracbeUdiloru, allu caroru elytru e. verde auriu forte luciosu si cari essala una odore forte tare si putorosa; pul- berea acestora insecte serve de base la vesicatori;— in speciale cantaridea de Ispani^a, care e f de grănu si alte buccate, b) de vitia, c) de arundine. * CANTHARIDINA si cantaridina, s. f., (ital. eantiuridina^ fran. eanthari- dine; vedi oaM^Aori^ sub 1.); substan- tia organica solida, cristallina, incolora, care se estrage d'in cantharidi. « CANTHABITE, 8.,|eantharites (sab- intell. viniim=vinu)=:xavdap[ti]c olvoc; specia de vinu addussu de presto mare, (vedi cantharu). S96 CAN. * CANTHARU si carUaru, s. m., eân- t har IM (xdv^apo^;; ital. cantaro); 1. spe- cia de insectH, scarabusin; mai desu inse :.2. prin metafora : a) mare si pân- tecoşii vasii de beutu, munitu cu doue anse sauurechie, si, in speciale Yorbindu de Baccha si adoratorii sei, luatu cu in- tellessulu de cupa; b) canale sau tubu de apa, a cărui gură, pre care esse lici- dulu, sure forma de scarabusiu; c) nodu negru sub limb*a boului Apide, adoratu de Egyptiani. * CANTHTJ si caniu, s. m., oanthus (x(&vdO(;, ital. isp. canto ^ vechiu fran. cant; vedi in Glossariu cantonu si can^ tanieru); 1. cod*a sau anghiulu ochiului; 2. cercanulu ochiului ; 3. cercanulu ro- tei, fia cellu de lemnu, fia cellu de ferru; 3. anghiu sau cercu de locu : parte, re- gione, tinutu, etc. (de acf si cuventulu populariu catunu, prin căderea lui n de longa ca, in locu de ccmtunu sau cantonu, forma augmentativa d'in canlu). CANTICA si canteca, s. f., (=ital. cantlca); vedi canticu. *CANTICARE, v., canticare; cade- minutivu d'in cântare, insemna : a cântă desUf inse usiurellu, cu voce bassa si de fiacare data câte pucinu. CANTICELLU si cantecellu, s. m., eanticnlnm, deminutivu d*in canticu. CANTICU si cantecu, s. m., ţl.-e, (pre a locurea si temin,cantica93XLcanteca), canticmn, cantilena^ eantio^ eautns (ital. si isp. oantico si cantiea^ port. cantigo si cantiţa, provenc. cantid^ j^anc. can- tique^ alb. caneca si canga^ — in origine cuventulu este adîectivu formatu d'in csLutanzzcantu prin suffissulutcu, cumu se vede d1n constructioni latine ca : cantlca ăelineameniă-^iplacert produsse prin cântare ; in limbele sorori cuven- tulu ca substantivu se applica mai ver- tosu la cântări religiose plene de intu- siasmulu ce inspira unu viu si inaltu sentimentu allu divinului; asia : ital. ii cantico doi cantiei=franc. le can- tique des cantiara itaL eantorato), eantoris momusi functione de cantoriu. GAKTOBESSA , s. f ., vedi eantariu. CANTOBIA (cu accentu pre ri : con- iaria)^ s. f., (compara ital. emtorla) eantoris munus^loeiis abieanteres ttant; h CU acellu-asi intellessu ca si oatito- ratu; 2. loculu unde stau cantorii in baserica. ^ CANTOBIF, s. m., cantor (vedi ca- nere); care cânta, care scie si face pro- fessione de a cant&: 1. in genere : ma- rele cantoriu allu mardm capitanu, oan- tcriulu ApoUine, cyenulu cantoriu aUu mortei sdle; -^ metaforice : pmscon- sultulu fora fUosofianu e de câtu canto- riu de seece formule; 2. in speciale : a) cellu care, in teatrulu vechiloru Ro- mani, essecut&cantulu, pre candu altulu prin geste representiiustionea ^ b) cellu ce cânta in chorurile basericesci. 1. GANTU, s. m., vedi canthu. 2. CANTU,. adv. si conj., vedi câtu. 3. GANTU, 8. m., p.-re, cantus (itid. isp. port cantoy provenc. cant si ebant, franc, ehant, alb. tamgu) ; ca âupinu si participiu d*in canere, cantu Însemna a- tfttu actvlu de cântare câtu si ce secanta, unindu astufeUu in sene intellessulu si allu substantivului cantore si allu sub- c^ stastiTuIiii eantieu : 1. proprie si in ge- nere : a) pentru omu : canttUu choru- Im, cantulu fetiordortiy eanttdu cqpiUi- hru; h) pentru alte aiidmali, mai yer- t08U passeri : cantulu coeositihiif cafh tuilu preveghiatorieiy cantulu gr eterului; c) pentru lucruri inanimate, mai yertosu instrumente mechanice de cantatu : coip- tulu viarei; cantulu bucciumtdui, orga* nuhti, etc.; — eantu armoniosu, melO' HasUf fiacutu ; cantu tristu, lugu- bre, etc.; 2. proprie si in speciale, com- positione musicale ce se cânta cu Yocea sau cu instrumente musicali : a) a face eau compune cantulu unSi poema, par^ file unui cantu; h) mai yertosu partea melodiosa, canticulu unei compositione musicale, de care spendura tota espres- sionea, in oppositlone cu armonfa acellei composetione : nu se cade caarnumfase inneee cantulu; de acf, prin una noua me- tafora : a) un*a d'in celle patru voci ce esseeuta una composetione musicale, si a nome vocea supranului , care de re- gula Cânta melodica : cantuhi nu can^ corda cu basstdu; Ş) cord'a cea mai mi- ca si mai acuta a unei viore sau altui instrumentu cu eorde : $e rupsera bas- mtu ii ccmtulu viorei; c) cantu charăle^ care se pote canti de mai malti in choru ; d) eaniu amibroeianUj cantu basericescu introdussQ de Ssntu Ambrosiu in base- rie*a appusan» dupo cellu d'in baseric'a resaritana, si care differe de cellu niai tardiu introdussu in baseric'a appusana si numitu cair^ femiu ori planu d'iu caus*a simplicitatei si stabilitatei note- lom selle, sau cantu gregorianu dupo nuiMle ponteflcelui care Iu restaura; eantu figuratu, in care intra tote acei- dentiele musicali, in opposetione cu can- tulu pianu san fermu, despoiatu de tote acelte accidentie : SanUâu Athanasiu introdu88e9se in baseric'a alessaşfărina cantulu figuratu, numitu si chromatieu saueolaratu;dSromaiinurma,vedendu ăbusîdu ce se făcea cu acestu cantu, re^ intro^isse unu cantu simplu si planu ; f) cantu militare, facutu pre cuvente ac- commodate militariloru ; carUu belHcu, plenu de mişcare si de animatione, asill in cfttu se attitie pre militari Ia lupta; CAK. 89J^ cantu pqpulariu sau naţionale, in care se espreme cugetarea sau sentimentulu ce anima una natione intrega la certe epoce ; asia si cantu de victoria, cantu de jo6u, cantu de mortu, etc, (vedi si cawticu); g) cantulu cffcnului^zcanti" culu cycntdui, ultimu opn alluunui com- positoriu, asia numitu dupo suavitatea ce se crede co ar fi avendu cantulu cyc- nului aprope de morte ; — 3. metafo- rice : a) poema, chlaru deco nu se cân- ta ; h) parte a unei poeme mai mare : cantidu aUu sessde d'in Eneidea lui VtrgiUu; e) veri-ce medilocu de manife- stare a gloriei divine : cantulu creatio* nei cotra creatori/u. * CANU,-a, adj., eanns (vedicatkferc, eanire, canutu, etc.) ; intre {dbu si ne- gru, in doi peri, nu de totu albu, cenu- şiu : canHlupi; canele unde, albite prin spuma; can^abarbOf can'abetranetia; — metaforice : ^can'a Inma credentia, an- tic'a bona credentia, d*in eanunxL numai a essitu directu eanire, ei prin scamba- rea lui ti inr, cdnu devine caru, de unde caruiuziiicaruniu; vedi caruiu in Glos- sariu; de alta parte deminutivulu dMn eanas ar fi eannlug, cîare in limb*a no- stra ar avâ form'a canuru, d'in care a essitu femin. canura, luatu casubstan- tivu^precumuinitalian'aeanniolAzierba eu peri câni a essitu d'in eanat«=seanti^ tu; vedi C(mura si in Qlossariu). M. GANUBA, s. f., vedi canura in Qlos- sariu si canu in Dictionariu. CANUTETIA, s. f., (pre alocurea : co- nuntetia si : caruntetia; vedi, pentru transformarea lui n in r, litter'a N), eanltles si canitia (ital. canoteisa, isp. eanesexa) ; stare sau calitate de canutu : se cade a respectă canutetfa; — intre sengul. canutetia si plur. canutetie es- sistu acelle-asi nuantie de intellessu ce s'au arretatu co se afla intre seng. fte- tranetia si plur. betranetie. GANDTIA (cu accentu pre U : canu- tia)j s. f., (compara ital. eanatirlla), si prin molliarea Iu l in locu de GANUTILIA, s. f., 1. cuacea-asi în- semnare ca si canutetia; inse in speciale : 2. ţotulu periloru canuti. CANUTIBE (pre a locure : eanuntire m CAN. si : (Xiruntirejj-^cUj v., eaaescere (ital. eanutire^ isp. encaneeer; provenc, ca- nuzir, franc, ohaneir) ; a deveni camUu : asia de tenerti, si ai camUituI CANUTU,-a, (pre a locure : canuntu si carufUu; vediUtter'a ^pentru scam- barea lui n in r), canas si canntus (ital. camutoy vechiu isp. canndo, provenc. ea- nnty franc, chenii, alb. earrouta; tote a- ceste forme au essitu, ca participie, d'in una forma de verbu : can-ere, can-ui^ can-^u, ca bat-ere, bat-ui, hat^u) ; in- iare albu si negru, albu amestecatu cu negru, vorbindu in speciale de perii ca- pului : canutuLu bdranu; — metaforice : canidele crescete alle betranUoru munţi; canufa ierna, cantUele unde alle marei intentate; canutulu ^emi>u=:betranulu tempu. * CAOSU, s. m., yedi chaosu. * 1. CAPA, s. f., (ital. oappa, isp. port. si provenc. capa» franc, cape si ehape) cuventu, care de si nu se afla in latin'a classica, se vede inse co e forte vechiu si co a sţatu in limb'a rustica, formatu d'in capere, cumu attesta Isi- dore : capa» qula totam eapiatoorpas'^ cop'a se dice asia, pentru co incape totu coirpulu; in acellu-asi locu Isidoru es- plica cap'a si prin oruamentum capitis z:zornamentu de capu); 1. mantellu ce are inapoi unu caputiu (de pusu i|i capu sau pentru ornamentu), vestimentu ce se porta astadi de fraţii si mon^chii certoru ordini alle basericei de appusu, dâro alta data se portă si de laici (ana- logu cu cea-a ce numesce poporulu no- stru capenegu d'in acea-asi fontana cu capa; vedi c^pcna^ in Glossariu); 2. ve- stimentu lungu peno la calcanie cu ca- putiu, manteia ce porta episcopii, preu- tii, canonicii, cantorii, etc., in esserci- tiulu functionei loru; 3. peptariu cu mânece ce porta feminele (vedi si co- pitiu); 4. vestimentu barbatescu cu mâ- nece, cu sau fora ci^utiu, d^ro care se inchiaia si se striuge bene spre a scuti de frigu. 2. CAPA, s. f., vedi Cappa. * CAPABILE, (mai pucinu bene : ca- j>a&i2tt), adj., vedi capabilu inGloassariu. ♦CAPACE, adj., capax (d'in cai^erc); CAN care incape, coprende, conţine multu, sau care pote incape, coprende, conţină : incapetoriu, largu, spatiosu, etc.: 1. in intellessu materiale : portu securu si capace de navi, terra capace de unu numeru duplu de locuitori, capacea urna amortei, capacHe atrie oile palatiului regale, casa commoda si capace, vasu capace de a conţine mai multe cente de litre; —2. in intellessu ideale : a) aptu a intellege; a coprende, a concepe cu mentea, cu suffletulu : d'in animali numai omulu e capace de raiione; ca imagine a lui Domnedieu, suffletulu e capace de addeveru, de bene; b) aptu a face, a practica, a essercită ceva : omu capace de imperiu, de administratione, de guberniu; — in speciale, ca terminu juridicu, care e in conditionile cerute de a se buccurâ de unu dereptu : cine nu e Bomânu, nu e capace de a occupd functione in Bomani^a; z— c) cu intel- lessu reu : e capace de a te uccide pentru unu micu folosu aUu seu; omu capace de veri-'Ce, de tote, etc. =omu fora neci unu scrupulu deconscientia, blastematu, spenduratu, fora Domnedieu, etc. *CAPACITA£E, v., capaeom redaere (ital. capaeitare); a face capace; a face se precepa, se intellega; a, convinge; — a se capătă, a se face capace ; a intel- lege, a precepe, a se convinge. * CAPACITATE, s. f., oapacitas (itaL eapaoităy franc, capacit^);, calitate de capace : capacitatea butei e mai mare de câtu a butoniului; volumele apei intre- ce capacitatea canalei; capacitatea pu- tinei acestei-a e de 50 delibre; — cine vorbesce, e detoriu a vorbi dupo capaci^ tatea ascultatorUoru; in omu e capacitatea de perfectione morale; dero capacitatea mentei omenesci are margini; omu fora neci una capacitate politica; mare ca- pacitate de a gubernâ; calitatea de Bo- mânu^ este un'a d'in capacităţile cerute pentru aUegutorii de deputaţi ; -—mesura de capacitate, care serve a mesurâ vo- lumele lucrureloru licide cumu : oliu, vinu, etc., sau lucruriloru uscate, cumu : ordin, granu, lente, etc; capacitate de caloricu, aptitudine ce are fia-care corpu de a absorbi mai multu sau mai pucinu CAP^ calorica spre a si inalti& temperatur'a ; capacitate de saiuratiane a unui acidu, cantitate de oiygeniu ce se cere intr'nna base, pentru ca acesta-a se pota formă cu aeidoln una sare;— ca intellessu con- creta : a) personale, persona, omu de ca- pacitate : a esdude de la funcHoni capa- cităţile, ca se se servesca cu nuUtoH; b) reale, yasa de capacî^(rfc ;—applecatu la persone, caventalu capacitate differe, in intellessn , de cuventele abilitate, desteritate, etc.; capacitate este namai facultatea, potenţi^ a de a inteUege ari lucră, sau capacitatea este sdentfa, con- noscenii^a; pre candu abilitatea, deşte-' ritatea, etc. , se traducă prin artea sau preceperea de a practică si applecă con" noscentieie theoretice. * GAPANA, s. f, trabea^ restls pin- TiallB (cjipaBA^ de care Isidoru dice : hanc nutlel eapanam rocant^ qaod nnnm ian- tin emplat :=:rustici% sau terranU nu- mescu asseminea incapere capana, pen* tru eo incape numai unu senguru omu; dupo Isidoru asia dâro cuventulu e ru- sticu romanu, derivatu d*in capere; de aci : ital. capanna^ port. provenc. ca- tana, isp. cabaila^ franc, cabane; â*in acea-asi fontana si : cabina, cdbinetu); colliba, si de acf, veri-ce locuentia mica si simpla, făcuta d*in scandure, etc. CAPANQA, s. f., pl.-c, (reu i : ca- pangi), harpago, nnens; Tinculnm; un- ^Is 1. cu aceUu-asi intellessu ca si cance ^u cange; 2. latiu sau lantiu : apune in capange, a tini in capange; 3. ghiara, laba cu ghiara^ si in genere, mana sau alta ceva, cu care cineva ap- pnca si tine bene : nu mai scapă sore- cele {SPin capangde catusiei, capanga e in loca de capaniga sau capanica, de- rivata d'in capere , ca instrumentu de prensu). CAP ARA sau caparra, s. f., (=ît. eaparra, d'in capere-arra); vedi arbuna. CAPCAUNE, si CAPCAUNU, s. m., (anthropophagns =ivdpfi>?roţâYOc), laiiila=Xa|i.[a; hei- l««;8tiiplda8y baro; barbarns; 1. monstru fabulosu, omu cu doue capete si doue gure, care pre una gura inghitiea copii intregi sau buccatimari de came de omu CAP. 401 CU osse cu totu, si pre cea alta gura scotea ossele : de candu cu căpcăunii; de acf : 2. anthropofagu, mancatoriu de carne omenesca, canibale; 3. omu ce ' manca forte multu, unu vorace si nesa- turatu : capcaunulu meu de argatu e in stare se mance unubouintregu; am pa- tru căpcăuni -de ospeti, pre cari nu sciu cu ce se i saturu; manca mai pucinu, me capcaune; — metaforice : aceUu mi- nistru fu capcaunulu thesaurtdui; cu ce poţi satură capcaunulu ce se chiama curiositate publica? — 4. barbaru, lipsitu de veri-ce cultura umana a mentiei si a animei, crudu sau cruntu, stupidu, etc. (pre a locurea cuventulu se aude cu t in locu de p : catcaunu; form'a cnp e cea genuina : compara %a7c-Tstv=de- vorare). M. CAPCIUNA, s. f , vedi capsiuna. * GAPEDE, s. f., oapls-caplde^ si CAPEDINE, s. f., capedo-capedine; (d*in capere); vasu cu ansa sau torta, ce serviea la sacrificie, in care se punea foculu sacratu Vestei;— cupa de beutu. * CAPEDULA, s. f., capiduU, demi- nutivu d'in capede, si CAPEDUNCULA, s. f., capeduncnla, deminutivu din capedine. * 1. CAPELLA, s.f., capella; demi- nutivu d'in capra, caprisiora. 2. CAPELLA, s. f., 1. ndlcula, sa- cellum; basericutia, baserica mica pre longa alfa mai mare, sau si indepen- dente, construita mai vertosu in curtea unui principe sau si a unui particulariu cu stare, parecdesia sau paraclisu (it. cappella, franc, cbapelle); 2. petasns, pellaria elegante de omu sau de fe- mina; in acestu intellessu inse ar fi de preferitu form'a masculina : capellu =it. cappelloy franc, chapean; — căpella nu e de câtu unu deminutivu d'in capay si Însemnarea cuventului de sub 2. re- sare usioru d'in acesta etymologfa, cu atătu mai multu co capa nu se refere numai la capere, cumu dice Isidoru, ci si mai vertosu la capu d'in caua'a ca- putiuhii sau glugei , cu care e munita cap^a; mai cu greu pare co s'ar pot6 lega de acea-asi etymologfa însemnarea de sub 1, a cuventului; d^ro capa, cumu 26 402 CAP. si demin. capeUa s'a applecatu in spe^ ciale la mantellulu lui Santu Martinu, ce regii Franciei păstrau ca palladiu alia coronei intr'unu oratoriu allu pala- tiului lom; de aci, prin metafora, se numi oapella si oratoriulu sau basericu- ti'a insasi, si, prin estensione, veri-ce asseminea basericutia. M. CAPELLANATU, s. m.,(=ital. cap- pellanato), si CAPELLANIA (cu tonu pre i : capei- lania)^ s. f., (=:iţal. oappellanla); mi- nisteriu sau officiu de capeUanu; venitu d*in asseminea officiu : erau si sunt inco, pre a locurea, si capellanie laice, de alle caroru venituri se huccura laici si chiaru femine. OAPELLANU, s. m., (oapellanns^ital. eappellano^ fr. ohapelain); 1. preutu care officiedia la una capella si se buccura de venitulu ei; 2. preutu adjatoriu allu preutului uneiparochia; 3. preutu care officiedia intr^una baserica a parochiei dependente de alta baserica : capella- rndu domnului, capeUanulu regimentu- lui ^ capellanuXu curtei domnesd, etc. * CAPELLAKESSA, s. f., muiere a capellariului sau muiere care face sau vende eapeUe, (vedi capeUa sub 2). * CAPELLARIU,-ia, adj. s.,' (ital. cappelaroy cappelleriit cappelfijo), adpe- tasam pertinens; petasbnun fabricator; petasi capsa; 1. adj., relativu lâ cajpeIZa cu însemnarea de sub 2.; mai desu inse : 2. substantivu : a) personale mase, ca- peUariu, care face si vinde coprfZc; 6)reale femin., capellaria, cuteia de capella. ♦ CAPELLIANTJ,-a,adj., capeUianos, (vedi 1. capeila); relativu la capella sau capra : capellian'a ruta, rut'a plăcuta caprei sau capellei. * 1. CAPELLU,s.ra.,pl.-f, capellns; deminutivu d'in capru. ♦ 2. CAPELLU, s. m., pl.-g; vedi 2. capeUa sub 2. : capellu de paia, de me- tasse, etc. CAPELLUCIA si CAPELLUTIA, s. f., (=ital. cappel- laccla); deminutivu d'in 2. capella. ♦ CAPELLUTIU si capelluciu, s. m., pL-e, (^tal. cappellucolo); petasnnen- lat| deminutivu d'in 2. capeUu. CJ^ CAPEEIA, caperu, etc., s. f., vedi cap- para, caparu. GAPEBABE, v., oaperAre; «stnare, bnllire, fervere; micare, scintiUare(com- para si xair-rsivzzdevorare, ardere; etc, xa7c-op6(;, = devorante, ardente, ap- prensu, infocatu, etc.; compara si compu- su-lu S'Caperare, sengurulu usitatu pre ş Ipcurea si in locu de simplulu cape- rare); a ii plenu de focu, a ferbe, a arde, a scânteia : vinulu capera; ochii sei ca- per a de mania, capera sângele inmene; —a fi forte agitatu, a tremură, a se bate : mi capera anima de muUa picule sau de mare spaima; — a face unde, a undu- ia, si de aci, a se increti, a se stringe, etc.: fruntea lui capera de supperare; — in a- cestu intellessu si ca transitivu : a cor peră fruntea, sprincene caperate, a ca- perâ velele navei. CAPEEATIONE, s. f., (eaperatU), nstuatiO) buUitio; seintlllatlo, dtc, ac- tione de a capera, CAPEKATURA, s, f., actione si mai vertosu resultatu allu actionei de a ca- pera. ft CAPEEE, capui, caputu si captu, V., capSre; form*a verbale a unei-a d'in celle mai fecunde radecine romanice cu intellessulu : a appucă, a prende, a co* prende, a corUine, a imbraciă, a capitâ, si de aci, aprecepe,ainteUege, etc; la|t. capSre este, cumu se vede, deconjuga- tionea UI; in limb'a nostca compusula in-cap^re este de conjugationea U, dfoo alte compuse suni, ca si celle latine, do conjug. III : m-cep^rernlnclpere, jpre- cepere:=zperc&pere =:percipere; limb'a italiana presenta acellu-asi verbu sub trei forme : oapdre, oapAre si eaplre; isp. oaber, franc, cevoir numai in com- puse : per-oevolr=|)ercepcre;--unaf(>r- ma de conj. I. cap-^jure inco^e afla in limb^a nostra, ca si ital. oapAre^ d^ro totu numai in compuse : s-capare^ ca si S'Capitare d'in simplulu capitare, CAPESTRELLU, s. m., capistelUm, (ital. capestrello); deminutivu d'in ca- pestru. CAPESTKU, s, m., pl.-c, eapistrnn, (d'in capere; ital. eapestro, isp. eabestro^ port. eabresto^ franc, ehev^tre, alb. ea- CAP. plstra, rus8. kapestră); ochiu de fune sau de enrella ce se pune in capulu sau botula animaliloru, mai vertosu cailoru, asiniloru, etc., spre a le trage si duce iocotrau yr^cineva; capestndu serve ter- ranilom si de frenu;— ce se pune in bo- tulu unui animale spre a Iu impedecâ de a face reu^—penna de cap€stru=hB' ktmBf loraniy un'a d'in curellele sau cur- meiele capestrului; — proverb. : a duce pre \cin€(Hi de capestru =: a hi duce de nasUf a Iu domini cu totulu. CAPETANIU, capetare, capetellu, ca- petmaiO^pelinosUy capetu, capetuire^ etc.; vedi eapUaniUy capilare ^ capiteUuy cc^i- Hna, ccgntinosu, ccgritu; capUuire. 1. CAPIABE^-edfiii, v., tertigitie cor- ripi vel laborare; a deveni capiu : nu 9€iu de ce mi capiedia ouHe; ai capiatu, 8€ vede, de nu mai scit ce varbesci. 2. OAPIABE, s. f., vertigo; actionea de a capiă; morbulu unui animale sau omu capiu. CAPIATURA, s. f., verti90| morbulu căpiatului sau capiului : sufţeri, se vede, de capiatura. * GAPEDULU , 8. m., eiq»idiilam; co- perementu de capu, si in speciale caputiu sau gluga de capa* « CAPILLAGEU,-a, adj., eapIUaceos; de capiUu, suptire ca unu cqpiUu : plante capiăacee; eingutore capiMacea, tessuta sau împletită d'in capUli. * CAPILLAGINE, s. f., oapiUagro; capiUii in totulu lom : dupo ah/wnăaniX a creierului si capiUaginea abunda. * CAPELLAMENTU, s. m., oapilla- Meniani capiUU in totulu loru, mulţime de capilli;mai vertosuperiu, sau compusu d*in capăt si pilos =perei; vedi si ca- pere; ital. capeUo si capillo, fra^c. ctie« veu); 1. proprie, perâ de capu, si a nume perulu capului in totulu seu, sau unu firu de peru allu capului, pre candu pi- luH^zperu se dice de perulu de pre alte parti alle corpului omenescu : capilli din, negri, codanii; capilli peptenati, f4nsi, etc; 2. prin estensione : a) perulu barbei; h) peru de alte. animali; c) firi- cellu sau fibra de planta; de unde : ca- pilMu Venerei, (vedi 2. capillare), * CAPIONE, s. f., capl5-capIone (d'in ccşpere); terminu juridicu, prin care se esprime : 1. intrare in possessione, luare in possesione; 2. dereptu de possessione, castigatu prin prescriptione; in acestu intellessu se dice mai desu si mai bene usucapione. GAPISTEB£, s. f., maotra (caplste- riDm, ital. capisterioy eapistejo si capi- steoy cu intellessulu de venturatore sau vasu de venturatu granutie); vasu de lemnu in care se cerne farina sifrementa CiP. '■■■> ■.11. ^ 1. pane (form*a mai vechia a potutu fi capi* steria, ca femininu aUu formei, d'in care a essitu neutrulu latin, eaplsteriam; d^ro capisteria s'a redussu apoi la capisterie, capistere; Vercumu cuventulu a essitu d'in capere, ca si copaiazzcapalia, si care e una capistere mai mica, (vedi copalia), GAPlTAin^zcapitâiu, vşdi capOaniu. * CAPITALE (reu : capitalu), adj. s., capitalig; capital; capăt; (ital. capitale, franc, capital); relativu la capu sau că- piţe, in multe d'in variele Însemnări alle acestui cuventu : I. adiectivu : A. in În- semnarea cea mai ordinaria] a cuven- tului capu : ornamente capitali, orna- mente de capu ; medicamente capitali, bone de capu; mai desu inse : B. in in- semnarile metaforice alle cuventulu! capu : 1. care trage dupo seUe perderea capului, care se attinge de vi^tia, ad- ducutoriu de morte, de perdiare : calla" iorimu pre mare cu pericule capitali, morbu capitale; in speciale, ca terminu juridicu : crime capitale, pena capi- tale; capitale este pentru unu milita- riu a fugi si lassâ postuluincredentiatu lui se Vappere; de aci si ipeccaiu ca- pitale = peccatu mortale ::zpeccaiu de morte; 2. in genejre, de morte, inver- sionatu, neimpacatu, forte periculosu : inimicu capitale, ura capitale, lupta ca- pitale; nu e pentru omu peste mai capi- tale decâtu imputsviu voluptatei corpo- rale; 3. principale, fundamentale, de cea mai mare insemnatate : clausa capi^ tale a unui contractu, addeveru capi- tale, sdentie capitali, principiu capi- tale allu unei doctrine; totu este capitale in guf^a unui Domnu; interessile ca- pitali alle nationei; capitale e, nu a . avS bone principie de portare, ci a Zm- crâ dupo densde; 4. escellente, de cea mai mare perfectione : acestu^ tcibeUu este opulu capitale aUu unui geniu ca- pitale^ 5. m^re ilittere capitalizzlittere majuscule^ cari se punu la inceputulu unui nume propriu, etc,; scripturei ca- pitale se substitui scriptur' a uncUde, (vedi undale),—!!, ca substantivu fe- min. reale capitale,-a, (reu : capitala) : 1. cetate capitale, aritanîa intr'una terra sau parte.de terra, pentru co e scaunulu CAR gaberniului sau administrationei : ca- pikiea Angliei e Londintdu; Iiotnani*a are de capitale Buccurescii; capitoiea unui judedu, unui cer cu de aămni- stratione ; 2. linia principale^ care tăia in doue parti ecali una intaritnra bel- liea; 3. yeln cu care cei vechiei acco- perieau capulu la sacrificie ; 4. summa ctgrikUff in oppositione cu interesse, pro- cente, etc, ce da acea summa impro- mntata; in acesta insemnare inse, pen- tru care espressionea cea mai popularia este plur. capete d'in capu, pare co in- cepe a preval^ form'a masculina capita- Uu sau capitaHu. ♦ CAPITALISAIIE, v. , (ital. capi- taUzxare, franc, capitaliser); l.astringe si forma capitaliu : a eapitali^ă cdle mai mice economie; a economisi capita' Usă procentele ; 2. a transformă in ca- pitaliu unu venitu orecare : a capita- lisă canonulu unei empyteose; de mai muUe ori a fostu vorba a capitalisâ tri- hut^u amnuale ce Românii solvu Portei, ♦ CAPITALISATIONE, s. f., (franc. eapitalisatlon); actione de a capUalisă. ♦ OAPITALISTU, s. m., (ital. capl- taliiitAy franc, capitaliste); care are ca- pUaliu ;cBxe specula cu capitalie, CAPITALIU si capitariu (reu : ca- pitaiu)^ s. m., pl.-e, capitariam, capat^ Bors; laba de capite'tonsa (compara si ital: capitale, franc, capital); ca si ca- pUalCf (vedi suffissu oie)j proprie adi«c- tivu cu insemnarea de relativii la capu, diro luatu numai cu intellessu de sub- stantiTU in insemnarile : 1. lâna tunsa de pre capulu unei oue, peru tunsu de pre captdu unei capra; cu acestu intel- lessu cuyentulu e pq)ulariu intre Mace- doromâni ; 2. capete, fondu, avere eco- nomita si strinsa : a) in genere, veri-ce genu de avere accumulata : bani , pro- pnetati mobili siimmobili, instrumente, vUCf etc. : a mari capitcdiulu seu prin una stricta economia si intdlepta ad- ministratione; capitaUuproductivUt care adduce unu venitu ce prin accumulare devine unu nouu capitaliu^ in oppose- tione cu capitaliu improductivu 3au ca- pitcUu mortUt care nu da neci unu ve- nitu; cqpHaiiu circulante, care se re- CAP. 405 noiesce prin vendiarea producteloru create prin facendele de industria, in cari capitaliulu a fostu bagatu, in op- positione cu capitaliu prensu sau in- chisu, bagatu in edificie, locuri , etc, asia in cfttu nu pote cineva dispune de densulu dupo voia ; in societăţile de com- merciu si industria, unii din societari punu capitaliu, qUU labore sau lucru; fora capitaliu mai nu este cupotentia a esserdtâ neduna măiestria; cellu din urma taiatoriu de lemne caută se aibă ca capitaliu cellu pucinu una bona se- cure; b) in speciale, aVere accumulata in numerariu, bani, si a nume : a) bani impromutati cuiva cu interesse : sunt buccurosua mi scote capitaliulu foraprO' cente ; ^) bani, summa mare de bani : cunegotiutu cellu maimarginitu, cuin- dustri'a cea moi modesta face unu omu capitaliu, dSco e ecanomu si se compar nesce bene; 3. metaforice, avere intel- lectuale si morale : a si face prin lec- tura unu bonu capitaliu de idee; econo- mica si modeşti* a muierei sunt unu bonu capitaliu pentru casa; — locutioni : a face capitaliu de. ceva sau de cineva^iz a cQmputâ, a se redimă, a speră in a- cellu ceva sau cineva; a lua capitaliu de ceva^SL notă, a tin^ computu pentru occasione, differitu de a lud ceva de capitaliuz=:2L luă in seriosu, a se fundă, a speră, sau : a luă escq>tionea ca norma, joculu permissu una data ca regula ge- nerale pentru tote caşurile : am per- missu argatului, dominic^a trecuta, se se duca la preamblare, si dlu a luatu ace- sta-a de capitaliu, in câtu acumu se duce si me lassa senguru in tote dominecele si serbatorite. CAPITANA, s. f., vedi capitanu. CAPITANATU, s. m., (ital. capita- nato)^ vedi căpitănia. CAPiTANESCtJ,-a, adj., pratorlns» imperatorins; de capîianu, allu căpita- nului : armele capitanesd. CAPITANESSA, s.f., vedi capitanu. CAţlTANlA, s. f., (=ital. căpitănia) daois vel prÂfectimunns^ da6is vel pre- fect! jurisdiotlo; 1. officiu sau denmi- tate de capitanu; 2. destrictu, preste care se iatende autoritate» unui capi- 406 CAP. taau : capUanPa ArgeaiUlmf a aâjunge la CixpUanla. aAPITAMABIU si capetaniariu (cu n moiatu : capetaiariu, si a dinaintea lui r transformatu in e : capeUeriu)^ s. m. (i^in capitaniu)y pater fitmilias/pr»- sertim rastieus rel plebejas; omn ce si a facutu capiianiu, insorandu-se si sta- bilindn-se undeva cu casa si mâsa^ capu de familia, domnu de casa, vorbindu mai yei*tosu de unu omu d^in poporu care s'a stabilitu undeva cu cas'a si solve capitaHane. CAPITANIU si capetaniu (pre a lo- curea cu n de totu moiatu : capdâiu)y s. m., cervical 9 pnlvinus; extermam, capot, priBcipiu^y finis; fkragnientiim; 1. saccu implutu cu lâna, cu fulgi,' cu paie sau cu altu ceva asseminea, pre care si pune cineva captdu, candu se culca : a pune capulu pre capitaniu si a adormi; n'appucă se pima hene ca- pulu pre capUaniu, siaddorme; me dore guttuki d^m caus^a reului capitaniu, pre care am dormitu; nu dorme omulu hene fora capitaniu; de aci, prin estensione, veri'Ce pre care pune cineva capulu, candu se culca : si puse una carte capi^ taniuj si dormi capre unu capitaniu implutu ou fulgi; ceUu frantu de fatica dorme bene si pre unu capitaniu de pe- tra; 2. capetu, estremitate, inceputu ca si finitu : doue capetanie ăUe moşiei meUe attvngu in una moşia a statului; ainnodă capitanielefireloru de urdUura; 3. buccata mica tăiata, rupta sau franţa mai allessu d'in capetulu unui ce lungu : unu capitaniu de acia , ,de fune; doue căpitănie de lemne; in speciale, capita- niu de lemnu pre care se pune unu vasu : bute, butoniu, etc.: cumu vreţi se stea huteapre căpitănie, candu capitaniele in- sesinusuheneassediate?-'4, d'in prece- dentile trei Însemnări resulta sî celle de occupatione, stabilitate, essitu, scopu, etc; cari figur^dia in numerose locutioni po- pularia C2l: a) adâcu capitaniuludesau m=â se attinge, a adjunge cu capetulu : mosfa da cu unu capitaniu de lacu sau in lacu; b) a dă de capitaniu : a) a dâ de capetu, a adjunge la capetulu, la in- ceputulu sau Ia finitulu lucrului : a dă CAP; de capitaniulu firtdui; Ş) a afli : nu amupotutu dă de capitaniulu copUMui per€h(tu;i)vLeBplec&^ descurci, desnod&i resolve, etc. , in intellessu si materiale si ideale : am datu de capitanudu no* dului; de muUu mi bătu capulu cu aeS^ sta prchlema, fora seipotu dade eogn- taniu; c) a e^ii*2acapftonN«=^ termini bene, a avâ successu , a essf invinguto- riu : cu omulu reu nu essi la capitaniu, cu atăti bani nu essi la capitaniu eu cas^a, cuimu vrei fu se ua^ edifici; d) a face capitaniu cuH;a=a Iu stabili, a i di unu medilocu de traiu, a i di locnlu si posetionea cuvenita : indemanaUcu Ministru, care sde face capitaniu Uh toru nepotUoru si nepoteUHoru sei, — asii dâro differitu de a face de capitaniu cuiva;=3, se scapi de densulu cu veri-ce medilocu, chiaru cu mortea ; e) a scote la capitaniu : a) a termini cu successu, a termini vericumu : ăbiă cu trei mii de gaS>eni vei pote scote la capitaniu ce ai inceputu; ^) a se intellegO; a se impaci : neminea nu scote cu tene la capitaniu; f) a ave capitaniu : a) a av^ capetu : tote au unu capitaniu, numai anibitionea nu connosce neci unu capUaniu; P) a avâ stabilitate, occupatione, postu, etc. : ned unuilu din^acesH omeni nu are ca- pitaniu; y) a av^ domnu, a fi allu caiva, a nu fir perdutu : ati pusu man*a pre caUulu meu, ca si candu nu ar ave ea* pitaniu; S) a avâ scopn, norma , intel- lessu, etc. : ce spuni tu tiare capitaniu; omulu acestu-a n*are capetaniu in câte face si^pune; in acestti intellessu mai vertosu cu de : a avi de capitaniu : faptele teUe nu mai au de capitaniu; inse g) a ave cuiva de capUaniu : a) a sci unde e, ca Aasdde capitaniu; Ş) a proved^ de densulu, a cugeti la'densulu, a se interessi de sortea lui : caută tu de fete, co baietiloru le am eu de capitaniu; y) a preveghii, a custodf : vedi se nu fuga lotrulu aceUu-a, co acestui-a am eu de capitaniu; 8) a cugeti reu, a coce per- diarea cuiva : lassa Iu pre ma/ria mea, coi am eu de capitaniu; h) in fine Io* cutionile : cu capitaniu si fora capitaniu stau ca attribute la substantive si ca predicate sau obiecte la verbe cu celle c^ mai imdte â*iii insenmarile peno acf des- crkse : omu fora capetaniu = fora sta- bilitate, fora ocoopatlone , de origine neeoimoBcata; fcg^te sau disse fora capi- taBÎa=fora loen, fora tempu, fora soopu, fora inteUeissii, etG,;caXlufora eapUmiu =nrateoitn, perduta, fora domnu eonno- Bonţii; tote se făcu eu capUaniu =; tote se faeu ca seopii , cu nonzia, cu regala, la tempv si la loca ; nu se cade neci chiaru « numea fora capitaniu. ((7api- tamu Tine nu d*in eapiteUmn, care la noi a deteoita capUetlu , ci d*iii eapit taaeas, eapltanea» adiectiva ea intelles- sola de capitale; d'in care la noi di- recta capitamu, Inatu numai cu intel- lessu de substantiva, ca ei form'a femi- nina cazania, care prin transformarea hu a d'inaintea lui n in e, a devenitu capitemoy spre a se destinge^ mai bene de f a si stringe si procura celle necessa- rie pentru unu scopu : a si capUă lem- ne, carămidi, petre, caice si celie alte ne- • cessarie pentru educarea unei case; e) cu intellessu generale de a stringe, a adună, a face una collectione : a capita bani pentru ac^utoritdu teneriloru stu- dioşi; a copită urdici, floriceUe, petrir ceUe, etc.; a appucâ rapide, a prende pre neaşteptate^ a prende in faptulu u- nei blastematjia sau crime : Vam capi- CAP. I ■1 1 ■■■I I II ■■■■tatu cu callu furatu; ie am capitatu eu pung*a mea in mana, si vrei acu$nu se mi şpuni cq eşti omu de omenia; g) a dă presto cineva .sau ceva, a adjunge, a află, etc. : mergundu pre cdtte, am ca- pitatu una bona secure; carrulu a ple-- catu de muUu, si nu credu se luaxpitati peno mane, deco nu veţi merge infug^a; de acf : 3, a luă, a primf , etc., d'in in- templare : a) ceva bonu sau indifforenfce : a) in genere : a capita mai multe scris-- sori; a capUă bani ^in mai muUe 2o- curi; p) in speciale : a copită uhm eo- pWm; baiatu sau feta ati capitatu ? a ca^ pita unu bonu genere ; b) d^ro si ceva reu, ce nu ar vrâ. cineVa, cumu morbu de corpu sau de suffletu, bătaia, etc. : a capUă friguri, vtdnfiri, langore; acck- pita doriu de anima, spaima, frica; a ca- pUă palme, bătaie^ de aci si cu obieQtola ce espreme morbu de sufQetu mai ver- tosti, pusu ca subiectu : spaima mare co- pită iota oştea ; eoprense tota oştea; do- riu nevindecatu ne a capitatu anim^a ; 4. locutioni particularie : a) a capita cu ceva : a) cu intellessulu generale de in-- strumentu aUu proposetionei cu : a car- petă unu deregutoriu cu bani, a copită favore cu basse linguşiri ; in acestu in- tellessu e mai bene si mai claru a pune pre sau prin in locu de cti: acapUdu/nu deregutoriu prin bam ^2Mpre ba/i/ii; coci : p) a capUă unu deregutoriu cu bani in- senma si : a lu.face cu banizzui Iu face se aibă bani. fora ide'a de corruptione, cumu resultjEk luminatu d'in urmato- riele i eu te am capitatu cu doi galbini, coci fora mene in locu de diece galbini, eră se iei numai optu; prin ifUeUepfa sea adfninistriUione ministrulu a capi- tatu t&aundu cu mai mutte died de mii- Uoni; de acf : b) ca reflessivu, construitu totu cu prep. cu : ase .capUă cu ceva sau cu cineva : a se copita cu unu co- piUu, a se capUâcuutm morbu, ase cor pita cu iote necessariele^ etc., espressioni cu multu mai energice de câtu : a car pUă unu copUlu, a capita unu morbu, etc. (vedi batere si reflessivu) ; espressionea generale : vedi se nu te capUi si tu cu ceva, mai energica de câtu : vedi se nu capUi si tu ceva, are, intre altele, si in- CAP. semnarea : tea a mente se nu U attragi 8i tupre capu vre unu mare reu, si a- eesta-^a cu sau fora ammenitiare d'in par- tea cellui ce oa dice; iu acellu-asi intel- lessu : ase copită cu Domne a(ţ;Mto= a se incarcă cu Domue adjata : vedi co, vrendusei faeibene, te capeţi cu Domne a4f%tta. — II. a face una operatione re- lativa la capu (capitej, si a nume : 1. a tunde la capu, vorbindu mai vertosu de animali : oi, capre, etc. : a capită oile, ec^eUf cami, caJhdUf etc. (vedi si ca- pUailiu); 2. a munf cu ec^, sau eeva as- semine capului, (vedi si capitatu in spe- ciale); 3. a arrunc& impositu pre capite; a stringe acestu impositu; vedi si capi- tatione. (Capitare nu vine d*in captare =:;captor6, care este fonn'a intensiva d*in caper^ ; ci, in intellessulu de sub I, capitare este form*a iterativa d*in ca- pere, ca si agitare d'in agere; 6ro, in in- tellessulu de sub n., ellu e derivatu d*in capu, pi. capite, ca si ital. capitare, pre candu mediulu lat. capitare pare a se referi, ca si allu nostru capitare, atfttu la capere câtu si Ia capu; se pote inse ca allu nostru capitare, in tote insem- narile seUe, se fiA^ essitu directu, ca si itaL capitare=nnediu latin, capitare , d*iii capu, cu însemnarea primitiva de aadjungela capu, careresare mai muitu in ital. eapitare, ca si in ispan. aoabar^ firanc^ achever» derivate totu d'in capu; vedi si^^ţpu). CAPITABIU, adj. s., vedi capitale si eapitaliu. CAPITAŢIONE, si capetatume, s. f., adeptlOy acqaisttiOy mendlefftio^ eollee» tie, eapttatio; actione de a copită, cumu si resultatulu acestei actione : 1. in genere : ccpitationea ceUoru-ne" cessârie la tnetia; 2. in speciale, im- positu pusu pre capite de omeni, sau pre capite de vite : a stringe cc^^itatio- nea; a^tadi capUationea , ca dare pusa pre capite de omeni, a inceputu a se chiami si impositu personale. CAPITATU si capetatUy^a, s. adj., a- 4ef tiOy coUeietiOy coUati^i adeptns^ ae« taisltasy par tas; capitatas; 1. casupinu d'in capitare : medUoce ăt capitatu vie^ tf o^luatuforţedesu cu intellessu de sub- OAP. 409 stant. : a amblă dupo capitatu, a trai cPin capitatu; 2. part. d'in capitare : a) cu difFeritele insemnari alle acestui cu- ventu : glori'a capUăta, darurile capitale, judecători capitali cu bani, acfjutorie ca- pUate de la omeni generoşi, etc.; inse in speciale : b) munitu cu capu, cu ceva as- temine capului : plante Capiţate, cu ca- pitina, cajporuZtf, cqfa, aUiulu, etR.\peri capitati, inflatilacapitulu superiore; asia si stigma capUatafCuiecapitate, ace capi- tale, etc.; — cucaptt mare, vorbindu mai vertosu de certe animali cari au capulu mare si de colore differita de a corpului. GAPITATUBA si capetatura, s. f., ap depiioy coUatio; qiitBStaSy Ucmmr la- fans expositns; ce se capita : 1 . in ge- nere : cc^iatur'a de eri ajostu mai o- vuta ca ceade astadi; d'in capitaturde vostre dati-ne si noue; 2. in speciale, ccpiUu lapedatu deparenii, aflatu si Uuxtu de altu cineva strainu, care Iu cresceca al^i seu. * CAPITECBNSU, s. m., caplteeen- sasy (vedi capu si censu; proprie : nu- meratu numai cm captdu); de aci : asi& se numiea, la vechii Bomani, cellu>ce nu avea alta stare, afora de capulu sau person^a sea y si cari nu dau alta dare statului afora de capitatione sau impo- situ pre capu. GAPIT£LLA si capeteUa, s. f., vedi capitdlu ^ub 2. a). CAPITELLU , s. m. , pl.-6 , capltel- lum (=unu deminutivu d'in deminuţi- vulueapitalaiii'=cap»^u2l«; ital. eapitellOf isp. eapidiello si eaadlUo, prbvenc. ca- pitel si capdely franc, ohapiteau); 1. pro- prie, capu micu; capu amabile, caru : ce formosu capitellu la acestu copiUu lo- veam si eu doue trei capUeUe de vite; si a spartu puiidu mammei copUeXkHu; 2. applecatu apoi, prin metafora, la di- verse lucruri ce au una certa relatione cu caputu : a) parte a frenului, sau ca- pestrului, ce se pune in capu : scote ca- pitelltdu d'in capulu căUuiui, ca se pota bee mai bene apa; pmieti capitettele caU lHoru; — in acesta intellessu si cu for- m*a feminina : capitella sau capeteUa; — b) capetu, estremitate, buccatel^,«tc.: capiteUele firdoru de trama; capitfi- 410 CAP. hdu UHeif capUdiulu ^patei, secerei, ser- reiy etc.9 manerinla; doue mice eapUdle ie fiine; e) capacn sas capacellu de la căldare, mai yertosn de la căldarea de destillata spirtu; d) mica coperimentu d'in doBe scandarelle, care formedia unu angUn diedra, si care se pune pre lu- mih'a san focariula mini tmin, ca se Tap- perede ventil si deploia; e) inarchitectnra si oonstmetione : a) cea mai inalta si' mai adomata parte a unei columne, ca- jmlm orecumu allu columnei : dupo or- dini de architeeturacapiieUîduse corn- pune S4n cMu^ d^in avîdu, d'in campana, tFin ornamente; si pote fi : capiteUu do- Hcu, eapUeUM ionicu, capihilu corinfhicu, (yedi doricu, ienicu^ carinffncu); P) parte superiore a untii pilastru orecare; y) fa- scia, branu sau ceva assemine la unu trighfphu. CAPITENIA, s. f., pratnra, pr»ft»etu- r% prlnelpatus; samn a rerun^ imperiam; petestasi prtBfeetiis, dnx^ princeps; pr»- «fpvBSy primarlns; anoter^ capnt^ (pentru forma si etymologia vedi capitaniu, com- parandu si provenc. căpitănia); 1. sta- re sau posetione de capu, fia administra- tivu sau militariu, primulu locu, pote- rea cea mai inalta, supremaţia, etc. : primariuk$ este investUu cu capitenVa unei cammune;prefecttdui este inereden-^ tiata capiteni^a unui judedu; capiten^a armatei eră data la diece generări; 2. ca concretu, omu ce e capu, investitu cu poterea, si de aci in genere : capu, aucto- riu, inceputoriu, sau cu intellessu reale : inceputu, princiu, etc. : cbpitenfa casei e taidu; tu esH capitenffa totoru reutch- Hloru; — de aci : de cqpi^KE=:princi- pale, celln mai insemnatu, cellu mai de frunte : armde de capitenia sunt tuntdu si pusiia; cei moi de capitenia cetatiani făceau pixrte cTm acea deputatione; lucru de capitenia tu casatcfia este ca barbar Mu simuiereasese ame si se se respecte intre sene. — IMro in genere cuventulu nu e de recommendatu, pentru co form*a lui e suspecta, si ^)oi in i^plecare duce Ia ambiguitate. GAPITIA, s. f, fenl »eta; grunraru de f^u, de paie, de nutretiu in genere, de forma conicai mai mare decfttu unu ^J^ porcoiUf asii numţtu sau de la capu d'in caus'a asseminarei de forma, (vedi si : capitinadesacharu)^ sau de la capa, sau de la 2. capitu : acossl predi mainndte capUie de fenu; a stringe fenulu in cor pitie=za face femdu capitie; — metafo- rice, perulu capuhâ, mai vertosu canda estelungu, multa sidesu : maip^ptenor ti si năedesce-ti si tejcea^apMoy (com- para si capitiu, d'in care capitia e for- m*a feminina). GAPITINA si capetina, s. f., eaput, ealTaria^ erânlani cşalis eapitatas) «•- dIelHs; irlebas, 9lobalii8;(port. eabeelBiny alb. capttna); 1. capu de bestia, mai vertosu capu mare de bestia si intru cfttu se considera ca despărţita sau taiatu de corpu : capetin'a asintdui, porcului, or prului; a frige una capiHka de mnf^ a mancă una capitina de pesce; a cemr perăpeUore si capitinade mteUu; 2. capu de omu mortu, intru cfttu este deq»oiatu de pelle si peru: capUinele totoru morH- loru inaceahataiase strinsera si se in- gropara; — applecatu in lisa si la ca- pulu unui omu viu, candu are capu mare si desprqportionatu, sau capu seccude prec^pere : câta mcsi capitina la omulu acestuia! 3. craniu in genere; 4. la eape- tulu certoru lucrure cu forma assemenea capului : capitina de aUiu, doue capMne de aUiu, capitin'a de aUiu cure fnai muUi catdU; capitina de oureehîu^ 50 deea- pitine de curechiu sau de verdia; capi' tin'a cuiului ; 5. certe obiecte cu forma assemine captdui : capitina de sachaK% acomperămaimuUecapitinedesacharu; capitin^a fofei=butea,rotei. CAPITINOSU,-a, si capeHnosu, adj., eapito^ in^enie tardier; pervioax; 1. care are <^|n^'tia=capu mare : capitinosulu asinu; n'am vedutu copiMu asia de ca' pitinosu ; de acf : 2. prin metafora : a) grossu de capu, care greu prec^ si intellege ; b) pervicace, obstinatu, cui cu greu scoţi d'in <»pu ceva, care per- siste cu cerbicia in ceva. * CAPITIU, s.m.,pl.-â.|Oap!tiaai(vedi si capitia, care e femininulu d'in capi- tiu) ; 1. ce acoopere capulu, pentru or- namenta sau spre a l'appmH de intem- perie : caciulla, pellarla, eto.; 2. oi^pi- CAP. talH snperiore aHii camesiei ssn altui as- semine Testimentu, gwr'a camesiei, ro- ehiei, etc.; 3. Testimentu mai vertosu de femina, ce copere peptulu. CAPITOIIJy s. m., vedi capitoniu. * CAPITOLINlJ,-a, ^j^ eapitollnas de CapitoUUf relatiru Ia capUoliu : J&ue capiMinUf ca protectoriu allu eapitdwr hd; fmmUie cc^ntdUnUf unulu d*in celle septe colline alle Bornei, «nde er& edi- ficÂtu e^^itoliulu; joeure capitoUne, in- stitiiite in onorea lui Joue capitolinu la aBBiiIu 381 a. Ghr. dupo Învingerea Gal- Hloru de cotra Gamillu; fasHi capitoUnif table de marmore aflate la Boma in an- nuln 1547f si pre cari se afla numenele consulilorude la aîmulu Bornei 250 peno la 765. * CAPITOIinj , s. m., capitollum; 1. imiilu d'in celle septe colline alle Bo- rnei, numîtu mai antanin Sâturniu, apoi Tmpeiu, in fine CapUolm, dupo cc^u de omu intregu ce se afl^ acollo, candu sub regele TarciniUi se sapara fnnda- mentele teistului, si dupo care augu- rtfa, co Bom'a avea se fia capulu lumei; 2. arcoa Bomei de pre acesta collina; 3. tempMu edificatu pre acea collina, templu inceputu de Tarciniu Pinscu, terminatu de Taroiniu Super^u si dedi- catu lui Joue de conşulele Oratiu la an- nulu 507 a. Ghr.; in acellu-asi templu se coprendeau si statuele Minervei si Junanei : tes&ure immense se aflau de- puse in acestn vastu si superbu templu : arsu de trei ori, sub Mariu, sub VUeUiu si sub Vespasianu, ta reconstruitu cu mai multa magnificientia; in evulu mediu poeţii invingutori se Încoronau la Ga- pitdliu; astadi porta numele de GapUoliu vaste edificie, in cari stau magistraţii municipali; senatulu si museele Bomei; 4. prin metafora : a) templulu cellu mai insemnatu din una colonia romana sau alta cetate d'in imperiulu romanu; b) po- terea, maiestatea romana; e)triumf u, vic- toria, de aci espressioni ca : (ie 2a capi- ioliu la rupea tarpeia nu e a desea de câtu unupassuziza^iese^ d^in culmea glo- riei pote cineva cada asii de diosu, in oâtu se fia tramissu la morte , pentru co pre acea-si collina de una parte se CAP. 411 8fl& templulu ccgritoliu^ unde se suiaau intriumfn invingutorii, de alta parte se afli arcea cu nip^ torp^ de pre care se arruncau criminalii, mai vertoeu trădă- torii de patria. CAJPITONB, s. m-, si GAPITONIU si cajp^nui sau eape- tuniu (cu n molliatu pre fi loenrea : ea- pU&iu si capitmu)^ s. m., eaj^lto; eapst; extremnm; oervlcali 1. capu mare sau capetu mare; si, prin estensione, ceipelu in genere, sau ceva rdativu la capu mu capetu, apropo synonymu la unii Bomâni cu capîtaniUf {vedi acestu cuventu); 2. o- mn cu capu mare, omu ccgritmosu; certe animali cu capu mare si a nume : (i)'pes- cele numitu si eefălu ; D altu pesoe de asseminea cu capu mare, esrprinvt io- bula lui Linneu. * CAPITOSU,-a, adj., (ital. earlteM; franc, eapltenx); durus, eaplto, pervieax; eapnt tentausi 1. ca sicc^mosiiin tote Însemnările lui; 2. care bate la capu, vor- bindu de certe vinuri : vin/uri capUose, 1. CAPITU si cap^, s. m., pl.-e, vedi capu. « 2. CAPITU A capetu (cu tonu pre penultima : caţitu sau eai^tu, prin care se destinge de precedentele l.c&pitu sau cd^tt, cu tonu jure antepenultima), s. m., pl.-e, căpitan si eapdtun (xam^v, d'in acea-asi radecina cu xix-nc^ţ vedi si capcocmti); nutrettu, cd se da de mân- care viteloru. GAPrrniBE si capeMteresm, v.; vedi capu ire. GAPITUin si capetmUi sr. m., vedi capitoniu. ♦ GAPITULANTE, adj., (ital. capl« tulante), paelseens^ se dedeus; 1. care capitula : generariulu capiMaf^ cam-- tone capitîdantif cantone lâle Elveţiei d*in cari se stringeau mercenari pentru ser- vitiulustraiidloru; 2. care face parte d'in unu capitula rdigiosUf (vedi si coptffi- kmu, su b 2.) « GAPITULANU, s. m., eapttalanvs, 1. cellu ittsarcinatu a stringe diurea numita capitulu, (vedi si capiUdariu); 2. membru allu unui capiMu retigiasu. «GAPITULABE, V., (ital. oapitniare, franc, eipltuler); eiq^ltalarei paelseli 412 CAP. §686 d6d6r65 p6r capita dlTlderd^ ea- pttalatim die6r6; 1. a fac6 cu capUtdu (szcapitellu sau capu micu), a d& form'a unui micu capu, (vedi capitulatu)^ 2. a tracta, a caută se se intellega : a) de- spre cei impressurati de iuimicu intr'uua cetate : a) a intra in vorba de a trade cetatea; P) a se trade inimicului sub certe conditioni : nemaipotendu rasiste, ce- tatea capitulă; b) despre doue state, a inchiaii unu tractatu, prin care se sti- pula previlegie pentru suppusii respec- tivi; c) pentru particulari : a) a cada sau allerg& la impacatione : vedendu co pre cMea judecatei nu poţi face nemica, a- Gum'a capiMi; Ş) a se invoi : domntdu capitula cu argattdu ; litigantii capitu- lară; de aci : a capiitdâ cu conscienti'a, a cautâ se impace conscienti*a, care se revolta in contr'a vreunui actu immo- rale; 3. a divide in capitule materfa de care se vorbesce sau se scrie : a capi- itdâ una carte, una lege, unu tractatu; 4. a recapitula, a reduce la capitule sau ideele capitali materi*a de care s'a vor- bitu sau scrissu : pentru co nu scie ca- pitulă dHn candu in candu cdle espuse, cu greu pali urmă pre acestu oratoriu; 5. a stringe^darea numita capittdu; 7. a face parte d*in adunarea numita capi- nna> franc, caprine); * 1. adj., de capra : carne caprina, peru caprinu; 2. subst. femin. reale, caprina : a) peru de capra, ceva facutu d*in peru de capra (populariu la Macedoromâni); h) carne de capra; c) substantia grassa a untului de capra, d'in care se estrage acidulu capricu si glycerin*a^ 416 CAP. ♦ CAPEIOLA, s. f., eapreola (vedi si: eapriara; itaL capriolA, franc, eapr^ole si eabriole); 1. proprie deminutivu d'in capria, (vedi si capriora); 2. metaforice : a) saltă de capra sau capriora; de unde : b) saltu usiorellu si gratiosu in genere, si in speciale : a) saltu la jocu,redican- dnse saltatoriulu in susu si bilanciandu petiorele; p) dare peste capu a copilli- loru, ce punu capulu in pamentu si re- dica petiorele in aeru; ţ) cea mai for- mosa mişcare a callnlui, prin care ace- stu-a redica antaniu petiorele d'inainte, apoi celle d*inapoi, fora se se misce d*in locu; 2) saltu in genere, chiaru in intel- lessu ideale icapriole politice; c) ce saltă, si in speciale trassura usiora cu doue rote, (vedi sr căbrioletu in âlossariu). *CAPBIOLABE, v., (itaL oapriolare, franc, cabrtoler); 1. a face capriole in intellessulu cuventului capriola de sub 2. a)f b); 2. a dă capricii, in intellessulu cu- Tentului capriciu de sub 2. a). ♦ CAPKIOLAEIU,-a, adj., (franc, ca- prăolaire); care s^mina cu capriolulu in intellessidu de sub 2. a); in speciale ap- plecatu la venele spermatice, cari făcu numerose sinuositati inaintede aadjunge Ia testicule. ♦ CAPRIOLATU,-a, adj., (franc, ca- priola» ital. eapreolato); proprie part. d*in capriolare in intellessulu de sub 2.: munitu cu capricii : plante capriolate, cumu e yiti*a de viia. ♦ CAPRIOLU, s. m., pl.-i, capreolns si caprlolnsy (vedi Bi caprioru; ital. ca- prtolo sieapreoloyfranc. capriole); 1. pro- prie, deminutivu dUn caprin, masculinu d*in capriola; 2. metaforice: a) blastare filiforma ce dă dMn unele plante, blas- tare simpla sau ramificată, care are fa- cultatea de a se accattă de corpurile vecine si a se infasciorâ pre densele asia, in câtu serve a redicâ in susu la aeru si lumina plant'ad*in care nasce ca- priondu : caprtoU de vUia; pre a locurea capriolulu, cu acestu intellessu, se dice carceliu sau carceiu; b) instrumente de viariu cu doi denti. CAPRIORA, s. f., caprea^ capriola; vedi capriaru. CAPRIORU, s. m., eaprea^ eapreolus» CAP. (ital. cap rlolo-a^ caprinolo-a^ cavriolo-a; provenc. eabriol-l^ franc, ebevreail^ ebe- vroa; alb. eapronli;'; — capriora si ca- prioru sunt deminutivu d'in 1. capriu^ c<97na=caprea9 si identice in forma cu capriola si capriolu=ztw^v^\ML si ea- preolusy prin strămutarea lui 2 in r, de- spre care vedi litter*a L sau R); 1. pro- prie, animale selbaticu mai micu de câtu cerbulu, care semina intru câtu- va cu capr'a, insemnatu prin usiorenti'a si ce- leritatea fugei selle; in acestu intellessu femininulu capriora se iea mai desu, fora respectu la sessu, si pentru masculinu : sare usioru ca una capriora; carnea de capriora e buna demancatu; calcioni de pdle de capriora; 2. metaforice, luatu nu- mai sub form'a masculina^ caprioru : a) lemnu lucratu, pre care se punu laţii invelîtorei imei casa : a taiă căpriori dHn una pădure, a bate si assedid ca- priorii; b) cu intellessu mai generale de veri-ce lemnu mai grossu si lungu, cu care se serve cineva a impinge si miscâ ceva greu : puneţi unu capetu cMu că- priorului la bute si impingeti cu anima ceUu aJtu capetu. ♦CAPRIPEDE, adj., caprlpes; cu pe- tiore de capra : capripedii satyri. * CAPRISANTE, adj., (ital. ceprli- sante); care caprisa^ (vedî caprisare), * CAPRISARE, V., (franc, caprlser, ital. cap rizzare; al^CCo^v in Galienucu a- cellu-asi intellessu); care face ca capr^a, imitandu neastemperulu si irregulari- tatea miscariloru acestui animale, a sari ca capr*a; in speciale applecatu la pulsu, candu e violentu, irregulariu si inecale : pulsu caprisante. * CAPRISIORA, s. f., eapella; demi- nutivu ă'in capra : amperdutucaprisuh rde melle; (deminutivulu acestn-a, ca si celle analoge in forma, pare a fi in locu de capriciorarzcn una forma latina ca- prlctola, cari ar essf dMn una forma ca- pricia, despre care viidi la capritia). CAPRISIORU, s. m., vedi capritioru, CAPRITIA si caprida, s. f., eapella; sallcornia herbacea^ 1. deminutivu d'in capra ; in acestu intellessu inse se dice mai dessu c^aprutia sau caprisiora; 6ro form*a capritia se appleca mai multu : CAP. — *^ ■!-■M- I • r ■— r— n-rtiT»^ — M-r - — r* 2. la naa specia de planta, alle cărei a- nalogie cu i^apr^a se espremu, in parte, si prin cuVentulu latinii salfcoraia datu mai susu; acesta planta se calclna prin ar^re pentrd diferite jusuri, si de aci espressioni ca : a arde capriH'a, capri- tia arsa; — in limb*a italiana, eapronjo^ care va se dica proprie caproiu, se dice si despre una specia de calcinaf{Capritia sau capricia nn este de câtu femininu d'ln capritiu sau eapriciu; prin urmare cQYentulUy in origine, este unu adîectivu formatu, prin sufBssulu iciu sau itiu = lat* lotMs sau itinsy d'in ca^a: caprir cuf-ioi cu insemnarea de : care are cPin aUe caprei; apoi s'aluatu ca substan- tiTu cu unele insemnari in form*a femi- nina, si cu altele in cea masculina). CAPEITIOKA si capnciora, s. f., de- minutivu d*in capritia, mai vertosu in insemnarea de sub 2. a cUVentului ca- prUia. CAPBITIORU, s. m., pl.-t, cyperos fueuB; una specia de planta, (vedi ca- pritia pentru etymologia). ♦ CAPRITIOSU si capriciosura,ai}., {iişA. oaprteoiosoy franc, caprfeieiix) ; MAFMasy dlfAeilis; rarlns^ fneonstans^ Itrtty Toiabilisi libidisosos; * plenu de e^gmti%L sau de caprttie : muiere capri- (toso, copUlu capritioeu; betranu si ea* priHosu, eepcte fi mai neswfferitu? cor pritios'a fortuna, capritiosulu sbaru aUu imaginaNonei; capritios'a domnia a unei muMcr^» CAPBITin siccgoriciu (ital. eaprtcelo firanc. eaprloe), s. m., repenttnus animi Uipetns; morositas, leritas^ inconstan- ţi»; llbido; (pentru etymologfă vedi ca- pritia); ce se face pre neaşteptate, in contr*a legei si a regulei connoscuta : 1. ca mai desu applecatula suffletiilu o- mulni, ca se esprema veri-ce mişcare re- pentina a omului intemu : a) pentru a- nima, voientia sau caracteriu : a) voia fantastica, fautasia, pornire neaşteptata cotra ceva : implentndu tote capritiele cqpiUuluif U4 corrupi si tu fad nefericitu pentru tata vieti'a; unde am eu atâta stare^ ea se ti imptenescu tote capritiele tdle ? — P) plăcu, bonn plăcu, voia ar- bitraria : iyraâmiâu gubema dupo ca^ CAP. 417 prUiulu seu; y) afiFectu trecutoriu : nu amorea, cumu vedu, ci mtu capritiu te a facutu se me iei de soda; 8) mai allessu voia fantastica estravagante, irrationale si obstinata : d'in caprttie neintellesse acestu omu mai bene per de mii de gal- bini de câtu se foca ce tota lumea i simne siluroga se foca; b) pentru intelligen- tia : a) idea fantastica^ jocu neaşteptata de imaginatione, cu intellessu si bonu si reu : fericitele capritie alle geniului, ridicule capritie alle unei imaginatione vagabunda; de aci : p) opu de imagina- tione fantasticu, d^ro essecutatu cu focu, cu usiorentia si gratia; c) pentru carac- teriu in genere: morositate, estrava? gantia, inconstantia, etc; 2. applecatu la lucrure : a) inconstantia, usiorentia, scambare repentina i^t neintellessa : a fi espusu caprinului fortund, capritiele intemplarereine le pote prevede ?^-b) lu- cru seugulariu, estraordinariu, de mi- rare : numimu capritie aUe naturei a- celle producte sengtdarie alle ei, cari ni se păru co essu d'in legea ce presiede la formarea lucruriloru de acellu-asi genu. * 1. CAPBIU^ s., femin. capria (cu tonu pre ca : capriu, capria)^ caprea; (conţpara si ital. oaprio, tr^nc. eapr^ole); Ir^ in intellessu utrihsu, cu acea-asi în- semnare ce are coprioTM-capnora sub 1; 2. in intellesu latu, applecatu la una fa- '. milia de rumigatorie, care imbracia nu numai caprioru, ci si cerbulu, capr'a sd- baticaf etc. 2.CAPRni,-fe, (cu tonu pre i: capriu capria)^ adj., (compara isp. eabrio)^ 09^ prinusy e flaro niţrescens; de capra, ca de capra : barba capria, barba ca a ca- prei; in speciale, de colore caaochilorn caprei, applecatu la ochii unui omu, ai cui ochi negri bătu in galbinu : omu cu ochi caprii; cu acellu-asi intellessu Re aude, pre a locurea, si capruiu-capruia, in care s'a molliatu sau n, si prin urmare e in lOcu de capruniu:=zcaproniu; sau l, si prin urmare e in locu de capruKu; a- mendoue formele, cea cu l ca si cea cu n, sunt bone si esplica intellessulu cuven- tului; 6ro ca2)riu este in locu de caprivu, ca si tardiu in locu tardivu:^{i4irăUn» :=ital. tardive)* 27 418 CAP. GAPBOin, cu n molUatu in loca de GAPBONIU (pre a locmeei icapruniu, si cu n moUiatu : capruiu)^ s. adj., In- fena capra Tel caper; caprians (com- para si ital. eaprone); 1. ca subst. aug- mentativu d*in capra si capru, capra sau capru mare; 2. ca adj. cu acea-asi in- semnare ca si capriuy (vedi 2. capriu). GAFBU, s. m., eapen masculula ca" prei (de si insine nu cunnoscemu peno acumu co cuventulu s'ar fi scrissu in vreuna carte mai vechia sau s'ar fi a- flandu undeva in ^r*a poporului, totuşi, fundaţi pre fenuninulu capra si mai vertosu pre deminutivulu capruttUf care e, pre a locurea, populariu, si care duce de neaperatu la capru, ca si carrutiu la carru, nu amu insemnatu cuventulu ca neologismu; in locu de capru vorb'a po* pularia intre Bomânii de a stang*a Da- nubiului, si chiaru intre Macedoromâni, este dapu; in limbele sorori inco nu e coumiune cuventulu cajprtizreapery ci in locu-i făcu usu de alte vorbe, cumu : ital. beeeo, ispan. bode p franc, bone » si prin urmare nu potemu trage de aci neci una lumina assupr*a originei lui ciapu allu nostru, care se afla inco : la magiari sub form'a esap^ si la Albanesi sub formele olap si selap [cu c nesiueratu, adeco : Uap, skiap]. D-lu MUdosich refere cu- ventulu la vechiulu slav. tiapii , fora se dea neci una proba deco acestu cuventu essiste in vechi'a slavica sau in vreun'a d*in limbele noue slavice, adaugundu nu- mai co cuventulu e de origine obscura; noi inse credemu co cuventulu este de origine romanesca, si ecco pentru ce : mai antaniu, in respectulu formei, ciapu pro- nuntiatu tiapu , ca si fada pronuntiatu fatia [vedi fitter*a c], cumu de altra- mente arreta invederatu form'a albanica olapi prin strămutarea lui % d'in sylla- b*a finale in cea iniţiale, ca in roîbu = roftîtirzrobins, dapu este in locu de oa- piu, cuventu care e invederatu trassu, prin fiuffissttlu iu=iii8) d'in acea-asiradecina, d*in care a essîtu si cap-ru = cap-er prin suffissu ru = rus =: pot;, care in nominativulu latinu iea form'a er [com- Kara KX^xhn^^rzziAlessandrru = cu 'A- iSavS-poc, soC'CrzzsoC'^ru'^.axk fcco-pdc); CAP. d'in acea-asi radecina a essitu si grec. xiTc-poc, cu acellu-asi suffissu ce are lat.eap-er=cap-ru, de sf cu Însemnarea diversa de apru sau mistretiu; d^ro, dupo celle spuse la cuventulu cap'4rare sau cap- er are, affinu cu cap-ru, ca si cu ciapu sau capiu, radecin*a eap=:xaic va se dica, intre altele, si a devora, a /i focosu, nekemperatu, furiosu, etc.*: asii dăro ea espleca forte bene intellessulu atâtu allu grecescului xduc-poc, ca ant- male sdbaiicu si furiosu, câtu si alle ro- maniceloru cap-er = cap-ru si cap-iu, transformatu in ciorpu, ca animoie ne- stempcratu, n€bunaticu,devorantesistri'' catoriu, mai vertosu stricatoriu de vUia, pentru care, la straboni, se si sacrifici cu preferentia lui Bacchu; d^co limb'a de la form^a capiu a tensu la dapu, cau- s'a a fostu impulsulu destinctionei de intellessu, ca se nu se confunda sustant. capiu in intellessulu de capru cu adiect. capm=hebunaticu, ametitu, etc; ace- ste-a adjungu, credemu, ca se justifice etymologfa data de noi cuventului dapu : una sengura observare, care inco pote probă justeti'a assertioneî nostre, vomu mai face, si acesta-a e, co, d^co luâmu in considerare co cap^irare se dice si scap-irare, ne vomu convinge, co nu d*in intemplare, in limb 'a albanesa, se afia, pre longa form*a ciap > si a dou'a forma seiap)* M. CAPBUIU, capruliu, capruniu; vedi 2, capriu si caproniţf. CAPBUSIOBTJ , vedi caprisioru si capritioru. OAPBUTIA, s. f. , eapella; deminu* tivu ti*in capra, ca si câprisiora si car pritia sub 1. CAPBUTni, 8. m., paf nins eaper^ hedos; deminutivu dMn capru. ♦ CAPSA, s, f., oapsa; (xA(|)a, ? d'in acea-asi origine cu campsare sau cu cc^ pere); cuteia sau altu ceva assemenea, cumu : lada, tronu, bisacU, cuferu, com^ partimentu de pusu littere typografi- ce, etc; — luatu in speciale si cu in-»- semnarea de cylindrellu cu fulminante pentru arme de focu;— si cu insemnare de ghioca a certoru fructe si conchylie, (vedi si capstda)^ de unde apoi si cu in- CA^ semnarea de certe generi de conchylie si de insecte; — in fine cu insemnare de cosiu sau corpu de trassura. * GAPSAMUj-iOi adj. s., eapsarios; relativa la capsay cu capsa; luatu mai vertosu ca substantivu : a) mase. per- sonale, capsariu : a) care face capse; P) care tine si pastrediaunacop^a, cumu: cellu ce la unu corpu de miliţia tine ar- manele cu registrele computeloru; servu sau servitoriu, care, la baiele publice, are sub a lui preveghiare armariele, unde cei ce se imbaiedia si depunu ve- stimentele ; servu sau servitoriu care duce sacculu cu cărţile unui copillu ce merge la scola; b) femininu, capsaria : a) personale, femina ce vede de vesti- mente in baiele publice; p) reale, locu unde se ţinu capse cu lucruri pretiose, mai vertosu cu bani. ♦ CAPSELLA, s. f., capseUa (com- para si franc, eapselle) ; 1. proprie , deminutivu d'in capsa; 2. in speciale, genu de plante d'in familia crucife- reloru. CAPSIONA si capsiuna (pre a locu- rea : capdona sau capciuna)^ s. f. , in&- JQ8 et crlobosDin fragu n| fructulu cap- shntdui, firaga mare si rotunda, numita asia dupo form'a ei assemine cu capu- Iu unui omu, cumu si in limb^a francesa acellu-asi fructu se ehiama caprou, cu- ventu derivatu totu d'in capu, âro planf a ce produce capsione sau capsiontdu se dice, in acea-asi limba, oapronien for- m^a cap'CionUf cap-dona, ai;j|:eta co cu- ventnlu a essitu d'in capu prin inter- mediulu formei cap^u, cap-Uia, la care 8*a adaussu suffissulu onu^zane : cap- U^onu, cap-Hrionaj asia in catu cap- iiUmu ar corresponde cu una forma la- tina(eâp-ttio— eap-lti >iie)ţ prin căderea apoi lui % dinaintea lui tj cap-Uionu, cap-Uiona au devenitu : cap-tionu, cap" tiona, si de aci prin pronunti'a ordina^ ria a lui, tio ca do, (vedi litter*a T) : cap'cionu, cap-dona, d'in cari cap-sionu si co^'Siona nu sn de câtu forme cu pro- nuntra particularia ce dau unii Bo- mâni, cei d'in Moldavfa mai vertosu, combinationi fonetice fton^r=cu>n^, (vedi acea-a:l !ittcraT); d*in acestea urmedia CAP. 419 c6 form*a de adoptatu in scriere este : cap-tionuy cap'tiona.\ CAPSIONU si cap-siunuy s. m., vedi capsiona. CAPSIUNA, capsiunt4;Yedl capsiona. * GAPSU, s. m., eapsns; sub forma masculina, acellu-asi cuventu cu femin. capsa, luatu mai vertosu cu Însem- nările : 1. cuteia sau lada de carrutia; 2. cosiu de carrutia; 3. carrutia inchisa saucoperita; 4. compartimentu d'in ta- bl'a ce serve la joculu de zări, de rege, etc. * CAPSULA, s. f., capsula (compara si franc, capsule^ ital. capsula); demi- nutivu d'in capsa in diferitele Însem- nări alle acestui cuventu : 1. cuteiora, laditia, compartimentu de pusu littere typografice etc. : scossu cPin capsvia=z totoB de capsula zzz scossu dHn cutda, forte bene adjustatu in vestimentu si omamentu; 2. in speciale : a) cylin- drellu cu fulminante pentru arme de focu; ft/chymistii numescu capsulanvLXi vasu de platina , de pamentu, de pe- tra, etc, in forma de catinu, care serve la evaporatulu certoru Ucide; c) in ana- tomia se da numire de capsula la mai multe si diverse parti alle corpului : caps'a cordei=pericardiulu ; capsa se^ minal6=eştremitate a canăliloru defe- renţi, cari apprope de besic'a seminale sunt inflate si dilatate; capsula articu* laria = specia de saccutiu membraneu cylindricu, care infasciora certe articu- lationi, ete.; d) in botanica se ehiama capsula pericarpulu cavu allu certoru fructe : dupo forma capsuVa se dice cy- lindrica,' tortulosa, trigona, tetragO' na, etc., polygona;, dupo numerulu de se-- mentie capsuVa se ehiama monosperma, disperma, trisperrha, etc.,. polysperma ; dupo fiumerulu compartimenteloru , in cari stau sementiele, capsuPa e unUocu^ laria, bilocularia, trUocularia^ etc, sau univalva, bivalva, trivalva, etc, muU tivalva. * CAPSULARIU,-fa, adj. s., (capsula* rias; compara franc capsulaire si cap- sulier); 1. adj., relativti la capsula, cu capsula sau ca capsuVa : plante capsu^ Zam,cari au capsule; fructificatione cap- sularia, care se face prin copsul; vene 420 CAP. capsularie, (vedi capsula su b2. c); 2. subst : a) mascul., capsulariu : a) genu de vermi intestinali; P)genudezoophyti; h) femin., capstdaria, planta cu capsula; de aci : capsularie, pi. fera. classe de vegetali cu capsula^ ♦CAPSULIPEBUra, adj.,(franc.cap- snlff^re; vedi capsula si ferere); care porta sau conţine capsule, vorbindu in speciale de organele planteloru, cari con- ţinu capsulele acelloru plante. * CAPTARE, V., captare, (vedi eape- re, d'in care captare este forma inten- siva); a si pune tote poterile ca se ad- junga la ceva, a amblă cu mare doru dupo ceva : 1. a arablâ se prenda : w- tiidu capta passeri, altulu capta pesci ; calliifatigati si inferbentati captau aur' a cu largele loru nari; 2. a ambU se că- piţe, se câştige, se guste, etc. : a captă benevoienti'a si favorea ascultatoriloru; a capta tempu, bona occasione; a capta misericordi'a, grati'a cuiva; 3. a amblâ dupo, a caută, a ambiţiona : a captă glori'a, applausele mnltimei; a captă e- leganti'a, brevitâtea, simplicitatea si gr a- ti' a in stylu ; ornamentele de stylu in a- densu captate nu plăcu; — cu obiectu de iiifinitivu sau de una propositione intrega : tu capti a mc uccide ; cu varie mediivce captă Livi'a s^ afle, deco are se nască baiatu saufeta; — 4. raaiver- tosu , a amblâ se prenda , se capite , se câştige, etc, prin ammagiri si alte me- diloce neoneste : au nu e bene a captă pre alt ii, cumu ne capta si ei pre noi? cu sperantie de castign nu me vei captă neci una data ; 2>l(^'*^^du de a captă pre inimicu nu suceesse; — 5. in speciale : a) a amblă se capite eredităţi, donatio- ni, etc; 6) a amblâ se' prenda, se am- magesca prin vorbe, prin sofistice inter- pretat ioni. ♦ CAFrATIONE, s. f., captatio; ac- tione de a captă, mai vertosu in intel- lessulu de sub 5. b): captationea de da- ruri este opprita de lege ; captatione a favorei poptdaria, captatione de curente; (vedî si captione, captatoriu). *CAPTATORID,-^ona,captatt>r,cBp- taforiusi care capta^ relativu la capta- tione : raj't'ifoHu de applaufie deşerte^ CAP. de testamente; a face in testamentu des- positioni captatorie, despositioni prin care cineva are in vedere captatione, a- deco tendentia de a capitâ cu acestu artificiu donatioiii, legate, etc, de la cellu in a cui favore face acelle despo- sitioni. * CAPTATUra, captatug; pârtie, d'in captare. CAPTIONA, cajytionu; vedi capsiona. ♦CAPTIONE, s. f., eaptio (d'incap^tt); 1. actione de a cape, {vedi capere), de a appucă, aprende, si prin metafora, de o ammagi, a insellă, etc; 2. cu intel- lessu concretu, medilocu de a prende si ammagf, si a nume : a) cursa, arteficiu ; b) in speciale, incurcatura sau cursa de vorbe : subtilitate, soflsma, argumentu captiosu ; c) vetemare addusşa prin in- sellatione. * CAPTIOSU,-fl', adj.,captloşns5 plenu de captioni: personacaptiosa, arguntentu captiosu, proposetioni captiose. CAPTIUNA, captiunu; vedi capsiona. * CAPTIUNCULA, s. f., captluncnla; dem^nutivu d'in captione^ medilocu sup- tire de a ammagf si insellă, sofisma sup- tire, callidu artificiu, clinciu, etc * CAPTIVARE, V., capilvarej a face captivu, a tin^ captivu : 1. proprie : a captivă mulţi d' in inimici; maidesu inse •metaforice : 2. asuppune, a se face domnu, ' a câştigă, etc : a captivă animele prin bonetate, a captivă ochii prin gratiele selle, a captivă şpi^itulu cuiva ; — re- flessivu, ase captivăz:z2i, se face captiva : u se captivă^etoriei. ' * CAPTI VATORIU,.^or2a, adj. s: , cap- tivator, eaplivans; care captiva : cap^ tivatoriu de anime; cuvente captivatorie. * CAPTIVITATE, s. f., capllvitas; stare de captivu : trista captivitate ; ty- rănii ţinu pre suppusii loru in captivi-f tate; a fi in captivitatea sensuriloru; captivitatea Babylonei, in care s'au a- flatu Judanii in Babylone. * CAPTI VU,-a, adj. s., captlvas (d*in captu) ; prensu sau luatu prin bellu : 1. adiectivu : ag>*ulu captivu, vitele cap- tive; — metaforice : mente captiva, do- minata de unu prejudeciu; anima cap- tiva, dominata de una passione ; 2. subst^ CAP. omu prensu in bellu, si mai vertosu re- dussu in servitute : captivii si captivele fura venătdi; mai mulţi captivi scapără cu fug'a, ♦ CAPTORlUr^orm, adj. s., cuptor (d'in captu) ; care prende, care face una captura. * CAPTU, captas-a si captiis-âg; 1. part. d'in capere^ luatu inse mai es- clusivn : 2. ca supinu cu intellessu de substanti vu : a) actione de a cape, a prendcy a. coprenăe : captu de pesci=i prendere de pese i ; h) facultate de a co- prende, intellegere, precepere : după captulu barbariloruz^dnţo intellegerea barbariloru, pre câtu duce capulu pre barbari ; c) cu intellessu mai generale de stătu sau stare de cultura : dupo cap^ tulu germaniloru acea cetate este mare, potente si infloritoria. ♦CAPTUEA,s.f., captura (d'incop^M,' vedi capere); 1. actione de a cape sau prende ; fericita captura de j^csce; — in speciale : a) prenderea unui criminale san unui debitoriu si Încarcerarea lui ; b) prendere de merci oprite ; c) prendere, de navi inimice; mai desu inse : 2. re- sultatu allu actionei, ce se prende sau se capita : a) in genere : piotoriulu de- pinse venatorii si captarea loru; b) in speciale : a) navi, animali sau alte lu- cruri prense in bellu, preda; P) castigu ce se trage din ceva basu si rosinosu : invitatu si indemnatu de inonesfa cap- tura; Y)capitatura, ce se capita cersindu; 8) salariu : captvr^a de tota diu'a nu mi adjunge la mâncare. CAPTUSELLA (pre a loeurea : cop- tusella)^ s. f., pannns intri usecus alterl 8nb«utiiH vel subsy ndiis; pannura de cap- tusitu unu vestimentu, (cuventulueunu deminutivu d*in una forma captusia , despre care vedi captusire). M. CAVT\JŞlKEj'£Scu, v.,{pre alocarea: coptusire), fraude vel dolo capere^ de- cipere^ fraudări; Testi p^nnuiii alterum ÂUbsiiere; tefere, coutegere^ occupare; 1. ca mai desu cu Însemnarea speciale de a accoperi dosulu niateriei unui ve- stimentu, cosundu pre tota intenderea Iui alta materia : a căptuşi unu mau- kUu cu metasăe; de ce nu mi ai captu- CAP. 421 situ, cumu ti am dissu, si manicele VC' stei? vestimentele captţisite ţinu ntai căldu de câtu cele necaptusite; 2. a co- peri ceva spre a Iu face mai tare sau mai formosu , spre a Iu protege , etc. : a captusl paretii cu scandure; navi căp- tuşite cu table de arame; scutu cc^usitu cu ferru ; 3. a coprende , mai vertosu prin intendere, cumu făcu bubele de na- tura maligna : totu corpulu bietului omu e captusitu de bubexdle; bttb'a a adjunsu se mi captusesca iota faci' a; 4. a insellâ, a frauda, a luâ cuiva ceva prin dolu : pre cine nu a captusitu insellatoritiu accllu-a ? si pre mene m'a captusitu cu câteva mii de lei; (cuventulu este essitu d'in una forma captusia, d'in care de- minutivulu co^us^Ma; captusia, mai de- parte, este femininu d'in unu mascu- linu capmsiu, in locu de captutiumxL captuciuy fem. captutia sau captucia, ca si capusiu~-capusia in locu de caputiu sau capuciu'-cajmtiâ Sau capuoia {reii capusia şi caputiu}; prin urmare captu- sia, d'in care captusella si captusire, a essitu d'in acea-asi fşcunda radecinacu capuia, capotu, capa^ etc., adeco. d'ţn capere; însemnarea, mai vertosu de sub 4,, este asia de analoga cu a lati- nescului capere in frasi ca : oapere dolo zzzcaptusirezzprendere cu dolu sau in- sellatoria). M.' CAPTUSITU (pre a loeurea copto- situ), dUn captusire : 1. part. : vesti- mente căptuşite ; 2. supin. : materia de captusitu vestimente ; 3. subst. : captu- sitidu acestui vestimentum' a costcţtuprea muUu; — si în celle alte însemnări alle lui captusire : neminea n'a remasu ne- captusitu de acestu insellătoriu ; cu fa- cVa căptuşita de bube, CAPTUSITURA (pre a loeurea : cojp- tusittira), actio panuum aitero 8ub8uen- dl; pannu» aitero Bubsutus vel gubsnon- dus^ frantţy dolus; actione de a căptuşi, dero mai vertosu resultatu allu acestei actione, cumu si materi'a d'in care se face : captusitur'a de metas^e tine mai bene de câtu captusitur^a de alta mate- ria; captusitu/a ee ni a captusitu insel- lahriulu acellu-a, nu ua vei crede, deco - ti uă voiu spune. 422 CAP. OAPU, 8. m., capUe si capete (plur. capi, casl capure sau capuri, nu se dice de cfttu in una insemnare speciale, care se va arret& mai diosu; form'a secunda- ria capitu sau capetu face in plur. totu capite sau capete^ si prin urmare nu dif- feUdgde form'a fundamentale capu de cfttu in sengulariu, si acesta-a numai intr*una insemnare speciale, care de as- semine se va precisa mai diosu), eapnt^ plur. eaplta (ital. capo si caro, ispan. port. eabo^ provenc. cap^ vechiu franc. chieft nou firanc. chef; inse la unele d*in celle mai essentiali insemnari alle cu- ventului capti=capnt unele d'in limbele sorori applica alta vorba, adeco : ital. te8ta=franc. tâte contractu d'in teste :=:UHta^Uesta, care, camu in acellu-asi intellessu, se applica si in limb*a nostra in esjpressionea : tesVa capului; — latin. ^Kpiit este affinu ca grec. xey-aXTj [for- ma forte appropiata de alle nostre cef-a si capu], german, haapt si kopf; limb'a sanscrita presenta monosyllab*a ca cu acea-asi insemnare); parte a corpului animaliloru, care încape sau conţine creierulu si este scaunulu organeloru principali alle sentirei si vietiei; apoi, d'in caus'a posetionei capului in partea snperiore sau estrema a corpului, cumu si d*in caus'a preeminentiei lui asupr'a celloru alte membre, applecatu la multe si varie concepte ce au însemnarea de ceva principale, essentiale, estremu, etc. : I. proprie, la omeni si alte animali : ca- pulu ormdui este mai rotundu si nm bene facutu de câtu aliu totoru anima^ Iilor u; de r egida capulu e legatu de rc" stulu corpîdui prin collu sau guttu ; a tăia capulu, a sparge capulu cuiva; a si pune caciidVa in capu, a si luă ca- diâVa dHn capu; a pune frenele in ca^ pulu caUUoru, a se scarpină in capn, a si smulge perii d'in capu, a taiâ capulu sicod'aserpelui; II. metaforice : A. pen- tru lucruri ce au cu capulu una asse^ minare materiale de forma sau de po- setione : 1. partea superiore : căpiţele muntUoru stau alhe de neua, căpiţele arboriloru, mai multe capete de maci, a essi la capulu scarei spre a intempind unu mare si insemnatu ospe; capulu co- CAP — i»»— »^— "^ — ^^»» ■— ^-^^" — .^.^_^_ lumneif formosde si groHosele capite alle columnelorui (vedi capUeUu si oopt- tulu); — in speciale : capulu unei bube sau unui buboniu, inflatur*a bubei pro- dussa prin dare in coptu si stringere de puroiu; de aci : a scote sau face capu, vorbindu de bube : ast^ta pena ce bU" boniviu va coce si scote capu, si atunci se Iu impungi si se Iu spargi; 2. parte estrema mai multu sau mai pucinu În- fiata si rotunda : celle doue capite ăUe ficatului, capulu acului de peru, căpiţele cuieloru, capulu porrului; capite de cepa, de oXliu, etc.; in acestu intellessu se dice mai desu capitina; 3. parte e- strema orecare, margine : a) in genere : celle doue capite alle liniei derepte; celle . trei capite alle celloru trei anghiuri alle trianghiului; căpiţele capriorîloru celle de diosu sunt mai grosse de câtu capi' tele de susu alle accUaru^asi căpriori; capulu scarei unei case este nu numai partea superiore estrema a scarei, ci si cea inferiore; de acea-a esspresioni ca : a siedâ in capulu scarei, a essi inaintea cuiva pena la capulu scarei, etc., sunt cu duplu intellessu, care se pote preci- să numai d'in contestiHu generale allu frasei sau prin attribute puse pre longa constructionea : captdu scarei, cmnu : capulu scarei de susu sau superiore, ca^ pulu scarei de diosu sau inferiore; capi" tele fireloru de urditura; căpiţele pontei amendoue erau occupate si custodite de omeni armaţi; agrulu nostru attinge cu doue capite in aUu vostru; a siâe in capulu satului, a siedS la marginea son fiului; a lege una carte dHn capu peno in capu ; a străbate una caUe de la unu capu allu ei peno la ăltîdu; a dqugâ boii la capulu araturei, l^pulu t;ere»=ince- putulu sau finitulu verei, etc.; b) in par- ticulariu : a) inceputu, origine : capulu riului este fontan'a aceUui riu, de si se pote dice si de gur'cC riului; captdu car- tei, a pune unu titlu pomposu in capulu cartei; p) partea anteriore a unui ce ia mişcare mai vertosu, frunte, oppusu de regula la coda : noi, cari mergeamu in captdu multimei, nu poteamă sci ce se pe- trecea in coda; a attacă capulu, ntedi- hcîdu si cod'a unei oste; caprtdu merge r CAP. in eapulu tunnei de oi; 'ţ) parte ce in spaţiu san in tempu vine niai antanin : eapulu unei linie de scrissuy cuma si ea- pulu unui cuventu, este partea oe se pro- nunţia sau scrie mai antaniu, in oppo- setione co cod*a liniei sau cuventuUii, parte ce se scrie sau se pronunţia mai in nrma : a pune unu puntu $i a incepe d^in capu cu litiera mare; 8) parte estre- ma principale : eapulu paiului se diee de.amendoue estremitatile cellei mai mari lungime a patului, d^ro in speciale, sau de estremitatea unde si pune cine- ya eapulu, candu se culca, sau de estre- mitatea care se considera ca mai ona*- rifica pentra cellu ce siede pre dens*a, in opposetione cu cod'a paiului : ceUu mai de frunte sateanu se puse de siedă in eapulu paiului, âro cellu mai pau* peru si reu imbraccatu se puse in cod'a patului; asia si eapulu mesei, in oppo- setione cu cocPa mesei^ se chiama, d'in celle doue estremitati, cari marginescu lungimea mesei, aoea estremitate, care se considera oa localu cellu mai onori- ftcu; s) finitu, terminu a unui ce in spa- ţiu sau in tempu : capuHu unui euventu, unei linia de scriere, este nu numai in- eeputulu, cumu 8*a vedutu mai susu, ci si tinitulu; la ccgnău lumei , la capidu iempului; a adjuuge la eapulu unei caile va se dica asii di6ro si : a adjunge la inc^puiuUi caMei, a intră pentru anta- ni'a ora in ea; si : a adjunge la finituiu cailei, a termină caUea; a essi la capu ^a termina, a termini mai vertosu cu :$ucce3su : nu ti adjungu 'banii,caseessi al capucu ca^a ce ai ineeputu aedifică, (vedi eapitaniu, si n^ diosu la C); — in genere in celle mai multe d'in frasile citate si esplecate peno aci cu- Yentulu capu are mai multe insemnari; lassandu pentra finitulu articlului mai ample desvoltari asupr'a acestui puntu, dămu acf ca essemple celle doue locu- tioni : eapulu mesei si eoptilu hctdui; cea d'in urma locutione, captdu locului, În- semna : antaniu proprie, un'a d*in celle doue estremitati ce marginescu unu spa- ţiu de locn in lungimea se^i intre aymlu hctdui meu si eapulu locului vecinului B$ afla uma medina sau raşoria de CAP. 423 diecepassi; allu doile metaforice, pri-* mulu ineeputu allu unui ce, primulu mo- mentu allu unui evenimentu : dHn ca^ pulu locului asta muiere a traitu reu eu iarbattdu seu (din eapulu lociduiz^ăes de candu muierea s*a măritata sau a fsh cutu connoscentia cu barbatulu); de acf allu treile, d'in eapulu loculuisajmnte de a începe sau a face primulu passu in ceva : ca se nu fimu espusi la părere de reu si mustrare de cugelu, cPin eapulu locului se reflectemu cu maturitate laeelle ce vremu a face; locutionea. eapulu me^ sei, pre longa celle doue insinuări mai susu espUcate, adece : antaniu, un'a d'in cette doue estremitati ce marginescu nna mesa cadra in cea mai mare a ei lun^ gime; allu doile, acea-a ifin cette dof^ estremitati, unde siedu de manca perso^ nele cetle mai considerate, — insemna inco : allu treile, loculu sau partea unei mese chiaru rotunda, unde se punu si stau la mesa personele celle mai considerate; de aci in genere, loculu cellu mai con* sideratu si mai bonu, posetionea cea nmi favorita; partea cea mai bona, etc : nu sciu cumu se fac&, co acestu omu fora ned unu meritu este totu de un^a chioh matu sipusu in eapulu mesei; in aceste d*in urma iusemnari, in locu de eapulu mesei, se dice si : captdu btiecateiloru, es- pressionomai familiaria, d^ro mai ener- gica, fora se mai adaugemu, e6incar ptdu mesei se dice mai multu cu res- pectu, la considerationea si onorea ce se dă cuiva, âro in eapulu buccateloru mai multu cu respectu la plăcerile si folosele de care se buccura ceUu ekiamalusiptisu in eapulu luccatdorti; — 4 fragmentu^ buccata d*in ceva mai lungu : a) in ge- nere : dotie capete de fune; expune mai muUe capUe de lemnu suib btde, (vedi si eapitaniu); b) in speciale, buccata de pi^ mentu ce inaintecQa in apa, limba de ţ$r mentu, promontoriu zx pt&m»mJlâaimm : eapulu Tenaru se chiama astadi capvim Moiatapanu; termiiAfricei presentaptir cifte capuri (acestu-a e sengurulu intel- lessu, in care capu se dice in plurariu cu form'a re sau ri : capime sau copuri^ forma addussa prin necessitatea destine^ tionei de intellessu, ca si ochiure sau o- ' I .j*. 424 CAP. chiuri facia cu ochi; totuşi inse form'a classica, capite, ar fi de preferitu si in aciestu intellessu; si, fiendu co despune- mu de promontoriu^ ca mai de preferitu ar fi inlaturarea cuventului capu cu a- cesta insemnare); — numai in unele d'in insemnarile de sub acestu paragrafu se iea si form'a capUu sau capetUt si a nume in Însemnarea de estremUate, inceputu sau finitu; si fiendu co pluraiiulu ace- stei forme se eonfunde cu plurariulu formei capu, de acea-a dkmu acf câteva essempliB de constructioni, in cari capUu figuredia numai in sengulariu : capetulu cuventiÂlmz^ca/puLu ccit;6n^tpu{ti=a nu av^unu capitaniu de patu, unu patu, una casa; a nu av^ nemica; a nu avi capu de a face cevazsa, nu avâ medilocu; d^ro si : a «m avipre- cepere, »aq a nu ave tragere de anima, voia, (vedi urmatoriulu 3'.); nu e capu de a face cu densîdu ceva, nu e potentia sau medilocu; 3. d'in considerarea, co capulu este scaunulu intelligentiei : a) mente, precepere,intellegereingenere: omu cu capu, omu fora capu; capu grossu, omu ou capu grossu sau omu grossu de capu^zomn care anevoia precepe; capu udoru omu cu capu udoru, sau omu k- sioru de capu:^ omu care usiorusi cur- rendu precepe^ in opposetione cu capu greu, omu cu capu greu sau omugreude capu=care anevoia si greu precepe; inse capu greu si cu Însemnarea materiale de capu ingreunatu de beţia, de morbu, etc. in opposetione totu cu capu usioru, care de asseminea se iea si cu intellessu ma- teriale; omu cu eapu:^omn cu mente, si cu precepere, in opposetione cu omu fora capu, fora mente; omu cu capu d cu anima, pi^eceputu si animosu, sau : omu cu precepere si bonu (vedi si mai diosu la c d'in acestu paragrafu); capu seccu=zcapufora creim =omu fora pre- cepere : cu căpiţele secce cumu se te in^ teUegi ? a duce pre dneva capulu = a taxă pre dneva capuluzzz^ se precepe : bene te tăia capulu, pre ndnune ar fi taiatu capulu se facemu asia; ceri de la unu copiUu se Iu duca capulu a face unu lucru, la care neci pre omenii maturi nu i ar duce capulu ; (intre a duce pre cineva captdu, a taiâ pre dneva capulu, a pre- cepe, a intelUge, etc., sunt delicate nuan^ tie de intellessu, despre cari vedi la articlele speciali : taiare, ducere, prece-- pere, inteUegere); a intră cuiva in capu 426 CAP. =1: sau a precepe, a intră sau incapâ In mente : nu mi intra in capu cumu ai potvtu perde pung*a; nu intra in capu barbarului co nu se cade a face reupen" tru reu; sau a si imagină, a si face idea fissa, a ave fantasia : a intratu nebonu^ lui in capu, co Iu persecuta lumea; i a intratu in capu se se foca ăomnu ; sau a concepe, a si face idea clara, a cor- prende : mai esplica te una data, co nu mia intratu bene in capu ce mi ai spusu, (vedi si la urmatoriele b) c); a bagă in capu (sieşi) = a luă in mente, a intel- lege, a precepe : bagati bene in capu ce auditi si vedeţi; a bagă altui-a in cap^ =:sau a Iu face se intellega^ se precepa unu lucru, se si facă idea clara despre acellu lucru : nu ti potu bagă invetia- tur' a in capu; sau a i implâ mentea cu fantasie, cu mentioni, cu seccature, etc; in acestu d'in urma intellessu si : a hnpU^ a impuiâ, a impennâ capulu ouiia, etc; a si bate capuluznB, si sparge capulu^ a bate capulu cuiva, a bate capulu pre ce- neva, amu batutu la capu, (vedi batere); muiere cu capu de barbatu, cu intelli- gentia de barbatu; capu mare, omu cu capu mare, omu cu mare capacitate de intellîgentia; d^ro si : omu cu mari pre- tensioni de dominare : toţi sunt cu ca- pulu mare in acesta casa=toti vreu se commânde, si neciunulu se se suppuna, (vedi si mai diosu la c); a face ceva dHn capulu seu, a face d'in propri'a sea pre- cepere, fora se Iu fl invetiatu sau Îndem- nata altulu, fora se i se fi datu ordine, etc.; a face dupo capulu seu, si nu dupo ca- pulu altor u-a; — proverb : capulu face, capulu ^ra^e=:patitele sunt resultatulu montei si cugetarei omului; -- W in spe- ciale : a) memoria : a sci lectionea d'in capu, a spune celle invetiate d'in capu ; multe invetiate n^ scapă sau ne essu d'in capu ; nemicu dHn ce aude si vede nu i scapă din capu; p) imaginatipne, talentu, geniu : nemica nu ti nasce capulu; c) de si capulu, ca iutelligentia, se oppune a- desea la anima, ca fontana a sentirei si aaffecteloru morali, cumu : omu cu capu, ăero fora anima; cu tote acestea capu se applica si la espressionea şentimen- teloru suffletului : a plecă capulu va se CAP. ^___ dica proprie a lassă capulu in diosu pre spate, la una parte : a merge cu capulu plecatu înainte, spre drepfa, spre stang'a, etc; d6ro d'in a pleca ca- pulu=zd, Iu lassă in diosu, essu insem- narile metaforice : a) a se umili, a se suppune : inemiculu, dupo mai multe bătaie cumplite ce sufferi, plecă capulu si ceru pace; cu căpiţele plecate ve- nimu se ve rogămu; mai bene se ino- rimu de câtu seneplecâmu capulu 4m rosine; — proverb : capuiu plecatu de spota nuetaiatuz::ţrm suppunere si umi- lentia se inlatura mari*pericule;— ?) a inchină, a â.doră : copitele nostre Dom- nului Domnedieu se pUcămvk; inaintea virtutei si cei rei, cellu piidnud'in fa- daria, si pleca capulu; la celle spuse de tene neplecămu capulu, cod sânte si ad- deverate sunt; i) a approbă, a consentl, a, se invof : toţi plecară capulu si dis^ sera asia se fia; S) a se rosină : la aceste vorbe ver ginea plecă capulu si rost, etc; ca oppusu la a plecă capulu este a re- dicâ capulu, care prin urmare insemna; a) proprie : a redică capulu de pre ca- pitaniu; mai redica pudnu captau, ca se potu vede ceai stib barba; apoi meta- forice.: p) a se mundrf : avuţi si potenţi d redicara capulu (=animo8 sn^tale- rant); i) a se rebellă, a se revoltă : tote provinciele decurrendusuppuse redicara capulu, etc; — a dă dHn capu insenma proprie : capăt moTere=a mişcă capulu, a scutură capulu : in dillele calde oile verei callii 'dau mereu d*in capu, ca se se appere de musca; ero metaforice : a) a scote d'in ment^, a produce d'in propri'a sea inteUegere cugetationi ne- aşteptate : se te miri ce da acestu copillu d'in capulu seu, — si ca intransitivu, a se produce, a essf d*in menţea cuiva ceva neasteptatu : nu potu a nu me miră de celle ce dau d*in capulu acestui ccpillu ; —apoi dupo differitele misCari aUe ca- pului ca espressioni de differite cugete si sentimente : P) a negă, miscandu ca- pulu inderetu ; 7) si d'in contra, a af- firmă, miscandu capulu inainte; S) a amenitiă, miscandu tare capulu in de- rept'a si in stang'a : in desertu dai Win capu, co numespariu eu de amenUiarUe CAP. ■■■■^ tdle; e) a nu scl ce se creda, ce se dica^ a fi coprensu de mirare, a fi in perples- sitate, etc. : am constdtatu asupr'a ace^ stei cestionepre cei mai invetiati si prC' cqnUi, dero toţi au datu d^in capu^ fora se mi pota dă neci una lumina; — a avS capUj pre longa insemnarile mai susu espuse si celle ce se voru d& sub C. in- semna, conformu paragrafului in ce- stione, si : plăcere, voia, anima, etc; ăupo atâte amare încercări, mai potu eu ave capu pentru baUu sau aUe petreceri ? --de captdu seu^ dupo celle mai susu espuse, insemna, intre altele, si : de bona fxna, dupoplacidu seu; — cu capulumare, pre longa altele, (vcdi mai susu), va se dica si : mundru, dbstinaiu, rebellu,pen' tinace, (ve^i si capitinosu)\—a si pune in aiptf=a se determină, a vrâ cu orice pretin, a se obstina, a avâ fantasia sau capriiiu, (vedi si mai susu a intra in capu^zavenl in capu), etc; — 4. d*in con- siderarea co capulu este parte principale, essentiale : a) cu intellessu personale : a) mai mare, cellu ce are directionea si autoritatea suprema : capulu statului:=2 captdu jefTat=domnitoriulu; capulu ar^ ifia(et=generariiilu, commandantele su- premu; capulu unei compania de ar-' fli}a<«=capitanulu ; capulu unui ramu de administratione este ministrulu; capulu de familia este sau tatalu sau honulu sau strabonvlu, deco traiesce; precumu Chri^ stu este capu basericei, asia sibarbatulu este capu muierei; capii conjurationei furaprensisiucdsi; capuluuneicommune este primariulu; ^) cellu destinsu in-^ tr'ana localitate prin posetionea sea so- <;iale, notabile : capii Eduiloru veniră taţi ia Oesare ; y) in genere, auctoriu, inceputoriu, indemnatoriu : puniti, deco i amnosceti, pre capii acestoru desor- dini, ero nu instrumentele loru ; — in aeestu senguru inteUessu, capu are de r^ula plurariulu in i : capi; i6ro cu multa elegantia se pote applicâ, chiaru la acesta intellessu, si plurariulu clas- sicu capite, ca si in latin'a : capita eon- JiratlonU securi pereossa = copitele conjurationei fura uccise cu securea; in asseminea casu Latinii concorda adesea caleficaUvulu referita Ia cc^ cu intel- CAP. 427 lessulu, nu cu form'a ^uventului capu : eapita conjurationls pereassi (si nu per- cussa, cumu ar cere form'a eaptta); ele- ganti'a unei assemine constructione s'ar pot^ imită si|in limb'a nostra : căpiţele conjurationei fura uccisi (in locu de ucci- se);— b) cu intellessu reale : a) in insem- nare analoga cellei dosvoltata in prece- dentele a), adeeo : directione sau auto- ritate suprema, loculu cellu mai inaltu in una ierarcbfa : a pune pre cineva in capulu unei armate; a fi in capulu unei armaiazzz, av^ commandulu supremu ; ^sau indemnu, inceputu, Impulsione primăria, fontana, origine, etc^a^e^i la capulu totoru calamitatUoru cadute pre terra; de acî : p) principiu funda- mentale, ce e mai essentiale intr'unu lucru : capulu artei este covenienti'a::^ capăt artis est deeere ; captdu systemei lui JEpicuru este plăcerea; — escellente prin perfectionea sea : capu de opera:=z lucru escellente : cei antici ne au lassatu multe capete de opere in tote artUe; omulu e capulu de opera ăllu lui Dom^ nedieuprepamentu; — y) parte principale a unui discursu, a unei scrieri, a unei legi, a unui bilanciu, etc, (vedi si ca^ pituiu) : a lege mai mulie capite d'in biblia; a cită cu accuratetia cc^ndu, or- tidtdu si paragrafulu legei; legemu cu plăcere căpiţele unei cârti pler^ de idee solide si bene scrisse; copulu speseloru este prea incarcatu; — titlulu unei as- semine parte : capulu I ăllu bibliei, de- spre creatione;'^loc\i, padsu orecare d'in unu autoriu : pre fia care di legu doue, trei cqpite d'in CKcerone sau d'in Tir tu Liviu; — 8) cu intellessulu si mai generale de puntu importante, materia, subiectu, fundu, etc, de care e vorb'a : asupra acestui capu n'am a dice nemi" ca; doue capite dlin a tea scrissore nu am potidu intellege; eandu vomu adjun^ ge la capu de invoire, vomu vede deco ne potemu invol; de aci : e) fundu de bani ce impromuta cineva sau pune in nego- tiu, capitaliu sau capitariu, de regula In plurariu, capite, cumu : nu impro^ mută cellui inonestu , co ti perdi si ca^ pitele; a adauge si procentele la capite; a scaiiâ procentele d'in capite; a si scote 428 CAP. copitele fora neci unu folosu; a r emane in cap%te:=z nu câştigă, d^ro neci a perde; a fi in capite^si nu încercă per- dere; — a scote dHn copite, cu mai multe nuantie de insemnare :.a scote una par- te d*in capitaliulu impromutatu sau ba- gatu intr*unu negotiu, a se desdaunâ in parte de unu capitaliu in periculu de a fi cu totulu perdutu, a si resbonă de mal- traetari, a intorce altui*a parte d'in a- marurile si maltractarile ce amu suffe- ritu, a se desdaunâ de tempulu perdutu pentru plăceri , etc. : peno acumu am SC088U diumetate d^in capetele băgate in acestu negotiu, si credu, co, de va merge lucrulu totu asiăfVoiu scote tote copitele cu unu mare castigu; neci mai cugetu la vre-una interesse, asiufi buccurosu se mi scotu d'în copite; destullu amaru amu sorhitu in loborios^a nostra junetid, a- cumu co ne amu factUu si noi una bona stare., vremu se ne scotemu d'in copite; dupo ce amu sufferitu de la tene atâtea si atâte, acumu ne a venitusi noue ron- dulu se ne scotemu d^n capUe; — C; nu spre a imbracid in totulu seu vastuhi «ampu de insemnare allu cuventului capu, coci acesta-a ar trece preste mar- ginile acestui articlu, ci numai spre a deschide cugetarei Bomânului intensele perspective alle acestui campu, dă.mu aci, coBcentrate la unu locu, unele d'in însemnările câtbru-va constructioni cu cuventulu in cestione : 1. cu preposi- tioni : a) cu de, de capu : a) ca attri- butu pre longa substantive, ca se espre- ma in intellessu propriu : origine, cumu : peru de capu ; destinatione, cumu : or- namentu de capu; subiectulu sau obiec- tulu : dorere de capu, greutate de capu; apoi in intellessu metaforicn : omu de copulu seu:=zom\i liberu, independente,, emancipatu, fora domnu; p) ca obiectu' pre longa adiective sau verbe cu Însem- nări proprie si metaforice : a appucă si tine de capu, a sufferi de capu, a lua de 0apu; odă de capu^zB, afla copulu sau in- ceputulu, sideaci, aaflâ ingenere, a sies- plecâ, a ihtellege: de condu mefrefnentu , ca se dau de captdulucrtdui si nupotu ; a adjunge la finitu, a termina: am datu de capu baiţUoru impromtUati ; a dă de CAP. capu:z:a veni de capu^:s. imblandf, a stemperâ, a domina , a invetiâ mente : numai tata-teu sde se ti vina de capu; ce ai paiitu, credu co ti a datu de capu; a arruncă ceva in capu , a lovf cu ceva in capu : lassa in collo cea cupa , co ti ua dau de capu; si prin urmare oda ce-- va de capu cuiva difTeritu in sensu de : oda cu cisva in capu cuivaz:z9, lovi ren, si de acf : a umili (vedi si urmatoriulu b)\ marc de capu=:m capulu fusice mare, sau cu intellegere mare, apoi : infumu- ratu, mundru, obstinatu, etc.; a dă câte unu leu de capu {de cajpt4=:de fiacare); de unu cqpt«=:de câtu-va tempu ; de unu capu deiempu in coce vi am vedutu gcd- bini; sau : forte, de focu, pre morte pre vietia : a se bate de unu capu, a aUergâ de unu capu; — b) cu in,, in capu : a pune peleri'a in capu, pre capu; a codi in capu, pre capu , d^ro si cu capulu in josu: petrele codu in copitele omenUoru; o- mulu code de pre casa in capu; asii si a se pune in capu, a se assiediă pre ca- pulu cuiva, d^ro si : a si pune capulu seu in diosu, in pamentu, etc.; si de acf proverb : a se pune in curu si in capu =a si pune tote poterile, a face totu, a usă de tote medilocele; a dă in caţ'u cuiva; (vedi precedentele a), a d& in capu pre cinevazza, Iu face se cada cu capulu in diosu, si de aci : a ruină, a derape- nă, a Iu face se cada d*in posetionea si starea sea; si ca netransitivu : am datu in (;apu=am cadutu cu capulu in diosu, si de aci : m'am ruinatu, am oadutu d'in posetionea si starea mea; in amen- doue formele si: odă preste cqptt, inse cu intellessu diflferitu de : a da in capu; a se bate in copite; a se lovi capu in capu; o se sui in capu^zB^ se urcă pre capulu cuiva , si metaforice : a s9 f^e insolente^ a se emancipa prea tare : co- pillulu, deco nu Iu tini de reu, ti se suie in capu; in amendoue Însemnările si : a se urcă in cq,pu:=ia se sui in capu; a sari in mptirra sari de undeva cu ca- pulu in diosa, sau : a se aventă de diosu pre capulu cuiva : eatusPa superota sari in capulu meu si mi puse unghide in guttu; sau : a cada, sarîndu de susu, in capultt cuiva ; sau in line : a attacă pre CAP. cineva cu yioleatia, fia cu fapta, lusm- dulu de peru, etc, sau cu Yorbe inju- riose : se nu aitengi cumva jyre unulu d'in ciiici fraţi, co toH săf'U in capu ti; iaci cTin gura, co apoi ti sdru in capu; a baga in capu, in niente; asia si : a veni in capu, a intră in cajm, etc; a merge in capuz^d. merge cu capulu ia diosu si cu petiorele in susu, d^ro si : a merge Înainte, in frunte; a sparge in capu, cu intellessu propriu : a sparge una otta in capulu cuiva; de aci meta- forice, a se sparge in capulu cuiVa:=a cad6 pre densulurellele consecentie alle fapteloru altui-a : nebonielc Domniloru se spargu in ca2)ulu poporului; diece li- bre in capu, neei mai multe neci mai pncine, etc. — 2. construitu cu acellu- asi verbu : a) îttar^, construitu cu capu: a) ca obiectu directu, a luă copw=aap- pucâ cu man'a capulu cuiva : luă in mana capulu essecutatului si Varretă multimei; ataiâ capulu : cu una sengura loviturade spataluătrei cajnte; nutifiafrica,co n'a- re se ti iee capulu; a superâ cu mare lar- ma, a assurdf, a ametî : mi ati lîwiu ca- pulu cu strigările vostre; mai inceta si tu cu atâtea cântice co mi ai luatu ca- pulu; a allege capitanu, conductoriu : hiora capu allu conjuratiunei pre cellu mai cutediatoriu cfinlre densii; a prende anima, a lu& curagiu : sodi, vedendupre Romani baiuti de inimicu, luară capu si incepura a se rebellă; a incepe, a luâ inceputu : d^in acellu-asi munte ieau capu mai multe riuri; a se fin(, a luatu finitn : acesta comedia se vede co nu mai are se iee capu (si capitu); p) ca obiectu cu in, ă luă in capurz^ luă si pune pre capu : luati-ve câte una cacitdlain capu; a luâ in mente, a precepe : luaţi cur- rendu in capu, dero si uitaţi currendu ; ca sf a luă in guttu,^ a se obstina intr'una idea sau una resolutione, a persiste cu cerbicia, a merge orbesce inainte, etc. : candu eşti omeni ua ieau in capu, nu mai asculta de nemine; de aci proverb. : a luâ lumea in cqpu:=L2^ fugi, fora se scia unde, a fugi nebonu ; — vorbindu de loviture , a sufferf , a primi : tu ai luatu mai multe pre spinare, eu am luatu nmnai un'a si bona in capu; y) ca o- CAP. 429 biectu cnde, a luă de ca/mrza appuci cu man'a de capu : me Um de capu si me lovi de muru; 5)ca 6biectu cu la, a luă la capu=i2L luă a mente, a bagă seroa; sau, a mancă bătaia : nu fii cu ca- pulu asia mare, co ua iei la capu; cu a- cestu d'in urma intellessu si : a ^a pre capu; d6ro si : a se insarcinâ cu ceva : nu ti mai luă pre capu si acesta greu- tate; e) a luă d'm capti=a luă de pre capu ceva : luaţi ve caciutlUe d'in capu; C) a se luă cu capulu de un'azzzsL se ap- plecă la ceva; a luă Una directione, una caile; a se dă la una occupatione; a luă una resolutione, etc; b) avere, a ave capu, cu tote insemnarile cuventului capu, cumu : monstrulu avea doue că- piţe; si columnele au capite (capiteUe); acollo si are muntele umdu cTin capite (mafgeni); acellu munte are doue capite (crescete, piscuri); cosfa are mai multe capite sau ca2mre (promontorie); conju- raţii au unu cutediatoriu capu (conduc- toriu); capu ai si tu (mente), ca se in- tellegi pe se faci; asia si : capu ai se te puni tu, omu mare, cu unu copillu? — a ave capu pentru'matematice{i9lentn^ ap- titudine); nt« am capu pentru baţlu (a- nima, desposetione); a avecapulua mana =a n in mare periclu de yietia; a fi cutediatoriu, temerariu; nu avemu capu de ave veni in adjutoriu (medilocu, po- tentia); tote au unu ca2)u=tote au unu inceputu sau finitu, tote au unu princi- piu, una lege, una regula, unu scopu, unu intellessu, etc : discursulu teu nu are capu; ce vrei se faci, nu are capu; de aci proverbiale : a nu ave ned capu neci coda:=3L nu av6 neci santu , neci Domnedieu; a nu av6 neci unu scopu, neci unu intellessu; a f( contr*a mentei sanetose, contr'a rationei , contr'a ofrdi- nei, etc. : neci dissele, cosi faptele vostre, nu au neci capu neci coda; de aci si frasi ca : omulu acestu-a nu are capu de reu sau de reutatate, este preste mesura de reu; asia si : a nu ave capu de misellu sau de misellia, a nu ave capu de bla* stematu ce e, etc; 3. câteva alte locu- tioni si proverbie : a) pescele de la capu se impM^=:corruptionea unui poporu de la cei mari incepe ; b) unde nu e capu^ 4B0 CAP. vai depetiorezzYBi de onmla fora mente, vai de poporala fora boni conductori ; c) a nu avi ce se si facă capului=zA nn pot^ altramente , a fi nevoitu se facă cnmu i se impune, pentm co nu e medi- locu de a face altramente ; d) anu sd ce se si foca captdui^^fi nu sci ce se facă, a fi in mare perplessitate, in mare ne- voia, fora se pota află unu medilocu de a essi si scapă d'in acea incurcatura sau nevoia; e) dHn capu peno inpetiorezz d'in capu peno in calcanie=:ln totu, prestetotu; f) a face capu=:2^ regulă, a despune : a face capu feteloru^^B, le mărită; a face capu de ceva^=:2L regulă, a provedâ, a procură : a face capu de nu- tretiu, de dlle mancareij etc.=^a face me- dilocu se fia nutretiu, mâncare; a procu* r^ nutretiu, de aUe mâncatei; de aci, a face capu, si mai vcrtosu, a face ca- piterz2L parentă, a face celle cuvenite mortiloru : se făcu unui mortu, in cur-- sulu unui annu de la tnortea lui, noue dapite, adeco : capite de trei, de sesse, de noue dille ; capite de trei , de sesse, denoueseptemane; capite de trei, de ses* se, de noue lune; (vedi in celle mai susu espuse si alte insemnari alle locutionei : a face capu). CAPUCIANU, s. m,, eaplinlnm; de- minutivu d*in capu, ca si capusioru sau capsioru, capitellu, etc. : capudanulu copilMui; — prin syncopea lui u de longa p se aude ca mai desu capcianu, de unde apoi forte probabile a essitu cacianu, prin căderea lui p, ca in dere- ticare = derepticare; cacianu s*a dissu cocianu, ca si coponu:=2caponu; pentru intellessu compara capitina de curechiu cu cocianu de curechiu, (vedi si docu in Glossariu). CAPUCINA, capucinu, capucionu, capuciu, etc; vedi caputina, caputinu, caputionu, caputiu. CAPUIRE si capituire sau capetuirer eseu, V., coUooare^ ordinare; Instruerej ornare; parare; a face capu sau capitu cuiva sau de ceva, (vedi la capt^ cotra finitu, locutionea: a /ixce capu) : 1. trans. a) cu obiectu directu de persona, a ca- pul pre cineva : a) a pune in posetio- nea cuvenita, a regulă, a i dă una po- CA^ setione sau mediu de vietia : unu pa^ rente si capuesce sau capetuesee fetele, waritandu4e;acelh^asiparente sicapu- esce copiUii, invetiandu-iuna măiestria, una professione; unu Ministru si ca-- puesce sau capetuesee nepoţii , punen-^ duri in functioni; — in speciale, a dă la cas*a sea, a insoră sau mărită : amu ca- pituitu doi fetiori sidoue fete^ mai ne a remasu una feta necapituita, se traimu peno se ua capuimu si pre dens' a; P) a proved^, a găti cu celle necessarie pen- tru unu scopu : a capmpre cineva cu celle necessarie la eallatoria = a capui pre cineva de eallatoria; a c^pui sau cape^ tid unu mortuzn^ Iu găti de immormen- tare, a rimmormentă, a i face copite; — h) cu obiectu directu de lucru , a pre- vede : a capui sau capetul cellariulu cu de cdle mancarei pentru ierna; cos* a u- nui ec&nomu campianu e capuita cu de tote; — reflessivu, a se capui, a se ca- pitul, in tote Însemnările formei active : abia se capriţ si asta feta, coci credeam, . co va remane nemaritata; eandu pied la caUe depărtata , capuesce-te bene ; a se capui cu vite ; — de aci in genere , a si face posetione , a si face stare , a si află bene capului, a se inavuti,. etc. C APDITU si capituitu sau cc^uitu,-a, eoUocatusy instructus; part. d'in capuire si capituire, ♦ CAPULA, s. f., oapnla(pentru etymo- logîa Yarrone dice : eapiil»^ a capiendo» qăod ansatiBy at prebendi possln^ id est C9,^i=zcapule, de la capete, ca munite cu anse, in câtu sepotu appucâ sau cape; vedi si capedine, captulu) ; vasu cu doue anse sau urechie, ce serve la carratu li- cide, si in speciale, la carratu oliu â*in unu vasu in altulu. ♦ 1. CAPULAKE, adj., eapnlaris; re- lativu la capulu, si in speciale la capulu cu intellessu de secriu, apropo de ca- pulu : betranu capularezzbetranu cu unu petioru in grapa, forte apropo de morte. ♦ 2. CAPULARE si caplare, v., «a- palare; 1. a carră cu capuVa, a strămu- tă oliu sau altu licidu d'in unu vasu in altulu ; 2. a prende cu captduîu, apren- de in genere ; 3. a lovi cu capidiâu, si in genere, a vulnera, a taiă, etc.; de un- CAP. — ^- _ III ) semnu ce si făcu prin impunseture unii selba- tici pre unele parti alle pellei; c) in ge- nere, trassura, linia, figura orecare trassa pre charteia sau săpata in lemnu, in p^- tra, in arame si alte metalle, care de regula represeuta ceva, si in speciale : d) semnu de scriere, litiera, care repre- senta unu sonu elementariu din celle f ce constituescu cuventele unei limbe, si care se sapa si se intyparesce pre p^- tre, metalle, etc, dâro mai vertosu se typaresce cu adjutoriulu prelului sau se trage cu condeiulu pre charteia; de acî doue specie de caracterie de scrissu : ca- racterie de mana si caracterie de typa- riu, cari, in fia care limba, differu mai muitu san mai pucinu unele de altele in forma; caracteriele de mana, cu cari se scriu astadi celle mai multe limbe d*in CAB^ Eitrop*a, sunt caraderieU romane defor- ma in genere rotunda, in opposetione cu caracteriele gafkicesau germane de forma angulosa; caracteriele romane de typa- riu admittu mai multe varietăţi decâtu acelle-asi caracterie de mana; intre a- ceste varietăţi sunt asii nnmitele ca- racterie italice, cari sunt applecate spre derept*a ca si caracteriele de mana ; a- poi atâtu caracteride de mana, câtu si caracteriele de typariu sunt : caracterie mari sau majuscule, caraderie mice sau minuscule; — caracteriele manuscripte^ loru antice sunt majuscule; — prin me- tafora : Ol) scriere de mana, mai vertosu modu de scriere : ce huccuria am sen- titu, vedendu in acea scrissore caracte- riele manei teUe ! copisttdu acestu-a are formosu caraderiu de scriere; p) in in- tellessu si mai ideale : cuventele, fap- tele, benefacerile cuiva stau scrisse sau săpate cu caracterie neşterse in inentea: sau memoriza nostra; anibUiosii, ti/rannii scriu faptde lotu in memofi'a omenUaru cu caraderie de sânge; — e) alte semne representative ce se scrin sau typarescu pre charteia, se sapa sau tragu pre super- faci*a altoru generi de materia : a) sem- ne de numeru sau ciffre ; P) caracterie algebrice, littere si alte semne cu cari se representa cantităţi sau operationi de calculu generale; ţ) caracterie ste- nografice, de cari făcu usu stenografii; S) caraderie magice, littere sau alte fi- gure caroru se attrîbuiâ una potere ma- gica; e) caraderiele planetiloru, semne cu cari anticii indicau planeţii conno- scuti de densii : figur'a unui focariu e caraderiulu ce representa planetulu Fe- sta; de aci : C) caraderie, semne cu cari vechii chymisti notau metallele conno- scute loru, conformu cu numele plane- tului correspondente, ce se da si metal- lului; Y]) caraderie muscali, semne de notatu tonurile si alte elemente muşi- caii, etc. — II. metaforice, proprietate, calitate destinctiva, nota, prin care se connosce bene si se destinge de altele unu ce, fia ca individu, fia ca specia sau genu, care e ore-cumu sigillulu impi*essa in lucru , spre a Iu face se se connosca ce e sau ce se cugeta a fi; A. in genere: CAR. caraderie individuali, cari destingu imu individu de celle alte de specfa sea; m botanica se ntmiescu caracterie specifice aceUea ce destingu una specia de fientie de alte specie deacellu-asi genu; asia se dîcu caracterie generice acelle calităţi sau note cari destingu unu genu de fien- tie de alte generic precumu earacteriele dassice destingu una classe de alte classi de fientie; manuscriptulu in cestione porta tote earacteriele de autenticitate ; earacteriele unui bonu judedu, ca- racteriele unei hone definitione logice; carorfm^ess^faK, cari destingu essen- tfa unui ce : animalitatea şi raţiona- litaiea sunt earacteriele essentiali alle naturei omenesci; caracterie estrinsice, cari se observa in form*a esterna a unui ce, in opposetione cu caracterie intri/n- sice, trasse d*in natur*a intima a lucru- lui : unu senguru caracteriu, mai vertosu estrinsicu, cugreunepote dă connoscen- t^a naturei unui lucru; a arretd earacte- riele cari destingu stylulu anticiloru de ătlu modemiloru. — B. in speciale : 1. sigiliu sacru, nota ore-cumu spirituale, impressa suffletului, care destinge pre cei caroru-a se imprime si i face capaci de administrarea lucruriloru sacre*: ca- racteriulu preutiei, archieriei; caracte- riulu haitezului caută se preceda caiac- teriului ungerei, numitu si sigillulu sau pecetea darului sântului spiritu; de aci : 2. demnitate, calitate esterna ce attrage respectu sau consideratione, titlu, pose- tione, conditione notabile : caracteriulu depreutu se ăvilesce, deco cellu investitu cu densulu se vede nevoitu a cerşi, ca se traiesca; nu e de caracteriulu ce porţi se te umilescipeno acollo; caracter iu de am- bassatoriu; omeni cu destinsu caracteriu se diceau mai inainte căii, de si nu se numerau intre boiari, nu erau inse sup- puşi la darea capitationei cotra vestia- ria; mulţi credu co si degirada caracte- riulu de invetiati, vorbindu de seccatu- rele amabili, ce făcu subiectulu conver- saiionUoru ordinarie; ti am vorhitu pe^no acumu ca superiore, de acumu vreu a me desbracă de acestu caractmu si a ti vorbi ca amicu; 3. fienduco calităţile destinctive alle unui ce formedia natur'a CAR. 4U lui, de aci caracteriu cu intellessu de natura, genu, specia, modu, etc. : buba de reu caracteriu; mai vertosu in litte- ratura si alte arti formose, genu sau modu de a se espreme, de a si traduce ideele, stylu, tonu, colore, etc. : carac- teriulu styltdui differe de la unu scrip^ toriu la altulu; sunt inse trei generi de stylu principali, numite si caracterie : caracteriulu sublimu, caracteriulu tem- peratu, caracteriulu simplu; altulu e ca* racteriidu unei oda sau hymnu, si altulu e caracteriulu unui canticu de lume; ar- chitectura de caracteriu rdigiosu; carac- teriulu de pictura dllupictoriloru ollan- deşi, (vedi si mai diosu la 5.); 4. apple*^ catu la suffletu cu mai multe Însemnări : a) natura morale a unui individu, totulu calitatiloru intellectuali si morali, date de natura sau câştigate si formate prin abitudine, cari constituescu natur'a, fi« rea, temperamentulu acellui individu : oinulu anevoia se despoia de caracteriulu ce a recepulu de la natura; scopulu ul- timariu allu educationei este formarea caracteriului; b) in speciale : a) natura morale, totulu abitudiniloru, sentimen- teloru, affecteloru unui individu : omu cu mtdta invetiatura, dero reu de carac- teriu; ^) abitudine, desposetione, pas«^ sion^ predominante, care da orecumu to- nulu si formedia f undulu naturei unui individu : caracteriulu acestui omu este blandeti'a; i) in speciale, tarla si ener- gia de suffletu, constantia : omu de ca- racteriu sau cu caracteriu zzz sm. in genere : omu ce nu se abate in. neci una impregiurare de la modulu seu de portare , care lucredia totu de u- n'a conformu cu sene, cu uatur'a sea abituale; care mai vertosu nu se abate de la callea benelui; sau in specia : omu de cuventu, care se tine de cuventu, care implenesce cu veri-ce pretiu totu ce promite, oppusu in amendoue însem- nările la : omu fora caracteriu = sau omu ce in fiacare momenţu pare altulu, neinvoitu cu sene, asia co se scamba dupo impregiurari si impressioni mo- mentane; mai vertosu omu care nu se tine cu tarla in callea benelui; sau omu care nu se tine de cuventu, de ce a pro- 486 CAR. missa; c) applecatu si la lucruri esterne ce sunt semne espressive de natur*a in- terna a suffletului unui individu : carac- teriulu fadei sau fisionomiei = note, semne, liniamente alle faciei, cari de- stingu unu omu de alţii, cari espremu calităţile suffletjalui seu, sentimentele si starea actuale a suffletului, lassandu se petrunda si starea abituale a acellui-asi suffletu in potente unitate cu cea ac- tuale ; de aci : fada cu caracteriu, fada fora caraderiu; pidoriulu de geniu w- sioru pote ăepinge si reproduce una fa- da cu caracteriu hene pronuntiatu ; in espressionile popularie : fii omu de ome- nia, cumu te arreta caraderiulu; nu te arreta caraderiulu se fii asia de reu, cumu te dai tu senguru, etc, cuventulu caracteriu are, de asseminea, intelles- sulu de liniamentele fadei, in cari se re- flecte natur'a suffletului, sau de portu, vestimente, etc, d'incariinco se conjec- tura si se deduce starea sociale a unui omu, si de acf , crescerea si caracteriulu seu morale; 5. in litteratura, in poesfa, in pictura si celle alte arti formose, luatu de asseminea cu mai multe Însem- nări : a) ca si mai susu la A. calitate, regula, principiu, etc, particularie unui genu de composetioiie artistica : carac- teride elegid; caracteriele musicei de saltu; caraderiele poesid lyrice differu de caraderiele poesid epice; b) în isto- ria, in alte generi de scrieri , A6ro mai vertosu in poesi*a dramatica si epica : descriere si representare a naturei mo- rale a unei persona, sau person'a insasi descrissa in natur'a sea morale prin fap- tele si dissele ei : caracteriele lui Omeru, caracteriele lui Virgiliu; caracteriele unei comedia sunt, de regula, mai reali, pre candu caracteriele tragedieloru sunt mai ideali; cu plăcere lege Romămdu, in Titu Liviu, forrnosele caracterie alle w- noru-a dHn strabonii Romani; caracte- riu istoricu, tradiţionale, asia cumu Iu da istori'a sau traditionea; caracteriele grecului Theophrastu, caracteriele fran-- cestdui La Bruyhre, sunt desriptioni ad' mirabili de diverse nature morcd4, cumu : avarulUjprodigulu, lingtisitoriulu, lauda- rosulu, mentionosuiu, etc; c-artUe ce co- CAR. prendu assemini dcscriptioni se dicu si elle caracterie; comedia de caraderiu, in care se representa natur'a morale a o- meniloru, in opposetione cu acelle co- medie, care tendu a solliciticuriositatea prin tessuture de peripeţie estraordina- rie si prin una intriga complicata : ceUe mai formose comedie alle francesului Molihre sunt comediele de caracteiriu ; c) in celle alte arti formose, espressione a naturei morale a personeloru si a de- stinationeî lucruriloru : saltu de carac- teriu, iu care prin mişcările saltatori- loru se espreme unu sentimentu, unu affectu, una passione, etc; asia si : can- ticu de caraderiu; edifidu fora carac- teriu, care prin stylulu seu nu se tine de neci unu genu de architectura, d^ro si : care prin stylulu seu nu esprime de- stinationea sea : prin caraderiulu ce unu architedu de geniu scie păstră in operele selle, va face ca spectatoriulu intelligente se veda d'in una sengura ar- runcatura de ochiu, deco elle sunt pa- latie de plăcere sau asyle de penitentia; petr'a, ap' a, arborii, perulu, penn' a, un- ghi'a, tote lucrurile si părţile loru si au caracteriulu propriu, ce pidoriulu, sta- tuariulu si alţi artişti caută se esprema prin medilocele proprie artd loru, deco vreu se merite numele de artistu. CABAFA, s. f.; lagena^ ampnlla po- toria (ital. caraffa, franc carafe^ ispau. grarrafa, sicii, carrabba; dupo unii din arab. fferâfi=:mesura de capacitate pen- tru lucruri secce, d'in unu verbu garafa =:a essaurî; dupo alţii d'in grec xepdetv =::a ammestică, si in speciale, a amme- stică vinu cu apa, a dâ se bea); vasu de vitru cu largu pântece , si cu guttu strimtu CARAFINA, s. f., vedi carafutia. CAEAPONIU (cu n moUiatu : cară- foiu), s. m., ingrens lagena; mare cara/a. CAEAFUTIA, s. f., layenula; demi- nutivu d'in carafa. CAEAMIDA, 8. f.ylater, (grec xepa- |x((;-xepa(JLC?a; vedi si ceramicu); 1. cadru de argilla bene arsu, care serve la edi- ficare de muri : muru d'in una cara^ mida, d^in doue caramide; mai muUe că- rămida cadute dHn muru; 2. cu intel- cm lessu colleclivu de cantitate de cărămi- da : a comperă cărămida, a face oara- midOf a arde caramid*a; coptorie de ca- ramide; — de cărămida =: lateritins : părete de cărămida. CABAMIDARESSA, s. f., vedi caro- midariu, CABAMIDABIA, s. f., laieraria, la- teritla ars rel offlcina; 1. arte de caro- midariuy 2. stabilimentu uade se fabrica cctranrida. CABAMIDABin , s. m. , lateraHns; 1. care scie face cărămida; 2. care are unu stabilimentu de fabricatu cărămida; — femin. caramidaressa cu amendoue însemnările masculinulai , comu si cu cea de muiere a caramidăriului. CARAMIDIORA (pre a locurea pro- nuntiatu : caramidjora) , s. f., lateren- Us; deminutivu din cărămida. CARABE, caraiu, caratura, etc; vedi carrare, carratu, carratura. * CABATU, s. m., pl.-^, (ital. carate, franc, earat, isp. si port. qailate^ vechiu port. ^ulrate^ tote d'in latin, cerates sau eeratiaiii=:xepdtiov; Yeiiceratiu); l.micu pondu usitatu pentru evaluarea aurului, adamantelui si altoru nestimate, pondu de patru grane sau aprope 22 de centi- gramme : adamante de trei dieci de că- raţi; 2. una d*in 24 de parti ecali in cari se imparte una buccata orecare de auru sau de altu metallu pretiosu, si care serve a espreme tUMu sau proVa metallului, adeco câte parti de metallu pretiosu si câte de metallu vile coprende buccaVa in cestione; asia : d^co buccaVa de auru e numai de auru cur atu, fara neci unu ammestecu de altu metallu, se dice co prob'a sau titlulu aurului d^n acea buccata este de 24 de carati; asii si : âuru de 20 de carati, care coprende 20 de parti de auru curatu pre longa 4 parti de ammestecu d'in altu metallu; 3. metaforice, gradu de perfectione, gradu in genere : stim^a vostra nu mi adauge neci unu caratu la autoritatea mea; ne-' bonia de 24 de carati , deplena nebonfa; — parti proporţionale de castigu ce se cade, dupo gradulu lorU; of&ciariloru si marinariloru unui vasu de plutitu. ^ CABBASEU,^a, adj., carbasens, si CAR. 487 * CARBASINU,-a, adj. , carbasiaui»; .de carhasu : investiţi cu camesie carba» sine. "*" CABBASU, s. m., earbasns (xdp^ca- oo(;) 1. specia de inu forte finu, originariu d'in Ispani*a; de aci: 2. ceva facutu d'in asseminea inu sau alta materia analoga : a) pandia de carbasu, pandia forte sup- tire; b) vestimentu de asseminea pandia; e) velu de nave ; d) buccata de pandia suptire pentru stersu nasulu sau sudo- rea, etc. * CARBATINA, s. f., carbatina (xap- PativT]) ; specia de calciamentu . faputu d'in una buccata de pelle, cumu e oppin- c'a terranului nostru. * CABBAZOTATU, s. m., (ital. car- basotato, franc, earbazotate); sare for-^ mata d*in combinationea acidului car- bazoticu cu una base. CABBAZOTICU,-a, adj., (franc, car- bazotique, ital. carbasotico); de acellu- asi intellessu cu picricu sau amaruj ap- plecatu la anu acidu, ce se formedia prin actionea acidului nitricu asupr'a aloei sau a catranului, si care serve a tinge galbinu auritu. CABBONABESSA si carbunaressa , s. f., 1. muiere a carbonariului ; 2. fe- mina ce face sau vende carboni. CABBONABIA si sarbunaria, s. f,, carbonarla; 1. coptoriu de carboni, 2. locu unde se ţinu carboni. CABBONABIU si carbunariu, s. m., earbonarias; care face sau vende carboni. * CABBONATU, s. m., (ital. carbo- nato, franc, carbonate); sare formata d'in acidulu carbonicu combinatu cu una base. CARBONE si cărbune (reu : carbonu sau carbunu)^ s. m., carbo-carbone (ital. carbone, isp. carbon^ port. earT&o, pro- venc. carb^y franc, eharbon); 1. residuu solidu si combustibile, ce remane d*in lemnu si alte substantie organice, candu, fora se fia pre deplenu arse, perdu mare parte d'in elementele aeriane si una mica parte d'in carboniu ; se dice de acestu residuu atâtu in ardere cătu si dupo ce inceta de a arde; de aci pre de uu a parte frasi ca : a frige carne pe carboni; car^ boni ce tienu focu indelungu; carboni 488 CAR ee se stengu eurrendu; ochii lîd sunt domcarhoni înfocaţi; ăro pre de alfa frasi ca : carbone stensu ; negru ca unu earbonez=toT\A negra,cacarbonele stensa; a trage linie , adepinge pre par di cu carbone; a pisă carbone; a pune carboni in focu; a comperâ carboni; a face car- \ boni; a se face carbone, etc. ; dnpo lem- nula sau materi*a d'în care se făcu car- boni, snnt : carboni de salce, carboni de ceru, carboni de fagu^ etc; si in spe- ciale : carboni de pamentuz=carboni f o- sili=.carboni minerali, materia inflam- mabile, compusa d'in pamentu, p^tra, bitnme si snlfare, care se scote dMn pa- mentn, produce una căldura forte in- tensa si se appleca ca combustibile la officine mari si machine de vapori; car- bone vegetale, care se estrage d'in vege- tali sau plante arse; carbone animale, care se face d*in osse, sânge, carne si alte parti alle corpului unui animale; carbone metaUicu, care se prepara asia co are superfacia luciosa si una certa so- ' noritate, ca si unu metallu; 2. metafo- rice : a) morbu : a) la omu sau alte a- nimalî, buba sau inflatura roşia si info- cata, an^^ace; p)la grâne, morbu prin care grauntiele devinu negre ca unu car- bone de lemnu tare arsu si stensu : car- bonele ainceputu erosi a infesta gr anele de tomna, (vedi si dHrbunctâu), CABBONELLU si carbunellu, s. m., carbanciilng; deminutivu d'in carbone. * CABBONICU,-a, adj. (ital. carbo- nlco, franc, carbonique) ; care coprende carboniu : acidu carbonicu, oxydu car- bonicu. ♦ OABBONIDE, s. f., (franc, carbo- Blde); de regula in plur. carbonidi, fa- milia de minerali cari coprende carbo- niu sau carbone. * CABBONIPEBU,-a, adj., (ital. car- boblferO) franc, carbonifere) ; care con- ţine carboni : terrenu carboniferii, in care se afla strate de carboni de pamentu. ♦ CABBONIOSU,-a, adj., (fianc. car- boneiix); care coprende carboniu : acida carboniosuzziacidu oxalicu; chloruraair- boniosa, allu treile gradu de combina- tione a carhoniului cu chloru. CABBONIBE si carbunire,-escu, v., CAR. fln earbove» redi;ere,« earb^aescer^ 1. trans., a face carbone : a carboni fagu, a carboni carnea; 2. reflessivu, ase car- boni^2L se face carbone, a luă morbulu cabune : lemnele s^au carbonUu ; a in- ceputu se se carbonesca granele. ♦CABBONISABE, v., (itaL carb^Bli- lare, franc, earboniser); cu acellu-asi intellessu ca si carboniri. * CABBONISATIONE, s. f., (ital. earbonixiAzione, franc. carboBlsati^B); actionea de a carbonisd. CABBONITIOSU si carbunitiosu.'a, adj., carboneseendo obnoxiu; espusu a se carboni, care usiorusna,adj. s.,care carcera, care duce. sau pune in carcere. * CARCERE, s. m. si f., carcer (af- finu cu grec. §pxo<, d'in areere, prin compositâu eoereere=a oppri, a Închi- de, etc); inchisore, locu sau casa de in^ cbisu omeni : 1. proprie : a) casa pu- blica in adensu construita, spre a in- chide in ea pre culpabilii condemnati sau si in^nte de a i condemnă; b) inca- pere orecare, fia si particularia, in care se închide unu onm , spre ş Iu pedepsf sau. a Tbppri de a face reu ; c) loou in<- chisu cu cancelli : a) unde se ţinu in- chise vite ce au facutu stricationi la buccate sau la pastioni; pţ) de unde ple- ca cei ce, la hippodromu, se intrecu cu callii, in opposetione cu meta, care se dice de loculu peno unde au se allerge; 2. metaforice : a) carcere etema^zcar-' cere infernale; b) corpulu omului, in op- posetione cu suffletulu : scote. Domne, d*in carcere, suffletulu meu; c) pena de carcere : a solve cu carcerea crimenUe seUe ; d) in poterea insemnarei de sub P) de la 1. a, carcere se iea si cu intel- lessulu de inceputu : adjunsu la mel^a vietiei n*asiu vri se me intorcu la carcere. * CARCERtJLA, s. f., (franc, earee- rule, ital. caroerulo) ; proprie deminu- tivu d'in carcere, applecatu inse in spe- ciale, ca terminu de botanica, la unu pericarpu de fructu seccu indebiscente multiloculariu, ca la teliu, de essemplu. *CARCHESin,s. m.,ear€hesiiiin (x8ii]<-e<:); care semina cu carci- nulu; ca subst. f., carcinodea, morbu de natur'a cardnului, * CARCINOIDE, adj. s., (franc, car- elnoTde); care semina cu carcintduzizca' rcîbu; de acf plur. fem., cardnaidîy fa- milia de crustacee d*in ordinea decapo- deloru brachyure. * CARClNOLOGlA, s. f., (franc, car- einoloţie» d*in %ap%Xyo(;=:carcinu sau cardbu si XdŢoţsrdiscursu); trâctatu a- supr*a carciniloru sau carabiloru. * CAfiClNOLOGICU,-a,adj., (franc. carelnologriqne); reiaţi vu la carcinologia, * CARCmOLOGU. .m., (franc, car- einologrne); cellu ce se occupa in speciale cu studiulu afiupr*a carcinologiei. * CAROINOMA, s. f., pi. carcinoma- te, eareinona (xapxCvcofjLa); applecatu de unii cu acellu-asi intellessu ca si cancru sau canceru in insemnarea de morbu; de alţii la acellu-asi morbu in incepu- tulu seu, (vedi carcinu). * CARCINOMATOSFra, adj., (ital. earcinomatosoţfi'anc. carcinoinatenx); de natur'a cardnomei : ulcere carcinoma- tose. CARCINOSU, -a, (pre a locurea s carchinosu)j adj., carcinomate affectas; plenu de morbulu numitu carcinu. CARCINU, s. m., carcinos (xapxîvoţ); cu acellu-asi intellessu că si cancru sau canceru , si a nume : 1 . canceru in genere; 2. canceru de mare sau carabu, 3. constellationea numita canceru; i6ro in speciale: 4. morbulu numitu canceru. * CÂRD AMINA, s. f., cardamiua (xap5a[i(v7] ; franc, car damine» ital. car- daniine) ; gemi de plante d'in famili'a crucifereloru, intre cari speci'a cea mai connoscuta si commune este nasturtiulu sau cardatnulu. * CARDAMOMU, s. m., cardamo- mam (xap$dc(i(x>txoy) ; specia de planta dMn genuin amomu, amomnm cardamo» mum lui Linneu, planta originaria d'in CAB. Indi'a, allecni radecine si sementieservu la buccatarfa , pentru co su aromatice* 6ro in medicina ca calorifice, cardiace si stomachice. * CÂRD AMU, s. m., eardamnm (%&p- Sa(ix>v); vedi cardamina. CAilDANU, 8. m., vedi cardu. * CÂRD ARE, ¥., cardais carvlnaray (ital. cardare» franc, earder); a pepteni si netedf cu cardulu perii unei pannure, unei pellarie de castore, etc. * CARDATORIUj-ioria, adj. s., (ital. oardatore); care carda. * CARDATURA, s. f„ (itaL earda- tnra, franc, cardasre) ; actione si resul- tatu allu actionei de a cardă. CARDETU, s. m., carduetnm (com- para si ital. cardeto); locu seminatu cu cardi, (vedi cardu). * CARDIACU,-a, adj., eardUens (xapSiaxdc, ital. cardiace^ franc, car- diaqae, d*in xap8[a=corde, anima, sto- macu); relativu la corde «au si la sto- macu : 1. adj.: organe cardiace; taiO' tura car(2mca=taiatura sau viua dorere de stomacu; remediu cardiacu, bonu de anima sati de stomacu; 2. subsf. mase, cardiacu : a) dorere de anima sau de stolnacu; b) remediu contr'a acestui reu: cu acestu cardiacu are se ti încete dore^ rea de aniina. * CARDIALGlA, s. f., eardimona (xap8iaXY(a, ital. eardialgrla) franc, car- dial^ie^ d*in xapS{a=anima si aXŢetv^: a sentf dorere); dorere de anima sau de stomacu. * CARDIALGICU,-a, adj., (franc, cardialgique) ; relativu la cardialgia : medicamentu cardialgicu. * CARDINALE, adj. s., cardinalls, ecclesifB princeps (ital. cardinale, franc, cardinal) ; relativu la cardine : 1. adj., a) proprie : gaur*a cardinale, in care in- tra cardinea sau titin'a ; h) metaforice, principale, primariu, fundamentale: a) puntu cardinale, unulu d'in celle pa- tru punte fundamentali alle orizonte- lui,adeco rresaritulu, appusulu, mediadi si media-nopte; vefituri cardinali, cari bătu d*in unulu d'in celle patra punte cardinali; p) vertuti cardinali, cari sunt orecumu rardhxe pre cari se redimasau CAB. foDtaD*a d'in cari dectirru celle alte vir- tuţi: virtiUi cardinali sunt: pruden^ tfoy jtMtitVay fortitudinea, temperantta; y) numeri cardinali, ca fundamentali se chiama unulu, doui, k-e^jpatru, etc, cari nu su derivaţi d'in alţii, in opposetione cu numeri ordinali, ca : tertiu sau aliu treUe, sieptimu, diecimu, etc, cari su derivaţi d'in cei cardinali; 8) massima cardinale, principie cardinali, etc; s) 6- pi8co]m sauprdatu cardinale, de frunte, principale; de aci: 2. subst. mase, a) u* nulu d'in cei septedieci de prelaţi, cari formedia consiliulu ponteficelni romanu, si Tallegu , la casu de vacatione, din senulu lom : colUgvulu cardinalUoru ; b) mai inainte, sub pontificatulu lui Gre- goriu Magnu, se chiamau asi& si dia- conii, preutii, ca si episcopii, ce servieau in permanentia la una baserica, in op- posetione cu cei ce servieau undeva nu- mai pentru unu tempu ; de aci espres- sioni ca : cardinale diaconu, cardinale preutu, cardinale episcopu. GAKDINARE (si cu^ in locu dec: gar- dinare), v., (cardinare), eardinatns; a face cardine sau a imbină ou cardine, in intellessulu acestui cuventu de sub 3.: doge cardinale, căpriori cardinati. CABDINATURA (si gardinatura) , s. f., actione si resultatu allu aotionei de a cardinâ. GABDINE (si cu g in locu de c : gar- dine sau gardina, in Însemnarea spe- ciale de sub 3.) s. f., oardo; 1. ca mai dosu applecatu la una parte principale a unei usia, porta, sau ferestra, adeco la cuiulu de lemnu sau deferru, pre care se mişca port*a, usi*a sau ferestr*a, candu se inchide si deschide : se audiea ^n- dorea cardiniloru portiloru de arama; ungeţi pueinu cardinile usidoru, co prea tipa uritu; cardinile sau se haiu in usiori sau la celle doue copite oile usiei; candu cardinile se bătu in usioru, atunci in usia se baiu baltic y cari se bagă in cardinile bătute in usioru; — prin esten- sione baltiulu sau capsuVa in care se ba- ga cardinea inco se chiama cardine; — 2. applecatu si la alte cuie pre csure se invertesce ceva, cumu a) cuniulu cu care e prensu si in giurulu carui-a ge CAR. 441 mişca : a) temenele gubernaclului unei nave sau altui vasu de plntitu; ^) teme- nele unui carru sau carrutia : s'a frantu cardinea temonelui de la carrutia; b) cu- niulu pre care oscilla unu acu magne- ticu; o) in speciale, capitulu assei in giurulu cărei se bilancia sau se inver- tesce una corpu, mai vertosu rotundu sau ^fericu : cardinile assei campanei s'oM roşu si se potu rupe; de aci : c^ polu allu pamentului sau allu sferei ceresci, de unde, prin noue metafore : o;) parte principale a lumei, regione sau puntu d*in celle principali alle lumei : media- nopte si media-di, resaritu si appusu : d'in celle patru cardifii alle pamentului se strinse mulţime de omeni; p) pamen- tulu insusi, consideratu de antici ca pun- tulu centrale, in giurulu carui-a credeau co se invertesce cerulu cu tote astrele; y) cu intellessu si mai generale, ăeparte principale in tempu, cumu e, de essem- plu, un'a d'in etati; 3. cuiu ce unesce doi căpriori, doue trabi, doue lemne ore- cari applecate in constructione, si de aci si : a) capitulu lemnului ce se imbucca in capitulu cellui altu intr'adensu scobitu pentru acesta-a; b) capitulu scobitu allu cellui din urma lemnu; c) căpiţele unei corone, unei cingutore, etc., imbuccate - sau Înnodate; d) scobitura in marginile dogeloru unui vasu, in care se imbucca scandurele fundului (in acestu intellessu . se aude sub form'a gardine); e) cu in- tellessu abstractu de commissura, in-, chiaiatura, imbuccatura a unui ce cu altu ce, a unui ossu cu altulu, de es- semplu ; 4. in intellessu ideale , puntu fundamentale, in pregiurulu carui-a gra- vita totulu , de care spendura totulu : acesta-a e cardinea processului de jude- cata; creditidu publicu e cardinea artei de a guberiiâ statulu. ♦CARDONlU (cu n moUxatu : cardoiu)^ s. m., augmentativu d'in cardu, luatu inse si cu intellessulu speciale allu lui cardu de sub 3. CABDU, s. m. , pl.-i, oardos si ear- , dunsy (ital. eardo, franc, earde^ d'in 1. că- rare), 1. genu de plante d'in famiU*a compositeloru cinaree, plante spinoşe forte abundanti, fora neci una utiU,tat.ei 442 CAR. neci pentru econoiqi'a domestica, neci pentru medicina; totuşi florile lom sunt căutate de albine, si unele specie de cardi s'au introdussu, cu tdtu aspectula loru pucinu plăcuta, ca plante de ornamentn prin grădini; 2. certe specie de plante spinose se numescu de vulgu eărdi, fora ca tote se intre in famili'a composite- loru cinaree, cuinu : cardulu absol^utu asii numitu, eentaurea benedieta Iui lĂnneu; cardulu Santa iifaneî=ear- dttiis Mariannsi de insemnatu este in speciale cardulu dipsacu, a cărui capi- tina este armata cu spini incarceiati, si de acea-a serve pellariariloru si pan- nurariloru a peptenă pellariele si pan- nurile spre ale curatf de peri sau floccî si a le netedf ; de acf , prin metafora, carâu=peptene de peptenatu lana, in- skumentu ce consiste d'in una tabla armata cu denti de ferm incurbati : se ceru doi assemvni cardi pentru peptena^ tulu laneiy dHn care unulu se lega de unu caUusiUy ero cellu (Mu se porta cu mamde cardatoriului pre cellu fissu; es- pressionea popularia, pentm acesta În- semnare, este pepteniy plur. d'in pq^ti- ne; cardu inse se pote applecâ si la cea-a ce se dice cfaracu (veoi parenthesa de la finitu); — prin metafore analoge cel- lei precedenţi, cardu se applica inco : a) la ghiocele spinose alle certom fructe, de essemplu, la ghioc'a castanei; l) tie- pusie de ferm ce se punu pre muri sau yalluri de intariture, sau la ferestre, la oancelli, etc., ca se impedece intrarea; c) la unii pesci, a carom spinare e ar- mata du spini, etc.; — 3. in celle pre- cedenţi a fostu Yorb'a numai de cardulu sdbaticuj este inse si cardu leguminosu, cinara=ejnara carduncnlns lui lAn" neu, andnare sau anginare, cardoniu sau cardunculu; (in locu de cardu se aude in celle mai multe parti curentulu sca- iete ; pre alte locure in locu de form*a simpla se applica cu acellu-asi intellessu form'a derivata cardanu; pentm form'a daracu vedi in Glossariu). ♦ CARDUELIU, s. m., earduelis (ital. eâTicUa, franc, okardonneret) ; passere canorad'in genulu fringilla, asia numita, pentm co i place multu sementi*a de cardu. CAR. GABE^ adj., cu intellessu interraga- tivu, indefinitu si rdativu sau conjunct tivu ; qni; qnls; aliqnis. (Prin substitui- rea regulata a lui r in locu de 7, care este, in forma,=cu latin, qoale, nuinse si in intellessu , de ore ce qnalis-quale^ ca correlativu la tall8=a^ar^, asiăy se applica, ca si acestu-a , numai candu e vorb'a de calitate : qiifilis homojrce omu? ce fellu de omu ? — qualis domi- nss, talis 8erTns=cufnt4 e domnulu , si servulu, de unde se vede c6 in limb'a nostra, precumu in locti de correlativulu iMn^atare au intratu adverbie ca : si — sie, asiăj astu-feUu, etc.; asii si in locu de qaalis an intratu espressîoni adverbiali ca : cumu, ce fdlu ; in lim- bele sorori acellu-asi cuventu :ital.qaale9 ispan. caal, port. qoal, provenc. qnal si cal, franc, qnel, inco a perdutu mai multu sau mai pucinu d'in insemnarea sea originaria, appiicandu-se camu in acelle-*a^ însemnări ca si allu nostra care, adeco sau ca interrogativu : ital. qualeuomoîrrA'aDC. qnel homme f =care omu, sau ca relativu, de regula cu ar- ticlu : ital. l'nomo, 11 qiiale=franc. ['hom- me, leqnelrromulu, care sau carele, coci la noi nu pare bene stabilita una regula, care se arrete cu precisione in ce ca- şuri se cade a dice cu articlu si in cari fora articlu; totu asia merge lucrulu cu care si ca interrogativu, de orece se dice fora destinctione: ? care dHn voi, si carele dHn voi , pre candu la Francesi numai cu articlu in acestu casu : leqoel de vons? — lassandu pentru finitulu arti- clului acestu puntu importante , vomu observă acf numai : a) ca tote adiecti*- vele terminate in e, cumu : dulce, dîdd; mare, mari, etc; si adiectivulu care are in sîngulariu e, ^ro in plurariu i pentm amendoue geuerile : sing. care omu^ care muiere; plur.con omeni, cari muieri; asia cere rationea grammaticale, asia se afla in tote cărţile mai vechie , asia se aude in gur'a poporului; si prin urmare : care omeni, care muieri, etc, care in plur. in locu de cari, este solecismu neier- tata; h) care in sîngulariu si cari in plurariu serve ca nominativu si accu- sativu; ^ro form'a pentru genitivu si da- CAB. tiYQ este in singulariu : a) mase. cărui, P) femininu earei; in plurariu , mase. si jfemin. caroru : cărui onrn, corei muiere; cararu omeni, caroru muieri; at&tu in singulariulu , câtu si in plurariulu ge- nitivului si dativului a d'in i*adecina pre a locurea se aude intunerecatu : că- rui^ corei, caroru; c) precumu altu, unu, etc. > ieau articlulu propriu numai in nominativu si accusativu; âro in ge- nitivu si dativu ieau particuFa invaria- bile a [vedi 5. A] : unu-lu, un'o; uni-i, uneAe; inse : unui-o, unei-a , unoru-a; asi& se intempla si Ia care : care-le, care-o ; cariri , cari-le ; inse : carui^a , carei-a, cororu-a); 1. ca interrogativu, care figuredia desu in frasi cu natur'a sea de adiectivu, posu longa unu sub* stantivu , i6ro si mai desu si cu mai multa elegantia ellu sta absolutu , fora substantivu, care inse se subintellege usioru, asia in câtu care iea atunci ellu singuru natura de substantiyu saţi mai bene de pronume; in amendoue caşurile inse intellessulu cuventului esteacellu- asif adeco : cu care se intreba de cali- tatea, natur*a sau nuniele unei persone sau unui lucru connoscuiu intr'unu modu orecare; pre candu prin dne, dissu nu- mai de persone, si prin ^ , applecatu si la persone si la lucruri (vedi dne si ce), se intreba de numele sau de natur'a^ u- nui lucru sau unei persone cutotulu ne- connoscuta : care sau carea d'in doue sorori ălle teUe s^a marUatu? dHn ace- sie jocureUe care (carea) ti place mai muUu ? dHn toţi fraţii mei care (carele) ii se pare mai intelUptu? d'intre vechii Romani si Gred cari (carii) ti se păru a fi mai boni cetatiani ? cari d'in popo- rde antice au contribuitu mai multu la euUur'a umanitatei F — in tote aceste frasi nu ar potâ intră neci dne, neci ce, nu s'ar potâ dice, de es^emplu : dne d'in celle doue sorori ? i'in aceste jocu- reUe ce ti ptac0 ? — Întrebarea : care a venUu? da se intellega co venitulu este intru cătma connoscutu intreba toriului, d^ro cb iiendu unulu d'in mai mulţi con- Boscuti de acea-asi categoria, voiesce a afl& care a nume este cellu venitu; pre candu : dne a venitu? da se intellega CAE. 44d co intrebatoriulu n'are ned una conno- scentia de cellu venitu; de asseminea : care s*a spartu ? arr^ta co intrebatQriidu connosce ceUu pucinu categorica sau genulu, sped'a lucndui spartu , co e a- deco : oUa, castronu, căldare, etc., si Yx6 a sci care a nume d*in celle de una categoria s'a spartu; ce s'a spartu? s^x- reta, d'in. contra, co intrebatoriulu nu connosce de locu lucrulu spartu, nece macariu in genulu sau sped^a lui; chiaru in frasi ca : care oUa s^a spor'- tu? care argatu a venitu? de una parte, si de alta parte : ce oUa s'a spartu ? ce argatu a venitu? cari păru a av^ i^rope acellu-asi inteUessu, differenti'a de În- semnare, ce noi amu stabilitu, nu este mai pucinu reale; cu toto acesteia, pen- tru mai multa claritate si preeisione , vomu face inco urmatoriele observări de differentiare, cari de seae decurru d*in celle mai susu stabilite, si a nume : a) la Bomânii, cari, ca Macedoromânii, de essemplu, nu applica dne ca inter- rogativu , care se iea ca acellu-asi in- teUessu ca si dne : care ti spuse? ::^dne ti spuse; b) care nu se iea neci una data cu intellessu admirativa si in- tensivu sau cantitativu , cu care se iea ce in frasi ca,: ce omu! ce omenii ce mi- nune 1 ce stupiditate! ce mundretiel etc. — Nu e lipse de a produce essemple de acelle-a, in cari interrogativulu care, ih adiectivu, face functione de attributu pre longa unu substantivu, veri-care ar fi relationea acestui-a cu alte cavente d*in frase; deco ua facemu, este numai spre a se ved^, co in asseminea casa, cu- ventulu nu iea si nu pote lu& articlu, cumu : a) la substantiva subiectu : care parente, cari parenti, care mamma, cari mamme nu si ama nasoutU? P) la obiectu directu sau passivu : pre care omu, pre cari omeni, pre care muiere, pre cari muieri ai respectatu tu ? care negotiu, cari negotie ai terminatu tu cu successu? y) la obiectu indirectu sau ac- tivu : cărui omu , caroru omeni, cord muieri, caroru muieri, cărui lucru sa- cru, caroru lucruri sacre ati datu voi respectulu cuvenitu? fi) la obiectu cu pre- posetioni : de care omu, de cari omem% 444 CAB. de cari lucruri inviolabili nu v^atiattensu voi? d^in caresaccuailuatufarina? cu care cutitu ai taiatu carnea? in care parte a himei se mai face asia ? sub care Donmu românu s'a inckiaiatu antaniulu tractatu cu Turcita etc.; 6)cu attributu: aUe cărei muiere sunt aceste manusie? ai cărui sateanu sunt aceşti boi ? ălle caroru sateani sunt vitele ? etc; — candu inse care sta absolutu ca nume san pro- nume; atunci usulu, in respectulu arti- clului, pare fluctuante, cumu : a) ca su- biectu : care d'in argaţi sau carele d'in argaţi a venitu? cari d'in argaţi sau carii d'in argaţi au venitu si cari sau carii vi au venitu? P) ca obiectu directu: care d'in aceste buccati sau carea Sin or ceste buccati vrd m>ai bene? i) obiectu indirectu : cărui cPin noi sau carui^a dHn noi te incredi mai muUu ? S) obiectu cu preposetioni : dHn care d'in aceşti doi sacci sau dHn carele d'in aceşti doi sacd cUi luatu ţarina ? in carii dHn a- ceşti sacd sau in care d^in aceşti sacd e farina de granu ? s) attributu : oile cărui sau alle carui^a dHn fraţi vite s'au perdutu? nun fa cârd sau nunfa carei-^ d'in sororile tdle a fostu Domineca? etii. — co modulu pote varia, dupo insem- nare, in proposetionile interrogative cu carCf se intellege de sene : care cPin d a sutediatu? care dHn d se fia cute^ diatu ? cari d'in ei ar fi cutediatu, (vedi moduj conjunctivu, condiţionale, inter- rogativu); — 2. ca indefinitu, cuventulu care este de regula numai nume sau pro- nume, si se iea cu insemnarile de cine^ ^ va = aliqatSy unutu-odtulu = alias — allBs^ alter-alter^ etc.: a) care manca, care bee, carejdca, care cânta, care plan-- ge, etc. =r unulu mânca, altulu bee, al- tulu joca, etc; care vre popa, carepreu^ tessazznuulxi Yr6 un'a, altulu alt'a; gu- sturile sunt difiFerite, etc; dHn semen- ti'a ce se arrunca in pamentu, care e rea si nu prende, care nu se ingropa bene, care ua manca passerile, asia co pucina prende radedna si fructificai^ parte este rea, parte nu se ingropa, parte ua manca passerile, etc; b) in speciale : a) candu dupo care vine una proposetione cu unu relativu; fia adiectivu, sau adver- CAB. biu : care cumu luă dHn buccat'a veni- nota, indata si moriea; care cumu pote, asia se economesce; fugu cari in cotrau vedu cu ochii; care unde se afla, acollo se stee; care cumu si aşterne, asia dor^ me; vedu eu ac/umu care in cotrau e; ajuta toţi baseric'a care cu ce pote; in limb'a latina nuantiele delicate alle unoru as- semini constructioni se dau in diverse moduri, d^ro in tote intra indefini- tulu ailii8=altulu, sau qiii8qae=fia- care ifugu cari in cotrau=ztLlîuHalio tu^ giont; care cumu veniea:=znt qnbqoe venlebat, etc; P) in locutionea : care de .car6=eertatiiii=:pre Întrecute, prin el- lipse in locu de : care mai de care (zzlitterale : alias alio magris^ alter al- tero magi8=:unulu mai multu decâtu altulu), cumu se si dice forte desu : care de care mai formosa, in cătu nu sdi la care se te uiţi ; care de care mai violentu, care de care mai misdlu; care de care vreu se appuce si se stringa mai mtdte; care de care mai preceptUu vre se se ar- rete, etc; ecco acumu si essemple cu el- lipse de mai : care de care caută se me prede si despoie; care de care allerga se veda odă minune; care de care me lin^ gusesce si me cultiva; — se nu se con- funda inse intellessulu lui care repetitu sau pusu Înainte de altu relativu sau interrogativu cu intellessulu ce are in duple interrogationi ca in frasile urma- torie : care de care se plânge? care căruia imputa? care precare a invinsu? =qais qoem ticiti (vedi interrogatione, interrogativu); — c) care se iea inco cu intellessu de indefinitu : a) in compu- sele : orecare,^oricare, vericare, despre cari vedi la articlele speciali; p) in com- pusulu : car^a == aliqoiiii , quisqaam^ luatu de regula numai ca pronume per- sonale : dussu-$*a careva d'in voi se veda cumu mai e unchiului? sdu bene co nu- mai careva d'intre voi a potutu face as- seminea blastemaila; oftase cariva in- tre voi, caroru se nu fiufacutu eubcne? ca se nu se ammagesca careva d'in Ro- mâni, me sentu detoriu a le spune ace^ ste-a; — careva de una parte si cineva de alfa stau, in respectulu intellessului, ca si care simplu cotra dne simplu; cu cevoy care se iea esclusivu numai cu in- tellessu reale, nu se pote confunde ca- reva, luatu esclusivu numai cu intel- lessu personale; — 7) care se pune si Înainte iecumuva:care cumuva, intr^unu intellessu de adverbiu indefinitu, despre care vedi la cumu; S) locutionea : nu sdu care, inco se iea cu intellessu de indefinitu, fia ca adiectivu, fia ca pro- nume : nu sdu care cPin muUime arruncă cu una petra; acesta locutione, prin syn- cope si substituirea negativului ne in locu de nu, devine nescare, cu unu in- tellessu particulariu, de care vedi la ne- scare, observandu acf numai co nu sciu care differe ^enu sdu dne sau nu sdu ce, ca si simplulu care de simplele cine si ce; s) locutionile : care vreurzcare mi place, care vrei^^care ti place, etc, inco au sensu de adiectivu sau pronume ne- defenitu, si anume intellessulu latine- sceloru : quivis^ quiUbet^ (vedi si mai diosula 2. a); — 3. ceLConjunctivu, adiec- tivulu care lega una proposetione : a) in- terrogativa indirecta, in care casu pote st& si absolutu si ca ad).: nu am aflatu inco care sau carea d'in sw'ori s'aumaritatu; ce me intrehi pre mene cari (Ftn aste ve- sHmente mi aru placi mai multu? n'am potutu află d^in care terra a venitu a- cestu omu; nu mi adducu amente bene cărui sau carui-a d^in voi am datu cartea; scireai spune aUe cărui sateanu sunt a- ceste turme de oi? b) attributiva, in care casu conjanctivulu sta de regula ca pro- nume : a) subiectu : vulpea, care (carea) dorme mtdtu, nuprende gaine; p) obiectu directu ; d^in vitele, care capetassem, u- nele au moritu, altele s'au perdutu; 7) 0- biectu indirectu : omenii, caroru (caro- ru-a) te incredi asia de multu, sunt nesce inseUatori; S) obiectu eu preposetioni : saccult$i, (Tîn care (carele) ieai mereu, cur- rendu adjungi la fundu; magazinele, in cari aveam depuse buccatele, mi au arsu cu buccate cu totu; e) attributu : con- născu eu bene omuiu, de alle cărui (ca- rui-a) calităţi mi vorbcsci tu cu atâta admiratione; — fora antecedente es- pressu, in proposetionea principale : oa- rtit-a cPin voi nu place se servesca cu a- ceste canditiani, se essa d^in cas'a mea; CAR. 445 care nu se muUiamesce de mene, se pote duce; allegeti-ve cari ve plăcu d^in a- ceste vestimente; ca^oru-a d'in copiUi n'avea se dee premie, le da laude; — mai ram sta conjunctivulu, in acestu casu , ca adiectivu longa substantivulu antecedente repetitu dupo densulu : bel- lulu punicu secundu , in care bellu fa- mostdu Annibale avii commandulu osti- loru cartaginesi, fu cellu mai cumpUtu d'in beUde punice; d^ro chiaru pentru co assemine constructione este mai rara, este si mai elegante; — co modulu, dupo intellessu, pote varia atâtu in propose- tionilede sub &>, câtuşi in celle de sub a), se intellege de sene : nu e omu, care crede, care se creda, care ar crede, (vedi modu, conjunctivu, condiţionale, etc); — care in intellessu conjunctivu sta cotra dne si ce cu acelluasi intellessu , cumu sta si care intorrogativu cotra dne si ce interrogative, (vedi inse sila ce, dne);— c) in stylu mai vechiu, care se mai pa^ stredia inco de unii betrani cancellari , care se pune, ca si latinesculu qai in locu de unu demonstrativu si una eon- junctione coordinativa: Twrmc^cattim- multirea tributului pecuniariu si preste acestu-a unu tribuMA de mai mtdti teneri si tenere pentru curtea Stdtaniloru; Domnulu si boiarii promissera a solve in bani mai mtdtu de câtu li se cerea, numai se nu li se impună si tributu de fetiori si fetiore, .Care nevrendu a acceptă Turcii , Domnulu si boiarii fe- cera consUiu si se legară cu marejura^ meniu, ca mai bene se se bata de câtu se dee assemine tributu rosinosu, {care ne- vrendu a acceptă = nevrendu a acceptă acesta-a = dero fiendu co nu vruro a ac* ceptă acesta-a =: quod qnam nolnissent eoneedere); d) in fine la Macedoromâni, femininulu articulatu carea, si prin syn- copealui e,car'a se iea.cu intellessulu : a) de conjunctione temporale, in insem^ nare de candu, dupo ce : car' a manca-, se depuse inpatusiaMorm%'=iiLW^CQ man- că, etc; ^) de conjunctione causale cu însemnarea de/ien^co : car' a tu me bă- tuşi, te bătu sieu:=z fiendu co me ba** tuşi, etc 4. Câtu pentru norm'a articu- larei cuventului care , fia ca interroga- 446 CAR. tivu, fia ca relatiVu,.(coci ca indefinitu, cumu s*a vedutu la 2. nu iea, de regnia, articln), noi credemu, co d'in esplicarea precisa data cuventului la incepiftu, d'in numerpsele essemple produsse in cnrsuln articlulni, d'in coiiipararea al- tora cuvente, ca altUy unu, etc., cari in- tra, snb acestn pnnctu de vedere, in a- celle-asi analogie ca care, potemn sta- bili aceste norme : a) care ca adiectivn pusu longa substantivulu seu r dt) nu are articln neci una data, candn precede substantivului : care omu, cari omeni, cararu omeni, ca si altu omu, altui omu, altoru omeni; ^) are inse de regula ar^ ticlulu , candu sta in urm*a substanti- vului : omiÂlM, carele; om^u carui-a; o- menU, carii, caroru-^a, etc, ca si omtUu acestuia, omenii acestira, omeniloru a- cestoru-a, facia cu acestu omu, aceşti o- meni, acestoru omeni; b) care absolutu, fora substantivu longa densulu, ca pro- nume, are, de regula, artidulu : carele adj.^ cariosus (ital. ca- riosoi yedi caria si cariu); plenu de ca^ ria sau de cari : lemne cariose, granu oariosUf muri cariosi; — metaforice, be- trani cariosi, forte decrepiţi. * CABITABILE, adj,^ (it. «arlterole, franc, charitable); de caritate: 1. de per- sone, care are caritate sau face caritate; 2. de lucruri : adjutorie caritahUi. * CABIT ATE, s. f., caritas si charitas (ital. earităy franc, ehert^ şi charit^) ; calitate sau stare de caru : 1. pretiu mare allu lucruriloru de yendiare, scum- pete : atare caritate de grane si de vinu nu tir^emu mente se fid mai fostu in terr'a n^stra ; caritatea baniloru a ad- junsu nesu/ferita; — luatu absolutu pentru lipsea si pretiulu mare allu cel- loru de mâncare : aştepta se vendi, candu e caritate ; annii de caritate se compensa cu celli de vUitate (eftinetate); 2. pretiu mare ce se pune pte cevar, in alta stima si consideratione ce se porta unui ce, si de aci affectu plenu de doio- sia, ce ne face se aaiă.mu forte si d'in totu suffletulu obiectulu asia estimatu si consideratu; differenti'a de intellessu d'intre amore si caritate resare lumi^ nosa d'in urmatori'a firase a lui Cicerone : quum deornm tam parentum patriaeqne cnltus^ eornmqne bominum, qui sapien- tla aut opibus exeellunt^ ad caritatem referri solet; eo^Jngres autem et liberi^ et fratres et alii^ qaos usus familiari- tasqne eonjaniit, quamqttam etiam ca- ritate Ipsa^ tamen amore maxime cou- tinentnr^icultulu ce avemu si de diei si de parenti si de patria, cumu si de acei omeni cari escellu prin intelleptione si CAB^ alte coHtati, de reguUa se refere la cari- tate ; ero de sode si de copii si de fraH si de alta, cu cari convictidu si familia^ ritatea ne au unitu, de si tinemu si prin caritate insaşi, totuşi prin amore sunj- temu legaţi cumai multu; resulta d^ro d'in aceste-a, co caritatea este fundata pre marele pretiu si stima ce se da valorei calitatiloru obiectului amatu ; cu alte cuvente co caritatea este '^<;=:abitu virtosu, morale in tota poterea cuven- tidui, ca 4inulu ce e fîmdatu nu numai . pre unu affectu sau applecare de anima, ci mai vertosu pre luminele rationei ; pre candu amorea este icd^c=:puru af- fectu, passione, sentimentu allu animei numai, ce potu senti si bestiele private de rationo : mai tote bestiele au, in ad*^ deveru, ca si omuln, nespusa amore de născuţii loru ; nu se. pote inse dice, co bestiele aru av6 caritate de ceva ; prin urmare, des(,. cumu dice Cicerone, cari- tatea se pote uni cu amorea si luă chiaru adesea un'a in locu de alta : caritatea jpatriei:=iamorea patriei, caritatea fiilor u ^zamorea fiiloru; totuşi nu e mai pucinu addeveratu co caritate espreme unu sen- timentu raţionale si puru morale, 6ro a- morea unu sentimentu mai multu sau mai pucinu animale; — dupo aceste e- splicari nu credemu se mai fia lipse de alte essemple, si de acea-a ne vomu mâr- genf a observă : a) caritate, ca si alte assemini substantive abstracte, se iea si cu intellessulu concretu de oUectu aUu caritate, obiectiv caru, in care in- tellessu pote stă si in plurariu : cari ni su parentii, cari copiîlii, cari amicii; dero tote caritatUe imbracia potriva; b) genitivulu attributini, ce se pune pre longa caritate, are adesea, ca si in alte caşuri analoge, intellessu si obiectivu si subiectivu : caritatea parentUoru pote insemnă si : caritatea ce au parentii de fiii, si : caritatea ce au filii de pa- renti; candu d^ro d'in alte momente alle frasei nu s'ar potâ intellege, de care d'in aceste doue Însemnări este a nijme vorb'a ;. atunci, pentru claritate, se cere ca intellessulu obiectivu se se traducă prin una preposetione : carito' tea de parenti, cotra parenti, pentru pa- CAB. retUi, etc; c) amorea prqpria:^'amorea de sencj fiendn unn sentimentn naturale si instinctiva, nu s*ar potâ traduce si prin : caritate propria sau caritate de sene; cu tote acestea in intellessu iro- nicu sau in intellessu de ăorere de o- nima, caritate pote intri si in constnic- tioni ca : a av6 caritate de senezzdi Iu dorâ anim'a de sene, a si caut& de sene, a cugetă la commoditatile selle, la be- nele seu propriu ; si de aci :unu avS caritate de benele ptMicu ; a senti carir tate de innocentii assuprUi,' eUi.; acestu d'in urma intellessu se apropia multu de intellessulu ce crestinismulu a datu cuventului si de care e.vorb'arla 3^ur- matoriu : — 3. in intellessulu religio- nei creştine : a) amore, prin care d'in totu suffletulu amămu pre. Donmediei\ pentru densulu ca bene supremu, 6to pre apropele ca pre insio^e pentru amo- rea 4© Bonmedieu, virtute, care, in in- tellessulu religionei, este supernaturale si se infunde in suffletulu creştinului prin battezu : vietPa sufifletîdui este car ritatea de Domneâieu si de apropele; deco nu ssitatile spiritului, mai • 2» 450 GAB. muUu inco de câtu necessUatUe corpu- lui; f) caritatea tea, caritatea vostra, titlu datu prelatiloru in locu de emi- nenţia, titlu de certu mai cuvenitu si moi inaltu, in fipiritulu religiouei lui Christu , care â dissu : dne se umUesee se inaltia. * CAEITOSU,-a, adj.,(itaL carltono, d'in caritate, ca sivertosu d'iu vertute); pl^n de caritate : 1. de persone : ere- stinu caritasu; cCin eternitate caritosu e Domnedieu cotra omU; una caritosa mammai 2. de lucruri, provenite d'in cariMe, cari sunt semne «de caritate : cuve^ earitdse. CAEUU, s. m., pl.-t, ooasusyteredoy (in diverse dialecte italice : fflUan. eatro, tirol. earol» venet. eariol, friul. carâl si eardl; d'in I. oorere); verme ce rode, manca îenmulu : mancatura de cari, lemnumancatu de cari, {vedi si cariare). * GABLINA, ş. f., (itai. oârUnâ^ franc. earlise) ; gena de plante d*in famili'a composii^loru, sjngenesia. ecale, care imbracia varie specie, intre cari de no- tatq sunt : cârlin'a vulgare si carlin'a corymbosa. * 1. CÂRME, s. m., pi. carmlne, car- men (earmen^iiaBtinen d*in eanere); tonu mnsicale, canticu; cantu, sau ce se. cânta : poemă lyrica, poema in' genere, versuţ oraclu, descantecu, etc/ : 1. cân- tare cu vQcea sau cu instninientu mu- sacale : carmnde ce, Om^rune spune co se contau la vneseU principUoru ; car^ mde cycnului; a dice d^in flueru unu simplu si doiosu cârme; terribeie si beU licaeu cârme sanau tubele; tristele car- mine alle preveghiatdrei ; 2, poema, versu : a) in genere : cârme epicu, car- min^ tragice, cârme saiyricu si inju^ riiMtu; h) in specia : poema lyrica, oda, eanticu, psalmu, hymnu : a celebră e- rdi iu carmine pletie de enttisia^smu; — metaforice ; tata natura este unu cârme la Greatoriu; -^^e aci : c) si cuinsem- nomle : a) parte a unei poema mai lun- ga, cantu; ^) inscriptione poetica sau in versuri : pre mormentuJu eroulm se a- fla sapottu unu cârme, care astadi e a- prope stersu; 3. oraclu, predictione, ^arCf la antici, se d4 de regala in ver- CAR^ sure : tempidu annuniiatu prin cârmele Sibillei a venitu; s'au implenitu celle predisse in cârmele profetului; 4. des- catitecu, cuvente magice, cari si peno astadi la Bomâni sunt mai multu sau mai pucinu in versuri : carminele po- teniei farmecatoria potu da diosu si lur n'a dm ceru ; de aci : farmecu de for- mosetia,' gratia rapitoria : ce carmine in fad' a acestei copiUe ! 5. formula re- ligiosa sau juridica, care, la vechii stra- boni Bomani, inco erâ conceputa in ver- sure : cârmele de declaratione a bellu- Itii eră terribUe; cârme dejuram€ntu,ete. * 2. CABME, 8. m., pi. carmine, car- men (dHn Icărere); instrumenta de^cor- minatu lâna sau peru, de applecatu ca nume genericu lB,pepteni,daracti) cardu, si alte instrumente ăe caţminaiu. CABMINABE si carmenare^ v., car- Biinare9(ital. eaimlnare, frauc.ebarner); 1. in inteUessu popuUriu, ca si scarmi- nare, sau scarmeruire, care senguru pre alocurea se aude esclusivu, a pepteni lâna sau pejru, si in speciale, a allege lan*a cu manule sau altu instrumentu, a smulge si desparţi ce e bonu in lâna sau peru ^e ce e reu, sau a resfira si rari fi- rele de lâna sau de peru prea indesite; de aci, ii rupe, a sfasciâ, etc.; — metaforice : a) a essamini cu ammenuntulu; b) a l)ăte, a trage de peru ; c) a coloră cu car- minu, a tr-anformă in carminu; — in a- cestuintellesu cuventulu vined'in 2.car- me; se pote inse applica : 2. ca derivatu d*in 1. cârme, si,cu însemnarea deiapoc' Jtisă, a sfirie in versuri; a face descan- tice, a descântă ; a incantă r a farmecă, a răpi prin formosetia si gratia, etc.; de aci : 3. a' curaţi si scapă de ventositati stomacali, applicatu asia mai antaniu de poporu, care credea cq se vendeca ai de acestu reu, ca de multe altele, tetu prin carmtne=descantice, apoi adoptatu si de medici ca terminu speciale. CARMINATIONE, s. f.. carmtnatio; actionea de a carmină. CAEMlNATOBIU,-foria, adj. s., car- minator; care carmina. CABMINATUEÂ, s. f.,actione, d^ro mai vertosu resultatu allu acti^nei de a carmină. CAB. * CABMINin,-iai adj. s.t (oarminliis; ital. eAralnto); cu colore ca de de car- niinu : carminfa fada a copiUului; — ca snbst. mase., carminiîdUy -colore rosi^ forte delicata si plăcuta, care sămina cu carmimdu; — metaforice : carminMu huâidaru verginei. CAltMiNU-, s. m., (carminuniy ital. earmin^y fhtnc. oarmiii); materia colo- rante roşia forte formosa, care se trage d'in coccemlla si care se applîca în pic- tnr'a de mice dimensioni; yeri-ce alta colore ce s^mina cu a carminîdui; — me- taforice : Imdie de carminu. GASNAGIU, s. m., vedi camatiu. * CABNALE, adj., earualls (ital. eaţ- ■ale^ flranc. ehamel); relativu la carne =:parte materiale sau 'corpulu omului, ea oppusu Ia spirituale sau sufBetescu : 1. proprie s fnaţuiari carnali, de carne; amidu camalerzomxjixi materiale^ par- tea materiale a fientiei omene^ci, oor- puZii, in opposetione cu omtdu spirituale =:partea spirituale a fientiei omenesci, s^riritulu sau sufBetulu; d^ro mai ver- tosu : 2. metaforice i a) sensuale, ani- male : appetitu carnale; omulu incidtu, ea ai bekfa^e servtdu nppeliteloru câr^ nali; asia si : amore carnaie, cornmerciu carnale, passione carnale, etc, se dicîi totu deun'a cu intellessu ren, si mai ver- tosu cu respectu la passioni libidinose; de unde : aetu^ carnalezzsicta de gene- ntione;amicacarnaif;peccatdsi carnali; b) ca oppusu la cerescu, ins^mna aprop0 ca si hmescu^ asia co ida^a de peccatu grave si amlitmu pentru omu despare dia cH¥entu : in mentea omului fMScu eugde sau sânte si spiri^uaU, sau câr- mii si tertestre; affede carnali nu su ^lâBXTkpassuMitartMli, (Adpplecari prea omenesci, cari distragu suffletulu de la aventuri mai inalte; in acestu intellessu 86 dice : a^ţpie»^ canMle, litteratura carnale, bă chiaru ArăigUme carnale, nu nqmai peintru co e plena de supersti- tioni si prejndecie, cari avilescu mentea omului, ci si pentru co interpi'eta chia- marea si detorfa omului dupo litter*a morta a legei, care uccide spiritulu; de aci : omu carnaZ6:3incapace de ^ si re- dic& mentea mai pre susu de sensuri : car; 451 dî^ JudanU carnali Messia avea se fia unu domnu lumescu; Moise nu potea vorbi Judaniloru carnali decătu in ima- gini sensibili; omulu devenitu cu totidu carnale nu mai sete admira decâtu for- moseliele sensibili; — « in acellu-asi in- tellessu, ca si mai susu, despre^lu(!ruri : cuttfu carnale dllu legei; intellessu cc^r- "nale datu cuvenieloru legei; — c) corpo- rale, sensibile : se nu neuUămu nuniai la lucrurile esterne si carnali, ci se ne indltiamu mentea si la celle invisibiti; patri'a carnale a omtiZuizrpamentulu, in opposetione -CU patri'a cerescd^co' ruin; gefieratione carnale == generatione naturale, in opposetione cu generatione spirituale; de aci si espressioni ca : tata sau parente carnale, in opposetione cu parefUe ^rti(tiaZe=nasiu, confessoriu, par6nte adoptiVu; etc.; veru carnalez:z veru de aprope; de unde : affeclibne car- nale, doiosa ca cea ce e sau se cade se fiaântre cei uniţi prin sânge; de acf si metaforice : aceste doue arte sunt sorori carnali. * CARNALITATE, s/f., caraaiitai (ital. earnalltăy franc, oharnalit^) ; ca- litate, natura, passione, etc, cartiale : cettu datu lacarnalUaţe niisepoteincil' tiâ la sapienlia; carnaUtatea e vechia, gratia e noua; camdlitated parentelui =affectulu naturale allu părintelui car- nab pentru născuţii sei, etc/ , GARNAÎKIA, s. f., earnariam; ca^na- ritts appetitug; 1. mulţime de' carne; 2. locu : a) unde se tine carne, b) unde se tăia si se yende came; 3. passione de carn^^m^e plăcere 4e a mancă totu car- ne : C6 de camarla la aceUu ospetiu!=iice de buccate de, carne, etc; carnarfa ti a stricatu sanetatea, prea mult*a mâncare de carne; du^^t-te de mai compera came de la camaria, coci cea d'in car nari* â nostra nu ne adjunge pentru astadi. CABNABIU,-ia, adj. s., earnariaty oantarla^ earnariam (compara si ital. carîiajo [soarnario], carnaro, earniero^ camiera); relativu la carne, prin urmare ca si carnale^ inse applecatu a espreme ' relationi mai directe cu came in Însem- nare propria, (vedi la suf&ssu ale diffe- renti'a intre ale si ariu ca suffisse) : 1 . a- 452 CăK diectini : a) cămara camaria, unde se tine si pastredia carne; ofjftdne carnor fie, unde se tala san se yende came ; e) buccMe camarie, de came; d) amu camariu, cui place a mancă carnCf a manei came mnlta : n'am mai veduki muiere eamaria ca tene; caiusiele 9u forte camarie; muscecamarie, cari traie- sen in carne; — 2. substantiru : a) ma- sculinn, camariu : a) personale, cella ce laia si vende carne, madellariu; P) reale : a) armarin, in care se tine carne; p') cu- nin de care se spendura came; Y) com- partimenta din saccala yenatoriidaiy in care pane yenatalai; S^yiocu commune, fossa commune, onde se ingropa cei morţi in ospitie, se -armnca criminalii esseca- tati, etc.; b) femin., carnaria, ca celle mai malte dUn insemnarile reali alle mascnlinnlai camariu, camu si ca in- tellessola de officina carnaria, scaunu de macellaria. ♦ CAENATIONE, s. f., caniatlo (com- para siital. camagioiie) franCiCarnmttoh); proprie, snbstantiya d'in ana yerba car- nare, de care na a facatu asa neci ana limba romanica, ci tote Taa sapplenita ca compasala in-camare : 1. actione de a carnăzu?^ pune carne, a ^e ingras- si&; de aci : 2. resultatu allu acestei ac- tione, ingrassiarea insasi, carnea ce pune unu omu 'sau altu animale^ si mai yer- tosu, carne multa, grassime, obesitate, corpulentia , e.tJi<}^y^f|]ţ^ ^p^i yertosu a pellei de Ia fşp^^ţ^^rf^^^^ mşe SI a pellei bestieloru, asia co nu se C^ pete dice : carnationea candmi, de es- semplu : a) proprie : alba ca crUmlu eră carnationea fetiorei; mtdti omeni au camatione forte uriia; carnationea o- prope carminia a budidoru unui omu sanetosu si formosu ; b) metaforice, re- presentatione prin colori a camationei : formase sunt camationUe tabdldoru o- cestui pictoriu. (Daco considerămu bene insemnarile cuyentului de sub 1. si 2., ne potemu aprope conyinge, co cuyen- tulu popularia craciune sau eraciunu a essitu d'in camatione prin transformări successiye caLicamationezzcamitione^z camUione:=:carntionezzcartione ^^cra- tionez:zcracione::^cracionu=zcraciunu). CAKNATni si carnaciu, s. m., pL-i : camati (reu carnatiuri; pre a locurea se aude si carnatu cu plur. totu in i : car- nati; form'a camatiu isLXX carnaciu= [lat. camaceiis sau eavnaclus] pare de preferitu, lassandu cea alta forma pen- tru Însemnări, de cari este yorb'a la art. carnatu); botolns^ hill% IneaBlea; 1. matiu de porcu, de purceUu, de yi- tellu, de bou^ etc., bene implutu cu car- ne tocata si condita; sau si simpla car- ne tocata si condita , cărei , .fora a ua bagă si indesăr intr'unu matiu , 1 se da inse form'a ce ar lu& băgata fiendu si indesata intr'unu matiu : a curatid si prepară maţie de carnăti; a imple car- nati, a face carnati; a frige carnati, a ferbe carnati; betivtloru plăcu carnaţii d'in caus'a condimenteloru , cari esdta appetitulu de beutu ; carnati verdi, de currendu facuti si neuscati bene la sore, pre candu carnati crudi insemna si ^^r- nati nefripti, neferti; una parechia de carnati, doi carnati prensi in preuna , saU si despărţiţi, destullu numai se fia d^ acea-asi forma si mărime sau se s(e yenda in preuna; 2. metaforice : a) pentru lucmri tari implute si Înde- sate cu eeya : pung'alui ,e totu-deuna camatiu de bani ; — plenu ca unu car^ natiu=:ţoTte plenu si indesattt ; Upito^ rea e plena de sânge ca unu carnatiu ; eşti plenu de bani ca unu camatiu, a- tatu in intellessulu addeyeratu de : ai bani forte midti, câtu si mai yertosu in intellessu ironicu : nu ai bani; b) pen- !, CAR. trn persone tare grasse si forte indesate, si prin acesta-a disgratiose : ce formo- setiaai aflatu in acestu camatiu de fe^ mina? ccpilii au adjunsu carnăti de grassi si grossi; c) in intellessu ridi- colii si obscena, pent!ru scrementeie ver- tose alle omuloi. GÂBNATUy-a^adj.s., earnatns (com- para si ital. oarnatoy franc, carn^ si in* camat) > ca si , cart^ione , essitu d'in verbulu earnore, allu cui participiu e camatu : 1. ^iectivu : a) care a pusu came pre sene, grassu; tare grttssu, gras- sonu, grassulfu : aştepţi precepere si sen- Hrede la unu emu carnatu ca acestuia? — h) care a luatu oarn6=pelle sau corpu, impellitiatu, incorporatu, ingeneratu sau innascutu : ainorea filiale camatain ani' fnele nostre; — in specişle, vorbindu de Mantuitoriulu lumei, care luâ corpu de omu : Filiidu lui Domnedieu carnatu SPin fetiora ; in aceştu intellessu se dice ' mai desu compusulu : in^carnatu; c) cu facia ca a pellei omului, ăi mai vertosu^ ca a pellei faciei, albu anmiesteqaţu cu delicata rosietiâ : cu bucdele bene si for' mosu earnate; floriceUe carnate; 2. sub- stant. : a) ceva implutu cu came, (vedi ' camatiu); b) colorea pellei omului, si mai vertosu a pellei de la &cia, albu ammestecatu cu rosiu : fonnosulu car- natu allu Imcdeloru seUefetioresci, (vedi si Camatione). GABNE, s. f., caro-earae (ital. isp. port. oarne ^ proY. carn^ vecbiu franc. car^earn^ si cbarn^ nou franc, ohair;— = ca sf alte substantive materiali , came Iiii are, de regula, unu plurariq; cutote aceste-a, precumu d'in lapte se face plu- rariulu estraordinariu lapturi, asi& si d'in carne se dice plurariulu neregu- latu sii estraordinarid : carnure sau car- nmi, cu intellessula : a) de specie, ge- nuri de ciorne ; b) de masse, buccaii de came; c) de buccate de carne; cumu inse d'in lapte se djce i\u numai lap- ture, ci si lapti; asi& si d'in came se pote dice si corni, care e de preferitu, mai vertosu candu acestu plurariu s'ar applecâ cu Însemnări differite de celle, in care mai susu itidicaramu co se iea pl|r. carnure)] substantia molie si san- CAR. 453 ginia ce se afla intre pellea si ossele ^omului si altoru animali, cumu si muş- chii acestoru-a : L proprie : A. in ge- nere applecatu la omu si alte animali, substantiva molie d'intre pelle si osse, coprendendu tote părţile molii de sub pelle, adeco nu numai carnea in intel- lessu strinsti, ci si muşchii, tessutui^a sau structur'a cellularia, etc. : carne so^ lida=:carne petrosa, in opposetione cu came flaeca^:zcame fnoUe; a imputige in came, a taiâ in came;pla^a merge bene, co a ificqputu se eresca carnea; numai pelle si ossele sunt de acesta bieta vita, fiare firu de came pre dens* a; toţi sun^ temu de acea-asi came; — came viua : a) carne despoiata de p^lle : de prefă" d'a lui a cadutu pellea Si a remasu nu- mai came viua; b) carne sanetQsa, care are colorea sea naturale, roşia sau san- ginia, in opposetione cu came mârtazrz carne putreda,c^Te se formedia prin gan- grenare a vre unui ulcere si are colore Teneta albitiosa : tota carnea putreda cadu si remase carne viua; o) carne de animale forte prospeta; — came ftotkK, care, candu e vulnerata imdeva, se ven- deca currendu, in opposetione cu carnea rea : omu cu carne bona±ionm bonu de came; omu cu came rea^^omu reu de 4arne; bona came ai tu, co intr^una di te. vendecasi de una buba asia de rea; eu am carne rea si bl^femata : de bu- butîa cea mai mica nu mepotu scapă cu lunele. — B,in speciale, tote păr- ţile muscillarie alte animaliloru terrestre si alle pasşeriloru, intru câtu servu ca alimente : monachtdu nostru nu manca came, ned bee vinu, candu nu are sau candu nu afla carne si vinu se i placa; dupo animalile, de la cari se trage car- nea de mancatu, este : came de vocea, carne de vitellu; came âe oue, came de \ mneUu, carne de berbec^; came de cur- canu, carne de găina; came de capriora^ came de iepure, *etc.; se observa inse co : 1. carne se iea in speciale cu intelles- sulu d^ came de maceUaria, adeco carne de vite mari, cumu : vacce, boi, vitelli, oi, etc, cari se tăia la macellarfa, in op- pusetione cu carne de passere, came de venalu, etc. ; numai comperă astadi 454 CAE. came, ci tăia câAiyq, puisiori; fiu aveniu lipse de carne, canău amu câpitatu aiătu venatu; 2. in intollessu si iQai strinsu, carnezz.GdkrvLQ de bou sau de vacca : corn- pera came numaipentru zema, ero pen- tru aUe buccate se comperi mndlu sau viteUu; 3. carne de vacca se iea cu in- tellessu mai estinsu, chiani si d^co e a- deco de bou; asia si : came de găina, fia chiaru si de cocosiu; came de oue, fia cUaru si de berbece; carne, de ca- priora, fia si de caprioru; si d'in contra : carne de mneUu, fia âi de mneUă; came deintellu, fia si de t^i^Za, etc; Bi ra- tionea, pentru csure poporulu estande candu numele masculului si la femina, candu d'in contra^ este de sene Învede- rată; 4. dB, pume alli^ ultimei specia de came, Bomanulu appli^a in genere nu- mele animalelui, d'in care trage carnea : eapriora^=came de capriora,,gainaz:z came de ^aina, etc. : nu mi place xo' prior^a, mm bene mi place iepurele; 5. ca numâne mai generali notămu inco : a) car- ne alba, carne de capohu, de găină, de curcanu, ^e vitellu, eic, in oppoş^tibrie cu carn^negra, carne de ieptir^, de csir priora, de poturnicUia, de raţia dome- stica sau selbateca, etc. : carnea aWa e mai usiorft de digerutu decâtu carnea negra; dŞrc carnea negra e mai nutri- tiva decâtu cea dtba; b) passerezicame de passere domestica : buccate numai de passere; c) venatuzzcame de animale terrestru sau sbOratoriu sejbaticu; — dupo calităţile selle intrinsece, carnea este moUe, fragiăa; tare, dura; betrana, tenera; grassa, macra; prospeta, trecultă, rancida, imputita; grea, usiora de dige- rtUu; acfosa, etc,; — caniea se manca fripta sau ferta,dero si crudă, canăU e sărata si uscata bene; nutnăi selbaticii manca carnea cruda si apropeviua, cumu ua tragu de pre animali; — ^e focii buc- cate de came cu diverse verdetie $i le- gumi : came de vacca cu lente, carne de porcu cu curechiu, carne de oue cu fa- sole, etc, constructioni cari se dicu si cu terminii puşi in relatione cu totulu inversa : lente cu came de vacca, cure- chiu cu carne de porcu, fasole cu came^ de oue; inse : carne de iepure tu dflve:^ C^ ^e cu otive, si mai neci una data : Uve cu came de iepure sau dUve cu ie^ pure; şi rationea usului populariu este, si in aceste-a, de sene intederata;— car- ne nu se appleca proprie la pesce, de ore ce pesce sta forte adesea in opposetione cu carne : calugendui e permiasu a mancă pesce, nu inse si came; cu tote acestea, prin estensione^ si analogi^ se dice : Uh- sciidu are carnea motte, inse solida \ ca/mec^ somnului e mai pucinu scHida; — câteva alte locutiom cu came in intelle&sulu ă'in acestu paragrafia : a bate carnea, ca ^e fia mai frageda, candh se. va frige; a tocă came, a ua reduce in parti menunte , ca se ser- vesca la 6amafî, la perisiore si altele; a numai scote pre cineva d^in carfie, a i da continuu numai ciarne se manCe; pro- verb : barnea carne /ace=carhea este cellu mai nutritivu d'in aliniente etc. — n metaforice : A. applecatu lacopcepte de obiecte, cari au!una certa relatione de asseminare cu Carnea animalilom, cumii : 1. substantia, de âi sncbosa,lnse solida,- a certoru fructe si a certjOfhi Skftte sau radecine bulbose, pu^ă : ăcdâe struguretui numitu besiccda au mu^ iuccu, inse piumă came; com^a i^se si titfa vaccei au mai muUa ^carHe ^ mai, pudHu succ^ benech/oenlaJte ftti, persicH ': carHile vostre şutit ddiciose; «siă : cam^ olivetoru, carfiUeperdoru si merdqru, carnea ceresieitorusiăpru- neldru; îâmea napUoru, caroteloru, fun- giloru; cămile pepenUoru, etc; 2. partea fragida si molie d*iutre scerti'a si lem- liulu unei plante, unui arbore : cu câstu se va macera maibene inuUm si canip*a,cu(i^- tătu stup[a se ţa mdâ si albi mai bene, si se va desprende ca mai bene de carHea ptantei, depenindu asia si mai bona de torsu; 3. in intellessu mai ideale de copia :=iabundantia, ornamente ^lle stylului : muUi scriptori, amăgiţi ds ^^iostdu nume ailu simplicitatei, mprtsenta, in scripte loru, decâtu scelete fora firu de carne; orationile lUi Eschine aufnai mul- ta carne decâtu nervu, ero aUelui Demo- stene mai muUu nervu decâtU carne.-- B. ăivo celle inai multe si variate în- semnări metaforice s'au trassu si se |kota CAE. ' ' ■■■■i iiHM trage dHn considerarea camei ofw^ lui dMn diferite punte de vedere : 1. in kitellessu materiale : a) pelle : a ar^ came moU^, netida, aspra, etc. ; b) fsL^ ci'a pellei , carnationea, colore roşia ce bate in galbinu; — aţ^plecatu pri^ e- stensione la veri-ce obiecte, de acesta colore : manusie in facila camei ; c) re- presentatione a faciei pellei prin colori nu nomai in respoctula colorei, ci si alin porositatei si altpru calităţi alle ei : : cămile acestui tabellu suniminunatu de formase ; d) corpnlu intregu aUn omn- lui^ in bpposetione cu spîrUukC sau suf^ fleiulu seu :• nume voiu infricosiâ mei voim tremură vreuna drecmttu numai carne sau corpii fora .suffktu; d^ro despre acestu intellessu Yedi la urmatoriulu 8. mai ample des- yoltari ; aci vomu d& inca câteva locu- tioni cu intelleşsu mai analogii .cellui^ de care e vorbea in acestu paragrafu : a) buccatade came, pre longa insemna- rea ordinaria si propria , are si insem- najril^ mi^taforice : a) puiu de animale iJÎe^ cărui orgajie inco nu s*au desvol- 1»tQ, care inco n'a luatu form'a ţypului seu; P) copillu sau altu puiu de animale forte micu; 7) omu saufemina de statu- ra forte mţca si de forma forte urita | i) io fine si mai:verto9U,.omu sau femi- na, care ai^e nupiai forma de omu, si a- c^ta-a' cbiaru informa si diiforma; pen- tru mai multa claritate si energia, in acesta d*in urma insemnare, se dice : buccata de came cu ochi, tumu: me mi-* ramu si eu ca intr^una buccata de carne G» ochi se pota incape unu sentimentu fi cugetare mai iwMa; — b) came de CAR. 455 macdlu insemna proprie : carne de vite mari ce setaia la macettu; apoi prin mer tafora : vita care nu mai e bona de dUu ceva deeâtu pentru tăiatu ; de aci prin noue metafore, applecatu ^n despretiu : a) la unu omu perdutu suffletesce, uau spjBpduratu de cei mai mari, unu demnu de spenduratore lunu criminale impe^ tritu e carne de maceUu; ^) la unu omu care nu mai e bonu de nemica : fiendu co am imbetranit^ si nu ve mai potu ser^, me credeţi came de maoeUu; ţ) Ia unii militariu mercenariu, si^n genere la veri-ce militariu, d^ro in speciale la omulu d'in plebe, care in ide'a super- biloru gubernanti n'ar fi decAtu came =corpu fora suffletu, came de tunu^ ^po espressionea multoru coceritori or- biţi de ambitione; c) came de vendutu t^carne de vendiare, pre longa Însem- narea propria, va se dica inco : a) omu fora sufSetu, deşpusu a se vende si servi altui-a ; p) in speciale , muiere pecca- tosa; de aci jsi : negotiatoriu de came o- menesca;=im\i lenone , coUacitoriu de muieri ; sau cellu ce face negotiu m 0- meni, cu negri mai vertosu, vendendu-i ca vit^; d) diavolu in came si osse^zAmcn impellitiatu; e) carnea, absolutu, ^e dice de ca£|,'a pruncului iu pântecele matnmei; —2. in intellessu mai ideale,: a), sensi- bilitate corporale^în opposetione cu pi- tra sa^ lemnu , cari, ca lipsite de sen- tire , . 'se applica la espressionea insen^ sibUitatei ; nudă asia inhiePa vita, co dor a nu e de petra, d de carne, ca si o- fkidUf si prin urmare ua dore si prş ea, candid ua iati ; b) fragilitate a poteri- lorii corpului, espuse a se essapri cur- rendu , de asseminea in opposetione cu petr'a sau alta materia dura, solida si grea de sfermatu i a^ de carne si de osse, prin opposetione la: a nu fi de pe- ira, va se dica : a fi espusu la fatiga, a senti fatig'a, ca veri-ce flentia cu po- teri corporali mărginite si fragili : puni bieţii argaţi se4i lucredie si di şi nopte, ca cumu n'aru fi şi ei de carne si de osse; c) parentfa, legătura de parentia, de sân- ge, de nascerje, de familia, etc* : fraţi nu numai de sânge si de carne, ci si de d- nima prin caritatea ce tm umdu cotra 456 CAB. aUulm;fMturaUeaffeckdu cartaşi san- gdm intre parenti si fiU; eame si son' ged^in carnea si sângele taUdui si numh' mei este fUitdu ; 3. in limb*a bibliei^ a Techiolui si nooliri te^tamenta, in lim- b'a basericei in genere : a) natura n- mana in opposeidone cu natura divina : si cuventtdu came sefece^mial o Xdifoc 9&pi â76veT0=rrerbiim eare âMtim est; — h) fienti'a materiale a omului^ corpulu, in opposetione cu fien|Â*a spirituale sau qpiritulu lui : tare e spirituUt, ăebîie car- nea; spirittdu vepifiea, Carnea omare; — de aci si, firuetu allu sudorei omului.: mul- ţime de assupritori traiesce Sin carnea si sangde bietului popor u; — c) fienti*a spirituaje a omului, ş^etulu intru cfttu este incapace de a se redieâ mai pre susu de sensuri, fia cu menteă sau cu.ăniin*a : a) in respectulu intellegerei si sentirei : avuHi, regii si toţi cei mari, omeni de dame, nu potu intdlege mărimea ome- nHoru despiritu;^ Domnedieudecame side sânge ve faceţi voi? a judecă dupo came, dupo apparentie sensibili; eidtulu cameij (vedi carnale); P), in respectulu Yolientiei, allu appleearei la peocatu, allu ai^etiteloru basse si animalesci : carne este omulu, si de aceo^a este con- tinuu applecatu la peccata; stimululu camei ; in speciale, concupiscentia, ap- plecarela plăcerile dessului : lumea, car- nea, demoniutu sunt ceUi trei mai mari' inimici ai sakitei nostre sţiffletesci; es- pressionea popularia : came rec^zizomu reude carne, se dice cu acestu intellessu : muiere rea de carne^muiere peccaiosa. III* in proyerbie sî alte locutioni intra came cu diverse nuantie de semnifica- tioni : 1. cine pote, osse rode; dne nu neci carne moZ26=:celloru potenţi si influenţi le succede si in celle mai grelle lucruri de capetatu, 6ro celloru fbra po- tere nu le succedu neci lucrurile celle mai usiore; 2. unde da tcUalu (mamm'a), cresce cornea^mustrarile si castiga- tionile severe alle tatălui sunt spre be* nele filiului ; 3. a cresce carnea : a) a cresce carnea pre cînet;a=:a se ingras- ^iâ, a i merge bene, si de acf, a fi con* tentu : de reu ce e, nu cresce neci car^ nea pre denstdu; de animosu ce e astu CAR. cdUu, se vede cb nu cresce carnea pre densidu; candu nm te asiu mai audi ba- tugocflrindurme , âr cresce carnea pre mene; b) applecatu la vulniere, plage, etc. : carnea putreda a bubei a ca^uiu totOf si acumu a inceputu secrescaaita came piua si formosa; -^ a prende came si a pune came inco se dicu cu intellessulu ce are : a eresce carnea pre cinevaziiA se ingrassii : de reu ce e, nu prende came predenstdu:=:de reu ce e^ nu pune came pre densulu; inse cu differentâe de intellessu, despre cari vedi la articlele speciali : prendere, punere, erescere; cu punere de iiisemna^ este si construc- tionea : a pune carne la focu, ca se se frigă sau se ferba ; 4. a dă in came : a) ca mai desu, in opposetione cnadă pre a latturi, vorbindu de armele taiose si de focu; — cu acellu-asi intellessu si : a trage in came, ca oppusu la : a tragepre a latur% cu şingur'k differentia, co atrage se applica mai bene la armele de focu, (veâ tragere); b) a essf d'in tempulu an- ntilui, candu se lyUna sau se manca seccu, si a intră in tempiilu pandu se manca came : ce mâncaţi lente? nu sdti, co amu datu in carne? ~ differitu prin ur- mare âe : a dă prin came, a înanci carne, candu nu s*ar cada, a se ^urc& : desime dderminassem a tine paresi* niele, inse mi s'a urUu si eu atâtu oju^ niu, si acumy^ ani inceputu a dă si prin carne; — r de unde se vede, co com^ se iea si cu intellessil ^e dulce, in oppose- tione cu seccu ; inse e bene de notatu co nu espi'eme de cfttu una parte d'in Însemnarea TsuVentului dulce in acestu intellessu : in septemân^a brendiei se manea dulce, de si nu se manca came, ci numai lapte, unh^,casiu,etc.^ ba chiaru si pesce; 5. a rupe d'in cart^ : a) pro- prie ; a rupe cu man'a, in locu de a tăia cucutitulu, a rupe cu dentii d'in carr nea offerita pentru mâncare; fer' a t»- fipse dentii si rupse din carnea vitei una marebuccata; d^ro : b) si metaforice : a face sau dă ceva cu mare părere de reu, cu cea mai mare dorere de ftnima; a face sacrificiu de Unu ce la care tine cineva ca la vieti'a sea : ne vomu rupe (f m car- nea nostra de parenti, nwnai se vefor CAB. eemu pre voi, fiUi, fericiţi si fortunaU; de si pîftredu de iani, acestu avaru pare eo si rupe d^in carnej candu da câte unu banu vreunui cersitoriu flor nmnău; — cama in acellu-asi intellessu Al a si taid Sin came, a si manc4> d^in came; etc.; inse : a si mancă carnea cu mnem=a si mancă amamlu, a dace Yietia forte amara ca cineva; ^roamancâ came de amu^ pre longa insemnarea pfo- pria : a fi anthropcphagu saa canibale, insemna inco : a fi forte reu, barbaru si erudu, saa : a fi cumplUu in gentduseu, fia in bene saa in rea; saa in fine : a trai d'in sudor ea altui-a: toţi assupritorii, toţi tyrannii, toţi ămmagitorii, toţi le- neşii sunt mâncători de came de omu; are doi caUi de manca came de omu. * CAKNEFICARE ăi carnificare, v,, eamifleare; a fi comice, a lucraşi a se porta ca an,a carnefice : acameficăpre hid/utu innocente: refl. a se carnificâ, . a) ca acella-asi intelîessa ca si aetivula; a;poi : h) a sefacex^ame, a se transforma in carne, a la& forma de carne. * CAKNEFICATIONE si f^amificd' tioney s. f., earnifleatlo^ actionea ă6 a camefică. ' " * CARNEFICE si carnifice, s. adj. ,, earnifex (yedi carne ai facere); care face came=:care tăia saa râpe carne :1. <;a mai desa, ca sabst. mase., carnefice4e, plar. carn^ci'i : a) oma, care, in .na- mele potestatei publice, uccide^ deca- pita pre condemnati la noţorte : a trade pre condemnatu cameficeiui; carneficele tedica braciuiu si lovesce p'ire Condem- natu; de acf : h) prip estensiqne ^: a) omu crunta, sangerosu, cui place a yers4 sân- ge omenescu : mantuesce-mej Domne, de carneficU si inimicii mei inversionati; 0) onîu cradu, barbaru, tyrannu, care, de si nu uccide, dâro tormenta riBU pre alţii : gubemantU crudi sunt cameficii popordoru; unu aspru toia fora mesura este carneficele copiUilorusei; unu barbdtu priH neomenesc maltradari si prin hla- stematieU seUe, este carneficele muierei; —pote fi cineva singuru carneAcde seu; ^i) in intellessu mfti mitigatu, jbsure sappera reu pre altulu cu Yorb'a sau cu ftpt*a : 4:ensorii sunt carnificii scripto- CAR. 457 riloru si cMaru ai scripteloru; unii crir tici sunt de doue ori carnefici pentrui>o sunt rd si duri de anima, si pentru* co sunt harhari in ^pressioni; 2, ca adj., rege carnefice, regina carnefice; a, in- tende guttuiu cortieficei secure; carne- ficea passere pasce ficatulu lui Hyme- theu; cameficii denti ai ferei; carnefice Um&ar=:care prin crude vorbe rupe ore- cumu carnea omului', sfascia anim'a, tortura, uccide, etc.; carh^ici beUe, san- gerose si barbare; carnefi<^ arme, omo- ritorie; carnefice ferru, instrumentu de operatu allu chirurgiloru pucinu desteri şau cari făcu esperimente atroci pre carnea unorti bieţi nefericiţi; carnefice justiţia, crunta si barbara; cam^icea ca- lumnia, maledicentia, etc,;cameficiman- cari, cari tortura stomaculu; carnefice ospetariu^ in duplu intellessu, care da dşmancare si rea si cară. C ABNEFICINA, s. f ., vedi carn^nu. ♦CABIOMCINU sicarn^nu-a,adj., s. carnifleinii8«A9 relativu la carnefice : 1. adj., fada carnefkinai dexamefice, atroce; cămeficinele instrumente; 2. sub- stant. femin., carn^icina, eU intellessu reale : a) officiu de carnefice; b) locu uur de si essercita carneficele ofSciulu seu; c) essercitiii allu ofGciului de carnefice, suppliciu, tOrtur^, uccidere : a şufferi carnefidne, a fi suppusu la carnefidna; neferidtulM parcfiţe vedik cu ockU crud? a: carneficina a cind fiU; dj prin esten- âoâe, onioriu de mulţi,' uccidere in mas- sa : a) de omeni : acea bătaia nu fu bă- taia, d Carnefidna; beUtdu e carnefidna de omeni; p) de bestie : carnefidna de mneUi, de boi, de cai, etc.; e) in intel- lessu si mai. estensu : a) camefidn^a a- ceUui chirurgu, tortura atroce ce face unu chirurgit pucinu desteru sau f^ misericOrdia de cellu operatu, (vedi ferru carnefice la ari. carnefice); ^) carnefi- dna este ejfrîto(2inea=mare suppliciu este anim'a rea sau Întristarea. ♦ CAKNEPICIU, s. m., (oarnifl^lum; vedi came si facere); facere de cam^=i taiare, approvisionare, preparare de car- ne : 1. carne xle mâncare, provisione de carne, buccata preparata cu carne; mai desu inse : 2^. taiare de came, macellu 458 CAB. de omeni sau de bestie, si de aci : sop- pliciu, tortura, etc., ca ri camefidna sub 2. Cj d,e,csLsi itaL eMrmM^gio, franc, car- MMge. CABNELEGIU, s. nL, plor. cameUgie ea art. camdegie^e, 6ro fora articln, cu e finale transfonnatn in i : camdeffii, si contracta : camdegi (vedimai diosn), baeehaMulla^ kilaria^ dics. eamaiii taier natlrltateai Chrlstl et q«adrA|resivaai; dulcele crationnloi, tempnla de la na- scefea Hantoitoriuloi peno Ia incqputoln paresimelom, in care. dnpo legea reli- giosa, este permissc a man^ă carnet casiu si alte Incrari grasse;— in alte localităţi in locn de carndegiu se dice casUegiu, care de assemine se aude mai multa in plurarin cu tote modificatlonile de pro- nunţia ce mai snsu se indicară pentru plurariulu formei carnelegiu, cumu : ca- sUegie curatu, eandu şe dice cu^articlu : casilegie-le; 6yo fora articlu cu e finale transformatu in t ; casUegii^ apoi con- tractatu cu precedentele i : casilegi; cu acellu-asi intellessu s*a popnlarisatu a- stadi, mai rertosu prin cetati, si neolo- gismulu carnevale, deispre care vedi la locnlu seu; aci ne margenimn a cerceti originea si natur^a celloru doue cuyente dHn vechiu popularii, ca se potemil de- termină mai bene form*a si intellessulu ce s'ăr cad^ a se d& fiacaruia in parte : dupo dictionariulu de Buda, cuyentulu carnelegîele este unu derivata si com- pnsu d'in cciirne si Uga/tezizVLţttey quia ciitfi fine hormn diemin et initid qtia» driifresimaB ligâtnr «tre interdioitur nsns earniiim zzpenttu co cu finitidu ace^ storu dille si inceputulu paresmdoru se lega, ţidecose oppresce ustdu de carni; in fundulu ei adoptămu ^i noi acesta etymologia, inse cu restrictionea si cor- rectionea urmatoria : fiendu co, in in- tellessulu de care e vorb'a, Je^arc := Iticare insemna opprire, ca oppusu la deslegare in espressioni ca : desîegare de vinu si de untu de lemnu, deslegare de pesce, etc.; fiendu co carnelegîele nu sunt dille de legare sau oprire de came, ci d'in contra : dille de deslegare de carne : de acea-a noi credemu co a dou'a parte d'in came'legie se refere nu la legarez^ CAB^ ll^re, ci la acea-asi radecina cu lege =lex9 si prin urmare curentulu came^ fe^ insemna proprie : dUelegimie pen- tru com^, luandu cnrentulu came in intellessulu seu cellu mai largu, adeco nu numai mâncare de came si ăUe Im- crure de dulce, ci si satisfacere a Moru appetitehru de came sau carnali, (redi carnale si came)^ prin ospetie, ballure, petreceri ilarie de totu genulu, ca in bacchanalide = baeebaiialfa vechilorn străbuni Bomani, chiaru prin nunte : coci se scie co Romftnulu nostru, mai yertosu tlomânulu de t^rra, peno astadi face, de regula, nunta numai in conte- legie; asii esplecatu, cuyentulu came^ legic si respunde pre deplenu conceptu- lui, la care este applecatu, si este totu de una data un*a d'in celle mai formose espressioni alle bonului geniu allu po- porului nostru : coci una asseminea es- pressione, câtu se pote de adecata con* coptului , ca pura creatione a geniului poporului nostru, este una proba inve- jderata nu numai de judeeat^a si mentea sanatosa si lucida, ci si de ânim'ti casta si voienti^apura a Bomănului, care neci in hacchanaliele setle nu si uita de lege; espressionea casUegie abunda, deco se pote, si mai multu in acestu intel- lessu, cumu se va ved^ in data; pre câpdu, dupo esplecarea dictionariidui de Buda, casUegiele , ca si camelegiele, s'aru' reduce la insemnarea strimta si materiale a neologismului com^oole; — acumu in resp^ctulu formei, singul. car-^ nelegiu este formatu după analo^*a lui sacrilegiu:^! sacrilegrium^si prin urmare plurariu regulatu carneîegie, ca si «o- crilegie,' ero camelegi=icarndegii e maî pucinu de recommendatu, pentra co s'ar confunde cu unu plurariu d'in carndegu ce s'ar pol6 forma dupo analogi'a lui sacrilegu; intre sengulariiilu camilegiu si plur. camUegie caută se se pună a* celle-asi differentie de intellessu ce es- sistu intre sengulariulu unui substan- tivu abstractu , ca beiranetia , banitar te, etc., si plurariulu acelloru-asi sub- stantive : betranetie, bonetati, (vedi mai vertosu betranetia) : carndegiu, ca ab- stractu, va se dioa tempu in care carnea CAB. — . , ^ III st ăUe camei suntpenmsse dupo lege^ si prin urmare se pote applic& bene nmnai in esp^sioni cu inţellessnlu generale si forf nece unu respeetu Ia acte de ilaritate si carnali : carnelegiu htngu, carnelegiu scurtu, carnelegiu de patru septemanef carnelegiu de septe sep- femone; d'in contra carnelegidef C2i, es- {)re8sione concreta, care are in vedere itiţregiurarile particularie alle came- Ugudui , petrecerile si plăcerile cahiei d'in acestu ten^)u, se applica mai bene, candu este vorVa de petrecerile reaK si particulari d'in carnelegiu: cineva paie petrece unu carnelegiu undeva^ fora se si petreca sause si fata carnâegiele : ăe^e unu hietu neferidtu arruncatu in carcere inco de la crationu si tinutu aei peno la inceputîdu paresimdoruy se pote aice co apetrecutu cameHegiulUf nu inse si co si apetreoutu camekgide in intiiisore; numen cei potenţi si optdentij incarcerati pre temptdu cameiegiului, arpotSsefaca si ca/rndegie in înc&t- sore; de unu hietu ser acu, care in totu carndegitdu, n'a mancoku de cătu me- mdiga^ omenii popondui dicn , co ria avute cvkce face cămelegie; — daco de la insemnarea sea ordinaria, cuventulu se trece la alte Însemnări , intellessulil foţrmei sengularie remiuie acellu-asi ca si alin cellei plurarie : carndegiu e de dnei ori in septemanele de dulce : Do^ mi/nec^ay Martira, etc.; inse căti omeni S0k d'in ăbstinentia tfoiuntaria sau Sin lipse ku făcu camdegie in acede-asi miel peiUru omenUi inchinati camei si avfUi, totu annulu e carnelegiu^ pen- tru co fhai nu lâssa se le freca âi , fora se foca camdegie; — in intellessuţu cella mai est^nsa a face cărndegiu si a face carnelegie^z frano. faire U iioee= a si petrece. cu mâncare, beutura, eăn- taii, jocuri si alte plăceri cc^naU, gn- state niaîve]:tosu fora mesura;~venin(iu aeunra Ia casHegiu, in respectulu for- mei n'aveinu a dice de cătu co acestu cuYentu este formatu in aceHu-asi modu ea si carnelegiu, cu sengura differenti'a co ca primu elementu in locu do carne intra casiu cu Însemnarea larga de lapte, hrendia, untu, etc. ; co plurariuhi re- CAR. 459 gulatu este si aci, casUegie, 6ro casHegi contractu d'in casUegii m\ e de recom- mendatu, pentru co s'ar confunde cu plurariulu masculinu d*in una fonna ^asUegu; in fine co seugul. casUegiu^ in respectulu insemnarei , sta coţra plur. casUegiCf ca si camUegiu cotra cami-' legie; remane d^ro se determinau iur teUessulu speciale allu cuventului in comparatione cu allu formei camUegiu : in usulu populariu, pre cătu scimu noi, casUegiu-casilegiemi^x^ nec^una cliffe- rentia in intellessu de carhitegiu-caihti- legie, ci, cumu s'a observatu mai susu, in unele localităţi se aude una forma, in altele alt*a ; si asii tmulu d*in celle doue cuvente ar fi superfluu in limba; noi inse credemu co amendoue sunt bone si sd potu păstră in tesaurnlu lim- bei, dandu numai formei casilegjki În- semnarea speciale, ce i se cade dupo e- tjfmologi'a sea, Însemnarea de acellu tempu candu d^in dulce se manca numai casiu, lapte, untu, pesce, etc.; in acestu intellessu : uUiin^a septemana a came- legifdui proprie dissu este un casilegiu ; . camelegitdu calugarUoru addeverati ^ste unu ca^sUegiu; deco cuventulu casUe- giu s*a luatu pre a locurea cu, jnţel- lessulu estensu de camUegiu, acesta-a vene de acoUo, co Bomănulu nu este carnariu, co chiaru in eamilegiulu pro- prie dissu mâncarea sea ordinaria este casUdu in intellessulli largu allu cu- ventului, si acesta-a nu d'in lipsea car- nei^.cî pentru co Bomănulu nU se in- dura a luă si carnea pecwreloru care % dau taptCf untu, casiu, lâna, etb. : vor- bele subliniate sunt cuventele ce aude cineva forte desu in gur'a terranului ro- mănu, si prin urmare, cumu attensemu mai susu, cuventulu casilegiu spune lu- minaiu cătu de măre si a ftmdu săpata an anima este omenCa Bomântdui, asia de mare co in superabundanti'a ei se reversa si asupr'a viteloru, a caroru carne economesce cu daun'a carnet seUe : unu cuventu mai caracteristicU de ome- ni' a unuipoporu, scossudUn hisesi baie-- rele animei popondui, noi hu conHo- scemu in linii a neci unui-a d'in popo- tele culte, ai carom cartiircAi si fari- 460 CAB sei arrunea astadi Bornăniloru in fada imputări de neomenia si barbaria cotra omeni M. CABNESGE, adv., earnallter (com- para siital. camalenentesicamalmeiitey fhtnc. ehamelleiii6iit)i in modu camescu, in moda camaie (=corporale, mate- riale, etc), ca oppusn la strffle^ce, cumn si came 5e oppune la suffletu : a trai camesce; camesce ne battemmu, dero sttffletesce ne renascemu», GABNESCUra^ adj., eârnalig; dQ a-, cellu-asi intellessu ca si carmle : appe- tite eamesdi, commerciu carnescu. CAKNETU, 8. m., cu intellessnlu col- lectivu ee are si ajurnaria : ce de dar- netusaratu se importa in terr*a nostra Sin atrainetaie ! , * CARNElI,-a, adj., earneiis; de car-, ne : carnetdu nostru corpti; btiCcate car- nee, cu multa came ; ca omeni carnei ' cameu Domnedieu prdi. M. CABNEVALE, s. m., (ital. eărneTale, franc, earneral; dupo unii d'in bârne si jâle^zremani sanetosu , ca si cumu prin carnevale, confortnu intşUessulUi de sub 1 . s*ar lassâ orecumu remasu bonu camei; dupo alţii d'in came sau mai. bene d'in carneu cu suffissu ale : dar- neuale=zcarnevale, etymelogf a mai con- forpia cu intellessulu de sub 2.); l.diu'a sau dillele, cari precedu prim'a di d'in paresime, si in cari se făcu petrecerile celle mai ilarie si mai scommoţose alle carnelegiului ; 2. tote dillele de came- legiu de la battezulu Domnului peno la inceputnlu paresimeloru (dapo celle, e- spuse la carnelegiu, neologismulu car- nevăUf s*ar applică ca mai bene, in limb'a nostra, cu intellessulu speciale de sub 1. si numai prin estensione si cu intellessiilu ce are camelegiti, mai ver- fosu sub form'a plur. carnilegie): * CARNEVALESCU,-a,adj. (ital.car- aefaleseo); de carnevale : petreceri car- nevaUsd. CAKNICELLA, b. f., vedi carniciora. CAENICIA, s. f., vedi carnidu. CARNICICA. s. f.,(=carneoioa),car- nlcvU ; deminutivti d'in carne (vedi si carniciora). GABNICIOBA si camitiora, corni" CAB. siora, s. f., camicnla, eamncala; deml- nutivu d'in deipinutiTulu camicia, (vedi carnidu sub 2.); cuventulu d^ro este u- nulu si acellu-asi in Urma cu trei va- riationi de pronunţia; d^ro pre longa a- cesta forma essistu in usu si alte trei, deco nu patm forme, de deminutivu, a- deco : a) carnida sau carnitia, d*in care, cumU s*a diissu, a essitu ca^nidora prin adausulu sufflssului oru-ora, (vedi suf- fissu olu=oru); bjcarnicica, essitu totu d'in carnida prin suffissu icu-icc^, sau înai bene d'in comica, care ar fi a par tr*a forma de deminutivu, de care amu attensu mai susu sî despre care nu scimu bene deco ua amu auditu sau lessu undeva, d^ro care ar fi essitu directa d'in came [Hrin sufQssu . icu^a, de unde apoi cam-ic-ica, cu acellu-asi sufKssu repetitu; c) corniceUa, essitu de asse- mine d'in carnida sau camica^ (vedi mai susu b), prin suffissu ettu^ella ; asia d^ro, fora varietăţile de pronunţia alle acellei-asi forme, cinci forme de demi- nutivu : 1. cam-ic^a, 2. cam^c^ica, 3. camAc^Ua, 4. ca/m^-ia {z^carn^ it'ia, varietate numai de pronunţia),^ 5. cam-id-ara (tizcam-Ui-ora si corw- isi-orOf numai varietăţi de pronunţia) ; inlaturandu forniele ; cam^ica si cam- îc-ico, sub cuventulu de suspecte, cea ce inco nu se pote admitte absoluta facia cu ispan. cameoioarrsi in forma si iA intellessu cu allu nostm camidca si cu hi. cam-iC'Ula, in care se afla acellu-* asi suffissu îc, ce se vede simplu in corn- ica si repetitu in cam-ic-ica; totuşi re- manu trei forme de deminutivu d*in a- ceilu-asi cuventu, allu cărora intelleââu speciale ci^uta se se determine cu pre- cidione; aşupf a acestui puntu d'in lim^ b'a populâria nu poteibu trage alta lu- mina 4e câtu co aceste forme de demi- nutivu differu dupo localităţi : remane dero ca dupo celle spuse la art. âemin^ tivu in genere si la fiacare suffissu de deminutivu in parte se se definesca in- tellessulu speciale allu ace^om immol- tite forme de deminutivu a^u acellui-asi cuventu. M. CARNICIOKU si carnitioru, adj. s.; deminutivu d'in carnidu. cm GABNICIU si camitiurci, adj.s., (com- para ital. earniecioy care, oa si allu no- stru carniciu=zcarnitiu ar veni d'in [la- tin. earaleio8:=:carnitiu8]; in pronunti'a limbei nostra carnitiu si camicit/hia pote luă si a treia forma : carntstu-cor- nisia, de unde apoi : carnisiora); care se tine strinsu de came, care e in strinsa relatione cu carnea : 1. ^ăj. partea car- nida a pellei, care sta allipita de carne; mai desu inse : 2. subst. a) femin., ear- Mtcia=earaneala : a) deminutivu d'in carnO) affinu, ca atare, in intellessu cu camicella, carnisiora, carnicica, etc. (vedi carniciora); P) buccatella de came mica, firu de came; y) mai vertosu, carne crescută in vre una parte a corpului sub forma de proeminenua pre peUe : car- nici'a de la petiondu caUului; b) mase, camieiu sau carnitiu : a) partea pellei unui animale allepita de carne; P) par- tea pellei lucrata interiore, dosulu peU lei ca oppusu la faci* a pellei unui cal- ciamentu, unei curelle, etc; c) mase. sub form'a camisiu, cu acellii-asi intellessu ea si cametu. M. CABNIPICAKE^ carnifice, ccrniifi- cinaj camificiu, camUegiu, «te. ; vedi carneficqre, carnefice, etc. CABNISIOBA, carnisiaruj^ camisiu; ' vedi carniciora, camicioru, camieiu, CAENITIAyv carnitidra, camitioru, carnitiu; vedi camicia, camicioraj car^ niciaru, camieiu. CARNIU (cu tonu pre i : carniu) si camivu,'a, adj., carneus (d'in carne, cor- respunditoriu cu una forma latin, eajr- nlTis); relativula carne : 1. de carne, fia cu intellessu propria : huccate căr- nie; fia in intellessu metaforiCu : appe^ tite carnie ; 2. cu came : ofnu camiu, femina carnie (vedi si camosu)', in spe- ciale inse : 3. 4o faci'a cart^, rosiu pal- lidu : manusie carnie. * CARNIVOKU,-a, ădj.,c»niiTonis, (vedi came si vorare); care manca carne, oare se nutresce cu came : 1. in genere : omulu este si erbivoru si camivoru; 2. in speciale : a) care se nutresce numai cu carne sau ca mai multu cu carne : leulu, iigndUf lupuLu sunt carnivori ;M cui place carnea, dare manca cu plăcere CAB 461 multa camcj vorbindu ^de omu : carni- vora muiere ca tene n^am mai vedutu. CAENIVU,-a, adj., vedi camiu. * CARNOSrrATE, s.f., (itaL carno- sit6, franc, earnosit^); .stare sau Cali- tate de camosu : 1. grassetia imple- nita, atâta carne câta se cere, ca se nu fia cineva ntacru si gracUe; 2. super- fluitate de carne, si in sp^iale, tumore de came dura, care se desvoltâ in păr- ţile macose alle corpului , mai allessu pre cans^lea udului, asîâ co adjungu se impedece trecerea urinei ; 3. in arţile de desemnu, moliei ia ca a camei sau a/pellei, morbidetia sau delicatetia, ce se dă facieloru sau' superfacielom re- presentate r lemnului nu se pote dă a- cea carnositate, ce se pote dă metalMmf marfkorei, cerei si chiaru terrei, GARNOSn,-a, a^., carnosnş; plenu de came, cu >multa came : 1. proprie : a) in oppoşetione cu macm sau gracile, c^e are atâta carne câta se cade : acdlu peptu e formosu, careelatu si totu de una data asia de camosu, in câtu nu lassa se suspicionămu ossulu; b) care are prea multa carne : fad'a^camosa e semnu de pudna precepere ; c).care e numai de carne, sau care e mai multu si mai vertosu compusu d'in came, vor-^ bindu de parti de fdle coipului : limb' a fmimâliloru e carnosa; d) care are car- ho«ito^i=(eşcrecentiede carne morbosa): uretra carnosa; 2. metaforice : a) pen- tm poine său radacine de plante : pome succosesicamose; ceresie forte camose; bi in pictiura si alte assemini arti, care are mollet^'a camei si a pellei : camosi sunt muşchii figureloru d*in acestu ta* bellu. * CAENlJLENTU,-a, adj., earnulen^ tas; 1. proprie , prea camosu : muiere carnulenta; 2. metafor. ; a) jfieei carnale, materiale, asservitu carnei : in captdu omeniloru carnulenti nu pote intră ne- mica d*in câte trecu preste sensulu ma* teriale; h) care s^m|na cu carnea, ca carnea : fusti de tactu carntdentu, care făcu tactului impressione ca camea. CAROFILA, carofUu, carUofila, etc.; vedi caryophyUa, caryopbyUu. CABOSE, s. f., vedi L corw. 462 CAR. * GABOTA, s. f., earoto (ital/earoto, franc, earotte); gena de plante d'in fa- mili*a ombellifereloru, pqntandria di- gynia lui Lihneu, a caroru radecina ro- şiatica sau galblnaştra, carnosa si sa- charosa e un'a d'in leguminele celle mai bone; se chiama carota si acesta rade-, cina a plantei, care pre a locorea e con- noscuta sub numele de tnorcâvu : came cu carote. * CAROTIDE, adj. s., c8roti8=(xa- (M&nc; vedi 1. cam); 1. adj. : arieria ca- rotide, .care duce sângele la una paHe a capului; 2. luatta mai muttu ca subst. fem. : caratideă stânga, catotîdea in- tema, carotidUe primitive. CABOTINA, s. f., vedi carotinu. * CABOTmUra , adj. s., (compara ital. earotiiuiy franc, earottlne); de oa* rota : radecin'a carotina; de acf subst. fem., coro^îna, substantia organica e- strassa d*in succulu carot^i. GABPA, s. f., detrltog paniiilns^ la- ala^ quigqnlliaB, Itntenniy (d'in romanic. carpere, care a produssu si in limb'a nostra si in sororile ei una numerosa familia ; a nume, allu noâtru cârpa, e, si prin forma si prin intellessu, affine cu franc, eharpie = lat. carpla^ ce se afla in Glossariulu lat. gr.; de unde si ital. eiarpa, prin strămutarea lui i d'in syllab*a finale in cea iniţiale; ital. câr- pită este de asseminea analogu in ii^- tellessu cu carpa)i 1. proprie, buccata de pannura si mai vertoru de pandia eqrp-tazzrnpt2L sau tăiata din alt'a mal mare pentru differite usuri ; cumu : eţ) pentru infasciatu prunci : nu mai corn- peră pandia pentru^ cârpe de infasciatu capUlulu, pentru co â^vn camesiele tneUe cdle reu partate, invechite si rupte poţi face cârpe de infasciatu mai mulţi co- piUi; b) pentru stracoratu licide : pune acesta pulbere in una litra de apa si lassa ua se sieda lă sore trei dtUe; apoi stracora ap'aprin una cârpa de inu deşa^ si bee d'in ea câte una lengura de mesa pre di; c) pentru legatu vulnere : da flnt una cârpa de inu, ca se me legu la pe^ tioru, co m'amtaiatu forte reu; d) pen- tru stersu si frecatu vase, mese, sTcân- dure de podella, etc. : n^ai cârpe se CAB. ştergi benetdUerele, de le dai pre mesa neşterse? iea cârp'a si freca bene mC" sete, armariele,scandurde,usiele; e) pen- tru stersu manele, candu su prea sor- dide : tine acesta cârpa, de te şterge pre mane de sânge; in lipse de stergariu se şterge cineva chiaru pre fada cu una cârpa mai curata; — dupo materi*a fi- rului d'in care e tessuta, carp* a este de inu, de cânepa, de lâna, etc.; — dupo modulu tessuturei sunt cârpe dese, rare, bătute, «te; cârpele potu fi inco curate şi sp^ate sau nespeUate si sordide ; — candu se invechiescu, se rupu si nu mai sunt de neci unu usu, cârpde se arrun- ca si se lapida; in alte terri inse si as- semini cârpe rupte, cârpele de inu si de câftqmi se stringu si se applica la fa- bricarea de charteia; de acf : charteiade cârpa sau de cârpe; — 2. metaforice, applecatu : a) la vestimente de pan^ rupte : tote camesiele, că si bracinde meUe, au adjunsu cârpe; b)iibi&Tn la vestimente de pandia bone si intrege, cu una nuantia de ironia : n'ai, desttdle cârpe? ce mai dai atâti^a bani erosipre cârpe ? c) la lucruri si chiaru persone despretiate saupucinu considerate: câr- pe ne crede, si ca la nesce cârpe^ nu se uita la noi; nu vreu sefia<}ârp*a neme- nui, obiectulu de despretiu allu. neme- iţui; d) in speciale, la una persona avi- lita prin propriele ei fapte : vrei se ti iei de soda cârpea lapidata de tota lumea? CAEPACLA(cu^tonupret: carpada)^ s. f.r professione de carpadu, portare si fapta de carpadu. CABPACIlJ,-ia, s., eerdo^ sntor re- terameatariâs; far^ latrunealus, rapaci* des (atfttu d'in caf^^,c&tu si d'incâr;pa, ca si codadu, care prin sensulu seu se refere atâtu la coda^ cfttu si la codire : omu codaduzzsi omu de coda, si omu ce se codesce; asia si carpadu, in intelles- sulu de sub 1. se refere mai multu la cârpa; ^ro iu cellu de sub 2., mai multu la carpere); 1. cellu ce repara vestimente si mai vertosu calciamente rupte i a) cu intellessulu cellu mai strinsu, cellu ce repara calciaipente, cosundu-le pre unde s'au descosutu si punendu petece pre unde s'auruptu : carpadutucenriatre- CAR^^ cotmnendatu, nu mi a deressu bene cal- cionti, coci in locu se le pună petece pre unde erau rupţi, nu le a ptisu, ci numai i-a carpUu; h) cu intellessulu cellu mai largu, reu măiestru, care nu scie bene una măiestria sau arte, care lucredia reu : a) in însenmare materiale : de ce dai ufM metasse asia depretiosapre ma- nele acestui amu, care nu e măiestru, ci numai carpaciu? asia si : nu ferrariu, ci carpaciu de ferrariu; nu templariUj d carpaciu de templariu; c) in însem- nare ideale pote fi cineva : carpaciu, f^u advocatu; carpaciu, nu pictoriu; car- paciu, nu ardiîtectu, etc; carpadi, in lideratura, sunt scriptorii rei, fora ta- lentu si fcira arte; 2. furu, cu dififerite Duantie de intellessu : a) fura de lucruri mice, puiu de furu : mai cu greu te poţi feri de cârpaci de câtu de addeverati lotri; Ş) fum indemanaticu : toţi servitorii mei sunt nesce cârpaci, care me fura din ochi; i) insellatoriu finusiindemanatecu : este greu- se scapi necaptusitu de unu catpcuiu ca cellu cu care ai intratu tu in daraveri commefdali. M. ^ CARPARIA^ s. f., vedi carpetu. . CâRPELLA, s. f., deminutivu d'in cârpa; vedi carpucia. * CARPELLU,t3. m.; (franc, carpelle; vedi 2. carpu); 1. fiacare d'in fructele saupistillelepartialialleacellei-asiâore; 2. organe elementarie, cari formedia pi- stîUulu unei flore, si d*in cari fiacare se pote consideră ca una foisiora învoita, ce coprende germele de fecundata. CARPENA, carpenetu, carpenu; vedi carplna, carpinetu, carpinu. * CARPENTA, s. f., (franc, char- pente), matertatio, inateriai;ia stractara (d'in carpere; vedi si carpentu); lemne lucrate si Îmbinate intr'una coristruc- tione, cumu, de essempluj lemnari^a pa-^ retiloru unei casa, ai cărei muri nu su numai de cărămida, lemnai fa invelitorei anei casa, etc. * CARPENTARIU,-fa, adj,, s., car- pentarius (compara si franc, charpen- tler, ital. eărpentiere); relativu si la carpenta si la carpentu : 1. adj. : struC' tur'a carpentaria a invelitorei nu este destullu de solida; structwr' a carpentaria CAB. 46S ^ a navei caută se fia câtu se pote de so- lida; 2. subst. a) mase. personale, car- pentariu, măiestru care lucredia lemnu, lemnariu, in speciale : a) care face con- structioni de lemnu orecari, cu^u, lem- nari'acaseloru, magazineloru, etc.; p)ca- re construe uiiu carpen^tf=carru, car- rucia, etc; b) femin. reale, carpentaria sau carpentaria, arte de carpentariu in intellessulu de sub a). * CARPENTU, s. in., pl.-^, earpe^- turn (d'in carpere, ca si femin. carpenta, inse cu intellessu mai marginitu si mai speciale de câtu acesţu-a); cârru, car- rutia, carruciora, etc, -si, in speciale, carrn de ceremonie pentru feminele ve- chiloru Romani. * CARPERE, carpsi, carptu, v., car- pere (affinu cu rap-ere=raptV^, grec. )(dpţ6tv, ipn&tiBiy, d^ro mai allessu cu . l. car ere; d'in carpere Aiiecixx au essitu cuventele popularie : cârpa, carpire, carpinare sau s-carpinare, etc.) : a ap- pucă sau prende, a trage cu violentia, a smulge, rupe, etc : I. groprie : 1. pen- tru fructe, flori si erbe, a coUege smul- gundu sau rupendu : a cârpe flori Sin arbore; carpse frundiele arbofelui; se carpemu erbeU relle d'in gradina; carp- sessemtU mai multe canistre de pome; de ce. cârpiţi capiteie de maci? 2. vor- bindu de animali, a luăceva ca alimentu, si a nume : antaniu de alimente de plante, a pasce, apoi si de carne, a devoră :,caUti carpuerba;, albinele carpu {sugu, cdlegu) miere d'in flori; dxteUii lupuUii carpu pred' a pusa dinaintea loru; vuUurulu cârpe ficattdu paHentelui; — applicatu prinestensione si la onoiu : abia carpeti cu buricele degetelorud'infnancarilece vi se punu d'inainte; 3. applecatu si la alte lucruri, cumu : peru, lank, etc, a rupe, a smulge, a torce, etc : de pre fruntea victimei preutulu carpse câteva fire de peru; muierile se nu si cârpa facila (se nu si rada, se nu si smulgă' perii faciei); in adea sera deligentea muiere carpsesse mai multe caire; II. metaforice : 1. in Intellessulu de sub I. 1. : in lectur'a au- torUoru notămu si carpemulocUrile for- mose; 2. in intellessulu de siib 1. 2. : a^.cu intellessu bohu, a se buccură de ceva, 464 CAB. a gustă, a luă fructulu, etc. : se prepa- rămu a cârpe rosde junetiei currundu trecutoria; b) cu intellessu reu, si a nume : a) a rupe pre cineva, a Iu sfasciâ cu den- t€|le invidiei, a Iu innegri, a Iu defăima, a Iu muscă, a Timpunge, etc. : unoru-a place a cârpe pre omeni ţn abseniia in locu de ale spune addeverulu in fada; c) a rupe si sfasciă cu fapt'a, a sfermă, a debiUtă; a consume : unu focu myste- riosu mi cârpe anim* a; dentde tempului cârpe amulu si tote ăUe omului;— in spe- ciale^ ca terminu-militariu, a adduce inimicului daune, a Iu debilita prin mice, d^ro dese si necontenite attacuri : veţi 9upperâ si cârpe necontenitu oştea inimi- culuij caseua micusiorali si seua fati- găti; 3, a despartfimu totu in mai multe parti, a rupe in buccati, etc. : nu e bene a cârpe oştea in multe si mice parti, candu inimiculu tine oştea sea concen- trata. M. GÂBPJBTU, s. m., lauiarim vel lintei eopia; 1. mulţime de cârpe : ti adjunge atâtu carpetu se infasci nu unu copillUy et si diece; 2. mulţime de pandia, si mai vertosu vestimente de pandia : ce iei atâtu carpetu la caile de una di, ca cumu ai ave se faci cMe de una luna? in a- celTu-asi intellessu âe dice si carparlal CA£FINA si carperux, s. f., melampy- run nemorosam lui lÂnneu, una planta. CABPINâBE, V., vedi scărpinare. CARPINETU si carpenetu, s. m., (oarpinetiini); pădure de carpini, locu plantatu cu carpini. GÂBP]^En,-a, adj., carpineasj de carpinu. CABPINISni si carpenisiu,s. m.,cu acea-asi inseipnare ca si carpinetu, cu differentfa iilse co carpinetuiu este pă- dure de carpini m^ si betrani, 6ro car- pinisiulu este locu plantatu cu carpini mid si teneri. CAEPINU si carpenu , s. m., pl.-i, eArpItea8.(itaL earpine si earpino f isp. si port. oarpe, franc, cbarme) ; genu de plante d'in famili'a amentaceeloru, mo- neda essandria lui Lihneu, care, intre alte specie , coprende si unu arbore de mare si grossu fuste, ce da ramuri desu de la radecina, si de acea-a serve ca ar- CAft. bore de ornamentu in gradine : carpi- nidu arbore cresce in pădurile de mun- te; — carpinu, lemnu de carpinu : car- pinulu e lemnu tare, dero nervosu. CASPIKEj'escu, v., resareire^ refloe- re^ reconclnnare^ interpolare; fraudare^ frustrare j ferire^ (compara ital. carpi- re$ allu nostru carpire se refere, prin in- tellessu, si la cârpa si la carpere); 1. cu sensu apropiatu de allu cuventului câr- pa, a derege, a repară : a) a cose sau prende simplu camesie sau alte vesti- mente pre unde s'au ruptu , sau a pune petice : ambii cu camesiele rupte, de ce dero nu te insori, ca se aibă dne se ti le carpesca? mai da celle dbote rupte, se ti le carpesca ; âmbla cu vbstimente cârpite, pentru co nu sipote comperâ aU iele noue; b) a derege si astupă crepetu? rele unui părete , etc. : calea ceva lutu, si mai carpesce celli pareti; e de lipse a carpi luntrea, care- iea apa pre mai mul- te locuri; deşi navea este reu maltracta- ta, totuşi bene cârpită va mai duce câţi- va anni; a carpi cupamei^tu olVa unde e crepata; 2. metaforice :,a) a lucră reu, a nu derege bene : mi ai carpUu, nu mi ai reparatu paretele ; b) vorbindu de morbi, apălliă, a nu vendecă bene; c) vor- bindu de economi'a finantiaria a statu- lui sau si a unei casa particularia, a a- flă mediloce de indreptare momentana : finantiele terrd sunt pre caUede ruina, si cu meăUocele propuse se potu nutnai carpi , nu inse si Ândereptă ; de acf si frasi ca : se carpesce dneva, cumu pote =traiesce cumu pote, implenindu cu e- conomîa lipsele ce are; candu se carpe- sce dnţva de una parte, se rupe de al- ra=candu se implonesce tma lipse , se deschide si iiasce alt'a ; d) a carpi pre dneva : a) a i cose vestimente rupte : muierea activaşi carpesce sengurabarba- tulu, copUlii, argata ; dăro si : P) a in- sellă, a luă cuiva ceva cu insellatione (compara ital. carpire con a8tiitia):2)r^ dne rCa carpitu aceUu inseUatoriu ?si pre mene nCa carpitu cu câteva mii de Id, cu tota luarea a mente ce aveam se nu me carpesca; i) a lovf, a. dă loviture mai vertosu cu palm'a : tad cPin gura, deco vrd se nu te carpescu la urechia; CAB. de acf si : a carpi cuiva una pcdma , si prin ellipse de palma sau altu instru- mentu de lovire : a carpi cuiva un*a si bana^ a carpi cuiva doue sau trei si bre acdlu-asi locu ; de ac( : 3. prin es- tensione si metafora : a} spaţiu de locu | CaS. economitu de una parte si de alt*a a u^ nei caile In sau afora d*in cetate pentru cercularea omeniloru ceambla pre diosu; b) spaţiu liberu prin gradine pentru pre- amblare ; c) spaţiu intr*adensu despusu prin una curte spre a merge de la una parte la alt'a a curtei; d) spativ li- beru si descoperitu de peru ce se lassa pre crescetulu sau si in alta parte a ca- pului : a si allege bene edrrarea; mai bene ti siede, sor'a mea, pepUnata cu doue carrari; e) veri-ce urma sau linia mai lata se face prin calcare, prin taiare, prin colorare, etc. : 4Xirrarile trtMse pre ou nu su derepte; carrarile las^atepre fruntea efvului d'in taiaturele spatei, (vedi si carrarare) ; de acf : 4) in intel- lessu mai ideale : a) caile sau linea ce urmedia in mersulu seu regulatu : a) una corpu cerescu : ned una stea nu se a- bate cu unu puntu dHn carrarea irassa ei d'in eternitate; P) unu cursu de i^a : deco im^idi carrarea natvrcdea apei, ea CQMta se si deschidă pre aiurea alta caile, etc.; b) linia de portare sau lu- crare, medilocu de a adjunge la unu scopu, modu sau medilocu de a traf, oc- cupatione regulata, professione, cursu allu vietiei, etc. : muUe sii carrarile, ce pote omulu appucă invietia; dSro nu tate aceste carrari ducu la gloria si fe* ricire ; lunga si spinosa a fostu carr($^ rea vietiei mdle; omulu de geniu scie a si deschide una noua carrare in vietia^ omulu ordinariu appuca un'a dHn car^ rarUe bătute de aUii. 2. CABRABE, v., vehere; fcrr^, p«r« tare, ^rere ; abire (franc, eliarrier si charrojrer, ital. earre&iarey ispan. esr<« retear, port. earregar); 1. proprie, a duce ceva sau pre cineva cu carru sau carrutia de la unu locu la altulu : a carrd fenuiu; buccatele secerate si legate, se carra apoi la aria ; a carrâ apa cu 6u- tea la lucratori; nu avemu cu ce carrâ gr anele la magazine, perUru co ni s*au frantu carr ele ; a carrâ lemne cu carrU" ti' a; a carrâ de ăUe mâncatei si de beutu la armata; inimicii carra continuu oşti pre callea forrata ; 2. prin estensione : a) a transpoiliă cu callulu, cu navea, cu veri-ce altu instrumentu de transporta _ CAft. asseminea unui carru sau earrutia :pre ojKi mercile se carra cu navea, cu lun^ trea si alte vase depltttitu; cu greu si tardiu vei adjunge se carfi atâtea lu" crwri pre spinarea unui ccdlu; b) a duce cu inan*a sau cu spinarea, vorbindu de omeni : a carră apa cu urdorulu, cu cof\ cu cup'aj cu dVa, etc; a carra fenu la vite cu bradulu sau cu sar cin' a; a cairă eopiUii in spinare dHnMnu loeu in aU Udu; c) vorbindu de una^nda, care duce pre şuperfacra ei diverse obiecte grelle : undele infuriate alle torrentelui carrau trunchi de arbori, arbori întregi, vite si omeni innecoH; de aci : 3. prin una es- tensione si mai mare , cu intellessulu generale de a duce dHn unu locu in al- tfdUf inse cu aceste dijBTerentie carracte- listice, co sau de partea subiectului ver- bului carrare este ori se cugeta una ma- re applecare de potere materialo sau In- teilectualOy sau obiectulu acellui-asi verbu este immultitu si greu de trans- portatu, asia in cătu e de lipse a se re- peţi actionea espressa prin verbu, cumu se pote ved^ d*in urmatoriele câtevii es- semple : a) a carra apa, differitu de a adduce qpa=a adduce una data, fia cu butea, cu butoiulu, cu cofa sau cu i[)ll*a, va se dica : a adduce de multe ori si con- tinuu apa, fia cu carrulu in buti sau pu- ţine, fia cu cofa, oU'a sau si altu vasu mai micu ib) a carră vinu : a) a trans- portă in carru vase de vinu ; d^ro si : P) a adduce cu cup*a , cu urciorulu, cu oll'a sau altu vasu micu de multe si re- petite ori vinu cuiva sau mai multoru-a, caris^au pusu pre beţia; c) a carră buc- cate la mesa dice mai multu de câtu a adduce buccate la mesa, coci prim'a es- presaione da a intellege.co ospetii sunt Domerosi si buccatele prin urmare multe si variate; d) a carră dHn casa va se dica a scote iote sau cellu pucinu mare parte d*in obiectele ce stau in casa : carrati mcbilUe d'in acesta camera in cea alta ; inse : duceţi acestu seaunu d'in acesta camera in cea alta; ddro pote cine- va carră si unu seaunu, candu Iu porta d*in locu in locu , ca se si^da pre ellu ; totu asii : carra ciwva unu ccpillu, unu amicUf etc., adeco Tare nedespartitu si CAft 467 Iu duce necontenitu si in tote părţile cu sene ; e) a carră omeni : a) a duce sau a adduce omeni in mare mulţime : t'iat- miculu carra continuu armaţi la cam- pulu de bătaia ; preveghitoriulu moşiei in câteva ore carră totiofnenii Sin satu la lucrulu de secere ; ^) a aduce cu voia fora voia d'in unu locu in altulu, a stră- mută, a vessă, a strapatiă, etc. : fora scopusifora folosu carrati pre bieţii mi- litari d'in locu in locu; tu eşti blastema- ttdu, caremicarricopiUluluprelatotelo- curelede perdiare; ca se mi facă rcu, bla- stematulu de vecinu mi a ammagUu si carratu toţi seceratorii si argaţii; de aci : e) si reflessiv., a se carră : ol) a se trage d'in unu locu in altulu cu mtiltîmea : ostile au inceputu a se carră din terra; p) mai vertosu, a se trage rapide, a fugi, sau a se trage pre nesentite, a se furi- siă, a se stracorâ : carrati-ve de aici ; carra-te d'in ochii mei; cumu audira a- cestora, toţi se spariara si incepura a se carră untdu câte unulu;f) a carră pumni, palme, etc, a dă multe si violente lovi- ture cu pumnulu, palm*a, etc. : ne car- rara pumni, peno se saturară, — Porm*a lungită a infinitivului, carrare, ca se se evite eonfusionea cu 1. carrare, se ap- plica forte raru ca substantivu, si in lo- cu-i, cu Însemnare abstracta, se ieau for- mele : carratu, carratura. CABBABin,-ia,adj. s., (ital.carrajo), carpentariiis ; relativu la carru; se iea mai multu ca subst. mase. personale, Cttrran'w=:care face carre. CAEEAliUCIA, carrarutia si carrc^ rusia,-S, f., arctior semita; deminntivu d'in 1. carrare. CARRABDIA, s. f., cu l mollîatn în locu de CA BE ABULIA, s. f., ca si carraru' cia, deminntivu d'in 1. carrare. C ABB AEUSIA, carrarutia; vedi car- rarucia. CABEATICU si caratecu,-a, a^J. s., (carratieDs-um); relativu Ip carru si la carratu cu carrulu; luatu mai vertosu ca subst. mase. reale, carraticurlyit jpre- tiu ce se da pentru carratur*a cu car* rulu sau carTutra : carraticulu a ad- junsu asia de suitu, in cătu cllu costa m CAft. fnai mtdtu ăe câtu celle ce ai de trans- portatu. CABBATIONE, s. f., rectlo; actione de a carră. CABEATOEITI,-*ona,adj. s., rector ^ rectorins; care ca/rra. CAEEATtJ,-a; d'in 2.carrare : 1. par- ticip. : granele carrate si necarrcUe la aria; 2. supin : carre de carratu fenu; 3. subst. m. abstractu, carratulUf actio- nea de a carră si mai vertosu resnlta- tolu, tempulu de carratu, etc. : pre la carratulu fenului. GABBATUBA, s. f., reotlo, reotora; 1. actionea de a carră : carratur'a gra^ nului se va face dupo carratur^a ordiu" lui; carratui^apre apa costa mai pucinu de câtu carratur'a pre uscatu; 2. mai desu inse, resultatu alin actionei de a carră, ce se carra sau câtu se carra, in- tr'ima data mai allessu : fiacare sateanu ce dblega a face marelui proprietariu trei carrature pre annu : una carratura de fenu, una carratura de lemne si una carratura de huccate; cu una carratura nu potemu duce tote ă'in casa, d caută se facemu mai mutte carrature. CABBAUSESCTJ,-a, adj., adreetnra- rlnni pertinens; relativa la carrausiu. GABBAUSÎA, s. f., Teetararii offl- eimn; stare sau maieslâ'fa de carrausiu. GABBAIJSnJ, s. m., rectnrarlns ; cellu ce essercita măiestrita de a tran- sportă cu carrulu mari greutăţi la mari distantie : nu aflâmucarrausi, ca se tran^ sportămu sarea. CABBETTA si carreta, s. f., (ital. car- retta» isp. si port. careta^ franc, ehar- rette; de acf si : angl. eart, russ. polon. karreta^ nou grec. xa^^ătra) ; trassura elegante si inchisa. CABBETTABlA, s. f., măiestria de carrettariu. CAEBETTABIU, (mai pucinu bene : carretasiu)^ s. m., (ital. earretajo); cellu ce fiabrica sau vende carrete. CABBETTASIU, s. m., vedi carre- tariu. * CAEBICABE, v., (earricare, ital. carioare^ carcare si oargare^ isp. si prov. earirar, port. earregar, franc, charger), onerareiObraere^camolAre^aagere^ etc. CAB^^ 1. cu acellu-asi intellessn ca si in^car- care, care nu e de câtu compusu d^n earricare, prescurtatu in carcare, ca sî ital. carcare^ isp. eargar^ etc; in forma simpla e populariu numai subst. cârca z=:carrica=2 ital. oarica^ siearoă^ (redi cârca); 6ro verbulu simplu earricare, ca si derivatele selle directe : carricatariu, carricatura, etc, se iea mai multu : 2. cu intellessu^ speciale si metaforicu de incarcarezizessagerare in bene sau in reu, mai vertosu in ren, cumu : a) in pic- tura si alte arti de desemnu : a) a taT- rică una colore sau a carrică de colore {cu colore)j a dă multa colore, a coloră bene : ca se stee colorile totu de un' a viue, se cere se sedeedemai multe oripreacd- lurosi Ucu si se se carrice mai multu de câtu aru fi dle naturali; Ş) a carrică t- maginea cuiva sau a carrică pre cineva va se dica si : a Iu face sau representă mai formosu de câtu e, a essageră in bene si in formosu lineamentele personei representate; dero si mai vertosu : a es- sageră in reu si in uritu lineamentele personei depinse ; si de acf in genere : f) a representă pre cineva diffbrmu si ridiculu, a Iu ridiculă si batujocorf, re- presentandu-lu difformu si facundu acte ridicule si urite ; b) in artea de a scrie si vorbî, a essageră in espressione sen- timentele, actionile, passionile, situatio- nile, etc, mai vertosu cu tendenti'a de a le denatura si face ridicule ; c) si in genere a essageră in bene sau in reu : amicii uneipersone carrică in bene ca- lUatUe ei, pte candu inimicii carrică in reu defectele acellei-asi persane, (vedi sî carricatura). * CABEICATOBIU, -fona, adj. s., (ital. earicatore); care carrică. * CAEBICATUBA, s. f., (ital. earl- eatnra^ franc, earicatare), oneratio^ o* nas; pictura exaggerata^ etc; 1. actione de a carrică si resultatu allu acestei ac- tione, ce se carrică sau câtu se carrică intr*una data, ca si compusulu in-carca^ tura = in'carricatura (vedi earricare); applecatu inse, ca si earricare in spe- ciale si mai vertosu : 2. la intellessulu metaforicu de incarcatura = essageră- tione in fapte, sau espressione essage- rata a faptelom, sentimentelom, situa- tionilora, etc., essageratione care trece preste addevem si convenientia si care se pote face si in bene si in reu, d^ro mai vertosn si de ordinariu in reu : a) iu acte sau fapte : certe ceritnonie ea* sagerate sunt carricature; demanstratich nUe de affectioney de bonitate, de delicor tetia, de potere, cari păru, de si pote nu sunt, affectate, sunt carricature; carrir eatura devine, in applicare prin cuge* tare sau prin fapta, cdlu mai Imuprin^ cipiu de portare; carricature sunt vestir mentelesitote ornamentele unei persone, deco nu su cuvenite personei ; per sonde insesi, mai vertosu imitatorii servUi, ad' jungu carricaturde modeUdoru, oile ca* roru defecte imitaşi rqproducu maiver* tosu essagerate; b) in espressione : a) in artile de desemnu, cu intellessu bonu : albulu a lătur ea cu negrulu capitaviva* citate si una certa carricaturq gratiosa si plăcuta; d^ro si mai desu cu intellest sulu reu de representatione essagerata a unei persone sau fapteloru ei, asi&co totu ce e defectosu si uritu se sară bene in ochi, ba chiaru si bonele personei sau fapteloru ei se appara ca defecte si relle ; carricatur'a, in arte, este essageratiohea estrema auritului, contrariulu ideale-^ lui; carricatur'a inse este bona, intru câtu serve a destqptâ ide'a si dorentfa de formoseOa, de covementia;si cuintel- lessulu concretu de desemnu insusi, de imaginea desemnata : JUariu cu carrico' ture; carricaturele se facumai vertosu cu scopu de a ridictdă si inferrâ faptele relle oile unei persone; se pote inse face car- ricatura Svn imaginea unei persone si fora rea intentione, deco lineamentele ei sunt reu imitate; de aci carricatura, cu intellessulu generale de difformitate, fien- tia difforma : mimîfti^a, fora se se veda pre sene, dicea de ursu, co e una carrir eatura a naturei; P) in artile discursive, in litteratura, cu intellessu analogu cel- lai ce are in artile representative sau de desemnu : adionea, ca si caracteride, totu in acesta drama este carricatura; istorta insasi, prin essagerarea laudei si a defamd si prin affvctationi reto* ricCf devine carricatura. GAB. 469 * CARBICATURABE, v., a carrica- tura pre cine-^a sau ceva, a face carri" cătuşa acellui cineva sau ceva, in intel- lessulu cuventului carricatura de sub 2. *^CAEROBALISTA, s. f., carroba- Itsta^ (vedi carru si bdllista); ballista pusa pre rote. * CARROCONE, s. m., earroeo; spe- cia de pesce, sturione, aoeipenser sturio lui Linneu (dupo marturi'a vechiloru autori latini cuventulu ar fi celticu sau gallicu ; cuventulu nostru populariu : caracuda sau carracuda, pote fi in reia- tione de afOnitate cu carracone). GAEROIU, s. m., cu n moliatu in locu de. CARRONITJ, s. m., ingens carrnsi augmentativu din carru; pre a locurea se iicecarranu :carranu de caUeferrata^ (cu multu mai bene de cfttu vagonu). CARRU, s. m., pi. carre si carra, car- mg si oarrnniy cnrrus^ planstmm (itaL carroy isp. si port. earro^ provenc. car si eharre, franc, ohar si ohariot; alb. oarra si kierra; de acf si : angl. car^ germ. karren» nou grec. xd^^ov); mare trassura cu patru rote, trassa de boi sau de calli si care serve a transportă lu- cruri si chiaru persone : 1. proprie : a) trassura ordinaria de transportatu lacruri si persone multe la distantie mai mari : carru cu patru boi, carru cu sisse colii; a incarcâ merci in mai multe carre; are se vi se franga carrtdu, co prea Taţi incarcatu; de frufa TurcHoru, mai in- aintefie-car aţinea in curte unuiusaumM muUe carre, pentru ca la antani^a scire de invasione a barbarUoru se incarce in aceste carre aUe casei si pre ai casei si se fugala munte; rCavemu carre, cu cari se carrămu fenulu si buccatele; — in spe- ciale : carrele au fostu, la vechii Bomani, au urmatu a fi peno astadi, si la nepoţii loru Bomâni, si voru urmă a fi meditdu propriu de a carrâ si transportă ăUe ar* matei; carrulu fiendu d^ro terminu spe- ciale si de miliţia, nu ar fi lipse ăefur- gonu^^trskViG. tonrgonz^carrude armata; d^ro ca terminu militariu, carru are si alte Însemnări : a) carru cu laturele si rotele armate cu lamine de ferm taiose ca spatele si cosele, care trassu de calli 470 CAR. servieain bătălia, rapedindn-se cu furia in mediloculu inimiciloru; pentru claritate, in acestu intellessu, se dice si carrufaU catu (de lB,fal€ez^ta\Tzzco8sa) sau amu armatu; b) machinadelemnu sau deferru cu doue rote, pre care se pune si se trans- porta unu canone sau tunu; in acestu in- tellessu carruciu ar fi de preferîtu; — 2. trassura pomposa, care serve la dif- ferite usuri : a) trassura elegante si a- vuta, cu care allerga si se intrece cineva in luptele hippodromice : man'a lui scie bene conduce unu supcrbu carru in arena; h) carru funebru, pre care se transporta unu mortu la cemeteriu; c) poeţii attri- buescu unu carru lui Joue, Junonei, Ve- nerei si altoru divinităţi antice, d^ro mai vertosu sorelui sub numire si de Febu sau Ajpolliney lunei sub numire si ieFebe, nqptei si la diiFerite astre si constella- tiooi : domnulu dUlei esse maiestosu in camdu seu de auru; regin^a nopUloru precede superba in stellatuLu seu carru; d) carru de iriumfu, pre care căpitanii invingutori intra cu triumfu in capita- lea terrei : intre alte semne de gloria, la carrulu de triumfu se adducu legaţi si capii inimici prensi; de aci, cu intel- lessulu metaforicu ideale iQ2^ersona sau lucru personificatu, cave prin potereasea subjuga si asservesce : Alessandru wă ^se lege si Asi^a la carrulu seu de triunfu; care e moritoriulu, care se nu se lasse prende si legă de carrulu de triunfu cdlu fortunei? — 3. metaforice : d) continii- tulu unui carru : unu carru de fenu; a comperă mai multe carre de pepeni; in speciale : carru de mesura, mesui'a de- terminata de fenu sau de altu nuiretiu; b) cantitate indefinita, d^ro forte mare : a spune unu carru de mentioni; a ave unu carru de copilli; in cajndu teu jace unu carru de prostia; cu carrulu se carri auru acestui omu, si totu nu Iu saturi; ab- solutu, cu carrMZw=forte multu; c) car- rulu cu boii sau simplu carrulu=iarcto»9 ursa inajorj septcuirionos^ constella- tione aprope de polulu arcticn, care prin patru stelle despuse in cadru si trei in- seriateinainteprosenta imaginea celloru patru rote si a temotielui unui carru; d) carrulu prelului, in machin'a typor CAR. . - , - II-- " — graphica este cadmiu sau planulu cadru, sub care se punu formele, si care prin adjutoriulu unui mechanismu candu se impinge sub mechanismulu premente cu una foia de charteia, candu se trage in deretu, spre a se dâ negretia carac- terieloru; asia si carrulu serrei, prelu care, intr*una serra mechanica, appuca si tine lemnulu addussu in dentii serrei (ferrestreu)^ etc.; e) parte mai grossa des- pre prora a antenei unei nave; f) in in- tellessu mai ideale : carrulu katuluizz navea statuiuiz:zBtd,tn\n insusi sau ad- ministrationea lui; carrtdu civilisationei, mersulu civilisationei, progressulu ei : rotele carrului civilisationei au sfermatu si voru sfermâ, in mersulu seu irresisti* bile, popor ele ce nu se injuga buccurose la densulu; 4. locutioni si proverbîe : a) a frânge carrulu, a derege carrulu, a ferricâ carrulu, a injugă boii la carru, a dejugă boii de la carru, a dă carrtdu de mallu, etc; b) a urmări si prende ie^ purele cu carrulu:==& avd mare patientia intru urmărirea unui scopu; c)petr%ceU Vamicarestoma carrulumare:=zVLmx omu micu si neinsemnatu pote face reu altui-a m^e si potente; neluarea^in s^ma a cel- lei mai mice impregiurare pote periclita intreprenderea cea mai bene cugetată; d) afia cincia rota la carru^=-a fi nu numai inutile si de prisosu, d^ro chiaru si vettematoriu si supperatoriu; e) de- stullu (adjunge) una măciuca la unu carru de oKc=pentru unu omu sentito- riu adj unge se i spuni una data ceva, ca se intellega. CAERUCA, s. f., si CARÎIUCIA sau carrutia, s. f., ear- ruca (ital. carrozza, isp. carroza, port. caro^a^ provenc. carros, franc, carţosse; alban. carrotia; nou grec. xapoorCa, şerb. karnca; allu nostru carruda cor- respunde unei forme latin, earriicea sau carrncia, femininu derivatu d*in oar- ruca, allu cărui masculinu ar fi carru- cous sau carruclnsrzcorrmu, despre care vedi la loculu seu) : trassura cu pa- tru rote mai mica de câtu unu carru, fia grosolana si destinata a carrd greutăţi, fia elegante si destinata la preamblare si mai vertosu la callatoria : carruda CAE;^ eu doi boi, carrucia cu unu căUuy cu doi calliy cu patru caUi; carrucia de doue, de trei f de patru per sone; carrucia in- velita, desvelUa, etc.;— continutula unei carrucia : doue carrucie. de lemne; — proverb : anu vre ned in carru neci in carrttciar=a dq vră in neci unumodu. CABRUCIAN0,s. m.,pL-e, carralas (itaL oarroBzinOy isp. oarr nou grec. Xaptt ; desvoltarile, in cari vomu intra mai diosu, voru pune in lumina cuven- tele, pentru cari amu unitu si tractatu in acellu-asi artîculu câte trele formele principali alle ouventului, adeco : form'a carta sau charta, form'a carte, si form'a 472 CAB. f eharteia sau carteia); materia ce se re- duce in foie forte suptiri si serve in spe- ciale la scrissu si la typaritu, si de acf, prin metafora, ce se scrie si typaresce, opu de scientia^ etc. : I. form*a cartat plnr. carte, care in unele Însemnări se dice si cu aspiraVa h : charta, charte (pronuntiata de unii si : harta, ba cMaru arta)^ este cea mai de currendu intrata in usiilu limbei, si se applica si in unele d*in Însemnările formei carte d*in vechiu popularia, cumu si in unele d'in Însem- nările formei carteiazsLcharteia; d^ro si in alte Însemnări speciali, ce nu s*au datu celloru alte doue forme, si a nume : 1. in Însemnarea cea mai originaria, de paipyru, d*in a cui scortia se trăgea si fabrică chartd'a la cei vechi ; de aci : 2. in Însemnarea de eharteia depapyru, si prin estensione : 3. in Însemnarea ce are de ordinariu, si form^a carteia sau eharteia, cumu si franc, papier^ essitu directu d*in papyru, s'a applecatu, prin estensione, la acellu-asi conceptu ce es- premein speciale cuventulu nostru ehar- teia, adeco compositu trassu, de regala, d'in cârpe, care se reduce in foie forte suptiri si care serve la diferite uâure, dero in speciale la scrissu si la typaritu : una coUa de carta, mai mtdte testelle de carta; carta de scrissu, carta de typariu; dupo materia este : carta lomhacina, d'in cârpe de bombacu; carta de inu, de câni- pa, de paie, de orem, etc; carta membrar- naceaz::zpergamena; dupo calitate este : carta regale, usitata mai vertosu de pic- tori; carta papale, de cea mai bona cali- tate si cea mai mare ; carta ordinaria , carta de lussu, carta velifia, etc.; dupo colore este : carta alba, carta verde, carta galbina, carta roşia, carta cuflori=carta inflorata ; carta cu fade j=z carta colo- rata, etc; dupo usulu la care se applica este : carta de scrissori, carta de de- semnu, carta de tapetatu muri, carta de scrissu, carta deififasdoratumerci, etc; — in speciale : carta albuminata, moiata in licidu de albumina si nitratu de ar- gentu, care serve f otografiloru ; carta plumbata, moiata in licidu de acetata de plumbu, care da se connosca cineva abPrU 4e sulfure, de cari asseminea carta CAR^ devine negra; carta ozonometrica, pre- parata cu solutione de amylu si apoi cu alta solutione de iodura de potassiu, care da pre facla ozonulu aerului, prin care asseminea carta se face vioraoea si apoi cerulea; carta epispastica, care, imbetata cu solutione alcoolica de cantaridi, pro- duce acelle-asi effecte rositorie si besi- catorie, ce ar produce si cantaridea; carta incombustibile , fabricata d*in amiantu sau combinata cu certe solutioni saline, cari ua făcu se nu iee focu sau se nu ardă cu flacura; carta ekctriea, care, moiata si ţinuta in solutiune de acidu nitricu ammesticatu cu acidu sulfuricu concentratu, a capitatu proprietatea de a se electris& forte tare, candu se freca si se incaldesce incetisioru; carta dere- agente = carta reagente, preparata de chymici, spre a esperiâienl in certe re- actioni si a află essistenti^a si natur*a certoru corpuri; carta sugace::=carta bi- bace, care suge si Înghite negretfa, asii in câtu nu se pote scrie pre dens^a , ci serve bene la filtrata sau se pune pre scrierea uda, ca se nu se sterga; corfa lui Bereeliu, făcuta d*in bombacu, serve, in laboratorie chymice, la stracoratu, candu se făcu analysi chymice ; făcuta d'in fibra vegetale curata, arde fora se dee mai de locu cenuşia; carta amylata, imbetata cu colla de amylu serve chy- mistiloru aconnosceiodiululiberu; carta de musica, cu linie pre cari se se scria sau pre cari su scrisse note de musica; carta moneta-^moneta carta^zzbani de carta, care are cursu ca si banii de me- talic preiiose ; — a si aşterne pre carta cugetele $eZîe:=a scrie, etc; — cu acestu intellessu intra in speciale, cumu s*a dissu mai susu, ou numai form*a carteia sau eharteia^ ci si form*a carte, (vedi mai diosu lan. 1.); 4. in Însemnarea de foia de eharteia scrissa, impressa sau de- pinsa, chiaru depandia depinsa : a) mica buccata de eharteia de regula typarita, ce se da cuiva spre a fi admissu undeva ; carta de spectadu, carta de teatru, carta de allegutoriu; b) caxta de visita, pre care se scrie sau se imprime numele cuiva si care se lassa la personele ce merge se vedia si nu le afla a casa ; CAR e) cartade huccatej lista de boecatele ce an se 86 dee Ia una mesa, care se pune d^inaintea fla-carui invitatn; asia si, ca terminu de ospetarfa publica, carta însemna: a) list'a de buccatele, ce cineva pote cere si capită de Ia ospetaria; d6ro si : p) si list'a de spese ce a facutu cineva la ospetaria : adău-mi cartea de ceUe ce Mf detoriu ; d) tabella de pictura sau de desemnu : a) in genere : s^a sapatu m arama si typariiu una formosa car- ta, care representa pre Lucreti'a tioci- denăurse; patru cartea cari r^^esenta formase situri campestre; Ş) in speciale, representatione pre unu planu a super- faciei globului terrestru sau sferei ce- resci, representatione a unei parte din superfacfa globului terrestru sau sfe- rei ceresci, etc; de aci : carta ceresca sau astronomica, care representa pose- tionea astreloru pre ceru, in opposetione cu carta terrestre, care representa su- perfaci'a pamentului; carta terrestre inse se dice si una carta, care representa numai terreîe, continentile, uscatulu sau parti d'in uscatu, in opposetione cu carta fmmnay care representa marea sau parte do mare cu căllile ei, prin carta, luatu absolutu in acestu intellessa, se intel- lege de regula carta geografica=ieţTQ- sentatione pre unu plana a superfaciei pamentului sau a unei parte d'in acesta superfacia, representatione care arr^ta configurationea terreloru si mariloru, muntiloru, situationea fluviiloru, ceta- tiloru, etc., limitile si divisionile sta- teloru cu numirile generali si particu- larie alle loru; dupo modulu, cu care e construita una carta geografica, se ciiia* ma : carta redussazzcarta de reductione acea-a, in care meridianeie sunt repre- sen^te prin linie convergenţi la poU, âro parallele prin linie parallele unele cu altele, inse inecali, in opposetione cu carta plana, in care effectulu per^ec- tivei si rotunditatei pamentului e nuUu, in care meridianele, ca si parallele, sunt representate prin linie derepte si paral- lele; dupo coprensu cari*a este : carta u- niversale = mappamundu =iplaniglobu, care representa tota superfaci'a pamen- tului; carta generale, care representa CAB. 473 una Însemnata parte a pamentului, eumu: Europ'a, Asia, etc. : carta Europei ^ carfa Africei; carta speciale, care re- presenta numai una terra sau parte de terra; carta particularia:=:carta topO' grafica, care representa una parte de locu, una regione cu celle mai mice ammenunte alle ei : c^lli, riuri, riurel- le, cetati, sate, selbe, colline, etc. : car^ tele topografice servu mai vertoau la cpe^ raiioni militari; cei afUici inco avea cartele loru topografice, numite carte mUUari; carta chorografka, care repre- senta una regione cu locurile ei mai ior semnate ; carta Hineraria, care repre- senta in particulariu căllile cu statio- nile loru si alte indicationi necesstuîe ^ callatoriloru; carta hyd/rographica, care representa in particulariu apele de pre superfacia pamentului sau de pre una parte a acestei superfacia : intre car^ tele hydrographice se destingu cartele marine sau mai bene nautice, cari servu navigantiloru, pentru co representa cu ammenuntulu termU continentUoru si insuldoru, tote locurile marei pericu* lose, fluviele cu diversele loru ramifica^ tioni, etc; carta orografica, care repre- senta in particulariu munţii pamentu- lui sau ai unei parte a pamentului, etc; — carta muta, care offere desemnulu locuriloru, fora se dee si numirile loru scrisse cu littere, si care serve cu folosu la studiulu primeloru notioni geogra- fice ; — sunt inco carte, cari servu la diverse usuri particularie, cumu : carte politice, carte botanice, carte mineralo" gice, etc.; — de aci si cu intellessulu ideale de connoscentia a cartei geografice, de connoscentia a scientiei geografice, cumu : omu carepossedebene carfa ter* rei selle; — in acestu intellessu carta se dice si charta : charta geografica, charta generale, charte topografice, etc.; neci form*a carteia sau charteia, neci form'a carte nu se dice cu acestu intellessu; a- celle-asi observări se applica si la ur- matoriulu paragrafu : 4- in care carta sau charta se iea cu intellessulu de sta- tutu, constitutione, lege politica funda* mentale a unei terre : prim'a carta, in acestu intellessu, fu cea dHn AngWa, 474 CAR. data in 1215 dupo Christu $i connoscuta sub nutnde de cart'a sau charVa mare (rrinairBa chsrta), care a devenUu ba* sea constituţionale a Angliei, si care garantă nationei, r^resentata prin no- bUi si clerici, votulu liberu aUu imposir teloru, libertatea basericei, libertatea personeloru si a proprietatUoru , etc, coprendendu in mediu legea asia nu- mita : habeas «orpug^ a^re da fiacarui particulanu inckîsu dereptulu de a cere liberarea sea pre cautione; — II. form'a carte, plnr. cârti (pre a locnrea numai cu a intunerioatn : cârti), nu este de cfttu form*a carta cu e finale in locn de a, conformn geniului limbei popularia romanesca, in care mai nu essiste cu- ventu terminatu in arta, ci regulatu in arte, ca parte; ca forma d'in vechiu po- pularia, carte are si parte d'in insem- narile attribuite celloru alte doue for- me : carta si carteia, d^ro si mulţime de alte Însemnări, ce nu au celle alte doue forme : 1. ou Însemnarea formei carta de sub 3., Însemnare espressa nu- mai prin form'a carte la Macedoromâni, precandu la Dacoromâni acea-asi În- semnare se espreme in speciale si cu form'a carteia sau charteia, fora inse ca form'a carte se fia esclusa absolutu de la acesta Însemnare; de aci, frasi ca urmatoriele, popularie intre toţi Româ- nii d'in tote părţile : a infasdorâ in carte olive, confecture, etc; una fina de carte scrissa sau nescrissa; una buccata de carte nescrissa; mai multe foie de carte scrisse, etc; — ca mai desu inse form'a carte se applica in multe si va- rie Însemnări particularie si metaforice, cumu : 2. foia de carta, care de regula este cadra, care pre un'a d'in faciele selle are varie semne si figure de dife- rite eolore si care serve la jocu : jocu- rile de cârti sunt forte varie si delecta- torie ; dero joculu de cârti a fostu si e muitoru-a ruinatoriu; s'au vedutu joca- tori in cârti asia de passionati, in câtu si perdu nu numai starea, ci si saneta- tea ; a si petrece serele jocandu in car- ti; a jocâ cârti; a se feri de a jocă cârti pre interesse; una 2x^^^chia de cârti, tote cărţile necessarie la unu CAR; jocu de cârti : cea mai completa pa^ reehia de cârti coprende cind dieci si doue de cârti ; pentru unde jocuri par recMa de cârti coprende numai trei dieci si doue de cârti; carte bona, fa- vorabile, care face se câştige, in oppo- setione cu carte rea : a avi carte bona, a ave carte rea ; in acellu-asi intel- lessu , absolutu : a ave carte = a ave carte bona; a nu ave cartezza ave carte rea; asia si : a veni cuiva carte=zsk avâ carte bona ; a nu veni ctdva carte=z2L nu av^ carte bona ; a face cor^iZezzital. fare le oarte=a mestecă cărţile ; a dă cartile:=za imparti cărţile lajocatori; a taiă cărţile, etc ; cdle trei figure prin- cipali aUe cartiloru sunt : regele, regih'a sau domnea si infantele sau fantde; du- po cdle patru specie de semne diverse ce porta cartUe, una carte de jocu este : cruce sau trifoliu (reu : trifUa sau tre- /fa=franc trefle); toba sau cadra (reu : car<)=:franc. earrean), cupa sau ani- nUora, negra sau picatella; unu rege, una regina, u/nu infa/nte pote dero fi sau de toba, sau de cupa, sau de cruce, etc; cdle alte cârti de jocu se numescu dupo numerulu semneloru colorate, cari se dicu ochi : septe ochi de toba, diece ochi de cruce sau de cruci, etc; — cărţile de jocu servu si Ia una pretensa devinare sau ghicire, si de aci espressioni ca : a dă cu cartUe, a dă in cârti; cărţile cadu bene cuiva sau cariile cadu reu; cartUe spun/u, co ce ai perdutu ai se afli ; car- tea cade bene si anntmtia castigu si buC'» curia mare ; — 3. carte scrissa sau ty- parita, prin oare se da una scire sau se reguledia ceva : a) scrissore : de muUu n^amu mai receputu nece una carte de la fUiulu nostru d'in sţrainetate ; annu pre fiacare septemana eUu ne scriea u^'a sau doue cârti; ce dice amic/ulu in car- tea ce ti a scrissu ? tardiu am receputu cartea vo^^arzital. turdi la vestra ear- ta ho ricevuto; — b) inscrissu de la una autoritate publica : diploma, rescriptu, edictu, proclamatione, permissu, docu- mentu, sewtentia, etc : carte judecata- reşca zr.carte de ywagi argatu la mene pre trei anni, atunci se mergemu se fiicemu si carte de invoirc; acumu coti amu ad- dussu sidaiu tote câte m'am indetoratu a ti adduce, da-mi una carte, prin care se addeveredi, ce le aiprimitu tote; de aci : d) assecurare, incredentiare, testi- moniu, proba, etc. : ti dau carte la mana si me prendu pre capulu meu, co n'ai se pati nemica ; proverb : ai carte, ai par- te; n'ai carte, >i'aij>ar^c=:dereptulu cellu mai bonu si mai assecuratu este celln attestatu prin documente scrisse sau alte probe ; — 4. libru scrissu sau ty- paritu, cu mai multe insemnari diffe- rite : a) totulu unui tractatu scrissu sau typaritu asuprea unei materia orecare : cartea lui Cicerone asupr'a retoricei; cartea 5a(ya=bîbli'a; fecunda imagina- iione caută se aibă unu autoriu, care a- supr'a unui subiectu asia de neinscm- natu a potutu scrie una carte typarita in mai multe mari si grosse volumene; b) parte mare din unu tractatu asupr'a unei materia, care se typaresce separata, tomu , volume : edUionea qpereloru lui OmerUy ce am eu, formedia doue grosse cârti; vendiatoriu de cor^i :=:librariu; legatoriu de cârti, etc; c) divisione in- semnata a unui tractatu, mai mare de cfttu unu capu sau capitulu, mai mica inse de câtu cea-a ce, in acellu-asi casu. CAR. 475 se chiama parte : unu tractatu de gram- matica divisu in doue parii, cari se di^ vidu fiacare in trei cârti, si fiacare carte in mai multe capite ; cartea antonia a creationei dHn bttlia coprinde mai multe capitule ; — de acî, in intellessu meta- foricu mai ideale : nattir^a este cea mai bona carte, d!in care potemu trage ad^ deverata intelleptione; — ^ 5. connoscen- tia sau scientia, invetiatura cu mai mul- te insemnari : a) invetiatura, scientia de a lege si a scrie : nesciendu insumi car- te, am pusu pre altulu se scria acesta carte ce dau la man*a lui Antoniu ; noi nu scimu carte, si apoi vremu se con- noscemu si se aflămu ce scrie in acesta carte typarita ; se sciu eu carte, asiu lege tote cariile d'in lume ; a da unu copillu se invetie carte , a vorbi ^in carte^:zz, vorbf cu numirile littereloru ce repre- senta sonurile cuventeloru, cea-a ce fă- cea una limba cu totulu neintellessa celloru fora scientia de carte pre tem- pulu candu se invetiă carte cu litiere cy- rillice : in poporu se pasirSdia inco multe si plăcute anecdote, in care vorbirea d'in carte are una insemnata parte, (vedi si mai diosu la 7.); omu cu scientia de car- te, omufora scientia de carte, etc.; aceste d*in urma locutioni potu inse av4 si in- tellessulu de la urmatoriulu : b) scien- tia in genere , si mai vertosu scientia litteraria, littere, litleratura, eruditio- ne, etc. : a sci carie latinesca^ a nu sd carte grecesca; Catone, la beiranetie^ mvetiă carte grecesca ; nu scii tu carte, si vrei se inveti pre cdHi ; a sd pucina carte, a sd mtdta carte ; a sd iota cartea dHn lume ; a fi nebonu in carte -rra sci forte multe, si prin urmare cu intellessu bonu , pre candu : a fi nebonu de multa carte, a innd>oni de multa carie, etc, se dicu cu intellessu reu ; mai vertosu se dice in batujocura sau in ironia : vedi se nu innebonesd de multa carte ce sdi sau ce ai invetiatu;— 6. membrana, mai vertosu in plur. carii, applecatu in speciale la membran'a ven- triculului rumegatorieloru ; — 7. lo- cutioni, in cari carte intra mai ver- tosu cu Însemnările de sub 2, 3, 4, 5 : a) a face carte : a) a face contradu : 476 CAR. peno nu vamu face si carte, nu se chia^ ma co amu terminatu acesta învoire de vencUare ; P) a compune una peido- ne sau scrissore cuiva care nu scie scrie : me ducu la parentale se mi facă una carte cotra filiu meu; du-te la densulu, cosde face bone cârti la Domnu; i) a compune unu tractatu asupr'a unei materie : mtdte cârti a mai facutu si domnulu acestu-a; S) a si procura testimonie in scrissu pen- tru a proba ceva : nu mi ampotutu face cârti bone^prin cari se arreta omenUoru domnesci co me aflu in serada si nepo* tentia de a mai solve dări cotra vestia^ rioy etc.; s) a face cartHezza mesteca car^ tUe de jocu, (vedi mai susu); b) a vorU dHn carte, afora de insemnarea data la 5., are si insemarile : a) a vorbf fora esperientia de lucruri, si de acf , a vorbf si spune ce nu se pote face in impregiu- rari date : ca copuli ce sunteţi inco, vor- biţi numai d'in carte, fora se connosceti, co lumea nu merge cu tottdu asia, cumu ve spunu cartUe; p) a spune lucruri re- dimate pre autorităţi : n'at ce se did, co totu ce ti vorbescu eu, d'in cârti ti vor- bescu; y) a vorbi rapide si formosu, fora se se impedice si confunda : ce bene vor- besce! ca candu ar vorbi dHn carte, etc.; e) se se observe si looutionile energice si pictoresci ca : cartea dice, cartea spu- ne, cartea cânta, cartea suna, etc, in locu de : in carte se dice, se spune, etc, cari sunt mai pucinu energice si picto- resci, fora se mai adaugemu, co simt si mai pucinu coprenditorie : cod cartea dice, de essemplu, se applica la veri-c^ specia de carte d'in celle de cari a fostu vorb'a la 2, 3, 4, 5; pre candu in carte se dice se pote applicâ numai cu intel- lessulu cuventului carte de sub 3 si 4. — in. form'a carteia sau charteia (pote cartelia sau chartelia cu acellu-asi suf- fissu ce au si ital. cartiglia si eartigrlioy ispan. cartilU)=(latin.eartiliii89 earti- lia), este mai noua; de cătu carte; câtu pentru Însemnare, d*in celle spuse mai susu se intellege co cuventulu este, con- noscutu numai Dacoromaniloru, ^ro Ma- cedoromânii făcu usu de form'a carte, care si la Dacoromânii se dice cu acel- lu-asi intellessu; co Dacoromânii l'ap- CAR^ lica : 1. in speciale, la materi'a ce serve la scri8du,typaritu, etc,adeco cuinsem^ nareadesub 3. a formei carfo sau insem- narea de sub 1. a formei carte : carteia de scrissu, de typaritu, de desemnu; carteia ordinaria, commune; carteiade lussu;car' teia depaie, de cârpe, etc; a strică multa carteia pentru a scrie doue Unee; 2. prin metafora, cu unele d'in Însemnările for- mei carte de sub 3 : carteia de dtatione, carteide moşiei, cartdde comperatord de casa; carteide ce urha auctoritate pri- mescede la alta auctoritate publica; ome- nii de canceUaria lucredia si espedescu assemini carteie; de acf espressioni ca : a lucră una carteiazzfi face celle ce se ceru la espeditionea ei : a ua Înregi- stra, a ua resolve, a face respunsu la dens*a etc; a scrie una carteia; a face una cartdazzifi compune sau tramette acea carteia; a prescrie una carteia, etc; e de observatu numai, co carteia cu a- cestu intellessu este unu terminu can- cdlarescu, pucinu elegante, si de acea-a nu a intratu si nu pote intră in espres- sione ca : carteia domnesca, carteia de blastemu, carteia de învoire, etc., in loca de : carte domnesca, carte de blastemu, carte de învoire; carteia domnesca s*ar pot^ cellu multu dice in locu de carta domnesca, in intellessu analoga cu cellu ce au espressionile de sub I. 3. : carta regale, carta papale, etc. CAETACA, 8. f., vedi carteca. * GARTACEU,-a9 ehartaeeps; decarta: manusoriptu cartaceu. CAET AMINA, cartamu; vedi eartha- mina, cartamu. * CARTANU,-a, adj., (qnartanos), qaartana; reiaţi vu la cartu : friguri car- tanezz:febre cartona, care prende pre ci- ne- va a patr'a di; de acf ca subst. fem., cartana, cu acellu-asi intellessu ca si febre cartana; ca subst. mase perso- nale, cartanu : a) militariu din a pa- tr'a legione, d*in allu patrule regimentu; b) scolariu d'in a patr*a classe a unei scole. * CARTANARIU, s. m., q»artana- rias; care suffere de cartana^ (vedi car- tanu). CABTABIAi s. f., vedi 2. carlariu. CAR; ♦ 1. CABTARnJ,-a, adj. b., quarta- ' rlns (compara si francescTilu qnartier); relatÎYa la cartUf luatu mai yertosu oa substantivn mascul., cartariu :1. perso- nale, omn care are a patria parte d*in mm folosa ore-care; omu care iea nu- mai a patr*a parte d'in folosulu ce 8*ar euTenl a lui dupo ceya; de aci, omu de cellu mai de diosu gradu in maiestri'a sea; 2. reale, a patr*a parte. d*in ceva : cartariu deviteUUfdemneUu; doue carta-' ried^in butea cu vinu; — prin estensione, parte ore-care a unui totu, (vedi sipatra" riu, neologismu, in locu de cartariu). 2. GABTABia,-ia, adj. s., ehârtarins- eltarUriom (ital. earti^o-â si oartaro- eartlera, franc, okartrler si cartier* earterle; cuventulu se afla in dictiona- riulu de Buda datu in acellu-asi arti- du cu carturariu); relativu la carta si carte : 1. adj. : farina cartaria, de col- latu cartat calamu cartariu, calamu de scrissu ; 2. subst. : a) mase, cartariu : a) personale, fabricante de carta de scrissu; fabricante de car^'^e^octi; yen- ditoriu de carta de scrissu sau de cârti de jocu; conserratoriu de (kirfi=docu- n^nte, archivariu; P) reale, locu : arma- rin, unde se ţinu ear^t=documente, ar- chivu; collectione de car^=documente; h) femin., cartâria si cartaria, subst. reale : a) fabrica de carta; P) fabrica de cârti de jocu; ţ) măiestria de fabricatu carta; S) măiestria de fabricatu carH de jocu; e) mulţime de carta de scrissu sau de cârti de jau ; y]) stabilimentu un de se yende carta de scrissu sau cârti de jocu. CASTE, 8. f., yedi carta. CAKTECA, s. f., pi. cartece, (reti:car- tekiri; yedi mai diosu); receptaclu fa- cutu d*in carta grossa si tare, indoita in mai multe, sau de pergamena, sau d*in una foia de ferm albu, in care se pune incarcatur'a de pulbere si globulu, cu care se incarca unu tunu; in locu de globu se punu adesea, in acellu-asi re- ceptaclu, yechie ferramente {^zmitraUa strane, mltraille); — nu d'in russ. car- teU (pote in locu de kartecTa), si cu a- tfttu mai puoinu dHn germ. kartătche^ ci ac^rtea d*in cellu romanicu : coci din OAB. 477 carta sau carte esse directu form'a : cart'ocu — cart-acaf care, prin scamba- rea lui a in celle alte yocali, pote ăo- jeni : cartHCu^cart^icaj cart^ecu-cart" eca , cart^eu - cart-oca, cart-ucu - cart- uca ; apoi d'in acestea, prin noue suffisse adausse la sufflssulu acu, essu alte multe forme, cumu, de essemplu, prin suffissu •ti : oH^-oc-iu - cart'-acAa (=latin. obar* t-ac-ens), cart-^o-iu ^ cart*eC'4a ^ cart-- ac^U'-cart'OC'^^ cart'Ue^'^car^t'^uC'^ia, cart-ic^u - cartHC'4a ; mai tote aceste forme le afl^mu applicate cu differite Însemnări atâtu in Umb'a nostra, cfttu si in limbele sorori, ba inco uiele oc- curru cu mai multe yariationi de pro- nunţia, cumu, de essemplu : romanesc oartuciaf carlutiai cor^u^rzital. ^ar- taoeiasi^artttssarzfi^c. cartonehe^etc. despre cari yedi la articlele speciali; ad ne margenimu a face inco cjiteya obsenra- xtioni asuprea formeloru : c(jniacu-cortaca si cartecu^carteca, cumu si a celloru di* rectu deriyate : cartaGiu^eartadaf carte- durcartecia; aceste forme, ca tote celle de acea-asi categoria, sunt in origine a- diectiye, mai yertosu celle cari la suf-^ flssu am au adaussu si sufflBSU=tu, cumu car^aaei=:c(ir^acai=e1iartaeen85 asia in cfttu se pote dice : manuscriptu, cartaciu, manuscriptu manmcripte cartacie, etc., asii de bene ca si : manuscriptu cartao- ceu, (yedi cartaceu); d^ro in usulu de astadi allu limbei nostre ca si in alte limbe sorori, aceste forme au mai multu natura de substantiye ; in acostu intel- lessu, cartacu si cartaca, cumu si mase. cartecu, pre cfttu noi scimu, se dicu cu acellu-asi intellessu ca si carteca ; plurariulu d*in tote formele e regulatu cu e : cartace (si d*in cartacu si d*in car^ tacă), cartece (si din cartecu si din carteca), si neci una data cu re sau ri : cartacuri-cartecuri, si cu atfttu mai pu- cinu : carteciuri ; pentru forme)e iu a : cartaca-carteca, nu mai incape indoien- tia co plurariulu caută se fia in e : car^ tace-cartece, ca si musce din musca, bar* dace din hardaca, etc. ; totu asii inse din formele masculine : cartacurcar^ tecu, caută se se facă plurariu eu e : car^ tace^cartece, ca si hardace d'in bardacu, 478 CAB. cenace din cetutcu^ si nu : cartaeuri cartecun; coci necairea in gur*a p(H pornlni nu se aude: cenacuri^hardacuri; afora daco nu prefere cine?a a păstră genulu formeloru : cartacu'CarteeHj fa- enndu plnrarialn lom in i : cartaci-car^ teci, ca si martaci d'in martacu, coUaâ d'in cdUacu ; câta pentra unu plnrarin de form*a carteciuri , elin na pote essi in neci ana modu d'in cartecu, si cu a* t&ta mai pacina d*in carfeca j ci numai d*in carteciu ; d^ro si d'in cartedu pla- rariulu regulata este, nn carteciuri , ci cartede, ca si judede ă'in judedu; d^ro pre cftta noi scimu, form*a carteciu, nu se dice ca intellessulu de carteca, de si nemica n'ar impedici se se dica , si na numai sub form'a masculina , ci chiafu si sub cea feminina : cartecia, asia in cftta amu av^ atunci sesse , in locu de patru forme, pentru espressioneaunui-a si acellui-asi conceptu icartacu-cartaca, cartecu'Carteca, cartedu-cartecia ; ace- sta-a e, de certu , una avuţia a limbei, inse si ayuti'a incurca, candu nu si afla applecare cuvenita; asteptaudu d^ro ca cu tempulu limb'a se applice la insem- nari speciali fia-care d'in aceste sesse forme, noi caută se ne marginimu a pu- ne in lumina differentiele ce păru a re- sultă d'in usulu de peno acumu : carteca d^ro pare a fi form'a cea mai usitata in inteUessulu esplecatu desu de la incepu- tulu articlului; in alludoUe locu vine car^ toeacuacea-asi insemnarcsimai raru for- mele masculine : eartacu^cartecu; pen* tru alte forme d'in celle enumerate mai susu, vedi articlele speciali : cartudu- cartuda, cartida, cărticea in locu de car- tocia, etc.; aci vomu mai observi numai co cartadu^cartada, se pote applică, ca si italiculucartacciâ, cu inteUessulu ge- nerale : a) de veri-ce carta grossolana, prosta, reOf etc.; si de aci prin metafo- ra : b) veri-ce carte (in Însemnările cu- ventului de sub 3. si 4.) reu scrisa sisty^ lisată, etc.; co form'a cartedu^carteda, care sta intre formele cartadu^cartacia si cartidu^carticia, s'ar pot4 applică, la u- nele d'in Însemnările speciali alle forme- loru cafiadU'Cartada si carOdu-iXirtida. CARTBIA, s. f., vodi carta. CAfe^ CAKTEIAKIA si chartdaHa, s. f., ehartaria; 1. măiestria de cartdarm; 2. mulţime de cartda, si prin urmare cu una parte d'in intellessulu cuventulai cartaria sau cartariof (vedi 2 eartariu). CABTEIABIU si charteiariu s. m^ ekartarias; care scie falNÎcă sau care fo« brica ori vende cartda, si prin urmare cu una parte d'in intellessulu cuventu- lai eartariu luatu ca subst. personale, (vedi 2 eartariu). CABTEIOBAsi chartdora, s. f., ekar- tala; deminutivu d'in cartda, petico de cartda. CABTEinCIA si chartdutia, sau car- tdutia si chartdutia, (vedi carta)^ s^ f., ehartala; deminutivu din corfeto; petica de cartda, si prin urmare affinu in in- teUessu cu precedentele oartdora. CAKTEIOTU, s. f., vedi eartduda. ♦ CABTELLA, s. f., si cartcUu, %. m., ehartala, schedula, llbelliy preseripta tabulay inscripţio; quadraU, matalos (ital. cartella si carteU», franc, eartel); deminutivu d'in carta si coHe : I. form'a feminina, cartdla: 1. foia de carta scris- sa sau typarita, mai mare sau mai mica, care serve la differite usuri , cumu : a) bulletu de lotaria ; h) addeverentîa, cedula; c) bulletu de visita, de tea- tru, etc; d) politia, actione, bonn de te- sauru, etc; 2. doue cartone grosse co- perite cu pelle si legate in preuna in forma de carte, in care se pastredia ehar- teia,inscrisse, etc, cumu suntportofolie- le desemnatoriloru, alle scolariloru, alle Ministrilorui alle cancellaristiloini, etc; 3. ornamentu cadru, in forma de rec- tanglu, pre muri, pre colunome, pre carte geografice, pre tabelle de desemna, etc, in allu cărui campu se incadra unu ti- tulu, una inscriptione, una devisa, unu bassu rele viu , etc ; de aci in genere : 4 ornamentu, mai vertosu de auru sau de argentu, care se face pre margenile cruciloru, pre cadrele tabelleloru, etc; si, in speciale, ornamentu de sculptura cu unu campu de forma regnlaria sau irregularia si de superfaoia plana, con- cava sau convessa, in care se scrie titu- lulu edificiului sau si alte lucruri; 5. ca* drulu formatu de lemnole cari QSMiJki^ CAk soQBpatele unui scannu; lemnulii trans- versale superiore de la spatele unui scau- nu; 6. muhUuj capitellu cadru ce sus- ţine cornicea. — n. form'a masculina, cartdlu, una sau mai multe foie de carta scrissa si mai vertosu typarita in di- Terse seopuri : 1. foia scrissa sau typa- rita, oe publica cineya, affignndn-ua pre muri in locurile celle mai amblate : ma- nifestn, proclamatione, annuntiu, affis^ râu, etc^ 2. libeUu infamatorhi; 3. car- tiulîa, ce se lega de guttuln condem- natîloni, ca se lega si se afle omenii culp'a si p^*a condemnatului^ 4. scrissore de provocare la.duellu, si de aci, scrissore de provocare la veri-ce lupta d^introcere; 5. inscriptione a titlului unei carte pre soorti'a ei mai vertosu pre dossulu ei, cu littera de typariu sau de mana au- rite ; de aci : 6) in genere cu intellessnln de e^tdt6^a=franc. ^tlqnette, pre tabla de lemnu sau de alta materia ce âe pune la usiele, porţile, etc., instituteloru, 9ta* Mlimentdoru, etc.; inscriptione pre bu«^ telle, buti, butonie si alte vase, pre pan- nure, pandie si chiaru pre charteia de scrissu a unei autoritate sau si a unui particulariu. *CABTELLARE, v., (ital. cartel- lare); a face una carteUa sau mai multe; a face unu cartdlu sau si mai multe; a muni cu una carteUa sau cu unu eartellu. CABTELLU, s. m., vedi cartella. * CARTHAMICU,-a, si cartamicu, adj., (franc, obarthamiqney ital. earta- mlco); relativu la eartliamu sau la car- thamina : acidu carthamiou. * CARTHAMINU,-a, si cartaminu^ adj. 8., (itaL cartamlna^ franc, cartha* mine); de cartamu, luatu in speciale ca snbst. femin., carthamna sau cartor mmoy succu colorante estrassu d*in flori de carthamu : cu carthamina se colora in rose», in rosiu si in ceresiu. * CABTHAMU Acartamu, s.m., pL- t, eart1iMB«« tinctorins lui Linneu (ital. eartomo, franc, cartkame); genu de plan- te d'in famili*a synanthereeloruy synge- ne$ia polggamia ecale lui Linneu, d'in cari speci'a cea mai connoscuta este car- ikamulu tincloriuy originariu d*in Indie, aUţ. cui flori dau tinetoriloru una for- CAK. 479 mosa colore roşia, si alle cui sementie sunt alimentnlu favoritu allu papagali- loru, cuminî buccatariloru unu bonu oliu de condimentu. GABTICA, 9. f., libellas, litterul»; d^eminutivu d'in carte in intellessulu a- cestui cuventu de sub 3. 4. 5. (vedi carta). CAfiTICELLA,s.f., llbellns, faseica- Ins (compara ital. eartieella); deminu- tivu d*in carte, sau mai directu d*in car-- tica, mai vertosu in intellessulu cnven- tului carte de sub 4., carte mica, intru cfttu nu numai coprende pucine foie, dâre si intru câtu aceste foie sunt micutelle : doue carticeUe destinate la lectura pen^ tru copilli de cea mai fragida etate ; ă comperâ mai multe carticeUe de fumat u, (vedi si cartichr^). CĂRTICICA, s. f.,lil»ellQ8, litterul»; deminutivu d'in demînutivulu eartica, luatu inse in acellu^si intellessu cu a- cestu-a, (vedi si cartidora). CARTICIA si eartUia, s. f., libellus) deminutivu d'in carte, sau mai directu d'in eartica, mai vertosu in intellessulu cuventului eârte de sub 4., si prin ur- nmre appr^piatuprin Însemnare decor^'^ ceUaf (vedi si carteca, cumu si cartidora), CARTICIORA si cartisiora, s. f., li- bcllusy Iltteml»; deminutivu d'in demi- nutivulu carticaj sau mai bene, cârti- da : baiatulu are bani si sete si cârti- dorn; — asia d^ro, fora variationile4e pronunţia, d*in acellu-asi cuventu cinci forme de deminutivu : cart-ica, cart* idea, cart-icella, cart-icia, cart-idora, referite la unulu si acellu-asi cuventu carte. * CARTICINU,-a, adj. s., (ital. cartl- cino); relativu la una ca;-^ica=foîa de carta, luatu de ordînariu cu întellessu de subst. reale, mase. cartidnu (subin- tellegundu fdiu^zfoiu), sau femin. car- tidna (subintellegundn foliarzfaia), ca termînu de typographfa cu intellessulu : patru pagine d^in foi'a de ty pariu, cari seretyparescu spre a corrcge crraristra- corate^ (vedi si cartuda). * CARTILAGINE, s. f., cartila^o; parti din oorpulu mini animale flessi- bili , compressibilî, forte elastice , mai pucinu comptfccte si solide de câtu ossele, 480 CAR. dăro mai tari de câta celle alte parti alle corpului, si cari au colore albiciosa, laptea, opalina; unele dHn cartilagini servu a coperf căpiţele osselorju desti- nate a se miscâ , ca se le scutesca, prin elasticitatea loru, de vettematurele ce li s*aru pot^ adduce prin loviture sau mari pressioni ; altele intra in compo- setipnea certoru organe, cumu e larin- gea', trache'a, etc; multe in fine dispăru cu etatea si degenera in addeverate osse; — prin metafora, applicatu si la pdU' celVa sau membran'a £6rte suptire ce se afla in tiey'a cannei sau care infasciora baccele certoru fructe, cumu sunt alle granatei ; carnea unoru fructe ; — cu- ventulu care, in locu de cartUagine, ce se aude pre a locurea in poporu, este sgârciUf care ar pot^ fi in locu de s-car" tiUf compusu cu ^si cartiu; sub acesta forma cart-iu pare a fi essitu d'in acea- asi funtana cu carUilagine. * CABTILAGINEa,-a, adj., cartlla- gineas ; de natur'a cartUaginei^ care are cartilagini : pesci cartilaginei. * CARTILAGINOSU,-a, adj., eartl- laglnosus; cu cartilagine, coperitu de cartilagine, relativii la carHlagine : osse cartilaginose, vasu cartilaginosu. * Castilia, cartUianu, carttUora, cartiliutia; vedi carteia, carteiariu, car^ tdora, carteitUia. CAETIOCA si cartiogoy chartioca si chartioga (dupo pronunţie locali si : har- tioga, artioga), s. f., retuş et obsoleta chartala; 1. carte vechia sau Învechita, sortita, rupta, etc. : a) cu intellessulu cuventului carte de sub 3. : documentih chrysovUf inscrissu de detoriCf scriso^ re, etc. : ce de cartioce! ce se faci cu a- tâtea cartioce ? comperi la cartioce cu centele de galbeni ; unde aipusu cartio- gele moşiei? maivertosu, candu asse- mini cârti nu mai sunt de neci unu fo- losu : de ce mai tini in desertu acelle cartioce de boiaria, deco hoiarf a s^ a des- fientiatu? arrunca in collo tote acelle cartioce de detorie, pre cari nu mai po- temu capită neci unu banu; — b) cu intellessulu cuventului carte de sub 4. : fnanuscriptu sau carte typarita : nu tn- tellegu ce omu este acestu-Of care pre CAB. una carte noua nu da ned unu banu, ero pre câte una cartioca da mii de lei; 2. prin estensione, vestimentu, traiu si alte assemini lucruri portate, ve- chie si mai multu sau mai pucinu inu- tili : ce tini tote cartiocele acesteia de occupa locu fora neci unu foUsu? or^ runca in collo sau vende cartiocele (»- cestea, cari neingreunedia mutarea; ce atâtea cartioce la coK^? — prin una si mai mare estensione, cuventulu se ap- plica cu ironia la acelle-asi obiecte^ chiaru candu sunt bone si neinvechite : nu lua atâtea cartioge la una caUeasiă de scurta; — cartioca estq sau in loeu de cartoca cu unu • adaussu longa ^,sau in locu de cartocia cu i de longa c şira- mutatu longa t, si prin urmare, sub for- ma feminina, acellu-asi cuitaL cartoe* oioy sub forma masculina^ (vedi carteca si cartucia). CABTISIORA. s. f., vedi carUciora. GABTIULIA (dupo pronunţie locali cu tonu pre antepenultima sau pre pen- ultima cartiulia, carticulia, si cu I molliatu : cartiuia)^ s. f., ehartala^ li« beUnsy sehedala; deminutivu d'in carte cu intellessulu de sub 3. si 4. : a) petica de carta scrissu, ca addeverentiÂ, te- stimoniu, nota, bulletu sau billetu, ee- dula, etc. : cartiulfa decâtu am primitu d'in sesse died de lei, ce mi eşti detoriu, am perdut'ua de multu, svnu mi mai ad- ducu amente, deco in acea cartiulia eră insemnatu, coam primitu 15 sau JSSdelei; b) carte pucinu voluminosa si cu foliele mice : copilhdu a capitatu ca premiumai multe cartiulie, (vedi si carticiora). CABTOFIOBU, s. m., pl.-i, deminu- tivu d'in eartofu. CAETOPOBIA, 8. f., 1. passione de cartof oru; 2. locu- unde se stringu coT'^ toforii de joca. GATOFOBn,-a, s., follis Insorlis de* ditas; cellu ce d'in joculu cartHoru si face professione; ceUu passionatu de cârti; — cuventulu, ca si derivatulu seu cartof oria, este in usu mai multu in cetăţile d'in Bomani'a libera; călcata dupo grecesculu x^P^f^poc» s'a roma^ nisatu numai de diumetate; cu acesta intellessu, cuventulu addeveratu popa- CAB. lariu, conno3Cutu si terranuloi românu, este cofiurariu, cumu si carturaria in locu de cartof oria; unele dictionarie (vedi Bcarcianu) dau si form*a cc^iariu cu a- cellu-asi intellessu. CABTOFn, s. m., keliaţihns tabe- roftiis lui Linneu, specia de planta d'in genulu solanu, famili'a solaneeloru, cu radecine tuberculose leguminose; in spe- ciale, tubercîdulu acestei plante, unulu d'in alimentele ce conţinu mai multu amylu : cartofii se manca ca legume, sen- guri sau preparaţi cu carne; in unele parti cartofii se ammesticacu faHna de granu ce se fermenta pentru pane; d'in cartofii fermentaţi se estrage $i rachiu forte tare; fecuVa cartofiloru.se trans- forma forte usioru in sacharu; — car- to/ii au, dupo localităţi, si alte diverse numiri ipedoci, pătate, mere de pamentu. ♦ CARTOGRAFIA si chartographvo^, s. f ., franc, chartographiey (d*in carta = charta si Ypifetv c= descriere, dessem- nare); arte de a face âi desemna carte geografice. * CARTOGRAFII si chartographu, 8. m., (franc, cbartogniphe); cellu versatu in cartografia. CARTOIU, 8. m., cu n molliatu, vedi cartone. CARTONE si cartonu (pre a lociurea si cartunu; de aci se tine si form*a : car- taniu, cu n molliatu : cartoiu, pre a locurea si : cartioniu sau cartioiu, de si cu intellessu differitu), s. m., charta^ spisiior; Inirens llber(ital. eartone,f ranc. earton); augmen tativu d'in carta si carte : 1. sub form'a cartone sau cartonu, folia de carto grossa, făcuta d'in cârpe si bene collata, care serve la diferite usuri, cumu la scortie de cârti, la facere de capsule sau cuteie pentru diverse necessitati, etc, la lepire de carte geografice, de tabel- le, etc.; in speciale : a) carta mare d'in mai multe folie, pre care se face model- luln sau dcsemnulu unei mare lucrare de pictura, de tapetiaria, etc., in dimen- sioni asia de mari ca si lucrulu de es- secutatu; h) folia de caHonu sau si de alta materia, pre care se face desemnulu omamenteloru architecturali ; c) car- tonulitograficu, care pote suppleni petr*a CA», 481 lithografica; d) ca terminu de typogra- phfa : a)folia de typaritu, ce se reface spre a indereptâ errori sau a face scam- bari; ^) maculatura bene hetedita, ce serve a indereptâ. inecalitatîle prelului; i) a trei-a parte d'in paginele unei folia de carta in 12, care conţine celle opţu pagine ce vinu la medilocu intre primele optu pagine si ultimele pptu pagine ; 8) diverse obiecte de cartoYt^u, cumu cap- sule sau cuteie, in cari se punu oonfec- ture, pellarle, cordelle, dentelle si alte assemini lucruri; — 2. form'a cartoniu si cartioniu (cu n molliatu : cartoiu si cartioiu) : a) carte mare, in intellessulu cuventului carte de sub 3. si 4; h) mare carta sau charta geografica ; in acestu intellessu numai cartoniu sau chartoniUf nu inse si cartioniu. ♦ CARTOSU,-a, adj. (it^l. cartoso); cu natura de carta; neţedu ca corfa* CARTtJ,-a, (populariu la Macedoro- mâni ca substantivu), adj. s., qnartns^ qaartam (ital. qnarto, franc, qnart^ isp. caarto); care e allu patrule d'in mai mulţi, care e a patr*a parte d'in unu totu, (vedi catrii) : 1. ca adj. : cartulugradu de nobilitate; cart' a parte a lunei ; car- tele ^arti alle ereditariloru;-^cartu die- cifnuzz2Lllu patrusprediecele;--mai desu inse : 2. ca subst. mase. reale, cartu^lu: pi. carte-le, a patr'a parte d'in unu ce , cartu-lu meridianului, doue carte de cer cu fnare allu sferei ceresci;prinHdu cartuallu lunei; uitimidu car tu cdlu lunei; a corn- peră unu cartu de mnellu; cartuiu d\in unu cefUu este douedieci si cinci ; unu cartu de ora; trei carte de ora, etc. CARTDCIA sau corftt^îa si cartudu (mai pucinu bene : cartusia si cartusiu)^ s., chartula (ital. cartuccia» eartuzsa si cartocoioy franc, cartonche); proprie ad- iective d'in carta si carte (vedi carteca)^ luate ca substantivecu intellessulu atâtu de deminutivu d'in carta sau carte, câtu si de differite obiecte făcute d'in carto, de unde apoi applecate la lucrure cari au una analogia cu obiectele făcute d'in car^a ; 1. ca deminutivu d'in carta sau carte, mai vertosu sub form'a cartucia sau cartutia, chartutia : a) buccata de carta; ^) carte mica, in intellessulu cu- 31 «fe- 4d2 CAB. U ventului carte de snb 4.; 2. buccata de carta scrissa : cedula, bulletu, nuineru de lotarfa, etc, luatu totu sub forni'a cariucia sau cartutia; y) carta sau charta geografica mica; 3. sub forma cartucia si cartuciu, trapformate prin pronunţia si in : cartusiu-cartusia : a) receptaclu de carta de diferite forme, dero mai vertosu de forma conica si cylindrica, cumu : a) de infascioratu sacharu, cafea, pome, confecture : unu cartueiu de ca-- fea; doue cartucie de sacham; mulţime de cartucie de pome sacharate; unu car- tuciu de galbini, fissfcu; 3) incarcatura de arma de focu dinainte preparata si in- fasciorata in receptaclu de carta : ne mai avendu cartucie f militarii incetar a focu- rile si se arruncara cu baionetele asupr'a inimicului; cartec'a este una cartucia sau cartuciu de tunu, (vedi carteca); y) veri-ce capsa d'in veri-ce materia , in care se punu materie inflammabili ; b) alte ob- iecte de carta sau analoge celloru fă- cute de carta : a) caciulla de carta , si in specie asseminea caciulla pusa in ca- pulu cuiva, ca se ua porte dereptu puni- tione; P) part;e d'in foli'a typarita, care se retyparesce, si care nu trece de doue pagine, si prin urmare differitu de car- ticinu, care se compune d*in patru sau optu pagine, dupo formatu ; ţ) folie de porumbu uăcata, cu care se implu aşter- nute ; c) in architectura : a) ornamentu ce presehta forma de carta infasciorata; P) voluta intr'unu capitellu de columna de ordine ionica; ţ) cadru, in allu cui campu se scuipe unu titlu, una devisa, una inscriptione, etc. (vedi si cartella). CABTUCIARHJ,-m, adj. s., (compara ital.cartocolerey franc, eartoachier); re- lativu la cartucia si car/ticm, luatu mai allessu ca substant. : a) mase. personale, 'care face si prepara cartucie de arme ; b) femin. reale, cartuciaria : a) arte de a face cartucie de arme; p) loculu unde se fabrica; ţ) locu unde se ţinu, si in spe- ciale, saccu de pelle, in care unu mili- tariu porta cartucieU, CAETULA si prin strămutarea regu- lata a lui l in r^ CARTURA, s. f., chartala; deminu- tîvu d'in carta si carte, in differitele in- CAR. _ .1 . i_ ,j i_ II I I _ ■I ^r - — " * semnări alle celloru doue forme alle cu- ventului, (vedi carta) : cartula de vi- sita, cartula de jocu; cartule de lec- tura, etc.; de unde apoi cartulariu si car- turariu, CARTUL ARIA sî carturaria, s. f., vedi cartulariu. CARTULARIU si carturariu,-ia, adj. s., chartarinsy ohartularlQSy scrlba, lit- teraln8> lltteris Imbatns, eruditas, (com- para si it. cartolare si eartolare^ earto- lajo si cartolaroy oartolerla^ etc; franc. cliArtiilalre); reiaţi vuia cartulanfiu car- tura, in inteHessulu cellu mai largu ce au aceste-a ca derivate d'in carta sicarte : I. ca adj. : sdentia cartularia sau cartu- raria, scientia de carte; passione cartu" raria, pentru jocu de cmii; practica car^ turaria, de espeditione de cârti cancella- resci, etc.; mai desu inse : II. ca sub- stantivu : 1. mascul., cartuJariu sau car- turariu : a) reale : a) collectione de cârti = documente ; p) locu, armariu, etc., unde se ţinu assemini documente; i) li- bru de memorie, diariu, registru; î) ma- gazinu de carta de scrissu sau de typa- ritu; t) saccu, portofoliu, etc., in care se ţinu cârti = documente, inscrisse, etc; dero mai vertosu : 6) personale : a) ceUu ce conserva, lucra, inregistredia, espe- desce, compune, etc, cărţile unui ofSciu cancellarescu, mai vertosu publicu : scribu, scrietoriu , registratoriu, archi- • variu, secretariu, etc ; p) care fabrica sau vende carta de scrissu si de typa- ritu saucdrttdejocu (vedi si cartariu); ca mai populariu in inteHessulu : i) de oinu care d*in joculu de cârti si face una profeissione, jocatoriu de professione, pas- sionatu pentru jocurile de cârti aleato- rie : nu tidâfet^a dupo acestu amu, co este carturariu d'in cei mai desfrenati; 8) de omu cu scientia de carte, in amendone insemnarile principali alle cuventului carte de sub 5, si a nume : antâniu, omu care scie lege sî scrie : in sqjtde celle mai populate abia afli doi trei cărturari; ce fdlu de carturariu eşti tu, deeo nu scH bene lege si scrie? semnuîu estemu aUu vechUoru cărturari români eră una jyarechia de calamari de alama, ce por- tau totu de un'a la branu ; allu doile, CAR. omu ca multa scientia in genere, inve* tiatu, si mai vertosu cu scientia de lit- iere in intellessnlu largu allu cuventn- lai, litterattt, eruditu, etc, si, in spe- ciale cu scientia de legi, legistn : căr- turarii $i fariseii căutau se per da pre Jeaus ; vai vouCy fariseiloru si cartura- jrihru ; vrei tu se tearreti mai invetiatu de câiu frate teu, care e cellu mai mare carturariu d'in terr'a nostra? 2. femi- nin., earhUaria sau eartularia : a) per^ sonale : a) femina ce essercita profes- sioni san are calităţi de alle carturariu- hdf ia însemnările acestui cuventu de mh n. 1. 6); P) muiere a carturariidui cu acelle-asi Însemnări; in amendoue a- ceste intellesse se dice ^i cartularessa sau carhiraressa , forma sub csu'e În- semna : y) si femina care pretende co scie se dee in carii si se desdoperia celle Tenitorie sau ascunse, cumu : n'am mai vedutu carturaressa ca acesta-ay care scie se ti spună tote câte ai patitu; deco se afla pudni cărturari prin sate, apoi earturaresse si maipucine; chiaru intre manachii si monachele monasterieloru afli pudni cărturari si mai pueine ear- turaresse; sunt muieri asia de cartura-- resse, in câtu si ptrdu, ca omenii căr- turari, stări insemnate la joculu de earti; carturaress'a, de la care cofnperi tu carta, rCaare carta bona ned de scrissu ned de typariu; b) reale, cu.tonu si pre penultima, cartularia sau carturaria, cu intellessulu de professione, occupa- tione, passione, scientia, etc, a cartu- rariului sau cărturar essei. CAETUEA, s. f., vedi cartula. CARTURARESCE, adv., scrlbarnm Tel doetoium modd ; in modu cartura- rescu. CARTURABESCU,-a, adj., ad scri- bas rel doetores pertinens; relativu la cartwariu, luatu ca substantivu, mai vertosu in intellessulu de scribu, inve- tiatu, litteratu, eruditu, cu scientia de carte, etc., (vedi carturariu). CARTURARIA, carturariu; vedi car- bdariu. * 1. CARU, s. m., (ital. caro, xmu cu capulu de marile difficultati relative, cepresenta mai tote cuventele nostre popularie, câte espremu concepte de do- meniulu istoriei naturale ; in Gloss^u amu datu mai multe essemple de ace- ste difficultati, tractandu cu ore-cari de- talie sau caşuri, in cari mai multe plante au numiri diverse in diverse lo- calităţi, sau caşuri, in cari cu acellu- asi cuventu, in diverse localităţi, se chiama plante forte diverse un'a de alt*a; earofillu, prin fluctuationile si de forma si de intellessu, presenta unite difficul- CAR. 487 taţi din aceste doue categorie de ca- şuri : spre a justifică d^ro si elucida celle in modu dogmaticu spuse afora din parenthese, caută se indicămu punctele principali ce au formatu lini'a, care ne a addussu la acellu resultatu. Dlnti-e dictionariele romane : a) cellu de Buda da formele : a) carofilu [cu tonulu in- senmatu pre fi : carofUu']^ esplecatu prin lat. dianthus earjrophyllus lui Linneţi si prin' germ. nelke^ n&^eleln; p) gario-, filu [intonatu totu gartofUu^y esplecatu prin oaryophyUtts eommnnls lui Linneu si prin germ. grewttrznelke, nr^^rzuft- gelein; ţ) garofUuz^earofilu; b) dictio- nariu Polizu da : a) coronfilu, esplecatu prin germ.nelke, nttsrelein, adaugundu si pretios'a observare, co, la Ardelleani si Moldaviani, caronfilluzizgarofa; p)oa- rafa:=zgarofazzgarafay esplecate prin germ. flasche si nelke; c) dictionariţi Raoul da : a) gariofUuzzi^w franc, clon de girolle j P) carofaz^garofaz=z{xd,VLQ. oelllet; d) dictionariulu Barcian% cellu mai nou in datu [1868] da : a) carofilu =germ. nelke ; P) ^arto/SZtc=grewttrz- nelke, ţ) ^aro/a^nelke^ — garofa mă- rci = Platin. armeria; — acumudln celle audite de insine in diverse parti alle Bomaniei libere, connoscemu co pre a locurea se dice si caronfilla cu intelles- sulu de cuisioru=zfxB,nc. clon de girofle rzgerm. năgelein^ cumu si caranfUlo, cu doue Însemnări diverse, adeco : Însem- narea de caronfillazzcuisioruz=::ix2LUQ,. eloQ de girofle=germ. năgrelein^ si În- semnarea de lagena mai mica, ca demi- nutivu din cara/a=: lagena=:franc. ea- raferrgenn. flasche^ [vedi carafa^ cară- fina^ carafutia in Dictionariu], si prin urmare, in acestu intellessu, afflnu cu carafina, carafutia, ca si cu carafiUa, forma data in dictionariulu Polyjsu si esplecata cu germ. flasche si viole=2a- gena, fiola sau fiola; in fine connoscemu de assemine, co formele carofa — garofa si carafa — garafa, se dicu, in mai multt parti d'in Romani'a libera, cu doue În- semnări, adeco : Însemnarea ce are franc. oetllet=:germ. nelke, si in speciale, eeil* let girofle sau girofl4=:diaiithn8 caryo* phyllut» lui LinneUf si Însemnarea de 488 CAR. {a^e9ia=:caro/a= franc. cArAfe=genD. FlAsebe. D*in aceste-aresnltaco totejfor- mele date de noi desn de la inceputu sunt transformationi alle nnui si acel- In-asi eaventu, cari incepn de la form'a cea mai curata cariofiUu sau gariofillu si mergu peno la cea mai mutilata : ca- rafa^ garafa, si cari, in diffcrile loca- litoti, se ieaa cu diferite Însemnări, ce se potu reduce la sesse, adeco : 1. spe- cia de arbore cu flori sau fructe aroma- tice, earjr»pliylluiii=rxapt>dGpoXXov=:ea- ryophyllns uromatleos lui Linneu saa, dupo dictionariulu de Bud'a, carj ophjl' Ins commonU = franc, gtrofller^tal. f arofano=:germ. wUrznelke ; cu acesta insenmare occuru formele celle mai bene păstrate alle cuventului : cariofiUu— gariofiUu; 2. florea sau fructulu aro- maticu allu acestni arbore, earyophyl- l«iii=i%apo6ţoXXov = franc, glrofle sau clon de irlrofle = germ. grewtirznelken- nftreleln ; cu acesta insemuare occuru si formele bene păstrate : cariofiUu — gariofiUUf d^ro si formele mai multu sau mai pucinu modeficate : carofiUu — garofiUUf caronfiUu — caronfilla — ca- rănfiUa; 3. genu de plante, alle caroru flori rivalisa in formosetia cu roşele, o- cellus sau ooelluH caryophyllas lui Ra- pln=franc.oeillet=:germ.nelke=dian- tbus lui Linneu; cîi acesta însemnare oc- curu formele celle mai multe : carofiUu si garofiUu, carofa-^garofa si carafa— garafa;i6ro acestu genu de flori coprende, cumu s*a arretatu mai susu, aprope unu centu de specie , si formele menţionate păru a se applîcâ mai vertosu la un'ad'in aceste, la asia numitulu franc, ocillet gri- rolle, cumu se pote întellege d'in espleca- rea ce dictionariulu de Buda da formei carofiUu — garofiUu prin dlanthB^ caryo- phyllQg lui Linneu; de sf ,conformu cel- loru espuse la art. cariophyUeu, cuven- tulu se pote applicâ forte bene la tote spe- ciele genului; 4. acesta însemnare specia- le este a trei-a d'in celle sesse, cu cari oc- curre cuventulu in cestione; 5. una alta specia d'in acellu-asi genu, care in fran- cesc'a se chiama oeillet des poltcs, se dice pre a locurea, garofiiia; 6. in fine, cu însemnarea de lagena, fiola sau fkHa l»S-. ^ CAR^ =latin. lagena^ phialai^ranc. earafes: geruL flasehe şi riole y se audu formele celle mai modeficate : carafa — garofa^ carafa— garafa, cu deminativele : ccbto- fiara — garofiora, car afina — garofi^^^ carafiUa — caranfiUa, etc.; — mai scurtu, conceptele espresse prin variole forme alle cuventului in cestione se reducu la doue categorie : I categoria coprende concepte de plante ; H categoria, con- cepte de vase; si, ca se inlaturâmu, pre câtu se pote, conftisionea ce se nasce dMn applecarea de diiferite forme la acellu-asi conceptu, romane ca, dupo ce amu e- spusu faptele collesse d'in usulu Hmbei, se consultămu si luminele etymologieL Este d^ro addeveratu, co tote formele in cestione se reducu la un'a si acea- asi origine ? Pentru form'a cariofillu , sau cu g in locu de c, gariotittu, nu mai incape indoientia, co este intrega form'a lat. caryopbylliim=grec. xapod- in intellessulu ce au^vutu d'in origine in limbele classice, adeco : a) in intelessulu de arborele aromaticu, definita si sub 1. d'in celle sesse insem- nari mai susu enumerate; P) in intelles- sulu de sub 2. d'in celle sesse insemnari; pentru acestu intellessu inse, femininulu caruofiTla-cariofUla, ar fi si mai conformu geniului lîmbei [vedi celle spuse la in- ceputu, afora d'in parenthese] si cerutu de claritate [jgarioAllu:=:garuofiUu, aru CAR. 489 fi numai pure varietăţi de pronunţia] ; 2. formele ca mai pucinu modeficate : carofîllu =: garofillu—carofilla — garo^ filla, etc, se applica bene : a) in intel- lessulu speciale de dianthus earjopbyl* luS) a cui flore are, cumu se scie, odorea de caruofiUa =: cuisioru de caruofiUu ; ^) in intellessulu generale de franc, oeil- let=oe6lla8 lai Bapin, dlantlmg luiZîn- neu, germ. nelke^ fienduco acestu genh intra in famili'a caruofUlaceeloru [vedi caryophgUaceu']; mai bene insee şese ap- plice, in acestu intellessu, cuventulu diatlthu sau diantu = dianthus; 3. for- mele si njai desfigurate : carofa-garofa, garofitia, etc, se «pplica ca mai bene la specie d'in geuulu dianthUf pentru cari fiiendu asia de multe, este una fericire co limb'a ne offere atâtea forme : caro- fUlu'Carofmay garofiTlu-garofiUa, caro^ fullu-carafulla, carofoliurcarofqlia, ca^ roflu-carofla, carofa, etc; 4. in fine for- mele ca m^i desfigurate : carafa-garafa cu derivatele : carafilla^garafilla, cara^ fina, etc, se applica ca mai bene la con- ceptele de vascy cari si in limbele sorori porta numele de : ital. caraffa, franc. carafe, etc, cari sunt ca mai depărtate de conceptele espresse in origine prin earjophyllniiiy asia in cfttu carafa-gn^ rafa cu intellessulu de vasu pare co nu ar mai fi acellu-asi cuventu cu carafa garafa in intellessu ă^ flore; d^ro e mai multu ca probabile, co carafazzgarufa =zcarofai=zgarofa de la intellessulu de flore a trecutu la cellu de vasu cu forma analoga formei florei, prin acellu-asi simplu pr6cessu metaforicu, prin care calice:=zcupa s'a applecatu si la calicele florei, si asia cuventulu carafa-garafa, se espleca mai bene de câtu prin arab. ^erâf sau grec. xepAetv, [vedi carafa la loculu seu].=Acesta-a e sengur'a caile, credemu, pre care potemu essi d'in con- fusione si adjunge la lumina si intelle- gere intre toţi Românii d'in tote părţile.) CASA, s. f., easa^ domug^ tedes, do* mieiltum, habltatio, sedes; conclave, cu- bicalum; capalus; ferarlum, etc, (ital. isp. port. provenc casa, franc case, cumu si prep. ch6z=a casa)-^ constructione cu pareti si coperementu, care serve de lo^ /- 490 CAS. cuentia sau de încăpere, de la modest'a locnentia a unui terranu seracu cu pă- reţi de nouelle lipiţi cu pamentu si cu coperimentu de arundin'e, de fenu, de paie, etc, (destullu numai se nu fia in panţentu, coci atunci nu ar fi casa, ci hordeiu), peno la palatiulujeellu mai stra- lucitu allu millionariului; pre candu in latin'a cuventulu e«sA=ca^a orăinaria : colliba, baraca, siatra, etc, ca si celt. easy arab. chas$ inse syriac. chaldaic. cAsa cu intellessulu estensu allu curen- tului nostru casa sau ital. casa; in a;ce- stu intellessu latinulu dice domng-sau ndes^ I. in intellessu ordinariu si pro- priu, constructione cu pareti,' care are un'â sau mai multe incaperi, unulu sau mai multe tablate, d^ro «are face unu corpu ore-cumu separatu si destinatu ca incapere de loonitu pentru unu omu cu famiU'a sea, pentru omenii unui ramu de servitiu, etc. : 1. in Însemnarea cea mai ordinaria de constructione pentru şederea unei familie : unu satu mare de mai multe mii de case; una mica cetate, care (Mă numera câteva cente de case; dupo materi'a d'in care suntu facuti pa- retii caseloru, sunt : case de petra, case de cărămida, case de lemnu, case de trabi =(berne), case de nouelle, case impaia-^ te, etc. : de regula, casele campianilotu noştri sunt de nouelle, casele montani- lorţ de petra sau de trabi, ero casele ce- tatianiloru de cărămidă; — casa de Io- cuitu : a) casa abitabile, in care pote cineva locui, pentru co nu e derimata, sau pentru co nu e nesanetosa, etc. : ca- sele in cari ploua sau cu pareti umedosi nu su de locuitu; b) casa destinata la locuitu, si, in speciale, destinata a fi lo- cuita de domnulu sau edificatoriulu seu, in oppusetione cu : a) casa de specula :^casa de allocatu altoru-a, ca se sieda in ea : specuVa cu case nu e castigosa, case se si facă cineva de locuitu pentru sene; ^) coiSa de scola, casa de asylu si alte assemeni edificie, cari nu seiacu cu scopu de a servi ca locuentia ordinaria pentru unu omu cu famili^a sea; casa domnesca sau case domnesd : a) in care siede de fapta domnulu sau e numai de- stinata pentru locuenti'a domnului ter- CAS;^ rei; h) casa magnifica, palatiu, etc.;,a- siă si : casa itnperatesca, casa regale; frasi si locutioni, in cari cuventulu casa intra cu Însemnarea d'in acestu para- grafu : a sede a casa = astă a casa = a fia casa etc, cu totulu differite de : a sede in casata stă in casa, a fi in casa: cine siede, sta sau e in casa, se afla intre paretii si sub accoperimentulu casei; dne sta, siede sau e a casa, pote se nu fia inin- tndu casei, ci afora d'in casa, destullu numai se fia pre Ungă casa, nu departe de casa : vitele nu potu stă, seda sau fi incasa; dâra potu stă, sede sau fi a casa, deco nu se scotu la campu se pasca; candu ploua, lucratoHulu de campu sta sau siide a casa, pentru cq nu pote essi si lucră la campu; dero'standu sau se- dendu a casa , pote se nu stee sau se sieda in casa, ci afora d^in casa, pre longa casa, se se occupe cu de aUe casei, sau se merga la casele aUoru-a pentru petrecere; cineva siede sau sta a casa, ca se custodesoa cas'a, ca se aştepte pre cineva, etc, cea-a ce se pote face, fora se si^da cineva inchisn intre paretii ca- sei, ci numai pre longa casa; siede inse sau sta in casa, pentru co nu e sane- tosu, pentru co e tempu uritii, etc, cea ce cere şederea intre paretii si sub ac- coperimentulu casei; in casa espreme una relatione de locu materiale , parti- cularia si immediata, pre candu «t casa este espressionea unei relatione de locu generale, ideale si mai multn sau mai pucinu depărtata; de aci vine , co nu se pote dice : a intră a casa, cumu se dice : a intră in casa; d^ro, de si cu intellessu differitu, se dice forte bene si : a veni a casa, si : a veni in casa:, de aci vine, co a casa nu admitte determinationi « neci macariu articlu, ba neci chiaru plu- rariu,^cumu admitte in casa : a sedi in cas'a sea, a sede in cos' a dUui-a, a sede in case cu locaticu, a sede in cas*a parentesca sau in casele parentesci; a casa, luatu absolutu , espreme in sene si prin sene, afora de una relatione de locu ideale si depărtata, si una relatione de proprietate sau possesione cu un'a d'in celle trei persone alle discursului, care sau se intellege usioru d'in cur8^1u vor- CAS^ birei, sau, deco nu se intellege, se de- termina cu unu pronume sau nume al- laturatu pre longa casa cu prep. la , si acesta-a e sengur'a determinatione ce admitte locutionea a casa , cumu : me ducu a casa (la ca&'a mea, a casa la tnene); ne ducemu a casa (la cas'a nO' stra, a casa la noi); domnulu nu e a casa, la cas^a sea, a casa la densîdu; duceti-'ve a casa (la cas'a vostra, a casa la voi); duceti-ve a casa la boniculu; se ne intorcemu a casa la unchiulu, (vedi si prep. a); — diiferentiele de intellessu infare : a sede a casa, a stă a casa, a fi a casa, etc, de una parte , si intre : a sede in casa, a stă in casa, a fi in casa, etc., de alta parte, resulta d'in inteUessulu particulariuallu verbeloru : şedere, stare, fire, despre cari vedi la loculu loru; — in respectulu intellessu- lui : me ducu de a casa, plecu de a casa, Upsescu de a casa, fugu de a casa, etc, stau cotra : me ducu d^in casa, plecu cFin casa, fugu dHtt casa, etc; precumu si : me ducu a casa, siedu a casa; vinu a casa, stau a casa , fugu a casa, dau fug" a a casa, etc., stau cotra ; me ducu in casa, vinu in casa, fugu in casa, dau fug^a in casa; — parechiade case, ua casa cu mai multe incaperi, unu corpu de casa cu incaperile necessaiie pentru lo- cuenti'a unuicapu de familia, unui domnu de casa : apossede mai multe parechie de case, a dă unei fete in dote trei pa- rechie de case ; am comperatu locu de casa asid de intensu, in câtu potu face pre dlu cinci parechie de case; — pa- rechia de case este una espressione creata de poporu pentru necessitatea destinc- tionei de intellessu : coci a face case, de essemplu, are mai multe Însemnări chiaru in inteUessulu, de care e vorb'a in acestu paragrafu, si a nume : a) a face mai muUe cor'puri de casa cu mai multe iocaperi, cu tote incaperile câte se credu necessarîe pentru locuenti*a cuiva : o- mulu acestuia face case in continuu; dero are cuventu se facă atâtea case, pentru co are fntdte fete, si fia-carei^a vre se se deedote câte una cc^a; d^ro si : Dafaceunasenguracasa, unu corpu de casa cu incaperile necessarie : mi ^a CAS. 491 uritu cu mutatuhi, si de acea^a asiu vr6 se mi făcu case ; ca se se evite asia d^ro acesta ambiguitate , in inteUessulu de sub a) se dice : a face muUe parechie de, case, sau a face la case; ero in inteUes- sulu de sub i) se dice : a face una pa- rechia de case : caută se făcu la case, ca se potu dă fichcarui copiUu câte doue parechie de case; — de aci se vede co plur. case se iea cu inteUesssulu de sing. Cfiisa, inse cu nuantie de Însemnare bene sentite : seng. casa se appUca, de prefer rentia, la una constructione simpla ca una sengura incapere, in care se ag- grumura una familia intrega, pre candu phir. case se dice de una constructione -CU mai multe incaperi , cu pretensioni cellu pucinu la commoditate^, deco nu si la elegantia : unu bietu terranu co- fUndatu in miseria si face casa pentru adappostirea sea si alloru sci; dero si unuterranucudare de mana si face case; seng. casa se dice si de una construc- tione cu mai multe incaperi, inse con- struita cu mare economia in vederea commbditatUoru celloru mai de neces- sitate, pre candu plur. case se applica la unu edificiu sumptuosu : cineva si face una casa in gradin'a sea, pre mo- sSa sea, etc., unde se duce se sieda una parte a anntdui pentru plăcere saupen* trunecessitate; dero in cetate, unde siede regulatu, si face sau si compera case; cine e avutu sipote face case si la viia sau la moşia; aceste Însemnări alle sen- gulariului casa sunt affini cu celle ce amu vedutu desu de la inceputu, co La- tinii dau cuventului casa^ pre candu in- semnarUe oppuse alle plurariului case stau appropiate de aUe latinesceloru do- mns si fedes ; case domnesci, case int- peratesci, etc, sunt espressionile proprie, candu este vorVa de ceUe in cari siede, in addeveru, domnulu ori imperato- riulu, sau cari sunt destinate ca locuen- tia pentru capulu stalului , pre candu casa imperatesca, casa domnesca, etc, se appUca mai bene la Însemnări me- taforice ideali : servitiu la curtea dom- nesca, familia domnesca, etc; de unu omu se dice co serve casei domnesci , si nu : caseloru domnesci, cea oe ar in- '\ 492 CAB. semna co aceHurosi omu serve la ca- sele mai muUoru domnitori ; intelles* svHn metaforica cellu mai materiale, in care s'ar applecâ bene una espressione ca casa domnesca, ar fi cella de casa a unui pofiieulariu asii de sumptuosa ca gi nnu palatin domnescn; si in addeveru senp, casa se iea si cu intellessalu de edificiu magnifica si sumptuosu, candu acestn edificiu in vederea scopului spu, are numai una incapere, sau si mai multe, d^ro destinate tote la acellu-asi scopu, cumu : casi^a Domnului-rzca^a lui Dam- «edftewzrbas^ric'a (vedi mai diosa); — 2. in insemnari speciali : a) edificiu, in care se aduna, ca se lucre său se deli- bere omenii unui ramu de servitiu pu- blicu : cas'a municipdlitatei, ca^a con* sUitdui administrativu , cas^a archivu- lui etc, h) edificiu care serve pentru una institutione : casa de scala, casa de pen- sionatu; c) edificiu publicu sau si pri- vatu, in care se adappostescu si nutre- scu cei seraci sau cei nepotentiosi : casa de infirmi, casa de orfani, unde se cre- scu orfani; casa de nehoni =r casa de smentiH sau ălienatiy unde se ţinu si se caută cei smentiti; — ca^a publica, veri- ce edificiu construitu cu spesele terrei, alle unui judeciu sau alle unei commune, pentru necessitati publice; inse si cu in- tellessu reu : casa de femine publice; si de acea-a in loculu espressionei : casa publica, in intellessu bonu si onestu, tende a se substitui espreşsionea : edi- ficiu publicu; 3. parte d'in una casa : in- capere, camera, atriu, salla, sallonu, etc: casa de mâncare, casa de dormitu, casa de receputu ospeti; cas^a cea mare, la Ro- mâni, este caraer'a, in care se primescu ospeti; casa d^in tablaiulu de diosu, casa ă'in tablatulu de susu; casele terranu- lui românu au ceUu pucinu trei inca- peri, adeco : cas^a cea mare, destinata la receptionea ospetUoru, cas'a cea mica destinata la şederea familiei, si tend'a, casa ce serve ca buccataria si ca cella- riu; — n. metaforice : A. cu intellessu mai appropiatu de cellu originariu : , 1. cas^a Domnului:^cas^alui Domnedieu zzcas'a de rogaiione, baserica, templu : nu se cade a faoe cas'a Domnului casa CAB. de negotiu si de specula, cod casa d^ reqatione este cas^a Domnului; — în in" teUessu mai ideale de ceru : Jesus diee • in cas'a tatălui meu multe locuentie sunt; — 2. casa depenitentia : a) monasteriu; b) casa unde se ţinu cei caduti in culpe, Inchisore, carcere; in acestu d'in urma intellessu se dice si casa de corrertione; 3. la Românii de d'incollo de Carpati, ca intellessulu speciale, cu care d'incoce de Carpati se dice camera, adeco edifi- ciu, in care adunarea reprsentantiloru t^rreî tine sedentiele s^lle, si de acf, a- dunarea incaşi, corpulu insusi allu re- prpsentantîloru torrei : cas'a de susw^z cas'a magnatH-oru, in opposetione cu eas'a dediom,2kănnfirek representantiloru al- lessi de poponi, fvedi si camera cu acel- lu-asi intellessu); 4. secriulu : prea e strimta cas'a si nu credu se incapa mor^ tulu in ea; intrava tatu ofnulu in cas^a eternitatei; de aci, mormentulu insusi : intunericos'a casa a eternitatei; 5. sac- culu membranaceu, in care prunculu sta in pântecele mammei : lechus'a inconu a facutu cas'a; 6. locuentia de alte ani- mali : cuibu, culcusiu, etc. : corhdu si aflauna casa in scorbur''a arborelui; cas^a erodiului^=:loca>siulu eroditdui; adesea albinele sapa sub pamentu si costruescu ingeniose case; 7. receptaclu, comparti- menta, ăespartitura ore-care : a) la jo- culu de rege (z=:siachu\ unulu fin celle 64 de cadrille alle tablei de jocatu rege; b) la joculu de regitM sau damna, unulu d'in cadrillele tablei pre care se joca a- cesţu jocu; c) la joculu de table sau de zări, unulu d'in celle 24 de desparti- mente alle acestoru table; d) unulu d'in cadrillele ce formedia liniele orizontali cari se tragu pre pagineîe anui registru si cari se tăia cu alte linie perpendicu- larie; e) cellula de fagiini de miere; /) un'a d'in despartiturele unui arma- riu, unei cuteia, etc.; 8. locu sau arca, unde se stringu si se ţinu bani ai statu- lui sau ai unui particulariu, banii insisi strinsi si păstraţi : cas'a terrei, cas'a vestiariei, cas'a munidpalitatei; cas'a centrale, unde alta data se stringea parte d'in veniturile mosfeloru monasteresci; cas'a dbligationiloru ru/rcdi; cas'a obli- \ CAS. CAâ. gaiionUoru domeniaii; — casa de bani, casa deferim; a ave sau a nu ave casa==: a ayă sau nu bani in numeratore; a tine ca£*a^a av4 directionea si administra- tionea baniloru d'inuua casa publica sau privata; librulu ca$ei::zreffistrulucaseizs: Ubru sau registru de ca5a=8implu si absolutu : casa, registru in care se trecu, la creditu sau la debitu, tote summele câte intra in oasa sau essu d'in casa; de aci espressioni ca : a face cas'azizsL sta- bili computele, a verifica situationea casei; a mchiaid oos'osza incbiaiâ corn* putele librului de casa ; a tina cas'azz^ tin^ registrulu casei, etc; — in acesta insemnare, casa pare a se attinge in in- tellessu cu cassa (vedi d^ro si cassa); 9. casa defuUnine, făcuta d'in mice buc^ cati de lenmu, cari usioru se imbina si se desbina; deco cu. una scânteia ele- ctrica se apprende materi'a inflamma-^ bile si esplosiva depusa in asemine casa, acesta-a intr'unu momentu se desface si se derima; 10. patria, terra,. natione, stata propriu allu unui domnitoriu, etc.: cas^a lui Israel, in Biblia, este terr'a sau nationea Ebreilofu; a se intorce din es- siliu a casa; se cautămu a neimpacâ in casa, in intru, si nu avemu a ne tmne de inimiculu d'in of ora; inimcuLuy care invasesse terr'a vedendu-se de mat multe ori batutu, se intorse a casa, ca se si adune noue poteri ; — r pamentu- Iu nu esie addetetafa casa a omului;^ cos' a omului este cerulu ; cosmopolitulu SC crede a casa in tote terrele lumei; — B. in intellessu mai ideale ; I. conti- nutulu unei case, si de aci, multu, can- titate mare forte : a ave una aasa de capilli in spinarea sea; se aibi una casa de bani, totu nu ti ar adjunge tie in- tr'una sengura di ; 2. locaticu, locu de casa, ce solve cineva proprîetariului pentru cas'a allocata sau loculu de casa allocatu : tote su scumpe : vestimente, casa, victu; cu atâtu nu potu sohe lo- culu casei; inco nu amu potutu solve cas'a pre semestrulu, in care amu in^ tratu; 3. familia, cu mai multe intelles- sori, mai strimte sau mai large, cumu : a) toţi câţi locoescu in acea-asi casa : cas'a Filippesc%loru:sicas'aFilippescului zzzcas'a Filippescu; a se insorâ cu una feta cPin casa onesta si avuta ; casele iiean=:familiele insemnate, avute si po* tenti intr' una t^rra sau cetate; tota cas'a, cu mari cu mid, cu domni cu servitori, soriră la mene se me baia; toţi ai casei melle te dorescu ; b} mai multe familie legate prin sânge de cumnatia mai ap* propiata sau mai depărtata, de si nu ip- cuescu in acea-asi casa, ci fia care d*in elle formedia una casa in intellessulu precedente de sub a : Mari' a, mamm'a lui Jesus, eră d'in cas'a lui Davidu; cas'a domnitoria, cas'a regale, cas'a im- periaie, etc, imbracia tote familiele, in cari se afia membri uniţi prin isange cu famili'a cellui ce domnesce; c} in in- tellessulu cellu mai largu, ca gente z::: gens Ia strabonii Bomani, in care intrau nu numai cei d'in acellu-asi sânge, ci si alţii străini, dientii : a tine de cas'a cu^ tarui-azzsL fi clientele, protessulu acvilei case; omulu co^eirrcliente , protessu; d) iQ multe ori inse casa se dice numai de servitorii unui donmitoriu sau altei persone insemnate ; cas'a principelui^ principele cu tota cas'a sea ; e) numai barbatulu si muierea uniţi prin căsăto- ria, si de aci : 4. legamentu de căsăto- ria, unione conjugale : a dă una feta la cas'a ei=za ua mărită; a tim casa cu cinevazzidk trai in căsătoria ide ce nu mai vrei se tini casa cu mene? cumu ai tinutu peno acumu casa cu mene, si a- cumu dici cq nu mai poţi tine?— a face oa«a:=:a insorâ sau mărită : euam fa- cutu multe case, si prin urmare se nu te temi, co nu voiu face si pre acesta^ deco ti place fet'a si te multiamesci cu dotea ce are ; unu parente de familia, care inco nu a insoratu neci maritatu, dice : nu am făcutu inco casa^znn am maritatu, nu am insoratu; de aci : a strica una casa, a strică cas'a cuiva: a) a face se se despartă socii : desfrer nota si desfrenatele strica mtdte case bone si oneste ; Jb) a strica armoni'a si bon'a intellegere d'intre socii : de unde traiamu asia de bene cu sodele nostre, tu venisi se ne stri(;i casele cu vorbele telle ; copilli d'in antani'a casa, copiUi d'in a dou'a coaazrcopilli d'in antanrA 494 6Aâ. căsătoria, d'in a dou'a căsătoria; cerca- toriu de ca5e=:petitoriu de fete fora cu- getu de insoratore; 5. economfa, admî- nistratioDe, spese, interessi, avere a ca- sei sau familiei ipane de casa, pannura de casa, pandia de casa, etc., cari se făcu in casa, si nu se compera d'in mer- catu; câte nu se ceru la una casa? a tine cu spesele sdU doue case; fia^care si tine cas'a cumu pote; omu de casa:^omjx cui place a se occupâ cu alle casei, aptu a si administra bene facehdele casei; cu a- cellu-asi intellessu si : femina de casa, muiere de casa : educationea, ce se da feteloru, nu va face d^in elle bone mamme neci bone femine de cas'a; a nu dorâpre cineva anim'a de cas'a ; a nu trage cu ca8'a=a fi strainu cu anim*a de inte- ressile casei;— 6. in genere, avere, stare, dare de mana, si de aci, stabilitate, fis- âare la unu locu, etc. : omu cu casa':=: omu insoratu, stabilitu si cu ore-care a- vutu; in acellu-asi intellessu, dăro mai energicu si mai pictorescu : omu cu casa si cu mesa, si d'in contra : omu fora casa, fora mesa : deco nu te incredi mie, omu cu casa si Cu mSsa, cui vrei se te incredi? — nu e de lipse se ceri a Vinr cMde, coci e omu cu casa si cu mesa, si n'are unde se fuga de aici; nu ti mărită feXa dupo unu omu fora casa si fora mesa, totudeuna ccdlarepre batiu; petitorii Pe* ndopei devorau cos' a lui Ulysse; a nu se oilege nemica de cas'a cuivarza nu se aUege pulbere de cas'a Zwi=:a perde tota averea, a cada in completa miseria; — a face casa cu : a) cu intellessu a- nalogu cellui de sub 4., a se invoi, a trai in bona intellegere : canele nu face casa cu catusi^a; d^ro si : &> a se stabili, a se assediâ , a seda multu undeva : na'm se făcu casa cnci cu voi; 7. in commerciu sau negotiu, casarzcorpu de negotiu, societate ce face in mare unu fellu de negotiu, firma, etc. : cas^a Negroponte, muUe case de negotiu insemnate au ca- dutu in acestu annu; ainnodâ relationi de daraveri cu celle mai insemnate case de commerciu d^in mai muUesi mari ce^ taţi commerdali; casele negotiatoriloru Români se ţinu totu de un'a bene, si cu vrce pretiu caută a satisface obligatio'- CAS. nile loru; casele negotiatoriloru straiini făcu celle mai multe fallimente. * GAS AC A, s. f., (ital. easaccay franc, easaqttey med. lat. cagula); vestimentu ce sep6rta pre de asupr'a, cumu : 1. ve- stimentu de lâna grossu, ce porta mai vertosu terranii, coporanu, summanu; 2. mantellu de pannura grossa, ce se porta pre ploia; 3. rasa grossolana ; 4. ve- stimentu feminescu, specia de scurtmca scurta ce accopere bustulu; 5. vesti- mentu ce portau una data callarii si alţi militari. (Părerile assupr'a etymologiei cuventului sunt diverse : unii credu co ar fi essitu d*in sransapa^ alţii d*in ca- racrnlla» alţii d'in xd(aa<;, xd(<3if]c=patura de callu, sau d'in xdoaoczrvestimentu grossolanu; noi ne unimu cu părerea cel- loru cari referu casaca la casa, părere de care erâ si Isidoru, care dice : ea* sula^ vestis oucallata, eo qnod t«t«iii hominem tegrat=ca^'a=: [casac^a], ve- stimentu cu cueuUa, asia numitu pen^ tru co accopere totu corpîdu omului; A in addeveru, preoumu d*in carta [vedi car- teca'] potu essi : eartaca, carteca, carto- ca, etc, apoi d'in acesteia : cartada, car- taceia^ etc.; asia si d'in casa potu essf : casaca, caseca, casuca, etc, apoi d'in a- ceste*a : cctsacia, casoda, casuda, etc; form a casuda sau casutia este si la noi popularia ; form'a casoda s'ar pot6 luâ cu acellu-asi intellessu ce are si ital. oa- gaccla=casa prosta, incommoda, strim- ta, ruinata, etc; celle alte forme si voru potâ afi& cu tempulu una applecare; acf observămu inco numai co form'a caso- da pote deveni casioca, cumu si car* tioca d'in cartoda; casioca 9 potutu de- veni cosioca, ca si coponu d'in caponu, si in fine cqjoca, femininu d'in cojocu^ care ar fi adjunsu la acesta forma, tre- cundu prin transformări ca : cojocu^z, cosiocuz=icasiocu^=xasociu; espressioni ca : a intorce cojoc' a sau cojocuâu = ital. voltare casacoa = franc, toarner casaqne^ si scambâ pre neaşteptate părerea, milita in favorea parerei elnise, [vedi inse si cojocu\. M. CASACIA, s. f., vedi casaca. * CASAMATA, s. f., crypta ad iatera propQ9naculoram^(itaLeasaDMitta9franc CAS. eâsemate^ isp. casamata); parte de forti- ficationi militaii, care consiste intr'nnu sttbterranu bene coperitu si boltitu, asi& in cfttu se pota resiste tunului. (Dupo unii cuventulu ar fi unu compusu d*in casa si grec. [i.Ax7]=de8ertatione, pentru co easamafa ar face deşerte attacurile iniipicului; dupo alţii casamata, prin că- derea lui r, ar fi in locu de casannata ; dupo alţii in fine casamata ar fi unu plu- rariu d*in casaina^zicasfnamgTec. x^^V'^ =cascatura, caverna, etc, si prin urmare d'in acea-asi fontana cu allu' nostru cas- "^GASABE, V., casare (comparaşi ital. casare, firanc. caser); d'incasa: a) a ca- satori (vedi casatoriu), a stabili, a re- guli; b) a face case = caărUle pre una tabla sau foia de carta; a pune una fi- gura intr^una casa de alle tableloru de rege, de zări, etc. CASAEnJ,-îa, (mai pucinu bene : ca- sasiu)j adj. s., easarins-ia, (ital. ca- i^iere-a, isp. easero, port. caseiro); rela- tivu la casa, care se tine strinsu de casa : 1. adj. cane casariu, femina casaria, etc. ^ cane, femina de casa; d^ro mai ver- tosu : 2. subst. a) personale, casariu-ia, proprietariu de cc^a, omu sau femina cu cas'a sea, omu sau femina cu casa si misa; b) reale, casariu, tabla sau foia cu case zz cadriUe sau compartimente pre ea, cumu su tablele ce serva la jocu de rege, de zări, etc., cumu e tăblia sau cutei'a in alle cărei compartimente se punu caracterie typograpWce, etc. GASABMA si caserna, s. f., eontn- bernlnmy militares «sdes, (ital. caserma, isp. port. caserna , franc, easerne ; — dupo unii compusu d'in casa si arma , dupo alţii d'in casa cu suffiss'a erna, ca sri caverna d'in cava; la acesta d'in urma părere aderimu si noi, si de acea-acre- demu co form'a caserna, de unde apoi casemare, e mai de preferitu de câtu form'a casarma); edificiu, unde locuescu omeni armaţi, militari. CASATIGU si casatecu,-a, adj., dome- stious; locationls pretlnm, (ital. casa- tieo); de casa, relativu la casa : 1. adj. pane caiMi^ioa=pane de casa; mai ver- tosu inse : 2. subst., ce se solve pentru CAS. 495 casa sau loctdu de casa : a) ca pretiu de lok^atione, b) ca impositu. GASATOKESGE, adv., eoi^usruiii mo- re» ut conju^es deeet; in modu casăto- rescu, cumu se cade casatoriloru sau ca- sataritUoru : de si nu su căsătoriţi, tra^ iescu inse casatoresce. CASATORESCU,-a, adj., conjusrialis, raatrimonlalls» eonunbialisi de căsătoria, de casatoriu sau casatoritu; relativu la co^a^oria' sau la casatoriu : amore casa^ toresca; cure si sarcina casatoreşfi; vir^ tuti casatoresci; — espressionea : virtuţi casatoresci:=2virtuti domestice. CASATORtA, s. f., coi^ngiam» con* nabium» matrimonlum; legamentu, uni- une a bărbatului cu muierea prin nunta, dupo lege : a dă in căsătoria, vorbindu de femine : a unf una femina in căsăto- ria cu unu barbatu; a luă in căsătoria, se dice si de bărbaţi si de muieri : tmu barbatu iea una muiere in căsătoria^ pre CUMU si una muiere iea unu barbatu in căsătoria; nupote fi căsătoria intre unu barbatu si una muiere fora imptenirea ceremonieloru prescrisse de lege. GASAT0BIBE,-e9cee, v., matHoioiiio Jnnsrere^ a uni prin căsătoria, a insor & sau marit& : unu parente si casatoresce fiUi, cumu si casatoresce si fUide; de as- semine ca refiessivu, a se casatorizza se insoră si a se mărită : muUe fete ^au casatoritu in iern'a acesta^a; — a casatori este asia d^ro espressionea generale, care se traduce prin espresionile particula- rie : a insoră, a mărită, a dă in casa* toria = a mărită , a luă in casatoriazz a se insoră, etc; (cuventulu casatorire, ca si precedentele căsătoria, a essitu d'in form'a casatoriu, trassa d'in casare in intellessulu de sub a) ; limbele sorori au, ca corresponditorie cu allu nostru ca^o^onVe, forme trasse directud'in casa: ital. casare si accasare » isp. si port. casar, provenc. cazar si aeazar, franc. oaser si aeaser; vedi casare sub a), si casatoriu). 0ASATOBITn,-a, matrimoniu Jane^ tns; part. d'in casatorire, insoratu, mă- rita : omeni căsătoriţi; femine casata* rite de a dou'a ora ; — casatoHtii, ca subst. mase*, se applica si la bărbaţi si 4^6 CAâ. la muieri, mai vertosu candu e yorb'a de nnu barbatu si una muiere de cur^ rendu Oisatoritif cumu : căsătoriţii no- stri inco n'aufactUu visUele dupo nunta. CASAT0EIUr^<5na, adj. s., matrlmo- nlo Jnnotus ^ pater fainilias j raater fa- inilias ; d'iD casare cu intellessulu de 3ub a, €are casa zz:^ face casa z=z'mB0X2k sau manta, se insora sau se mariti , si de aci : iusoratu, măritata, casatori tu, omu sau femina uniţi prin legamentulu de casa, tata sau mamma de familia, domnu sau domna de casa, (vedi casare si casatorire). CASCA, s. f., vedi casside. CASCABUNDIA (ca pro.nunti'a cea mai respandita : cascaundia), s. f. , os- citantia^ stolida admiratiOy stupiditas, Btaltitia; calitate, fapta de cascabundu sau cascatmdu, C ASCABDNDU,-a, (cu pronunti'a cea mai respandita : cascaundu^ forma Ia care a adjunsu cascabundu^ trecundu prin : cascavundu^ cascauundu^ si in fine cascaundu)^ adj., oscitans, osoita- biindus, hiaus, «tolldus rerâm admii^a- t0r; stttltus^ stapida^; care casca nein- cetatu, pare casca desu, multu-, de aci, care casca gur'a la totu ce vede si ande, fora inse se intellega celle vedute sau audite; si de aci, cu pucina percepere si judecata : argaţi mai cascabundi ca a- cesti-a inco vi am vedutu; — luatu forte desu ca subst. personale : cumu te in- tellegi tu cu cascabundulu acestu-a de omu ? baga de setna^ cascabundulef unde calci, co ni ai calcatu pre petioru; casca* bundii si cascabundele si uita se se mai intorca de pre unde sunt tramessi, pen- tru co sta in natur'a cascabundiloru se stee si se casce gura, ore intrege, latote nemicurile câte le dau de ochi (vedi si 1. cascare). CASCADA, s. f., vedi 2. cascare, si mai vertosu cascaiu. CASCAGnBA,adj. s., oseitans^hlans, deses, iners^ Ineptns^ rernm obTiaram ineptus admirator; applecatu numai la persone, la omeni : cellu care, cu detri- mentulu occupationiloru seriose la pari este chiamatu , allerga se veda, si se audă si aile lucruri curiose; cui place se . CAS. se oppresca, ca se se uite si se asculte ca gur' a căscata la tote nemicurile, opprin- du-se, standu si perdendu pre toten- dene tempulu ce s*ar cere pentru occu- pationile la cari este indetoratu^ de aci, pigru sau lenosu, perde?6ra, codane la lucru, ineptu la lucru seriosu, stultu, etc.; — ca si alte compuse de acea-asi catego- ria, cumu : cacafrica, perdevercty etc, cascagura nu admitte plurariu : unu cascagura, mai mulţi cascagura; si de acea-a, candu nu e altu medilocu de a espreme idei 'a de pluraritate, se ap*- plica : alli cJ^^cumu: alli de cascagura ; tu se nu te iei dupo alli de cascagura, ci se stai a casa si se ti cauţi de inve- tiatu; cafenellele sunt totudeuh'a plene de Mi de cascagura; eşti unu cascagura de ceimari,cocinecisciinecivreiaf(jtcesi tu ceva cunm se cade; — inlocu de casca* gura se dice, cu acellu-asi intelleasu, si : guracasca sau gura căscata; acesta d'ia urma locutione admitte plurariu : gu- rele căscate; — cascagura^ de si frate bonu cu casccibundu sau cascaundu^ to- tuşi diflfere de acestu-a prin certe note caracteristice, cari resulta de sene d'in definitionea ce s'a datu la amendoue cu* ventele, (vedi si 1. cascare). 1. OASCABE, V., oscitarl^ hlare, ki- scere, (lilaseere); aperire^ flndere^ etc. (limbele sorori nu au pastratu.neci ca- scare, neci veri-una alta forma d'in a- cea-asi radecina; in locu 4^ cascare cu intellessulu seu cellu mai ţurdenariu, ar deco a cască gur'a, limbele sorori .făcu usu de cuyente ca : ital. băfiaite, badi* filare, sbadigliare ^ sbşTigliare, etc.; pro vene. badar, badalhar; franc, bayef^ bâlller, si in dialecte francesce : b^er» bader^ de unde apoi franc, badaiid, b^ ' kMre, Care ar correspiutde cu una for- ma greca x&*^iv si un*a romanesca ca-ire 8fta ech-iat^; hi-se-ere si ht-a8c-6re:=xâ- ox«6tv=ea-9^ subst. mase ; a) abstractu : ce de ca- seatu pre tene ! P) eoncretu : unu cc^ scatu, doue căscate, mai muUe căscate ; 2. d'in 2. cascare, forba' i femin. căscata (reu : cascada) , luc^tu ca subst. cu in- tellessulu ce are si ital. căscata, firanc. M8cade:=rra(7erei si in speciale, cădere CAS. 499 de apa a unui fluviu, riu, riurellu, tor- rente, etc., care se arrunca si saltă d'in caus*a vreunei clina sau vreunui obstaclu : căscatele Senului; — se dice si de una cădere de apa arteficiale, cumu e cea care cade pre rot'a unei mora ; de acf applicatu si Iş alte . În- semnări, cumu : a) buccata de pannura sau de alta stofa, ce la unu vestimentu se lassa se spendure dereptu omamentu, cumu , de essemplu , codele fracului ; b) adjustatura de peru allu capului, fă- cuta asia co pletele cadu in unde pre umeri si spate ; c) desposetione de vase de acea-si forma, communicanti intre densele, si asia despuse co allit doi- le a mai pucinu inaltu de cfttu anta- niultt , lâbi treile de cfttu allu doile, si asia mai in ootto ; d) in calculu, meto- duUi cascatdoru este cellu prin care, in resolutionea unei ecatio&es se appropia cineva de valorea neconnosonteiprin e- cationi successive , cari scadu comtinuu cu unu gradu de potentia. CASGATURA, s.f., hiatns^ actione si mai vertosu resultatu allu actionei de 1. cascare, ceva caseatu, gaura mare, crepatura largă, deschidere, etc. : casca- tur'a gurei, cascaturde Sin cokele mun- tHoru; cascatur'a anghiului dereptu este mai mare de câtu cascatur'a anghiului acutu; a descrie unu arcu de cercu cu una certa cascatura de circinu sau corn- passu; cascaturde murului; cascatur'au^ siei, etc, (vedi 1. cascare). CASCIOEA, s. f., vedi casudora. GASCIOBU, s. m., vedi casicioru sau casiucioru. CASCU,-a» adj., cascns; vedi la I. ca- scare parenthesea de la inoeputu. * GASEABE, V., (easeare), caseatns; a transformă laptele in caseu=zcasiu, a face laptele brendia : a se caseâ^=:B, se face brendia, a se inchiagă, vorbindu de lapte; — a ammestecă, a prepari cu oasiu sau brendia : papara caseata. GASEABIA, s. f., vedi caseariu. GASEABIlT,-ta, adj. s., câseariiui re- lativu la caseu:=:casiu : parti casearie , d^situ caseariu ; de acf ca substant . femin. reale, casearia : a) ofKcina unde se vende casiu; b) genu de plante, firanc. 500 CAS. caaâai^ , care coprpi^^ pe^o la 50 de specie , originarie intre tropice, si i'in care s'au introdossi^ una âieoÎBie de spe- cie si in gradinele Eoropeiloru. * CASEATI9NE, s. f., ,(a>nq)ara fr. cas^ation); actione de a caseă sau a se caseă. * CASEATUro, easeatnş ; paf t. d'in caseare : huQcate cos^ofe;— subst. maac. reale, caşeatu, pi. casmte, franc, casa- te, s^re formata dl^ combinationea a- cidului caseicţi cu una base^ *C^SEICU,-a, adj., (ital. fcaselco; frapc. cfs^iqne) ; rel^ivu la ea^^eci^au la caseina, care copren4e 4^iiu sau ca- seim : acidu caseioUf oxyde caseice. ♦CASEIPORME si cosei/bmwra, adj . (ital. casfiformey fraaic. ca^^irorme; yedi caseu si forma) ; care iea. sau are f(nm'a cc^etdyiy vorbindu de corpure, cari, candu se solidifica, ieau form*a ea- seului sau caseinei. t CASEIîjrA, s. f., vedi caseinu, * CASEINU,-a, adj. s„ (ital. easeiaa, franc. cas^Uie), de caseu : sfjibstantiaca- seina; de acf^ prin ellipse de suAstan- tia: caseina, s. f. reale, substantiva lap- telui, care se prei^de si se incbiaga^ apoi se ferbe si se prepara, ca se fia casiu; — caseina vegetale, substantia, care e de ace:]i-asi natura si calitate cu a lap- telui , si care se afla in certe sementie, cumu celle de fava, de canipa, etc. * CASELLA si caseUidOf s. f., easala si casellula (ital. camelia) ; deminutivu d'in casaj luatu inse mai yertoao cu în- semnările : 1. cellula de albine, de yespi si de alte assemini insecte ; 2. cadrillu sau eoii{ipartimentu, cpmu : a) ^atiele cadre alle unei tabl^ de c^lcolu aritme- ticu; 6) despartiturelec^a formate pre una foia de carta, in cari se trecu sepa- ratu numerele, titlurele, materiele, ob- serv^tionile, etc.; c) comparimentele ta- bleifincaricompositoriitypographipunu separatu littere ce r^resenta aoelltt-asi sonu ; . cZ) in cartele de musipa despar- ţiture , cari coprendu fiacare un tactu de. musica ; e) despartiture intr^unu ar^ mariu, in cari se punu charteie sau alte obiecte ; /) spatie cadre intr'unu tabellu de pictura, d'in cari fiacare coprende CAS; una parte, unu «pisodiu >d'in tabeliuiu intregu ; g) compartimeatele ce se uia in pastarile si oojele baccelom de la oerte plante, etc*! CASELLULA, s. f., ?«di cos^Ka. ^ CASEOSU,-a, adj., (ital. oaseoso, franc, cas^epz); de natar'a casetdui : ăUmmina caseosm ; — acidU'Caseom, wb- stantia ce conţine casiidu prea trecuta. CASEBN|1, 9. £., vedi easamta. OASEI^ARE, Y., (compara &anc. ea« ser»er) ; L iair., a siedă, a locul in ca- sama ; 2. tranil., a bagi, a asslediA in caserna, vorbisâu de militari. * CASEU, s. m., oas^Hfr si «asevm (ital« caseoy franc, caseam); principia sau elem^u, care se afla in lapte si care se inchiaga si se solidifica, candu se poae in lapte cagUu sau ohiagu : ceh sţ9du dulce aaa casiulu prospetu este ca- seu. {Oaseu este acellu^^i cu casiu, in care numai e s'a scambatu, dnpo regula, in i si prin urmare ^amendoue formele caseu si Isidoru : flseaUa fonna^ nbi oasal exp^rimnntatr: fiscdVa e f^rmoy in care s4 ^orce msiulu; in nou'a provenciale in locu de fermatre se dice si fSanrmoss^ormo, ^o easitdu pro^petu sau easitdu duhe se ehiana în aceilii-asi dialectu, tomorzpiemont. to« ma=siciL tQma=grec. totAi^rstaiatnni]; in alte Umbe sorori s'a păstrata, ca po« pulariu, cuventulu caseas=eam« [vedi casiu']^ cumu in cea italica snb formele : casciOf caeio ; dâro cuventulu a luatu in limb'a italiana însemnarea de casm preparatu si satatu, etc.; de acf neCessi- tatea, pentru hiâisî ItaHani, de a intro- duce, ca neologîsmu, in limb'a loru, si form'a easeo^mai appropiata d& clcldei* c'a Msess^ oa se «a şp^Iice m intelles* siâtt rigorostt si seientificBj c^iioî amtt deţfinita des de la inceputnltf aHâclulni caseu; de acf apoi si derivalteie-: cawJ!- =cxww«4| ete., applicate, oa a<â*i neo- logisini ia* Ilmb'a italiana, hi insem- nari rigorose si scientiăc^; in limb'a nosiM , de si avemu eaâii^ eu intelles- snltr intensu [vedi casiu], cd are si Ut. easens ş totwi piBntrn in^edmaiîle rig(H ro40^ alM> scietktiei este bene sef adop*- tătern fer nf a mai dassiea eos^ cu de- rivatele : easeariUf oăsâottâ, isaseicu, ca-^ seinuy etc;, pre longa fonnele d'in vechin popnlarie : casiu, easiatm, easiaria, cth- siosUf etc.). * OASIA si ^assia, s. f., easia si eas* bla (xototo si* iMtoGioL, ital. casslA^ franc. easde si eastfe) ; genu de plante d'in fa- mîira papilienaceeloru, san legnmino* seleru, degpnialmlAnnettf care oeprende astadi peno la trei cente de specie, d'in cari cea mai principale este eiMda tstiila lui Linneui arbore o- riginariii d'in l^ptu si d'in Indie, ale cui fracte cilindrice indeiscenti, Inngi de ana dinmetate de meHtn si mai bene, simit divise pre din intru in casellule transversali, in cari stau sementiele in- fasciorate de una pulpa negra, acrisiora si dnlcastra ; acesta pulpa se da de me~ dici, sub nume de eo^ra, ea temperante siţurgante; — cosita odorosas^itatrun cassia lui ÎÂHHeu^ care da una^ scdrtp- siora inferiore cinnamomtdui; — cassia aromaMea=l^ni8 eihnam^tetinilui £in- neu^ cinnamomt^f a cui scortia e con- noseuţa pre a locurea in poporu sub nu*- mele de seartisiara; r^ cassia este si una speda de erba forte ptecnta albi-* neloru ; — cassia se applica si la una specia de acacia, alle cui flori de una o- dore forte siteTe servu lâ faccfre de pro- fume. CASIÂRE, s. f., eaala, otUe; locu de incltisu oile, si in speciala; locu unde se inchidu oile, canfdu Ie addacu se le mul^ ga; — cuventulu correspunde cu una forma latina caseale^ ca si luminare^z Imniiiale ţ se pote inse ca casiăre se fia CAS. 501 in locu de eo^ion^se^eitoeli^iii (VefdS si cahmare, coJamartti); vericumuin^V^o^ siare e, de certu, unu c^Ventuf ctt nmltu mai bonu de câtu sii^tmga, care se aude pre a locurea in loeu nar6 ; se pote inse se nu fia urmatu neci una mutilare de syllabe, ci casionare, casi itaL eairle- nare, se fia essitu d'in simplulu co^tone =at. earieae^ 6ro casione se se fia for* matu vectn d'in casu de ia cădere, casi occasione d'in compusulu occasu; — d^ casione mai ^ssiste pre undeva in gur'a poporului, nu scimn; dâro de- rivatulupopulariu ccmonore presuppune casione, cum inversionare presuppune inversione; casione ar insemnâ proprie adUmea de a cade, de ase iniempld, a veni, a se face, etc. ; apoi prin metafora: ce se inteimpla, se face, etc., cumu si causa Sin care se intempla sau se face ceva, medUoculu prin care se face, tempu bonu de a se face, motivu de a se face, etc, ca si ital. eagione^occo^ione, causa, raiione, motivu, mobile, etc); 1. ţrans., a face se caela=se se intemple, a causi, a fi causa, a fi auctoriu allu unui ce, mai vşrtosu allu unui cer eu (lat. ae- eiaeressad-cadere inco se dice in spe- ciale de evenimente relle, in opposetione si cu ^otttinyere , dissu de evenimente bone, si cu evenire, dissu de evenimj^te indifferenti, in cari nu se considera neci bonitatea neci reutatea) : inimicii au ca^ sionatu mari stricationi prin cetati si sate; mari daune mi a casionatu nevc'^ nirea tea la tempu; grandinea si inne- cationUe au casionatu mariperderi o- grictdtoriloru ; trist' a scire cei ai ad- dussu, i a casionatu fnorbulu si apoi mortea; medicamentele ce midaii, in CAS. «■■^BM^^V^^B^W^B^i^^B^B.'- '■■! ■II —^fc^— ^^W— ■^ I ■I ■— ^— «B^— ^— ^— ^^ I I ■!■■^11 locu se mi cUene dorerile^ mi au căsiO' natu ăUde si mai taiatorie; smssorea a casumatu la toti ai casei mare si ne- spu6a bucuria; — 2. intr. si de regula impersonale, a cadi^zz?^ Yeni, a se intem- plâ, a se face saa a face pre neaşteptate (lat. ae-oi9ere inco se dice de eveni' mente neaşteptate; si ehiarn pentru ace- sta-a relle; vedi mai* su^ la 1.) : a) de unde mi casionara aceste taiature la st(h macu, nupotu inteUege neci de cumu; ceti a casumatu la petioni, de te vaieii astă de densulu? b) in intellessulu mo- rale : a) aiUisionâ ceva cuiva^ii \ ab- bate, a i Yeni fantasi'a sau capriciulu, * a î veni se fetea dupo bont plăcu» fora motivu raţionale, ceva neasteptatn si estravagante : i a casiancUu se plece la mediulu ncplei pre ploiaj neue si ventu fiiriosu; v'a easianatu se ve insorati; — inse a căsianâ cuiva differe de a ab" baie; coci in locu de : a fibbatutu mth ierei se facă, nu s'ar pot^ dice absolutu : a ca$ionatu muierei se facă, fora a se espnne cineva la mari neinteliessure : muiem (^ a ăbbatutu se foca, se afla in crudele doreri alle facfsrei, intellessu ce nu 30 pete dd absolutu cu frasea : a casumatu muierei se facă, frase care in sene, absolutu, insâmna nuniai : s'a intemplaJtu muierei se foca (âenasca)^:^ aeeldit, nt muller părere^ âro, d^ se determina cu unii obiectu pusu la facere, atunci Însemna sau : castană muierei se foca dai capiUi^ise intemplă, etc.,=ac- eidit nt mnller dnog pneros pareret; sau : casiană mui^ei se foca capilli:=zi veni dandu, gustîdu se facă coinKt=libldo parieidi nulierem fncesslt; de unde se vede totu de una data co a casiană cuiva, are, pre de una parte, intellessulu generale de a se intemplă, a se iiitemplă mai ăUessu pre neast^tate ; ^ropre de alta parte si mai vertosu intellessulu speciale de: : ^) a intra cuiva in capa una idea fissa, idea mai allessu estravagante; sau a cad^ cuiva U anima doru de ceva, ceva mai allessu la care nu s'ar aşteptă cineVa, si de aci : a dori cu Înfocare, a affect&, a av^ focu, passione, etc.ţasiă : a casiană cuiva pre cineva, pre cevar sau asuprea cuiva, va se dica : a avâ pas- | CAS. 508 sione sau mare ^)petitu de acellu ceva sau cineva : ti 2l easianatu acumu pre pesce, candî4 mai inainte neci puneai gur'aprepesce; amicului nastru ă casio^ natu pre una veduva^ sivre cu verice pretiu se ua iee de sada ; -^ a s6 pune in spinarea cuiva, a se infuriâ pre densulu, a si versă foculu meniei pre densulu : ne avendu pre cine tiversă factdu suppera^ rei, ti a easianatu pre biettdu capiUu se tu baţi; ne aveţidu pre ce se H verşi menita, ti a easianatu pre flarHe mdle, si vrei se mi le 5) corpulu certoru inetiromente de mfosi^ ca, eumu: vior*a, organulu, pianaiu, ete^: la piane cordele se afla im castra h^ strumentuhd; la more eorddsiSe afla o- fora îPin casfta ţfM^nmenMMV cYfsis^ tea lemnului de Ia una arma de foca, in care inl^ cânn*a isau tiev'a acellei ar- me; d> partea carmlui «au carrntialai de artillarf a, pre care este assediata can- nonele sau tunulu; 6. in agricultira : a) cute^ deschisa si implata cu pamentu in care se punu : a) plante si arbori de certa valore; p) sementie de plante es- sotice, cari nu prospera semint^ in pa- mentulu liberu, pentru co au lipse de necontenitascambare aesposetionei lom; h) specia de pata cu laturi inalţiate,.!»!^ care se pone^ lenulu de storsu stragnri, pentru ca vinulu storsu prin calcare se nu dee afora si s0 eurra pre^ diosu; 7. Ia corpulu omului si altoru animali : a) tes- t'a csq^ului sau craniula; 5) cavitatea formata de coste si de pântece; c) cavi- tatea de Ia copsa, in care se imbucca unu capitu allu ossului ftmorale ; dH ca- vitatea, in care sta imbuccatuunudien^ te; e) cavitate d^in partea posteriore a tympanului sau tobei urechiei; /) cas^a petioruhU, cavitatea de sub unghi'kcal- lului sau asinului; 8. latypognqna, tabla, alle cărei margenisunt iiichise oa sean- durelle de mica latime, si care est^im- partitain doue mari compartimente, na- 506 CAS mite: cass'a superiore sau de stisu si cos- s'a inferiore sau de diosu ; fiaoare d'in aceste doue compartimente, prin seandu- releee se tăia tratisversale unele cfu altele, este impartitu in mai mtilte alte comparti-^ mente numite cassutie; in cassutieU d*in cass'a superiore se punu, de regula, carao terie fnaiusoule, eroin casstăiele cassei inferiore se puhu caracterie minuscule ; de aci espi-essioni ca : cc^acterie sau littere d'in eass^a in/morezzminuscule, carac- terie sau littere de cass'a superiore :s: maiuscule; 9. in diverse alte măiestrie si arti, cumu : a) la tessutori, casse:!=. Tatall^e, in cari sta iml^uccata spat'a; &) la morari, cass^a petreloru de mora^ incavatura de lemnu sau de petra cu margini mai multu sau mai pucinu În- alte, in care stau assediate petrele unei mora; c) la orologiari, cea-ce Închide totu meehanismulu unui orolo^u; d) la ara- . mari sau ferrari, parte a tnueariloru, cu care se appuca si se iea muculu unei lu- minare; 6) laochiane, binocle, etc., cylin- drulu care coprende lentillele; f) lacofet^ tari si placetitari, cuteiore de carta in for- ma cadra, in cari cocu bi^cotte si^ alte buccate delicate; g) la cartări sau fabri- catori de carta, catinu de petra in care sta coc'a de carta; h) in medicina» cassa de medicamenteszhiB, portativa^ care formedia ca si una farmacia ambulan- te, pre ciare mediculu ua duce cu sene pretotendenea ; i) cuteia sau tocu pen- tru yase de auru si argentu sau pentru alte obiecte de pretiu;i> la pauari, Ca- vitate lacuta intr'una grossa scândura, in care se puhe coc'a nocessaria pentru un^ pane ; l) la carrucule» sau rote de redicatu si miscaţu, cadru in care se imbuGca si cereula libera una asseminea rota; w) la bilancie : a) sau cutei'a in care . sta fissu iuchisa una bilancia si mai allesfiu jugulu sau perghi'a bilanr ciei; P) sau ferestr'a, in care sta Umb*a bilanciei; n) la cei ce fbcu focuri de ar- teficie, cuteia de scandure, longa si strimta, unde se inchidu mai multe tu- biţri implute cu pulbere nitrata, cari au se esploda de una data si se formedie in aeru, prin foculu loru , una figura o- reoare; o) in fusica^ cassa caioptrica^ o- CAS. chianu care maresce micele obiecte tare appropiate si respandite ihtr'unu m^re spaţiu, etc. ; — 10. locu unde statulu sau si unu particulariu stringe si tine banii, si de aci, banii iâsisi, administra- tione a baniloru, compute, registru 46 compute, etc.,- (vedi si casa cu acellu- aşi intellessu) : cas^.a'statului:=:cass*a o^rol^stesaurulu statului; cassapar-- tundaria : a) a unui particulariu, ţ) pu- blica, d^o destinata la tmu ramu de swvitiu parikiculariu, cumu : cass'a mi- litanoy destinata la spesele armatei sau unui eorpu de armata ; cassa eedesiaH" ca, destinata la tinerea clerului; cass^a pensionUoru, unde se incassa banii' din cari se solvu t>ensionile ; cass^a ohtiga-- Honiloru rurali , imde se incassa banii d'in cari se solvu portionile de moşie particularie cesse oa proprietate vechi* loru clacasi; cass'a ptiigoHoniloru dOmC" niaii, unde se incassa baniţ, d*iQ «ari se solve detori*a fluctuante ce statulu i &- t^utu in cei d'in jirma anni; cass*a ospi- tieloru^i:cass^a spitisdietoru, de unde se ţinu ospitiele pentru infltmii seraci; cos* s*ajudeeiului, unde se incassa si de^Unde se solvu banii pentru spesele ce ceru ne- oessitatile unui judeciu; cas^'a commif- nei, unde se incassa si de unde şe solvu banii neoessari laadministrationea si e- conomi'a unei commune; cassa hypoShe-' caria, 2l Unei societate autorisate a im- promută pre hypothece ; cassa de scon^ putu, publica sau particularia , care scomputa valori representate p^n car- tele; cassa de depuneri si consefhnationij la cari se depunu tassele de judecaţi si verice alte depoaite, etc.; —aave sau nu avi cassa , a tina cass'a, a ihchiaiâ cos^'a, etc, (vedi cosa), * CÂSSA^E , V,, Iq arcam eondere 9 qoassare» cassare (ital. oassare» franc, casser); 1. ca derivatu d*in <;a^sa, mai vertosu in intellessulu acestui cuventu de sub lOf.i^r insemn& a jhi9»6 in cassa, a bagă in cassa bani ; in^acestu ifitel- lessu se iea inse compusulu : in-cassare =franc. encalsser^ital. incassare ţ si de acea-a simplulu cassare se dice e- sclusivu : 2. ca derivatu d'in cassu : a) d'in 1. cassu, vorhindu de sententie CAS; judecatoresci, coutracte , si alte asse- mini acte, a anuulâ, a desfientiâ : cur- tea de casşaHone a- eassatu sentenWa euittei de appellu; fiendu co tu ai calccUu cdle mai mtâtd d'iii eonditionUe contrac' tukiif acestu contractu este de sene caS' satu si nume mmohliganeci pre mene intru nemica; — a cassă p're cineva::^^, i luă autoritatea de care eri investitu, a In destituf , a ta revoca, vorbindu in speciale de militari , a Iu degrad& sau scote d!iîi cadrele miliţiei; — h) d'in 2. eas^ a £dfenn&, a dparge, a strică, etc. : navUe oassăte ineym a luă apa. ♦ CASSABÎ A, s. f., măiestria sau sar- cina de tassariu (reu : cassieru). « CASSABItT, s. m., (ital. casslere si eas$aj« ^ franc, oassier) ; X. cellu ce fade easse si maivertosu casse de carre si eietrrutie, de arme de focu, de orolo- ' gie, etc.; in speciale insD : 2. care tine si administra una eassa de bani a sta- tului, a unei. societate, a unei casa de conotmerciu, ele. ♦ CASSATIONE, s. f., (cassatto, qsassatlor franc, eassatloii)^ actione de cassare, mai vertosu i^ Însemnarea cu- vântului de sub 2, a : eassationea con- tractului trage duposeneperderea totoru derq^urelorH ce Stipula contractulu; a cere eassationea unei sententie; — curte de cassatione, curte suprema de justi- ţia, la care appella litigantii, candu nu se muttiamescu pre deoisionile curtiloru de appellu; de aci, cassationedziecisio- ne a curtei de cassatione. ♦ CASSATOKIUr^ona , adj., care eassa , mai vertosu in intellesaulu de sub 2, a verbidui cassare : de&isione a curtei de appeiUu cassatoria a sententiei ^Hbunariului. CASSATn,-a, eassatos^ quassatus (i- tal. cassatoy franc, eass^); part. d*in cassare : a) cu intellessulu de sab 2, a) : sententide cassate; militariu eassatu; b) cu intellessulu de sub 2, b : oUa cos- sata, ♦ CASSATURA, s. f., (itaL căssata- ra, franc, cassare); i'esultatu a,lhi actio^ nei de cassare^ mai vertow in intelles- sulu de sub 2, b : cassatur'a mai mvX- tora linie d*in unu adu, stersura; cas- CAS. 507 satur'a ferruluizzmoda de a se rupe allu ferrului si aspectulu ce presenta la IqcuIu de unde s'au ruptu. * CASSETA, s/f., arcula, capsula (It tal. eassetta, franc. casDette); deminutivu d'in eassa, <5umu e, p. e. cea pre care siede menatoriufa unei carrutîe, cee^ de la una mesa , cea in care negotiătorii baga banii ce prendu pre di daj^re mer- cile vendute, cumu celle ih cari se stringu bani la baserice, etc; in speci|ale : cu- teia lucrata .cu elegantiă d in ebonu si alte materie pretiose, in care tine cineva obiecte de mare pretîu si de micu vo- lume; — cu intellessulu' speciale allu cuventului eassa de sub 10 : arca de bani, tesauru , si mai vertosu^ tesauru particulariu allu unui domnitoriu iprin-^ dpde a^uta miulte institute dHn caS'^ seif a sea. * CASSETINU, m. si cassetina, f,, (i- tal. oassettino si cassetina, franc, cas- setln) ; deminutivu jd'in deminutţhilu casseta de la ca^sa , lat. arcellalay cu- teiora de tot u mica, mai vertosu cuteio- ra care face parte d'in una cuteia mai mare, cumu aru fi cdssetinele sau cos- suliele cassei de typographia. CÂSSIA, s. f., vedî casia. CASSIDA si câsside, s. f., oassida si eassIS) (compara si franc, cassld^); 1 . co- perimentu de capu la militari , facutu din metallu , connoşcutu in unele parti poporului sub numirea de coifu ;— 2. la Macedoromâni, cajt^a=specia de rdia sau de lepra -, c#e captusesce totu ca- pulu si face se cada perulu;— 3. genu de insecte coleoptere d'in famili'a chry- somelindoru (mai de currendu a intratu pre a locnrea, in usu si casca, cu iQtel- lessu de cassida sau coifu , dupo franc. oasque , care dupo unii ar fi essitu d'in celt. ea8=ca5a si eassa si d'in celt. fc^d= capus; dupo alţii d'in cassleum , trassu d'in cassida sau eas^ts; acesta d^in urma părere e cea mai probabile). * CASSIDARnj,-ta, adj. s., cassida- rinsy (^compara si franc, cassidaire); re- lativu la cassida; luatu ca subst. mase.: a) personale, cassidariu, cellu ce face casside^zcoiîufi; b) cassidariu, m. reale sau si cassidaria, f., genu de conchylie de 508 GAS. GAS. mare, cari an mare analogia en ccissiăea nnni tnilitariu. CASSIDE, a. f., vedi cassida. * CASSIDITUra^ ad>i s.i ca^sldita (eassidltnsy compara si franc. cassMite); proprie, part. d'in nnn verbu cassidire tz a munf cn cassiăe^ cassiditu va se dica tnunitu cu casside; de aci ca snbst. a) femin. seng., ccMidita^ ciocnriia mo- tiată; h) femin. plnr., cassidUe, tribn de insecte coleoptere tetramere dHn familFa cyclicelorn. « CASSIOFS si casMopea, s. f., eas- 8l«pe si oas&iopea (xoaaidTDi] si xaoatd- icBia); consteDatione septentrionale, si- tuai^ aprope de polalu arcticn, un'a din celle 48 de constellationi d'in c^talognlu lui Ptolomen; ea coprende 55 de stelle principali;— dupo fabla Cassiope fu una regina a Etbiopiei, care, pentru vanita- tea sea de a se crede mai formosa de c&tu Junone, si vedn terr'a espusa la de- vastationile unui terribile monstru de mare si pre fili*a sea Andromeda, am- menintîata de a fi devorata de acellu- asi monstru : Perseu scapă pre Andro- meda. Tote aceste persone myţhice : GepJieu regele, Cassiopearegm% An- dromeda âi'a si Perseu generele figore- dia intre constellationi. * GASSONE si cassaniu, s. m., in- tens arca, (ital. casscne^ franc, caissou); augmentativu d'in cassa in differite in- semnări alle acestui cuventu, d^ro in speciale applecatu la xatk fellu de carru lungucu patru Tote, trassu de patru sau sesse cai,, coperitu cu una pandia impe- cata, in care se transporta munitioni pentru tunuri, provisioni si alte lucrure necessarie armatei. *' CASSU,-a, adj. s., «assas-a» quas- sHB-â^ ea^avsf = mediu. lat. oassus); 1. cassU'Of^dj.j desertu, desertatu, si de aci, inutile, vanu, etc. : a) privatu, despoiatu, lipsitu : corpure casse de suf- flarea de viâtia, morte; cassu de lumina; fdta eassa de dote; h) fora miediu leanna cassaf nuci casse, ailuna cassa; c) vauu, desertu : a) forsi eifectu : loviture casse^ voiure casse; P) fora intellessu : frasi în- fiate si casse; ţ) fora potere legale, vor- bindu de decrete, sententie, contracte si alte acte juridice : tote aceste aeU smt si remanu casse; testamentu cassu si ntdlu; S) vorbindu de omani, scossu d'in functione, despoiatu de autoritate, de- stituitu, sau numai Ucentiatu : o^ciali cassi; — adv. in cassu = iu «agsaM = indesertu: nsHitarii in cassu arunca sa^ * gette asuprea inimiculm lene adapp(h stătu. (In acestu intellessu unii refeom cuventulu la.acea-asi ^adacinacu e«ra» = cavu, grec. X6vdc=(ie5âf^t«$ ^rp altiî la jDarSre = caţere si la eur^ve 5= ea- rdre)i2. cassu^a, sfennatii, spurtu, stri- catu :• vaeu casau, oUa câssa, nam^ casse, voce cassa, si metaforice, ruinatu, per- dutu : sanetate cassa, poteri casse, omu cassu de betranetie, decrepitu^ cu pote- rile de totu perdute. (Jn acestu intel- lessu cuventulu este kt. qnasaiti^ vedî caţere = qnatere); 3. cassH, subst. m^ in locu de capsu (vedi acestu cuvţntH)^ precumu si form'a fem. cassa e in loca de c(ipsa, se iea cu intellessu mai loar- ginitu dec&tu form'a feminhuh cumu : a) calitatea corpului f armata de costa si pântece (vedi si cassa iu acesta Însem- nare); b) parte a yestimentului : a) care copere câsstdu; P) care copere peptulu ; y) gur'a unei camesia sau <ui vesti- mentu. * CASSITLA, s. f., capsula» «eerra» catillosy sontella,- asiuea pai^psis (ital. cassola si o»88ql% franc. eaiMoletley ea- BoUe); deminutivu d'in cassa iu differite Însemnări alle acestui cuventu, d^ro mai vertosu in urmatoriele : 1. vascloru de platina, de argentu, de porcellana, etc., cu forma, de regula, emisferica„ cu sau fora coda, in care se făcu operationi chy- mice, mai vertosu evaporationi; 2. catfa,^ vascioru in care se apprendu si udu o- dori si care are, de regula, unu coperclu cu gaurelle, pre care esse ftimulu odo- riloru arse ; 3. capsula de auru sau de argentu, care se porta suspensa de una catena si in care se punu odori. . CASTA, s. f., (d'in adicctivula ca«- tus^-ay-nm; ital. eastar, franc caste), tribnsy airdoy ^lassisi tribn sau semeatiB^ care face poporu in poporu «au natione in natione : popondu vechiului Egj/ptu eră impartitu in caste; astadi in^arti- ^s. rea in ^ffgte essiste mmai Ut Indiani, tmde se tine neaUen^a d'iu cea med ifh ăUa anticitate; Indiami sunt impartUi inpatrucaste priBcIpalii ^deco i.cast'a preuHloru €6» se crede ea$ita d'in capuUi dietUui Brama, easfa mUitarUoru ce se crede essUa d'm hradde, casfa agri- cîdioriloru si negotiatorHoru ce ^e crede essita â^in pantecelq, si castra mercena- rihru si serviioriloru, ce se crede essita cPin petiorele acelkn-im dicu; cu^ rmdtu^ mai diosu de easf.a mercenariloru staiu oiţe caste, formate dHn anmesteetdu prin căsătoria allu, castdoru precedenţi^ am- mestecu ce Se considera ca una dtgradare si*qmlire; cea mai de diosu ceasta este a pariUaru : unu preutu indianu se crede pangoritu nun^i de vederea f^nui infor- tumf^Md'inacesta casta;— l2L vechii Ebrei imo essistea una împărţire pre caste, de orece preuti, de easenplu, na poteau fi, la ^osiif de câtu cei nasfuti d'in se- m0]rti'a lui Levi; totuşi inse, la Ebrei, impiurtirea poporului in caste, rigorosu despărţite ca la Indianisi Egypteani, nu s'a observatu cu acea-asi severitate si coBsecentia; cu atâtu mai pucinu s^a ob- senratu acesta împărţire la alte popore antice sau modeme : poporulu romanu, desi era impârtitu in trei ordini *: ordi- nea patricil<)msau senatoriloru, ordinea callariloru si ordinea plebeiloru; inse ce- tatianiloru d'in ima ordine inferiore nu le erâ absoluţu oppritu a se inalti^ in alta ordine superiore, si (^u atătu mai pacinn er& oppritu familielprn d^in aceste ordini 4e a se ammestecă si un{ prin că- sătorie ; cu tote acestea cuventulu ca^, prin estensione, a'a applicatu si se ap^ plică si la classile de omeni de differite poaetioni sociali d'in cetăţile antice si cUam nv)derne aUo Europei : ca^'ano- bUihru, castra deridlohi; eăsfa tetror nUtoru, CAST^^A, s. f.ţ oastanea^ nux easta- Bea (ital. castaurna^ ispan. eastaif a, port. eastanha, proT^nc. oastaBha^ flranc. chfl- taigB«9 ftib. eastenia); pom'a sau fruc- tulu castanului; — applecatu si Ia alte fructe cari s^mena cu castan'a, cumu : ilMana de apa^=:casta»ui de IacM=nax aqiuiiioa =: trapa aatans Iui lAnneîi^ CAS. 50d fructu ce presenta patru colţi sau corne, si coprende unu miediu boDU de maiieiita; c^istana selbatica:sicastan*a cailului = hlppocaataaea; cetona de pamentu ^ bulboeastanu, buniu. CASTA:NELLA, s. f., casteae^li^ de- minutiva d'in castana. GASTANELLU, s. m., deminuti vu d*in castflmi. CASTANETU, s. m., oagtanetnn ; locu plantatu cu castani. GASTANIE'tA, s. f., vedi castanieta in Qlossariu. GASTANIOBA,s.f., vedi castamoru. CASTANIOBU,- fem.| castaniorijt , deminutivu d'in castana; b) mase, cantanioru^ deminutivu d*in co- stoiîu. CASTANIU,-ta (cu tonu preri : casta- f^, castania; penbru co cuventulu ein Iqcu de căstamivu, casi tardiu in locu de tardivu)^ adj., oafttaBeog^ eolevk easta- nei (ital. eastagralno^ franc. cbAtaiB) isp. castane, port. eastanho)', de colorea eos- tan^ : peri castanii, vestimente casta- fde;*— subst. : castamkdu este uma fa- da plăcuta. CASTANTJy s. m., eastamea (xctocavov, it. eastagnoţisş. eastano, port. eastanlio, franc, ehfttalgnler) ; genu de plante d'in familia oiiptfZt/arelortt, moneda po- lyandria lui Linneu, d'in care speci'a cea mai commune si mai importante pentru economica omului este castanulu proprie dissu, arbore forte commune in selbe si utik atfttu prin lemnulu seu care dura indelungu cliiaru in umiditate, câtu si pentru fructele selle, cari dau unu bonu alimentu, mai vertosu mon- tamloru. « GASTELLANU,-a, adj* s., easlelHi- BBSy (ital.eagtell«Bo<-a, fran.ehâtelatii-e); reiat ivu la casteUu : h adj. : mtU- sio CAS. tari castellani, cari custodescu unu cos- tel//u sau cari au parte de proprietate fundana in territoriulu unui castellu; 2. subst. personale, casteUanu : a) ca- pitanu allu unui castellu ; h) domnu allu unui sau mai multoru castetle, si de aci in genere , domnu mare ; t) locuitoriu allu unui castellu; — in însemnările de sub h) si e) femin. este : casteUana. ♦, CASTELLU, s. m., pL-c, cagtell^^■^ (ital. castello, franc, ckâtani di vechiu franc, castel) ; ea demînutivu d'in cos- tru, castellu va se dica castru micu, si in' speciale : 1. locu mnnitu cu intari- ture pentru apperarea unei terre , unei cetate, si mai vertosu castru incongiu- ratu cu fosse si cu grossi muri, avendu Ia certe puntd alle periferiei si turnuri intwrite, etc. : castdiu pusu pre una co- lina, pre urm munte ; 2. grandiosu edi- ficiu, incongiuratu de inalti si grossi muri, situatu in appropiarea sau chiaru în centrulu- vreunui satu sau oppidu, care serviea de locuentia domniloru feu- dali : ruinele unui v^cTm castellu; 3. ap- plecatu si la certe palatie, cari una data fura castelle de ăofnni feudali, d6ro cari cu tempulu perdura veri-ce caracteriu feudale, fora se perda şi numele ; 4. prin estensione, veri-ce casa de plăcere si mag- nifica , mai vertosu certe case grandiose, cari sorvu de residentia domnitoriloru : pre longa capitale se rediea mai mudte si formase castelle ; 5. veri-ce locuentia situatapre inaltimi, veri-ce inaltimâ utide cu greu se pote cineva sui si care la ne- voia pote seţvi ca unu castru de appe- rare, veri-ce locu serve de refugiu, de a- sylu : Carpatii offeru in^ mt^Ue locuri castelle imespugnabUi; tu ai facatu fin cas'a tea castellulu totoru lotriloru si ^enduratiloru; Ş. in intellessu mai i- deale : capiîttu este castellulu mentei ; 7. ca terminu de marina : castellu de pUppezzcasteUu posterior Cy locuentia re^ dţcatalapuppea uneii^ave,inopposetione cu castdlulu de prora^^casbellu anteri- or e, locuentiaredicata la pror*a unei nave; 8. ca terminu de fayd^aulica, edificiu cu reservatoriu de apa, care pre tuburi de ferru, de plumbu, de pelle, etc., se im-* parte in diverse locure. - CAS^ CASTELLUCIU si casteUutiu, s. m., (ital. castellneeio si eastelliizzo) ; demi- nutivu d'ia castellu. * GASTEELA., s. f., easterlaj 1. locu in nave sau altu vasu de*plutitu, unde se punu remii si alt^ instrumeute nau- tice; 2. cabina de nauti sau marinari; 3. locu unde se adappostescu navile. * CiASTIFIGAfiS, Y.^ eastitcsr»; & îsLC^casiuihaitezulu castificadepeccatu. * CASTmCATIONE , s. f., ©astlft- oatlo ; actionea de a castificâ. * CASTIPICU,-a, adj., castiflens; care castifica : sccddatqrea castifica de pec- ccdu^riatteeulu. CÂŞTIGA (cu tonu pre i: câştiga, casi masculin : castlgu), s. f., cura» sol- llcltndo^ angor, anxietas ; studiam^ o- pera, labor (vedi câştigare, d'in care, casf castigu, a essitu câştiga, cuventu datu in dictionariulu de Buda si popu- lariu intre Macedoromâni cu intelles- sulu de deligenti'a,cura, labore) : 1. În- cordare a mentei la ceva, attentione, deligentia, studiu, cura, mare luare a mente : cuventu scrissu cu destuUa caS' tiga ; assethini lucruri nu se potu face fora mare câştiga ; a si pune tota cos- tig'a in prepararea hellului; nu ave tu castigu de acestea; educationeaunuico- pUlu cere mare câştiga; deco toHparen' ta aru ave câştiga de hori a crescere a copilltloru $ei, cumu au câştiga de a le face una stare, societatea omenesca ar ifunintâ mai rapedeprecaUeaperfeetuh net ; 2. in speciale, Încordare a mentai ammestecata ou turliurarea^ suffletului, soUicitudine, angore, ansietate : nwBic câştige dau copUlii parentUoru ; aiMr rviu castigeloru domestice ; triste câştige mi rodu anim* a si mi sapa sOmeMtea ; care omu e scutitu d$ câştiga ? sunt o- meni caH de nemica nu le pesa, de n^ mica riau câştiga ; de amenitiariie teUe ceva câştiga nu am; 3. opera, adopera- tiooe,* labore : omulu cu câştiga sisw dore copita panea seaţ fora oăstiga si labore ceva honu nusecapita; occupa^te de ce ti scriu^ daco credi, co lucrulu me* rUa câştiga. « * CASTIGABILE, adj., castîgaUUisi care se pote câştigă; care merita a fi casHgaiu^ demnu de oastigatu (vedi ca- stigare). * * CASTIGAMENTU, a. m., cMtiga- tlo I (ital. câsUflrameBtoy franc*. ohÂtl- mettt); acţione» de a casUgâ^ d^ro mai y6rto6u*effectu sau resultatu allu aces- tei actione, cumu şi mediu Ae^uiistigaref mai vertosu in intellessulu cuventului câştigare de sub I : demnu de castigor meniu este cellu cadutu in culpa ; casti' ganiente prapartionate eu cidp'ai Cksuf- feri castigamentulu faptelaru seUe. * GASTIGANTE, adj., oastigansi care easHga : vocea QostigantUoru e amara ceUoru casbigaU (vedU câştigare sub I). CASTIGABE, castigu, câştigai, castir gatu, y., castlgar^^ «Bgrere, soUieitare^ tollieltudlneai afferrey enram gerere, că- rare f operam dare^^Uborare; qanstliiB Tel Aieram faeere» Iverari^ aoqnlrere, parare, ailipiscii reparare, ?ineere, sn* per»re; sedaeere, sabornare, eerrnm* pere, etc. , (îtsd câştigare si gasti- gare, isp. si port. - castigar y provenc. eastiear, eastiar si ehastlar; vechiu franc, ehastier,. ca^toier, chastoier; nou franc, châtler) ; precumu purgare, este unu derivatusi compusu i'inpunhogere; aşi& si câştigare d'in castu-agere, si prin urmare câştigare insenma, : L a face castu=z^ curatiă de vitie, a perfecţiona, a correge, etc., si acesta-a prin diverse me^oce, cumu : mustrare, certare,. pu- nire,' taxare sau amputară, polire si Alte operationi; U. a se adoperâ cu mentea sau cu corpulu la ceva; de ad : UI. a ad- junge la acellu ceva, a capiti, a trage flt- losu, etc.;— cuventulu mstigare, ca si derivatelje selle : costiş castigu, caS' tigosu, etc. au in limbele sonori, aprope esclusivu, intelessultt de sub I; pre cându ia limb'a nostra, asii cumu se vorbeşce depoporulu rom&nn d'in tote părţile, acellu-asi cuventu şi derivatele seUe au mai vertosu ijatelleşsele de sttb U si III; acesta impregiurare nu autorisa inse a face d'in ccatigaare in intellessulu de sub I unu cuventu dif eritu de cţtstigare in intellessele de sub IX si IU ; nessulu insemnariloru ce se voru succede in es- plecarile. detaliate, cumu si parenthesea finiEde, voru pum in evidenţia, cou- CAS. 511 nulu si acellu-asi cuventu se applica atâtu in intellessulu de sub I, câtu si in celle delsub. U si IU;— I. a face ca- stuz:z2L curatiâ, de vitie sau. defecte, a indereptâ, a correge, a prefectionâ, a poli, a imbonitati, a reformă, etc : 1. finişi popularie cu acestu intellessu : acasttgâ c(^nUi±z2k educă coppilli, a i creâQe in abitudinile unei severa castitate mo^le : grea respondere cade pre parentde, care nu si câştiga eopUlii si nu-i tine in calUle addeveruJ/ui si benehn; a si câştigă vi" tide selie inainte de a caută se câştige qlle cdţonjha; 2. construitu cu diverse obiecte, caroru se applica correctione : a) stylu si alte obiecte de arti formose : unapoema ce autoritdu seu nu aUmatu de mai nmUe ori si nu a câştigat ua in celle mai mid detaUe, nu merita a vede Irnnm'a; a si câştigă stylltdUf a si câştigă versurde ce stau reu pre petiore; tote operele acisstui scriptoriu sunt câtu se pote de Umate, poliţe si câştigate; mkdti artişti de talentu producu opere HnpsT" fectCj pentru co le lipsesce paHeniVa de a poli si câştigă lucrurile essited'in fm»- ntde loru; b) vorbindu de vite, si mai vertosu de calli, a i invetiă, a i dome* sticf, a imblandi, a i face se asculte si se se porte dupo voi'a omului : calitdu se pote câştigă cu frenulu^ se cas^ga cu batiulu, se câştiga cu călcările, se câştiga cupulpeU, se câştiga cu calcaniele ; diro câştigarea ou vocea e cea mai bona, de care caUulu asculta ca mai bene; c) vor- bindu de plante, si mai vertosu de ar- bori,*a curatiă taiandu ramurele uscate sau superflue : vili^a cere a fi castigaia ca mai bene si de mutte ori tăiata pena in (aci'apam^nttdui, d) in genere, vor- bindu de veri-ce obiectu : a) sau a lucră, a dă prin lucru orecare forma : faundu câştiga ferrutu bene arsu si cu maiulu Iu face se iea form'a dorita; P) sau si mai vertosu, a lucr^ formosu, a dă unui lucru form,^a ceruta de legile fermose- tiei, proportionei, covenientieî, gratietf perfectionei cU unu cuveutu : natiur'a nu este totu de uri a perfecta, side acew^ artistulu este detoriu a nu imită orbesfie naiur^a, ci a emendă si câştigă ăberra" tionUe ei;— mai vertosu part. căstigatu S12 CAS. aţeifectu, fora neci unu defecta, for- mosii si tota de una data grâtiosu, de* lieatu, (?edi si mai diosu ca9tigare:=i margenire, strimtare, micasiorare, re- duoiBTe la mice si delicate proportioni) : vedi la ac6sţa vergine pepta t^gciu, fronte easHgak^ petiore câştigate, Me m âne câştigate si perfecte;— S. ţtm metaiera, applecatu la direrse operationi prm care se corregu omemi caduti in er- rori si culpe, cumu si fiq)tele loru cul- pabili : a) â correge cu vorb'a, a cetti, a mttstri, a impută : copUUi sunt de ea-- stigcftu cu cuventulu mai muUu de cătu cu batiulân; prin smssoreaCB m a trc^ messu acumu in urma, tata meu nie câ- ştigă aspru pentru negkgenti'a mea la invetiatura ; generariulu a castigatu reu pre căpitani; b) a correge cu fapt'a, a pani sau pedepsi, a face se sufferia uua peoamai osiorasau mai grea, ammesur rata cu culp'a : a câştigă copiUi cuvergel-^ le; a câştigă servii cu cureUe; cu câkiinve^ Uatcfriidu va vorbi mai desu de bene si va sd inspiră discipuMoru sei amorea de bene, cu atâtu mai raru va finevdtu a oastig^; prin calamităţi casUga Dom-- nedieupre cmeni pentru peccatde loru; legea căstiga aspru asseminea Crime; — satţr^a-, ca si comedfa, câştiga vitide omenitoru; cine ama bene, câştiga bene:=i câştigarea pentru errori si culpe este semnu de addeverata amore; filitdu ca-^ stigatu intelleptu va fi, dice scriptur'a ; omUu inteUeptu se câştiga senguru pen- tru errori si culpele seUe; errorea si eutp'a este una cădere, d^in mre omtdu se redicaprincastigare; câştigarea spdla si cutatia oreemvu maculde peceatului cammissuprin cugetare sauprinportare; -^im speciale : aşe eastigăszim numai : a se suppme unei pene pentru una er- rore sau culpa conunissa, ci si : a se mortifica, cumu făceau santii, suppu* oMdfMi corp^ la tote suii^ntiele : liboHgriBlle, fatige, abstinentia, ajunu^ cbinni , torture; do aci : 4. castigarezz fenneutare, vessare, maliyactto'e, duppe- rare, amarire, vettemAre, stricare : gendu dNri AprUe câştigă reu vUia; brmia a castigatu huccatde; muierea reacastiga pre bietulu beu^atu asiădebanu; nwfM- C^^ teUej/u de ce eastigoH ăsiăpre miUtarif iH cătu tota diu'a nu le daţi momeMu de rq^ausu ; 5. prin ^eiA metafora, a pune frenu, a infreni, a tfoâ in fîrenu : a) cu intettessu materiale t cu ^ greu pate câştigă ccpttUâu unu tdtlu'asiă de tare ingura; d^o mai vertosu ^ b)en intelleesu ideale : a) a moâeră,.a mesar&, a pune sau tin^ in marginile suppui^erei 81 bonei corenientie : aecusatigtiiierniidu co nu scie tine in frenu si casHgă mul- ţimea seditiosa; unu senatusconsultu de antica severitate se ccwy^^e spfyi ă ca* stigă plebea; cu acestea nu veţi câştigă unu poporu asia feroce; p) a allen&, a impacâ: prin cuventde ^eUe filosofica agrea a cMenă ^ihrentiete corptduisi a câştigă dororiU suffktuM; i) a imblandf , a vinoe^ a sujiţ^une,. a subjuga' : ^w,ft?m- putu si leii se câştiga; intre tate tmimar lUe câştigate si domesticite de omu, cat" lulu tine antanitdu loca; ferrde si po- parele câştigate de Alessăndru Magnu incetara, cu mprtea lui, dea maifisup» puse oceRtet-a^' omu (acesta Însemnare se attenge deja eu celle de mitm); 8) a margini, a inchide, a încinge cu margini fcerte si fisse : insuPa de tote partite câ- ştigată de profundulu marei; de acf : e) a micttsior&, a strimtă, m mai vertosu, a reduce la proportionile cuvenite, a foce delicatu, etc., însemnare ce revine la celle desvoltate mai susu sub 2.; — dcî la în- semnările desvoltate sub 3., si mai ver- tosu sub 4., nu este de cfttu unu micu passu la iutellessQlu :l[. a casţij^pre dn^Miisa i da de kicru, sî refless. a se casHgăz:z^ \\tet&, a se adoperi, a des- voltâ cu energfa potere de mente sau de corpu : 1. trans. : a) a casUgăpre ct- neinvna casfigâmefttea sau anim'ă euiM =a tu foce se si incorde mentea, ise dee attentione, se desfhsciore mtdta potere de mente, se si bate capulu, si de aci, a turbură, a amarl^ a ihsttfSă tenşre si grige, ete. : starea crUica a terMcasUga pre toţi patriâtU beneeugetatoti; gravi' tatea mofMwi parenttM nosttu ne car sUgasse si ametisse pre toH; cenH câştiga si fhtmenta continuu^ n^ented si' anifim^a, este ce are se devină acesh^cqp^cu dksposeHoni astă de reXte; sortea si ve- CAS. niioridu copiXlUoru c^sHga Mudeun'a pre pot^enti; reUde fapte alle fUilaru cor sHffou si aunariţau anim'a biettdtd i€- tranu parenie; h). a casUgă pre dnem sau cet;a=a i consecrâ ţota atientionea ai deligenti'a, a vedă de ellu, a ay6 giije, a piayegju&f a face ou luare amente, a lucr& cuincordare ş poterUoramettei sau corpiâxn; nutricea casHga pnmcU; im»- Haiorii ifo^iga diadpuUi; unu bam pa^ storiu casiiga turm'a, ea se pasea iene si se fmse perda neci unu,eapud'in0»; cartea scrissa cu una mare câştigare de- mente nu pate fide câtuc(Jistigata siper- fecta; câte noi cu sudori de sânge amu easUgatUi aUU se buceurad^denşde; neci pc^entU sei nu arufi easHgatu copUMu^ cmnu Iu casliga invetiatoritdu, in a cui preve^^iiare s'a daiu aceştu capUh^ ei a vess^i , msiUfjBLGiA , tormenti^ etc. < vedi mal sos la I. 4); 2. iBtnms. : a^astigi de sau pentru ce»a sau metnissa fi iol-^ licîLu, a avâ texuere $1 gxige, a>¥ed^ 4e, a fi preocoupatu, supperatut amaritUt turburatu, fermentatu^ âgitaim in suf- fletulu seu^ etc. : prseandu noi co^igmm de UÂe aUe caseif pre voi f^ed capidu ve dare de cev^n; parentii easUgadetote câtcr sunt neeessarieeopmHoru,pent$ueaâen* sU -se nu. duca câştiga de nemiea; d^ro Hiai vertoaa : 3. refless^ a setasHgA^:^ a se adoptări cu me vtea sau cu corpulu : a) cu mentea si eu anim'a. : a) a si pune tota luarea amente, a si iueordâ men- tea^ ;Ca ae iutellega^ se precepa, 36 re- soWa, se si esplice eeva : a se eastigă nopteasidiu*a:9^ pfOJbUmatele ceUe mai grette aUe vţetiei;:^) a avâ mare grije si temere^ a fi soUicitu sitare turbâratu la suffletu : n'am vedutu parente, care se se castiffe ,moi multu pentru copiUa sei ; b) cu corpulu, a lalm6, a si pune tete patei:ilef ca se adjuugala ceva : de m'amu fi castigatu eur eumu te câştigi tu dUt'a si nqx^f asiufi astc^ forte avutu; — injtellessulu^ lui câştigare de sub H re- sajre mai veiioau iu substautivulu de £Mr- m'a femimua.: câştiga; precumu in sub- staullâyulu de foroia masculina : castigu, resare jmai vertossu, iuteUi^sulu clş la ur- matoriulu : QL castigareşz capitare z=a adjunge Ia capetulu sau scopulu, cotra GAâ. iii oard se caa%a=:se adbpera cineva (in acestu intejUessu se aude in multe locuri cu s siueratu : câştigare; ba ce e mai reUf in unele locuiri^ dHn Moldavi'a, de essemplu, treeutu piin gur^a Jtdani- lom, se aude de totu corruptu, cu unu { in loou de t : casligare, calare, cumu totu pre aoollo se aude si subist. casUgu^ Iu snxk ca^igîdu, in locu de castigîdu) : A. a adjunger Ia ceva doritu pentţu uti- litatea sea, a Iu face allu seu : 1. in ge- nere : a) cu obiectu passiyu de lucru : a câştigă unagrassa functione; a castigâ mari recompense si premie ; a castigâ nume, fama, reputalione; a castigâ mai nndte victorie, etc. ; b) cu obiectu pas- sivu de p^rsona, a trage in partea sea, a face £arrorabile : a) in bene : a castigâ pre toţi cetatianii prin portarea sea ; a ca^ stigă canid patenti si inftuenti; a castigâ pre judecători prin dereptatea causei sei- ie;— mai yertosu : a captivă, in flrasi ea : acisstigâtoteanimdeprin gratielesi &o- nitatea sea; a castigâ totu aUditoriulu prin farmeeuluouveHttdui seu;^—^) in reu : a castigâ ţinu juăecatoriu, a casti^ gâ marturi, etc., a compari cu bani, a corrumpe, a subornâ, etc.: pre toţi a casti- gatu in favor ea sea : pre unii a i^astigatu cu iani, pre altU a castigatu cupremis- sioni de functioni,pre cdtii in fine a ca-* stigatu chiaru cu ammeniHari; a castigâ una muîer6=ra ua seduce, a ua corrum- pe, a ua subomă : 9pre a corrumpe pre donm*a casei, blastematulu câştigă cu hani pre servitori si servitorie; — 2. in parti- culariti, a trage folosu, a cullege fructulu laborei selle, a realisă valori prin indu- stria si adoperationile selle 3au prin ca- pitaliulu stritisu prin laborea sea : a si castigâ vieţi' a cu lucrulu de mana ; cu commercudu câştiga cineva mai mtdtu de câtu cu functionile;pucinu câştiga cineva d*in una moşia arrendata cupretiuprea mare ; de la casele aUocate castigămu mai pucinu de câtu de la banii daţi cu interesse ; tota lumea câştiga, inse pur dni fam stare, pentru co, spre a face stare, nu adjunge se scia si se pota ci" neva castigâ, ci se cere inco se scia si a economi, asia in câtu se nu spenda tatu ce câştiga ; — locutione speciale : a cas- 83 514 (3A&. tigâpre cineva cu cevă—2i Iu face se câş- tige ceva : te amoasHgcdîi cu unu ccMu; de €andu ti su argatu, te am oastigatu cu^ mii de galbeni; inse si : a •caatigâ de la cineva cevat{reii mai diosula B.);"— 3. a capitâ veri-eumu avere, positiime, patere, influentia, etc. : a^iastigâ mari summe. de bani in cârti ; a casHgă cellu mai mare lotu de la lotaria; sermkt, care descoperi conjuraHonea, caMigă Viberia-^ tea, ceiatiam'a, bani si mari 0nori; — ce aii castigaiu, co v^ati facutu de risu? — 4. refiessivfc, a se câştigă, a se pro- vedă, a si procmă celle oecessarie pen- tru ceva, si de aci, a se prepară, a se muni : ase câştigă de venatore; ase câştigă de caile ; a se câştigă de bani spre a iticepe se edifice caise; a se câştigă de arme in vederea bellului ce ammem*' tia; 5. prin abusu, a ce^tigă:=ia ca* pită, a adj unge la ceva, a luâ ceva, co- tra care nu se adopera cineva , si prin urmare ueci Iu doresce sau vre : a câş- tigă unu morbu, a câştigă doue bone palme ; a si câştigă nevoia cu cineva ; in assemini frasi intra bene eapitare : a capiti pahne, afora d^co nu vorbesce cineva cu amara ironia , cumu : a cas* tigă um bona &oiaHa:r:a capit& unu greu morbu venericu ; d^ro toţi Bomâ- nii dicu si e bene dissu : a castigd unu copillu; DomnecUeu ne a castigatu cu bani si mentosi copUli; — B. metafo- rice, a remanâ. superiore, a invinge, a triunfă, asuppune, etc. : 1. la lupta, in bellu : a castigd tma bătălia, in opposi- tione cu : a perde una bătălia ; asia si : a cotigă lupt-a^ a cas^tigă c}ica acesta ourentu cu acestn intellessn speciale, ci facansu dennn cuveBtiy care nu pote fi ]k>mamcu : itâl. ITMiatawes: franc, irarneri 2..insaai lim&^ .latina are pentru espressionea a- ufilui ueueepta curentele : al 4u»rere= caiHgare, tvagere de folosu; inse pro- [»ie : eerere^ cerikxre, cercetare, si prin nifliare ipkmr^r^szcerere ; b) Inerari rs caa<^iirA=:tragere de folosu, formatu di la laeruNis^as^jTMtsfolosa^'de unde si alld^BOstre : lucru, lucrare, ca fontane alle că^gulm ; 3.4l*in qvimrBrf^-irzcerere allo nostru au incercatu unii, si a nume prin int^rmediula substantivului qa»8- tmn^ simaivertosudemin. qmestfenltfszc: mieu castigu, se esplece pre câştigare alia noetru , stistinendu ca ca$tigarezs que9âicttr€cz[lB,iAn. qn^stkare] ; dăro se lasş&mn, eo assemine forma nu eseiste in liniVa latina, apoi, chiaru d^co arn fi staiutu, ea sHir fi tradussu prin ce- sticuaHXitest^cu, sau^lu muttu prin căgHeu sau castecu, câBţigu-castegu, cu tonulu la antepenultima, cumuFar av^ si presuppusulu latin. qMMtteo; si ac* centulu latinu se scie cu cftta scru- pdlositate l'an pastratu Românulu ; mai antanin de partea formei asseminea supposetioiie nu se potd susţină; de par- tea intellessului nu este ore unu fe- nofDenu fdrte estraordinariu ^o din doue cuvente latine applicăte a espreme acâHu-asi conceptu, neci unulu se nu treca eu acellu-asi intellessuin neci un'a d'in ambele noue latine? nu e si mai estraordinariu, co cbiaru Bomânii, cari seng^ d'in t6te fractionile gentei la- tine, au pastratu unulu din aceste doue cuvinte, iHcru^siltttrum f lucp-are^izln' •rmtif Tau applecatu cu tote aceste in inteHessu cu totulu differitu? Noi nua- flămu nemicQ mai estraordinatin in Iu-* mea lui Domnedieu, in care nemicu nu sefaee fora cuventu, si cu at&tu mai muMm, cu efttu se scie co loerum seap- plieft in. speciale la caitigtdu realisatu cu mare labâre de fia care plebeiu sau onm d'ia poporu. Care d^ro se ffa caus'a acestui fenomenuP Respunsulu, fundata pre probe, al* cere intense desvoltari, cari aru trece .preste cadrulu acestui articula ; de acea-a ne knarginimu a tra- raitte la etymologi*a cuventidui Incroia d*in laere=a spellâ, a curaţi, a si spelli, in speciale, peccatele, a fi suppusu pen- tru acesta-a.ia una pena si mâi vertosu la grea labore, cumu si la etjmologi'a m^efiiJx\n\caBtu^s=^curaludepeccale; d'in considerarea intellessului generale allu acestoru cuvente, eum.n si 4in conside- rarea impregiurariloru vietiei Romftnli- lui inainte de Christa si dUpo Christu, va resultă una idea, Care, nu nci indo- imu, este in cneierulu, in anim'a si in sângele fia-carui Romănu, pre care noi ua esprimemu pre scurtu asia ; qasti-^ grdu, pentru iComânu^ este remltattdu lucrulm, cemceptdu d'incellufnaiinaitu punlu de vedere, cTin care abia astadi . au inceputu se Iu considere cei mai îm- minati d^in lumea creştina, d'înpuntulu de vedere, diq)o care lucrulu este unu mediu de a adjunge la castitate, peffec- tione, si care se erprime prin fanntd'a : laborare est orarerra lucră va se dica a se rogâi a se inăltiă cotra divinu, cotra ce e şantu si perfectu; se ne ferimu d6ro de a profană cu idee, ca acelle ce si făcu Judanii, caqdu Iu pronunţia casligu, unu cuventu ca castigu, essitu d^in fun- dulu animei unui poporu, ca espressio- nea cea mai curata si mai nobile a ace- stei anime de Romanu si de crestinu. M. —Cu t6te aceste-a câştigare in intelr lessu de qnae!$ttt»i vel lucrnm facere , aeqairere, duce cu mai mare probabili- tate la etymologi^a de qoni^tnm-agrerey quiDstişrare = câştigare. Âccentulu e chiaru laloculu seu ; —numai e? tjansmu- tatu in a presenta una mica difOcuItate, care inse nu se pare u fi invincible, mai vertosa unde dâae radecine viuu in con- tacta si se conf undu inpronuntiatione. L). CASTIGATIONE, s. f., eastigatto; euratio, aequlsitloy quiDstns; actionea de câştigare in differitele intellesse alle acestui cuventu : l.curatiare, correctio- ne, emendare, mustrare, punitione, etc.: castigationea parentiloru este spre be- nele fililoru; castigatianea i^apilliloru cu vorbe f castigationea criminaliloru cu 516 CAS. verge; castigationea arbarUoru; 2. încor- dare a poteriloru suffletulai sau corpu- lui, atteatione, sollicitudine , occupa- tione seriosa, turburare, suffereatia, la- bore, adoperatione : teia castigaJtionea nostra spre atefacefericUu aessUude- seria; 3. tragere de folosu, folosire : co- stigationea de sumnie mari prin negaţia si strict' a sea economia Vau inavutiiu. CASTlG ATOUIUr^oria, adj. s., eastl- gator, castlgiiUrlnsy aa^eag, «•llieltus; laerum facient^ lucrator, lueratlras; care câştiga sau se eastiga, relativu la câştigare iu diferitele mtellesse alle a- cestui cu ventu : 1. carecorrege, emenda, ceusuredia, mustra, puuesce, etc. : amu castigatoriu allu cdloru hani; — apple- catu la lucrure : varhele de cansalatione nu su castigatarie ; 2. care adduce În- cordare a poteriloru suffletului sau cor- pului, care inspira sollicitudiue si ter m^re, care turbura suffletulu, care fer- menta mentea sau corpulu; care se ado- pera cu mentea si cu ânim*a, carş pune mare attentione, mare deligentia la ceva, etc. : funcţionari câştigători a si impleni detoride; stare de sanetate ca* stigataria de ânifna; castigataria de ca^ pi//t:=:preveg|iiatoria ; 3. care trage fo- losu, care Învinge, etc. : câştigători in acea lupta amu fostu nai; castigatoriu de nţare stare in jocu de cârti; negotiulu nu e pentru toţi castigatoriu. CÂSTlQATU,*a, oastigatus; eura an- xlus; acquisitusy partnst; part. d*in câ- ştigare : copUli aspfii câştigaţi de pa^ renii; fiii tare câştigaţi de greulu morbu allu mamma sei; avere câştigată cu su-^ dorea frontei, (vedi si câştigare). CASTIQATUEA, s. f., oastl^atlo; laeruni; cura, labor; actione, d^ro mai verlosu resultatu allu actionei de casti- gare : 1. in inteliessula lui câştigare de sub III. : castigatura de astadi nu ne adjunge se ne comperămu ptine; 2. in intellesuiu lui câştigare de sub^I. : cor stigalur'a ce mi ai facutu astadi, me va invetiâ mente ; 3. in intellessulu de sub II ; P ce atâta castigatura pre tene pentru copilli, cari su muri si nu mai un lipse se i câştigi tu de aprope. CASTIGOSU,-a, adj., lacratu», qa»- CAft atnogaa, iMTaUvat; earw^plaau, tfH» srensy anaiasas, eperetas; planii de co* stigu sau de câştiga : 1. pleaa da m* Mgu : a) care adduce molto etuHgm, care da omri folose : negotiu viia forte castigosa^ monepucimu gose; profesiiimUe ceUe mai oastifoise; b) applecabi la persane : a) paoaÎMiajta de castigu, avidu de «lastigu, interaaaota, cui place se castig*' totudeun'a ai d'in tote : anevaia vei pote eastigi fora ham cam' a tea, de si detrptOr pentru eo ju* decaJtarii sunt omeni cadigosi; Ş) eşM a facutu castigu mare, amtn, cu atore : ceUi câştigaşi nu credu ceUoru -serad; — 2. plenu de câştiga : eaetigos'a prewe^ ghiare ce mamnia se cade a avi deprund. CASTIGU (in oiulte looare cu a wn^ ratu : caştigu; in unele locure forte rea cu l in locu de t : ca^igu; vedi casti* gare sub III.), s. m., pL-r^r tn^alBat laeram; eagtlgaiiOy (coBipara fii ital. m^ stlge); 1. ca laai desu si mai vulgata in intellessulu lui câştigare de suk III. : a) ce se castigaf folosu ce se trage d*in ceva :' d'4n acellu negotiu «'om mmtu ned unu castigu, ci mai vertostu mare dauna ; a lucm diUe intrege fora ned unu castigu; a vetide fora easiigu; a iâ bani altoru^ fora,ned unu castigu; a servi si indetord pre toţi fora sperantia de castigu (a servi cu desinteressare).; a spende tatu castigulu; a economi d capitalisă parte d'in castigu; a adduce C(nsti^ cuiva : sunteţi mari, d in locu se lucraţi d se adduceti castigu easd, traiti in pigi^ia si cu mare dauna a casei; argatH mi adducu iiauna in locu de castigu; — 6> actione sau actulu de câştigare : castiguki si perderea spen^ dura, in mare parte, de capridele far^ tund ; — 2. fienduco forni'a feminina câştiga s'a applecatu esclusivu la intelr lessulu lui câştigare de sub II., in intel'- lessulu acelluî-asi de sub I. caută se se revivifice si se se applice totu form^a mase. castigu, cu intellessulu de mediu de castigare^corregeie^ emeodare, mu- strare, punire, invetiare, dooiestîcire, etc; vocea este cdlu mai bonu castigu pentru calli; lemnele sunt castigulu, cu care dâ$nu platUeloru si arborUoru farm' a si CAS. dirwtionea ce vtemui greu casHgu me- ritoH pentru aceste tkiJpe. * GASTIMONIÂ, 8. f., eastimonia^ stare de eastu : 1. in speciale, stare de easUi in respedoiln corpului, euratfa cor- porale ce se cere la implenire - de acte si c^emoni^ x^ligbse, cnratia ce sta in abstinentia de verin^ contaetu carnale, de mancarî delicate si grasse, etc. : Ie- gea cere se intrămu cu castiteAe in coks^a Domnulm, eu castitate de sufftetufwa in- doienHay dero si cu casfynoniralitate in genere. *OA8TIMONIALE, adj., castlmonla. llsi relatiTu la ixtstimonia : speliare ca- sOmoniale. ♦ CASTITATE, s. f., castltan (com- parasi ital. oastftă, franc, ehastet^); ca- litate, stare, abitndine de castu : 1. in genere, curăţia de suffletu, moralitate, integritate, onestitate : a porta func^ tianUe increientiate eu cea mai fnare cantitate ; d^ro ca mai desu : 2. in spe- <»iile, virtute prin care se ţinu in frenu appetitele camei, si a nume : a) in ge- nerev moderationea a^estoru appetite : castitatea este nu numai una detaria morale, ci si una lege de consermUone, ee natmr'a a impusu totoru fientieloru wue;b) abstinehtia completa de plăcerile earnaU- : castitatea se cere cu rigore de la calugeru; c) abstineutia de plăcerile oarnali illicite : ver^nile sunt detorie a observa castitatea; — vechii Romani re- presentâ castitatea sub ăbittdu unei ma^ trona cu unu sceptru in mana si cu doue edumbe aJhe la petiore. * OASTONE si castoniu, s. m., annall paUy (it. oastonfţ franc, vhâtoni d'in a- cea-asi fontana cu cassa ; "vedi si ca- ' stronu) ; fund*a sau tort'a anellului , in care se incadra gemm'a sau petr'a pre- tiosa. ♦ CASTORATU, s. m., (franc, oasto- rate); sare formata d'in combinationea odAdui castorieu cu una base. CASTORE si castoru, s. m., cantor (xdmiap, ital. eastore si eastoro, franc. eastar): genu de atiimali mammifere amfibie d'in famih^a roditoHeloru, cari ii Cmu ndnunate case jnre ripele fluvii- CA^. 517 lom; — prin metafora, ceva facutu d'in peru de c^bsU^reitessuturajpeUariajmâ" nusiay etc., de castore, CASTOMIU si castoriuria, adj. s., eastoreus-eam (ital. castorecf si casto- rio); de castore : 1. adj. : peri castor ei ; mai vertosu inse : 2. subst. m., castoreu si caştoriu, materia negrastra, de odore gr^ si neplăcuta, de sapore acre si mor- dente, ce se trage d*in ibllîculii puşi longa partite genitali alle castorelui si care serve ca medicamentu escitante si antispasmodicu : addormUu de greulu ca- ştoriu infirmulupileca capuku pre umeri. CASTORICD^-a, adj., (ital. castori- ce, franc, oastorique); care coprende ce- va d'in alle castorelui, care coprende ca- storina : acidu castoricUf formatu d'in castorina cu acidu nitricu. CASTORINU,-a, adj. s., castorlnus, (ital. castorina^ franc, oagtorine), de ea^ store : tessutura castorinaj d'in pfera de castore sau suptire si metassosa ca cea d'in pem de castore ; luatu in speciale ca subst. f., castorina : a) substantia ce se estrage d'in castoreu sau caştoriu ; b) cu intellessulu de tessutura casto- rina. ' CASTORID, vedi castoreu. CASTORU, vedi castore. CA8TRACANI, castraporci, etc., vedi castrare. * CASTR AMETAREy v., eastrametarii proprie : a mesurâ locu de pusu castre, a d& dimensionile locului, in care se se facă castre, si de aci : a despune castrele, a pune sau assedii castrele ; a se pune in castre, a se assediâ in castre, a se op- prf la unu locu , etc, vorbindu de oşti in mersu; de ac( si subst. oastrameta- tfone=:oastranietatf6rrdespun6te a lo- cului de castre, despunere a ostiloru in castre, opprire, şedere a ostiloru in- tr'unu locu etc., (vedi castru si meta^ metare). CASTRAMETATIONE, s. f., vedi ca^ strametare. CASTRARE,-ed[m, V., castrare» (ital. castrare 9 isp. castrar si capar, franc, châtrer ; -— castrare, populariu in mai multe parti , e de prefiwritu lui scopire , care se aude in alte parti si care neoi 518 CAS. are intellessulu largu allu lui castrare); 1. a face incapace de generatipne» a pri- vi de organele geueratorie : a) vorbmdu de emu, se applioa atâtu Ia masculu, câtu si la femina, d^ro mai vertosu la masculu : secfacastratiloru asid^ de in- tensa in Bussi'a, a incepufu se se in- tenda si in terr'a nostra : adepţii sectei castredia harbaiif castrediamtderi, om- magindu sipre unii sipre altele, coprin castrare au se scape de peccatde, in cari induce appetUtdu sessmle, coprin ca- strare au se fia casti, santi si plăcuţi lui Domnedieu; catUarii, mai vertosu can- torii de la baseric' a papale, ca se si pa- stredie vocea, erau castraţi de tetnpuriu; cu omeni castraţi custodesou orientalii muierile loru ; i) vorbindu de alte ani- mali, se applica mai allessu la masculi : a castra unu tauru=zin speciale : ain- tor ce unu tauru; a castra unu callu=: in speciale : a jugani unu callu ; a ca- stra unu berbecezziu speciale : a bate unu berbece; a castra cocosizzin speciale: a caponi cocoşi; a castra unu cane, a ca- stra unuporcu, a C€istrăunupesce,eic.; — verbu^u castrare, ca si calcare, in car scagura , etc., se pote compune cu uuu substantivu ca obiectu directu : castra- canîsital. castracanl» asi4 si : castra- porci, castracaUi, etc, formandu asia substantive compuse personali, cari ar- reta in speciale person^a ce castredia u- na specia de animali : unu castracaUi =tmt4 casiratoriu de ca22i^jugaiutoriu; -r- 2. applecatu, fora a fi vorto de mu- tilarea prganeloru de generatione : a) la plante, a curatiă, a taiă ramurole si bla- stării lussurianti : a castra viti^a; b) la lucruri, cari sunt prea tari, violente, fu- riose, etc., a castrdzzfi luă poterea, sau tari'a, a moderi, a stemperâ, a debili- tai, etc. : a castra vinuluzz2L i redlcă a- sprimea , stracorandu-lu bepe; a castra licenti'a, a castra avariti^a, a castra fu- rta maniei, a castra ing^etulu junetiei ; —unu castralu: a) unu omu privatu de organele genitali ; d^ro si : P) unu omu impotente, lipsitu de poteri, fia celle de gen^atione, fia si altele, omu incapace de a produce ceva cu poterile selle, si in speciali : i) omu incapace de a prodiice CAS. . cu mentea sea; — c) la cârti, â scote d'in una carte, d*in una scriere, locurele pari yettemâ bonii mori, reHgionea, eon- stitutionea, guberniulu sau omenii ifu- berniului icen^it^a, pre unde essisfe, rn- stredia diaride, cartUe si alte scriptede pubUcatu; edUionile operdoru lui Mar- ţiale sunt de ordinariu castrate; d) a ca- stra ceva sau pre cineva de c^va:z:^ des- parţi, a priva, a interci de ceva forte doritu si placutu : a castra nmMa de oi, a castra unupruf^cu de lapte sau de nutrice ; v*ati invetiaţu se mancaU bene, se dormiţi, se ve investmetitati si seve preainblati bene, am inse se ve castrediu si eu bene de tote aceste-a; — cu ellipsea obiectului cu de : a castra unu stupu (subintellessu : de miere)±:9k tai& si luă miere d'in stupu; a castra unu grassu si cmUu negotiatoriu (subintellege : de avere, de bani)zzB, Iu despoii, a Iu pre- da, a i lu& d'in bani cu unu medilocu orecare yiolentu sau fraudulosu; —ase castra : a) a se priva de organele geni- tali, a se nautită , ca celli de sect'a ea- stratihru; dero si : ^) a se priv& si ab- stinâ completu de ceva ce i ar cere &- nim'a ; a se castra de vinu, a se castra de plăcerile amorei , etc; de aci abso- lutu :^) a se castrâ^ziA se priva de tote plăcerile lumei, a si inchide lumea^ cumu se dice ; — e) in genere, a castrăzzA mutilĂ, a scurtă, a micusiorâ, etc. : a ca- stra cod'a paunuluizza castra paunulu de coda; vulpi castrate de coda^ CASTBATţONE, s. f., castratlei ac- ticne si resultatu allu actionei de ca- strare : castrationea omenUoru este una. barlmria; castrationeaplanteloruseface bene de cu primorvera. CASTBATOBIU,-fona, adj. s,, ca- strAtor^ eaştratorins ; cate castredia : 1. 2i.dyAnstrumentucastraloriu; 2.sidtot.: a) personale, castratoriu, fem. castra- toria, perşona care scie castra onieni sau bestie : castratoriu de c^dli, castratori de tauri, castratoria de cocoşi ; ceUi de secţia castraiiloru au, pre longa castra- tori, cari castredia bărbaţi, si castrato^ rie, cari castredia muieri; ^xeale, mase. castratoriu , ţh^e, sau femin. castrato- ria ori castratore,ifiAtv\m^iM detxwlfa- CAS. CAS. 51» * ■' » '■r6 (compara si ital. eastratoj»);— form'a feiuin. cas^ratore insemna si : castrarea insaşi), loculu sau tempulu de castrare. CASTKATU,-a, ca^tratiis; 1, part. d'in casjtrare : plante inco neccistrate, stupi castraţi, berbece castratUymai muUi berbeci necastrati; 2. snpina d'ia castrare cu intelles^u : a) activa : instrumentii de casiratu omeni; b) passivu-: st^ bont de c^istratu; 3. şubstant :a) abstractu, fora plur : CQstratulu caUiloru pr esenţa mai muUe greutăţi decâtu castratulu tauri- loru; ^Jcoacretu personale : unucastratUf îmacastrata,2kp^eG^tu in speciale la omu, d^ro si la alte animali, cumu : unu ca- stratu~um berbece, imu callu, unu bou, unu c^co^^iUi etc., castratu=:ci\ organile genitali mutilate; la pmu inse cu diverse insfimnari despre cari vedi la castrare. CASTBATUBA, s, f., castratura; ac- tione, actu si resultatu allu castrarei : castratur'^a berbeciloru, a face mai muUe casirature vitielaru de viie; doue si cJmru mqi muUe .castndure sepotu face stupu- lui in annii boni pentru albine, fora ca albinelestupîdui se sufferia iern^a de lipse de miere. * CASTBENSE, adj., castrensisj re- iaţi vu la castru sau castre, ce se face in castre sau in tempu de şedere in caistre, in ţempu de bellu : preutu castrense, de arniata; malatiului Cesariloru. * CASTBENSJABIU, adj. s., castren- «iarius; care are a face cu casirele, si in speciale, negotîatoriu ce procura provi- sioni militariloru in castre. CASTBONAS'IU si OASTBONELLU, s. m., seutella, ea* eunelli^ deminutivu d'in castronu. CASTBONU, s. na., pl.^e, ae^ta, Bcit- tola; evcomii; gabaia sau i^?ata$ l%hf»ţ vasu de pamentu, de Jenmu, da< arama sau de attu metaUu, de forme varie, dero mai vertosu sferice, asia^M) prin forma sea^ unu castronu presanta : a> uoa parte de sfera mai multu seu mai pucinu re- gulare, cumu : ol) una soetioue de sfera prin unu cercu micu^ asia eo vasalu ^este strimta la fundu si largu la giira;< ^) una sectione de sfera prin unu cercu, mare, asia co castrofiulu este aprope unu emis- feriu; t) una sectione de sfera prin unu cercu micu, asia co eastronulu este mai mare decâtu unu emiaferiu, si prin ur- mare largu la medilocu si mai strimiu la gura; ^ una parte de conu mai multu sau mai pucinu regulatu si truncUatu mai aprope sau mai departe de basea lui; sunt inse si : c) eastrone de forma cadra, d^ro totu de «n'a mai strimte in ftmdu si din ce in ce mai large spre gur-a; — sfer'a larga, mulţimea forte mare de vase, ce ar imbraciâ cuventula castronu asia. definitu dupo forma si dupo mate-* ria, se n^arginesce prin usuln de peno astadi la urmatoriele categorie : 1. vase de pusu buccat^, mai vertosu lieide, vase de forma sferica sau cadra ; sepufM mai muUe eastrone de buccate premesa; a manâd senguru tmu castronu de lente; pentru atâtepersone nu ajunge wm .ca- stronu de jsema, pune dero jema in trei eastrone; — cuventele, ce se audu inco, pre a locurea, cu acellu-asi intellessu, sunt: catinu, causiu, Uidu, strachina; 6m^ pre unde sunt in usu si aceste-a si castronu, elle se appliea cu distinctionile urma^ torie : a) blidu, ca nume genericu pentru veri-ce vasu de pusu buccate in ellu sau pre ellu; b) strachina, vasu de pamentu aduncatu, mai micu si mai pucinu ele- gante decâtu unu castronu : castronde se vedu la mesele ceUoru cu dare de mat^, strachinde la mesele seracUoru; c) cau^ sitdu este unu vasu de lemnu, ce serve nu numai ca strachina, sau ca castronu, ci si pentru alte usure, cumu, de essem- plu, pentru pusu farinainellu; (2>infin^ catinu pote supplenl tote celle alte (vedi 520 CAS. caUnu); — 2. vase de fertu si coptu buc- cate, ciuri potu fi de pamentu sau de me- tallu, 81 cari au de regula forma sferica saudeoonntranohiatu, d^ro si forma cy- li&drica sau cadra : castrontudefertulapte; easitr&ne de preparatu huceate; castranu de fertu eame, eaetrenu de fertu supa; easti^ne de faeutufimnate, etc.; — alte cuvente, ce se audu, pre a locure, cu a- cellu-asi intellessu, sunt : caldaruciaf ottă.crătitiaj tingire, etc; 3. vase de spol- iata alte vase de mesa sau de buccata- rfa^ sau ehiaru de spellatn pre ochi si pre mane, vase numite pre a locurea li- ghiane. (Cuventulu nu e d'in germ. ka- strei, ci acestu-a d'in cellu roman ieu : ooei allu nostru castronu a essitu d'in acea^asi fontana cu capsa^ care [vedi caesa] a devenitu si cassc^^zitdl. cassâ r=:franc. eatgse, casse si ohâsse, de unde apoi casseta:=. ital. oassetta = franc. oa9«ett6; de aci mulţime de cuvente cu differite forme si semnificationi atfttu in limb'a nostra, cfttu si in sororile ei, d'in cari mare parte s'au datu si esple- catu A<^ in Dictionariu, si de acea-a nu commemorămu ac( de cfttu pre acelle ce potu duce la esplicarea cuventului ca^(mc4, cumu: ital. cassetonezrcasseta mare, cassetoniu sau cassetoiu^ si prin syncope : ea»t«^ne=: franc, ehaton [vedi castane sau cast(miu\; cu acea-asi syn- cope d*in casseta ar essf casta, de unde ver- bulu catal. encagtarrzispan. engrastarr: in intellessu cu ital. in^eassarer^franc. eneaiftser si eueMsntr^zincassare; asi& si d'in form^a augmentativa castane au essitu: provenc.enca8tenar=port. enea- slon«rr=isp. en^astonar; in limb'a italica in locu de encastar sh dice incastirarcrr provenc. eneastrarţ cfaiaru si înlatin. me- dia inoastratara, si aceste forme presup- punu unu substanţivu castra sau castru, care ar fi unu deminutivu d'in casta, deminutivu redussu prin syncope d*in castura sau casturu in locu de castula sau eastîdu, ca si tidu d'in tittdu : d.'in una forma ca castra ^au castru, cu âuf- fissnlu augmentativu onuzzonecuoniu =oţu, a cautatu se essa cuventulu ca- stronu, ca si castane i'incastazzicaJss&ta; in limb'a italica form*a Gastrone=for- CAS, ■III ,1 » I ^— ^_^»_^ m*a nostra castranu insenma : unu ca- stratu, vita sau omu, si, candu este vorba de omu, si unu castratu de mente [vedi castrare^, in limb'a latina eastala În- semna unu vestimentu, despre care vedi la celula; 6to cMtrumzizcastru , ai- stellu, etc; in locu de castrnm, in limb'a mai vechia se dicea, si cu form'a femi- nina, castra, si formale vorbindu, ca- stronu allu nostru a potutu essf atfttu d'in castruz^eantrumf cfttu d'in femin, ca5^ra=:ca8tra, ca si casoniu sau casom =ital. casone, mase., de si d'in femin. eo^a^ital. casa; seredicad^ro Întreba- rea, d^co cuvente cu intellesse asia de diverse, ciimu : ca-str-anu, ea-stra sau ca-stru, castrare,. ca-sta, ca-sa, ca^sa; ca-ssa, corpestru, etc, se refera la acea- asi origine primăria; noi nu potemu in- tră acf in desvoltarile, ce s'ar cere spre a dă la asseminea Întrebare unu respunsu cu caracterie de certitudine sau ce)lu pucinu de mare probabilitate, ci ne mar- ginimu a face urmatoriele observări, cari dau lucrului orecare probabilitate : 1. filologi de mare autoritate referu (;a- 5^rM=ca8trniii la ca5a=o«8a, cu Însem- narea primitiva de : Iooa unde se faeu case, in intellessulu latinu allu cuventur lui, adeco casa prostu construita, si in speciale : case de mUitaripre coffg^nf: cor- turi, barace, cdllihe, etc; 2. tote cuven- tele in cestione se attingu prin intellessu intru cfttu tote Însemna receptutlu, in- capere, etc; numai castrare, cu intel- lessulu de a face incapace de generatione, pare a nu coprende in conceptulu seu not'a generale de încăpere; d6rose pote ca acestu intellessu se nu fia cellu ori- ginariu allu cuventului, ci numai unuia d'in intellessele metaforice alle cuven- tului, deorece barbari'a de a castra, mai vertosu Ofneni, nu pote fi primitiva o- mului; intellessulu cellu mai originariu allu cuventului castrare pote n forte bene cella ce resulta d'in frasi cs^: a ca- stra mnellii de oui:=a intercd mndUi de oui; veri-cumu ar fi inse lucralu, certa este, co castranu e cuventu curatu ro- manescu, fia ellu essitu d'in castru in intellessu de castram, sau d'in oa^^^a ca deminutivu d'in co^toinlocu itcasseta, fia CAS. in fine essHu din cap-erv, ca cap-estru, careca augmentativn suna cap^sironiu si eap^estronUy de unde apoi prin syncopi snccessive : capîstronu, capstronu, cos- tronu, prescurtări Ia cari popomlu a tensu cu atâtu mai multu, co necessîtatea de- stinctionei de intellessu cerea imperiosu a Iu depart& ie form'a intrega capc'^ stranu ctf intelleâsulu ăe^apestru de caUi măre; — d^o amu admitte supposetionea co castronu este immediatu esşitu d'in ca4^:r:Iat. eâstmm, atunci cuventulu ar fi unulu d'in acelle, cari espremu tras- sure însemnate d'in vieti'a istorica a Ko- m&nului ; addussusi assediatu in aceste terre, ca se Ie custodesca de barbari, re- ceptadulu Bomanului de siedere, cas^a sea erau de regula castrele, si reccepta- dulu seu de ptÂSu si fertu mâncare a eatUatu se fia castronulu : castrulu si eastrde, prin asprimea tempuriloru, s'au stersu de mnltu d'in ten'ele Bom&nului; ca lipsea de secle a lucrului a peritu d'in mentea Bomanului si conceptulu d'in pre- una cu cuventulu ce Tesprimea; d^ro ca- strontdu, in care ferbea si mancă acumu c&teva secle, in ellu manca si ferbesipeno astadî; in acesta supposetione castronu ar fi, in origine, unu ădiectivu derivatu d*in castru cu intellessulu de ceva=: \.vasu] ce serve în castru^ si in speciale : va9u de fertu si de mancatu). M. CASTBU, s. m., castrum (form'amai antica latină si : castra, f.); in intelles- sulu cellu mai originariu, locu unde mi- litarii in campu si punu casele, in intel- lessulu latinu allu cuyentului casa^ (vedt casa si parenthesea finale de la castronu)^ de acf : 1. în genere, locu intaritu, ce- tate intarita, etc, spre a servf deappe- rare in contr^a inimicului : castrulu Du' roşiorului, casindu Vidinului, castrulu JParisUoru, etc.? si : castridu Durostoru, castrtdu Tumu, castrulu Ntcopole; Tur- cii construisse mai mtdte castre de a de- repfa Dunărei; astadi acelle castre sunt simpie cetaii; impregiurarile rlau per- miisvk JRomâniloru a construi noue ca- stre in loculu castreloru turcesci deri- mate de Russi; pre rip*a stânga a Du- nărei Turcii inse au mai multe castre l9n$ munite;—m acelln-asî intellessu se CiS. 521 dice si casteliu, deminutivu d'in caslru, mai vettosu in plurariu, pentru co plu- rariulu d'in castre se iea forte desu mai alleşsu cu întellessulu speciale de sub 2 urmatoriu; mai de curendu au inceputu a se dice, in acellui^asi intellessu, si : fortaret^, forte, dupo franc, forteressci, fortţ deco avemu sau nu lipse si de ar ceste cuvente, si d^co 8entimu4ipse de densele, sub ce forma aru fi se se ap- plice , se va vedâ in Qlossariu Ia ar- ticle respective; observ^mu ^i numai : a) co Francesii au allergatu Ia cuven- tele fort si forteresse, in lipsa de altele, pentru co ehâteaa-rca^^eâti si castru luasse, in limb'a francesa, esclusivu a- prope alte însemnări (yedi castiUu); noi inse pre longa castru si castettu, despu- nemu inco de arce, prqpugnaclu,ete.; — 2. în speciale, locu unde una oste se oppresce si sta pentru unu tempu mai multu sau mai pucinu indelungu; in a- cestu intellşssu cuventulu se dice de regula in plurariu : co^re =: oastra, neutr. pi. (mai vechiu inse si femin. seng. castra b»c vestra e8t=litter. : easţr^a acesta-aeste a vostra) : castrele vechi- lorustraboni Romani erau cadrate; mai tardiu fura si cercularie ca aUe Gre- cUoru; in fine castrele luară veri-ce for- tna, amn^esurata locului; castrele lunate avea form^a unei diumdate de luna sau unui semicercu; castrele vechUoru Bo- mani aveau tatu de un^apatruportiprin- cipali : porfapretoria, port' a decumana, pîorf a principale dHn derepfa siporfa principale d'in stang'a (vedi pretoriu, decumanu, principale) ; castrele straho- nHoru erau incongiurate de giuruinpre- giuru de una fossa si de unu voilu (vedi * fossa si vallui) ; — dupo durata si tem- pulu annului sunt : castre stative^zcaS" tre stabUi, unde una oste sta tempu mai indelungu, în opposetîone ou : castra mobili^ unde una oste mane una nopte sau nu sta de câtu căteva dille ; castre estive==:castre veratice, unde oştea sta in tempulu verei, in opposetîone cu : eo- stre iernatice, unde oştea sta îem'a; — castre navali^castre nautice : a) castre, in cari se afla una oste de mare ; d^ro : b) si castre, in cs^re sţa uni^ Qsţş de m^ 5^ CAS. (Hîuy a^sîefliata aprope de rip'a unui ctirsu de apa sâln unui termu de mare, inu); cădere, actionea saa actulu, de a eade,A6ro mai vertoau, resultattdH caderei, benele sau reulu produssu prin cădere, finitulu sau essitulu caderei; ce cade sau se cade, se intempla, se face, se petrece : evenimentu, intemplare, cir- cunatanstia, faptu, obieptu,. lucru, ete.: 1. cădere, actione de a cade, resultatuf allu caderd : 1. cădere in diosu : co- suiu pieaiurei gauresce petr'a; casulu tumurelqru inaUe este mai grave; ter- ribile. fu casutu lui Luciferu d^in ceru in infemu; casulu corpureloru greUed'in (Xtmosfera pre pamentu urmedia una linia verticale ; de aci : casuiu petreizs linja perpendicularia sau verticale; 2. cădere la pamentu 4n veri-ce moda, prin impedicare, prin restumare, prin derimare, prin uccidere^ etc. : eoptttii, peno se vnvetie a amblă bene inpetiore, se impedica si su$U espusi la muUe eor siuri'f ujmiM ou mare resunetm allu mur CAS. ' _ . ■- ■* ■« rUaru cekttei ; casulu trassurei aâdusse si casuiu căUUoru injugaU la dens* a; 3. motjeiforice : a) cadereirea, cadere.in ce- ra rra, re»hi h^tisi care cade pre cineva sau in esre cade cineva, cumu : a) morte: d6co vreunu casu mi ar răpi tapiUutiulUf om mori si m; p) morbn, mai vertosn morbii periculodu, veri-ce altu pote ad^ do^ morte : nu mai sufferu ăe frigure neei de aUu căsu; la câie caşuri este espusa fragilea nastra Hetia ?— ţ) mina, perdiare, infortaniu, miseHa, veri-oe adduee perdiare si dorere : anima in- cercată de grelle caşuri; fatieatu si in- frantu de aţâţe- caşuri; casu terribile, pentru caite nu e remediu ; vedemu, co coBulupaMei nostree desperatu, si ned unu meSUocu de scăpare nu e; casuiu casHmMe este irreparcMe; puneţi ina' inte teie easurele cepotu nasce d'in ace-- stupassu neintdUBptu : poţi perde pO' setiouea, poţi perde averea, poţi perde ^saşjtetaiea si ekiaru vietCa; 8) cădere morale^ aviltre, degradare; errore, cnlpa, paccatn : mtdtoru si reUe caşuri este es- pusa una muiere fotmosa; — candu Ga- tone dice : juneti'a este espusa la mai multe caşuri de câiu betran^'a, intel- lege prin co^iir» vAHtn pericuieU mate- rudif la eiiri unu jane si espune vieti'a, câta si periculele ^norali, errorile si cui* p^ in cari pncia'a maturitate face pre juni se cada ; — $) vorbindu de astre si tempaln mesuratu prin mişcarea loru, coM^rscadere, mergere cotra finitu , finire» etc* : spre casuUi dUlei, pre la casuiu tomnei, candu incepe a dă in casu iem'a; — II. mai vertosu, ce cade, sein- teHqpla^ Se petrece, se face : eveniraentn, intemplare, impregiurare, fapta, etc. : A/ceseifitemplain genere, intemplare in intdlessttln cellu mai largu alin cuven- tulai, d^a mai vertosu intemplare nea- şteptata si neprevednta : 1. oppusu la le- j^er^&ptasau serie de fapte regularie, ai previ8ibili,ca»ui=fapta sau serie de fapte ce nu se potu p^eved^; cari n*au una causa bene^oBooscutâ, una ratione intellessa : a) «na seria de fapte : ce aUu este castdu saufbrtun'a, dfeonu celle ce se intmnpla asiâfin tatu arufipoiutti sau a nu se in^ ten^lă sau a se intemplă ultramente? co CAS. S« se intemplă ffin orhUu ciisu si d'in ca- priciulu fortunei, nu se pote i^eci' pre- vede, neci predice; armele ce castdu of- fete fiacarut-a, punu man*a pre eUe si al' Ier ga se se bata ; nu espuneti caşului orbu interessi asiă de care si vitali; cei vechi vedea in casu, ca si in fortuna, una potere mysteriosa, ce divinisara si ado- rară; filosofi chiaru de ai anticitatei at- trUmescu caşului guherniulu lumei; ca- sul/u addusse, casulu fece, co ne afiamu si noi acollo ; casulu nu recepe conselie :=la intemplari neprevedule sî neaştep- tate nu incape perdere de tempu si con- seliu; nu ve imaginaţi co ati fi detori caşului celle ce sunteţi d^stori unei pa^ rentesca providentia; b) nu pentru seri*a evenimenteloru sau una seria de fapte' intemplatorie , ci de unele evenimisnte saii de unu senguru evenimentu nepre- vedutu sau neprecâgetatu : casu fu, co ne afiamu si noi fada ; caşuri adverse, caşuri favorabili, casuH belKce; casu m- certu si neprevedutu, casu estraorditia- riu; infemplalu-s'a asia d'in ună neces* sitate, d'in unu orbu casu sau d\n voten- ti^a lui Dontnedieu, nu potu spune; sciu inse co casulu afostu minunatu si nea'- stqptatu; 2. casu, in poterea insenmarei fundamentale a lui cadere=zBk Ven( ra- pede si pre neaşteptate, insemna : a) an- taniu si inainte de tote, Evenimentu neaşteptata si defavorabile, evenimentu grave, care cade cu greu cuiva: înfortu- niu, amaru, dorere, sufferentia, miseria, perdere, calamitate, nevoia, etc. : de ca- sulu meu asia de terribile, asia de a* cerbu si neprededidu, sentieau dorere nu numai omenit, ci chiaru arborii y erbele si chiaru petrdc; casurde luptdoru beU lice, casurde mardinteritata si furioso; — mai vertosu de intemplarile vîetiei omului privata sau publica , cari, ver- câtu de stranie si neaşteptate aru par^, totuşi cellu ce sufTere de elle semte be- ne, co au una ratione, de si nu ua in- tellege sau se teme de a ua intellege : casurde ce ne aştepta in vidia, le vomu infruntă cu bărbăţia; unu barbatu asia incercatu prin atăte si atăte caşuri; unu nemica casionă mortea acestui omu, care triunfasse de atâte misere caşuri ; vrd M^ Cil a connesce aUe nostre caşuri (Mo§tr nu e casuJu de a agită acumu acesta cestione ; ^) evenimentu, impregiurare, conditione, posetione, cir^ cunstantia, etc., indifferente, neci bona, neci rea: a se află in casu de a pot e con^ noscş omenii ; muUi se potu află in as^ semine casu ; a fi sau a se află in casu de a face cevazzti, se afla in posetione sau in puntu de a face ceva : eram in casu de ă plecă; sum in casu de a pete adjutd pre amici; nu ne află$nu t^ casu de a dă adjutoriu alţoru-a ; 7) eveni- mentu ordinariu, ce se pote prevedâ, oare nu presenta nemica straniu si nea- steptatu, intemplare, lucru, de care e vorb*a, etc. imortea betranului esteunu casu ordenariu si foiie naturale ; se H. spunu eu, cumu s'a petrecutu casulu, de care e vorVa; casu ca cellu ce ti s'a in" templatu tie in mercatu, mi s'a intern^ platu si mie mai de muUe ori; — B. ce cade in mentezzce vene in mente, ce ca- de cu greu mentei : fapta, evenimentu presuppusu cu mentea; fapta, evenimentu greu de intellessu ai de descurcatu; ce- va ponderosu si de vaiere pentru meute: 1. supposetione, evenimentu, impregiu- rare, conditione, etc., ce se presuppune cu mentea : a) supposetione vaga a u- nui ce, care nu e, dăro care s'ar pot4 realisă, si care se produce ca unu essem- plu : casulu, ce tu presuppuni si add4iUii deessemplui s*a intemplatu fratelui meu; Ca8. !■■I I I I I ■■' , -11 pune sau presuppune casulu, eo ai mi trei copilli si douefeie.cumu le ai ufiparH starea? — b) supposetione rigoroM si sci«ntifica, hypotheee, prin care se pre- vedu tote faciele, toteintenijdarile, tote formele, tote difficultatile, tote roeutta* tele ce pote av^ una cestioBe scientifioa : smd trei caşuri de ecatitate a kiamg^ loru; trd caşuri se presenta la divUiih^ nea numereloru; de aci : 2« ee8tioiie,pro* blema, iudoientia, iacurcatura, gre^ta^ te morale; juridica, politica, etc. : a) is intellessu morale si roligiosu : casu de conscientia:z:8cmpuin9 cestîone ai in- doientia ce nasce a0«ipr'a unui ce dtoo e permissu sau nu dupo legea morale sau religiosa : in caşuri de xxmseieniia este cea mai mare tffrannia a constrin' ge pre cinevase foca ceva, denululassa cugetulu a face;^ in baseri&a^-appusului sunttheologiy eariseehiama casuieiifpen'' tru co se occh^ in speciale cu easurek de conscientia ; patru sunt casurde, in cari UHU crestinu se cade a se inarturi de a dmCa ora : b) in intoBessu joridion si politicu : unu greu casu de suceessio^ ne; mai mtdti jurisconsulţi forte versaţi si esperimentaii nupotura decide castdu, ce li se deferi ; casu crumnede, casu ci^ vHe, casu commerdale, etc.v dupo onniii cestionea este.de dereptu criminale; d- vile sau conmaerciale; casu erimimde de inaltaproditione, in care este vorbea de fapt'a unui omu, care a vnitu se venda terr'a, se attace pre capulu statului, etc; in acellu-asi intellessu si : casu de stătu z=uuisu de lesa maiestate; — c^ in alte Însemnări : unu casu greu, pentru me^ dicl Y este unu morbu , a cărui diagiMK stica sau cura este grea de făcuta; unu casu. greu, pentru chirurgi, este una o- peratione, care presenta periculo pentru infirmu, ^i la care, ca se succeda, se cere multa abilitate; easupractiettiscasu ae^ tuale, de care este vorb'a : tofe tkeoriele si generalitatiie, câte spunetif sunt (tu=nu me im- pressionedis, nu rae miaea, si in specia : a) sau nu. me turbura, nu mi adducu te- mere; p) sau nu mi făcu plăcere, nn me delecta;— d>.fl /ace casu d'in ceva, TOr- bindu de offense : a) a consideri iu ad- deveru offens'a ca forte grave si a cere satisfactione : d'in aceste gravi insulte faeu casu de bătălia in duellu; p) a lai de pretestu allu resbonarei una of- fensa ce se preface, cO oa considera ca grave : a faee eastt de heliu Un una palma data unui fitippusii de unu indi- genu; ^) in ganere, a cauţi preteste de certa, a fi jorgiosu, litigiosu, etc: d'in ttna palma de pamentii calcalu e in stare a faCe easu de proeesse hulelungate si neterminate;— e) absolutu : a face casu =& fi de importantia : spusele telîe nu faeu casu; a nu face casu=:a nu fi de neci unucasu:::^ nu fi do neci una im- portanţi»;— C.-ca te rminugrammatîcale: cast4=capîtu, finale, desinentia ce se dă uo« vorbe declinabile, si prin care se es- m. » preme relationea conceptului arreţatn de acea vorba cu conceptele espr^gse Wfi,, alte vorbe dliifrase: ML&tini. sum sus- c^tibili de caşuri cuventeîe decf^\n<^m: substantive, adiective si prQnu^f^e^i•lJ^m; b'a latina are sesse caşuri, inse iote eâ- venleledecUnahiliallelimbeilaţineni^m forme destinctepentru câţe'sesseeiţstfrţ^ nunienele celloruaesse caşuri ş^r^ţ : n^f- nativu, vocativu,genitivu, (W>vu, af.Şiwa- tivu si ablativu; îîmb'a vechia grea^^h numai cinci casuH, cari la cellţ^mai multe cuvente sereducu numai tapaîr^u^ forme destinde; in limbele noue îa/fjt« casurUe au desparutu mai de totn^ tiţf mai limb'a Româna ma! pastredia 'ineo caşuri, inse numai la pronumeni, tntel- legundu sub acestu cuventu si pronut^e-, nile adiective, cumti .- cestu, cellţi, aţ~ tu, etc; dero si la itrontoneni nusepoie dic&, co limb'a are mai multu de doue caşuri formali, adeco : a) nominativu, cumu : acestu omu, aceşti omeni, care se iea si cu intelles ^ulu accusatimim la- tina; b) genitivii, cumu : acestuiomu, a- cestoru omeni, care se iea si cu inteijes-, sulu dtiiivului îatinu (leăi mai ample . desvoltari la declinalione, cumu si la »o- minativu, vocaiivu, rectu se dice nom tione cu celle alte oblice; in limbele t caşuri se construei posetioni, se dicu : celle co admittn o posetioni, cumu s (JtlativHla in latin't st accusatimdu in j biali acelle, cari, f posetioniloru, espr biali, retationi,ce in alte limbe se es- premu cu adverhie sau cu substantive ai adiective luate ca adverbie; verbulu sau adiectivulucere cutare casu=se construe cu cutare casu:=-are de reginie cutare casu, etc.; preiiosclionca cere cutare casu =se conslrue cu cutare casu; in limb'a nostra celle mai multe d'in aceste es- pressioni, pentru copillii, cari studia inco numai limb'a materna si n'au inceputu înco studinlu Itmbeloru classlce, suot fora locu si fora intellessu : sengurele 5» CAâ. CAâ. espressioni, cari aru p6tâ avă unu intel- lessn pentru copillulu romănu incepu- toriu, ar ft : preposetioni cari ceru accu- satiim, cumu :in, la, spre, de, sub, fora, de, etc.; f^reposetioni cari ceru genkivu, cumu : înaintea, contr^a, in intrulu, etc; dăro si de ac( totu nasce coufusione, pentru co, de essemplu, ar caută a i se spune pre de una parte, cp prep. inain- te-a cere genitîvu, 6ro pre de alta parte, 00 prep. inavntedecetei accusativu, (vedî si decUnatiane, nominatvm,, genttivu, deiermimxtione, complementu, obi^ctu); — D; preposetionile, cu cari se construe mai deşu cuventulu casu, sunt : in si la, cu insemnari si destinctiohi ca : 1. candu cuTentuIu casu este nearticulatu, se pote dice si la casu si in casu : la casu de morte, la c}/e di fferu, prin intellessu, totu asia ditfere si casu^ de accident tale, si cu atătu mai multu de corMn^ gente (yedi si contingente); — 2. cu în- semnarea speciale, ce pa^f4are in gram- matica : determinixtio^ cojsuali la verb» si la adiectivu, obiecte casuali,reiationi casuali, ele, cari. şe espremu prin desi- nentiele cuventului numite casure; pro- posetioni casuali, cari espremu acelle-asi relationi, ce se espremu prin unu sim* piu cuventu cn.casifdu şeu; asia in fr^- sea : omenii ign(\ranti credu, coşarele se invertesce in giurulu pamentului, pro- posetionea : co sorele se invertesce, etc, este una proposetione casuale, pentru co tine Ipcu de unu obiectu in ca$t: a) eu aeeltahaai intelleasQ ca si sub 1., adeco : ff) cctmr ^pre, aaiiipr'a^.pre^ etc., canda 06 iea in inteUesevlu de b^ nm ia inr ieUeswi indifferente; p) caivdu iftse se iea in intalkasu de reu : contfa; b) i» sp^cialett espneme directione de msU i» diasu : a) plecare de susu si mergere in di09U; ^ adjABg^e diogu; t)^Mt^<^i*e de susu peno dioai; si de ad ; <;) in ge- iiefei mergiere devia unu c^sipu^pena la alMu : eoB^latAre,.depleabre, ducerea mvi aetîona la ceUu d*ân mţma sai^ ceUu mai inalto £^u;fQrte, prea, e1i^.{»^ amr ^Aes^rata^iu« coiiformiu eu, dţipp,. eto. ♦ €AX4»ASE, &. U c.4taJNi»ie {m^- ^ftou;); d48oe9i3ione, . mergere, şap; l^şmre indioaiik, ^orbuidn de aitre.: c^itapema ^gr^m :?^ laseareajoreliil iţi dioau ^e media di pei¥> hi aolstitiiriu de ^ţna, dupo cşwM9^9kpo\aMbaseasorel^ mi^ rea lui spre emÂsferîiUu eeţdien^k))?^' CATACAUSTICA,s. f., vedi cauştifu. CATACHBESE,^. f„ (rj ţ c^ffjisi^h eatnilureeU {itaxay^jpu;, d'inp^ft|ţe- rinln byaantinn, stringea impositele, te^ sanrarin generale alin imperiului ; 2. in intelleesu basericeacu : a) applicatu in opposetione cu parUmlarmy cu tfldm-» iiiaie ai mai yertosu cu ereticii : ba$e^ rufa coâ^tears baseric'a universale, coflra suna si in symbolulu credentiei : mia sânta catkoUca si apostoUoa base^ rica=|iXaSY^ xodoXtX'i) xal âirootoXiTci) iaxXiprfa ; arii si : credenti^a caihdlkay rd^ionea eaHioUca^ dogmele eaihdice ; — de aci, oonformu cu dogm'a si inve- tiMur'a catholiea : doctrina caSMlicay epjfMMi catheike; de unde apoi cathO'- Uour cu intrilessu appropiatu de orto-- doxu ; inse : b) dupo sdiism'a intre ba- serie'a laAina sau romana si bas^rie'a CAT. BS» greoa cuTontulu caOndUeu a inceputu sd se appHce aprope esolusiTu la baseric'a latina (romana occidentale) pre candu la baseric'a greca (orientale), in loou de eaffu>Uou 8*a applicatu si se aţ^lica eu- ventulu eamtenicH; totuşi adepţii nu numai ai baserieei orientale, ci si ai ba- sericei occidentale dau acertei din ur- ma baserioa numele piecisu de baseric'a eatholica romana , in ofiposetione , de eertu, cu baserioa cathoUca greca sau orienkde; — in intellesulu restrinsu d'in acestu paragrafe A, catheUcu se iea si ca substautivu cu insemnarea de a* deptu dllu baserieei caiieilice romane : unu catholicu, toU cathciim; casuppuei autcrikUei pontifiedui romanu numitu si papay catholicii se chiama si pc^ti. GATIA, s. f., pedniA, pastoiralis ba- ealos «Mine înnnitns gula insaUa; Ineptns blaletof 1. pertica munita la unu capitu cu unu caneellii de ferm, ce porta mai vertosu pastorii de oi; 2. metat : a) gura rea^ care nu mat tace si snppera. pre alţii prin multele si ineptde salle vorbe : nm ti mai tace eati'a; b) omu supperatoriu prin multa si inepta vorbire : ee eatia rea este si mmerea acestora, (pentru etymdogia vedi accaOare^ cara^Mtia ai cateia in Dic- tionarin, cumusi chiuire in GlosâariU). GATIAIBE, catiaiu si catiaiescu, v., (vedi catia)^ inepte gârrire; flria ;'^b. f., reale, ooh tiaitoriazizcatiaitorey ceva ce 8iq>pera cu tndelungu si monotonu sfimecu, si in spe^ dale, ca si catia, gura rea, care nu mai tace si siippera cu inepte si importun^ vorbe. GATIARASE, caHarcOoriu; vedi ca- tierare, catieratoriu. . GATIGmSE, eaiichismu, catiehetu; vedi catechescy cateehismu, catechetu. CATIERARB, catieru, v., (vedi calia), reptare, reptande ascenderei mai desu ca reflesfi. : a se cati^d^ a se suf acea- 510 CAT. tiandu^e cu manule sau cu petiorele, cu unghiele, etc, a se sui grapisiu. CATIERATORE, s. f., vedi catiera- toriu. CATIERATOMUrta, adj. s., rep- tando aseendensi ploas; care catiera sau se catiera : plante catieraiarie, părăsite cari se accatia si se infasciora pre alte plante; — s. f., caiieratoria sau catiâror tare, genu de passeri asi& numitu, pen- tru co se catiera pre feunchii si ramu- rele arboriloru, numitu pre unele locuri si accatiataria, ^ro pre alte locuri, ghich- naia, lat. picns. CATIFELLA, s. f., paMaus serieas TillQsvs; stofa de metasse cu facia pe- rosa sau fiocosa, (intratu prin turcesculu kalifea). CATIPELLUCIA si CATEPELLUTIA, s. f., 1. proprie, de- minutivu d'in catifella; 2. metaf . a) cor- della de catifella; b) firu de catifella, cu care se cosu fiori, numitu in franc, che- •ille (proprie, omida)^ dupo care apoi si forma ratecita : sieniUa si mai reu : jenUla; c) specia de flore, lat. riola trt- tolorzmnareUa tricolora, franc, pens^e^ dupo care form'a ratecita : pansia. CATIQOBIA, co/iponoM , etc. , yedi categoria, categOricu. CATUA, catiera; vedi caHnia, coti* niora. 1. CATINELLU, s. m., pl.-e, oatinn- logy catillns; deminutiTU d'in catinu, ca- tinu micu, pucinu aduncu : tallern, far- furia, etc. 2. CATINELLU (cu ti nesiueratu), adj., ady., aliquantolas, posilUs» len- tii8| lenlgy tardns; aUqttantulnniy pauxll- iHm; paulatiiDy senslm^ lente^ tarde; 1. adj., lenu, incetu; care nu e rapidu, yiolentu si incautu in mişcările selle; modicu, pucinu, forte moderatu : ven- turi catineUe; 2. adv., a)câtuva, ceva, pucinu de totu, de totu micu : unu ca- tineUu de ropilln, una farima de copillu; h) incttu, fora precepitare, pucinu câte pucinu, incetulu cu incetulu, pre nesen- tite : a amUă caUndlu, a se appropiă catinellu catinellu; — mai tertosu con- struitu cu in : in catinellu, si repetitu : inoatineUu incatifieUuzsincetindlu in^ I CAT; cetindlu (de si oatineUu, incatindlu, pare aprope identicu in iotellessu cu cetmeUu si incetineiUi, totuşi de partea formeiau se pote af&rm& cu certitudine, oo co^înel- lu ar fi identicu prin origine cu cetmd*' Iu; cuventulu inse este de pura fornota romanesca, essitn pote d*in acea-asi fon-' tana cu it. eaton catone sau eatellon ea- telloiie, cari au intellesaulu de catit^dh catindlu, si cari se referu la oatas [yedl 1. catu, cateUuzzibsl. eatelle, d'in care catellene nu e de câtu augmentativu]; ca mai bene inse si prin intellessu si prin forma catinellu se pote referi ca demi- nutivu la câtu, ca si lat. quanlalas d'in f nantos, si cu intellessulu primitiva de pucineUu, de unde apoi usioru se potu deduce celle-alte Însemnări; — dictio- nariulu de Buda da si formele : caU' neUutiu, demin. d'in catineUu, si ctritn- ganu, augmentativu i^ncatineOu). M. GATmELLUTIU, caUngam; vedi 2. catinellu. CĂTINI A (pre a locurea cu n de totn molliatu : caiiia)^ b. f., (vedi caHnu)^ ea- tlnnlDSy tnribalnn, acerra; caUnu mai micu de pamentu, si mai vertosu de me- tallu, destinatu in speciale pentru 1^3^ miare. CATINIOBA (pre a locurea cu n de totu molliatu : catHora)^ s. f., deminu- tivu d'in catinia, GĂTIND, 8. m., pL-«, eatiansi l.vasu de pamentu, de lemnu sau de metallu, mai multu sau mai pucinu aduncatu^ in eare se ferbu sau se dau la m^sa buc- cate, spella cineva alte vase, etc. (vedi si castronu); talleru, farfuria adunca; 2. metaforice, obiecte ce s^mena cu unu eatinu, cumu : a) locu aduncatu, valle in eare se afla albi*a unui cursu de apa sau in care affluescu apele unui locu, bassinn; b) cavitate, caverna, spelunca; c) micu fomu de topitu metalle, etc. CATIU, s. m., ţil.-e, laqneas^ pldiea^ plai^iB, mnseipDla; proprie, form'a ma- sculina d*in catia, cu intellessu mai in- tensu de laciu, pedica, cursa, veri-ce me- diu de a prende certe animali; — meta* forice, mediu de a prende, amăgi, inselli pre ceneva si a-i face reu. CATIUIA, 8. f., vedi catMia. * CATOBLEPA s. f,, câtoblepas (xa- tttpXiiccDv); animale fabulosu, despre care se credea co numai cu căutătura sea dă la pamentu si ucddea pre cine Vintenh pină. * CATOCHITB, g. f., catochites (xa- »X'^0 ; petra de care se crede co are proprietatea de a attrage si retina ma- nole puse pre dens*a. CATOCU, g. m., vedi caioniu. CATOIRE, catoiu; vedi catonire, ca- toniu. CATOLICE, catolicitate,etc.;năica' fhoUce, catholicitate. CATONIBE (pre a locurea • catoire si catairej.-escu, v., colre; părere; 1. ca T. tr., Yorbindu de catoniu, a fecunda eatosi'a ; — prin estensione, a fecundd, yorbindu si de alţi masculi ; — 2. ca v. refles., -a se catoni, a se fecundă, yor- bindu de catusia sau pissica, — si prin estensione yorbindu si de alte femine ; — 8. ca y. intrau., a nasce, a fetd, yor- bindu de catusia. CATONIU (pre a locurea : catoiu si cctaiu)^ s. m., Mls mascuia; mascululu catusiei sau pissicei, mitiei; dupo loca- lităţi acellu-asi animale se mai chiama si : catocu sau cotocu, motanu, mortanu sau murtanu; candu e yorb'a de animale ca genu, fora destinctione de sessu, in locu de mase. cataniu, se applica femin. ca^ia=pissica : asid unulu din cei mai boni fabulisti ai noştri, Gr. Alexandre- scuy da unei-a din celle mai gratrose fabule alle selle titlulu de soricele si pis- siifa^ de si in contestulu fabulei este yor- b*a de unu kt/riu pislcovici, caioniu care avea bonu nume intre pissid (catoniUy catocu, ca sî catusia^ catucia^ auessitu d*in catu=zetL%uB sau oattus, ital. «atto si srattoy franc, chat, de unde si : yechiu slay.kotttka, şerb. kotka, bulg.kotak, germ. kater si katze, etc). CATOKd si catunu (pre a locurea si cotunu)^ s. m., pl.-^, yidolns, mapalia; satu micu, compusu numai d*in câteya case (pentru etymologia yedi canthu). * CATOPTRICA, s. f., (ital. catot- triea, franc, eatoptrlque); parte a phy- sicei, care tractedia despre reflessionea lumioei ai directionea ce iea acesta^si, CAT. 541 candu intempina una superfacia poliţa, cumu e a speckdui=:(grec, xAtoircpov). ♦CATOPTRICTT,-a,adj., (it. eatottri- eo, franc, catoptrlgne); relatiyu la ca* toptrica : tdescopu eatoptricu, care re- presenta obiectele prin refiessione. * CATOPTBOMANTIA, s. f., (franc- eatoptromantie; d*in xdcToirrpov=8peclu si (lavrela = divinatione) ; diyinatione prin speclu sau oglinda. CATBA, prep., yedi cotra. CATUANTRErescu, y., pice nantica iUinere; exacerbare; 1. a unge sau spof cu cairanu; 2. a amari, a invenină, a interitâ forte supperarea, meni'a, dore- rea cuiya. CATBANOSU,-a, adj., pice nantiea abundans; aeerbns; plenu de cairanu, care coprende multu catranu; — plenu de amaru, de yeninu, forte suppevatoriu sau supperatiosu. CATRANU, s. m., pix nantica (ital. catrame; port. aleatrâo y isp. al^uitran, fr. gnitran si grondron, mediu latin, ea- tarannns, d*in arab. alqatrân) ; bitume solidu, care se produce prin distillatio- nea de lemne resinose, cumu e lemnulu pinului, si cu care se ungu sau spoiescu nayile si alte yase , spre a le preseryâ de apa ; — catranu mineralezzcatranu naturale; care se afla in unele petre de schistu; catranu lithanthracicu, care se estrage d'in carboni fpssili; — metaf., amaru, yeninu , mare supperare, nepla^ cere, dorere. * CATRIDUANU,-a, adj., quatridna* nns ; care e sau dura de unu catriduu : heliu catriduanu, * CATRIDUTT, s. m., qnatrlduam i tempu de patru dille,(vedi catru si diua). * CATRIONE, 8. f., qnatHo (vedi co- tru\ quatrio ; numerulu j^ru, numeru compusu dUn patru, cumu, de ess^uplu^ celle patru punte de pre facfa unui cubu de jocu. CATRO, in catro; vedi cotrau. ♦CATRU, adj., numer., qQâtnori vedi patru. * 1. CATU,-a, 1. 8ubst.,oatn8sieat- to8y form*a primitiva d'in care au essitu catoniu ca augmentativu si catusia, in locu de catucia , ca deminutivui si care 542 CAT. se pote applicâ ca nume scientificu la unolu d'in generde de animaU d'in or- dinea camaridoru, serfa degitifrade- lorUf (vedi si cataniUf cati4Sta) ; 2. adj., cUni^f ascutitu, ageru, si mai vertosu, ascutitu sau ageru de mente, preceputu, precautu, indemanaticu. 2. CATUj-a, (pronunţia : co^ti-a), adj. s. adv. conj.y qiumtas^ qHot, qoaniy etc. (prin căderea lui n, câtuzziiutkntu», it. qiuuitOy port. f aâ^y prov. quant si cant^ franc, quaiit; form'a completa cantu, nescantu [vedi mai diosu nescantu], se afla la Macedoromâni, cari de assemine au pastratu n si in correlativulu atantu =a^ti=tantas); cuventu formale, care ^>pare candu ca adiectivu, candu ca ad- verbiu, candu ca substantivu, candu ca conjimctione, d^ro sub tote aceste for- me espreme una relatione de cantitate, 63L numerica, fia cstensiva, avendu de correlativu generale cuventulu atâtu : 1. simplu: A. adj., cătu-a, pi. câti-câte; gen. si'dat. pi. cătorUf 6ro gen. si dat. seng.y care ar fi se sune câtui-cătei, nu sdmu se se fia dissu sau scrissu eandu- ya si undeva : 1. cu intelleasu numericu^ de regula in plurariu, cu însemnarea la- tinescului qaot t a) spre a Întreba sim- plu de numerulu personeloru sau lucru- reloru : coti omeni au remasu si caii $*au dt4S8u? câte muieri au venitu? câte nud ai mancatu? — lat. qnot poell»:= câte copille?—b) spre a espreme una În- trebare simulata, asia in câtu câtezrif or- ie mifiti-e stm forte pucini^e : coti omeni auperHu victime ambitionei? {câţi o- manisrforte mulţi omeni); — se intel- lege de sene, co, în amendoue caşurile, interrogativulu pote std in tote relatio- nile substantivului ce insociesce : câ- toru omeni aifacutu bene 9 la coti lucror tari ai datu arhuna? d'in câte elemente se compune acestu corpu? — interroga- tivulu pote stă si absolutu : câ^orura sau la câţi ai facutu bene? câte si câte nu mi am auditu dupo urmde telle? — 2. in intellessH estensivu, de regula nu- mai in sengulariu, ca lat. qnaMtes, qvan- toDiy spre a intrebâ simplu sau simulatu despre mărimea unui ce, care se pote mesură, au se pote inse numerâ : câta apa ai bevtu? cituauru ai topitu? eâtu focu si câta ar dare pentru bene?! — la- tin, quanta ^i^^lMkXU^zcăta intetleptione^ qojiiitiiM Argenti =::ca^t< argentu; —B. ca absolutu, in forma de adverbin sau sub- stantivu, luatu numai in aeiigqlafia mase. câtu : spre a intrebâ despre spa^ tiulu de tempu ce a duratu sau va duii una actione, in intellessulu prin unuare allu latinescului qnMidiii sau f ««M : câtu ai dormitu eri? câtu dorwii regu- latu pre di? câtuavfti se staţi la terra? — quandiu exspeetavizzco^tc jostepişi?! — cuventulu tempu se cere pre longi câtu numai spre a evită ambiguitatea, ca in frasea : câtu tempu ai lucratu? coci prin espressionea : câtu ai lucratu? se intreba nu numai despre spatitdu tempului de lucrarcj ci si mai vertosu despre cantitatea lucrului facutu ;Mr9 in espressionea ; câtu temjm ai sediutu undeva^ in locu de : câtu ai sedutu un- deva, cuventulu tempu e unu pleonasmu cellu pucinu disgratiosu;— 2. spre a În- trebă de mărimea pretiului, in acel- lu-asi intellessu cu latineseulu qiianti- quaiito : câtu se vende granulu? câtu te costa vestimentulu? câtu are litr'a de pere ? câtu ceri pre caUu? — in acellu- afii intellessu, la unele vorbe, se prepu- ne lui câtu si cu sau pre : cu câtu vendi acesta parechia de cai ? pre câtu se vinde ordiulu? qnantl vendi tur liordeum; — 3. spre a întrebă în genere de cantita- tea veri-carui lucru resultante d^in una actione espressa prin verbu sau de gra- dulu de intensităţi allu unei assemine actione : a) de simpla cantitate, in intel- lesulu neutrului latin, qnantum: câtu ai scrissu ? câtu ati progressatu? qnan- tum profleistis ; b) de intensitate, in in- tellessulu latin, quam sau qnantopere : câtu ve dorimu ? câtu asiu vre!:=zquMm amareui ; — 4. spre a espreme gradulu de intensitate allu unui adiectivu sau adverbin ; â) cu adiective si adverbie in gradulu positivu , casu in care dupo cfttu se cere de : a^ cu întrebare sau mi- rare, in acellu-asi Intellesau cu latin. quam : quam inhamauns =c^m de neo^ menosu ! câtu de neomenesce ! = quam inhumane ; asia si : câtu de moH si minur CAT. note 8u lucrurile toile, Domne t cătude latu e fhmulu ? cătu de lungi supării? câtu de barbatesce ve luptarăţi l — intre oâtu si adiectivulu sau adverbiulu cm de potu medilod unulu sau mai multe alte cuvente : căiu se luptura de hoarhor iesce! — cuacellu-asi intellessu sta câlu si pre longa adiective sau adverbie, cari an espremu calităţi: cătu de tnultu^a = cătuşa = qnaiitiiiy sau qaaiitns*a-aiii : câtu de multa apa ?=^ câta apa zzqn^w tUB aqoiB; câtu de multa mente I^scâta ment€:^qukmUL sapientia; cătu de muU h'-6?:=4nam Multi sau quot: câtu de muUi sunt inemicii ?:=zcâti sunt inemi- cii:=qaot sunt bogtes ; câtu de pucinu-a zzquaw'paramy quantuliiiii sau quantu- laffa*ani : câtu de pucvm sare /=qiiaiii param salis^ câtu de pucinu vinu ? =: qMii talan tIuI^ cătu de pucina inteUep* ^ne/^^aantulasapientla^ cătu depu^ cma-6i=:qQaiB paaei-ie-a : câtu de pudni su cei 5{wir=qna]ii panei sont boni ; d^ro cătu de nKir^= quaatus-a-aiQy câtu de fNorizrqnantl-A-ay prdcumu si câtu de 9mtft4-a=qHaBi parras sau quantulus-a- un; — ce inco se iea camu cU a- cellu-asi intellessu: ce formosut^zcâtu de formosu, ce mari arbori ! ^ câtu de mari arbori (vedi ce) ; ^) fora idea de Întrebare sau mirare, ci numai cu cea de intensitate, ca latin. quaniYis sau q«aBtiiiiiTi8 = câtu viei, veri-câtu, câtu demultu (vedi si veri-câtu, la II) : quam- Tis direci =: câtu de avutu, sau ca latin. vel cu superlativu : liomo toI optiinii«= omndu câtu de bonu, etc., arretandu unu mare sau forte mare gradu de intensi- tate, ce se pote dâ sau cugetă; : con- struiti camerele cătu de spatiose ; taiati parii câtu de lungi; omulu câtu de reu nu pote fi draeu; mergeţi câtu de in- eetu, €0 totu veţi adjunge peno de sera; — si cu adverbie de locu : câtu de aprope, câtu de departe, câtu de diosu, câtu de 9U8U ; inse la adverbiele demonstrative de locu oâtu sta fora de si cu Însemnare de forte, tare, muUu : câtu coUo, câtupre collo =:departe, tare departe; catu colica^ câtu ictr^tare aprope, de unde câ^Mi>re aa= taaiam noB=: aprope, aprope: câtu pre aeierdse cadu; in acellu-asi intellessu : OLT. $48 la propos. negative, sta co^u totusenguru: dora oâtu nu plangea:z::Hntum non fle- bat=:numai nu plângea, aprope (sau pre aci) era se planga; — d^ro in tote a- ceste locutioni câtu pare a fi conjunctio- nea unei proposetioni scurtate, (vedi mai diosu la C); — locutionile : câtu de muU tu*a, câtu de pudnu-a^ câtu de micu-a, câtu de mare, luate cu inteUessuIu d'in acestu paragrafu, urmedia distinctio- niloru stabilite la a); — 6) la compara- tive de adiective si de adverbie, cu a- cellu-asi intellessu ca si lat. qaam pre longa superlative; câtu mai &onM^=qnani optimus» câtu mai benezz^quvm optime^ esprimendu adeco cellu mai inaltu -gra- du de intensitate : cu mersu câtu mai ra- pedu, cu instrun^te câtu mai bone, cătu mai currendu, cătu mai aprope^ etc.;— cătu mai mare .=z qoam naxinas, cAU$ mai man=qaam maximi, inse : cMu mai multi^e^z:qn9m pinrimNie-a : cu ar» maţi câtu nm fl»ti2^t=:qoam plurimls oum armatis; dâro : câtu mai multa*a= qnam plurimum : câtu mai multa apa=: aqn» qaam plurimom; asiă si cu câtu mai pucinu; — 5. ned câtu, analogu cu neci candu, ned unde, etc. , kisemna a- tătu câtu si nemicu, si de aci : neci de cumu , de locu : n'am ăormitu neci câtu , si prin urmare ned câtu este u- nulu d'in compusele lui cătu, despre cari vedi in parte la IL, compusu in care câtu este unu addeveratu substantivu cu intellessulu de ceva, si care are sensu differitu de cellu ce are neci câtu in lo- cutioni ca : ned cătu negrulu sub un- ghia, in cari câtu este coiyuctione, (ve- di C) ; — 6. asupr'a usului absolutu allu lui câtu e inco de notatu : a) in forma m. singular, se applica: a) asia co se pote totu deun^a usioru subiutellege unu altu substantivu ore care : câtu ai dormitu ? {câtu tempu) ; 6) asiâco nu se pote sub- iutellege unu substantivu ; câtu aî cos- tigatu in cârti?— mai vertosu construit u cu d^in : mi ai dissu se punu şi sare si vinu, dero am uitatu'câtu se punu d'in vinu si cătu d^in sare {câtu dHn unulu, câtu d'in alfa); acesta constructione se appropia mai multu de latin, qoantum 8ali8=franc. combien de sel (du sel) ; I iu CAT. d^ro francese se dice si : oombien de femmeş, pre cându romanesce na se dice : câtu â^in femine, ci numai : câte cPin femine, sau câte femine, casi latin. qaot femlnarDm sau quot femine; afora de acestea, in limb*a nostra in loeude: cătu â^in sare, se dice si maidesu: câta sare, dâro in latina nnmai : quantnm salis, si neci de cumu qoantns sal; nu- mai la numele de calităţi constructio- nea latina pote fi ca si a nostra : qoanta pradentia = câta intell(^tion'e, (vedi si mai susQ la A); y) câtu, ca veri-ce substan- tiva , insocitu cu articlulu definitu sau indefinitu : câtulu, unu co^M^cuintellessu de una ^mma sau cantitate orecare, aiin speciale, cantitate restdtantecPin divisio- nea attoru cantităţi : câttdului sesse di- visu prin trei este doue; h) t sing. câta subintellege totu deun*a unu substanti vu orecare femininu : pune si apa in vinu^ — câta se punu? {câta apa)\ — c) totu asia m. pi. căti subintellege : a) omeni in genere, fia bărbaţi sau muieri căti si perdu vieţi' a in desfrenari! — P) unu substantivu orecare masculinu : deco ai nunieratu edii, câţi ai aflaiu? {câţi edi)\ — si cu unu partitivu legatu de căti prin de, Sin, dintre : căti de ai noştri? căti din voi; asia si cu femin. pi. : cate d*in voi? — d) f. pi. cate subintellege : ol) femine, muieri, etc. : câte nu ar vre se se mărite cu unu avutu ca tene ! p) bone sau relle : câte ti am mai facutu , si tu nu connosd? câte mi faci tu, fora ca eu se me supperu? — y) lucruri sau allu ceva asseminea cu Însemnare generale si vaga : câte de tote, câte pre lume, câte celle, etc. (vedi si mai diosu la C): — alte locutioni cu căti vedi la II. ; 6ro acf se se observe inco : e) co , in modu estraordinariu, f. sing. căta se construe cu subst. de amendoue generele si nu- merele, ca se arrette mirarea asupr'a unui ce de mărime enorme si despro* !)oriionata : câta muierea ! câta copU" ulu ! căta epele ! ;— mai verto^u cu mai dupo cătu : căta mai capitin^a! căta mai capulu! căta mai' catelim' câta mai cepe- le ! — aceste constructioni sunt analoge celloru latine : qaantus homo-zzcâta mai cmutu, qnantl hoBiines=c4to mai omenii^ CAT qojinta mvliexzucăta mai muierea; dif- feru inse de celle latine atâtu in for- ma, intru câtu in espressionile roma- nesci câta nu varia, ca lat. quantag^ dupo genu si numeru, câtu si in intellessu, in- tru câtu espressionile latine n'au, ca celle romane, numai Însemnare materiale si pejorativa, ci si bona si spirituale : qaantas hemo nu insemna numai câta mai omutoX si : câtu de mare otnu! ce mare omu! — O. in Însemnare de con- junctivu, câtu si ca adiectivu variabile si ca adverbiu invariabile urmedia , in respectulu flessionei, normele mai susn stabilite, formandn camu acelle-asi lo- cutioni cu acelle-asi nuantie de intel- lessu; si a nume, candu lega propose^ tioni subiectiva sau obiective cu intel* lessu de interrogatione indirecta, cătu se reguledia, in forma si in sensu, cu totulu si intru tote, dupo normele inter- rogationei directe mai susu descrisse : spune mi câţi bărbaţi si câte muieri 6- rau la baUu; nu sdu de căti creditori m'am desfacutu, si de căti nu; de ce nu insemni in registru la căti dai in prO' mutu? Domnedieu sde căti dHn cei ce mergu la bătălia se voru mai intorce iu sentdu familidoru; numai eu sdu câte am sufferUu de la densulu; — câtu voiu fi dormitu, nu sdu; dne sde câtu de pro* funde suntu consUiele provedentiei? sdti bene căta amore si cătu doru de anima am pentru voi; — pentru locutionile : Domnedieu sde cătu, nu sciu cătu, vedi la IL; — ca conjunctivu relativu, câtu urmedia, pentru flessione, acelle-asi norme; d^ro in respectulu intellessalui, cuventulu pre de una parte intra in tote formele mai sus date nu numai cu a- celle-asi Însemnări, ci si cu altele par- ticularie, ^ro pre de alt*a formedia si alte noue locutioni cu alte insemnarif ce nu are câtu in- intellessulu de sub Asi B : 1. variabile, a) avendu corre- lativu in prep. principale pe atâtu, es* presBU sau subintellessu : se născu camu atăti bărbaţi, câte si muieri; cu căta plăcere am inceputu lucndu , cu atâta dorere me vedu nevoitu a me lassâ de densulu; cu cătu tempu amu perăutu pentru una seccatura, amu fi potutu CAT. face aUe mari lucrtm; câte capete, atăte păreri; — b) avendu de correlativu tatu, espressu sau subintellessu : nu tote câte sbora se manca; coti sunteţi chiamati, essiti ; (Tm câţi {z^Hn toţi câţi) au concursu, neci unui-a nu a suecessu; d'in câta stare aveam, cu ne- mica nu am remasu; — inse in locn de tatu câtu se dice mai desu : totu ce, cnmu : nu totu ce sbora, se si man- ca; asii se espreme latinîilu si cu plurariulu : toti-câtizsz omnes qni^ tote- câfe =0011168 quae — omnia quîBi allu nostru toţi câţi e analogu cu grec.xdv- t«c-2«>i ; — espressionile date la B : câ^ tote, câte de tote, câte in sore, câte ceUe, etc, sunt proposetioni relative ab- breviate : spune câte celle = spune tote celle câte scie sau câte i vinu la gura; — c) câtu — atâluziznu mai mtdtu : câţi im% chiamatu , atâti se vina; in acestu intellessu, pentru mai multa claritate, se propune si numai la câtu sau la a- tatu : numai atâte pome se mand , câte ti am dissu eu; — (?) cu intellessu de veri câtu sau câtu de muitu : câta stare are acestu omu, totu ar vre se mai aibă; coti suntu inimicii {:^veri câtu de mulţi, de si sunt câţi vrei de muZ^t), nu. ne spariămu; diro câţi se fia, nu potu fi câţi did iu; cu acellu-asi verbu inainte si dupo densulu : a) candu verbulu e la indicativu, cu intellesulu indeflnitu de câiu^va, parte, multu sau pucinu : mer- sera câţi mersera, fugiră coti fugiră; ^) candu verbulu e la altu modu, cu in- tellessulu precedinte de la a) : mer- ga câţi voru merge; sau cu intellessulu de vericâtu, câtu de multu : fia câţi voru fi, nu ne tememu de ei; merga câţi voru merge, cu numendu nu voru impune; — in amendoue intellessele se dice si : coti aufugitu, au fugitu; câţi au remasu, au remasu, ce ti pesa tie? — pentru locutionile : câtu poţi, câtu vrei, câtu ti place, etc., vedi la II.; — /) nu mai in plurariu, căti'Câte:=zunii , câţiva, al- ţii, etc. : n'am remasu cu ned una mia Sin câte aveam : câte au moritu , câte s'au perdutu, câte mi s'au fur atu; — 2. invariabile : a) ca temporale, espre- mendu : a) ca lat. qmundta^ dnrat'a u- CAT. 545 nei actione : câtu petrecu la terra, mi merge bqne; ^) ca lat. ut primum=m- data ce, cumu^ etc, momenfulu imme- diatu, dupo care urmedia unu eveni- mentu; câtu vedura inimiculu, ai noştri luară fug' a; — i) vericâtu, câtu de multu (tempu) : câtu dormi, totu nu te saturi de somnu; 8) catuva (tempu), multu sau pucinu, cu acellu-asi verbu repetitu ca la 1, e) : catu am dormita, am dormita; dorma câtu va dormi; — e) candu in prop. correlativa se afla atâtu espressu, atunci atâtu-câtu, sau cătu-atâtu, pre longa Însemnarea de sub a) are si cea de nu$nai atâtu, neci mai multu neci mai pucinu : câtu sum longa tene, atâtu sum fericitu; si pentru mai multa cla- ritate, se si propune numeai la atâtu sau la câtu : numai câtu sum longa tene, atâtu sym fericitu ; b) cu acelle-asi norme si insemnari, se pune, ca se ar- rette in genere mărime, cantitate sau intensitate : â) la verbe : a) fia ca sus- tantivu : câtu am avutu, totu tiamdatu; ou câtu mi dai tu, nu potu trai ; câtu ar câştigă cineva, totu vre se mai câştige; mancara câtu mancara ; câtu am cosii' gatu, am castigatu, etc. — in speciale cu verbe ca attingere, spectare, concernere : câtu se attenge de mene^zcâtu me aiten- gepre mene=qaodAdme attinetsauego veroj — proposetioni din acesta categoria se reducu la forme ca : câtu despre, câtu pentru, cari sunt proposetioni : câtu de- spre mene, credu co asiu acceptăzrzego vero oenseutlrem, etc; — prin^una ele- gante ellipse a. verbului, câtu appare ca pusu cu unu substantivu : manca câtu unu lupu (câtu manca unu lupu); de frica mi s'a factUu anim^a câtu unu purice ; mai vertosu cu numerali cardinali : manca câtu patru, lucra câtu septe; in acellu-asi modu si variabile in concor- dantia cu substantive : au venitu Turd câta frudia si erba; acea-asi ellipse si in celle citate la B : câtu collo, câtu pre aci, etc; — P) fia ca adverbiu : câtu te stimam una data, atâtu te despretiediu acumu; me batura câtu me batura; câtu ai asstiăă, nu poţi adjunge unde vrei; — in special), cu Însemnarea de cu câtu (vedi mai diosu) : câtu imbetranesci, a- 35 546 CAT. tatu pari tu co inteneresci; cu însem- nare de m câtUj (vedi mai diosu) : ve- stimentfle lui asia luciau, câtu la sore te poteai uit^, era la elle nu; — b) la a- diectivesi adverbie, cu acelle-asi însem- nări si norme ce s'au indicatu sub a si 6, p, insocitu, cumu s'a arretatu la\B, * de prep. de, câtu de, si avendu de corre- latim atătude: câtu eşti de mare, atâtu eşti de seccu; câtu sunt de departe resa- riturile de appusuriy departaPa Dom- nulu de la noi fora de legile nostre; câtu suntemu de miciy ctUediămu a ne mesură cu voi, câtu de mari sunteţi; fia câtu de mulţi voru fi ; se fiu câtu de r^sipitoriu as iu fi, ce vepesa voue? —prin ellipse : grossu câtu unu butoiu (câtu e de grossu unu butoiu); suptire câtu unu /îrw; si prin una elegante scambare a adiectî- yului sau adverbiului d'in Joculu seu : câtu una bute de grossu, cătuunutauru de grassu : eşti câtu unu tauru de grossu {:=:€sti atâtu de grassu, câtti de grassu e unu tauru); — espressionî asîâ dero ca : câtu de mare, câtu de reu, etc, citate la B, sunt in parte proposetioni de a- cesta categorfa , abbreviate : fia panea cât ude rea, numai fiaint&rr'dmea, (com- pletu : fia panea cdâtu de r&a, câtu de rea pote fi, etc.) ; -^ îtt speciale, câtu- a/a^t«=:latin. qunm-tum san ut-lta: amu câtu de invetiatu atâtu de modestu:^ qnnm doetns ium modestns (vedi Si mai diosu la Sprecâtu); — e) la* substantive sau si alte cuvente luate ca sustan- tive, avendu totu de una correlativiilu atâtu espressu, si coordinandu asia doue proposetioni contracte sau abbreviate, asîâ co atâtU'Câtu = latin, tam-^tiam sau tnuituin=r5i-8Î, nu~numai, ci si: atâtu fraţii câtu si sororile, atâtu eu câtu si tu, atâtu aci câtu si acollo, atâtu eri auna, si astadi , etc. ; — % m unire cu prepr. de, in, u, pre, intru câtu se ap- plica ca invariabile : a) cu in, in câtu : a) ca lat. ut in frasi ca : non sum tam stultusy ut credam =: nu su atâtu de stultu, in câtu se credu, cu intellessu speciale de intensivu, avendu de corre- lative : atâtu, asia, etc; asia de rapide incepumu attaculu, in câtu inimicii nu avură tempu de a si formă liniele de CAT^ bătaia; cine e atâtu de smentitu, in câtu se creda co scie tote? — simplulu căty. inco se ia (vedi mai susu) ©u acesta în- semnare ; d^ro numai in caşuri, in cari nu s'ar nafece vre una ambiguitate de intellessu ;--p) cu alte însemnări allfe simplului câtu sau compusn cu prepo- setîoni, maivertoău zupre: 4) de tempu calat, qaamdln sau 4uoad: in câtu^untru câtu^pre câtu) filosofica nu va lassâ ve- chiele methode, nu va pote face unu passu inaihte; p') de conditione sau causa : in câtu, (sî intru câtu) tu ai calcatu contrac- tutu, mi ai daiu si mie dreptvdu de a hi rupe; ţ ) in câtu me aUenge, intru câtu se atetngedemene, etc.(vedî mai susu); b) cu de, de câtu : a) lâ comparative, fia adiective sau adverbie, ca lat. quain sau uuu i?ubst. în ablatîvU : doctior qoa^ pater {s2L}ij^B,tre)=zmai invetiatu de cc^ tatalfi; asîâ si : de câtu asid vi&tia mai bene morte, de câtu la anmdit unu bou mai bene acumu unu ou, cu una lengura de miere prendi măi multemuscedecâtu cu un' a de acietu, (vedi si ca în acellu- asi intellessu);— p) ănţo altu, ca si lat. quaitf sau nisi : qtii4 alt ud qaaiii:=r(;e altu de câtu? asîă si : pentru omu a trai ce altu € de câtu a cugeta? — de âcl, prin ellipse, în proposetioni negative sau in- terrogative, nu-de câtu dd^n cedecâtudt numai : nu face decâtu donwserrnumai dorme-; asia sî : ce face de câtu dorme? nu ncceptu de câtu bani de auru; nu mancu decâtu lapte; — aceste constructîonî nu su gallîcismi, desîFranceâiî făcu de elle usu desu : 11 ne fait que domilr=ww face de câtu dorme;— 'ţ) de câtwizdero^rzieă : am prectputu ce vrei a spune, de câtu mi r emane una micaindoentia; — 8) in- socitu CMnumai, numai decâtu, nu mai e conj., ci adv. tiemporale cu însemnarea ^Qxindata, la momentu, forte currrendu : la chiamarea mea veni numai de cât^; c) cu pre, pre câtu : a) în însemnare de tempu si de conditione , camu cu acelu- asi intellessu ca m in câtu sau intru câtu : pre câtu vei fi hmn, me voiu portă si eu beifie cu teHe; p) in speciale, la propositioni comparative deco aces- tea nu coprendu unu adiectîvu sau adverbiu in gradulu comparativ», si CAŢ^ •daco prop. subordinata cu câtti precede ceUei principale : pre căiu e de mare mi- sericordfa lui JDcmnedieu, pre cUâtu de mare e aijmtUi'a Im; — mai vertosu intre doue proposetioni contracte si re- duse ia doue adiective sau adverbie : pre câtu de bonu pre atătu si de severu, lucredi pre eâtu de rapede pre aiâtu si de farmosUf (vedi mai susu si câtu sim- plu luatu cu acellu-asi intellessu);— d) cu câtu : a) cu multe d'in Însemnările simplului câtu, cumu si alle compusului pre eâtu : cu câtu cresd, cu atâtu, in locu se te inteUqptesd , inebonesci; cu câtu heuy cu atâtu nri ede sete, etc; inse : P) in speciale, la proposetioni , in cari se afla adiective sau adverbie in com- paratiyu, arendu totu de un'a correl. eu atâtu esprâssu, asia co cu câtu-du ata^=:qaaiito-tanto sauquo-eo : quanto phis biboy eoTebementius sitio=rc24 câtu mai muUu heu, cu atâtu mi e mai sete; cu cătusunt mai departe de tene, cu a- tatu mai tare te darescu; cu câtu sunteţi mai mari, cu atâtu s'ar cade se fiţi mcii merUosi; ^— cu câtu precede, cumu se yede d'in esBemple, correlativului cu a- tâtUy si abateri de la acesta norma se faeu numai in frasi ca : capitanulu no- stru properă a da boMia cu atâtu mai muUu, cu câtu audisse^ ca a dou'a di inimiculu aşteptă noue subsidie; d^ro in assemini caşuri cu câtu este ad* dussn, fora se fia cerutu de sensulu propriu, numai prin una attractione a correlativului cu atâtu, si in locu cu câtu ar intră r^ulatu co, cd. si qiidd in latin'a;— IL compusele lui câtu sunt: 1. cu t;a, câtuvă, snppusu la a-^ eelle-asi norme de âessione cu alle sim- plului câtu : câtuvOy câta/m^ câHvay câte-- vOf eâtaruva, respundendu, prin intel- lessu, in sing. la lat. allqaantQm^ âro in pi. la lat. aliqaot» espriraendu adeco una cajititate numerica, estensira sau intensiva indeterţninafa : a) variabile : a)plur. oMva bărbaţi boni, cat^a nuci verdi;câtim d!in ai noştri; ouHecâtoru- vasateni;adă copUlîdui (;a^(;t;a(loviture); — P) sing. câtava distantiăy a hce câ^ tava apa, a ingkiti câtuva amm'u ; — b) invariabiale : a adormi câtuva, a CAT. 547 amblă câtuva, aarăcâtnva;de aicipeno acollo mai e câtuva; — câtuva se dice proprie de unu numeru sau cantitate in- determinata; se incarca inse adesea si cu ideele mai precise de multu sau des- tuUu de muUu, cumu si de pudnu, d^ro aceste idee nu se potu intellege de câtu d'in tonulu vorbitorlului sau d'in cou- testulu cuventului; asia in prop. erau că- tiva la baserica, câţiva pote se insemne si : pucini de totu, si destui d^ muUi; care d'in aceste doue insemnari ar av^ a nume, s'ar pot6 intellege numai d'in tonulu vorbitoriului sau d'in alte disse mai inainte, — 2. eu ore, orecătu, snp- pusu la acelle-asi norme de flessione cu alle precedentului câtuva : orecătu, ore- câta, orecâti, orecăte, orecâtoru, ^\ a- vendu camu acellu-asi intellessu cu allu \a\ câtuva^ cu diflFerenti'a co orecâtu e si mai vagu si mai indeterminatu de câtu indeterminatulu câtuva; de alta- mentre orecâiu occurre raiu sub acesta forma ; mai desu se aude longa ore cu si, care affirma si mai bene indetermi- ■nationea acestui cuventu : oresicâtUj e>- resioâta, oresicâti, etc; si mai desu inca, in aeellu-asi sensu de indeter minare, se prepune lui câtuva insusi : ore, sau veri (vre) : oreoâtiva, vre câteva, vre câtuva, (vedi si ore, veri)*, — 3. cu veri sau v^ (ori sau or), suppusu acelloru-asi norme de flessione ca si câtuvă : veri câtu-a^he- ri câtime, veri câtoru, (si oricâtu-a, etc); ^ro pentru intellessu: a) veri câtu este, mai vertosu conjuctivu sub forma de adj. de adv. sau subst., cu intellessulu latinesceloru qiiotcuuiiiie r=- vericâti-fy qiiantBincimqiie r:r vericâtu^a : a) varia- bile : vei prende lucratori vericâti si ve- ri câţi vei pote află ; vericâti ne am pote strmge, totuşi nu vom/u fi destui ; man - cati vcricâta pane vrrU; P) invariabile: a) simplu eu verbe : vcricMii amu frai totu nu nesaturămu de vietia; nu se muUiameâoe omiilu cu veri câtu ar ave, — p) ca si câtu de (vedi I, B, si (7), cu de dnpo densulu, veri câtu de, pusu in- naintea adiectiveloru sau adverbieloni; veri câtu de intellepii sunteţi, totu po- teti rakci; veri eâtu de bene amu face noi, următorii noştri totu voru află, co 5.48 CAT. se pote face si mai hene; asia si : veri câtu de mttttu-a=4uaiitiiiiicniiiqiie9 veri cătu de muUi = qnoteonqiiey veri câtu de pucinu-a, etc.;— spre aappesâ si inai tare assuprâ indeterminarei de intel- lessu, se interpune, ca si la 2, unu si : veri si cătuşa; — b) inse prin ellipse si fora noantia de conjunctione, in tote for- mele si insemnarile ce are si ca con- jnnctivu : fia veri câţi, nu ne tememu (compietu : fia veri caii voru fi, yedi si la I, G): tnancati veri câte pome, numai se fie copte hene; beţi veri câtu de muUa apa,conu ve vafacereu;^i, cu fia; fia cătuşa, fia câti^y fia câtoru^ suppusu la acelle-asi norme si avendu camu acelln- asi intellessu cu vericâtu; cu si inter- pusu : fia si c^a-a ;—- 5. precimiu cu fia (a treia persona de la fire)^ asîâ si cu alte câteva verbe cuventidu câtu for- media_ locutioni cantitative forte usi- tate, cumu : a) cu vrei (a dou'a persona de Ia vrere) : câtu vrei, câta vrei^ câte vreiy câtoru vreij in intellessulu ce au lat. quotvisy qoaiitiimTis , quantMSTis^ quaviTig (vedi si la I^ 6) ; bee apa câta vrei^zhiht AquiB quantimiTis; vomu află câţi vrei Ungusitori:=:TeperiemMn qnot- Tis adttUtores; si cu de : câtu vrei de mare, câtu vrei de muUi, sau si: cătu de mare vrei, câtu de muUi vrei, câtu vrei de &onî=qiiamTi8boiiiy etc.; — d^ro lîm- b'a nu a perdutu conscienti*a, co allu doile elementu, adeco vrei, d'in câtu vrei, este unu addeveratu verbu , si de aci vinOy co acestu elementu pote si ellu vană dupo persone : mâncaţi pere câtu vreţi de multe, numai se fia copte; ne vcmuadoperâ câtuvremu (câtu vomu vre), fora sepotemu face ceva; assemeni frasi inse, potu fi adesea ambigue : man- coti câte pere veţi vre^ pote insem- na: a) edite pira qnot voletis {=zmain'' coti, atâte pere câte vreţi, câte ve cere animi a, adeco cu intellessulu lui caJbu de la I, C, 1; Ş) edIte quottls pira = mâncăii veri câte, veri câtu de muZ^^a- deeo cu intellessulu de vericâtu, d'in a- cestu paragrafu; b) t\Ă.placere, luatu ca impersonale, d^ro insocitu de pronumele de a dou'a person*a sengularia : cătu ti place, câta ti place , câţi ti place , câte ti place, in intellessu appropiati de precedintele câtu vrei, si a nume corresponditoriu cu alle latinesceloru qaotlibet y qnantumlibety qeantMslibet) (quamllbet) qaamTis : bee apa câtu ti |)jace=bibe qiiantamllbct aqo» ; vomu adducepome câte tiplace::=pomă qii^tli- bet afferemng ; vomu manea câtu ti place =qaantaiiilibet edemos; — ca si la câtu vrei, conscienti^a despre natur*a verbale a lui place nu e perduta in limba, si de acea-a, pre de una parte place se po- te pune si in plurariu : câti-e ti placu= quotlibetj 6ro pre de alfa iu locu de ti potu intra si celle-alte forme de pro- nmnene personali: câtu ve place, câtu mi place, câtu ne place, câta le place, etc.; de acea-a si aceste espressioni, ca si celle formate cu vrere, pdlu fi a desea ambigue; — c) cu patere : a) ca si cu vrere, d6ro mai vertosu : P) cu form'a impersonale se pote, cu care câtu se construe mai vertosu ca invariabile: câtu se pote, locutione care de regula se pune Înaintea adiectiveloru sau adver- bieloru si e totu de un'a urmata de unu de : cătuşe pote de mari, câtu se pote de muUi; d^ro si câtu de muUi se potu, câtu de bene se pote : la com- parative acea-asi espressione se pune fora de : câtu sepote mai late, câtu seva pote mai currendu; — asi& dero espres- sioni ca : câtu de mare, câtu de muUi, etc., produsse la I, B, se precisa si se es- pleca ca mai bene, cautandu a supplenf verbulu ce lîpsesce , si care e unulu d'in celle enumerate in acestu paragrafu 5; — d) cu scie, in doue moduri : a) cu per- son*a a trefade la acestu verbu, carei-a se da de subiectu interrogativulu cine : cine sde catu^a^e, cine sde catoru, sau D'dieu:D'dieusciecâtU'a, D^dieu scie cati^e-oru, cu semnarea de muUu, forte mîUtu: auperitu cinesde căti, amsufferitu Domnedieu scie câtu;sub forma inva- riabile si cu de, inainte de adiective sau adverbid : cine scie câtu de muUi, amu traitu Domnedieu sde câtu de amariti ; — p) cu personele antani'a si a dou*8 negative : nu sciu cătu-H)L''i^'0ru, nu scit câtu-a, etc, cu acea-asi Însemnare ca si locutionile de la precedentele a) : amu CAT. vethuiufmmai^eiu câţi assemini omeni; si cnde: nu «du câtu de mari; — y) cu person'a a trei*a sing. negativa, luata in modu impersonale sub forma passiva: HM se sde cMu-a^ nu se sde eăUre-crUy cu acelle-asi norme si insemnari ca si locu- tionile de la precedentele ^ : lietulu omu a faeuiuhmenusescieeâuiruMli^nemme nuri vine in edjutoriuy (vedi si la canda loentioni assemini); — precmnu nu sciu care sau nu sdi corese reiduce la nusicaite iTO nesciu eare la nesiearsy nescare ; asii Binusciu câtu sau nu sdi câJtu se reduce ]Anu si câtu, foo nesciu câtu la nesi- câtu, nescâtu; nescâtu, sub forma ca mai bene păstrata, sub form'a nescantu, e populariu, maivertosulaMacedoromăni, in intellessu de câtuva : d'in pecure nes^ cânte morira, nescante vendui ; cuven- tulu inse ar fi bene se intre in usulu ge- nerale allu limbei : coci intre nescantu sau nescâtu si intre câtuva aru mediloci acelle^asi nuantie de intellessu ca si in- tre nescare si careva; assemine ar dif^^ ferf nescantuva sau nescâtuva de câiuva^ ca si nescareva de nescare ; — 6. câtu repetitu, câtu cMu, suppusu la acelle- asi norme de flessione si avendu acelle- asi insemnari cu t;^c- xaXlc, fr. csaucalide); genu de plante d*in famili'a umbellifereloru. * CAUCALIDEU,-a, adj., (fr. oaaea- lid^); care sâmena cu caucalidea; s. f. pi. caucalidee, familia de plante avendu de typu genulu caucalidei. CAIJCELLU, s. m., pL-^ deminitivu d' in caucu, CAUCU, 8. m., ţl.'-e, oanons (xauxo^ si xauxa); pileut^ pilei limbns; flbala« 1. vasu de scossu apa , de beutu, de mulsu, etc, mai strimtu la gura si mai largu la fundu; 2. coperimeatu de capu, caciulla mai strimta la gura si mai larga la fundu; cucullu de preutu sau alta persona basericesca ; 3. limbulu sau marginea gurei caciulei; de aci : 4. bal- tiucu, cancellu, carceia, etc CAUDALE, caudariu, caudiccj etc, (vedi codale, codariu, codice). C AUELL A (mai pucinu bene : caielia sau caieâ, si mai reu : caed)y s. f., ela- Tulus (it. oliiavelloy port. eavolha, isp. prov. clarei); cuiu, si mai vertosu cuiu de ferru, in speciale cuiulu, care se bate in forramentulu de la petiorulu callului. * CAULA, s. f., «anU; 1. gaura, ca- vitate, parte interna secca la unu tubu, una tieva, una vena, etc; poru, vena, canale; 2. capacitate, locu sau spaţiu, si mai vertosu locu inchisu : staulu, aula, curte, etc, (populaiiulu gaMra^::^ CHula). CAULERAPU, s. m., vedi colerapu. * CAULEBPEU,^a, adj. (fr. caulerp6)j care s^mena cu caulerpulu; s. f. pi. cau- lerpee, tribu de plante d'in famili'a zoo- CA17. sperBieeloro,aYeiidude typu genulu cm^ lerpului. * CAUIEBPU, s. BQ., pl.-i, (fr, caular- pe^ d'in 7(.w>\b<;:zxaulu si Spirsivzzser- jMT^), genu de plaate din famili'a zoo- spermeeloru , care copreude vre trei- cUed de speoie origiuaria d'in marea tr(q>iceloru. * CAULlCOLUra, adj., («anlicola= ft. emttlleol^y vedi cqiulu si ooiere); oare loeuesce pre ccwUy yorbindu de unele piuite fanerogame^ cari, ca cucuta^ traiesQu pr^ eaulii altoru plante* * CAULICULATU-a, adj., caaliew- \âiu%ţ facutu in fonua de catdu. * CAULICULU, w cdicidu sau coli- du^ s. m., pl.-4, oiwlioulus si eoliculus; demintttivu d*in caulu cu tote insenma- rile^iacesttti cuventu, cumu si cu celle : a) de una specia de stehh ornamentu de arehitectura laeapitellulu unei columna corinthioa; b) de parte intermedia a u* noi embryone ce a blastaritu ; e) de u- miltt d'in mai mulţi cauli ce d^ una ra- decina, (populariulu caredii sau.€or^* * CAULirLOBU,-a, adj., (fr.eanli- flere; vedi eaidu si flore); cu flori pre caulu, cari Cace flori pre caulu, vor-^ bindu de plao.te. * CAULIPOBMU,-a, adj., (fr.iwMill- fvrae; yedi caulu si forma); cu forma * CAULOBIUra, adj., (fr. eauloble, d'in 7tMk6<;:=icauiu si ^iiK=^vietia); care Yiedia pre unu caulu; s. m., caulobiulţi, genu de insecte lepidoptere d'in fami- U'a noctumeloru. * CAULOCARPICU,-a, adj., (fr. cmu- l#«arplqBe); xelativu la catdocarpu. *CAULOCABPU, s.^., pl.-î, (fr. oiui- Uiearf6, d'in 9caoX<$(;=:caidu si xap9r6c=:: frudu); caulu de plante vivaci care per* siste si da de mai multe ori fructe. , ♦CAULODB, adj.,, eaulodes (xAoXii*- Si]c) ; care eresce in forma de caulu : hrassica cai«2o(fe=curecIuu. * CAULU si cciu, s. m., pl-t, eauţis si e«lis (xooXdţ); 1. stelu de planta : emUulu cepei ; -— in speciale, oauMu v&rdiei (cocianulu de verdia); — 2. pen-* tru lucruri eari aemena ou ojudulu de CAU. 551 plante^ cumu : tiev'a unei penne si al- tele. * CAUPONA si cupofMf s. f., cau- pena; stabilimentu, unde pre bani pote cineva bee, mancă si chiaru mana : ospetarfa, etc. ; messerra cellui ce tine asseminea stabilimentu. * CAUPONAEE si cuponare, v., cau- poiMiri^ a tină ampona: in genere, a face negotiu in micu, a precupeţi. * CAUPONARESSA si cuponaressa, s. f., oaHpona; 1. muiere a cauponariu- lui; 2. muiere oara caupQnedia. * CAUPONARIA si cuponaria, s. f,, caapouarla; messeria de cauponariu. * CAUPONARIU si cuponariu, s. m., eaapoy oanponarius^ 1. care tine ima caupona, oare face negotiu cu caupana; 2. in gen^e, negotiatoriu in micu, care vande cu merunt'a, precupetiu. * CAUPULU, s, m., eaupuliis; nave mai mica, oaicu, barca, etc» * CAURU si coru, s. m., eaurus; ventu ce suffla d*in unu puntu interme- diariu intre media nopte si appusu : re- cea $ufflare a caurului. CAUSA, s. f., causa (it. eaosa^ fr. oau- se); veri-ce d'in oare resulta al tu ce, ce face ca ceva se se producă, se se in- temple, se fia; principiu d'in care, prin care sau pentru care se face sau essiste ceva; I. proprie, ca oppusu la effectu sau la faptUj la fenomenu : 1. in genere : unu vulnu .greu o causa de morte; cru- dUatea sau indigestionea este causa de morbu; Domnedieu este caus'a a totu ce essiste; a cercetă căuşele reului; a se sui de la effecte la cause; nu e effectu fora causa^ cumu nu e causa fora effedu : ef- fedufora coti^arrabsurditate : ce affirmi tu ar fi unu effedu fora causa; precumu una causa pote, produce mai multe si va- rie effede, asia s% t4t*t4 efectupotefiprodu- ^umaimultoru cause; una causa pote fi si ea effeduiu altei cause; caus'a inse e differita de occo^ion^.eo^^ accidtnte,me- diu,instrumentUy circunstantia, etc, mai vertosu nu totu ce precede este caus'a a ce succede ; Cicerone cu dreptu cuventu dice, co Ecubuj soci a lui PriamUf nu a fostu cau^'a caderei Troici, pentru co a nascutu pe Alessandru; — 2. in parte: 552 CAU. a) in filoBofia, metafisica, morale, etc.: causa prima, care lucra de sene, care nn e effectulu altei cause; tote inse ia lume sunt effectu allu unei cause, si de acea-a caus^aprima:=zDomneiie\ij differitu prin urmare de cau8'aprimaria:=::caM8a prin- cip :ile, care e cea mai însemnata sau cea mai antania intre celle ce coneurru la producerea acellui-asi effectu; causapri'- ma^rDomnedieu, se oppune Ia causase* cunda, care se applica la veri«ce crea- tura, persona, lucru sau acte de persone si de lucrure, cari potu fi si elle cause; cansa primăria se oppune la causa se- cundaria; numai prin estensione si prin abusu, in contr'a celloru spuse la 1, se dice si : cause accessorie, cause conccmi- tanti, = circunstantie, ac4>identie , etc., cari contribuescu si elle, pre longa ad- deveratele cause, la producerea effecte- loru ; p) causa materiale : a) materi'a d'in care ceva e facutu : caus'a mate^ riale a ferrului e insusi ferrtdu, p') in opposetione cu causa spirituale^ (vedi mai diosu); y) causa finale : af) scopuln pentru care unu ce este facutu de Dom- nedieu; ^) scopulu, la care tende una ac- ticne : caus'a finale a tdtoru fapteloru unui addeveratu crestinu este glorifica^ rea lui Christu ; S) causa formale, care faee co unu ce e cumii e, 6to causa effi" ciente, care produce unu ce sau face ca acellu ce se lucredie; e) causa spirituale, care jace in natur'a spiritului unei fien- tie cugetatoria, si anume : a) in men- tea sau intellegenti'a unei atare fientia, si attunci se si dice in speciale causa inteUeduale sau rationalezizcuventUj ra- tione, judecata, opinione, temeiu, cre- dentia, etc, pentru cari una persona Iu- credia intr'unu modu orecare ; p') in Yoienti^a unei fientia spirtuale, si at- tunci se dice in speciale causa morale =motiyu sau mobile, cumu : dorentia, amore, ura, etc, cari indemna pre una persona a lucra intr'unu modu orecare; inse causa morale se iea si cu intelles- rnln generale de causa spiritucde; C) cau- sa interna se dice in opposetione cu eai4sa esterna : căderea unui stătu pote fi effectu de cause atâtu esteme câtu si interne; intre căuşele interne se potu CĂIT. numerâ eorrupUonea, passicnHe fbaUo^ nUaru, reu*a orgemisationepoUtioa si e- conomiea,ebc.; b) in scientie natvali : caus^a caderei corpuriloru d^in aeru pre pamentu tste gramMka: căuşele feno^ mendoru sen^bUi se diiama si eause naturali, in opposetione cu cemse sfisri- tuali, (yedi mai mm); inse causde natu- rali se oppunu si la eause supematuraU zizectuse m€tafisiee^:zcause transeedei^ toii; mai vertosn in mediciim : eause morbifiee, tote câte producu sau conM- buescu a produce ]iM>rbi; elfe poto fi : cause aecessorie, cause adcidentcuij (vedi mai susu), cause physice, cause dijfmir ce, etc; d^ro mai vertosu : cause ester" ne, cari consistu in oeUe ce potu influen- ţii in reu organismulu vitale aUn omu- lui, in oppositione eu cause interne, cari jacu in organismu insusi; cause conti^ nentiz=:cause prossime sau apprcpiah, cari dau immediatu nascere nsorbuM, in opposetione cu cause remote safu de- partde, cari numai despunu oorpalu la unu morbu; eause essentUM, cari sen- gure producu cutare sau cutare morbu^ in o^setione eu cause aceidentadi ; cause formali sau specifice, cari deter- mina speci'a morbului; cause febrili, d'in cari se nasce febre sau Afiguri,ete.; c) cuventnlu causa se iea senguru ou a- cellu^asi intellessu, ce au espressionile mai susu date: causa morale, causa ra^ tionale, etc, adeoo cu Însemnare de ra- tione],cuveniu,derejatu, dereptate, âqglina dereptate, etc : nuforacausa nu amu far cutu asid; mai vertosu insocitu cu bene om- ventatu, causa benecuventata: aveam caur sa bene cuventata se făcu asid; dHn cause bene cuventate m'am lassatu de ce i9^ee^ pussem; d) cu intellessu dej^e^^ti, a- deco causa cantata si făurită prin cu- getare; a caută causa de a it^cepe beUu; a caută cu luminarm causa de certa; — inse, in addeverata si rigorosa insem- nare, causa se oppune la pretestu : ace- stu-a e unu pretestu de a rupe contrae- tulu, ero căuşele altele sunt;'-e} cn În- semnarea de culpa, care resare in com- pusele: accusarez:z(accaussate) sUneu' sare (incausare), cumu si cu insemna- rea de escusa sau scusa, care resare in CÂTJ. ^H^W^a>B^.^l^>«ariHrt^te —————— —i» I II ■■■III »■■! M ■■■■»■■!■I CDopiiBiiIii eseusare «nu scusare : nu a- ^ eoMsa de morte m acestu amu; nu şeii ce eause se dah spre a scapă de res* pmndere; '-II. metaforice : 1. sabiectu, ■Mteria a unei dissertatione, a unui dk- eiirsn, a UDei composeUone retorica : mt^ doue genere de came, adeco coase determinaie sau definite si eause inde- termimtte sau indefinite; căuşele indefi- nite sunt eeUe generali; de aci : 2. ca tmniiiu jnridicu : a) cestione sau oasn df judecata , processu, litigiu : causa pHi9ataszeamaciviley eare are de obiectu una interMse a cetatianilora ca jHriTati particvlari, in opposetione cu eausa ^ causa mmincie , care are de obiecta judecat'a unei fapte crimi- nali; causa cajntailef pentru care ceHn condemuatu perde capulu sau vietra; causa possessoriaf care are de obiectu unu derepta de possessione separatu de dereptulu de proprietate;— fi«si : a ap- peră sau defende una causa, a casHgâ una causa, a perde una causa, a se in- sarcină cu una causa sau cu apperarea wnei eausa, a vende caus*a ctm», aj^ deoâ una causa, a instrui una camsc^:::! a na cercetă, a oa lumini si pune in stare de a se po(6 judeci; aespunecau'- ffm, etc.; in speciaîe i âfiin couaazsafi parte litigante, parte interessata in li- tigiu; apune sau ckiamăpre cineva in cotiMcsa ammesteci in litigiu , si d'in contra : a pune of ora dHn causa, pre- eumu Bi afi afara (f m causa:::za nu fi in causa, (vedi mai diosu si alte insem- nari alle acestoru locutioni);— &) naotivu legale sau legitimu allu unei obligatione juridice, titlu juridicu sau deieptu : possedu acesta casa d^in mai miuUe caur se; nu pucine su căuşele, pentru cari mi se cuvine ereditatea ; 3. cu intellessulu si mai generale de interesse, rdatione deinteressi,parteineeva,ammestecu, etc.: a) interesse , ce lega pre mai mulţi in preuna, si de acf, factione, partita: eaus'a poporului, cauffa aristocraţiei, sanfa cans^a a libertatei, a face căusa eemmune eu cineva:=i9. se uni cu den- ralu; I^^in genere, interesse, darayere,af- faetre, ammestecu orecare saurelatione, locm, etc.: cause de familia, eaus'a indi^ CAU. 558 gentUoru,€âus^aeumperatorei=iBShCfarBh cumparatorei; am se ti vorbescu in cau^a sciuta; eaus'a perduta e nu numai una causa de judecata, ce a perdutu cine?a^ sau una eausa rea, in opposetione cu eaus'a bona, conformu intellessulus de la precedentele a, ci si : verv-eelueru, ^ care nu pote cineva convinge pre alţii, (compara it: cosa = ftanc. cltese, care nu e de cAtn totu causa, m care are În- semnarea de lueru, affdcere, trd)a) ; -^ 4. din celle peno aci espuee se potu u- sioru esplec diffedtele Însemnări alle unoru locutioni ca : a) a /( in causa, ca oj^usu : a nufi in causa sau a fi afora cFin causa : a) cu Însemnarea esplecata la 2, a; p) cu insemnarile mai generale : a) a fi in cestione, a nu essi, a nu se ab- bate de la subiectulu de care e vorb'a ; P) a fi in cestione, a fi ammestecatu in- tr'una Încurcătura orecare; y) a fi in ce- stione, a fi in peridu; b) causa, refentu la persone : a) cu differite Însemnări dHn celle mai susu espuse : eu su eaus'a n^ fericirei teUe, n'amfostu eucaus'aintar' diarei, nu veU fi voi eaus'a se nu se foca (de a nu se face) ceva asii de bonu; inse: p) in speciale cu d'in : din eaus'a te(£=z tu eşti eaus'a sau pentru tene, asii si : d'in cau^a nostra, d'in eaus'a tataXui, d'in eaus'a copiMÎ^)ru; ero cu lucruri : d'in eaus'a temputuireu, cf în cau^a be- ţiei etc, â^in cau^a însemna numai, oo luerulu a fostu eaus'a, si neci de cumu pentru lucru. * CATJSALE, adj., cansalts; relativu la causa i proposetioni causăli , cari es- premu eaus'a. GAUSÂLITATE, s. f., (it. eansallti^ fr. cansalit^); abstractu d*in causale cu intellessulu de : h rdatione intre cau- sa si effectu; prindpi^u causălitatei, dupo care mentea caută sau afla totu- deun'a si de necesse relatione intre causa si effectu; 2. potere si actu de a causă; de aci : 3. in unele systemate fre- nologice, un*a d'in ceUe doue facultăţi reflessive alle omului : organulu causa- litotei: 4. in filosofi' alui Kant,un'?L d'in categorie sub rubric'a relationei, ca for- ma sau lege originaria a cugetare!, dupo care mentea, nu d'in esperientia, ci de^ 554 CAtT. neeesse, concepe relationea causei cu ef- fectulu. * GAUSANTE , adj. , oaasans; care cat4saf care e causa. CAUSARE, caiisu si cc^usediu^ v. , eansarl; 1. a fi cama, a casionă : locur sMe causara fmdta striceUione bucea" tdoru; 2. a pretestă, a adduce preteste : causati co a fostu ploia, si de acea-^ n^ati piitîdu essi din casa; de acf : 3. a află causa, a inculpă, a impută : oom- saH, co lucndu nu e b&nu, ca se nu m- Iu solveti ; mi au causatu^ co amu ve* mkiprea tardiu, * CAUSARIU^ia, s. adj., causarlus; relativu la causa, Inatu inse in speciale cu intellessulu de : 1. care iea parte la cause de judecata, si a nume : a) ca cau- sidieu, apperatoriu de cause judiciali, advocatu; b) ca accusatu sau accusato- riu, lîHgante ; c) ca maniacu de jude(sati, litigiosu, litigatoriu; 2. care sufere de vre unu morbu sau nepotentia, infirmu, nepotentiosu, etc. : acoUo me dore, or coUo e loculu causariu. * CAUSATIONE, s. f., causaUo; ac- tionea de causare. * CAUSATIVU,-a, adj., oausatifu»^ care are poterea de a causâ : gratia cau- saiiva de saikde; — care pote espreme causa : conjunctioni tausative, (vedi si câusale);—m locu de accusatihu : ca- sulu causcUivu. * CAUSATORIU,-*om, adj. s., eau- sansy care causa : cercunstantie causa^ tărie de morbi. * GAUSIA ,s.f., caiisia(x(»>a{a); specia de caciulla sau de pellaria alba cu lata margine, spre a seapperă de arderea so- relui,in usu la Greci si la Bomani,dâro mai vertosu la Mâcedoni. ^ GAUSIDICALE, adj., eausldicalis i de causidicu, relativu la causidicu. * CAUSIDIGAKE , v. , (oausldicari) ; a face pre causidiculu, a av^ professione de causidicUf (mai bene de câtu a pleda, dupo fr. plaider). * GAUSIDIGATIONE, s. f., cavsldi- catio; actione de camidicare; limbuţi de causidicu. ♦ CAUSlDICATU,-a, 1 . part. d'inoowM- dicare; de aci : 2. professione de causidicu. CAU, * GAUSIDIGINA, s. f. , e«««iâleiMţ cu acellu-asi intellessa ca si causidicatu sub 2. ^ GAUSIDIGU, s. m., «aHtidiens, (ve- di causa, si dicere); apperatoriu de eaOM. de judecata^ advo^tu care nu e juris- consultu neei oratoriu, (mai bene de oMu plediiru, dupo &. plaldear). * GAUSIFIGABE, v., eaMiHeart (ve- di causa *si facere); a fauri cause, a adduce preteste de scusa, a caută pr e-* teste de incu^^ara CAUSIU, s. m., pL-6, eauens; 1. vasu^, de seossu apa, galeta; sau de beutu^ apa; 2. vasu de pusu lucruri uscate, mai ver*- tosu farina, mai micu de eâtu cavanulu, saugavannlu (eausiu^catunu A^incâucu). CAUSTIGA, s. f., vedi caustieu. CAUSTICITATE, s. f. , (itaL oauati- cită; franc, cavstielt^); calitate de cau^ stieu : causticitatea adddoru, ca/ustici" tatea cuventeloru unei ^ngrmttna, CAUSTIGU,-a, adj., eaustlens; (xat>- ottxdc^^arditoriu; compara si it. eavs* tieo=:fr. oaustl^aid); care arde, rode, ca- ria : 1. de sapori tari si ardenţi sau de substantie ce au poterea de a arde car- nea : caustice sunt mai vertosu alcaiUe separate de acide ; 2. metaf^ arditoriu, mordace sau museatoiiu, impungutorist, intiepatoriu, reutatiosu, Batyricu^ etc. : omu caustiou la ouventele lui, umore de omu caustica, vorbe eaiustice ; — 3. ca substantivu : a) mase. caustiou : a) in intellessu materiale, veri-ce serve a arde, veri-ce substantia care arde sau manca carnea : ap^a tare, peir^ainfemaie sunt potenţi caustice; caustieu actuale, la chi- rurgi, este ferrulu rosiu de arsu, in oppo- setione cu caustieu potenţiale , care are poterea de a consume tessuturele ear-* nei, cumu petr'a infernale : intre aicdlile libere de acide sunt caustice forte ener-^ gice; p) in intellessu inteUectuale, lua^ta numai in sing., ^msticuzzee e musca- toriu in vorbele cuiva ; caiusticidu saty^, reloru;'^8e intellege co in intellessu personale, se potu dil^e : unu caustieu (omu), mai muiti caustici^ precum si fem : una caustica:— -b) fem. totu reale, ctJiu^ stica : a) in geontetria, linia curba for^ mata prin interseotionea radieloru iu- CA5: ^ nuDOse reflesse sau refrante de alta cur- ba ; P) in physica^ ourba formata de ra- diele luminose sau si calorifice alle unei seria de focarie divergenţi, radie reper- ousse de una superfacia poliţa sau re- frante de unu vitru sau altu mediu re- fiingente; de acea-a se si destlngu doue 8qpeeie de caustice, adeco : caustice prin refiessiom, numite in parte si caiacau- stice, si caustice prin refractione. CĂUTARE. (pre a locurea si forte raru: cotare; la Macedoromâni : cmh tare, adeco cu pronunti'a lui au ca av sau of, de eare vedi la litter'a A), v. , qnareroy Inqulrere» exqalrere; ex« pl0rare^ Uîestigarey serotari^ persera- tari; Tisere, iiiTisere; ((pectare^ adspi- eere^ eonsiderare; yidere^ proridere^ ca- Tere; eurare; eolere^ excolere; atfeetare» petere, expeiere^ conari; adipiscl; gas- tare^ experiri; oportere^ etc. ; a cercă, a aml^â se afle sau se capite, de unde apoi multele si variole însemnări alle cuventului : I. ca transitivu, A. a amblâ se afle sau se capite pre cineva sau ceva : 1. connoscutu, M'o : a) perdutu : in de- sertu cauţi callvlu perdutu, a caută ouea cea permită; b) numai ratecitu d'in lo- calu seu : caută mi pellaria ; c) uitatu unde a fostu pusu, sau nepusu Ia loculu seu : candu nu puni lucrurile la loculu seUf candu ai lipse de elle, le cauţi peno ammetesci; —ţroverh : a caută acîdu in ca^i'a de fenuz=:B, cautâ ce nu se pote sau e forte greu a aââ;—d> pusu la lo- culu seu, d^ro anevoia de aâatu, ca am- mestecatu si ratecitu intre ^te lucruri : căutaţi securea subpatu; e) pusu sau dus- su la locu determinatu : caută Iu la scola, co acoUo e la or'a acesfa-a; f) la loculu seu insusi , unde s*ar pot^ află, d^co ar fi acollo in momentulu, candu e cautatu: de câtuva tempu in tote dillele te cautu a casa, si nu te potu află; de a'^i : g) cu intellessulu speciale de a merge sau veni la cineva sau ceva, spre a Iu ved^, a Iu visită, si mai vertosu, a merge desu, a firecuentă : cumu cauţi tu baseric'a, asia cautu eu scoVa; 2. connoscutu numai in genuin seu, si prin urmare indeterminatu si in sene si in respectulu locului unde se afla : cauta-mi unu acu, se cosu ceva; cau- CAU. 555 tati'^unubofiuargatu^covedaudebeu' tu; cautu si nu aflu unubanu taiatoriu de lemne; — 3. neconnoscutu peno aeumu, d6ro a cui necesşitate se sen te sau la^a cui idea vine cautatoriulu : se caiitarm UHU nou metkodu; catUcUi medie dea scapă d'in acesta nevaui; căutaţi si veH află ; — 4. tare doritu, si dj8 aci, caujtare = affectare, dorire, ambitionaroi ten- dere, pretendere, cerere, revindicare, etc»; a) pentru obiecte de necesşitate pby- sica : caUulu caută ordiu, ouUe couta apa, d'in caus'a mareUd geru vitde caută adappostu; b) pentru obiecte de ne- cesşitate morale, care pote fi : a) raţio- nale : dne te impedica se ti cauţi deh reptukk, (vedi si la II, a ^ caută cuy,4m/^ taţi imperatia lui Damnedieu si tote, se voru adauge voue; cauiati cette ceresci, despretiati ceUe pamerUesd; P) passio- nale, ambitiosa : junii de astadi, candu vreu se se insore, nu caută muiere de casa, ci caută famitia cu posetione mare; y) chiaru capritiosa : cauţi bătaia, cauţi certa; in sensu pucinu diiferitu : a cauiă preteste ; -— c) pentfu obiecte de neces- şitate si de valore in genere : mercea bona totu de un' a se caută ; ordmlu se caută, granuUi nu se caută; vinuri forte căutate; de acf frasi ca : a\sunt si eu bonu de ceva, dero dne me cauta^zzdxa si eu una valore, d^ro neminea nu mi ua appretia; si ironice : capad sunteţi, numai nu ve căutaţi; -^ P)ce cauţi in cas'a meaPn'ai ce caută in cas'a mea, etc., in cari căutare coprende ide'a de neces- şitate : n'ai ce caută aco2!o= n'ai mo- tivu, ratione, causa, nevoia sau neces- şitate de a merge acollo; â) candu o- biectulu este unu verbu la infiniţi vu, la subjunctivu sau si ia indicativu cu de : căutaţi a scapă, căutaţi se sţa'pati, cău- taţi de scăpaţi ; atunci conceptulu lui căutare este cellu de adoperare cu men^ tea sau corpuiu, de facere sau de actione in genere : a) cu suffletulu, si a nume : d) cu mentea, a luâ a mente, a baga sema : caută bene, se nu dai in gropa; ^') cu vointi*a, a vre : căutaţi se scăpaţi =:vreti se scăpaţi; ^) cu corpulu, a ten- ta, a incercâ : furii cautara se scape cu^ fug' a, dero fura prensi; asia si : caută SM OiU. ca 06 te desfftci de densulo; vitfa de vi- nia eauta a se accatiă siprende de tote câte ivOempma, etc.;— «^ coitfarcrrcapi- tare, adjongere la tinfa adoperationi- loru : averea se eawta au labore si «tc- etorc; -r-/) in flne, a cauid cu ockU : a) cu intellessalu curentului, de care a fostu pene aci vorbea : a ecmtd cu ochii (pre citueva sau ceva), a si intorce ochii in tote părţile, spre a ved^ acellu ceva sau cisMYa: ccpiUidu cu trişti cehi caută pre măfmna sea in tete porţile; p) a caută eu (Khiif cu intellessulu lui căutare de la urmatoriulu II; — de acf : B. a con- sideri cu ochii mentei : 1. a cercetă, a essamini, a scruti, a infestigă, a se a- doper& se connosca a fundu, etc. : pe- scde se caută nu la coda, ci la capu, spre a vedS deco e prospetu; a caută unu omu in gura, ca se se veda cumu sta gur*a in respectulu sanitatei, sau deco nu se afla ceva in gura; asi& si : a caută unu caUu in gura (la gura), la denti; a caută pre langedu la stomacu, la splina, la ficatu; a caută pre furu in posunariu, in senu, etc.; 2. a esperimeniâ, si in spe- . ciale, a cerci cu gustulu, a gustă: a cau- tă viniduy nu pune omu Upsitu de sentitdu gusttdwi se ti caute huccatele si beuturele ; S. a si applicâ tote poterile mentei sau corpului la cineva sau la ceva, a ved^ de acellu ceva sau cineva, a Iu cură, preveghiă, protege, custodf, cultivă, fo- losi, provid^, etc. : si caută senguru mO' si* a; câte moşie are eUu, nu le pote sen- guru caută, ci muUe caută prin alţii, sau le da ăltoru-a se le caute; vinia bene căutata; casele reu căutate adjungu se se derapene; nu vei aâă muiere care se ti caute mai bene pruncuUu; copiUulu de necautatu a adjunsu in acesta trista stare; n'am pre nemine se me caute, condu cadu in gravi fnorbi; cu câtapie- tote acestu fiUu caută pre parentU sei ; pastorii mei caută bene otMe; vitele reu căutate; chiaru in intellessulu speciale de cura medicale : acestu medicu te va caută bene si te va vindecă de ce sufferi; morU reu căutaţi; ce esH asia de langedu? cautorte seriosu; — II. intr., A. cu în- semnări analoge celloru espuse la I : ^_^_ CAU. ^■111 ■■III I I I II „ l.acautădeeevasqudecimtfăs^aLr$ăi de densulu, a av4 cura : a oautA de eo- pStu, a caută de casa^ etc., difltdrite in intellessu de : a caută copQXulu, a caută cas'a; — cu intellessulu particulariu d§ a nu se ammesteeâ, a nu se bagă, undi^ nu e chiamatu : cauta-ti de cMe, eaur tati'vedefur&a vostra, etc.; 2. a si caută cu cineva (subintellege : dereptulu, pre- tensionile, satisfactUme, etc.) := a cere satisfactione, desfacere a unei daratwe, computu, etc. : deco nu ti ai cautatu eu densulu atunci, acumu nu Iu mai poţi appucA de aceşti bani; pentru ce are se mi dee frate teu mi voiu caută eu eu densulu, acumu vreu se mi cautu si se medesfacu cu tene; 3. a caută m=ra scru- tă : caută in punga ^ cauta-te in punga, si scote btmi; asia si: a se caută in senu, a caută in armariu, etc, ap- propiate, d^ro si differite de : a caută pre cineva in senu, a caută ceva in senu: — a caută in capu (subintell.jp^- duchiy, si fora prep. in sau prin : am cautatu totu mercatulUy fora se potu află ce cautam:=zam cautixtu prin totu mercatulUy etc.; d^ro in assemini espres- sioni căutare adj unge se insemne atfttu câtu si amtUare, cutreierare, etc. : am cautatu tota c^a^=am cutreieratu tota cetatea, ca si lat. adtre» obire t to- tam obti rerioiiem= om cautatu tota terr'a; totuşi tota tirr*a, tota cetatea, etc:, nu su addeverate obiecte directe la cău- tare, ci numai obiecte de cercunstan- tia locale; coci elle oceuru adesea pre Idnga căinare chiaru construitu, ca trans., cu obiectu directu : te cautai tota cetatea ; — 4. cu intellessulu de necessitate, si acesta-a in doue specie de constructioni insemnate : a) ca per- sonale, construitu, cu part. passivu : cauţi batutu =: rerberandus es rr me- riti a fi batutu; asia si căutaţi ba^ tute; porcii stricători caută uccisi; meiulu, cumu dd in coptu, caută sece- ratu, ca se nu se scuture, ăivo mai ver- tosu si forte desu: b) ca impersonale : caută se 2>!ea=oportet te proflolsol, caută sau se morimu sau se invingemu ::=nobi8 aut moriendoni aot Tincendnm est j asia si : inaintea mici necessitate CAU. cmiia se ve plecaşi capUde cu resigna^ tione ; — B. forte desu cu intellessulu de spedare, uikure cu ochii cMintcUi, etc. (?edi mai snsu : acatUă cu ochU) : 1. pro- prie si in genere : a caută in ăUsu, in dî08u;acautdin8ore8lacu buccatele, se nu mance; cellu a cui e vac'a, c si vitellulu; inse in acestu d*in urma casu, e mai e- legante a suppune antecedentele si a pune cui absolutu ca subst : cui nu place, se numance; a cuie ep*a, esi matiditdu; (vedi si cine la II) ; — pre câtu scimu noi , afora de caşurile ennmerate , in locu de c/j caută se intre care, si prin urmare nu se dirt : omenii de ce vorbieam, me- diele cu ce ne servimu, etc. ; ci : omenii de cari vorbieaim, mediele cu cari, ne ser- vimu ; totu-si nu credemu co ar fi unu ce contr'a geniului limbei, d6co form'a cui s'ar referi si la unu lucru de singu- lariu : filosofica, cui a/m consecratu ju- neţi' a mea ; ba inco s'ar capită asia una espressione pentru una nuantia, ce nu s'ar pot^ dă cu precisione prin : filosofica, la care mi am consecratu jwieti'a; — usulu lui ce, facia cwcare, in tote caşu- rile precedenţi, este analogu cu cellu ce făcu Francesii de qniy que^ doni = ce, cui, facia cu leqnel = care ; — dero cu multa elogantia .antecedentele sta im- mediatu dupo ce, candu atunci ce pote susţină veri-ce relatione, avendu in pro- posetionea principale de correllativu si pre acellu , espressu sau sub intellessu, dupo normele de la urmatoriulu 2 : cu de mesura veţi mesură, cu acea-a vi se va mesură; — 2. ca substantivu : a) sim- plu, cu inteUessulu latiuescului qaod sau quAdcunqiie^ qiiidquidzi^veri-ce (vedi si la II), ba inco cu Una applicare si mai estensa, potendu se susţină, cumu nu potu cuventele latine, tote relationile : a) de subiectu: ce s'a facutu, nu se mai desface; p) de obiectu passivu : ce ai fa- cutu, se nu mai faci ; y) de obiectu com- pletivu cu de : de ce fugi, nu scapi; de ce ve appucati, nu terminaţi ; 5) cu la : la ce ai venitu se ceri, nu ti se pote dă ; s) cu d'in : d'iri ce am castigatu, dau si tic una parte; C) cu prep. cu : cu ce se nutresce acestu omu, nu manca neci por- cii ; T)) cu pre : pre ce pu7iu ma/n'a, mi merge bene, etc. ; — in tote aceste ca- şuri, ce are de regula ca correlativu a- ccllu-a sau acella-a:=zacea sau acea-a, care se pune numai candu vremu se ap- 564 CE. pes^mu pre densulu : ce nu ar trece cui-- va prin mente, acea ti vene in gura; de ce ni a fostu uritu pre lume, acea sunt nevoitu sefaeu ; d^ro, candu nu e casulu de a appesă pre acestu antecedente, pre- senti'a lui in frase nu numai strica tota eleganti*a, ci incurca si intellessulu ei; la acelle-asi norme este suppusu si an- tecedentele ceUu-a sau cella-a^^^cea sau ceara, care staimmediatuinainte de ce : fa cea^a ce te am invetiatu eSf si d'in contra : fa ce te invetia cei mai betrani ca tene; pentru mai multa espressione a appesarei tonului pre densele, amendoue antecedentile potu figură de una data : cea^a ce ti am dissu eu, acea-a se faci; —in caşurile speciali, in cari cezzverirce, antecedentele e totu, care se pune es- pressu sau se lassa a se subintellege dupo acelle-asi norme ca si cea si a4iea : totu ce făcu, nu ti place; — prin una intor- sura, rara in latin'a, d^ro forte desa in limb'a greca, ce se pune in acea rela- tione, ce ar avâ antecedentele in propo- setionea principale, d^ro care e diferita de cea ce ar av^ in proposetionea rela- tiva, in care ce representa acestu ante- cedente : cu ce appuca, da {=:cu totu, ce appuca, da) ; d'in ce am castigatu, am mai perdutu; cu ce am, nu me potu ad- junge, etc.; b) în oompusetîone cu certe preposetioni : a) cu de, dece=:cu câtu, avendu de correlativu cu atâiu, espressu sau subintellessu, ca acellu-asi intel- lessu ca si lat. quo sau quanto plus — ^o sau tanto plns : de ce cresci si te ma- resci , te fad mai nebonu ; de cei dau, cere^icu câtu mai multu i dai, cu atâtu mai multu cere; p) cu dupo, dupo ce : ol) in Însemnare temporale, ca lat. post- quam : dupo ce plecai, mi addussei a mente, co uUassem merendele ; p') in În- semnare appropiata de nu numai : dupo ce nu inveti, apoi ned teporti bene; y) in- data ce:=:pre data ce:=2de indata ce= qnnmprimom : indata ce beu, dHn acea beutura, cadu diosu mortu; — 3. ca ad- vefbiu conjunctivu, astadi mai multu sub form'a ci, A6to la cei mai vechi si sub form*a ce, cu intellessulu latinescu- lui qne in frasi coordinate ca : non no- bis solom nat! snmosy ortosqae noştri CE^ partem patria vindleat, partem paren- tesy partem amiei^nu pentru noi nu- mai suntemu născuţi, ci parte d^in /îen- tfa nostra revindeca patrîa, parte pa^ rentii, parte amicii, esprimendu adeco una opposetione intre celle doue frasi coordinate, opposetione care in latin*a se da de ordinariu prin sed^ si a nume : a) oppunendu ceva positivu la altu ceva negativu : nu am dormitu, ci am lucratu ; nu noi, ci voi sunteţi culpabili; b) oppu- nendu ceva mai importante la altu ceva mai pucinu importante, si avendu de correlativu nu numai : nU numai man- coti, d si beţi; nu numai nu m'a ospe^ tatu, d m'a si batutu ; nu numai oneşti si probi, ci si libercdi si generoşi; nu numai Grecii, ci si Romanii: c) dupo una digressione de la subiectulu vorbi- rei, se enuntia intorcerea la subiectu prin d sau ce : d noi de aUu ceva ne propusessemu a tracta; — alte con- junctioni compuse cu ce sau d, cumu : coci, ded, se voru tracta in articule spe- ciali ; — n. in compuse ce urmedia, pen- tru intellessu ca si pentru forma, ana- logiele lui câlu, candu, sau care (vedi ace- ste cuvente) : A. compuse analoge com- puselor u lui candu : 1. cu va, ceva, a- nalogu lui câtuva : ceva pane, ceva casiu, ceva pere; s'a intemplatu ceva ; eram si eu una data ceva; — cu 5t : cevasi, a- nalogu lui câtu^, sau eătusiva; — 2. cu ore : orece, oresice, analoge lui orecâtu si oresicătu; 3. ca veri sau ori; verice, orice, verisice, orişice : cu verice appu- ca, da; nu mip'nce verice, nu te aduna cu verice omeni; 4. cu fia : fiace, fiasice : Aace omu, cu fiace nu me multiamescu; 5. ce vrd, ce place, Domnedieu scie ce, nu sdu ce, etc, analoge cu câtuvrei^ câtu place, Domnedieu scie câtu, nu sdu câtu : m'am allessu cu nusciu ce, man- ca ce vrd si câtu vrd; — nu sdu ce sau nesdu ce, ca si nu sdu câtu, se reduce la nusice, nesice, nesce : nesce omeni 9 nesce miselli, nesce oui, cu nesce cur vente grossolane, cu nesce apa, cu nesce vinu; — B. dero cellu mai importante compusu si care totu de una data nu are analogulu sen intre compusele celloru alte interrogati ve relative sau indefinite, CE. CEC. este ; 5. ci-ne sau ce-^ezzin forma cu unu lat. qui-Qo sau qnis-ne^ si care se applica numai ca substantivu in sengu- lariu si numai la una persona, sub for- mele : Nomin. si Ace. ci-we, ero Gen. si Dat. fora ne : ctii, si a nume : a) ca interrogativu, cu insemnarea latinescu- lui qnb, spre a intrebâ de persona, pre- cumu cu ce absolutu intrebămu de lu- cru : a) ca subiectu : ctneavenituP cine bate la usia? — p) ca obiectu passivu : pre cine ai muUiamitu tu canduva? — 7) cu preposetioni ce espremu diflFerite alte reia ticni : de cine vorhesci? cu cine te aduni? de la cine vini ? la cine te duci? etc; 8) sub form'a cui : a) ca da- tivu : cui nu plăcu placentele? cui altui se me incredu? — p') ca genetivu : allu cui e callulu ? ai cui boii ? a cui vacc'a ? aUe cui ouile? — b) ca relativu sau con- junctivu, in tote relationile ce susţine si cainterrogativu, applicatu calat, quisau quleunqne=t;eri-(nn6 (vedi mai diosu) : cine manca multu, si strica stbmaculu ; pre dne nu aştepţi, vine; pre cine aş- tepţi, nu vine ; cui nu place, se nu man- ce; cui ine incredu, me vende; a cui e vacca, e si vitellulu, (vedi si mai susu la I.) ; — - pentru mai multa appesare, in proposetionea principale lui dnc res- punde acellu sau acellu-a : a cui e ep'a, a aceUui-a e si mandiulu;pre cine ama Bomnulu, pre aceUu-a si certa; cui. e gretia^ aceUu-a se nu mance; — c) cine, da apoi compuse analoge in forma si inin^- tellessu cu alte interrogativ^si relative, (vedi mai susu compusele lui ce), tote cu intellessu de substantive ca si cine, cumu : a) cmeva=una persona orecare, lat. aliqnis, qnUqnAm: pote dice cineva, a venitu cineva , venifa cineva ? pote intră cuiva in mente ceva assemine? — sau cu intellessu de /^acinezzquisqne : cineva traiesce cumu j?o^6=:omulu tra- iesce, etc; — cu si : cinevasi : auditu- ai de la cinevasi? — p) orecine, oresi- cinezzaliqnU , qnldam : unu orecine veni la densulu; 7) vericine, oricinezz qaicnnqne» qoisqne : vericine intellege Qcesta-a, fa bene vericui; vericine se scolia mai de demanetia, se face domnu pre cdle melle=:cine se scolia, etc; S) fia- 565 cin6=:qiii8qae : fiacine se ama pre sene, fa bene fiacui; e) apoi : cine vrei, nu sciu cine, etc, analoge cu ce vrei, nu sciu ce : unu nu sdu cine a dissu asiâ;~ nesciu dne=nu sciu cine se reduce Ia nesicine , nesdne = aliqnis , qoisqne = unu omu veri-cai-e: nesdne face ce pote, ca se aibă cu ce si tine vieţi' a; — d'in nesd- ne nu scimu se se dica gen: si dat. nescui. * CEBAEE, cebariu, etc, vedi cibare, cibariu. * CECABE, V., e»care; a face cecu; a orbi. * CECATIONE, s. f., ewcatloj actione de a ceea, * CECATORlTJrtoria, adj. s., c»ca- tor ; care ceea = orbesce. CECEEE (cuventu populariu pre a locurea cu multu mai bonu de câtu nautu sau noutu, ce se aude pre alte locure), s., cioer, (ital. ceoe, franc, ohi- che, pois-chiche); genu de plante d'in famili'a leguminoseloru, diadelphia de- candria lui Linneu, d'in care speci'a commune este cecerea commtmezrcleer arietinum lui Linneu, cu patru varie- tăţi : cecerea alba, cecerea roşia, cecerea negra si cecerea grossa. * CECEBCDLA, s. f., cicerenla; spe- cia de cecere mai mica, cu bacea mai mica. * CECIA, s, f., cAclas (xoaxiag) ventu ce bate d'in directionea puntului orien- tale allu solstiţiului de vera, adeco de la nord-estu, . * CECIGENU,.a , adj., oieclrenus; nascutu orbu, orbu d'in nascere, (vedi cecu si genere), ♦CECILIADE, adj., (fr. câdliade); care semina cu cedUulu, de acf t. p. ce- dliadi, familia de reptili ce au de typu genulu cecUiu. * CECILIU,-a, si ceculu,'a, adj., e»- cillas si cAcalas (vedi cecu); camuorbu, aprope orbu, orbetiu;— s. m., ceciliu, or- betiu, specia de serice orbu; specia de serpe orbu. * CECITATE si * CECITDDINE, s. f., c.elt.8 et c»- citndo (vedi cecu); stare de cecu, orbfa —metaf., intunericu; orbfa a passionei. * CECOGRAPHIA si cecografia, s. f.. 566 CEP. (it. eieco^ratUiy fr. cdcogrraphiey d*in cecu si 7pAyetv=r scriere); arte de ceco- graphu, methodu de scrissu pentru orbi. * CECOGEAFICU,-a, adj., (it. cie- cograftco^ franc, c^eofraphique) ; rela- tivu la cecographia sau la cecographu. ♦CECOGKAPHU,-a, si cecografu, adj. s., (fr. c^co^rapbe, it. cieco^rafo) ; care scie cecograpMa, care inv^tia pre alţii cecographfa, * CECU,-a, adj., c«cu8; 1. care nu vede, lipsitu de vedere , orbu : si unu cecu vede acesta-a; 2. care impedica ve- derea, intunerecosu, fora lumina : cec'a nopte, cecele caverne aUe muntelui; 3. care nu se vede, ascunsu, secretu : cecele con- silie alle tyraniloru; usia ceea; 4. in- doiosu, incertu, neprevedutu : cecele e- venteailevietiei: 5. orbitu de mente prin passione icec'a furia a meniei; — s. m., ceculumceculu intestinu, primea parte a intestineloru grosse. * CECUA, s. f., cflBcua; (vedi cecu); ' passere nopturna (e probabile co deacf au essi'cu populariele : cucuvella, cucu- vaiay si pote chiaru cioca in locu de ceea sau duca), M: . * CECULARE si * CECULTARE, v% , c»cnltare; a ti ceculu, a nu ved^ bene, a orbecd. CECULU,-a, vedi ceciliu. * CECUTIRE, V., c»cntire,- a ti orbu, a nu ved^ bene, a orbecă. * CEDE, s. f., eaades; actione si re- sultatu allu actionei 1 cedcrc : taiare , uccidere, si mai vertosu taiare si ucci- dere in massa : macellu, strage, etc. * CEDENTE, adj., oiedcns, ccden»; care cede : 1. d'in 1 cedere , care tăia , uccide, raacella, etc; 2. d'in 2 cedere, care nu resiste : flessibile, molie, fora resistentia : aeridu cedente: concessivu, facile, conciliabile, care usioru se îm- pacă, cedendu d'in allu seu altoru-a. * 1 CEDERE, cesi si ceseij cesu^ v., caodere; a face se cada prin lovire, taia- re, etc; si de acf : a taiâ, a uccide, a maltractîl, etc; — in compuse sub for- m'a cidere, cumu in vechiulu si popu- lariu occidere sau uccidere, in celle mai de currendu introdusse .* decidere, inci- dere, etc. CEP. • * 2 CEDERE, cessi si cessei, cessUy V., cedere (in compuse cu acea-asi for- ma, cumu in vechiulu si popular? u pro- cedere^zporcedere, si in celle maiuoue: precedere, concedere, succedere , etc. : reu d^ro si fora caile : cedare, proce^ dare, etc, dupo fr. c^der^ proc^der); I. in genere, a lassă loculu unde sta, a se pune in mişcare, a porni, ase mişcă, a amblă, a merge : 1 . proprie; cede de a in- deretele ca unu cancru ; inse in acestu intellessu forte ram, mai desu : 2. me- taforice : ceva cede bene sau reu, a cede in descrii t=z2Lessi desertu, a nu av^unu resultatu asteptatu; 3. a cede in locu de=a cede m=a numeră ca, a se corn- pută ca, a fi ecivalente : doue oui sterpe ceducuun'afetatasau cumneUw, — H.in particulariu, cu ide'a accessoria de una directione : A. cu directione de in co- trau, a porni de undeva , a se depărta de undeva, a se duce de undeva : 1 . in intellessu propriu, generale si mate- riale : a cede d'in patria^ d^in locu, d'in ordinea de bătaia , a cede dHn mia in- grata terra; — mai vertosu, a se duce de totu si pentru totu de un'a, a dispari, a perl, a trecd, etc. : cesse aUenatu d'in vietia; cedu annii, ca si orele, fora se se maipota intorce; rosineaa cessud'in aUu vostru peptu: nmnorVa vostra nu va cede neci una data d^in tnentea no- stra; 2. iu Însemnări particularie si me- taforice : a) ca terminu juridicu : m'ai amnvefiUiatu cu morte, deco nu voiucede d'in possesionea fnosiei; b) a cede cuiva sau la cevâzzd, dă loculu seu acellui ci- neva sau ceva ; si de aci, a se plecă, a si plecă capulu, a se suppune poterei, superioritatei, voientiei acellui-a : a) po- terei irresistibile : intunereculucedelu- minei; ai noştri cessera nwnerului im- miciloru; unu m/uru, una columna cede mărci greutăţi, ce le appesa : precumu unuomu, unucallu cedu jirea-marei sar- cina sau escessivei lahore: acruluccdecd" loru ce se miscaimn eUu ; a cede vitieloru, passioniloru, fortumi, etc ; p) superio- ritatei : a nucedenemefiiiiinformosetia, a nu se lassă, a nu reman^, a nu fi mai pre diosude neraineinformosetia; asia si : faci* a ei nu cede criniloru in albetia CED. y) rationei si argumenteloro, dero mai vertosu voientiei si dorentieloru cuiva : nu potu a nu cede autorUcUei mardui barbaiu; a cede rogationUoru, linguşi- rilaru; de acf : c) a cede cuiva ceva, a permitte, a concede, a se invoi, a mai lassâ d'in allu seu altui, a trece sau d& ceva allu seu altui-a in daru, prin in- dulgentia, d'in generositate sau prin bona invoii*e : multe cedu amiciţiei telle; a cede cuiva victorfa, coron'ay imperiulu, dr^iulu seu, eta ; dr^ituri cesse altui-a ; — B. in directionea in cotrau, a mer- ge, a se duce, a adjunge undeva, luatn inse mai multu in insemnarile metafo- rice de : 1. a essi la unu capitu, bonu sau reu, (vedi si la I.) : asiu vre cah^ crulu se ceda si se se termine mai cur- rendu ; 2. a cad^, a yeni in partea cuiva : poterea lui Fompeiu cesse in currendu la Cesare ; tote cessera in mân' a preda- torUoru; 3. a trece d'in una stare in alfa, a se transformă, a essf, a deveni : def'aifnele vostre cedu in glori'a nostra. * CEDlTOKHJ,-^ma, adj. s., vedi ces- soriu. CEDUA, s. f., vedi cedru. * CEDKARE, V., ccdrare; a unge cu resina de cedru, mai vertosu tjpre a pre- servâ de putredione ; de acf part. ce- (2ra/u,-a=cedratu89 unsu cu resina de cedru, imbalsamatu; — met^L , 2^oemate cedrate, de durabile sineperitoria valore. * CEDKELA, s. f., si cedrclu, m. (it. eedrcla, franc, cedrel); geuu de arbori d'in famiira cedrelaceeloru sau melia- ceeloru^ pentafidria monogynia lui Lin-- neu, d'in care speci^a cea mai insemnata e cedreVa (K2ora^ar=cedrela odorata lui Limieu, numita si a'cajii de scandure. * CEDKELACED,-a, adj., (it. cedre- laoeo); caro semina cu cedreVa; de acf: s. f. pi., cedrelacee, familia do plante cari au de typu genulu cedrela. * CEDKELATE, s. f., cedrolale (xs- SpsXdri) d'in rÂhpo<;zzcedru si sXdtrj^itt- hiete); cedru forte mare. * I. CEDKELEU, s. m., cedrelaMiii (xcSpeXaiov d'in %iZyQ<;zzccdm si iXatov =:oliu); oliu de cedru, * 2. C£DKELEU,-a, adj. ; vedi cedre- laceu. CED. 567 CEDRETD, s. m., pădure de cedri. CEDEEU,-a, adj., vedi cedriu. CEDRIA, 8. f., vedi cedriu. * CEDRIDE, s. f., cedris (xeSpCc) , fructu de cedru. * CEDRINU,-a, adj. , cedrinus (xă- Spivo(;); de cedru : succu cedrinu, frundie cedrine. * CEDRITE, s. f.,(it. cedrite, fr. c^- drite); ammestecatura de vinu dulce cu resina de cedru, care se da mai inainte ca medicamentu vermifugu. * CEDRin,*-a, adj., eedreus si eedrlus; de cedru, d'in codru : st^cu cedriu ; — Substant. : a) m., cedriu, succu sau re- sina de cedru; ^) f., cedria, resina ce curre de sene d'in cedru, preservatoria de pjitredione, si de aci numita si vieţi' a mortiloru, pentru co serviea celloru an- tici si la îmbălsămarea mortiloru. * CEDROSTE , s. f., cedrosti» (xă- SpoDOTK;); specia de planta . CEDRU, s. m., cedrus (xăSpoc); spe- cia de arbore d'in famili'a conifereloru, ^nonecia monadelphia lui Linneu, arbore numitu de acellu-asi naturalistu : pinns eedrus : cedrulu sta totu de una verde si cresce forte mare; alta data cedrulu crescea numai pre muntele Libanu, si de acf espressionea biblica : cedrii Li-' banului ; lemnulu de cedru, rosiaticu si odoriferu, se crede oo resiste putredio- nei, si de aci espressioni classice ca : poemaie demm de cedru, de a fi conser- vate in capsule de cedru, si de aci : poe- mate escellenti, demne de immortali- tate ; d'in cedru, pre calorile mari alle verei, cura de sene una resina numita cedria, care preserva de cariare si cu care cei antici se serviea a freca manu- scriptele si a imbalsami morţii, (vedi cedria la cedriu) ; fructulu cedrului se cbiama a'dra, sau cedride ; — cedru:=z lemnu de cedru, succu de cedru, resina de cedru, frundia de cedru, etc. ; — vinu de C(^rM=mistione de viim dulce cu bacce de cedru pisate, mistione calefa- ciente, astringente si diuretica ; — nu- mele de cedru se applica si la certe specie de juniperi si de alţi arbori : cedru alhu, specia de cupressu; cedru de Sih&ria, specia de pinu ; cedru de Virgini a, spe- 568 CEP. cia ăejuniperu; — in fine limbele so- • TorU mai Tertosn cea italica, applica ! cnventnln si Ia certe specie d'in gennln ! cUru. I CESULA (dapo localităţi prononti- ain : c^kda, si cedula, cetula si eetura, tiSdula si tiedtUa, ddvUa; compara it. e^doay isp. port. prov. e^dala^ fr. e^dnle^ de nnde si germ. zettel)^ s. f., schediU, g/Bfrapha; 1. charteiora, bucatella de carta, in care se scrie ceva si se da cuiva spre addeverire si reconnoscere, sau care se allipesce de ceva spre a arrettâ na- tur'a sau valorea acellui ce, etc. ; 2. buc- catella de lemnu sau de metallu, care serve ca semnn pentru aceUe-asi sco- puri, cea-a ce reu se dice pre a locurea ra5(>;u (formele : cedula, cdula si cetura [vedi si cetura\, cari si sunt celltf ad- deveratu popularie, sun t celle bone si de preferitu, fia cuventulu, cumu affirma unii, essitu d'in lat. sehedala^ deminu- tivu d4n seliedm=o%^î]=a«(^iora si de aci si foisiora de carta ; fia, cumu nu e improbabile, unu derivatu d*in 1. cedere r=taiare ; cidula sau tidulaf etc, sunt numai scalciature de cărturari addusse prin influentia de limba străina). ♦ CEDUU,-a, adj., cadoas (vedi 1 ce- dere); de taiaţu, care e in taiare sau de taiare, care se pote tai& si se tăia d'in tempu in tempu : pădure cedua, ramure cedae. ^ GEFA, s. f., oeolpaty cerviz^ cerriols foBsa (in limb*a persana cu acea*asi for- ma, si insemnare, ca si in a nostra, ^ro in grec'a cu forma mai lungită: xsţ*a- Xif]=r(^pi« , in cea italiana : cetto^botu de cane si de alte animali) ; 1. partea posteriore a capului omului sau altui a- nimale ; 2. partea superiore a cerbicei; 3. foss*a sau cavitatea de la capitulu superiore allu cerbicei ; .4. cerbicea in- trega ; — locutioni : cefa grassa, omu cu cefa grassa : a) omu tare grassu de corpu ; b) omu avutu ; in aceUe-asi În- semnări si : cefa grossa; in locu de omu cu cefa grossay si : amu grassu de cefa ; a appucă pre cineva de cefazza appucă pre cineva de capu : a) in intellessu ma- teriale : a appucă si stringe boulu de cefa; inse : h) in intellessu metaforicu. CEP. a maltractâ reu; asii si : a scărpina la cefa : a) a scarpină unu vHeUu lacefOy d^ro A iha scarpină unu cnmlacefOjSL Iu lovi la cefa, a Iu trage de p«ra, a la bate; a sestrieâlacefa: a> in inteUessn materiale, vorbindu de vite de juga , a se vulnera : batdu s'a sirieatm reu lă cefa; dero si : j^^ in intellessu ideale, a se miselU, a nu mai fi bona, sau a se certă, a intri in discordia. CEPALALGU, si cephalalgia, s. f., eepkalal^a (xsţ 0X0X710, d'in xs^ocXiJ^ capu [vedi si cefa] si SX'^tKzzidorere) ; dorere de capu nu Îndelunga si durabile, ci numai accidentale. CEFALALGICU,-a, si cephalalgieu , adj., eephalAlgicas ; reiat ivu la cefaUd" gia : dorere cefalălgica. * CEFALANTU,.a, si c^hcdanOu, adj., (franc, e^phalaiithe, it. eefkbuiBlo din %Bfakrizzcapu [vedi si cefa] si d'in &^^;=:flore); cu flori unite in forma de capu; — s. m., cephalanthu, genu de plante d'in famili'a rubiaceeloru. * CEFALANTEU si cephalantheur a, adj., (fr. e^phalaiith^) ; care semina cu cefalantîdu ; de acî : s. f. pi., ceplMlan- thee , tribu de plante d'in famili'a ru- biaceeloru, cari au de typu genulu ce- phalanthu. * CEFALARIUria, si cephalariur a, adj., (&. c^phalaire d'in xe^pocXy] zrcopu [vedi cefa] si d'in cefalu vedi acestu cu- ventu) ; 1. relativu la cefalu, luatu mai allessu ca subst. : a) m., cefalariu : a) ca- re prende sau vende cefali ; P) cui placn cefalii; b) f., cefalăria sau cefalaria : a) măiestria de a prende cefaii; P) mul- ţime de cefaU ; stabilimentu de prensu si de vendutu cefaii; 2. relativu la capu, luatu totu mai multu ca subsi f., cefa- laria, genu de plante d'in familr'a dip- s&ceeloru * CEFÂLARTICU si ceplţalarticu,^a, adj., (fr. e^phalartiqne» d'in xeţoXijzr capu [vedi si cefa] si d'in apTiCeiv=a a- daptă) ; adaptatu pentru capu, bunu pen- tru dorere de capu, vorbindu de unu re- mediu. CEFALEA, s. f., vedi cefaleu. * CEFALEU 55i cephaleura, adj. s., oephalsBas; 1. relativu la capu =: xs- CEF. yoXiJ, (vedi cefa) ; de aci s. f., cefălea, dorere de capa violenta si Învechita, ca- re vine cu tinitu de urechie, inflanuna- tione de ochi, rosietia a faclei, etc.; 2, re- lativn la cefălu; de aci s. f. pL, cefalee^ sectione d*in classea moUusceloru. * CEFALICU,-a, si cephdicu, adj., eephaliens (xeţttXexd^) ; relativu Ia capu ^xscpaX*^ (vedi si cefa), bonn de capa sau dorere de capa, vorbindu de una re- mediu: vene cefcdice, medicamentucefor Ucu; si absoluta : m. cefălicu (subintell. remediu), f. cefalica (subintell. vena). * CEF ALOMETRl A si cepMometria, s. f., (fr. c^phalom^trie) ; operatione cu cefalametrulu. * CEFALOMETRICU si cepMome- iricUf^af (fr. eephalom^triqne); relativu la eefalometria sau la cefcdometru. * CEFALOMETRU si cephalometru, s. m., pl.-e, (it. cefalometro, fr. e^phalo- mhtttf d'in %Bfakri:zzcapu [vedi si cefa"] si d*in (litpovzzme^tira) ; mesura pen- tru capu, instrumeutu spre a mesură di- versele mărimi de capu alle unui feta in pântece, candu nascerea este grea. * CEFALOPODU, -a si cephaUpodu^ adj., (franc, e^phalopode, d'in X£^XY)rr capu [vedi si cefa] si d'in icoog-îcoSdgrr petioru) ; cu petiorele la capu ; de aci : s. m. pi. cefalopodi, familia de mollusce. * CEFALOSCOPIA si cepha9>scopla; s. f., (fr. c^phalosoopie, d'in xeţaX-^^: capu [vedi si cefa] si d*in oxo7ceîv=cer- cetare) ; cercetare a craniului si a cre- ierului, spre a descoperi starea mentalo a cellui cercetatu. * CEFALOSCOPICU si cephalosco- picura, Siă],, (fr. c^phaloscopiqne); rela- tiva la cefălosccpia. CEFALU si cephalUy s. m., pl.-i, ce- phalvs (xiţaXoc» d'in xeţ aXif]=oqpu ; vedi si cefa) ; nume datu la certe spe- cie de pesci de mare, cari au partea su- periore a capului mare forte in compa- ratione cu restulu corpului : ouele de cefalu suntu tare căutate. CEFE A, 8. f., vedi cefeu. * CEFELIDE si cephelide, s. f., (ital. oefelide^ franc, c^ph^lide, d'inxeţ aXY)=: capu, vedi si cefa) ; genu de plante d'in famili'a rubiaceeloru, pentandria mo- CEL, 569 nogynia lui Linneu, d'in care speci'a cea mai importante este cefelidea ipc" cacuana, care da vomitivulu connoscutu sub numele de ipecacuanu. * CEFELIDEU si cepMideu,-^, adj., (fr. o^phelid^); care semina m cefeli- dea; — s. f. pi., cefelidee, familia de plante, care are de typu genulu cefelide, * CEFEU si cepheUf s. m., cepheus ; proprie, nume allu unui rege muthicu d'in Afric'a, care ar fi fostu metamot- fosatu in una constellatione ; si de acf , constellatione d'in emisferiulu septen- trionale, care numera peno la 35 de stelle. * CEFU si cephu, s. m., cephus^ spe- cia de animale d'in Ethiopi'a , raru si pucinu connoscutu. "^CELAME, s.,pl. celamine, enlamen; actione si mai vertosu resiUtatu allu actionei de 1 celare, opu lucratu cu ce- lulu. * 1 CELARE, V., oflBlare (in locu de cedilare de la 1 cedere), a lucra cu ce- lulu : imagini' de eboriu bene celaie, * 2 CELARE, V., celare; a face ca unu. ce se nu se veda, se nu se descopere, a ascunde : neci tussea, neci amorea nu sepotu cela; a cela cumparatoriloru (sau de cumpărători) defectele lucrului de vendutu, * CELATORIU,-^on*a, adj. s., cala- tor, oelator care cela: 1. in Însemnarea lui 1 celare : indemanaiicu celatoriu in ebo- riu ; 2, in Însemnarea lui 2 celare : unu celatoriu de tote defectele mercei ce vende, * CELATU,-a, part. : 1. d'in 1 celare, e»latns : vase formosu celate : 2. d'in 2 celare , eelatas : peccatele celate con- fessoriului nu le ierta Domnedieu, * CELATURA, s. f., actione si mai vertosu resultatu allu actionei de ce- lare : 1. in Însemnarea lui 1 celare; celaiur'a templd e de mana de măiestru; — arte a celatoriului, a artistului ce lu- cra CM celulu; — 2. in însemnarea lui 2 celare : cade in fossa dHn caus'a ce- laturei desei erbe. * CELEBRĂRILE , adj., eelebrabilis; demnu de celebrare. * CELEBRARE, v., celebrare, (vedi cdebru); 1. a merge mulţi undeva sau 570 GEn. Ia cineva, a merge de multe ori undeva sau la cineva : a celebră templele diei- loru, selbele, cas'a cuiva, unu magistru; de acf : 2. a insocf in mulţime : a cele- bră pre triwnfaJboriu cu applause; 3. a face desu, de multe ori ; a essercitd, a practica : a celebră ospetie ; a celebră iambii, a indesf iambii, a face malti iam- bi in versu ; 4. a serba, a serbatori, a face cu solemnitate si cu pompa : a ce- lebră pascele, una cununia, una immar- mentare; 5. a onoră, a cântă, a glori- fică, a buccină; a celebră memorVa cuiva, faptelCf victoriele, bataiele câştigate, glo- ri'a divina, maiestatea si manificenti'a naturei ; 6. a respandi, a intende : a ce- lebră una rumore, * CELEBRATIONE, s. f., celebratlo; actionea de celebrare : celebrationea ser- batorei, cununiei, ospetiului, etc. * CELEBRATOKIU, - tăria, adj. s., celebrator; care celebra : celebratoriu de locurirelle, de fapte strălucite oile po- porului, * CELEBRAŢII, - a, part. d'in cele- brare, celebratus : locuri celebrate, eroi celebraţi de poeţi, rumore celebrata pre- totendene; platia forte celebrata, datin'a cea mai celebrata intre mi. * CELEBRITATE, s. f., celebriia»; stare saii calitate de celebru : celebri- tatea poporului care me insociea ; cele- britatea acellei caile nu e inare; celebri- tatea immormefUarei; celebritatea mare- lui filosofu; celebritatea formoseticloru aceUui locu, * CELEBRU,-a, adj., coleberj l.nu- merosu, desu, abundante : celebri passi, celebra pădure; 2. vorbindu de locuri, unde amblasau se atia multa lume, am- blatu, visitatu , populatu : platiek celle mai celebre alle marei ^tate; de acf : 3. usitatu, praclicatu : cea ^nai celebra d'in datinele acestui poporu; 4. famosu, illustru, renumitu : vorVa filosofului asia de celebra; 5. consecratu : dUle ce- lebre cultului divinu. * CELRRA.RE, v., celerare; a face cu celeritate, a grabf : a ccleră passulu. fu- g'a, adjutoriulu cerutu; — intr., a merge cu celeritate : cine te constriHijc se ce- Ieri asia ? toţi celerau a adjunye acolh. * CELERATU,-a, part. d'in cekrare, eeleratnsy facutu cu cderitate : buccate cderaJte, mersu cderatu, (mai bene de câtu tnarsiu fortiatu, dupo franc, mar- che forc6e). * CELERIPEDU,-a, adj. , eelerlpes, (vedi celeru si pede): celeru de petioru, usiurellu, rapid u: celerq>edii armessari, * CELERITATE, s. f., celeriUw; ca- litate de ceieru : a inaintă cu mare ce- leritate, celeritate de petioru, celeritatea sborutui passeriloru, celeritatea cuge- tarei, celeritate de prec^pere, * CELERU,-a, adj., celer, (vedi ceU lere); 1. care se mişca currendu, care in pucinu tempu percurre una mare dis- tantia, rapidu, iute icelere venturi; de aci 2. promptu, dispusu aface ceva currendu: celeru la menia, celeru a precepe; 3. plenu de viuetia, viu, vivace, focosu : stylu cele- ru si plenu de mişcare; cei celerl nu se invoiescu cu cei trancilli : 4. subitanu, neasteptatu : celerele loviture alle rellei sorte; — s. pi. m. celerii, tret cente de callari, instituiţi de Romulu pentru cu- stodi'a sea. *CELESTU,-a, si celeste, adj.,<î«le8ti8; cerescu (vedi 2. ceru) : celestele annonie. * CELETE, s., celes (xâXTjc); 1. cellu ce scie se allerge bene unu callu, bonu allergatoriu callare j de aci : 2. barca ce se rfena cu mare celeritate, vasu de plutitu usiurellu si celeru, (vedi si ce- loce). CELEUMA si * CELEUSMA, s. f., pi. celeusmate, celeuma si colciisnia (xăXsopia si xăXeo- ojjwx, d'in XcXeoetv^ra commandă si iu- demnă); mediu de indemuare, si in spe- ciale, cantecu ce remîgii si marinarii cânta spre a se animă la lucru; prin es- tensione, cantecu sau altu medilocu, prin care se indemna si alţi lucratori la lucru. * CELEDSMATICU,.tt, adj., celeus- miilicuB (xeXeooţxattxoc); relativu la ce- leusma : versu ccleusmaticu, petioru de versu cdcusmaticu, * CELEUSTU, s. m., (celeusi08 = xsXs'KfnrJc;); care da tonulu unei celcus- ma, care caută uua celeusma; si de aci: cellu ce intr'uuu vasu de plutitu da CEL. semnele siordinile cuvenite remigiloru, marinariloru si altoni administri ai va- sului. * CELIACU,-ff> adj. : eoaliacus, (it. eeliaeoy fr. e^liaqueirxoiXiaxd^ de Ia xoikiazzipafUece); relativu la pântece si la intestinele d*in ellu : flussu celiacu, urdinare a alimenteloru abia de diu- metate digeste; arteria cdiaca, * CELIBALE, si GELIBARE, adj., «nlibalis si o»li- barls; relativu Ia celibe. * CELIBATU, s. m., enlibatus; stare sau calitate de celibe. * CELIBE, s. m., si f., eielebs; nein- soratu, nemaritata, care nu s'a unitu cu altulu prin căsătoria ; — metaf., ce^ lebii platani, cu cari nu se mărita viti'a de viia. CELICOLU,-a, s., ce»licola (vedi ceru si colere); locuitoriu allu cerului : dieu, erou, santu, etc.; adoratoriuallu cerului. CELIDOOKAFIA, si celidographia, s. f. , (ital. oeiidovrrafla ; fr. e^lidogra- phle^ d'in xif)Xi<; = macula si Ţpdţsiv.=: descriere); descriere a maculeloru pla- netarie, mai vertosu a maculeloru Ve- nerei si alle Sorelui. CELIDOGRAPICU,-a, adj., relativu la celidografia. * CELIDOGRAFU, si celidoffraphu, s. m.,(it. eelMi^grafoy fr. ceiidographe); cellu ce se occupa cu celidografia. * CELIFEBU,-a, co^lifer, (vedi ceru si ferere); care porta sau susţine eerulu : celifendu ^i^anti=:Atlante, de care se credea co susţinea eerulu cu umerii. * CELIPLUU,-rt, adj., ecelifluiis (vedi ceru si flu^e); care cura d'in ceru : ce lifluele ploie. * CELIGENU, - a, adj. , ceollgrenus , (vedi ceru si getiere); nascutu in ceru, filiu allu cerului. * CELIPOTENTE, adj., cajllpotens, (vedi ceru si potente); domnu allu ceru- lui : celipotentele dieu. * CELLA, s. f., cella (d'in 2 celarc?); incapere, locu unde se depune sau siede ceva : 1. locu unde sedepunu celle ne- cessarie la economica domestica : cella mnaria sau de mnu: cella lemnăria sau de lemne, lemnăria; cella de pome, po- CEL. 571 măria, etc; 2. incapere de locuitu : a) in- capere mica, cabinetu; casutia in care siede unu cenobitu; b) santuariulu unui templu, in care sta statu'a dieului; al- tariulu; c) cella mortuaria, casa de mor- tu, secriu; d) cella de porumbeUif po- rumbariu; e) cellu de albine, £rtupu sau casuti*a de alle fagurului, in care se depune mierea. CELL ARARESS A,s.f.,vedi ceOaresaa. CELLARELLU, s. m., pl.-6, cella- riolum ; deminutivu d'in ceUariu ctt in- tellessulu reale de cella de la 2. CELLARIA, s. f., vedi ceOariu. CELL ARESSA, s. f., vedi cdiariu. CELLARlU,-ia (pre a locurea pro- nuntiatu mce (im\x:hellariu,kelleriu,hil' leriu: compara si it. oelliero, fr. eelller), adj. s., cellarins, cellarian; relativu la cella, in insemnarea cuventului de sub 1., ram luatu ca adiectivu : spese cellarie, pentru approvisionarea cellei; mai desu inse ca substantivu : 1. personale mase, cellariu, cellu care la una casa particu- laria, sau la unu monaâteriu, la unu os- pitaliu, etc, este insarcinatu cu appro- visionarea, cu ceU'a sau cellele in cari se punu si se pastrediade alle mancarei; in acestu intellessu, feminulu e cella- r^^azr femina a cellc^riului sau femina insarcinata ea insasi cu cdVa; 2. reale : a) mase. ceUariu, pi. cellarie, cu acel- lu-asi intellessu ca si cella sub 1., adeco incapere, in care se depunu si se pas- tredia de alle mancarei, de unde si de- minutivulu cdlareUu; b) femin., cellăria sau cellăria , sarcina de cettariu sau de cellaressa ; — 3. d'in mase cdl(wiu de sub 2. a, esse form'a mai lunga : cella- rarm=:cellararlus, cu acellu-asi intel- lessu personale, ce are ceUariu sub 1., de unde apoi si femin. cellararessa = cellaressa. CELLIA (reu pronuntiatu : hellia sau hiUia)^ s. f., monastica cella^ eellula; cella mica^ si in speciale, cella in care siede unu monachu la unb cenobiu. CELLU, adj. dem., is, iile, (compusu d'in ce si ellu, ca si cestu d'in ce si estu; (compara iW. qiiello, franc, ocini, isp. prov. aquol); ca tote celle alte demon- strative, cellu varia dtipo numerulu, ge- 572 CEL. niUu si casulu svbstantivului la care se refere: sing. mase. ceUu, eellui; plur. m. cellif ceîloru ; sing. f. cella (cea), cellei ; plur. f. ceUe, ceîloru ; cu a invariabile : mase. cellu-a (mccM'a), celli-a (=^- a), ceUui'a, celloru^a (rzcellor'a); fem. ceUa^a (^zcea'icoc ^ oo- tp6<:^:zomu4u cdluinteUeptu; — in tote caşurile descrisse peno aci pote sta si ellu in locu de cdlu : omuhi ellu mai intdlepturzomulu cdlu mai intdleptu, dle sqoie vacce gra8se=:cdle sepie vacce grasse, etc, cu differentiele indicate mai susu la I .; 2. ca antecedente unui rela- tivu, mai vertosu allu relativului ce, cdlu are intellessu de lucrulu ori per^ son'a orecare in genere, sau de person'a ori lucrulu in parte, de care e vorb'a, ca latin. is-ea*id sau fr. celnl, oelle, ee : a) in genere : a) cu intellessu personale, cdlu ce, fia vor Va de omu sau de femina : cellu ce, {=zdne, vedi si ce) mente una data, nu mai e de credutu a dou^a ora ; cdlu ce CQuta a tine doi pepeni intr'una mana, scapă pre amendai; ceUi ce su prea credtdi, adesea sunt vidima ere- dulitatei loru; ^) cu intellessu reale , sub form'a feminina : cella ce, ceUe ce : cella-a ce e impossibile, nu pote essiste; ceUe ce se petrecu in fundulu animd o- mului, numai lui Domnedieu sufU con- noscute; . — totu de una data este mai elegante a supprime demonstrativulu si a dice : ce e impossibile, nu pote essiste, (vedi si la ce). — b) in intellessu spe- ciale : a) personale : cellu ce, cdla ce, ceUi ce, cdle ce, ceUoru ce : cetii ce au venitu, se între; cdle ce n'au plecatu, se nu mai plece; — tu, cdlu ce te laudi asiă=itu, care, etc; fericimu-te, nascu" toria de Domnedieu, pre tene, ceUa ce eşti immaculata {cea ce esti^zcare eşti); *P) reale, numai sub forma feminina : cella ce, celle ce : cellu ce ti am sptASU, se sdi numai tu ; cella ce am patitu, se nu mai patia nemini; — mai simplu inse : ce am patitu, etc. — d) in locu de relativulu ce sau care dupo cellu pote stă unu de : eellu de se lauda mai nmUu in vorba, acdlu-a e mai de nemica la fapta. CELLU- A, vedi cellu. CELLU CE, vedi cellu. "^ CELLULÂ, s. f., cellala; denunu- tivu d*in cella, mai vertosu in intelles- sulu cuventului de sub 2 : celMele fagu- rUoru, cdlulele monackUoru, ceUul'a in X 574 CEL. caure medifu si scriu ; . in speciale inse, gaurellele certoru corpuri : cellulele bu- retiloru, si in genere, primu eleraentu de form*a unei assemine gaurelle, care e basea totoru tessutureloru organice : celluVa m considera de naturalista de astadi ca primu elementu ălluvietici or- ganice. * CELLULÂNUf-a, s., cellulanns; care traiesce intr*unacellula, ca unu monachu de la unu cenobiu. * CELLULABIUrîa, adj., (ital. cella- lare, fr. eellnlalre) , relativu la cellula, mai vertosu in insemnarea speciale ce are cuventulu in scientiele naturali, fa- cutu ain ceUide : cavităţi cdiularie ; te^ sutu ceUularit4z^te88utura ceUularic^ d^in care su formate organele animah'Ioru si alle celloru mai multe plaoke ; — inse si : systema ceUularia, penitentia cettt^ laria, modu de pena^ kl care condemna- tii sunt inchisi senari in c&te una cel- lula. * CELLUIiOSU,-a, adj., (ii oelluloso, fr. eellnletf^); plenu de cdlule, formatu d*in celkdef mai vertosu in însemnarea specklle ce are cuventulu celMa in sci- entiele naturali : cellulosulu burete, pe- (re cellulosCf corpu celluiosu; membra- na celiulosa, tessutu celluiosu in corptdu animaUloru sau allu unoru plante. *CELOCE, 8. f., si 'H^iELONE, s. f., eelox si eelonis; vasu de plutitu mai micu, nave mai mica si forte usiora, barca, (vedi si celete, care ca si celoce sau celone, au essitu d'in a- cea-si fontana cu celeru). ♦CELSITATEsi * CELSITUDINE, s. f;, celsitas si f elsitn^o; calitate de celsu. * CELSU,*a, adj., celsns (vedi ceUe- re); inaltu, sublime, mare, maiestosu, superbu, mundru : cdsele copite alle ti- tanicilaru munţi. ♦CELTIDE, s. f., celtU, (it. celtide, fr. celtis); genu de plante d'in famili'a ulma- ceeloru, joolj^^amia moneda lui Linncu. * CELU, s. m., oielum (vedi 1 celarc, pentnico celu=zccdilu d*in 1 ccdere); instrumentu de taiare, săpare, sculpta- re, asia numit'a dalta, vorbindu mai ver- tosu de instrumentulu ceJatoriloru sau CEM. scniptoriloru addevaratti artişti : (fiw cvhdu acestui artefice au essitii mtdte si formose celaturr, * CEMENTARE si cimentare, v., (it. cemontare ai cimentare^ fr. e^menter si oimeiiier; vedi renientu); a lucră cu ce- mentu : a ccnientâ ferrtdu ^= a Taciad^ a cementă aundu, argentulu^i^ Te la- muri; a cementă credentVa^t^ivazzo. ua cercâ'si fTobi;acefrmi9iăcredituiuseur=:^ a Iu cerca si poridîtâ — a cementă be- na petrele sam caramidele unui parctei=, a le lipi bene cu cementu indestullato- riu m bonu; a cementă unu catifiu, unu ^ paretezzd, Iu spoi si lipi cu cementu;— a cementă pacea =a ua consolida; asia si : a ceinentă concordia, credenti'a, ju- stitfq: a cetnentă ur'a, discordia, etc. * CEMENTARlU,-ia, adj. s., cjcrnen- tarins; relativu la cementu : pulbere ce- mentaria , compositu cementariu ; — s. m., personale, cementariu, care lucre- dia la cementu sau cu cementu : petrariu, murariu, et<;. * CEMENTATIONE, s. f., (it. ce- mentAKionOy fr. c^meiitation); actione de cementare; cementationea ferrului. • CEMENTATOEIU,-torwţ, adj. s., (it. cementatore^ eimentatore si cementato- rio, fr. c^mcntatoire); care cementă, pro- priu a cementă : ptdbere ccmentatoria, mesure cementatorie de pace. CEMENTU si cimentu (reu: timentu), s. m., pl.-6» cnmentum (in locu de cedi- mentu de la 1 cMcre; compara si it. ce- nento si eimento^ fr. cement si ciment); 1. cu intellessu mai originariu : a) p6- tra, buccata de p^tra, petroiu nelucratu, asia cumu se tăia si se adducp de Ia la- picidina sau d'in alte locuri, mai ver- tosu p6tra fragida, care serve la con- struire de muri : d'%n lapicidina se scotu petre cadre si cemente pentru construc- tioni: de aci : h) patra sfermata, redussa in pulbere mai mare sau mai menunta, buccatelle ce se rupu d'in p6tr*a sub maiulu sau celulu cellui ce ua lucredia: cenventele de marmore ce se ruj^i la lu- crarea ei; 2. prin estensione si metafo- ra :a)arena sau veri-ce corpu duru sfer- maţu si pulverisatu, care serve ca mo- cirla la lipirea caramideloru sau petro- CEM. CEN. 575 loru si la spoirea unui muru: a) pulbe- rea de caramide si ollane bene arse da unu forte bonn cementu; d6ro mai ver- tosu : p) calcea viua si stensa in apa, ammostpcaf a cn arena si rodussa la una specia de coca, este unu cementu, care lega forte bene caramidele si petrele : molie la inceputu, cu tempulu, prin ac- tionea aerului, acesta specia de cenientu se intaresce forte tare si tine petrele sau caramidele unite in preuna; 7) cementu ro- manuz^cementuhydraulicu, compusu cu mari precautioni d*in calce grassa calci- nata cu argilla, si care sub apa se intare- sce, pre cumu se intaresce la aeru cemen- tulu, de care e vorb'a mai susu; S) veri-ce compositu, care, pusu intre doue sau mai multe lucruri, serve a le lipi, uni si tin^ lipite cu soliditate ; de unde apoi : €) ai in intellessulu ideale, mediu sau mesura do pace solida, de unione dura- bile, de assecurare, etc, legamentu de pace, de amiciţia : cementulu bcisericei lui Christu este indisşohibile si indes- tructibile: cctnenttdu unei amiciţia si societate durahUe; h) pulbere ce serve a incaldi certe corpuri, spre a le dâ certe proprietăţi ; asia : a) pulberea do car- bone este unu bonu cementu, spre a tran- sforma femilu ordinariu in aciariu ; P) cementulu, cu care se allege at^ulu de argentu, se compune d'in pulbere de cărămida bene arsa,ammestecata cuni- tru, cu sulfatu de ferru calcinatu si cu pu- cina apa ; 7) cenie^itulu pote fi si unu corpu volatile, care conţine inse carbo- niu, etc. ; de acf : 5) in genere si meta- forice : cementu=:mQAvx de probare sau esperimentare : proba, esperimentu, În- cercare, analyse, etc. ; chiaru si in in- tellessu ideale : cementulu aâdeveratei amiciţia este infortunitdu ; si de aci, periclu, p^tra de scandalu, etc. CEMETERIU {mai pucinu bene : d- mitiriu sau Mmitiriu, inse de totu reu : cintirimu sau pintirimu), s. m., pl.-c, e^mcterium (xotjJiTpJptoY = dormitoriu, de la xoi|juietv=a stă culcatu, a dormi); proprie, dormitoriu=:locu de dormitu; applecatu inse in speciale la loculu de dormitu soranu eternu, la loculu de im- mormentatu morţii : curţile basericdoru d'in medihculu sateloru si cetatUoru servieau peno acumu de cemeterie ; in interessea sanitatei celloru viui una lege despune ca cemeteriele se fia of ora d'in coprensulu communilom. CENA si cina, s. f., ccBua (it. eena, isp. prov. cena, port cea, fr. c^ne [nu- mai in intellessulu religiosu de sub 2. a]; lat. ciBna pote fi affinu cu grec. xoiv<$<;- xotvTjcrcowtiwtt^, cumu susţinu unii, d6ro si cu grec. doivr) ^iyazzospetiu, mân- care, mesa, etc.); t. mâncare sau m6sa de s^ra : la vechii straboni Romani cen^a inco fu in ceUe d'in urma mâncarea sau mes'a de spre sera, du}H> ce maiinainte fusse mâncarea de la mediulu dillei sau prandiulu ; nepoţii loru Romanii ţinu si peno astadi acelle-asi datine in orele de mâncare : prandiulu Românului peno astadi este mâncarea sau mSs'a de ame- dia, cen'a lui este mâncarea deşerta; cu doue sau trei o^einainte de prandiu, Bomânulu face sau manca prandisio- rulu ; a fora de prandisioru, de prandiu si de cena Românulu face sau manca si una gustare cu pucinu dupo ce se scoUa d'm somnu , mai vertosu oandu se scolia prea de noptesi are se rabde prea multu de mâncare peno la prandisioru '; -— lo- cutioni : a face sau prepară cen'a, a cMamu sau invită pre cineva la cena; — ca eapressione de tempu : la cena, spre cena, inainte de cena, cqvrope de cenc^ dupo cena, etc. ; — 2. in speciale, cen'a lui Christu cu apostolii in s6r'a candu fu prensu si dussu spre a fi judecatu de morte: diu'a cenei, cen*a Domnului, san£a cena, ultm'a cena; dupo cena Christu spellă petiorele apostolUoru; — sanfa cena=:cen'a cea sânta z=cen'a mystica, sant'a communicatura, eucha- risti*a; aseface partedpe cenţi mystice îzra secommunică cu sântele mysteriezzia se communică. * CENACLU, vedi cenaculu. CENACELLU, s. m., ţl.-e , cfiBnacel- lum, catillus; deminutivu d'in cenaculu : unu cenacellu in poduhi obscuru dllu casei; unu cena>ceUu de cafea. CENACU, 8. m., pl.-e, vedi cenaculu. * CENACULARIU-a, adj. s,, c^nacur larius ; relativu la cenaculu : incaperi 576 CEN. cenacularie; — ca subst., cenaculariu ; 1. care face vase numite cenacule; 2. care tine cu locaticu uua incapere in cena- ctdu; seracu lipitu, fora mediloce de traiu. CENACULTJ sî cenaclu, s. ta., pl.-e, CQDnaculnsy oathms, seotella; unde se cena : 1. incapere de cenatu sau de man- catu, saUa d^ mâncare; 2. vasu de pa* mentn si mai vertosu de lemnu, in care se pune de mâncare sau beutura : a mancă unu cenaclu V^e lapte, (in acestu intellessu redussu pre a locurea la for- m'a cenacuy de unde apoi directu demin. cenacdlu; vedi inse si ceanacuin Glossa- riu); 3. fienduco la vechii straboni Ro- mani cenaduzzincapere de mâncare se afla de regula in planulu cellu mai de susu allu casei, de aci cenaculu sau ce^ naclu cu insemnarile de : a) planulu cellu de susu allu casei, planulu casei de sub accoperimentu, podulu casei, etc; b) locuintia, incapere de locuitu d'in a- cellu planu; si, fienduco incaperile d*in acestu planu au adjunsu se fia in urma locuite de omenii cei mai seraci, de aci : c) locuintia de seracu lipitu, locuintia miserabile. CENAEE si cinare, cinediu, v., cob- nare; 1. a face sau mancă cen^a, a mancă mâncarea de sera : a cenâ cu lumina^=: a cenă de tempuriu, peno nu appune se- rele; a cenâ tardiu noptea, a cenâ cu luminarea ; a cenâ bene, a cenâ reti; a cenâ a casa, la sene; a cenâ la altulu; a fi ckiamatu sau invUatu la cena ; — part. cenatu, ca si prandUu, man- catUy etc., cu Însemnare activa : a se culca necenatu, ne am culcatu necenati; cellu ce se culca necenatu, nu dorme bene, CENATECU si cenaticu, adj., ecena- ticusi telativu la cena : apparatu cena- ticu; — s. m. reale, cenaticu:^eoiinM' Gam, ce se da ca costu pentru cena sau de mâncare : imperatorii Romani dau cenatioe militarUoru, preutUoru si aU toru-^. CENATOEnj,-^orta, si cino^onw, adj. s., cQDnator si cQDiiatorius$ 1. care ce^ nedia; 2. relativu la cena : vestimentu cenatoriu, incapere cenaioria, vesti- mentu si salla de cena ; 3. substant. : CEK a) mase. reale, cenatoriu, camera de ce- natu ; p) f. reale, cenatoria sau cenatore, cu acellu-asi intellessu pa si cenatoriu de sub a. GENATQ, part. d'in cenare, ocenatas. * CENCHRIDE, s. f., eenebris; (ks^- xp((;, vedi si cenchru); specia de serpe venenosu, care are pellea semenata cu piccatelle ca grauntiele de cenchru, * CENCHRU , s. m., eencbras (xe^- Xpo<;=me2m=miirain); genu de plante d'in famili'a gramineeloru , d'in care meliulu sau meiulu este una specia. * CENERACEU si CENERACIU,-a, adj., eineraoens, (compara si it. ceneraccio); care semena cu cenerea; relativu la cenere ; — subst. m. reale, ceneraciu, cenere de les- sia; cârpa ce copere albiturele negre sau soiose si pre care se torna lessi'a; ce- nere de lessfa, care serve iiu numai la spellatulu albitureloru, ci la affinatulu argentului sau altui metallu. * CENERARH, V., vedi incenerare. * CENERARIU,-ia, adj.„ cinerarias- a-um^ (compara si it. cenerarlo-ay franc, oin^raire si cendrier); relativa la ce- nere : 1. adj. urna ceneraria, in care se depunea si se păstră cenerea provenita d'in arderea cadaverului unui mortu ; Urniţi cenerarie, Însemnate prin unu mor- mentu care coprindea urne cu cenere de morţi ; 2. subst. : a) masculinu, cenera" riu : a) personale : a') omu care stringe sau face cenere, ca se ua venda la alţii; j5') omu care incretesce perulu cu ferrulu incalditu in cenere; Ţ')nume datu in despretiu crestiniloru ca adoratori ai cenerei martyrijoru ; p) reale : a ) locu unde se depunu urne cu cenere de morţi, locu de immormentare; P') partea cămi- nului sau fornului, in care cade cenerea; y) vasu de pusu cenere; 8') la una ma- china de vapore, spaţiu prin care se in- troduce aerulu necessariu la combu- stione si in care cade si cenerea ; b) fe- min. reale, ceneraria, genu de plante d'in famili'a synanthereeloru, asia nu- mite pentruco faci'a superiore a frun- dieloru e ceneria. * CENERATIONE, s. f., cineratioi actione de cenerare, reducere in cenere. CEN. ♦GENERE, s. f., cluis-cinere, vedi ce- nuşia, * CENEEEU si ceneriuy-a^ adj., cine- reus, de cenere, care semena cu cenerea : facia ceneria. * CENERICIU si ceneritm.-a, adj./cl- nericlus si eiiieritiiis, care semina cu cenetea, fiendii paspaiosu si usioru ca cenerea : panientu cenericiu, * CENEEIFORMU,-a, adj., (fr. cîn^- riforine; vedi cenerc si forhia); cu forma, facia sau cousistentia de cenere. CENERITIU, ceneriu; vedi cenericiu, cenereu. * CENEROSU , - a, adj. , clnerosus (compara si itvoeneroso); plenu de ce- nere, incarcatu de cenere : vestimente cenerose ; — aratne cetherose, ferru sau adariu cenerosu, etc, care nu se po- lesce bene; dero : arama cenerosa^ ferru cenerosu, etc, si ferru sau arame, care are mice venisiore sau mice gaurelle, cari sunt semne de reu'a calitate a ace- storu metalle. CENOBIA, s. f., vedi cenobiu. * CENOBIARCHU, s. m., (comp. fr. cânoblarqae, din 'Koiy6^tovz:i:cenobiu si (ip5^6tv=:a fi mai mare) ; mai marele u- nui cenobiu, asia numitulu priore, sau superiore sau seniore. CENOBITICUra, adj., relativu la ce- nobitu : vietia cenobitica. CENOBITU,-a,(reu : cinovilu saufowo- vitu);s.j cednobita; omu sau femiua, care si petrece vi^ti'a intr*unu cenobiu : mo- nachu-monacha, calugeru-calugeritiat CENOBIU, s. m., p.-e si f. cenobia-e (reu inse : dnovia sau kitwvia)^ ca^no- bium (xotvdpiov, din %oiv6<::=icommun€ si ^io^=zvietia) ; locu unde mai mulţi tra- iescu in commune, vorbindu in speciale de monachi sau de monache, cari petrecu vieti'a loru depărtaţi de lume : mona- steriu, scetu (skitu), etc. * CENOLOGIA, s. fi, (fr. etnologie, d'in iitv6(z=^deserfu si 'k6'^0(;=zdiscursu); tractatu asupr'a desertului in natura, parte a physicei care se ocupa cu de- sertulu. * CENOLOGICU,-a, adj., relativu la cenologfa sau la cenologu : studie ceno- logice. CEN. $11 * CENOLOGU, 8. m., (fr. c^nologae); care se occupa cu cenologla, * CENOSITATE, s. f., ccBnosiUs; ca- litate de cenosu: cenosiicttea acelloru ca- tine sau bassine. * CENOSU,-a, adj., eenosus; plenu de cenu : locu cenosu, vaduri forte cenose. CENOTAFIU si cenotaphiu, s. m., pl.-^, cenotaphiuin (xevotdţiov, it* cenota- llo, fr. c^notaphe,i d'in %v^6<^zi:desertu si • td^oc = mormentu) ; mormentu monu- mentale, construitu in onorea unui mortu, fora ca corpulu acellui-asi se fia ingropatu aeoUo : anticii, mai vertosu, inaltiau cenotafie pentru fientiele per- diUe prin innecu sau alte caşuri, ce le privau de onorile immormentarei, lucru ce se consideră ca cellu mai marc reu pentru morţi, * CENOTALAMU si CENOTHALAMU,-a, adj., (it. ceno- talamo, fr. c^nothalame 9 d'in xoiv6<; = commune si ^Xa(&<; rizpatu nupţiale) ; care are conceptadulu sau apothec'a as- seminea cu thalMu, vorbindu de plan- tele numite licheni: de aci, s. m. pi. ce- nothalamiy classe de licheni, in care in- tra toţi lichenii căti au conceptadulu de acea-asi natura cu thallulu. * CENSERE, censuiy eensuiu si cen- situ, censu; v., censere; in genere, a pon- deră, a estimă, a evalua ; in speciale : 1. a inscrie numenele si stările cetatia- niloru, a catagrafia : la strabonii Ro- mani, ca si la noi peno mai de una di, cdatianii se censeau dHn cinci in dnci anni; capite-cetisi sunt cdatianii fora neci una stare, censuti numai cu capulu, (vedi si capitecensu); a merge se se în- scria, a face se inscfria : in ce catagrafia ti ai ccnsute mosiele ? — de aci : a nume- râ, a trece in revisione; — 2. metaf., a ponderă valorea interna a unui ce, a e- stimă, a judecă, a crede, a opina, si de aci : a si espreme părere, a vota, a decide, a pronunţia, a decretă, etc. : Senatulu si poporulu censura se se declare bellu cătu mai currendu. * CENSIONE, s. f., oenslo: actiouede censere CENSll^ORIU ,-f oria, adj. s., vedi censoriu. 37 578 CEN. CENSORATU (compar, it. censoia- to) si ♦CENSORIATU,s. m.,officiu decen- soriu in insemnarile acestui cuventu de sub 1, 6, p, p', 7 , 8'. * CENSOEIALE, adj., (franc, censo- rial); reiaţi vu la censoriu in intellessulu cuventului de sub 1 , si prin urmare camu cu acellu-asi sensu ce are censo- riu sub 2. * CENSORIU ,-^*«» adj. s., censor si censltor, oensorias; relativu la ce7isu sau la eensura; care face censu sau censura; 1. subst. personale), censoriu sau cew- sore : a) magistratu rpmanu insarci- natu a face censtdu cetatianiloru , a- deco a constată, si inscrie numerulu, numenele si stările cetatianiloru, a im- pune si repartf dările la erariulu publicu, a loca domeuiele publice, a incassă veni- turele de pre aceste domenie, etc; acel- lu-asi magistratu eră inVestitu si cu poterea de a preveghiâ si portarea mo- rale sau politica a totoru cetatianiloru si mai yertosii a celloru de conditione mai inalta : censorii erau doi si se alle- geau nm antaniu pre dnci anni, apoi numai pre unu annu si diumetate; cen- soritdu puniea pre celli caduti in gravi culpe cu escludere dHn statuiu loru ci-- vile : senatoritdu eră esclusu d'in se- natUy callariulu doinire callari, alţi ce- tatiani dHn tribulu loru; acesta punitione a censoriului, in urm'a unei sententia infamante (=judioium turpe), pronun- tiata de judecători competenţi sctu de in- sist censori, punea pre cetatianu in sta- rea de ignominia ; h) in insemnare mai estensa : a) in genere, veri-ce persona, care cu severitate estima si Judeca alta persona,^ sau portarea, faptele ori operele acestei persone, cumu si tempurele, im- pregiurarile, etc., luatu si in intellessu bonu , dâro mai vertosu cu intellessulu reu de a impută, a mustră^ a certă, a si munifestă nemuUiamireOy etc. : hetranii sunt aspri censori ai teneriloru; omtdu se si fia senguru cellu mai aspru censo* nu alhi seu; se me lassi in pace , co nu vreu censoriu pre capulu meu; voi câţi aveţi dorenti'a de a scrie opere* nemorir toriej rautati timi scveru si sinccru cen^ CEN. sorin, care se ve arrete si bonele si rellele opereloru vostre: — in acestu intellessu si fem. eensoria; — p) în speciale: a') cellu ce appretia si judeca meritele opereloru de arti formose, liiai vertosu operele lit- terarie : lui Cintilianu s'a datu numele de censoriu allu Parnassului latinu; p) cellu numitu de unu gub^rniu allu unei terre, unde nu e libertate de typa- riu, se essamine cărţile, dramatele, dia- riele si alte op6re de publicatu, ca se nu lasse a se stracoră in elle ceva contra- riu ordinei politice stabilite; 7) in unele universităţi, cellu insarcinatu a cerceta scrierile presentate universitatei; S') in institute de crescere a copilliloru, cellu insarcinatu cu preveghiai-ea moralitatei si cu disciplîn'a alumniloru; e') in scole, scolariu insarcinatu a preveghiâ pre con- scolarii sei in lips'a in vetiatoriului; C) in fine, cellu insarcinatu a face uuâ cata- grafia si a repartf impositele; in acestu intellessu mai vertosu sub form'a censi- toriu: — 2. adj., relativa la censoriu sau censor e ca substantiva : a) animad- versione censoria, punitione pronuntia- ta de censor ele cu intellessulu de sub 1, a; h) observationi censorie, de censoriu in intellessulu cuventului de sub 1, 6. a, p, a , p', y'; asia si : penna censoria, de criticu litterariu sau de censoriu nu- mitu de guberniu. * CENSU,-a, a trei-a forma de supinu sau participiu d'iu censere, luata cu in- semnarile : 1. de adj., ceusus-a-um^ pre candu censtAtM-a are intellessulu de pro- priu participiale: cetatianil censi nu mai cu capulu, (vedi censere si capUecensuy, 2. de subs., eensns-â S9 actione siresultatu allu actionei de censere: a) ia sensu an- ticu, (vedi si cofisoriu sub h a); a) nu- merare a cetatianiloru Romani, estima- rea si Înscrierea starei loru, catagrafia a numerului cetatianiloru Romani si a sta- rei loru: censulu se făcea d'in cinci in cinci anni; P) catagrafi'a insasi , regis- trulu de Înscriere allu cetatianiloriucu stările loru : a admitle in censu, a esclu-- de d'in censu = a nuraerâ sau nu intre cetatiani; 7} starea autentica, trecuta in censu a cetatianului Romanu, stare dupo care elin erâ inscrîssn in culare sau cu- CEK ■■■» I» I . ^ . . ■. . . tare ordine a poporului : 600000 de se- sterii eră censulu unui sencUoriu; ca se fia cineva inscrissu ca callariu se cereau 400000 de sesterţi; de acf : b) cu insem- nari mai generali, d'in cari parte a a- Tutu cuventulu de la vechii Komani, parte 8*au desvoltatu mai tardiu in lim- bele romanice : a) conditione sociale, locu ce occupa unu cetatianu in ierar- chi'a sociale : P) stare in genere, avuţia sau avere : omu fora nume, fora pose- tkme, fora censu; ţ) stare in parte, ve- nitn ce se cere de la unu cetatianu, spre a e«s«rcitâ certe drepturi : censu electo- rale, censu de eligibile, censu de electoriUy censu ceruiu spreafiallessu senator iu; si fiendu co censulu legale se computa dupo summ'a de imposite, ce are se dă cineva statului, de aci eensu si cu insemna- rile:8)deimpositu, summ*a de imposite in totu sau summ'a de impositu in parte, ce cdtatianulu solve pentru fiacare nrti- teria suppusa dârei; e) venitu, in propor- tione cu care se solVe impositulu; C) pro- centu annuale la unu capitaliu. ♦ CENSU ALE, adj,, censualis; rela- lativu la censu in intellessulu cuventu- Ini de sub 2. : funcţionari censuali, În- sărcinaţi cu facerea si stabilirea censu- lui cu tinerea registreloru censuali; ve- nitu censuale, etc. ♦ CENSU ASE, V., (it. censnare), a e- stim&, inscrie si suppune la censulu cu- venitu pentru bonurile immobili; a ca- tastrâ aceste bonuri. * CENSUARIU,-ia, adj. subst., cen- suarlns; ce tine strinsu de censu in În- semnarea de sub 2. : registre censuarie; mai multu inse ca subst. censiim^iu^ : a) suppusu la censUj P) arrendatoriu ce solve proprietariului unu c£nsu annuale. * CENSURA, s. f., censnra (compara siit.c^nBOrayfr.eeusnre); I.inintellessu anticu : a) demnitatea de censoriu sau censore : (Jatone obtinil censur'a: h) tem- pulu câtu dura acesta functione : intota censur'a sea Catone se arrettă forte se- veru; 2. in Însemnări generali : a) officiu de censoriu numitu de unu gubemîu pen- tru cercetarea cartiloru, diarieloru, dra- mateloru, etc: censura teatrale, jiolitica, religiosa. Ptc; officiulu acestu-a pprsoni- CEN. 579 ficatu, loculu unde se es&ercita : a pre- sentă la censura una carte; b) esserci- tiulu unei asseraine functione : censur^a ecclesiastica făcuta cartiloru rdigiose este nu numai cercetarea loru,spre a se ved6, deco nu coprendu ceva contrariu doctrinei religionei, ci si condemnarea Ir rti, punerea la indice sau anathemisa- rea, in casu de a se află contrarie dog- meloru religiose; de aci : c) in intellessu si mai estensu de appretiare, estimare, judecare, etc, atâtu in bene câtu si mai vertosu in reu, in Însemnare de imputare, mustrare^ certare, etc: censur'a ce se face opereloru de arte allcge ce e bonu si ce nu e bonu sau reproba ce nu e bonu; cen» sur' a vostra nu me suppera de locu, pen- tru co faptele vostre aru merita a fi sup- pfise la una mai aspra censura de câtu alle melle; — censura este si una punî- tione disciplinaria, ce se appllca scola- riloru, militariloru, advocatiloru, magi- stratiloru, etc. * CENSURABILE, adj., (itaL censn- rabile); demnu de censuratu sau de cen- surare, in însemnarea cea rea a cuven- tului : portare censurabîle, doctrine cen- surabili, acte de celle mai censurabili, * CENSURARE, V.,(it. censurare, fr. eensarer); a face censura^ in tote in- semnarile acestui cuventu : censoriulu mi a censuratu dram' a, si nu mi a per- mu!su se ua punu pre scena; ă6ro mai vertosu in Însemnare rea de a reprobă, a reprend^, a certă, a mustră, a câştigă, a condemnăy etc : nu e formosu a cen- sura vUiele altoru-a, candu insuti ai a- celle-asi vitie, * CEN8URATORlU,-^ona si CENSURATRICE, adj. s., care cen- sura, CENTAULA si CENTAURA, s. f, vedi centaurea. CENTAUREA, si centuariu,s. f„ cen- taurea si ceutanria (compara si it. cen- tnarea, franc centaiir^e; in limb'a no- stra cuventulu, dupo localităţi, se mai aude si in formele : centaura sau cin- taura, ceritaula sau cintaula; mai reu : ţintaura si ţintaula); genu de plante d'in famîli'a synanthereeloru cinaree, sjfngeufsia fmstanra lui Linneu, d'in 580 CEN. care speciale celle mai insemnate si mai connoscute suntu : centauri a cea mare ::=:oontAurea o^'ntaurium lui Linneu, nu- mita de poporu si fie^rea pamentului; centauri- a cea mi(?a=:=fireutiana ceutau- ritiin sau cliiroiiia centanrliini si en- thrtea ceotaurium, planta bona de febri intermitteuti, si numita, parese, de po- poru cu numele speciale de centauria sau cintaura; —centaurea sau centauria nue de câtu form'a feminina d'in adj. centoM- reu sau centaHriii:r:ce>niaureus sau cen- taurius=:de c^ntauru, forma care subin- tellege planta: planta centauria y asia numita dupo centaurulu Chirone, care ar fi descoperiţii mai antaniu proprietăţile acestei plante si s'ar fi vindecatu cu den- s'a de una plaga receputa in calcaniu de la una sagetta a lui Ercule. CENTAUREU,-a,adj.,centaureii*(%ev- idopetoţ); de centauru f{yedi si centaurea). CENTAUBIDE, s. f., ceiitauride (xev- Taopi<:),speciadeplanta,(vedisic^fawrm). CENTAUfilUj-a, ceiitanrlnR; vedi cen- taurea si centaureu. * CENTAUKOMACHIA, s. f., cen- tauromachia (xevtaopo(tax^^)« bătaia a centauriloru. CENTAUKU, s. m., centaurus (xăv- taopot;); fientia fabulosa, diumetate omu si diumetate callu : cellu mai famosu doinire centauri este Chirone, care fu e- ducatoriulu lui Achille; batai'a centaur riloru cu Lapithii inco este multu cele- brata in fabulele grecesci; — constella- tione meridionale in cod'a hydrei, CENTENA, s. f., vodi centenu. * CENTENARlUria, adj. s., conte- narlns (compara si it. centpnajo si cen- tf'iuiriOy fr. ceiitetiaire si centenîer); Care coprinde sau are una centena : numeru . centenariu ; officiariu centcnatiu, care commanda wm, centena de armaţi; — in speciale, de una centena de anni : he- tranu centenariu: serbatorc centenariaf serbată dupo una centena de anni sau fiacare centena de anni; — subst. m., cen- tenariu; a) omu in etate de nnsL centena de anni; b) officiariu mai mare peste una centena : c) ca reale, numeru sau summa de iinu ceniHy unu centu : um centenariu de ccdlari. CEN. CENTENNE si ♦CENTENNIU, adj. s., (centciiBis, centeuniuniv ă'mcentu%iannu)\ care dura de unu centu de agni : selbe centennie ; — s. m. reale, centenniu, tempu de unu centu de anni, seclu. CENTENU,-a,adj.,('eiiteHiis;cowpusu de unu cmtu : numeru, centenu; arbore centenu, eu unu centu de ramure; cfirte centena, cu unu centu de pagine sau de foie; mai vertosu la plur. : la centeni ar- maţi împarte centrii galbeni. Ia câte unu centu de armaţi imparte câte unu centu de galbeni; - subst. f., centena; a) unu ce)Uu, summa de unu cenfu, ceva com- pusu d'in unu centu de individe assemini: e^Mena de armati;.b) commandu preste unu centu, CENTESIMA, s. f., vedi centesimu. * CENTESIMALE, adj., (it. eentesî- male, fr. oent^slmal); relativii la cente- simu: perdonue^/utcsimaley iertare depec- cate data in fia care annu centesimu: nu- merucentesimalcy veri-cared'in numere-' le de la 1 peno la 100, pentru co fia care este parte sau fractioue crntesimule;divi' sione centesimale, \\\ www centu ăe^ parti. * OENTESIMARE, v., cenieslmar^; a luâ una centesima, si a nume : a) a percepe una centesima de îrapositu sau de uşura ; b) a uccide unnlu la centu, Yorbindu mai vertosu de una oste re- belle sau caduta in alta culpa. * CENTESIltfATlONE, s. f., actione de centesimarCf mai vertosu in iutelles- siilu lui centesinmre de sub b, CENTESIMU, - a , adj., centesîmag; (compara si it. eeiitesimo-a^ fr. ceiit^- slme); 1. care e uuulu d'in unu centu, care intr'una ordine sau seria s(f afla in loculu allu centule : in annulu cente- simu de la fundarea cMatei: — subst. f., centesima (subintellege parte) : a) in genere, veri-ce ce e una parte de unu centu de ori mai mica d'in alin ce de unu centu de ori mai mare : asnmesteca diece centesifne de spiritu cu tre^dieci de centesime de apa; banulu este una cen- tesima dHn leura (lihtîi); patru bani sunt poitru centesime alle leurei (librei) ; — b) in speciale : a) centesima, uşura de unulu la centu; b) ^^n^c^ima,. impositu CEK _ de unulu la centu: — 2. centesimuzz: centuplu, de unu centu de ori mai multu : granulu da fruHu centesiniu, * CENTIAKIU, s. m., pl.-c (fr. con- tiare, d'in ttntnmz^cmtu si areazira- ria) ; raesnra de superfacia, care e cen- tesim'a parte a ariei^ ari'a fiendu=cu unu centu de metri cadraţi : mai multe ^entiarie de pamentu arabile. CENTIBRACIU, s. adj., vedi cefiti- mânu, * CENTICEPITE,adj.,conticep8(d'in centu si capu) ; cu unu centu de capite : hydre centicepiti animali fabulose, ca si canele tricepite: poeţii romani dau a- desea opinionei mohile a vuf^gului nu- mele de hella centicepitc. CENTIPTDUrrt, adj., ceutlttdiis (d4n centu si findere); cu unu centu de despicature, despicatu in unu centu de parti sau locuri. * OENTIK)LIU,-a, adj., ccHtifolîns (d'in centu si foliu) ; cu unu centu de folie sau foie; — s. f., centifolia (sub- intell. roşa), ros'a cu unu centu de foie. CENTIGRADU,-a, adj., (it. centlgra- do, fr. centigrrade, d'in centu ^\ gradu) \ impartitu in unu centu de grade : fher- mometru centigradu, * CENTIGRAMMA, s. f., si cenţi- ^ammei, s.ni.(ital. centl^rammâ, fr. cen- tif raramf , d'in ccnti4 si gramma); pondu submultiplu d'in gramma, ccntesim'a parte d'in gramma, luata ca unitate de mesura pentru ponderi : diece cenţi- gramme făcu una decigramma, CENTIGRAMMU, s. m., vedi cenţi- gramma, * CENTIGRANnj,-rt, adj., centiiarra. nins (d'in centu si granu =: grauntiu) ; cu un centu de grauntie : tipecie de grane eentigranie. * CENTILITRU, s. m., pl.-«, (it. cen- tllitro, fr. ceniîlitrei, d'in ceh. h si litra); pondu submultiplu d'in litru, centesim'a parte d'in litru, luatu ca unitate de me- sura pentru capacităţi : diece centilitri făcu unu decilitru. * CENTILOCIU, s. m., pl.-e, (cenţi- loquluniy it. (^entnoqnlo, d'in centti h\ Io- cere); opu ce coprende unu centu de partj, capitule sau alte divisioni; coUec- CEN. 581 tione de unu centu de massime sau sen- tentie filosofice : centilociulu arabului AU este forte celebruin litteratur^a araba. * CENTIMAND,-a, adj., centimanus (d'in centu si mana) ; cu unu centu de mane sau de bracie , epithetu applicatu la fabuloşii giganţi : centimanulu Bria- ren; — prin estensione, forte vertosu, forte potente. * CENTIMETRU,-», adj. s., centime- ter (compara si it. centimetro, franc. centimHre, d'in centu si metru); 1. adj., cu unu centu de specie de metri, vor- bindu mai vertosu de metrulu sau me- sur'a poetica : poema centimetra: — care coprende unu centu de metri de lungi- me : linia centiinetra : 2. subst. mase. cefUimetru^pl.'i, submultiplu d'in me- tru, centesim'a parte a metrului ca me- sura de dimensionî : centim>ctru cubicu^ centimetri cadraţi: diece centimetri făcu unu decimetru. CBNTINODIA, s. f., vedi centinodiu. * CENTINODIU,-a, adj. s., (centlno- dins-a, compara si it. ceutinodla, fr. ccn- tinode» d'in centu si Hodu) ; cu unu centu de noduri; — s. f., centinodia, specia de planta medicinale. CENTINU, s. m., vedi centrone. * CENTIPEDU,-a si centipede. adj. s., eentipes , eontipeda (compara si fr. centip^de, d'in cerUu si pede) ; cu unu centu de pedi sau petiore; — s. f., cen- tipeda sap â? ntipede-a, specia de insectu ou forte mi/lte petiore; de acf si s. f. pi. centipediy insecte cari au mai multu de cincidieci de petiore si mai pucinu de doue cente, cumu su scolopendreele. *CENTIPELLIONEsi, CENTIPELLIU, s. m., centipelllo, (compara si it. centopelle, d'in centu si peUe); stomaculu secundu sau tertiu allu rumegatorieloru. * CENTISTBRIU, s. m., (ital. centi- stere, fr. centist^re, d'in centu ăi ste- riu); submultiplu d'in steriuy centesim'a parte d'in steriu : diece centisterie făcu unu decisteriu. * CENTOCLD,-a, adj., ceuioculus , (vedi centu si oclu sau ochiu) ; cu unu centu de ochi: centoclulu custode, Argu. * CENTONARIUra, adj., s., oento^ 582 CBN. narias; relativa la cetUone sau centoniu; — s. m., cetUonariUy care lucra centoni; officiariu insarcinatu cu centonide u- nei oste. ♦ CENTONE, s. m., si ♦ CENTONIU , s, m., pl.-6, cento, (xăvtpcov, vedi si centru, d'in oare cen^ toniu in locu de centroniu ar fi una forma augmentativa); ceva facutu d'in mai multe buccati de diverse colori, cu- sute sau aUipite intre densele; ceva cu- sutu si mai vertosu bene cusutu, inflo- ratu prin cusutura : 1. copertura de patu d*in diverse buccati de diversa colore; 2. vestimentu d'in petice, vechitura; — - 3. asternutu, pre care se culca cineva ; 4. porta sau usia de pannura, perdella; 5. copertura de callu, cioltariu; 6. prin metafora, in insemnari mai ideali de : a) compositione litteraria, poema compu- sa cu idee si cbiaru frasi furate d'in u- nulu sau d'in mulţi si diverşi auctori; h) in sensu analogu, se făcu si centoni sau centonie fnusicali si chiaru scientifice ; c) fabula, mentione, mentioni bene com- binate, ce spune cineva altui-a; — 7. subst. m. personale, centone, auctoriu de centonie {centone, in locu de centrone rrgr. xivtpcDv, se refere, casi centru = gr. xăvtpov, la xsvTerv=:a cose^ a cârpit a infloră cu aculu, etc. ; d'in acea-asi funtana au essitu de certu si centisire sau cintisire [pronuntiatu kindisire, pentru care Yedichindisireiu Glossariu], cuventu introdussu mai de currendu, pre tempulu Fanariotiloru pote, in limb a nostra; d^ro cuvente ce porta caracterie de una mai mare vechime, cumu : cen- ţinu sau cendinu [pronunţia: 1cendinu]zz firu de cosutu ]iori, de inflorcUu vesti- mente sau pannure ; cenu [pronunţia : kenu si vedi 2. cenu], cumu si deriva- tulu acestui-a, cenariu [pronunţia : ke- nariu si vedi chenariuin Glossariu],etc., a essitu pote d'in acea-asi radecina; cendinu iase sau kendinUy si fora^: cedinu sau JcedinuzzzţtLxtea, copitelor u fireloru de urditura, cari sunt spendu- rate sau legate de sullu si cari remanu neifUessute cu batutura, pote fi si in locu de pendinu de la pendere sau in locu de pedinUf cumu se si aude pre a locurea, CBN. .. ^ ■de la pede [compara celle^keUe, cer- derezzkerdercy etc, in locu dejpeZfc per- dere]; totu asia si cenuzizkenu, cu de- rivatulu cenariuzzkenariUf ar potâ fi in locu de penu, penariu; compara lat. pe- nis si penna sau.pinua, cari au si in- semnari analoge cu alle romanesceloru cenu si cenariu), M. * CENTRALE, adj., oentraiis; de centru, pusu in centru; — sor^ esU corpulu centrale ailu systemei nostra planetariu; potere centrale, direetione centrale; cosa centrale : a) casa pusa in centru, d^ro si : bj in intellessulu me- taforicu allu cimentului casa, cassa de bani in care se versa toţi banii strinsi in alte casse de bani; focu centrale; a) focu pusu in centrulu altoru mai mul- toru focuri, d6ro si : b) focu ce se crede co essiste si arde necontenitu in senulu pamentului, spre centrulu acestui-a; /br- tia centrale, fortiaatâtu cetUripeta cătu si centrifuga; corde sau voci centrali, cari ţinu mediulu intre gravi sau grosse si acute sau suptiri ; motu centrale : a) care se face prin una iropulsione venita d'in centru, si in speciale : b) motu sau miş- care a unui corpu in linia curba, care se face in giurulu unui puntu sau corpu centrale, d'in care emana sau se consi- dera co emana forti'a ce continuu soUe- cita corpulu mobile a se appropiâ, a gra- vita sau a se plecă spre centru insusi, fortia ce se chiama centripeta, precandu corpulu mobile insusi, in poterea iner- ţiei selle sau impulsionei originaria, data in dXti direetione differita de a fortiei centripeta, tende continuu a fugi si a se depărta de centru pre tangenţi la curb'a descrissa in giurulu centrului, cu una/ortto numita centrifuga: — regula centrale se chiama in geometria metho- dulu de a află centrulu si radi'a unui cercu, care pote taiă una ])arabola data. * CENTBALISARE, v., (fr. centraU- ser); a striuge si uni la centru, a face centrale : a centralisă cidministrationea; de aci si : * CENTBALISATIONE, s. f. (fr. oen- iralisatlon) ; actione de centraUsare; systema de guberniu, in care adminis- trationea e centraUsata in manulo po- CEN^ terei centrale, in manule raonarclmlui si alle miniatriloni sei. * CENTKALISATOfilUr^ona, adj. s., care centrălisa sau tende a centra-' lisă : de legi centralisatorie are lipse fnonarchi'a, ero democraţia cere legi dis- centrcdisaiorie. * CENTRALISTU, s. m., (fr. centra- liste); partisanu allu centralisationei. ♦€ENTRALITATE, s. f., (it. oentra- lltA) ; stare d6 centrale : centrăUtatea fartiei centrifuga si centripeta. * CENTRARE, s., (fr. centrer); 1. a stringe la centru, si in genere, a stringe la unu locu; in âcestu intellessu se lea mai multu compusulu : concentrare ; a află sau determina centrulu, vorbindu mai vertosu de unu ochianu, a pune cen- tru Iu asseî ochianului asia, in câtu tote părţile câmpului ochianului se fia asse- rainî si asseminea assiedate in respec- tulii assei. * CENTRICU,-a, adj., (it.c^trleo); de centru, care tine strinsu de centru, care trece prin c^ntni : puntu centrictL * CENTRICEPITE si *CBNTRICEPITU,-a, adj. s., (fr.cen- trlelput, d'in centru si eapnt = cujm); relativu la partea media a craniului sau testeî capului; — s. f. centricepitea sau m. centrtcepitUflu, partea media a cra- niului. * CENTRIDE, s. f., (fr. centrls, d'in grec. X£VTpt^=:acw de insectu, insedu armatu cu assemne acu: vedi si centri- na. centru); genu de insecte d'in fami- li'a hymenoptereloru. * CENTRIPtJGU,-a,adj., (it. centri- tu^o , franc, centrlfuire, d*in centru si fugire); care tende a se depărta si fugi de centru, care face se se departe unu mobile si se fuga de centru, in oppose- tione cu centripetu : patere sau fortia centrifuga,^ (vedi centrale). * CENTRDfA, s. f., centrîna; 1. spe- cia de musca, care pisca forte reu? 2. spe- cia de pesce d'in genulu scaiului; in a- cestu d'in urma intellessu se pote dice mat bene si m. centrinu (it. centrlno) , pentru co cuventulu nu e de câtu unu adiectivu, cen/rm!i,-a, formatud'in cen- tru, si luata ca subst. f. centrina (sub- OEN. 588 intell. musca)y sim.'cen^rmw (subinlelL pesce), CENTRIPETENTE, adj. , vedi cen- tripetu. * CENTRIPETENTIA,s.f.,(compara fr. eentrip^tenoe); tendentia spre centru, potere ce face ca unu mobile se tenda spre centru. >* * CENTRIPETU,-a, adj., (it. centri- peto, franc, centripete, d'in centru si petere sau petîre): care tende spre cen- tru, care face ca unu mobile se tenda fii centru, in opposetione cu centrîfugu : fortia sau potere centripeta, {\edi cen- trale). *CENTRONOTU,-a, adj., (fr.centro- uoto, d'in xăvTpovzrcen^wcuinsemnare de acu sau spinu si d*in vwto<;=no/w sau spinare); cu spinarea armata de âpinii — s.m., centnmotu, genu de pesci d'infa- mili'a scomberoidUoru. * CENTROSCOPIA, s. f.,(fr.centro- scopie, d'in yt,ivzpov:^centru si oxoTcetv zncercetare); parte a geometriei care se occupa cu cercetarea ăi descoperirea le- giloru, dupo cari se determina centrulu marimiloru geometrice. *CENTROSCOPICU,-a,adj., relativu lîi centroscopia si la centrosc<^(m. * CENTROSCOPU, s. m., care se oc- cupa cu centroscopia. CENTRII, s. m., centrnm (xsvtpov, d'in %tvz^v^^=Limpungere, intiepare, pis- care, gaurire, cosere, înflorire cu acul% etc. ; vedi si centone) ; proprie, instru- mentu de impunsu : acu, stemuru, ste- murare, spinu, tiepa, etc.;^ d6ro acestu intellessu originariu nu are cuventulu in domeniulu limbeloru romane, ci nu- mai intellessulu de resultatu produssu prin impunsura, puntu, ceva assemine cu u/nu puntu sau cu semnulu de impun- sura, si a nume: 1. puntu, globutiu duru ce se afla in marmore, in cristalle, in gem- me sau nestimate , etc; 2. in speciale, puntu mediu, care se afla chiaru in me- diulu sau mediloculu unui ce sau care formedia aprope mediulusau mediloculu acellui ce : a) in intellessu matematicu si rigorosu : a) puntulu internu intr'unu cercu, de care tote puntele cercumferen- tiei cercului se afla la ecale depărtare : 584 CEN. eentrulu ccrculuh allu cercumferentiei : P) puntu internu intr'una sfera sau globu, de care tote puntele superfaciei sferei suntu la ecale depărtare : dupo antici, pamenttUu sta immobile in cen-- trtdu sferei ceresci sau aUu lufnei; cen- tndu pamentîdui ; y) prin estensione : a) puntu undese interse caidiametrele fi- gureloru ce nu su cercularie neci sferice: centrulu unui cadratUy unui paroXlelo- grammu; centrulu unui paraUeUpedu ; cBntruiu elipsei ; p') braciulu circinului pusu cu acumele in centrulu cercului de descrissu : h) in intellessu mai estensu si mai pucinu rigorosu, veri^ce e sau se considera ca mediloculu, ca puntulu prin- cipale alluunuilucru sau unei lucrare,etc.: a) in scientiele materiali : a) in geome- tria, physica si mecanica : a) centrulu pa- raboleiy puntu unde convergu radiele re- ţeTCXisse;^')centrude gravitate, puntu, de* care spendutu sau redimatu, unu corpu sta in perfectu ecilibriu; puntu internu allu pamentului, in care sq unesuu tote for- tiele attractive alle pamentului; si fiendu co pamentulu este aprope una sfera, de acea-"^ centrulu lui de gravitate coincide aprope cu centrulu lui matheniaticu sau geometricu; centru commune de gravitatCy puntu pre una linia care unesce centrele de gravitate a doue corpuri; 7') centru de ecUibriu, puntulu in gîurulu carui-a mai multe corpuri si afla ecilibriulu; 6') centru de matione, puntu in giurulu carui-a sş mişca unu corpu, (vedi si motu centrale la articl. centrale); e') cenii-u de conversione, puntu in giurulu carui-a se invertesce unu mobile; C) centru de gravitatione, puntu cotra care gravita sau e attrassu unu planetu, unu cometu sau unu satellitu : centrulu de gravita- tione este asia dero. vorhindu in genere pentru tote corpurile cosmice, cea ce e centrulu de gravitate, vorbindu in parte depotereade attractione a pamentului fada cu corpurile ce, in poterea acestei attractione, cadu pre pamentu; yj) cen- tru deoscillatione, puntu pre unaperpen- dicularia dussa d'in centrulu de gravitate allu uuui corpu oscillante in giurulu unei asse orizontali pre assea de rotatione; *') centru de percussiom, puntu prin cm, care caută se treca directionea unui im- pulsu datu unui corpu ce se rotedia in giurulu unei asse, pentru ca ace^ia asse se nu sufferia succussa si smentire d'in locu; i) centru de pressione, puntu allu unei suprefacia, appesata de una massa de fluidu, prin care trece resultantea to- toru pressioniloru essercitate asuprea to- toru punteloru superfswîiei insasi; %) li- ni'a centndui (subintell. de gravitat^M' ni'a care din puntulu de suspensione a unui corpu cade perpendicularia pre 0- rizonte ; X') centru fonicu, puntu unde sta cellu a cui voce e repercussa intr'unu locu datu, care se chiama centru fono- campicu; [t') centru ovale, parte a cre- ierului sau craniului unde se conjungu vertebrele ; v') centru nervosu , de unde incepu nervii, asi& si cerUru tendinosu, de unde incepu tendinile; o) centrulu fortieloru paraUele, puntu intr'una sys- tema mobile animata de fortie parallele, prin care trece regulatu si constante re- sultantea fortieloru, veri-care ar fi pose- tionea systemei si veri-cari ar fi valorile absolute alle fortieloru, destuUu numai se si pastredie constanţi valorile rela- tive; — h) in alte sfere de connoscentie si de activităţi omenesci : a) in tactica sau artea militaria : a ) centru allu unei armata sau unei divisioţpo ore-care de armata, parte de armaţi ce in tempu de bătaia sau de repausu sta intre celle doue aripe , 6ro in tempu de mersu in- tre fruntea si cod'a ostei ; p) centru de attacu. puntu de unde se diregu, se in- cepu si se făcu atţacurile asupr'a unei cetate sau unei armata ; si in genere : y') centru de operationi helUce ; p) in commerciu si alte ramure de activitate industriale, puntu insemnatu, cetate, portu, terra, etc, unde se făcu de regula bone operationi industriali, unde una ramura de industria infloresce ca mai bene : suburbitUu acestuia esie centrulu totoru daraveriloru mari ; Angli' a este unu mare centru de industria si commer- ciu; — y) in politica: a) centrulu admi- nistrationei unuijudeciu, capi talea jude- ciului; ^') centrulu guberniului, capitalea terrei; y) centrulu miei adufiare politica, deputaţi, cari prin opinionile loru ţinu ___^ CEN^ mediuln intre deputaţii asia numiţi de- repfa adunarei si cei asia numiţi stâng' a adunarei : centrtdu dereptu, mai appro- piatu in principie de derept*a adunarei, in opposetione cu centrtdu stangu ; cen- trulu ifUregu a votaiu cu derepfa; — d)in morale si usulu sociale : omulu in egoismuJu seu, e forte desptisu a se crede centrulu creaUonei, a crede co lumea pentru densulu e făcuta; scaunulu Bo- rnei e8i$ cefUrulu catholocitatei romane; cos" a sea este centrulu de stringere allu totoru omenUoru lUterati si poliiid. * CENTU, s. m. , pL-e, ceutom; nu- •meru compusu d'in diece ori diece sau lOxlOrrlOO : unu centu de militari face una centuria; cei trei cente de Spar- tiati morţi la Thermopgle ; trei cente de Fobii mersera contra VeientUoru; — nu- merele mai mice de câtu centu, cari in- tra in compnsitione cu acestu-a, se punu dupe cen^ cu unu si sau fora si : unu centu cinci, unu centu septe, unu centu dieceyunucentunouesprediecey unu centu septe.died. etc, si : unu centu si cinci, unu centu si septe, unu centu si diece, unu centu si nouesprediece. unu centu si septedieci ; asia si cu pi. cente : doue cente septe = doue cente si septe, optu cente septedieci = optu cente si septe- dieci ; — din celle asia compuse suntu adieetive numai celle ce mergn peno la 19 : unu centu si septe caramide, trei cente si optu sprediece santi pa- renti; 6ro celle compuse cu numere mai mari de 19, sunt substantive : pa- tru cente si treidieci de boi, unu centu si douedieci si cinci de luptaci: — centu=z unu numeru indefinitu : a repdi de cente de ori; — proverb : unde a trecuiu miia, ireca si centulu , pre longa ana dauna mare a se resigna si la alta mai mica. * CENTUMPONDIU si centupondiu, 8. m., pl.-^. contumpondiniB si centa- poBdiam (d'in centu si pondu); greutate de unu centunde pondere sau libre , unu eentenariu de pondere. * CENTDMVIRALE^si centuvirale, adj., €entam?iraU1^ relatiVu la cefitttm- viru : judede centumvirali. * CENTUMVIBATU si ceniuviratu, s. m., officiu sau denmitate de centumviru. CEN. 585 * CENTUMVIBU si centuviru, s. m., oenlumvir (d'in centu si viru)] de regula i(i pi. (^n^fni;iri^=oentniiiTiri9 unu centu si cinci, (pre tempulu imperatoriloru 1 80), bărbaţi allessi pre fia care annu spre a forma unu coUegiu judeciariu pentru cause private si mai vertosu pentru suc- cessioni si eredităţi. CENTUNCULE,8.f., vedi centunculu. * CENTUNCULU si centuclu, s. m., centnneulasy ceutuuenlum si centuelum; deminntîvu d'in centone, veri-ce facutu d'in petice, veri-ce carpitu : a) vesti- mentu d'in petice de varie colori; vechi- tura de vestimentu; b) copertura d'in pe- tice si pentru omu, dero mai vertosu pentru callu : arsella, cioltariu, etc. — c) specia de planta numita si clematite; in acesta sensu sub form'a fem. cen- tule-a. * CENTUPLICAKE, v., centupllcare; a face centuplice : a centuplicâ promis- sele; fune centuplicata , firu centupli- catu, jatc., făcute sau Împletite d'in unu centu de fire camu de acea-asi grossime. * CENTUPLICE, adj., centnplex (d'in centu BipliceA^\2Lplicare%dM plecare) si CENTUPLU,-a, adj., ccntnplas, (d'in centuri pZii, d'in acea-asi fontana cn piere zizimplere); de unu centu de ori mai multu sau mai mare, cu acelle-asi dife- rentie de intellessu ce se afla intre ca- druplice, duplice, etc. de una parte, si cadruplu, duplu de alfa : de ti voiu ad- duce dauna, Ji ua solvu centupla; cen- tuplice muru, centuplice firu, etc. CENTUPONDIU, s. m.,vedic€n^ttm- pondium, CENTUEA, s. f.. vedi cintura. * CENTURIA, S.T., centuria, (d'in c^n- tu)\ veri-ce divisione de unu centa de o- biecte de acellu-asi genu : centuria de arbori, de militari, dt' boi, de oui, etc.; applecatu inse in speciale : 1. agru de unu centu de juguri in origine, mai in urma inse si agru de 50, de 200 si chiaru de 300 de juguii; 2. una divisione de militari, compania care in origine co- prendea unu centu de callarr sau de pe- destri, d^ro care in urma a avutumai mulţi sau mai puoini, si care eră corn- mandata de unu officiariu numitu cen- 586 CEN. timone; 8. nn'a d'in celle 193 de divi- sioni rn cari regele ServiuTulliuimparti poponilu romanu dupo starea fia carui-a; de aci : comitie centuriate, comitie sau adunare politica, in care poponilu ro- manu vota in centurie sau dupo centurie: centuria prerogativa erâ cea mai antaniu chiamata la suffragiu. * CENTURIALE, adj., centurialis; re- lativu la centuria : cetatianu centuriale, care votedia intr'una centuria. * CENTURI ARE, v., centnrlare; a impartî in centurie : 1. a centuria unu agru, 2. a centuria una oste; 3. a cen- turia poporulu, * CENTURIATU, d'in centuriare : 1. part. pass. centuriatu.-a z=z eeuinrUk* tns-a-um (vedi centuriare), 2. subst. m., cefituriatu=zeenturiAtn»^B : a) actione si resultatu allu actionei de centuriare: b) cu însemnarea de centurionatu^ dem- nitate de centurione. * CENTURION ATU, s. m., eenturio- natus} 1. officiu sau demnitate da cen- turione: 2. inspectione, cercare a cen- turionUoru d'in partea unui officiariu su- periere. CENTURIONE si * CENTURIONU, s. m., centurlo si centarionus; capu sau capitanu allu imei centuria in intellessulu acestui cuv^ntu de sub 2. * CENTUSSE, s., centus8i8(d'in centu si asse); unu centu de assiy summa de unu centu de assi. * 1. CENU, s. m., ccbuuiii; stercu, bal- lega, limu sau lutu immundu, noroiu; (populariulu tena sau tina nu credemu se fia strainu, ci form'a feminina d'in tenuy transformatu d'in cenu prin scam- barea lui c in t, ca si lat. AttinsrzÂecIns Bigrec.ti^r:qni8,t^aps(;r=qQatiiory[yedi mai multe essempleassemini Ia O], cu a- tâtu mai multu co verbulu intenare sau intinarerzinquinskTQ 9 prin formele selle . simple de conjugationea I : intenu-zzin- quluo, intcn7z=\r\i\n\nAs^ intena:=inqnl* nat f intenatuz=:inqninAius; etc, milita in contr'a xTeri-careisupposetione deori- ^ gine străina; in latin'a cuventele d'in a- ^ oea-asi radecina inco au forme forte di- verse : iii-qnliiare=:tWe«arc', citiilr6=a CEN. ■— : • ~ seintefiă; eodnnmzzitenayintenatura, etc. la acea-asi fontana apoi pare a se referi si cin»i8=:x6vt^=:c6n-W5ia). 2. CENU (pronuntîatu kenu, vedi cen- ^on^), s.m., ItmbHs; cu acellu-asiintelles- su ce are si derivatulu seu cenariu (pron; Icenariu), de care vedi chenariu in Glos- sariu. M. * CENULENTU,-a, adj., ecenulentns; plenu de 1 cenu : cenulentulu porcu. CENUŞIA, 8. f., clnl8 (din «cea-asi radecina cu lat. cin-is, deminutivu eint- senlusy de care vedi la 1 cenuy si a nume deminutivu in locu de cen-usda sau cen- uria); residuu negrastru si pulberosu* ce remane dupo combustionea completa a planteloru si animaliloru : 1 . in ge- nere: cenuşia calda^ cefiusia rece. cenuşia de lemnUy cenuşia de carboni de pa- mentUf etc.; frasi : a reduce in cenuşia ^a face cenuşia : a reduce in cenuşia una casa, una cetate=d, le preda si arde; — metaf. focu sub cenusia^=:focu ascunsu sub cenuşia : a) focu invelUuy cumu se dîce, d^ro si : b) ardore de amore sau de menia ce nu se lassa se se veda, si de acea-a periculosa, de unde apoi : focu asctmsu stib c^ntma=periculu ascunsu si prin acestu-a chiaru forte amenitia- toriu: — a luă cuiva si cenuşia din vetra =:a Iu despoiă de tote ; asia si : a vende cuiva si cenuşi' a din vetra: — a nu seallege neci cenuşi' a de ceneva:=2k nu se allege nemica d*in starea si glori'a lui; — a se rerMseed'in cenusiaz^is, se redicâ pre neasteptated'in una stare desperata, dMn una ruina aprope consummata; — 2. in speciale : a) pulberea ce resulta d'in ar- derea cadaverului unui mortu, cumu a- veau datin'a forte bona de a face stra- bonii Romani : a versă una lacrima pre receacenusia anefericituluiamicu;b)ms,i allessu relicie de santu : depusera cenu- si'a sântului in baserica ; c) mormentu : una salce plangerosa se umbresca ce- nusi'a mea; d) memoria, umbra, vi^tia a unui defunctu : a resbonâ cenusfa pa- rentelui seUy a nu turbură cenusfa cel- loru reposati; e) in chymica si arti, certe specie de pulbere produssa prin combu- stione sau alte medie de descompose- tione : cenuşia albastra, colore formata CEN^ d'in pamentu ammestecatu cu una oerta cantitate de calce naturale de cupru ; cenush de aurariu, provenita d*in va- sele in cari, se dissolve aurulu si argen- ivlu; cenuşia vulcamca,XDB.tene pnlberose ce Tomu vulcanii; in fine cenuşia, veri- ee residuu pulberosu d*in metallu sau altu minerale transfornoatu si destrussu prin focu;— /) in limba biblica, crusta insenmamedw depenitentia, de morti^ catione a cprpulm, deumilentia, si de aci: dorercj amaru, etc. : de câtu aceste plă- ceri deşerte mai bene vreu sacculu si ce- nusi^a; a se tnartificâ cu saccu si cenu- şia; ff) in ritulu basericei catholice, ce- nuşia d'in ramure de olivu si de fenicu sau d4n cârpe de inu , cu care sacerdo- tele, in semnu de indemnu la peniten- tia, unge fruntea credentiosiloru in pri- mea di a paresimeloru; in acestu intel- lessu e de preferitu form'a cenere, cu a- t&tu mai multo co form'a cenuşia, dupo usulu stabilitu, nu admitte plurariu : Mercuria cenerei sau cenerUoru^ di cu care, la catholici, incepu paresimele; — acea^asi forma, cenere, se pote applică si in multe d'in Însemnările precedenţi cu una certa nuantia de nobilitate a e- spressionei. C£NUSIAB£,-t€i2m, v., oinefacere, in eiaerem convertere; a face cenusia^iz a preface in cenuşia; -^ refles. a se ce^ nusiâ = a se face cenuşia, a se preface in cenuşia. CENTJSIARIA , s. f., 1. măiestria de cenusiariu; 2. mare cantitate de cenu- şia ; 3. depositu de cenuşia : locu unde se face sau se stringe cenuşia. CENUSIARIU, s. nu, vedi cenerariu in insemnarile lui de substantivu. CENUSIATICU,-a, adj., cinerl vel feeo deditus et addietuH, desidiosu»^ 80- eor«y umbratilis; cui place se st^ la focu si se si petreca dillele in cenuşia longa focu, si de aci : cui e uritu lucnilu, datu si inchinatu pigretiei; cui nu place se essa d*in casa si se se adune cu alţii : solitariu, insociabile, melancolicu, me- ditativu, pucinu communicativu, misan- thropu, etc. CENUSIOIA, s. f., vedi cenusioniu. GENUSIOIU, s. m., vedi cenusioniu. CEP. 587 CENUSIONIU (cu n moiatu : cenu- stoiu), s. m., (/. cenusioniaj cu n moiatu : cenusioia)j eineri vel fooo addiciusy de- sidiosnsy Kordtdns ; cui pţace se stâ la focu, longa cenuşia sau in cenuşia ; cui e uritu lucrulu si i place se stă a casa la focu si fora lucru ; plenu de cenuşia, incenusiatu , si de aci in genere : plenu de necuratfa, sordidu , cui nu place se fia curatu ; — femin. cenusionia (cu n moiatu : cenusioia) se applica : a) cu in- tellesâulu de femininu d'in cenusi&niu, in locu de cenusionia (^zcenusioia)^ ca si lupoia (=2t4ponta), feminu d'in lupu sau lupoiu {=zluponiu) ; dăro si : b) cu nuantia de deminutivu, d'in cenusionia. adeco feta sau copUla cenusionia. CENUSIOSA, s. f., vedi cenusiosu. CENUSIOSU,-a, adj., olnerosu»; do aeea-asi Însemnare cu cen^o^t«=plenu de cenuşia , coperitu de cenuşia; de na- tur'a cenuşiei, pulberosu, etc.; — s. f., cenusiosa, planta d*in genulu ceneraria, (vedi cenerariu)^ tussilago sau tosslla- g:o farfara lui Linneu. CENUSIRE.-e^Ctt, v., vedi cenusiare. CENUSIOTICUra, adj., de acea-asi insemnare cu cenusiaiicu; — form'a fe- minina, cenusiotica. se applica si la băr- baţi si la femine : unu cdnusiotica, tina cenusiotica : si chiaru in plur. : ai de cenusiotica nu se potu desîipl de car'a loru cenuşia. CENUSIU,-a (cenusiu'cenusia), adj., einereas; cu colore ca cea de cenuşia : cdllu cenusiuy vestimente cenuşie, cenu- şii nouri. C^FA, s. f., e»pa ; specia de planta din genulu dtliu cu bulbu aprope sfe- ricu : a taiâ c^>a in fertila, a mancă muUa cepa;—c\i numerali, inintellessu de cepitia^:zcapitina de cepa : doue cepe. cind cepe ; — • in intellessu de odore de cepa : mi a datu cep' a in ochi, si de a- cec^a mi lacrimedia ochii; — cep'a cio- reiy specia de planta cu bulbu ca allu cepei, hyaolDthns comosns* CEP ARIA, 8. f., vedi cepariu CEPARIU,-wi, s. adj., enparins, o»* paria; 1. adj., relativu la cepa; dăro mai vertosu : 2. subst. : a) m. cepariu : ol) care cultiva sau vende cepa; p)cui plac e 5H8 CEP. se mance cepa: b) femin. : a) ceparia : a) locu plantatu cu cepa, eepetu; p') cella de cepa; 7) cepa multa strinsa la unu locu; 8') mare plăcere de a manca cepa; P) ceparia : a) femina cui place tare cep'a;P') femina ce cultiva sau vende cepa, (in aceste însemnări si ceparessa);^) tu- more, buboniu la subsuara. CEPETU, 8. m., ceepetiim; locu plan- tatu cu cepa. CEPINA, s. f.,ciepiua; cepa mica, cepa ce serve ca sementia. CEPHALEA, cephalalgia, etc, vedi ce- fălea, cefalalgia. etc. CEPITI A, s. f., eiDpitiuni; dominuiivu d'in cepa, applecatu inse si cu însemnă- rile speciali: l.de capHinadccepa; 2.de cepa mica ce serve de sementia, casi ce- pina, CEPOSU,-a, adj., cieposus; plenu de cepa, si a nume : a) cu multa cepa in ellu : buccate cepose ; b) fecundu in cepa : locu ceposu. OEPPU si ceinij s.m., eippns; rerucu- luniy doliarc veruculnm^ obtitrameutuin^ objectaciilum (compara si it. ceppo, fr. cep), 1. ca mai desn, buccata de lemnu sau de metallu, mai grossa la unu ca- pitu si mai suptire sau ascuţita la cellu altu capitu, care serve a astupă, gatlr'a unui vasu, pre care se scote licidulu d'in acellu vassu : ceppulu butci cu vinu, cepjmlu jmtenei cu miere; — prin meta- fora, gaur'a in care se baga ceppulu : a dă cepu unei bute cu vbiu; a da ceppupan- iecelui unui hydropicu;—a dă ceppu, vor- biudu de una bute sau altu vasu cu vinu sau ou altu licidu, va se dica : a începe se scota licidu d!in acellu vasu : mane dămu cepjm la una noua bute cu vinu ; a taiă ceppulu. ca se nu se pota scote licidu pre densulu, ca se remana astu- pata gaur'a pentru ceppu a vasului;— Ungeceppu, compusu analogu cu per- devera, lingetalere, etc, cu însemnare de cellu cui place se sugă, se bea vinu, betivu : unu lingeceppu. mai mulţi Iiîîgccq)pf{; — 2. applecatu la differite alte obiecte mai multu sau mai pucimi analoge in forma cu unu cnwn de vasu, cumu : a) lemnu, păru, ce se intige la mormentu, la capolu înmiormentatului; O EK. de 1101 : columna, cruce, statua , veri- ce altu assemine semnu la mormentu; b) păru, columna de lemnu, petra ce se pune ca limite; c) păru ascutitu ce se pune pre vallulu unei fossa de intariture militarie;fî) petioru sau base a unui arbore, si mai vertosu, partea de trun- chiu a imui arborii taiatu, ce r6raane in pamentu; in speciale, cf« de vitia; de aci in genere, buccata de lemnu taiatu: despicatura, bnstianu,butucu, etc. (c^pj)u=::clppas=r:it. cepporrfir.cep pare a fi datu naseere la multe alte cuvinte d'in limb'a nostra, intre cari vedi du- puru, si ciufa sau ciuha in Glossariu ; ciuperca [vedi acestu cuventu in Glossa- riu] inco pare a se referi la aeea-asi fon- tana prin analogie, dupo cari in italic'a ceppero si mai vertosu ceppatello, curau si infrances'a oeps se dicu de una specia de fungi sau ciuperce), CEPPU SIORU si ccpsioru, s. m., de- minutivtl d'in ceppu. CEPSIORA, s. f., vedi cepusiora. CEPU, s. m., vedi ce/y^m. CEPUCIA si ceputia^ s. f., c»pnll», deminutivu d'in cepa, CEPUSIORA (si prin taiarea lui u : ccpsiora). s.f.,o»piilla, deminutivu d'in deminutivulu cepuda, in locu de cepu- ciora, transformatu apoi in cejmsiora;— applecatu in speciale si la plant'a nu- mita alliuin soorodoprassum. CEPUTIA, s. f., vedi cepucia. CERA, s. f., cera (vtTjp^c, it. isp. port. prov. cera, fr. cire, alb. klcri ^ lumi- nare de cera); 1. substantia, d'in care albinele făcu cellule faguriloru sei : a allege mierea dHn cera. a topi cera^ lu- minare de cera, turta de cera; galbinu ca cer'a ziz forte pallidu ; galbinu ca turfa de cera este una espressione mai energica de câtu : galbinu ca cer' a; de cera espreme : a) co cer' a este materi a d'in eare e facutu obiectulu, pre longa care sta acesta locutione ca attributu : figura de cera, laminari de cera : d^ro si : p) care semina cu cir'a, care are ca- lităţi dd alle cerei , si mai vertosu : molie, flessibile, docile, etc. : copilMue de cera in respectulu boneloru sau rel- leloru appucature ; sau galbinu : fad' a cm. lui era de cera; — ceru gaîbina^zcera vergine, naturale, nepurgata, in oppo- setione cu cf^ra alhazzc6râ pnrgata, care e alba; cer'a albinelnrn se dice si cera animal r: r/r a racesti(me cera- tina = argumentu sau syllogismucor' fwiu , specia de sophisma formulata de Oreeii otiosi camu in acestu modu : ce n'aiperduhif ai; corne n'ai perdutu; asia dero ai come. CERATIONE, s. f., (ceratU>=it. ce- razione r= fr. c^ratlon) ; actione de ce- rare, si in speciale, ca terminu clrf micu : preparatione a unei materia, mai ver- tosu raetallica, pentru fusione; despose- tione a unei materia la fusione; fissatio- nea mercuriului, reductionea lui la con- sistentia de cera. * CERATITE, s. f., oeratitls (xepa- zm<;:^cornutu; compara si fr. curăţite); 1. macu selbaticu cornutu ; 2. genu de insecte coleoptere tetramere d'in fami- li'a longicorueloni. * CERATIU, s. jn., pl.-t, cerat ium (xspdtTK)v=cornfi^m); arbore alle cărui fructe sunt silice sau pastari, cumu e hatnulu, d6r6 mai vertosu asia reu nu- mitulu ro3icovu; — ceratiu, plur^ cera- tie : a) fructu de ceratiu, in speciale, a- siâ reu numit'a rosicova, in acestu in- tellessu si cu forma feminina : ceratia; b) pondu, mesura de pondu grecesCa forte mica, ă trei-a parte d'in obolu. CERATORHJ,- in speciale : a) specia de semnu in forma de sagetta de fulme,princare, intr'unu manuscriptu se Indicau locurile ce nu erau approbate; P') dente allu pescelui lamia si altoru mari animali marine, care se afla in muntl cu alte lucruri marine. ^ CERATJNOSCOPIA, s. f., (fi\cerau- noscopie, d'in xepaov6<;=fulme sau de- tuiietu [vedi si cerauniuli si din oxoTcetv z=iuitare, căutare); arte de a observa fe- nomenele tunetului si a trage d'in elle augurie. * CERADNOSCOPICUra, adj., reia- tivu la ceraunoscopia sau la cerauno- scopu : observationi ceraunoscopice. * CEBAUNOSCDPU, s. m., (fr. c6. raonoâcope) ; sacerdoce insarcinatu cu ceraunoscopi'a. CERB A, s. f., vedi cerbu. CERBICALE, adj. s., (cervicaiîs), cervical; relativu la cerbice; de acf, s. f. cervicale-a, perina de pusu cerbicea pre densa, perina de culcatu. CERBICE, s. f., cervix (it. cervlce, isp. port. cerviz, prov. cervltz, si ser- ritz, alb. kerbist=:t;er^e6ra); parte po- steriorea guttului omului si altoru ani- mali, si de aci, guttu, grumadiu : cerbicea hoiduie făcuta pentru jugu; a rupe cuiva cerbic€a=z2L frânge guttulu, d^ro si : a frânge mundrfa, a umilî, a invinge, a suppune, etc., pentru co c^fr/ce are ade- sea uuanti'a de cefa grossa si robusta, si de acf prin metafora, ce/&ic^=:superbia, obstinatîone, pervicacilnto, etc. : Dovi- CER. 591 nulu infrange cerbicea celloru superbi si inaltia capulu celloru umili; a lud in cerbice:=za, şe obstinâr, a nu \t6 se as- culte de nemica, a face ce i vine in mente si in fantasia fora neci unu respectu de ratioue si de remonstrarile altoru-a; — a redicd cerbicea:=ză se mundri, a se re- bella. • CERBICIA, s, f., cervlcositasy pervi- cacitan^ obstinatio, ferocitas, superbia; calitate a cellui ce iea in cerbi-ce sau redica cerbicea : 1. incapetionare, obsti- natione : in cerbici'a sea nu vre se as- culte de neinine si de nemica; 2. mun- dria feroce , superbia neînvinsa, resiston- tia obstinata : a se bate cu cerbicia; in cerbicia sea rupe juguiu. CERBICOSlA, s. f., in acellu-asi in- tellessu cu cei'biciay inse ca cuventu es- situ din cerbiGosu e cu multu mai e- nergicu de câtu cerbicia^ precumu si fri- cosia din fricosu dice mai multu de câtu simplulu frica. CERBICOSlI,-«. adj., cervloosus^ oer- vicatus; 1. care are grossa si robusta cerbice : cerbicosii voştri jugani; de acf : 2. metaf., forte incapetinatu^ forte obsti- natu, forte mundru,etc.; de neînvinsa ob- stinatione, superbia, ferocitate : celloru cerbicosii sta Domnulu contra; cerbicosii junif de si piicini la numeru, resistu cu potere si se lupta cu inversionare. CERBISIORU,-a, s., cervolus; demi- nutivu din cerbu. CERBOIA, s. f., vedi cerbu. CERBOIU, s. m., cu n moiatu in locu de, CERBONrU,-a, s., augmentativu din cerbu. CERBU, s. m., cerTui» (it. cervo si cerbioy isp. ciervo, port. cervo, prov. eer?, si cor, fr. cerf); genu de auimali rumegatorie cu corne ramose si ossose, caricadu si serenouescu pretotu annulu : pre cumu e insetatu cerbulu d^ fontii apeloru, asia e insetatu suffletulu nostru dedereptate;velocitateacerbilorueste con* noscîda;— cerbu, sub acea-asi forma, se applica fora destinctione de sessu, candu este vorb'a de genu preste totu; candu inse vremu se vorbimu a nume de una feraîna din aco{=îtu genu, atunci form'a 592 CEB. regulata si bona este cerha, 6fO cerbonia (cu n moiatu : rerhoia)^ correspunde la augmentativ uFu mas. cerhoniH(cerhoiu), si prin urmare reu se applica in locu do eerba: si mai pucinu de recommendatu este form'a : rerhonira (eu n moiatu : cerhoica). CEKBUSIORU,-«. s.. vedi cerbisioru. CERCALLAN U, s. m., vedi ce$reUanu. CERCAU Uz:zrercanu; s. m., xeăicer- cenu sau cercinu, 1. CERCARE, V., cireiimire, obire, lastrare^ qnsBreret InTesticrare^ lnn care cerc^edia: cercetătorii acestei cause; cercetatorivlu scoUloru d'in aceUu judeciu. CEECETATU,-a, d'in 1 cercetare : a) part. passivu, expioratuS) Inrestiga- tnsy cogrnittts, etc. : cause cercetate, ac- cusaii necercetati; b) sup. si subst. : cause de cercetatu. CEBCETATURA, s. f., actione si re- sultatu allu actionei de 1 cercetare. CEBCETU, 8. m., pl.-e, qnercetiiBi; locu plantata cu cerd, selba de cerd (vedi 2 cercu). CERCINABE, CEBCINU; vedi cer- cenu si drdnu, drdnare, *CERCOPE,s. f., eercops (xâp>M4)si * CERCOPITHECU, s. m„ eercopl- theous (xspxoiri^xog); specia de mimu- tia cu coda lunga. 1 CERCU, 8. m., pl.-n, elrens, cir- culus, orbig, arena; ceva rotundu de tote părţile, mai vertosu ceva liniariu ro- tundu, sau spaţiu marginitu de una linia rotunda; l.in intellessu rigorosu: o>geo- metricu; a) superfacia plana coprensa intr'una linia curba, alle cărei tote pun- tele sunt la ecale depărtare de centru; ^) lini'a curba care marginesce* acestu spaţiu, linia numita in speciale cercum- ferentia : a mesură unu cercu, a face cadratur'a superfaciei numita cercu, sau a estimă longimea circumferentiei cer- celul cu una mesura liniaria derepta ; b) geometricu astronomicu : a) in ge- nere, caile a unui corpu cerescu, orbita a unui planetu, a unui satellitu, etc., linia cercularia ce descriu aceste cor- puri in mersulu seu in pregiurulu unui altu corpu ca centru de gravitatione; P) in speciale, planu sau linia de rotun- ditate perfecta, asia cumu s'au definitu sub a, care se imagina ca trassu prin sfer'a cerului, prin globulu pamentului, sau pre una alta sfera, sau care se tra- ge in addeveru pre una sfera; asia se chiama : a) cercumare, allu cărui plano trece prin centrulu unei sfera si ua im- parte in doue emisferio ecali, in oppo- setione cu cercu micu, allu carul planu nu trece prin centrulu sferei si nu ua di- vide in doue psurti ecali; P) cercu ednop- tiale, ecatoriu, cercu mare care tăia sfer'a cerului sau a pamentului in ecale depărtare de poli ; ţ') cercu meridianu, cercu mare care trece prin polii sferei ce- rului sau a pamentului; 8') ceeuriparal- Ide, alle caroru centre se afla pre acea-asi linia derepta si perpendicularia la pla- nulu cercuriloru; in particulariu, cercuri mice pre sfer'a cerului sau a pamentului ^ CER. cari su parallele ca ecatoriulu; intre cercurile, parallele alle sferei ceresce saa terrestre snnt de insemnatu : cercu- rile tropice = cercurile ^olstitiali, doue cercuri parallele in ecale depărtare, si a nome de 23^ 2T22\ de una si de alta parte a ecatorului, numite tropice si solsiUiali pentru cuventele ce se vom dâ la articl. tropicu si solstitiale;— cercuri pdarie, doue cercuri parallele intre sene si cu ecatoriulu, depărtata iiacare de u- nalu d*in cei doi poli ai sferei ceresee sau terrestre cu 23^ 27^22''; aceste cer- curi sunt descrisse de polii eclipticei sau orbitei pamentului, si cellu ce e des- crissu in giurulu polului arcticu allu sfereif se chiama si elin cerca polariu arcticu, precumu si cellu descrissu in giurulu polului antarcticu, se chiama cercu polariu antarcticu; s') cercu ver- flcale, numitu dupo Arabi si aeimutu , cercu mare, care trece prin /genitu si prin care se iea mesur*a altitudinei stel- leloru asuprea orizontelui; C) cercu de refleseione, cercu repetitoriu, sau sim- plu, cercu, instrumentu cu care se me- sura distantie angularie intre doue as- tre sau doue alte obiecte : a mesură saudeiimită unuagru cu cerculu; mesu- ratarea unui agru cu cerculu esse mai es- satta de cătu mesuratorea cu alte in- strumente; sunt distantie ce nu se potu mesură de cătu cu cerculu repetitoriu;-- i\) cerculu Uri Saiurnu, anellu ce incinge acestu planeta; — c) de usu commune : u) cercu luminosu formata in giurulu sorelui, lunei sau altom astre, (vedi si cercenu); p) cercu in giuralu ochiloru, mai vertosu cercu negru : unu cercu pur^ puriu incinge ochii porumbelleiy (vedi de assemine cercenu si cercellanu); ţ) la rote : a ) cerculu de lemnu allu rotei, in care se imbucca unulu dMn căpiţele spicieloru; P) cercu de ferru, in care se infasciora si se assecura cerculu de lemnu allu rotei, asia reu numi Vama; 7') cercu mai mica de ferru sau si de lemnu, bal- tiu cu care se intaresce butea rotei : bu- tile roteloru nelegate cu cercuri currendu cripa si se sferma; 8) cercu de lemnu sau de ferru, cu care se lega si se asse- cara unu vasu : e mai bene a legă butile cen. 5§5 de vinu «4 cercuri de ferru de cătu cu cercuri de lemnu; cercurile de lemnu abia ţinu la vase de apa; a bate cercuri, a pune cercuri la unu vasu; cercurile de ferru crepa adese si se rupu, si cu atâtu sunt mai espuse a crepă cercurile delemnu; cer- curile de lemnu se făcu din nuelle sau pertrice flesslbili; e) la vestimente, mai vertosu feminesci, la rochia, etc; i) du- plicarea si coserea de giuru in pregiuru a stofei vestimentului de la polle sau si d'in alta parte, duplicare ce serve sau a orna sau a scurta vestimentulii : fiendu co e prea lunga rochi' a, se i traai unu cercu, ca se ua mai scurtedi; p ) orna- mentu de acea-asi stofa cu vestimentulu sau si de stofa differita, care se cose de giuru in pregiurulu polleloru sau si ma- niceloru vestimentului : se mi faci mai multe cercuri pre pollele rochiei; t^) cercu de ferru sau de alta materia, cu care si incingu ventrea cei ce suflferu de sur- patura; yj) cercu de jocu, prin care saru copillii sau jocatorii fora fune : a sejocă de a cerculu; ft) in lucruri de archi- tectura, la vase si alte lucruri de artei^, ornamentu in releviu, ce infasciora a- cellu lucru de giuru in pregiuru : cer- curile columnei, cercurile ollei, cer^ curile tunului; — 2. in intellessu metaforicu si mai puclnu rigorosu : a) parte de cercu, arcu de construc- tione ce se face spre a susţină una parte de edificiu : fora mai multe si dese cercuri boKa cellaritdui s'ar pote ktssă in diosu si cade; ca se assecurămu ta' blatulu, se i tragemu unu cercu; cer- culu este principiu essentiale allu ar- chitecturei romane; b) totu ce incongiura : murii unei cetate sunt unu cercu, ce ua incinge; limitile unei cetate, unui satu, unei commune : tote aceste edificie cadu in cerculu communei nostre; de ac( : c^di- visione orecare territoriale, administra- tiva sau militaria, preste care se intende jurisdictionea unei deregutorfa : capi- tanu de cercu; a ave sub a sca admini- stratione mai multe cercure; d) sfera de actione in genere : acesta-a esse dHn cerculu occupationiloru melle; in cerculu seu, fia cătu de strimtu, omulu pote face multUf numai se fia dispusu a lucră; de $96 CER. aci : e) conditione, stare, posetione, oc- cupatione : dHn cercuhi seu sociale nu e bene se essa cineva; f) coprensu limitatu, limiti, terrenu, campu de lucru, etc, a nu cssi d!in cerctdu sdentieloru de cal- culu;g) mersu sau mişcare in cercu, si de acf tempulu in câtu se face acea mişcare, si in genere : tempu limitatu, in care se petrece ceva, in care se face una evo- lutione sau revolutione : cerculu strimtu allu vietid unui omu; cerculu in care se invertescu evolutionile politice alic po- poreloru; h) omeni ce se stringja si for- media mai multu sau mai puciuu unu cercu : a) sedendu, ca se conversedie : cerculu celloru ce se adunasse la mene, ca se petreca conversandu, eră destuUu de mare; p) incongiurandu pre cineva, ca se Tasculte : miu mare si numerosu cercu de auditori se formasse in giurulu ora' toriului; ţ) incongiurandu pre cineva, ca se Iu prenda, se Iu bata, etc. : d'in cer- culu strinsu allu amiatiloru furuluscapă si de a^sta data; pucini amu scapatu cu vietia d'in cerculu in care ne inchisesse inimicii; — de acf locutionea : a se face cercu=a se stringe in pregiuru, a in- congiurâ : toţi se facura cercu pre longa vorhitoriu; i) omeni cu câţi are cineva connoscentia, cu care se afla mai desu in relatione : in cerculu vostru mi am petrecîUu partea cea mai bona a vietiei, in acestu cercu voiu petrece si resttdu vietid; j) cercu vitiosu: a) rationa- mentu defectosu, paralogismu, in care ce e de probatu se da ca proba : famo- sulu medicu allu lui Moliere se inver- tesce intr'unu cercu vitiosu, candu ne spune, co oinulu addorme, pentru co e in eUu unapotere addormitoria; P) cercu vitiosu se committe si prin portare, candu cineva crede a indereptă unu reu cu altu reu assemine, unu abusu cu altu abusu, unu escessu cu altu escessu, etc., {cercu czclrcQ8=it. cereo si circo:=isp. port. oircoy cerce si cerca=:fr. clrqne=:alban. kiarcu si tiarca; ăro it. cercliio:=:prov. eercle si 8ercle=fr. oercle=dem. cir* culus sau clrclus; form'a feminina, ce se vede in isp. si port. cercat in it. cer- chia, analoge preposetionei ctroa:=clroa9 appare si in derivatele nostre popularie : CER. tirca, tiurcay iu locu de circa, ciurca; ti in locu de ci se aude chiaru si in form*a masculina tercu sau tiercu, tiarcu, luate intr'unulu d'in^intellessele particularie alle lui c^rou, adeco : locuinchisucuunu cercu de nudle, de scandure, in care ae inchidu mai allessu vitele; tiercanu sau tiurcanu inco sunt asia d^ro in locu de drcanu sau durcanu : lâna circanaz:^ lâna cercellata sau cretia: drcanu sau durcanu mai vertosu corresponde pre deplenUy in forma si intellessu, cu lati- nesculu eircanens sau elrcanias : elr- eanea Ayi8z=:passere ce sbora in cercu, invertinduse; coci elrcanias devine, in limb*a nostra, drcaniu, si, prin strămu- tarea lui i d'in ultim'a, ca in roibuzz: robiu^::zroh\nSf adj unge : durcanu, ero du se pronunţia tiu : tiurcanu, ca si in judetiu=jt/id€du:=^}tk^eium; pentru a- celle-asi cuvente si tercu sau tiercuiz dercu, transformatu d'in cerduzrelr' cins). M, 2 CERCU, s. m., pl.-i, qneronB; arbore d'in famili'a conifereloru, alle cui fructe se chiama ghiande; cerculu e cellu mai formosu d'in arbori; — cerculu e con- noscutu de poporu, in mai multe parti, sub numele de stejariu, 6ro in alte parti sub numele de copadu, (vedi cerru), CERCUIEE,-e5CW, v., cireiflls rell- gare^ YitesmaritareTelalllgrare, (it. eer- chiare^ isp. cercllUr^ port. oerellfaar^ prov. oerclar, franc, cercler); a legi cu unu cercu sau cu mai multe cercuri: a) a cer cui una bute, wna putina, unarota, una bute de rota: b) a intarf cu unu cercu una constructione : a cercai bolfa cella* riului; c) a cercui dtfa, a lega cu lega- ture in forma de cercu; — cu intelles- sulu de drcuire:=2i dâ rota, a merge iu giuru, etc., vedi dreuire. CERCUITU,-a, d'in cercwir^ : l.part. passivu : buti necercuite, viia cercuita; 2. supin : cercuri de cercuitu butonie; 3. subst. abstracta : cercuituiu butd me tine mai muUu de câtu butea insasi, CERCUITURA, s. f., (compara it. cer- ohlatnra); actione si resultatu allu ac- tionei de eercuire : cercuitura roteloru carrutid costa multu, CERCULARE si CER. CERCUREARE,v., circulfs rellgrare; oirenlare si oircularl; 1. in acelle-asi insemnari cu cercuire, si de preferitu a- cestui-^a; 2. a'dâ forma de cer cu sau cer- curu : a cercttră una pertica: a se cer- cură =z a se face cercu, a se pune sau string€ in cercu, a se forma in cercu ; 3. a merge in cercu, a dâ rota, a se mişcă pre una linia cercularia, a se misc4 in genere, (vedi circulare). CBBCULARIU si CERCURABIU,-Ki, adj. s., circula- rtiis, eirenlarig; l.adj., relativu la cercei sau cercuru, in cercu : mişcarea cercu- laria, (vedi circulare s\ drculariu, forma luata mai desn in acestu intellessu); 2. subst. m. personale, cercurariu, care scie face si pune cercuri la vase : buti, butonie, puţine, etc. CERCURARIA, s. f., măiestria de cercurariu, CERCDRARITU, s. m., pretiu de cercuitUj ce se solve unui cercurariu pentru facere si punere de cercuri. CERCURELLU, s. m., pl.-c, eirculusj deminutivu d'in urmatoriulu, 1 CERCURTJ, s. m., pl.-c, circulns; deminutivu d'in cercu, * 2 CERCURU, s. m., pl.-i, eercurus (xâpxoopo?); 1. nave forte mare pentru transportu; 2. specia de pesce marinu. * CEREALE, adj., cerealis; reiaţi vu la Cerere, di6a a graneloru sau bucca- teloru, si prin metafora, relativu lagrane sau buccate : cereaLea Ekusine. pentru co in Eleusinea, mica cetate a Greciei, nu departe de Athene, se serbau myste- riele Cererei: cerealUe, s. pi. f. (subin- tellegundu : saare, mysterie sau dille de 5cr6a^ore>=eeroali«, dille de serbatore in onorea Cererei^ serbatori celebrate de vechii Romani la 10 Aprile; — planta cereale, plante cereali, si absol. cereale, cerealiy plante d'in a caroru sementia măcinata se face farina : ffranulu, or- diulu, secarea, meiulu, porumbulu sunt plante cereali sau suni cereali; affre ce- reali, in cari se s^mena plante cereali ; asii si : spice cereali, commerciu de ce- reali; — in acestu d'in urma essemplu cercaZi=8ementie de plante cereali; asia si in essemplele : cerealile, d'in caus'a CER. 597 marei secete, au se fia pucine si care, ce- realUe nostresecatUa si se cerudemidte terre; — s. m. personale : unu cereale, ţl,cereali-i, officiariuinsarcinatucu pro- visione de cereali pentru una cetate. * CEREALITATE, s. f, cerealltasi sarcina sau demnitate a edilelui numitu cereale, (vQdi cereale cotra finitu). * CEREBELLARE si cerdxMariura, adj. s., (cerebellaris), cerebellare; 1. adj. relativu la cerebdlu; 2. subst. f., cere- beîlare-a, coperimentu pentru test'a ca- pului. * CEREBELLITB, s. f., (fr. c^r^bel- Hle); inflammatione a cerebelMui. * CEREBELLOSD,-a. adj., (it. cere- belloso, fr. c^r^belleux); ce se tine de cerebellu : arterie cerebellose. * CEREBELLU, s. m., cerebellnm ; deminutivu d'in cerebru: buccata de ce- rebruy ce se prepara spre mâncare ; in speciale inse, parte a cerebndui, care imple fossele craniului de la c^fa. * CEREBRALE, adj., (it. cerebrale, fr,.e^r^bral); de cerebru, relativu la ce- reVru : fibre cerebrali, substantia cere- brale, arterie cerebrali, metnbrafM cere- brale, febre cerebrale, alte affectioni ce- rebrali. * CEREBRIPORMU, - a, si cerebn- forme, adj,, (it. cerebriforme, fr. c^r6- briforme; vedi cercfen* si forma); care are forma si figura de cerebru; care e de materia assemine cu a cerebrului. * CEREBRINA, s. f., vedi cerebrinu. * CEREBBINU,-a, adj. s., (ital. cere- brlno-a^ fr. e^r^brin-e); ce se tine de ce- rebru: — 8. f., cerebrina, substantia ce face parte d'in composetionea cerebru- lui, a medullei spinale si a nerviloru, si care, pentru co e acida, se chiama si a- cidu cerebricu. * CEREBRITE, s. f., (it. cerebrite, fr. c^r^brite); 1. inflammatione a cere- brului; 2. zoophytu fossile, care prin ra- mificationile selle s^meua cu cerebrulu omului. * CEREBROSPINALE, adj., (fr. c^- r^bro-spinal); ce se tine de cerebru si de spinop'e : systema cerebrospinah. to- tulu partiloru corpului unei fientia ani- male, in cari resiede scaunulu sentirei, 598 CER voirei si miscarei; acesta systema cere- brospinaJe se desparte in alte doue sy- stemate : a) sysiem^a cerebrospinale nervosa^system'a nervosa a vietiei ani- male, care e scaunulu sentirei si voirei; b) System' a cerebrospinale ganglionaria == system'a nervosa a vietiei organice, care este scaunulu de mişcare a certoru organe de nutri tione, cumu : corde, sto- macu, intestine, etc. * CEREBROSD,-a, adj., cerebrosagj relativu la cerebru : 1. plenu de cerebru, si de acf, nervosu, cui nervii si mai ver- tosu nervii cerebrului se interrita forte usioru, si de acf, furiosu, meniosu, tare supperatiosu; cui capulu se ammetesce usioru si currendu : unu altulu mai cere- brosu nu ti ar fi rabdatu a^w-a;— reu, capitinosu, incapitinatu : callu cerebrosu: — applecatusilalucruri:JeM^Mreî ccrebro- sey cari incaldescu si interrita cerebrulu. * CEREBRU, 8. m., cerebrnm; vedi creieru. ♦CEREFOLIU, s. m., c»refollum (xaip^XXov, d'in xafp6tv=:buccurare si ţuXXov =: foliu); planta, care se cultif^ in gradine si serve ca verdetia de mân- care, mai vertosu ca salata, cu foie camu assemini cu alle apiului sau petroseli- nului, d6ro mai mari ; sunt doue spede de cerefoliu : cerefoliuJu commune = scandix o»refoliuai lui LinneUy si cere- folitdu aromaticu sau aâora^u= soandix odorata lui Linneu; amendoue speciele se ţinu de famili*a umbeUifereloru, pen- tandria digynia lui Linneu : pecureloru inco plăcu forte foiele cerefoliului. * GEREIjA si cerdla, s. f., querela; plângere, dorere sau supperare espressa, nemultiamire arretata prin vorbe ; im- putatione; certa; mugetu, gemetu; ceri- pitu. * CERELARE, si cerellare, v., quere- lariy qnerii a face sau esprime ce^-ele (vedi cerela); si refless. a se cerelâ, cu mai multa potere si energia de c&tu simplulu : a cerela, * CERELEU, s. m., (it. oereleo, fr. c6- r^l^on^ d'in XT)p6^rr cera si §Xaiov=oZiu); cerata sau cerota d'in cera si d'in oliu. * CERELOSU sau cerellosura, adj., qiierelo9U8^ plenu de eerele. CER. CEREMONIA si cerimonia, s. f., c»- remonia si enrimonia; fia derivatu de la cerurzcmlum, sau de la Cerere, di^ a cerealUoru, sau de la anticatulu oeru^rr sântu, sau in fine, cumu e mai multu probabile, de la Cere = Cnre^ cetate a Italiei, cu care Rom*a d*in inalta ve- chime se afl& in strinse legamente reli- giose, si unde Romanii, pre tempula unei invasione a Qalliloru, depusera in păstrare obiectele sacre pentru cultu, cuventulu ceremonia espreme in totu casulu unu conceptu de domeniulu re* ligionei, ceva divinu, ceva relativu la dieu, sântu, augustu, etc., si a nume : \. in intellessu obiectivu, calitate de sântu, santitate : dupo cerenwni'a diei- loru safUilatea regihru impune omeni' loru cellu mai mare respectu; in acesta intellessu se applica mai raru si numai in sengulariu; 2. in intellessu subiec- tivu, temere religiosa, sentimentu de frica si veneratione pentru Ddieu si pen- *tru totu oe e divinu si santu, si prin i^mare camu in acea-asi Însemnare cu religione, differindu inse de acestu-a in- tru c&tu ceremonia se refere mai multu la manifestarea esterna a sentimentului roligiosu, ^ro religione la sentimentulu intimu insusi : strabonii siimpleniau de- toriele cotra Domnedieu cu multa reti^ gione si ceremonia; in acestu intellessu inco se dice raru in plurariu ; 3. meta- forice, luandu-se abtractulu in locu de concretu : actione, actu, forma sau nor- ma stabilita pentru cultulu religiosu, care e symbolu allu unui principiu, semnu de veneratione affectuosa sau de commemoratione respectuosa; diffOTe inse de ritu, intru câtu ceremonia este actulu insusi religiosu, âro ritulu e mo- dulu sau norm'a prescrissa, dupo care se face actulu : ceremonide Uturgice, ceremoniele serbatoriloru mari; ceremo- nie creştine, judaice, paganesd; ceremo- niele cununiei, batteimlui, santirei apei; ceremonia santirei flamurdoru; ceremo- nia funebre, de immormentare, ceremo' ni'a de consecrare a unui archiereu, a unui preutu, a unui diaconu ; ceremonia sânta, piosa; — de si cuventulu este de domeniu essentiale religiosu, se dice CER. inse : cereimnia reUgiosa, pentru co a- cella-ssi curenta se applica : 4. si la forme sau norme ce se urmedia in certe occasioni solemni, in care religionea are sau nu are de locu parte : a) politice : ceremcnSa de încoronare a unui dom" mtoriu ; unibassatoriulu fu receputu in (Midientia cu muUe si mari ceremonie ; cu certe ceremonie se conferu si gradele de nobilOate; — b) familiari si private : ceremonide nuntei; Bomânii de astadiy ca si strabonii loru Bomaniy cu nespusu de muUe ceremonie adducu miress^a de la cas^a ei la cas^a mirelui: Bomânii si tundu copiUiiy candu acesti-'a su de trei anni, cu ceremonie particularie ; nu e actu ceva mai solemne in vieti'a Bomâ- nului, pentru care ellUy ca si strabonuhi BomanUy se nu observe certe ceremonie: ceremoniele de curte, ceremoniele unui baUu de la curte sau la curte, sau de la aUa casa insemnata; ceremonia de re- ceptione a domnului y etc.; — magestru sau măiestru de ceremonierzemtemonlă* ram «ntistes : ă) cellu insarcinatu a re- guli ceremoniele unei baserice, unei curte domnesca, alle sollemnitatiloru publice, naţionali, politice, ete.; p) cu in- tellessu mai generale, cella versatu in ceremonie ; y) cellu ce tine la tote am- menutele ceremonieloru, cellu ceremo- niosu; — vestimentu de ceremonia; a') cu care se inyeste cineva in essercitiulu u- nei ceremonie; P') in genere, vestimentu de apparatu sau de pompa, cu care se investie cineva la serbatori si alte occa* sioni solemni ; — c) de portare sociale, semnu de civilitate sau politetia, semnu de respectu ce si dau omenii unii alto- ru-a : visile de ceremonia, scrissori de ceremonia, felicitări de ceremonia, a si face ceremonie si complimente unulu al- /tti-a;— si fienduco actele esteme, d^co nu prin abusu, d^ro adesea prin usu ad- jungu se nu mai corresponda cu inten- tionea, care sengura da valore acelloru acte, de aci cuventulu ceremonia se ap- plica : 5. si cu intellessu peiorativu de : a) apparentia fora fundu, forma secca fora fapta : veremoniele ne făcu se sca- pamu d^in vedere substanH'a lucruri- loru; de ceremonie suntemu sattdli, amu CER. 599 i vre fapte f ositive; unu amicu de ceremo- nia nu e unu addeveratu amicu, precumu unu ministru de ceremonia porta numai titlulu de ministru, fora se aibă si pote- rea sau autoritatea de ministru; b) ceva importunu, supperatorin, care face se perda cineva răbdarea : a se pune la }nesa si a manca fora ceremonia^ fora a aşteptă multe invitări, fora a arretă difBcult'iti ; a vorbi cuiva de ceva fora ceremonia, cu deplena libertate, fora tema sau fora crutiare; a face ceremonie, a se arretă. difficile, a aşteptă roga- tioni si invitationi; ce atâtea ceremonie pentru lucrulu cellu mai usioru de fa- cutul fora ceremonia (fora cellu mai micu scrupulu) lotrii ne despoiara si ne predara; omu de ceremonie : a) omu ce- remoniosUy ca oppussu la omu fora ce- rimonie^omu neceremoniosu, omu cui plăcii ceremoniele, care observa cu scru- polositate ceremoniele religiose sau si mai vertosu sociali, si de acf, forte ci- vile, forte politu, urbanu, etc.; p) care faco multe ceremonie^zăifRcultdii, dif- ficile, importunu, care cu greu se indu- plcca a face ceva, aifectatu, etc. CEEEMONIALE si cerimoniale, adj. s., cnremontalis (comparaşi it. ceremo- niale ^ fr. e^r^monial si c^r^moniel); 1. adj., relativu la ceremonia : multe legi alle lui Mose erau ceremoniali; pre- ceptulu de a ama pre Domnedieu si pre apropele nu se tine de preceptele cere- moniali, abolite prin legea noua a lui Ghristu; circuncisionea, sacrificitdu de victime si celle assemini erau prescrip- tioni ceremoniali alle legei vechia sau judaica; — cârti ceremoniali, cârti ba- sericesci cari coprendu normele pentru ceremoniele la diverse occassioni;— una scrîSSoreceremoniale,\este : a) una soris- sore scrissa dupo tote ceremoniele pre- scrisse ; P) una scrissa de ceremonia, in acellu-asi intellessu cu una visita de ceremonia; divo pote se nu fia una scris- sore ceremoniosa; unu discursu ceremo- niale, adeco pronuntiatu cu occasionea unei ceremonia publica, pote de assemi- nea se nu coprenda de locu lucruri ce- remoniose, se nu fia ceremoniosu; am- bassatorii pronunţia discursuri ceremo- 600 cek* niaU, dâro adesea pucinn cerenwniose;'— 2. subst. ceremoniale, pi. ceremofiidlij si sub form'a ceremonialiuy pi. ceremonia- lie, cu intellessulu de : a) totulu cere- monieloru unei curte, unei baserice, unei terre, etc., in cutare seu cutare impre- giurare : ceremonialitdu unei nunta, fi- nei pompe funebre; b) carte ce tractedia despre assemini ceremonie : ceremonia^ Indu 'lUurgiei; c) usuri ce particularii sunt detori sau vreu a observa in certe occassioni : ceremonialiulu bailului; d) ceremonie prea multe in portarea so- ciale : nu mi place atâtu-a ceremonialiu. CEREMONIALIU, s. m., vedi cere- moniale. CEREMONIABE si cerimoniarey v., e»reinoniari ^ a practica ceremonie, fiendu vorb'a mai vertosu de solemni- tăţi publice. CEREMONIAKlU,-wi. adj. s., (c»rc- moniarinsy fr. c^r^moniaire)^ 1. adj., re- lativu la ceremonie; d^ro mai vertosu : 2. subst. :a) personale, ceremoniariu-ia : a) cine reguledia ceremoniele : ceremo- niariuLu unei baserice ; marele ceremo- niariuallu unei baserice; marele ceremo- niariu allu curiei domnesd; ^) cui plăcu ceremoniele in tote relationile vietiei, ceremoniosu; b)m, reale, ceremoniariu, in acelle-asi Însemnări cu ceremonialiu (vedi ceremoniale), CEREMONIOSITATE, s. f., (it. cere- moniosiu); calitate^ abitudine, portare de ceremoniosu. CEEEMONIOSU , - a, si cerimofmsUy adj., enrimoniosus; plenu de ceremonia : 1. in sensu religiosu : s^te diile cere- moniose; 2. in sensu sociale : a) in bene, care face sau coprende multe ceremonie, complimente, politetie, felicitări, laude, semne de respectu si affectione : omu ce- remoniosu, scrissore forte ceremoniosa, cuvente câtu sepote de ceremoniose; d6ro mai vertosu : b) in reu, care face sau co- prende ceremonie affectate, si de aci, affectatu, pretentiosu, difficile, impor- tunu, etc. : nesuflerite mi sunt ceremo- niosele vostre appucature. CEBENTIA si cerintia, s. f., (vedi 2 cerere)j postulatio; opus, tiecessltas; cerere persistente si urgente, d^ro mai CEB. vertosu, ce se cere de neapperatu : ce- rentiele essorbitanti dUe fiscului; ceren* tide traiului de totadiu'a; cerentide unei solida systema de educatione naţionale. * CEREOLITE si * CEREOLITHE, s. f., (it. oereoUte^ fr. o^r^olithe^ d'in TL-qpd^zzzcera si Xidoc :=:petra); substantia minerale, pucinu connoscuta, care s^mena cu cer*a in as- pectulu si moUeti'a sea. CEREPIRE, V., vedi ceripire. 1 CERERE,s. f.,nume propriu de diâa; vedi cereale. 2 CERERE, ceru, cerui, ceruiu, (vedi si alte forme in parenthesea de la fini- tulu articlului), v., qanrere, exqnirere^ requirere; petere, repetere; postnUirey expostulare; poHcere, exposcere^ repo- scere, ăa^itare, efAaţţitare; roşare^ o- rare; mendicare; egere, opus esse; — a dori si caută se obtina sau se ajQe : A. cu subiectu de pevsona : 1. in genere, fora obiectu passivu determinatu : bateţi si vi se va deschide, căutaţi si veţi află, ce- reţi si vi se va dă; 2. cu obiectu passivu determinatu : a) de lucru : a) doritu si necessariu cellui ce-lu cere, d^ro la care pote avă sau nu dereptu : cui e sete, cere apa: cui e fome, cere de mâncare; a cere bani inpromutu: a cere adjutoriu; a cere consiUu; a cere părerea sau opinionea cuiva; ^) doritu si necessariu, la care are cineva dereptu sau crede a avă de- reptu si prin urmare cu intellessulu de reclamare, revindicare, pretendere, etc. : a) in genere, a cere dereptate, a cere sa- tisfactione^ a cere restabilirea in dreptu- rile selle, a cere computu; a cere dote mare, a cere câtu nu se cuvine; a cere una reforma, a cere usiorare de dori fi- scali, a cere reparationea retdui, a cere desdaunari si interessi, a cere. scamba- rea unei lege, etc.; ^') in speciale, pentru pretiulu ce se cuvine sau se crede co se cuvine a obţină pentru unu servitiu : a cere diece gălbini pre unu ccdlu care nu face neci cinci; servitorii ceru astadipre luna de trei ori mai multu de câtu acumu câţiva anni; câtu ceri pre cotulu de a- cesta materia? nu ti potu dă pre luna câtu ceri tu; y) doritu si necessariu, dăro la care nu are cineva neci unu dereptu, si CER prin urmare cu intellessulu de soUicUare, rogare^ etc.: â) in genere : a cere voia, a cereeancediu; a cere unafundume; a cere iertare, a cere mii de scuse; a cere de la Domnedieu iertare depeccate; finitu bonu aUu vietei si respunsu bonu la infrico- siatulujudeciu de la Domntdu se cer emu; a cere pace, a cere se capitule cu ccmdi" tioni onorabili; p') in speciale, a cere elemosynoy sau absolatu, a cere, a cauţi 86 si capite celle necessarie la vietia prin cerşire : cine cere, nu pere, dero ned nume bonu nu are; e nedemnu de unu omu sanitosu si robustu se aştepte a si tine vieti^a cucerutîdu; a plecăprinsatu dupo cerutu; condu ai fi pauperu, mi m'cksiu supperă co te vedu cerendu; dero cumu se pate ca unu omu cu dare de mana se se avUesca a cere? — 8) mai yertosu doritu eu mare focu, si prin ur- mare cu intellessu de dorire, vrere, es- sigere, etc: d) in genere : swnt mutHa- mUu cu ce am, si nendcu nu ceru neme- nm mai mxdtu; ce mai ceri ? ned nuce- remu mai bene; de la tene ceru asUh-a; ^) in speciale cu obiectu de verbu la in- finitivu sau la subjunctivu : nu cer emu mai hene de câtu a ne desfacedevoi; ce- remu se fugiţi si se periti d'in ochii no- ştri; langedulu cere se essa la aeru; — si prin una elegante «Uipse a verbului obiectu : a cere afora (subintell. se essa), acere in ifdru, a eere in patu, a ceresub patu; — s) doritu a fi connoscutu, si prin urmare cu intellessulu de intrebare, cer- cetare, etc. : sciendu co unalibrade ca- fea costa doi lei, se cere a se află câtu voru costă 80 de libre; asia si : se cere a se sd, ceremu a connosce, cereţi a es- pUcă, nu se cere a se calculă, etc; — b) de persona, a cere pre dneva : a) in căsătoria, a peti : mulţi juni au cerutu acesta feta, fora ca parentii se vrea a ua dă ned unui-a; eşti feridta, car'a mea^ co te ceru mulk bărbaţi, pre candu pre amic'a tea nu ua cere nemine; asia si : a cere in căsătoria, a cere de soda, a cere man'a und muiere, etc; P) in ju- decata, a trage : ingraţi sufilii cari ceru pre parenti in judecata sau la judecata; i) absolutu, acere pre dneva, a cere cuiva voia sau permissione : deconuvrd seme CEB. 601 ceri tu de la tata meu, ca se mergemu la preamtiare, voiu dice mammd se me cer a; — si ca reflessivu : me ceru la chora; ca se poţi essi cPin institutu, cere-te mai antaniu la directoriu; cumu ai potutu essi d'in casa, fora se te ceri la mene? nu sdti, co nu vepoteti mişcă de aci^ fora se ve cereţi? asii si: ase cere la chora, a se cere la baUu, etc; de unde : 3) a se cere:=z^ se trage, a dori tare, cu intellessu mai energicu de câtu simplulu a cere (vedi mai susu la a, S) : copitkdu se ceresemerga la seda; langedii se c^ru se essa la terra; si prin eUipsea cellui de allu doile verbu : se cere afora, ne ceremu la terra; copUlii se ceru la carte: — B. cu subiectude lucrii : 1. animatu, cu intellessu de reclamare, necessitare, impunere, etc; a) in genere : bouiu si calluiu ceru mai muUe spese si mai mid- te câştige de câtu asinulu; asinuJu cere forte pudnu pentru nutritulu seu;b) in speciale, fiendu vorba de partea af- fectiva a fientiei animale, de anima, ca scaunu allu affecteloru, cu intelles- sulu de appetire, dorire, etc. : ce ti cere anim' a se mand? anim' a nu mi cere ne- mica; mâncaţi ce si câtuve cere anim' a; nu mi mai cere anim' a dUa muiere, fien- du co am traituprea bene m reposat'a; ti mai cere ănim'a se mergi la baUu?— 2. inanimatu : a) in genere, cu intel- lessu de a ave lipse sau necessitate : buccatele ceru ploia; una education^ mai destinsa cere si tempu mai indelun- gu, si labore mtdta, si spese nu pucine ; innovcUionile in legile si datinde stabi- lite ceru mari si muUe precautioni; multe si de tote cere una casa grea, cumu e a nostra; b) in speciale : a) inanimatu ab- stractu sau generale, candu atunci ce- rere =r necessitare, impunere imperiosa : bun' a cuvenientia cere se nu te porţi a- dă; mentea senetosa cere se nu facemu, nemenui reu; dereptatea ar cere ca toţi omenii laborioBi si oneşti se d afle bonu traiu in societatea dvUe; asia cerea im- pregiurarea se faceţi; asia cere IfMrulu se fia tractatu; — si prin ellipsea cellui de allu doile verbu : morbulu cere trac- tatu (subintell. a fi) cumuUa delegen- tia; de aci : P) sub forma passiva, cu . 602 CER. intellessu de impersonale, a se cere : a) a fi necessariu, a fi de lipse : se cere se fimu si noi acollo; s'ar cere se fii mai stemperatu; se cere se fii santu ; multe se ceru la una casa; p') in genere, a se cuveni, a se cad^, a fi conformii cu me- sur*a, cu impregiurarea, cu detori*a, cu mentea, cu yoienti*a sau dorenti'a, etc. : a mancă câtu se cere, a nu vorbi condu nu secerCy a se portă cumu se cere; ţ') a fi cautatu ca necessariu : granele au in- cepmJlM se se cer a, pre candu orăide nu se ceru de locu; acesta merce nu se mai âsre astadi; cmc cufnpera merci nece^ rute de newnwe?— si cusubiectu de per- sona cugetată ca lucru : se cere unu honu servitoriu, se ceru omeni pentru assemine lucruri delicate si greUe; — in activu : ceru unu honu servitoriu, cu intellesse diflferite de passivulu : secere unu servitoriu; — (cerere = qnnrere ; d^o lat. qnmrozizceru se afla si cu s in locu de r, adeco : qnnso^ de unde perf. qa»8-iTi si supinu qnadsitmn, forme ce presuppunu si unu verbu de a lY con- jugatione[qn»rire=ccrfre];d6ro in locu de qawsitnm se dice si qaadstnm; in lim- b'a nostra verbulu inco participa d*in assemini fluctuationi, cumu: a) simplu: a) la presentele indicativului si sub- junctivului se aude pre a locurea, ca si verbele de a IV conjugatione, cu unu i inainte de unele desinentie personali : ceriu=zceru, se ceriu:=zseceru, se ceriazn se ceray si prin moiarea lui r : ceiu = ceriUy se ceia = se ceria; p) la perf. si supinu se afla in cârti mai vechie si pre a locurea se audu si in gur'a popo- rului formele : cerşi, cersu in locu de cerm, cerutu; d'in cersu a essitu mai departe cerşire; y) pre longa cerutu si cersu avemu si alte trei forme de su- pinu : a') ceritu d'in form'a cerire^ care e popularia in compusulu cocerire, sau cur cerire; p') cesitu = qansitaai^ si ţ') cestu =qii»8taiii; b) in compuse verbulu : a)sau trece in conjugationea a IV, ca popula- riulu cucerirfi. d\}]}0 care si : recerire, etc.; p) sau, cumu e si mai bene, se man- tine in conjugationea HI : reeerere, in- cererCy escerere, etc.; si cu i, iu locu de e in radecina : recirere=:reqairere9 esci- CER; r^e=:exqairere etc.; in totu caETulu inse ţ) form'a supinului acestoru compuse e asia de multipla ca si a cellui simplu : d'in recerire, vomu av^ receritu, si d'in recerere sau recirere, v«ru essf: rece^ rutUy recesitu sau redsitu, recestu san redstu, etc.) 3 CEBERE, s. f., postulatio, petlHo, postnlatam, rbium^ actione si resultatu allu actionei de a cere, in t. s. v. CEEESCU,-a, adj., ««elestts; de ceru, relativu la ceru : ostile ceresciy angerii; vietia ceresca, forte fericita; ceres&a formosetia a candideloru copiile; plăceri ceresd, curate si fora ammestecu de amaru, (vedi si 2 ceru), CERE8IA, ceresiUy etc., vedi cerasia, cerasiu. CEREU,-a, adj., vedi 2 ceriu, * CEEICOPOTASSICU,-a, adj., (fr. c^ricopotassiqne); care e cericu si po- tassicu, vorbindu de una sare : sare ceri" copdtassica, sare compusa d*in alte doae sari, un*a cerica si alt*a potassica. * CERICU,-a, adj. , (ît. cerico, tr. c^rique); de ceriu (vedi 2 ceriu), vor- bindu in speciale de composite cu ce- riu : oxydu cericUy sulfura cerica, * CERIDE, s. m., (fr. coride); nume genericu, appleeatu de chymisti la una familia de corpuri ce coprendu ceriu, (vedi 2 ceriu), * CERIPERU,-(i, adj., (fir. c^rif^re ; vedi c^a si /ercre); care da sau produce cera : arbori ceriferi, * CERIFICARE, v., certilcare; (vedi cera si facere); a face sau d& c^ra ; a dă veri-ce altu licidu viscosu ca c^r'a. 1 CERIMONIA, cerimoniale, ce»t- moniosu; vedi ceremonia, ceremoniale, ceremoniosu. * 2 CERIMONIA, s. f., querinonia; plângere, dorere sau supperare, c^rta intre socii, intre amici, etc. * CERIMONIOSU,-ei, adj., qnerimo- niosus (vedi 2 cenmonta); despusu a face cerimonie, care de veri-ce se suppera si se certa; paratu la veri-ce momentu a si versâ veninulu supperarei. CERINA, s. f., vedi cerinu, * CERINŢA sau cerintha, s. f., si * CERINTHU sau cerintu, s. m., o«- X CEB. rintiim si eerinthus (xYjpCv^, xii^piv^c); 1 . g6DU de plante d'in famili'aboraginee- loru, peniandria monogynia lui Linneu, cu alle cărui flori bătu albinele, pentru co d'in elle scotu i>ona materia de cera, de unde si numele datu acestui genu de plante; d'in acelle-asi flori se estrage si ap'a pre citu de suave, pre atfttu de u- tile, care se chiama cg^ de fndissa; 2. sub form'a mase. cerinthu si cu in- tellessulu de cera sau miere bruta. * CBBlNU,-a, adj., eerlnns (compara si it. eerino-Ay fr. c^rine) ; de eera^ re- iaţi vu la c^a : 1. adj. : lumifMri cerine; vestimentu cerinu, de colorea cerei; 2. subst. i a)m, reale,* cm»M, ceva de cera sau de colorea cerei : a) turta de cera; p) mucu de luminare de cera; i) vestimentu galbinu ; h) f. reale, ce- tina : a) luminare de cera ; 3) stoffa gal- bina; 7) substantia particularia, d'in care se face cer'a albineloru ; 6) sub-* stantia estrassa d'in pluta, care, prin proprietăţile selle, se appropia de cera, CEMOLU-a> si CEBIOBU-a, adj., 6ere#lii9; deminu- tivu d'in 2 ceriu : cerasie ceriore, albe batendu in galbinu. CERIPIRE si dripirerescu, v., ?ar- rire, eanere; a emitte una voce suptire si pucina, vorbindu de certe passeri mice : muUime de passereUe oeripiau prin des^a frundia a arhoriloru, (vedi si ceripu)» M, CEBIPITU si ciripitu, d'in ceripire : l.part. passivu, d^ro forte desu : 2. subst. m., ceripituluzizhyium garritus rel ean- tnsy cântare cu voce suptire si pucinu forte a certoru passeri micutelle : cerir pUulu puHoru rundineUei. CERIPU si ciripu, s. m., aTium gar- ritiBj se applica ca esclamatione, ca cuventu imitativu de vocea suptire si pucinu forte a certoru passeri micu- telle : puU d'in cuibulu passerei făcu eeripu, ceripu! CERISIORA, s. f., deminutivu din ♦ CERITARE, V. de forma iterativa : l.d'in 2 cererCy qu»riiare=a totu cere, a cere continuu, a cere cu mare persisten- ţi»; 2. d'in «tt«ritari=:a se totu plânge, CEB. 608 a se plânge continuu ; a se totu cerţi; a totu murmura, a totu carii; a ceripi cu multa voia bona, vorbindu de passeri. 1 CERIU, s. m., vedi 2 ceru. 2 GERIU,-a, adj. s., oeress si eerlas (compara si it. oerio) ; de cera^ care s^- mina cu cer'a in collore sau in moUe- tia : 1. adj. : certa este natur^a copiUu- luif flessibile ca cer'a; lumine cerie; 2. subst. m. reale , ceriu : a) luniinare sau facla de cera; — in acestu intellessu si fem. ceria; — b) metallu ce se estrage d'in cerite. "^GERNENTE, adj., oernens; care cerne, si mai vertosu in intellessulu cu- ventului cernere de sub II. * CERNENTIA, s. f., cernentia; cali- tate de cernente, agera vedere, agera petrandere a ochiului corpului sau mentei. CERNERE, cernuiy cernutu, v., eer- nere, erevi, eretun si eertam (it. cernere si ceraire, isp. eemer); a separa sau des- partf,si mai vertosu : a allege, a desparţi ce e bonu d'in ce e reu, ce e curatu si ad- deveratu d'in ce nu e addeveratu, etc. : I. in intellessu generale si materiale : 1. a trece ceva farinosu prin sâta sau prin ciuru, spre a allege ce e mai bonu sau mai bene pulberisatu : a cerne fa^ rina de granu; pisaţi bene caraimidaf si ua cemeti in urma cu una sita desa : farin^a de porumbu se cerne cu ciurel^ luiu, f arin' a de granu pentru pane de bona calitate se cerne cu seta desa si se cerne de mai muUe ori; deco nu e cer- nuia bene f arin' a nu se frementa bene; proverb. : cine nu vre se fremente, teta diu'a cerne=:cine nu vre se termine unu lucru se face co se occupa indelungu cu preliminariele lui; — de aci : 2. prin metafora : a) a ceme:=:ek plouă forte me- runtu : a) ca impersonale, fora neci unu subiectu : plotM ? nu, d numai cerne ; p) cu unu subiectu : nuerii cernu; si re- flessivu : nuerii se cernu, negur'a se cerne; Ţ)in genere : a)a pica in mice particelle : tablatuiu se cerne; se cerne si pica arena dHn tablatu; ^^) a se cernea: a se stracurâ, a essf sau a se duce pre nesentite, a trece prin unu locu, a merge desu la acellu locu, etc. : lumea inc$-^ eo4 CER. pusse a se cerne d'in bdllu ; muUi se cernu prin acetlu locu ; S) in intellessu ideale, vorbindu de connoscentie, no- tioni, idee, principie, etc, a allege si destinge bene, a analy6&, a lamurf, a elucida, si de aci, a stabili cu certUu-- dine : noHonUe celle mai simple remcmu in capu chscure si confuse, dSeo nu se cernu bene;pucine idee dare si bene cer^ nute are acestu omu in capvHu seu; de aci : e) a probă, a suppune unu ce la probe, spre a se incredentiâ de Yalorea, addeverulu si bonitatea lui, si de acf, a estimă, a appretiă : omu cemutu prin duru si prin seta : a ) in genere, tre- cutu prin tote probele, si de acf : p') bene appretiatu, de a cui valore e cineva certUj m bene sau reu; i) esperimentatu, cu multa esperientia sau Încercare; nu crede co nute am cemutuher^ si co nute sdu ce ti pote pellea : amiculu certu in incerte impregiurari se c^rtierzamlens certat in re incerta oernitnr; — TI. in intelleâsu particulariu : 1. a destinge cu unulu d'in sensuri, si a nume : a) ca mai desu, si aprope esclusivu, a destinge cu sensulu vederii, a destinge cu ochii, a ved^ bene si luminatu : a) in genere : neci odorUe, ned săpările nu se potu cerne, se cernu inse colorile; diu'a, d'in caus'a lumind soretui, nu potemu cerne steUele , ce cernemu noptea pre ceru ; P) in speciale, a av6 in vedere : a') ca si compusulu, concemere : aceste vorbe nu me cernu, nu se referu a mene, nu me attingu pre mene; p')a consideră, a tin^ computu, etc. : reu se insora dne cerne mai muUu dotea de câtu person'a; b) ca mal raru si pentru alte sensuri, afora de allu vederei : toţi cernemu cu buc- curia vocea amictdui: — 2. a destinge ca ochiulu mentei, a intellege, a per- cepe sau precepe, a connosce, etc. : a) in genere : nu e lucru atâtu de obscu- ru, care se nu se pota cerne cu ochiulu agerei mente; nu crede co nu c&rnu câta amore ai pentru mene. OEKNTTOKTU-^ona, si cernutoriuMÎ • s., eement») qui cernii (compara it. cer- nite re); care cerne, in însemnarea cu- ventului de sub 1, 1; care ii;.i s^e cu măiestrita de a cerne si cureţi granu, CER ordin , si alte buccate ; — metaforice : severu cernitoriu allu adăeveruhd d'in mentione, aUu bendui d'in reu. CERNITURA si cemutura, s. f., aotia eernendiy cretora (coripara si it. cerat- tura); actione de a cerne si mai vertcVsu resultatu allu acestei actione in Însem- nările cuventului cernere de sub I.: lucru cernutu, ce se allege prin cernere ca bonu sau ca reu si de lapedatu : — cu una cer-- nUura nu se curăţia bene granele, ci se ceru doue si trd cerniture; cernitur'a restdtante d'in farin'a de granu este unu bonu alimentu pentru certe passeri do- mestice: si metaforice : una cemitura a ideeloru nu le laimuresce in destullu. * OERN[J,-a, adj., vedi cernuu. * CERNUARE, v., cemnare; a face, sau a se face cernuu : a cemuâ faci*a:=: a plecă faci*a sau ochii in josu; a cer nud =a se cemuâzizdL cad^ cu &ci'a Ia pa- mentu; a plecă capulu in diosu. M. * CBRNULARE, v., cernnlare; demi- nutivu d'in cemuare, a plecă pucinu faci'a la pamentu. M. * CERNULU,-», adj., cernnlas; de- minutivu d*in cernu. M. CERNTJTU,-a, d'in cernere : 1. part. pass. ţarina cernuta : 2; siipinu : duru de cernutu farina; 3. s. m., cernutulu grandoru. CERNUTORIU, cernutura; vedi cer- nUoriu, t^ernitura. * CERNIJU,-a, si cernu,-a, adj., cer- naus si cernus (d'in cernere); plecatu cu faci'a spre pamentu, cu capulu plecatu Înainte : iMcUiu dice : eernuus dlcltar proprie incllnatus^ qua.si qui terram oer- nătzz: cernuu se di4^e proprie cellu in- clinatUf pentru co cerne orecumu pa- mentubu; — in speciale : cellu ce da sau se da preste capu, cade in capu: cellu ce pre una fune sau pre una pertica se da preste capu, saltatoriu pre fune etc. (de aci si populariulu cernicu in com- pusulu cocemicu sau cucernicu). M. * CEROPERU,-a, adj., (compara it. oeroferario , fr. c^rof^raire; vedi cera si ferere); care in una baserica sau la alte locuri de ceremionie religiose porta lu- minarea. ♦CEROIDE, adj., (fr. c^roide, d'in CER xi2p6c=oera si el8o(;=/(>rma); care are forma sau apparentia de cera. * CEBOLEINA, s. f., (it. eeraleina, d'in cera si oleu sau oliu); substantia moli' c* se uila in cera rte albine, «in proportionea de ^'6 la centu, si care e nai solubile in alcoolu de câtu cerin'a. ♦CEBOLITHE sau cerolUe, s. f., vedi cereoUtJie. * GEBOMA, 8. f., (pi. cerome sau ee- ramaie)^ eeroma (xi^ptt>(i^); 1. in genere, unsore compusa d'in cera si oliu; 2. in speciale, unsore pentru athleti, si de aci: o) locu sau incapere in care se ungeau athletii cu eeroma; h) locu de lupta pen- tru athleti; c) lupta sau măiestria de a- thletu; 3. buba de rea natura, care pre- santa una facia galbinastra ca a cerei. * CEROMATICU,.a, adj., ceromati- euB; relatiyu la eeroma; unsu cu eeroma. * CEEOMELE, s. f., (it. ceromele, franc, eâromel, d'in Xfip6(;:=.cera si (liXi ^=miere); unsore sau alefia, in care cera si miere formedia basea compositului. * CERONIA, s. f., si * CERONlU, s. m., eeronU (xspwvia); specia de planta de acellu-asi geţiu cu ceraifa sau ceratiulu; form'a feminina, ce-^ rorUoj se applica de prefereutia la fruc- tulu ceroniu4m, (vedi si ceratiu). CEBOPLASTICA, s. f., (it. ceropla- stiefty fr. e^roplastlgoc; vedi cera Bipla- stica); arte de a face d'in cera figure, or- namente si altele, arte applicata astadi mai vertosu la represontare de obiecte naturali si la preparationi anatomice. * CEBOSIA, s. f., (it. c^rosia); specia de cera ce se trage d'in cann*a de sa- charu. * CEBOSOCERICU,.a, adj., (fr. c^ro- «oe^rique^ vedi cerosu si cericu); oxydu cerosocericu, compusu din oxydu cerosu si oiydu cericu. * CEROSOPOTASSICU,.a, adj., (o^- rosop^tasitiqacy vedi cerosu si potassicu): sare cerosopokissica, sare cerosa com- binata cu sare potassica. *CEBOSTROTU,-a. adj. s., cero- Htrotu8 (x8pdatp«»ro^, d'in xkpaL<;::zcornu si axp(in6(;::^a8terniUu)y asternutu cu cer- nu, cu cadrille de comu de differite co- lori; — s. m., cerostrotu, opu asia lucratu. CER. 605 CEROSn,-a, adj., cerosuH, (compara si it. eer^Bo, fr. c^reux); plenu de cera, care coprende cera muUa; — in speciale, ea terminu de chymica : oxydu cerosu, sulfura eerosuy etc., composite in cari oxygeniulu si sulfurea se afla, in eompa- ratione eu ceriulu^ in proportione mai mica de câtu in combinationile cor- respondenti : oxydu cericu, sulfura ce^ ricaf etc. * CEROTA, 8. f., si * CEROTU, s.-m., vedi ceratura. * CEROTATU, s. m., (it. cerotate); nume genericu de sari, in cari acidulu ceroticu e base. * CEROTICU,-a, adj., (it. cerotlce); de cera, relativu la cera : acidu ceroticu :=icerina; alcodu ceroticuz:zcerotina. * CEROTINU,-a, adj. s., (it. cero- tino-a); de cerota sau de cera^ relativu la cera; — subst. a) m. reale, cerotinu, specia de hydrocarbura solida, d'in care se făcu candele sau luminări; 6) f. reale, ceroiina, nume datu unui-a dUn com- ponenţii cerei de China, care se tine de classea alcooleloru si de acea-a sechia- ma si alcoolu ceroticu. * CEROXYLU, 8. m., (it. eerossUo, fr. G^roxjlen, d'in 'K'qp6^zsxera si£6Xov =2^mni4);lemnude cera, geuu de plante d'in famUia palmiloru, monecia polyan- dria lui Linneu, asia numitu pentru co trunchiulu si alte parti alle arboriloru de acestu genu se coperu cu una mate- ria albitiosa ce e unu anunestecu de una tertia de cera si doue tertie de resina. CERRETU, s. m., pl.-e, (compara it. cerreto); locu plantatu cu cern, pădure de cerru. CERRINU,-a, adj., vedi cerriu. CERRITEIU, cu l moiatu in locu de GERBITELIU 9icirriteliu, s. m., pl.-6; deminutivu d'in cerretu , pădure tenera de cerriy tufetu, tufarfa. CERRITELLU si cirri^Ziw, 8. m.,pl.-i; deminutivu d'in. cerru, cerru micu, tufa. CERRITISIU si cirrUisiu, . . m., pl.-e; cu intellessu ce are si cerrUeliu, care e de preferitu. CERRlU,-a, si cernnw, adj., cerrlnns si oerreus ; de cerru, facutu d'in lemnu de cerru. 606 CEB. CERRU, 8. m.,pl.-î,cerrufl(it.eerro9 fir. eerre); specia de arbore d'in genulu eereUf qnereas eerris lui Linneu : lem^ nete de cerrusunt ceUeinaibonede cwau. CERSlKErescu, v., (d'in cersu, vedi 2 cerere; part. sau supinu, are nu nu- mai form'a cersitu, ci si form'a cersiUu sau cersiutu, trassa directu d*in cersu, sau sid^in cerşire, ca si scitdu d'ia sdre); ■leniieare, captare^ anoupari; 1. in spe- ciale, a cere elemosyna : celU scapitati si pauperi se vedu newnti a cerşi; inse e nedemnudeunuamusanitosusetenda marCa si se cersesca; a plecă dupo cer- siutu; — 2. in genere, a cere cu mare persistentia, si mai vertosu, a cautâ se Citite prin medie basse si danmose pen- tru demnitatea cellui ce face usu de eile : nu me vaiu diosurâ a cerşi misericordi'a acestei fera de amu; a cerşi suffragide ailegutarihru. CEBSITORESCU,.a, adj., de c^^to- riu. CER8IT0BIA (cn accentu pre penul- tima : cersitoria)^ s. f.,inendlcitasyMe]i- dlcatie; paupertas^ egrestas^ obscurltas, bamllitasi stare sau conditione de cer- sitoriu; conditione bassa, umile, obscu- ra; applecare Ia cerşire : cersitoriu ai fostUy de cersitoria se aibi parte; d'in cersitoria vre se essa la domnia. CERSITOBIME, s. f., nendlcorun mnltituie; mulţime de cersitori : ce de cmrsitorime! CERSITORIRE,-(?«CM, y., mendieare, ilendicum esse; a fi cersitoriu : cine a eersitoritu, una vietia intrega, cu greu pate deveni omu cumu se cade; a cersi- tori cu umUentia celle necessarie la vie- tia; — cuventulu d^ro este cu multumai energicu de c&tu cerşire, si capita inco si mai multa energia prin form'a refles- siva, a se cersitori, care lipsesce lui cer- sire : formosu si demnu e se se cersito- reşca cineva peno intr^cUâtu pentru ne- mica? C£RSIT0Rin,-;9na, adj., mendlcans, mendleus; ad mendUam pertinens^ ege- nas, pauper^ humllis^ tenul»; captatoi^ 1. care cersesce, care si tine vi^ti'a cer- sindu : da cellui cersitoriu uuu banu sau una bucatella de pane; 2. pauperu, fora OfiB. medie de traiu, miseru, si de ac( : de bassa conditione, cofundatu in miseria, obscuru, neconnoscutu; 3. applecatu a cerşi, de si are medie de traiu, si de acf, care cu medie nedenme si basse caută a capit& ceva, care se avilesce, ca se că- piţe ceva : mai cersitoriu de câtu teme n'am vedutu aUu omu; cersUorU defunc- tioni se avilescu adesea mai reu de câtu celli necessitosi a si cere panea de tote dUlde; 4. cu acellu-asi iutellessu ce are si cersitorescu^zde cersitoriu, care ea- racterisa pre unu cersitoriu : cersit6rie soUicitationi spre a capita functioni. CERSITU si CERSIUTU sau cersutu,''a, d*in cersir re: 1 . part. pass.: banii cerşiţi sau cersiuti, capitati prin cerşire; 2. supinu : numia de cersitu sau de cersiutu; 3. subst. ab- atractu : cu cersitulu sau cersiuiulu remane omulu adesea nemancatu. CERSU, vedi la 2 cerere, mai vertosu celle disse in parentbesea finale a arti- clului. CERTA, s. f., (vedi si certare)^ cer- taMen^ eontentio; eontroTersia^ dlscep* tatio^ dlspntatie; dissidlnn, disseiisi#) discordia, giaralias, altercaotlo, rixa, Jurgian, trie»; ebjargrati^, iaerepatie; actione de certare : 1. ca mai desu si de regula in intellessulu lui certare de sub A : a) in genere : cerfa eu mana armata pentru dominatione este una barbaria; cerfa pre domnia d'ntre Bomani si Oar- thaginesi se termină cu căderea Cartha- ginei; cert'a pre onori si alte multe cause potu adduce )ruptur'a legamentului dea- micitia; nu scimu care din cei daui con- currenti va essi triumf atoriu d'in acesta certa de superioritate in artea musicale; b) in speciale : a) litigiu^: cerfa pre a- verea parentiloru addusse discordia m- tre fraţi; b) dissensione : a) in genere, disputa, controversia : certele scoleloru filosofice făcu co filosofi a capita pucinu creditu in massele poporului; cert' a gram- maticiloru asupr'a acestui insemnatu puntu nu e inco terminata; asupr'a a- cestei cestione este mare certa iiUre ju- risconsulţi; despre mai multe arOele de credentia este certa intre insisi theologH de professione; certa de vorbe sau pre CER. vorhe^ogomadhia; nm mi plăcu certele de vorbe; p) in specie, dissensione ci- vile, lupta de păreri intre partite, si de acf, discordia, imparechiare, etc. : cer- telr civili d'in acesta tărra voru adduce ruin'a ei; spre a pune capitu ceridoru civAi, cetatianii sacrifica adesea liber^ tatea hm dictaturei unui amu; ţ) mai vertosu traducere a supperarei, a irrita- tionei : d) prin vorbe violente : aceşti socii, de si de currendu căsătoriţi, in- tr'una cirta ua dueu in tote diMele; o- menii reu crescuţi se appuca de cSrta pentru tote nemicurUe; in locu de a se appuca de certa se dice si : a ^^ appucă la cSrta, inse cu una nnantia de intel- lessu differita; acea-asi diferenţia de intellessu este intre a se luă de certa si a se luă la certa; —omulu padficufuge de certa; omulu iracundu e applecatu la certa; sunt omeni cari caută totu de un' a certa sau cause de certa; ase bagă sau a se ammestică in cert' a aUoru-a: nu e bene ca aitii străini se se amme- stice in certele domestice dintre barbatu si muiere; —afi intr'una certa cu ve- cinii, cu amicii, cu parentiiy cu tota Iu- fnea, etc, a se certă continuu cu toţi, si prin urmare differitu de : a ^ tw certa, a fi in dissensione, in discordia, cari sunt căuşele sau effectele certei; — pro- verb : cerfa fora bătaia e ca nuntea fora lăutari, din care se intellege, co cerfa se face de regula fora violentie de fapta; cerfa inse adduce bătaia, si de aci : ^')c€rfa = fapta violenta, lupta, bă- taia, eta; cârfa loru fu ou spargere de copite si cu versare de sânge; — 2. mai raru cu Însemnare de mustra sau mu^ra- re, câştigare cu vorbe sau si cu fapte: pen-^ tru acesta-a nti am attrassu aspra certa de la parenti; in acestu intellessu se iea de regula form'a certare, (vedi certare sub n). * CERTAME, s., pi. certamine. cer- tamen; actione si resultatu sau mediu de certare : lupta, proba de lupta, de Întrecere, lupta amicale sau ostile, cor- porale sau spirituale, mesurare de po- teri a doue parti, spre a decerne care d*in elle este superiore cellei alte : 1. in genere : certime de cursu cupitio^ CER. 667 rele, cu caUulu, cu carrulu; certamine de elocentia, de musica; certame de limlba, de cuvente; intre amici se nu fiadecâtu certame de benevoientia si de officiose indetoriri; certame de domnia, de pree-- minentia; certamele d'intre Stoici si Pe- ripateci este onestu si formosu, pentru co acestu certame are de obiectupretiulu si demnitatea virtutei; certamine gym- nice, lupte in essercitie gymnastice; cer- tamine artistice, scientifice, eic, con- curse de arte, de scientia; 2. in speciale, lupta cu mana armata : certame navale; certamine cu caUarimea, cupedestrimea; certame ^^^nM=duellu. CERTAMENTE, adv., vedi certe si certu sub II. «CEBTANTE, adj., eerUns; care certa sau se chia. CERTASE, V., (forma intensiva d*in certu, participiu din cernere)^ eertare» centendere; dissentire, dissidere; dls- ceptare^ dispntare^.dissertare, Utilare; alterearl, rlxari, jurţarei ebjnrgare, exprobrare; reprehendere; ponas sn- nere, punire^ castlgrare; — A. cu for- m'a reflessiva, a se certat si cu intelles- sulu intransitivu sau reciprocu allu la- tinescului eertarezza luptă, a se luptă cu scopu de a si mesură poterile, de a cerne sau allege si ved^ care esse su- periore, a se Întrece, a conciirre, acom- petf, etc. : 1. a se luptă cu mana ar- mata sau si cu alte medie pentru ceva : Bom'a si Oarthaginea se certară in cur^ su de sedepre imperiulu litmei; in beU lulu punicu secundu Romanii si Car-^ thaginesii se certară cu mai multa ura de câtu potere; asia si: a se certă pre principatu, pre una terra, pre unu po- poru; Spartanii, se certau cu Athenia- nii pre principatulu Greciei; 2. a se luptă cu medie intellectuali, cu cuvente, argumente, etc; a si mesură poterile, a se Întrece etc. : a) ih genere : a se certă pre onoriy a se certă pre una palma de pamentu; a se certă pre una functione; a secertăpre unu omu.preuna muiere :mai multe muieri se certa pre acestu omu, mai muUi omeni se certa pre muiere; —pre es- preme asia d^ro relatione de obiectu di- > rectu allu certei sau luptei, pre cs^ndapen^ J 608 CEB. tru espreme mai multu relationea de caur sa finale : a se certă cu cineva pentru muiere , pentru insulte făcute casei, etc. (vedi mai diosu); -- atâtu obiectulu di- rectu allu certei câtu si scopulu acestei certe se espremu forte bene prin una proposetione legata de cea principale cu unulu d*in interrogativele care, cine : mai mulţi diei se certau care d'in ei se de numele seu cetatei fundata de Cc" cropez=,se certau pre numele cetatei ; se eerta care de care se se arrete mai in- geniosu, care de care mai virtosu; celli ce se certa pre gubernia si pre admini- stratione făcu ca nautih cari s'aru cer- tă, cine d'in ei se gubeme navea ; ami- cii se certa care de care se si facă mai multe indetoriri; si fora care : se certa se iee premiuluzuse certa pre premiu; se certa se importa pred' a; si cu infini- tivu : Mi se certa a oblegă pre ceUu a- vutu, mai mulţi juni se certa a obţine man'a acestei formosa si avuta fetiora^: se certa pre man'a acestei fetiora; ceta- tianii se certa a incarcă acestu omu cu onori, ce nu merita; — cu in sau la inco se espreme una nuantia particularia a relationei obiective : in cuvente, in ar- gumente nemine nu sepote certă cu tene; in acestu intellessu certare intra si sim- plu, nu ca reflessivu insocitu de pro- nume : in injurature nemine nu pate certă cu voi; — b)ia speciale, a lupta cu vorbe sau argumente, a fi in dissen- sione, in discordia, in neinvoire, etc. : a) a se judeca : a se certă pre averea paretUiloru; ^) a dispută, a desbate : a- supr'a acestui puntu se certa gramma" ticii, fora se se pota inteU-ege ; multe su cestionUe, de. cari se certa filosofii, multe puntele, asupr'acaroru-a se certa juris- consulţii; a se certă pre umbr'a asinu- lui, pentru umbr'a asinului, sau de um- br'a asinului, trei constructioni differite cu trei nuantie de 'intellessu differite, precumu sunt patru nuantie de insem- mare in urmatoriele patru locutioni : a se certă in cuvente, a se certă pre cu- vente, a se certă pentru cuvente, a se certă asupr'a cuventeloru; 7) ca mai desu, a si versă supperarea, meni'a, fo- culu urei, allu invidiei, allu reutatei,etc« CBB. a') prin vorbe violente : acestu copUlu e asia de reu, co se carta continuu cu fraţii sei ; se vede, co nu traiti bene, pentru co ve vedu certandu-ve in tote dUlde; iracun- dulu este paratu a se certă pentru ne- mica; ce ve certaţi? nu ne certămu, ci ne disputămu; nu vepotetijocă fora se ve certaţi? nu poteti vorbi fora se ve cer- taţi? inteUegeti-ve cu benele, fora se ve certaţi; de candu ne amu certixtu amen- doui, nu mai vorbimu unulu cu ăUulu; asia făcu ei : se certa pre fiaewe ara si se impaca apoi; cei duoi amid insepa- rabili s'au certatu asia de reu, in câtu nu credu se se mai împace ; proverb. : a se certă, fora a se bate : nu ve certaţi fora se ve bateţi ; de ce ve certaţi fora se ve bateţi ? etc, de unde se vede co certare-a sta mai vertosu in vorbe; se face inse si : ^') cu fapte violente, cu loviture, cu bătaia, etc. (vedi la 1.) : se certară asia de reu, in câtu adjun- sera se si smulgă perulu, si se si spargă copitele; de aci : 8) a intră sau fi in ne- intellegere, in discordia, inimiciţia, in ura, etc. : cumu s'au potutu certă nesce amici a^ de boni? — mai vertosu sub form'a participiale, cer^tt,-a: celli cer- taţi, inainte de a se communică, se'seim- pace cu ceUi cu cari s'au certatu ; nu intdkgu cumu mamm'a se se certe si se ste atatu-a tempu certată cu filiele selle; deco nu vorbiţi amendoui, se vede co sunteţi certaţi; eu su certatu cu ace- stu omu, si nu i potu vorU; — B.ca transitivu, a certă pre cineva sau a certă ceva : 1. ca mai desu, a castigâ : a) prin vorbe : a) a mustră, a infrontă, a tin^ de reu : nu plecu fora voi* a tala meu, cod sdu co me certa; nu e bene a certă unu cqpiUu pentru tote nemicu- rUe ; invetiatoriulu certa pre disdpuli, candu nu invetia sau nu se pârta bene ; a certă parentesce, a certă cu asprime ; filiutu certatu de parenti intdleptu va fi; capitanulu certă c^spru pre militari; ^) a mustră cu vorbe energice, a bla- stemă, si mai vertosu, a essorcisă : certa te Domnulu pre tene, diavole; dra- di certaţi de Christu essu d'in îndrăciţi; 7) a infrontă cu potera de cuventu, a impută cu energia, etc. : Domnulu cSrta CBIi. ■^ m I I - veniurUe furiose, si elle se aUena si tăcu; certa marea maniosaf si undele ei se al- kna;— 6) prin fapte : i>re cine ama Dom- nulu, si Iu certa; certatu-am acestu po- poru incapitinaiu cu morte, cu famete, cu belle si cu alte calamităţi, fora se Iu potu intorce d'in callea peccatfdui ; suntemu tare si aspru certaţi pentru pecccUele nostre; omu cu amaru certatu de fortuna; 2. mai raru cu intellessulu de a face certu=:a certifică, a demon- stra si stabili unu addeveni, sau a con- vinge, a incredentiă de unu addeveru : a certă addeverulu spuseloru selle. 2. CEBTAKE, s. f.,objurffatla, repre- liensiOy eastigatio^ jargium, concerta* tio, disputatio, desceptatio, controver- 8ia, etc; 1. ca mai desu, actione do cer- tare in intellessulu acestui cuventu de sub B : 1 . certarea cu morte, cti famete, cu belle si cu îndelunga captivitate nu aupotutu correge acestu poporu impctritu in reUe; asculta, fivule, de certarea parentelui; de certarea vocei telle, Eterne^ cutremu- rase munţii in fundamentele loru, al- ienase undele marei in furt a loru; — 2. mai raru in Însemnarea verbului cer^ tare de sub A. : certarea jurisconsulţi' loru asuprea acestui puntu de dcreptu forte controversatu nu a datu neci unu resuUatu certu : in acestu intellessu se appleca de regula form'a certa. CEKTARECIUrm sau CEETARETIU,-îa,adj. s., jiuţIomis, rlxososy litii^iosusy jiirgator, rixa1oi> deHeepiator, litigator; cui place eerfa, cui plăcu certele : muiere eertaretia, o- meni certăreţi; deco ai caută accstoru certăreţi, ai fi continuu intr*una certa (d'in C€r^arm=cui placo cert'a, forma de preferitu formei certaretin). M. CERTAEIU,-wi, adj. s., vedi certare- tiu. M. CEBTATIONE, s. f., certalîo, objnr- gaiioy jor^atio; actione de ceiiare si mai vertosu causa, obiectu, materia, resul- tatu de certare : certationilepre domnia, a nu se ammestecăin ccrtaiioniU dome- stice alle conjugiloru; certationile filoso- filoru; ascultaţi, copilli, de certntionilc parentiloru: aspra si amara ccriatione a nefericitei nostre sorte. C^. 609 CEllTATOKIU,-fma, adj. s., certa- tor'si certatorins; discoptator si dlscep- tatorias; jurgator si jurgatorius; objar- gator si objorgatorins; Increpator^ etc; care certa sau se certa, relativu le cer- tare : 1. applecatu la persone : a) care se c6rta, cui place a se certa : certatorii pre domnia; acestu filosofu e unu mare certatoriu; a luă muiere certatoria ; cu certatorii nu, mi place se am a face; b) care certa : certatoriulu copilUloru, certato- riulu venturiloru si allu marei; parente prea certatoriu de copilli; 2. applecatu la lucruri, relativu la carta sau la cer- tare : cuvente certatorie. CEKTATUrc^ d'in certare : 1. par- ticipiu : a) passivu, objnrgatns, casti- gatas =: castigatu, mustratu, punitu : copilli certaţi de parenti, omu certatu de sorte, venturile certate de vocea cellui Etemu; b) activu intransitivu, rlxatus, iratas =: care s'a certatu si e acumu in discordia, in neinteliegere, inimiciţia : muieri certate si neîmpăcate^ amici cer- taţi, dero impacati; 2. supinu, oertatiim, objurgatiiniy rlxatam^ etc. : mediele de certatu itre domnia; ai astadi despose- tione de ce^iatu; de certatu eu nu me certu; 3. subst. abstractu, certatus-fis, objurgatioy etc: cu certcUulu vostru pre nemica se perde unu timpu pretiosu, CERTATURA, s. f., certatio, rixa, jiirţriiiin, objur^atio. increpatio; actione de certare si mai vertosu resultatu allu acestei actione : acesta calamitate nu pote fi de călii 7ma certatura de la Dom- nedieu. * CERTE, adv., certe; de certu, in modu certu : certe 5cm = sciu de certu, sein bene, am tota certitudinea. * CERTETIA, s. f., (compara it. cer- tezza); calitate de certu, (vedi certu), mai multu in intellessu subiectivu, pre candu certitudine se dice mai multu in intellessu obiectivu : certeti^a cu care respunde copillulu, e una proba, co e certu de ce spune si co nu mente. * CERTIFICANTE, adj., care cer- tifica, ♦CERTIFICARE, v., (it. certificare, fr. certifler, d'in certu de la cernere si d'in ficarc, de care vedi la facere); a face 39 «10 OEB. certu: l.cu obiecta de persona, a incre- dentiă, a convinge pre cineva de adde- verulu unui ce : vreu a te certifică de ciwratfa intentionei meUe; 2. cu obiectu de lucru, a addeverf : a certifici adde- vendu spuseloru cuiva; a certificat co unu omu este onestu si capace; — a ad- deverf co asii e, a affirmă, a face con- noscutu, co unu ce e de certu asia : cer- tMcu prin acestu inscrissu, co ni am iinr promutatu de la cutare cu cutare sutnma; te certificu co am se vinu la tene in per- sona; nu potu certifică co lucrulu ar fi asia; — cu amendoue obiectele de per- sona si de lucru : te certificu de acestea, ve certificu co asia e. ♦ CEBTIFICATIONE, s. f., (it. cer- tlfleasioney fr. eertifleatlon); actione de certificare. ♦ CERTIFICATOEnJr<<)Ha, adj. s., care certifica : argumente certificatorie de acestu addeveru. * CERTIPICATU,-a, din certificare : 1 . part. passivu : addeveruri certificate de omenii cei mai demni de credentia, 2. subst. : a) abstracţii, fora plurariu : certificatulu seriosu allu unoru omeni asia de onorabili si oneşti nu se pote suppune la neci-una indoientia; h) con- cretu, certificatu, pi. certificate, mediu de certificare, si mai vertosu inscrissu prin care se face una certificare : certi- ficatele de studie annuali; certificatu pentru trecerea unui essame; certifi- catu de acceptarea unei summe de bani; a da unu certificatu, a presentă certific catulu. * CEBTITDDINE, s. f., (it. certitu- dine si oertexia, fr. certitade); calitate sau stare de certUy (vedi 2 certu) : 1. in intellessu obiectivu : a) stabilitate, fis- sitate, regularitate : nu e certitudine in lucrurile lumei acestei-a; certitudinea cursului astreloru; b) soliditate, adde- veru, realitate, calitate a unui ce care face acellu ce demnu de credentia : cer- titudinea omeniloru ce ti am tramissu este probata; certitudinea sperantiei si credentiei vostre; certitudinea amidloru noştri; c) in intellessu concretu, obiectu ce da certitudinea subiectiva, de care vedi mai diosu la 2. : argumentu, ratio- CBB. ~- ' — ■- namenta, demonstratione, mărturia sau marturu, semnu sau veri-ce alta proba despre addeverulu unui ce : voiu espune in data certitudinile cari invederedia ad- devendu acestei assertione; si de acf, lucru reale, realitate : nu umbra, ned visu, d certitudine; dăro mai vertosu si ca mai desu : 2. in intellessu subiec- tivu, deplena si ferma persuasione sau convictione a subiectului connoscuto- riu despre addeverulu obiectului cou- noscutu : a) in respectulu mentei pure sau rationei iprqpustdu meu s'a scam- bătu in deplena certitudine; certitudinea de a câştigă summe mari facă se mi bagu toţi banii in acellu negotiu ; certitudinea esclude veri-ce indoientia; a capitâ cer- titudine, a adjungt la certitudine, a avi certitudine, a connosee cu certitudine, a $d cu certitudine, a demonstra cu cer- titudine, a fi in certitudine; faptele, es- perientia, rationamentulu , autoritatea ne dau diverse grade de certitudine; pentru ca unu addeveru se producă in noi certitudinea, se cere nu numai se cedemuacellui addeveru, ci inco se Iu ere- demu pentru bone rationi; cod addeve- rat'a certitudine, certitudinea in intel- lessulu rigorosu allu cuvântului , nu e persuasionea, fia cătu de ferma, defai- su, ned persuasionea chiaru de addeveru pentru rationi maipudnu addeverate, ci numai si nntmi perstuxsionea de unu ad- deveru pentruuna ratione addeverata; cu tote acestea , in intellessu mai pucinu ri- gorosu si prin estensione, certitudine se applicasi la gradele de certitudine imper- fecta, csLvi correspundu lagradelede vali- ditate sau claritate a rationiloru addeve- rate; asia dâro certitudinea pote fi mai multu sau maipudnu deplena, si prin ur- mare nu e neci unu pleonasmu in espres- sioni ca : certitudine deplena, certitudine absoluta, tota certitudinea, etc.;criteriulu certitudindesteprincipiidu dupo careju- decămu despre VBlore^Lcertitudind nostre; unii vedu atare criteriu in consentimen- tulu genului omenescu; inse acestu con- sentimentu nu e unu pindpiu, ci nu- mai una proba, argumentu sau base de certitudine : principiuîu intrinsecu allu certitudind e insasi intuitionea, vederea cEa clara, cernerea addevertdui: principiulu estrinsecu allu certitudinei este intui- tianea unui semnu certu allu obiectu- lui cugetarei; certitudinea asia d^ro e totu de un'a interna, si nu pote fi vor- b*a de nna divisione a certitudinei in interna si esterna de câtu cu reapectu la basile certitudinei, dupo care pote fi : certitudine physica=:certitudine a sen- sureloru esteme, alle cărei basi sunt sen- surde esterne; certitudine de consden- tia, a cărei base este insasi conscientia; certitudine raţionale, a cărei base este rationea; certitudine empirica, alle cărei basi sunt datele de esperienti'a individua- le sau universale; mai vertosu: certitudi- necie/apto, a cărei base este una fapta per- ceputa in intellectu prin sensulu estemu sau internu : certitudinea despreessisten- tia corpului nostru este criteriulu cer- titudinei despre essistentVa corpului al- toru-a; certitudine mathematica,. a cărei base e una demonstratione rigorosa, si de acf, certitudine mathematicahzcerti- tudine deplena, etc.; b) in respectulu sentimentului, partei affective a spiri- tului, securitate, confidentia, deplena Încredere, etc., ce da certitudinea mentei pure despre unu addeveru : certitudine, nu sperantia; certitudinea sperantieloru nostre, a ave depletujt, certitudine in me- diculu seu: a crede cu certitudine; si de aci, manifestare esterna a acestui sen- timentu : a vorbi si lucră cu certitudine; a pc^si cu certitudine, a ochi cu certitu- dine, a respunde cu deplena certitudine — in intellessu subiectivu, si mai ver- tosu in cellu de sub b, se applicasi for- m^a certetia, inse cu delicat'a nuantia de Însemnare, care distinge sensulu forme- loru ca măreţia sau măria de allu forme- loru ca mărime sau magnitudine, adeco certetia are intellessu mai curatu su- biectivu de câtu certitudine : cine pas- sesce cu certitudine, e nu numai securu de passU sei si de terrenulu pre care i face, ci si scie de certu, co nu face unu passu falsu, si nu face de certu; pre candu : cine passesce cu certetia, crede numai co nu va face passu falsu, d^ro se pote insellă, pote cespită si cade : co- piUUmici, candu incepu a amblă b^ne in CEft. 611 petiore, calea cu certetia, inse nu eu cer- titudine. * CERTU,-a, adj. s. adv., certus-a-nm; eerto, eerie; proprie, a dou*a forma de part. passivu d'in cernere, si prin ur- mare cu intellessu primiţi vu de separatu, destinsu, aUessu, lamuritu, si de acf : determincUu, resolutu, fissu, stabile, re- gulatu; solidu, addeveratu, reale, eviden- te, neindoiosu, etc; — T. ca adiectivu : A. decisu, resolutu, nestramutatu, sta- bilitu prin resolutione si voientia irre- vocabile : nefericita muiere certa a si dă sengura mortea, rumiga in peptulu seu acesta fatale resolutione ; certu a plecă si a nu mai reveni, certu la morte; certu sum a dă de facia tote si a nu ascunde nemica; pentru mene acesta-acjeva certu si nestramutatu; — B. stabilitu, fissu, ne- stramutatu, stabile, regulaţii, etc., sau solidu, reale, pentru care nu iucape neci una indoientia : 1. de lucruri, a caroru calitate sau cantitate, a caroru natura esterna este determinata si in modu re- gulatu si irrevocabile stabilita sau sta- bile, regulatu : a) in genere : cerţi preuti la certe dUle se facă certe sacrificie cu certe ceremonie; la dille certe se adur^a si de- libera de inter essile communi; la unu tempu certu toţi se ne adunamu aă; li- miti certe, cursulu certu allu stellelonu, ospeţe cer^w=:care regulatu, in t6te dil- lele vine, la m6sa; venituri certe, acelle- asi si regulate, in opposetione cu veni- turi estraordinariesi accidentali ; mortea e finitulu certu allu vietiei omului, inse diu*a mortei nu e certa; nontadii n'au domicilie certe; cu certe conditioni ; cer- tele vicissitudini alle tempuriloru annu- lui ; b) cu intellessulu appropiatu de allu latinescului quidam sau aliquis-aliquld zzLcineva, ceva, unu orecare, etc; de aci la Latini adesea unitu cu aliquis : oerti aliqul hominiiH=:nesce omeni, unii o- meni ; si la Italiani chiaru compusu cu uno = unu : certuno r= vrunu , unu orecine; totuşi certu sau unu certu dif- fere in Însemnare de synonymele unu or^tare, cineva, ceva, nesdne, nesce, etc, intru câtu certu se applica la obiecte in parte determinate si numai erosi in parte indeterminate, si a nume : a) in genere. 61^ CfeR. vorbindu de uuu ce coanoscutu ca essi- stente, inse necoimoscutu in natur*a sea sau a cărei natura nu yre cineva se de- termine : me invoiescu cu propunerea fettj inse numai cu certe conditioni ce ti voiu spunCy deco vrei seriosu se adjun-^ gemu la învoire; am si eu cerţi amici; la petiorele langedului si in alte parti alle corpului am observatu certe infla- ture; certe passmi nu shora; P) in spe- cialjB: a ) vorbindu de ceva deplenu con- noscutu vorbitoriului, d^ro pre care a- cestu-a nu voiesce sau nu scie a Iu nu- mi : am caie presentimente ; taciulu a- cestui obiectu produce unu certu senti- mentu placutu si deliciosu; dHn una certa timiditate; unu certu Antoniu, unu certu amicu mi a spusu acestea; mi a spiASu certe lucrun , ce mi ar fi rosine se le numescu; (3') la plurariu, cu in- semnarea de unii, unele j parte d*in unu totu connoscutu : certe passeri shora , altele nu potu sboră; cerţi omeni se rut- nedia prin ambitione, alţii pi^in impru- dentia; certe fructe su dulcii certe acre, certe acerbe;— 'ţ') cu insemnare de can- titate, cu intellessu appropiatu de allu lui ceva sau câtuva, (vedi ce si câtu) : ne cere una certa dose de pttdore; certaprac- tica e necesaria; dupo certe dille, dupo certa trecere de tempu, dupo certe aspre observări, etc.;— 2. prin metafora, des- pre lucruri, a caroru natura interna sau morale e stabilita, fundata , solida , pre cari se pote cineva redimă , in cari se pote cineva increde : demnu de creden- tia, addeveratu, nementinosu, reale, e- vidente, manifestu, luminatu, claru, de- stinctu, probatu, Încercat u, securu, etc. aj despre persone : d'in amicii mei cerţi tu eşti cellu mat certu; nu voiu lassă de a ti sene, de câte orimi sevorupresentâ omeni cerţi, caroru-a se potu increde fora tema scrissorile melle; ai a face cu omulu ceUu mai onestu si mai certu; la cornele armatei capitanulu asiediă pre cei mai cerţi si mai vechi militari; tramette omeni cerţi, caroru-a se potu cotnmunică plat^ulu meu; amu auditu lucrulu de la persone certe; certulu Apolline; vedi sî la cernere frasea : amictdu certu in im- pregiurari incerte se cerne; b) despre lu- CEft. cruri : tote câte spunu eu, sunt certe si indubitabili; clare si certe su declaratio- nile nostre; mai bene certa pace de câtu sperata victoria; mana certa, care nu se iosella neci una data; asia si : pdimn certu, arma certa ; productu ceriu allu untd agru; natura certa, care nu mente sau nu se demente neci una data; asia si : caracteriu certu, coragiu certu, me- moria certa, bonitate certa; credentia certa, devotamentu certu, etc.; apoi: sciri certe, promesse certe, concepte certe, no- tione sau idea certa, judede certe; re- mediu certu, vindecare certa, successu certu, etc.; ce vedemu cu ochii avemu de- reptu se credemu co e certu; lucrulu e asia de certu si luminatu, pentru mene, cum e certu si lumin atu co acumu e diua; de aci c) in intellessu subiectivu, stabilitu si f un- datu in connoscentia : a) despre lucruri de cari subiectulu cugetatoriu e per- suasu sau convinsu: cu claritate sciutu si connoscutu si cu fermitate credutu pen- tru bone tationi (vedi si certitwiine)^ de a cui realitate si addeveru nu se indoiesce omulu neci decumu, addeveratu, evi- dente, claru, luminaiu, neindoiosu, etc.: ce eră mai înainte pentru noi numai unu prepusu, deveni in unna cettu ; tu dici sî affirmi cu potere, co sunt certe lucruri ce in capulu meu nu intra; la întrebă- rile melle nu mi responâi nimicu certu si claru ; e certu co a venitu, pentru co Vam vedutu cu ochii mei; nemicu nu e certu in lucrurile umane ; nu mi pare certu, a nu sci certu, a lud celle incerte de certe, a crede sau tine ceva ca certu; addeveratulu filosofu nu iea si nu tine ca certe câte nu su probate sî demon- strate cu certitudine si evidenţia; a face certu : cine pote face certu, co vomu ap- pucă dtu'a de mane ? — p) referitu la personnele cari connoscu sau caroru-a se da connoscentie cu intellessulu de : per- suasu sau convinsu, co coonosce si scie, care nu se indoiesce, co connosce si scie, si de aci : inscientiatu, convinsu, per- suasu, deplenu incredentiatu, deplenu securu, etc. : poţi fi certu de promissde acestui omu câtu se pote de probu, sun- temu cerţi de amicii noştri; certudecon- demnarea sea, certu de celle petrecute; ^ CBR. eerti sutUemu, co ati nflatur celle petre- ctde ; a fi certu de ce^ă, a se face ceriu de ceva, a face pre aUMu certu de ceva; pre ccUu poţi, fa me certu de starea sa- nitatei telle; nu neamupotutu face cerţi de cansiliele lui; candumevoiuface ceriu co ai inceputu a fi deligente si cu mente, viAu implini cererile ce tni faci; — II. ca substantivu siadverbiu : 1. casubstan- tivu, in tote fbrmele ih cari occurru si celle alte adiective, canda se ieau abso- lutu : a) in intellessu personale : cellu certUy ca si ceUu reu : cellu certu de unu lucru nu vorhesce cu atâta indoientia si esitatione; celli cerţi depomissele vostre; b) m intellessu reale : singulariu cer- tulu, ca si r^lu : a) cu intellessulu ge- nerale de ce e c^tu, totu ce e certu : a sci destinge certulu de incertu; p) cu intellessnlu particolarîu de ceva certu sao de parte certa a unui ce : certulu a- supr^a acestui evenitnentu nu se connosce; certtdu acestei cestione; c) plnr. f. celle certe, ca celle relle : a luă celle incerte ca certe si celle certe ca incerte este proba de pucina precepere si judecata ; 2. ca adverbiu certu (vedi si certe), cu intel- lessulu de addeveratu, in fapta, in ad^ deverUy fota pote, fora umbra de indoien-^ . tia, etc, si cu celle douenuantie funda- mentali de intellessulu ce are cuventulu certu, adeco nuanti'a de insemnare obiec- tiva si subiectiva : a) simplu : a) cn in- tellessu deplenu affirmativu : a') in În- semnare obiectiva : Domnulu si mântui- torulu a inviatu, certu, d'in mormentu a treia di; certu, perduta si ruinata sum; vieti'a ne e, certu, in mare periculu ; ce se intempla certu, nu e fortuitu; d^in doue opinioni asupr'a acellui-asi lucru sau neci-un^a nu e addeverata sau numai un' a e certu addeverata; ti plăceam certu, candu eram si teneru si avutu; — mai Tertosu in respunse affirmative : ti am facutu si implinitu tote voiele ? — mi ai facutu certu; acestu-a e omulu ? acestu- a e certu; si spre a confirma una asser- tione precedente ' venissem si eu acollo, ca se te adjutu, de certu ca se te adjutu ; deco credi, co c^us'a tea e si a mea, certu amendoi suntemu in errore; — p') in in- semnare subiectiva : sdu certu acesta-a, CER. 61â mai certu de cătu ori-ce altu sdu certu; credu certu intr^unu Domnedieu justu ; si riam connoscutu, dieu, n'am cunnoscutu certu, omu mai reu de câtu ^en^;— -la în- trebări si mai vertosu la respunse af- firmative : asia e ? — a^iâ ceriu; certu a venitu ? — certu; nu ati furatu, certu, ni- mica d'in alle melle ?— in supposetioni : deco me stimi, câtu certu me stivui, nu crede de mene assemini lucruri; nu voru află certu acestu planu allu nostru; teai buccuratu certu, candu ai aflatu ace- s^a-a;— P) cu restrictione affirinativu sau concessivu : sperămu, certu vremu, a de- veni betrani; deco r^ toţi, dSro certu diumetate d'in ei voru veni;—b) comţ)usu cu de sau co : a) certu co, cu amendoue nuantiele de insemnare obiectiva si su- biectiva ce are si simplulu : certu co su perdutu si ruinatu ; vedufai tu pire fratele meu? — certu coVam vedutu; certu co nu e mulfu, dero ned pucinu ; spe- rămu, certu co vremu, a ne inavutl, etc, de unde se vede co compusulu certu co, i6co pre de una parte redica teri-ce am- biguitate asupr'a naturei de adverbiu sau de adiectivu a caventului certu, de alta parte nu pote stă de c&tu la ince- putulu unei proposetione, avendu si in- susi intellessu de proposetione elliptica : certu co-=zcertu e co:=ze certu co; d^ro : P) de certu supplenesce, ca si certe sau certamente, in tote caşurile fora ne- cuvenientia de ambiguitate pre sim- plulu certu, aVendu tofd de una data si mai malta efficacitate espressiva de căta simplulu certu : de certu eşti per- dutu; sdu de certu, co nu spuni ad- deverulu; credu de certu, co e unu Dom- nedieu; deco nu am terminatu, de certu sum aprbpe de a termină; mie unui-a de certu nu mi plăcu assemini fapte; motive bone si addeverate pote, dero de certu gravi, etc. ; ca si simplulu , construitu gm co : de certu co a venitu, de certu co sciu, de certu co nu credu assemini fabtde, etc. — de intellessulu espressioniloru : certu, de certu, certe, certamente, se appropîa intellessulu locutionlloru: cu certitudine, cu certetia; d^ro fiacare din aceste locuti- oni are nuantie particularie cari se potu determină dupo celle spuse in acesta ar- * 614 CER. ticlu si la art. certitudine, si cari resaru in parte in frasi ca : unu omu scie unu ce cu certUudiney spune tucnUucu certetia si e de certu credutu. 1 CERU, 8. m., vedi cerru. 2 CERU (mai puci na bene : ceriu); s. m., pl.-r^y co&lam (it. clelo, isp. oielo, fr. oiel, alb. kiel; affinu, probabile, cu grec. xotXoc=catw, concavu, boltitu, etc.) I. in intellessu propriu : l.dupo concep- tul u populariu anticu, care e si allu massei poporului incultu de astadi : bolta concava si albăstria, ce se inaltia asuprea pamentului si pre care păru co su intipte stellele , serele , lun'a , pla- neţii, etc.: noptecTse vedupre ceru stel- lele si lun'a; diu^a vedemu pre ceru so- rele: nuerii inco păru aşternuţi pre ceru; sorele, lun*a si stellele păru a se mişcă pre ceru sau inpreuna cu cendu in giu- rulu pantentuluiy ca centru, de la resa- ritu spre appusu; 2. dupe conceptulu astronomilorn si invetiatiloru antici , conceptu care er totu cellu populariu, redussu numai in systema de astronomi si mai vertosu de Ptolomeu : enorma sfera concava , cristallina si transpa- rente, care infasciora pamentulu la una certa depărtare, in care se afla infipte astrele si care cu aceste astre se inver- tesce in giurulu pamentului ca centru; de aci si ide'a de mai multe assemini sfere imaginate dupo depărtarea flăcă- rui astru de la pamentu, si de aci si plu- ral riulu cerure aau ceruri , superpuse u- nulu Mni'd,: cer ulusoreluiy cerulu stei- leloru, in cerulu lui Mercuriu, cerulu lunei, cerulu luiSaturnu; cerurile plane^ tiloru; mişcările ceruriloru; — de aci si espressioni biblice ca : cerurde zpunu mărirea lui Bomnedieu; cerulu cerului, cerurele cerurelaru, in intellessulu ana- logu cu sanfa santeloru; Santulu Paul fu rapitu peno la allu treile ceru ; ceru- lu ceUu mai pre susu de ceruri ; ce- rarele se deschiseră^ (vedi si mai diosu la II); — in speciale, ceruri cristaline, imaginate de unii astronomi spre a es- plecâ certe neregularitati alle miscari- Iqxxjl cerureloru^ a'â numite de densii mişcări de titubidione si de trepidatione (vedi aceste cuvente si art. precesione. O BB. precesione a eciphoptidoru); — 3. dupp conceptulu datu de progressele scientiei moderne : a) sfera numai apparente, uiie infasciora pamentulu, determinata de marginile vederei nostre in spatiulu im- mensu allu universului; h) immensa al- titudine a spaţiului care sta asupr*a pa- mentului; d^ro : 4. in flacare d*in aceste trei conceptioni, ceru^=::.ce e mai pre susu de pamentu, parte a lumei diversa de pamentu si superiore pamentului; de aci espressioni ca : cerulu sipamenttdu voru trece, dero cuventele fneUe nu voru trece ; Domnedieiifece cerulusipamentulu; ceru- luinfasciorapanientulu, tuna d! in chiaru si serinu ceru, etc. , sunt proprie si ju- ste dupo câte trei conceptionile; 6yo es- pressioni ca : câte sunt in ceru, câte sub ceru si cate pre pamentu si sub pamentu, cerulu stdatu, cdbastrulu ceru, nuerosulu ceru, etc., sunt juste numai dupo un'a d'in celle trei conceptioni; — a cade ce- rtdupre cineva : a) a senti amara do- rere, uritu nespusu de greu, asi4 de greu ca cumu cerulu, adeco lumea intrega a- fora de pamentu, ar appesâ peptulu sau anim'a cellui ce Iu sente : asteptandute indelungu dupo ora si vedendu co nu veni, credeam co cade cerulu pe mene ; candu audi bietulu omu co Iu defăima si cellu mai bonu amicu allu seu, credu co cerulu cade pre densulu; nu mai po^ temu stă in aceste deşerte unde ni se pare co cerulu cade pre noi : b) a sentf frica nespusa de mare, frica mai vertosu neintemeiata, a fl forte fricosu : essi si sengwru afora, co nu cade cerulu pre tene; ce ve codiţi asia de a merge înain- te? au are se cada cerulu pre voi? — II. in intellessu metaforicu : A. apple- catu la obiecte ce stau intr^una relatione materiale cu cerulu : 1. parte a cerului, parte a boitei ceresci, ce pote Imbraciă cu ochiulu unu spectatoriu orecare d'in- tr'uuu puntu orecare allu pamentului, orizonte : candu se mai vedu dulcele ceru allu tctrei, unde m'am nasctUu si amu crescutu ? asia si : formosulu ceru allu terreloru de media di , limpedulu ceru allu ^eapolei, tristulu ceru allu partdoru de media nopte; cine caută se scambe cerulu, ca se scape de uritu, nu CBfc.. seapa de ăcestu reu; de aci : 2. ce se co- prende in acesta parte a cerolni : aernlti, atmosfer'a, si mai vertosu stare a aeru- lui : clima, temperatura, tempu, sau fe- nomene ce se producu in aeru : ceru se^ rmUf cwratu, chiaru , nuerosu, ploiosu; ceru didce, aspru, placuiu, temperatu; a- sprimea cerului, duieetfa cerului unei re-- gione ; nuerii, rou'a certdui ; passeriU certi2ui=cari sbora prin aeru ; ceru oh- souru , lumino$u;^ceru inchisu: a) ceru nuerosu; b) ceru d'in care nu ploua; c>orizonte largu si nemarginitu de obsta- ele, in opposetione cu ceru deschisu : ce- ndu sta inchisu de atâiu-a tempu, si nu vre se insenine; cerurile stetera închise si nu dederaphia trei anni de diUe; dupo a- cesta-a se deschise certdu si ploie cJmn- danti adapara terr^a insetata ; de tote parHle certdu acestui situ e inchisu de inaUe coUine, si numai de una parte se deschide si lassa ochiulu se ratecesca in depărtare; certdu rosUu spre appusu pre şira annuntia tempu bunu si seninu a dou'a di; — aspectulu certdui: — facila cerultiiia) aspectulu cerului, p) colorea cerului : faci'acertdui seninu e de regtda albastra; vestimentu cu fada ca a certdui; facila ceruhnerâ trista; —a mani. a dormi sub ceru, afora d*in casa; m acellu-asi in- tellessu si: stib cerulu deschisu, neinchisu sau ascunsu de murii si coperimentulu casei;— a observă ceruluzna observă /c- nomenele sau astrde certdtii; candu diu'a se arretta in ceru^ noptea dispare de pe ceru; —- 3. obiecte ce imita una parte a cerului : a) certdu gurei , palatu := pa« Utnin^ b) certdu unei camera, unei catni, unei caverna, untii caminu, unui for- nu, etc. , bolt'a, partea in forma de bolta; c) certd^n unui car ru, unei carru^ da, tmtiipatu, etc, coperimentulu for- ma de bolta; d) certdu und pictura, u- nui tabettu de pictura, und decoratione thea§rale, etc, parte a tabellului in care se imita certdu cu accidentiele lui : pic- torii sdu representă d esprime cu ac- curaietia certdu, stib care se petrecu e- vetiimetUele tabdldoru de pictura, ar^ retandu prin colori starea atmosferd, or'a diUd sau a noptei, d alte cerctm* stanHe deddve aUe evemmenttdm; ~- CEB. 616 B. applecatu la concepte ce stau in- tr*una relatione mai ideale cu concep- tulu cerului, la veri-ce este ca mai i- naltu, la totu ce attenge culmea inal- timei, marimei : 1. in genere : a) in mă- rime si inaltime hyperbolica : muntii attengu cerulu eu capitde lorti; câtu ee^ rulu de pamentu eşti tu departe de mene; a inaUiâ eu laude peno la ceru; damo^ rUeloru se inodtia penala ceru; &> culme a gloriei, a fericirei : se crede in ceru, pmtiru coi a st$ecessu ; sum in ceru, co am adjuiMu a câştigă ştim' a vostra; d^in ceru me vedu caduiu in tartaru, d*in culmea fericirei in abyssulu nefericirei; mai vertosu , fericire' suprema si fora ammestecu de neci unu amaru :in a- nim'a jtAsttdui se afla certdu ; iito mai allessu : 2. in speciale, cu insemnari de cea mai inalta ordine morale si reli- giosa : a) santuariulu prea inaltu , unde resiede divinitatea si unde e preparatu domiciliu celloru justi pentru una vietia eterna si plena de una beatitudine supre- ma si neturburata de neci una dorere sau amaru : doctorii basericd reconnoscu, ca d invetioHi atUid profani (vedi la I^ 2) mai mtdte certm; Apostohdu Paulu ne spune co aUtdu e certdu Itunei, tdttdu certdu sordtd, alttdu certdu stelelloru ; d6ro trd păru a fi cerurde, de cari vine vorb'a in biblia si in alte cârti baseri- cesci : d) certdu, in cari traiescu paase- rile certdtd si in care se formedia nue- rii, ploi*a, fulgerele, etc. (vedi mai susu); p) certdu, in care se imagina astrele ca infipte (vedi la I) intr'una bolta de cri- stalin incorruptibile; i) certdu, ca loculu unde resiede Eternulu ; la acestu allu trede ceru fte spune Apostolulu Patdu, co ar fi fostu denstdu rapitu; acestu allu treUe ceru occure in limb'a bOdid si ba^ .sericei si cu numele de : certdu ceruri- loru, imperativa certdui sau imperati'a cerurdoru, certdu ceUu mai prestASU, de certuri, paradisulAA, IertMalmulu cere- seu, cetatea lui Domnedieu, domidUulu ceUoru justi sau feridti ; la poeţi pro- fani si creştini cu numiri ca : empy- reu, domiciliu alluodloru beati, domi- dliulu beatitudittd d immortiditatei, etc. frasi in cari ceru se dice mai vertosu «16 CEB. CU ouantia de licaunu allu Eternuloi : Uxkiu nostru carete eşti in caruri ^ tatalu nostru ceOu d'in ceru ; caută. Domne, Sin ceru; Dommdu descense cFin cerutu eettu santu ăUu seu; angendu Domnu- lui descendeOf m fiacare qnnu d'in ceru, si turbură ap' a ; Domnulu cervim:=ire' gete cendui^za totu potentele monarchu aOu eeru2ttî=:Domnedieu; cerulu se des- chise, si voce se audi d!in ceru; porfa cendui : ol) cu acellu-asi intellessu ca si iu plurariu, portUe cerului : a deschide ceUoru justiportUe certdui, ca se intre in itt^perati'a cerului; d^ro ^') si ca nume mysticu datu basericei lui Ckristu; — cu intellessu aualogu si la anticii Romani : Joue, regde cerului; locuitorii cerului erau dieii cei mari, cari aveau de domi- ciliu cerutu; — frasi in cari ceru intra ou insenmare de domiciliu allu ceUoru justi si virtosi, de locu aUu beatitudinei supreme , de paradisu^ si de aci prin noue metafore, cu intellessulu si mai ge- nerale de culmea fericirei, de care vedi si mai susu : a senti buccuriele cerului; anim'a justului este cendu, pentru co in ea locuesce Domnedieu; vvrttdea este caUea cotra ceru; paMa omului este ce- rulu; bucourati^e si veletificati, co mer- cedea vostra multa este la ceru; precumu e in cerUy asia se fia si pre pamentu; a merită cerulu prin marile selle virtuţi; a perde cerulu; a si luă sbondu cotra ceruzzsi reposâ; tu ai addussu cerulu in cas'a mea; deco nU ai face a^cesta favore, m'asiu crede in cerulu cerurUoru; gloria cendui este si onorea si beatitudinea si loculu de onore si beatitudine cumu si Iu concepe unu crestinu; — b) poterea divina, providenti'a divina, de la care vine sau se crede co vine veri-ce lucru ea de la una causa ultima; in acesta in-, semnare ca personificatione a lui Dom- nedieu, cuventulu ceru se cade a se scrie cu littera capitale : tota poterea de la Ceru vine; ce nu ti e datu de Ceru, nu poţi face; aci se vede man'a Cerului; a asctdtă vocea Cerului ; a se rcbellă in contr'a Cerului; decretele immutabili alic Cerului; e scrissa in cartea eterna a Cerului; ce nu e scrissu in Ceru, nu pote om^u; mai vertosu in formule de CEB. juramentu, de urare, de blastemu, etc. : o Ceru! o lume ! o sorte! a attestă sau luă de marturu Cerulu; juste Cent ; a chiamă asupr'a cuiva benecuventas ca Cendui, urgi'a si meni'a Cendui; se de Cendu, se nu de Cerulu ; se ti adjute Cerulu; a rogă Cendu; damu laude Cerului, gratia sau multiamita Ceru- lui, etc.; — a redică sau inaUia mantde la ceru : a) ca espressione de dore- re; vedendu cadavendu unicului seu fiiu, redicamutu manule la ceru; P)ca espressione de rogatione : se puse in ge- nuchie si cu mantde redicate la ceru tn- cepu a se rogă; ţ) ca espressione de spe- rantia sau de benecuventare : vedendu popondu flamundu, lesus redică manule la ceru si disse; S) ca espressione de ac- tione de gratie : cu manule redicate la ceru, adducemu gratie cdlui ce s'a in- doratu de noi ; e) ca espressione de mi- rare sau de impatientia : la assemini supperatorie cuvente, redicai manule la ceru si dissei : destullu! — venitu d'in ceruzzxadutu d'in ceru sau picatu d'in ceru (vedi cadutu) ; inse tramessu d'in ceru, si mai vertosu : tramessu de ceru, se dice numai in intellessu bonu de ceva S2L\i cineva venitu pre neaşteptate, ca prin una minune a Cendui, cbiaru la mo- mentulu opportunu, si candu se cere ca mai multu presenti'a sau adjutoriulu lui. * CEKUCflU, s. m., ceruchas (xcf>o6- XO?, d'in xăpac;=(k>rMU si tfoV^z=,av€re, tinere) ; 1. fune legata de unu cornu, sau capitu allu atUennei unui catartu ; 2. genu de insecte coleoptere pentamere d'in famili'a lamelUcorndoru. CEKUCIA si cerutia, s. f.,eeriila; deminuti vu d'in cera, buccata de cera ; vedi si cerisiora. CERUIKE,-6âcu, V., eerare; a dă sau unge cu cera, a lustrui, si prin urmare de acellu-asi intellessu cu cerare, care e de preferitu ; a cerui scandurele, cal- cioniij etc. CERUITOKlU,-^ar/a,adj. s., care ce- ruesce. CERDlTD,-a, d'in cerwire ; 1. part. passivu : scandure reu ceruite;' 2. su- pinu : cera de ceruitu scandure ; 3. s. m. CEB. abstractu : câtu costa ceruUulu scandu- rdcru? CERUITUEA, s. f., actione si mai Yertosu resultatn allu actionei de cerui- re : fienduco ceruUur'ascandurelorun'a essiiu bona, se le mai daţi una ceruitura. * CEBULANTE, adj., e»nil«ns; care bate in ceruliu ; d'in urmaloriulu : GERULARE , v., a bate in certdiuy sau a colora certdiUy de unde si : GEBULATU,-») part. pass., e»rulea- tii8| coloratu oeruUu. CEEULEU,-a, si CEBULIU,-»», adj., cnruleas ; de fa- cila sau colorea cerulta serinu, albastru, albăstriu, albastru inchisu , verde inchisu , venetu, etc. 1. applecatu la ceru Însuşi : ceruWa boUa stellata: 2. la mare ai la divinităţi marine : ceruUele unde aUe oceanului; cendi^a Tethide, cerulia so- da a cerulitdui "N^unu, ceruUele filie dlle cendiei Boride ; cerulitdu dieu=^ Neptunu; 3. si la masse de apa dulce : in ceruliele unde oile lactdui, ritduiy etc.; 4. si la alte obiecte albăstrie : doi ceru- Ui şerpi, ochii certdii ai bellanei muiere; cerulii JBritanni; 5. la plante sau frun- die de unu verde inchisu : ceruliele frun- die alle pinului ; 6. in genere, inchisu, negru, si de acf, funebru, tristu : ceru- lii cupressiincongiuramormentulu; ce- rvliidu velu allu secriului. * CEKULU,-a, adj. , qaerulos; care se plânge, murmura, cui nu poţi intra in voia, care totu de una si pentru veri-ce afla motive de supperare si de plângere, cartitoriu, supperatiosu, dificile : ceruli hetrani si cerule betrane; cerulele run- dineUe, ceripitorie. * CBRUME, 8., (it. oerume, fr.c6ru- moB); 1. residuu sau stracuratura de cera ; 2. materia galbinastra si viscosa ca cSr^a, care se formedia in urechia. * CEBUMINOSU,-a, adj.,(it. cerami- nosiiy fr. căruminenx) ; care conţine ce- rume : umorea ceruminosa a urechieloru, glandule ceruminose. CEBUSA si CBRDSSA, s. f., cernssa; carbonatu de plumbu, numitu asi& d'in cau8*a asseminarei cu eerUi; — cerussa de antimoniu, oxydu albu de antimoniu; CES. en cerussa nativa, oxydu de plumbu ter- rosu si venetiu. CEEUTIA, 8. f., vedi cerucia. CESA, s. f., vedi cesu. * CESALE, s. f., (proprie adiectivu d'in cesa, luatu de ordinariu ca substantlvu ; compara it. cesale si ciaale) ; rasoriu, pamentu ce^=taiatu si aggrumuratu, spre a servi de limite intre doue arature, intre doue agre ; pamentulu aggrumu- ratu pre marginea unei fosse, care serve a desparte sau inchide câmpuri. GESALLA, cesallare, etc., vedi cesel- la, cesellare. GESABE si cesaru (cu pronunţia ne- regulata : Msaru), s. m., ensar; 1. d'in 1 cederCy in aoea-asi Însemnare cu ce- sone sau cesoniuy adeco copillu care prin ce(2ere:=:taiareapantecelui mammei mor- te s'a scossu d'in acestu pântece; 2. con- nume allu unei familia romane d'in gen- tea JuUa : cellu mai renumiiu care portă acestu connume fu Caiu Mm Cesare, mareoratoriu, marecapitanu,marescrip' toriu si mare barbcUu de stătu, invingu- toriulu lui Pompeiu, numitu dupo acesta victoria dictatoriu perpetuu, d^o uccisu in annulu 44 incdnte de Christu de co- tra conjurata Bruiu si Cassiu : corn- tnentarieU lui Cesare de bellîdu Gallicu si de bellulu civile, carte scrissa de in- susi Gesare asupr'a belleloru portate de densulu in Galli'a si asupr*a bellului ci- vile portatu cu Pompeiu; a traduce, a lege pre Gesare, a traduce sau lege ope- rele lui Gesare; a ţi unu Gesare : o) afi unu geniu, a av6 marele geniu allu lui Gesare ; d^ro mai vertosu : b) a av^ a- nima mare ca Gesare , a fi clemente si generosu; in acestu d'in urma intellessu si : a ave anima de Gesare sau anim' a lui Gesare; — 2. Octavianu Augustu, pri- mulu principe sau imperatoriu allu Bo- maniloru, portă si ellu, ca filiu adoptiv u allu dictatoriului Gaiu Juliu Gesare, numele de familia Gesare, care trecu si la cei patru următori ai sei : Tiberiu, Gaiu Galigula, Glaudtu si Nerone, pen- tru co aceştia prin sânge sau prin aîtep- tione erau d'in famili'a imperiale a liii Octavianu, cu Nerone inse incetediasuc- cessionea la tronu d'in acesta familia. 618 CE8. si cu tote acestea imperatorii ce vinu dupo Nerone urmedia a portă numele de CesarCf ca 8i cel Iu de Augastu, pentru co : 3. precumu Augustu, nume ce Octa- vianu, ca primu principe, portă mai an- taniu. asia si Gesare adjunse unu nume communu cu Însemnarea de principe , domnu sau domnitariu, suveranu, rege sau imperatoriu allu Bomaniloru : cei doisprediece Cesari, acesta numire co- prende pre Gaiu Jtdiu Cesare si pre cei unusprediece primi imperatori de Ia Oc- taviunu Augustu peno la Domitianu : Suetoniu a scrissu vietiele celloru doi- sprediece (Jesari : Ebreii deja sub Tibe- riu, secundulu imperatoriu allu Roma- niloru diceau : nu avemu altu rege afara de Gesarele ; — peno la Adrianu cesare si augustu j mai vertoşu unite : cesare au- gustu, este titlulu demnitatei imperiale romane ; d^ro : 4. dupo Adrianu, au- gustu incepu se aibă Însemnarea spe- ciale de cesare regnante = imperatoriu de fapta, capulu statului ce are in mana potestatea suprema, pre candu cesare luă însemnarea de cea ce astadi se chia- mii principe ereditariu, erede presum- tivi4 aUu tronului, erede allu tronului, etc; Gonstantinu cesare s^n cesardeGonstan- tinu se află in OaUi'a: cine e augt^stu e si cesare, inse cine e cesare ne e si au- gustu : cesarele eră desemnatu de au- gustu sau de armata, si nu potea de- veni augustu fora confirmarea semitu- lui: — de aci : 5. prin una estensione si mai mare, cesare = imperatoriu, etc. : Gesarii byjsantini: peno si astadi dom- nitorii certoru imperie, cumu, de essem- plu, imperatoriidu Austriei si aUu Rus- siei porta numele de cesari (german. lialsor = e»sar, russesce mai corruptu : tiaru: — dupo unii vechi etymologi la- tini Gesare, si in intellessulu de sub 2. si urmatorie, se refere totu la 1 cedere : Pliniu dice a nume : a e»8o matris o- tcro=(2e la taiarea pantecelui mammei; dupo alţi vechi etymologi latini cuven- tulu ar fi de acea-asi origine cu cwga- riw:=zcesaria, cumu Fc^fu, care dice : qui cum e»8arie natos i^Ht'=:care s^a ^MS- cutu cu cesarie; dupo unii din filologii CES. moderni cuventulu ar fi de acea-asi o- rigine cu emsiu%^zcesiu), CESAREU,-a, adj., vedi cesariu. * CESARI A, s. f., onsaries; totulu perului de capu, mai vertosu peru negru, desu si lungu, peru formosu dupo gu- stulu romanu : regele dieiloru scutura a sea cesariay m care face se se cutre- mure certau sipamentulu: — applecatu si la animali , cari au peru mare , mai vertosu la com*a leiloru,cailoru, etc; la perulu bar bei, candu e lunga si tufosa ; — prin metafora, frundia desa ce înco- rona una planta sau arbore ; erba desa si mare, ce copere unu locu (dupo unii d*in cesiu c= ceruliu, pentru co perulu negru eră cellu formosu dupo gustulu Bomaniloru; dupo alţii affinu cu sans- critulu k§8rar=coma de leu, essitu d'in k^sa, = [calea, asia de appropiatu de po- pulariulu romanescu : kica, potein locu de caica, ca si shimhare in locu de scaim- bare\; dupo alţii in fine d*in 1 cedere cea-ce inco nu e improbabile, d^co ne cugetămu la franc, toison .:=: lâna sau peru de oue. proprie : tonsione sau Um- sura). M. CESARI ANn,-a, adj. s., ensarlanas; reiat ivu la cesare : 1. in intellessulu a- cestui cuventu de sub 1.: operatione ce- sariana, prin care se tăia pântecele mammei, spre a scote copilluln, (vedi si cesariu); 2. iu intellessulu cuventului de sub 2. : stplu cesarianu, bellulu ci- vile cesarianu, partea cesariana; ora- tioni cesariane, pronuntiate de Cicerone in laud'a lui C. Juliu Gesare; — s. m., cesarUmu, partisanu allu lui Gesare in bellulu civile, ca oppusu la pompeianu, partisanu allu lui Pompeiu in acella-asi bellu; 3. in intellessulu cuventului de sub 3, 4 si 5, imperiale, etc: famili'a cesariana a acellui imperiu. CESARIENSE, adj. s. , msarlentli»; ce se tine de cesare, vorbindu in spe- ciale de unu cesare in Intellessulu cu- ventului de sub 3. si urmatoriele : ce^a- riensii persone d'in famili'a unui cesare. CESARINU, - a, adj., ctesarlnosi de Gesare, vorbindu in speciale de C. Juliu Cesare : celeritatea cesarina. CESASI[J,-a, adj. s., oe^aren^i reia- cm tiyn Ia cesare, in intellessulu cuyentu- lui de sub 1. : operatione cesuria^ e- straatione a fetuliii prio taiare : opera- tione eesaria abdomindl€,csLre se face priQ spantecarea uterului, deco mamm'a more inainte de a nasce, si d^co e la me- dilocu vre unu vitiu ce iace essirea fo- tului impossibile, sau deco fetulu a ca- dutu in cavitatea perineului; operatione eesaria vofinale, care se face prin una simpla incisione a uterului, candumam'a, de si viua, nu are pelvile destuUu de large pentru essirea fetului; 2. de sub 3 si 4, imperiale, vorbindu de imperato- rii romani : f amili' a eesaria se stinse; 3. mai vertosu de sub 5, vorbindu de cesarii ce domniră dupo finitulu seclu- lui V si de cesarii de astadi : armafa eesaria ispanica; armatele cesarie ger- mane: vorbindu in speciale de cesarele Austriei : maiestatea sea eesaria regia = maiestatea sea imperiale si regale ; — s. m. eesariu^ pi. cesarii, partisani si luptători pentru cesarele^zimper^to- rinlu d'in evulu mediu. CESARU, 8. m., vedi cesare. CESELLA (pre a locurea : tiessdla, cu e deschisu peno la a : cesalla, ties- satta)^ s. f., strigilis; form'a femenina a cuventului cesellu, luata cu intelles- sulu speciale de instrumentu de cpset- latu sau peptenatu si neteditu caii sau alte pecure : a dă una bona ceseUa căt- kdm, baulm: — de aci si instrumentu de frecatu si curatiatu corpulu unui omu care se imbaia; — a dă una ceseUa u- nui omti=a Iu bate. M. CESELLARE (pre a locurea tiesellare; cu formele simple alle conjugationei I : cesettuy ceselli, cesella, etc., cari pre a locuri se audu : ceseUu, ceseUi, cesalla, ca si : spellu, speUi, spalla)^ v., siriţţili defricare; dolare, dedolare; verberare^ endere loris; eolere» exeolerei satiare; 1. a frecă, peptenă, curatiă si netedf cu ceseWa unu callu sau alte pecure : ce^ sdlati bene caii; de ce boii nu su cesel-^ laţi ? — 2. metaforice : a) a freca si cu- răţia unu omu ce se imbaia; b) a ceselld unu lemnUf una ])etra, etc., a Iu netedî, a Iu curaţii cu cev^r de noduri si alte asperităţi; c) in genere, a netediveri*ce. CES. 619 a poli, a infloră, a orna. etc. : espressio^ nile acestui pretensu scriptoriu nu nU' mai nu su eleganti, ci elocutionea. sea este cu totuiu n^[>eptcnatai ba chiaru ne- ceseUata ; ce vorbe necesellate! (vedi si mai diosu la d, p); — in speciale a orna cu figure de sculptura, a sculpta (com- para si it. cesellare); — d) a ceseUă unu omu : a) a Iu bate ren : iea ti seni a la vorbe, se nu me supperi, co apoi te ce- sdlu; ti s'a facutu de cesdlatu, si de a- cea-a te porţi cu mene asia de reu; co- pUlulu necesdlatu dHn tempu in tempu iea câmpii; P) a curatiă, a spellă, a pep- tină, a investi curatu si formosu, a se pune, cu respectu la abitulu corporale, in stare presentabile, a se găti, a se orna , etc. : ce essi asia necesdlatu in lume? ve vedu si pre voi mai cesellati si mai Cîiratelli; y) vorbindu de suffletulu acellui omu, a Iu scote din starea de barbaria, a Tomeni, a Iu cultivă, a Te- rudi, a Iu poli, civilisă, etc. : cetatianii sunt pretotendene mai cesellati de câtu terranii : de aci : necesdlatu si nedussu la baserica. in starea cea mai barbara de corpu si de suffletu, fora firu de uma- nitate : cine te a pusu se te insori cti una neceseUata si nedussa la baserica ? — in acelln-asi intellessu si : ursu nece- sdlatu—S)d\ipo Dictionariulu de Bud*a si cu insemnarea de a satură de mâncare si beutura, a indopă, -z imbuibă: — aceste insemnari metaforice esplica si mai bene, referindu cesellare nu numai la form'a femenina, ci si la cea masculina ceseUu. M. CESELLATORIU,-îa, adj. s., care ce- sella sau serve la cesdlatu, cesdlatorii caUoru fu)stri ; instrumente cessela - torie. M. CESELLATU,-a, d'in cesellare, (com- para si it. cesellato) : 1. part. passivu : boi bene cesdlati; muieri necesellate \ 2. supinu : cesdla de cesdlatu cai ; 3. s. m.|abstractu : cu cesdlatulu teu totu nu su bieţii boi cesellati. M. CESELLATUBA, s. f., (compara si it. eesellatora) ; actione si mai vertosu re- sultatu allu actionei de cescUare : una cesdlatura nu adjunge pre di la cai; copillulu iea , pentru nebonide sdle , mai multe relle ceseUature pre di, si tot u 620 CES. nuseinvetia mente; ceselkUur'a espres- ' aioniloru cere paiicfitLi si tentpu. M, CESELLU, s. m., pL-e, fabrile scal- prum (compara it. oesello 5 fr. ciseaii) ; d*in cesu de la 1. cederă, instrumentu de taiatu, si in speciale instrumentu de aciariu, cu care lemnarii, petrarii, fera- rii, aurarii, etc, se servu a taiâ, a sap in lemnu, p^tra, metallu, etc. : cesellu delemnariu, depetrariu, deaurariu, etc; staiuele de marmore se lucra cu cesel- lulu; — cesellu e form*a masculina a femininului cescUa, luata cu intellessu mai estensu de câtu allu acestei din ur- ma forma; coci afora de insemnarea de instrumentu de taiare si săpare, cesellu insemna inca : a) lucru de sculptura, si mai vertosu: b) ca abstractu, in intellessu appropiatu de aliu verbului ceseUare : a) actione sau modu de netedire, de po- lire, de inflorire, ornare prin săpare si taiare in parte sau prin veri-ce altu inodu in genere : cesellulu marmorei cere mai multa Kirte de câtu cesellulu lemnului ; de la cesellu spendura ca Win utut bruta buccata de petra se essa una gratiosa figura de dina; p) in speciale : cesellulu cailoru, dupo cesellulu boiloru vine ce- selhdu celloru alte pecuri. M. * CESICIU,-a si cesitiura, adj., cbbsî- cins si eaBsitius; 1. d'in cesu de la 1 ce- dere; ai cui peri suntu tunsi, rasi, sau netediti si seossi prin calcare sau batere la piua : pannura cesicia; 2. d*in cesiu, care bate in cesiu : vestimente cesicie, * CESIONE, s. f., c»8lo; actione de 1 cedere, taiare; batere. CESITIU,-a, adj., vedi cesiciu. CESITU,-a, part. d'in 2 cerere, * CESIU,-a, adj., c»sius (compara si it. cesio); adj., de acea-asi origine si în- semnare cu ceriu sau ceruliu, care bate in verde, intre verde si albastru, vorbindu in speciale de ochi : ochi cesii; poeţii dau ochi cesii Miner vei si ochi cerulii lui Kep- tunu; 2. s. m. reale, cesiu, corpu simplu, asseminea metalleloru estrasse d^in al- caii, de currendu descoperitu prin ana- lyse spectrale. * CESONE, s. si CESONIU,-rt, s., c»so; d'in cesudelsL 1 cedere : 1. in insemnarea lui cesare de CES. sub 1, adeco copillu scossu prin cedere sau taiare d'in pântecele mammei selle ; 2. cu intellessu de augmentativu» d'in cesa, mare instrumentu de taiare, cumu : spata cu lama grossa, lata si mare, cu- titu mare ca allu macellariloru, ouUtoia, forfeci mari, etc. * CESORIU,-a, adj. s., ensor, cieso- rinsy (compara si it. eesoja si oesojo sau cesore); care cede (1 cedere) sau serve la cedere : cesorii de lemne si de petre ; instrumente cesorie, — s. m. reale, ce- soriUy pi. cesoriCj sau femin. cesoria, pi. cesorie, instrumentu de taiare, săpare, netedire si polire, iia mare, fia micu, (in forma populariulu cosoriuzzrcesoriu). CESPE, cespecare si cesincare, cespi- catoriu, cespicatione, etc., vedi cespete sau cespite, cespetare sau ccspitare, etc. CESPETARE si CE8PITARE, cespitUy v., (compara : eespitator eqmifiy it. eespitare si cespl- care^ isp. oespitar), in aliqitid p^dem of- fendere^ in rem oCTensare^ offenso pede cădere^ talipedare; labi, peccare, er- rare; — 1. proprie, a dâ sau a se lovi cu petiorulu de unu cespite, a se impe- dicâ de unu cespite ; de acî : 2. prin es- tensione, a se impedicd de veri-ce, a se irapedicâ, a stâ se cada, a vacillă, a schio- petâ, etc. : caii ce cespita sunt pericu' losi pentru cei ce mergu callcu'i pre ei; de cetotu cespiti? luaţi sem'a se nu mai cespitatiy co ve rupeti nasulu; 3. prin metafora, applecatu la cellu ce cu min- tea sau in portare , esita, se abate d'in callea benelui, face errori sau peccate : cine nu va cespita pre una caile de cer^ cetare asia de spinosa si de intunericO' sa ? abia te ai portatu bene câteva dille, si ai inceputu se cespiti; ce atăte cespi- tari in portarea vostra ? CESPITATIONE, s. f., actione de eespitare si resultatu allu acestei actio- ne : cespitationile callului, ccspitationile unui omu infirmu de mente si de carac- teriu, CESPITATORlU,-fona, adj. s., care cespita : nu trreu se cumperu callu ces* pitatoriu, CESPITATURA , s. f., in intellessu appropiatu de allu formei cespitaiione : CEa cespitatur'a calltUui casionă mortea cal- lariulm. CESPITE, si cespCy s. m., pi. cespiti si cespiy eespes-cespite (d*in cesu de la 1 CLikre)\ 1. buccatado pamentu tăiata ia torma de unu rectanglu, cu sau fora ^rba pre dens'a, d^ro mai vertosu cu ^rba verde : Românii au datina de a puned'inainieausieloru, laSantuGeor- giu sau la antaniu MaiUy formaşi ces- jyiii cu erba verde ; cu ccspUe se făcu plan cuie scaune de secUUuprin gradine; neci cespitele, neci gleia nu su arme; cu c^speti aggrumurati inaltiau cei antici altarie, cumu si iribunane de prc cari căpitanii cuventau ostiloru: 2. pria me- tafora : a) ceva facutu d'in cespiti^ cumu: a) altariu : cespitele fumega ; p) tribuna sau tribunariu : capitanulu asia cuventă de pre cespite ; ţ) scaunu de cespiti : sta in gradina pre unu cespite; S) casa de seracu, coperita cu cespiti : si^ acestu cespite se născu marele barbalu; b) pa- mentulu d'in care se tragu cespiti, si de aci : a) pamentu, pamentu cu formosa 6rba verde, verdetia, campu verde : pas- toriulu lungUu pre cespite dice dlu /Iu- eru doiose cântice ; ^) manuchiude ^rba, mai multe plante strt*nsu allaturate una de alta, tufa de ^rba sau de arborelli ; de aci si : ţ) vitia de peru, vitionu de peru, motiu, etc. : pre fruntea sea se lassa mai mulţi cespiti de unu peru ne- gru ca penn'a corbului, CESPITICID,-a, si CESPITITIU,-a, adj.; facutu din c^- piti : cespitidele alt arie, scaunu cespi- tiuia usta casei. CESPITlRE,-e5cw , v., (compara it. cegtire in locu de cespitire) ; a face ces- pitCy vorbindu de una planta ce da blastari, cari formedia unu cespite. CESPITOSU,-a,^i CESPOSD,-a, adj., eesposun; plenu de cespiti, mai vertosu in insemnarile lui cespite de sub 2. b :. pre unu campu cespitosu, ripe cespitose. * CESSANTE, adj , eessans; care cessa. CESSABE, cessu, cessai, cessatu, v., eesMre (d'in cessu de la 2 cedere) ; ca forma intensiva d'in cedere, cessare^zt^ CES. 621 merge sau a se mişcă prea incetu, si de acf : 1. in genere, a reman^ inderetu sau prea inderetu, a intardiă, a fi codace, a se codf, a fi negligente, desidiosu, inac- tivii, '4 inceta, a nu mai lucra, etc. : se fiu cessatu cătu de pudnu, asiu fi ad- junsu 2^^<^ tardiu^ si nu as^iu fi aflatu acasă pre omulu nostru: G orgia, de si in etate de unu centu si optu anni, nu c^ssă inse in lucrulu si occupationea sea; a indemnă jtre cei cessanti la lupta; de ce cessati a plecă? in tatu tempulu beUului nu amu cessatu neci una di a ne bate sau lucră la muniiioni; 2. in speciale, a sede, a sed^ cu manule in senu, a nu face nimica, a serbatorf, a im ave de lucru, a se repausâ, etc. : a) de persone : astadi potemu cessă, co e ser- batore : nu scii de cătu cessă , jocă si jwtrece: totaierna sedeti a casaşi ces- sati in pigretia; h) a fi in inactione, a se aliena, a incel:i, etc. : petiorele telle, atâtu de celn'i i\Un data^ de ce cessa a- cumu-a? t^ent urile au cessatu cutotulu, si neci cea mai lena hore nu se sente; nu ti n cessatu inco menta? — pentru agri ce se lassa nearati, ca se se repause unulu sau mai mulţi anni : cu cătu pa- mentulu e maimacru, cu atâtu maidesu si nMi indelungu se cere se cesse; 3. a se retrage, a renuntiă cu totulu, fiendu vor- bea de pretensioni de dereptu, si de aci, a nu compara la jndecata, a nu se presentă, a lipsi, etc; — 4. ca transitivu, a face se se retragă, se se despartedie, se se al- lene, se incete, etc; — form'a cea mai usitata de poporu d'in acestu verbu este a dou'a persona singularia a imperati- vului : cessa, si prin taiarea lui a finale : ces\ ca si las' in locu de lassa : las' co cautu eu de copillu; de form'a cessa sau ces' se servu ca mai desu feminele, cari mulgu vaccele, spre a commandâ ace- storu-a se ste pre locu si bene la mulsu : cessa, vaccutia; cessa, cessa, negrai'a, * CESSATIONE, s. f., cesHation; ac- tione de cessare: cessationea da noue po- teri agriloru deseecati prin fecundare; dupo Epicuru nu e nemica mal ferice de cătu cessationea. * CESSATORIU,-^ona,adj. s., cessa- tor; care cessa, inacti vu, V^S^^i otiosu,etc 622 CE8. * CESSATRICE, s. f., cegsatrix; de acea-asi inseranare cu cessaioria, (vedi cessatoriu). * CE8SEI sî cesai, perf. d'in 2 cedere. * CESSIBILE, adj. «essiclu», (fr. co.48ibley it. e(*8MeTole) ; de la cessu d'in 2 cedere, care se pote cede : droturi cessiuili * CESSIBILITATE, s. f., (fr. cesgl- bilit^),' calitate de cessUnle. * CESSIONARIU,-îa, s., (it. eessio- nario, fr. cessionnaire; de la cessu d'in 2 cedere); cellu cui se cede ceva, in op- posetione cu ce5sorm=care cede ceva : cessionariulu derepturiloru nostre. * CESSIONE, 8. f., cessio; (de la cessu d'in 2 cedere; actione de cedere : 1. in genere : cessionea dUlei; d^ro mai ver- tosu : 2. in speciale, ca terminu juri- dicu : cessione gratuita a averei, a face creditoriloru cessione de bonurele sdle ; cessione voluntaria, ce creditorii accepta de bona voia de la debitori, in oppose- tione cu cessione judiciariajimţn82L cre- ditoriloru prin una sententia judicia- ria; — si in sfer'a politica : cessionea «- nei parte d!in terrUoriulu terrei; ces- sionea insuleloru Ionice. * CESSOBIU,-ia, adj. s., cessor (de la cessu d'in 2 cedere); care cede : ces- soriulu unui dereptu, (vedi si cessiona- riu). CESSU,-a, d'in 2 cedere : 1. part. passivu : actioni cesse, drepfu cessu aU tui-a; 2 supinu : impressuratii nu ti- veau cugetu de cessu, ci mai vertosu de continuatu lupfa cu imprcssuratorii. CESTELLU, 8. m., pl.-e, cesttllns, si * CESTICELLU, s. m., pl.-e, cestîcll- lus; deminutivu d'in 3 cestu, applecatu cu insemnarea speciale de c^cenu ce pune pre capu cellu ce are se porte ceva in capu,cumusi de cercenulu^ unuicui- bariu. * CESTIFEfiU,-a, adj. s., cwstlfer, (d'in 3 cestu, si d'in ferere); care porta cestu, armatu cu cestu. * GESTIONARE, v., (quwstlonare, franc, qnestionner, it. questionare); a face cesfione ; 1. a intrebd, pre cineva, a totu iutrebă, a intrebă de multe ori, a cercetă, spre a află ce dorimu a con- CES. nosce : acestionă tota lumea, acestionâ unu copiUu asupra celloru ce scie sau invetia: a cestionă, essamind si cercă pre cinefa: — a supperâ prin multe ce- stioni sau intrebari : acestu omu te uc- cide cîi curiositatea lui de a cestionâ; — 2. a interrogâ si cerceta judecato- reşce, a suppune la cestione judiciale, la tortura, etc. : a cestionâ unu crimi- nale; de aci in genere, a tortură, a cru- ciă, etc. : podagr'a a cestionatu reu pre bietulu langedu; 3. a desbate, a dispută, a se certă. *CESTIONARIU,-ia, adj. s., qnnstio- uarin» (compara si fr. qnestioiinaire); relativu la cestione, applpcatu mai ver- tosu ca substantivu masculinu : 1. per- sonale , cellu ce suppune pre accusati sau inculpaţi la cestionez^torturBk : ce- stionariulu eră insocitu de unu medicu, insarcinatu a constată, deco cellu ce a- vea se fia suppusu cestionei ua pote sufferi fora periculu de vietia: 2. reale, catalogu de cestioni ce se potu face stu- diosiloru asupr'a celloru de densii inve- tiate : astadi mai tote cartUe dementa- rie au unu cestionariu, ba inco ia fini- tfdu fiacixrei lectione se typaresce unu cestionariu asuprea ideeloru principali ce coprende hdionea. * CESTIONE, s. f., qnngtio, (com- para si it. qnestioney fr. qnestion, de la cestu d'in 2 cerere); cerere cu scopu ie a află si connosce : căutare, cercare, cer- cetare, intrebare, esplorare, scrutare, desbatere, etc. : 1. in genere : C£stionea este căutarea si cercarea addeverului, finitulu cestionei este aflarea si conno- scerea addevendui; a incepe una minu- tiosa cestione asuprea lucrtduiy a sup- punelucrulu unei minutiose cestione : — a face cuiva una cestione, mai multe ce- stioni, a addressă cuiva cestione dupo cestione; a dude cestionea, a nu respon- de la cestione; a intdlege sau nu intel- lege cestionea; capacitatea de inteUegere a unui omu se connosce mai bene dupo cestionile ce face decâtu dupo rcspunsfi- rele ce da; — intrebare de facutu sco- lariloru sau altoru persone, spre a se assecură de scienti'a loru : artea de a ascultă pre şcolari si de a U pune ce- CES^ stiofii cuvenite asupr'a lectioniloru este mai grea de cătu a prelege si a dă una lectione; scolaritdu nu a potutu respun- de la neci una cestione asupr'a calcîdu- Jui; a addressâ cestioni de physisa, de retorica, de logica, etc; 2. in speciale : a) cercetare officiale, judiciaria, si mai yertosu cercetarea unei crime sau unui delictu, cercetarea unui criminale : ce- stione de furtUj de omoru; apreside u- nei cestione, a direge una cestione, a fi judicele instructoriu allu unei cestione, a instrui una cestione, etc; — cestioni perpetue^ in dereptulu romanu, cestioni ce de la annulu B. 605, pre fiacare annu, sub presiedenti'a pretoriului, se făceau de una commissione perpetua sau per- manente asupr*a crimeneloru de concus- sione, de maiestate, de omoru, de inju- rie, etc.; b) mai vertosu tortura apple- cata accusatiloru pentru crimeni, cu scopu de a-i face se marturesca senguri crimea loru : a suppune pre criminali la cestione, spre a i face se de pre fada pre complicii loru ; a aiyplică sau a dă cuiva cestionea, a trage sau a duce la cestione, a da cestionea cu ferru arsu, a marturi tote d'in caus'a doreriloru ce- stionei; muUi innocenti spre a scapă de dorerile cestionei, marturieau co au corn' nrissu crimene, la cari neci cugetase vre- una data; de acea-a cestionea e astadi abolita in tote statele culte; la strdbonii Romani cestionea se infligea numai ser- vHoru, consideraţi nu ca persone, ci ca lucruri ; dero neci una data cetatianii Romani nu fura espusi (^ionei: — ce- stionea se dicea preparatoria, candu se dâ înainte de condemnatione, in oppu- setione cu cestione definitiva, data dupo condemnatione, spre a face pre condem- nati se d^ pe facia pre complici; — caU cioni de ferru arşi peno la rosiu, toma- rea de plumbu topitu si ferbente pre gura scm pre urechie, rujyere de carne cu buccatelVa, apa ferta data se ua 1>eua cu gallefa, oue copte si ferbenti applecalte la suptu-suare^ ferru arsu applecatu pre peptu sau pre alte parti ca mai sentitorie; ecco câteva mustre, nu d^in celle mai orribUe oile barbarei ce- stione; — cestionea fu inventione a Io- CBS. 6â3 trUoru celloru despoiaţi de sentimen- tidu de umanitate, inventione appli- cata omeniloru călcaţi de densii, spre a i face se spună banii ascunşi; — de acf : c>prin estensione, tortura, suppliciu, martyriu, cercare sau incercare aspra, grea, importuna : vorbele tdle veninate, imputationile necurmate stmt una eterna cestione pentru mene; importunulu ace- stuia mi da cruda ce-stione; nu e lipse de cestione, spre a face pre acestu Hm- butu se spufiatotu ce 5cî^;— metaforice, applecatu si la lucruri : patientfa vo- stra e suppt4sa unei strania cestione^ de care nu sciu de veţi pote triumfă; es- perietUi^a, dice Bacone, este una cestione applecata naturei, ca se ua facemu se v&rbesca si se ne descoperia secretele ei; — 3. metaforice : a) judeciu sau judecăto- ria, persouele ce judeca una cestione ju- diciaria; loculu unde se judica cestionea judiciaria; b) obiectu de cercetare, ma- teria, subiectu, thema, these, propuse- tione de cercetatu, de desbatutu, de la- muritu, etc. : a) in genere : cestione de logica, de morale, de theologia, de isto- ria, de jurisprudentia, dephysica; ce- stione difficile, spinosa, mare, impor- tante; a agităy a propune, a essamină, a desbate, a resolve, a deslegâ, a lamuri, a elucida una cestione ; a pune in ce- stione ; a essl d^in cestione, a reveni la cestione, a fi in cestione, a fi afora dHn cestione; a pune bene cestionea este a ua si resolve; d'in una cestione essu adesea mai multe cestioni; de acea-a e bene a divide una cestione complessa si a re- solve un' a câte urCa differitde parti oile cestionei in totu; cestione de stătu, ce- stione de interesse; cestione soctalcj po- litica, internaţionale; tota cestionea e aci; nodulu cestionei; — cestione acade- mica, propunere făcuta de una societate docta, care are de scopu desvoltarea si elucidarea vreunui puntu de doctrina obscur u sau indoiosu : cestionile acade- mice sunt problemate scienti/ice, littera- rie, artistice, etc, ce se punu in concur- su, de allu cârtii resultatu are se judece corpulu doctu insusi ; cestionile acade- mice au adesea de olnectu cellu mai bonu tractatu chiaru asupr*a unei cestione bene 624 CES. connoscuta, asu^n-^a unei ammeliora- tione, etc. ; — mai vertosu puntu prin- cipale allu unei materia suppusa con- troversiei, nodulu sau statulu unui su- biectu dedesbatere: canduunuomu accu- scUu de oinoru marturesce senguru co a commissu omorulUjCestionea numQi e de a se probă, co acestu omu a ucdsu, ci in cestione pote veni, deco a avutu dreplu de a omori pre cellu uccisu; ce- stionea nu med e atuncea una cestione de fapiUy ci una cestione de dereptu; — prin , estensione si metafore : a) veri-ce lu- cru de care e vorb'a, lucru in cea mai estensa insemnare a cuventului, affa- cere, etc. : persona in cestione, banii in cestione; cestionea mancareizizmancarea insasi : cestionea mancarci e^te de pri* m'a importantia pentru sanetate; am venitu se ti vorbescu in cestionile nostre de commerciu; — mai vertosu inse : ?') lucru cerutu, cuvenitu, necessariu, interresante , importante : cestione de vietia, cestionea mortei, cestionea apjyro- visionarei cu lemne ; 7) grave, pericu- losu, incertu, indoiosu : indouentia, pe- riculu, nevoia, Încurcătura mare, etc. : vieti'a nationei e in cestione, a pune totu in cestio^ie : onore, avere^ vietia; a pune in cestione basile societatei; unu ce face sau nu face cestione, e sau nu induoiosu; unu ce e sau nu in cestione, cu Însemnarea d'in paragrafele prece- denţi : e sau nu in desbatere, d^ro si cu Însemnarea d'in acestu paragrafu : e sau nu e indouiosu; e sau nu e in peri- clu; — 8') vorb'a insasi sau scrierea a- supr'a unui ce : nu e cestione de tene, nu eră cestione de plecare; e cestione de ui%a mare reforma in administratione ; a fostu cestionea despre sortea vostra, dero nu s'au luatu neci una decisione; cestionile tusculane^ scrisse de Cicero^ ne, etc. — P) in speciale : a') in intel- lessulu oratoricu si juridicu, materia, subiectu de controversia, puntu princi- pale allu controversiei, puntu indouiosu, asupr'a cărui se cere una desbatere, spre a lelucidâ, sau una sententia judiciaria spre a Iu resolve sau decide : s^^nt doue generi de cestioni : cestioni definite si oestioni indefinite sau generali:^ cestione CES;; de faptu, cestione de dereptu, (vedi mai susu la a>; cestione agitaia, desbatuta de părţile interessate la dens'a sau de jurisconsulţi, pre candu cestione contro- î;crsato=asupr'a carei-a părerile ome- niloru de scientia sunt impartite; ce- stione de dereptu publicu, la care publi- culu intregu e interessatu si care se resolve dupo principiele dereptului pu- blicu ; cestione de stătu sau mai bene cestione de stătu civile, care concerne libertatea, nascerea, etc. alle unei per- sone, pre candu cestione de stătu (=:ter- ra); cestione problematicay camu in acel- lu-asi sensu cu cestione controversata : cestione de practica^ care are de obiectu practic'a judiciaria; asia si : cestione de processura : cestione străina, care esse d'in cestionea in desbatere; cestione prejudiciale, care caută se se judice si se se decidă inaintea altei-a, asuprea carei-a acea-a pote av6 influentia,etc.— P') in intellesBu politicu, veri-ce materia, a cărei solutione si regulare presenta dif- licultati si care prin urmare cerecercetare si desbatere seriosa: cestionea orientului, cestionea nationalitatiloru; cestionea ita* li ca, americana: — cestione de ministeriu z=Lcestione decabinetu:=:cestioneministe' riale, propunere ce făcu miniştrii came- reloru, declarandu co in c»chii loru, este asia de importante incâtu respingerea ei i ar face se se demitta; propunere făcuta de representanti, a cărei inac- ceptare de cotra miniştri inco pote ad- duce căderea ministeriului sau dissol- verea camerei : p pune, a retrage cesHo- nea ministeriale; a ne face cestione mi- nisteriale d'in una propunere, d'in ac- ceptarea sau inacceptarea acestei pro- punere ; a nu face una interpellatione cu cugetu de cestione ministeriale; — cestione preliminariazrcestione previa, (reu : prealabile, dupo fr. pr^alable)= antrce^sionezu Anieiee»H\o^ cestione de essaminatu, de 4esbatutu si de decisu inaintea altei-a deja propusa, de unde decurre inlaturarea sau cellu pucinu ammenarea acestei-a : cestioni prelimi- narie se punu nu numai in materia po- litica, ci si in materia juridica in ge- nere, si chiaru in veri-ce alta materia CBS^ de desbatere; d6ro in materie politice, cesHonea preliminaria este de regula punerea in cestione a proposetionei deja facata si mai vertosu cererea de a se respinge ei anuselmincansideratione acea propunere : a cere cestionea preU' minaria; cesHanea preUminairia s'a ter^ minaiu eu trecere la ordinea de di; propunerea deputatuM se inlatură cu cesHanea preliminaria, nu se M in desbatere. * CESTIUNCULA, s.f., qaflBstianeiila; deminutivu d'in cestiime : cestione mica, de pucina importantia, usiora de intel- lessu si de resolutu, si mai vertosu cu nuanti'a ironica de cestione minutiosa, dăro fora importantia, cestione copiUa- resea, etc. * CESTORICni,-ta, adj., s., go»8to. rleisg; relativu la cestoriu sau cestore; — s. m. personale, cestoridu, fostu ee- stare, * CESTOIDE, adj., (iicestoide, fr. ce- ttoMe^ d'in xeat6<; = 4 cestu si d'in Bl8oq=forma) ; cu forma de cestu sau cordella, applicatu in speciale la vermi; — s. f. pi., cestoidi, familia de vermi in- testinali, care ooprende teniele. * CESTOBH, s. m., Tedi cestoriu. * CESTOiiIU,-ia, adj. s., qaaBstor, qnflBstorlns^ (de la cestu d'in cerere, si prin urmare proprie, care cere se afle sau se capete; cer cetona^ essactoriu, etc.); 1. s. m. personale, sub formele, cestoriu si cestore : a) in intellessu anticu, nume de dignitate datu la differiti of&ciari judeciari sau finantiari : a) officiariu judecatorescu pentru cestioni mai ver- tosu criminali, (vedi si cestione sub 1.), numitu prin allegerea poporului : Var- rone ne spune ca cestorii s'au numitu asia de la cerere, cercetare, pentru co erau insarcinati a cercetă banii publici, cumu si crimenele, ce pre tempulu seu se cercetau de triumvirii capitali; co de ad in urma f^au numitu cestari cei in-- sarcinati a cercetă sijudică cestioni ju-- diciarie; Pomponiu adauge, co dupo lege nu eră permissu consuliloru a pronun- Hă asuprea vietiei cetatianului romanu, si de acea^a se aUegeau de poporu ce^ storij cari se judece căuşele criminaU, GES. 62S si co aceşti cestori portau numele de cer stori deparriddiu; — cestorii d6ro, in a- cestu intellessu, semenau muitu cuju^ rotii noştri de astadi; P) functionariu finantiariu, numitu de asseminea prin allegerea poporului : erau cestori urbani si cestori provinciali sau militari ; ce- storiulu urbanu numitu si cestoriu ăUu erariului, care portă administrationea si inspectionea erariidui, adeco a venitu- rdoru si speseloru publice, aflamureloru păstrate in cas^a erariului, etc; cestorii provindaU sau militari, cari insociau pre consuli sau pretori in provincie, a- veau sarcin'a de a solve stipenditdu mi- litarHoru, de a procură provisionUe ne- cessarie, de a incassă veniturde si pre- dde,atien6inlipseloculu pretoriului, etc; —prin offidulu de cestoriu se deschidea ceUui ce Iu portă cdUea la magistratu- rele inaUe, si acestu officiu nu se potea cere si capUă inainte de 25 de anni im- pleniti; de aci cu intellessulu mai gene- rale de sodu, assessoriu, etc; — ţ) Au- gustu crea una noua specia de cestori, cestorii candidaţi sia ai principelui = qnflBstores candidat! vel principia^ in- sarcinati a lege si communică senatu- lui rescriptele si discursurile imperato- riului; 8)imperatoriulu Constantinu creît cestorii palatiuluiz:zqu»ntores palatil; cestoriulu pcdatitdui sau sacnduipalatiu erâ capulu justiţiei sau jurisprudentîei, insarcinatu a redege rescriptele si ordi- nile imperatorului, a decide tote ce- stionile de dreptu indoiose, ce i se su- puneau de judecătorii ordinari, etc, ftmc- tione incredentiata de regula unui ju- risconsultu; — b) in intellessu mai nou : a) officiariu allu unei universitate sau societate, insarcinatu a stringe si in- cassă banii communi si a i impartf la cei in dereptu; p) membru allu unei ca- mere, insarcinatu a preveghiâ si admi- nistra fondurile adunarei : cestorii Sena- tîdui, cestorii camerei dqputatiloru; ce- storii se ăllegu in fia-careperiodu legis- lativu ; — 2. adj ., numai sub form'a cesto- riu, relativu la cestoriu sau cestore, mai vertosu in intellessulu cuventului de sub 1, a, a, p ; officiu cestoriu, etatea cestoria, agri cestorii, luaţi de la inimici si ven- 40 e^e CBS. duti de cestori; porfa cestoria, porta in castrele romane aprope de cortulu cestorelui, porfa decumona dupo unii ; jocuri cestorie, jocuri de gladiatori date de cestori; — de aci sţi ca subst. : a) m. personale, cestoriu, fostq cegtore ; b) m. reale, cesţoriu : a) corţulu cestorelui in castre ; p) cas'a in care ^ocuiâ cestorele in provincia. * CESTROSFENDONE si cestros- phenăone^ 8. f., ccstrosphendone (xe- otpoo(psv5dvY), d'in r.âozpo'^zizcestru in in- semnarea de sub 2. si d*in aţp£vSdv7j= funda); specia de funda la Macedoni. * CESTROTUra,adj., ce^trotu» (xs- oTpwTdc, d'in cestrti in insemnarea de sub 2.); lucratu cu cesirulu. ^ CESTRU, s. m., cestroasiceiitriupi (xăatpov); 1. genu de plante d'in fami- lia solaneeloru, pentandri'a monogy' nia lui Linneu; 2. specia de stylu, cu care se scuipe cornulu si eboriulu in pictura encaiistica. i CESTU,-a, adj., hlc; demonstra- tivu (compusu d'in ce-estu) avendu de oppusu cellu, intru eâtu acestu-a se ap- plica ca demonstraţi vu in intellessulu cellu mai strinsu allu cuventului, si nu degenera la insemnarea de simplu ar- ticlu, (vedi cellu); ellu variedia in caşuri ea si cellu : cestwi, cestei, cesti-e, cestoru; cu a invariabile, ce iea acestu cuventu, ca tote celle analoge, candu sta singuru, fora substantivu, sau candu vine dupo substantivu : cestu-a, cesta-a; cestui-a, cestei'u; cesti-a, ceste-a^ cestorwa; — 1. arretandu ceva de longa vorbitoriu : mai tine si tu cestu coptllu in bracie; iea ceste fete si le impaca ; curatiati ce- şti arbori de insecte ; da cestui copillu una fllore, daţi cestoi-u fete câte una flore; — cui ai datu cartea? cestup-asau cellui-a? cari J^in aceste pere su fwa* bone? ceste-a sau celle-a? gustulu ce^ storu-aluconnoscUjdegusiulu celloru-a n'am idea;— 2. cu intellessulu proprie demonstrativu intunerecatu si aprope stensu, asia in câtu cestu^ ca si cellu, sta cu intellessulu indefinitu de unu : cestu-a vre un*a^ cellu-a alfa, cellu-altu neci un'a ned alfa; — in locu de cestu se dice si estu sau esiu, cumu si compu- CBS^ sale : aesiu si oentract. ast^ acestu^ si nuantiele ce le destiogu sunt acelle-asi oe s*au indicatu co se afla intre ceHu de una parte, si : ellu sau ellu, aeliu aau alluy acellu da alta parte, (vedi la celiu); —cestu altu, correlativu cu odlu altu, (vedi cellu); cari d'in aceste jocarelle vrei? cellea? — ceste alte; si cellea suni formase; dero ceste alic sunt mai forn^ose, * 2 CESTU,-a, d'iu cerere : 1. part* passivu, qoaesius sau quiesitus-arum^ ce- ruta, cercetatu, capitatUy etc; 2* subst. : «^masc. v^die^(iiimnin»u^^^casti{fu; — po- pulariulu câstiu e, probabile, in locu de cestu sa,u cestiu, cu e infaunerecatu ; pote iusesefiaessitu si ă'iiiicc^u, castiu, (vedi castigarein Dictionariu Bieastiuin GHos^ sariu); b) temin. reale, cesta (eompara si £r. <|^§ţe=;f9iea,te), ce sa oapiba pria cerutUy coUecta făcuta cu eerut^du in favorea pauperiloru sau pentru adju- toriulu vre unei institutione de beaafa- cere. M, * 3 CESTU, s. ra., pi.-e, wstivs (d'in cesu de la 1 cedere); 1 . cuFella de lupta pre care se inseriii globuri de plumbn sau da ferru, curella plumbuita sau tar- ricata ce serviea luptaciloru cu poaiaulu, pugililoru, manusia de ferru.— 2. lupta cu cestulu : lupfa cestului. * 4 CESTU, s. m., pl.-e, cesius (xe- oT<5<:=propria : cosutu, itnpletituy inflO" ratUf etc; vedi sicentrone, centru); 1. pa- narellu impletitu d'in papura sau d'in smicelle; 2. cingutore in genere, si in specie : a) cingutoria muiereaca ornată cu gemme si cu flori de cosutura ; cin- gutore nupţiale ; ooUanu , etc. ; — mai vertosu : b) cingutorea Venerei, de care Omeru ne a lasssatu una fermecaţoria descriptione. * CESTUARIU,-wi, adj. s., quiestoa- ritts; relativu la 2 cestu, in intellessulu acestui cuventu de .sub 2. a : servi ces- tuari, cari adducu cestu sau castigu; muiere cestuaria , care câştiga cu Aeso- norea sea ; si de aci : s. f. perosuale, cestuaria=zcmiisdinB> : d'in adtdtera de- vestita cestuaria. *CESTUOSU,-a, adj., quasstaaatts; care da multu cestu in insemnarea lui ce- 6/w:=:castîgu, castigofju, fructuosu, ete. : CET. agru cestuosu; mercature cestuose ; — applecatn si la persone, care trage sau eaota se tragă mnltn castign, avidn de castigu, etc. : cestuosii Oreci, cestuosulu avaru. * CESTUBA, s. f., qniBstnra; 1. of- ficiu de cestore san cestoriu : a petl sau compeH cestur^a, a portă cestur^a; 2. ba- nii strinsi si incassati de cestore, cass'a cestorelni. * CESU,-a, d'in 1 cedere : 1. part. pas- sivu, eaBsus-a-nm : stylu cesu ; 2. subst. a) f. reale, cesa^=e»%a i a) taisiu, parte taiosa a unui ce ascutitu; p) lovitura cu taisiulu; lovitura in genere; (de acf vine, probabile, populariulu cosa, ca si coso- tiu d'in cesorvu); h) m. reale : a) cesu==, esăsnitiy si prin urmare in acea-asi in- semnare ce are si cesa sub ^ : taiatura, impunsura, vulnu, etc.; p) ca abstractu : (^5t«=c»sa8-iisy taiare, vulnerare, etc., appropiatu in sensu de cesione (d'in cesu pote essf unu verbu de form'a cesare, care sub acesta forma compusa cu re, recesare, transformatu in retesare, este populariu; pentru strămutarea lui c in t vedi 1 cercu, si litterele G si T; la a- cea-asi origine se potu referi si : testre, tesiUf etc., in locu de cesire, cesiu). M. * CESUBA, 8. f., cnsura, (d'in cesu de lăL 2 cedere); l.actione de taiare, d^ro mai vertosu : 2. resultatu allu taiarei : taiatura, Ucu unde ceva e taiatu, ce se tăia d'in altu ceva, buccata tăiata d'in ceva, etc.; — in speciale, ca termînu de metrica, taiatura a versului, repausu ce se face camu in mediloculu unui versu mai longu : una cesura, dupo secundulu petioru, este necessaria in versulu essa- m^tru dadylicu; nemica mai monotonu si maipucinu gratiosu de câtu cesur'a ce poeţii noştri mai totudeuna făcu chia- ru in mediloculu versuriloru mai lung^. GETA, 8. f.fCootas^comitatus^ sodall* tlnm y eolle^ium; maţna visy caterra^ tiirba^ ordo^ grex^ agmen^ tnrba^ tnlntia', ebliors^ manns^ manipnlns; concllinin^ ehorusy factio^ etc; mulţime de persone, strinse la unu locu sau unite prin lega- tarele ideali de acellu-asi scopu, de a- ceHe-asi cugdte si seniimente, etc. : stu~ deniii mergeau in cete la acea ceremonia; CET. 627 mtdtimea se desparţi in doUe cete, care se luară de bătaia un*ă cu cM^a; au tre- cutu mai muUe cete de callari ; de ce s^au strinsu aici omenii si s^au facutu cete, cete? cete de musicantiyde cantatori; a intră intr'una ceta de lotri; capita- nulu cetei lotriloru ; mai multe cete de callari urmarescu cePa famosviui capi- tanu de lotri; cete de predatori stra^ baiu terr^a in lufigu si in latu ; dSro multe d^in aceste cete s'au spartu si re-^ sipitu, urmărite de cetele miliţiei ; cePa unui-a d'in capii celloru doue faKtioni se bate in tote dillele cu cefa cellui altu capu de factione; — cePa poetHoru, cefa filosofUorumaterialisti; — cef*a derepti- loru : Domnedieu se assiedie stxfflePulu r&posatului in cet'a celloru derepti ; cC" tete ceresci:=icetele angeriloru; — una ceta de bldătemati uym ceta de smentiti si de neboni ; —mai raru se applica cuven- ttilu si la animali : una ceta de lupi, a intempină in caUe cete de lupi ; turm'a cocorilorU'Se desparţi intrei cete, (cuven- tulu e, probabile, form'a feminina d'in unu ma^ulinu cetuz^tobivii). *OET ACETT,-a, adj.,(it. cetacee, fr. c^ ■tac^); care se tine de genulu cetu-lui; se applica si la alte generi de pesci forte mari;— c^acei, m. pi., familia de pesci care are de typu cetul% pesci mammi- feri cari traiescu în ap'a mareî, si cari, de si se appropia in forma de alţi pesci, differu inse de acesti-a, intru câtuau respiratione pulmonaria, sânge caldu, sunt vivipari si provediiti cu mammelle sau titie la peptu; — cetacei fossUi, sfer- mature de cetacei antedeluviani ce se afla in arene si in calcarie marine ter- tiarie. CETAEIU,-fa, adj. s., gregrarioB, tttr- malisy contubernalis, sodalis, caterra* rins, manipulariui^, etc.; cetarjas-a-nm; 1. d'in ceta, cetarm (mai pucinu bene : c^aMw)r=relativu la ceta, care face parte d'ih uAa ceta,^ care e unulu d'in cei mulţi ce formedia una ceta : milita" rUcetari; — luatu mai vertosfu ca subst. personale : cetarii căpitanului de Arge- siu; fiacare capitaiiu veni cu toţi tetarii sei ; fiacare d'in cei doi c'ăpi de factione vMi insocitu de mtUtinie de ceUxri ai m CET. « sei; — '2. d'in cetu, cetariu = relativu la cetu, luatu de assemine mai multu ca substantivu : a) personale : a) cella ce prende ceti ; p) cellu ce prende sau vende pesqi mari ; b) reale: a) masculina, cetariu f pi. cetarie, locu unde se ţinu pesci mari : pescina sau stagnu de pesci mari, officina sau magazinu de pesci mari; p) femininu, cetaria: a) in a- cellu-asi intellessu cu cetariu de sub b; P') locu unde se prendu pesci mari, lacu sau mare unde se afla mulţi pesci mari; Y ) măiestria, negotiu allu cetariului, allu omului ce pescuesce sau vende pesci mari. CETASIU,-ia, adj, s., vedi cetariu sub 1. CETATE, s. f., oiTitagy urbs, oppi- ăuttkf eastram^ oastelium (contractu d*in citnYctf 6=eiTltate$ compara it. oittă» olt* tate si oittadet port. cidade; isp. oiudad; prov. oiiitAty cleataty elptat si cbiaru eiu; fr. eiU si vechiu fr. cit; alb. kiutete si klatety angl. citj); intellessiţlu de urbe intarita, parte intarita a unei wrbe, locu intaritu in genere, in care unii scriptori tendu se applece esclusive cuv Aitulu ce- tate, nu este neci cellu originariu, neci cellu conformu cu usulu limbei popula- rie luata in totulu seu, neci cellu ce are cuventulu chiaru in cărţile baseri- cesci typarite numai cu câţiva anni mai inainte; acestu intellessu nu este decâtu onulu d*in multele si variatele Însem- nări particularie si metaforice alle ace- stui cuventu, (vedi mai diosu la 2.), care insemna : 1. in intellessu abstractu, care e cellu originariu si propriu, cali- tate de cive^zcetatianu, stare de ceta- tianu, totulu calitatiloru sau derepturi- loru ce are unu cetatianu ca atare : a) in Însemnare stricta : Cicercme ne spune, co Gatone, de^si Tusculanu prin nascere, *erâ ir^se Romanu prin cetate ; acdlu-^isi auctariu ne spune, co muni- cipalii au doue patrie ; wn'a de natura sau de nascere, aWa de cetate sau ci- vile; — cu acestu intellessu luatu mai vertosu in locutionea : dereptu de cetate^ aptitudine sau capacitate de a se buc- cur&, conformu legiloru unei terre, de tote derepturile de cetatianu ^ de de- CET — repturile nu numai asia numite civili, ci si de celle politice : a dă dereptu de cetate cuiva, a capită dereptulu de cetate in vreuna terra, a ave sau nu ave dereptulu de cetate; a perde derep- tulu de cetate; a capită dereptulu de ce- tate romcma; la vechii straboni pre de- reptulu de cetate se punea marepretiu; regii insisi ambiţiona cetatea sau derep- tulu de cetate romana; insusi Santu Paulu facusse totulu spre a capită de- reptulu de cetate romana; totuşi derep- tulu de cetate nu e bene se se de la străini cu prea mare fofilate; b) in insenmare estensa si metaforica : certe cuvente străine capită dereptu de cetate in alta liniba prin t4Sulu indelungu si reducerea acelloru-asi cuvente la legile si formele limbei, in care s'au introdussu; nupotu inse capită dereptu de cetate cuventele rebelii formeloru si legiloru litnbei, in cari se introducu; omu care prin meritele selle si a capitatu unu necontestatu de- reptu de cetate in republic' a^ litterdoru; se cere ca stylulu unui scriptoriu românu se/iaaddeveratu romanescu, ero nu nu- mai investitu cu dereptu de cetate roma- nesca; — 2. prin meUfora, in intellessu concretu de totu allu cetatianiloru unui stătu, cetatianime, ca si umanitate^zome- nime, cetatianii unui stătu ca formandu unu corpu unicu prin unitatea de legi, de mori, de credentie, de abitudini, de interessi, etc; si de acf, stătu, republica, terra cu legi si gubernia propriu, etc. : a) in insemnare mai pucinu concreta de corpulu cetatianiloru, societatea civile statulu, republic' a, terr'a, etc. : a) in genere, aibă statulu intendere sau co- prensu numai de una urbe sau de mai nudte urbi, si prin urmare cu intellessu differitu de urbe, oppidu, etc., sub care se intellege numai unu totu de multe case si alte edifide unite la unu locu si incinse sau nu cu muri, (vedi mai diosu la &), cumu attesta frasile lui Cicerone : concilia homlnum Jure sociala eiritates appellantur=iadt apple^atu, mai vertosu in otuIu mediu si peuo iu tempurile mai d*in urma, la classea me* dia a cetatiauiloru unui stătu, ca op- pvm; la classea noMliloru cumu si a ple- beiloru; b) eu inteUessulu de suppusi ai acelluî-asi guberaiu : regele commanâa ceMianUoru; c) data chiaru si la copiUl, ce nu au inco etatea de a se buccura de derepttdu de cetate; d) la fia ce omu ce resiede intr'una terra, aibă sau nu de- repturile de cetate, fia sau nu nascutu in acea terra, fia sau mi de acea-asi na- ţionalitate cu locuitorii terreî;*-2. în in- tellessfulu cuventului cetate de sub 2, 6 : cetatianii si sateanii: modidu de vietia ăllu cetatiannlui differe (îe allu terra- mdm; occupationile cetatianiloru nu m acelh-asi cu aUe terraniloru; cetaHanii intndia pre sateani ca senguri fericiţi, cumu si sateanii credu co cetalianiisunt senguri fericiţi; — de acf : 3. politu, cuHu, delicatu in portare : in tote gustu- rele si mişcările lui, in tote dissele si faptele, vede cineva unu addeveratu ce- tatianu. CETATIUIA (l-eu : cetatiue), s. f., prin moiarea lui l in locu de CETATItLIA, s. f., clrltatula, ur- becnla; ddminutivu d'in cetate, si prin urmare dâ acetlu-asi intellessu cu ceia- tella, dififerindu aceste forme intre den- sele dupo localităţi; totuşi iotXDidkcetatiU' Ua Că imi appropiata de forfn'a classica ciTllâtiilae mai susceptibile de appli^ti* oui in însemnări speciali si mai nobili Jlf. CETEK0, s, ra., vedî cetinu. CBTBBA (pre a locurea : cetra), s. f., fldes^ (compara it. eeterar si eef ra^ isp. si port. eftara> prov. clthara si citra sau oitolâ^ vechiu fr. citare si eiiole, tote d'in lat. elihararsxtddtpa; vedi si citară; de acf : germ. zither, magiar. ezitera^ nou slav. eitara^ russ. cîtra); instru- mentu de cantatu cu corde, care dupo loealitatiy iea diverse numiri; — meta- dter. 631 forice, facultate salii inspir1ati6ne poe- tica, talentu poeticu : dâ tote ie te at- tingi, i^wnai ă^ teter^a poetului se nu te dttingi cumM, co se face focu, CfiTERARE, ceteru,cdtri, teteră, etc. (mai pucîhtt bette : cetereăid, cetereăi, ce- teredia, etc.) v., fidibos luderA, (coinp^ra it. eet^fere); a dice sat<«antâ a*in cetera. CBTEBARIU,-ia, (mai pucîhu bene : ceterasiu)^ s., lidieen; care dice şart scie dice d'in cetera, CETERASnj,^7a, s., vedi ceterariu. CETERATORIU,-foria, adj. s., ttdl- cen; care cetera, CETERISTU,.rt, (eompăra it. ceteri- «ta); s., iidfcen; care scie dice bene d'in cetera. CETERNA, s. f., vedi ciste^-na. * CETERU,-a, adj., ceterus; ce mai remane, cellu altu, obiectu ce afora de obiectulu numitu essiste inco assemine, si se pote adauge, luatu de regula in plur. ceteri-e, si applicatti peno acumu esclusivu numai in locutionea : e cetere, sau sub forma mai latina : e cetera, el cetera:tzsi celle alte. 1. CETIA, s. f., Aebolâ, callgd, (vedi cec») ; negura, aborî deşi ce essu, mai yertosu demineti'a, d'in apele locuriloru sau d'in pamentulu umedu;—metaf., in- tunericare a vederei ; si de aci, orbfa a passiunei : ceti'a urei nu te lassa se vedi si se recunnosci meritele nwlle. * CETILATU, s. m., pl.-e, (it. cetllato) sare formata d'in corabinationea acidu- lui cetilicu cu una base. * CETILir ,-a, adj., (it. cetflico); de cetilu : acidu < tilicu. * CETILU, s. m., (it. cef ilo); substan- tia chymica ce se estrage d'in cetina, (vedi cetinu). CETINELLU,-a, adj., lentuios, U\k- tos; incetindlu, lente^ dimînut. d'in cetu, =qatetiis, * CETINtf,-a, adj. s., (ccUiiub; com- para it. eetino*a| fr. cetliie); de cdu : osse cetine (vedi 1 cetu) ; — subst. : a) mase., cetinu, specia de lemnu, (vedi si in Qlossariu cetina); h) femîn. cetina, substantia alba,cristallîua si combusti- bile, care intra in compusetiouea gras- simei cetului. 682 CET. CETIOSUra, adj., nebnlosss, ealigi- nosns ; plenu de ceUa^ infestatu de multa cetta: lacu ceHosu, ţinuturi cetiose; — metaf., negurosu, intunericosu, pucinu claru, confusu, etc. : anevoia poţi pe* trunde in cetiosde cugetationi cMe or cestui omu. CETOSU,-a, adj., eetosng; plenu de ceti, relativu Ia cetu, (vedi 1 cetu). , CETBA, 8. f., fldes; cetra; 1. in a- cellu-asi intellessu cu cetera; 2. specia de scutu micu si usiorellu; de aci : ce- tratuţ-a = eetratus, munitu cu cetra : coorti cetrate. CETBATU,-a, adj., vedi cetra sub 2. 1 CETU , s. m., (pronuntiatu reu ; kitu\ eetos {%f[co<;); pesce marinu ne- spusu de mare, numitu si balena, (vedi acestu cuventu); — applecatu si la alţi pesci marinimarî, cumu ddfinulu si alţii, (vedi cetaceu). 2 CETU, pL cete, cootos^ turba» turma; mai mulţi omeni sau animali adunate împreuna; vedi ceta. ^f^ 3 CETU, -a, adj., qnietus, tardas; lentns; vedi comp. incetu si cietu. CETUBA (pre a locurea : citura si ciutura); schednla; sitnla, hanstmin; fragmentam» frostum» offiila ; 1. in a- cea-asi insemnare cu cetula = cedula; 2. vasu de scossu apa din putiu, de a- dapatu vitele, de carratu apa: gall^ta, ullucu, etc. : scote una cetura de apa; impleti cetur'a cu apa, ca se bea bene caii; — 3. buccata tăiata d'in altu ceva mai mare; in acestu intellessu si sub form'a masculina, ceturu sau ciuturu, pi. ciuturi : unu duturu de pane, una ce- tura de came; ciuture de fune, de lem- nu, etc; — in speciale, parte d'in unu trunchiu, stelu, fustellu, calamu allu unei plante, ce remane in pamentu dupo taiarea plantei : ciuturi de meiu secer atu; — -cu acellu-asi intellessu compara si co- toru, essitu, cumu se vede, d'in acea-asi radecina cu ciuturu, (cuventulu, dupo În- semnarea de sub 2 , s'ar pot^ referi la lat. altuia sau la clstnla» care transfor- mata regulatu in cestura^ prin caderealui s a potutu deveni cetura, cumu ceterna d'in cesterna=iciBterna; d^ro acesta ety- mologia nu ar esplecă celle alte insem- . CHAl nari alle cuveutului; U>le Însemnările inse se esplica, referindu cuventulu la 1 cederezztaiare). M. GETUBU si ciuturu, s^ m., vedi ce^ tura. CEUCA, s. f., vedi cioca. CEVA si cevasif vedi ce * CHALABE si calare, v., ehaUre (XoXdeiv, compara si it. calare» fr. oaler); 1. in genere : a) ca trans., a relassă, a destinde, a desface, a desprende, a scap& diosu, a lass in diosu; a resolbe, a moiâ, etc., in sensu atătu materiale cfttu si ideale : a chalâ cordea prea intensa a arculm; a chalâ frende caUoru; remedie chalatorie, lassative; a chalâ pre cineva cu una fune de pre una ferestra înalta diosu in gradina; ferru chcdattCprin făcu; chalâ fruntea : a) a descreţi, p) a pleci de rosine; — b) ca intrans. a se relassi, a se destinde, a se desface, a se des- prende, a se resolbe, a se moiâ; a se lassâ in diosu, a descende, a scadâ, a se impu- cină, a se micusioră, a se plecă, a se în- chină, a cede, etc, atătu in sensu mate- riale cătu si ideale : passerea rapitaria chcda dHn inaltimile cendui asupr'apre- dei sdlle ; cordele lyrei choia; — si cu for- ma reflessiva, ase chalâ; — 2. in speciale, si ca trans. si ca intr., — a) ca terminu de nautica : a chalâ velele, a le trage diosu si stringe; a chalâ ancora, a ua lassă in apa: a chalâ unu catartu;navea chala, se lassa afundu;— &J ca terminu de architectura sau de constructione in genere : a chalâ una petra : a) a ua lassă in diosu cu una fune; Ş) a fissă pose- tionea petrei cu una suptire buccata de lemnu, a fissă depărtarea de alte petre, cu cari are se figuredie in muru, spre a ua potâ lipi cu facilitate; c) ca term inu de musica : una voce sau unu cantoriu chala, remane mai diosu de cătu se cere; a chalâ unu tonu, a Iu face mai gravu. M. CHALASIA, s. f., (fr. chalasie=x^<^ ^..^Lcu suu arame 684 CHA. si olinfx;:izoasay; l.ca masculinti : a) casa de arame, tenphi de arame inchinatu Minervei Ia Spart*a (vedi si chalciâicu); b) gioa d'in femilia oucilorn, alle cărui specie 86 însemna prin formoseti'a pe&ne- lorn cureflesse metallice arămie; 2.ca fe- mia., dudoiecaf nume datu Minervei d-in caus'a templului, de care e vorb'a la 1, a. * CHALCITE, s. f., cbaleites si cfial- eiils (x«i'Xit>j(; si /aXxîttc; vedi chcUcu); 1. specia de sulfotu de cupru; 2. gemma sau p^ra pretiosa de colore aramfa. ♦OHALCOCHROUra, adj. 8.,(fr.ehal. coehron, d'in x«Xx6(;=(;W(^ sixp^a= calare); de colore arămia; de acf, s. m., chalcochrau'lH, geira de insecte coleoptere pentamere d'in femili'a cambiceeloru. * CHALCODERMU,-a, adj. s. , (fr. chaleoderme^ d'in /aXxdg = chalcu si 8ăp{ta=pelle); cu pelle aramfa; de acf , s. m., chălcaderinuluj genu de insecte coleoptere tetramere d'in famili'a cur- culionidiloru, alle cărui specie au una colore metallica luciosa sau obscura. * CHALCOGASTRU,-a, adj. s., (fr. c1ialeogra»tre ^ d'in y(akv.6(; = chalcu si Yaonjp = pântece) ; cu pântece arămiu, vorbîndu de certe insecte. *€HALCOPANE si cMcophane, s. f., chaleophanes (xaXxoipavi^c, d'in y(^0Lk7(.6(; ==:chalcu si ţjavetadairra Zmcî , aappare); 1. p^tra ce are luciulu aramei; 2. genu de insecte coleoptere tetramere d'in fa- mili'a chrysomclineloru. * CHALCOPONU si chalcophonura, adj. s., chaleoplionos (xaXxdcpcovoc;) ; cu voce de arame : clmlcofon^a campana; de acf ca s. m., chaîcofanulu, certa p6- tra negra, care percussa da sonu de a- ratne sau de hroni^u. *CHALCOPORU, si chalcophorura, adj. s., (fr. chAkophore :==■'/jxk'iiorp6(jO(;, d'in" x<3tXx(5<; :=zchalcu si ţîăpetv=r/6r^*tf); care porta arame, investitu cu arame; de acf, s. m.; chalcofarulu, genu de insecte coleoptere pentamere d'in famili'a chy- somelineloru. *CHALCOaKAFIAsi clmUographi% s. f., (it. ealvo^rafta^ fr. chaloşrraphle, d'in ya\%6^::=.chalcu si Yp^.r ^iv— rscv ;>rf'); arte de a sculpta in arame, si de acf in genere, arte de a sculpta iu veri-ce mo- CHA. tallii : ekalco0rafiei a luahi he^^ hffkh grapMa, — stabUimentu de chalcolprafia. * CHALCOGRAPICU si chxUagra- pMcUy^ay adj., rclativu la chalcografîa sau ItLchdlcografu. CHALCOGRAF0 si chcdcagfxtphura, adj. s., care scie si practica art^ ckal- cagrafiei. * CHALCOLEPIDU^-a, adj. s., (fr. eHaleo lipide, d'in x^^^^OLiy.ryicăptaoo<:ă'ixixo'-' \f,ai=: chame si xwcâipioooQ zizcyparissu sau cupressu); specia de plante, numita si cupressu micu, de genuin santoUnei d'in famili'a compositeloru, syngenesia ecale lui lAnneu. * CHAMEDAFNE si * CHAMEDAPHNE , s. f., cham»- dapbno (xaţJiouSdtţvif], d'in xa{^^=^^'^^ si dafne sau dafinu); specia de lauru menutu, daphne laureol^ lui Linneu. * CHAMEDB4C0ÎJE, s. m., cbam^- 636 CEJl draoon (xapiaiSpâxiov, yedi chaime si dra" cone); specia de serpe sau bellauru ce na se pote suf in arbori. * CHAMEDBIU si «CHAMEDBU, s. m., ehmmflBdras (xa- ItaidpDc, d'in y(a\ij(xi=zchame si 8p5<;=: cerru, cerct(=stejariu); specia de planta, teneriom ebamaBdrjs Ini Linneu, d'in famiira labiateloru, didynamia angio- spermia lui Lmneu. CHAMEin, s. m., vedi chameUu. CHAMELEONE si GHAMELEONU, s. m., ehamieleon (xaitaiXicov; vedi chame si leone sau leu>; 1. genu de reptili catrupedi, cari s^mi- na in certe respecte cu serpillele si cari si scamba snbitanu colorea dupo refles- sionea radielom sorelui si dupo posetio- nea lom cotra spectatoriu : la una spe- cia de chameleonu attribuiau cei antici facultatea de a se nutri cu aeru si de a si scamba colorea la momentu si dupo voientia ; — de acf chameleonu, apple- catu ca symbolu allu versatilitatei si allu faciariei basse si avilitorie, si prin urmare cAom^Zeomi =lingusitoriu, fa- ciariu, omu ce scamba părerile si por- tarea, dupo cumn i vine mai bene la in- teressile selle : chameleonii curtei^ cha- meleonU ăUartului, servitori faciari ai altariului; — 2. specia de plante; 3. cha- meleonu minerale : a) nume datu de ve- chii chymisti mercuriului; b) nume datu si astadi manganatului si oiymangana- tului de potasse; 4. constellatione me- ridionale, compusa de none stelle. * GHAMELEUGE, s. f. , chamieleaee (Xoc|iatXe6y7] d'in X'^V^^ •= chame si Xeoxdc z^albu); planta cu folie albe ce dau de pamentu, specia de tussUagine, * CHAMELINU, s. m., (fr. cbam^lin; vedi chamâ si linu:::iinu); specia de inu forte menutellu. CHAMELIU (cu l moiatu : chameiu, d'in chame), 8. m. , lapus salietarlns; genu de plante d'in famili'a urticeeloru, care copreude plante repenti, cari ser- vescu mai vertosu la composetionea ber- rei : blastarii de chameliu teneri sunt boni de salata. * GHAMEMELn, s.m., ohamsDinelum Xa|Jux(|xif)Xov, d'in xau^alz^chame si [t7)Xoy CHA, = meru); genu de plante d*in famili'a corymbifereloru, d'in care speci'a cea mai insemnata este chamemehdu odo- ratUf matricariaehanomiUa lui Zitnn^u, d*in alle cui fiori forte amare si aroma- tice se da forte desu unu medicamenta febrif ugu, antispasmodicu,diuretica, etc; — essentia de chamemdu, estrassa d*in chamomelu prin distillatione ; oliu de chamomeluy medicamentu de oliu in care se ţinu infuse flori de chamemelu. CHAMEMURSINA si * CHAMEMYRSINA , s. f., eham»- myrsine (xtx(JLai|iopaivif] ; vedi chame si mursina); mursina repente. * CHAMEPEUCE, s. f., ehamnpeuee (Xa|i|Jit7ce6x7],d'inxaP'a[=cft{Wie siice6x'ij z=larice); larice menutu. * CHAMEPITU SBfichamepitue, s. m., cbamiepltys (xo^fiaiTrCto^, d'in x^P'^^^ chamS si tuCto^;); planta, tencriom cba- miepitys lui lAnnm, d*in famili'a la- biateloru, didynamia gimnospermia lui Linneu, planta amara aromatica, febri- fuga, recommandata mai vertosu pentru artrite. * CHAMEPLATANU, s. m., ebam»- platanus (xtx|tat7cXâTavo(;; vedi chame si platanu); platanu menute, piticu. * CHAMEREPU, s. m., cbamnreps (vedi chame si repere); specia de palmu forte micu, piticu. * CHAMESTROTU, s. m., cbam»- strotnm (xajtaCotpcDTOv , din X^P^^ ^= chame si axp(Az6<; = stratu, asternutfj^; patu forte diosu, (vedi si camc^. * CHAMESUCA si * CHAMESYCA, s. f., ehainiesyce (Xa|iata6x7], d'in xapi-at^^cAaw^ si o6xTfj f%cu)\ ficu tare menutu, piticu. * CHAMEUNIA, s. f,, ohameunia (x»- |jL£Ovia, d'in xaj^at^ciatne si sovijr^jjaia); culcare pre diosu, dormire pre pamentu. CHAMTJ, s. m., vedi camu, * CHAMULCD, s. m., cbamulcns (xa- (jlodXxoc, d'in x^V^^^^chame si SXxetv=: tragere, de unde 6'k%6(:z:ztrassuray ma- china de transportatu mari greutăţi); carru sau carrutiu cu rote forte mice, cari serve a transporta mari greutăţi. CHAOSU si chausu , s. m. , ebaos iX^^f £r. obaoKi it. caos^ cao si oaosse^ CHA. cMsso ; form'a popularia romanesca este chau : a se perde in chau; pentru deri- vate ca chaoticu ar fi de preferitu form'a chaote; cuventulu este essitu d'in acea- asi radecina cu x^-a^siv^zca-scare [vedi Icascare], siinsemna proprie: cascatura larga si nespusu de profunda, cascatura, precipitiu immensu, dbyssu, etc.; de aci in speciale) : 1. spatiulu immensu, ne- luminatu, in care jace si se mişca ma- teri'a universului; spatiulu neregulatu, cumu eră inainte de stabilirea ordinei, numita lume, spaţiu plenu de materfa fora lumina, fora forma si in desordine, dupo credentiele polytheistiloru antici, 6ro, dupo spusele biblice, spaţiu de- sertu : Erehulu si negr'a Noptea dam- mea in chausu; — intunereculu infernu- lui : chausulu eternei 9}()^;— personi- ficatu de cei antici si consideratu ca fiiu allu Erebului si allu Noptei : invoca Erebulu, chausulu si pre Ecate; 2. la antici, ammesteculu confusu allu totoru elementeloru, d'in care a essitu ordinea universului : dupo acei-asi antici, lumea a/vea se recada erosi in chausulu, dHn care essisse una data; ecco inceputulu descrierei chausului de Ovidiu : ina- inte de mare si de tiscatu si de ceru un'a eră faci'a naturei in totu univer- sulu, care se disse chausu, massa rude si indigesta, nu altu de cătupondu inerte, si la unu locu aggrumurate discordile sementie alle lucrtmloru; — Domnedieu trasse universulu d'in acestu chausu; — de aci : 3. prin metafora, confusione mare, inestricabile, inintelligibile : ca- pulu seu e unu chausu, chausu de opi- nioni, carte ce coprende unu chausu de idee nerumigate; ce chatisu in acesta casa! a cade in chausulu unoru cuge- tări vage si obscure. CHAOTE, s., vedi chaosu. CHAOTlCU,-a, adj., relativu la chao- te sau chaosu : materi'a chaotica, intu- nericu chaoticu; confusiane chaotica; idee obscure si chaotice. GHABAGABE, v., de acea-asi Însem- nare cu characire, (vedi in Qlossariu a- racire). CHARACU, 8. m., pl.-i, (vedi in Qlos- sariu aracu). CBA. 687 * CHAKASSABE si charaxare, v.i eharaxare (xapdoasiv; d*in acea-asi fon- tana cu characteriu; vedi carcusteriu); a face unusemnu, sgariandu, taiandu, etc.; a face sau sapă semne de scriere, (vedi, caracteriu) : pre aceste table eră cha- rassatu decalogulu. * CHABASSABIU si charaxariu^e^- raxarlas; care charassa caracterie sau semne de scriere, sculptandu sau scri- endu; — prin metafora, cu intellessu reu de sgariatoriu de cartazzreu scriptoriu. CHABISMA, s. f., pi. charisme si cha- rismate, charisma (/dpiafjLa); daru facutu cuiva d'in liberalitate, daru gratuitu ; gratia, favore : tote ce avemu sunt cha- rismde lui Domnedieu; ti făcu charisma de doi cai. GHARISTICU,-(i, adj. s., eharlsticqs- um (xocpiattx^c-dv), ce se tine de chari' zire sau de charisma; — s. m. charisticu, daru, favore, indetorire. CEARVLlKErescu, v. (d'in grec. xa- pititl^=cAeî« in insemnarea de sub 1, si d'in ferere); care are cheli, cu fălcile in forma de cheile, si de acf, s. f. pi., cheUfere, genu de arachnidi. CHELIU, s. m., vedi chelu. CHELONE, s. f., chelo si cbelone (XsXcbvTj =: brosca testosa); 1. augmen- tativu d'in chele, chele mare, braciu de ballista; 2. genu de plante d'in famili'a scroftilariaceeloru. CHELONIA, s. f., vedi cheloniu. * CHELONIDE, adj. s., (fr. cti^lonide); ce se tine de genulu chelonia; s. f. pi., chelonidi, tribu de insecte lepidoptere nocturne. * CHELONITE, s. f., chelonitis, (com- para si it. chelonitei fr. ch^lonite; vedi chelone); 1. petra de colorea unei brosce testosa cu punte galbine, care se usitâ in sortilegie sub forma de testosa fora capu; 2. nume genericu datu testose- loru de apa dulce. * CHELONIU,-a, adj. s., chelonlns; chelonia^ cholonium (compara si fr. ch6- lonie^ ch^lonien); ce %e tine de chelone in insemnarea de sub 2., luatu mai ver- tosu ca substantivu : 1 . femin. chelonia : a) cu acea-asi insemnare cu chelonite; h) genu de insecte lepidoptere d'in fa- mili'a nocturneloru; c) genu de testose de mare; d) tribu allu testoseloru de apa dulce. * CHELONOGRAPlA si chelonogra- phia, s. f.,(fr., ch^lonograpl/le, d'in ^e- 1 XcovYjzrcĂ^Zowe sub 2., si d'îri Ypdt(pstvr=: ' CHE. _^ scriere)^ descriere sau tcaotatu, asnpr'a testosftloru. * CHELONOGEAFU si chelonogra- phu, s. m., (fr. ekobiuAArai^ie), eai*e se occnpa iiQ speciale cu ehelonografia. * CHELU, s. m., cfielys (x^lfK^te^ stosa); specia de brosca testofia terre- stra; 2. test'a broscei testosa; 3. specia de lyra mai miea dacâtu baafiikdu; 4. coufltellatianea nuaiita si hjm. * CHELUDRU si CHELTDBU, s. m., ehelydras (x^- Xt>Spoc, d'in x^5^«C=cMt( 8io^p:zzudo- re, apa}; 1. specia de serpeapatiicu forte vemnosu, cai^ e ampkibiu ; 2. tastosa de apa dulce. CHEMARE, Y., reu in locu de chia- mare; ?edi clia^nare si dâmto^e. CHBMBRICA, s. f., vedi catnirica. * CHENALOPECE, s. f., <»iieiialopex (X7]V9cXc»n)4 din x'>]v=::ansere sau gâscă si iXft)in]$=vulpe); passere care are for- m'a de ansere si care si face cuibulu snb pamentu ca vulţea. * CHENISCU, s. ra., cheuiscns {xq- vt<3xoc=deminutivu d'in x^jv, vedi che- fudopece); 1 . specia do ansere sau gâscă; 2. ornamentu in form'a unei ansere sau unui guttu de ansere la puppea unei nave. * CHENOBOSCIU , s. m., cUeiitbo- sclon (x>]vo^ax6îov f d'in x^Q^^^^^^^^^^^ sau gâscă si pdoxetv^pascere, nutrire); locu in curte, unde se ţinu si se crescu ansânle * CHENOMYCHU, s, m., cheuomf - cImmi (xilv<5jtuxov, d'in x'î^^^^"^^^^ ^*^ gâscă si (i.ox(5(;:=recessu, infuodatura); planta numita si nyctegretUy de care au orrore anserile. * CHEJifOPODE, adj., clienofuis (xtj- vdffoac d'in x^vj^^^^usere sau gâeca si icooc— 3coăĂc=:petioru,) ; cu petiore ca alle anserei. CBENOPODEU-a, adj., (compaia it. ebenopodeoy franc, eh^nopod^), si * CHENOPODIACEU,.a,adj.. (it. clie- nopodiaoaoy fr. ch^nopodiao^); care se- mina cu chenopoăiulu ; de aci, s. f. pi., chânopodiacee, familia de plante, cari au de typu genulu chetiopodiu. * CHBNOPODID, s. m., eheMop#dliim CHE. 639 (vedi 'chenopoie); gewt de plante d'in famili'a chânopodiaceeloro, asi4 numite d'in causa co foiele loru semifia cu lab'a sau talp'a unei ansere, de UAde si nu- mirea popularia de talp'a sau lab'a an- serei (=:gâscei), applicata la specie^ d'in acestu genu. * CHEBNITE, s. f., ekeenites (xepvt- '")<;); specia de p^tra sau de marmore, care s^mina cu eboriulu si d'in oare eei antici făceau mormente, pentru co cre^ deau, co. acesta p^tra praserva cadave^ rele de putredione : monnentulu hd Da^^ riu se dice co ar fi fostu de ehemite. * CHEROFULLU si * CHEROPHYLLU sau. dher^hyUu , s. m. , cbierepJijillou si eli»r#fifejrllon (xoipâf a)Jcov, d'in foiptvKz^a $$ ImetUră, si yoXXovzr/oia) ; genu de plante d'in.fa- milia umbelliferelofu, tote fbvtpveni- nose. * CHERSU, 8. m., chema» («x^popcrz îiscatu, in opposetione cu apa); brosca testosa de uscatu. * CHERSUDRD si * CHERSYDRU , s. m., chepsjdcis (xipooSpoc, d'in x^^oc=2t«^flft4 sifidwp :=zudore sau apa^ genu de şerpi atnfibii, cari locuescu in apa si pre uscatu in lo- curi inculte. CHEBUBICU,-a si eherumu, adj., (it. eherabicoy fr. ch^vubique) ; da ehe- 7i4bu. relativu la chembu : cantore che- rubicay hymnu cherubicu ; de aci subst. m. reale, chenibicu sm chernvieUj cân- tare inainte de a essf preutulu cu da- rurile, incepondu cu vorbele : carii pre cheruinmi; ckeruvice de dommeoe. CHERUBIMU, s. m., vedi cherubu. CHEBBBINU,-a, adj., camu in acea- asi insemnaire cu cherubicu^ CHEBUBU, s. m., pi. cheruU (inse si cherubimi sau cheruvimi, pi. dupo lim- b'a ebraica d'in care vine euvientulu ; d'in acestu plurariu s'au trassu sengu- lariulu chcrubimu sau chernvimu; mai bene inse e a luă form'a cJieruhu sau cherupu ca singalaria, cumu e si in lim- b'a ebraica, si d'in acesta-a a forma plu- rariu sau dupo normele limbei nostre : cherubi si chenwi, sau dupo normele lim- bei ebraice : cJieruhim sau cheruvim; for- 640 CHI. m'a (^rubinu este adiectiyu si nu e bene a se luă ca substantivu), eherab^ ehern- bim si ehernblni 1. spiritn ceresbu, an- geru de prim'a ordine : cherubimii si serafimii; si puse unu cherubu cu spata defocu la part' a paradisului; 2. prin me- tafora : a) applecatn la ana persona de rara si vivace formosetia : june si for- mosu ca unu cherubu san cherubimu; b)in pictura si sculptura; capu de co- pillu cu aripe, care representa unu an- geru : cherubimii se depingu cu fada in» fUÂCuratOy spre a se espreme amorea de cari su animaţi cotra Domnedieu. CHEBTJVICU, cheruvimu ; vedi che- rubicUf cherubu. CHIA.QU, s. m., vedi cagliu. CHIEIE, s. f., reu in locu de chiaie, vedi cliaue. GHKLLABIA, chieUariu, etc., vedi ceUaria, ceUariu. GHIEMABE, v., reu in locu de chia- mar e; ved i diamare. * CHILIADE, s. f. (xiXtAc) ; spaţiu de una miie de anni; una miie de veri-ce alte lucruri. ChllIAQONU, s. m., vedi chiliogonu. « GHILIABCHIA, s. f., ehIUarchIa (XtXiapxia); demnitate de chUiarchu; cet'a commandata de unu chiliarchu. * CHILIABGHU, s. m., ehillarchns^ XtXlapxog, d'in x^tot^mtie si ăpxetv=: cotnmandare); officiariu care commanda una miie de omeni. « CHUilASMU, s. m., (fr. chillasme din ^CXtoi=una miie); credentia sau doctrma a chUiastUoru. * CHILIASTUra, s., (fr.chlllaste d'in XiXioi=:una miie); sectari creştini, cari credeau, co dupo judeciulu cellu de a- poi cei allessi voru reman^ inco una miie de anni pre pamentu, ca se se buc- cure de tote desfetarile. CHnJFEBU, chUiAcare, etc., vedi chyliferu, chylificare. * CHILIOGONU si chUiagonu s. m., (fr. ehillogone^ it. chillagoBo^ d'in x^tot :=tina miie si d'in Ya>v[ar=an^2tt); figura geometrica regularia cu una miie de lă- ture si totu atâte anghiuri. * OHILIOMBE, s. f., (xtî^t6|ipYj, d'in XCXtoi=t(i si i]?.Aimv trzearrueioru); carrucîorn micu detrassu ca manele. * CHEBIDOTA, s. f., clilridota (x«- ptSuncSţ d'in /eEp^mana si Sanâzsswu, munitu); tunica cu manîce lange. »CHIRITE,9. f., (it.clilritl, fr. «hlrlte> din xEEp=ffHina); 1. stalactite cu forma de mana; 2. genn de plante ceSpitose. * CHIROGRAFABIU si ckirographon Hu,-ia, adj. s., chiro^rapliarliis; care e cavutn sau garantatu numai prin unu chirografu, Vorbindu de omeni si de ac- tele lom, cari su garantate numai prin inscrissu privata si cari prin urmare n'ac privilegiuln de faypotheca ca actele investite cu formele judiciarie ; detoria chirografaria, ereditari ckirogrt^ari, de- titoritt chirografariu. *CHIBOGBAPIAsi aiirographia,'s. f., (fr. chlrographie); arte a (Airograftdm, (vedi chirografu sub 2.), * CHIBOGBAPICD,-a, adj., relativn la ekirografia. *CH1B0GEA1 ehirographnui sî Ypaţov si xs^P'^Tp' si Ypitpeiv = sen reale : a) in gent mana, scriptura i grafulu cuiva; b, obligatoriu : a.) i scrissu numai de cellu ce sâ obliga, pre candu syngrafu sau5ynjra^a=in5orissu dupln subacrissu si pastratu de fiacare d'in celle done partî contragbnti : a dă cuiva chirografulu seu, a seindetordprin unu chirografu ; p) si inscrissu semnata cu man'a propria a cellni ce se obliga si investîtu cu formele cerate de lege; f) actu sorisHU de doue ori pre acea-asi bnccata de pergamena sau de carta, eu unu spaţiu intermediu, unde se scriea cuventulu chirografu, prin allu cui me- dilocu SG tăia pergamen'a sau cart'a, a- siâ in câtu fiacarei-a d'in celle doue parti contractanţi se da uim ^.ctu originale; S) actu, diploma cu semnatur'a propria a regelui, principelai 'snu altei persone de autoritate; s) prin estenSione' meta- forica : Christu a ruptu ekirografia eondemnarei nostre la morte; — 2. cu intelleasu personale, chirografu, -a, care scrie orecnmu, si espreme cugetele prin mişcările manulom, formandu litteresi alte semne cu mannle si mai Verioaa eu degitele, cumu făcu, de esaemplu, ^- do-mutii. ' 642 CHI. CHIROLOGIA, chirologicura, camu in acea-asi insemnare cu chirografia, ckirograficu. * CHIKOMANTE, s. ra. sif., (it.chi- romaitie, d'io x^^P =^ mana si ^vti<;=z devinatoriu); care crede a possede artea de a predice venitorîulu dupo liniele maneloru. *CHmOMANTU, s. f., (it. chlromam- zia» fr. ohlromaucie; vedi chirofitatUe); pretens^a arte a chiromantelui. * CHIKONE, s. m., cblron (x^^P^v, i'inydif =:fnana. proprie : honuăemana, inâmanaticu); 1. nume propriuallu unui centauru (vedî centauru si centauria); de aci : 2. una conştellatione, sageilariulu, care, dupo mythologfa, erâ insusi cen- taurulu CAtrowetransformatu in conştel- latione; 3- geuu de insecte coleoptere pentamere din famiira lamellicorpeloru. * CHIRONIA, s. f., vedi chironiu. * CHlKONIU,-a„ adj, s., chironluB, cbironiom, chironia; (it. chironia, fr. chi- ronle si ehironien^ tote d'in chirone); re- lativu la Chirone (vedi si centauria) : ulcere chironie, vechie si grelle de cieş»- trisatu si de vindecatu, ca cea ce avu cen- taurulu Chirone vulneratu de veninosele sagette alle lui Ercule ;— luatu inee mai vertosu ca substantivu reale : 1. mase. chironiu = tdcu chironiu, ulcu rebelle, (vedi mai susu); 2.femîn. chironia: ajgenu de plante d'in famili'a gentianaceeloru, pentandria monogynia lui Linneu, d'in cari speci'â cea mai însemnata e chiro- nia C6n^auna= cb ironia centaurium lui lÂnneu, (vedi si centauria). CHIRONOMIA,s. f., chlranomîa (/st- povofii^, d'in xstpi?;mawa si v<5(xoc=:i?or- t^re sau mişcare regulata); 1. in genere, mişcare regulata a maneloru, gestu cu manule conformu disseloru si sentimen- . teloru ce se espremu, si prin estensione, , gesţu ore-care, mişcare a veri^carei parte a corpului, prin care se espreme ceva ; 2. in speciale, ca.terminu de retorica, de mimica sau de dramatica : aj gestu ora- toricu sau mimicu, mişcările de corpu ce unu oratoriu sau unu actoriu face con- formu cu sentimentele ce are se esprema, joculu sau actionea dramatica si ora- torica; h) in sensulu cellu mai restrinsu, CHI. gestu sau mişcări de corpu mimice, prin cari actorii numiţi mimi espremu si re- presenta pelle ce vreu, fora adjutoriulu cuventului; c) arte a gestului oratoricu, dramaticu sau mimicu. ^ CfflRONOMICU,-a, adj., relativu la chironomia: precepte ehironomice; repre- sentationi ehironomice, mimice; limba chironomica. CmRONOMISTU,-a, s., care possede si professa artea chironomiei. CHIKONOMTJ,-a, 8., ehironomon;l.in genere, care face chironomie, care gesti- cula; 2. in speciale : a) care scie gesti- cula, care possede şi practica bene si cu- venitu artea chironomiei; 5) care essa- gera gesturile, care face prea multe si essagerate gesturi; c)chironomuz:::mimu sau pantomimu. CHIROTONIA, s. f., (xstporovfcx), ac- iîonea de chirotonire : chirotoni'a preu- tulm, ca si a diaconului, se face de unu archiereu; ceremonVa chirotoniei, roga- tionile de chirotonia. CHIR0T0NIRE,-e5CM, (reu : chiroto- nisire), v., (xetporoveîv, d'in x'^P^^mana si Tdvoţ sau zBiyeivzztenderef intendere); 1. in speciale, a tende sau impune ma- nule pre capulu cuiva, spre a Iu sacră sau ordina, a sacră sau ordina, a face sa- cerdote : archiereulu achirotonitu astadi trei diaconi si 4oi pretdi; unu archiereu pote chirotonipreuti si diaconi; der o pen- tru chirotonirea unui archiereu se ceru mai mulţi archierei;—a se chirotonl:=:^ se face sacovdotc : de ce nu vrei se te chirotonesci ? — 2. in genere, a tende manule, a redică manule, spre a arretă co se accepta una propunere, a vota, a allege prin votu, etc. CHIRORGlA, s.f., cliirQrgla(xe(poop- Ifia d'in x^f-P == mana si Ipifov =: lucru, operatione); parte a medicinei, mărginită laconnoscerea sitractareaacelloru morbi ai corpului omenescu, cari, spre a fi vin- decaţi, ceru operationi de mana, applQ- care de instrumente si de remedie topice, cumu vulnerile, plagele, ulcerile, nasce- rile, etc. : ă invetid, studia, pradicd chi- rurgi' a; studente in chirurgia, magestru in chirurgia; chirurgia clinica, la patulu morbosul d. ^ CEL. CHIBUKGICE,-adv. d'in chirwgicu: aeestu morbu cerc a fi tractatu chiruT" gice. CHIEUEGICU,-a, adj., chlrur^ieas; relativu la chirurgia sau la chirurgu : op€rationichirurgice;morbi chirurgiei, la a caroru cura se cere unu chirurgu, nu unu medicu; cura chirurgica; tractam&niu . chirurgicu ăllu unui morbu; sdentia sau arte diirurgica =: chirurgia; de aci si absol. chirurgica^::zchirurgia. GHI£URGn,s. m., chirurf us (xsipoop- ')rd<;); care scie si practica chirurgia, ma- gestru in cMrurgf a : honu si indemanor ticu chirurgu; chiama urm medicu si unu chirurgu. CHITABA, s. f., vedi dtara; chUra, chitru; vedi citra, citru; chivotu, s. m., yedi cibotu. CHLAMIDA si chlamyde, s. f., ohla- aijrdasiehlai|i>'S«ohlanyde(xXa|iL6<;);l.ye- stimentu militarescu de lâna, fora ma- nice, inchiaiatu la stang'a cu una fibla asia in câtu derept'a se remana libera, inventata de Macedoni, trecuta apoi la Thessali, Arcadi si cei alţi Greci cumu si la Romani : Oredi portau chlamid^a in totu temptdUy Bomanii numaiin tempu de bdlu; tog*a supplenica, la Bomani, chlamicFa in tempu depace; Cicerone im- ptUa hii Sulla, co se arrettâ cu Mamida in cetaiile, unde cei oiUi generali intrasse numai in toga; chlamid'a miUtariloru gregari se chiama sagu; Mamida de me- tasse, de lâna; chlamida ornată cu auru si nestimate; — chlamUia imperiale, re- gale, etc., mantellu imperiale, regale : imperatoriidu avea cororCapte capu si chlamid'a pre umeri; — 2. genu de in- secte coleoptere tetramere d'in. famili'a cycliceloru. CHLAMIDATU, - a, si chlamydatu, part. adj., eUuiijrdatas; iuv«stitucu chla- mida; ca subst., chlamidatii, imperatori, regi, principi, generali, etc.; avuţi si lussosi. (IHLAMIDIU,-ia, Achlamydiu, adj. s. (compara ital. clamlflia; franc, ehlamj- dle si ehUmydion); relativu la chlamida, luatamai vertosu ca sulstantivu : a) fem. ddamidia, genu de plante d'in famili'a asfodeleeloru, intre cari inulu de nou'a CHL. 648 Zelandia; b) mase., chlamidiu, una sec- tione d'in unu genu de plante. CHLAMIDOFEKU,-a, si cUamydo- phoru, adj. s. (compara fr. chlamydo- pliore; d'in xXa|i6c=c^2amt(2a si ţăpetv ^erere); care porta chlamida : a) per- sonale, omu sau femina ce porta chla- mida, (vedi si cMamieJo^u cafsubstantivu); b) reale, genu de plante d'in famili'a compositeloru. CHLAMIDUCIA si chlamidutia, s. f., chlamyduliM deminutivu d'in chlamida. CHL AMLDUL A si chlamydul'a, ' s. f ., in acellu-asi intellessu cu cMamiducia. CHLAMIDUTIA, s. f., vedi cMami- duda. * CHLENA, s.f., cbl»na (xXatva); ve- stimentu mai amplu de câtu Mamid^a. * CHIiOBA, s. f., (it. clora; fr. eblora^ d'in x^^^^ " X^^P^ ^^ verde^galbinu)', genu de plante d'in famili'a gentiana- ceelor u, octandria monogynia lui Linneu^ d'in cari speci'a cea mai Însemnata e ehlora perfoliata, care e torte amara si se recommenda ca tonica si febrifuga. * CHLOEACETICU,-a, adj., (fr. chlo- rac^tlqae, ^'mchloru si acetu sau acietu); compusu d'in chUoru si acidu aceticu : acidu chhraceticu. * CHLOEACIDU,-a, adj. s. (fr., chlo- raeide» d'in chloru, si acidu); luatu mai vertosu ca subst. m., chloraddu-lu, ac- ddu, allu cui principiu de acidificare se crede a fi cMorulu. * CHLOEALE, adj. s., (ital. clorale, fr.chlorai); iQ chloru, luatu mai vertosu ca subst. cu insemnarea de produdu li^ ddu si volatile ce nasce d'in actionea chlortdui asupr'a alcoolului absolutu. * CHLOEANTACEU, si chlorantha- ceUj-a, adj. (fr. chlaranthac^); care se- mina cu, cMoranthtdu; de aci, s. f. plur. chloranthacee, familia de plante, cari au de typu genulu chlorantu. * CHLOEANTIU, - a, si chior anthiu, adj. s., (fr. chlornath^ si ohlorantbi^^; re- lativu la chlorantu ca substantivu, camu in acellu-asi intellessu cu chlorantJui' cee4;— substantivu femin. chior antia sau chloranthia, casu de monstruositate ve- geWe, in care organele florali se aflB scambate in addeverate flori. U4 CHL. * CHLOBANTU si OdoranihuMh s-, (franc, chlorantbey d*in x^^P^i pentru care vedi cMora si chloru, si din jcv^oc =/fortf); cu flori verdastre sau galbina- stre; — subst. m., chloranthu, genu de plante, care e typulu familiei chloran- taceeloru. * CHLORAT0,-a,adj. s., (it. ^lerato, franc, ehlor^ si ohlorat^); 1. proprie, parf . passivu d'in unu yerbu chlorare, a ammestecă cu chloru : apa ehlorata, solutione aposa de chloru; asii si : etheru chior atu, gasu hydrogeniu chiar atu; — in intellessu mai estensu, galbinastru, verdastru sau olivaciu in totu sau numai in parte, adeco cu macule sau cu vene ver- dastre, galbinastre, etc. * CHLORE si CHLORIDE, s. f ., ehlorlB (x^^pk» din xX(0p6(;, de care vedi la cJUara si chloru); 1. nume propriu datu de Greci dieei fla- rilora, care de la sociulu seu Zephyru re- cepu de dote florile : la Romani Chlore portă numele de Flora, affinu cu Chlore dupo părerea lui Ovidiu in$usi;—2, ap- plecatu apoi : a) la unu genu de plante d*in familfa gramineeloru; h) la unu genu de fringUle ; c) la unu genu de in^ secte coleoptere tetramere dHn famili^a longicomeloru; d) la combinationea de chloru cu corpuri mai pucinu electrone- gative de cătu densulu, in cari inse re- portele atomice sunt acelle^asi cu celle d'in acide; in acestu intellessu se dicesi ddoridu ; e) ca masculinu , chloride-le, pi. chloriâi-4, applecatu la unu genu sau familia de minerali, in care se coprende cMorulu cu derivatele selle. * CHLORICU,-a, adj., (ital. elorie«, fr. ehlortque); de chloru, care conţine chloru: acidu cMoricu; acidele chlorice se făcu prin combinationea chiorului. CHLORIDE, s. f., vedi chlore. * CHLORIDEU,-a, si cMoridiu, adj., (fr. ohlorid^ si ehloridton); care semina ou ehloridea; de ad substantivu : a) mase. cMoridiu, genu de plante d'in famili*a Amgiloru; b) femin. pi. chloridiCy tribu deplante d'in familfa gramineeloru, cari au de typu cMoridea. ^ CHLORIDRATU, chloridrieu, etc; vedi chlorohydratUy chiorohydrieu. CHt. CHLORIDU , 8. m. , vedi chloride sub 2, d. * CHLORIODATU, s. m., (fr. cWorlo- date); sare formata d'in combinationea acidului chloriodicu cu una base. * CHLORIODICU,-a, adj., (fr. ehlo- riodiqoe); de chloru si iodu, care prin proprietăţile selle tine de chioru si de iodu : acidu chloriodicu. * CHLORITE, s. f., ekloritls (xX<»pî- Tic; vedi chlora si cA2or«); p^tra pretiosa, nestimata verdia; specia de sUicatu alu- minosu cu base de magnesia sau de pro- toxydu de ferru. * CHLORITU, 8. m., (ital. elorito, fr. chlorite); sare formata d*in combtnatio* nea unui acidu chlorosu cu una base. * CHLOROANTIMONIATU, 8. m., (fr. ohloroantimonlate); combinatione de chlarura antimonica cu una chhţura de metalle electropositive. * CHLOROARGENTATU, s. m., (fr. obloroargentate) ; combinatione de una chlorura argentica cn una chlorura de metalle electropositive. * CHLOROAURATU, s. m., fr. (ehlo- roanrate); combinatione de ddoridu au- riou cu una chlorura de metalle electro- positive. K * CHLOROBORURA, s. f., (fr. chio- relborore); combinatione de gazu chto^ rida, boricu si ammoniacu. * CHLOROCARPU,-a,adj.,(fr.ohIo. roearpe^ d*in x^^P^^f P^i^tru care vedi chlora, si d'in xap3c6<;i=:fructu); ca fructe verdastre sau gulbiuastre. * CHLOROOCJPRATU, s. m., (fr. ohlo- roooprate); combinatione de chlorura de oupru cu ddomra de metalle electropo- sitive. • * CHLOROCTANICU,.a. adj. , (fr. ehloroeyasiqie) ; cave coprende chloru si cyanogeniu : acidu chiorooyamcu. * CHLOROCTANURA, s. f., (fr. elilo- roeyanire); combinatione sau anuneste- cu de una chlorura cu una cyanura. * CHL0R0FERR0CTANURA,8. f., (fr. ohloro-ferro*eyanore);compo8itu de chloru, de ferru si de cyaw4ra. * CHLOROFLUORDRA, s. f., (ohU- Tofloomre); sare dupla formata d'in com- binationea mei chlorura cuvu^fluorma. CEL. * CHLOBOFORMID, s. m., (it. clo- rofomio, fr. i)bloroforroe); substantia licida, oleaginosa, volatile, inflamma- bile, aromatica, ce se /orm^ta(ftnaAZo* rure tractate cu alcoolu, mai yertosucTin Morura de catce^ forte nsitata astadi in fotografia, ctimu si in medicina ca stu- pefaciente si anesthetioo. * CHIiOROPOSPORICU,-(i, si cUorch phospharicu; adj., (fr. chloropliospiiorf- que); compusu d'in chloru si d*in fos^ foru : (icidu chlorophosphoricu. CHLOIUJPOSFOBOSU si c/dorophos- phorosurn^ adj., (fir.elil^rophosphoretix); care coprende Moru si fosforu, inse in cantitate mai mica de c&tu ce e cMorO" fosfaricu: tmău ctdorofosforosu. * CHLOROFOSPUBA, s. f., (fr. chlo- ra-pliosphore); compositu d'in cMoru si i'iafosforu on unualtnallutreilecorpu, mmuechlorofosfur^aammoniaccUef in ca- re intra cJdoridufosforieu si ammoniacu. •CHLOROHTDEAKGTBATD, s. m., (f^. ehlorohydrarsT} rate); sare fbrndata prin combinationea unei ehlarura mer- curtea cu una cMortâra de metalle elec- tropositive. * CHLOROHTDBATU, s. m., (fr. ehlorobjdrate, it oloridrato); sare fbr- mata din acidulu chhrohyăricu ea una bose. * CflL6R0HTDRICU,-a, adj., (fr. dlilora-hjdriqiie); care conţine chloru si hydrogenu, care coprinde hydrogenu combinata cu chloru : addu chior ohy- iricu; camu in acellu-asi intellessu si : hydroeUoricu. CHLOROIODICU,-a, chloriodicu. * CHLOROIODURA, s. f., (fr.ciiloro- iodire); sare dupla formata prin combi- nationea unei chlorura cu una iodura, si in care chlorur*a pare a face functione de elementu electronegativu. ♦CHLOROMETRICU,-a, adj., (fr. ehloron^triqae); relativu la chiorome- tru : grade chlorometrice. * CHLOROMETRU, s. m., (fr. cblo- rom^tre); instrumentu ce serve ca me- tru sau mesura pentru chloru, apparatu de mesuratu si evaluatu cantitatea de cUoru ce intra in combinatione cu ap'a sau cu una baso. CHL. 645 CHLOROPHOSPHORICU , cWoro- phosphorosu, etc.; vedi chlorofosforicu,, chlorofosforosu, etc. ♦CHLOROPHTLLU si Morofvdlura, adj. s., (fr. chlorephjllei it. olortâUa, d'in x^^f^^^f d^ ^^^ ^^^^ ^ Mcra sau chloruy si d'in 96XX0V = foita); cu folie verdastre sau galbinastre, vorbindu mai vertosu de plante părăsite fanerogame, cumn e visculii; — s. f., cMorophifUa, principiu colorante verde allu vegetali* lom si mai vertosu allu frundieloru si foieloru acestoru vegetali. ♦ CHLOROPLATINATU, s. m., (fr. chl«ro-piatlnate); sare formata prin com- binationea ddorurei plaHnica cu una chlorura de metalle electropositive. ♦ CHLOROPODE, adj., (fr. cMoro- pode, d'in xXcopdgrzt^^refe si ico6c-icoS(5<: zzpede); cu petiore verdastre. ♦ CHLOROPTERU,.a, adj., (fr. ehlo- ropt^re» d*in yhiipâiizzverde si nxzp6)f zzaripa); cu aripe sau aripiore verdi. ♦ CHLOROPYGU,.a, adj., (fr. oMo- ropy^9 d'in x^^P^ = verde si norff^zz sediUu); cu sedutu verde : musce Mo- ropyge. ♦ CHLORORYNCHU, - a, adj., (fr. eblororb jnque^ d'in y\u^6(;z=igoi})maBtru 91 ^^TţP=/bcM, febre); febre bilioaa. CHOLERA, s. f, cliolera (xo>>^pa, it. oolera, ÎT. chol^^ra si colire, tote d'in yokil-=chole si piîtvz=currcre, ciirare); 1. afSuentia sau superabundantia de bUe; de aci : 2. morbu de bile, si a nu- me : a) morbu corporale : a.) versatura sau dejectione de bile ; ^) in speciale, a- sii numit'a de medici choler'a morbu= «halera merbus, morbu caracterisatu prin desa si dorerosa Tomitura san de- jectione de bile , prin ^etia nesuferita cu alteratione profunda a faciei, prin a- gitatione continua si ansietate estrema, prin cooyulsioni in pulpe si bracie, prin intortochiare convulsiva a degiteloru si inyenetirea uaghieloru, prin sete ardi- toria, căldura viua interna si recire a auperfaciei corpului, prin proatratione completa in câteva ore a poteriloru, prin langedirea pulsului , prin necontenite palpitationi, leşine si syncopi : stinge- rea vocei, convulsioni terribili si una specia de strangulare precedu mortea ăe cliolera, care uimedia de regula dupo doue dîeci si patru de ore, uneori si mai currendu ; d^ro s'au vedutu si caşuri, in cari mortea urmedîa numai dupo trei dille si chiaru dupo septe : medicii nu su uniţi asupr'a causei prosfiime a cho- lerei neci asupr'a jiuntului de a se sci, deco choler'a e sau nu contagiosa; — prin choler'a mare Bomânii intellegu marea epidemia de cholera d'in 1830— 31 ; -^ in blastcme occurre adesea cJiO' lera ca morbu terribile si subitanu : lo- vite-ar choler'a ; ăe ce nu vine una cho- lera se me scai^ de voi? — h) rnorbu suffletescu : a) anim'a rea, egritudioe, întristare , melancbolia ; 3} supperare, ■veninu, acerbitate, menfa, faria, etc. ; 3. prin noue metafore : aj applecatu la una persona, si mai Tertosu la una fe- CHO. 647 mina de uritione. revoltatoria : candu vedu acesta cholera, mi se taiatotu ap- pctituludcTnancare; candunu miar mai dd de ocfti asia cliolera, totu asiu mai trai ,- dotea se perde, si remani ou cho- ler'a in casa ; b) applecatu Ia una planta spinosa, care inaiule de choler'a cearnă- re (vedi mai gusu) eră aprope neconno- scuta, âro astadi.inneca multe sate si cetati. CHOIEBICU,-a, adj. s., cbolerlens j de cholera, relativu la cholera : a) în genere : temperamerdu cftoîencu, bilioan, sî de acf, supperatiosu, veninosn, furi- osu, etc; b) io speciale : symptome cho- lerice, de choler'a ' ' ' - lerica (subintellege sociesce choler'a n e ori symptoma de a CHOLERINA, s. ehol^rlne); demin , applecatu in specia naria. * CHOLERRAGIA. a. f., (fr. oholer-" rliagle, d'in xoXij=cAoie si pa-^fjvai^-a se rupe, a se sparge si cură); flnssu de, bile in genere si iu speciale cu acello- asi intellesan ca si choler'a morhu. * CHOLESTEKATU, a. m., (fr. «ho- lest^rate); sare formata d'in combina- tionea acidului cholesttricu cu una.'baea * CHOLESTERICU,-o, adj., (fr. oho- leBtârlqoe) ; care conţine ckolesterina : acidu cholestericu. , ♦ CHOLEŞTERIN'A, b. f.. (it. cole- Bterlna, fr. c li o le bU rine, ă'in'ypXr^^c^- le si '^■:ifip=:grassime); substantia gras- sa, care semina cu alte substantie gras- 36, mai vertosu cu cetin'a, si care se a- fla ia calculele biliarie, cumu si in sân- ge, in certe concretioni cerebrali, in gal- binusiulu oului, etc. : cholesterin'a tras- sa d'in calculele biliarie se scamba in a- isidu cholestericu prin actionea acidului azoficu. * CHOLIAMBICU,-^, adj., chollam- blcus ; care conţine unu cJioliambu sau mai multi choliantbi, uompusu d'in cho- liambi : cârme choliambicu. * CHOLIAMBU , s. m.. oIioilamhiiB (/o)Xia(ji,por, d'in y^tokâc^zscliiopn si îcqj.- ^(::=iambu); versu ian^icu, terminatu 648 CHO. CU unu spondeu, in locu de a se termină cu unu iambu, cea-a ce face orecumu ver- sulu se cespite. CHOKA, s. f. (dupo localităţi pronun- tiatu si : hora, ora, cumu si fora aspi- ratione: corajf ehoreA ^(y(ppdoL); 1. in intellessulu anticu si propriu, saltare in choruy saltare de mai mulţi omeni ce formedia unu choru sau cer cu, tinendu- se unii cu alţii de mana^ de unde apoi prin metafora si canticulu sau music'a, dupo care se joca chor'a se chiama totu chara; a joca chor'a, a cântă chor'a si a cântă de chora; nu scit cântă de cătu una chora, eu sciu mai multe chore; nu sciţi jocă bene acesta chora, de acea-a se ne cânte alta chora, ce scimu toţi jocă; — dupo celeritatea miscarei passiloru este : chora bătuta, chora rapida, chora lena, etc. ; dupo loculu unde se joca si dupo conditîonea personeloru ce ua joca de ordinariu: chora muntianesca, chora campianesca, chora terranesca, clwra ce- tatianesca, chora barbatesca, chora mUi- taresca) etc; dupo cellu inonorea cui se joca sau.se cânta : chor'^a miressei, chor'a ginerelui, chor'a nunului, chor'a nunei, chor' a Domnului, chor'a I)omnei,.chor'a lui Juianu, chor'a lui Tunsu; — canti- culu de chora este adesea insocitu si de unu cantecu de cuvente, de una poema, care in locu de laude coprende sageta- turele de satyra celle mai acerbe pentru cella cui e iuchinata chor'a{Fescennine)\ ~ prin âttributulu in genetivu se espri- me si atUoritdui chorei : chor'a lui De- metriu, lui Stefanu, lui Antoniu; chor^a lautariloru d'in satulu Albesci, — alte constructioni, in cari intra cJiOra : a se prende in chora, a se desprcnde din chora ; chora intr*una x)arte, ca oppusu Ia chora in doue parti, in care saltatorii se mişca si spre derept*a si spre stang'a, pre candu in chor'a intr^una parte sal- tatorii inaintedia num£^i spre derepfa ; — a jocă si inainte si inapoi d'in frasea bătuta : asia joca pre la noi, si inainte si inapoi, are intellessu : a/ ca si ajo- ca chor'a, in doue parti; d&'O si: bj a jocă chm'*a mîscandu-se inainte si in de- retUj fora se inaintedie d'in lobu neci spre derept'a neci spre stang'a; — choK'a CHO. este unulu d^in jocurile ceUe mai vechie, dero de certu nu si unulu dHn ceUe mai de lapidatu si de uitatu; anticii, aUu ca- roru gustu in artUe formase este necon- testatu, făceau pre dinele loru, si chiaru gratiele ce insodeau pre Venerea, se joce chore si numai chore; la Bomâni chor^a este jocu naţionale, si cu tete a- ceste-a astadi, ca totu ce e naţionale, (fin mani' a de imitatione servile si mimutesca, chor'a se mai joca numai de popondu, care ne apastratu si numele de Bomanu; bicfa chora nu avii acesta sorte ned in tempurile celle mai de focu alle roma-- nismului : domnele Fanariotiloru cu ma- tronele române de cea mai înalta condi- tione farmecau afriele pcdatieloru ăe a- t unei prin chorele loru plene de nespusa gratia; — 2. prin metafore : a) veri-ce altu jocu, d^ro mai vertosu : b) locu unde se joca chor^a in intellessu strinsu sau si alte jocuri, locu sub cerulu dfeschisu prin sate i mai in tote satele , in dilleU de domenice si de alte serbatori, candu e tempulu formosu, se face chora; chor'a incepe dupo prandiulu micu si tinepeno ser' a; a merge la chora, aspectă la Sora, a se investi si orna de chora; ploi' a spor- s^ chor'a : fienduco plouă, chor'a se facă intr'una ca^a; c) cu intellessu mai ideale: armonios'a chora a plaHetHoru, a stelle^ loru; d) proverb : dSco teprendi in chora, -caută sejod; cine intra in chora, cauia se joce; ai intratu in chora, caută se joci, etc, a fi nevoitu cineva se continue ce a inceputu, deşi nu i mai place a Iu continuă. * CHORAGID si choregiu, s. m., pl.-^, chorairium (x^p^T^ov; vedi si choragu); l.locu, parte a teatrului la antici, unde chorulu si cei alţi actori se essercitau si se investieau, si unde se păstrau ve- stimentele, machinele, decorationile si totu apparatulu taecessariu pentru re- presentationi; 2. spesele făcute de cho- ragu pentru essercitarea chorului, cumu si pentru omatulu acestui-a; de acf : 3. prin estensione : a) apparatu, prepa- rative in genere; b) macluna, machina- ria, parte a unei machine, rota, etc * CHOEAGU sî choregu, s. m., cho* ragas (xop^JT^C? ^'i^ X^P^^'^^ choru si CHO. Sr(uv:zzager€, conducere, diregere; com- para si ft'.eboragre si ebor^ge); 1. cellu insarcinatu, mai Tertosu Ia Bomani si Ia Grecii antici, a direge teatrniu, si in speciale, a direge instrnctionea si esser- citationile chmviui si alle celloru alţi actori, a regala spesele cerute pentru inyetiattur'a si ornatulu chorului, spese ce choragulu fiacea d*in averea sea par- ticularia sau pre computulu averei pu- blice : la Atheniani, fiacare d*in celle diece triburi in cari eră impartitupO' ponUu ÂUicei, ai^ea^choragtdu seu, care se certă in tnagn^centia si gustu cu cei aUi ncue choragi; 2. genu de insecte co- leoptere, care serve de typu tribului cAo- ragidiloru. * CHORAGIDE, adj. s.,(fr.,chorarWe); cari semina cu choragulu in^tsemnarea de sub 2; de acf , s. f. pi. choragidi, tribu sau familia de insecte d'in ordinea co- leoptereloru, care are de typu genulu dMragul * CHOBAlCU,-a, adj., choraleos (x©- palx^); compusu d'in charei in totu sau in parte r versu ehoraicu, * CHOBALE, adj., (it. corale, franc. efaoral)ţ relativu la charu : eantu cho- role, care se cânta de unu choru, vor- bindu mai vertosu de tHintu religiosu sau basericescu; jMxfffZe charali oile unei can- tore, scola eharcAe, cârti choraliy tnbnachi chorăli, etc; — s. m., chorote sau chora- liu, specia de cantu grave si maiestobu cantatu la baserica. * CHOBAULICD,-a, adj., choraulî. cos; relativu la choraulu: flautulu e in- strumentu choraulicu ; — subst. pei- sonale, ehoraulicura,, in acea-asi Înseni- nare cu chorafdUf-a. * CHOBADLn,-a, s., choraules-cho- raala (xopa6X7](f, d'in '/op6(::=z choru si ahX6<: = iibia sau flautu); cellu ce cu flautulu da directione chorului. CHOREGIU, s. m., vedi choragiu. * CHOBEGBAPlA si choregraphîa, S. f., (fr. ebor^gri^pble y it. eoregrrafla, d'in y(ppsiaz=:chora si ^pâftiyrzscriere); arte de a compnneisi scrie chore (r=:saltu sau jocu in genere) cu certe semne, cumu se scrie si canticulu saumusic'a: se afla corii de choregrafia, in cari d'in preuna CHO. 649 ' V» cu cantictdu chorei este scrissa si chor^a ca jocu. * CHOREGRAFICU si choregra- phicUf-a, adj., relativu la choregraphîa 39M\2Lchoregraphu : note choregraphice. * CHOREGB APTJ si choregraphu, s.m. (it. coreo^rafo » fr. chor^^aphe) ; care scie si essercita choregrafVa, care com- pune si scrie cântece de jocu sau jocuri insesi. CHOBEMANIA. s. f., vedi choriu. * CHOBEPISCOPU , s. m., chorepl- seopns (xwpeicioxoTcog, d'in -/(oparr^er- ra, regionSf tinutu, si «rtoxoTcogsrqn- scopu)', preutu sau prelatu ce tine loculu episcopului unui tinutu : in baseric'a primitiva chorepiscopulu eră unu preuiu deUgatu de episcopu spre a essercita functionUe acestui-a intr^unu coprensu orecare; mai tardiii exarchii luară loeidu chorepiseopiloru; — 2. d'in xop^C si e^rf- (moito^^iinspectoriUj demnitate de asse- mineaecclesiastica, inspectoriu allu cho- rului unei cathedrale. * CHOBEU,-a, adj., vedi choriu. * CHOBEtJTD, s. m., chorentes (x©- pEtycY]^:); care saltă intr'unu cJwru de saltatori. * CHORIAMBlCU,-a, adj., chorlam- biens; care coprende choriambi : versu choriambicu, poema choriambica. * CHOBIAMBU, s. m., choriambus, (vedi choreu si fom&ti) ; petioru poetîcu compusu dMn choreu si ianibu. *CHOBI(KJ,.a, adj., ohoricus; rela- tivu la choru : flautu choricu , care in- sociesce chorulu ; — subst. personale, choricura, cui place chorulu, music'a de choru sau music'a in genere. CHOBISTU,-a , S., (it. corista, fr. eboriste); cu intellessu personale : a) in Însemnare mai strimta , cellu ce cânta intr'unu choru de baserica; b) in Însem- nare mai estensa, cellu ce cânta intr'unu cîioru de teatru sau in veri ce altu choru : choristii din acestu choru sunt superiori choristeloru ; c) cellu ce direge chorulu ; 2. ea adlectivu : tonu choristu, tonu na- turale, fora accidentie muslcali , cumu e astadi tonulu do, pusu la elevatlonea indicata de instrumentulu choristu (vedi mai diosu); de aci, ca subst. mase. reale, 650 CHO. choristu, pi. choristi : a) sonu fissu, con- venţionale, dupo care se direptedia tote instrumentele musicali^ spre a fi iu cle- plena concordantia; b) si instrumentulu cu care se servu musicii , spre a află si capitâ sonulu fişau numitu de assemine choristu; instrumentu ce e sau una spe- cia de furcutia de aciariu, alle cui corne puse in vibratione dau sonulu la si une ori, de si raru, si sonulu do; sau una spe- cia de micu fiueru monotonu, care da a- cellu-asi tonu. * 1 CHORIQ si choreura, adj. , oho- re«s si choriiis (^^opsîo^ si x^P^^c; com- para si fr. chor^e); relativu la cliora sau la choru : metru choriu, mesura poetica sau musicale, apta pentru chore; luatu inse mai vertosu ca substantivu reale : a) m. choriu sau choreu, petioru poeticu compusu d*in doue syllabe , d*in care prim'a lunga si secund'a scurta; — c&te' una data, in poesia antica, choreu-rutri" bracu; h) fem. choria, morba caracteri- satu prin mkcari desordinate si convul- sive alle petioreloru, care at tacă toţi mu- şchii sau si numai una parte a corpului, si care se manifesta mai desu dupo co- pillarfa peno la pubertate, avendu de cause principali masturbationea, esces- sulu placeriloru carnali, affectionile mo- rali prea viue, ivo la muieri si cursulu greu allu menstruationei; in limbele so- rori (compara si it. core&) morbulu cho- ria se chiama si chori'a sau chor'a Sân- tului VitUy pentru co in Germania cei ce sufferieau sau credea co sufferu de oho- ria allergau la capell'a numitului Santu, unde di si nopte săltau mereu chor'a^ ca se se vindice. * 2 CHORIU, s. m., chorlon (x^piov ^ocusioruy casutia); 1. cas^a fetnlui in uterulu mammei, si mai vertosu partea cea mai esterna a membraneloru ce com- punu acesta casa, (vedi si corionu in Glossariu); 2. partea coa mai grossa a pellei, membrana alba fibrosa de fortia considerabile, care se afia sub tessutur'a grassa subcutania : facila interna a clho- riului; grossimea dioritdui varia dupo regionile corpului^ dupo etate si sessu, (vedi si eoriu). * CHORIZONTE,s. m., chorlaon (x<«)- CHO. pCCwvd'in y(iApl^tiv=zdespartire, allegere), nume datu criticiloru cari veniră dupo asia numiţii diascebaii si cari, suppu- nendu la noue cercetări poematele lui Omeru, scossera d'in elle tote locurile ce le parura eterogene. ♦CHOROBATE, s. f.,ohorol>a4o8 (xco- popdTTjc, d'in y(iiipazzterra, spaţiu si d'in paiveivrrcoZcare, passire) ; instrumentu de libellatu sau de mesuratu altitudi- nea unui locu. * CHOROCIT ARISTU si chorocUha- ristUy s. m., chorooltharista (xopoxid'a- ptotY^c;); citaristu ce tn citar'a sau lyr'a accompania unu choru. * CHORODIDASCAIiU. s. m., (xopo- SiSdoxoXoc); 1 . dascalu, invetiatoriu allu unui choru, care dirige saltulu si can- tulu choruhii; numirea curatu latina e prnoentor =pr6canpoYP|i.auxd(;, compara si it. croma- tieo, fr.ohromatique); reiaţi vu la chroma in Însemnarea de sub 1 : 1. adj. : genu chromaticu, genu de musica care pro- cede cu diumetati de tonuri sau care 654 CHR. coprende nu numai tonuri intrege, ci si semitonuri : trei sunt generile de melo- dia : genulu diatonicUy genulu chroma" ticu si genulu armonicu; genulu chroma- ticu sta intre cellu diatonicu si cellu ar- monicu ca alta colore intre albu si ne- gru : de acf si : accordu chromaHcu, in care intra tonuri chromatice, semitonuri, sau iniervaUe chromatice ; corda chro- matica, care serve la genulu chroma- ticu; caniu chromaticu, modulatione chromatica; scara chromatica : a) scara musicale compusa d'in douesprediece semitonuri ; b) scara musicale de tonu minore, in care adeco dupo secundulu tonu vine unu semitonu ; — 2. ca sub- stantivu : a) mase. chromaticuluzzge- nulu de musica chromaticu ; b) f. chro- matica : a) parte a artei musicale, care tractedia despre genulu chromaticu; P) parte a artei de pictura, care are de obiectu coloritulu. CHROMATISMU, s. m., (it. croma- tismo, fr. chromatlsme) ; 1. ca terminu de musica, (vedi chroma si chromaticu), systema a genului de musica chroma- tica; melodia chromatica; 2. ca terminu de physica, modu de coloratione allu planteloru. CHROMATIZARE, v., (it. cromatlz- sare) ; a face chromaticu : semitonulu mnore chromătisa una melodia, pre- cumu tma sengura diese enarmoniza me- lodfa, * CHROMATOQENIU,-a, adj. s., (fr. ehronatoşrene) d'in yjp(A^(iz=,colorc, si Y6vva6iv:=:^enerare); care genera sau pro- duce eolore, vorbindu in speciale de unu apparatu, d'in organismuiu omului, care secreta materia coloratoria de pelle. * CHROMATU, s. m., (fr. chromate); nume genericu datu la sari, cari resulta d'in combinationea acidului chromicu cu basi : chromatu de calce, chromatu de ferru. * CHROMICOAMMONIACU si chro- micammonia>cu,'a,d,iy, (fr. chromioo-am- moniaque); se dice de sari duple for- mate prin combinationea unei sare chro- mica cu una sare ammoniaca. * CHROMI(X)POTASSICU,-a, adj., (fr. chromieo-potassiqoe); se dice de sari CHR. formate prin combinationea unei sare chromica cu un'a potassica : fluorura chromicopotassica. * CHROMICOSODICU,-a, adj., (fr. elir()Mieo8»dique); se dice de sari for- mate prin combinationea unei sare chro- mica cu un'a sodica. * CHROMICU, -a, adj., (it. eromieo, fr. ohromique); de chromice, relativu la chromiu : sari chromice^ oxydu chromicu. acidu chromicu, sulfura chromica. * CHROMIDE, adj. s., (fr. chromlde); ^are semina cu chromulu; de acf, s. pi. f. chromidi : a) genu de corpuri simple, b) familia de minerali, cari au de typu chromulu. * CHROMITU, s. m., (franc, chro- mlte): nume genericu datu la composite analoge cu sările ei cari resulta d'in combinationea oxydului chromicu cu una base : chromi^ de ferru, numitu si siderochromu. * CHROMIU, s. m., (fr. chrome) corpu metallicu descoperitu cotra finitulu se- clului trecutu, cu proprietăţi de a coloră celle alte corpuri, dupo cari i s*a datu si numele (de la xP^^^^colore). * CHROMOLITOGRAFIA si * CHROMOLITHOQRAPfflA, s. f., (it. oromolitograflayfr. ohromoUthogrra- phle, d'in xp^V^^^^^^>^o^9 U^^^=.petra si Ypdtyetv=s5m«r«, săpate); lithograAa cu colori, arte lithografica de a imprime desemne cu varie colori. *CHROMULA,s. f., (fr. cbromale, d'in yifi6i]yi=zcolore) ; proprie, deminu- tivu d*in chroma, applecatu inse in spe- ciale la materi'a verde a frundieloru sau foieloru, compusa d'in carboniu si hydrogeniu, combitfatu si cu pucinu o- xy geniu; sub influenti'a acestui dHn urma corpu chromuPa pote luă tote nuantieie de coloratione. * CHROMURGIA, s. f.,(fr. chrdmnr- gie^ d'in ffiU^zzicolore si lp^)fz=lueru, lucrare) ; parte a chymicei, care are de obiectu materiele coloranţi si appleca- rea loru la necessitatile artiloru. CHRONICA, 8. f., vedi chronieu. CHRONICARIU,-io si cronicam, adj. s., ohrono^raphious si clironographii« ; relativu la chronica, luata inse in spe- • CHB. ciale ca subst. personale, cu intellessulu de seriptoriu de chrjonice : chronicariu scrupulosu si veridicu. * CHEONICITATE , ^. f., (compara fr. chronicit^) ; stare de chronicu, vor- bindu de morbi : chronicitatea morbului. CHRONICU,-a si cronicu, adj . s., chro- Dicusy (xpovtxd(; d'în y[^p6vo(;zzteinpu, annu; compara si it. oronico-oronica^ fi*, jîhroiiique); relativii Ia tempu sau la annu : 1. adiectivu : a) caro dura tem- pu sau de tempu indeluugu, vorbindu mai vertosu de morbî : tnorbii de cursu celeru $i scurtUy cari se termina ca mai tardiu in patru dieci de dille, se dicu morbi celeri sau acuţi , spre a se de- stinge de morbii mai lungi si mai tar- dii, cari se dicu morbi chronici ; do- reri chronice , febre chronica , tumori chronice ; — applecatu si la morbi suf- fletesci: pigreii'ae, in omu,morbu cbro- nicu; reu chronicu se dice forte desu de unu vitiu morale incuibatu affundu in omu sau intr'una societate , vitiu ce se crede immedicabile, d^ro nu pote fi asia pentru cellu ce e convinsu de liber- tatea sea; b) care urmedia ordinea tem- pului , si in speciale : a) narratu sau scrissu dupo ordinea tempului : cârti chronice j istoria chronica ; P) vorbindu de stelle, cari resaru noptea : precumu appusulu , asia si resaritulu unei stelle pote fi cosmicuy heliacu sau chronicu; — 2. substantivu : a) masculinu : a) per- sonale, chronicUf-a : unu chronicu, una chronica, persona ce suffere de morbu chronicu; P) reale, chronicu, pi. chroni- ce, narratione sau scriere a evenimente- loru istorice dupo ordinea anniloru : chronicu'lu lui Cantemiru, chronicele romanegâ; inse la plur. coincide cu fe- mininulu, despre cari vedi urmatoriulu: Wfemin. reale, a) chronica, in acellu-asi intellessu cu chronicu de sub a; P) chro- nufa e mai simpla ca istori'a, dero chro- nic*a pote coprendc ammenute pretiose, neglesse de scriptorii de istoria ; unele hronice nu su de câtu una inseriere secca de date si de fapte; de acf espres- sioni ca : aridu si seccu ca una chro- nica; — deşi chronicaziichronicu in in- senmai'ea de sub a/ c) totuşi pare co for- CBfR. 655 m'a masculina implica ceva mai seriosu de câtu cea femenina, care se applica la insemnari, in cari nu se pote applicâ chro- nicu, cumu : a) chronufa dillei, rubrica in diarie sub Care se espunu evenimente, fapte politice sau si intemplari de alle privatiloru ce se petrecu in una di; eve- nimentele insesi si faptele petrecute in acea-a di : omu ce se occupd cu chroni- ca dillei, care scie chroni&a diUei, in intellessu si bonu, d^ro mai vertosu reu; P) chronica, in iatellessu mai generale, ca rubrica de diariu, in care se espunu faptele si evenimentele de una certa ca- tegoria, petrecute intr'unu certu tempu : chronic^a commerciale, chronica drama- tica, chrofiica teatrale, chronic'a mode- loru, etc; — chronica scandalosa, eveni- mente sau narratione de evenimente si fapte scandalose alle privatiloru : cei ce se occupa de chronic^a scandalosa dau prepusUy co si ei sunt capadde scandale. CHRONISTlI,-a, s., (it. chronlsta); camu in acellu-âsi sensu cu chronicariu, inse cu Însemnare mai estensa de câtu acestu-a, de orece chronicariulu narre- dia evenimente istorice numai d'in dome- niulu politicu, pre candu chronistulupote f acest chronic'amodeloru uneiseptemane. * CHRONIU, si croniu,'a, adj., în acellu-asi intellessu cu chronicu ca a- diectivu: morbu chroniu, djrori chro- nie, etc; luatu inse in speciale cu intel- lessu de cevarelativu la CArowwrrdieulu tempului : serbatorile chronie, si abso- lutu, chroniele, celebrate in onorea dieu- lui Chronu, saturnaliele ♦ CHRONOGRAPIA si chronogra- phiasaxL cronografia, s. f., chronographia (it. cronografia, fr. ehronogrraphle, d*in jy>dvo<; = tempu si YpAcpstv = scriere)'^ scientia si arte de a elucida tempurile fapteloru istorice; descrlptione a circun- stantieloru ce caracterisa tempulu sau epoch'a faptei descrisse; — une ori in acellu-asi intellessu cu chronologîa-. * CHRONOGRAFICU, sau chrono- graphicu si cronograficu,'a, adj., rela- tivu la chronografia sau la scientia chro- nografica, tractatu chronograficu. ♦ CHRONOGRAFU, chronographu si cronografu,-a, s., chronogrraphus (xP^ 656 CHB. voYpdfOc, it. crouografo^ fr. chronogra- phe); cellu ce se occupa cu ohronogra- fia; — in acellu-asi intellessu cu chro- nicariuj mai vertosu candu e vorb'a de chronicari antici : chronografulu Eu- sebiUf chronograiîi byjsantini, *CHRONOGEAMMA, s. f., pLcAro- nogramme si chronogrammate (it. era- nog:raminAy fr. chroaogrammey dUn /p6- )fO(;zztempu, si 7pdji.|ia=:ZîY8C(>pti, s. m., (fr. ehrenoseepey d'in xp^voc^^emjw si <3Xoicfeiv=:o&9m;are) ; chronometru spe- ciale, orologiu de mesuratu tempulu cu nuure accuratetia. CHEONOSTICHU Acronosticu,^. m., (fir. chronogttohe^ d'in fp^WKzzzteifnpu si ^sd-ţfK^zversuy^ mica poema, alle cărei versuri incepu cu littere de valore nu- merica, asii eo adunandu numerele es- , prease prin litierele de la inceputnlu fia- cami versu, resulta unu numeru ce es- prime una data sau epocha. GHBONU si Oronu, s. m., Chronos si CfuQu (xp^vo<: si Kpdvoct acellu-asi cu* ventu cu xp^vo<;=^ = oNni); a dou'a stare prin care trece unu insectu lepidopteru, de la essirea d'in ou peno la transformarea in insectu per- fectu, sau, prim'a metamorfose a verme- lui înainte de a deveni fluture, gogosia de verme, vermele in forma de una faba, asii numitu dupo splendorea metallica galbinastra, ce presenta cellu mai mare numeru de chrtfsattidi : chnfsallidile dmmdaru sunt varie deforma^ era thry- saUidile crepi^scutaridaru sunt de re- guta rotunde, cylindrice sau conice ; se pote intaf^did ^au matură essirea vermi' loru d'in chrysallidi prin frigu sau coi" dura artificiale, inse esperienti'a nu suc- cede tatu de un' a. * CHBTSANTHEMU, s. m^ ehrysan- CHR. e57 tliemum (xpoadv^fiov» d'in y(fiiyi6(:=zauru si &\f^^v:=zflare) ; genu de plante d'in famili'a compositeloru, syngenesia su- perflua lui lAwneu. * CHRTSANTHU,-a, adj., (fr. chry- santhe, d'in xpood<:=:awrw si 4v^o<:=/îo- re)', cu flori aurie, care are florile galbine. * CHRTSASPIDU, s. m., chrjsoasplda (it. crlsaspide, fr. ehrjrsasplde^ d'in XP^ adcssawrw'si ia3ct<;=5CMft*); cviscutu or- natu cu aur% cu scutu auriţu, nume datu la una ordine de militari Romani sub Alessandru Severa. * CHRTŞELECTRU, s. m., clirjsele- etram (xptXTi^Xextpov, d*inxpo<3<5<;=awrw 91 ^\&Âtpoy zzelectru); l.electragalbinu; 2. petra pretiosa de colore assemine cu a electrului galbinu. * 1 CHRYSIDE, adj., (fr; chry s We d'in y(pws6f:zzauru si sî8oc=:^orfMa); care se- mina cu aurulu ; de aci chrysidi, s. pi., classe de corpuri cari au de typu aurulu. * 2 CHRYSIDE, s. f., (fr. chry8l8= Xpo<3Cc, d'in xpo^c=aw»^); g©nu de in- secte d'in ordinea hymenoptereloru. tCHRYSlNU,-a, adj . s., (fr. chry sine, d'in xp6<3tvoc=sde auru); de auru^ apple- catu inse ca subst. f., cJirysina, la unu genu de insecte coleoptere pentamere d'in famili'a lamellicornelora. * CHRYSITE, 8. f., chrjrsites siehry sl- tts {xpwivtti^ si xpo<3îttţ, d'in xpo<3(5^n: auru); 1. p^tra de cercatu aurulu; spe- cia de p^tra pretiosa de colore auria, as- seminea chrysolithului; 2.spebie de plan- ta, numita si chrysocoma. * CHRYSITIDE , s. f., vedi chrysite, * CHRYSIU,-», adj. s., chrysens (xpi)- aeoţrrdîe auru), applecatu mâi vertosu ca subst. m., chrysiu, specia de baseticii auriu. * CHRYSOBALANU, s. m., (it. eri- sobaUno, fr. elirjrsobalane, d'in XP^^<^ ::=zauru si ^Xavo^=&aZanu, gfdande) ; genu de plante d'in famili'a drupacee- loru, ieosandria manogynia lui Linneu, ^ CHRYSOBERYLLU, s. m., chryso- berylluM (xpooopTjpoXXoc, d'in xp'H^^=^ auru si pTf5poXXog=6/?r jrWii); specia de beryllu verde ce bate in galbinu, beryllu auriu, petra pretiosa. CHRYSOBULLU (redussu in pronun- 42 658 CHR. tia, prin forme ca : chrisâvulu sau dbrt- sMUf la fovne secoe ca : ckrisavu, hri- savu, risavu)^ s, m., (xpoo6^XXoy, lat. mediu ehrjr soboli vm^ d'in yijpoaâ^zsauru si lat. bBlla=&iiZZa in însemnare de ^ giUut de care vedi la bidla, buUinu, etc.); carte domnescacu sigillulu de ^uru dom- nescu, si de aci, diploma, actu semnatu cu semnatur*a si s^fillulu donmidui a- supr'a unei cestione de dereptu impor- tante, cumu Yreuna donatione de moşia la unu monasteriu sau la altu instituţii, asupr*a vreunei' vendiare sau transmis- sione de una moşia, asupr*a vreunei re- compensa cu gradu de nobilitate, etc. ; ehrysobuUde moncistemdui Marginiani; chrysobîdlu de nobilUate datu de Dom- ntdu liarcicMu cellu betranu; a ave chry- sobulle de la mai tnuUi Domni pentru derept^a possessiane a mosidoru seUe; a perde chrysobuHeie moşiei cepossedeo- mulu'^in acestu chrysobuUufacemucon' nosciUu la Mi câti se cuvinese ada^ etc. ♦GHRTSOGARPn,-a,adj., chrjsei^- pus (xpo<3dxapicoc, d*in y[fiws6^:=zauiru si %apf!i6<:=^frmtu; compara âi fr. chrjso- earpe); cu fructe aurie, cu fructe gal- bine ca aurulu; — s. m., chrysocarpidu, specia de edera cu baccele galbine. * CHRTSOCEPHALU si chrysocefdu, adj. s., chrjsocephalas (xpo<»xăţHxXo<;, d*in xp<><'<^c-'=at4ru si xsţaXT)=caim); eu capu auriu, cu capitina auria : musce chrysocephale; de aci, s. masculinu, ckry- socephdUf «planta, baselicu cu capitina auria. * CHEYSOCHLAMYDJ si chryso- chlamidH^-a, adj., (fr. chrjrsochlamjde, d'in y(fioo6Q:=iawru si xW^^=^^^^^" da); cu ddamida auria; de aci, s. f., chry sochlamida, genu de plante d'in fami- li*a clusiaceeloru. * CHRYSOCHLOBU,-a, adj. s., (fr. •hrysoelilore, d'in xpw36^:=auru si x^<«- p6^z::verde); verde auriu, verde ce bate in galbinu auriu ; de aci, s. m. chryso- cfdoru : a) genu de mamifere insectivore de acea-asi familia cu orbetiulu, asi& numite d'in caus'a splendideloru colori aurie alle tunicei loru ; b) genu de in- secte diptere d'in familianotacantheloru. * CHRYSOCOLLA, s. f., ehrygoeella | CflB. XpcxstfxoXXa, d'in xpoa^C==^MrM si xAAa zzcoUa); materia viscosa ce 8tt*ve a iepi auhdu si alte metalle; specia i» homw naturale ce serve a faciliUi fnsionea me- talleloru. * CHBTSOGOMn,-a, adj. s., ekrjse- eoiaes si ehrjr8eeeMe(xpooox6|iv)csixp^ 00x6(17], d'in Ypty36^:=:amm si X(i(iî]^ coma, peru; compara si it. erltecena^ fr. ekr/Boeeme); cu coma auria, cu peru auriu : chrysoi^om$du ApoUit^ ; — s. f. reale, chrysoeoma, geau de plante d'in famili'a synanthereeloru, syngenesiapo' lygamia ecdle lui Linneu, asii numite pentru co florile loru formedia unu fellu de coma auria. * CHRYSOQRAPHl Asi ehrysografla, s. f., (fir. ehrjseirriq^tey dHn xpo<3^= a/uru si fpafev^zzscriere); arte de a scrie cu Uttere de auru. * CHRYSOORAPHICD si chrysogra- ficu,-^ adj., relativtt la dirysografia. « CHRYSOGRAPHU si chriâogra- /Wy-o, s., care sde si practica ehtymh grafica. * GHRYSOLAMPE/s.f., ekrjselni- ptt (xpt>a6Xa(iirK;, d'in xpMni si d'in XeirCc=5cama sau soldiu); cu scanoe au- rie; de aci, ehysolepidiy s. m. pi., tribu de pesci d'in famili'a sparoidiloru, cari au scame aurie. * CHRYSOLITHD, s. m., elirjsolh thns (xptx^Xt^, d'in (Xpo<'^=aiif« si \v^=petra)\ 1. cu intellessu eetensu, p^tra pretiosa, gemma de colore auria ammestecata cu verde; 2. cu iiitellessu strinsu, certe varietăţi de topazu sau de beryllu. * CHRYSOLOPa,-a,Adj.,(fr.chry»#- lepe^ d'inxP^C=a«t*tisîXoic6c=5^cafiia de pesce); cu scame sau soldi aurii ; de aci, chrysolopH, s. m., genu de insecte coleoptere tetramere d'in famili'a curcn- lionitiloru. CHR. * CHRYSOMALLU,.», adj. s., chry- soMftllng (xptxsdtiaXXcx;, d*iu XP<3^C= oMuru si |iaXX6<;=(cma); cu lâna de auru: de aei sobst. masoulinu, chrysomdlu : a) arietele fabulosu ou pellea de auru ; b) arborellu, a cui coroUa e infascio- rata pre din afora de nesce fulgi me- tassosi de colore aiu-ia. * CHRYSOMELIDE, adj., (fc. chry- 80m^lifle); care sâmina cu chrysomeltdu; de aci, chrysomdidh s. f. pL, familia de insecte coleoptere, cari au de typu chrtfsomehdu. *CHKTSOMELINU,-a, adj. s., chry- s^melinug (xpooo(i.7)Xtvo(;, vedi ckryso- melui si compara fr. «hrjgom^line) ; de chrysomdu : frudu chysomelinuzzpoma ehrysamdina:=:chrp$oinelu; — luatu inse mai yertosu ca subst. m., chrysomelinu, pL f*, cktysomdine^ mare familie de in- secte cpleqptere tetramere, d*in cari cea mai mare parte cu colori aurie, arămie, bronzie etc * CHBYSOMELU, s. m., ehrjsomo- Inm (xp^^^^v, d'in xP^C^=:auru si (ij)Xov =; meru; compara si fr. chry şo- sele); 1. proprie, meru de aufu, apple- catn prin metafore la certe pome ce se- mina a mere de auru^ cumu : gutoni'a, partoealVa, ciir'a, etc.; 2. genu de in- secte coleoptere tetramere, alle cărui specie sunt investite cu colori de rara fbrmosetia. * CHEYSOMITRU,-a, adj. s., (fr. dnrysomitre, d'in y(jpQo6<;z=iaî4ru si(iXtpa :=smUra de capu); cu mitra de auru, ap- plecatu mai vertosu ca subst. m. la unu genu de passeri d'in fomili'a fringilli- diloru. * CHRYSOPASTU, s. m., ehrysopa- BtBg {jjpws&Ka(yto<;);Bpeci2^dochrysolUhu in intellessuln de sub 2. •CHBYSOPHBD, s.m., chrysophrys (Xpood f po<; d'inxptx3<^C=tiitirusi6f pi&^;=r sprineena); specia de pesce marinu. *CHRYSOPHYLLU,-a,adj., (fr. chry- sophylle^ d'in XP^^^ = ^^'^^ ^^ ţoXXov z=:folia); cu foie sau frundie ^ aurie, vor- binda de plante pe au frundiele coperito de una pvbescentia auria. * CHRYSOPE, s. f., ehrywpis (/po- ooMctc, d'iu x(too6<; z:=. auru si u)(J> m a- CHY. ^9 spedu); 1. specia de chrysolithu in in- semnarea de sub 2.; — 2. genu de in- secte diptere d'in famili'a tabanieloru. CHRYSOPRASU, s. m., ©hrysopra- MS (xpoodscpaooc, d'in xpo<^r=:a«irti si icp6Lariu in Glossariu);— 6) fem. dbaria; transformatu in dbarie, cibare si cia^ bare : a)vasu de mâncare in genere, d6- ro : p) in speciale, poteriu, santulu vasu, d'in care se communîca creştinii cu cor- pulu si sângele lui Christu , (in acestu d'in urma intellessu cibare pote fi si una transformatione d'in ciboria; vedi si ci- bariu in Glossariu). CIBATIONE, s. f., cibatio; actione de dbare. CIBOBIA, s. f., oiborla; specia de mare faba de Egyptu ; de acf : CIBORIU, S. m., eiborium (xt^coptov vedi si dbariu in Glossariu); 1. scortîa sau ghioca de dboria d'in cari se făceau mari cupe de beutu vinu; de aci : 2. prin estensione, cu|la mare de beutu, fora res- pectu la materfa d'in cave e făcuta : a) form'a masculina cifioriw nîveri-ce cupa de beutu; b) fem. dboria poteriulu de communicare, (vedi si dbariu). CIBOTA, s. f., (pronuntiatu dupo lo- calităţi si : dcAotay dob(^a, ciebota sau ce- bota)^ cerea; calciamentu de pelle, ceco- pere petiorulu peno la genuchie si chiani peno mai susu de genuchie, (vedi dbota si in Glossariu). CrBOTAEESCU,-a, adj.,de cibotariu: sulla dbotaresca. CIBOTABESSA, s; f., vedi cibotariu. 662 CIC. CÎIBOTARIA, s. f., 1. măiestria de d- botariu; 2. negotin cu cibote; 3. stabili- meiitfi unde se lucra sau vendu cibote. CIBOTARID, s.m., oerearam artifex; ' 1. care scie face cibote; 2. care vende cibote;— tem. ctbotaressa : a) ca femina a cibotariulm, b) ca femina care sengura scie face sau vende cibote : cibotaressele luera sau vendu mai vertosu cibote fe- minesd, ero cibotarii vendu sau lucra mai vertosu cibote barbatesci. CIBOTU (dupo pronunti'a neogreca : ehiivotiu=ikAvotu\ s. m., (xt^cordc), arca; arcu sau cuteia, appleoatu in speciale : a) cibottdu legei vechia, in care se păstră tablele legei si alte obiecte sacre; b) ci- bottdu hd Noe, arcu sau navea lui Noe; c) cibottdu legei noua, baseric'a. GIBU, s. m., pl.-re, cibHs, (it. eibo, isp.eebOyport.eeTo);l.manoare,alimentu, totu ce serve spre mâncare omeniloru, bestieloru si planteloru : (^btdu plante- loru estepMa; panea este dbtdu cellu mai necessariu alUi omtdui;—8i metaf., cibtdu stiffkttdtU este sdentfa; — d^ro : 2. in speciale , alimentu pentru pecuri, si mai vertosu pentru porci sau pentru passeri de curte : lott*rele de buccate suntu unu cibu care place forte por ciloru si-i ingrassia; cumperatu-ai cibu pentru gaine ? — 3. prin metafora, vasu de pusu de mâncare sau de bere : nu te mai rabdu se manei cu mene dHn acellu-asi dini ; nutie gratia se manci^ fora se Iu spelli, dHn aceUu'Osi cibu,dHn careamancatu porctdu? unde e cUndtiy dHn care beau ratide? speUaii celle ciburi, colea linsu catt4si^a. 1 CICĂ, cuventu imitativii de fapt'a untd cicalla : nti-i mai tace gur'a^ tota diu'a Vatidi dda, dc'a. 2 CICĂ, in locu de dice co, se aude forte desu in gur*â poporului : mamm*a cică nu face ce vrei t% (vedi dicere). ♦ CICADA, s. f., cicada; 1. genu de insecte hemiptere d*in famili'a cicada- ridorUy d*in cari speci*a connoscuta in po- poru porta numele de grderu] 2. prin metafora, persona dcallitoriay cicalla, cui nu mai tace gur'a si suppera pre alţii cu cuventele selle secce si intermi- nabili. CIC. CICADARIU,-wi, adj., (fr. ciea4Uiire), care semina cu dcad'a; de aci, cicadarh s. f. pi., familia de insecte hemiptere, secţiunea homoptereloru. CICADELLA, s. f., (franc, clcadelle); proprie deminutivu d'in cico^^applecatu inse in speciale la unu genu de insecte hemiptere d'in famili'a dcadaridoru. * CICADIADE, adj. s., (fr. ckadiade); care se tine de dcada; de aci, dcadiadi s. f. pi., familia de hemiptere cari au de typu genulu dcada. * CICADIDE, adj. s., (fr. ofcadlie); care s^miiia cu dcad'a; — f. pi. dcadiăiy familia de hemiptere. CICADIU,-a, adj., (fr.cieadicn)} care tine de cicada; dcadie, s. f. pi. , tribu d'in ordinea hemiptereloru, sectionea homoptereloru. CICALLA, s., blatero, oieiiro ; ob lă- trător, morosus^ stomachosus; deblatera- tio, eblatratio, «diosa grarralitas; 1. pro- prie deminutivu d'in dcada, si a mime d'in una forma dcac{f.* rupUe se redica depi' siUf 3% nu e cupotentia a sesuipreMe; 3. subst. : a) parte d^Msa a unui ce taiosu , cumu taisiu e partea iaiosa : b) ca coUeotivu : a) in genere, toţi de- pii unui ce dqposu^ toţi depii din unu locu ore-care : dqmtdu tpicuiuif băr- bia; a se infundâ iittr'unu disu ciqn^ du ; p) in speciale, toţi parii d^Msi ce munescu unu vallu, una curte, etc.; -- c) precipitiu, rupe, inaltime der^u in susu sau aduncime dereptu in diosu. {depisiu e in locu de depidu, fomato CIR dio ciepa sau depu, ca si capriciu dMn eapra}. M, GIEPLA (pronuntiatu tiepla si tipia; vedi cÎQHi si ciepu)^ s. f., ligrnens aou- leBSy Interovs aonleotns; llţ^nea te^ula, follls; 1. proprie, deminutivH d'in ci^pa, appiecata iase in speciale Ia una asohio- ra de lemnu suptire si ci^posa, care^ se baga pre sub pelle si casiona buba cu doreri; 2. prin metafore : a) tiegla de lemnu, seindrUia sau sinăriUa^b) mem- brana sau pelle de foile al Iu unui ani- mde, d'in care se focu utri^ pentru brendia, care se applica in locu de vitru la ferestre, etc; c) prin estensione, ve- . ri-ce pellitia, membrana sau pelle sup- tire. M. CIEPOSU si depposuj-'a, adj., (pro- nuntiatu : iieposu; vedi depa si ciepu) , «euieatnsy acnminatuB, acutas^ cuspida- tas, spinosnsy pun^eas, asper, acerţ mordax; 1. plenu de ciepi : eiepostdu a- ridu; ciepos^a scortia a castanei; arbori cu trunchi deposi, etc; 2. tai*e ascutitu, cu depa mare sau b^ne ascuţita, care impunge reu, indepa^ petrunde, etc. : depos^a punta a spaid; peri aspri si cieposi; eiepostdu peru Mu porcului; a- cdu vespei e forte deposu d i^eninosu; — si metaforice : deposde cuvente oile m- rd si invidiei M. CIEPU si deppu, s. m., pl.-t, (pro- nuntiatu iiepuy yedi si depa)^ cippwsy aenlengy ^axlllasy spina, seia, etc.; for- ma masculina a femininului depa, for- ma luata cu intellessulu mai estensu de totu ce impunge sau indepa : ciqm ari^ diduiy ai spiadui, ai rosei, ai aUnneloru, ai vespdohÂ, ai acadd, ai spinului, ai scaietilcru^ ai scortieloru costând; depU de pre spinarea certorupesd;depiibar' bdy peri rasi si crescuţi pucinu, caritn- ciepa; ciepii porcului, perii cieposi ai porcului, etc.; {dqni sau ci^^pu e in locu de ceppiu; ţecttmn d^i sau cieppa e in locu de ceppia; 6jo cq?piw-a=(clp- pivfa), adiectivu trassu d*in c^ppusiz cippus, care s'a applicatu ca substantivu in iorm'a amendourugeneriloru-— pentru destinctione de intellessu d*in depu s*a formatu si defii cu Însemnarea speciale itlemnu ascutitu ce se infige incentrulu CIE 667 unui spaiiu de actione, cumu : a) defu de aria, păru infiptu in mediloculu a- riei, de care se lega funea ce tine caii bagati in aria; h) defu la petrecu si alte assemini jocuri, păru sau hkiAn ce se infige in pamentu, spre a servi de centru jocului, etc.; de acf : c) cu intel- lessulu mai generale si ideale de centru de acHonCy puntulu celhi mai greu sau cellu mai importante intr'una opera^ tione, affacere, etc: a fila defu, a fi a- collo de unde depende mai mulţii sau totulu;^in locu de defu pre a locurea se aude si cu cieftu acellu-asi intellessu; — (noi credemu co si tiepenu e in locu de depenu; intellessulu de rigida, ce are deitinu, se attiuge cu *cellu de oîyruptu, ce are depisiu, cumu si franc, rafde reunosce intellessulu de rigidui mort ratde=:morto depenUy si cellu de abrur ptu Mnont ralde=mt«nte depisiu : de al- ta parte ce pote fi in sene mai depenuz=^ mai inlemnitu si totu de una data mai abruptu de câtu una de^Hi de lemnu, sau mal vertosu de ferru bine înfipta in pamentu?) M. GlEF\]SlABideppusia (pronuntiatu : ciepuda, vedi depa si depu, d'in care dyntsia in locu de ciepuda), s.f., vern, vcrutom, reraeuliiM; păru delemuu sau ferru ascutitu, care sefve : a) ca arma; b) ca frigare; e) ca instrumentu de ve- natu pesce sau alte animali; d) ca in- strumentu de appucatu si incarcatu fa- scicli de cereali, etc. Jf. CIEPUSIATU si ckppudatu,''a, {pro- nuntiatu : ti(pusiaiu si tiepodatu), adj., verutas; proprie, part. pass. d'in unu verbu depudare sau deposiare , trăssu d'in depusia sau d*in deposu, si prin urmare Cu intellessulu de : cui s'a datu forma de ciepuda sau de deposu, care are forma de depusia sau de deposu : perii porcului suntu oiepusiaii. M. CIEPU8I0SU şi deppusiosu,'a, (pro- nuntiatu :ti€pudosu),^dj., îrerutns; d'in depusia, cu intellessu de : eatre are forma de depusia : perii deposiosi ai capului; perulu barbd forte aspru si depusiosu. CIEBGA, s. f., (pronuntiatu : tierca si cu a prea deschisu : tiarca)^ pica ; in acea-asi însemnare cu caracaHa si co* 668 CIE. iiofana (vedi caracatiajj numitfl eierca sau dnpo cerculu negru pre alba, ce are acesta passere, sau dupo mişcările cer- ddarie ce face, sau in fine pentruco bate la eiercm-de de oi; — derca nu e de câtn forma feminina d*in dereu, (compara si lat. eireanea aris). M* CIEBCABE (pronuntiatu : tiercarey vedi ciereu)^ v., d*in eiercu, usitatu inse mai multu ca compusu cu in : in^^- cate. GIEBCD, (pronuntiatu dupo regula, de care vedi G> ca tiereu, pre a locurea si tiarcu; vedi cercu, d'in care vine ciercu); 1. spaţiu de locu incongiui-atu cu unu cereu sau gardu cerculariu de nuelle, de pari, de arundini, etc., in care se inchidu vite : oi, vacce, mnei, vitellii, etc. : a închide mneii in ciercu; a pune nmeii la ciercu; 2. cu intellessu ab- rtractu de inchidereintr'unu cercuin ge- nere si in speciale, inchidere, in cercu a sugacihru=:inciercaf^, intellessu ce are sicompusuluenctercti : derctdumneiloru nu se cade se se facă prea de tempuriu, candu mneii suntuprea debili; apuneunu coptUu la ciercu : a) a Iu punelaarrestu intr*unu locu inchisu, a Iu pune la arrestu veri^nde; d^rosi: b) a Vinderea , a Iu de- parte de titia, a nu i mai d& titia : der^ cuHu sau indercuiu unuipruncu, etc. M. * GIESGENTE, adj., qnieseons qules- emie; care desee, e in repausu, nemiş- care : undele descenti; — in speciale : a) litiere descenti : a) cari nu se pro- nunţia, precumu consonantile finali in limb'a frances'a ; P) in limb'a sanscrita littere aUu caroru sonu se reduce la una aspiratione pucinu sentita; b) basi des^ centif se diceau in cbymica basi alle ca- roru affinitati nu se essercitau in certe conditioni. M, * CIESGENTIA, s. f., qnieseentia; ca- lităţi sau stare de deseente. * dESCEREf^ct^cen» descuiu si eietu, V. quiescerey qnieri (qnleseitnm) si qole- ttim; 1. in genere, a incet& d'in lucru, a fi in repausu , a se repausi , a sied^ in nemişcare, etc. : desceti in pace, umbre ale eroUoru; 2. in speciale : a) în respectu politicu, a sti neutru, a se tin^ depar- tatu de agitatîonile factioniloru ; b) a Cffi^ dormf ; c) a dormi somnulu mortei : in aceUu marmentu ciescu bonUnostri; d) de lucruri inanimate, a se alleni, a incet&, a fi lenu, etc. : undde descu; flacur^a ciesce, se aliena si se stenge; e) a lassâ •se se facă ceva, a nu se oppune; a se lassi, a incetâ; — compusele: acdescere^zmt' qnieseere^ redescere ^ reqsteseere; — vedi in Glossariu laarticl. aqsitare^ cumu detu pote lu&, in limb*a nostra, ca si in alte limbe sorori, si formele contracte : a) cetu, de unde : in-cetu, in^ietare, tn- ceHneOUf etc.; P) dtUy de unde : diantia^ acdtare, etc.; e de preferitu inse a se păstră form'a intrega atâtu in simplulu cietu, câtu si in compuse sau derivate : in-detu, in-detare, detineUu, indeU- nettu, detantia, acdetarCy etc. M. * GIETALE, adj. s., qnletalls; reia- tivu la ciete; — subst., locu de ciete e- tema, imperiulu lui Plutone, infemulu. «CIETANTE,adj., quietans; care eie^a. CIETANTIA, s. f., (compai^ it. qiile- tanza si ehetanza; vedi si descere); 1 . stare a cellui detante ; 2. in speciale si ca mai desu, cu intellessulu concretu de mediu de detarcy in Însemnarea a acestui cu- ventn de sub 2, b, instrumentu de cietare pentru debitoriu sau creditoriu, adde- verentia de desfacerea unei detorfa. GIETABE, V., quietare si qnletarl (it qnietare» qnetare si elietare, isp. si port. qoeilar si quitar, prov. qnfar, fir. qattler si eolser) in limb'a nostra inco* pare a se contrage ie d'in radecina si ine: ce- tarcy infectare, si in i : citare, ac-dtare; vedi descercy d'in a cui supinu, detUy esse cietare); 1. ca intransitivu, inacellu-asi intellessu cu primitivnlu descere, numai cu una nuantia de energia mai pronun- tiata : in aceste mormente deta osseU si cenuşia aparentihru noştri; poteti deta de acumu detea mortd; venttdu nu mai deta; ba inco, in locu de a delâ, demne mai furiosu; clamorile turbd nu mai detau; undele detara pudnu; de ierido- rorUe nu mi mai deta oătusi de pudnu; —si in intellessulu speciale de: afi lentu, molie, amortitu, fora vivacitate si ener- gia, (vedi si ci^); -*2.transitivu : a) in genere, a face detUj a stemperâ, a al- iena, a trancilli, a face se indete^ se in- CIE. _^ ^ * tre in repausu, in pace, etc. : a cietâ (iamoriUy venturUe, dorarUe, etc.; a cietâ popandu inierritatu, furfa papandui; — si ca refless. a se cietâ, cu intellessa mai Aner^cn de cfttn allu formei simpla transitiva;— ft) in speciale, a face se tn- ciete ana detoria (vedi detcmtidjy a des- face una detorfa, a impac& pre creditori, si de aci, a si impacâ cugetulu prin im- plenirea totoru detorielom : a cietâ toţi creditorii set, a cietâ tota detori^a peno la unu banu; a se detâ cu reUgione de tpte detoriele de omUf de crestinu si de cetaiianu; — in acesta intellessa se dice mai desu compasala : ac-cietare. M. * CIETE, s. f., qiiles — qnlete (vedi descere si âetu); l.stareacellui cecîe^c^: incietare de lacra, de labore, de furia, de violentia, etc.; repaasu, trancillitate, pace : tnortea e cietea laborihru si do- rariloru; dupo multa si inddunga IcAore a se da eietei; cietea mormentului; 2. in speciale : a) yietia depărtata de agita- tationi politice, neatralitatefacia ca fac- tionile .politice; b) pace : cietea e witiosa ceUoru beUicosi; c) somnn; semna alia mortei : cietea morfei ; d) despre Incrari inanimate : cietea marei, a ventului, a noptei, etc. M. CIEriNELLU,-a, adj., Tjedi cicfti si cetineUu. «CI£TISMU,s. m.,(fr.qnl6tl8ne);sy6'- tema sau principiu de credentia erratica care pune tota perfectionea creştinului in repausulu si pacea inerte a suffletolui; si asi& face pre omn se neglega faptele de energia si de virtute, si se se lasse cn totulu in vofa intemplariloru : cie- tisnmlu nu edecâtufatalisimdusaumai lene indifjferentisfnulu mascatu si hypo- critu. * CIETISTU,-a, s.,(fr.<|nWtl«te); sec- tariu sau partisanu allu cietismurlui. < * CIETOBin,-forta; adj. s., qnleseens.» qaletans; quietorlns-nn^ care ceasce sau cietaj care serve a detâ : vorbe cietoric de veri-ce tema, — s. m., reale, detoriu^ locu de cietare sau ciete eterna, mor- mentn. M. CIETn,Hi, adj., qnietis (it. qatete, q«ete si cheto; isp. si port. qulede^iinedo, qalte si qnlte; fr. vechiu qaei, qnolt si CIE. 6S9 qniet; nou fr. eol si quitte; in limb*a no- ' stia inco se contrage ie candu in e : cetu, in-cetUy candu in i : dtu, aC'Citare, ct- tantia; vedi descere, d*in care cietu e a dou'a forma de participiu, luata ie re- gula ca adiectivu); 1. in genere, care a indetatu d'in lucru, d'in li^re, d'in mişcare, etc., adjunsu la repausu, la trancillitate, la inactione, la pace, etc.; lenu, stemperatu, blandu, paoeficu, pla- cidu, carenu se turbura neci turbura, etc.; fiţi cieti d nu ve turbur aii de aceste ne- micuri; deco nu eşti cietu, te ^acu eu se fii cietu; cu suffletu detu; 2. in speciale; a) neutru, care nu iea parte la agitationi politice iprecanduaUa se lupta in foru cu inversionare, tu stai in casa detu H neturburatu; dead:2»)indifferente, cui nu p^de nemica, care nu se sfârma cu firea pentru nemica, care se lassa in voia in- templariloru, care nu oppune energi'a se» la nemica, etc.; c) amortitu,molle46ntu, inerte, fora energia si vigore : omu detu in tote câte face, detu la mâncare, detu la lucru, detu la mersu, detU ardni ; detde testose; c) addormitu, care dorme; d) mortu, reposatu; e) blăndu, pacifica : detele oui, cai deti; f) impacatu, satis- facutu; impacatu cu cugetulu si n]iultia* mitu pentru implenirea detoriei, si de acf : g) liberude detorie, fia materiali sau morali, (vedi ceta$Uia)y desfăcuta, sca-* patu, curata de veri-ce incurcaturat etc. pentru anmdu acestkra sutU cietu de tote dările cotra stătu; cu atâtu nu eşti cietudemene;h)despre lucruri inanimate cu intellessu de lenth paceficu, stempe^ raiu, aUenatu^ etc. : cursidu mariloru fltmi e mai detu de câtu ăUu ceUoru mid; ventu cietu ; murmure ciete, cari abi& se audu; cinele bori dUe demane^ tiei; — cuvente ciete : a) cuvente ce se dicu cu voce bassa ; b) cuvente ce nu se pronunţia cu celeritatea cuvenita; Ufi&a deta : a) care pastredia tăcerea, P)care eimpedicata si pronunntia cu greu si incetu; — 3. subst. m. reale, detu-lu, repausu, Încetare de mişcare, alienare, Încetare, amorţire, etc. : detuiu venturi^ loru ne tine pre locu in portu; mai ver- tosu in locutionea adverbiale: incetu sau in detu : a mergeincetu,avorbi incetu* 670 CIP. a mancatncdUy a scrie incetu.eic; d^ro acesta looatione a deveniţii unu adiec- tivu compusu : incietu san mcetu, care se Implica si ca adverbin in unele d*in insenmarile simplului cietuy despre cari vedi mai ample desvoltarila art. incte^u z=incetu; — totu asia sedice compusu si incietindlu sau incetinelluj d^ro forte desu a simplu : cietineUu sau cetinellu, ca deminutivu d*in cidu, mai vertosu in Însemnarea cuvântului de sub 2, e; vedi si cetindiu. * CIETUDINE, s. f., qvietnde-qule- tiMline (compara si fr. qnl^tude); stare a celloi tieiu, vorbindu in speciale de deplen'apace si tr^ncillitatea sufBetului ce se r^dima, fora neci una tema, pre pro- videntia; d^ro mai vertosu stare de suf- fletu a cieHsMmi. CIFBAf s. f., (it. cifra si elfera^ zi- «fera; isp. port. cifra, fr. rhifre, d'in a- rab. tittzizdesertu , de Mu deseriUi ap- plecatu si la semnulu artimeticu numitu ntdla sau eero); 1. proprie, semnu arit- meticu fora valore numerica, nulla, zeru ; in acestu intellessu e datu si de dictiona- riuto dc^ Buda; inse astadi : 2. prin esten- sioBeapplecatu, ca si in celle alte limbe sorori, ca nume genericu allu flăcăruia d*in celle diece semne aritmetice : â este dfi^a numendui doue; ntdVa e dfra fora vaiore nunierica; 3. prin una esten* sione si mai mare : a> modu de scriere secreta, fia cu senme aritmetice, fia cu littere, fia'cu alte semne, fia cu unele si cu altele âmmestecate, destullu ca ci- neva se se pota intellege cu altu cineva, fora se intellega 3i alţii : a scrie una âcrissare ineifra sau in dfre, a se intel- lege prin cifra; b) Îmbinarea de doue sau mai multe littere, mai vertosu iniţiali : cifra degante săpata in sigiUu; c) sem- nu muzeale ce consiste d'in semnu a- ritmetiou, d^ro si nota musicale in ge- nere : ten^lu in care se se cânte unu cantecu, se esprime de regtda prin ci- fre; asseminea se insemna in prescurtare prin cifre intervaUde aceUui-asi aceordu; d) modu de espressione, limba obscura, inintelligibile : ce e acesta-a? gram- matica?—ba cifra;—e) prin alta specia do metafora, c?/ra=rnumeru,9iunma ore Cîţ^ care, etc. : la ce cifra se suiu spesde? la ce dfra au adjunsu veniturile ? vemtu- rUe au attinsu cifr'a de unu cetUu si cind dded de milUoni. CIPBARE , T., (it. eifrarc, fr. eliif- frer) ; a semnă cu cifre : a) pentru nu- mere, a espune prin cifre numerele, a calculă cu cifre : nu sde ned cifră be- ne; b) a dfra merd^ vase, etc., a le in- senuiă cu una cifra, a le numerota; c) a dfra una scrissorcj a scrie cu cifre si alte semne intellesse numai de celln ce scrie si de celiu cui se scrie; d) a dfra bassulu und compodtione musicale, a punecifrad'in susu si din diosu de bassu, prin care se arreta accordele de cari are a fi insocitu bassulu. CIGA, s, f. si CIGU, s. m., pl.*r^, eiec«s$ formele popularie alle cuventeloru dea si cieu=z dcca si dccu, (vedi aceste cuvente la lo- culu seu), luate mai cu sema in Însem- narea metaforica de seccaturof ceva de nendca, nemiea, etc, in locutione ca : avorU dga mga,aspune dguri ndguri; ned dga miga nu dau pre merdle telle; a siede de dga miga^ lassati dga miga, si cautati've de lucru; se lassămu dga wiga, si se vorhimu seriosu ; — miga si migu cari figuredia in aceste locutioni inco suntu in locu de mica si nUcu, casi dga, dgu in locu de dea cicu; — de acf si : » CIGALIBE,-esct4y v., (vedi dga), ro- dere^ i^redere, abrad«re) fodieare, Tel- lleare ; proprie, a rupe cu dga cu dga , cu. fermatura feu fermatmra, arode, a pi- şcă f etc, in intellessu atătu materiale c&tu si ideale, (form'a dugulire este = cigalire cu mica modeftcare; compara ' it. cisroiare, si vedi dugulire) M. * CILIABID,-ia, adj. s., {îr. ciliaire; vedi cUiu)^ relativu la dUu , care are dlie : aconitu dliariu; peri dUari, cari formedia cUide de Ia palpebrele certoru animali si coperu certe parti alle cer- toru insecte; — corpu dliariu • cercenu ce incongiura cristallmulu ochiului; umi- schiu dliariu, etc. ; — s. m. cUiaHu : a) coUectivu, ciliele unei palbebre in to- tul u loru; b) genu de pesci d'in famili'a leptostomiloru. Cit. ♦ CILIATUr»» adj., otlttifti»i part. pass. d*in unu verbu cHiare, (compara it ei^Uare), cu iuseomarea de a muni eu oSie , si de ad ciliatu = munitu cu eUie : calice ciliatu; frundie cUiaie; — c»*- Uate, 8. f. pi., a) ordine d'm eladsea po- Iypil(Mru; b} ordine d*in classea zoophy- teloru; c) familia de insecte. CmCIA, 8. f., vedi ctUciu. CILIGIABIA, 8. L; vedi cilieiariu. ♦ COAdlABJUria, adj., s., eUicdwiuB; reiaţi vu la cUidu :pănnura oUiciaria; — snbstantiYU : a) personale, cilieiariu, care fidbrica sau yende ciliciu; in acestu intellessu femin. e eilunaria si dlida' ressa; b) femin. ciliciăria si eiliciaria, s. reale, măiestria sau negotiu de cili- eiariu. CILICINn,-a, adj., elllcimn; de ciliciu: manteUe ciUcine. *CILIGIOBA, 8. f ., si cUidoru, s. m., ol- IleloliiBi^ deminuti vu d' i n cilicia si dliciu. CILIOIU, 8. ro., (si femin. cilieia)^ ct- lleluB$ cilielM-a; 1. proprie, adj. cu in^ tellessolu : de Cilicia, partea Asiei mi- nore^ luatu inse : 2. ca sttb8tuitivu,mftsc. eUiciu BBXL fem. ciUcia, pannura de peru de capra, care mai antaniu se fabrică in (Mici\ si d'in care se făceau mantelle de militarisi nauti, de corturi, etc; veri-ce pannura asjura d'in peru de caprş sau de calin; 2. prin metafore, obiecte fă- cute din assemine pannura : a) cortu de ciliciu: nomadi ce si intendu ciUeide iim locu in loou; b) vestimentu, ce porta mai Tertosu 6alugerii ; c) liiai allessu , vestimentu sau ciilgutore, ce portau si porta inco unii pentru penitentia, spre a si mortifică corpulu pentru cui|itirea de peccate : a face penitentia in ciliciu fi ceriul; a\luă eiliciulu; incinsu cu ci- liciUf investUu cu ciliciu, a plânge mar" tea cuiva in ajuniu si in eilieiu; d) pe- rina, 8w6cn sau culcitra de ciliciu, si mai Tertosu : e) saceu de ciliciu, impintu cu peru, cu stupă sau cu alte lucruri, care se pune la muri siHre a i scuti de lovitu- rile^ tormenteloru . ♦ CILICOBNE si c3tV?ornH,-a, adj., (fr. ellieorn^ d'in eiliu si carnu) ; c^e * ar6 camele munite cu cUie , cumu certe crustacee. Ctt. 671 * (aiiIPBRUy.a, adj.,(fr. dllflre; d'in dliu ai ferere); care porta sau are cilie. * ClLlPOLIATU,.a, si CILIFOLIU;-a , adj., (fr. olliff»ll« si el- lattfoll^; d'in Clini si foUa); cu foliele sau fruudile cUiate, vorbindu de certe plaute. * CILIPQRME si dlifarfnu,-a , adj., (fr. clllforme; d'in cUiu si forma) ; care are forma de ciliu prin directionea sau rigiditatea sea : prolungare cilifarma- GILIOERn,-(», adj., (fr. etlig^re, d*in dliu si ger ere); care porta, sau are cilie. CILINDIIICD, dHndru, rtc., vedi cy- lindricu, c^indru. * CILIOBRANCHIU,H», adj., (fr.cl. liobrranciie; d'in ciliţi .si branchia); cu branchie in forma de cilie; --s. m. pL, dliabranchic , ordine de moUusce, cari au corpulu coperitu de cilie ce se pre- suppumi a fi branchiele acestoru moUu- sce * OILIOGRADU,.», adj., (fr. ellft- grade; dMn eiliu si gradere); care merge sau se mişca prin cilie; de aci, s. f. pi., a7to^(u26, classe sau familia de false zoopby te, alin caroru corpu e munitu de doue serie de cilie, cari servu la loco- motione. * CILIOLATU,-a, adj,, (fr. ellioU); munitu cu dUale : frundie ciUalate, * GiLIOLU, s. m., (elll«liin)| demi- nutivu d*in cÂiti; — applecatu in spe- ciale si la proeminentie forte mice. ^ GILIONE si cUiamu, s. m., 1. d'in dliu, (compara si it. ciglioue), <;a aug- mentativu, dliu mare; — prin metafo- ra, ^liane de pamentU: a) veri-ce inaltia- tura de pamentu mai mica : coUina, costa da coUina, piscu de munte; h) iu speciale, vaUulu uilei fosse, (vedi si cesa l^Lcesu); 2^cxL intellessu mai appropiatu de allu lui 1 cedere, celu de scnlptatu eborhi, (vedi si cestru). * GILIPEDE si cUipedu,-a, adj., (fr. ctlipMe; d'in cUiu sipede); cu petioruln munitu cu cilie : muscutie cilipedi. * CILIPETALU,.a, adj., (fr. clllp^- tale si elliik%ap6Meyă'indliuBipetălu); cu petale ciliate. * GI|jI[J, s. m., ţl.^e, cillom, (compara si it. Glglto, ft. ell); 1. peru d'in gena, peru Ia estremitatile palpebreloru o- 1 672 CIL. mulai si altora animali vertebrate : dr Ude paJpebrei inferiare auiU direp^ tate in diam, ero dfide palpebrei supe* fiare sunt dit'eptate in 8U9u; ciUe dese^ rarey aspre, nuAU, negre, castanie, ro- siaticeyregutarie, etc.; la amu cHide an de regUa cotarea capUtUaru; 2. prin me- tafore : a) fire saa peri dispasi, ca cUide animaliloro, intr'ana seria si distincte anala de altalUf pre certe parti aUe plan- teloni : pre frandie, sepale, petale, etc. : cUide antherdaru lavandei ; b) totala perilora genei ochiolai anni animale; gen*a insasi ; c) totola perilora sprin- cenei anni smimale, sprincen'a insasi; d) prin estensione : a) palpebr'a^ P) o- chinla; de aci espressioni ca : intr*una bătaia de cUiu = intr^una bătaia de o- (Jiiu, forte rapide; e) despre inaltiatore de pamentUf ce semina 6re cumn Ca ana sprincena ce spendara pre cavitatea o- chinluiy cama : a) vallala nnei fosse, si mai vertosn valla ca machi'a saa cal- mea manita co pari cieposi; P) nrachi*a saa colmea anei collina; y) pi^cu alin anai mante ce domina altp inaltimi; S) inaltiatarU^e pamenta, collina, ma- chia, etc. (Gaventala popalariu, gena, care se iea, pre cftta scima, nnmai cu Însemnările de sab 2, b 8i6,pote fi latin. geu^ care pre loţiga Însemnarea ordi- naria de bucea, are si insenmarile de palpdMra eA odm; d^ro pote fi si in loca de cenckf cama se vede d'in compasnlu: sprineena ; 6to cena ţote fi in loca de ceria, transformata d'in ceUa^ ca si ca- cară in loca de eocoria d'in cocania^ti" eonfa; noi incliniuna cotra acesta d'in urma saiq[K>setione, cu atătu mai multa co Macedoromânii m locu de sprincena dicn sufrincea::zsuprincSa=zstiprincdia sau suprincdla; — BÎ vm interessante ar fi ^ se scf cu certitudine etymologi*a latinescului ciUUf care dupo uniise re- fere la 1 cdarez=:ascundere, dupo alţii ia acea-asi radecina cu gr. xoXCct x&Xov :=pailp€bra, proprie inse : ceva cavu, si prin urmare de acea-asi radecina cu xolXoc = cavu, xoXXdc := concavu, ctir- bu^ etc; de xoXX6^ se tine strinsu si prin forma si prin sensu allu nostru eUdiu). CIL. CniiIBA, s. f., si * GILLIBANTU, s. m., clUlbasiell- libAQtiini (xCXXt^; yedi si ciUire}; od- Insiu, specia de callusiu sau de m^ pre care se punea si redimi ceva. OIUINA, s. &, vedi eOUnu. CILLINU si ciuttinu, s. m., proprie, adiectivu trassu d*in ciZIm sau ctNOi^ ap- plecatn inse numai ca substantivu la differite plante spinose, cumu : 1. mas- culinu, câltnti : a) la cardulnnumitu de Linneu dipsaens ftiilenam (vedi si eardu); b) fa baccele spinose alle unei planta repente; c) Ia veri-ce scaiu, maradne, spinu sau cardu in genere; — 2. femin. ^ina sau ciuUina, nuca de lacu, trappa natans lui Linneu. CILLIBE si ciuilire,^escut v., elitre si elllSre (de care Isidoru ne spune, co anticatu la scriptori, er& viu in gur*a poporului si insemnă : iiiovere:=miscare, si prin urmare affinu cu classiculn eel- iere=:xăXXsty, de unde eeler=celertc si mai vertosu eel8a8=cebM, de unde se intellege, co eilIerei^iaSirey ca si eel- iere» va se dica in speciale : a se mişcă in susUf a se redied, tnăUiă, etc., inţellessu ce resare, mai vertosu in compusulu : ex-eeUere=e&-ce22^e, (^edi si dttUf cil- Zftî); 1. a miscâ ci} mare rapiditate, a agit& rapide, si mai vertosu a redici ra- pide in susu; 2. in speciale : a) a ciUi urechide : a) a redic& urechiele in susu : de ce va fi ciUindu caUulu urechide? asinulu cîUi urechide; p) a redici ure- chiele asii de tare, in c&tu se le d6 pre spate si se para, co nu mai are urechie; de aci : i) a &ce se despara urechiele, a tai& uf echiele : a dlli cande; de unde prin metafore : S) a ciUi urechide unui omu : a) a tai& urechiele, in iiitellessu materiale; d^ro si : ^') in inţellessu i- deale : a cîUi urechide cuiva::=^a taiâ na- suiu cuiva, k Iu mustră reu, tragundu- lu de urechia sau altu cumu-va; s) a ciUi urechide, vorbindu de unu omu : a ) a ascuhâ cu mare attentione, amibus a* reetis aţtender^ ^') a perde coraginlu, a se rosinâ, a se umili, etc, — b) vor- bindu de ochi, de cHie, de gene si sprin- cene, etc. : a cîKilza Închide si deschi* de rapide, a redic& si lass& rapide, etc cm. CILLITORITJ, -ofmw, âmpoîasiu si cimpoiesiu) cu n moiatn in locu de, CIMPONIABIU, 3. m., care cânta cu cifnponiidu; care feoe sau vende ctmponie. ClMP0NIA8nJ, s. m., vedî dmpo- nMriu si dmpoictriu. CIMPOIU, cu n moiatu in locu de, • CIMPONIU, s. m., pl.-<5 (si femin. dtwjf)onm-f); symplionlucns nter; instru- mentu de musica, cu care se cânta, suf- flandn si iniHindu utrele ce e partea iui principale (d'in una forma symplionius-a- iini, de^ la 8)riiiplionia=rot>{iţa>vla=:^^m- phoftlay de unde si : it. sanfonia si zampo- gnsij isp. zampoiîa, port. sanfonhn^ nou grec. TCafiTTOopva, mag. osampolya). 1 CINA, s. f., vedi cena. * 2 CINA, 8. f., (it. china si cina, fr. 4iitna)ţ scortia de diverî^e plante ce porta numele de dnadna sau dndna (=:it. cliinachina, fr. qulnqnina=rperu- vianulu kinaklna sau kinkin^ insem- nandu : scorffa scortielortiy cea mai bona acortia) : dn^a se da ca medicamentu febrifugu sitotricu; aprescrie cuiva dna, a luă dna; — genuin de plante sau arbori; care porta numele de dndna, face parte d'in famili'a rubiaceeloru , pentandria monoffynia lui TAnneu, si numera peno la 48 de specie : scortta dndnd sechia- rrm d ea d^tdna. inse si scurtu, cina. •3 CFNA, s. f., vedi cinu. ClNABABINU,-a, adj., decinabariu, ciiî. ■III I 1 1 I - ■I ca de dnabariu : fada sau cohre ctna* barina; — s. m. reale, dnaharinu, co- lora cu care se servu multu pictorii pen- tru carni si pentru vestimfente. CINABARIU (pronuntiatu si : cino- variu, hinovariu)^ s. m., cinuabar (xiv- vdpapt) ; combinatîone de sulfuru si de' mercuriu, d'in care se face una coldre roşia forte formosa, applecata la pic- tura, la colorare de cer a roşia si la alte obiecte de arte ; se chiama si cinahariu rosinrzsulfura de mercuriu roşia, spre distinctione de alta combinatione ana- loga, numita ethiopc^zLSulfuru de mer- curiu negru— dnabariu negru; — d- nabariu naturale, care se afla in mine- rali naturali, in oppositione cu dnaba- riu arte/îdale^ preparatu in offîcine prin processe chymice; — colore roşia Ibrte vina, ce resulta d'in combinationea mer- curiului cu sulfnre si care se appiica multu in pictura, (vedi si dnabarinu) ; de ac( prin metafora, dmbariuzzcolo- rea budieloru. CINACINA, s. f., vedi 2 dna. CINARĂ, s. f., vedi cynara. CINARE, V., vedi cenare. * CrNARltI,-ia, adj. S., quiliarlnii (vedi dnu) ; care coprende unu numeru de dnd unităţi orecari : numeru dna- riu ; — s. m.» dnariu, nUmeru compuău d'in cinci unităţi orecari, si in speciale, numu sau moneta de argentu romana cu valorede diumetate de denariu^::: dnd assi, * CINATTJ, s. m., (fr. i^ninate); sare formata d'in combinationea acidului cinicu cu Una base. * * CENCAGENARIU,-fa, adj., quln- qaa^enaiius (vedi dncagenu) ; care co- prende câte dnd died-ndngefni : omu dncagenariUy de cinci dieci de anni; căpitani dncagenari, avendu sub. com- mandu cinci dieci de armaţi; — s, in. personale, cinca^fewam, mai mare preste cincidiecî, officiariu ce commanda cinci dieci de omeui. CINCAGENU,-o, adj., qnlnqua^eniir, luatu mai'vertosuin plurariu, dnccige- ni-e, câte cincidiecî : a condemnă pre fie- care d*indnd socU la dncagene nm de Id; a impleH cu dncagenu firu; -^ in' genere , cincidied : in ctncageni anni abia se intempla ceva asia. . * CINCAGESIMU,.a, adj., (|utii()aa!re- simufl; allu cincidiecile, care intr^una or- dine vinediipo cincidieci alţii : in anuulu cincagenu allu etat^ mari eroulu ; — 8. f. reale, cincagesima : a) subintellegundu paarie. in genere : dncagesim'a cC.in cinci eente e âigee; h) iaspec^i^ : a) impositu de Hnulu Ia cincidieci; P) snbinteUegnndu ăominica : a') dominic*a ce precede pri- mei dominece d'in caresime, duminica in care se lassa seccu de carne, pentru co cade cu cincidieci de dille inainte de Pasce; p') dominic*a asieptea dupoPasce, numita si grecescepen^^co^^ (^evryjxoan) z=zcincagesifna), dominic'a Bosalieloru , pentru co cade cu cincidieci de dille in urm'a Pasceloru. * CINCANGULARIU^*«a, adj. si * CINCANGULATU,7a,adj., vedici»- cangulu. ♦CENCANGULU Acincanglny-a, adj., qniiiquaiigiilns ; care are cinci angle sau anghiuri : figura cincangula. CINCABELLU,*a, adj., demingtivu dUn dncariu : am eumperaiu douepare- chie de dncarelli forte boni de jugu. CINGABIU,-Ki, adj. s,, gutnqnennis; care numera dnci, si in speciale, cinci anni : callu dncariu, boi cincari; — substantivu : a) personale, cellu de cinci anni : cincarii nu mergu la scala ;r'Wi cumperatu una parechia de cincari forte bani de jugu; — b) reale, unu ce com- pusu d'in cinci assemini parti sau uni- tăţi, unu totu compusu din cinci ore- cari unităţi. * CINCATRIE, 8. f. pL, (fNinquotrus- niun si quinqaatria f serbatore romana celebrata in onorea Miaervei, ;i numita asi&, pentru co se celebra in tempu de cind dille si cădea a cincia di dupo ide : dncatrielemcyorif celebrate dela 19—23 Martiu; ^ro dncatr iele minori, celebrate la idele lui luniu ; cincatriele erau ser- batarea poeţilor u^ musiciloru si alt om artişti, la cincatrie şcolarii adduceau invetiatorilorti darunlc numite miner- valic. * CINCEDENT .\TU..a, adj., (fr. duiii- qa^(]euU> d'in cinci sidctifr); tormiimtu CIN. 075 CU cinci denti sau cinci serie de denti ; vorbindu de foiele certorii plante. * CINCEDEGlTATU,-a , a^j:, (fr. quniqu«dl«;It^) d'in dnci si thgUu); ter- minatu cu cinci degite, cumu petioi*uln si.man'a omului; applecatu inse sila plante, allo caroru foie se compunn d'in cinci foliore ce termina petiolulu. CINCEFAEIATU,.a, si * CINCEPAR[U,-m, adj., (quinqu0- fariiisy fr. qai|iqu^riirie, dMn ciiid si fa- riu); despartitu in cinci; frunăie cince- fariCy dispuse in cinci serie iu lungulu steiului. * CINCEPJDU,-a, adj., qiihiaueadus (fr. quinqn<3Jlde9 d'in dnci si finărre); despicatu in cinci : sielu dnccfidu, * CtNCEFLORU,-a, adj., (fr. quln- qu^flore, d'in cinci si flore); care da sau are cinci flori, vorbindu de plante. * CmCEPOLTATir,-a, (fr. qnhiqu^- foU6), vedi cincefoliu. * CINCEFOLIOLATU,.^, adj., (fr. qiiinqn^foliol^y d'in dnci si foliola) ; munitu cu cinci folîole, vorbindu de plante aUu caroru petiolu coramuue se termina cu cinci foliole. » CINCEFOLIU,-a, adj. s., qulnqae- folliiây quiuquefellum^ 1. adj., cu dnci folie, munitu cu dnci folie sau fruudie ; — s. m. reale, cincefoliu, specia de plante d'in famili'a rosaceeloru, potcutilla rop- taiiây a cui radecina e astringento si bona de friguri sî de vulnero. * ClNCEPORATU,-a, adj., (fr. quln- qu^rore, d'in cinci si forare)', cu cinei foramens sau gaure, vorbindu de certe plante. * CINCEGENU,-ff, adj., qn1iiquo:cciins (d'in dyici si ifenn) ; do cinci genere. CI]SrCEJUâATU,-a, (fr. qnlnqn^ja- prue), si * CINCEJ[JGU,-a, adj., quliiqucju-us ^d'iu cinci si jugu); 1. care are cinci juguri de cai sau de boi : cincrjugnln carru; 2. care are cinci pah^chic do foli- ore, vorbindu do fruudiele cortovu plauto. * CINCELinRALE si * CINCELTBRE,adj.,(nilii(iii<^nbrans si qiiiuqiiolibrU (d'in ciud si lihra); caro trage cîuci libro. * CTNCRLOnATlf,-^, :^i 676 CIN. * CINCELOBU,-a, adj., (compara fr. qninqo^lob^» d'in cinci si lobu); divisu in cinci lobi. * CINCEMESTBUra, qalnqnenestrls (d'in cinci si mesu sau mensu); de cinci mensi, care tine sau traiesce de cinci lune : vitelli cincemestri ; — s . m. re- ale, cincemestru, tempu de cinci mensi sau lune. * CmCENEEVE, adj. (it. cinqnenerrl, fr. qoinqn^nenr^, i'in cinci si nervu); cu cinci nervi : planta cincenerve, care are cinci nervi longitudinali; — s. f, reale, cincinerve, genu de planta d*in famili*a plantagineeloru, tetrandria monogynia lui Linneti; d*in acestu genu sunt con- noscute in poporu specie sub numele de plantaginc, transformata pre a locurea in patlagine. * CINCENNALE, adj., qnlnqneuna- lisy (vedi dncenniu); 1. care revine la fiacare periodu de dnci anni : scrbatore dncennoLe; jocuri cincennali; 2. care dura cinci anni : magistratura cincen" nale, magistraţi cincennali; — substan- tivu : a) mase, dndnnale, magistratu care in coloniele si municipiele romane avea, pre cinci anni, una autoritate a- naloga cu a censorelui; i») fem.pl. cin" dnnaliU, jocuri, serbatori, spectacle celebrate tii'n cinci in cinci anni. *CINCENNALICIU,-a, adj., quln- qnennaiiciosy relativu Ia cincennale. ♦aNCENNALITATE, s. f., qoln- qnennalitas^ of&ciu sau demnitate de dn^iennale. «CINCINNATU, 8. m., qolnqnennatas^ etate de unu dncenniu : in dncennatu caii si laii sunt în florea virtutd selle. , * CINCENNE, adj., qninqnennis ^ camu in acellu-asi intellessu cu dncen- nale, * CINCENNITJ, s. m., pl.-c, quinqneu- niom (d*in dnci si annu), tempu de cinci anni| lustru : doue dncennie făcu diece anni;— applecatu in speciale : a) la tem- pulu de cinci anni : a) câtu durau certe magistrature, Ş) dupo care se celebrau certe serbatori sau jocuri ; h) la unu cursu de cinci anni de studie, d*in cari doi anni de filosofia si trei de dereptu (Ktu de tbeologfa : attestatu de dncenniu. CIN. CINCaBNTE,'s. m. pL, in locu de dn- d'Cente, (vedi dnci). * CINCEPABTITU,-a, adj., qainqoe. partitas (d'in dnd si parte) ; divisu in cinci parti : oratione cincepartita; — yop- bindu de plante, divisu in cinci parti peno aprope de base, cumu e caUeele degitalei purpuria. * GINCEPEDALE, adj., qninquepe- dalls; (d^in dnd si})€de); ae cinci pe- tiore : pari cincepedali. CINCEPLICARE, dnceplice, etc.; vedi dntuplicare, dntuplice. « GINCESEME, adj. s., qolaqiiere- mig (d'in dnd si remu); cu dnd serie de remi: nave cindreme; s. f., dndre- mera, in acellu-asi intellessu cu nave dncireme : dndremile erau vase depri^ ni a ordine in floUele ceUoru antid. *GINCEBTIU, s.m., qninqaertlnn^ (d'in dnd si arte); celle cinci specie de essercitie gymnastice sau de lupte alle junimei, in cari unu athletu sau luptace caută se triumfe inacea-asi di de jocuri gymnice, spre a obţină premiulu pro- pusa : dncertiulu, la Bomanif respun^ dea cu pentatUutu la Greci; ca si pen^ tatJdulu, cincertiulu consistea in dnd ^cie de essercitie : in discu, in cursu, in săltu, in lupta si injactdatione. * GINGESIMU,.a, vedi dncagesimu. * GINGESSE,s.m., qoinqoessis (din dnci si asse); moneta de cinci assi ; — prin estensione, totu formatu d*in cinci unităţi orecari. * GINGEVALVU,-a, adj., (fr- qnta- qn^ralTe, din cind si valva); cu cinci valve, cumu e capsuFa rododendriloru. * CINGEVISATU , s. m., qulimueri- ratas, offioiu sau demnitate de dnceviru. * GINGEVTEU, s. m., qnliiqiieTir (d'in iininquezzdnd si rir = barbatu) ; unulu din cinci bărbaţi, constituiţi in- tr*una commissione Însărcinata cu ve- ghiarea si essecutarea unei mesura ore- care : pentru essecutarea atâtoru legi agr ar ie s'auconstituitu triumviri^decem^ viri, cinceviri; dncevirii insardnati cu regviarea detorieloru, cu repararea mu- riloru, cu securitatea cetatd in tempu de nopte, etc. GINGI,adj., qulnque^ (it. cinqaeiisp. si CTN. port. cloco, prov.oino) fr.oinq); numeru compusu d'in una unitate orecare repe- titu decinci ori: cinciz:z5xl;cinciofn€ni, cinci muieri; — de cind onzztoioqnies : de cinci ori cind făcu douedieci si cinci; — in compusele : cincisprediecezz^qninde^ t\m=13, dnddieci:^qjdnquAginUL:=z50f si cind centez^quingenii^^SOO, syllab'a finale d'in dnd se tăia forte desu si se dice ; cin8prediecez:zdndieci:=zcindspre' diece^zdnd dieci, dficente^^dnci cente; — allu dndlŞf f. a dndazzqwlntaB'B; asi& si : allu dnsprediecele^=:qnininBde' elmnst ollu mcîieot7e=;qQinqua;egimii8. CINCIME f s* f., qninioy cincinione, unu totu compusu d'in cinci. CINCIMU,-a» adj., qainto«;allu cin- cilo, si prin urmare in acellu-asi intel- lessu cu ciniu, applecatu inse, ca si dn- cariUf la cineva sau ceva de cinci auni; — s. f. , ancima=ctnto, a cincea parte d'in unu ce. CINCINA. s. f., vedi 2 cina. CINCINATtl, s. m., vedi cinatu. «CINCINNALE, adj., cineinnaUs; relativu la dndnnu, cu cindnni : erba dndnnale; de aci, s. f., dndnnale^-a, genu de plante. * CINCINNATU,-a, adj. , elncinna- tns; proprie, part. pass. d'in unu verbu dncm»are:::;aface cindnni^ adâ forma de dndnnUf si prin urmare dndnnatu =formatu in dndnnij incretitu, bu- clatu : peri dndnnati. * CINCINNU, s. m., pl.-i; ciacinDUB (xCxtwog) ; 1. cercellu de peru, cretin, bucla; 2. prin metafora, ornamentu de stylu affectatu: dndnnii discursului, in hcu de plăcere, adducu grdia . CINCINNULU si cindnnuru, s. m., pL-i; oineinnalQg; deminutivu d'in cin- ctnnu;— genu de plante. CINCIBE,-escti, v., qnintuplicare^ qmiaqaeplteare; a face de cinci ori mai mare, a compune ceva d'in cinci asse- mini lucruri, — luatu mai multu ca compusu : in-^ndre* CINCONA, s. f.,(it. eincona, fr. eiu- elioiia), in acellu-asi inteUessu cu cinOf si mai vertosu cu dndna^ (vedi 2 dna). * CINCONACEU,-a, adj., (fr.eiucho- MAe^); care semina cu dncorui; de aci CIN. 677 . s. f. pi., cinconacee, un'a d'in marile di- visioni de plante d*in famili'a rubiacee- loru, care are de typu genulu dncona. CINCONICU,-a,adj.,(fr.cInchoni qne); de dncona : sare cinconica, in care dnco- nin'a e base; rosiu dnconicu, in a cui combinatlone intra si scortia de dncona. * CINCONIDINA, s. f., (it. clnconl- dina, fr. eblDoTdine); alcaloide care es- siste in cincin'a roşia sau galbina, si care e unu ammesticu de cinconina d dnina. CINCONINA, s. f., vedi cinconinu. * CINCONINU,-a, adj. s., (fr. cincho- nine, it. <9lnconina); de dncona : scor* tia dnconina^:z2 dna; s. f., reale, ctn- conina, alcale vegetale ce essiste in scorti'a mai totoru dnconeloru. * CINCONIlJ,-a, adj., (fr. clnchon^); ce se tine de dncona; de aci, s. f. pi., dnconide : a) familia de plante a ru- biaceeloru; b) subdivisione d'in tribulu de plante allu dnconaceeloru. CINCTUE, dnctu, dnctura, etc., ve- di dntile, dntu, dntura. CINCUIBE,-e5CM, v.. blaterare; de- blaterare; imporţnne peteseere; cu in- tellessulu ce are si dcallire, essitu, cu- mu se vede d*in acea-asi radecina cu a- cestu-a, (vedi si dcca si dccu, dga si cigu; si compara it. cingottare si eln« irnetUre). * CINCUNCE, adj. s., qaincuBx-qoin- cnnee (d'in dnd si unda); care coprende dnd unde, si in genere dnd parti d'in unutotuore-care: \.2kd}.,a8pedudrMmnce allu planetiloru, aspectu ce presenta doi planeţi depărtaţi unulu de altulu de 150 de grade, adeco de dnd dodecime i'ia tota circumferintia de 360 de grade; — ' 2. d^ro mai desu ca substantivu mase. dncuncele, sau fem. dncunceea : a) cinci d*in douesprediece parti ecali allu unei mesurerîtîra, asse,petioru, etc.;in genere cinci dodecime d'in veri-ce luatu ca unu intregu : cincuncea und ereditate de douc" sprediece mii de lei e de dnd mii de Id; dico d^in dncunce scadi una unda, rc" mânu inco patru unde sau unu cadran'^ ^e;— fiendu vorb'a de uşura, dncunce:=z dnd procente; — b) forma assemine unui V, semnuromanu ce representa numerulu dnd : a) desposetione de arbori plantaţi 67S CIN. asid, co trei d'iQ ei formedia prin po- setiouea loru una figura asseminea men- ţionatului semuu : selba m cincunce, jmnariu in cincunce; cincunce simpla, formata de trei arbori plantaţi asii co preseuta figur'a unui V; cincunce dupla, formata de sesse arbori plantaţi asia, co presenta figur'a de doi V uniţi prin ver- tice, a4eco unu X;— prin metafora, locu plantata cu arbori dispuşi in cincunece; — p) dispositione de bătaia a unei ar- mata, ce presenta una forma analoga cu cea ce au arborii plantaţi in cijicunce. CINCUNCIALE, adj., qnlucmiclalls, de una cincunce, in forma de cincunce : 2)la7itatione cincujiciale; mărime cincun- ciale; — foiju «au frundie cincunciali, dis- puse cumu simtu alle penilui. CINDE, prep. si adv.,ultra,trans; d'in ' collo de, de cea alta parto a unei ape , a unui riu, etc, luatu pre câtu noi con- noscemu, de regula in unire Giide : a trece de cinde de Dunăre ; — mai desu luatu absolutu cmiiweYhInipretempulu Fanariotiloru midti Romani de pre n- pele Danuhiului, spaimentati de grelle darij fugiau de cindca; a veni de decin- dea ; a se duce decindea; in acellu-asi iutellcs3U si : indecindea; a trece indecin^ dea, a se intorce de indecindea; — de de-- cinde, cu intellessu attributivu, ca lat. ulterior : ry>'a de decindea a riului, (cindezzzce'inde). * CINDECE,adj., (inindecim; cinspre- dieco, luatu in compuse ca : dndeceviru, * GINDECEVIKALE si cindecemvi- role, adj:, quindeclmviralis; relâtivu la cindeceviru : sacerdotiu cindecevirale, * CINDECEVIUATU si ăndecemvi- ratu, s. m. , qDiudecimvifatns; officiu sau demnitate de cindeceviru, ♦CINDECEVIRU, si cindeccmviru , s. m., qnlndecimrlr; (d*in qiiindocim= cîndece si Ylrz=:barhatu); unulu d'in cin- cisprediece bărbaţi, constituiţi in com- mîssiuuc pentru veghiarea si admini- strarea unui servitiu orecare : cinde- ccvirii însărcinaţi cu imjyartirea agrului luatu de la inimicu iiUre cetatiani ro^ mani; — in speciale, cindeceviri syhillini si cindeceviri preimsi sacrificieloruy col- ifegiu de sacerdoţi, însărcinaţi cu preve- ClN. ghiarea cărtiloru syhilline 8i consulta- rea acestoru cârti in tempuri de grelle nevoie. * CENTDECIOCTONALE, adj., (com- para Ar. qnind^oioetonal; d^in cindece si ociu:=:optu); cu forma de prisma odo- gonia, avcndu unu vertîce cu cinspra^ diece facie : topazu einâecîoctonale. * CINDEClMU,-a, adj., quindeelnus; (d'in cindece) : alin cinsprediecele, cintu d^ctntu * CINDENTATU,-(i, adj., (fr. qnlii. doutd; d'in cinci si dente); mitxrith eu cinci denti ; vortîndu de părţile unom plante. CINDENd, vedi dnu. CINDIECA, s. f., vedi cindiecu. CINDIECI, s. numerale; vedi cinci. CINDIBCU, s. m., pl.-e; d'in cinci si diece : 1. mesura de licide ce coprende diumetate de litra, adeco cindieci::zcinci dieci d'in centesimele litrei : unu cindiecu de vinarsu; in acesta insemnare speciale si precisa se dîce si fem. cindi€ca,^o mase. cindiecu^ se applîca : 2. Ia veri-ce mesura de capacitate indeterminata, des- tullrfnumai se|huîfia mare, la veri-ce vasu de beutu micutellu, si prin metafora, la coprensnlu acellui vasu; a bee unu cin- diecudelicorcy cu unu cindiecu si cu dmte de vinarsu nu se mulHamesce hetividu, a scurre cindieculu, a bee cindiecu dupo cindiecu;— 3. cu intellessrulu ni toai es- tensn de unu tatu compusu dHn oindieci de obiecte orecare : unu cindiecu deca- ramidi. CINE, vedi ce. * CINEDIA, s. f., elnaddias (xiyaiSiaq si xtvatSCa); 1. calitate de cinedu in în- semnarea cuventului de sub 1; —2, gem- ma sau nestimata ce e'ar fi aflaudu in capulu pescelui numitu cinedu. * CINEDICU,-», adj., olandleof»; re- lâtivu la cinedu, in intellessuln de sub 1. * CINEDU, adj. s., olundns (xivaiSoc, d'in myâ&yi^provocare si oa&orrrtmfw); 1. subst., celJu ce se avilesce prin turpi- tudinea de a servi altui-a ca muiere sau de a se servi de altu omu ea de muiere; 2. adj., dnedUyHi, datu la dnedia, ftra neci una rosine; impudente si impudicu; — 3. subst. , nume allu unui peseede mare. cin; CINEVA, cinevqsi; vedi ce. CINGAî s. f. si dnffHy ol, cingula si eUf nl98$ totu ee serve a cinge si a legă : cingutore, cingla, branu, fascia, curdla, serpariu, etc. (compara it. eigwa, isp. ejocka, proT. cemha si cesha^ vechia Ar. sef ne). CmâATOBE, reu, in locu de oingu- ţâre, vedi dnguioriu. PINGELLU, s. m., vedi caiwUm. * CINGJÎNTARIU si dncmtanu^-ia, adjM q«lnf e«tariiift(d'in cincef^tezzqnht' gemtl); compusa d*iQ dncente sau Qinci cetUe : cete dngeniarie. * CWGENTESIMU si cific^ntesimur a, adj., qQinir0iite9liin8; oare vine in or* dine dapo alţi cind cente, alia citicen- tele. 0IN6EKB, dn^i si oinsd, cinsu si dnclu, saa dfUu, v., cingere (it, cinsere si cimiere) port eiagir» isp. eeîîir, prov. eenhir^ cenlior si seiidro^ fr. ceindrei — camiâ desu^la noi, se aude compusa cu in: indngere); a incungiură cu ceva dreciale : a) tonulu sau not'a musi- cale, care e a cincia dupo alte patru, nu- merandu intre celle cinci note si celle doue estreme; intervaUulu d'intre dnta ca estrema si cea alta nota estrema : m- tervaUu de cinta, accordudednta; a sui la dnta, a descende de la cinta la tonica; esserciiie de cinte; ---dnia naturale, si ab^ solutu : dnta, candu are valorea de trei tonuri si unu semitonu, in opposetione cu dnta deminuta, care are numai trei tonuri cumusi cu cinta augmentata, care are pa- tru tonuri : dnfa propriu dissa este una a>nsonantiaperfecta,precandu cin^a de- minuta, ca si dnfa augmentata, este una dissonantia sau consonantia imperfeo- to;— 6) viora mai mare de cfttu vior'a or- cm. 681 dinaria, cu patru corde ca si ac^ta-a, inse cu unu intervallu de cinta mai diosu de c&tu vior*a ordinaria; c) la joculu de cârti numitu fr. piquet, ointo=seria neinter- rupta de cinci cârti de acea-asi colore : cinta majore, de rege, de demna, ^\je.\ d) in divisionea cercului sau a tempului, dnta = «\i; d'in una carta : intr'una ora sau intr'unn gradu de cerou suntu 777,600,000 de dnte, adeco 60^; e) fiendu vorb'ade febre, dnta:=zdntana (vedi dn^ tanu); f) cîn^a=tusse violenta, care de regula appuca pre patienti d'in cinci in cinci dille; g) dnta=i d'in una eredi- tate; h) dnta=i ce percepea unu se- niore feudale d'in pretiulu vendiareiunei moşia dependente de densulu, etc. 2 CINTU si dnclu,-a, d'in cingere: 1. part. passivu, einetus-a-iiiif luatu cu intellessu de adiectiva : cu fruntea in e- ternu dncta de gloria ; 2. substantivu : a) mase, dnctu, einetas-Hs^ modu de cingere si de vestire in genere, ornatu: cinduiu unui omu d'in resaritu nu e ca dnelulu umU-a d'in apptisu ; b) femin. dncta, ceva de incinsu, camu in acellu- asi intellessu generale ce are si form'a cingaj^ * CINTUPLARE, v., qaintiplare; a face dntupiu: numendudnddntuplatu dă numerulu doue-died d dnd. * CINTUPLICAEE, v.,^iantaplIoare ; a face dntuplice : cine are patru eopU se sente pre df^ itm^d ore cumu dntupli- catu. * ONTUPLICE, adj., qnlntoplex, (d'in 1 dntu si plicare) ; impletitu sau corn- pusu d'in cinci parti analoge in calităţi si mărime : drUuplice flageUu, impletitu d'in cinci curelle sau fire, vitie; asii si : cintuplid funu * CINTUPLIFOBME si dntuplifor- mu,'a, adj., (fr. clntupliforrae) d'in dntu- piu si forma); care are forma cintupla, vorbindu de părţile certoru plante. * CINTDPLU,-a, adj., quintupUs^ (vedi 1 dntu si piere) ; de cinci ori mai multu sau mai mare, incincitu, formatu d'in cinci parti identice in cantitate si calitate. GINTDBA si dndura, s. f., olnetara, eingalus (d'in dntu sau dnctu de la dn^ ' 682 CIO. gete); 1. cu intellessu abstractu de ac- tione de dngere sau resullatu, modu de cingere, camu in acea-^si iosemnare cu allu fonnei dnswra sau ciţigtUura; d^ro mai vertosu : 2. cu intellessu concretu de dnga, ceva de incinsu, si inai allessu dnga elegante, bene* si formosu lucrata, camu in acea-asi insemnare cu a formei * CIN0,-a, adj., qulnns (in locu de of neinu de la dnci) ; numerale luatu de regula inplur. (»»i-(n*n€=qiiiui-qatna)* Ay câte cînd, cinci câte cinci, câte cinci cinci : fiendu co eramu ăiece, si paturile erau numai dotw, ne ctdcămu cini in* tr'uim patu: d'in diece mii deleila doue died de omeni s'au impariitu dne cente de lei; — dnu denu, dna rfena, pi. dni deni — dnădene^^zqnînl den! — quin» de- nie, etc, cftte cinspredece, si prin prescur- tare : (?imfcnM,-a, pi. cindeni^e, asia si: dnu eentenu-ay dni tenteni^Cf si prescur- tata: dncentenu-a, dneenteni-^y^zqnln" srenteni-iB-a, câte cinci cente: — /oiesau frundie dne, dispuse câte cinci cinci iu gîunilu steiului plantei ; -^ s. f. reale, dna^ in acellu-asi intellessucu cimow^. CIOBOTA, dobotariu, etc, vcdi ei- bota. dbofariu, M. CIOCA, s. f., vedi dora. M. CIOCARLANU, docarlia; vedi do- eurlanu, d^curlia. M. CIOCHINA, cu l moiatu, in locu de, CIOOLINA, s. f., ephîpplîplla^dîrai- nutîvu d'in deminutivulu docta (de care vedi in Glo9sariu si care e unir addeveratu deminutivu d'in doca cu acellu-asi intel- lessu ce are si it. oioeca = fnanuchiu, ceva în forma de manuchiu, de globu,etc,; vedi si docu in Glossariu), applecatu inse in speciale la globulu ce temdna selVa de caUu la fiacare d'in edle doue capite alle eiy (compara si it. eioeohettina^ de- minutivu d'in deminutivulu eioechotta d'in clocea^ cumu si it. eioccollna, de ^ssemine deminutivu d'in denainutivulu ci^ceola, totu de la ciocoa, coci cioecola e=:in forma si analoga In sensu cu a nogtra doclaj prin s^rncope in locu de cioenla^ cumu sicioocoliuar=cii cHwUnoj care prin syncope e in locu de cioculina); —proverb : a pwne ceva la docUna = a tîio. ^_ dâ uitarei, a neglege, a nu se mai occupâ, adelassâ : a pune cartea la dodina. M. CIOCOLATA, s. f., (it. cioeeolatf^ fir. cbocolat ; cuventu messicanu, coci d'in Messicu prin Ispani se introduss^ usulu docolatei si in Eulropa) ; pasta compusa d'in sachaini, semburi de cacau fripţi si pisaţi bene, si d'in orecari alte ai'omate; beutura făcuta d'in acesta pasta disso* Iuta in apa sau in lsq>te; farinata de cioco^ lata : una turta de docciata ; ciocolata cu lapte sau lapte cu docdlata. CIOCOLATARIU,-in genere, mutihi, cui Hpsescu certe parti san membre tăiate, perdnte prin taiare sau mutilare, care nu e deplenu, mancu in un*a sau mai multe parti :' arbore doncu de mai muUe ramure, omu donca de nasu; b) in parte, mai vertosu sub farm'a eion^ sau dungu, mancu, cui lipsesce un'a sau si amendoue manule , care prin mutilare a perdutu usulu unei-a sau amendouoru manule : omu dongu de una mana, femine donge de om^n- doue mamde; bub'a de la degitu se vede co are se me lasse dongu; — 3. ca sub- stautivu : a) personale : dongulu riupote lucră cu man^a care e donga; b) reale, donca : a) gura ce nu mai tace, gura rea : nu ti mai tace don&a; tad dHn . donca; am se ti rumpu donc'a, dSconu taci; — donca flencazzitronca flenca, es- prime si mai cu energia conceptulu de una gura rea, cumu si conceptulu de pro- ductulu ei, adeco : cuvente secce, suppe- ratorie, gretiose, etc.; de aci, probabile, cioflengariur prin prescurtare in locu de donca fkngariu sau docaflecariu ; — p) applecatu cu despretiu in locu de mana : morta ti e cionc^a, de nu poţi tine in ea ned unu lucru asia de ustoru? nu U lungi doncele si nu le pune jtre lU" erurile meUe, coHle dongescu, (vedi in Glossariu si dontu sau duniu cu in- tellessu analogu cellui ce are cioneu sub 2, a). M. CIONGARE, ciongarire^ dongu, etc., vedi doncare, doncarire, doncu. M. CIOPABTE si cioparta, s^. f;, frag- 684 CIO. mentoHi» pârs; buccata tăiata sau rupta, despărţita de totala seu prin cioncare, (yedi si ciapartire). M. CIOPABTIRE,-e«oti, y., Inperite do- lare» fcaie nntilare, 1. a cioplf reu : iu eiopartesei, nu doplesci hieiulu lemnu; 2. a motilâ reu, a deforma prin cioti' care sau mutilare : ceati avutu cu bieţii arbori de i aii ciopartUu asia? htrii nu $e muUiamira a despoiâ omulu, ci Iu si ciopârtiră eu cea mai mare crudime, (d'in doparte, care e sau compusu d*in cioca-- partez^donca-parte [vedi cioncu'] sau es- . situd'inacea-asifontAna cu ciop4ire).M. CIOPLISE,-escte, y., dolare, dedolarei pellre^ erndlre» exeolere, (yedi, pentru etymologla 2 ciobu in Qlossariu); 1. a taii parti d'in unu lemnu, d*in una pe- tra, etc., spre a le suptiră si micusioră sau spre a le neted! : meilcioplesce cuiulu, co nu incape in gaura; a ciopli petre pen- tru scara si lemne pentru invelitore; — a dâ una forma prin cioplire, mai yer- tosu una forma grossolana, a sculpta grossolanu : statua cioplita, nu sculp- tata; -— 2. prin metafora, a ciopli pre ci- neva=9, i dâ una forma, a Iu forma, mai yertosu a Iu formă la suffletn, a Tomeni, a rerudf, a Iu poli, etc., si in speciale, a scote d'in starea de ruditate naturale, a i d& orecare politura intellectuale si morale : omuiu nedoplitu este cumu se dice, butucu de pădure, adeco fora neci una cultura spirituale. M. CIOPLITOBE, 8. f., yedi cioplitoriu. CIOPLITORIU,-tona,adj.s., doUtor, imperltos sculptori dolabrum^soalpram^ eqnnlens; care cioplesce sau serye a cio- ţii : 1. adj. personale : Greci cioplitori de petra; 2. substantiyu : a) personale : mai mtdti cioplitori de petra; b) reale : a) mase. cioplitoriu, pi. doplitorie, in- strumenta de cioplire ;a )cutitu, secure, barda, dalta si yeri-ce altu instrumentu cu care cineya cioplesce; p') lemnu pre care cineya cioplesce alte lemne sau pe- tre, etc.,callusiu, taiatoriu, mesa de tala- re sau cioplire, etc— p) femin. dopli- toria swi cioplitorcj in acellu-asi intel- lessu cu mase. cioplitoriu de sub b, a. M. CIOPLITU,*a, part. d'in cioplire. M. CI0PLITUBA,8. f., dolaUo; imperita CIO. sealptiOy imperita senlptora yel obU» tara; 1. actione de cioplire; 2. resultatu allu acellei-asi actiooe, lucru facutu prin cioplire, forma sau imagine cioplita : nu te inchină la dopliture de man'a oh- mului. M. CIORA, s. f., eornix» eorax (d'in a» cea-asi radeciaa cu e*r-nix=:xop-il^vnf], eor-ax=::xdp-a4, cor-yogcrcor-ftu; pote co ciora e prin metathesea lui i d'in fi- nale in locu de cor ia, d^ro, precumu doru se dice, prin syncope, in loca de pe-cioruy asia si ciora pote fi si una syn- cope d'in comiciora [s:eorniciola] in locu de oornicHla» de unde si it eornac* cliia» fr. oorneille); 1. genu sau spe- cia de passeri din genuin corbu, specia de passeri forte communi si forte bene connoscute fia-carui-a, si cu tote ace- ste-a de cuyentulu, cu care se numescu, nulega toţi Bomănii acellu-asi conoeptu, ci seosulu acestui cuyentu, ca si allu multoru altoru cuyente ce espremu con- cepte d*in domeniulu istoriei naturale, (yedi, intre altele, caryophyUu)^ fluctua de la una localitate la alt'a; coci, pre c&tu noi scima : a) unii Bom&ni appUca ciora in acellu-asi intellessu cu doca; b) alţii inse dicu djora numai la acelle passeri d'in cestione, cari su griye , a- yendu numai aripele negre, ^ro guttulu si panteeele cenuşiu, pre candu la celle preste totu negre, si cari in alte locali- tăţi porta numele de stanca san stan- cutia, le dicu docă; c) in alte locuri, unde câte trei numirile de ciora, doca si stanca, suntu in usu, aceste numiri se applica asia : a) dora cu doue însem- nări : a ) un'a mai restrinsa se intende ^numai asupr'a passeriloru cu guttulu si pântecele cenuşiu; ^') alfa mai eatensa se applica at&tu la passerile de sub a', câtu si la. celle preste totu negre; P) doca se dice in speciale de passerile negre preste totu; y) stanca se applica in spe- ciale la passerile in cestione, cari sunt mai mice de câtu celle desemnate sub a si p, si au yoce acuta; 8) in fine, in in- tellessulu restrinsu de sub a se applica si doroniu (cu n moiatu : dordu)^ aug- mentatiyu d'in form*a dora, applecata mai yertosu cu intellessulu de sab p, si CTO prin urmare si Ia corbi; — d*in acestea resulta co : a) dora ar fi ca si unu nume generica applecatu Ia mai multe specie a genului carbuă'm famili'a corvindoru; d6ro : V) ciora ar fi si nume specificu, applecatu Ia speci*a eorras corone Iui Linneu, desemnatu pre a locurea in spe- ciale prin form'a augmentativa cioroniu; e') eioca ar fi specia numita de Linneu corrng frngilegBs, dissu si dara negra pre a locurea; d) in fine stanca sau stan- Cktia ar fi corras monednla lui Linneu, nume ce pre unele locuri se appiica si la cea-a ce in alte localităţi se chiama earagatia =: catiofana^zcierca zxeorrus HioBetala lui Lînneu;— despre etymolo- gi'a lui cioca, vedi 2 ciocu in Glossariu, cnmu si ciavica in Dictionariu; asia si despre etjmologi'a cuventului stanca vedi articlulu lui consecratu in speciale; — 2. prin metafora, dora se appiica : a) la unu Tiganu , d'in caus'a colorei pellei : dârele de lăutari s'au supperatu si nu mai vreu se cânte; canta^ dora, co ti dau bani; in acestu întellessu se dice si sub form*a augmentativa : cioroniu sau doroiu, care atunci are si fem. do^ ronia sau ccoroia (reu: ciorotca);— 6>la yeri-ce persona negra ca unu Tiganu : unde ai aflatu acesta dora de muiere? — c) de dorezzhrte reu : callu de dore; a nu fi bonu ned de ciorde; d) a dâpre cineva doreloru^za dă pre dneva cor' biloru; e) a se da in ladu ca dor'a : a) a se bagă orbesce intr*unu periclu; P) a face capricie, cari potu fi de capu eellui ce le face; 7) a lucră fora tragere de anima, a face diffîcultati, pentru cari pote pati reu, etc. CIOfiAIBE si cioriire, doriiu si do- riescu, t., eroelre^ eornieularl^ garrlre^ ■ivraiarare^ debUterare^ rixari, 1. pro- prie despre vocea ciord; a dă voce de dora : dorele dorieau in giurulu cada' vendui; 2. si despre alte voci sau so- nete, cari semina cu celle emisse de cuh ra, agarri, a murmui, etc., cumu : a) des- pre matie : mi doriiu fnatide de fome, (vedi si chioraire in Qlossariu); b) de- spre enrse si alte passeri domestice : nu sdu de ce totu darie curc'a, etc; — 8. despre omeni : o) a deblateră, a vorbi dO. 685 si verdi si uscate, a vorbi multe si ra* pide; b) in speciale, a cicallf ; de unde ca refiessivu, a se ciorii, a se certă, a se cicalU unulu pre altulu, (vedi si in Qlossariu : dorovaire la art. dorcboru, si compara it. comaeclilare); c) a dorai pre dneva : a) cu intellessulu generale de la bf d^ro si : P) a i dice dora in ba- tujocura, cumu se dice la Ţigani; 4. de- spre Ucide, a cură, d^o nu in mare can- titate, d^ro continuu si cu mare mur- muru, (compara isp. ehorrear) : sângele cura doriindu d!in amendoue vende deS' chise; audimu ap' a dofiindu pre gur» guie^ (vedi si 2 cioru). CIOBAITIT, s. m., d*in daraire : do- raitulu apd invita la somnu, (vedi si doraitura). GIOBAITUBA si doriitura, s. f., ac<* tione de doraire : doraxtur^a doreloru; doraiturele sunt dese irire amanţi; do^ raitur^a apd. GIOBAPABIA, s. f., 1 .arte sau măe- stria a dorapariului; 2. mulţime de cio- rapi; officina unde se fabrica sau se vendu ciorapi. CIORAPAEIU, s. m., care fabrica sau vende ciorapi. CIORAPELLU, s. m., pl.-i, deminu- tivu d*in ciorapu, applecatu in speciale la ciorapi de copiiy nuantia prin care se destinge de deminutivuln ciorapiorUf care se appiica in intellessulu generale allu deminutivului. M. CIORAPIORU, s. m., pl.-i; vedi do- rapellu. CIOBAPU, s. m., pL-i, tibialei vesti- mentu ce copere petiorulu : dorapi de lâna, de bombacu, de metasse; ciorapi lungij cari accoperu totu fluerulu petio- rului, cumu su de regula ai femineloru, in opposetione cu dorfypi scurţi, cari ac- coperu numai una parte d*in fiueru, cumu su de regula ai barbatiloru; — deşi do- rapu pare a fi essitu d'in acea-asi fon- tana cu cioricu, (vedi 1 doru)j si prin urmare credemu co turc. eiorap sau e de la noi imprumutatu sau are cu allu nostru dorapu una asseminare numai accidentale; totuşi sunt de preferitu cu- ventele calciu si caldniu^zdorapUf po- pularie intre Macedoromâni* 686 CIO. CIORCHINA, 8. f., si dorchintiy m., pronuntiate ca : ciorkina, dorhinUf ca l moiatu in locu >de : CIOBCLINA, s. f., si ciorcUnu, m; (plur. ciarcUne d'in amendoue formele, inse si ciorclmi d'in ciorclinn; *— in for- ma aeelln^asi cu docUnay adanssu cu unnr), raceimis, l.ca mai dessu si pro- prie dissu despre manucMuluce forme* diabaccele acellni-asi strugure : a rupe d'in acea'osi vHia mai muUe tiordine de struguri ; 2. applecatn si la baccele altoru fructe unite intr*anu masnchiu : dordinn de cerasie. M. CIORCLINAEE, v., ara» percipere ▼el sitble^rey a rupe si stringe dMn ?iia dordinele de uue, si in speciale, a strin- ge uuale remase pre ici pro coUo dupo coUessulu unei viia, fr. ţrappiUer. M, CIOKCLINELLA, s. f., si dordindtu, m., racemnlus; deminutivn d*in dordina si dordinu. M. CIOBCLINIORA, s. f., ca si dardi- nella, deminutivu d'in dordina. M. CIOBCLINOSU,-a , adj., racemosas^ racemlfer^ plenu de dordine, care are dordinc : vitia dorclinosa. M. CIORGLmUCIA, si dordinutia. s. f., ca si dordinioray deminutivu d'in dor- dina. M. CIORCUCIA si dorcutia, s. f., eorni' cula; deminutivu d'in dora, applecatu in unele locuri si cu insemnarea spe- ciale de cea-a ce in alte locuri se chiama stanca sau stancutia, (vedi si dora), M. CIORECARE si CIORICARE, V., cornlcularl, garrire, deblaterarey d'in dora : 1. cu intelles- sulu propriu ce are si doraire sub 1. : ciorile dorica ; 2. cu intellesulu Iui do* raire de sub 3. : stultulu dorica, cumu dorica copiUii; cellu inteUeptu vorbesee pudnu, si nu dorica ned una daia, (vedi si ciorieu). CIORECELLD si doricellu, s, m., de- • minutivu d'in cioricu. CIORBCU si doricu, s. adj., pannns crassas et albns^ bracc» ex eodem pan- no Tact»; frarriilos , 1. subst., a) mate^ riale, si prin urmare fora plurariu, pan- nura grossolana si alba, tessuta d'in firu de lâna : d'jn dorieu se faru maivertom CIO dored, dero si dUe vestifnente terranesd; b) vestimente d'in acesta pannura, si in speciale, brace de cioricu strimte pre pe- tioru, luatu in acestu intellessu de re- gula in plur. dorid, si oppusu la teiart, brace de acea^asi pannura, d^ro large : am doue parechie de dorid si doue de i- dori; — 3. adj*, flecariu, care te omora cu multele si seccete seUe vorbe, (vedi dorieare); de ael proverb. : a menâ eeva doricuy totu cimct4=a spune currendii, a vorbi rapide, â blateră, etc. (cuven- tulu in insemnarea de sub 1. pare a se referi mai bene la 1 doru, ca si pedica la pede, 6ro in cea de sub 2. la dora ; totuşi inse n'ar fi impossibile de a se re- feri numai la un'a d'in aceste doue ori- gini). CIORURE doriilura, etc., vedi do- rairCy doraUura. M. CIOROIU, si doroniu vedi ciora. 1 CIORU, s. m., pl.-c; pe«, syncope vnlgaria d'in pedcru sau pdioru : me doru dorelez:^ doru peHorele; dore de bou. 2 CIORU si duru, rdoaftalnm qno strepitnm aqaie c4>piose pr#flaentls i- mitamnr, (compara isp. eftorr«); onoma- topeia cu care se imita sonulu sau mur- murulu destullu de potente, cn care enra ap'a sau altu licidu orecare : săngde cură in abudentia d*in ven'a deschisa, in câtu de departe se audiea doru; ce se tohi aude daruj doru? (vedi si doraire sub 4.);— de acf ca eubst. (uandii opein doruitulu apei, (vedi si doraitu). CIORUIRE si durtdre, doruUu si duruitu, cioruiiura si duruitura ; vedi doraire, doraitu, doraUura. Jf . CIOYICA, s. f., noctaa» genii de pas- seri d'in famili'a strigiăiloru , strir f o- nerea sau «trix passerina lui Linneu, ital. clrelta, fr. ehoaetiey genu conno- scutu poporului in alte locuri «nb numele de cucuveUa si cucuvaia, 6ro in altele sub cellu de ^n^a^strix, — cuventulu cucuvella a essitu, ca si olovlea d'in lat. cAcua, d'in acea-asi fontana pare a fi es- situ si daca, pronuntiatu pre a locurea sicetica; — acostu-aeresultatulucellumai claru, la care dupo multe scrutări amu potutu adjunge asupr'a infcellessuluî de CIR datu cuventului cioviâif care, ca si in celle mai multe concepte de doineninlu istoriei naturale, (vedi ciora si caryo- phyUu\ pare a fi forte fluctuante, coci d'înf ro dicHonariele essistenti : a) numai cellu de Budâ da cuventului ciovica in- tellessulu ce noi amu definitu ; b) Bar- cianu se tine de Bud'a, adaugundu inse sî form'a ciovlida cu intellessuln de : a) germ. klbitz, care e unu genu de pas- seri d*in famiU'a charadriadiloruy ra- jaellns crlstatus lui Linneu, fr. Yunneao; P) ghrm. re^cnpftifer, care e unu genu de passeri totu dMu famili'a charadriadi- lom, lat. plurialisy fr. pliirier, eliarji* drind plarlalis Ini lÂnneu, connoscutu iu alte localităţi, sub numele de fltwrariu; c) ^ro BaotA da amendoue formele : ciovica si eiodica ca identice in intel- lessuhi espledatu : a) prin fr. ranneaii, despre a cui insemnare vedi mai susu la 6, a; p) prin fr. alcrle ile mere si or- Miecarenjlat.osfiirra^a =: fnlco ossi- fnifiis sau 1i«It»l$tii8 albicilla lui Lin* neft; d)in fine Foiysti da : a) ciovica:=zciO' i>inaj cu Însemnările esplicate : a) prin germ. tischaar sau ilsch^cler = fr. or- fralerrlat. ossITVnşra, etc.(vedi mai susu la c, P; p'jprin germ. todtenenler=.vfn- gazzzcucuveUay (vedi la inceputulu ar- tielului), adaugnindn totu de una data, CD acesta d'in urma insemnare are cu- ventulu numai in Trausîlvani'a; p) cio- vli€a,eu însemnarea osplecata prin germ. strmndkfbttî si kilstcMililurer sau stranii- tăuf^r, care e unu genu de passeri totu â*in famili'a eharadriadlloru, trhi^a lui Linneu; — d'in tote aceste de sene resulta credemu, co spre a evitd veri-ce confn- sione, tote formele : ciovica, ciovina, ciovlica, etc., am cautâapplecate numai la genuri d'in famili'a charadriadiloru , applecandu la genuri de famili'a stri- gidilom cuvente ca : striga , strigoiu , atcuveUa, etc. M. CIPERACEU, ciîm-n, etc., vedi cj/pe- raceu, cyperu. ClPICtf, s. m., pL-7, leYîof oerea; ci- bota mai usiora, alin căruia turiacu nu copere totu fluemlu petiorului, (dMn a- cea-adi fontana cu caputa), M. CIPPU, s. rii., pl.-i, Qippas; acellu-asi CIR. 687 CU populariulu ceppu sau cepu^ d'in care si cicppu sau cicpu, applecatu inse cu Însemnările speciali de : 1. columnella cadrată fora capîtellu si fora base, de regula cu una inscn'ptîone, care serve: a) ca limite a unui agini san tinutu : b) ca indîcatoriu pentru callatori pre marginea unei caile; c) ca semnu la unu mormentu; 2. trunchiu sau pâru grossu ascutitu la capittilu superiore, care serve la intariturele unui vallu. ' CIPPURU si cipuru, s. m. (si femin. cippura sau cipura), conus ^lacialis ; proprie demimrtivu d'inczjJM, applecatu inse in speciale la conulu de ghiacia ce «e forraedia d*in picatur'a la marginea invelitorei, conn ce se chiama si lumi-' nare, sau Inminărefla de ghiacia, (pre a locurea se aude si eicura in locu de «- 2>Mra; acesta-a ar fi una proba co si cicuru sau eiucurti, ciucure ar pot6 fi in locu de cipuru, vedi ciucuru). CIPRESU si cijyi-usu, vedi cupressu. * CIRCA, adv. pr., cîrca; proprie, in cercu, esprlmeudu atâtn idea de incon- giurare completa câtu si cea de una in- congiurarn incompleta: l.ca adverbiu : a) in intellessu de completa incongiu- rare, de giuru in pregiuru, in pregîuru : a inchidc ari* a circa cu unu gardu de nuellc: b) in intellessu de incongîurare incompleta, de una parte a cercului ce imbracia ochii noştri si care sta longa noi : unii stau înainte, alţii in urma, alta circa ; 2. prep. : a) in spaţiu sau locu : a) cu insemnare de incongiurare completa, de giuru in pregînrulu, ingiu- rnlu : a infascioTă funea circa co}'nele boiloru; tcrr*a se rotcsce forte rapide circa assea seu; P) cu insemnare de in- congiurare incompleta, pre longa, preia, prin , d^in-in : circa rînri si lacuri e multa negura si cetia; a tramette scris- sori circa prefecţi ; a se preanthlâ circa villcle d'i7i pregritrulu capitalei; a am- Ud circa sate, d'in satu in satu ; ţ) cu insemnare de lo7îga, aprope de : templele CC stau circa joru ; cvUi ce se afla circa Domnu; S) cu intellessuln primitivn si mai întunerecatu, asid co circaz^prela, la, in, cotra; spre, etc. : circa inccptdulu , domniei si circa finitulu aceflpî-nsi dofn-' 688 CIE. nia; — b) in tempu : circa ăiece ore, pre la diece ore; de aci ; c) cu intellessu de approssimatione ca si circitrez:zcamu, pre la, etc, mai yertosa ca numeral! : disponeamu de circa patru mii de pe- destri si de circa patru cente de callari; me sedUu demanetCa circa sepie ere si me eulcu se/ a drca mediulu ncptei; d) cu intellessulu primitivn ca mai in- tunerecato, in Însemnare de : asupr'a, de sau despre, in respecttdu, etc. : a) cu substantive : dispute si certe circa in- tellessulu cuventdoru; tractatu drca a^ gri si circa lucrările agricole; p) cu a- diective : nemine nu e indifferente circa modulu de vietia ce are se duca; omu indifferente drca religione ; y) cu verbe : a nu persiste prea muUu drca formele lUterdoru; — circa ca si celle alte pre- posetioni de forma analoga, cumu : su- pra, sau asupra, contra, etc, se pote si articula, si atunci, ca si preposetionile menţionate, rege geaetivulu : cir a se stringe in circulu : curioşii circula pre hnga co- medianu;—9i cu obiecta directa : mtdti ascultători circula pre oratoriu; — b) a se misc& in cercu, a se roti sau inyertf : mai nudii eateUiti circula in giurutu lui Joue; infinita miuUi$ne de corpuri se bHanda si circula in ^patiulu universuiui infinitu; c) in genere, a se duce si venf, a merge de la unu locu la altala, a se mişcă, etc. : mulţime de carrutie circulara diu'a si noptea pre poduri; pre caUHe strimte aUe c^atHoru nu potu circula bene; djin speciale : a) despre mersula continuu si ore camu circulariu allu sângelui prin vene si arterie : sangde pleca dHn corde si prin arterie circula in totu corpulu, apoi revine erosi la corde, drcuhndu prin vene; p) despre mersulu succului in venele planteloru, analoga cu allu sângelui in venele animalelui : sucadu circula in venele vigorosei planta; y) de- spre cursula si mersulu mbneteioru d'in mana in mana : lussulu face se circule moneffa^ capitalile, cari nu circula^ sunt ca si morte; in unele terre monet'a de cartda drcida asia de bene, cumu cir^ cula si banii de auru sau de argentu; S) despre mersulu d'in gura in gara a certoru vorbe, sau mersulu d'in mana in mana a certoru scripte, etc. : cirada vor- Va de una scambare de ministeriu; eri la bursa circulă vorVa de unu bellu; de mai muUe diUe circula unu scriptu m- juriosu asupr'aportareivostre; — de aci: e) in genere, a se miscd, a fi in mişcare, a se agită, a merge, a amblÂ, i^tc. : Dom- ^ Clft^ nedieu scie ce circula in capulu teu ; eal- Iile ferate circtda bene; etc. CIRCULARE, adj., si CIRCULARIU,-ta, adj., clrcalarîs; relativu la drcidu; de circulu : 1. adjec- tivu : a) in intellessu rigorosu, care are forma de cercu : figura circularia, linia dreularia, arcuri cireularie, parii cFin unu edificiu circtdarie ; passu drctda- riu, facutu in giuru fora a se mişcă d'in locu, etc. ; b) in intellessu mai pucinu rigorosu : a) ciradariu , appleeatu la psurti alle certoru plante, alle caroru punte suntu la ecale depărtare de unu puntu allu plantei luatu ca centru; p) nU" meru ciradariu, alle cui potentie se ter- mina cu insusi aceştu numeru, de essem* piu 5, alle cui potentie : 25,125, 625, etc., se termina totu cu 5; 7) in genere, care trece d'in mana in mana, care merge sau se tramette la mai mulţi : scrissore drcîdaria, ordine dreularia^ etc., care cu acellu-asi coprensu si in acei-asi ter- mini sau in termini assemini se tramette ore camu in cercu la mai mulţi : ordi" nile dr calorie alle Ministeriului cotra' prefecţi si cotra primari ; — 2. subst. f. reale; dreularia, pi. dretdariCy sau dr- culare, pi. circulari, cu intellessulu de scrissore sau ordine dreularia, (vedi mai susu la 7) : a) in genere : drcularHe Mi- mstril(yiru cotra prefecţi; mai multe ctr- ctdari alle prefectului tramesse supprc' fectiloru in acellu'-asi sensu; dr cutarea unui episcopu cotra protoierdi epar* chid, etc; b) in l^ciale : a) instruc- tione adressata de agenţii superiori si responsabili ai poterei essecutive cotra subalternii loru, spre a elucida interpre- tarea legiloru si reglementeloru, spre a prescrie lini'a de portare intr'una ce- stione, etc. : drctdari administrative; P) scrissore tramessa de unu negotiatmiu la correspondentii sei, spre a Ie dă in scire de vre unu nou stabilîmentu, de- spre Începerea sau Încetarea unei socie- tate, etc; 7) in genere, veri-ce scrissore prin care una societate orecare da asso- ciatiloru ceva in scire. ♦ CIRCTJLATIONB , s. f. , oiroolatf^ (compara si it. circolazlati^^ fr. oirovla- tlon); VLctioM i^ circulare : Ivingenem? 1 citi. circulatumea planeHloru in giundu so^ reluiy circulationea luneiin giundu pa- mentuiuiy circtduiionea aertîlui, circula' ticnea omenUaru pre straiele principali aUe eelaleiy drctdationea ideeloru, etc; 2. in speciale : a) dradalionea sânge- lui prin vene si arterie; circulationea sangdui se dice : a) dradatione gene- role, candu e vorb'a de mişcarea sânge- lui in tota economica corpului animale ; p) circuhUone majore sau mare, care pleca d'in yentricMa stangu allu cor- dei, se intende in tote partile corpului si revine de se termina la urechîor'a de- repta a cordei ; 7) drcidatior^ minore d2LTJLmicazz:drculationepuimonaria, care pleca d'in ventricluln dereptu allu cor- dei, merge in pulmoni si revine de se termina la urechior'a stânga a cordei ; S) circulatione capillaria, care se face in vasele capillarie ; — b) drculoHonea succtdui in vegetali, mişcare a fluide- loru d'in vegetali, analoga cu a sânge- lui in animali, de orece aceste fluide, du- po ce d'in unu puntu internu allu vegeta- lei pleca si mergu de se preambla in tote partile vegetalei, apoi revinu la puntulu de plecare, ca se reincepa acea-asi mi- şcare orecumu circularia ; — c) drcula-^ ticnea mcnăd, aurului^ ar geniului, mer- cdcru de teta specia; circulationea avu- tidcru de tctu gentdu; a pune in drcu- latione jirodudele und fabrice; a dă dr^ culaHcnd callea ferrata; d) a pune in dradatione idee subversive cetatd; a dă drctdatione la soirile celle mai pudnu fundate ; — e) ca terminu de musica : a) in genere, modulatione, trecere de la unu tonu la altulu ; p) in speciale, dr- eulaticne:=:drculu armcnicu, plecarea de la unu tonu cu una mpna bene sta- bilita si trecerea cu acea-asi norma prin tote tonurile successive, peno ce revine la tonulu, cu care a inceputu; f) in chy- mia, recăderea si recondensarea vapori- loru in vasulu in care s'au si formatu a- celle vapori. ♦ CIRCUL ATORIU,-^om, adj. s., cir- eulator» clroDlatorlas^-a^-um^ (compara si it. circolatorey circolatorio si eirco- latojoy fr. eireolateur si clreolatolre) ; care drctda sau serve la drctdare : 1. ap- CIR. m plecatu la persone care drcula : a) in genere : drcutatorii pre callile prind'' pali (dle cetatd; b) in speciale : a) care ambla cu merci de vendiare prin mer- cate sau cetati; cellu ce striga la merci prin mercate si platie; care la tote ven- diarile de merci prin licitatione allerga se cumpere merci, cu cari apoi ambla prin mercate si platie, ca se le venda ; P) siarlatanu, care ambla prin platie si mercate, ca se venda merci false sau se inselle lumea cu mentioni : circtdatcrii ne vendu vitru in locu de gemma, bem" bacu si lâna in locu de melasse, apa cu- rata in locu de medicamente; 2. apple- catu la lucruri : a) care drcula : sah-^ gele drculatoriu in arterie; b) care serve la drculare mai vertosu la drctdarea sângelui ! apparatu drculatcriu, organe drculatorie; c) relativu la drculatoriu, substantivu in intellessulu de sub 1. b : prestigie drculatorie^ volubilitate drcu" latoria; — 3. subst. m. reale, drcula^ toriu, vasu de drculare, si mai vertosu, vasu de care se servu chymicii spre a pune in drculaticne licide : aurulu se pune intr'unu drculatoriu de vitru. * CmCULATRICE, s. f., in acellu-asî intellessu cu drculatoria, fem. d'in ctr- culatoriu, mai allessu in insemnarea lui drculatoriu de sub 1, 6. * CIRCULU, s. m., cironlosţ demi- nutivu d'in drcu, luatu inse cu tote În- semnările ce are populariulu cercu, pre candu ctrcu^^i^cu se applica numai in insemnarile speciali, de cari vedi la art. drcu, t CIRCUM, prep. si adv., oircum ; pro- prie, accusativu d'in drcnszrc^rcti, luatu in limb'a latina, ca preposetione in a- cellu-asi intellessu cu drc'a; in limb'a nostra inse, din caus'a formei, nu se pote luă ca cuventu separatu neci in În- semnare de preposetione, neci in Însem- nare de adverbiu, ci numai ca particella in composetione cu alte cuvente ; ca a- tare : 1. in respect ulu formei : a) d^co cuventulu, cu care intra in composetione, incepe cu una vocale, drcum perde de regula m finale : drcu-ire; in unele com- . puse se pastredia inse acestu m : drcu- magere, drcumamblare; b) 6to ă6co cu- 692 CIR yentulu, cu care intra in composetione, incepe cu una consonante, atunci circum pastredia finalea m nescambata : drcum- dare, circumstarey circumspeccre , cir- cumferentia, circutncurrcrej circumvoh' re, etc; sepote inse cam se se scambein n : circundare, circunstantia, etc. ; numai înainte de 6 si p nu pote stă neci una data n;— 2. in respectulu intellessului, circum pastredia acellu-asi sejisu, ce ar avâ si simplu si despre care vedi la circa, si a nume, circum, ca prefîssu la cuyente ce espremu actioni, insemna co : a) actionea se face pre tota perife- rica unui spaţiu incbisu de una linia cir- cularia, numai se nu se ioa totu deun*a cuventulu cercu in intellessulu seu rîgo- rosu; asia circMmcfcfer6=taiare de giuru in pregiuru, circumcludere^zinolhiieTe de tote părţile, drcumfunderezzYersMe de giuru in pregiuru, etc; d^ro : b) actionea se face numai pre una parte a periferiei, parte ce imbracia ochii noştri, ce sta in- naintea nostra sau longa noi : ctrcumja- cere=:jacere longa, mărginire cu : Ger- manica circumjace Franciei; drcumflec- terCf nu afiecte in cercu deplenu, ci aflecte sumai in parte : accentu drcumflessu ; c) actionea făcuta nu in giurulu unui centru, ci independente de veri-ce rela- tione la unu centru, destullu numai ca actionea sau mişcarea se se facă prin mai multe locuri sau punte ce formedia una linia curba sau chiaru si franţa; in acestu intellessu circum are Însemnarea appropîata de a cuventuliif rofa in espre- sioni ca : a da una rota prin platia, cumu : drcumctirrere=.cmreTe de coUo peno collOf de la unu locu la altulu; cir- cumducere:=iiuceTe de la unu locu la al- tulu; d) cu ide'a de incongiurare, si prin urmare, prendere, etc, a particellei dr- cum^ se uue^ce, in unele composite, si ide*a morale de ammagire, insellare, de- cipere, etc, cumu : a circumvenl nesden- ti* a si bon' a credentia a cuiva ; — din articlele speciali, consacrate la compo- site cu acesta particula, se va ved^, co acellui-asi conipositu circum pote im- promutâ mai multe si chiaru tote Însem- nările selle. ♦ CIBCUMCELLIONE, s. m., circum- CIR cellio; monachu ambulante : 1. mona- chu ambulante, care făcea parte d'in una secta ce se formă in Afric'a in allu patrule seclu dupo Christu : monachii de acesta secta allergau in tote părţile si committeau mulţime de yiolentie, ore- dendu, co prin assemini acte neomenose adduceau unu sacrificiu placutu Dom- nului ; 2. membru d'in una secta de ere- tici care se formă in seclulu XIII dnpo Christu, si care susţinea, co papa si toţi sacerdotii sunt simoniaci, eretici, hypo- criti, farisei, peccatosi in totu modulu si nedemni de a administra sacramentele. CIRCDMCESU,-a; part d'in circum- ddere; vedi si drcumdsu. CmCUMCESURA, s. f., vedi circttm- dsura. CIECUMCIDANIU,-a, adj.;vedi cir- cumdsiciu. * CIRCUMCIDERE, v., ciroumcldere (d'in drcum si 1 cedere); 1. a tai& in pregiuru : a) in genere : a drcumcide arborii, unghiele, unu vtdnu, etc; b) in speciale, a taiă preputiulu, cumu e da- tin'a la Ebrei , la Machomedani : totu mascululu se se drcumcida^ suna unu articlu allu legd mosaice; 2. a forfecă, a reduce, a micusioră, a supprime, etc. : o drcumcide spesele de mesa; a drcum- dde redundantiele frasd ; periodu bene drcumdsu si roiundu, * CIECUMCINGERE, v., cicumoin- gere ; a cinge de giuru in pregiuru : a drcumginge corptUuseu; adrcumdnge una cetate cu muri, * CIECUMCIECA, adv., elrcamclrea; particul'a drcum unita cu drca, amen- doue de acea-asi origine, spre a intarl intellessulu : de giuru in pregiuru, pre- totendineainjduru: aspectâdrcumdrca. * CIRCUlrolSlCIU,-a, si cjrcumdda- niUy-a, adj., circomcisicins si eircomei- daneus; d'in drcumcidere si d'in circum- dsu, care a resultatu d'in una drcumci- dere , applecatu in speciale la vinu : vinu circumcidaniu'=zvinu drcumdsidu, resultante d'in a dou'a pressura sau cal- care si storcere a struguriloru, alle ca- roru bacce se tăia, se pisedia si se sfer- ma ; asia si : mustu circumcisiciu sau circumddaniu. i CIR^ ^ * CIECUMCISIONE, s. f., clrcmnclslo, actione de drcumddere : 1. in genere : circumdsionea arboriloru, plageloru, frasiloru redundanţi ; 2. in speciale : a) operatione chinirgica, prin care, d'in caus'a vre unei affectione morbosa, se tăia nna parte a preputiului ; b) opera- tione prescrissa de legea mosaica si de alte religioni, prin care pmnciloru ma- sculi se face una taiatura circularia la preputiu : sub puntu de vedere religiosu, circumcisionea e hatteisulu Judaniloru, initiarea si introducerea pruncului in religione; — c) cu intellessu concretu, drcumcisioneznăi de serbatore ce cade la 1 Januariu si in care Creştinii ser- batoresou circumcisionea Domnului si Mantuitoriului J. Christu; d^ro in legea nouay legea lui Christu, drcumcisionea corporale e abolita, si admissa numai : d) circumcisionea spirituale , infrenare de tote appetitele caropi, occidere a to- toru affecteloru, cugeteloru si dorentie- loru relle ; de acf espressioni religiose ca : circumcisionea animei si a spiritu- lui ; drcumcisionea budieloru^zdrcum- cisionea gurd, infrenare de cuvente ce potu yettemâ caritatea creştina sau pu- dorea. * CIRCUMCISORnf,-îa, adj. s., cir- cumclsor^ ciromneisorlus-ium; l.de per- sone, C2Lre'drcumdde^ care mai vertosu face operationea de circumdsione in in- tellessulu acestui cuventu de sub 2, h ; 2. de lucruri, care serve la drcufhcidere : instrumente drcumdsorie ; de acf, s. m. reale, circumcisoriuy pi. drcumdsorie, instrumentu de drcumcisione, CIRCUMCISTJ,-a, circiimoisas; part. passivu d'in drcumddere : Christu fu circumcisu a optuHJt di dupo nascere; Judanii masculi sunt toţi drcumdsi; de aci, s. m. drcumdsu, unu drcumdsu, cu insemnarea speciale de Judanu, de si sunt drcumdsi si omeni de alte naţio- nalităţi si religioni. * CmCUMCISURA, s. f., clrcumcl. svra; 1. actione de drcumddere in tote Însemnările acestui cuventu, d^ro mai vertosu fiendu vorb'a de plante : cir- cumdsur^a pomiloru; circumeisuf^a sty* Itdui; 2. resultatu allu actionei de cir- cm. 693 cumddere, forma resultante d'in acesta actione, configuratione in genere : dr^ cumdsur^a muntiloru. * CIRCUMCLUDERE, v., oironmoln. dere (vedi drcum si cludere) ; a închide de tote sau de mai multe parti : e tema co celle doue mari oşti inimice voru dr- cumclude mic* a nostra oste. * CIRCUMCORDIALE, adj., circum. cordiali», (vedi circum si corde); de in pregiurulu cordeî sau animei : calore drcumcordiale, sânge drcumcordiale. * CIRCUMCULCARE si circumcal" care, v., clrcumculoare si eircmncalcare^ (vedi drcum si călcare); a calcâ de giuru in pregiuru, a calcă bene, de mai multe ori preste totu : radednele unse cu 6a- liga de vacca se depunu in grope mice si se drcumculca. * CIRCUMDANTE, adj., circumdang; care drcumda. * CIRCUMDARE, v., eirciiindare(vedi drcum si dare); a dâ ceva de giuru in pregiurulu altui ceva, a incongiurâ, a imbracîâ, a impressurâ, etc. : 1. a cir- cumdâ pre dneva sau ceva cu altu ceva : a) proprie : Domnedieu a circundatu suf- fletulu cu corpulu; a cir cumdâ cetatea cu fosse, cu oşti; a drcumda fruntea cu lauri; b) metaforice : a drcumda cu ar^ tifide, si absol. a drcumda pre dneva, a l'attacă cu artificie, a caută se Tamma- gesca si inselle ; — 2. a drcumda cuiva ceva : a) proprie : o drcumda cetatd unu muru; a si drcumda dngutorea; b) me- taforice : fortun^a circumdede poporului nevoie mari si calamităţi infricosiate ; 3. fora obiectu indirectu : a) ca trans. : munţi circumdau terr'a; cugete relle ctr- cumdau mentea cuiva ; b) ca intrans., a amblâ de coUo peno collo, a cutreiera : mersemu circundandu in tempu de sesse dille; — d^ro si in acesta insemnare pote av6 de obiectu unu cuventu ce esprime unu conceptu de spaţiu : a drcumda mari si terri. * CIRCUMDUCERE,v.,c£rcwm(ît4<îw, drcumdussisi drcumdussd, drcumdussu si drcumductu, circamdncere (vedi dr-- cum si ducere); a duce sau trage de giuru in pregiuru : 1. proprie : a) in genere : ritduDube, drcîimdussu orecumucu unu 694 CIR. drcinu, durcumcinge cdatea; a cir cum" duce aratrulAiy a trage cu aratmlu unu solcu circalariu; W in speciale, a duce pre caile curba sau cotita , a duce de coUo peno collo : capitanulu drcum-- dusse ci£a pre una caUe mai l/unga^ ca se nu lupota vedS inimicii Sin castre; a circumduce pre cineva prin tote inca- perUe unei case^prin tote anghiurile u- nei cetate ; 2. metaforice : a) a depărta pre cineva de lini'a derepta a benelui sau addeverului, a rateci, a ammagf, a inseUâ, a seduce : cu cinci gaibini mi au circumduasu servitorii; b) fiendu vor- b*a de stylu , a circumscrie , a immultl vorbele ; c) fiendu vorb'a de accentu, a accentă cu circumflessu, a insemnâ sau pronunţii cu circumflessu , a lungi una syllaba. *ClECUMDlICTIONE,s. f., circnm. doetio (compara si fr. clrcamdaotion) ; actione de circumducere : 1. in genere : circumductionea apeloru; 2. in speciale : a) ammagire , insellatorla ; h) lungirea unei frase, desvoltare sau amplificare a unei cugetări cu multe cuvente, periodu; c) mişcare prin care unu membru sau ossu descrie unu t^onu, allu cărei ver- tice e in articulationea superiore , ^ro basea in articulationea inferiore. * CIBCUMDUCTUra, d'in circum- ducere : 1. part. d'in circumducere, luatu cu intellessu de adiectivu , cirenmduc- tusţ-ay-vm : parti circumducte aUe unei Uttere; 2. subst. m., circamdDctng^-us : a) ducere in pregiuru, mişcare circularia; b) coprensulu unei figura, configuratione. * CIRCUMDUSSU,-a, d'in circum^ ducere : 1. part. passivu, cironmdnctns- a^-uin; 2. supin., eironmdoetam-uj 3. sub. eireamdvetas-ns : oştea drcumdussa pre caUi laterali; artificie de circumdussu unu omu; circumdussu-lu ceteloru prin sdh(h * CERCUMEREARB, v., circomer- rare (vedi drcum si errare); a ratecî in pregiuru, a ratecf de collo peno collo ; a percurre de giuru in pregiuru. * CmCUMFERENTE, adj., cîrcnm- ferens; care circumfere. * CmCUMFERENTIA, s. f., clrcnm- Aremtla j ceva care circumfere^zincon' CIU; giura de giuru in pregiuru : 1. in intel- lessu rigorosu, linia circularia, care marginesce si inchide unu cercn, a^iâ co tote punctele ei sunt la ecale depăr- tare de centru : drcumferentta unui mare cercu de sfera; tote Urnele derepte trasse d'in centru la punte de aUe dr^ cumfcrenUd sunt ecali ; 2. in intellessu mai pucinu rigorosu : a) perimetru allu unei curbe orecare, veri-ce incongiura altu ceva, chiaru d^co nu are forma de cercu perfectu : cetatea coprende mai multe vaste gradine in drcumferentia sea; drcumferenti'aplatide de una miie de metri; — in acestu intellessu se dice mai desu periferia sau perimetru; — b) superfacia esterna a corpului : san^ gele merge de la centru la circumferen' tia prin arterie, si revine de la drcum» ferentia la centru prin vene; — in acestu intellessu mai bene se dice superfada; — c) metaforice ; a nu se opprl la dr- cumferentfa lucrurUoru, d a petrunde cu cercetările peno in centrulu lom. *CIRCUMPEREEE (si dupo a I V conj. cvrcwmferire)^ v., cireumferre (vedi dr- cum si ferere); 1. in genere a duce sau porta in pregiuru , a duce d*in locu in locu sau de la unulu la altulu : pre unde mergea, circitmf^iea prunctdu in brade; a circumfere cup'a pre la toţi ospetii; 2. in speciale : a) a respandl in pre- giuru : a) bellu si calamităţi de bellu : a drcumfere terrorea, incendielcy pre- dationile ; ^) una scire, una vorba; b) a portă pre cineva incarcatu cu obiecte sacre, in scopu de espiatione. * CIRCUMPIGERE, v., drcumfigu, drcumfissi si drcumfissdf drcumfissu si drcumfictu, circumtigrere (vedi drcum si figere); a infige in pregiuru, a fissâ cu mai multe cbie bătute in giuru : a drcumfige pilastrulu cu cuie de ferru. * CIRCUMFINIRE , v., clrcuniflnlre (vedi drcum si finire); a margini in cercu, a termină sau închide unu cercu : Decembre drcumfinesce annulu. * CIRCDMFIRMARE, v., circnmftr- mare, (vedi drcum si firmare) : a firma sau interi de giuru in giuru : a drcum- firmă vUi'a. * CIRCUMFLECTERE, v., drcum- CIR. fkctu, drcumflessi si drcumflessei, cir* enimfiessUy olremnUectere, (yedi oireum si fledere); a fleete in giorn : 1. in ge- neJre za ^drcumflede cciUulu, a eircum- fieete emsviu naivei ; 2. in speciale : a semnă sau pronunţia cn aooentn cireum^ flessu una syllaba : a eircumflecte pemUr tMa^ ufim difhngu. * GIBGUMFLESSIONE, s. f., eiream- Aexio ţ actione de drcmifledere : 1. in genere : ttremnflesisionea arcului, a ge^ nuchUam; a face gratiosedtctm^leseiuni de guttu ea circun^lesHOnMe de guttu aUe cicnului; 2. in speciale, pronuntia- rea sau insemnarea eu accentn drctim- flessu a unei syllaba : drcumflessicne greca, latina. * CTBODMTLESSUra, d'in circiwn- Aeotere; l. part. passivn : a) in genere : fenu oircumfie$9U, 9nembre ârcuimfiesse, gmttu OM ^oMa eircmtufteasUj vene dt^ iiumflesse; drcymfles&'a bdUa a certdui; b) in £ţ>eciale, ca terminu gnunmatieale, appleoata : a) la unulu d'in celle trei accente alle cuTentelom : accentu cir*' eumflesBUz a) tonulu insasipronuntiatu S8i& 00 pre acea-asi syllaba se inaltia si se lassa vocea, cumu, de essempln, in penultim'a vorM : defama; p') semnulu scrissu allu tonului circumflessu^ semnu d^ form^ O la latini, si de form*a (") la Greci; p) una classe de verbe grecesci : verbe circm^lesse, cari se contragu, si pre Yocalea resultante din contrartione cade de regula accentuln eircumflessu : fcXdaK=ţiXo>; ca subst. circumflessu^u, unu ciramfiesm = acoentulu eircum- flessu pronuntiatu sau scrissu; — 2. su- pinu : instrumentu de drcumfleseu fer- ruh; 3. subst. m. abstractu, eiream- flex«8-4l8y aetione iedrcumftectere, modu de citcumflectere, camu in |icea-asi in- semnare ce are si form^a circumflessione. * CIBCUMPLTJBNTE, adj., eircBm- flaeiis; care cicumAue. * CIBCUMFLUERE (si in ire : cir- eumfiuirey, v., «ireumlliiere (vedi cir- cum si fiuere) ; a flue = a se yersă sau cură de gium in pregiuru : 1. proprie : unăde mareicircm^uu tote laturile in- mdei; 2. metaforice : a) a veni cu abun- ^astia, a innec&, etc: tmâedelocuete cir- CIR. m omifluira tera; b) a abund&, a fi in mare abundantia, a se versă, etc.: tote bonurile pre voi cireumfluiau. *CffiCUMFLlIU,-a, adj., elrcmnUnus; d'in circumfluere : 1 . act. care drcum- flue=:se versa de tote părţile, abunda, inneca, etc. : fkmulu dreumflim, cir- cumflueU unde aUe marei; 2. passivu, de giuru in giuru congiuratu de apa : insu- leleeircumflue;—ie acf in genere, congiu- ratu , coprensu, inâiscioratu, plenu, im- betatu, etc. : chlamida circumflua de unu Unibu infloratusi adomalucu nestimate; capu imbeta tu si circumfluu de numdria. ♦ CIBCUMfDNDBRE, v., circfuii/iiiwi si droumfu/nseiy circumfunsuy si drcuni- fusu, eirovniftindere (vedi drcum si /t4n- dere); 1. a Ters& de giuru in pregiuru, a reversâ : a) cu lucrulu y^satâ obiecta directu : a drcumfundeapapretotucoT' ptdu; marea oircuimfusaprelonga cetate; b) cu lucrulu versatu obiectu indirecta : drcumfunsera mortulu ct* bălsamu; pch mentulu circumfusu de aertUu grossu aUu atmosferei; 2. prin metafore, de lu- cruri ce nu su fluide, d^o vinu in mare cantitate, abunda, se versa sau se re- versa orecumu : a) sub forma reflessiva, a se drcumfunde, sau si cu foiiua activa, a drcumfunde, d^ro in amend^lie caşu- rile cu intellessu intransitivu : de tote părţile drcumfundu sau se drcumfundu numerose cete de amid; nu mai incetau undele de barbari de a circumfunde in terra; numeroşi luptad drcumfusi pre longa erou Vapperau cu corpurile hru; —b) de lucruri ideali : amaruri si si^ perari si doreri drcumfundu suffletulu meu; plăceri nespuse drcumfundu sen- Hrea nostra; — c) a incongiurâ, a in- chide, a strimtorâ : inhnidi drcumfundu pre capitanulu nostru; drcumfusu de mulţimea inimidloru; — metaforice, aîn- faseioră, a ascunde, a investi, etc. : dr- cumfusu de lumina, drcumfusu de grossu in^iînmcM;— -part. drcumfusu, luaitu ca subst. m. pL, drcumfusCy se applica, ca terminu de medicina sau hygiena, latotu mediulu ce de ordinariu ineongiura pre omu si are una influentia decisiva asuprea sanitatei lui : oendu, eUm^a, hcwmtia suntu prindpalile drcumfuse. 696 CIB. * CIRCUMFUSIONE, s. f., cirom. fosloi actioDe de dreumjundere. * CIRCUMFUSU,-», part. d'in dr- cumfundere. * CIRCUMJACENTE, adj., elremn- JaeeBs; G&re.circuinjace. CIRCUMJACERE, circumjacuh cir- cumjacutu, t., cireQmjaeere (vedi circum si jacere) ; a jac^ de giuru in giura, a si culcatu pre longa , a se intende in giuru sau pre longa : terrde asiatice, cari drcumjacu Europei. * CIRCUMLATRARE» v., clrcnmlap trare; a latră in pregiuru, a incoDgiurâ latrandu : cânii circumlatra urstdu, * CIRCUMLAUARE, v., olroiilaTâre; (vedi circum si lauare^are); a lauâr= a li de giuru in pregiuru, a spell^ sau adâ in pregiuru : unu latu riu circuimiaua acellu tinutu. * CilRCUMLEGARE, y.,ciroamlIgare} a lega in giuru, a in&scioră cu una le- gătura : spongie uscate se drcundega hydropicHoru; a drcundega trunchiulu arborelui cu una fune; miserulu omu dr- legaiu de serpe. * CIRCUMLOCDTIONE, s. f., cir- camlocatio (vedi drcum si locere); figura retorica, prin care se spune cu mai multe cuvente unu ce care s'arpotâ spune in mai pucine : drcumlocutione e cuven- tulu romanicu cu aceUu-asi intellessu, in care se iea grecescuiu perifrase; cir" cumlociUioneapote esprime cu mai multa claritate certe idee abstracte, pote inco dă multa gratia espressiond; dero nu e he^ a ahusd de drcumlomlioni; in celle mai muite caşuri cuventulu simplu si propriu e mai bonu de câtu veri^ce dr- cumlocutione; — se applica inse si la cu- vente intr'adensu immultite, candu ci- neva nu cutedia sau nu vre a spune claru si directu cugetarea sea : spune lucrulu curatu si fora drcwnlooutioni. * CIRCDMLUCENTE, adj., eiroam- laoens; care drcumluee. * CIRCUMLUCIRE, v., circnmlncerej a luci de giuru in pregiuru, a da lumina dUn tota superfaci'a sau a respandf lu- mina in tote părţile. * CIRCUMMITTERE , V., ctrcwmmm şi drcummisd, drcunmisu; eiroaminit* CIR. tere (vedi drcum si mittere); a tramitte de giuru pre in pregiuru : capUanuiui cummitte esplaratori in tote parHle. *GIRC[JMMONIRB,v., «IrcmmHsire (vedi drcum si munire)*, a munf de giur a in pregiuru, inohide Cu muri : a ctrciim- munl capitcdea terrei, *CIRCUMMURANU,-a,adj., eireu^ Dipranus (vedi drcum ai muru); de impre- giurulu murului, mai vertosu murului unei cetate : agri drcttmmurani; — de afora dMn muri, esternu, strainu, etc.: lupte drcummurane. * CIRCUMNAYIGARE, v., eircam- navl^are; a naviga de giuru in pregiuru : a drcumnavigdpa/mentîdu; a drcumna^ vigâ marea interna. * CIRCTIMNAViaATIONE, s. f., ac- tione de drcumnavigare , vorbinda in speciale de callatori, cari pre apa cn na- vi au iocongiuratu pamentula, plecandn d*in unu puntu si reveninda ^rosi la den- sulu dupo una Îndelunga navigatione in acea-asi directione,. (compara fir. eiream- navigatien, it. «IrcumnavigaxUne). *CmCUMNAVIGATORIU,-fofta, adj. care drcumna/riga, C9xe face una drcum- navigatione in intellessulu speciale allu acestui cuventu (compara fr. eiranmnavi- ffftteDrr. * CIRCUMPLICARE, v., eiroumpU- care (vedi drcum si piicarc:=zplecare); a i^pleticl de giuru in pregiuru : ser- peile drcumplecă victim'a; a drcumplicâ aci a pre unu suttu, * CIRCUMPLUMBARE, v., ciroiim- plombare; a plumbâ de giuru in giuru, a captusi cu plumbu. - CIRCUMPOLARE si * CIRCUMPOLARITJ,-ia, adj., (it. circompolarei fr. eircompelaire); ce se afla aprope si in pregiuru de polii pa- mentului sau ai cerului : regioni dr- cumpolarie; stelle drcumpolari. * CmCUMPONERE, si drcumpu- nere, drcumposi si drcumposeif drct0n- posu si drcumpostu, v., ciroamposere (vedi circum si ponerezzpunere); a pune in pregiuru, a pune pre longa : a ctr» cumpone tntia pre longa paretL * CIRCUMRADERE, drcumrasi si drcumrasei, drcmurasu, v., eiroowra* ' CIR d«re; a rade de giura in pregiuro : lemnu circumrasu, * CIBCOMEODEEE, circumrosi si eircî0m'ogeiy eircunirosu, y., cireomro* dere; a rode de giura in pregiura : a dreumrode una huccakt de pane uscata. * CmCDMBORABE, v., eirenmro- rareş a rorâ, a stropi de giura in pre- ginru, pre tote părţile. ♦CIECUMROTARE (si cireumrotire); T., eireuflirotarei a rota, a invertl de giura in gioru. * CIBCDMSCSIERE, circumscriu, drcmnscrissi si circumscrissei, drcu/mr scri$9U si cireumscripiu, elrconscrlbere (yedi circum si scriere)^ v., 1. a scrie sau descrie unu cerca, a trage una circum- ferentiasau alta linia circularia de giura in giuru, a inchide cu linie : a circum^ serie circHinferenH'a unui cercuzra cit* eumserie cerculu prin drcumferentia; a eirewnscrie una drcumferentia sau unu cereu la unu polygonu datu; a drcum' serie unu polygonu unui cer cu datu; a dreumscrie Uniele estreme ălle umbrd; 2. prin metafore : a) a deliniă unu obi- ecta orecare, a descrie liniele ce dau figur'a sauform'a lui, si de acf, a defini, a margini, etc. : domeniulu oratoriului nu e drcumscrissu de ned una margine; viMa omului este drcumscrissa in forte strimte margini; a dreumscrie cuiva lo^ adu de locuHu; Domnedieu e infinitu, si nu sepote dreumscrie neci in spaţiu ned in tempu ; unu rubinu drcumscrissu de unu cercellu de auru; oeeantdu in^ congiura si dreumscrie uscattdu ; dcum" serie mai bene ce vrd se diei; — candu e Yorb'a de stylu, drcumscriere ya se dica na numai a spune ceya cu claritate si precisione,ci si a spune cu mai multe yorbe ce s*ar potâ dice cu mai pu- cine, a vorbi cu perifrasi, a vorbi pre departe si indirectu : toţi circumscriu lucryiusinu cuteUiaalu dice prenume; —6) a pune margini strimte, a stringe, a margini, a strimtorâ, a impedic& ac- tivitatea, etc. : a margini poesfala celle reali, e a dreumscrie forte domeniulu d; a dreumscrie poterile prea intense oile administrationd; c) a inchide pre cineva intr'anu cerou de cuvente, intr'una di- CIR. 697 lemma sofistica, si de aci, a prende prin artificie, a ammagl, a insellâ : mtdti drcumscrissi prin captiose cestioniy ne* sdendu cumuse lediscurce, ratecescu si orbeca departe de addeveru; d) a inchide cu unu cercu cuvente ce nu approbitmu, si de aci, a desapprobâ, a respinge, a rejectă, etc. *CmCDMSCRIPTIONE, s. f., cîpcum. scriptioi 1. actionea de drcumscriere: drcumscriptionea lineamentelaru und figure; 2. cu intellessu concretu : a) con- figuratione, forma ce marginesce unu ce, margine, coprensu : circumscriptio^ nea terreloru; drcumscriptionUe prefec* tureloru si supprefecturdoru ; unu sup^ prefectu Sin una drcumscriptione rCare autoritate in drcumscriptionea altui sup^ prefedu; W periodu de cuvente, circum- locutione ; c) insellatorla, artificiu, me* diu de a ammagl. *CmCCMSCRIPTU,-a, adj., eir- onmscriptos ; proprie, a dou*a forma de participiu d*in drcumscriere, luata mai multu caadiectivu, iorvoLikcircuimscrissu fiendu mai vertosu applicata cu intel- lessu curatuparticipiale : eercu drcmn^ scriptu la unu pclygonuj patere bene ctV- cumscripta^ attribuitioni dreumscriptCf concepte drcumscripte; periode drctim- scripte : a) bene mesurate, p) tare des- volfaftte. CIRCUMSCRISSU,-a, part. d'in dr- cumscribere^ eireamsoriptas. ♦CIRCUMSEDERE, drcumsediu, dr- cumsedutu si drcumsessu, v., eiroumse- dere, (vedi dreum si sederezsisiedere); a sed4 in pregiunr de ceva sau de ci* neva : pre longa ellu dreumsedeau multe muieri; drcumsedutu de amid. * CIRCTJMSESSIONE, s. f., elreum- sessio; actionea de drcwmsedere : cu^- cumsessionea cetatd. * CIRCUMSESSU,-a, part. d'in ctr- eumsedere, oireumsessiis-a-am. * CIRCnMSISTERE, v., vedi drcum- * CIRCUMSONARE, v., etreomsoBa- re; 1. intr., a sonă in giuru, a resunâ de ceva ce sta in giura : urechide etr- oumsonau de urletele muUimei ce nein^ congiurasse; 2. a face se resune de in 698 CIR pr^iurUf a implâ de sonu de tote. păr- ţile, a assurdi, etc. : clamorUe inemici' loru de in pregiuru drcumscma urechiele mtlUartloru nosM, * CIBCUMSOND,-a, adj., clrcmiiso- nos; 1. aoty care imple cusenu, assur- desee : circmîsona turba de câni; 2.pass., implutu de sonu, assurdita : urechie drewmone de cânticele passerHoru. * CIRCUMSPECERE, v., clrwwiBpi- e^e (yedi circum si specere); a se uita ^e giuru in pregiuru, si de aci, a se nit& eu băgare de sema, a cautâ si cerc& pre tote jfiEiciele si cu ainmenuntulu ; de unde : a consideră; a caută cu mare ardere. . * CIBCDMSPECTARE, v., circBm. spectare (vedi circumpectu); a fi drcum^ spectu, a caută si cercetă ou băgare de sema, cu ammenuntulu si pre tote fkciele, a cercă cu ardorein tote părţile: acir- cumspedă tempu bonu de fuga; a cir^ eumspectă starea materiale si morale a estUoru. ♦CffiCUMSPECTIONE, s.f., oirenm- speetio (^ edi circumpectu); 1. actione de eircamspecere sau iedrcumspecticnea arfmxtei; 2. calitate a cellui drcumspedu: eircumspectionea e bona in tote, a face ceUu mai micu passu cu mare circum^ spectione. * OIECUMSPECTU,-a, adj., elrcom- speetus; proprie, part. passivu d^inoir- eumspecere: vorbe circumspecte y dissecu multa băgare de sema; asia si : cerce- tare circumspecta^ judecie forte drcum" specie; Mxo ca mai desu, applecatu la persone, cu Însemnarea de : care cu ma^ turitâte si cu cea mai mare băgare de s^ma face vari-ce face, forte prudente, cu matura judecata^ care caută bene se nu facaerrori'sipassi falşi, etc. : cir cum" speettdu considera nu numai celle pre^ sentiy ci si celle trecute si celle fUtorie; principe forte prudente sicircumspectu; nu temerariUi ci eătu se poCe de circum^ jţyi^e^-^applecatu si la animali cu ace- stn întellessu : canele bonu e mai muUu c^rcwmspectu de cutu temerariu. * CIBCUMSTANTE, adj., elrcom* stana; care drcumstou CIECUMSTANTIA, s.f., c i-eumstait- tU; 1. abstractu, eircumstare, actionea ^R. sau actulu de a dreumstă : drcumstat^ ti a inemiciloru; circumstanfi'a aeruM pre hnga pamentu; dăJro mai vertosu : 2. ooncretu ; a) cercu de persane ce in^ congiura alta peraona ; b) locn inveci- natu : credeam eo tamu aftâin circum-' stantide aceUei cetateţ c) in genere, ceva ce insocesee una actione si cootribue la producerea unui effectu, fora inse se fia causa efficiente, impregiurare : a) in genere : 4fn fiacare actione caută se ne intrebămu dne e auctoriuluy ce a facutu^ cui a facutUy de ce, unde, canduy cumu a faeutu, si dUe assemini cireumstamtie; tempfduy loculu, meăieie^ instrumentulu sunt atâte circumstaniie ce contribue$ou a face probabile una actione ; nuMi se inseUa asupfa hourUoru, tempurUoru. personeloru^luorurilorusiattoru drcum* stantie; retori(fa importe, dupo tempu, drcutnstaniiele relative la una actione^ in trd dassi : drcumstantie antecedenti sau precedenţi actiond, drcumstantie concomitanti acHonei, drcumstantie suc- cedenti sau subsecentiaăiond; p) in spe- ciale : a ) în limb'a juridica, dreum^ stantie attenuantt, carimicusioredia cul- pabilitatea aocusatului, in opposetione cu drcumstantie aggravanH, cari ingreu- nedia sau marescu culpabilitatea accu- satului ; p') in politica, lege de drcum^ stantia, rotata si sancţionată in impre- giurari grelle alle statului si care se abolesce sau cade in desuetudine, candu acelle pericle au trecutu : intr^unu stătu constituţionale, restrictionea libertatd presd nu se pate face de eătu prin una lege de drcumstawtia; i)m litteratura, drama de drcu$nstantia, veri*ce oiUu opu de droLmstantia , inspiratu de drcum- stantie, care, dupo ce in momentu a po- tutu produce mare effectu, pote in urma cada cu totulu si nu mai e de neci una utilitate ; 8') ammenutu, detaliu in de^ scrierea unuifaptu saulucru : in deserip' tionile poetice drcumstantiele minutiose suntu cdle mai formose ; a descrie unu evenimentu cutate circumstantide de per* sone, de iempuri, de locuri; t) oasu, occasione, conditione: a^ află ingrdle drcumstantie, a se portă dupo drcum^ stantie, in assemini drcumstantie lucrtdu cm. nupoieessi bene; ri) accedsoriu, ce de- pende de altu ceva sau sta în legătura cu altu ceva; muierile sunt forte soUecUe specia de pesce marinu de colore galbina. CIRESIA, dresiariu, dresiu; yedicc- rasia, cerasiariUfCerasiu. CIRIPIRE, dripitu, etc., vedi ceri- pire, ceripu, etc., si compara cu allu no- stru ciripu it. ctriei, care are acellu-asi intellessu. M. CIK CIRISIU, s. m., vedi in Glossariu ci- reda, M. * CIERATU,-a, adj., clrratos; pro- prie, part. d*in unu verbu ctVrara=:mu- nire cu cirri^ (vedi 1 cirru), luatu inse cu intellessu de adiectivu, munitu sau ornatu cu cirri : vestimente civrate, ca^ pilii cirrati, vUia forte cirrata, peru cir- ratu, lâna cirrata, dematite cirrata, unu copUlu cu peru cirratu. CIRRE, s. f., vedi cire sub 2. * CIRRIBARBU,-a,adj. s.,(fr. clrri- barbe* vedi 1 cirru si barba); care are barba de cirri ; de acf, s. m., cirribarbu, genu de pesci d*in familfa gobioidiloru. * CIRRIFERUra, adj., cîrrlfer (d'in 1 cirru si ferere) ; care porta sau are cirri; vedi si ârrigeru. *CffiRIPLORU,-a, adj., (fr. clrrîilore; d'in 1 cirru si flore) ; alle cui flori sunt cirri, care este cu pedunclele munite de cirri. * CIRRIFORMU,-a, adj., (fr. cirri- ferme; d'in 1 cirru si forma) ; care are forma de cirru : petiolu cirriformu. *CIRRIGERU,-a, adj., cirrlgrer (d'in 1 drru si gerere) ; care porta sau are cirri ; vedi si cirriferu. * CIRRIGRADU,-a, adj., (fr. cirrl- ^ade; d'in 1 cirru si gradu) ; cu petiore de cirri, in forma de cirri ; de aci, s. f. pL cirrigrade, ordine de zoo4)hyte d'in classea arachnodermarieloru, in care se coprendu tote acelle zoophyte, cari au faci'a inferiore a corpului munitacu cirri forte estensili si contractili. * CIRRINA, 8. f., (fr. cirrine; d'in 1 cirru) ; genu de pesci d'in famili'a cyprinoidiloru. * CIRRIPEDE si cirripedu,-a, adj., (fr. eirrip^de; d'in 1 cirru si pede) ; cu petiore de cirri, in forma de cirri ; de acf, s. f. pi. cirripedi, classe de animali ce ţinu mediulu intre animalile articu- late si intre moUusce. * CIRRITD, s. m., (fr.cirrhite si cir- rlte; d'in r.ipp6(:=zgalbinastru);^ genu de pesci d'in famili'a percoidiloru, pesci ornaţi de celle mai viue colori. ♦CIRROCErAHJ,-a, adj., (fr. cirrho- e^pbale; d'in 7(.i^ f6^=:galbinastru si xifaX^zi^capu) ; care are crescetulu ca- CIB. 701 pului albastru - galbinastru : accipUre cirrocefalu. *CIRROCHLORU,-a,adj., (fr. cirrho- chlore; d'in %i(ili6(:=zgalbinastru si y\(i^ p6'(:z=Lverdastru) ; de colore verde-galbi- nastra, verde-ceneria : passeri cirro^ chlore. * CIRROPODE si cirropodu^a, acţj., (fr. elrrhopode> i'mxi^l)6^^^galbinastru si ffo6g-7co8d<:=f>«fe); cu petiore galbi- nastre sau roşiatice; de acf, s. f. pi., cir^ ropodi, specia de moUusce, cari au in lungulu corpului nesce fire ciliose, cari le ţinu locu de petiore. * CIRROSE, s. f., (fr. oirrhosej d'in %i^fi6<:=zgalbinastru); granulatione ro- sia-galbinastra ce se afla une-ori in ficatu. CIRROSU,-a, adj., (ital. clrroso^ fr. eirreox) ; plenu de cirri, munitu dş cirri; vedi si cirratu. * 1 CIRRU, s. m., pl.-t, cirmsy (com- para si it. eirroy fr. oirre) ; 1. cercellu naturale de peru, cretin sau bucla de peru naturale; motiu sau vitionu de peru ; — dissu si despre cai, candu e vorb'a de motiulu sau vitionulu de peru ce spendura pre fruntea unui callu; 2. prin metafore : a) motiu sau cucuiu de pene la passeri ; b) petiorele de po- lypu; c) ciucure la unu vestimentu; dj in istori'a naturale : a) caprioru de plante, carceliu, firu simplu sau ramu- rosu, circumvolutu in spirale, cu care multe d'in plantele repenti se accatia de corpurile circumvecine ; P) mustacia de la gur'a certoru pesci ; y) firu ce la vermii annelidi serve ca organu de tactu; S) fire analoge de pre tunic'a moUusce- loru ; £) la passeri, certe penne fora barba. * 2 CIRRU, 8. m., (fr. clrrhej d'in xi^pOi;=galbinastru) ; genu de mollusce turbiniforme. * CIRSIU, 8. m., pl.-i, eirsioiiy (x(p- aiov , compara si fr. cirse si eirsion) ; 1. genu de plante d'in famili'a synan* therieloru, tribulucarduacieloru; 2. genu de plante d'in famili'a compositeloru cinarie. * CIRSOCELE, 8. f., (it. cir«ooele, fr. cirsocMe ; d'in %ipo6^zs:varice si o^i)- Irrizztumore); tumore varioosa, inflatura varicosa a veneloru* 702 CIS. * CIBSOMPALU si drsomphalu, s. m., (fr. eirsomphale; d'in xtpadc=vance si t^a'k6<;zzburieu) ; varice sau infla- tura varicosa a veneloru de pre longa buricu. * CIBSOFT ALMIA si eirsophilKamia, s. f., (fr. cfrsophthaiinie ; din xipG6c= varice si 6(p*aX|jid<;=ocAiM); oftalmla va- ricosa. * CIBSOFTALMICU si cirsopMhaU ^MîM,-a, adj., relativu la drsoftalmla. * CIESOTOMIA, s. f., (fr. clrsotomle; d'in %ip(36(: z=z varice si topirj = toiare) ; taiare a variciloru, spre a le vindeca si sterpi. * CTRSOTOMICU,-a, adj., relativu la cirsotomla : operaHone drsotomica. OIEU, s. m., vedi cireda in Glossa- riu. M. t CIS, adv., eis ţ essitu d'in ce, de- monstrativu, cu insenmarea de : d'in coce, de cesta parte a unei ape, a unei seria de munţi, etc., oppositu la trans'r^ Sin collo, de cea parte, luatu numai ca particula inseparabile in composetioni de adiective derivate d'in unu substan- tivu, cumu : et>a{jnnti-a=ci6alpinus ^ de din coce de Alpi, in opposetione cu transcdpinu-a = tvAusalpinus f de d'in collo de Alpi : GaUi'a cisalpina ; asia si : cisdantSianu-aj de d'in coce de Da- ntibiu, in oppositione cu transdanubianu; cisinontanu'a=zeismoniAjms^ de d'in co- ce de munţi, in oppositione cu trans- montanu^a =z ăe d'in collo de monti; mpa(2anu-(u=cispadanusy de d'in coce de fluviuluPodtt, in oppositione cu trans' padanu'a=de d'in colo de Padu : Ita- Ifa cispadana; ci^renanti-arzicisrhena- mis, de d'in collo de Eenu : Germanii cisrenani. CISALPINU,-a, adj., vedi d$. * CISIABIU, s.m.,cisiarlus; 1. care liiena unu dsiu ; 2. fabricatoriu sau ven- ditoriu de dsie. * CISItl, s. m., pl.-^, cisinm; carrutia usiora cu doue rote, birota, * CISMONTANU,-a, adj., vedi ds. * CISORIU, s. m., pl.-6, \eăicesoriu. * CISPADANU,-a, adj., vedi ds. » eiSRENANII,-a, adj., vedi ds.. * CISSAMPELUjS.m., (it.cissaupelo, CIS. fr. clssampelos y d'in xioa^c =ci$9U si ă|ji7r6Xo<:=inia); genu de plante d'in fa- mili'a menispermaceeloru, tribulu me- ' nispermieloru, dieda monodelphia lui lĂnneu, care coprende specie repenti, ca si eder'a; d'in aceste specie este si cis- sampelos pareira lui Linneu, care dara- decin'a connoscuta in medicina ca bona pentru muscature de serpe, pentru p6- tra de udu si pentru hydropica. * CISSANTHEMU, s. m., cîssanthe- inus=xiaa(&vds|i.o<;; de acea-asi insem- nare cu cydaminu. *CISSARU, s. m., cissaros; de acea-asi insemnare cu chrysanthemu. ♦OISSITE, s. f.,'ci88ltlB=xtaolTt(:, (d'in %ioQ6<;z=:dssu de sub 1.); gemma sau ne- stimata care are color ea frundieloru de edera. ♦CISSOIDE, adj., (it. cissolde, fr. cîs- soTde; d'in xtoa(5c=ci55W si eI8o<;=/or- ma)\ care s^mina cu cissulu : — s. f . m- soidera, linia geometrica ce are assemi- nare de forma cu eder'a , linia imagi- nata de geometrulu Grecu Diocle, spre a resolve problem'a asia de celebre pre tempulu acestui geometru, problem'a de a construi doue medie proporţionali intre doue linie date. * CISSU, s. m., cis808=xt(3od(; (com- para si it. cisso, fr. cisse); 1. in intel- lessulu anticu, dssu este acea-asi planta ce porta numele romanicu de edera; 2. in intellessu modernu, genu de plante d'in famili'a ampelidaceeloru sau vita- ceeloru ampelidie, tetrandria monogynia lui Linneu, alle cui specie au fusti sar- mentosi si cinni, prin cari semina cu vi- ti'a de viia si cu eder'a, de unde si nu- mele genului. * CISTA, s. f., cl8ta=xtonj, (compara si fr. ciste); 1. capsula sau cuteiora de pusu in ea bani, vestimente, cârti, suf- fragie, etc.; 2.dstamystica, (vedici^^o- foru), specia de paneriu in care se tineau si portau obiecte de cultu religiosu in ceremoniele Cererei,'lui Bacchu, Cybe- lei, etc., 3. genu de plante d'in familia ci- staceeloru, d'in care speci'a cea mai com- mune si mai connoscuta este dsfa lada- nifera, d'in care se estrage acea substan- tia resinosa si odorifera, data alta data ca medicamenta sub numele de laăanu; 4. pericarpnlu de cari stau allipite se- mentiele. * CISTELLA, s. f., clstellaj deminu- tiyu d'in demînutivulu cistula. CISTERNA (pre a locurea cesterna si fbra s : cetema; compara si franc, cî- terne), s. f., oisterna; d'in cista, 1. catinu de apa, mai vertosu catinu de apa sub pamentu; bassinu sau gropa, in adensu făcuta, spre a se stringe in ellu apa pen- tru nsulu omului; 2. canale de la mar- ginea invelitorei pre care se scura ap'a de p re in velitore. CISTERNINU,-a,adj., cisterninns; de cisterna; apa cistemina; ap' a eistemina e sengura cesepote află pre unde locuri. * CISTIFERU,-a, adj., cistîfer, (d'in cista sub 1. si ferere); care porta sau duce una dsta; vedi si cistophoru, ^CISTIFLOBU,-a, adj., (fr. ci^tfilore; d'in dsta snb 3. si flore)\ care are flori ca alle cistei : plante cistiflore; — s. t pi., cistifhre, familia de plante cari au de typu genulu cista, * CISTnj,-a,adj., (fr. clst^); care tine de cista in Însemnarea de sub 2.; de aci, 8. f. pl^ dstie, familie de plante,— s. m. dstki sau f. cistia=:cista sub 3. CI8T0F0RU, vedi cistophoru. CISTOGASTRU,-a, adj. s., (fr.cisto- irastre^ din xCoT7j=:a5^a si YaotT^=paw- tece); cu panticele ca una cista; de acf, 8. m., dstogastrUf genu de insecte dip- tere d'în famîli'aathericereloru, tribulu musoidiloru. ♦CISTOPHILU si dstoâlura, adj., (fr. cistophilei d'in xlavri=zcista si ţJtXeîv zizamare); cui place cist'a, vorbindu de certe plante sau insecte cari se născu si crescu pre ciste. * CISTOPHORTJ,-a si dstoforu, adj. s:, eistopboras (rrxtcrcoydpoc:, d'în xtcrn) :=zcista sub 1 si 2, si d'in (pâp&Lvzzferere); 1. care porta sau duce una cista, d^ro in acestu intellessu se dice mai bene dstifef'u; 6to dstopJwru : 2. se applîca mai multu ca substantiva : a) m. dsta- phoruy moneta de argentu antica, bă- tuta la mai multe cetati de alle Asiei minore, avendu pre una d'in facie ima- ginea unei cista; b) f. cistophoru, si mai CÎT. ^oâ ' vertosu la pi. dstophore, vergine ce porta in ceremonie ciste mystice. ♦CISTULA, s. f., Glstnia, deminutivu d'in cista (dupo legile fonetice alle lim- bei nostre cistula ar deveni cestura; si prin taiarea lui $ ca si in ceterna in locu de cesterna, cestura ar deveni cetura; vedi acestu cuventa). * CITABILE, adj., (fr. cîtabîe, it. ci- tabile); care se pote dtâ demnu de ct- tarc(vedi 2 dtare) : au^oriu dtabUe, mar- turi dtabili. CITADELLA, s. f., vedi cetateUa. , * CITANTE, adj,, citens; d'in 2 d- tare, care dta, CITANTIA, 8. f., vedi detantia. CITABA si dthara (reu pronuntiatu : Mtara)^ s. t., citbara= xi^dpa; instru- menta musicale cu corde, cari se suna cu degetile, fora plectru;— vedi si cetera, care e acellu-asi cuventa an citară, pu- cinu modeficatu in forma, d^ro cu to- tala in intellessu. 1 CITARE, V., vedi cietare. 2 CITARE, V., citare (formele sim- ple : dtu, dtiy cita, etc, precumu in compusele : redtu, reciti, recita, etc, d'in redtare ; asia si in simplu sunt de preferitu celloru Încărcate : dtediu, ci- tedi, dtedia, etc); l.ca forma intensiva d'in 2 dtu de la clere=a pune in mi- şcare, verbulu dtare va se dica : a mi- şcă tare, a miscâ cu putere, a impinge, a scutură, a face se se misce d'in locu si se misce rapide, a face ventu, a atti- tiă, etc. : a dtâ passii, a dtă armele, a dtâ focuiu, etc; dăro in acestu intel- lessu primitivu forte raru occurre cu- ventulu; mai desu occurre : 2. cu in- tellessulu de a chiamă, a face se vina, a invită, etc : d) itl genere : a dtâ se- natorii la senatu, la curte, a dtă tri* hurele . ostile la juramentu ; a dtâ la sene pre unulu d'in cd de care dede cu ochii maiantaniu; h) in speciale si ca mai desu: a) caterminujuridicu:a) despre auctoritati publice, a cliiamă pre cineva ca se respunda intr'una cestione judicia- ria : a dtâ pre accusatu, a dtâ fnartiţrii amendouoru partHoru litiganti ; p') de- spre particulari, sau privaţi, a chiamă pre altul u Înaintea magistratiloru prin 704 aT. miniştri publici, prin viu graiu sau prin scrissu : a cită lajudicde de pace, la tri- bunariu, la curtea de appeUu; partea inter essata cita mărturii sci sengura sau cere de lajudice se i cite; Y) a accusâ, a 86 plânge inaintea unei autoritate ju- diciaria : a cită pre cineva inaintea ju- deciului criminale j a cUâ pre vecini pen- tru cdcari de Urniţi ; — de acf : p) prin estensione, afora dMn sfer'a juridica : a') a adduce de mărturia spre confir- marea celloru disse si propuse, a alle- g& fapte, disse, auctori, etc, spre a e- lucidă sau probă celle affirmate : a cită Sdaminea ca mărturia de cea mai stră- lucita victoria; asiupotScUă mulţi mar- turi ai straluciteloru melle fapte; a cita versuri, locuri d'm unuprosaicu, a dtâ capuiu, artidulu si paragrafulu legei; pote dtâ cineva numele auctoriului. Io- cuZti, cartea, pagin'a; a cită pre cineva sau fapte alle cuiva ca essemple; a cită cuventele cuiva, etc; p') a dtâ pre ci- neva^^ Iu menţiona a nume, a Iu numf , a pronunţia numele lui, etc. : a dtâ pre maiestrulu unei doctrina si pre disdplii lui; a dtâ mai muUi bărbaţi de atUori" tate; in mundrVa vostra si cu locu si fora loau dtati numenele boniloru si strahoniloru voştri. * CITAEEDIA, si dtharedia, s. f., ci- tbarodia=:xt^ap(|>Sia (d'in xid-ipa^ct- tara si (j)S7J = cântare); artea citaredu- lui, care cânta si d'in gura si cu citar'a. * CITAREDICU si ciiharedicu,-a, adj., citharnjpioc=r6latiTii la xXaS«yni)(:=aiii- pukiariu de vUia); relativu la amputa- torii de viia sau la amputarea viiei; — applecata ca substantivu : a) m. reale, dadeuteriu : a) cosoru, instrumentu de amputata ?iti'a ; p) gena de insecte co* Idoptere tetramere d*in famîli'a carcu- lionitiloni; b) f. pL, cHadeuterie = xXo* deoajptot, serbatore celebrata in onorea lui Baccbu, dieulu vinului, pre tempulu amputatioMci yiieloru. CLADIA, s. £., vedi dadiu. * GLADISCU, 8. m., (fr. eladigfoe, d'in xXaScoxocsromMreBa) ; gena de in- fecte coleoptere pentamere. * CLADIU,-a, adj. s., (fr.cladie si cUi« 4I#B ; d'in %kâdo<;^:zra»m) ; relativa la ramura; applecatu inse ca subst. reale : a) JOL dadm, genu de plante d'in fami^ li'a cyparaceeloru; b) t dadia^ genu de insecte d*in ordinea bymen(^tereloru. * CLADOBATU,-a, adj.s^(fr- eUde* ht^Uţ d'in xXiSo^^romu si 6a£v$cv= mergere); care ambla pre ramure; de aci, 8. m. dadobatu, genu de animali. * CLADOBIU^-o, adj. s., (fir. claAoMe; d'in xXâSo^sroMtti si ăo^ssvieHa); care viâdia pre ramuri, de aci s. m., daddbm, genu de insecte ooleoptore pentamere d'in famili'a curculic^tiloni. * CIiADOCABPU,*a, adj. s., (fr. cU- decarpe; d'iu xXdSocaraDUi si xapicdc ^rudu} ; cu fructificatione terminale in forma de măciuca ; de aci s. f^ pi, c2a- doearpe, olasse de muşchi erbacii. «C!LADOGEBn,-a, adj. (fir. clado^re; d*in 'Kki&K^ramu A xlpa<;=comM); cu come ramurose ; de acf subst. : a) m. dadoeerUf genu de polypi ; b) t pi., da- doeere, familia de crustacee. * CLAI)OCHETU,-a>adj. s., (fr. elii- doeli^te; d'in xkASoQszramu si x^^'^^^ peru, cama) ; cu coma de ramure; deaci 8. f., dadodieta, genu de plante d'in f!a^ mili'a compositeloru senecionidie. * CI*ADODACTYLU,-a,adj., (fr. cla- d#da€ljFle ; d'in xXdSocrrrotmi si 8âx- vik(K=:zdegitu) ; cu degitile ramificate ; de act s. m., dadodadifiu, genu de in- secte cucumiformi, cari au cinni ramosi. « CLADOD£,adj. s., (fr. eUid#de = xXai$fib27}cs?$rama«ti) ; applecatu ca s. f., CLA. 715 dadode^i la unu genu de arbori essotici forte ramosi. *CLADODIPTERU,-a,adj. s.,(fr.cU. dodipt^re; d'in xXd8oc=:ramtf si ictcpciv =artjpa) ; cu aripe ramificate ; de acf s. m., d^idodipteru, genu de insecte d'in fa- mili'a f ulgoridiloru. * OLADONnJ,-a, adj. s., (fr. eUdo- ule si oladmd^; d'in xXd3oc=mmu); relativu la ramu ; de acf subsi : a) f . dar demoj genu de plante cryptogamu d'in fomili'a lichenâora ; b) f . pi., etadenie, familia de plâirte care are de typu ge* nulu dadenia. CLADONODYSTEOPHU, s. f., (it. cladonodistrofta; din xkăSo^tzramu si doavpoţ(a=:rea nutrire) ; d jstropbia de ramuri, morbu de plante care provine d'in lipse de nutrimentu si care sta in una langedire crescente a ramurilom s^ perieri, cari se vescedeseu, se usucă si moru. * GLADOPHILU si dadofOuy^, adj. s., (cladophlle; d'in )iXddo<;=ramu si (p{ki&.v :=z amare) ; cui plăcu ramurile; de acf s. m. dadopkUu, genu de insecte coleoptere tetramere. « CLADOPHOBU si dadafm^, adj. s., (cladophore; d'in %kâSo^z^r0mu si wipevifsspcrtare) ; portatoriu de ramuri, de acf s. m., dadapheru, genu de insecte coleoptere teiaramere.. * GLADQPODE, acţj. s^ (fr. ehuR- pedei d'in xkUSo^ssrmim si 7Kăf^>*woS6^ sspede) ; cu petiore rauificate ; de acf s.^in. pLy dadepodif ordine de moUusce lamelUbranehie. « GIiADOBHIZlT,*a, adj., (fr. clado- rUsei d'in %'kâS(Kzsramu si ^(xzrrocla- ^na) ; eu radecina forte ramosa. * GLADOBHYNCHU,-a, adj. s., (fr. eladeriiyiiclM; d'in xXdSoc=raifiM si {bfrf*- XOQZDrostru) ; cu rostrulu ramificatu; de acf 8. m.rdadorynchdu, genude pas* seri. * CLADOePOEIU, adj. a, (fr. cU- desporion; d'in TiX&So^zsramusi (nr6pog I :=:semenHa) ; care si depune semeoti'a pre ramuri; de acf s. m. dadospariu, genu de fungi, cari crescu pre fnmdiele, scorti'a si fustellele planteloru uscate. *GLADOSTACHYDB,adj, s., (fr. elu* 7t6 CLA. dostaehyde; d'in %Xd§o^=ramu si atâ- y!P<;=:spicu); cu ramure spioose; de acî s. f., dadostachyde'aj genn do plante d'in famUi'a amarantaceeloru. * CLADOSTEPHU si cladostefura, adj. s., (fr. oladost^phe; d'in %kâSoi;^z ramu si Gxifo<;czcorona) ; cu corona de ramuri; de acf s. m., dadost^hu, genu de plante d*in famili'a phycoidUoru. * CLADOSTULU si * CLADOSTYLU,-a, adj. s., (clado- bt>l0; d'in xX(i5o<;=raf»m si <3toXo(;= acu},; cu acu de ramu, cu ramuri in for- ma de acu; de aci s, f., cladostula, genu de> plante. * CLADOTBICHIU,-a, adj. s., (fr. oladotriehien ; d'in xXdSo<;=: ramu si ^pii'Xpi'/6<:=^peru, coma) ; cu coma de raBmri, cu ramuri in forma de coma ; de aci s. m., cladotrichiu, genu de plante d'in famili'a papilionaceeloru. ♦CLADROSTU, s. m., (fr. cladroste; d'in xXd8o<:=ramM) ; mare, tufosu si formosu arbore, originariu d'in Americ'a boreale. * CLADUBA, 8. f., (fr. cladure,* d'in xXdâo(;=ramti si obpâ^:coda) ; sectione de plante d'in genulu numitu masti- goforu, "("OLAMANTE, adj^ olanausyTooans; care clama^ (vedi 1 datnara). 1 CLAMARE , pnn moiarea lui l : itlKtaimar^, y., clamare^ Tocare, aroessere, InritaM; appeHare, dioere^ nancapar re, etc;,'(it.okiainar69port. chamar, isp. llaatary vechiu fr. claimer^ nou fr. elamer numai in compuse: pro-cJamer; — si la noi, in compuse si derivate simple mai none, re^damare, de^daina/re, ac- damarCf proclamare); in totu luatu da- tnarezza face prin voce sau altu mediu ca altulu se respunda cu vorb'a sau cu fap- t'a; in parte inse : I. ca essitu d'in acea- asi radecina cu ca2are=ealar6=xaX£lv (vedi si ccdenda in Dictionariu, chiuire in Glossariu), daviiarezz. a strigă, a e- mitte una sau mai multe potenţi strigări, a emitte potenţi voci, si de acea-a, pre- cumu strigare^ asia si dama/re occuri'e adesea insocitu de espressioni ca : ot» voce tare, cu voce mare, eu voce incdta si po- tefUe, etc. : cu mare voce clamă si di- CLA cea : veniţi, veniţi, nuve temeţi ; appro- piati^ve de Domntdu, pentru co eUu ve dama; cu detonatoria voce mulţimea d^in tote partih dama, strigandu la arme, la arme ! Santulu Joanne batteaatoriulH di- cea de sene co ellu eră vocea ceUui ce dama in desertu : paraţi callea Domnur lui ; — asupra acestui intellessu origi- nariu e de observatu : 1. co se dice de regula si in speciale de vocea omului, dero co se applica prin esceptione si la vocea altora animali : dcad^a rogata se tacă si mai tare incepi* a clamare : 2. co verbului in aeâsta insemnare, e de re- gula intransitivu, si de acea-a nu se pote construi cu unu obiectu directu de câtu in modulu cu care se dice si : a amilă ambletu, caile, muite ^^m, etc., cumu : a dama adjutoriu=z2k strigă adjutoriu, a pronunţia cu voce mare cuventulu de adjutoriu, asia si : a clamă arme, a da^ mă numele lui Domnedieu indesertu, etc.; — II. in intelleesulu cellu mai ordinariu, damarezizsL strigă , spre a avâ unu re- spunsu : se cade a respunde cui dama; vedendu co nemine nu respunde, ince^ pit a dama si strigă mai tare; — ver- bulu e de regula transitivu in acesta intellessu, care se modifica in Însem- nări forte variate si delicate^ si a nume : A. in genere, a strigă, a se adressă ca cuventulu sau cu altu mediu cotra ci* neya«auceva, spre a Iu face se respunda si ellu ca vorb'a sau ou fapt'a : 1. a stri- gă cu voce mare : socii noştri appucas* se departe inainte, si nu ne mai au- dieau, de sii damamu eătu poteamu de tare; nefericit' a Bidone credu co audiea prin visu vocea carului seu Sidheu, cart ua clamă; in discursuri passionate da" mămu chiaru pre ceicetMSu presenti: damamu insisi marţii ce aflectulu ne face a crede, co aru A sau arupotefi prezenţi; damamu peno si fientide neinsuffktite, damamu arbori, damămupetre, dcimămu totu ce ne e sine a fostu caru; bietuiu pa* rente in ddiriulu morbului clama pre filH sclmortiinfloreaetatei; adamăjtasserile, a damă cânii, a damă ouUe; a clamă pa- trio, a damă mortea, adamădiUedeferir dre trecute si perdute; 2. nu cu strigare sau voce mare : cu voce inceta ne damă la CLA^ una parte si ne ^mse la urechia ce avea de qpusu; 3. cu alte medie, cnmu : can« tare, flaerare, etc. : pastorii dama eanii cu unu flueru; preveghiatortd d clama soeiulu cu daiose eantece; dârele cu plena voce dama ploia; 4. prin serissore, prin nnu tramessu in adensu : amu fostu damati la curte printma scrissore; a tra- messu unu fetioru se ne clame; 5. chiaru cu sonuri nearticulate, ou instrumente, ou dîfferite semne : ctf unu setnnu d'in capu ne damă longa densulu ; militarii se dama cu tuh^a, cu eornulu si chiaru cu tunuiu; pastorii dama turmele cu buc- dmdu; angerii voru clamă cu tubde pre omeni la judeciulu de apoi;^b. nuanti'a de venire a cdlui damatu dispare ade- sea; coci damămu si fientie ce scimu co nu potu yeni, (vedi mai susala 1.) : de si te sdu d(^parie de mene, inse neince- tatu te damu si erosi te clamu in tote vorbirile; eătu te am damatu in lipsea si depărtarea tea de mene; — B. in spe- ciale, a striga pre nume, a pronunţia nu- mele cellui damatu, a numf : diu'a si noptea damu formosulu si carulu teu nume; — in parte : 1. numele propriu de omu : filitdu meu se dama Gonstantinu; 2. numele propriu de locu : acea cetate se damă mai vnainte AckUlea, astadise dama CfdUia; 3. numele commune luate inse ca propriu : a) de persona : unii o- menise d^ma LeHf alţii Stella, alţii Bo- re; b) de locuri : aid se dama Laculu fetdf cestu locu se dama Putiulu dra- cului; 4. numele commune : a) substan- tiyu : ve aimmagiti forte condu clamaţi pace si libertate, cea^a nu e de câtu ser- vUutea cea mai aspra; am percur sumare parte d'in cailea mortd ce reu se dama vidia; consolationi se dama pre la voi assemini acerbe cuvenie? — b) adiectivu : nemine inainte de morte nu sepote damă fericUu; articulationile mute alle limbd se dama consonanţi; cumuvrd se damu prdbu pre urm furu nerosinatu ? deco e cineva miseru in lume, pre mene me potu damă asia; a damă ceva sau pre cineva aUu seu ; dama omulu allu seu totu ce possede ca si totu ce ama;— 5. mai ver- tosu : a) damareszsL fi asia in addeveru, a na se potâ numi neci reput& altra* CiiA. 1\1 mente : ambitionea nu se clama virtuteî nu su inteUeptu, de sime clama lumea inteUeptu; nu meriţi a te damă fiUulu meu ; de aci espres^ioni apropre ca pro- verbiali : nu me dama stulMu, nu me dama nebumdu; me dama soduiu teu, me clama tata teu; asta-a se dama pre la voi scriere ? a damă lucrurile cumu se dama eUe=za damă lucrurile cu nu- mde loru, a spune addeverulu fora co- titure;--W d'in contra, c&»ware=ra se numf numai, fora a fi sau a se rfspnti cumu se numesce : toH Iu dama doctoriu, fora se fia; in acestu intellessu mai desu si mai bene se iea numire sau dicere ;■— c) fiendu vorb'a de a intrebâ in ge- nere, fia despre numele propriu sau com- munu, sau de^e calitatea si natur^a fientieloru, se observa : a) canda e vorb'a de unu ce in a trei'a persona, se applica form'a reflessiva passiva a verbului da- fnare, a tatu in intrebari câtu si in re- spunsuri : cumu se dama omulu de care mi vorbesd ? se clama Antoniu; cumu se dama otnulu fora mente? se dama stultu soM smentitu; cumu se dama acesta passere ? — se dama corbu; cumu se clama ce ati facutu voi ?^se clama misellia;-^ P) candu e vob*a de unu ce de I si II per- sona, atunci verbulu clamare se iea ca impersonale sub forma activa: cum^t te clama ? me doina cumu me dama, n^ai nevoia se scit; asia si : cumu ve ckma\ nu me dama asia, nu ne damau asia, etc. y) constructionea de sub p se applica si la unu ce de a treia perBona in concur- rentia cu cea de sub a v ctmiu Iu dama * pre cellu copilu ?—am uitata si eu cumu Iu clama; diro dame-lu cumu Iu voru damă, spune-mi ce vrd cu densulu; 8) constructionea de sub a se applica de regula si candu se intreba de unu eu- ventu d'in limba streina correspondi- toriu cu unulu d*in limb'a nostra : cumu se dama passere in limb'a francesa? — passere in limh'a ' francesa se dama^ ol«ean; inse si constructionea de sub y nu e esclusa : cumu dama corbtvH in limb' a frances'a ? — 6, Locutiorti alle • verbului damnare cu subst. nwne : a) nu- me pusu ca obiecku directu : a damă nu- mele cuiva, in doae Însemnări differite :' 718 CtiA; a) cu insemnarea de sub I, 2. sau de tea numele careifientiaperduta; ^) iu sty- lidu biblicu, a dă sau pune nume : si cla- mară ntmiele lui Joanne; b) nume pusu cu pre, a damă pre nume, a dice cuiva pre nume, a Iu numf , a pronunţia numele addeveratu si propriu : a clamă miseUi'a miaellia e a damă lucruluprenumeleseu; a clamă toH militarii prenume, nudupo numere; c) nume ţusnen a, adamăanu^ me : a) mai raru, aprope in acellu-asi in- tellessu cu a clamă pre nume; ă6ro mai desu : P) in insemnarea de : a clamă in adensu, cu particularia persistentia ; d) nume pusu cu prep. cu, a damă m nume, a dâ unu nume, fia cellu propriu allu lucrului, fiaaltu nume strainu, care i se cuvine sau nu, etc.; — 7. locutioni in cari damare inta-a cu alte cuvente : a) in insemnarea originaria si intransi- tiva de strigare cu patere, verbulu da- mare sau sta absolutu, fora neci unu obiectu, sau iea unu obiectu directu de natur*a cellui de care a fostu vorba la L, 2.,sauadmitte unu obiectu indirectu cu la, cotra, contra si alte prepositioni de inteUessu analogu : a damă la jude- cători, conuiau datu dreptate;in nevoia numai damati cotra Damnedieu; b)m insenmarea de a face se vina si de a numi , verbulu ckmare cere, cumu s*a vedutu la II., A., si B., obiectu directu : a damă pre cineva sau ceva Sin curte; d^ro in acellu-asi inteUessu : c) pote avâ : a) unu obiectu indirectu cm la: a damă pre cineva la sene; si mai ver- tosu : ^) unu obiectu de circumstantia : a') de locu, care pentru directionea, in cotro, se espreme prin la si in, âro pen- tru directionea de in cotrau prin de, de la, d'in, etc. : a damă dHn curte in ca- sa, a damă pre cineva de la terrala ce- tate;— A cu adverbie : a damă de susu diosu, de afora in intru; mergeţi unde ve dama detori'a;— unele d'in aceste locu- tioni cu adverbie respundu in intellessucu verbe compuse idamarein deretu^evo- care sau reclamare, damare afaraz^evo- care, etc.; p') de scopu, care se esprime {Mrin unu infimtivu, sau unu anbjuncti vu : damatiiaailfutăf damati se a^fute;ă6T0 ttJL despre acestu momentu vedi in parte mai diosu la C; aci notămu inco : d) in insemnarea de a strigă, ca se respunda (vedi n. A), clamare iea de regula, cumu s'a dissu mai sasu la b, unu obiectu di- rectu, care esprime person'a damata; acestu obiectu pote îipsf, si atunci e casu de a lu& bene amente spre a nu confunde damare in acestu inteUessu cu damare in inteUessulu intransitivu de sub n. : audieam omeni aUergandu si damandu de tote părţile; dama cine- va, nu sciu cine dama; — in locu de persona pote st& unu nume de lucru ca obiectu directu, si atunci ceUe doue nuantie de inteUessu aUu lui damare devinu si mai deUcate : a damă aâSuto- riu, de essemplu, va se dica : a) in in- teUessulu de sub I, a strigi adjutoriu, a proferi vocea sau cuventdu de adjuto- riu; âro : P) in inteUessulu de sub n. A, a face prin strigare sau prin altn mediu se vina unu adjutoriu; in insenmarea a nu se pote dice : a damă unu adjutoriu^ cumu se pote dice in insemnarea p, ci numai a damă adjutorm ; cu atătu mai multu in insemnarea a, nu se pote dice : a damă pre cineva adjutoriu, es- pressione care inco are ceUu pncinu doue nuantie de Însemnare differita, adeco : a') sau insemnarea de sub n, B, a nu- mi pre cineva adjutoriu, Însemnare a- naloga cu cea d*in locutioni ca : a cla- mă unu argatu man'a sea derqpta; p') sau insemnarea de la urmatoriulu C, a face se vina cineva in adjutoriu;— C. scopulu damarei determina ca mai bene intel- lessulu verbului damare in variatele si delicatele lui Însemnări : 1. in genere, a damă la una convorbire si intdlegere, a damă pre cineva spre a vorbi si a se intdlege cu dlu,pote fi cineva damatu aopină, a cuventă, a face ceva; damatu a me adjută, tu mai reu me ineurd; — obiectulu de &copn pote lipsi si a se sub- intellege usioru : se dama unu principe, unu capitanu, unu poporu de cdtu prin- cipe sau poporu pentru secpuri conno- scute; mare calamitate e condu parH de cetaiiani dama in terra pre strainu cu mana armata; —2. in qieciale : a) a face se vina la uoa petrecere, la nm%^ eto., CLA. a invită : a clamă pre cineva la mesa, laprandiu, la cena^M dyunu; a clamă muUa lumelanunta, laballu, lahaUeeu\ la cununia, etc.;— proverb. neclamatuhA la mesa n'are loeu, sau in termini mai generali : nedamaltdun^are locUi nu te ammestecă in ce nu te attinge, d^o nn te invita cei interessati; — a damă la ardinej a inviţi solemne si d'in ancto- ritate pre cineva se se tina san se rein- tre in marginile bonei cnvenientia si alle subiectului de care e vorb'a;— oZamare inse differe, in acestu intellessu, de in- vitare, intru cfttu clamare e mai pucinu solemne, mai pucinu ceremoniosu, si prin urmare mai familiare de cătn in- vitare : dama cineva pre amici la me- s'a cotidiana, inse invita omeni la unu băUu mare ce are in cugetu se dS; — h)2k face se se stringa la loculu connoscutu cei ce făcu parte d'in unu corpu delibe- rante, a convocă : a damă consUiulu de Miniştri, a damă senatorii si deputaţii; a damă poporuiu in adunare generale, a damă toţi membrii unei societate in adunare generale; a damă consisto* rndu, synoduhi , etc. — se se observe inse : a) espressioni ca : a clamă la con- siliu, la adunare, la judeciu, la sy- nodu, etc., differu de espressioni ca : a damă consUiulu, adunarea, judecitdu, synodulu, etc., intru câtu aceUea se ap- plica, candu e vorb'a de pucini sau de cftti-va d'in unu corpu si de unu ce pri- vatu sau estraordinariu, pre candu ace- stea sedicu, fiendu vorVa de toţi mem- brii si de ceva solemne, pnblicu si or- dinariu : una persana se pote clamă la consiliu nu numai ca membru delibe- rante, d si numai sprea fi ascultatu si pote chiaru judecatu; — candu e vorb'a de damare solemne si ordinaria a to- tem membriloru unui corpu deliberante terminulu propriu e convocare ; totuşi membrii unui corpu deliberante se potu convocă, fora se se dame, si vice versa se potu €iamă, fora se se convoce; — in ace- stu iatellessu se clama, nu numai omenii, d si animalii : a damă la staulu caii, boii, etc, respanditi pre campu pentru pastiane; — c) ăe aci, a face se vina la mo loev, a sMnge sau concentra ome^ CLA. 719 nii armaţi in vederea unui bellu : a cla- mă poporuiu la arme sau sub arme; a clama tote ostile, tote provinciele, pre micu si mare, betranu si teneru; a cla- mă sub steguri veteranii, a damă una noua classe de novidr^damarea ceta- tianiloru sub arme, ca si d^xmarea de- putatiloru, se face dupo norme regulate si fisse, si de acea-a si in acesta Însem- nare damare:::^convocare, inse, cu dif- ferentie delicate; espressioni ca : a cla- mă custodi*a, a damă veghiele, etc. dif- fera, de certu, de espressioni ca : a con- vocă gard' a, etc.; — d) a damă la luptazz a provocă : a damă la duellu, la lupta derepta, la bătălia cu pumnulu, etc., si in intellessu mai ideale : a clamă la concursu, la essame, a clamă se probe cu fapfa dissele sau laudele cf in gura; de aci : ^^ a damă lajudicata, la curte, la tribunariu, la politia, inaintea judi- celui, inaintea qpinionei ptMÂce, etc; inse in espressioni ca : judicele dama partUe, mărturii, etc., clamare are sen- sulu de la invUare de la a, b, sau mai bene de citare, care e terminulu propriu precumu in espressioni ca : a clamă de marture pre Domnedieu, cerulu, etc., damare z=: invocare, (vedi mai diosu); f) damare:^allegere pentru unu servi- tiu sau una missione totu de un*a În- semnata si delicata, si prin urmare af- finu in acestu sensu cu verbele : procla- mare, acdamare : mtdti dfimati, pucini ollessi; damatu a implini una delicata missione; clamatu lafuncHonile celle mai inaUe, a clamă la Ministeriu, in consi- liulu de stătu; a damă si pune in ca- ptdu unei actione, unei armata; damatu la guberniu de ordinea de successione stabilita prin eonstitutione; damatu de lege la una successione sau ereditate; te- stixtoriulu clama unu erede; dupo lege amnatii si comnatii, dupo gradulu de comnatione, sunt clamaţi a eredipre unu reposatu foratestamentu;— cu intellessu mai generale : a damă pre cineva la parte de bene sau de reu : clama pre toţi la parte d'in predde câştigate, — damare differe inse de aUegere, intru cătu cellu damatu este unu allessu dupo una matura cugetare si dupo norme sti^ •^20 CtA. bilite, pre ed^tiănallesm pote fi cineva de pucini si fora voia; unu clamatu este totu de un'a prodamatu si chiaru acclamatu de toţi; inse clamare se appropia, prin sensu, de prodamaref in frasi ca : a da- mă pre cineva filij alluseu adoptivu; — damare a cuiva la ceva pote fi naturale, si de aci : g) damare:=i^ dispune d'in nascere, a predispune, a predestina la ceva, si passivu, a fi d'in natura cla- matu, 2i, & predestinatUf a a v^ una inspi- ratione divina, unu talentu particulariu datu de Domnedieu sau de natura, etc. : a) in genere : unu omu se sente clamatu sau nu a fi poetu^ oratoriu, matcmaii- cu, etc., sau : se sente clamatu pentru poesia, pentru matematica; Domnedieu nu wia damatu se fiu preotu; omu cla- matu a fi mare si gîoriosu; se credea co una lege a fotului, semnele si oradde divine damasse la imperiu pre Vespa- sianu si filii sei; cine sete la ce ne dama ceridu? fattdu mc dama in o- cellu locu; — in intellessu si mai largu : impregiurarile, desposetionile, necessita- tile materiali sau morali, detoriele, ett\ clama pre cineva la cutare sau cutare lu- crUi la cutare sau cutare professione, etc; P) in speciale, cu nuantia religiosa : a') a impl^ de gratia, a inspira pre cineva, spre a Iu face organulu unei mare opera divina : Domnedieu dama pre om^eni prin voci naturali sau pre mysteriossele căi aUe gratiei; P') a inspiră pentru im- braciarea cred*entiei,a Iu prepară pentru acceptarea in turm'a fideliloru : cei cla- maţi essiti, câţi sunteţi damati essiti ; 7') a face se lasse acesta vietia pentru cea alta, a face se iea sborulu cotra ceru, se reintre in senulu lui Domnedieu ; Domnulu dereptatei a damatu la sene marele suffletu allu bărbatului, ca se Iu glorifice; la damatu Domnedieu de te- neru, pentru co i aplacutu, si pentru co Domnedieu dama la sene de tempuriu pre cei ce plăcu lui; condu ne clama Dom- nedieu, se lassămu buccuros^ivieti'a, dâro e unu peccatu a lassâ vietia nedamati de grati'a divina; — h) fienduco cla- mare insemna proprie, a emitte voci po- tenţi (vedi I), de acea-a acestu cuventu este cătu se pote de aptu a espreme af- CtiA, -~^ ■— ■— i • ■■'■— — fectele viue alle suffletului, si de aci damare:zzinvocare, - implorare, evocare, blastemare, etc. : a) invocare : a damă pre Domnedieu si toţi santii in adjutoriu la una nevoia, ca marturi ai unei fapte, unei dissa, unuijuramentu, ai innocen- tiei sau dereptatei; asia si a damă ce- rulu, omenii si alte poteri pamentesd sau ceresci; a damă benecuventarHe ce- rului asupr'a cuiva, si d'in contra, cu insemnare de blastemu : a d^mă meni'a si urgia cerului asupra capului cuiva; — omulu clama nu numai cu vocea, ci clama cu anim' a, clama cu sperantia, dama cu dorentia, etc.; — P) implorare : a damă misericordia divitM, dementia si bon'a credentia a omeniloru; y) evocare : a damă pre toţi dradi, a clamă spiritele immunde, a damă pre Satanu si toţi angerii lui; numai desperaţii dofna pre diavolulu in adjutoriulu seu; ou lugubre voce dama umbrele eroiloru de multu rc- posati, etc. 2 CLAMARE si diamare, s. f., (vedi 1 damare), oUmitatio^ voeatio^ eroea* tioy inrocatiOy appellaiio 9 noninatio ; actionea de a damă in tote insemna- rile, cumu si in intellessulu concretu de ceva la care cineva e damatu : clamarea popondui interritatu ; dupo mai muUe damari abia ai venittt; damarea lucrului pre numele seu; damarea camerdoru in sessione ordinaria; damarea cetatiani- loru sub arme; clamarea marturiloru; damarea totoru dieiloru ; damarea o- mtdui pre acestu pamentu; nu sentiu in mene damare pentru acesta-a, etc. — in acellu-asi sensu e popularia si form'a damatione. CLAMATIONE si diamatione, s. f., vedi 2 damare. CLAMAT01JHJ,-foria, si diamatoriu, adj. s., clamator sioUmatorius^ voeatofy appellator^ etc, (vedi 1 datnare); care dama : mulţime chmatoria, clamatorii la senatu; servu damatoriu eră la vecliii Bomaui cellu ce insociă pre Domnulu seu, spre a i face cunnoscute nominele cetatianiloru ce intempină in caile, cft se pota domnulu clamă si saliUă pre nume toţi cctatianii, alle caroru suffra* gie avea inter esse se «astige pentru al- CLA. legeri la magistrature; —despre lucrnri : voce damatora. OLAMATU si diămaiu^-^a, part. d'in 1 clamare, roeatiM^ invocatas^ advoea- tttg^ero^atas; nominatns, appellatng^ ete. * CLAMITAliE, V. , elamitare; d'in l clamaare, margînitu la intellessulu de sub L, allu acestnicuventa : 1. întensivu, a clamă cn TJolentia, a strigă d'in tote poterUe, a sberd câta i pote gur'a; 2. i- terativu, a totu elamăy a mi mai Încetă d*iD strigare. * OLAMITATIONE, s. f., clamltalio; act^one de damitare, strigare violenta, tipetu. * CLAMOBE,s.f., elamor, d'in 1 ela- tnare^ in Însemnarea cuyentnlui de sub I. : L clamare sau strigare de omeni si sbe- rare de alte animaU : a) in genere : cla- morile mulibnei se recUcapeno la ceru, damoriU pecuriloru ; b) in speciale : a) strigare de buocuria , de approbare, applaosu : fiacare cuventu essUu d'in i^a divimUui oratoriu se accepta ch repetite damori; p) strigare ostile, lar- ma : eu teUe mai mari damori urma^ reseu teii pre mişdlu peno of or a ăHn ce* taie ^ 2. si despre lucruri neinsuffletite, scoâiota, strepitu, urletu, etc. : infrico- riaffm danflore, cu care undele turbate se framgu de scopeUu. CLAMOROSU,-a, adj., si * CLAMOSU,-a, adj., clamosns, d*in doM&re, plenu dedamore : 1. act., care neincetatu sau cu yiolentia da clamori : omeni damosi; 2. pass. implutu de cla-* mori : damosîdu foru, damosa cetate; 3. care se fa<^ cu clamori : actionea o- ratoriului se nu fia damosa. *OLANDBSTINU,-a, adj., cianile. stiBasy (d*in olaai=pr€ aseun^^Uj d'in a- cea-asi radecina eu 1 celare) ; ascunsu, seeretu : 1. in genere xAntrige dande- sHne; ă6ro mai vertosu : 2. in speciale : a) tinutu aecu&su sau facutu in ascunsu, pentru eo e contrariu legiloru, illegi- timu sau immorale : căsătoria dande- sHiM, adunări clandestine, jocuri clati" destine in case clandestine: mercatu dan^ » destiwUf negotiu dandestinu, etc; b) ap- plicatu la certe plante cari crescu in locuri ascunse sau umbrose : latheaclan- CLA; 721 destina; — de acf s» f . dandestina, spe- cia de assemini plante, care se crede a fi unu bonu' medicamentu pentru veu*^ dicarea sterpiiionei. * GLAN6EEE, t., olangere; onoma-^ topeia, prin care se imita unu souu a- cutu si potente e sbora sageti^ a dangun- du; vuUuridrcumvolita cado/verulu dan* gundu; chngk tubele si dama junii la armcj (comparaşi daftgaire, dancanire d'in Glossariu). * CLANGORE, s. f., «Imwror; d'in dangere : dangoiea ărmdorui iubdoru, vtdturilorUf cooorilorU) eto. . CLAPA, B.tj ralTula^ opereiilHtti^ fenestella, ostiolnm; 1. ce serve a i-* stupă găurele pre ^îari se st/aoora una suâare, veutu, abore ete. t dapde flath tutui, organului musiOfU) 2. ce serVe de coperclu la certe lucruri ce au una parte deschisa : dap'a secritdui; 3, ce serve a astupă gur'a unei grojgţă sau usia« unei Încăperi : dap'acaminwHi, dap^a cavei; — 4. la Macedoromâni, lemnu de con- structione; (afina cu germ. kli^peP). CLAPONELLD, daponire^ daponu; vedi caponellu, capcmte^ caponu. CLARA, vedi daru. CLABABE ai diarare (cu l tare moiatu : chiarare)^ v„ cUurare (compara si it. cbiarare); a face daru : 1. a face serinu, luminosu : unu ventu de ^dia nopte darasse certdu ; -*- pentru licidot a limpedf : a clară mustidu; 2. meta*^ forice : a) a face luminosu pentruminte: a clară ben^ idede se(le; b) a glorifică, Q stralucf ■• ♦CLARIFICARE, v.,olariftcare,(vedi daru si /acera; compara ^ it. chiarittt oare, fr. clarifi^r); a face clara : 1. a &ce luminosu, serîni^ curatu^ limpedu : a clarifică vederea, a ua vindecă de de-« fectulu de a ved6 obiectele turbure; w darifică vocea, a ua curaţi de veri^'cera- , gnsire saualtu'defectu; 2. in speeiale^ a limpedi unu licidu, a iu curata de veri- c^ Iu face turburu : a darifică vi*^ nulu, ap^a; sunt mai muUe processe de a clarifică mustulu; — prin estensione^ a curatiă si atracoră unu licidu, spre a Iu face mai suptire : a darifică sachfh rulu;S. metaforice : a) a face limpedu 46 1 722 GLA. peatru mente, a elucida, a lumină : a clarifică celle obscure, a clarifica intel' legerea e unu mediu potente de convic^ ticne] b) a illustrâ, a glorifici : si a- cumu a venitu or* a de a se olariAcâ fi' Utdu omului. * CLABIFICATIONB, s. f., clarifl- catio (compara si it. elarifleaslone, fr. clarlfleaUen) ; actionea de clarificare, mai vertosu in Însemnarea de sub 2.: cla- rificationea vinului se pote face in mai multe moduri. * CLAEIFICATORIU,-^ona, adj. s., (it. chiarlfleatore) ; care clarifica sau serve a clarifica : materie clarificatorie de vinu. * CLABIGARE, v., clarigrare (d'in daru si agere); terminu technicu d'in limb'a fecialiloru : a cere in termini solemni si dări satisfactione de la inimicu, a declară cu Torbe limpede si cu ceremo- nie solemni bellu unui inimicu ce re- cusa a dă satisfictionea ceruta. * CLARIGATIONE, s. f., clarig atioj actione de darigate : 1. ceremonia re- ligiosa, cucare se cere de la inimicu satisfactione, si, in casu de recusa, i se declara bellu; 2. dereptu de a prende si luă captivi omeni si pecuri de la inir miculu ce calea clause alle unei con^ ventione. ^ CLARINETISTU,-a, s., (it. clari- nettistai fr. elarinettiste) ; care scie cântă cu clarinetulu : clarinetista cei mai amabiii pre mene nu me potu delecta. * GLARINETU, s. m., si f. clarineta, (it. elarinettoy fr. clariuette); proprie, deminutivu d'in darinu, âppiecatu inse in speciale la onuinstrumentu musicale de busso, ca si flautulu, compusu d'in patru sau cinci buccati, ce se imbucca bene un*a in capitulu cellei alte si d'in cari prim'a are la capitulu superiore una imbuccatura cu limbutia, 6ro ultim'a se largesce multu la capitulu inferiore, for- mandu asia cea-a ce se chiama campan'a instrumentului; tote buccatile au forma camu cylindrica, afora de ultim'a, care de la diumetatea inferiore incepe a se largi, spre a dă nascere campanei : limbuti'a darineteiy campa/n^a clarinetei; in or* chestrde militari clarinefa tine locu de CLk. viora; de currendu darinePa s'a imtro^ dussu si in music'a dramatica, * CLABINU,-a. adj. s., (it. elarint si chiarino-a^ fr. clairet^ olairioe sixlal* ron) ; deminutivu d*in daru : 1. adiec- tivu : vinu darinu : a) pucinu limpidu, b) de colore intre albu si rosiu; 2. sub- stantivu : a) m. darinu : a) subintelle- gundu vinu, oZannu:= vinu clarinu : da^ rinulu mi place mai muUu de câtu vi^ nulu negru sau cur atu albu; P) subin- tellegundu instrumentu (de musica), darinu se dice de instrumente musicaJi de sufflatu : a') de acellu-asi instrumenta ce porta si numirile classice de tuba si buceina sau numirile noue romanice de tromba, trombeta, trompeta; P') de unu instrumentu mai mare de câl^ tub'a or- dinaria, instrumentu ce are tubulu mai strimtu, dâro sonulu mai acutu si maiper- tunditoriu de câtu tub'a ordinaria : da- rinu de mare, darinu militare; camu in acestu intellessu se iea si form'a darone, forma augmentativa din daru; — b)t dorina : a) vitia ce da vinu darinu, care nu e neci albu, neci rosiu ; P) in acellu* asi intellessu ce are si form*a clarinu sub o, p, p'. CLABIRE si diarire (cu 1 moiatu ; chiarire), - eseu, v., clardre» elareaeer^; (compara si it. chiarire); 1. ca trans^, in acellu-asi intellessu cu darare si da- rificare, cari su de prefwitu : a dări vederea, vocea, vinulu; a dări numele cuiva, a dări ideeh obscure, etc.,— 2. ca intrans., sensu in care clărire intra 4e regula si bene : a) in intellessu mate- riale, a se lumină, a inseri&ă, a luci; a fi luminosu, serinu: nourii fugu, certdu daresce ; abia dariea diu'a condu am plecatu;—]^nir\x sonuri, a sonă limpedu si curatu, a fi limpedu si curatu» a rer sonă tare si bene, a se audi bene : m- cq>ea a dori stmetulu tubeloru; — pen- tru licide, a se limpedl, a fi limpedu, a se subtiră, a perde părţile turbure : mustulu nu daresce asia curendu ; — 2. metaforice : a) a deveni sau fi daru, luminatu pentru intellegere : vorbele nu darescu, deco idede nu su dare; b) ^& sau deveni illustru : pudni chiarira ea oratori; — part. claritu = ewitu la Iu- CLA. mina, manifesio; evidente, oertiz, reale, etc. (yedi si daru). * CLABISONU,-a> a4j., elârlsounsj (din daru si $onu); cu sonu claru : voce darisona. * CLAKISSIMATU, s. m., clarlasi- matDs» demnitate sau gradu de daris- simu. * CLARISSIMUra, adj. 9., olarissl- mas; proprie, superlativu d'in daru, dar rissitnux^forte daru, appiecatu in se ca titlu de onore, la consuli, proconsuli, dupo Constantinu si la gubernatori de provincie, etc, (yedl si daru). * CLAMTATE, s. f., clarita»; cali- tate sau stare de daru: 1. in intellessu materiale : a) pentru obiecte ce afecta ochii: darUatea stdldoru; b) pentru obiecte ce affecta audiulu : daritaiea vocei, sonuriloru, syllabdoru; 2. in intel- lessu ideale : a) pentru celle ce se referu la intelligentia ; daritatea stylului; b) in respectu morale : daritatea nume* lui : daritatea de care se buccura vinu' rile Jspaniei , claritatea qperdoru arti- stului. * CLAEITUDINE, s. f., olaritudine; stare de daru, si prin urmare in acellu- asi intellessu cu claritate, inse luatu ca mai raru cu Însemnarea propria a cu- ventului claritate de sub 1.: cristaUulu intrece alte obiede in daritudine; d6ro mai desu in Însemnarea metaforica ce are si form^a claritate sub 2. : artile ce adducu omuJui daritudine; a adjunge pr^ fapte militarie la daritudine, da* ritudifkea familiei contribue la clăritu-. dinea individului. *CLABOBSCUEU,.a, adj. s., (fr. «lair-obsoor, it. claroseuro); din daru si obscuru, parte claru si parte obscura, ammestecu de claru si . de obscuru, de lumina si de umbra : 1. in intellessu materiale : a) vorbindu de obiecte ce affecta ochiulu : a) de obiecte naturali opace, d^ro luminate cari sunt parte luminose si parte umbrose, cumu su de regula tote obiectele suppuse actionei luminei ; veri-ce lucru suppusu la aC" tionea luminei e darobscuru;— ca subst. : darobscurulu se pote observă in tote 0- Uedele luminate de unu centru de Iu- GLA. 728 mina;—^) de obiecte artifieiali, de 0- biecte de pictura, imitatione prin co- lori a partiloru luminate si a partiloru intunericate alle unui obiectu naturale : desemne darobscure^ tcAeUe dar obscure, depinse cu una seugura colore, care, dupo cumu e mai inchisa sau mai des- chisa, representa luminele si umbrele obiectuluidesemnatu; — ca subst. : ^oien- tVa sau artea darobscurului, partea ar- tei picturale ce se ocupa de darobscuru; artea clarobscurului consiste in sden- ti'a de a dă fiacarui cinedu si fiacarei parte a unui obiectu color ea propria, modiftcationiU de lumina ce cerca in na^ tura; giganţi nudiy depinsi in darob^ scuru; pidoriulu si architedulu sunt de* tori a nu scapă din vedere ^edde dar- obscwndui ; — in intellessu estensu si metaforicu : a ) lumina ammestecata cu intunericu : ^') parte sau calităţi bone ammesticate ou relle : viett a cellorumai virtosi are părţile selle darobscure ; — b) Torbiudu de ce affecta urechi'a, de sonu, ammesticu de sonuri dulci si lene cu sonuri potenţi si tari dupo intelles- sulu si affectele de espressu prin musica : darobscurulu depeniie de gradationile volumdm vocei ; 2. metaforice , vor« bindu de ce se refere la intelligentia, ammesticu de scientia si ignorantia, de lumina si intunericu : tote cugeta- rHe^acestui omu seproducu intr'un dar^ obscuru ammagitoriu. * CLABONE, s. m., (it. olarone, fr. clairon, numitu asia de la daru d'in caus'a potentelui si acutului seu sonu); 1. instrumentu musicale de sufflatu, specia de tuba mica cu sonu acutu si pertunditoriu : darisonulu clarone, ca si tuVa, escita coragitdu luptaciloru si ardorea cailoru, (vedi si clarinu); 2. prin metafora, genu de insecte d*in ordinea coleoptereloru, alle caroru larve devora albinele. * CLABONnJ,-a, adj. s., (fr. clalronej d'in clarone); reiaţi vu la clarone; de aci s. f. pi., daronie, tribu de insecte d'in famili'a serricorneloru , ordinea coleop- tereloru pentamere, care are de tjpu genulu clarone. * CLAEIVIDENTE si darividu^a, 724 CLA. adj., cUrlTliHS (vedi claru si vedere); care vede daru, in intellessu si materiale si ideale : clarividi ochi, darivida mente ^ omeni clarividi. * CLARIVIDENTIA , s. f., (compara it. eMaroregrgenza 9 fr. clair-yo jaitce) ; calitate a cellui clarividente. CLARIVIDU,^, adj., vedi clarivi- dente. * GLASOBE, 8. f., clarof ; starea unui ce claru, care iprin splendorea sea affecta sensurile nostre, in intellessu prin urmare affinu cu allu formelom : darUate si clarUtidine, CLAEU si cliarura (cu l tare moiatu: chiaru% adj., adv., clarns, clare (it. ohi- aro si claro, isp. si port. clare, prov. clar, fr. elair, alb. c1iiara:=kiara); oppusu la ohscuru, intunericosu sau iritunericatUy cuventulu dorn =r luminosu sau lumi- natu; care affecta cupotere maiantaniu vederea , apoi si alte sentiri : I. ca a- diectivu : A. in intellessu materiale : 1. proprie, care affecta vederea : a) lu- minosu : nu e stella mai clara de câtu sorele; foculn e dHn natur^a sea claru ; l) luminatu : camere spatiose si dare, locuri hene espuse la radiele sorelui si de acea-a forte dare ; de acf : c) apple- catu la differite categorie de lucruri cu nuantie particularie : a) la ceru, tem- pu, etc., cu Însemnarea de luminosu, limpidu, puru, fora nuori, sevinu, etc: di dara, ceru limpedu si claru; e hene a treiera gr anele pre tempu serinu si claru; in tota Iun' a acesta-a n'amuvediutu doue diUe dare;— claru, in acestu intellessu, dice mai multu de câtu serinu , cumu arrâtta insasi espressionea asia de po- pularia ; claru serinu, care se iea : a') cu intellessu propriu si materiale : afora e claru serinu, si nu inteUegu cumu se tune d^in daru serinu; ă6r o maivertosu : P') forte desu in intellessu ideale , mai aUessu in locutionea : d'in daru serinu =fora neci una causa bene cuventata, fora neci unu motivu, d'in puru capriciu, pre neaşteptate, pre necugetate, etc. : d'in claru serinu se arruncă asupra mi si me bătu forte reu; a abbate cuiva de a bate pre altu cineva d'in claru serinu, a i casionâ pre cineva d'in claru serinti; CLA. a se legă ^de cineva (f m daru serinu; a se mania, a se superă d^in claru se* rinu; aceste neplăceri mi vinu^^ctin daru serinu, fora umbra de culpa d in partea mea;— asia si: a detuna b^lu troshi d'in daru serinu, este espressione cu multu m£^i energica de câtu : a ddună sau tros- ni d'in serinu; — ventu serinu si daru, care adduce tempu serinu si claru; — p) la colori, obiecte de pictura, de de- semnu, etc.^daru: a) oppussula oiscuru: colori dare, cari se appropia de albu, de colorea luminei, cari absorbu mat bene radiele luminei si suntu elle in- sesi luminose (vedi si darobscuru); p') bene politu, netedu, luciosu, etc., (vedi si mai diosu) ; d^ro mai vertosn r' Y) deschisu, in opposetione cu inchisu,' care se appropia de albu : albastru daru^ verde claru, gătbinu daru, etc., in a- cellu-asi intellessu si : atramentu claru, negretia dara, litiere clare; — inse littere dare, scrissore dara, potu fi : a') littere si scrissore pucinu negre, albitiose; ddro si : P') littere si scrissore legibili ; — Y) la obiectele transparenţi, pellucide, care lassa lumin'a se treca prin elle : vitru forte daru, claru ca cristalluiuj ape clare ca cellu mai puru cristăllu; de acf : S) la diverse categorie de o- biecte cu intellessu de : a') politu, bene neţ^ditu, luciu, luciosu : dar' a fada a luciului marei; p') limpedu sau limpe- ditu, care nu e tulbura : in una dara cupa de cristăllu beu vinu si mai daşfi; mustulu inco nu e daru; — ochiu daru, sau care nu e turburu, a cărui globu e de plenu limpede si luciu, sa^u care vede bene, petrunde bene, (Vedi si mai diosu laB.);— Y')ra'ru sau supitite, asia in câtu lumin'a petrunde prin ellviipadure dara, daru liddu; ^) in genere, puru sau pu- rificatude verî-ce ammesticu strainu A de aci, genuinu, simplu, etc; de unde : s) la obiecte ce affecta nu numai ve- derea; ci in genere la veri-ce obiectu allu sentirei si cugetarei nostre, cu intellessu appropiatu de allu lui insu, adeco, puru si simplu, addeveratu, nu altulu, authm- ticu, desfacutu de. veri-ce ammesticu strainu, ellu in sene, etc: din dara gur'a lui am auditu acestea: ceUe ce ti spune CLA. sunt darecuvewtelelm; nuneinseUămu, ^ntu fraţii noştri dori, eu darUj noi dori, dare ameele, dara spuma , dare imsdkiorie; acestU'*a nu e daru adder vendu^ nu spuni dare diasde melUy etc. (Tedi si la II. dar% ca adverbin in a* et8ta.inteUefi6a);^diipo looalu oe i se da in constrnctione, dupo camu e sau nu articulata, daru pote luâ intellessu diffdritu : dam cuventde cuiva suni in- sesi cuventeie lui; 6ro darde euwmte dUe mma sunt cuventde ce se intellegu bene, (Tedi mai dio8n);-*2. care affeda OD potere aadiulu : a) sonora, aeutu, care se aude bene : voce dara, dar'a tubch cuvente disse ineetu, dero dare; vocea femindoru emaidaracaamaseidUoru; fiau8edare^labedare,sonuridare,eto. b) in speciale : a) puni;, nu ragusitu, nu obtium : voce dara; Ş) armonia dara^ melodia dara , eanticu daru, musica cUra, cave procede cu at&ta simplici- tate si ordine in tdte părţile selle, in oMu auditoriulu va intellege usioru si bene de la antaia ascultare;— B. in in- tellessu ideale : 1. daru pentru intel- legere, luminos», manîfestu, evidente, usioru de intelleissu : a) applecatu la Iu- crure de intellesiBU t idee dare, eoneep- tioni dare; cugetatione dara; espressiom dare, sh/tu claru, ă spune o&minternmi dări, himiri si iUiâeveruri mai darede câtuluminfă; prindpiu darusiluminosu, eredu eo aees^ tocuri suntu dare si n'au lipse de esplicare; e daru, ca diu% co nu pote fi asia; dereptatUe mdle suntu dare; legea e dara si neindoidsa; a pro- âuee probe si argui/nente dare si irresi- ^«ftflf;— 6^ applecatu la spiritasi facul- itttile lui, la persoâa cugetatoria, care se face usioru intellessu sau care intel^- lege ea insasi si pertunde usioru si bene lucrurîte : s]^ritu claru, mente dara, auttoriu candidu si forte dtiru, judecata clara, etc., asia si : vedere clara, audiu daru] — 2. in intellessu moralu : a) ce- lebru, ftimosu, gloriosu, stralncitu, illu- stru, mare, etc. : omu mare si daru prin virtutea sea , bărbaţi clari prin sden' i€a loru, daru poetu lÂrieu, clari ora- tori ; jtme claru prin nascere, dero si mai damf prin tci^ntăâ^vMulfilisdle; CLA. 725 dar' a si memorabHea bătălia de la Vcdr lea alba; b) in speciale : a) daru, si mai vertosu superlativulu darissiInuzsuU' rissians, (vedi{si darissimatu si daris- simuin parte),se applec& de straboniiBo- mani, ca si fortis saa superlativu fertls- simos, spre a espreme cea mai inalta mare lauda penku Bomanulu d*in na- tura amatoriu de lauda si gloria, camu in acellu-asi modu si in acellu-asi sensu cu care se iq)plica si populariele Urni* natu, stralucitu, etc., inespresioni ca: lu- minate Domne,strailucitumagisiratu,^,\ asii daru si mai vertosu clarissimu er& ca si unu titlu s^plecatu la omeni cu inalta positione in stătu : la consuli, la proconsuli : darii consuli ai acdlui annu, darissime senatoriu, etc.; in tempurile mai none daruri darissimu inoo s'a ap- plecatu ca unu titlu la fia care persona destinsa, si mai vertosu des^nsa in scientia, in arti, in litteratura, etc: darii professori ai universitatei de Parisi; da-' rissiimdu professoriu de seientie natu- roii;— acellu-asi titlu se applicâ prin estensione si la muierile barbatiloru de- stinşi prin posetionea loru politica; — daru se dice de regula in bene si numai forte raru, ca si famosu, in ren : dani prin superbia si fastuostdu seu lussu; pote inse fi cineva claru, ba inco si cîam- simu intr*una scientia sau arte, fora se fia celdMiA, famosu, etc.;— p) favorabile, pro- pitiu, ridente , ftrice, etc. : pucihe diUe serine si dare am avutu in lung' a mea vietia; — H.casubst. si adverbin: l.s. m., daru-lu, oppusu la obscuru-lu : a) in ge- nere, ce e claru sau luminosu : darulu pare mai lunUnosu a lafntea cu obscu- ndi^; daru-lu se ingana cu obseurulu; 6) in speciale : a) parte clara a unui lucru, a unei cestione, etc. : darulu si ob- seurulu acestei cestione; p) mai vertosu despre colori in ţictura, desemnu, tin- ctura, tessutura, etc : pudnu claru s'a pusu pre fundulu prea negru aUu a* cestei cosutura; qmmesteculu cuvenitu allu darului cu obscundu cere mare lua- re a mente (Fin partea unui pictoriu, (vedi si clarobscuru); '— 2. adverbin, sub form'a mase. claru, sap sub form'a claro, cu o obscuni, ca în dâro, cumu se si aude 726 CLA. CLA. pre multe locuri si cumu se si afla serissn in cărţile basericesci mai yechie : a) in genere cu diferitele insemnari alle a- âiectivulni : a vede elaru , a pronunţia daru y a spune dam , a intdlege daru, a sună daru, etc; daru aplecatu, daru nu e asia, etc., e invederatu si certu co a plecaţu , co nu e asia ; totu asia si : dâru co a pîecatu, daru co e asia , etc., b) in speciale : a) cu intellessulu lati^ nesceloru : ettaa^ quoqne, rtlf qoidem ^ in frasi ca : rel ex hoc iAtelligitor = daru cTtn acesta-a se intdlege; a) ca adverbiu : daro in mâncare caută se a- vemu una mesura; daro unu orbu vede acesta-a; inse si in aceste firasi daro este, prin ellipsea unei proposetione intrega, una conjunctione, ca si in frasile de la urmatoriulu : p') omviu acestu-a e nebo- naticuj ba daro nebunu ; faeu ce vrei, si daro forte bucurosu; — in unire cu se, de sau deco, candu : daro se, daro decOj daro candu, ca si lat. etlamsi, etsi : daro se me rogi, nu ti tnai dau ce ai recusatu, candu ti Vom datu eu de bona voia; daro candu m'ai rogâ :zi daro deco niai rogă, etc; — daro se pote pune dupo se, deco si candu, si se pote chiaru despart! prin mai multe cuvente : candu daro ar inviâ (fin niormentu cineva, sau : candu ar inviâ dneva daro dHn mormentu; d^ro in acestu d'in urma casu claro ioa intellessulu de la urmatoriulu p, si acel- lu-asi intellessu pote lu& si daro candu, deco verbulu proposetionei legata prin a« cesta conjunctione e la modulu indica- tivu in locu de a fi la subjunctivu sau conditionariu;— P)cu insemnarea appro- piata de in^u^ipse, bic ipse. Iile ipse» i« ipse : daro la momentuzizin ip«o tem- poris artionloy daro t