Google This is a digital copy of a book that was preserved for generations on library shelves before it was carefully scanned by Google as part of a project to make the world’s books discoverable online. It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject to copyright or whose legal copyright term has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books are our gateways to the past, representing a wealth of history, culture and knowledge that’s often difficult to discover. Marks, notations and other marginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book’s long journey from the publisher to a library and finally to you. Usage guidelines Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to prevent abuse by commercial parties, including placing technical restrictions on automated querying. We also ask that you: + Make non-commercial use of the files We designed Google Book Search for use by individuals, and we request that you use these files for personal, non-commercial purposes. + Refrain from automated querying Do not send automated queries of any sort to Google’s system: If you are conducting research on machine translation, optical character recognition or other areas where access to a large amount of text is helpful, please contact us. We encourage the use of public domain materials for these purposes and may be able to help. + Maintain attribution The Google “watermark” you see on each file is essential for informing people about this project and helping them find additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. + Keep it legal Whatever your use, remember that you are responsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other countries. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can’t offer guidance on whether any specific use of any specific book is allowed. Please do not assume that a book’s appearance in Google Book Search means it can be used in any manner anywhere in the world. Copyright infringement liability can be quite severe. About Google Book Search Google’s mission is to organize the world’s information and to make it universally accessible and useful. Google Book Search helps readers discover the world’s books while helping authors and publishers reach new audiences. You can search through the full text of this book on the web at http://books.google.com/ Google Informazioni su questo libro Si tratta della copia digitale di un libro che per generazioni e stato conservata negli scaffali di una biblioteca prima di essere digitalizzato da Google nell’ambito del progetto volto a rendere disponibili online i libri di tutto il mondo. Ha sopravvissuto abbastanza per non essere piu protetto dai diritti di copyright e diventare di pubblico dominio. Un libro di pubblico dominio e un libro che non e mai stato protetto dal copyright o i cui termini legali di copyright sono scaduti. La classificazione di un libro come di pubblico dominio puo variare da paese a paese. I libri di pubblico dominio sono l’anello di congiunzione con il passato, rappresentano un patrimonio storico, culturale e di conoscenza spesso difficile da scoprire. Commenti, note e altre annotazioni a margine presenti nel volume originale compariranno in questo file, come testimonianza del lungo viaggio percorso dal libro, dall’editore originale alla biblioteca, per giungere fino a te. Linee guide per l’utilizzo Google e orgoglioso di essere il partner delle biblioteche per digitalizzare i materiali di pubblico dominio e renderli universalmente disponibili. I libri di pubblico dominio appartengono al pubblico e noi ne siamo solamente i custodi. Tuttavia questo lavoro e oneroso, pertanto, per poter continuare ad offrire questo servizio abbiamo preso alcune iniziative per impedire l’utilizzo illecito da parte di soggetti commerciali, compresa l’imposizione di restrizioni sull’invio di query automatizzate. Inoltre ti chiediamo di: + Non fare un uso commerciale di questifile Abbiamo concepito Google Ricerca Libri per l’uso da parte dei singoli utenti privati e ti chiediamo di utilizzare questi file per uso personale e non a fini commerciali. + Non inviare query automatizzate Non inviare a Google query automatizzate di alcun tipo. Se stai effettuando delle ricerche nel campo della traduzione automatica, del riconoscimento ottico dei caratteri (OCR) o in altri campi dove necessiti di utilizzare grandi quantita di testo, ti invitiamo a contattarci. Incoraggiamo l’uso dei materiali di pubblico dominio per questi scopi e potremmo esserti di aiuto. + Conserva la filigrana La "filigrana” (watermark) di Google che compare in ciascun file e essenziale per informare gli utenti su questo progetto e aiutarli a trovare materiali aggiuntivi tramite Google Ricerca Libri. Non rimuoverla. + Fanne un uso legale Indipendentemente dall’utilizzo che ne farai, ricordati che e tua responsabilita accertati di farne un uso legale. Non dare per scontato che, poiche un libro e di pubblico dominio per gli utenti degli Stati Uniti, sia di pubblico dominio anche per gli utenti di altri paesi. I criteri che stabiliscono se un libro e protetto da copyright variano da Paese a Paese e non possiamo offrire indicazioni se un determinato uso del libro e consentito. Non dare per scontato che poiche un libro compare in Google Ricerca Libri cio significhi che puo essere utilizzato in qualsiasi modo e in qualsiasi Paese del mondo. Le sanzioni per le violazioni del copyright possono essere molto severe. Informazioni su Google Ricerca Libri La missione di Google e organizzare le informazioni a livello mondiale e renderle universalmente accessibili e fruibili. Google Ricerca Libri aiuta i lettori a scoprire i libri di tutto il mondo e consente ad autori ed editori di raggiungere un pubblico piu ampio. Puoi effettuare una ricerca sul Web nell’intero testo di questo libro da http://books.google.com ' ' " • , GLOSSARIU «: ARE COPB1NDK VORBELE D IN LIMB’A ROMANA STRĂINE PRIN ORIGINEA SAU FORM'A LORU, CUMU SI CJLLE DE ORIGINE INDOUIOSA. DUPO INSA ROINAREA DATA DE SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA KLABORATU CA PR01ECTU di: A. T. LAURIASU si J. C. MA88IMU. BUCURESCl NOUA TYPOGRAPHIA A LABORATORILORU ROMANI 1». STRATA ACADEMIEI 10 1871. 4 =T3^*7/ A. KOTA. Celle mai multe yorbe străine, mai atlessu tarcesci, cari se a uda ea a iniţiale, sc andu ai mai desn cu aspirationea h; si de acea-a, arenda se se tractedia la U, na so mai inseria si la A. A.! si ah, esclamatione, prin care se eapreme: 1. dorere : a! ce nefericitu sum. — 2. furia sau turbare de mania: a! de ce nu potu pune mari a pre cllu, ca se mi rcsbunu; — 3. mirare : a! ce ne cedu ochii. — Acea-asicu latinesculu ah, si prin urmare cauta se intre in dicţionarul. ABA, s. f. pl.t dballe. vorba si de forma ai de origine turcâsca: pannura sau tessetura d'in fire de lana grossu t6rae. — Ca si derivatele selle : abagerîa, a-bagiu, vorba aba se aude mai numai la Românii d'in Români’a libera, precumu si dimia, care are apr6pe acea-asi in-semnarc. In Transilvanii se aude intre poeici naraai /jo6d = panura alba. — I-talii si Ispanii au borra, Francii bure, de la adiectivuln latinu burrus, burra, proprie rosiu, fiendu co acestei materie se da de ordinam colorea ro3ia. A B AGERI A, s. f., 1. maiestri’a de abagiu, 2. stabilimentu unde se vendc sau fabrica abă. ABAGIU, s. ro., care fabrica sau vendc abti. ABALDA, s. f., vorba de origine ob-jcan» si aprope neaudita in gur’a poporului. aflandu*se numai in dictionariulu de Bod'a cu insomnarea: magazinu pen- i txn depunerea merciloru, emporiu, ewpo» rlan (â»A~ov.ov). fr.: entrepof, depot. ABANDONARE, v., formatu d’in o «an aii, si gerrnanieulu bând, legătură, ar însemni proprie : dcslegare, si de acf, in iatel lessul u ordi nari u: la$sare,parassire; d5ro si verbulu si derivatele : abando-natu, part., abandon, s., nu se potu ad-mittein limb’a româna, raaiallessucându, pre lflnga impregiurarea, cu nu sunt ro* manice, se adauge si co de currendu s'au introdusău si usitatu numai de unii sau alţii. ABANOSU, s. m., vorba arabica: 1. specia de arbore, 2. lemnu de acestu arbore cu colore forte n6gra, de unde : peru de abanosu. — Form’a de admissn est'îe&ewwrz ebenas i$£svo;), d’in care singura se potu formă derivate : cbeninu, ebenistu, etc. ABARU si habarv, vorba turcâsca, care insemna : scire; si de aci: pusu, grige mare, temere: abaru rinm de tene =nu mi pdsadetene; abaru de gripe se riaveţi de ammenitiarile lui—de locu se u'aveti grige de ammenitiarile lui; abaru riam avutu de ce mi spuneţi voi =neci prin mente mi a trecutu de co mi spuneţi voi ABASTARDARE si abastardire, v., formatu d'in ad si celticulu bastard= spuriu : a faee spuriu; nu se p6te iuse admitte, canduavemu, pentru acellu-asi conceptu, espressioni curata romaneşti, câ : adulterarc, vidare, corrupere, degenerare. — Cuventulu s’a usitatu de unii numai in Români’a libera. ABORDARK, v., franc. : a'nriler, formatu d'in prepos. al si celticulu bord =tierinu, rips, margine : a dă la tierrau, a trago (navea) la margine; nu se p6to inse admitte iu limb'a romana, si cu a- Q. 1. ACI. tâtu mai pucinu derivatele lui: abordabile =accessibile, aborda giu sau abordu= accessu. ACADEA, pl., acadelle, s. f., vorba turclsca connoscuta numai in România libera : confecţiira de sacbaru arsu in forma de micu rectanglu sau de cylindru. ACARETU si ecaretu, s. m. pl.-e, si turi, vorba turcdsca caduta in desuetudine si la Românii d’in Români'a libera, intre cari se usitâ: bunu nemobile, si mai allessu : edificiu. ACARITIA si acdrnitia, 9. f., vorbo formate d’in radecina curatu romanica, dăro cu suffisse slavice, si de acea-a ne-admissibili, de6receavemu vorb’a cu forma curatu romanica: acariu. ACATHISTU, s. m. (âxAdiTto;), proprie: care nu se pune diosu, care nusi&le, si de aci: la caro nu se stâde diosu ; de unde in speciale, câ terminu baserîce-scu: 1. rogationile, căutările, servîtiulu basericescu, care in s6r'a Vinerei d’in a cinci'a s^ptemana d’in paresime^ se face in onorea nascutrtriei de Dumnedieu, si in cursulu cariii-a toti omenii stau iu peti<5re;—2. de ud, in genere: verce ro-gationî si cantari cotra nascuttfii'a de Duinnedieu;—3. ce se da preutului, care l'aco aceste roga ioni si ccui însemnarea de lţnia. De alta parte vorb’a forte popularii : o ciori re, iovederutucorruptăd'in aciarire, prin sustituirea unui o lui a, câ in oltariu, in locu de altariu, si trecerea siueratiîriei ci in ti, câ in facin, acia, etc., si cliiaru câ in latinitatea media si vulgare la vorb’a insasi, de care se tractedia, si care se afla nu numai cu form’a aclarlum si acciarium, ci si sub form'a aziarium si azziarium, chiaru si azzlaium; vorb’a, dicu, ociarirc=aciarire, este si prin form’a si prin intelles-sulu seu una proba nerecusabile, co in limb'a româna a cautatu se essista sau form’a aciaria, sau form’a aciariu, sau si amendoue de una data cu intellessulu de ociellu; dera iu urma una d’in forme, cea feminina : aciaria, câ facundu duplu usu cu cea masculina: aciariu, s’a po-tutu, cumu ar fi usioru de proba tu co se face iu tote lirabele, applicâ Ia desemnarea altui metallu, pastrandu-se cea masculina pentru însemnare de ociellu; apoi fiendu co si masculinulu : aciariu, mai allessu sub form'a aciaiu. se potea u- ACE. ADI. siorn confunde cu femininulu sub acea-asi forma: uciaia; de acea-a li mb’a atensu eotra alta forma masculina, mai bene destinsa de cea feminina, cumu este : a-riellu. Vercumu inse acesta d’in urma forma este mai grea de esplecatu câ for-m'a aciuiţi: coci, de si form’a curata a-cidlu consuna cu legile fonetice alle lim-bei romilne, totuşi remane de esplecatu «uffissnlu cilu, esplecare cu atfitu mai necessaria, cu câtu acea-asi forma a datu nascere la mai multe vorbe, cari au prinsu affundu radecina in limba, si cari sunt Wrte espressive : adellc (pronunţia: otielle), «cidlire (pron. otiellire), etc. Se fia d^ro udellu unu deminutivu d'in a-ciariu sau ar ier iu, câ, misellu d’in tni-*m»> Se fia luatu d’in unguresculu at-j&Î In acesta d’in urma suppositione, namai form'a ar pot6 fi unguresca, cu Iote co si acesta-a este romanica, si totu ca atAtu cuventu se pote susţină co Ungarii au luatu vorb’a in acesta forma de la Komâni;6ro in câtu pentru fundu, nu mai incape indouentia, co este curatu romanicu : coci vorb’a vulgaria : acia-rl*m sau aclare, vine d'in cea classica : âcffs, care va se dica proprie : ascutitu san ascutisiu, si de aci si acicllu sau o-cicllu, care intra in ascutitulu instru-menteloru taliatorie si impungutorie. M. — Mare parte d’in Români nu pronunţia adiiiii, ci doia. Deci se nasce întrebarea : nu provine 6re doia d’iu ci-holw, dmia? Confereseesemnificationea ti in limba germana Glockeiupelap. L. ACIUARE si ACIUIRE, v. de origine neconno-*cu(a si la forte pueini auditu, iu locu ie : ptiu!arc. pitire. AC'LIROS. sau cu forma mai romanşa adiru, adj., ixXr^p.oţ, fora eredi -■arj mn-it^nitori. AOMA«:f?t adj., vorba deorigin» obscura: fore^peri'ntia, novitiii; It re mdU, Hro.—Vorb’a e astadi aprtipe ne-e»>imo*euta. ACRELA, s. f., vorba de origine curatu romanica, dero cu suffissn străinii, si de *c<*a-a neadmissibile, < >ndu, spre a ua snpplinf. avemu : arretiu, acrime, acri-tiaiint, acure. ADALMASIU, vedi aldamasiu. ADAMANIRE si ademenire, adama-nescu si ademenescu, v. tr., vorba de o-rigine necunnoscuta, coci d’in caus’a cellei de a dou’a forma, care este si cea mai respandita, nu se pote sustinâ co ar veni d’in ad-ad~manus: a ammagl a attrage prin ammagiri la reu; pelltcere, allt-cere, sollicltare. ADAJ1ANITORIU si admenitorîu ,-toria, s. adj., care adamanesce sau ade-menesce. ADAMANITU si ademenita, part. de la adamanire sau ademenire. ADEIARE, vedi adeliare. ADELIARE, adeiare, adiiare, adiiere, adiare si adiere, v. intr., vorbindu despre ventu : a sufflâ lenu : abia adelia veatidu.—Fiendu co acesta vorba se aude in gur’a poporului romănu d’in tote părţile; fiendu co form'a flessionei ei este simpla (adelia sau adeia, nu adeliedia sau addedia)', si fiendu co variationile de pronunţia, dupo dialecte, sunt intru tote contorme cu legile fonetice alle lim-bei; de acea-a nu mai incape indouentia co acesta vorba cauta se fia forte vechia, de origine curatu romanica, si se se lege prin etymologia de adhalare sau adhe* iare. ADELIARE, adiiare si adiiere, adiare si adiere, s. f., d’in verbul u precedente : lena sufflare devenbu, aura, franc.: brlsc, zăphj r. ADEMENIRE, ademenitoriti, ademeni tu ; vedi adamanire, adumanitoriu, a-damanitu. ADIIARE si adiare, vedi adeliare. ADDIIERE si adiere, vedi adeliare. ADINEOKA, adiniora, adineore sau adineori adv., modo, nuper; cu pneinu inainte, cu unu momentu sau câteva momente mai inainte. — Vorb’a dupo fonr.’a ei pare romanica. Cari sunt. inse elemonti'lo ei de coinpnsetione? S>i fia d’in a-de-in-ea-ora, asiâ in câtu se in-semtie: in a ora (momentu), care face parte (Fin ea ora, ce n'a trecutu inco, ci este totu presente in momentulu vorbi re i? ADIO,franc., adleu,proprie: cu Dom-nedieu; si prin urmare, ueavendu si ne- AFO. AFF. potendu luă forma romanesca, nusepote admette in limba, mai allessu candn a-vemu espressionea pre deplinucorrespon- j ditoria : cm Domnedieu, cuniu si multe j altele de acea-asi potera cu espressionea i francesca, un’a mai frcmosa de câtu alt’a: I remani sanetosu, cu sanetate, diu'a buna, j ser’a buna, salutare, etc. Peno candn astu \ peccatu pre noi Românii, ca se trecemu de j la una momitiarla străină laalt'a: de la | h/r la wonsieur, de la xatX-rj ^[jipa la ion- j jour, etc.? De ce se nu ne placa celle bune i alle nostre? I AFANISIRE, (d’in grec. acpav(Csiv=a , facenevedutu, a nemid), vorba ces’aude | nnmai in gun’a unoru-a d’in locuitorii | cetatiloru in Romani'alibera,inlocude: I derapenare, ruinare, etc. I AFANU, s. m.. vorba de origine ne- I connoscuta si andita in gur’a pucinoru 1 Români d’in Moldavi’a in locu de : do- \ rtrc de ânima, necasu, amaru dllu svf- j /lotului. 1 AFERIMU, vorba tnrcâsca, 1. luata \ râesclamationedeapprobare: forte bene! , de minnne! bravo! cu*e!--2. luata si ci substantiv»: fa ce ti dicucu, si ti voiu dă mmm afcrimu;—3. se dice si in ironia, facundu-se iisn de acesta voba pentru fapto sau disse, cari meiita desappro-bore;—4. ntâtu spre a dâ potere espves-dionei. câtu si spre a formă una conso-ruintiacânccllt*-a cari, cumu se vede d’in atâte essemplo alle limbei popularie, plăcu forte multu Românului, se adauge adesea pre lfingo vorb'a oferimu si alte done, pop'a Marinu: afeiimupopa Mărimi. AFFISSIARE. offissicdiu, v. tr., a affige, a lipf pre muri unu annuntiu ti-paritu sau scrissu, a annuntiă ceva prin folie scrisse sau tipărite;—a aununtiâ in genere, a publică una scire; parletl taji lam afiliere, tabulara proscrlbere, | p oflterl, franc. : aftîclier.— De sf ac£- J sta vorba este unu neologismuintrodussu , d'i ilimb’a francesca, dero că forcnatu d’in | radicina curalu romanica, adeco d'in o i»xum=:a//ţsştt, d'in ofligere, sar pot6 i udmitte iu dictionariulu limbei rcmaue I de împreuna cu derivatele selie : affis-siariu, affisiiu. I AFFISSIARIU, s. m., care affige, li-pesce sau imparte affissie; qnl libellos ad postes et llmlna publica affigit, fr. affîchenr. AFFISSIORU, s. m., d'in franc, af-flehenr, ne-avendu analogia in lirob’a romana, nu se pote admitte de câtu sub formele mai correcte: affissiariu (vedi a-câsta vorba) sau affissiatorm. AFFISSIU, s. m., pl.-e, d’in verbulu affissiare : folia scrissa sau typarita, care coprende unu annuntiu si care se affige, se lipesce pre muri sau se imparte, libelll, proscrlpta tabnla; franc. : afflobe. — Vedi Dictionariulu limbei române. AFIEROSIRE, ofierosescu (prin rea pronunţia : afirosire), v. tr., (iyitpdto,) 1. a sacră sau consecră unu preutu, una baserica, etc., a santl; sacrnre, conse-crare; 2. a dedică sau a inchinâ cuiva ceva; dlcarc, rorere. AFI&ROSITU, (prin rea pronunţia: afirositu), part., d’in verbulu precedente, 1. santitu, sacratu; saoratns, conseora* tas; 2. dedicatu, inchiuatu; dloatns, «Je-rotns. AFIFU?,ad., f6rabani, flaccu in punga, seracatin, seracutiosu, reu imbracatu. Vorba de origine neconnoscuta, si au-dita numai intre unii d’in locuitorii cetatiloru d’in Români’a libera, pare a avâ legătura cu cea de acea-asi insemnare : ififliu. AFINA, 8. f., fructulu afinului, baoca myrtllll, franc. : airello, mjrtlllet — d’in ungurescului afonjal AFINU, s. m., arberella sau tufa, care da afin». (Vedi vorb’a precedente). AFIONTT, s. m., vorba turc^sca: sucu de macn, opiu=opi»m. AFIROSIRE, afirositu, vedi efierosire, afierositu. AFOR1SANIA si afurisania, s. f., d'in aforisire cu terminatione slavica: escommunicatione, anathema; excom» mnnicntio, sacr^rnm Interdlotto. AFORISIRE si afurisire, aforisescu, v. tr., (oKpof/’Coj), proprie : a desparţi si margini; si de aci in speciale, cd terminn baser'epăcu : a sc6'1 d'in commuaitatea credf ;iosilovu, a mirginl de la baserica si de la alle basericei, a escommunicâ: A .UiK. ncntnmnnnleare; 2. a dă dracului, a a-satheniatisă, a blastemă: aii, ciuperca? d’in grecesculu 17 afcxov. AGEAA1IU si nyiumiu, adj., vorba de «ricine turcfucu. care se aude mai numai in ffura Roinânilorti de prin cetatilo AGI. 7 : României libere : fora esperientia, no-vitiuj; in re rudi». AGHIASMA si aiasma. s. f., (vfia/T^x) apa santita; aqoa sacra, ayua lufctrall*. Form’a buna româna e agiasma. AGHIOTANTU, s. m., forma corrupta iu locu de adjutante, franc.: adjutant, aide de camp. AGHIUT1A, s. m., numocomicu datu dracului sau diavolului. A GHISTIN A si ghistina, s. f., vorba d# forma unguresca : gesctenyo, învederat» corrupta d’in romaniculu: castania, castaneu, si trecuta apoi cu assemenea formasiingur’aunoru-ad’intre Românii d’in Daci’a superiore. AGIALICU si hagialicu, s. m., vorba si de origine (vedi agiu), si de forma turcesca : locurile sânte, unde mergu credentiosii spre închinare, si callatorla la aceste locuri; sacer locu», quo con* fi ii unt pii peregrini, pia peregrrinatio ; franc.: pMerinaşre;—proverbiu : a sc duce la agudicu, a se ruină, a si perde starea.—Vedi in I)ict. peregrinu, perc-grinare, peregrinatu. AGICA si hagica sau ayijca si kagiica, femiuinu d’in agiu: femina care a calla-toritu sau callatorescc la locurile sânte, muller, 7)=pi- i piire, ou este de locu probabile; mai a- 1 prope de addeveru ar fi a derivă vorba 1 d'in celticulu cra(T=carligu, sau d'in \ geriuaniculu en-Keu, anglie, şrrapc, de | unde pote si in romauesce : grapa, gra- j jiisiu, etc. | AGRAFIORA, mai pucinu bone : a-tfrafioru, s., deminutivu d’in agrafa, a- 1 gra fa mica. J AGREABILE, adj., franc.: a?r£a- ; Me = placutu, neologismu ne-admissi- j bile in liuib'a românit: co-ci u^reable s’a formatu d’in verbulu a?r£er = plăcere, ' corruptu d’in »crale, agrement, sub formele : agrm-biU. agronentu. AGRESIA si AGRIŞI A, s. f., poma de agrisiu, yrus-•alarlae aclnus, franc. : arrosellle; si cu | insemnare de strugurii necoptu sau sucu d’in ellu, adeco agurida : italice aţrresto, ispanice ngraz, portugallice ncraeo, pro-venc. agras, vecliiu franc, alorrel. —Dic-tionariulu d’in Bud’a da numai plur. a-grisi, si inco că masculinu, fora se dl de locu numele arborellului sau tufei ce produce acestu fructu; d6ro iu Romani’a libera se aude in gur’a poporului atâtu numele fructului in amendoue numerele de genu femininu : agrisia, agrisie, câtu si allu arborellului de genu masculinu : agrisiu, agrişi. In acellu-asi dic-tionariu se da vorbei agrişi si insemnarea de struguru necoptu sau sucu d’in a-cestu-a, insemnare ce au, cumu se vede d'in celle susu citate, formele acellei-asi vorbe in alte limbe romanice, fl^ro care in Romani’a libera, se esprerae prin vorb’a agurula. — Ce s’attinge acumu de etymologi’a vorbeloru: agrisia, agrisiu, nu I mai incape indouentia co elle deriva d’in acer =acru prin trecerea lui c mg, asiă de commune nu numai in limb'a nostra, ei si in celle alte limbe romanice. Numai suffissulu si tonulu pre antepenultima potu presentă orecare greutate : se fia venitu aceste neregularitati prin influen-tia pronunţiei ungurescului : egres, im-prumutatu negresitu de Unguri de la Romani, ca si ociellu sau aciellu (vedi a-ciâia) ? Acesta-a este mai mul tu că probabile, si vorbele «ţu accentu correctu aru sună : agrisia, agrisiu, cumu se si audu in gura unei parte de Români. A-poi in respectulu suffissuhii, form’a a-?raz d’in limb’a ispanica, in care s re-spunde de ordinariu cu ci sau Wsiuerate, duce la formele române; agrecia, agreciu. sau : agretia si agretiu; si ultim’a forma redussa la cea ceruta de etymologia aida formele ; acretia, an-ctiu. In fine form’a : acretia nc da esplecarea raţionale a trecerei lui c in g d’in vorbele : agretia, agretiu ; limb’a a avutu astnfelu a evită confusionea intre doue concepte, d'in cari uoulu abstractu : acretia =. a-crime. altulu concretu : acrctia=q.£k-tia=agresia, s:icu acru, poma acra. M.— Nu cumu-va este si a&restîs in jocu? L. AGRESIU si AGRISIU, s. m., arborellu sau tufa 12. _ AI. care produce agrisie, (grossnlarla), fr. prroBselllIer. (Vedi si agrisia). AGUDA, 8. f., fructu de agudu. (vedi aclsta vorba). AGUDU, s. m., avhore care da agude si a cărui frundia este buna de nutritu viermi de metasse. Inse acestu arbore se chiama asiâ mai allessu in Moldavi'a, cumu si fructulu lui, aguda, tfro in terr'a romanica arborele se numesce dudu, si fructulu seu duda; in multe parti inse alle terrei romanesci, cumu si in alte provincie locuite de Români, arborele se cbiama muru, si fructulu seu mura. Vorb'a mura inse se ap plică de mulţi Români si la fructulu arborellului sau tufei numite mgti. Vorbele dudu si duda sunt de origine persana, gro agudu si u-guda de origine neconnoscuta; si de acea-a nu sunt de preferitu cellei de origine romanica : muru, morus; franc.: m urier; mura, niorum, franc.: mure; de sf mura însemna si fructulu rugului; d^ro acâ-sta-a se intempla si in limb’a latina, in care moram se chiama si fructulu arborelui moru8=:muru (agudu, dudu), si fructulu tufei ruhus=rugu. In fino alti Români dau dudului sau agiuhdui numele de fragariu, vorba, care deriva de certu d’in fraga, si care prin urmare, s’ar pot£ bene «pplecâ la arborellulu ce da frage. AGURIDA, 8, f., iyvipiSz, 1. stmguru necoptu, uva acerba, #|i.pas, franc. : T«rjn»; 2. sucu de struguru necoptu, om-phacium, franc.: Verjus, italic, agresto, ispanice aţrrnz, provenc. agras, vechili franc, atgret; — proverb : Agurida s'u facuta miere,d'in supperatu ce erâ cineva s’a impacatu pre deplinu. AI, aide, aideti, aideutu; aid’a, aid’ati, vorbe cu potere de modu imperativu, es-premendu îndemnare, incoragiare, cor-respunditorie cu latinescele: ago, acrite; asredum, airiteduni, etc.: grecescele: 5eo(oo, det/re; franc.: allons, courage!— Ai (aide, aideti, aidemu) se ne peramblămu: ba mai bene ai (aide, aideti. aidemu) se ne iuvetiâmu lectionile; ai (aide. aideti, uidetnu) la peramblarc; ba mai bene ai (aide, aideti, aidemu) la scol a; (ti (aide) de ta culca : ai (aide, aidtti) AL | de ve culcaţi; ai (aide, aideti, aidemu) | in collo; ba ai (aide, uideti, aidemu) | in c6ce; ai (aide, aideti, aidemu) de ! aici; ai, me; (aide, me, aideti, mn; aidemu, ine), ce mai stai (ce mai stati, ce mai stămu) aici? ai, baiate (baiati); aide (aidemu, aideti), baiate (baiati); ai (aide, aideti, aid’a, aidati) se fugimu; a* la pere! ai la mere! ai la âresie ! ai, ai (aide, aide), se nu ti taca gura, deco vrei i se te incarci de Domne-ajtUa. — Essem-plele immultite erau necessarie spre a face se resara iu tota poterea sea intel-lessulu acestoru vorbe, co-ci numai prin acestu raedilocu ne potemu pune pre una buna caile de a urmări etymologi’a acel-loru-asi. Se remana d6ro bene stabilitu, co vorb’a fnndamentale este ai, asiâ in câtu pote supplenl pre t■. in • locu de a, fora se mai adaugemu co in locu de aidati se dice, si inco cu multu mai desu, si aideti, co essiste si form’a aidemu, co in fine in locu de ta te aceste-a se dice simplu ai, atâte fenomene, cari nu se potu esplicâ cu hvpothesea inve-tiatului germanu. D6ro si Diez singuru so indouesce de etymologi'a sca, si pre-suppune apoi co romaueseele : aide, aidati aru pot£ veni d’in serbescele : ajdr, > ajdate. Inse si la acesta d'in urma sup- _________ AL _________________ poseiione seoppune impregiurarea, co in nitnanescesce form’a ai se dice in loculu to-loracelloru alte, Iro apoi acesta forma nu icimu easistain serbesce cu ucellu-aai intallest ’ Acesta forma ddroesplecata, ne va dâ si «aplecarea celloru alte. Pentru icăsta-a se ua distingem a mai antaniu bene de alte vorbe cu aeelle-asi sunete, 4Xov, ISăa etc. ? — Vercumu inse vorb’a este necon-noscuta afora d’in marginile României libere, si chiaru in acestu coprinsu pu-cinoru-a este connoscuta. AIERU, s. rn., epitafiu; (in baserica) —vorba pucinoru-a connoscuta. AIEVE, si aievea, sau aeve si aaea, sau aiave si aiavea, adj. si adv., vorba de origine neconnoscuta, cumu arr£ta si differitele ei pronunţie, pare a fi compusa, cd si nnevoia, d'in « si nevoia, d’in a si evc sau ieve, si a se legă prin forma si intellessu de ivire: addeveratu, reale, in addeveru, in fapta, in realitate; vcrus, «liiod re rera exslstlt eut IU; relpsa, re-upse, reTera : aceste~a am vedutu nu in cisu, ci a ic rea. — La Moldavi in locu de aieve se dice aidoma, despre care vedi articlulu de mai susti. AIORU, vedi allioru. AIS’A, vedi aisu. AISU, ATS'A, (pronuntiate si âisu, âis'a), ois'a (si aspirate : haisit, hais’a, hăis», hâis'a, hois'a), vorba de care facu usu menatorii de boi injugaii spre a face pre acesti-a se abbata la stimg'a, in op-ţiositione cu cia sau cea, de care acelli-nsi menatoii facu usu, spre a face ed boii se abbata la drtŞ|.t’a; franc.: ill.-i: faceţi sau daţi aisu, dren vreţi se nu ni se lo-trsca carralc: bot du invetiatu a trayc in cea, anevoia se deda a trayc in aisu; des-jnya bouhi d'in ais'a. sil'injuya in cea;— proverb : 1. untdu traye in aisu, altu7« in iwi=nu se potu intellege si luerd in buna armonia; 2. aappuca ais’a=a. se ______________________A1S.__________________ 1 abbate de la lini’a cuvenita, se dice in ' intellessu si materiale, si morale, si in-j tellectuale. —Cu vorb’a aisu striga si la I (îatusie sau pissici, candu voru a le face ! se fuga, cumu si la judani, pre cari in | batjocura i assemena cu catusiele. — I Fiendu co menatorii de boi injugati, I candu mena boii, nud’incarru, ci de j diosu, mergu allaturea boului injugatu, i in stang’a; de acea-a vorb’a aisu este, | probabile, câ si cea, unu demonstrativu. i care prin ellipsea unui verbu de mişcare espreme fârte naturale un’a d'in celle : doue directioni determinate prin manele I menatoriuM de boi, si a nume, precurau | cea, coufonnu cu intellessulu celloru alte | demonstrative in cari intra ce: cellu, a-, cellu, collo, etc., arr^ta directiouea spre i dnSpt’a, adeco cea mai departata de me-I natoriulu pre diosu; totu asid si aisu ar-; r6ta nu mai pucinu naturale directionea spre stang’a, spre menatoriulu insusi. conformu etymologiei selle, care, dupo î celle spuse, este ftfrte probabile : ainsu, • compusu d’in a si demonstrativulu insu, | latin, ipse, italicu esso, vechiu italicu j Isso, ispanicu esc, macedonoroman. isu, i si, prin compunere cu in syncopatu. niau. i AITE, si aiture sau aituri, f. plur., dupo Dictionariulu d'in Buda: recitura, buccata rece, buccata congelata prin re* cire. obsonlum conyelatum; d£ro deco u-ceste vorbe vinu, cumu pare neindoiosu, d’in aire, care, prin moiarea lui l, sta in locu de allire, de la cdliii sau i usturoiu, si care priu urmare vd se dica a prepara cu alliu; atunci aite ar pote std si in singulariu aita, că participiu femininu d’iu aire, luatu că substantivu, si ar însemnă : 1. in speciale: buccata I preparata cu aiu. stufatu; 2. in genere: 1 a. ver-ce buccata preparata cu alte condimente intiepatoi ie la limba că si aiulu, b. recitura, buccata rece. Acelle-asi for ui o si insemnari s’aru potâ applecâ si cu mai , .nmltu cuventu la aii ura sau alliturn, lormatad’in aire sau allire. câ si cotitura I d’in cotirc. — D’in aceste-a urmodia, co, desi aituri, in Transilvania, si recifuri sau reci in Moldavi'a, se audu mai multu in phtrariu si cu intellessulu restrinsu i ce are in t<5rr’a romanesca vorb’a piftia, ALA. ALC. 13 to se pote inse susţină aeci co nu se potu dice si in singulariu cu acea-asi însemnare, neci co nu se potu luâ in alte însemnări afora de celle cu cari se dicu ra unele parti locuite de romani. D'in contra precumu i'\n piftii, in care de asemenea se aude mai desu plurariulu, se ude inse si singulariulu in acea-asi insemnare; asiâ si d’in aituri si recituri se pote dice recitura si aitura, cari ar rti, in respectulu intellessului, cotra plurariele loru, câ si piftia cotra piftii. Afora de aclsta-a ar fi reu si in defa-Torea avuţiei limbei a se luâ si consecrâ vorbele recituri, reci, aituri, câ differen-tie provinciali pentru espressionea unui si acellui-asi concepţii. Rationea limbis-tica cere &>, dupo ce s'a constatata ushIu ee ie face de aceste si alte assemeni rorbe, se se arrete si alte intellessuri ce li s’ar pot6 dâ conform i etimologiei 5i formei grammaticale : asiâ precumu m trai ura si sarature se appleca la verce de mâncare in regula tare sarata; asiâ vorb'a recitura sau recitare s’ar appleeâ predte totu la verce de mancare in regula rccitti. Intre reciture, gelatinele aru fi una specia, si aiturele aru fi alta specia, si a nume celle in cari intra aiu sau u*turoiu, pifticlc munteniloru. Apoi ai-trlr aru fi buccate, fia calde fia reci, cari s'aru preparâ cu aiu. Totn asiâ si rtci. ca adiectivu, oppusu la calde, su fain tel legundu-se substantivulu buccate, sar pote applicâ la unu concepţii ce in poterea formei selle grammaticale vor-b‘i aru fi câ mai apta a espreme. AIUSIU, vedi ausiu. ALABABCRA, si arababura, s. f., mare ammestecatura, nespusa confu-sione, desordioe infricosiata, francesce ptle*melf;—adv.? arababurea. ammeste-catn. incurcatu,—confusu: a vorbi ara-bttrra ?=a vorbi preste campi.—Se aiba ac&la vorba legătură cu latin, babur* ms(bAharra)=netotu, tontu, ammetitu? Form'a cea mai conforma cu geniulu limbei este arababura; dero si sub a-ccsta forma si sub cea cu l: alahabura. vorb'a nu pare a fi connoscuta intre toti Românii, de 6re-ce Dictionariulu de Buda nu ua da, cu Wte co lips’a acestei vorbe d’in mentionatulu Dictionariu p<5te proveni si d’in una scapare d’in vedere. AL ACU, si cdiacu, 8. m., grânu pro-stu ce se da numai la vite, alica (£X'.£). ALAGEA, s. f., vorba turcâsca, astadi caduta in desuetudeue; materia tessuta cu fire de inu si de metasse;—proverb.: apaii alageaua=d. fi ammagitu, a cad£ in mare nevoia. AL AIU, s. m., vorba turc^sca: mulţime de 6meni cari insociescu prealtulu, pompa sau parata mare, comitatus, pompa, ap* paraus, franc.: sulte, convoi, parade; a duce, a primi, a scote pre cineva cu alaiw, se dice si in bene si in reu. ALAMA, s. f., arama galbena, ros, franc.: lniton; —pl. olumuri, obiecte lucrate d’iu alama;— de alama, wreu».— Se fia acesta vorba străină, sau româna, formata d'in arama— te* cjprium=cu-prum, prin scambarea lui rin/, spre destingereâ a doue concepte differite? AL^MARÎA, s. f., 1. maestria de a* lamariu; 2. stabilituenta unde se fabrica sau vendu obiecte de alama. ALAMARIU, s. m., care fabrica sau vende obiecte de alama. ALAUTA, s. f., ^ edi lauta. ALCA, s. f„ pl. alcalle, scrtba saul e-gatura de ferru la muri si alte construc-tioni, ilbnla ferrea.—Joculu alcallei, es-sercitiu uiilitariu, la vechii Români, cave stâ in arruncarea d'in una certa distantia si pctrecerea sullitiei prin unu cercu de ferru;—proverb, abate alcmt’a=& perde tempuln in desertu. ALCA?, s. f., inchiaiatura aumerului cu peptulu (acromlon), (vedi si halca). ALCALI, subst. vorba arabica, nume datu de Arabi la mai multe plante maritime, cari se cultiva si astadi pretier-murele Ispaniei meridionali, si d’in cari se fabrica asia numit’a soda ; apoi intro-dussu prin Ispani si in celle alte limbe romanice, cumu si in alte limbe alle Eu-ropei, si appleoatu : 1. la plant’a numita »alttola satira; 2. la productulu cenusiosu allu mentionatei plante; 3. la t6te sub-stantiele cari au acelle-asi proprietati cu sod’a. ALCALINU, adj., d'in precedenlea vorba : care are relatione cu alcali. u ALO. ALCALISARE, nlvâweăiu, t., z faca un» Bubstantia alcali, a dâ anei sabstan-tie proprietăţile anai alcali. ALCANTJ, vedi hnleanu. ALCAMU, alcanu, arcamu si areanu. *. id., 1. lacra ascunsa, secreta, myste-rill, rps oecalU, arcanam, mjsterluin; —2. arteficiu, urditura de insellatione, viclenia, lacie, cursa, intrica, teehna, ars; 3. fune cn laciu sau ochin la anaca-petu, cu care seservescu a prinde caii— De si s’au unitu in acella-asi articlu celle trei forme : alcamu. arcamu si areanu, caii, dnpo intellessu, para a fi un’a si acea-asi vorba; inse nu emaipucinaad-deveratu, co sunt mari piedecele cari se oppunu la reducerea loru in un’a si acea-asi vorba, la un'a si acea-asi etymologia, latinescnlu arcanum, adjectivu de forma neutra d'in areanu*, derivat» si ellud'in arca=lada, cuteia, in care ae punu si se inchidu lucruri spre pastrare. Arcanns insemna dlra pu.su in lada, si de aci: ascunsu, secretu, mystcriosu; si prin urmare arcanum, câ substantivu: ceva ascunsu, secretu, misteriu. Venindu acuma la vorbele romanesci, si consideraudu-le mai antfliu iu respectulu formei, greu se p6te esplicâ, cum s'a stramutatu l in r: coci asseinene stramutare nu este normale in limb'a romana, si nu se p6to justifică neci prin una differentia 6recare de însemnarea vorbei cu l facia cu cea ce are r, cumu se p6te face la alama (vedi acesta vorba) facia cu arama. Si mai pucinu se p<5te justifica trecerea lui n d’in areanu, forma identica cu latiu’a ar-eanum, intr'unu m d'in formele alcamu sau arcamu. D£co s’ar presuppune co form’a româna arcamu s’a formatu, nu d’in lat. arcannui, ci de a dreptulu d’in arca cu suffissulu mu, ca italiana nr-camo, totu ar reman£ de esplicutu curau s’a potutu perJe vorb’a originaria arca, asiâ in câtu, pre câtu se scie, nu se afla in gura poporului in neci una parte locuita de Români. Afora de ae&ta-a curmi se face câ acea-asi vorba, presuppusa vechia si curatu roman&ca, se aiba in gura unoru Români unu suftissu nu, si in gnr’a altor'a altu suffissu :—mu? Se p6te aflâ unu alia doile essemplu de ____________________ALC.______________________ assemenea fenomena? Coci form'a areanu, asitata in Romani’a libera, pare a fi neconnoscata la Bomânii d’in Da-ci’a super. de orece dictionariulu de Bud’a da numai formele : arcamu si alcamu. De partea intellessului inco se redica obiectioni forte seriose. Asiâ cu dreptu curenta se pote intrebâ, cumu acca-asi vorba se insemne mysteriu si fune cu laciu de prensu caii ? Desf poporulu mai poeta câ teti poetii,a facutu, mai cu fia-care vorba, metafore cu maltu mai cute-dtatdrie câ acea-a, prin care vorb'a appli-cata a insemuâ mysteriu ar trece si la in-semarea de fune cu laciu dc prensu vite; totuşi transitionea dela mysteriu la arteficiu, apoi de la arteficin la cursa, laciu, si in speciale laciu facutu la capdtulu unei fane spre a prinde vitele, pare de certa un’a d’in celle mai grelle de admissu. Si mai greu s’ar pot^esplicâ cumu Românii d'in Romani’a libera au perdutu cu totulu însemnările vorbei mai apropiate de etymologia si mai primitive : mysteriu, arteficiu, si au pastratu nu mai pre ce3 mai figurata si mai departata de intel-lesulu originariu fune cu laciu; pre cânda Românii d’in Daci’a sup. aru fi pa-strandu celle d'antâiu insemaari, si n'aru fi connoscundu pre cea d’in urma, cumu da a intellege Dictionariulu de Bud'a, in care la vorb’a alcamu sau arcamu li-psesce cu totulu intellessulu : fune cu laciu de prinsu caii. Se vede inse, co lips'a acestei d'in urma însemnări, in Dictionariulu de Bud’a este una scapare d’in vedere, de orece vorb’a sub form’a areanu s’ar fi audindu si in Transilva-ni'a cu insemnare de fune cu laciu de prensu vitele. De alta parte in acea-asi insemnare vorba se aude si in Molda-vi’a cu form'a alcanu. D’in tote acestea resulta, co vorb'a, ca un’a ce este conno-scuta mai in tote provinciele române, cauta se fia vechia si de origine romanica, desf in tote insemnarile ei nu'se pote referi directu la latinescnlu arcanum; ci intru câtu insemna : mysteriu, secretu, arteficiu, etc. vorb'a româna arcan» se lega directu de latin'a arcawiwn; £ro in însemnare de fune cu laciu sau ochiu pare a se sui la arcere, care a datu ALt>. ALE. 15 «rea, arcuit, arcanus, etc. Reducerea torbei la grecesculu /sX%&; /aXvtăv pare mai pucinu probabile. ALCATUIRE. alcatuescu, v. trausit., terissu in Dictionariulu de Bud'a alquo-futrf, câ renitu d’in al (ce acellu-asidic-•jonariu nu esplica) si vechiu ital. pilotare, care ar fi avutu acea-asi insam-n&re cu romanesculu alealuire, etymo-logia neadmissibile, câ un'a ce nu im-plenesce conditionile de forma alle unei bunei etymologie, fora a se adauge co Deci intellessulu prefissulal al nu se es-plica: a combină, a compune, a constitui; compouere, ordinare;—d'in alkotul , angurescu. ALCATU1NTI A, s. f„ d’in alcatuire: compunere, constituire; composltlo, «traetnra. ALCATUITU, participiu d'in alcatuire. ALCATUITORIU,-f<>r sitione. Se nu fia alintam unu compusu d’in limanu — portu ? ALISEU aializeu, adj., francesce: all-*#, d'in una vorba alls = nu’a, care tine «n’a neinterruptu, vorba do origine obscura, se appleca, in atmosferologîa, la venturile ce intre tropice,pre mare, baiu in totn annulu regulaţii si neinterruptu, in acea-asi directione, si a nume de la nwiiritu spre appusu, adeco in acea-asi directione in care pare a se mişcă si serele : reniuri a/tm=venturi etesie, pas-?ate, <*tPHli«!=scrj'jia'. ALISIVEKISIU, s. ni., vorba turcirea: daravere, veudiare,trecere de nierci, cuin-perattfre : o face, a are alisirerixiu — a veude multu; a nu face, a nu avealisi-tt-rhiu =a nu vende, a vende pucinu; ih ndixirerisiu — nu e, nu se face ven-diare; a face cuiva alisiverisiu — acumperi de la densulu. — Insemnarea de an-tania vendiare sau cumperaWro, data in dictionariulu romano-fraucescu allu lui Ka*nl, un so conmtace in Romani'a libera, unde acestu concepţii se espreme prin vorb’a safteă. AL1VANDA si albania, s. f., vorba tic origine neconnoscuta : cădere in capu sau presto capu, dare preste capu; 1» rujinl prolapslo, totlus corporls Inrer* tapltc jnctatio, francesce: culbiitc;— adverb : adu, a cade, a se. duce alivand'a =acad<5 in capu, pronunţ in capul voiri; a se dlrmrc; si prin urmare cmplnj 6 ar suuu românesce: implicaţii sau implc-eatu, cumu s’au si incercatu unii se cor-rega amploiat», dăro si acesta correc-tione nu este fericita, fora se mai adau-gemu, co nu arc limb'a novoia de ea, de orece 111 locu de imjilecatu aveinu : funcţionara!, si altoie. AMU15GA, s. f., ppecia de mărăcine? AMURG 1KE, nmtiri/n. vedi munjirc, tnurrfu. AMVONU, s. m., (îfijîtov). «inho, suţ:-tribuna in basorica; —anaiogi'a limbei cere : ambone. ANACU ? s. nu. specia de grânu ? AXAFORA, 1. f. pl., anaforatle, iva- __________________km._________________ fnfA, reporta, relatione; sententia jiule-catorâsca;—vorba caduta cu totulu in desuetudine, chiaru si intre Românii d'in Romîini’a libera, cari senguri facea usu de dens’a. ANAFORA, s. f., buccatura de pane benecuvontata, co dupo terminarea litur-giei se da fiacariti creştinii, care merge la baserica si sta pPno se se lintfsca li-turgi’a; — acea-asi vorba cu cea precedente, inse cu accontulu mutatu de pre ultima la antepenullima : atrupe, pani* lienediotus. ANANASU, s. ni., franc, ananas, unu arbore si fructulu seu. ANASONU, anison si anosti sau ha-nosu, s. m., vorba tnrciîsca: 1. planta aromatica, care se pune mai allesu in viuarsu,anisiusau anisu, niitsum, anlee-liitn; 2. vinarsu condiţii cu anisu, aul*i Riicco coiiillliis liquor. ANATHEMA, S. f., âvâthr(|jwt si ivi-(h;j,a, d’i 11 ăvau^sva'., care insemna a pune susu, a spendurâ, si in parte : a spen-durâ de murii templeloru tabelle si alte lucruri consecrato dieiloru, va se dica : obiecţii consecratu dieiloru, cari pentru creştinii primitivi erau totu un'a cu diavolii; si de aci, câ. terminu basericescu : sc6terea unui creştinii d'in turma lui Christu si inchinarea aţellui-asi lui An-ticlu’istu, blastemare, aforisire (vedi si acesta vorba), dare dracului, auatlicma, capiii* (lerolio, (liric, exsecralio; cumu si omu scossu d’in turm’a credentiosiloru si datu dracului, derotuş Clip ut ilerotam; a dâ anathemei = alij/(t/ncsau /Mc<6i7io/*t'=iii - tmdrea. si la alţii cu i: iuilrcu). s. I. ta.. Decembre, un’a d’in celle doue-■pre-tliece lune alle anuului, Doocmber; re acdstu intellessu firesce nu are plu-rariu. si se dice mai desu iu legătură cu vorb'.i ierna : Andrea de ierna; 'i. fera., acu mai lungu si mai grossu, cu j care 30 cosu sacii si alte lucruri de rna- | tJ*ne grri«I*itio,fran-osce: corvee, o.Ţfiy.7., munca fâra plata in folosnlu statului, transportu l'acutu fora plata; iiHcienti(eexoiieratio;5.in tine insemnare cu totulu speciale la joculu billeloru : antani’a dare cu taculu in bil-| la, prin care jocatoriulu nu face de câtu | da bill’a sea advorsariului câ se joce. 24 ARC. ARG. ARABĂ si arabaia, s. f., vorba tur-etaca : carru, carrutia mare. ARABABURA, vedi alubabura. ARABAGIALIOU, s. f., si harabagia-licu, carratura, transpostu; — inesseria de arabagiu. ARABAG1U, s. m., si harabagiu, car-ratoriu, carrausiu, carrutiasiu. ARACELLU si characellu, s. m., de-minutivu d’in aracu. ' ARACILADISIRE, si arasiladisire, vedi haraciladisire. A RĂCIRE si cftaracire, characescu, v., formatu d’in aracu sau characu : a legâ de characi vitiele de vinia, vlucam admlnicularf, pedare sau impedarc. ARACIU, vedi haraciu. ARACU si characu, s. m. pl.-j, para, de care, infiptu in pamentu, se l£ga una vitia de vinia, paln«, admlnlculum, ridic», ptdamro sau pedamputum, de la gTecescnlu yipa«-yip«xac = păru, de unde si verbulu yof*x*.Cw=a include cu pari; si de acea-a formele : characu, cfui-racire sunt mai de preferitu că : aracu, aracirc. AKALICU, s. ui., vorba si de forma si de origine turc-esca, astadi caduta cu totulu in desuetudine, chiaru si in Roma-ni'a libera, unde a fostu de unii usitata: locu, spaţiu, intervallu; o face cuiva a-ralicu — a-i face locu, ARAMU, vedi haramu. ARARID, 8. m., plur.-e, tessetura de peru, cu care se facu corturi si se acco-peru car rut ie; coperisiu de carrutie sau carre, facutu d’in assemene tessetura;— formatu, probabilo, d’in adj. raru, pentru co acesta materia este raru tessuta. ARATELLU, s. m., planta : 1. lim-b‘a cânelui, ejnoţlog»tiin; 2. liiub'a boului, bnţrlossuni, bobul» lincna. ARCADA, s. f., franc, arcade, bolta, arcu la edificie, fornlx, arca*. — Fran-cesculu arcade, câ si parade, este propriu participiu femeuiuu d’in unu verbu ar-tare, si fio ml u co scambarea lui t in d d'in forma participiale nu este in ge-niolu limbei romane, de acea-a fouu'a forrecta ar fi arraia. ARCAM1’, vedi aiaimu. AUC111TU (pronunţia ; arkitu), s. ui., planta numita si bradisioru ; june peru, junfperus, — buba de acesta tufa : june-pera, jnniperl bai-ca. A RECI U si hareciu, s. in., vorba de origine turclsca, connoscuta numai in Romani’a libera, astadi inse cu totulu caduta in desuetudine, câ si verbulu, ureciuirc : adjudecare ARECIUIRE si hareciuire hareciuie-scu : a adjudecă; vedi arcciu. ARFA, vedi harfa. AIIGASELA, s. f., (vedi urgasirc); preparatione licida, in care se argasescu pellile. Forma bybrida. ARGASIRE, argasescu, v., in dictionariulu de Bud'a scrissu atâtu ellu, c&tu si derivatele: argasela. argasiioriu, etc., cu gi nesiueratu: argisire, argisela, argi-siioriu (pronunţ, urghisire, etc.): a tinâ pellile in argaslla, a le intari prin argasela, franc, tanuer. — Fiendu co a-c£sta vorba se afla in gur’a Româniloru mai d'in tote părţile, ea cauta se fia torte vecbia in limba; si de acea-a, d£co prin form’a ei, câ a lui agonisire (vedi acesta vorba), duce la radecina grecfoca, atunci in gr6c’a antica, nu in cea moderna, este de cercatu acea radecina. Dictionariulu de Bud’ada câ atare adj. ip*f6;=albuj d6ro acestu adjectivu nu adatu in grec* antica neci unu verbu, neci de forn’a ăpfi-ClicA pentru ce s se uu se fia siueratu, cere fouetic’a limbei infiessibile a.ssn{*r’a acestui puntu. De alta parte, fi-copellile nu se argasescu, togmai câ ’te se faca albe, intellessulu inco pare a ■ui fi pre deplinu in armonia cu etymo-îogVa, care trage argasire d’in a aU>*i. Mai justificata de partea si a intel-i-ssuluj si a formei ar fi etymologi’a, dupo .~nn? argasire ar veni d'in ip7*Co|Jt.a'., forma dorica a lui £pŢ'iC&(i.ai=a lucra, a pr* i*ară, si de acî in speciale a lucra sau j.itpard pelli, etymologia cu atâtu mai j.r-biifoile, cu câtu d’in acea-si radecina isisto in limb’a româna si altu derivaţii l'.' rLe importante si affundu inradecinatu in limba, adeco argatu=i(y(izr^ forma riu. —Apoi d’in grec’a moderua, cu care ui'.: nostru argasire sta prin form’a sea in mai de aprope legătură, in3rl)i>i curatu romanica, cuinusi uupregiur.irea co cclle ce servescu la les- ___________________ARG._________________2S sutu au mai t6te numiri curatu romanice, nu ar lassd locu de indouentia assupr’a romanitatei togmai a incaperei in care se face tesserea; dinu8,^ru»u =prBnns, ccresitt=:eerasus, etc.; fiendu co amendoue formele : arinu si animi, sunt, intru t6te in armonia cu geniulu foneticu allu limbei; de acea-a, de si nu mai încape indouentia co vorb’a este de origine curatu romanica si co se lega prin etymologia de lat. alini», totuşi renane a se determină care d'in celle doue forme alle ei ar fi cea mai originaria si prin acesta-a cea mai meritosa a intră definitivu in dictionariulu limbei. Tn limb'a latina combinationea de sunetele In este f6rte rara si esceptionale, ero in rea romana assemenea combinatione lipsesce cu totulu; de acea-a in romanesce d'in alini» a cautatu se intre una fonua câ (dinu, sau pentru co si in 1a-tin’a, in care, cumu se disse, combinationea In nu este normale, a stătu una data foriu’a aliun*, redussa in urma la 1 •lom, că si caliduH la calilrn*; sau pentru co in romanesce nefiendu de locu a-cea-asi combinatione In, limb’a a tensu tiresce a da vorbei aluu» form’a alinu in armonia cu geniulu seu, forma, care prin scambarea normale a lui l d'iutre doue vocali in r; »«Ie=sare, mola=»«0>i«, ult=uare, Uium =/;»•«, etc., a devenitu de neapperatu arinu. Asiâ ddra form’a arinu este cea mai originaria si mai cor-recta, pre candu aninu ar fi una corrup-tione a formei arinu prin scambara lui r in n. ARMANU, s. m.,pl.-c, 1. locu deschisu sau inchisu cu gardu, unde se stringu buccatele si se treiara, aria, arca; 2. loco longa casa inchisu cu gardu, in care inca se pote face aria, se stringe si depune fennlu sau paiele, se incliidu vitele etc., curte, oboru, ograda, chorn sau cors-tis, arca. — Vorb’a este pucinu connoscuta, si numai in Daci’a inferiore. ARMENDENU, sau artnindenu, s. m., 1. antani’a di de Maiu, calendae Mal*; 2. ramura verde ce in acea di se pune pre la usiele caseloru, ramus vlrldls iinem Romani Dacinm hicolentes calen-dls Malta ad januas gtutuere consnere-runt.—Acesta vorba, in Daci’a inferiore, afora de cea orientale, nu este connoscuta in neci un’a d’in celle doue insemnari, cumu este de assemenea neconno-sciita, in acea-asi parte, datin’a de a pune la antaniu Maiu, verdgtia pre la usiele caseloru, ci acdsta-a se face sau la 23 Aprile sau la 21 Maiu. Ar fi inse de cea mai mare insemnatate a se cercetă si stabili etymologi’a acestei vorbe. Dictionariulu de la Buda presuppune o’ar veni de la aliinentum=nutrimentu, 6re cumu allinenlaliu=serbat<5re sau ceremonia religidsa pentru prosperarea buccateloru semenate. Ar pot6 inse si mai usioru veni d’in armoutum=turma de vite, 6re cumu armcntalia=serbat(5re pentru prosperarea viteloru, sau mai ap-propiatu de form’a data, armentlnum. Dero datele, prin cari s’ar potd stabili cu certitudine una etymologia, lipsescu cu totulu, si s’ar pot6 află numai in una descriptione detaliata a modului si a e-pocei acestei serbări la Românii d’in differite parti. Pentru momentu vorb’a, cumu s’a dissu, este asiâ de pucinu connoscuta in mare parte d’in Români’a libera, in câtu nu se scie la Românii d'in acesta parte, neci mecariu unde cade Unulu acestei vorbe, pre antepenultiru’a men, sau pre penultim’a de. M.—Este de notatu, co in 1 Maiu se serbddia Ie- i 28________________ARR.____________•_______ remia profetulu; in 31 Maiu se serbedie St. Hermias, si co lim'a lui Maiu la Romani era consecrata lui Mercuriu (Hcr-mes), fiiulu Maiei : At tu materno donastinominemcnsem, Inventor curvcBi furibus apte, fidis, (Merciiri!). O vid. Fast. V. v. 103. A~ tatu d’in Herme, câtu si d'in Iennia, s’ar fi potutu formă, Armindcnu. Pentru partea posteri6re conferesce pereiidinus, adj. de la perendie. L. ARMURAllITIA, s. f., vorba do origine curatu româna, dero cu suffissulu strainu, de care nu are lipsa limb’a, de <5re ce essiste form’a curatu romanesca, ammrarc sau armurciriu, derivata de certu d’in armuru, deminutivu d’in ar-mt<=avinns, togmai precumu gurare— morbu de gura, mai allessu la porci, se deriva d’in (jura, siinloculucarei-ainco se aude form’a străină guraritia : morbu de armuri, scliiopetarea viteloru de pi-tior'ilu d’inainte; claudicatio nrml. ARNAUTU, s. m., 1. proprie, nume naţionale allu locuitoriloru d’in Alba-ni’ii sau Epiru, Albanu sau Albanesu, Kp'’rotu, Epirota, —2. de ari, tiendu co celli mai mulţi servitori, cari insociescu pre boiari, sunt Albanesi, ci nume com-muue: servitoriu ce insociesce unu boia-riu, pcdiscijiius, franc. la<|iiais,—3. specia de grânu, ca importatu p<5te d’in părţile Albaniei. ARNICIU, s. m., fire de bumbacu colorate, cu cari cosu flori lacanaesie, ster-garie, etc., flla xyliiia colorata. ARNICU, anii da, etc., vedi harnicu, harnicia, etc. ARPA, vedi harpa. ARPACASIU, s. in., ordiu curetiatu do pcllitia, care se pune iu sorbiture, ordiu mundatu; Iiordetim irlunil» imn. la-tnm, franc, orşro moude,—d’in ungar. Ar-pakâsn! ARPAGICC si harpagkn, arpueicu si urpacica, vorba dc origine neconno-scuta : c6pa menunta, ceputia, cepsioria; cepitium, cepuln; — ciipa menunta dc semenatu, bulbii, bulbns, bnlbulns, ccpa Hrtuiilu. xMtKANGIARE, arrangcditi, v., d’in franc, arran&er, apune in sirulu 9au ron- _________________ARR._____________ dulu cuvenitu, a pune in ordine, a asse-diâ la loculu cuvenitu, a collocâ, a des-pune, a ordini, a regulă, a pune in buna regula, a rondul, a intogmi, ordinam, collocare, dispouore, dlijcroro, coinpo-îicre; câ reflessivu : ase arrangiu, franc, s’arraiigor, afora de însemnările date la activu: a se invof, a se cuveni, a se unî, a se intellege, a consună, couveni re, oiurmcre, consonaro, concincre, con-sentire,—Francesculu arranşer este in-vederatu compusu d’in prep. romanica ad si d’in ranşrer=a pune in rondu, verbu derivatu si ellu d’in substantivulu rau-sitione, conditione sociale, grada, in ie-rarclii’a de functioni sau boiarie, etc,, de unde si trage originea? D'in germani-culu rin$reu(perf. rang=a se intorteehiâ, a seincollacî, etc.,), de unde substan ti vul u ra«g=cercn, cercelln, torta; si de acf in particulariu : cercu de personesau lucruri assediato asiâ intru unu scopu ore-care; seria cercularia, sau, remanendu in intunerecu conceptulu de cercu, seria orc-care, assediare ore-care de lucruri sau pers<5ne, siruregulatu,ordine, r6ndu, etc.,Limb'a trancesca, impromutandu vorb’a rang, atras3ii d’in ea unanumertfsa familia de vorbe : raiişrer,«rraiijcpr, arran-ţ?omrtit,dOranjcr, derangeuient, otc.; in celle alte limbe romanice nu se afla de locu, sau mai de locu, vorbo d’in acesta radecina : in limb’a româna intravoru vorbe câ arrangiarc, derangiare, arran-giamentu, derangiameniu, etc.? No îndoi mu f<5rte, coci nu se cere decâtu ure-cliia addeveratu romanesca, spre a senti câtu de pucinu suna a românesce asse-meni forme, si mai allessu sub form’a si mai scalciata : nrranjitre, arranja-vientu, etc., cumu le dicu si scriu unii, forma sub care nu numai se facu si mai nesuflferito pentm una urechia addeveratu romanosca, ddro inco perdu cu to-tulii typulu loru originariu. Apoi ce nevoia are limb’a de assemeni scalciature, candu ea despune, cumu se vedo d’in traducerea data, do immultite espressioui, _________________Ars._________________ enratu romanice, prin cari se arrete conceptele fia cărui d’in neologism» in ccs-tione? Asiâ dero, de si vorb’a rangu a prinsu in limba tfre-care radecina, de si inb alta forma, rcnchiu si ren gh iu, pare a se fi infiplu si mai tare; totuşi, in vedere co insasi forma rangu cade astadi d'in ce in ce mai mul tu in desuetudine, supplenindnse cu altele, câ ţ/radu, sini, poseliono, etc., in vedere co nemica nu .iilduce a UI ta confusione in limba câ introducerea de vorbo si espressioni contrarie originei ai geniului ei, este bene si cuvenit» a osci ude ranguy si cu atâtu mai multu arrangiarc, derangiare, ctc., d'in dictionariulu limbei române. ARRAN.IARE, arranjatncnfu, vedi itrrangiarr. AIWA, s. f., massa, totu, sumina; mas**, nccrrus, huiitma;—adverb: cuar-'•'«.cil rcdieata, inopposetione dee3pres-"ionea: cu huccal'a: a camperu sau mul# cu ars'u, acumperâ sau vende cu redi-cat'a (cu toptanulu), i»rr aroraiouem c wfre Tel rontlerf', franc, aclictcr oii ven-Jre on jrros. — Vorb'a, iu form'a sea, n'are nemica ueromanicu; d£ro necon-noscenti’a originei ei, cumu si impre-giurarea co nu se aude in Romani’a libera. ua face suspecta. Dictionariulu de Bud'a ua deriva d’in lat.'aT*rsi»,-oni.s, cu înseninarea co are vorb’a intr’adde-veru in frasoa citata mai susu; inse d’in «tptsIo s’ar asceptâ in romanesce for-ra’a aversime, sau aversiune, sau prin perirea îndatinata a lui v, d’intre doue vocali, aersiunc, si contrassu arsiunr. Supposetionea ar pot6 inse fi intru atâtu addeverata, intru câtu ana ar veni d'in acea-asi funtâna cu arorsln, adeco d’in aTcrto, si a Jiuine din participiiilu feminina ăTt>ruu, de care se pote aliaturi franc. nrorife=ploia mare de versa 6re cumu cu cofa, cumu se dice in romanesce, cu t<5te co vorb'a franca se lega mai fi-resce de rersorzrversare; dero si versor, român, vcrsarc, ducu totu la verto, câ si nveraio, nrer.i», aversari, etc. Se fia <5re arsa in legătură cu grecescile: apovjv =cu redecat’a, cu totu, &y.=cu totu, in totu, d'in aifyo>=redicu, apr.;=redecare? S« fia chiaru participiulu femininu d'in ARS. 29 arsu, dela ardere cu insemnare de in-vrrsionarc, care intra si in lat. aversio, de infocare, apjnrndcre, in genere, si in parte la vendere si cumperare, sau in fine cu insemnarea de a lud totu câ fo-cnlu, a nu lassâ nemica? ARSIEA, s. f., pl. arsidlc si arsialle, stratu ce se pune pre spinarea callulu, sub sic, cpbippinin,—Se vina asta vorba, cumu pretendu unii, din turcesculu liasul Este pucinu probabile, pentru co nu se aude mai necairea intre Români cu as-piratione, cumu se intempla la vorbele turcosci.cari uaau in limb’a turcesca. Se nu fia insusi romanesculu sie, cu ar in locu de ad, ca in arnmsariii?—Mai a-nevoia s’ar pot<5 pune in legătură cu i-taliculu nrnese, franc. Iiarnnis, mai allessu candu in latinitatea media nu se afla neci una urma de acestu cuventu. ARSENA LE, s. flo., franc, arsenal, ital. arsenale, mare deposetu dearme, arma-uientariinn, vorba de origine arabica, de care se p6te scuti limb’a româna, cându ua pote suppleni cu altele curatu romanice, câ: arniarta, amameniariu. ARSIEU, si har sicii?, s. m., instru-meutu de sapatu, sapoiu, sapeu, pastl-jium, snrculmn, —vorba de origine ue-connoscuta si aprope neaudita astadi, de ore ce in loculu ei se audu cu acea-asi insemnare : sap'cu, sapoiu, ternacopu, tersitia,—e aude in gur’a poporului insusire: a face uliu seu, a si insusf, a si appro-priâ. — D’in acellu-asi si vorbele : 1. a-seuintia.&i assuuentia, s. f., insusire, proprietate; 2. aseuitoriu si asuuitoriu, in-sositoriu, appropriatoriu. ASMACIUCU, nsmatiucu, asmatiuim si usmatiuiu, s. in., planta; r ic re fol hun sicb«T€|>Iijlimn, IV., cerfoiill, ASS ASS INU, s. ni., ital. as»oHslno, fr. HHMiHsiu, ispan. aHeslno, cellu ce pre ascunsi; uccide sau face meseria de a ocride pre bani, omorîtoriu, uccigasiu, aicariu, ^cariii*;—de unde si verbulu ; «s*a-i|imre, ital.aHsasNinarc, franc, assas» ispan. ascsinar, a uccide prin pro-ditione, a lovi pre la spate, a omorf prin invidiat ioite, por insiillns iuterflccre, per-rut*rc; —^l’in arabiculu liaslain (pronunţia amendoi si siuerati), nume datu u-nei secte de<5meni, cari imbetati cu beu-tur'a arabica lumini, promettea si jură cellni mai mare allu lorii a uccide pre plata pre vcrcine ar ti vrutu acestu-a. ASSH.JURARE, V., ital. assicnrarc, fr. aHkurt>i‘j tutuin ci seciirum retldere rrl c«*rtlor«Mn facere; — neologisinu formaţii d'in .«H/Mttczzita]. slcuro, franc. *br, lat. MecuriiM, inse necorrectu in mai multe respecte : antaniu allu tonului, care in italica este pre penultima : sicii ro, că si in latin’a: «ecui-ns, ero in ro-mânesce s’a pusu reu pre antepenultimii-siijttru assigurn; allu doile prin stramu: tarea lui c in g, si allu treile prin susti-tuirea unui i Ini <•, câ in ilalienesce de certu, d6ro in romanesce nu se p6te admitte, de 6rece vorb’a originaria are e : sccuriis, si de 6rece prin acăsta punere a lui i in locu de e se intunereca etymologi’a. care este so=fora, si cura=grige, asiâ in câtu secnrus va se dica fOra temere sau grige. Prin urmare formele cor-recte si de admissu in dictionariulu limbei române sunt: sccum, assecufare, etc. ASTARITJ, s. m., vorba de origine ne-connoscuta, insemnandu: pandiu gr6ssa de captusitu vestimente. AS VERLIRE, usverlu. v., compusu d’in svcrlirc si a sau ud, differesce (le simplu cu adducerc de ducere; svcrle niincea, va se dioa arrunea mincca in verce dircc-tione; 6ro asverlc mincea va se dica ar-runcu mincca in directione determinata, adecas/MT mene rorbitoriulu, sau in susu, etc. — Câtu pentru etymologia vedi sim-plulu svcrlirc. ATARNARE sau aternarc (vedi ar-tanu), atarnu, v., a prinde susu, a ac-catjâ, a spendurâ, a stâ spenduratu, penilPre sau suspcmlcre, si peailcre. ATERD1SIRE, aterdisitoriu, vedi ar-tirisire, aiiirisitoriu. ATINARE, aţinu, v.,(ainiţiale lâcelli mai mulţi Români darii dupo reguTa, la alţii inse obscuru, si la unii aspiratu), a agitâ cu potere, a scuturâ, <|iiatcre> cone utere, agitare. — De sf a iniţiale d’in actSsta vorba variedia, cumu s’a 110-tatu, in prouunti’a Româniloru d’in diverse localitati, dero ac6sta-a se intem-pla si la alte vorbe, a caroru-a romanitate nu se p6te contestă, curau : allu, albi si hnllu; si de acea-a assemene fenomenu nu p<5te se faca a se pune in indouentia puritatea ei de origine, candu alte momente mai ponder6se, cumu essisteuti’a ei in gur’a Româniloru mai d’in te părţile si simplitatea flessionei (aţinu, nu atinrdiu) attesta despre una înalta vechime,si prin ac,8cm:iii-cipare, Miniere, etc.; — aitasuimentu, s. m., IV. aUacliemeut, in intellesu numai morale : amore, aiTectione cordiale, allepire cu anim’a si suffletulu, studiu, applecatione, pceupatione, amor, stu-dlum; — attasiafu, part., Ir. attacIK5, a-vendu, afora de însemnările verbului si substantivului, si însemnarea : allepitu pre longa unu deregutoriu, pro longa unu officiu,adjuncţii, adnumeratu, assecla.— Aceşti neologismi sunt neadmissibili in limb’a româna; coci sau devinu, cumu credu unii, d’in lat. aHactare=a fiice se se se attenga bene, a unf strinsu, a al-lepf, a legd prin legatureanevoia de ruptu; nuassemeni forme scalciate si defornjate potu lud in limb’a româna derivatele d’in attactare; sau devinu d’in celticulu tach =pironu, atâtu mai reu, de ore ce aceste vorbe aru fi atunci 1111 numai ratecite in respectulu analogieloru de forma, ci si intenate de străinism» in originea loru, fftra se mai adun gemu co neci in celle alte limbe romanice, afora de cea fran-cesca, nu stau assemeni forme, si co priu urmare neci limb’a româna n’are lipsa de densele, fiendu co possede pentru a-celle-asi concepte, cumu se vede d'in tra-ductione, iînmultite espressioni vechie si curatu romanice, si facultatea de a efbâ altele mai noue, numai novatorii se scia innovd românesce. ATU, fr., atont, formatu d'in prep. ii=a, la, pentru, si tont =totu, prin cl-lipsea unei vorbe cd bon=bunu, sau ser- ___________________AVA.______________ Taiit=servindu, fiendu folositoriu, vâ se dica proprie : bunii la totu, a t6te sau de t6te bunu; si de acf in speciale, la joculu de cârti : colore de cârti care talia si bate t<5te celle alte colori. —Acesta vorba, cd si achîu (vedi aqnifarc si n-quitu), s’a introdusu fSra neci unu re-spectu de analogiele limbei; si prin urmare n’ar li bene a 11a mai scalcid uua data, dandu-i-se form’a ttfm, si apoi unu plu-rariu si mai nesufîeritu : ahturi. AUSIU^si nittsiu, s. adj., vorba connoscuta sub cea d’antaniu forma la Macedoromâni, cro sub cea de a dou’a si la Olteni. insemna: 1. botranu, mosiu in genere; 2. tatalu tatalui, mosiu;—d’in latin. aniH=tatalu tatalui, mosiu. AVA1KTU si havaielu, vorba de origine turciSsca, astadi cu totulu caduta indesuetudene: 'lare, imposotu, v<>ct! -al. A VALEA, vedi harnică. AVALMA, vorba de origine neconno-scuta, compusa, cumu se vede d’in a si valma, dc unde inrahttusiHa = confusione, si usitatauuraaicd espresiono adverbiale in unire cu dc: dc avahti'a, in coinmune, de l’rati, vorbiudu de averi mai allessu nemobi'.i, ce 1111 si le au impartitu inco proprietarii loru, ci le possedu si folose-scu incomuuc; ludivfho, fr. par Indlvis. AVALMASfA,s.O, cd si vorb'a precedente, d’in care s'a formatu, usitata mai multu in unire cu dc: dvavahnusin, co-proprictate; domini! jus mqnum. AVALMASIU, s. 111., cd si arai hm, d'in caro s’a formatu, usitatu mai multu inunirecu dc: dcaralmasin, coproprieta-riu; Mii doinlnil juu aH(uum lialict. AVANGARDA, s.f., ar au l-par de, ital. anticruardia sau vanşriiardia : 1. partea 6stei in mişcare, care merge inainte, pri-imun agmeii, fruntea <5stei, iu opposetione eu ariergarda, franc. arrier*-grarde, italice rotroşrnardia, c6d'a ('•stei in mişcare, noTlssimum a?men; —2. antaniulu siru alin ostei in batalia, fruntea, frons, prima acios.—Francesculu araut-şrardoeste compusu d’in aTant, transformatu d’in lat. 81)^1110 = de inainte, si d’in trarde =custodia sau padia, si prin urmare : corpu de dincni destinati la padia. Cea d’antâiu parte a vorbei este dero roma* _________________AVA.___________________ nica, dero sub uua forma ueadmissibile io limb'a româna, de dre ce acdsta-a are ain1e=inainte=la.t. ante; 6ro cea de a dou’a garde vine d’in germaniculu wali-rtn, a custodf, a apperâ, a padi; si asiâ rorb’a arant-garde este jumetate romanica si jumetate germanica, hybrida, neci callu neci magariu, cumu se dice. Ce se dicemu ddro de form’a sub care s’a luatu si se iea in limb'a româna si sub care au se mai intellege neci antâni’a parte i vorbei ? N'ar crede cineva co avan, din avangarda, este turcesce avanu= cumplitu? (vedi avanu). Arrifcre-garde ue si ea allu doile elementu totu vorb’a ţarde, dro antaniulu elementu este in iddeveru si ellu romanicu, inse fdrte corruptu si desfiguratu asiâ, in câtu, sub peddpsa de a se crede co vorb’a ar fi ta-tardsca, nu s’ar potd introduce si in limb’a româna. In addeveru prin duplulu r se vede co arriere este compusu din ad si riAre, corruptu d’in lat. retro, inderetu; românesculu inderetu inco este compusu d’in in, de si retu, acestu d’in urma ve-nitu toto d'in lat. retro, prin căderea namai a lui r, si prin urmare mai pucinu desfiguraţii câ francesculu ri&rc. Inse retro sub form'a sea completa s’a ad-tnissu astadi in mulţime de compuse ro-manesci, câ : retrogradu, retrospecti-vu, etc. Nueddrounu neintellessu am-metitoriu a pune in locu-i franc, arrlâre intr’unuterminu militariu? De alta parte ainte inco s’a admissu cu form’a sea mai originaria ante in compuse câ: anteces-toriu, antecedente, antediluvianu, ante-nuti, cumu se afla si in derivate câ: an-tariore, anticu, antaniu, etc.: ce pdte produceddroinlocuirealuicu franc, avant, rob form'a neintelldssa avan, intr'unu terminu militariu, de câtu compleţii con-fusione si neintellegere? Dupo celte es-puse peno aci reaulta invederatu, co vorbele avangarda si ariergarda nu potu trece si remand sub acesta forma intr’unu dictionariu allu limbei române; si ddeo du ne multiamimu cu betranele, frumuşele si perfectu romanescele : fruntea fetei, cofTa ostei, cauta se formâmu altele d’in elemente curatu romanice *i cu forma curatu romândsca; si liendu ______________________AVA.________________ co vorb'a curatu romanica, care cor-respunde cu cea de origine germanica garde, este ctistodia, vorba conservata si in evangeliu : si au intaritu petr'a mormcnhdui cu custodia, aed-sta-a compusa cu anta si retro, ar dâ vorbele curatu româue: antcaistodia— avant-garde, si retrocustodia=»rrlhre' garde. D£ro fiendu co vorb'a garde a in-tratuinmai t5te limbele romanice, cumu, de essemplu, in cea italica sub form’a guardia, de unde si guardiano, custode, gardianu sau gardiştii, si prin aceste-a, dupo pronunti'a Italiloru, cari dicu ap-prdpe gvardia si grardiano, si in românesce, mai inainte de a le luâ dupo francesce, gvardia si gvardianu, adjunse, d’in causa co gv nu intra in geniulu limbei romanesci, in gur’a poporului vardia, vardianu, mai appropiate astfelu de originea loru germanica wahren; fiendu co in limb’a popularia essiste affundti in-radecinata una vorba, care, de si pdte nu este de acea-asi origine, ddro si in forma si in intellessu se appropia de francesculu garde, adeco vorb’a gardu{ de nuelle); fiendu co, in fine, este pdte bene si cuvenitu câ termini câ celli milta-resci se nu se departedie cu totulu de ai celloru alte limbe alle nationiloru romanice, d’intre cari un'a tine antaniulu locu intre tdte nationile globului prin progressele selle in artea militaria : de acea-a, in lipsa de mai bene, s’ar poW admitte antegardiaz= arant-garde si re-tfro<7MatUnrd; ai se jocamu bab'a orb’a; omenii mari nu joca dc a bal/a orb’a; ce faceţi? — ne jocamu dea bab’a orb’a.—c). Bab'umij’a, se dice mai de ordinariu mij'a sau mijite (vedi aceste vorbe). — d). Babele, celle d’antaniu noue dille d’in luna lui Martiu: estu tctnpuamu avulu bune Babe, bro celle de annu ce relle mai fura! — 2. In unele parti de preste Carpati insemna inco: a). m<5sia, care mosesce, ob-stetrice=ob8tetrIx, franc, sa?e-fVmme; — b). mama.—3. In unele parti alle României libere baba insemna si: capetu de lemnu, trunchiu, grinda, pre care se radima greutati mari, sau care sta ca fundamentu unei constructione. — Ddco in acdsta d'in urma insemnare vorb’a este identica, in originea sea, cu vorb’a in însemnările de sub numerii 1. si 2; atunci ea n'ar fi deeâtu un’a d’in im-multitele probe despre marea cutedian-tia de imaginatione, cu care poporulu strămută una vorba de la una insemnare la alt’a: fiendu-co in casele Româniloru, betrauele portau, de regula, greutatile casei, vorb’a buba va fi trecutu, in ima-ginatiouea Românului, de la însemnarea de betrana la cea de portatoria de greu-tati, si de acf la însemnarea si mai generale de radimu de greutati. temelia, fundamentu, talpa sau talpoia. Vercumu ar fi inse, aedsta d’in urma insemnare nu occure, precâtu scimu, in limbele slavice, d’in cari invetiatulu Miklosich pre-tende, co ar fi trecutu in românesce vorb’a baba cu alte derivate alle selle, ce voru venf mai la valle; si acestu-a este unulu d'in multele cuvente, cari ne facu se ne indoimu forte despre addeve-rulu parerei invetiatului slavistu, cu atâtu mai multu co, pre de una parte, vorb’a baba nu si are una radecina in limb'a slava; dro, pre de alt’a, insuai mentionatulu eruditu marturescecoacea vorba se afla respandita in multe alte limbe, afora de celle slavice : asiâ, ca se tacemu de altele, chiaru iu limba italiana essiste vorb’a babbo, cu insemnare de tata; 6ro in dialectulu sardinesu cu acea-asi insemnare, se dice babu, d'in care cuventulu nostru baba n'ar fi de câtu form’a feminina, care inco essiste in dialecte de alle Italiei. BABARIU, s. adj., (vedi baba), cui place a stă si petrece cu babele. BABARUSU? s. m., pl.-c, vorba interpretata in dictionariulu lui Raoul prin franc, raulette, fora se se esplece de care ronlette anume este vorb'a; 6ro aiurea noi nu amu aflatu neci auditu acestu cuventu. BABATEIA, s. f., (vedi baba), in iutei lessu de resfeciare sau de compassione: buna betrana, bieta batrana, an icni*. BABERCA, s. f., (vedi baba, cu care in baberca pare a se fi combinatu si con-ceptulu de sbercire), si de acf, in batu-jocura : baba shercita, baba forte be-traua; rugosa vetiila. BABERNACU, vedi bobernacu. BABESCE, adv., (vedi baba), in modu babescu, ca una baba, ca bab’a sau ca babele; anilitor. BABESCU, adj. (vedi baba), de baba, ________________BAB._________________ orrenitu anei babe; anllls : portu ba-iettu, vorbe babesci. BABlA si băbitia, s. f., (vedi baba), ifopo suffissu, ca fetia, barbatla, etc., aru usemnâ : calitate, stare sau etate de baba; inse cu acesta insemnare neci in cârti, neci in gur’a poporului, pre câtu îrimii. nu se aila cuverrtulu; ci intelles-«ulu, ca care occurre in dictionariulu de itada. intellessu de altamentrelea ne-eonnoscutu in Romani'a libera, estenu-metaforicu si cu totulu particulariu, adeco : urdenare; cofurire, proflnvium reotiis. — Eruditulu Miklosich reven-diaa aceste vorbe limbeloru slavice, si compara cu densele bulgar, babioi; inse gaffissele curatu romauesei se oppunu acestei supposetione, si probedia, co elle mnt da a dereptulu formate de Roraânu d'in baba. Numai form’a babitia, cumu «e afla scrissa la unii in locu de babitia, ar potd dâ dereptate eruditului slavistu; inae si ac4 sta-a nu este una proba deci-sira, de <5re-ce Românii au applecatu certe suffisse slavice si la vorbe curatu romanice. De altamentrelea cM’a pentru revendicarea acestoru vorbe si a totoru cellora assemeni nu este de- mare intere*» pentru noi Românii: coci antaniu elle nu sunt, sau mai bene nu au fostu connoscute de câtu unui micu si nein-semnatu nume rude Români; apoi in locu-le avemu vorbe necontestatu romanice si eonDoacute totoru Româniloru: urdenare, cofurire. BABICA si babitia, s. f., deminutivu d'in baba : anlcnla. BABIRE. babescu, v., a petrece etatea de baba, a fi baba : mulţi anni a mat babitv si asta muiere! 1. BABlTTA, vedi bahica si babia. 2. BABITIA. s. f., vorba, dupo 8iif-fasuea si dupo accentu, neindoiosu sla-riea; d^ro nu avemu lipse de ea, de 6re « avemu chiaru si in cărţile basericesci «orb'a curatu romanica : pelicanu, pas-«re mare si alba, cu una mare gusia sub rostru, in care stringe pescele, cu care » nutresce. BABOIASIU, s. m., deminutivu d’in omatori’a vorba. BABOIU, 8. m., pesce de riu de iuu- __________________BAC,_______________37 rime media; — dictionariulu lui Ramd espleca cu franc, alerln; inse pescele de totu micu si meruntu, ce porta in francesce numirea de alevln, se chiama, pre câtu scimu, plevuşcă sau babusca, fora se mai adaugemu, co vorb’a baboiu nu are, ca cea francesca, neci una data intellessulu collectivu : assemenea intellessu are pletusc’a; ero baboiu are totu-deaun’a intellessu individuale, cumu se vede d’in espressione ca: unu baboiu de pesce; am prensu numai doi baboi de pesce.—Câtu pentru etimologia, d^co referimu vorb’a baboiu la baba, ca si casoiu la casa; atunci se nasce greutatea de intellessu; ho deco referimu acea-asi vorba la barba, si ua allaturămu de la-tinesculu barbus, care insemna una specia de pesce cu barba; atunci, scapandu de greutatile intellessuluî, cademu in difficultati de forma. Este addeveratu, co in latinitatea media aflâmu babellu», cu r cadutu, in locu de barbellus; dero, in romanesce, de acesta cădere a lui r, inainte de una muta, nu aflîimu essem-ple, fora se mai adaugemu, co a claru d’in syllab’a iniţiale a vorbei baboiu, inco da ansa de mare prepusu. BABONU, 8. m., pl.-e, buboiu de natura venerica, ce se face la ventro;—neo-logismu asiâ de scalciatu ca si morbulu, ce ellu desemna; (vedi Iniboiu sau hdjo-niu in dictionariu). BABORDU, s. m., laturea atanga a navei, uitandu-ne de la puppe spre prora, neologismu d’in franc, babord, in acea-asi insemnare si in oppositione cu stri-bord, laturea derepta a navei;—neologismu neadmissibile; (vedisi abordare, i in glossariu). i BABUSCA (cu s. siueratu), s. f., da si derivaţii d'in baba, inse cu forma slavica : l. baba mica, (vedi bahica):—2. pesce micu si meruntu, (vedi baboiu si plevuşcă). BACALARIU, vedi baccalariu. BACANESSA, s. f., 1. care tine una i bacanta, 2. muierea unui hacami, (vedi bacanu). BACANIA, 8. f., si bacălla, vorba de i origine neconnoscuta: 1. totu ce se pune | in buccate spre a le face gustose si mai i 38 BAC. BAD. allessu intiepatorie la limba, aroma, con-dimentu; aroma, franc, 4plce*;—2. apo-teca sau stabilimentu, unde se vendu aromate si alte lucruri de mancare, (vedi bacanu). BACANIRE, v., (vedi bacanu la nu-merulu 2), ca reflessivu : a se bacanf, a se derege cu rosiu, a si da rosiu pre facia, se dice de mulieri. BACANU, si bacalu, s m., 1. ca substantiva personale : omu ce vende băcănie sau aromate, aromatariu; aroma-tarlns, franc. Sploier.—2. casubstantivu reale: lemnu bunu de tinctura roşia, ligr-nnm campeoinuin sau braslliannm;— si in specia: rosiu cu care mulierile si de-regu, si rosiescu faci'a.—Ispaniculu bo-honero=tolbasiu, franc, eolportenr, nu a potutu dâ, cumu affirma dictionariulu de Buda, nascere la bacanu, de care inse nu avemu nevoia de orece limb'a lu pote supplenf prin aromatariu derivatu d’in aroma, vorba usitata si connoscuta de poporulu românu. BACÂU, s. m. (fora plurariu), vorba de origine obscura, usitatu mai allessu in frasea: a si gassi bacăulu=& si gassf cineva omulu, care se lu puna la locu si se l’invetie mente; acadd cineva intr’una nevoia, d’in care invetia mente. BACCALARIU si bacalariu, in latinitate media: baccalarlus, ital. baccala-r«si baccelllero, franc, baoheller, ispan. bachlller. — Patri’a acestei vorbe este Franci’a, in ai cărei autori cuventulu occurre cu multe si differite însemnări, cumu: 1. baccalariu este possessoriu de una baccalaria=agru de una mai mare estensione.—De acf: 2. cavallariu. caro fiendu pr<5 pucinu avutu sau pr£ teneru, nu potea rădică, si portă flamura in numele si pre sdm’a sea. ci caută se se puna sub ordinile altui-a.—3. clericii de ordine inferiore.—4. june neinsoratu sau in ajunu de a se insoră.—5. baccidau-reu sau scolariu, ce a trecutu unu es-same generale de studiele unei scole su-periore si a capetatu una diploma, in poterea carei-a se admitte a studii una facultate.—încercările de a urmarf etymologi’a acestui cuventu au remasu de-f et in- fim® latlnltatis domini Du Cange, lun- gulu articlu asupra cuventului baccalarlus). Lassandu ddro la una parte tote coniecturele, mai multu sau mai pucinu nefericite, ce s’au facutu asupr’a acestui puntu, vomu notă numai, co, spre a dă cuventului una forma mai ingeniulu limbei latine, scriptorii moderni in acesta limba au trassu d'in ellu baccalaureu8=bacca-larius, in insemnarea de sub numerulu 5. BACIU, la Macedoromâni bagitt, (si de acea-a nu se pote admette co aru veni d'in ungar. bAcsi), 1. cellu ce la stena face casiulu si brandi’a, casei formator; —2. intre Românii de preste Carpati, cu însemnările: a), de bade;—b). de capu, mai mare. B ACIUCA, sau baciucu, s. m., demi-nutivu d’in baciu: baciuca de la oi. BAOIUIRE? v. (d’in baciu?), vorba aflata numai in dictionariulu'lui'.Raotti,cu insemnarea : a flecarf, a stă de vorba lunga; — de assemenea si baciuitoriu? cu insemnarea : flecariu, vorba-lunga, perde-vdra. BACLAVÂ, pl. baclavale, s. f., vorba turcdsca, insemnandu: placenta de migdale cu miere. BACSIORARE? v., cuventu aflatu numai in dictionariulu lui Raord, ca reflessivu, a se bacsiorâ, si cu insemnarea : a se avilf, a se degradâ. BACSISIU, s. m., vorba turcdsca: de beutu, ce se da cuiva de beutu; franc, pour-boire: a dâ sau lud bacsisiuz=a, dâ sau luă de beutu. BADARANÎA, s. f., calitate, stare, fapta sau dissa de badaranu. BADARANIRE, v., de ordinariu ca reflessivu : aria; pre candu prin a bagă caii la aria, insemna numai sau : a-i da cuiva ca se treiere cu ei, sau : a i prende de pre campu si a-i av^ la despositionea sea pentru totu tempulu treieratului. Prepo-«itionea in espreme d6ro relationi materiali si immediate, £ro la relationi ideali si mediate sau departate. — e). cu pre-positionea cu, mai allessu candu verbulu baoare, construitu deji cu in, presenta una ellipse de obiecţii passivu : cine si baga in clina cu nebunulu, e mai ne~ bttnu ca densulu; peno nu bagi in plugu cm cineva, nu lu poti connosce; cine si baga in cârdu cu miseliii, ca mene sc patia ; nu vreu se mi bagu cu tem neci tn duru. neci in ciurellu;—sau candu, câ reflessiru, presenta ellipse de obiectulu cu tn sau la: tu esti feta mare, si nu ti x cmle o te bagă cu copiile (subintellege rn mufa jocuri); nu ve bagati cumisellii; nu mebagu eu cu tenc= nu me insociescu, tiu mp adunu, nu me ammestecu, nu me pnnu. nu me mesuni cu tene; cine se hruţa ev copillii, mai copillu e.—II. D’in es-st-mplelo peno aci produsse se vede, co verbulu bagare, do si in genere pre-«wnta insemnarea de introducere, totuşi, in anele constructioni, acesta insemnare ‘lk*een?ra la cea de ammestecu, sau de con-tactu mai multu sau mai pucinu appro-piatu. In essemplele ce urmedia, acesta d'in urma insemnare este si mai pronun-tiita, asiâ incâ tu bagare adjunge, in uiu?Ip caşuri, se insemnedie: s&xxpunere, assediare in unu locu, sau lucrare in ţ[eaere. facere: 1. construitu cu dativulu personei si unu accusativu, ce insemna more, temere sau defectu : mibaguotne-«*’« pentru tene=. punu creditul» meu m jocu pentru tene, respundu sau me mterpunu pentru tene; ce culpa ne ba-şafiy=cu ce ne inculpaţi? ce cusuru bagi astoru copiile? tiu le poti bagă altu cusuru de câtu co sunt pre bune pentru lene; baga grige argatiloru, deco vrei se mt dorma ; mare temere ne au bagatu rpuscle vostre; bagati frica copiiloru, dico vreţi se fia cu mente;—Se se observe differenti’a intre a bagă frica cuiva si intre celle mai susu citate: a bagă frica tn cineva, a bagă pre cineva in frica. —2. construitu ca si facere cu doue ac-cusative (a face pre cineva boiariu): fiendu co nu mai aflu altu medilocu de traiu, bucurosu m'asiu bagă argatu la cellu d'in urmaterranu; aite am bagatu la Domn'a femeia in casa, si fora voi'a mea nu poti esst de la dens7a; frate meu a fmgatu argaţi pre Marînu sipre Constantinii; eu nu me bagu respundetoriu pentru unu omu misellu ca tene; me bagu detoriu = sau me dau respunditoriu de d^toriele altui’a, sau me indetorescu, senguru, facu detorle, me cofundu in detorle; netnine nu vru a se bagă me-dilocitoriu pentru mene;—unulu saual-tulu d’in celle doue accusative pote si lipsi: deco nu esti bagatu la cineva, ba-<7«-feZa»jcne(subintellessu: argatu, ser-vitoriu, etc.); me bagu pentru tene, coci pentm altulu nu m'asiu bagă (subintel-lessu: respunditoriu sau altu ceva ana-logu);—complementulu cu la supplenesce unulu d’in celle doue accusative : ase -* baga la vacei = a se bagâ vaccariu; a se bagă la oui, a se bagă la vitelli; a se bagă la drunndu de ferrti, a se bagă la miliţia, a se bagă la cai, a se bagă la oste, etc. — 3. in locutionea : bagu sema sau bagu de sema=me uitu, ob-servu, ieu a mente, vedu, intellegu, preveghediu, custodescu: baga sema de copillu ; baga de sema se nu codi; baga bene de sema la faci’a ăstui omu, si te vei incredentiă co nu e sanetosu; nu bagati sema la dissele nostre; bagu de sema, co nu m’ati intellessu; cumu bagu de sema, nu a venitu inco toti invitat»; am bagatu de sema, co omenii dor eseu adesea lucruri siesi vetematorie; nu se baga de sbna lips’a nostra;—se se observe bene differenti’a de intellessu, ce sta intre celle trei espressioni: a bagă sema, a bagă de sema, a bagă in sema;—4. la Macedoromâni mai al-lessu cu insemnarea depunere, assediare, culcare: puliulu se bagă pre arbure; *»w bagati man’a la capu; baga-te in patu. —III. Form’a simpla a conjugationei verbului bagare, cumu si marea varietate de insemnari, cealuatucorpulu,casi suf-fletulu acestui cuventu, essistenti’a lui in tote părţile locuite de Români, tote 42 BAG. BAG. ne dau deplena incredentiare, co una assemene vorba nu pote fi de origine străină; si nu ne-amu fi indoitu unu mo-mentu a ua trece m dictionariu, deco, pre de una parte, n’ar essiste dificultatea de a legă acestu cuventu de una radecina romanica anumita, si pre de alt'a n’amu scf, câtu unii erudiţi străini, cari au bun’a voientia de a se occupâ de limb’a nostra, tendu a dâ vorbeloru celloru mai neindoiosu romanice una origine străină. Asiâ, de essemplu, erudi-tulu slavistu Mikiosich impinge acdsta tendentia peno acollo, in câtu pretende co verbulu nostru versare ar fi impru-mutatu de la Albanesi, fora se ne pro-bedie, d<5co si Italianii versare, si Fran-c«8ii verser, de acea-asi insemnare cu allu nostru versare, totu de la Albanesi l’au imprumutatu. Ddco ddro ni se contesta parti de patrimoniu asiâ de necontestabili ca versare, ce are se fia de altele mai suppuse contestationei, ca bagare? De assemenea mentionatulu eruditu contesta Româniloru si da Albanesiloru vorbe ca affundu, bradu, bruma, venenu, aşchia, etc., precandu este invederatu, co aceste-a nu su de câtu latinescele : foudus, bratns, bruma, Tenenuni, ăstuia, care la Români a cautatu se devină ascla, asclia, aşchia, casivetulus, veclu, vecîiu, vechiu = ital. vechio. Inco una data, ddeo pentru invetiatii străini deplen’a lumina este, in respectulu Româniloru, intunerecu, ce are se fia cellu mai inicu norisioni, ce ar planâ preste essisten-ti’a si limb’a nostra?—D-lu Michlosich affirma, co vorb’a nostra bagare ar venf d’in cea albanesca baig=:fero = p<>rtu, ducu; ddro cuventele trasse si d’in istoria, si d’in form’a vorbei, si d'in intelles.mlu ci, cuventele numerose si ponderose. cari milita in contr’a supposetionei D-lui Mikiosich, leintellege, credemu, siDomni’a sea; si prin urmare va concede co etymologi’a sea fiendu cellu mai pucinu incerta, ne da dreptulu a cautâ originea vorbei bagare aiurea decâtu in albane-sculu bal?. — Ddco ne amu luâ numai dupo form’a cnventului, amu merge de a dreptulu laispaniculu 1»aga=legatura, acia de legatu unu manuchiu, d’in care si verbulu bagar. D<5ro ispan. baga este, cumu se vede, de acea-asi origine cu baga d'in latinitatea bassa, care a datu bagagiu, (vediaedsta vorba). Admittendu aedsta presuppunere, ar remand se se es-plice, de ce s'aperdutu d’inlimb’a nostra primitivulu baga, si s’a pastratu numai derivatulu bagare, fora se mai adaugemu co intellessulu vorbei ispanice nu acco-pere pre allu cellei române. Este adde-veratu co vorb’a ispan. bagar se afla si in limb’a francesca, sub form’a baguer, si cu intellessulu de a inseriâ, a infiră intellessu, care se appropia de allu lui bagare allu nostru. Francesii deriva ba-guer d’in bague=annellu, torta, si bagne d'in latin, baca sau bacca = b6ba, boba de margaritariu sau de alta nestimata, annellu cu una boba de nestimata. Ddro si in aedsta supposetione remane diffi-cultatatea de a se esplecâ cumu de nu se păstră, primitivulu baca sau baga, d’in care s’ar fi formatu apoi bagare, fora se mai adaugemu, co francesculu bague, ar potd forte bene venf d’in acea-asi fontana ca si ispaniculu baga, adeco d'in germaniculu bag, care venitu de la ble-gen = incovoiare, ar insemnâ si torta, annellu.—Se ne incerckmu ddro a cautâ pentru bagare una alta etymologia, care se satisfaca mai bene cerentieloru si de forma si de intellessu. Luandu ddro in considerare celle mai însemnate momente alle cestionei, noi credemu ca forte probabile, co bagare deriva d’in latine-sculu pangere, mai simplu pag-ere, grec. ttV/yvoiu (aoristu bcdt-pfjv), cu însemnările : a infige, a indesâ, a stabili, a pune. D’in acestu intellessu allu verbului latinu esse for*e naturale si usioru intellessulu generale allu verbului romanescu bagare, si prin urmare de partea logica nu este neci una difficultate. Se considerkmu ddro partea formale a vorbei. Si mai antaniu, co d’in verbe terminate la infinitivul cu ere, atâtu Latinulu, câtu si Ro-mânulu potu formâ alte verbe terminate cu are, este’ceva forte connoscutu: d’in dicere, şedere, etc., se formedia, in lati-nesce, dlcare, seda re; asiâ si in roma-nesce as-sediare, scapare etc., comparate cu şedere, incapere. In poterea acestui ________________BAG._________________ processn d'in paţrere Românulu a potutu formă pagare. Remane acumu a esplecâ trecerea lui p in b. Legea lui Grimm, de substitutionea consonantiloru, se ap-plica na numai de la una limba la alt’a deacea-asi familia, ci ci la acea-asi limba io differitele epoce alle vietiei selle, de si in anele limbe cu mai pucina rigore decâtu in alt’a. De ce ddro togmai limb’a nostra, asiâ de betrana, ar face una es-ceptione de la acdsta lege? De ce in po-terea acestei lege, in latinesce, acea-asi rorba a» fi trecutu prin tota scar’a la-bialiloru, incâtu se appara si cu p, si cu f, si cu b, cumu: parlo=producu, născu; f»ro=ducu, si (bero) in guln-ber=:por-tatoriu sau adducutoriu de salute? Si de re si in limb’a româna labialea d’in acea-asi vorba se na fia potutu percurre macariu unele d’in gradele acellei-asi scara, incâtu se appara cup in paganu, cu b in bagare? Co paganus, de unde allu nostru paganu, deriva totu d’in pan-ţercsaupaţere,demonstra nu numai grec. xfltŢtOî; = stabilitu, assiediatu undeva, d6ro si locuri d’in autorii latini, in cari ■tl(t«a, ca nestabili se oppunu la parul, ca stabili intr’unu locu sau com-muna- Numai prin crestinismu a trecutu rorh'a si la insemnarea, ce are astadi *i in limb’a nostra. Asid ddro si form’a « intellessulu facu probabile etymologi’a, ce noi propunemu. Totuşi, spre a confirmă si mai multu acdsta probabilitate ei a ne appropiâ, câtu se pote in asuemeni materie, de certitudine, tra-Iţemu luarea a mente inco asupra unei impregiurare forte importante. Se scie eo limb’a nostra evita, precâtu se pote, imbignitatile de intellessu, ce s’aru nasce d’in assemenarea formeloru de es-pressioni. Hei bene. vorb’a1 pangnre= spurcatione, nu are si nu pote, credemu, ave alta origine decâtu totu verbulu pancere sau paşere, care a datu si pa-nani—paganu. Ce s’a intemplatu ddro? Dupo introducerea creştinismului, Ro-tnânulu appleeandu vorb’a paganu la idolatri, si apoi la toti câţi nu erau creştini, cumu si la toti câţi sunt spurcaţi in intellessu religiosu, a applicatu si vorb'a pagare sau pangare, la totu ce _____________________BAL________________49 este spurcatu, ddro pastrandu in conscien-ti'a sea de Romanu intellessulu originariu allu lui pagare sau pangare, ca se de-stinga celle de destinsu, si se evite ambiguitatea, a cautatu se dee vorbei* in intellessulu seu originariu, form'a bagare. 2. BAGARE, s. f., d’in verbulu precedente bagare, cu tote insemnâ,rile a-cestui-a. BAGATELLA, s. f., (franc, bagatelle, ital. başratella, isp. basratela), micu lucru, nemicu, secătură; — neologismu, de care ne potemu scuti, de ore ce nu se connosce originea lui, si de ore ce potemu se lu supplenimu cu espressioni viue si curatu romanesci. BAGATORIU, s. adj., care baga. BAGATURA; s. f., d’in bagare, cu celle mai multe d’in insemnârile ace-stui-a, si mai multu inco : 1. infunda-tura, 2. clinu de vestimentu. BAGÂU ? 8. m., vorba care nu s'a af-fiatu de c&tu in dictionariulu Raotd, esplecatu prin franc, cnlot si ohiqne, fora se se elucide de ce culot sau ohiqne este vorb’a; — ca venitu d’in baţare, si dupo form’a sea, ar insemnâ ceva cu care bagămu sau pre unde bagămu; d6ro ce a nume ? BAIA, baineum, (ital, bagno, ispan. bano, franc, bain); — 1. vasu de lemnu sau de metallu, in care si lâ ceneva cor-pulu intregu sau una parte a corpului;— constructione, casa, incapere, care serve la imbaiare;—si de acf: scaldare,laresau spellare pre corpulu intregu sau pre una parte a corpului; —ap’a d’in baia, in care se scalda cineva: in fia-carr, di facu una bai-a in riu; baiarece, baia calda, ba in depe-tiore, baia de sedutu, baia de aboru: baia metalUca, baia sulfurosa, etc.; plur. baie sau băi, se dice in speciale de locurile cu fonti de ape curate sau metallice, unde, in tempulu verei mai allessu, mergu omeni mulţi spre a face băi pentru ven-decarea de diverse nepotentie. —2 Locu d’in care se scotu metalle, fodinasau fossa de metalle, fodlna, (franc. mine). — E-ruditulu slavistu M iklosich da acesta vorba si derivatele ei ca intrate in limb’a româna d’in limb’a slava, producundu, pre 16nga alte vorbe, si cea d’in latinitatea media banna=specia de costa sau cosiu de 44________________BAL____________________ nuelle, si adaugundu, co in romanesce, ca si in limbele slavice, magiara, alba-nesa, etc., vorb'a baia, ca sl lat. banna, ar fi venitu d'in german. wanne=cosiu de nuelle pentru venturatu grane, si vasu ce serve la imbaiatu si alte lipse. Noi credemu co neci istori’a, neci form’a si intellessulu vorbei nu permittu asseme-ne etimologia. Dupo istoria, vechii Romani, a cărora occupatione de predilec-tione erâ agricultur’a, nu voru fi astep-tatu de certu peno se essa Germanii d’in selbele loru, ca se vina se-i invetie a face una venturatore de grane, mumis, cu care germ. wanne coincide si in forma si in intellessu; si prin urmare este mai multu de câtu probabile, co Germanii voru ti impromutatu wanne d'in lati-nesculu vannug. Apoi insasi vorb’a d’in latinitatea media, banna, se afla si in latinitatea vechia, sub forma de beuna = cosiu do carrutia impletitu d’in nuelle, vorba de origine gallica sau celtica, care se ;illa si in francesce cu amendoue formele : banne si benne, applecate amendoue camulaacelle-asiintellessuri. D^co d£ro amu av£ in limb’a nostra vorbe d’in bnnna sau benna, elle aru fi venitu nu d’in german’a sau slav’a, ci de a drep-tulu d’in latin’a sau gallic’a; form’a inse si intellessulu vorbei baia nu ne lassa se ua legâmu de banna sau benna; numai banitia s’aru potâ referi la assemenea radecina. Câtu pentru cuventulu baia, ellu vine decertn de acollo, de unde l’au si celle alte limbe romanice, si de la cari apoi l’au imprumutatu si slavii, de la latin, balnenm sau balnea, grec. (3a-Xaveîov. Cuventulu latinescu are, pre 16nga celle doue forme date mai susu, inco alte doue : ballneum si balinea, mai appropiate de form’a grec^sca: PaXavefov. D’in aceste d’in urma au essitu, prin suppressionea lui i, formele: balueum, balnea. Fiendu co limbeloru romanice, casf limbei latine in genere, nu le este naturale combinationea de sunete In, (vedi in gloâsariu articlulu asupr’a cuventu lui arinu); de acea-a, prin suppressionea lui l d’in aintea lui n, a cautatu se se for-medie, d’in balnenm, in celle alte limbe romanice : italice bagno=banio, ispan. _______________BAL____________________ bano=banio, franc, bain; £ro d'in bal* nea in romanesce : bania, d'in care n a peritu, ca si d'in mâia=tnania, calcâiu —călcaniu, etc.; d4ro acesta suppressio-ne uu este generale, ci se practica numai intre unii Români, pre candu alţii pronunţia cu ». In forma asiâ dâro, ca si in intellessu, cuventulu bania sau baia corresponde pre deplinu cellui latinu, si nu se intellege de ce, chiaru in contr'a istorisi, s’ar cautâ aiurea originea lui. si nu mai bene la acei-a, la cari usulu baieloru ajunsesse asiâ de commune si necessariu ca si usulu panei. Sengur'a obiectione de forma, ce s’ar pot6 face contr'a parerei, ce noi sustinemu, ar fi co a inainte de n ar fi cautatu, câ de regula, se se pronunţie forte obscuru; inse cuvente de necontestata si necontestabile romanitate, cumu de essemplu, anu sau anntt = annus, pastredia, prin es-ceptione, pre aclaru înaintea lui n (vedi in dictionariu litter’a o). Pentru acesta difficultatede forma, sau pentru co form’a baie este, literale vorbindu, mai appro-piatu de latinesculu baiw, invetiatulu Diez este de părere, co d’in acestu d’in urma cuventu latinu ar fi essitu cellu romanescu. Inse mai antaniu cuventulu romanescu baia, sau cumu lu scrie men-tionatulu invetiatu, bae, nu este, dupo cumu crede densulu, unu pluraririu femininii; apoi cuventulu latinu baie nu este de câtu numele propriu Bal», sau Bajffi, cetate in Campani’a, stituata pre termulu marei, si forte visitata de Romani pentru formos’a ei posetione, cumu si pentru baiele calde, nume care, prin metafora, generalisandu-se, s’a apple-catu de unii scriptori si la alte locuri cu baie, d^ro care nu credemu se se fia popularisatu peno acollo, incâtu se fia trecutu si la Români cu acesta insemnare, fora se mai adaugemu, co acesta suppo-setione nu espleca form’a cu n, cumu ae aude in gur'a unei parte de Români. Asiâ d6ro form’a curata a cuventului. asiâ cumu se cade se intre in dictionariulu limbei, este bania =haia, si derivatele : baniare — baiare, imbantare = imbaiarc, banmrm—baiariu (sau baia-siw), baniescu=baiescu, etc. BAI. BAI. 45 BAIADERU, s. m., pl.-e, facia 8au vela de metasse, ce feminele punu si porta pre umeri. BAIABACU, vedi bairacu. BAIAEE, baiediu, si baire, baiescu, v., tarare, In balneum demittere, franc, balgner; fodlnam colere; nutricare, in* fantem nutrlre sau educare.—1 .Ca trans-itivu: a). a lă, a spellă, a scaldă, a bagă in baia, a imbaiâ: bunicele baiedia copiii; ne baiâmu, câtu mai desu potetnu; me maitca peltea, co de multu nu m’am ba-iatu;—b). a dâ titiaunui copillu, al’iu-grigf, a lu cresce, a lu preveghiă: nu ti bate jocu dc cea ce te a baiatu;— 2. Că intransitivu : a fi baiasiu, a lucră că baiasiu, mai allessu la una baia de metalle, a caută si scote metalle d’in una baia. — Amendoue formele, baiare ca si baire, pre câtu scimu, nu suntconnoscute intre Românii d’in Romani'a libera, cari bcn mai multu usu de form ’a compusa im-baiare, decâtu cu intellessulu restrinsu de sub 1. o; 6ro la Românii de preste Car-pati, cari paruafaceusudeamendoue formele, baire are mai multu intellessulude sub 2., si numai baiare se appleca in tote insemnarile date, ddro mai allessu in insemnarea de allaptare si ingrigirc a unui copillu. Vineacumu intrebare,ddco cuven-tuln baiare sau baire, se trage, in tote însemnările, d’in un’a si acea-asi origine, tdeco d’in vorb’a baia. De partea formei nemica nu se oppune la acâsta presuppune-n>; de partea intellesului inco nu pare a se redicâ necicuunapedeca,deoreceinsem-B&rea cea mai departata de intellessulu eaventului baia, adeco înseninarea allap-iare si cresc ne a unui copillu, se pote usioru reduce la cea de baia si imhamrc, scalda rea copillului fiendu un’a d'in celle mai însemnate operationi alle cellei ce allapta, ingrigesce si cresce unu copillu. Totuşi acesta etimologia nu esclude pre cea data de invetiatulu Dice, care ldga cuventulu nostru baiare, cu insemnarea de crescere, de acea-asi rădăcină cu ital. băii» si balio, feiu. balla, ispan. bajle, vechiu franc, bail,=crescutoriu, ingri-gitoriu, gubernatoriu, deregutoriu, etc., sianume d’in latinesculu bajuln^porta-toriu cu spinarea sau cu braciulu, care in latinitatea mai noua are dejâ si insemnarea de tata care cresce unu copillu. D’in bajulus s'a formatu baj’lus, ballus, apoi bailo,l»allo,balia, ballare, in italia-nesce, dro in românesce: (bailu, buliu), baliare, sau, prin suppressione lui l, ca in malliu=mam=:inalleug,6a2are. Dupo a-cdsta părere asiă ddro baiare, in insemnarea de crescere, ar avă ca intellessu originariu: a portă inbracie, in genere, âro in specie : a portă in bracie unu copillu, si de aci : a l'aîlaptă, a In cresce, intogmai ca sf ital. allerare, franc, dle* rer=luare, redicare, portare, crescere; de unde apoi si baiatu, analogu cu ital. allievo, franc. 61&re=copillu ce se cresce sau educa. — Dupo acdsta etimologia cauta ddro se scriemu, baiare si derivatele in doue moduri : de una parte baliare = crescere, allaptare; de alta parte baniare=imI)aniare=$c&\d&Te, lare. — D'in form’a bailu—h&i\o ital., a potutu nasce, prin stramutarea lui l in r, ca in sarc=sale, si vorb'a bairu=:baira saa baiera, ce se porta la gutu, (vedi baiera in dictionariu). . BAIARlU, mai pucinu bene: baieriu, baiasiu si baiesiu, s. m., (vedi baia), S. m., baliteariiis, metalllcns;— 1. pentru baia de scaldatu: a), cellu ce are sau possede unu stabilimentu de baie, — b). cellu ce ingrigesce unu stabilimentu de baie; — c). cellu ce serve la baie.— 2. Pentru baia de metalle: a), possesaoriu de una baia de metalle; — b). lucratoriu la una baia de metalle. BAIASIU, vedi baiariu. BAIATIASIU, vedi baiatellu, numai cu insemnare de sub 1. BAIATELLU, s. m., deminutivu d'in baiatu, 1. in intellessu propriu: are unu baiatellu formosu ca unu angerellu; — 2. in intellessu metaforicu, cu espressione de desmerdare, in locu de amatu : de candu te ai dussu, baiatelle, n'amu mai pusu la gutu tnargelle. BAIATIOIU, s. m., forma augmentativa d’in baiatu : baiatu mare, se dice mai allessu in despretiu: baiatioiloru se le tai nasulu, co apoi se pre intendu; unu baiutioiuca tenenu s'anunesteca cu baia-tii; frate-teu e baiatu, ba baiatioiu. 46________________BAL___________________ BAIÂTORIA, s. f., (vedi baiare). cea ce allapta sau cresce unu copillu, nu-trice, bona, etc. BAIATU, s. m., f.-baiata; puer, puel-U; — proprie particiu paasivu d’in baiare: 1. copillu ce are inco lipse de ingri-gireaplena desollicitudine a cuiva: nas-ctUori’a unui baiatu e detoria se lu nu-tresca cu laptele seu; baiatii tei sejoca cu ai mei t» curte; ai copii? am si eu unu baiatusiunabaiata;mebaiatecucuiate.— 2. In intellessu mai largu se dice si la omeni mari, mai teneri sau mai mici ca noi : sariti, baiati; dati, baiati, de focu; asculta-me pre mene, baiate; baiatii noştri dormu, si nu se scolia se injuge boii;— mai allessu in insemnare de subordi-natu, argatu, etc.: seceraţi, baiati, cu a-nima; toti baiatii de la oui mi au fugitu; baiatulu meu din casa m’a furatu si m’a despoiatu. — 3. In opposetione cu feta, ca franc, garţon cu mie, destinge sessulu copiiloru : baiatu a nascutu soruta ? ba feta; baiati ai sau fete? si baiati si fete; baiatii, nu fetele, se joca cu mincca. BAIERE, vedi baiare. BAIERIU, vedi baiariu. BAIESCE, adv. (vedi baiescu), metal* llcornm more, (franc. A la maniire d’un minenr); ca unu baiariu. BAIESCU, adj. (vedi baia), ce se at-tenge de una baia de metalle; metalll-cd», metallarins. BAIESIU, vedi baiariu. BAIETELLU, baietoria, baictu, etc., forme mai pucinu correcte in locu de : baiatellu, baiatu, etc. BAIORA, s. f., deminutivu d’in baia: baia mica. BAIOSU. adj. (baia), plenu de baie cu metalle, plenu de metalle, metal-losu, metalllfer. BALRACU, si baiaraeu,s.m., flamura, stegu. BAIRAMU, s. m., vorba turcesca : serbatore, cu care musulmanii termina ramadanulu sau ajnnulu loru. BAIRE, vedi baiare. BAIU, 9. m., pl.-wr», anxletâs, crai, croclatus, trlbnlatlo; molestla, labor, morbnsj — vorba de origine slavica, data de dictionariulu de Buda, d6ro cu ___________________BAIU___________________ totulu neconnoscuta d’incoce de Carpati, cu însemnările : 1. supperare mare, întristare nespusa, uecasu ţ — 2. pesu, nevoia, lipse; — 3. lucru, negotiu, occu-patione; —4. lupta, processu, c6rta; — 5. morbu, sufferentia, dorere. BAJENARIRE si bejanarire, v., d’in bajanariu: a fi bajanariu, a se duce sau veni d’in unu locu in altulu. BAJENARIU sibejanariu, s.m., vorba slavica : fugariu, veneticu, cellu ce d'in unu locu fuge in altulu, emigrante, immigrante. BAJENIA si bejania, s. f., vorba slavica, fuga d’in locu in altulu, emigra-tione. BALA, vedi balla, si bcdle. BALABANIRE, v., datu in dictionariulu lui Baoul sub form’a balabunire, cu insemnarile de bararder=flecarire, sisetourner et se retonrner dans son lit sans pourolr dormir = a se invertl in patu fora a pot6 dormi; si derivatu, dupo acellu-asi autoriu d’in unu verbu russe-scu; noi inse nu connoscemu acesta vorba de câtu sub form’a balabanire, si a nume reflessivu : a se bălăbăni, cu insemnarea de a se luptă cu ccva mare si greu, a se lupte cu ceva mai presusu de pote-, rile selle: copillulu se balabaniâ cu unu petroiu de cinci occâ. — Acellu-asi dic-tionariu da si formele : balabunitoriu si balabunu, cu insemnare de flecariu, secu, ce noi neci amu aflatu neci auditu altu undeva. Câtu pentru etymologi’a vorbei in insemnarea, co connoscemu si noi, adeco de luptare cu ceva greu, noi credemu co balabanire sta in relatione cu bolovanu, (vedi acesta vorba). BALABUSTA, (cu a claru in syllabe-le ba si la), s. f., socia unni judanu, se dice mai allessu in risu. BALACARIA, s. f., vedi balacarire si balacaritura. • BALACARIRE, balacarescu,v., (scrissa in dictionarulu de Buda belicărire si be-lâcarire, si in dictionariulu lui Polixu balicarirc), maculare, conitpurcare, spor-ce rel obscene loqul, rostro cajnnra agi» tare, stercorare. — Pre câtu scimu noi d’in câte amu auditu d’in gur’a poporului, acestu verbu ca si cellu mai de la f ______________BAL. ralie, bălăcire, insâmna : 1. a amblâ cu naui'a sau cu cioculu prin apa, si mai al-les»a prin apa necurata si tenosa, prin t«na, prin noroiu: vedi cumu raliele bala-carcscu.prin locu; nu lassă coppillulu se balacaresca in cofa cu apa.—2. Inse in diversele dictionarie occurre si cu alte însemnări, ai a nume: a), in allu lui Polizu: a implâ de necuratie, a spurcă sau mer-d&ri. a cofuri, a ballegă sau a accoperi cu ballegariu. — b). in allu lui Raoul si cellu de Buda : a vorbf vorbe spurcate ai neruşinate, a înjură, a spune măscări; — c). in allu lui Barcianu: a flecari. a limbuţi, a spune secature. — E-tymologi'a data de dictionariulu de Buda, adico ital. baloccare=a face se petreca cu secature, ca si cea produssa de Raoul, «deco russesculu Bjuarypiii=glumire, ridere, nu responde in forma, si cu a-tâtu mai pucinu in intiellessu, cu allu nostru balacarire sau la licărire. Noi credemu, co acestu cuventu sta in legătură de cuinnatfa cu bale si balega, (vedi mai diosu aceste doue vorbe), si co prin armare este derivatu d'in baligare sau bnliijariu, ca sf frigarire, sau cantorire d’in frigare, sau cantariu, si in semna proprie : a balegă, a imple Ac balegare sau ii de bale. Tote insemnarile cuventului se încadra deplonu in acestu intellessu rtynndogicu; numai insemnarea de fle-carire pare a face orecare difficultate, inse «i acesta greutate dispare, indata ce ne vomn cugetă, co si franc. bararder=:flo-carire deriva totu d'in bare = bale, de ond«* apoi si balega, cumu avemu se ve-demu in articlele despre balega si bale. Dupo acesta etymologia form’a cea mai eorrecta in scrissu este : balicarire sau balccartre, si prin urmare si a derivate-loru balccarîa sau bodicaria, balecaritu-ra, etc. BALACARITURA si balacana, s. f., (Tedi balacarire), actîone de a balacari tapta sau dissa spurcata si rusinosa; — cu tote co balacaria, dupo forma (vedi suffissu ia), ar caută se însemne in speciale : locu unde ceneva balacaresce, sau, I multa si mare balacitura. I BĂLĂCIRE, (de la bale, ca si baleca-I rirc, si prin urmare correctu in scrissu : BAL._________________47 balecire), v., cu insemnarea de sub 1, a lui balacarire: raitele balacescuin lacu; copillulu balacesce in apa; nu beti ap’a d’in pacariu, ci numai vejocati si bălăciţi in ea; se fii vedutu cumu baiatulu se jocă si baladă in albia, candu l’am scaldatu. BALACITURA, 8. f., (vedi bălăcire), actione de a balacf. BALADA, vedi ballatain dicţionar iu. BALAIORU, in locu de balanioru, adj,, deminutivu d’in baiatu, balantu : 1. camu balanu, 2. placutu prin faci’a sea balana; — 3. ca substantivu cu intellessu resfaciatoriu, in femininu mai allessu, balaior’a: a), vacca balana, b). iubitu mai vertosu balanu, f. muliere sau fdta balana. BALAIRE, v., vorba aflata numai iu dictionariulu lui Raoul, cu insemnare de groudor — mustrare, bougonner = mustrare cu bombanitura. BAL AIU, adj., prin supressionea lui n, in locu de balaniu, una specia de deminutivu d’in balanu : apprope de balanu; — balai’a, s. f., vacca apprope balana sau alba;—proverb: a intercatu ba-lai'a — nu mai sunt medie de traiu, nu mai e de unde se se dd indestullare pentru ceva. BALALaIRE, v., sub acesta forma in dictionariulu lui Baoul, <5ro pre câtu noi amu auditu d’in viulugraiu allu unoru-a, bananaire; hue et llliic jactari, franc, brlmbaler,—a mişcă intr’una parte si intr’alt’a, a clatină, a agită, a legănă , se dice mai allessu de clopote si de corpu : ce bananacsci asiă d'in capu si d'in mane; tine-ti capulu si nu lu totu bananai; vedi cumu bananaescu clopotele. — Nu se pote crede ca acestu cuventu se vina d’in russesculu EaaaiaiR* = instrumenta de cantu cu doue sau trei corde; ci e mai probabile, co se trage d’in balalau (cu a claru in tote sylla-bele), una specia de onomatopeia, prin care se espreme leganatulu si sunatulu clopoteloru. De altamentrelea compara si ital. balllcaro, vechiu franc, balloyer, = a se mişcă in coce si in collo, ispan. abalear = venturare, care pote veni di’n ballare = saltare. 48 BAL. BAL. 1. BALALAU, (cu a claru in tote syl-labele), vedi balalaire. 2. BALALAU, (cu a obscuru in tote syllabele), s. m., care balalaiesce, si de aci: care si perde tempulu cu nemicuri, unu perde-văra, unu bate-poduri. BALAMA, s. f., pl.-balamale, vorba turcăsca: douebuccati de ferru, ce se im-bucca un’a cu alt’a, commissura, inchiaiatura, juntura deferru, franc, charnlfere. BALAMUCU, s. m., casadenebuai;— ca si balamutu? BALAMUTU, adj., vorbaslavica, ap-prope neconnoscuta intre Românii de d’in-coce de Carpati: fatuu», prostu, secu, nebunu, tontu, carui-a abia scoţi vorb’a. BALANCIA, s. f., (franc, balance), cumpena de cantaritu, neologismu, care, de sî se afla dejâ si in latinitatea bassa sub formele balauţa, balancea, etc., d<5ro ca corruptu d'in bllanx = bis, de doue ori, si lanx=tassa, talleru sau tava, este mai bene a se respinge, si a se adoptâ form’a mai originaria bilance, si prin urmare si dirivate : bilanciare in locu de balanciare, cumu s’a si adoptatu bene bilanciu, si nu corruptu balanciu. BALANCLARE, v. (vedi balancia), (franc. balancer=cumpenire), cantarire, leganare, etc. BALANELLU, adj., deminutivu d’in balanu. BALANIORU, d’in balanu, vedi ba-laioru, in care n s’a suppressu, si de acea-a e mai pucinu correctu ca bala-nioru. BALANIU, d’in balanu, vedi balaiu, in care n a cadutu, si prin urmare este mai pucinu correctu ca balaniu. BALANU, adj., flavus, (franc, blond), de colore intre albu si galbinu, intre albu si auriu, se dice mai vertosu de facia si de peru: raru seaflaomu, balanucuochiinegri, coci otnenii balani hw, de regula, ochi albaştri; cine e balanu, nu e ocliiesiu; nno-ru-a plăcu balanele, alloru-a ochiesielc. Ca substantivu, balanu, nume de bou sau de callu cu perulu apprope albu.— La Macedoromâni baliu se dice de una animale cu peri albi in frunte.—Cuventulu se afla dâro in gur'a Româniloru d'in tote părţile, unidu d’in semnele ce denota origine romanica. Cu tote acestea eruditulu slavistu Milclosich, refere cu-ventulu romanescu la vecbiulu slavicu Biii = albu, si adauge ca venitu d’in acea-asi radecina si noulu slavicu beliţi, care se dice totu asiâ si in bulgaresce, si d’in care ar veni romanesculu beUire. Cellu d’in urma cuventu e connoscutu cu insemnarea de albire, si a nume albire apandiei, mai numai intre Macedoromân i 6ro la Dacoromâni nu e, precâtu scimu, luatu cu acestu intellessu, ci numai cu cellu de luare a pcllei sau scortiei; si fiindu-co acesta d’in urma insemnare nu se p6te usioru trage d’in cea de albire, de acea-a aiurea de câtu in BiM^albu cauta se cercâmu originea curentului in acesta insemnare. Intellessulu duce de sene lapelle=pellis, cu atâtu mai multu co locutionea neindoiosa, a luă pellea, este identica in intellessu cu bdlire. Greu-tatile s’aru potă redicâ numai de partea formei, obiectandu-se, co trecerea lui/> in b nu este normale in limb’a romanesca, si co l inainte de i ar fi cautatu se dis-para; nu este inse mai pucinu addeveratu, co limb’a romanesca, ca si tote celle alte limbe, si inco mai multu ca vericare alt’a, ca se evite ambiguitatea in espres-sioue, se abbate de la legile fonetice celle mai bene stabilite. In lirab’a latina es-siste unu participiu pellitu8=coperitu cu pelle, d’in unu verbu pellire, care nu se afla in autorii classici, dero care a potutu essiste in gur’a poporului cu insemnarea de a aecoperi cu pelle, cumu si cu cea de a luă pellea cuiva, ca pilare =a smulge perulu, si in genere, a des-poiâ. Atâtu ca se evite acesta ambiguitate de intellessu, câtu si ca se nu confunda pellire sub form’a peire, cumu ar cautâ se fia dupo legile fonetice alle limbei, cu cellu altu peire in locu de perire, Românulu a cautatu se tenda la form'a belire sau bellire. Cuventulu belii re pare co se afla cu acea-asi insemnare in gur’a totoru Româniloru de laterraurele Adria-tece peDO la fontânele Tissei; siacestu-a este, cumu s’a dissu si mai susu, unu caracteriu de inalta vechime si, peno la unu puntu, si de origine romanica. Asiâ dâro nu numai nu este de credutu, co BAL. BAL. 49 Romanii ar fi impromutatu acestu cuvânt u de la Slavi, ci e cu multu mai probabile, co Slavii noui, cumu si Bulgarii , au trassu allu seu beliţi d'in fon-tan'a romanica pelleg, d’in care au essitu | si ungar. b6Uenl, german, fell. D6co acesta etimologia n'ar fi indestullu de fericita, incâtu se fia approbata de eruditul a slavistu, credemu, cova concede cellu pucinu, co Romanii au cuventulu loru lelire de la Traci reconnoscuti de domni'a sea ca străbuni ai noştri. In limb’a macedonica essistea, in adeveru, cuventulu îreXa sau ir=XXa = scortia, pelle. Vericumu inse, inco una data noi nu intellegemu cumu albire ar pot6 se treca la insemnarea de bdire, afora numai d&o prin metafore, un’a mai for-tiata ca alt’a, amu presuppune, co cuventulu aIbu s’a luatu mai antaniu in Însemnarea de colorc in genere, si apoi de acf a trecutu la însemnările de facia, superfacia, si in fine pelle; si in acesta «jpposetione inse cuventulu îrcXXoc=ve-netu, latin, pollns = dc facia inclusa, pallldns=pallidu, care sta intre albusi galbenu, etc., desemnandu tote colori mai multu sau mai pucinu nedecise, cumu e si faci’a pellei, a pellei omenesci mai allessu, stau mai apropre de îrâXXa =peUis=pelle, decâtu slaviculu B-bai. Mai aprope de acestu cuventu slavicu pare a stâ, cu insemnarea sea, vorb'a Ic-lire, sub alta forma, adeco bdire, in care b k aude, ca si in albi, corbi, etc., la unii rotn&ni cu g, adeco ghilin—n si derege fad’a, a se face formosu. Dupo forma usuru ar fi cineva tentatu a dice, co cuventulu romanescu lilire ar veni d’in daviculu rin, cu atâtu mai vertosu, co in limb'a slavica d’in acea-asi vorba s’a formatu russesce Btanjo = ce- rM»~=zsulwuinu, numitu altu felu si albu de Spani’a. Dâro in românesce a M bUi nu va 86 dica numai a si da pre facia cm albu, ci si cu rosiu, si chiaru eu negru pre sprencene; scurtu a se bili ta se dica a si face faci'a formosa, a se drege, de tuide si matm’a de a si infor-moaetiâfaci’asechiann./resstt, nu numai httfla sau ghilela, vorba care, ca acrela ii altele, pote avâ numai suffissu sla- vicu, fora se fia si de origine slavica. Si in adeveru fiendu co intellessulu cu-ventului slavicu nu accopere bene, cumu se vede d’in esplecari, intellessulu cu-ventului romanescu; de acea-a credemu, co si bilire nu este formatu d’in slaviculu Btix ci d’in una radecina romanica, si anume d'in latin, bellns = formosellu, amabile, gratiosu, ital. bello, franc, bel si bean, cu atâtu mai multu co franc, se foire * belle=a se bili, si ital. belleto = dressu sau bUela, bilitura. Vocalea es’a stramu-tatuin t ca si in bine in locu de bene, care este de un’a si acea-asi radecina cu bellng =:bennlug, de unde apoi ben’lug si bellng. Acesta d’in urma consideratione confirma parerea, ce noi avemu, co neci balanu nu vine d’in slaviculu Bfcao, ci totu d’in ro-maniculu bellng, formatu asiâ ca si lun-ganu d’in lungu—lonşus, bellu-bellanu; cu atâtu mai multu, co balanu, si mai allessu derivatele: balaioru, baîanellu, etc., espremu conceptulu de albu mai vertosu de partea sea mesurata, gratiosa si formosa. Apoi precumu in latinesce candi-dus —albu, in espressionea : candldug et aureua homo = literale: omu albu3Î aur eu, insemna formosu; asiâ prin unu processu inversu, poporulu, care identifica formostducnalbulu, a applecatu forte naturale cuventulu bellanu=formosu si la insemnarea de albu, inse unu albu mo-deratu si temperatu, 6ro nu albu in tota stralucirea sea, cumu ar insemnâ cuventulu slavicu bmî, ce vine d’in radecin’a sanscritica bba, grec. 9a=lucire, strălucire, luminare. BALARIA, s. f., de ordinariu usitatu in plur. bălărie si bălării, herb» lnxu-rlanteg, erbe ce crescu mari si dese : baga-te si te ascunde in ceste bălărie; abiă poti strabate prin aceste balarli. — De unde se vina acestu cuventu? BALASTU, s. m., germ. ballagt, de unde si franc, legt, greutate ce se pune pre fundulu navei, ca se ua tina in eci-libriu; vorb’a curatu romanica esaburra — nuhnrra. BALAURU, 8. m., draco, prodlglnm, bellua, diabolug; — 1. sârpe de mărime prodigiosa, — 2. sârpe si mai micu de colore auria, — 3. in scriptura: balena, 4 G. 50__________________BAL.______________________ leviatbanu, —4. draculu, diabolulu,— 5. omu crudu, ce se nutresce d’in sudo-reS, altoru-a. — Se fia sc&ta vorba formata d'in bellua, Care essiste in limba sub form’a de boli a sau bella (vedi in dictionariu vorb’a bella)? Atunci ea s’a potutu formă, d’in bella, ca si bouru d in bou, sau, d’in caus’a colorei dominanţi in animalea ce Românii numescu balatiru, 8’au intrunitu celle doue vorbe : bella si aura, intr’un'a compusa, asiâ in câtu beUauru ar insemnâ proprie : animale de mărime prodigiosa si de colore auria. Se fia balaurii in relatione de cumnatfa cu balen'a, cellu mai mare animale ? Au pote se refere cumuva chiaru si la xk-Xo)p, 7r£X =facu se sara, agitu cu violentia, im-pengu, arruncu, etc.—de unde niXkz= pila sau mince, sau la pdXXw—arruncu; parte la germanele balla sau palia, bal, balg, etc., de acea-asi radecina si insemnare cu lat. follU=folle, follnni= foia, etc., grec. ^pbXXov foia, frundia, sau mai bene &6Xa£, \K>Xaxo<;, \toXLc~ foile, sacu, utre. — Acesta fluctuatione in o-riginea cuventului balla, care se reflecte apoi si assupr’a intellessului, milita in contr’a admitterei lui in limb'a nostra. si cu atâtu mai multu in contr'a unoru-a d’in derivate, cari nu au forma romanica. BALLONE si ballonu, s. m., (vedi balla), ital. ballone, franc, ballon, isp. balon, — proprie, forma augmentativa d’in balla : balla mare, cu iusemnarile speciali: 1. bosica impluta de aeru sau altu gazu, cu care se joca copiii ca cu pil'a sau tinendu-a de una acia si las-sandu-a se plutesca in aeru; — 2. beBica mare impluta cu gazu mai usioru ca aerulu, cu care aeronautii plutescu in aeru; — 3. mare legătură sau sarcina de merci. — Form'a ballonu introdus»» dupo france3c’a este contraria limbei no-stre; ea cauta se fia sau balloniu, ori bal-loiu, casi casoniu sau casoiti d’in casa, sau cu form'a mai antica ballone. BALLOTA, s. f., (vedi balla), ital. ballotta, franc, ballotte, isp. balota, — deminutivu d'in balla, cu insemnarea speciale ; petricea, globutiu de votatu facutu d’in lemnu, ossu, etc., sufragiu; inse una forma de deminutivu in ot nu e neci romanesca, neci romanica. De al-tamentrele vorb'a a cadutu in desuetudine, si in loculu ei a intratu billa. BALLOTAGIU, s. m., ital. ballotta-srio, franc, ballotasre, — formatu d’in ballotare—a pune in urna ballote,—cu doue suffisse neromanice : ot si agiu. BAL. 58 BALLOTAltE, V., ital. ballottare, fftmc. btllotter, isp. balotar,—formatu d’in ballota : 1. a pune ballote,—2. a arruiR'â ca una balla sau mince, a agită, a tVementâ, a bate ; ballotatu de tote cwwfurdf=batutu de tote venturile; — inse casi ballota, cu suffissu neromanicu. Dealtamentrele, in intellessuludesub 1., euventulu abiii a vedutu lumin’a, si a moritu; uumai in intellessulu de sub 2. piai scapa unoru-a de sub pdnna. BALLOTATIONE, 8. f., actionea de i ballota,—cuventu nascutu eri, mortu astadi. BALLOTU, 8. m., franc, ballot,—cu acea-asi insemnare casi balla sub 3.; inse mai pucinu de recommendatu d’in caus’a huffisaului neromanicu ot. BALMESIRE, balmusire, si balrno-sirf, halmcscscu, v., permiscerc, contur-bare;—a face ca unu balmcsiu, a amme-reu, a incurcâuritti, a ammetf tare. BALMESIU, balmusiu, balmosiu, a. B»., pat» panica, pala farina, lac te, bn-tjra contacta; farraşro ;—buccata de fa-rlua cu lapte si untu;— metaforice, mai aliena in unirecu tolmesiu: ammesteca-t«ra de lucruri disparate; pisatura, si moiatara, vorbindu de solide; — a face pre cineva talmesiu baltncsiu=a lu rupe in bataia. — Originea vorbei ar fi grea de urmaritu; coci si tonulu ei nu e bene (Lsatti. ci unii pronunţia bălmcsiu, alţii WwHlstu.S'e afla inse in gur’a poporului alta vorba pentru acellu-asi concepţii, a-d-vn vorb’a collisia sau collessia,care se prin origine de colla, si de care ne potanru *'rvf mai bine ca de balmcsiu, candu e vorba de buccatele numite asiâ. BALOSU, adj. {bale), ital. barosa, Wp. baboso, franc, bareux; — 1. plenu 4* bale,—2. cui curru bale multe,—3. 4* oatnr’a balelorn: uniipesciscotu prin Kame sau jkUc una materia balosa. BALTA, s. f„ pl. bnlti, palns, sta?-•an, lacana; — 1. massa de apa mai mare «au mai mica, care prin versarea unui rin in lunca sea segramadesce in atined’inacea lunca, si care apoi, candu «6cea riulu. g^cca si ea in parte sau de totu. Bolţile sunt do ordinariu forte P&cose; «uperfaci’a lom aste san des- chisa sau ascunsa in parte ori in totu de papura, trestia si alte plante palustre forte dese. in cari traiescu mulţime de passeri apatece; — 2. cu insemnare de lacu : Balta alba e unu lacu sa-ratu;—3. loculu pre unde se pote versâ unu riu si formâ bălti: pre ierna mulţi si baga vitele in balta, unde aceste-a a-fla pasione si in temim de ierna; ba.lt'a a infloritu de minune. — 4. massa de apa formata d’in ploia. — Nu se pote admitte, cumu susţine eruditulu Mi-klosich, co acestu cuventu ar fi venitu in limb’a romanesca d’in slaviculu blato; antaniu pentru co insusi mentionatulu invetiatu afla strania stramutarea d’in locu a consonantei l; apoi pentru co blato, in limb'a slavica, neci si afla esplecarea prin vr’una radecina de alle limbei, neci a produssu ellu senguru una familia de cuvente asiâ de numerosa, cumu e cea essita d’iu balta in limb'a romanesca, fora se mai adaugemu, co cuventulu* balla se afla in gur’a totoru Româniloru de la Tiss'a peno la Pindu, la aceşti d’in urma cu insemnarea speciale de tena, noroiu sau glod». Aceste d’in urma con-siderationi facu mai probabile suppose-tionea, co cuventulu in limb’a româna e indigenu, si co de la Români a trecutu la Slavi, 6ro nu de la acesti-a la acei-a. Vorb’a se afla si in limb’a gr6ca, in cea mai vechia sub una forma correspondito-riacellei romanesci, pdtXnj, 6ro in cea mai noua sub form’a j&XTo;. D6ro si sub form’a mai vechia |34Xnj cuventulu este unu neologismu, caro anevoia se pote esplecâ prin una anumita radecina grecesca. Se vina <5re poXrr( d’in pdXXsiv cu insemnarea de a versâ, ca in espressionea j3dX-Xstv §ixpt>=a versâ lacreme ? Versatura are, in addeveru, si in românesce insemnarea de apa versata de unu riu, sau io-cm/m pre care se versa. Se nu fia ore PiXvyj essitu d’in acea-asi radecina cu sXo;=balta sau SXţ=mare, prin adaus-sulu unei digama eolica? —Cuventulu latinu palnde=balta, insemna si desime de papura, trestia, nuelle, etc.; in intellessu analogu cu acesta d'in urma insemnare a trecutu si in limb’a nostra sub form’a pădure, prin stramutare antaniu 54 ________BAL._________________ a lui l in r (vedi liter’a l.), si prin permutare apoi a celloru d'in urma doue syllabe intre densele, cumu si in italia-nesce se dice padule in locu de palude. Dupo ce d^ro cuventulu palude sub form’a pădure s’a applecatu la altu con-ceptu, se nu fia 6re balta totu cuven-tulu palude, trecutu prin una forma par-ticipiale paludata, si transformatu asiâ, spre a se applecâ la conceptulu espressu in origine prin palude? Transformarea ar fi, fora indouentia, forte cutediatoria, inse nu fora essemplu,—In fine se pote ca romanesculu balta se fia isp. bulsa = balta, tena sau noroiu, desime, etc. In-telle8sulu vorbei ispanice accopere pre deplenu pre allu cellei romanesci; câtu pentru forma, s a potutu trece in affi-nulu seu t, cu atâtu mai usioru, cu câtu limb’a romanesca pare a evitâ combi-nationea de sunete Is. BALTACAIRE si • BALTACIRE, baltacescu, v., (baltacu sub 1. si *2.), franc, patauger,—a merge prin lacuri sau tena,—a sari, a searruncâ, a saltâ, a se bate prin apa;—a merge greu prin unu locu baltosu sau tenosu. 1. BALTACU, s. ru., pl-e, lacuna,— deminutivu d'in balta. 2. BALTACU (pronunţia: bultăcu),— espressione onomotopeica, prin care se espreme caderea iu apa si sonulu ce re-sulta d’in acea cădere, sau mersulu greu prin ape, lacuri, nor6ie sau gloduri, es-ţiTeasione—băldebâcu, cu difterentia co acesta d'in urma este mai espressiva ca băltâcu: a merge baltacu baltâcu—greu si scapetandu d’in lacu in lacu. 3. BALTACU si baltagu, 8. m., pl-e, bipennis,—arma in forma de secure cu doue ascutite, bipenne;—cuventu ne-connoscutu, cumu se vede, Româniloru de preste Carpati. BALTARETIU, s. adj., paluster;— 1. locuitoriu de pre longa bălti,—2. de balta, de pre balta, de longa balta: jhis-serile baltaretie; baltaretiele=(inuierile baltaretiloru) sciu mend luntrile ca si, barbatii loru. BALTAU, s. m., pl.-e, stasrnum,— massa de apa mai mica ca una balta, d^ro mai mare ca unu baltacu. I __________________BAN.__________________ BALTOCA, s. f., lacuna;—cu acea-asi insemnare ca si baltacu, cu differen-ti'a inse co baltoc’a unesce in sene si ide’a de profunditate: am sca)>atatu in-tr’una baltoca, in care eră sc me innecu. BALTOSU, adj., paludosus,—plenu de bălti, coperitu de multevorbindu de locuri: tinutu baltosu. BALUSTRADA, a. f., franc, balustrade, isp. balaustrnda, ital. balau-st rata, —ordine de balustre sau balaustre, assediata pre laturile unui podii, unui altanu, mormentu, etc..;—proprie participiu femininii, luatu ca substantivu, d'in unu verbu balustrare; si de acea-a form'a balustrada introdussa dupo cea francesca balustrade nu e conforma cu geniulu limbei nostre, ci cautase se dica, ca si cea italiana cu t, balustrata, sau si mai bene si conformu cu etimologi’a cuventului, balaustrata. In addeveruverbulu balustrare nu p<5te veni, cumupre-suppunu unii, d'in balustriim = baia, stabilunentu de baie, coci nu s’ar potâ atunci esplecâ usioru intellessulu cuventului balaustrata sau balustrata, ital. balaustro, isp. balaustre, franc, baiu-Btrc=mica columna sau stelu, lucratu in varie forme, ce se pune la ingradirea puntiloru, ferestreloru, altaneloru, sca-riloru, etc. Acestu intellessu nu p<5te cadra de câtu cil allu cuventului balau-stium, p«Xa(>OT.ov=]iore de granata imitata inco d’in celle mai vechie tempuri in lucrurile de architectura, si prin urmare si pre columnele, de care este vorb'a. BAMA, s. f., franc, corne grecque,— leguminosa, de form'a unei teci de ar-deiu, pleua de sementie. BAMU ? s. m., plant’a ce da batne. BANALE, (mai pucinu correctu: banal), adj., franc, banal,—cu insemnarile : commune, pentru toti, ordinariu, triviale, vulgariu, etc.;—d’in german.ban sau banu=:publicare, divulgare : vorbe banali, complimente banali, curteanu banale, etc.;—cuventulu nu e d^ro de re-commendatu, precumu neci derivatulu seu: BANALITATE, s. f., franc. bmnaltU, —calitate de banale,—vorba sau du>sa banale. BAN. BAN. 55 BANANA, 8. f., franc, banane» ital. si isp. banana,—fructulu bananului. BANANAIRE, v., vedi bcdalaire. BANANU, s. m., ital. si isp. banano, franc, bananier, — genu de arbore d’in âunlli'a musaceeloru; speci'a cea mai insemnata este asiâ numitulu bananu allu paradi9ului=mns& paradislaca, sau si ficulu lui Adatnu, alle cărui fructe sunt, in regionile caldurose, sengurulu med ilocu de traiu pentru populationi intrege. BÂNAl’U, 8. m., (vedi banu 1.), it. kaaato,—1. deregutori’a de banu,—2. gradu sau rangu de banu in ierarchi’a boiaresca; —3. terra sau tinutu guber-natu de unii banu: banattdu Craiovei— partea Terrei romanesci de d'in collo de Oltu, gubernata mai inainte deunu banu, si numita si banatulu Severinului; banatulu Temisianu sau banatulu Tetni-aiorcit intre Muresiu si Tissa. BANCA, 8. f., ital. banca si banco, isp. banca si banco, franc, banquesibanc, mediu latin, banca si bancua,—cuventu, cu forte multe si varie insemnari in limbai* «orori, d’in cari s’au introdussu si la iwi una mare parte : I. însemnarea cea mai ordinaria si prin urmare cea mai primitiva a cuventuluieste: scaunu limgu pr? care potu sedâ mai multe persone, sau pre care se potu assedid mai multe lucruri, **4!le,8ab8ellium, acamntiin, tranatra;— bancele de ordenariu sunt de lemnu, si smu, in locurile unde sestringu mulţi o-meai, pentru şederea acestoru-a : a), proprie : şcolarii in scolc stau \>re bance; tpectatorii (ei mai mulţi la teatru inco rUnt pre bance; prin gradine se afla puse, ra differite locuri, bance pentru repau-«Ik celloru ce se potu fatigă preamblan- iiu-se; — ni adunarea naţionale: bancelc iejmtatUoru, celle pre cari stau deputaţii; bancele senatoriloru, celle pre cari gtaa senatorii; — la tribunarie : bancele adeoetttiloru, celle pre cari stau advocaţii; banca accusatilorti, cea pre care stan accusatii. — b). metaforice : câţi itan in acea-asi banca: banc’a lenesiloru metsa afora; banc’a ministriloru cu a tfiteopSoru si a senatoriloru e in buna mUUegert. — c). iu speciale: pentru sc<51a : nu alt ăelassatu inco bancele, si vreti se ve arretati co sciţi tote. — d). pentru vase de plutitu : navile mari alle celloru antici aveau, de amenăoue laturile , mai multe bance pentru remegi. — e). fiendu co măs’a judecatoriloru erâ. impressurata de bance, pre cari stau judecătorii; de acea-a in limbele sorori, cuventulu are si însemnările de judeciu, judecător ia, tribunariu, curte de judecata, etc., cari nu s’au introdussu in limb’a nostra.—2. bancele potu fi nu numui de lemnu, ci si de alte materie : a), banca de pamentu, prispa, pre longa casele ter-raniloru, sau prin gradine; — b). banca prin buccatarie sau si prin alte incaperi, lavitia, pre cari stau omeni, sau pollitia pre ca¥e se punu vase si alte obiecte; — c). in ape : pruntu, arena sau rena, a-ren®, rada, arena, petrisiu si altu fellu de pamentu, care se gramadesce la unu locu si formedia inaltiatura peno aprope de faci’a apei, periculose pentru vasele de plutitu; assemeni prunturi, candu a-pele scadu tare, essu si in faci’a apei; — d). stratu de sare, de petra, de ghiacia, etc. — II. Scaunu, tabla, placa, măsa, etc., care serve certoru industriari sau com-mercianti la essercitarea industriei loru; — 1. in genere: banca de macelhiriu— scaunu pre care taia carnea, banca de buc-ca/ana=scaunu sau scandura de taiatu si tocatu carne, banca de templariu sau letnnariu—scaunu pre care templariulu sau lemnariulu fissedia lemnele de lucraţii, etc. — 2. in speciale : a), m&’a celloru ce se negutiatorescu cu bani; si de acf: b). commerciu facutu cu bani, cambiusm m»»6tf,arg:entaria;—c). stabilimentu, institutu particulariu sau pu-blicu, destinatu a procură industriari-loru si commerciantiloru facultatea de a si scambâ si vende mercile, de a impro-mutâ banii de cari au lipse, de a si depune cu folosu banii loru si alte valori: banca naţionale; banca fundam = care procura bani celloru cu moşie; banca mobiliarul — care impromuta ţ>re valori mobili, oppusu la banca immobiliaria = care impromuta pre valori immo-bili; etc.—d). banca, si mai desu bancu, jocu de cârti; — banii depuşi de unulu f>6 BAN. BAN. d’in jocatori, d’in cari aceştia tragu cea-a ce castiga. — In limbele sorori cuventulu se presenta sub doue forme, masculina : ital. si ispan. banco, franc, bano, si feminina : ital. si isp. banca, franc, banqne, intre cari insemnarile descrisse so impartu in modu mai multu sau mai * pucinu arbitrariu: numai in limb’a francesca femin. banqne are aprope esclusivu insemnarile de sub II. 2; âro in tote celle alte semnificatiuni face usu de mase. banc. La noi cuventulu, afora de sengur’a insemnare de sub II. 2. d), pastredia form'a feminina; si caus’a este, co in-trodussu inco d'inainte de 1830, cumu probedia dictionariulu de Buda, cu insemnarea metaforica si speciale de sub II. 2. b), si mai vertosu cu insemnarea de banu de charteia sau banconota, ellu a remasu cu acesta forma si in celle alte insemnari, desf aceste-a au intratu prin influenti’a vorbei francese masculina, banc. Câtu pentru etimologia, unii re-ducu cuventulu la grec. xk&i = placa, tabla; alţii la latin, planoa (=planlca) = tabla, scandura, vorba formata d’in planns = planii; d^ro lassarea lui l este in contr'a acestei supposetione. Alţii lu punu in legătură cuabacus, (vedi acestu cuventu in dictionariu); si atâtu intellessulu câtu si form'a vinu iu adju-toriulu acestei părere : coci cuventulu avendu in limb'a italiana cea mai mare desvoltare.urmedia, co acesta limba este addeverat’a lui patria; apoi limbei ita-liane sunt forte naturali suppressionile syllabeloru iniţiali, si prin urmare in a-câsta limba s’a potutu formâ mai antaniu baco, d’in abaco = aliaeus; apoi spre a se evitdeonfusionea cu baco (prin taiarea syllabei iniţiale in locu de bombaco,) = verme de metasse, limb'a a tensu la for-m'a banoo. In contr'a acestei etimologia s’ar poW obiectă, co u na syllaba iniţiale tonica anevoia pote cadâ; inse in lat. abaons si grecesculu ăp«4, o iniţiale nu pare a se tinâ de radecina, si co aceste vorbe se reducu* la acea-asi origine ca si (3a-ou:=base, p?,|ia.=gradu, tribuna, {3ax- 1 njfita = bacnlns = bâtiu, etc., adeco la 1 jSatvo>=amblit, calcu. In fine alţii dau cuventulu ca imprumutatu d’in ger- man. bank, vecliiu germ. pancb, mediu germ. banc, anglosass. bene, pre care lu punu in legătură cu lat. pangto sau paţo, grec. rtf(Yvi>ţii, cu insemnare de assediare, ponere, stabilire, cnmu si germ. fach = despartitura in unu armariu sau cuteia, pollitiora de armariu, etc. Neci form’a, neci intellessu nu contradicu a-cesta etimologia, cu atâtu mai multu co in italianesce se afla si panca cu insemnari de alle cuventului banca sau banoo. BANCALE, adj. (banoalls), de banca, relativu la banca, mai vertosu in intellessulu de sub II. 2. b) si c). BANCARIU, adj. s., ital. bancarlo, — 1. ca adj. relativu la banca in intellessulu de sub II. 2. b) si c). ; cedula bancaria; — 2. ca subst.: omu ce face negotiu de banca (forma mai cuvenita limbei de câtu bankeru sau banchieru). BANCHERU, si banchieru (pronunţia : bankeru, bankieru), 8. m., ital. ban» chlere si banchlero, franc, banqnler, isp. banqnero, mediu latin, banquarius, ban* ; querins, etc., argentarlng, trapezita;— | omu ce face operationi de banca in intellessulu de sub n. 2. b) si c); — cuventu introdussu dupo franc, bauqnier fora neci unu respectu de formele limbei propria; form’a cuvenita ar fi banca-riu (vedi acestu cuventu). BANCHETAEE, (pronunţia: banke-tare), v., ital. banckettare, franc, ban-queter; epulas instruere; — a da unu bancheta, a petrece in banchete; — cuventulu sub forma mai connoscuta in po-poru este a benchctui=i. petrece necon-tenitu cu mancare, beutura si jocu; — sub neci una forma inse nu e de recom-mendatu, cumu nu este neci urmatoriulu, d’in care s’a formatu: BANCHETU, s. m., (pronunţia ban-ketu), ital. banchetto, franc, banqnet, ispan. baiiqnete, epulto, conviTium, — ospetiu stralucitu, ospetiu mare, ospetiu plenu de letetia; — cuventulu sub forma mai connoscuta poporului e benrhetu= ospetiu de petrecere cu beutura si jocu;— d6ro si sub una forma si sub alt’a nu e de recommendatu: coci ca demmutiru | d'in banca sau bancu, nu pote, ia ro- _________________BAN.__________________ manesce, luâ form'a ce i s’a datu in celle alte limbe sorori. BANCHIERU, vedi bancheru. BANCNOTA, s. f., banu de charteia, moneta de charteia; — combinarea cm fiendu contraria limbei romanesci, cu-ventulu s’ar potâ adaptâ naturei acestei limbe, dandu-i-se form’a banconota, como se afla dejâ in dictionariulu Po-Umu. BANCRUTA, 3. f., franc, bancroute, ital. bancorottojargrentarl» dlssolntlo, ralnn fortonarnm; cădere sau ruina a «tarei unui negotiatoriu in parte, sau a vercui in genere, cădere prefăcută sau reale, asiâ in câtu nu mai pote plat! ce e detoriu;—cuventulu compusu d’in banca si rupere, ar fi mai cuvenitu limbei ro-manesci sub form’a bancarupta; — de aci si urmatoriele: BANCRUTIRE, v.,&î&cebancruta,— mai bane: bancaruptire. BANCRUTU, s. m., care a facutu bancruta; — mai bene bancaruptu. BANCU, s m., vedi banca. BANCUTA, 8. f., in dictionariulu de Buda, cu insemnare de banu de charteia, cedula de banca, si in speciale, de mica vaiere, de diece cruciari. BANCUTIA, s. f., (banca), ital. ban-caoelo, — 1. banca mica, — 2. moneta de charteia de mica valore, de diece cruciari. BANDA, 8. f., ital. si isp. banda, franc, bande; Tincnlum, fascia, tnnla, Tttta; caterra, manns, mailpnltis;—d’in germanic. band=legaturii, blnden=le-ţare, Bi prin urmare ne:idmissibile in Umb'a nostra: 1. in intellessu propriu: oj.legatura, bâtta, fascia;—b). cercu, c6r-onu, margine, ce impressura sau margi-ne^ce unu ce mai allessu ura tessetura;— in acesta intellessu si sub form’a banta 8M benta, plur. bente sau benti: bentile «onestei. — 2. in intellessu metaforicu; manachiu, mana sau câta de omeni, u-oiti pentru unu scopu, pai allessu reu: banda de lotri, de puscariasi, de omori-tori, etc.;—applecatu si la a nimali; banda de lupi, de corbi, de vulturi, etc.; — mai j raru in intellessu bunu; banda de lau-tari, de musici, etc. I _________________BAN.____________67 BANDAQIU, s. m., franc, bandage, formatu d’in bande (vedi banda) prin intermediulu verbului ban'Ier=legare, infasciurare, si prin urmare de origine, ca si de forma, neromanica, fasola, ltgamen sau llgamentnm=legatura, legame, le-gamentu, fascia. BANDIERA, si bandera, s. f., (vedi banda), ital. bandiera, isp. bandera, franc, bamllere si bannldre, slţnum, Texlilum;—1. fascia de pandia colorata ce se porta in capetulu unei pertice sau lance, flamura a unei companie de militari; flamura ce porta unii callari; — 2. fascia de pandia colorata, pre care se afla insemniele unui stătu. BANDITU, s. m., (la Macedoromâni bandi), ital. bandit», franc, bandit, isp. bandido; latri, hnprobus, erro; —proprie part. d’in bandlre (d'in germ. bann, bannen=publicare, opprire, punere afora d’in lege, etc., vedi banale, banda), luatu casubstantivu: omu pusu afora d’in legi, furu de păduri, facutoriu de relle, latrone, haiducu (vedi si banu, 1.). BANESCE, adv.(banu, 2.).—cu bani, pre bani, numerata peounla. BANESCU, adj., (banu, 2.), de bani, in bani, relathu la bani, peouniaring t interessi banesci, uffacere banesca. BANETU, s. m., (banu, 2.), mare 8umma de bani, avere mare in bani: banetulu lui nu l’are nemine; s'a strinsu multubanetu in vestiaria; atătu-a banetu nu ati potutu stringe de câtu predandu lumea. BANISIORU, s. m., pl. banisiori, deminutivu d'in banu 2., mai vertosu cu intellessu de resfaciare : a strinsu baia-tulu banisiori; cine eră se mi mance banisiorii mei! BANITIA, 8. f., mesura de capacitate pentru lucruri uscate: farina. granu, ordiu, etc., coprendendu 20 de ocalle, qnadrantal franc, boiggeao; — proverb: baniti'a nu se imple cu t’orfeezrlucrulu nu se face cu vorbe (vedi baia). BANOSU, adj., (banu 2.), peennlo-' sns,—1. pentru persone: plenu de bani, j avutu in bani: omu asiâ de batiosu, in câtu nu si mai nnmera banii, ci si-i mesura cu baniti’a; — 2. pentru lucruri, 58 BAN. BAN. care adduce mulţi bani, multu castigu: moşia banosa, negotiu banosu, măiestrie banose. BANTUELA,s.f.,actioneadea6aw<«», totu neromanescu si in materia si in forma. BÂNTUIRE, v., offendere, in'estare; —a supperâ, a vetemâ, a strici, a infestâ. — Se vina acestu cuventu d’in bntuere, cumu susţine dictionariulu d’in Buda ? se fia in legătură cu ung. bantani 1 sau cu vincire, ca si vetemare, victima, betta ?— Vericumu, e mai bene a 1’ inlaturâ, precumu s’a inlaturatu in fapta, mai allessu candu, pre longa alte multe espres-sioni, se pote supplenf forte bene si cu batere : inimicii sau lotrii bantuescu rta, s. adj., suspi-elosus, Buttplcax;—care banuesce, care e applecatu a bănui. BAN'UITU, part. d’in banuire, sus-p«ctus, conjectus. BANUTI, s. m. pl.,—una planta ce sta totu de a una verde, bussu,merisioru,bu* xus semper Tlreiu; —dupoformaplur.d’in banutiu (vedi mai diosu), si prin urmare derivatu d’in 2. banu, d’in caus’a formei fruudieloru plantei, cari suntmenuntelle si rotundiore ca nesci bani micutelli.— De almentrelea cuventulu e pucinu con-noscutu la Românii de d’in e<5ce de Carpati. BANUTIEI, cu acea-asi insemnare ca si precedentele banuti, plurariu d’in banutidlu, care, ca deminutivu d'in de-minutivulu banutiu, espreme si mai bene un’a d’in calitatile plantei, adeeo micimea si rotunditatea frundieloru ei. BANUTIU, s. m., pl. bamdi, nnmu-lu»,— deminutivu d’in 2. banu, banu micutiu: banuti de argentu, de arame, de auru, etc. — pentru plur. in iusem-nare de bussu, vedi mai susu banuti si banutiei. BARABANTJ, s. m., tuba, tublccn, preco, — vorba russesca connoscutanu-mai d’in c6ce de Carpati: 1. toba, vor-bindu mai allessu de cea ce ?e bate pentru annuntiare si publicarea licitationi-loru sau altoru facende administrative si judecatoresci;— 2. omu ce bate tob’a pentru assemeni impregiurari, numitu si barabanciu. BARABOIU, si barlabiou, s. m., — 1. una planta, cliarophjlliim bulbosum, cliaerepliy llmn, cserefolium, franc, cer* fcuil muşine; — 2. unu ce de pucina im-portantia, unu nemicu, una secătură, — insemnare pucinu cunnoscuta d’in coce de Carpati — ungar. ba «bilyî BARA, s. f., (ital. isp. barra, franc, barre),— perllcii, rectia, asser, pnlus; — buccata de lemnu sau de lerru, lunga si mai multu sau mai pucinu grossa, care serve a inchide, aimpedecâsau opri ceva: păru, pertica, drugu, laciu, etc.;—bara de argentu, de auru, de ferit — sina, lamina de aceste metalle. — Cuventulu a datu in limbele romanice una mulţime de derivate: la noi inco păru a essiste antici si insemnati representanti d’in ellu, cumu, de essemplu, desbarare=ital. sbarrare. Dupo Diez cuventulu ar veni d’in celti-culu bar=ramu sau ramura; d6ro, fiendu L 60 BAR. BAS co a fostu asiâ de fecundu in celle alte limbe romanice, si fiendu co urme însemnate s’au pastratu si in limb’a nostra: de acea-â e mai probabile co vorb’a se lega de un'a latina, si anume de rara= pertica, si, in speciale, pertica ce susţine tablatulu redicatu pentru construirea unui inaltu edificiu. 1. BARACA, s. f., (bara), ital. si isp. baraca, franc, baraque;— casula, e«-strense tusrnrlum; colliba d'in scandure pentru militari;—si de acf, casa prosta. 2. BARACA, s. f., nebula crassa, — negura grossa, c£tia desa. — in locu de bttraca, de la bura? (vedi acesta vorba in dictionariu). BARAGANU, s. m., pl.-c, rastus campus desertus,—eampu intensu sterpu si desertu.— ca adj.? desertu, sterpu. BARAIRE, sau beraire, v., ores abl- , nere vel depellere, — a menâ ouile, a le I face se merga, strigandu-le băr sau ber, de la belare=balare = sberare ca ouile. BARAITU, sau beraitu, s. m., d’in baraire, actionea de a menâ ouile. BABANI, sau berani, beranescu, v., | alicul rei rebcmenter studere, affectare, j concnpincere,—a dorf forte, a ambld cu , gur'a cascata dupo ceva, a i curre ballele I dupo ceva; — cuventu, pre câtu scimu, j neconnoscutu d’in coce de Carpati, care, dupo dictionariulu de Buda, ar veni d’in 1 ital. baronare; mai naturale inse s’ar pot6 legâ de acea-asi radecina ca sl precedentele baraire sau de bale. BARDA, s. f., ascla, dolabra;—secure de lemnariu,—dupo invetiatulu slavistu Miklosich, impromutatu d’in slaviculu bradTa, prin intermediulu ungar bArd; d: insemna si barba si secttre, j pentru ce n’amu admette,co barba si bar- j da, in românesce, se referu la un’a si a- j cea-asi radecina? Coci, admittendu ca j forma originaria bardua — bardva, pro j de una parte s’a formatu d’in ac&ta-a | I barba, ca bellu d’in dudlu; ero, pre de ! alt’a, s’a mantinutu form’a mai origi-| naria barda. BARDAOA, 8. f., si I BABDACU, s. m., aolula sau Alinia, : — micu vasu de pamentu, olliceâ de j beutu apa. | BARDAOSA, s. f., terrlculnm, man-1 dncus;—spaima, monstru, fantasma, i-1 magine facuta spre a s parii; — vorba 1 neconnoscuta d'in coce de Carpati, afora d6co cuventulu nu e acellu-asi cu bur-diosa = femina cu burt’a mare, grea,— carui-a se se fia datu apoi si intellesulu de ceva de spaima. BARDAHANIRE, bardahanu, etc., vedi burduhanirc, burduhanu. BARDASIU, s. m., care lucredia cu bard'a, lemnariu. BARDIA, vedi berdia. BARDUIBE, V., a ciopli cu barcCa, a lucră si netedf unu lemnu cu bartTa. BABELIEFU, s. m., franc, bas-relief, ital.bo8sorilleTo;anaentru co la noi vedere e ferninu, si nu, ca in italienesce, masculinii; si prin urmare s’ar cere ca adiectivulu bellu= formosu, se imbrace form’a feminina. BENCA, vedi bebe. BENGA, s. f., dupo urmatoriele es-semple pare de una insemnare cu epilepsia, dracu, etc.: pare co a intrata benga in ellu; bagu pre beng'a in tene; lua-te-ar beng'a. PBENTU, s. ni., cconum =r noroiu, limu, nomolu. BER, beralre, etc., vedi baraire. BERBANTLICU, s. m.. dissolntio, Ubido solntlor,—fapta de berbantu;— cuventulu e de forma, nu inse si de o-riginn turcesca. BERBANTU si birbuntu, s. adj., dls-soliilns, libMIiiosus;— desfreuatu, de-pravatu;— compara ital. blrbante, d’in care a venitu allu nostru iu tempuri mai noue, cumu se vede d’in form'a cuventului BERBEN1TIA si BERBINTIA, s. f., dollolum, — galeta, putenica, vasu iu care se fermenta casiulu; — d’in ung. bttrbeutzel cuventulu nu scimu se fia conuoscutu d'in coce de Carpati. BERCARIU, s. m., sllrultecuslos, — padurariu; — cuventu necounoscutu d’in coce de Carpati: 1. BERCU s. m., fructleetuui, sil rula =padurice, tufetu, pădure mica, erangu; — neconnoscutu d’in coce de Carpati, d’in ung. berekî 2. BERCU, *adj., sine cunda=fora coda, scurtu de coda, vorbindu mai allessu de passeri cari aru caută se aiba coda, si n’au. BERCUTIU, s. m., deminutivu d’in 1 berc». BERDIA(pronuntiatuaprope bard ia), s. f., pl. berdie, ciconia, — passere peregrina, cu penue albe prestra totu cor-pulu, afora de aripe, cari sunt negre.— Dupo ce ciconia s’a transformatu, la noi, in cocoria (vedi in dictionariu acestu cuventu), si s’a applecatu la alta passere; de neaparatu a cautatu se se applece altu cuventu la conceptulu espressu prin lat. ciconia, adeco bardia, care, in in-tellessulu primitivu, pare co va se dica alba, precumu si poeţii latini ua nume-scu adesea : candida ari»=o/i’a passere, sau mai bene baltiata; coci la Macedoromâni bardiu va se dica cu peri albi printre negri, baltiatu, pestritiatu. Pentru originea ulteriore a cuventului bardiu, se pote allaturâ de pardus=par-dalu sau pantera, si mii allessu de grec. zâp3ioi:=vergatu ca panter’a; se pote chiaru reduce la acea-asi radecina cu baltiatu : coci, desf stramutarea lui l in r inainte de una consonante, nu este normale iu limb’a romanesca, totu-si se practica la unele cuvente, cumu, de es-semplu, chiaru intr’unu cuventu de a-cea-asi origine cu baltiatu, adeco in bel-ciucu si berciucu..Cea d’antaniu etimologia este inse mai naturale si mai probabile. BERECHETLIU, adj., care adduce berechetu. BERECHETU, s. m., abundantia= abundantia, indestullare; — cuventu turcescu. BEREGATA si berigata, s. f., guttur, BET. — parte interna a gâtului, canalea de înghiţire 9i respirare: o taiâ beregata =.a junghiâ; — cuventu de forma romanesca; dâro care este originea lui? Ca se nu immultimu supposetionile, vomu unenti numai grec. f&payi, las- s&ndu si altoru-a se si essercite agerimea criticei. BERLISIU, vedi belisiu. BEKLUERE, vedi beletuire. BEliTA, 8. f., ital. (berotta), franc, tertbe; la vestimente muieresci, unu ornaruentu, care incongiura senulu. BERTELLA, s. f., nu d’iu berta, ci d’in Utta, in locu de bctellia (vedi aceste vorbe in dictionariu), cumu se si dice de nmlti Români: marginea de la brânu a brace-loru sau pantaloniloru, ismeneloru. etc. BESLÂCTEA, s. f., pL besiactelk, — cuventu turcescu, arcula= mica ladu-Ua lucrata formosu. BESEA,sau bezea, s.f., pl. beselle, bn-Uttm = basiu, sarutatu;—neologismu nu «potemaiscalciatu dupo franc. bal»er. BESNA, s. f., crassa obscurltas, te-Mbrs = intunerecu,—cuventu slavicu de forma câtu se pote contraria foneticei romanesci. BETEAGU, adj., »ger, inllrmus,— DejKrteutiosu,infirmu, vetematu: beteagu de unu ochiu = cu unu ochiu stricatu, chioru; beteagu J€w«upeh'or«=schiopu; beteagu de una mana; — cuventu de re-spiosu ca si nrmatoriele derivate: BETEJIRE. v., nţrum redderej — a fac» nepotentiosu, a vetemâ unu organu «recare allu corpului, si in parte, organele genitali : a si beteţji ochii—& si i strici;—a se beteji— a se vetemâ sau maxpk (vorbindu de părţile genitali); — te ai betejitu lucrandu=te ai spetitu. BETELA, s. f., fire de auru ce mi-ress’a, in din’a cununieloru, porta spen-diurate de capu;—cuventulu are numai Carma rea, âro de origine e romanescu, proiectu de lege presentatu la votulu 'mtrreloru anglese; — forte usitatu in amerele nostre in locutionea : billu de indemnitate = votu sau lege prin care miniştrii se scutescu de respunderea; ce app&a pre densii, pentru mesure, cari aro fi cerutu incu vientiarea legislativei, si pre cari densi le au luatu fOra acesta formalitate.—In limb’a anglesa cuven-fulu are forte multe si variate insem-nan. a nume si mare parte d'in celle e-? sau in locu de vi-vosu, viuosu, d’in rlvus, rlTere î BIRAITIA, f., d’in : BIRAU, a. m., judecatoriu, judece; —cuvente neconnoscute d’in coce de Carpati si cu totulu de prisosu, de ore ce in locu-le avemu altele de necontestata romanitate; inse totuşi ar merită, se se allega si se se scia, dfUa = rigilia, padia estraordinaria in tempu de nopte (acestu intellessu nu lu mai an? astadi neci in limb'a francesa, ci numai :) — 2, statione de repausu, ce una armata face, diu’a sau noptea, sub cerul u liberu, fora coperemente : armat’ii insasi ce face assemenea statione; loculu infine unde se face assemenea'statione. — Cuventulu luatu dupo franc. Mvouac, sau birac si blouac (coci neci in francesce nu are una forma stabilita), *si* german, biwacli sau belwach, wey* «rmeh = dupla garda, dupla vigilia; si, d&o e se l’adoptâmu si noi, apoi de ce ara mai allungatu d’in usu «bacht = german. ol>erwaclit=veghi’a principale? BIZARU.adj., morosus, dinicills, mi* ras; 1. applecatu la persone: morosu, snperatiosu. greu de multiamitu, eapri-cirtşu.fantasticii;2. la lucruri: de mirare, ostraordinariu;—d’in franc, bizarre, ital. felxsarro, cu acelle-asi semnificationi; âra isp. si portug. bizarro = generosu, cacalcrescu, maiestosti, etc. In limb’a i-taliana se afla unu primitivii bizza — monta; doro fiendu co arr ca suffisu nu esaiste in italianesce, de acea-a cuventulu cauta se se fia introdussu de aiurea, pote. prin limb'a ispanica, d’in basciculu bts*rru=cii barba, fii barbatu. De acea-a limVu nostra se p<5te scutf de acestu cuventu. si cu atâtu mai multu de deri-vatulu seu bizareria, a cărui forma este contraria geniului limbei romanesci; ar caută, d£co se pote, se se dica bizarut. ? HIZfREA, s. f., una planta, oleum papareris! BIZUIRE, bizticscu, v., ca refless. a st bizui in sine sau in altulu, sibl vel __________________BLA.____________71 ulii iiimium confldere; a se incummctte —nimlum audere; caactivu simplu neconnoscutu d'in coce de Carpati,' a încrede cuiva ceva. coucredere, cowinittere alicul aliquain rem. BIZUITU, part. d'in bizuire, cu însemnări neconnoscute d’in coce de Carpati: 1. certiiM, tutu», securiis; incre-dentiatu, securu; 2. familiari», Udus, ac* ceptuu; familiariu, favoritu, de aprope credentiosu, fidele. BLABORNICU, s. in., una planta, cjpripediatn, cu forma neromanica si neconnoscutu d’in coce de Carpati. BLACÎA, s. f., si blaciu? s. ui., bă.-tiu de batutu grilne, batiu in genere, (la-gellum, pertica; — de unde ? — neconnoscutu d'in coce de Carpati (vedi si blegtt). BLAGA, s. f., bunuri, avutia=divl-tia:, -cuventu slavicii. BLaGOCESTIA, s. f., pietate = pie-ta»,- slavicu. BLAGOCEST1VU, adj., piosu, piu= plus, — slavicu. BLAGOSLOVENLA, s. f., benecu-ventare=benedictio,—slavicu. BLAGOSLOVIRE, v., a benecuventâ — bcnedloere,—slavicu. BLAGOVESCENIA, s f., annuntia-tionea, serbatore in 25 Martiu, candu se commemora venirea angerului Ga-briel, ca se annunlie fetiorei Marfa, co va nasce pre Mantuitoriulu. BLAIVASU, si plaivasu, s. m., con-deiu de plumbu, grafiu, instrumentu sau materia apta la desemnatu, gmphiiim. BLAJINITATE, s. f., blandetia, le-nitas, maiisuetudo,—slavicu. BLAJFNU, adj., blandu, a fiabile, maiiguetiis, beni?nus, afTabllls, comit, —slavicu. BLAMARE, blamediu, v., vituperare, linprobarc, crimini dare, repreiiendere; a cugetâ si spune, co faptele, dissele, portarea cuiva sunt necuveiute, relle, vetematorie (oppusu lui laudare); a de-faimâ, a desapprobâ, a imputâ, a cen-surâ, a criticâ, a mustră, a admonf;— neologismu introdussu dupo franc, blâ-mer,d^ro introdussu foro necessitate, de orece desponemu de alte multe espres- 72__________________{IU. aioni pentru conceptele, la cari se ap-pleca, cumu si fora respectu de fonetic’a limbei, urmare ce va arruncâ limb’a intr’una confusione, d’in care nu vomu mai pot<5 essf. Mani’a de a innovâ cir locu si fora locu a ajunsu asiâ departe, incâtu nu numai blamare si bl-amu se audu necontenitu, de cându legislatur'a nostra mai de multe ori pre annu dâ blamuri ministerieloru, ero judecatur’a pronunţia la blamuri in contr’a mem-briloru sei; d6ro inco unii au crediutu co potu dice si bldinaşdu, fora se essiste neci in limb’a francesa una forma bld-ma-e. Dero franc, blămer este, cumu arr£ta circunflessulii seu, in locu de bla-mner, si, sub pedepsa de a neraid verce analogie, pastrate cu rigorosa conse-centia de poporu in instinctulu seu, sub pedepsa de a cad6 astufdu in intunei ecu chaotecu, ar cautâ ca cuventulu bluiner se iea, in românesce, form’a blasmare; inse si acesta forma ar presentâ una combinatione foneteca contraria legiloru limbei romaneaci. Mare dauna inse nu e, co blămer nu potje intră in limb'a no-stra, antaniu pentru co l’avemu dejd sub form’a cu multu mai curata si intriga, blastemare, si cu intellessuri cu multu mai appropiate de originariulu seu blasphrmam = pXowyijimv, intellessuri pentru cari limb’a francesa s’a ve-diutu nevoita a reintroduce ca neologismu blasphâmer; allu doile pentru co neci lipsea de espressioni, cumu se vede d’in traductionile date, si se va ved£ inco si d'in esplecarile nrmatorie, nu ne pune in necessjtate de a da una noua forma lui blastemare, asiâ in câtu se lu reducemu la blasmare, sau si mai reu la blamare. Cuventulu blastemare, ca si baserica, domenica, cumenicatione, etc., este unulu d’in acellea, cari probedia, peno la evidenţia, co Românii s’au cre-stinatu inco d’in celle antanie secle alle erei creştine, si n’au asteptatu, cumu pretendu unii, ca slavii se-i initiedie in diviu a doctrina a lui Christu. In addp-veru latin, blasphemare nu este olassicu, ci introdussu d’in grec. lîXa-rprjasîv de efttra antanii propagatori ai creştinismului, si prin urmare ca termenu de do- ________ _ BLA. meniu religiosu, spre a însemnă: a pronunţia vorbe injuriost in contr'a lui Domnedim si a celloru sânte. Cu acestu intellessu, d’in care, in decursulu secleloru, s’au desvoltatu apoi altele analoge, s'au introdussu inco de atunci, si essiste peno astadi, si in românesce, cuventulu blagphemare sub form'a blastemare, prin simpl’a sustituire a lui t in locu de ph sau /; pre cându limb’a francesa, dupo ce a defiguratu cuventulu forte reu si l'a rednssu la blămer, dupo ce l’a applecatu astufelu la concepte cu totulu departate de intellessulu primitivii, a fostu nevoita, cumu dissemu, spre a espreme acellu intellessu, ae re-iea d’in nou form’a blaxphlmer. Ca so ne dâmu s6ma si cu acesta occasione despre spiritulu de tenacitate si conser-vatione, ce caracteriza pre poporulu nostru, se vedemu ce forma a luatu blasphemare si in alte limbe romanice, a-fora de cea francesa. Italianulu de la blaHphemare a trecutu la blnsteinare. bfnstemmlare, si in tine labiestemmlare, liestcminlaro, lorm'a cea mai usitata astadi cu intellessulu latinescului blasphemare si romanescului blastemare; de alta parte prin taiarea lui t a formatu blasmare, st, spre a evită combinationea sin contraria limbei, biaslmare, cu in-tellesulu francesului blămer. Ispanii an mersu si mai departe cu mutilatio-nile; ei dicu: lastItnAr—blastemare. D’in celle espusse se vede totu de una data, co si Italianii, ca si Francesii, au tensn a da cuventului doue forme pentru don* serie de semnifieationi: bestemmlnre= blastemare, franc, blat>phlmer; btasl-mare=defaimaro, franc, blămer. Limb'a nostra inse nu ne perraette una mutilare a cuventului de assemenea natura, si totu ce potemu face, este a introduce, pentru unele insemuâri, form’a mai ori-ginaria blasfemare, iu neci unu casu inse form’a mutilata blasmare sau blamare (pentru intellessulu lui blastemare si hlasphemare vedi in dictionariu). BLAMU, s. m., actione. si resultatu sau si motive alle actionei de blamare. BLANA, S. f., Tillosa pnllin restl-mento ftubsuenda rel subsnts, pelllta ve- _________ BLE.____________________ »tl* , tabnla, assis; 1. pelle de animale cu pe ruin seu, care e cosuta sau are se se cosa pre faci'a d'in intru a unui ve-- f«ariîi, a fi spariosu, a fi fricosu, a se înfricosiâ (vedi blegu). BLEGU, adj., «jui anres flaccentes rel fiaccldas habet; care are urechiele mm ed las sa te in diosu; — de aci metaforice : molie, prostu; — datu in unele dictionarie cu forma blâcu, si cu insemnarea : paridns=fricosu, spariosu. — « '□ventalu se pote legi de f3XA£—pXaxtfc =molle, lasiu, lentu, stupidu; sau de a-nalogulu latin. flaccus=molIe, lasiu, fora energia, fricosu; chiaru in Cicerone a»ecns = care are urechiele lassate. — Bfacia sau blaciu pote co se lega de a-rea-asi radecina, afora de nu va fi in le-jatnra de cumnatfa cu fiaţellnm. De alta parte formele blejire, blejdirc (vedi mai diosu) inco se potu legâ de blegu, de si dau prepusu prin forma co vorb’a ar fi de origine slavica. In fine unele dic- BLI. 78 tionarie amesteca form’a bleguire, care vine, fora indouentia totu d'in blegu, cu blevuire. sau blcuire, d’in bleau. BLEGUIRE, v., (in unele dictionarie blacuirc), vedi blegosiare (compara si blegu). BLEHAIRE, gannire, clamitare;— a latră ca catieii mici, a sberâ ca iepurii, amercai, a mierlaf;—nu d’in px-rj/dojiat, ci pote d’in belare = sberare, transfor-matu prin metatese; inse cuventulu nu e connoscutu d’in coce de Carpati. BLE J DI RE si blejire (d’in blegu ?) obHtupescere: a blqjdi ochii—a deschide tare ochii si a se uita cu mirare stupida. BLINDA, s. f., — 1, acclpiter = gaia, uleu ? — 2. blcnda de omu = omu reu sau de nimicu? (care nu e bunu de nemicu, care ambla molie si incetu, leganandu-se si abid misican-du-se); de acf: BLENDARIRE, v., a ambii leganandu-se; cuventu, ca si blânda, cadiutu in desuetudine. BL&SNA si blasna, beltena, opn» tmperlte factum, homo stupidns; lucru ren facutu, omu de nemicu (care nu e bunu de nemicu); — cuventu slavicu forte pucinu connoscutu maî inainte, a-stadi cu totulu cadiutu in desuetudine. ? BLESITJ, s. m., ferru topitu? lamina sau sina ? BLESDRA, s. f., plaira, nlcns, rnlnosţ neologismu nefericitu, dupo franc, bles* sure = plaga, vulnu, etc. BLEUIIiE si BLEVUIRE, v., a pune onu bleau sau bleavuri la ossia. ? BLEUTIA, s. f., calitate de bleutu; — se nu fia bleqosia s’au blegutla d’in blegu? ? BLECTU, adj., stnpldas=stupidu, imbpcillu; —se nu fia in locu de blegutu? BLIDARIU, s. m., pl.-ie, tbeca sen» tellnria, armariu de blide; — ? si cu intellessu personale : facutoriu de blide, ollariu; lingutoriu de blide, parasitu, lingău. BLIDU, S. m., pl.-e, eatlnus, patina; — vasu de pam&ntu, in care se ponu bucate pre m6sa, catinu = strachina, taferu de pamenbu, etc. ; a speli 74 BLO. BLO. blidele, a pune blidele in blidariu; o manca d'in acellu-asi blidu cu ceneva— a trai impreuna; — cuventulu se afla mai cu s&na in gur’a terraniloru, pre c&ndu in cetati se aude astadi, pentru acellu-asi conceptu, strachina, ero pentru blide mai cu elegantia lucrate : ca-stronu, farfuria. — Cuventulu porta semne de inalta vechime, si nu se pdte admitte, cumu pretende invetiatulu Mi-klosich, co Romanii l’aru fi impromu-tatu de la Slavi; ci d6co, precumu sus-tiene acellu-asi invetiatu, vorb’a este gotica; atunci e mai probabile co Romanii l’au de la Goti insisi, cu cari au traitu impreuna tempu indelungatu. De altumentrele cuventulu se afla si in alte limbe sorori, in cea italiana de essem-plu, sub form’a de biado=bucate: grânu ordin, secara, etc. (franc. bl4)d’inanglo-sass. blad=verce specia de granu, si chiaru verce specia de planta, si in par-ticulariu, planta leguminosa, etc., insemnari cari ducu la grec. (5Xaor<5v = erba, verce cresce d'in pamentu, de unde si allu nostru blastariu sau vlastariu. D’in bladu Românii au facutu p6te antaniu bliadu, si apoi prin assemenarea lui a cu i, bliedu, bliidtt, blidu, care a potutu av6 mai inainte insemnarea de verce cresce d’in pamentu, apoi ce cresce d'in pamentu si se manca, bucate, leguma, si in fine vase in cari se punu bucate, tocmai precumu si franc. plnt= si cu bucata, si cm vasu depusu bucot’a. In fine se pote compară si grec. pXitovzr una specia de planta leguminosa (redi in Dictionariu blitu). BLIDUSELLU, s. m., pl.-e, demi au-tivu d’in deminut. blidusiu d’in blidu. BLIDUSIU si BLIDUTIU, b. m., pl.-c, soutr-Ua, patella; deminutivu d'in blidu, catinpllu, talereliu, strachiora, etc. (vedi blidu). BLOCARE, blocediu, v., a pune sau stabili blocu, a împresură de tote părţile una cetate sau terra. BLOCU,8.m., franc, blocus, impresu-rare de tote părţile a unei cetati sau unui tinutu, occupare a totoru câiloru de communicatione, asiâ in câtu se nu pota neci essi neci intră; — d’in ger- man. blockuB = blockhaus = casa de lemnu. BLONDU,-a, adj., franc, blond, ital. biondo; flavus, balanu, vorbindu mai allessu de omu cu perulu balanu si cu o-chii albaştri; — neologismu fora utilitate, fiindu co balanu lu pote suppleni forte bene; si ddco originea romanica a cuventului balanu s’ar pot6 contestă; apoi nu se pote contestă, co blondu e strainu de terrenulu romanicu : de ce d£ro amu introduce unu neologismu de origine străină, si nu ne amu multiumi cu balanu, a cărui origine e cellu pucinu indoiosa, si are totu de una data meritulu, co e connoscutu totoru Roma-niloru? (vedi balanu). De assemenea si blondinu, blondina, cauta se lasse lo-culu la balaioru, balaiora. BLOTACARIRE, si blotocorirc, v., ex acri tare,—aclatf, a clatină, a turbură, vorbindu in particulariu de apa, de unu vasu cu apa;—neconnoscutu d'in coce de Carpati cu acesta insemnaro, care, dupo dictionariulu d’in Bud’a i ar veni d’in Yolutare,=rostogolire; — se nu vina 6re d'in ftiictus, ca blvgu sau hlacu d'in (lac-ciisî D’in fluctn», e probabile co vinu fluturu fluturare, flusturare, etc.; d’in a-cellu-asi s’a potutu formă si fltUccu, d’in I care apoi flutecare, flutecarire, transfor- l matu in urma in blutecarire sau blote-carire; — d’in coce inse de Carpati verbulu blotocarire, pronuntiatu de unii bliotecarire, (pronunţia io d’in blio in-tr’una syllaba ca german, ii), insemna: a vorbi multu si incurcatu, a vorbi iute si neintellessu, ca copiii mici : ce totu blotocaresci, Judane? copillulu candu incepe se vorbesca, nu i mai tace gura, ci iota diu'a blotocaresce;—si cu acesta insemnare cuventulu s’ar pot,6 lega de fluctua, ddcocomparamuespressionile latine : fluinen ora1ionU=unda, abundan-tia do espressione; Auctus rerboriim= franc, flux de i>aroles=superabundantia de vorbe. Reducerea cuventului fluctua, la flotu, apoi la blotu, d’in care au potutu essi blotocarire, si are analogiele salle in franc. ilol=Aneius, de unde apoi flotter plutire, fluturare. De si acestea sunt numai probabilitati, lucrulu inse _________________BOB.____________________ merita luare a mente, ca se nu in latu-rfcmu d’in limba cuvente betrane, cari, prin processe de transformări fonetice peno astadi nedescoperite, au potutu lud forme, ce la antani’a vedere păru suspecte : peno astadi noi nu avemu de câtu primele lineamente alle foneticei nostre. — Fienduco e vorb’a de probabilitati, te unnarimu lucrulu mai departe : blotocarire ar pot£ fi in relatione de cum-natia cu bl«terare—flecarire, vorbire de rerdi si uscate, de prostie; acestu curenţii inse se 13ga de [3X4$ (vedi blegu), care insemna si vorbitoriu de prostie; si asii cuventulu blotocarire sau bliotaca-nre ar veni d'in blegutu, bleutu, bliutu, Uiotu, blotu (vedi Wett/M)=stupidu, pro-stu, stangaciu: Serbulu bliottdu da cu totulu; copillu mai bliotu ca estu-a n’am mai veditdu; si asiâ blegu. pentru’urechie, blegitu sau blejitu pentru ochi, bleutu sau bliotu pentru gura, si metaforice, pentru mente, ar fi legate intre densele, insemnandu fi acare unu defectu de mol-litiune, de imbecillitate. Una alta forma d’in blaterare este si blacterare cu intellessulu speciale de o sberă ca berbecii. Ingermanesce blOde inco va se dica simplu de sjnritu; si e possibile ca bliotu allu nostru se fia in legătură cu vorb’a germanica, si prin urmare si bliotocarire sau blotocarire. D’in tote suppositionile inse ce» mai probabile remane totu acea care pune verbulu blotocarire in legătură cu •netus; pentru co numai acesta etimologia satisface celle doue insemnari principali alle cuventului, adeco: 1. a agita, 2. fi t^orhi rapede si fora intellessu. BLOTU si bliotu, adj., Htultulus, im-beclllns, liern»; stultu, simplu, prostu, ţtaogaciu (vedi precedentele blotacarire) BLUGURU, vedi bidguru. BLUSA si bluza, s. f., franc, blouse, tunica de pandia grossa ce se porta prestra camdsia in tempulu verei. BOBA 8. f., pl.-e, bncca, acimig; — fructu de plante rotundu si micu, apple-ratu mai desu si in speciale la struguri: hoba de strugure; apoi si la alte fructe ee 6e appropia de marimea unei bobn de strugure : bof>e de porumbu; si la glo-butie de alte materie care au marimea _________________BOB.________________75 unei boba de strugure: boba dc marga-ritariu, de margeanu, etc.; in fine la gra-untie sau globutie cu multu mai mice: bobe de grănu, de fasole, de lente, de meiu, etc. D’in collo de Carpati cuventulu are form’a bomba, si se dice aprope esclusivu numai de bombele sau holde strugurelui; de alta parte, in multe caşuri, plur. bobe correspunde cu singul. bobu: bobe de margaritariu, unu bobu de margaritariu; bobe de porumbu, «nt4 bobti de porumbu; bobe de grănu, unu bobu de grănu; etc. Intru câtu boba si bobu differu in intellessu si d£co sunt sau nu de acea-asi origine, se va arretâ la articlulu bobu. BOBERNACU, s. m., pl-e, talltrum, franc, chlqnenaude, — lovitura prestra nasu sau la altu locu cu degetulu mediu pusu asiâ sub pollice, in câtu scapa de sub acestu-a cu violentia: a dă, a lud bobemace;—proverb: a da bobernace— a impută, a mustră, a taiâ nasulu; a lud bobernace — a primi imputationi, mustrări, etc.;—cuventulu pare a se legâ de bobu, si a av£ ca insemnare originaria lovire cu bobi sau bobe; remane inse a se esplecâ suffisulu sau finalea ernacu. HOBIRE, v., vedi bobu. BOBITIA, s. f., deminutivu d’in boba. BOBITIARE, v., o curatiâ de bobitie sau bobe. BOBITELLU, s. m., pl.-»', una planta numita in germanesce : pelsklee: ca-pritia?=z(erba cu bobitie). BOBITIOSU, adj., 1. plenu de bobitie sau bobe, 2. care e constituitu d’in parti cu forma de bobe. BOBLETEClA, sau bobleticia, s. f., calitate sau fapta, dissa de bobleticu. BOBLETECU si bobleticu, adj., s*o-lidns, stultu*, Ineptus;pucinu preceputu, cu pucina precepere si judecata, nevo-iasiu, casca-gura;—ispan. bobatico, cu acellu-asi intellessu ca si in romanesce; compara inse si bobu. BOBLETÎA, s. f., cu acellu-asi intellessu ca si bobleticia. BOBLETIU, adj., cu acellu-asi intellessu ca si bobletecu. BOBOCELU, 8. m., pl.-»', deminutivu d’in bobocu. 74t_________________POB- BOBOCIRE, v., formatu d’in bobocu; vedi wibobocire. BOBOCU, s. di., ealjx, onljculiis; ţemina, oeulns; bellitsitlinug; aimticuU, anserculns;—1. calicele cp conţine florea inainte de a se deschide si a se devoltâ pre deplenu: florea nedeschisa si nedev-voltatu pre deplenu:—de acf metaforice, applecatu la persone: tenern si formosu, in prim’a flore a junetiei si forinosetiei: mu bobocu de fi'ta, unu bobocu de june; —2. puiu de certe passeri, si in speciale de raţia sau de gâscă: bobocii de raţia; ţjain'a a scosu trei pui si patru boboci de raţia. In ainendoue intellessnrele vorb’a pare a se legâ bene de acea-asi radecina cu bobu, buba, etc. (vedi mai allesu bobu). HO BONA, s. f., pl.-f, eantamen, in* cautamentum, eantns maţicns; descan-t,ecu, farmece cu vorbe; — caventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, pre care invetiatulu Miklosich lu refere ca si pre ungar, babona, la slaviculu habuul, pl. m., cu insemnarea de superstitione. însemnare de care insusi se indoiesce; dâro, lassandu la una parte, co intellessulu slavicu de superstitione este cu multu mai scientificu, si prin urmare de la modula de a cugetă allu poporului cu multu mai departatu de câtu intellessulu ce are in limb’a romanesca; apoi in limb’a slavica nu essiste neci una radecina a-numita de care se se pota legâ cuventulu, fora se mai adaugemu, co togmai intre Slavii, cu cari Românii au fostu in relationi mai appropiate si mai vechie, cuventulu lipsesce; pre candu in roma-nesce ellu pare a fi in legătură cu una numerosa familia de cuvente forte vechie si affundu inradacinate in limba, cumu boba, bobu, boblctiu, bombu, bomba. etc. (vedi bobii) : a spune bombe — a spune secature, vorbe deşerte, cum yunt tote descântecele; afora d6co n'ar preferi ceneva a reduce cuventulu la baba, fiendu co babele de regula facu bobâne (— descântece); noue inse ni se pare, co cuventulu si prin forma si prin intellessu se lega mai fireesce de boba, cu a-tâtu mai multu, co essiste in limba si form’a destullu de popularia borbona, _______________FOB._________________ d’in care bobona ar venf de a dreptulu prin suppressionea lui r sau m, sau care ar fi ea insasi crescută cu unu r, de ore ce credemu a fi auditu si d’in coce de Carpati form’a mai sempla bobona, inse cu intellessulu de borbona = bobn mai mare, cuinii e allu strugurelui. £ro nu cn cellu datu in dictionariulu de Buda, des-cantecu; ba inco chiaru si unu verbu a se ftoion«=ase infla. ase besicâ, etc., se aude in gnr’a poporului, cea-ce ar au-torisâ a pune cuventulu in legătură 91 cu hula (vedi bobu.) In urm’a acestoru-a noi credemu, co si Slavii si Ungurii au irapromutatu cuventulu de la Români. BOBORNICU. s, f., pl.-*. reronica beeahuntra lui Linneu, una planta cu frundie verdi luciose si cu flori albastre despuse in manuchie ca babele sau bor-boncle de strugure;—cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, pre care invetiatulu Miklosich luMgade6rr6«(vedi acestu cuventu), dandu si form'a ?>ri-bornicu, ce noi neci amu auditu, neci cetitu, si de care allâtura si blabomicu = calcenlns marianus, ce de assemenea noi nu connoscemu neci d’in audite, neci d’in cetite. Lassandu d£ro la una parte brîhornicu si blabomicu, form’a cea mai connoscuta, cellu pucinu intre una parte de Români. adeco bobomicu, pare a fi in locu de 'borbonictt, si prin urmare a sp legâ de borbona (vedi acestu cuventu, cumu si bobona): Românii au numitu mai multe plante dupo form’a frundie-loru (vedi banutici,bobitellu.). Astufelu cuventulu bobomicu, a potutu trece dela Români la Slavi chiaru in supposetionea co nu ar venf d’in borbona. ci p6te d'in reronica insasi, prin una duplecare fa-miliaria nu numai limbei romanesci, ci si altoru limbe romanice, in locu de bc-beronica orecumu. BOBOSIA, s. f., pl.-e, inflatura, be-sicatura (vedi bobosin). BOBOSIARE. v. (vedi 1. bobosiu), in speciale : a deschide si scote tare ochii afora d’in pleope; si de acf in genere : a infld, mai vertosu ca reflessivu, a se ho-bosiă — a se inflâ, a se besicâ (vedi bobona si bobosiu);—insemna si amblare ? dupo Polizu, afora d6cţ d’in err6re âm-  ________________BOB. _ blure »n e in locu de in/lire; — de aci: BOBOSIATU, part. ca adj., ochi bo-bosiati, ochi essiti tare afora d’in orbitele lorii; si in genere pentru verco: inflaţii, tare inliatu, besicatii(veditoiosm). 1. BOBOS1U, 8. m. pl. bobosi, pu* pliu, cora; globulu ochiului, si in speciale : lumin'a ochiului, care are forma unui bobu; — si prin urmare in relatio-ne cu acestu cuventu, cu tote co ar pot6 uv<5 lina affinitate si cu pupillazrsferculu titiei, sau cu pupllht, deminutivu d’in pupa;—cuventulu nu e connoscutu d'in coce de Carpati cu forin'a sa masculina si cu iusemnarea speciale de lumina a ochiului, inse connoscutu sub forma feminina bofmia, data mai susu cu insemnare mai generale: acestu processu de scambarea formei si genului unui cuventu, spre a e-spreme concepte differite, se se notedie bene, pentru co e forte desu practicatu in limb'a nostra, si unu essemplu de apple-carea lui vomu afiil indata la bobu. 2. BOBOSIU, adj. f. bobâsia, itiucn* losus, rarlus; cu picatelle de varia co-lore, pestritiatu, —cuventu neconnoscutu d'in coce de Carpati, casi l.bobosiu, d^ro fora indouentia de acea-asi origine cu acestu-a, legandu-se de bobu, si anume de derivatulu bobosu, ca rosiu de (rog-sus) russns. BOBOSU,-o, adj., plenu de bobi, sau bobe; care are sau da bobi mulţi; cu fa-cia aspra, ca cumu ar fi compusa din bobe; cu substantia compusa d’in purti-celle de form'a unui bobu sau boba. BOBORO.IIRE, v„ liiTolrere, obrol* tor®, male et ridlciilc rostire, franc, af-fubler; a infasiurd, a îmbraci cu ceva largu intr’unu modu ridiculu; — in locu de boboredire, ca si tvscyire in locu de tescedirc, de la una forma boboredia, venita d’in bobu, ca si buburedia d'in buba (vedi bobu). BOBOTAIA, s. f., flainms, conflagra* tio; flacura mare do focu, incendiu infriro-siatu; — cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, pote in locu de bolbotaia = bolbvtauia, care jpare ni se co l'amu au- { ditu si d'in coce de Carpati, d^ro apple- ! catu, de=nemerire; a bobi bene =a nemeri, a nu se insellâin ce face sau dice; —pare co nu ti sunt toii bobiiz=.pari tristu, distrassu; inse in acesta locutione se audu si pronun-tiele : boghii, boii, asiâ incâtu pare a reman£ indoiosu, deco este vorb'a de bobi, seu de boi (d'in bou); intellessulu se pote esplecâ si prin bobu, si prin bou, de ore ce in antaniulu casu s'aru intel-lege co la datulu in bobi lips’a de ore-care bobi sau reu’a loru cădere, aunun-tiandu unu reu, baga pre omu in grige; 6ro in allu doilea, co perderea de nes-cari vite a cofundatu pre omu in intri-stare; form’a cuventului inco nu decide __________________BOB.__________________ pre deplenu cestionea, de orece unii Români pronunţia vi si iicamuin acellu-asi modu, ca ghi: asiâ boghianu in locu de bo-viantt, boianu. — Cuventulu bobu este u-nulu d’in essemplele celle mai probanţi despre differentiele de intellessu ce ge-niulu poporului scie stabili, prin scamba-rea genului in unulu si acellu-asi cuventu, care se appleca la fientie neinsuffletite: plecandu d’in observarea co natur’a fe-menei este de regula mai pucinu determinata si mai capritiosa, 6ro a masculului mai solida si mai bene fissata si determinata, imaginationea poporului appleca si fientieloru neinsuffletite genulu femininii pentru concepte mai pucinu precise, 6ro pre cellu masculinu pentru concepte mai bene definite si specialitate. — Invetiatulu MUdosich pretende, co cuventulu ar fi venitu Româniloru prin Slavi, si a nume d’in slaviculu bobii: marturesce inse totu deuna data, co cuventulu e impromutatu de Slavi d’in latin. faba. Dăro in limb'a slavica cuventulu n’are de câtu insemnarea speciale de faba, precandu in limb'a romanica ellu a luatu insemnari asiâ de multe si variate; in limb'a slavica ellu essiste ratecitu si senguratecu, precandu iu limb’a romanesca se vede insocitu de una familia asiâ de numerosa: bobosiu, bobosiare, bobocu, etc.: acestea sunt probe, co cuventulu este planta de solu romanescu. Ce e dreptu, cuventulu e anevoia de redussu la una vorba latina, si celle ce noi avemu se dicemu, le dâmu de ce sunt in addeveru, de coniecture mai multu sau mai pucinu probabili, destinate a deschide callea la cercetări mai affunde. Si mai antaniu latinesculu faba, dupo legile generali alle foneticei romanesci, ar fi cautatu se se faca fava, care, inpotereaacelloru-asilegi, ajunge faun, si in fine faa, fă; sub acesta d'in urma forma cuventulu, amestecandu-se cu altele diverse prin origine si prin intellessu, cumu, de essemplu, impera-tivulu d'in facere, a cautatu sau se des-para sau se iea alta forma : numai la Macedoromâni, cari pastredia mai bene consonantile, ce la Dacoromani se moia peno la completa desparitione, essisto ____________________BOB._______________________ inco form’a fava—(&ha. In locu de a trece prin transformările generali, cari aru fi addussu complet’a lui perire d’in limba, cuventulu faba, la Dacoromani, pare a se fi transformatu in modu speciale, asiâ co /' a potutu se treca in £>, ca in blegu, blotocarire, etc., si astu-felu cuventulu se iea form’a baba, apoi, spre a inlaturâ ambiguitatea, boba, prin scam-barea lui o in o, ca in fonic d’in faine», carui’a in fine, in poterea processului mai susu attensu, s'a datu si form'a masculina bobu, cu insemnarea speciale, ceare si macedoroman. favu=tuba, si d’in care in urma s’ar fi desvoltatu celle alte insemnari atâtu alle cuventului propriu, câtu si alle derivateloru. Dero form’a bomba in locu de boba, cumu si mascu; linulu bombu sau &M»i&M=nasturu rotun-du, păru a duce la alta radecina, acea-asi care a datu si cuventele: bombariu sau bondar iu, bombanire, bombacu sau bumba-cu, bumburare, etc.; acestu d’in urma cuventu se aude si cu form'a gungurarc,te-nomenu d’in care s’ar pot£ deduce co gor-gonetiu, gogonetiu, gogosia, etc. sunt analoge si chiaru identice in origine cu boboneiiu, bobosia, bobosiare, etc. prin stramutarea lui b, in g, ca in intrebare d’in (nterrogarc. In limb’a italica cuventulu bomba a luatu astadi, ca si in alte limbe romanice, insemnarea mai usuale de globu mare de (unu; d6ro are si intellessu de globu mai micu, cumu: mince, gogosia de mancatu, etc. In limb’a nostra essistu bombu, bomba, nu numai ca substantive, cu insemnarea mai susu indicata; ci si ca adjective cu insemnarea de: care vorbesce incurcatti, care bomba-nrscc, care sta bosinflatu, etc.; si din a-celle-asi ce vede co s’au desvoltatu, prin «trainutarea lui b in f, ăi fomfu, fomfu =rcare balbutesce. Aceste analogie ne ducii la cuventulu bombu», grec. $6\ţ.$o d’in care, dupo celle attense mai susu despre stramutaaea lui b in g, s’a formatu probabile si gundacu. Astu-felu d^ro cuventulu bombu» a potutu da in românesce cuventulu botnbu cu doue serie de insemnari: un’a referita la sunetu, si alt'a la form’a globosa a chrysallideloru sau gogosieloru, ce in-fasiura pentru unu tempu insectele, ma-teri'a sau tesseturele făcute din ma-teri’a trassa d’in acelle gogosie; d^ro, pentru destinctione, limb’a a cautatu ca in vorbele d'iu un’a d'in aceste serie se suppr&na sonulu m, asiâ in câtu d’in bombu au essitu bobu, apoi bobocu, bo-bosiu, etc.; chiaru bobou sau bubău, form’a cea mai estraordinaria, cadredia, prin intellessu, cu ac&taetymologla: coci si cellu altu cuventu, pentru acellu-asi conceptu, adeco scrcca, se refere la latin, ser lca=vestimentu metassosu, intogmai cumu si bubău = bombâu=vestimentu bombiccu. Mai anevoia ar par£, co iutra sub acesta etimologia cuventele : boble-tecu, bobletiu, etc.; d6ro, de una parte bombu avendu insemnarea de bcdbu = ingaimtu in vorba, si cellu incurcatu in vorba fiendu de regula si stangaciu in cogetare si in actione; de alta parte bombu insemnandu si insectu in chrysal-lide: nu este de mirare, co unu deri-vatu d'in bolju, ca bobletecu, a ajunsu se insemne simplu, prostu, stangaciu in disse si fapte: asiâ franc. nlals=boble-tecu pare co e in locu de uidalls = in cuibu, ce n'a essitu sau sboratu inco d'iu cuibu, vorbindu de pui de passeri. Nu e inse de trecutu cu vederea co in limb'a ispanica se afla cuventulu bobo, d’in oare apoi bobatlco =bobleticu; primitivulu inse, bobo insemna si una passere fora aripe si presentandu prin urmare una forma globtfsa, ca bobocu allu nostru; precumu si unu modu de a se investimentâ ridiculucaioiofo/ire allu nostru. Ispani-culu bobo ar fi venindu, dupo unii, d’in bal-l»us.=balbu; acesta etimologia s'arpotâ dâ si lui bobleticu allu nostru; inse forme analoge ca bolbotina, etc., păru a miiitâ pentru etimologi’a mai susu indicata; bobletiu, bobhiicu, fiendu, dupo parerea nostra, ca si bolbotina, derivate BO BOG. d'in una forma boblu, deminutivu d'in bobu; afora d6co pentru acesta familia de vorbe n’ar preferi cineva se puna in jocu si una a treia radecina, adeco bol-buzzbtdbus, grec. J3oXj&c. BOCCEA, s.f.,pl.&acccWe, fa*cls,stro> phlum maximum; — cuventu turcescu: 1. legătură de tutunu, coprendendu mai multe papusie de tutunu; velu mare, cu care muierile si accoperu spatele. BOCCENGERIA, s. f., messeria de boccengiu. BOCCENGIG,s. m., care vende boc-celle de muieri sau tutunu in boccelle. BOCLUCASIU, s. m., care face boclucuri. BOCLUCU si butlurn, s. m„ mor da, fex; molestum nesrotlum; carlllatlo; — scrementu, mai vertosu omenescu : a mancă boclttcu=a. spune mentioni; nu mancă buclueu^nu spune mentioni, nu spune vorbe care me supera; — incnr-catura, nevoia : numai de boclucuri esti bunu; a face boclucu—z. face una cdrta, a se bagă intr’una nevoia, a committc una prostia; — incurcatura de desfacere a unei daravere; pedece, preteste de a ammanâ sau a nu plaţi una dltoria: de câte ori amu aiidu daraveri cu acestu omu, mi a facutu boclucuri. 1.BOCSIA. 8. f., cuventu neconnoscutu d'in c<5ce de Carpati, vedi bucea în Glos-sariu, cumu 8i carbutiaria in Dictionariu. 2. BOCSIA? s. f., cu intellessulu de cdâre negra? — acellu-asi pote cu 1. bocsia, ca unsore pentru ossi’a carrului. BOCSIARIU.vedi carbunariu inDic-tionariu. BODERLÂU, s. m., merţrns, passere de apa ce mereu so da affundu. BOEA, boeria, etc., vedi boiâ, boia-ria, etc. BOFTA, 8. f., tnmor, tnborcnlns, glandula; ghiandura, inflatura; — cuventu neconnoscutu d’in c<5ce de Car-pati; — ? in locu de bobta, d'in acea-asi fontana cu bobu sau pote si buba? BOGACIA, s. f., placenta, turunda; specia de placenta mai allessu cu bran* dia; — transformatu d'in ital. focaccia. BOGAGIA, s. f., d'in collo de Carpati in lou de bagagiu. _____________________BOL_______________ BOG ASIA, s. f., tessetura colorata si cu lustru, — german. başasle; do aci : BOGASIARIU sau bogasieriu (cu s, nesiuratu), care vende bogasia; — bo-gasiaria, stabilimentu de bogasiariu. BOGATaTE, s. f., forma pucinu connoscuta d’in coce de Carpati in locu de: BOGATIA, s. f., diritl», avuţia; — formatu d’in : 1. BOGATU,-a, s. adj., dires a-vutu; — cuventu slavicu. 2. BOG ATU (cu tonu pre bo, bogatu), adj. si adv., snfUclens, satls; dostullu, de ajunsu; — sub acesta forma neconnoscutu d’in coce de Carpati, ci numai sub form'a si cu intellessulu d’in 1 bogatu. BOIA, s. {., pl. boude (la Macedoromâni Mie), color, liqnor tinctills; Untura, vapse cu care se coloredia lan’a, tortulu, etc., cum si pknurele si alto tessuture;—cuventu turceScu. BOIANGERIA, s. m., maiestria sau stabilimentu de boiangiu. BOIANGIU, 8. m., care boiesce, care scie boi sau are stabilimentu de a boi. BOIARESCE, adj., ca unu boiariu. BOIARESCU, adj., ce se tine de unu boiariu, relativu la Motoriu;—Ca subst.: boiaresculu, asiâ se numiea in Molda-vi’a claca sau lucrulu ce eră detoriu tie-ranulu stabilitu pre mosi'a unui boiariu se faca in folosulu acestuia pentru partea de pamentu ce tierauulu lucrâ in allu seu folosu; — boiaresculu se desfientiă prin legea d'in 1864, asiâ numita legea improprietarirei tieraniloru. BOIARESS A, s. f., muierea unui boiariu. BOIARIA, s. f., calitate sau titlu de boiariu : boiariele se dau pentru servi-tiele addusse terrci;—metaforice: morbu venericu : prin tratidu teu desfrenatu ai se te capeţi ca «na boiaria care ti va repune riiti'a. BOIARIME, s. f., c acollecti vn: totulu boiariloru, corpulu ce formedia boierii d'in terra; parte d’in boiari. BOIARIRE, boinrescu, v., a face boiariu, a conferi cui va unu titlu de boiaria ca reflessivu, metaforice, a se boiari: T ________________BOL___________________ 1. a se muiulrf: s’a boiaritu asiâ de tare in câtu nu mai baga pre netnine in sema; 2. a se lenevi ; ce mi te ai boiaritu asiâ in câtu nu mai puni rnan’a pre lucru? — 3. a luă. unu morbu venericu : m'am boiaritu de la formos'a cc mi ai recommandaiu; — in acestu intellessu si Mb form'a activa : formos'a cea laudata m'a boiaritu. BOIARISMU, s. f., systema de doctrine, de principie, cari servu ca base de portare boiariloru iu societate si in politica. BOIARITU, part., care, afora de insemnarea ce are ca venitu d’in boiarirt': facutu boiariu, investita cu mia boiariu, are si intellessu speciale allu lat. iiomo botus, franc. parrcnu=omu de cnrendu intratu intre boiari, care nu a avutu pa-renti sau mosi boiari: budaranidu boia-ritu (vedi badaranu); boiaritulueste totu deaun’a mai mundru si mai ncpolitu ca boiariulu; desf, la noi, boiari'a, afora de (ea de neaniu, n’a fostu neci una data creditam. BOIAKlNASIUjS. m., boiariu micu, de rangulucellumai dediosuinierarchi’a boiaresca. BOIARITIA, vedi boiaressa. BOIARIU, 8. ni., nobili», patriciu»; qui inunere piibllco fiiu^itiir; princcp», optlmatum uinag; 1. omu oare porta nna sarcina a terrei, carui-a erâ increden-tiatu unu servitiu mai importante allu Statului, (ia administra ti vu, fia judeca-torescu, fia militarescu, camu in acea-au4Î insemnare ca shybanin de alta data, si identicii aprope cu funcţionariu de tetadi : logvfetulu eră boiariu jndeen-torexcu, armaşiulu boiariu militarescu, vcstiariulu boiariu fiscale, vorniculu boiariu administrat ivit; — 2. titlu de Onore ce porţii cellu care addussesse ■ervitie terrei si dupo cssirea d’in func-tione, titlu corresponditoriu cu functio-B«a im|tlenita si totudeaun'a de a-tfllu-a^i nume cu functionea : toti boia-r#i, hal ia .« mas iii luura parte la acea Itdunare, boiari halia fiendu cei iu acti-nUto (vedi hale), cei ce occupau func-lioni, 6ro boiari masili (vedi mazilu) Hkndu cei pusi in desponibilitate, cei _____________________BOL_____________________81 fora functioni, d^ro si unii, ca si alţii avendu pre atuncea, intre alta privile-gie ce le dau servitiele făcute terrei, si dreptulu de a luă parte la tote aduna-rile, cari aveau de obiectu a deliberâ as-supr’a interessiloru statului, dreptu ce numai prin Regulamcntulu organicu se luă cu totulu boiariloru, dandulise numai dreptulu de a allege d’intre denaii deputati pentru dbscesc'a adunare; — 3. titlu onorificu datu pentru servitie addusse terrei, fora neci una correspon-dentia cu numirile functioniloru imple-nite, titlu, casi cellu in intellessulu de sub 2., cu totulu personale si fora dreptulu de a potâ trece la eredii titulariu-lui, precandu in altu terre, mai allessu celle d’in appusu, assemeni titluri uobi-litarie treceau d’in tata in fiiu ca una ereditate; sengurii boiari d'in tata in fiiu erau asiâ numiţii boiari de neanm, fii ai vechiloru apperatoriai terrei, ajunşi inse la cornele aratrului si pucinu pre-tiuiti in celle d'in urma, toteprivilegiele, scutentiele si drepturile fiendu date numai boiariloru cu titluri personali, a-naloge titlureloru institutionei francese numita Iu lpşirunl’JiouiK'nr, care se inflen-tiâ dupo revolutionea d’in 1879, sides-tientiarea titlureloru nobiltarie, cari la Francesi erau ereditarie; la noi, desi personali si destinate a se da numai cel-loru bene meritati, inse d’in caus’a abu-sureloru făcute prin conferirea loru si la cei fora merite, cumu si prin porta-rea celloru mai mulţi d’in cei investiti cu densele, aceste titluri sunt astadi des-fientiate prin constitutione; — acelleasi cause, cari addussera desfientiaroa boia-rieloru, impromutara si vorbei boiariu unele insemnari rello: a se face boiariu — a se boiari (vedi buiarire). —4. titlu de onore, cu care numesce ceneva pre cellu cui vorbesce, in acellu-aai in-tellesRU ca si domnu : te rogu se mi dai ascutare, boierule; inse astadi si in acestu intellessu aprope cadiutu in desuetudine : s’a petrecutu, in addeveru, ceva cu-riosu, la noi Românii, cu titlurole onorifice, ce se dau cellui cui vorbimu; una data titlulu cellu mai onorificu erâ pa nu sau jvtpanu: boi eres seic de pruu'a clas»1 6 O. 82________________BOL___________________ se numiau jupanesse; astadi si feminele d’in casa se supera de titlulu de jupa-nessa; Judanului insusi abiâ te mai poti adressâ cu jupane; veni apoi furi'a lui kyr : unu mitropolitu eră forte onoratu de a se intitulâ kyr; astadi neci precu-petiulu nu aude bucurosu numindulu kyr; coconu se iutronâ in loculu lui kyr, si pare a fi mai incapetinatu si mai am-bitiosu de câtu veneticii precedenţi; bar-batii l’au carnu urgisitu, d^ro femenele tinu iuco cu dentii la deusulu; bunu e inse Domnedieu si cu densuiu: de orece si jupanessele d'in casa nu mai voru se fia de câtu cocone, matronele române voru cautâ de neapperatu se lasse remasu sanetosu favoritului coconu, carui'u bonjuristul» »w.s»io=(mon3leur) inco vru in dillele d'in urma se iea loculu, d£ro ca usiurellu bonjuristu ce este, pare co a vrutu numai se interite bataia, si s’a pusu apoi pre fug'a saneWsa, lassandu betranului domnu se susţină lupt’a a-tâtu cu coconulu, câtu si cu jupanulu, care in legamentu defensivu cucyru totu mai spera, co va essi triumfatoriu.— Pentru impartirea boiariloru, in veliţi, de protipentada, etc., se va tractâ la articlele speciale; câtu pentru originea cuventului, păreri s’au datu forte multe, sustinendu unii co ar veni d’in boiu sau res-boiu (cuventu slavicu), alţii d’in voia —volia, alţii d’in alte funtane; cea mai seriosa inse si mai bene fundata pare a fi a invetiatului Miklosich, care reduce cuventulu la slaviculuboljaru, derivatu si a-cestu-a d’in una vorba slavica mai simpla cu intellessulu de mii mare: insemnarea asia dâro, cumu si legarea cuventului de una radecina slavica susţinu cu potere parerea menţionatului invetiatu. Cu tote acestea fiendu co noi credemu suffissulu ar iu romanicu, 6ro nu slavicu; fiendu co instituirea boiariei si organisationea ei este calcatadupo cea byzantina; fiendu co limb’a latina a avutu influentia in no-menclatur’a boiarieloru byzantine; fiendu co in limb'a romanesca, de si prin influentia posteriiîre a slavismului s’au introdussu multe numiri slavice de boia-rie, de la marele vornicu, peno la fturl logofetu, totuşi s’au pastratu si multe _________________BOL._________________ numiri byzantinolatine in form’a lom romanica cea mai curata ; spatariu, ve-stiariu, scutanu, etc.; fiendu co, in sup-posetionea, co boiariu ar veni d'in unu cuventu cu insemnare de m»j©r=mai mare, espressioni ca boiari mari, boiari mici, boiari mai mari, etc., noue ne păru stangacie si in sene contradictorie, ca si cumu s’ar dice in latinesce purri minore*, sau in francesce plus Inferlcur, stangacia si contradictione, care, d&o s’ar poW trece Românului in suppose-tionea co, boiariu, fiendu strainu de limb'a lui, densuiu nu pote avi neci una conscientia de intellessulu primitivu allu cuventului, nu s’ar pot£ trece slavului, care ar cautâ se simtă acellu intellessu, si care cu tote aceste-a unesce cuventuln boiariu cu adiective de intellessulu datu de noi mai susu: pentru aceste cuvente noi credemu, co vorb’a boiariu a resaritu iu pamentu romanescu, legandu se de a-cea-asi radecina ca si banu (vedi 1. batiu), cu a tâtu mai vertosu, co in limb’a albanesa, bojar insemna si cultivatoriudc pamentu, caruia boii sunt, fora indouen-tia, forte necessari. BOIARONIA, vedi boiarcssa. BOIAROSU,-a, adj., care are gusturi de boiariu, delicatu, greu de multiamitu. BOIRE, boiescu, V., tinpere, colorart; a da boiâ, a tinge, a colorâ, vorbindu de lana, acia, sau tesseture d'in aceste materie. BOID, 8. m., statura, natura; statura, fire : hm e boiulu lui se crescu inaltu;— d'in foliuin, affiuu in intellessu cu «v, Uerl, etc. ? BOJOCU, s. m., pl.-/, plumfinu;—cuventu slavicu. 1. BOL A, s. f., applecatu asiâ do desu la vite pare a fi in locu de bllla=:bellua, transformatu d'in Mila in balla, apoi in huila, ca fame in fonic, si prin urmare destinau de urmatoriulu : 2. BOLA, s. f., morbua, morbu, ne-potentia, stare contraria sanetatei; — in speciale : lang<5re;—boia lutncsca— morbu venericii, gonorrea, syphile; boTa c0jm?orM=epilepsia;—cuventu slavicu. ? BOLBOLU, adv., in abnndantia, cu prisosu; — pote in locu de bolbur'a, de _________________BOL._________________ la rolrere, ca si balta, si mai vertosu vdtore cu insemnarea de apa profunda, unda ce volburr.din sau bolburedia, si care in gur’a unor'a se aude cu dentali in locu de labiali: doldur’a, rasu im-plulu bolbur’a sau s(ro murere r. l In ore agiia.e} 1. a balbutf: nu in-Lellcgu ce totu bolborosesci; de aci: 2. a vorbi iute si incurcatu : vedi cumu bol-borosesce Jttdanulu ca unu Curcanu; ap-plecatu si la curcani sau alte animali c« scotu una voce analoga cu a cellui ce are limb'a impedecata : curcanii bolbo-rosezcu, desfasiurandusi ntundrele code; 3. despre licide, a essf ferbendu si fa-cundu besice: pre aici cauta se fie vene multe de apa, de orece in atute locuri se vede bolborosindu apa d'in pamentu; sângele ti esse pre gura bolborosindu; 4. a balecl, a amblâ cu rostrulu prin a-pa, agitand’ua: ratiele borborosescuprin lacurde lutose; sau a agitâ apa sau altu licidu in gura, asiâ in câtu se se audia unu sunetu confusu ca cellu ce da ba-lecitulu ratieloru in apa lutulenta; 5. in fiue despre matie, achioraf.—Mai multe cuvente păru a fi datu nascere acestei vorbe: si mai antaniu precedentea bolbo-re, care regulatu ar fi cautatu se d£ bolimrare; d£ro fiendu co acestu-a e — volburare, limb'a cautandu se faca una deutinctione, a cadiutu in bolborosite prin una confusione cu borborosire, venitu d'in grec. lofC(i>=a da unu sunetu ca cellu ce facu ratiele balecindu in apa, de unde si franc, bo urbe, Uoorbler. Spre a destenge celle de ___________________BOL._________________33 destensu, ar cautâ a desface cuventulu in doue: bulbnrare sau bulb un re ca venitu d’in balbore=bolbore, alt’a borbo-rusire ca venita d’inJ3op|3op6CG>. cautandu inco a ne folosi mai departe de acesta radecina, si formandu cuvente ca bor-buru, sau iorftwra=:limu formatu de una balta=franc. bourbler, borbu-rosu, etc. BOLBOCA, s. m., apa profunda, locu unde intr’unu riu ap’a e adunca; balta nu intensa, dero profunda; — affinu cu bolbura sau volbura, voltore, etc. BOLBOTINA, s. f., si mai vertosu in plurariu, bolbotinc, fructe necopte, fructe in genere: multele bol botine strica stomu-culu; affinu cu bolbura, etc.; vedi inse si bolm. BOLDIRE, boldescu, v., a împunge cu boldulu, sau altu ccva assemenea, a impinge cu cotulu, etc.; metaforice : a indemnâ;—mai usitatu inse ca compusu: imboldirc. BOLDIS1U, adj., punctlm, impun-gundu cu boldulu, si de aci, indemnandu, interitandu. BOLDU, s. m., pl.-uri, acuş, stimulu»; 1. acu cu garaalfa ce serve femeneloru do prensu certe parti de vestimente sau certe ornamente; acu de capu, de ppru (cu acestu intellessu mai vertosu in Mol-davi’a, 6ro iu alte parti:) — 2. acu mai mare si mai grossu fissatu in capetulu unei pertice, oa se impunga cu ellu boii si alte vite de transportu, stemurare sau stremurare; de acf, 3. metaforice : stimulu, indemnu, verce serve a indemnâ, interitâ, attitid : boldulu fricei, boldulu passionei, boldulu interessei, etc.;—nu e slavicu, ci germanicu, angl. bolt=sa-geta, pironu, cuiu, etc. BOLFU, s. m., ţlobus, lupldeus, bucata de pâtra, stana, bolovanu; — neconnoscutu d’in coce de Carpati. BOLIACU, adj., camu bolnavu, pucinu indispusu. BOLI RE, bofescu, v., asşrrotare, a fi coprinsu de boia, a fi bolnavu,—slavicu. BOLISNITIA, s. f., boia usiora, epidemia pucinu violenta;—slavicu de origine, ca si de forma. BOLNAVIRE, bolnavescu, v., a faca 84 BOM. BOR. bolnavu; a se bolnavi—a cade bolnavii; —slavicu si in origine si in forma. BOLNAVITIOSQ, adj., despnsu ase bolnavi, valetudenariu, infirmii, nesane-tosu;—slavicu. BOLNAVU. adj., wşrrotiis, care suf-fere de boia, cadiutu in boia, morbosu, sufl’erente, nepotentiosu, infirmii; a se face bolnavu—se preface, co e bolnavu, fora se fia;—slavicii. BOLNIT1A, s. f., niHocomlum, cas'a in care se punu bolnavii d’in unu ospi-tiu, d’in unu institutu, etc., supplenitu astadi prin nefericitulu neologi- mn »n-/»rw^n«=rl'ranc. Infirmerie; — slavicu. BOLNlTIARlU-«, care ingrigesce de bolnitia, —slavicu, supplenitu astadi cu nefericiţii neologismi infirmierii=frane. Infirmier, infirmiera—frâne, inftrnl^re. BOLOBOCU, s. ni., vedi polobocu. BOLOCANU, 8. adj., 1. ca sust.: nume propriu de bou: aisu bolocanu, cea boianu; 2. ca adj., grossu, si grassu; stu-pidu, grossu de capu: mm intdlcgi, mc boiocane? BOLOVANIRE, v., in speciale, ap-pleeatu lu ochi, ca si blqjdire: a bolovani ochii—a deschide ochii tare si a se uitâ cu una mirare dc bobleticu; —formatu d'in : BOLOVANU, s. m., stana de petra, petroiu; massa mare de minerale: unu bolovanu de sare;—d’in tartariculu ba-labun = mare, de a dreptulu ? sau prin mediulu slavicului bolovanu — idolu? (vedi si balabanire). BOLTU, s. m., pl.-wrt, capitellnm, capetellu sau capetina de pironu, de cuiu, etc., — cuventu neconnoscutu d'in coce de Carpati;—acellu-asi cu precedentele boldu? sau in locn de voltu, ca si bolta, in locu de volta, d'in volrereî BOMBA, 8. f., de acea-asi insemnare cu boba d'in collo de Carpati (vedi boba si bob»). BOMBARDARE, v., ital. bombardare, franc, bombarder, a arruncâ bombe, a bate una cetate sau alte uitariture cu bombe (vedi bomba in dictionariu). BOMBONA,-e, f., si bombotm, m. pl.-f, d'in franc. bombon=confectura rotunda; francesii scriu si bin'ion, deri- VHiidu cuventulu d'in bou — bunu. dnple-catu. BOMBUTIA, s. f., la Ruiai\iiii dc d'in collo de Carpati de acea-asi insemnare cu bobitia, ca dcminutim d’in prece-dentea bomba. BONCA1RE, si BONCANIRE, v., boare, inuglre; di' regula retiessivu : a sc boncani, a mugi, a sberă, vorbindu de boi, caudu, de furia san de dorere, dau unu mugetu plange-rosu si potente, aruncandu pamentn c» petiorele; — ? d’in bocire, prin intercalarea unui n, cumu susţine dictionariulu de Buda ? sau pote d’in bombu (vodi bobit), prin straiputarea labialei b in guturale g si apoi c? (vedi si baga). BONDOCU-u, adj., In urctura col-lectiis, scurtu si grossu;—la alti Români cu acea-asi insemnare ghindocu? BONETA, f., si boneta, m., pL-e, d'in franc, b 'nnet=scufa, retella ce muierile porta in capu. BORANGICU, borungiucu, si burun-gicu, serloum, fire de inetasse trasse de pre gogoşi; camesia de huruitgicu;— cuventu turcescu. BORANTIA, 8. f., boraeo ofilcinalis, una planta numita si aratdlu. BORB0NA, 8. f., de acea-asi insem-nare cu boba si botnba, applecata mai allessu la strugure (vedi si bobu). BORBONTLA, s. f., ca si borbâna. BORBOROSIRE, vedi bolborosim. BORCANASIU si BORCANELLU, s. m., pl.-e, deminu-tivu d’in borcanu. BORCANU, s. ni., pl.-c, vasu de pamentu, olla mai mare in care se punu si se pastredia diverse lucruri licide : borcanu de dulcetia, de muraturi, dc untu. BORDEA, s. m., specia defientia ima-ginaria, cu care sparia pre copii, ca se taca si se stea cu mente : taci, fctidn meu, co rene de te manca bordea. BORDE1A.SIU, s. m., deminutivu d'in bordeiu. BORDErU,s. m., pl.-c, casa subterra-nea, lupanar; 1. casa terranesca supata in pamentu si accoperita de assemenea cu pamentu: ch acea-asi culediantia _______________BOR.__________________ mortea ralca hordeiulu cersitoriului ca st palatiulu imperatului; — de acf pentru verce casa modesta : in hordeiulu seu, fia câtu de modestu, fiacare traiescc mai multiamitu de râfn in casele altuia, fia câtu de mundre; 2. in dictionariulu de Buda si cu insemnarea de lupanariu— casa de muieri desfrenate, ca si ital. bor* dello, franc, bordel, ispan. bordel, si prin urmare neologismnlu bordellu ar fi de prisosu. — Bordeiulu a fostu de tem-puri uitate si e peno astadi cas’a ma-rei majoritate a terraniloru români; ba inco ellu figur<5dia inco, si a figuratu una data si mai multu, chiaru prin curţile urbaniloru : este d£ro de cea mai mare interesse, nu numai pentru isto-ri'a limbei, ci si a nationei prestra totu, a se urmarf cu donadensulu ori-jnnea unoru assemeni cuvente. Tn limbele sorori cuventulu este, dupa forma, ca si in limb'a nrtstra, unu deminutivu, care cere una forma primitiva mai simpla. Tn limb'a francesa essiste l»orntu inse s'au desvoltatu mai departe si inimbţx, grec. p6[ijii)4=inisecta care tviiubita, ca la noi bombariu-, si de aci in eprciale : venue de inetas.se, gundacu de metasse, gogosi'a vermelui de metas-w. meta.v>ea insasi, ca lauoiftomftacusau bumbacu, d’in care, dupo celle attenso mai susu despre stramutaaea lui b in g, s’a formatu probabile si gundacu. Astu-felu d£ro cuventulu bombus a potutu da in romanesce cuventulu bombu cu doue serie de insemnari: un’a referita la sunetu, si alt'a la form’a globosa a cbrysallideloru sau gogosieloru, ce in-fasiura pentru unu tempu insectele, ma-teri’a sau tesseturele făcute din ma-teri’a trassa d’in acelle gogosie; d6ro, pentru destinctione, limb’a a cautatu ca in vorbele d’in un'a d'in aceste serie se suppr^ma sonulu tn, asiâ in câtu d'in bombu au essitu bobu, apoi bobocu, bobosiu, etc.; chiaru boboti sau bubău, form’a cea mai estraordinaria, cadredia, prin intellessu, cu acesta etymologia: coci si cellu altu cuventu, pentru acellu-asi concep tu, adeco sereca, se refere la latin, ser lca=vestimentu metassosu, intogmai cumu si bubău — bomb&u=vestimentu bombiccu. Mai anevoia ar pard, co intra sub acesta etimologia cuventele : bobletecu, bobletiu, etc.; dero, de una parte bombu avendu insemnarea de balbu = iuganatu in vorba, si cellu incurcatu in vorba fiendu de regula si stangaciu in cogetare si in actione; de alta parte botnbu insemnandn si insectu in chrysal-lide: nu este de mirare, co unu derivatu d'in bobu, ca boblctecu, a ajunsu se însemne simplu, prostu, stangaciu in disse si fapte: asiâ franc. nlalsi= bobletecu pare co e in locu de nldalis = in cuibu, ce n’a essitu sau sboratu inco d'iu cuibu, vorbindu de pui de passeri. Nu e inse de trecutu cu vederea co in limb’a ispanica se afla cuventulu bobo, d’in care apoi bobatlco = bobleticu; primitivulu inse, bobo insemna si una passere fora aripe si presentandu prin urmare una forma glob<5sa, ca bobocu allu nostru; precumusi unumodu dease investimentâ ridiculu ca boborojire allu nostru. Ispani-culu liobo arfi veniudu, dupo unii, d’in bal-bus—balbu; acesta etimologia s’ar potâ dâ si lui bobleticu allu nostru; inse forme analoge ca bolbotina, etc., păru a militâ pentru etimologi'a mai susu indicata; boblctîu, bobleticu, fiendu, dupo parerea nostra, ca si bolbotina, derivate 80 BOG. BOI. d’in una forma boblu, deminutivu d’in bobu; afora ddco pentru acesta familia de vorbe n’ar preferi cineva se puna in 1 jocu si una a treia radecina, adeco bol- ' bu=zbulbus, grec. |3oX|&c- BOCCEA, s. f.,pl. boccelle, fascia, gtro- 1 phlum maximum; — cuventu turcescu: 1. legătură de tutunu, coprendendu mai multe papusie de tutunu; velu mare, cu care muierile si accoperu spatele. BOCCENGERIA, s. f., messerfa de boccengtu. BOCCENG1U, s. m., care vende boccelle de muieri sau tutunu in boccelle. BOCLUCASIU, s. m., care face bo-ducuri. BOCLUCU si buâlucu, s. m., merda, fex; molestum neşottum; caTlllatii>; — scrementu, mai vertosu omenescu : a mancă boclucu=a spune mentioni; nu mancă bucluctt=m spune mentioni, nu spune vorbe care me supera; — încurcătură, nevoia : numai de boclucnri esti bunu; a face boclucu=:a. face una cdrta, a se bagă intr’una nevoia, a committc una prostfa; — încurcătură de desfacere a unei daravere; pedece, preteste do a ammanâ sau a nu platf una datoria: dc 1 câte ori amu avutu daraveri cu acestu omu, mi a facutu boclttcuri. 1.BOCSIA, s. f., cuventu neconnoscutu d’in c<5ce de Carpati, vedi bucea în Glos-sariu, cumusicar&M«ana in Dictionariu. 2. BOCSIA? s. f., cu intellessulu de colore negra? — acellu-asi pote cu 1. bocsia, ca unsore pentru ossi’a carrului. BOCSIARIU, vedi carbtmariu in Dictionariu. BODERLAU, s. m., mereu*, passere de apa ce mereu so da affundu. BOEA, boeria, etc., vedi boid, boia-ria, etc. BOFTA, 8. f., tnmor, tuberculos, glandula; ghiandura, inflatura; — cuventu neconnoscutu d’in c<5ce de Carpati; — ? in locu de bobta, d’in acea-asi fontana cu bobu sau pote si buba ? BOGACIA, s. f., placenta, turunda; specia de placenta mai allessu cu braM-dia; — transformatu d’in ital. focacria. BOGAGIA, s. f., d’in collo de Carpati in lou de bagagiu. BOG ASIA, s. f., tessetura colorata si cu lustru, — german. ba?a8le; de acf : BOGASIARIU sau bogasieriu (cu s, nesiuratu), care vende bogasia; — bo-gasiarîa, stabilimentu de bogasiariu. BOGATaTE, s.f., forma pucinu connoscuta d’in coce de Carpati in locu de; BOGATIA, s. f., dl vi ti», avutfa; — formatu d’in : 1. BOG ATU,-a, s. adj., dires înavuţii: — cuventu slavicu. 2. BOG ATU (cu tonu pre bo, bagatu), adj. si adv., snfllelens, satls; destullu. de ajunsn; — sub acesta forma neconnoscutu d’in coce de Carpati, ci numai sub form’a si cu intellessulu d’in 1 bogat u. BOIA, s. f., pl. boihle (la Macedoro-maui boie), color, liqoor tincMlis; Untura, vapsâ cu care se coloredia lan"a, tortulu, etc., cum si pinurele si alte tessuture;—cuventu tureeScu. BOIANGERIA, s. m., maiestrfa sau stabilimentu de boiangiu. BOIANGIU, 8. m., care boiescc, care scie boi sau are stabilimentu de a boi. BOIARESCE, adj., ca unu boiariu. BOIAEESCU, adj., ce se tine de unu boiariu, relativu la boiariu;—Ca subst. : boiarescidu, asid se numiea in Molda-vi’a clac’a sau lucrulu ce erâ detoriu tie-ranulu stabilitu pre mosi’a unui boiariu se faca in folosulu acestuia pentru partea de pamentu ce tieranulu luerd in allu seu folosu; — boiaresculu se destientiă prin legea d’in 1804, asid numita legea improprietarirci tkraniloru. BOIARESSA,s. f., muierea unui boiariu. BOIARIA, s. f., calitate sau titlu de boiariu : boiariele se dau pentru servi-tiele addusse tarei;—metaforice: morbu venericu : prin traifdu teu desfrenatu ai se te capeţi cu una boiaria care ti va repune vieti'a. BOIARIME, s.f.,cacollectivu: totulu boiariloru, corpulu ce formedia boiarii d’in terra; parte d’in boiari. BOIARIRE, boiarescu, v., a face boiariu, a conferi cuiva unu titlu de boiaria;— ca reflessivu, metaforice, a se boiari : BOI. BOI. 81 1. a se muiidrf: s'aboiaritu asiâ de tare m câtu nu mai baga ))rc nemine in sema ; 2. a ae lenevi: ce mi te ai boiaritu a*ra in câtu nu mai puni man'a pre lutru? — 3. a luâ unu morbu venericu : mom boiaritu de la fortnos'a ce mi ai recommandatu; — in acestu intellessu si sub form'a activa : fortnos’a cea laudata m’a boiaritu. BOULRISMU, s. f., sy stema de doctrine, de principie, cari servu ca base de portare boiarilom in societate si in politica. BOIARITU, part., caro, afora de însemnarea ce are ca venitu d’in boiarire: facutu boiariu, investi tu cu una boiaria, ire ai intellessu speciale allu lat. liomo ■orna, franc. parreiiu=omu de curundu m(ratn intrehoiari, care nu a avutu parcaţi sau raosi boiari: badaramlu boia-ntu (vedi badarajiu); boiuritulueste totu ieam’a mai mundru si mai nepolitu ca hiariuln; desf, la noi, boiari’u, afora de coi de neatnu, n’a fostu neci una data ereditaria. BOIARINASIU, s. m., boiariu micu, de rangulu cellu mai de diosu 111 ierurclii’a fcoiaresca. BOIARITIA, vedi boiaressa. BOIARIU, s. III., nobili*, patriciu»; «al minere publico fiingitui’; princopts, um untas; I. omu care porta una •arcina a teiTei, carui-a erd incredcn-tiskUi unu servitiu mai importanto allu «Latului, fia administrativii, fia judeca-t»>rwcu, tia militarescu, camu in acea-însemnare ca ttliybusiu de alta data, »i identicu aprope cu functionariu de utiuli : logofctulu erd boiariu judeca-torrxcu. amutsiulu boiariu militarescu, rrstuaritdH boiariu fiscale, vorniculu buturi» administrativa; — 2. titlu de ooore co portă cellu care addussesse «rvitie terrei si dupo essirea d'iu fnnc-tWine, titlu corresponditoriu cu functio-nea iinplenita si totudeaun'a dc a-«llu-asi nume cu functionca : toti boia-ni, hal ia ni mazili luara parte la acea adunare, boiari Juiliu fieudu cei in acti-ntate (vedi hale), cei ce oceupau funcţiuni, lrx> boiari mazili (vedi maeilu) âcndu coi pusi in desponibilitate, cei fora functioni, d<5ro si unii, ca si alţii avendu pre atuncea, intre alto privilegia ce le dau servitiele făcute terrei, si dreptulu de a luâ parte la tote aduna-rile, cari aveau de obiectu a deliberâ as-supr’a interessiloru statului, dreptu ce numai prin Begulamcntulu organicu se luă. cu totulu boiariloru, dandulise numai dreptulu de a allege d’intre densii deputati pentru obscesc’a adunare; — 3. titlu onorificu datu pentru servitie addusse terrei, fora neci una correspon-dentia cu numirile functioniloru imple-nite, titlu, casi cellu in intellessulu de sub 2., cu totulu personale si fora dreptulu de a pot6 trece la eredii titulariu-lui, precandu iu alte terre, mai allessu celle d’in appusu, assemeni titluri nobi-litarie treceau d'in tata in fiiu ca una ereditate; sengurii boiari d’in tata in fiiu erau asiâ numiţii boiari de neamu, fiiaivechiloru apperatoriai terrei,ajunşi inse la cornele aratrului si pucinu pre-tiuiti in celle d’in urma, tote priviiegiele, scutentiele si drepturile fiendu date numai boiariloru cu titluri personali, a-naloge titlureloru institutionei francase numita la legirm d’Iiounenr, care se infien-tiâ dupo revolutionea d’in 1879, si des-fientiarea titlureloru nobiltarie, cari la Francesi erau ereditarie; la noi, desi personali si destinate a se da numai cel-loru bene meritati, inse d’in caus’a abu-sureloru făcute prin conferirea loru si la cei fora merite, cumu si prin porta-roa celloru mai mulţi d'in cei investiti cu densele, aceste titluri sunt astadi des-fientiate prin constitutione; — acelleasi cause, cari addussera desfientiarea boia-rieloru, impromutara si vorbei boiariu unele insemnari relle: a se face boiariu = a se boiari (vedi boiarire). — 4. titlu de onore, cu care numesce ceneva pre ccUu Cui vorbesco, in acellu-asi intellessu ca si domnu : tc rogu se mi dai ascutare, boierul■; insoastadi si in acestu intellessu aprope cadiutu in desuetudine : s’a petrecutu, ui addeveru, ceva curioşii, la noi Românii, cu titlurele onorifice, ce se dau cellui cui vorbimu; una data titlulu cellu mai unoriiicu ord punu sau jujwnu: Imeressdc de pruu'a clasau 6 Q. 82 BOI. BOL. se numiau jupanesse; astadi si feminele d'in casa se supara de titlulu de jupa-nessa; Judanului insusi abiâtemai poti adressâ cu jupatie; veni apoi f'uri’a lui kyr : unu mitropolitu erâ forte onoratu de a se intitulâ kyr; astadi neci precu-petiulu nu aude bucurosu numiudulu kyr ; coconit se intronâ in loculu lui kyr, si pare a ti mai incapetiuatu si mai am-bitiosu de câtu veneticii precedenţi; bar-batii l’au camu urgisitu, d£ro femenele tinu inco cu dentii la donsulu; bunu e inse Domnedieu si cu densulu: de orece si jupanessele d’in casa nu mai voru se fia de câtu coconc, matronele române voru cautâ de neapperatu se lasse remasu sanetosu favoritului coconu, carui’a bon-jurushdu i>wsiio=z(monAeur) inco vru in dillele d’in urma se iea loculu, d6ro ca usiurellu bonjuristu ce este, pare co a vrutu numai se interite bataia, si s’a pusu apoi pro fug’a sanet6sa, lassandu betranului domnu se susţină lupt'a a-tâtu cu coconulu, câtu si cu jupanulu, care in legamentu defensivu cu cyru totu mai spera, co va essf triumfatoriu.— Pentru impartirea boiariloru, in veliţi, de protipentada, etc., se va tractâ la articlele speciale; câtu pentru originea cuventului, păreri s’au datu forte multe, sustinendu unii co ar veni d’in boia sau res-boiu (cuventu slavicu), alţii d’in voia —volia, alţii d’in alto funtane; cea mai seriosa inse si mai bene fundata pare a ii a invetiatului Mikloskh, care reduce cuventulu la slaviculu boljaru,derivatusia-cestu-a d’in una vorba slavica mai simpla cu intellessulu de mai mare: insemnarea asia dâro, cumu si legarea cuventului de una radecina slavica susţinu cu potere parerea menţionatului invetiatu. Cu t6te acestea fiendu co noi credemu suffissulu ariu romanicii, 6ro nu slavicu; fiendu co instituirea boiariei si organisationea ei este calcatadupo cea byzantina; fiendu co limb'a latina a avutu influentia in no-menclatur’aboiarieloru byzantine; fiendu co in limb’a romanesca, de si prin influentia posteriâre a slavismului s’au introdussu multe numiri slavice de boia-rie, de la marele vornicu, peno la ftorl logofetu, totuşi s’au pastratu si multe numiri byzantinolatine in form’a loru romanica cea mai curata : spatariu, ve-stiariu, scutariu, etc.; fiendu co, in sup-posetionea, co boiariu ar veui d’in unu cuventu cu insemnare de major=rnai mare, espressioni ca boiari mari, boiari mici, boiari mai nutri, etc., noue ne păru stangacie si iu sene contradictorie, ca si cumu s’ar dice in latinesce parri ml* niires, sau 111 francesce plus tnferU>ur, stangacfa si contradictione, care, dâco s’ar pot6 trece Românului in suppose-tiouea co, boiariu, fiendu strainu de limb'a lui, densulu nu pote avd neci una eonscientia de intellessulu primitivu allu cuventului, nu s’ar pot6 trece slavului, care ar cautâ se simtă acellu intellessu, si care cu tote aceste-a unesce cuventulu boiariu cu adiective de intellessulu datu de noi mai susu: pentru aceste cuvente noi credemu, co vorb’a boiariu a resaritu in pamentu romanescu, legându se de a-cea-asi radecina ca si banu (vedi 1. banu), cu a tâtu mai vertosu, co in limb’a albanesa, bojar insdmna si cultivatoriude pamentu, caruia boii sunt, fora indouen-tia, forte necessari. BOIAR6NIA, vedi boiaressa. BOIAROSU,-a, adj., care are gusturi de boiariu, delicatu, greu de multiamitu. BOIRE, boiescu, v., tinşrere, eoljrar*; a da boiă, a tinge, a colorâ, vorbiudu de lana, acia, sau tesseture d’in aceste materie. BOIU, s. m., statura, natura; statura, fire : nu e boiulu lui se crescu inaltu;— d'in foliuiu, affinu in intellessu cu cpostv,. Uerl, etc. ? BOJOCU, s. m., pl.-/, plumonu;—cuventu slavicu. 1. BOLA, 8. f., applecatu asiâ de desu la vite pare a fi in locu de bllla^bellua, transformata d’in Mila in balla, apoi io bolla, ca famc in fonie, si prin urinar? destinsu de urmatoriulu : 2. BOLA, s. f., morbos, morbu, ne-potentia, stare contraria sanetatei; — in speciale : lang<5re;—boia lumcsca= morbu venericu, gonorrea, syphile; hota C(i;>iî/ori<=epilepsfa;—cuventu slavicu. i1 BOLBOLU, adv., in abundantia, cn prisosu; — pote in locu de bolbur'a, de BOL. Bol. «3 !t rolTere, ca si bolta, si mai vertosu tolt6re cu insemnarea de apa profunda, whda ce volburedin sau bolburedia, si care in gur'a unor’a se aude cu dentâli ia locu de labiali: doldur’a, vasu im-ffuiu bolbura sau rfoidMr’«=implutu cu verfu, in câtu sta se dea pre de mar-geni. BOLBORE, s. f., in locu de balbore =liairuB titubautfa, calitate de balbu, de bubletecu (vedi bobu), una balbore de «mcomu balbuitu;—cuventu necon- Imcntu, pre câtu scimu noi, d'in coce da Carpati, dero meritandu a fi genera-Itatu iutre toti Romanii sub form’a ge-lOÎIUl : balbore. BOLBOROSIRE, si borborosnre, bol-kros&scu, v., balbutirc, blaterare, fer* Vtr», Kktuure; ai|uam rostro muvere vl la ore «giia.-e; 1. a balbutf: nu in-ItUtgu ce totu bolboroseşti; de aci: 2. a Torbi iute si incurcatu : vedi cumu bol-horostsce Judanulu ca unu Curcanu; ap-plecatu si la curcani sau alte animali ce acotu uua voce analoga cu a cellui ce ire limb’a impedecata : curcanii bolbo-ro*t4C*t,desfasiurandusi mundrele code; 3. despre licide, a essf ferbendu si fa-cundu besice: pre aici cauta se fie vene multe dc apa, de orece in atâte locuri se •wtde bolborosindu ap'a d'in pamentu; sângele ti csse pre gura bolborosindu; 4. a balecf, a amblâ cu rostrulu prin a-pa, agitand’ua: ratiele borborosescu prin lacurcle lutose; sau a agită apa sau altu licîdu in gura, asiâ in câtu se se audia una sunetu confusu ca cellu ce da ba-Lecitulu ratieloru in apa lutulenta; 5. in fine despre matie, a chioraf.—Mai multe cnvente păru a fi datu nascere acestei vorbe: si mai antaniu precedentea bolbo-re, car» regulaţii ar fi cautatu se d£ bollntrare; d6ro fiendu co acestu-a e — ! toHturarit, limb'a cautandu so faca una destlnctione, a cadiutu in bolborosite prin una confusione cu borborosirc, velita d'in grec. |3<5pj3opoc=apa lutulenta, lacu daq balta, limulu sau noroiulu d'in I uu balta, prin vertiulu popJ3op6Cu>=a I da unu sunetu ca cellu ce facu ratiele I takciitda in apa, de unde si franc, bour* I U, t>«arbler. Spre a destenge celle de I destensu, ar cautâ a desface cuvcntulu in doue: balburare sau balbunre ca venitu d’in balborez=bolbore, alt’a borbo-rusire ca venita d,inpopJ3op6tw, cautandu inco a ne folosf mai departe de acesta radecina, si formandu cuvente ca bor-bum, sau 6etroiu; massa mare de minerale : unu bolovanu de sare;—d’in tartariculu ba-lnbau= mare, de a dreptulu? sau prin mediulu slavicului bolovanu = idolu? (vedi si balabanire). BOLTU, s. m., pl.-wri, cnpitelluin, capetellu sau capetina de pironu, de cuiu, etc., — cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati;—acellu-asi cu precedentele boldu? sau in locu de voltu, ca sf bolta, in locu de volta, d'in rolverei B6MBA, s. f., de acea-asi insemnare cu boba d’in, collo de Caqiati (vedi boba si bobu). BOMBARDARE, v., ital. bombardare, franc, bombarder, a arruncâ botnbe, a bate una cetate sau alte intariture cu bombe (vedi bomba in dictionariu). BOMBONA,-e, f., si bombonu, m. pl.-?, d'in franc. bombon=confecturarotunda; francesii scriu si bm'xMi. deri- ________________BOR.________________ vaadu cuventulu d'iu bo» =bunu, dnple-catu. BOMBUTIA, s. f., la Românii de d’in collo de Carpati de acea-asi însemnare cu bobitia, ca deminutivu d’in prece-dentea bomba. BONCAIRE, si BONCANIRE, v., boare, miiglre; de regula rellessivu : a sc boncani, a mugi. a sberâ, vorbindu de boi, candu, de furia sau de dorere, dau unu mugetu plange-rosu si potente, aruncandu pamentu cu petiorele;—? d’în bocire, prin intercalarea unui », cumu sustiue dictionariulu de Buda ? sau pote d'in 6o»i6«(vedi bobu), prin straiputarea labialei b in guturale g si apoi c? (vedi si buga). BONDOCU-a, adj., in aretum col* lectn», scurtu si grossu;—la alti Români cu acea-asi insemnare gkindocu'? BONETA, f., si bonetu, m.,pL-e, d'in franc. b'>nnet=scufa, retella ce muierile porta in capu. BORANGICU, borungiucu, si burttn-gicu, seri cum, fire de metasse trasse de pre gogoşi: camesia de burungicu;— cuventu turcescu. BORANT1A, s. f., boraşo ofilcinalis, una planta numita si arcUellu. BORBONA, s. f., de acea-asi insero-nare cu buba si bomba, applccata mai allessu la strugure (vedi si bobu). BORBONTLA, s. f., ca si borbona. BORBOROSIRE, vedi bolborosirc. BORCANASIU si BORCANELLU, s.m., pl.-c, deminu-tivu d'in borcanu. BORCANU, s. m., pl.-c, vasu de pamentu, olla mai mare in care se punu si se pastredia diverse lucruri licide : borcanu de dulcetia, de muraturi, dc untu. BORDEA, s. m., specia de fientia ima-ginaria, cu care sparia pre copii, ca se taca si se stea cu mente : taci, fitul u meu, co vene de te manca bordea. BORDE1ASIU, s. rn., deminutivu d’in bordeiu. BORDEIU, s. m., pl.-c, casa mbterra-nea, lupanar; 1. casa terranesca sapata in pamentu si accoperita de assemenea cu pamentu: cu acea-asi cutedimtia BOR. BOR. 85 frica calea hordeiulu cerstforiului ca si pdatiulu imperatului; — de acf pentru fwce casa modesta : in hordeiulu .teu, Ha eAtu de modestu, fuicare traiescc mai muUinmitu de ca/u in casele altuia, fia eAtu de tmmdre; 2. in dictionariulu de Bq<1i si cu insemnarea (le htpanariu= [ «sa d«* muieri desfrenate, ca si ital. bordel lo, franc, bordel, ispan. bordel, «iprin urmare neologiumtilu bordellu ar fi de prisosn. — Hordeiulu a fostu de tem-Ptttî uitate 33 e p-^no astadi casa ma-rei majoritate a terr.iniloni români; ba ineo ellu figuredia inco, si a figuratu ana data si mai multu, cbiaru prin curţile tirbaniloru : este d<5ro de cea mai mart* interesse, nu numai pentru isto-ri’a limbei, ci si a nationoi prestra totu, a se urmarf cu donadensulu originea unom assemeni cuvente. Tn limbile sorori cuventnln este, după forma, ea si in limb’a nostra. unu deminutivu, care cere una forma primitiva mai simpla. In limb’a francesa essiste bord= nnrjrine; d£ro d’in acesta insemnare nu pote scote cea de bordel, uf<5ra d£co ru «’ar pre^uppune co pe rotonde erau una data condemnate a locnf in case situate câtu se pote mai la marginea cetati-lorn. Tn limb’a ispanica se afla borda= baraca, casa prorta de scânduri, care ir fi d'.'rivandu d'in got. baurd, angloss. 1»r«l=:scandura, cascitfra de scândura; «eMa etimologia cadredia mai bene cu intellessulu ce are cuventuln bordellu in liinbele sorori, si peno la nnu pun tu chiaru cn intellessulu datu in romanele sub 1.. cea-a ce ar duce la concla-«mca. co Românii de la Goti aru fi in-v*tiatn se faca bordeie si se locuesca in »U*. afora de nu cumnva s’ar probă co Oliii le au apucatu înainte, pentru co 4 in kliomatele celtice essiste bord cu ieellt-asi insemnari ca si germaniculn baanl sau bord. Peuo atunci se insem,-aimn. co si in românesce essiste form’a ■ti âimpla bnrd in compusulu s-burd-ârr. in int«lles»su mai onestu. ifro to-tasi analoga cu celln ce are ital. sbor-fcllarr. formatu d'in bordello. Apo!, Stedu co in hordeiulu romanescu nu Ktmdur'o. nu lemnnlu, este lucrnlu principale, ci gaur’a sapata in pamentu: de acea-a noi nu suntemu pre deplenu convinşi, co german, bord se fia datu nascere bordeiului nostru; ci ni se pare co latin. forare=gaurire, ar cadră mai bono cu intellesulu cuventului romanescu, chiaru si in intellessu de bordellu, de orece si latinii numieau casele peca-toseloru antra=caveme, vizuine, si pentru mai mnlte cuvente usiore de pre-ceputu; dupo acesta etimologia cuvon-tulu bordeim, in locu de horteiu, ar fi in relatione de cumnatfa strinsa cu 1 torta— gaura, ce n’amuavâ nevoia a derivă d’in german. bohron=gaurire, de sf acestu-a e, fora indouentia, affinu cu latin, forare, care a datu pote in limb’a nostra. pre lungo altele, si forastrcllu, corruptu in ferastreu. BORPETUTIU, s. ra., pl.-e, deminu-tivu d’in hordeiu. BORDELLU, s. m., pl.-e, Introdussu de cuiTendu dupo franc, bordel cu insemnarea speciale de sub. 2., a lui hordeiu. BORFA, s. f., si hor fu? m., detrltn» pannlculns; cârpa, camdsia sau verce albitura vechia si aruncata; vestimente ai straie învechite si rupte, stremtie; vestimente, straie, albiture de cavi face inco ceneva usu in cas’a sa sau le duca cu sene pre caile; — se nu fia acestu cuventu acellu-asi cu holfu sau holfa, cu insemnarea de legătură sau paketu cu rufe? BORFASTU-rt,8.,cellu co aduna borfe, si de acf cu insemnare rea : furu de borfe, carpaciu, bunn de mana. BORFETU, s. m., pl.-e sau-uH, mulţime de Itorfc, tote bortele ce are ceneva in casa sau pre drumu. BORHOTIRE. borhotesnt, v., a pune borhotu in ceva, ca se fermente; a face se fermente. BORHOTU, S. m., rn«em», fex, vl-■ficea: ce remâne d’in fructe sau plante, dupo ce li se storce sncnlu : Iwrhotu de struguri. BORlRE,&omctt,v., vomere; a vrfme, a versâ, a da afora d’in stomacu celle maneate si beute : cene bee pre mdtu vinu, se expune a sc mftetâ ti bort; cui 86_________________ROB._____________________ s’appleca, de gretia boresce; — metaforice se dice si de lucruri ce dau d’in elle materie, d£ro totudeaun’a cu nuanti’a particularia de materie gretiose si pu-turose, si in speciale de membrulu virile : a da afora, a versâ, a aruncă se-mentia genitale, — si de acf in injura-ture mai multu de câtu gretiose : bori-mi-aru se mi borescn; — d’in t<5te acestea cuventulu impromuta una energia nespusa de a esprime injuratur’a im-pinsa la gradulu estremu; de unde apoi espressioni energice ca : ciocoiu boritu, tiganu boritu, etc. — D’in yomereî A-tunci cuventulu a sufferitu trei scamba-tioni fonetice, un’a mai estraordinaria de câtu alt'a : scambarea lui v d’ince-putu in b, de care avemu mai multe essemple (vedi litter’a b in Dictionariu); scambarea lui e scurtu in i si strămutarea verbului d’in HI conjugatione in IV, fenomenu forte raru in limb’a nostra, cumu fugire d’in fnşere; scambarea in fine a lui m in r. Celle doue d’antaniu scambari se presenta si in form’a ital. bomlre =: borire; câtu pentru a treia mai nu s’ar pote află unu essemplu ne-indoiosu, de ore ce snppositionea co borbona ar fi in locu de bombona nu e confirmata prin probe sufficienti. Macedoromânii au form’a latina fora neci una transformare, vomere; 6ro transfor-matulu borire ar poW fi in locu dc forire, compusu eo-forire. BORITURA, s. f., ce se boresce; si cu intellessulu de lucru sau persona bonta, adeco gretiosa, batujocoritasiavili-ta ; boritur'a de ciocoiu, boritur’a de tiganu. BORNAIRE, v., cu acellu-asi intellessu ca si bombai re, d’in collo de Carpati, âro d’in coce noi nu connoscemu de câtu sbornaire sau sbornaire, pro-venitu sau d'in imitarea voceialbineloru, sau prin transformarea lui bombaire. BOROBONTIA, si borobotia, s. f., infelix casus, malum et perviilcratiim facinus; rea intemplare, fapta rea sau prostesca, necuvenientia, ce face mare sgomotu: mi s’a intemplatu ua borobotia, mi am perdutu căciuli'a; tu nu mai de borobotie esti bunu; — cuventulu pare ___________________BOS.__________________ a fi una noua desvoltare a formei bor-bontia, si a sc legâ de bombu, bomba, etc. (vedi bobu), intocmai ca si ital. bom-bnnza, franc, bombance, analoge, peno la unu puntu, si in intellessu cu allu nostru borobotia sau borbontia. BORSIRE, v., de regula reflessivu : a se hor si, a se face borsiu, a se acri; si de aci metaforice, a se superă, a se in-veninâ; dlro in acestu intellessu se aude mai desu, a se imborsiă. BORSIU, s. m., acldum jus furftir«nm; apa acrita prin- fermentarea teritie-loru puse intr’ens’a; — cuventu slavicu. BORTA, s. f., caverua In trunoo; gaura in genere; in speciale, scorbura= gaura in trunchiu de arbore; de aci, trunchiu scorburosu (vedi bordeiu, cu tote co nu ar fi improbabile ca cuventulu se se*refere la bolta; numai scambarea lui l in r, inainte de una consonante, ar fi estraordinaria si grea de sustinutu prin alte ossemple).—însemnarea de anademazzcorona, cârcanu de capu sau de vestimentu, la muieri, insemnare data, pre lungo celle alte, in dictionariulu de Buda, se lega, fora in-douentia, de germ. borte, sau e una transformare d'in berta. BORTIRE, bortescu, v., a face una borta. BORTOSU-o, adj., cu borta, ce are una borta, scorburosu. BORVISU, s. m., d’in ung. borrtg, apa minerale ferruginosa. BORZOIU, sau hârzoiu, si BORZOSIU-a, adj., hlrsutus; perosu, flocosu; sberlitu; — d’in ungur, borzasl noi inse credemu a fi auditu si sim-plulu borzu sau burdiu, d'in care bur-zoiu, borzosiu, ar fi augmentative. BOSCA, 8. f. (s siueratu), rascnlnm oblontrum; scafa, copaia, covata, buriu, etc.; — cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati. BOSCINA, 8. f., ce remane d’in faguri, dupo ce se allege mierea ai c6r’a. BOSCONA, de acea-asi insemnare cu bobona, neconnoscutu d’in coce de Carpati, — d’in j3aţxa{v£iv? — de aci si : BOSCONIRE, bosconescu, v., a descântă, a farmecă. BOS. B08. 87 BOSCORODIRE, boscorodescu, v., kbtrrarr, secam loqut, mnrmnrare; a flecari, a limbuţi, a vorbi incetu, a mor-mai; — forin'a arrâta funtana grec^sca; fo4e acellu-asi ca si precedentele bos-nmire, din {3acxa[vE*.v. BOSIOROGIRE, v., a face bosiorogu. BOSIOROGU-a, adj., herniosus) ve-tarmtu Ia bosie, si de acf mai generale: vetematu la părţile genitali, surpatu;— inTederatu d’in bosiu, ddro suffissulu raţţu ce insemn&lia ? BOSIIJ, s. m., pl. &o^!(coleu8 (=cu-leu), tcktlcula»; coiu : mi s'a inflatu hjw bosiu; sufleru de bâsie; a appucă si st-ring? prt ceneva de bosie, ca se i iea poterile; — bosiu este apprope identicu it» însemnare cu coiu; acellu-a differe de acestu-a. antaniu pentru co bosiu este ut espressione a lucrului mai depar-tMt&, ei prin acesta mai pucinu rosinosa, ero coiu fiendu espressionea mai appro-piata si mai derecta a obiectului im-plira rosine si obscenitate; allu doile pentruco bosiu, referinduse mai allessu la pung'a sau pellea ce infasiura testicu-lttlu. na se pote luâ in certe intellessuri metaforice, ce se dau lui coiu, ca a-vendu una mai de apprope referentia cu flrtbulu de came insusi, cumu : coiu de nmtprna, dr cantariu, etc.; cu tote co in origine bosiu ca si coiu (vedi acestu eriventu in Dictionariu), pare a insemnâ ptat, saruletiu, &«rsa=punga. — Ur-msrirea origiuei lui bosiu, este de cea mai mare interesse, pentru co pote deschide perspective large pentru studiulu Umbri in genere, si allu limbei propria in parte, care peno astadi abil se con-O'tace in primele s£lle lineamente. In-n&afulu Diez allatura vorb'a roma-»»sca bosie de ital. si provenc. borsa, isp. si port. bolsa, franc, bonrae, cuventu ţ? in ttfte aceste limbe insemna bursa— ptwga. care in limb'a baseica ar ti luatu form’a si mai estraordinaria inolsu, si are deriva d’in lat. bj r»a=grec. popia =palle de animale argasita, si de acf, Jivsrse obiecte lucrate d'in assemenea peile. rumn e in speciale si pung'a. In istinit&tea classica cuventulu bjrsa oc-carre numai ca nume propriu, si ac^st’a chiaru in Yirgiliu, ca nume propriu allu partei intarita d'in faimos'a Cartagine; nu este inse de mirare câ cuventulu se fia stătu in limb’a popularia sau asiâ numita rustica, de ore ce ellu essiste in tote limbele romanice sorori cu a no-straf si prin urmare se se afle vestigie de densuiu si in limb'a nostra : cestio-nea inse este de a se scl, d£co bosiu vine in addeveru d’in bursa. Candu aru fi asiâ, atunci bobosiu, cumu si derivatele lui, aru fi ramure d’in acellu-asi trunchiu, formate prin processulu de duplecare allu cuventului. De partoa inteliessului n’ar fi neci una pedeca a referi cuven-tulu bosiu la bursa, cu intellessulu de punga, saculetiu, etc.; cu atâtu mai multu co essiste in limba si bussunariu, cu intellessulu cellu mai appropiatu de cellu ce are bursa in limbele sorori; de partea formei inse lucrulu este cu atâtu mai greu de justificatu, cu câtu essistu in limba vorbe cu totulu appropiate de bursa prin form'a loru, si, dupo t<5te pro-babilitatile, derivate d'in ea, curau : bursucu, si ca adiectivu, cu insemnarea de grassu si grossu, ca unu sacu bene implutu, si ca substantivu cu insemnare de taxo=animale, cumu se scie, relativu grossu; pote co la aceea-asi origine se referu de a dereptulu si bur-sanu, burzoiu sau borzoiu, borzosiu, in locu de &urso?M=itare redecatu sau inflaţii, si mai allessu ursfa sau hursia, in locu de &itrs»a=:Wrstiîa=:pelle de miellu argasita, prin transformarea lui b antaniu in v, vursîa, apoi prin trecerea lui v in g sau h, gursia, hursia, ca in fa-guru d’in fariilus, si in hulpe d’in vulpe. Câtu pentru bosiu, d£co s’ar presup-pune una forma de adiectivu derivatu d’in bursa, ca bursiu, hursia, sau borsiu, borsia, d'in care aru fi resultatu , prin caderea lui r, busiu, busia, bosiu, bosia; totuşi cu greu amu pote justificâ acesta cădere a litterei r prin alte essemple sa-tisfactorie : tote formele fora r essistu de faptu in limba ca sustautive, adeco bosiu sau bosia cu insemnarea mai susu data de coiu sau coie, 6ro busiu, busia, cu insemnarea de ]mmnu, prin urmare t6te cu intellessu de ceva globosu; nu 88 BOS. este inse mai pucinu addeveratu, co sup-primerea lui r, in assemeni conditioni, nu se pote justifică in starea actuale a filologiei nostre, si prin urmare remâne indoiosu, d6co bosiu, ca si busiu, deriva d’in bursa. A indentificâ bosiu cu bobo-siu, inco nu ne ajuta la nemica : #coci d£eo nu ar fi pedeca de partea intelles-sului, ar fi de partea formei, de orece, dupo legile de formatione a cuventeloru, bobositt, ca forma mai desvoltata, a cautatu se vina d’in bosiu, ca forma mai simpla; si bosiu se pote mai cu greu reduce la bobu decâtu bobosiu. Noi credemu, co bosiu, busiu, etc., se pote referi mai bene la acea-asi radecina fecunda, ce a datu botu cu tote derivatele selle; si lassandu se desvolt&mu cuventele ce ne dau acdsta convictione la ar-ticlulu botu, vomu notâ aci numai, co precumu la bobu am vediutu forme cu gutturali respondendu la celle cu labiali, gogosia la bobosia, totu asiâ so afla si gusta correspondendu la busia. BOSTANA, s. f., pl.-e, vedi bostanu. BOSTANASIU si BOSTANELLU, s. m., pl.-», deminutivu d'in bostanu. BOSTANU, 8. m., pl.-t, cucurbeta, p«po; fructu de planta cucurbitacea, inse ca totu ce se tiene de domeniulu istoriei naturale, cu intellessu forte fluctuante, asid incâtu acestu-a variedia forte de la unu locu la altulu, insemnandu: 1. la unii Români: cucurbet’a ce so manca f£rta sau copta,* adeco dovleaculu sau dovletele, cumu lu chiamaunii; 2. la alţii, numai acea cucurbeta de mancare, ce are pelliti’a lucia si suptire, pre candu cea cu scortia buburosa si mai grossa na numescu lu-benitia, cuventu ce la alţii insemna pepene verde; 3. la alţii, numai cucurbet’a roiosa, adeco tiev’a, cumuua numescu pre a locurea; 4. la alţii infine, cu insemnare si mai generale, coprendendu sub numirea de bostanu atâtu cucurbetele de mancare câtu si pepenii; — d’in acesta d’in urma insemnare vine co bostanu, si mai vertosu sub form’a feminina, bostana, se dice si de agrulu semenatu cu pepeni si cueurbcte.— Deco inse bostanu ar fi de acea-asi radecina ca lotu (vedi ________________BOT.__________________ acestu cuventu la loculu seu in Glossa-riu), atunci intellessulu ce s’ar cuveni a i se da totudeaun’a, ar fi cellu de sub 4. BOTASIltE si butasirc, v., ablaqneare, propagare; 1. a sapd in giurulu unui arbore, 2. a pune in pamentu unu buta-siti (vedi botu si butasiu). BOTIBE, botcscu, v., conglomerară» conglobare, corriipare; a face botiu, a stringe in forma de botiu, a ghemul, a motosl sau mototoli, — in speciale despre vestimente: nupotusiedepre scaunu, co mi botescti tunic’a; camesi’a se mi se calce d’in nou, copr6 c botita (vedi botiu si botu). * BOTIOCHINA, s. f., deminutivu d’in bqtiu: capetina, capetellu, bulbu; — metaforice: fapta sau dissa necuvenita, estra-ordinaria, de mirare : esti bunu numai de botiochine; faci numai bo-tiochine. BOTIOCHINOSU-n, adj., cm botio-china, capetinosu, bulbosu, vorbindu de plante, etc. (vedi botiu si botiochina). ? BOTIOTELLU, s. m., pl.-i, beli*, borus, Teratrum?— se fia ore cuventulu in relatione cu botiu, si prin urmare cu botu, de ore ce plant’a botiotellu este de genulu plantei ranuncnlus; si rana ~ brosc’a se cbiama si in alto limbe sorori cu unu nume, ce sta in relatione cu botu, de essemplu in italianesce bottaî (vedi botu). BOTOSIU, s. m., pl. botosi, puerili* ocrca, incalciamente de copillu, mai vor-tosu fora capute, pantofiori; — de acea-asi familia, pare, cu franc, botte, bottlne (vedi botu). BOTNITIA, s. f., flscelln, frenu, ca-pestru ce se pune pre botulu caniloru, ca se nu pota musicii, sau in botulu boi-loni si altoru animali, ca se le duca de densulu; — cuventu formatu d’in botu cu suffissu neromauescu. BOTIU,s.m., ?lobus, ţlomus, cornrlo-batlo; frnstum, llbum paula; verce strinsu ca ghemulu, ghemuitu; verce facutu in forma de globu, si in intellessu mai largu, verce turtitu: botiu depamentu= bulgare; botiu de grânu, de porumbu =z turta de grânu, de porumbu; botiu de bucata de pane; botiu dc ni-ua— BOT. BOT. m coeolosiu de nfaia; botiu de brandia = talsu sau bulzu de brandia;— »»» ai far adu rochi'a 6o/iu=mi ai ghemuitu ro-eki’a (vedi botu). BOTU, 8. m., pl. boturi, rontrum, ros-Ullont partea anteriore essita d’in faci’a «rtoru animali, iu caro se afla gur'a loru : 1. de refula si proprie la acelle tnimaK. la cari acesta parte presenta ao& specia de conu trunchiat» : botulu boului, callului, afinului, vitellului, numitului, catului, ur&uhli, etc.; botulu fio-rtcelui. catusiei, orbetiului. etc., 2. si la padseri, des! pentru acestea cuventulu propriu este ciocu: gain'a se şterge pre botu; ratiele si baga botulu in hitu; 3. si ia omeni, inse numai in modu jocosu si imniru : ster get i botulu, baiate;—de acf proverb : a se şterge pre botu de ceva— a perde in modn nereparabile, a sespellâ, cumu se mai dice, pre mani de ceva; a si linge botulu — a semtf mare plăcere d’in ceva ce a gustatu sau ar vr<5 se gusta: « se linge in botu cu ceneva = a’fi forte intimu amicii; a linge pe cineva in Mu, ca se i pape totu = a linguşi vul-jwtco si fnciaresce, spre a trage foltfse de Ia densu. — Tntellessulti, ca si for-m’a cuventului, duce la latin. botnln8= macin implutu, carnaciu,de unde au venitu de a dreptulu ital. budello, franc, bondlnsibojraa, in acellu-asi intellessu. Thipoformabotulns este unu deminutivu d'in botus, care nu se afla de locu in clawuci, d<5ro a potutu forte bene essiste in gur’a poporului, de orece Gelliu ne spâne co botnlus insusi erd unu cuventu mai pucinu nobile, usitatu de comici in locu de cuventulu mai nobile farelw^n; d’in acestu bolu» vene directu allu nostru botu, applecatu la ceva ana-lopi in forma cu maciulu implutu, sau mai bene cu intellessu pote si mai ori-ginariu de câtu cellu ce resulta prin in-termediola latinescului botulu», dlco nrmarimu acestu intellessu in nume-rw’a familia, ce noi credemu co a (ssitii d’in acestu nobile blastariu allu Latiolni. ctrmu : botiu, botiochina, bota, btău, bute, butum, bos in bos-infiare, busiu, gusia. etc. Spre a face se resara cil tu mai multa lumina d’in com- parationile, ce vomu face, nu vremu a incepe cu ital. botto, care e câtu mai appropriatu de allu nostru botu, pentru co in intellessulu ordinarin botto rrlo-vitura, si astufelu pare co n’ar av6 a face nemica cu botulu romanescu, des! in derivate, ca boUnne=CMCMM, proe-minentia, analogi'a de intellessu cu botu allu nostru sare in ochi. Se incepemti il^ro cu bobcare si in formaşi in intel-lessn sta asii de apprope do ital. bozzo sau bozrolo, mai usitatu sub form'a feminina bozza == inflatura, cucuiu, proe-minentia, globu de petra, etc.; franc, bosse =: cucuiu, cocosia, etc., bossu = cucuiatu, inflatu, cocosiatu. Pre lungo formele cu o, in italianesce, occurru si forme cu «, buzzo = botiu, perina de ace, ventre, guşi a, verce assemenea inflatu; isp. bue)ie= senu, pulpana de ve-stimentu, gusta. D'in buzzo ş,’a formatu buzzeco, si bnsecohlo = macie, atâtu de appropiatu in forma si intellessu cu beserei sau beserei (vedi acestu cuventu). Vinu apoi forme cu t : franc, but = scopu, liter. partea buricata sau inflata d’in mediloculu unui ce, in care tinte-sce tragutoriulu de arme; apoi i»utte= bulgare, glodu, mosiorioiu, megura; mai departe : ital. bottone, franc, bou-ton, ispan. boton=bobocu de flore, nasture, capetn, punta, etc., formate, fora indouentia, cellu francesu d'in bnut = capetu, si celllu ital. d'in botto = lovi-tnra (in origine: resaritura, aventu a u-nui ce care’resare, esse si vine de impen-ge lovinduse), identice in forma cu allu nostrn botu, identice si in intellessu cu allu nostru bt/tu (vedi acestu cuventud'in care vinu buturu, butaciu, buturu; etc.)ţ apoi si verbele:ital.buttare, isp. butar; franc. bonter=a resaU, a essl afora, si de acf. a lovi (intogmai precumu pousser —si a impinge sau lovi, si a resarl); botta ital., si botte vechiu franc. = brosca, ca animale ce presenta form’a unui botiu; in fine Ital. botte, ispanic. bota, franc, botto, cu insemnarile ce au si lanoi&wte, tota, rio4>ota, botosiu, etc. Diwrsele acesto forme se referu, dupo unii, la mediulu german, bdzcn = lovire, resarire, allaturandu-se, ca probe, 00 BOT. BRA. si nouele germ. bntz=ceva truncbiatu, bntierrbesica, cosiu essitu pre pelle, cu-cuiu, etc.; inse, de orece cuventele, de cari e vorb’a, essistu si in românesce, ca si in tote celle alte limbe romanice, elle nu potu fi decâtu blastari alle unei radecine romanica, a cărei form’aceamai simpla,sc6ssa d’in starea actuale a limbeloru romanice, ar fi bot sau but, forma de supinu d'in unu verbu bu-ere, care nu ar fi decâtu fu-er?, sub una forma mai analoga limbeloru italice decâtu fuere, cumu probedia atâtea forme cu b in locu de/ : brocre8=phr??e8, etc. Acesta părere ni se pare cu atâtu mai fundata, cu câtu ital. btiKo=gusia cor-respunde si cu proventialea busts, ce ar da in românesce bustiu, si, dupo una regula fonetica a limbei, busiu, ca vcsti-mentu, vesimcntu, ca fusti, fusi, lauda-sti, laudasi, etc.; d£ro bustiu, e probabile d’in bustuf forma mai originaria in locu de fustu, sau cu o, bostu in locu de fostu; precumu d’in btistu a venitu antaniu bustiu, apoi busiu; asiâ si d'in bosiu, bostiu, apoi bosiu, bovositt, bobosia, etc., si prin stramutarea labialei in guturale, gusta, gogosia, etc.; insusi bobu, ca si buba, buca, etc. potu fi, dupo t6ta probabilitatea, essite d’in acea-asi radecina, de ore ce latinesculu faba se l£ga de grec. (îpax6c=lente, buba, butilla, etc.), si fiu> este acea-asi radecina cu (jpfxnctj rrbesica, maciu, carnaciu, etc.; de unde poteaUunostru/nsca=maciu, stomacu); apoi (po®=fnere, d’in care bu-ere n’ar fi, cumu s’a dissu, de câtu una forma latina mai antica. Acum şoeiv avendu ca insemnare primitiva : a resari, a se nasce, a cresce, a se desvoltă, a potutu da usioru ca insemnari derivate si : a se inflâ, a se besicâ, a se largi, a se face spntiosu si capaett etc., cari espleca pre deplenu intellessulu differiteloru cuvente ce noi amu comparatu, cumu si alte cumnate cu densele, de la cari vomu tra-mette la acestu articlu. Una sengura ob-servatione cauta se mai facemu : in locu de boxia italianii au si boccia cu acelle-asi insemnari; ac&ta d’in urma forma duce de neapperatu la bocca=buca, boc-clo, boccia, fiendu proprie adiective d’in bocca, luate apoi ca substantive cu însem- nare de ceva assemenea cu bnc'a, inflatu, besicatu, etc. D’in boccio, boccia, s’au potutu, fora indouentia, formâ si la noi bociu, bocia, sau botiu, botia. Lucrulu in sene, adeco etimologi’a sustienuta de noi, nu s’ar scambâ de locu prin acâst’a, de ore ce buca, cumu s’a dissu, s’ar poW referf la acea-asi radecina cu vorbele mai susu attense; totuşi forme ca bosiu, Int-«îM.etc., anevoia s’ar pot£scote deadrep-tulu d’in bociu,sau buciu -^iobos d’in bos-inflare in neci unu modu nu s’ar potâ scote d’in assemeni forme. Numai forme ca bucsire, etc. potu sta in derepta relatione cu buca. ? BOZATELLU, s. m., una planta,— acea-asi cu botiatellu ? BOZU si boziu, 8. m., sambucus ebc-lus lui Linneti, una specia de planta;— affinu cu buza? (vedi acestu cuventu in Glossariu). BRACINARITIA, s. f., cuventu cu forma slavica, apprope neauditu in gur'a poporului, si de care neci e lipsa, de ore ce avemu form’a correcta bracinariu. BRADETU, s. m. pl., bradete locu plantatu cu brodi, pădure de bradi. BRADTSIORU, s. m., pl.-t, deminutivu d’in bradu. BRADISIU, s. m., pl. bradisie, cu a-cea-asi insemnare ca si bradetu. BRADU, s. m., pl. bradi, abieg, piuus, larls; cuventulu vine de certu d’in latin. brntug; inse, ca mai tote espressio-nile de domeniulu istoriei naturali, cu conceptu forte fluctuante : la unii români sideai»/e/esidej«MM; alţii,ca Macedonenii, destingu intre jrinu si bradu; alţii in fine numescu pinxdu bradu; — d’in datele scriptoriloru Romani scimu numai atâtu-a, co bratu* erâ unu arbore pururea verde, fora se se pota bene determini, care anume : ar fi d6ro bene si consultu a fissâ si prec-isi conceptele, asiâ ca pimdu si abietele se respondia la latin, plnn» si nbles, lassandu pre se-m’a cuventului bradu se esprema, cea-a ce latinii numescu larlx : espressionele bradu albu, bradu rosiu—sibic*. larlx, nu potu tienâ loculu altoru-a simple;—bradu =ramura de bradu, ce se pune la mirese; de aci, diu’a de bradu sau simplu, BRA. BRE. 91 bradulu, prediu'a cununieloru; a jocă bradulu=a. jocâ la miressa in prediu'a cununieloru sau si in diu'a de cununie peno se pornesca la baserica. BRAGA, 8. f., cervisia; beutura d’in farina de meiu fermentata;—tavaraga Jra^arrarababura, amestecătura a unui licida cn elemente ce lu facu forte turbure ; — ? affinu cu ital. brnge, grec. ?p4Cstv ? BRAGAGtU, s.m., care vende sau fabrica braga;— curatitu de form’a tur-wsca ar sonă hragariu. BRAGAGERIA, 8. f., stabilimentu de braga;—mai correctu ar fi bragaria. BRAHA, s. m., ordiulu pusu se fermente, spre a trage d’in ellu bere; — ? de acea-asi origine cu braga ? BRANISCE, s. f., silTula, pădurice situata pre una inaltime. BR ASIOVENCA, s. f., proprie, adiec-tivu de genu femininu d’in brasioveanu =de Brasiovu sau d’in Brasiovu, luatu ea subst. : carrutia de Brasiovu. BRASIOVENIA, s. f., 1. merce de Brasiovu; 2. magazinu unde se vendu merci de Brasiovu. BRASLA, vedi bresla. BRAVARE, bravcdiu, v., lncessere, prorocare, insultare, contemnere'; a se arretâ bravu, a face pre bravulu; a bravă perierile, mortea=:a le infruntâ cu nepesu, a le despretiâ; a bravă pre ce-fu>ti in aensu reu : unu sicariu;— ca adv. cu forma deplinu italica : &ra»o=forte bene, si intellessu ironicu : forte reu. BRAVURA, s. f., fapta sau dissa de bravu, calitate de bravu;—cu ventu luatu dupo franc, brarure, fora neci una analogia in limb’a nostra, fora forma romanica. BRAZDA, s. f., pl-C, sulcus, crlelia, florum vel herbarum pulrinns; 1. gleba sau gleia, fasi’a de pamentu ce rupe a-ratrulu d’intr’una data; 2. sulcu, lira sau canalea ce se formedia prin ruperea si resturnarea glebei; 3.planca, rasoriu sau fasia de pamentu plantata cu flori, cu legume, etc.; 4. cespete sau bucata de gleba cu erba pre un’a d’in faciele sflle; 5. seria de erba cosita, cumu si erba verde cosita, ce se da viteloru; — metaforice si proverb: a da pre ceneva pre brazda—& lu face se se deprenda cu ceva ce nu vr6 la inceputu. a lu face se se iea de lucru, se intre pre callea buna; se se accommode cu ceva; in acellu-asi intellessu si reflessivu -.a se da prebraz-da, — cuventulu slavicu presenta si una combinatione fonetica contraria limbei si neplăcută urechiei romaneşti. BRAZDARE, brazdediu, v., a trage sau face cu aratrulu brazde; metaforice: a despică, dessecâ : fulgerulu brazdedia porii, nave-a undele, etc. BRAZDOIU, s. m., dellratin; delira-tione, deliriu, brazda trassa alaturi de cea addeverata, essire d’in brazda. BRE, interj., espremendu mirare, su-perare sau appellatione familiaria : bre! ce mundretie de vestimente v'ati cum* peratU!bre!bre!nu ve maistrmperati; ce faci acollea, bre!—m pote fi irapromu-tata de la Turci; ci pare mai multu de origine romanesca, d’in acea-asi funtana ca si veru. BRE AZU,-o, adj., vorbindu de animali: stellatu in frunte;—cuventulu presenta combinationi fonetece neromanesci; form’a romanesca e bardiu (vedi berdia), d’in care apoi si slaviculu br6xa;—vitele breze fiendu rare, de acf metaforice: de-stinsn in genulu seu : tu nu esci mai breazu (=baltiatu) ca alţii. BREBU, s. m., flber, animale amfi-biu, specia de castoriu;—nu d’in slaviculu bobrfi, ci d’in latin, flber, in locu 92_______________BEI.__________________ de febru, prin stramutarealui f in b (vedi liter’a f si bosm), de unde au luatu si slavii allu Ioni bobrfi. ? BRETTT, s. m., si bria,f. mercurinlls annna. una planta. BRfiSLA, si brasla, s. f., corporatio-ne de industriali sau de negotiatori: bre-sl’a argcntariloru, blanarilom, letnna-riloru, etc.; — cuventu ce presenta com-binationi fonetice noromanesci, astadi cadiutu in desuetudine; de acf si: BRESLASIU, s. in., care face parte d’in una brtsla. BRETEA, s. f., pl. bretelle, curea oe sustiene una greutate, si in speciale : curea ce sustiene bracele sau pantalonii; d’in franc, bretelle. BREZAIA, s. f., monstriim; in speciale asiâ se numiea mai inainte unulu sau doi omeni travestiti in modulu cellu mai de mirare, cari in serbatorile d’intre Craciunu si boboteza amblau d’in curte in curte spre a jocâ si saltd in modulu cellu mai ridiculu;—de acf metaforice: femina cu pre multe ornamente pre den-s’a, femina ce se imbraca fora gustu, credendu co formoseti’a investimentarei sta intr'una accumulare essagerata de ornamente fora locu si ren adjnstate intre densele; — cuventulu pare a venf d’in breaeu si a insemnâ in tdta genera litatea: verce estraordinariu, raru si monstrosu (vedi brennt). ? BRIBOITT.s.m., Teruculiim, puirlun-ctilns: instrumenta cu care lemnarii gau-rescu lemnulu, ferrarii ferrulu;—acellu-asi cu priboiu? BRIBORNTCU, s. m., vedi bobornicu. BRTCEAGU, s. m., pl. bricepe, cultei-log, scalppllns: cutitollu, scalpellu. BRICEGELLU, s. m., pl.-e, deminutivu d’in briceaffu. BRICIU, s. m., pl.-e, novacnla, cutitu taiosu pentru rasu barb’a. BRIGLE, vedi bărgle, (in dictionariu: epa. calhtsiu). BRILIANTU, s. m., pl.-e, aclama» ra-dlans, adamante radiante, taiatu cu mai multe facie;—introdussu inaintede 1830 dupo franc, briliant, proprie part. d’in briller = a stralncf. BRILI6NCA, s. f., pl.-e, asclepias Tiu* ___________BRO._______________________ cetoxlcum, hirundinarla, lina planta sau flore;—dictionariulu de Buda ua espleca si cu hirundineriu luminos»; fiva cumii-va acea-asi planta, ce noi connoscemu d’in coce de Carpati sub numele de rochi'a runduncllei? are cuventulu bri-lioncn vreuna relatione cu precedentele briliantu ? BRISCA, (cu s siueratu), b. f.. pl. bri-sci, caruciora usiurea si descoperita. BROBINTIA, s. f., pl.-e, 1. in locu de borbintia. alta forma d'in borb/ma;— 2. planta ce servesce la vapsitu galbenu? BROBODA, si BROBODELA, s. f., velu cu care muierile si infasinra capulu; — form’a cuventului cea de a dou’a nu e romanesca, £ro prin origine sta pote in relatione cu boborojirc. BRORODIRE,-cscm, a pune broboda, a si coperf capulu cu una broboda; mai desu ca compusu : hnbrobodire. BROBONA, s. f., si brobonu? m.T cu acellu-asi intellessu ca si borbona, 1/ro-bonn, bombâna, boba. BROCTU, si brochiu, s. m., rubrica, creta roşia, plumbu rosiu, tinta roşia ;— se fia ore cuventulu una corrnptionc d'in rubrica 1 BRODARTIT, si bntdariu, a. m., por* t Itor, celln ce trece pre cene va cu broduhi. BRODELA, s. f., actionea de a brodi sau a se brodi. BRODIRE,-esc«, v., oolllnearc, do-Ilrare: a nemerf, a av6 successu d’in in-templare; a conjectură justu, a devină; a delirâ (vedi brndn);—a se Inrodi, ane află d’in intemplare. a se intemplâ. BRODIŢI,-fa, adj., care brodqsce. BRODIT, s. m., brodina si brttdina, f., vadmn, pons mnbllls; 1. vadu, tre-cutoria; 2. podu amblatoriu; — cuvente, casi brodariu sau brudariu, deorigine slavica, neconnoscute d’in coce de Carpati. BROJBA, s. f., pl.-e, brassica napus, rapa; napu,— cu combinatione fonetica neromanesca. BROSIA, s. f., pl.-e, neologismi! dupo franc, b roclie=sula, sucala, undreâ. verce acu mai mare, acu de poptn, etc.; in romanesce luatu mai vertosu cucca d'in urma insemnare, — d'in celtic. kroc= __________________BltO. ________________ reni, reruoulum, rcratum , «udls, etc., 'Ucala, păru aacutitu, tcrrusiu, acu, un-drci (vedi si brusiu); de acf : BROSIARE, krosicdiu, v., franc, bro-cfccr, a cose cu brosia, a prende cu bro-sia; in speciale, pentru mai multe colle *le charteia tipărite : a le cose intr’unu fa^-icnlu. BKOSIURA, a. f., franc, brochure, actionea de a brosid; resultatulu acestei «c t ion«. fasciculu de niai multe colle de-chartiia tipărite si cosute impreuna. B RUDARI U, brudina, etc., vedi bro-dariu. liRL'LLNCU, vedi burlincu. UKl’NCUTIU, si bruncrutiu, s. m., nasturtiu apaticu=iiasturtliim aiuati-cnni (vedi si bubolnicu; — cuventulu e neconnoscutu d'in coce de Carpati; form’a lui mai correcta pare a ti bruncrutiu, cu r, si nu bruncutiu, fora rin penultima, câ Vi iiitu d’in german. briinncncresBe; ver-cumu doue numiri pentru acellu-asi o-biectu, bruncrutiu si bobolnicu dc apa, suntu de prisosu, si cu atâtu mai de pri-scwii, cu câtu si un’a si alt'a nu su con-nodeute de câtu pucinoru-a : mai bene dt-ro se adoptâmu vorb’a romanica na-iturtiu, cu tote co crease, ce intra in eompositione cu bruuuen=funtana in cuventulu german, bmnnencresse— nasturtiu do funtana=(de apa), ar pot(5 forte bene fi romanicii, formatu d’in cruce, de unde unu adj. cruciu, cructa, s’ar ti applecatu la planta ce e in addevgru d’in tamili’a cruciferdoru : francesii numescu acestaplantacresnou, forma co pote ti iu locu de croţou, tranaformatu d'in cruţon^ci'uciou, fonna angmeututiva corresponditoria cu allu nostru crucioiu^zcrutioniu, Asiâ fiendu, ultima parte d’iu cuventulu brun-crutiu, ar ti romanesca, crutiti=cruciu, si numai brun ar fi germ. brunnen= funtaua; si astufellu cuventulu s’ar pot<5 correge, dicundu-se cruciu de apa=z bruncrutiu, applecanduse cruciu singuru si fora neci una dcterminatione la a-«llu-asi conceptu ca si franc, oressou, german. crease, ddco u’amu preferi clas-siculu nasturllum, ital. na^turtio. BBUNETU, adj., vedi brunu. _________________BRU.________________n BRUNU, o, adj., dupo franc, bros, ital. bruno, applecatu la colorea faciei: subnegru, negritiosu, negreiu, ne-grisioru, <5chiasiu, fuscu, etc.; neolo-gismu introdussu la noi, ca se esprema oppositulu neologismului blondu, si luatu mai vertosu cu form'a deminutiva : brunctu, bruneta (=ochiasellu, ochia-sella), ca opposita la : blondinu, blondina (balaioru, balaiora). — Lips'a a-cestui cuventu d’in limb’a ispanica, cumu si d'in limb’a nostra, pare a se op-puue etymologiei data de uuii, dupo cari cuventulu ar fi identicu cu prunu. pruna, ca adj. d'in (prunns), formatu d’in |»runa=tetioni, cărbuni ardenţi, si ar insemnâ prin urmare arsa, cu facia arsa : la noi essistu, cuventele prunu si pruna; in limbele sorori, cu forme si mai appropiate de brunu, ital. brugnar= pruna, ispan. bruno=prunu, etc., numai ca substantive, cu insemnarea bene connoscuta de arbore si fructulu seu, fructu presentandu in addeveru una facia mai multu sau mai pucinu negra, una facia ca a unui ce mai multu sau mai pucinu arsu; inse conscienti’a despre acestu intellessu primitivu este cu totulu per-duta in poporu; si de acea-a opinionea celloru ce vreu a referi brume la germ. b.-uun, anticu german, bruu, pare a ti mai justificata, nu inse deplinu justificata, de orece iu limbele sorori se alia cuvente ca franc, bruler, ital. bruclare, 6ro in a nostra brustttru, etc., cari stau in de apprope legătură cu intellessulu lat. prulua, urere, burere=ardcre, grec. xop=focu. Vercuinu inse demi-nutivele d'in brunu, adeco brunctu, bru-nefa nu au forma romanica, si cu atâtu mai pucinu romanesca. BUUSIOSU,-a, adj., plenu de brusi, grundiosu, etc. (vodi brusiu). BRUSIRE, brusescu, v., pu^uls pe» tere, ferire; a lovf cu pumnulu, a bate cu brusi, si in genere, a lovf tare, cu potere; a se brusi—a se bate cu pumnii, a se bate cu brusi, a se bate vercumu, a si da lovituri, a se intende si irn-brancf;—d’in coce de Carpati connoscutu cu acelle-asi insemnâri, inse numai sub form'a buşire, adeco fora r in syllab’a 94 BRU. de la inceputu; se tia dero brusire, in locu de buşire, cu ujiu r intercalatu pentru mai multa desvoltare a sonalitatei? sau in locu de perbusire, prebusire, cari inco se dice (vedi prebusire), si care prin una metatese, ca in petrundere, in locu de pertundere, va fi luatu antaniu form'a pebrusire apoi, prin caderea lui p brusire ? Brusire ar fi atunci mai e-nergicu de câtu buşire, si prin urmare amendoue formele aru merită se se pas-tredie si se se applece cuvenitu. Se fia in fine l in locu de r, asiâ iu câtu bru-sireae se fia formatu d’in bulsire, prin strămutarea lui l si d'in loculu seu lungo b? Atunci in formarea cuventeloru ca busiu, etc., a potutu, pre louga radecinele descrisse la articlulu bosiu, av£ parte si peUere=imbrancire, prin part. pul-sus f d’in care ar fi venitu cellu mai appropiatu prin forma bulsu sau buhu =:botiu, (vedi bosiu, brusiu, busiu, buza). BKUSIU, s. m., pl. brusi, grumus, globus, glouiub, gleba; massa de verce cu forma mai multu sau mai pucinu glo-bosa: brusiu de pume>*rebusirt=za.se intlâ, vorbin-du de faci'a pameutului una data umeda, apoi uscata prin effectulu caldurei, ap-pare câtu mai appropiata de intelles-snlu originariu. BRUSTURE si BKCSTURU, s. m., bar dana, specia de planta cu frundi late cordil’orme, cu flori purpurii sau violacee, continute in-tr’unu calice globosu, care se accatia usioru de vestimentele oineniloru si de lan'a oiloru; radecin’a plantei se appleca inco, in medicina, ca depurgativu su-dorificu, pentru morbi de pelle; — dupo fonua cuventulu ar ti unu deminutivu d'in una forma brustu (vedi brusiu), de-minutivu forte appropiatu prin forma deit. tiriMolare=perii8tulare=:ardere. BRUTARIA, s. f., stabilimentu unde •e fabrica sau se vende pane; maestrfa de a fabricâ pane; — desi cuventulu e cu forma romanica, inse ca venitu d’in brutu, e de respinsu si de inlocuitu prin panaria (vedi brutu). BRUTARIU, s. m., pi stor, care face si vende pane, care tiene stabilimentu de pane; — de respinsu si de inlocuitu cu panariu (vedi brutu). BRUTU, 8. m. si bruta? f., pane prosta, forte negra; amestecata cu multu pamentu; in speciale, applecatu la panea ce şe da militariloru russi; —cuventulu a venitu prin Russi, si se vede co e a-cellu-asi cu germ. brod^pane; vercumu bene e co Românulu considera panea străinului ca rea si amara, si mai bene inco ar face ca pre cellu ce fabrica panea sea romanesca se nu lu mai numesca, brutariu. BUAIU, vedi buga. BUBELCA, s. f., inflatura, — d’in buba, inse cu suffissu raru si anevoia de justificatu, afora de nu va fi in locu do bubelica, in care totuşi 1-aru fi cautatu se treca in r, si se d6 buberica, si, prin taiarea lui i, buberca. BUBOLNICU, vedi bobolnicu. BUB6TA, 8, f., la Macedoromâni, cu insemnarea : pane de porumbu, ca si botiu, la Dacoromani, si prin urmare de aceea-asi familia, ca si botiu (vedi botiu si botu). BUBUCHIA, 8. f., la Macedoromâni, cu acea-asi insemnare ca si la Dacoromani : bobocu (de flore); — analogi'a ar cere bubuclia, forma invederatu provenita d’in (bubucula), care ar fi sau boc* cula, deminutivu d'in bucca = buca, prin processulu de duplecarea allu syl-labei do la inceputu, sau d’in buba, sau d'in bobu, cea-a ce ar fi una proba mai multu despre identitatea de origine a acestoru cuvente (vedi bobu, bosiu, botu). BUBUIALA, 8. f., in locu de bubu-ietu, e de respinsu pentru suffissulu neromanicu ela. BUBULICU, s. m., la Macedoromâni, cu intellessulu de xiv^apoz^gundacu, cupa; vasu de beutu sau de plutitu, — unulu d’in multele cuvente ce confirma analogiele indicate la articlele bobu, bosiu, botu. 96 BUC. BUC. BOCHE. s. f., numele secundei littere si antaniei consonante iu alfabetulu cy-rillicu : beta, be, b; nume estensu apoi la tote litterile acellui-asi alfabetu; si de acf espressionile: a invetiâ buchile, a in-vetiâ ljtterele; a fi inco la buchi—a. nu fi invetiatu inco antaniele elemente d’in lectura si scriere, d'iu una scien-tia in genere; — de acf, buchcru=ea.re iuvetia buchile, care e abiâ la antaniele elemente de lectura si scriere, si in genere, de verce scientia; care scie inco pucinu; — cuventulu buclte, a essitu d’in usu de una data cu lapedarea alfabetului cyrillicu, si chiaru inainte de acesta epoca, prin inlaturarea numi-riloru de as, buche, vede, etc., ce se di-cea in locu de a, be, ve, etc., candu se reformă alfabetulu cyrillicu, reducun-du-se de la 43 semne numai la 27, sub numele de scriere de reforma sau alfabetulu civile, in oppositione cu alfabetu bascricescu, care eră cellu cyrillicu cu 48 de littere. — D'in acea-asi numire de buche, venioa si bucovna, s. f., cu insemnarea de alfabetariu, abecedariu, carte de antania lectura, cuventu care caută se reposedie si ellu de una data cu mama sa buche. liUCUERU, s. m., vedi buclte. BUCHETU, s. m., pl.-e, sertum, Bo* rum fasuiculus; manuchiu de flori, neologismu dupo franc, bvuquet, cumu si &uc/ar=buha, numita ■rin onomatopeia, dupo vocea sea; si prin MBare form’a cea mai simpla, in limb’a ■ostra, a potuta si pote fi buu; in acesta suppositione form'a buha, ca si isp. ■ufao, ar fi introdussu unu h numai pentru eufonia; dero fienduco in limb’a nostra essistu si forme cu f; fiendu co in limb'a ispanicastramutarea lui frin/j este normale, cumu bacer=/acere; fiendu-co, si in limb’a nostra b se pote, desi mai ram, cominută cu f: de acea-a e mai probabile, co form’a originaria a cuventului a fostuft{<&K, ca masculinu, si buba, ca femininu; si co, pentru destinctionea de intellessu, mai vertosu a formei feminine, limb’a a cautatu se tenda la formele cu f: bufu, bufa, d’in cari apoi s’aru fi nascutu formele cu h : huhti, buha, precumu si d’in burdufu, burduhu. Vercumu inse formele încărcate cusuf-fissulu strainu nit ia: bufnitia, btihnitia. suut de respinsu, fiendu-ne indestullu formele simple : buf-u sau buht, bufa sau buha, (vedi si bufnire).—2. In intellessu metaforicii cuventulu bufa sau buha, bufnitia, etc., se dice si de una ]>ersona, care se bosinfla usioru, careia cu greu se pote intrd in voia, si care sta retrassa de lume. BCFETU, 8. m., pl.-e, 1. urâsa sau armariu, in care se punu vase cu de alle inancarei; 2. in speciale, mdsa pre care se punu vase cu confecture sacliarose; si de acf: conlecturele insesi;—neolo-gisrau dupo franc, buffet. (vedi bufnire in Glossariu, cumu si abacu, armariu, credmtiariu in Dictionariu). BUFLEA, 8. m., 1. nume propriu de bou; 2. nume propriu de omu; 3. appel-latione comune data : a) unui bou sau bivolu grossu, si de aci: bivolu; b) unui omu grossu sau care se bosinfla usioru. (vedi bufnire). BUFNA, s. f., I. in acellu-asi intel- lessu cu bufa; 2. bosinflare, (vedi bufa si bufnire). BUFNEA, s. m., care se imbufna sau bosinfla usioru, (vedi bufnire). BUFNIRE, buf nescit, v., buccla lu-flails gplrarc, tucitum mitssare: vlolen* ter ferire} 1. ca intransitivu : a inflâ buccele si suffld tare de supporare sau inenla; 2. Ca reflessivu : a se bufnita. se bosiuflâ, a infiâ buccele sau buzele de rntinla sau supperare mare; 3, catran-sitivu : a lovf cu violentia, a busl; — in insemnarea de sub 1. si 3. se dice si cu unu p : pufnire; £ro in insemnarea de sub 2. occurre forte desu cu form'a are : bufnare (vedi bufna), si mai vertosu compusu cu in : a se imbufnu, mai espressivu de câtu a se bosinfla (vedi bosinflare in Dictionariu); in fine cu insemnarea de sub 1. si 3. occurre nu numai in form’a pufnire, ci si in cea de bu-CM iresau bugnire.—Pre acesta d'in urma forma se rddima invetiatulu Miklosich, spre a referi cuventele, de cari este vorb’a, la slaviculu buknuti, cuventu fora essistentia in vechi’a limba slavica' si presuppusu numai de mentionatulu in-vetiatu dupo serbesc. buknutl=mugire. supperare, etc., sau russesc. bulinnti= inflare, cari aru fi datu nascere la ro-manescele: bufneseti, bugnescu, burnescu, iz-lucncscu. Cellu d’in urma cuventu, ca compusu cn particul’a slavica =ox, pare a veni in ajutoriulu supposetionei invetiatului slavistu; dâro fienduco in gur’a poporului se aude mai multu sbuc-nescu, compusu cu romanesciilu s =ex, ca si s-punere = ex-ponere; de acea-a form’a iz-bucncscu p6te fi numai una de-formatione a cuventului, provenita d'in mani’a ce aveau mai inainte, subdomni’a limbei slavice in baserica si in guber-niu, cărturării noştri de a slavisd cu locu si fora locu. Pre lângă ac&sta-a intellessulu cuventeloru slavice e departe forte de allu celloru romanesci, fora se mai adangerau co radecin’a, la care s'ar potâ reduce mai bene cuventele romanesci, este forte fecunda nu numai in limb’a nostra, ci si mai in tote sororile ei, precandu serbesculu buknut 1 se refere la una radecina, sanscr. bukk = latrare sau 100 BUF. raugire, care pre terrenulu slavicu in- | suei pare a fi fostu forte pucinu fecunda, \ In addeveru se atia in limbele sorori cu , a nostra una numerosa familia de cuven- i te analoge si in forma si in intellessu cu allu nostru bufnire sau buf nare.: ital. buffaro, franc. bonffer=a si inflâ buc-cele, a si manifestă, meni’a intlandu buc-cele si sufflaudu; franc. bou;iir=a infiâ, a buhai; ital. buffa, vechiu franc. buffe =palma, lovitura; ital. bulin, isp. bu-fft= vorba desierta, secătură, fleacu; de unde apoi: ital. buffoue, franc. boulTon =omu ce spune secature, vorbe de risu si de petrecere, in italianesce si cu in-semnarea de vusu cu gutu scurtu sij>an-tecosu; ital. bofUce=inflatu, affenatu, molie; ital. bofllcloiie=gro8su sigrassu; ital. bofuiicbiare si bufoncliiare:=a se. imbufnd, a so bosinflâ, etc. Originea totoru acestoru cuvente se pote forte bene referi la interj. buf=m franc, si pro-vent. buf, cu care se imita suuetulu pro-dussu allu unei suftlâri sau loviture potente sau allu unei cădere si loviture violente : co conceptulu de suffiare si cellu de lovire au intre sene strinsa af-finitate, se vede luminatu d'in franc. bouffler=sufflare, si «oi.i'flet=instru-mentu sau foile de sufliatu, si palma sau lovitura cu palm’a. Interiectionea buf se dice, la noi, si cu tenuea p, puf = franc, poufj cu acesta diflerentia inse, co buf pare a espreme mai multu cădereu sau lovirea, 6ro puf mai multu sufflarea : a dâ buf de părete, a face puf in luminare; d’in puf vinu apoi : puf-nire, pufaiu, pufaiosu, pufu (de fulgi), pufosu, etc. De si essistu si in germa-nesce cuvente ca puiien=jjM/:H<>e, puf-flg=inflatu, si chiaru iutrej. pufT; nu se pote inse admitte,, co d’in aceste-a s’aru fi trassu cuventele romanice, pentru co in germanesce vorbele in cestione sunt de data relativu noua, si pentru co in acesta limba elle nu for-media una familia asiâ de numerosa ca in limbele romanice. Câtu pentru formele romanesci cu guturali in locu de labiali: bticnire sau bugnire=bufnire, s&MCMi>e=ital. sbuffare, vechiu iranc. eMboufferj elle aru pote ti una noua proba BUF. _____ despre commutarealabialei cu guturalea, ce s’au attinsu la articlele bobu, bosi«, botu, etc., si despre care vedi mai multe desvoltâri la litter’a c. in Dictionariu. IWco formele cu labiali si guturali pro-vinu, in addeveru, d’in un’a si acea-asi radecina; atunci acesta radecina ar poW fi nu interj, buf, ci unu cuventu mai sem-nificativu, ca cellu ce a datu nascere vor-beloru bncca, bubo, etc. Si in addpreru essiste si in limb'a latina form’a bucco* bucconls, de acea-asi insemnare cu ita). buiToiie, precumu essiste si bufc-bufonl* =brosca tare inllata si globosa, (vedi si botu). Apoi chiaru bncus, dupo lsi-doru, insemna omu ce vorbesce si verdi si uscate, ce vorbesce secature. BUFNITIA, s. f., vedi bufa (compara si bufnire). BUFNOSU,-«, adj., applecatu a se bufn ti. BUFONE, si bufonu-a; ital. bafToue, franc. boulToii; cellu ce spune glume grossolane, cellu ce priu jocuri de cuvente, pucinu cuvenite, face pre alţii se rida; comicu bassu; — neologismu introdussu spre a supplini turcesculu «• rnţhlozu;—buffonii s’aru fi numitu asii, dupo unii. pentru co in dramatele comice d’in evulu mediu cei insarcinati cu partea bassa comica si inflau tare una bucca, pentru ca palmele ce luau pre acesta bucea se aiba unu mai mare resunetu; dupo alţii, pentru co bu/fonii, intre alte jocuri, inflau mereu si buccele. batendusile; dupo alţii in tine, pentru co ţote câte buffonii spunu nu su de câtu secature, vorbe înfiate si deşerte, (vedi bufnire). BUFONERIA, s. 1., ital. bnironerU; franc, boHffonerie; dissa, gestu, fapta de bufone;—neologismu cu forma neroraa-nesca; mai corrccta ar fi form'a bitfoniu, carc essiste si in italianesce : bufTonii. BUFONU, vedi bufone. BUFU, 1. ca substantivu, cu acea-asi iusemnare, la Macedoromâni, ca si fe-min. bufii la Dacoromâni; 2. ca adiec-tivu, neologismu dupo ital. buffo, franc, bouffe : comicu, mai vertosu, bassu comicu : Optra bufa; cuvente, gesturi bufe. (vedi bufone si bufnire). I Bl H,_________________ r BUGA, buţfaiu, buhaiu,$ibuaiu, s. m., (chkru sub forma buga cuventulu este •ie genu masculinu, casi popa, tata); Uarn». bucclua; 1. tanru: 2. bucina au bucinu; 3.passere deapa=franc. bn-tor. latin. «rdeolaasterlas; 4. omu grossu a grassu. si care totu de una data are uoa voce detunatoria ca cea de buga sau Uuru, (in aceste d'in urma intellessuri diee mai multu sub formele bugaiu, buha tu sau bwiiit). — Desf in limbele slavice esaistu cuvente ca bnka=mu-getu. bagaj sau buliajzztauru, cuvento de acea-asi origine cu bnkniitl sau buli-Mtl (vedi bufnire); iuse pentni acelle-»gi rationi ce amu produssu la articole fmfnirc si bufa, noi credemu co buga, bugaiu, etc. au essitu d’in terrenu ; romanicu, cu atâtu mai multu, co pre | U'Qga nuruertfsele derivate addusse la 1 menţionatele article, occurru, in limb'a 1 rwnanesea, mulţime de altele, ce si prin | forma si prin intellessu se referu la acea- i isi radecina, cumu : buhaire, buhaiosu, ! Uora, etc., fora se mai adaugemu si i roosiderationea, co pucinelesubstantive | uasculine. terminate in a, cari s'au pa- ! rtratn in gur’a poporului, sunt, in re- . ral», de origine romanica. Form'a cea | nu aimpla a curentului, buga, duce la | iUL boc*, ispan. si portug. boga, pro- : f«uc. bnşa, franc, bou 'cm, v., vedi buchisarr. BUGETU, s. m., vedi budgetu. BUHA, s. f., vedi bufa. HUHAIKE, buhaiescu, v., Terberare; bmt, lucrepare; turgescereţ 1. pre dtn înşine coanoecemu d'iii colle audite ______ BUJ. _toi d’in coce de Carpati, verbulu btthaire, luatu mai vertosu sub form’a refflessiva, a se buhai, insemna: a se infiâ, a se bur-tusf, ca si franc, boufflr : faci’abuhaita e semnu dc nesanetate; pamentulu se buluiiescc, mndu dupo multa ploia da mare căldură; 2. d’in collo de Carpati, dupo dictionariulu de Buda, insemna inco : a) a sberâ tare ca taurulu, a bu-buf, a pocni; — b). a bate, a pisă, a buchisii. —Venitu d’in buhai n=bugaiu— buga, verbulu buhaire, prin variatele selle însemnări, pare a stabili si mai bene analogiele d’intre formele cuven-tcloru cu laGiali si alle celloru cu guturali, despre cari s’a rorbitu la arti-clele bufa, bufnire, buga. BCHAITURA, s. f., actionea sau resultatulu actionei de a buhai sau a se buhai. BUHAVLRE,-asc«, v., turget>cere=a deveni buham, (vedi si buhaire). BUHAVU,-a, adj., tnrgidns, tumi* duB=inflatu, fiendu mai allessu vorb'a de faci’a unui morbosu, orecumu bugavu sau bucam, (vedi buhaire). BUHQSU,-0, adj., hirsutus, tnrge-scensj iurtatu, affenatu; sberlitu, (vedi bufa=buha, bufnire, buhaire). BUIACIA, s. f., calitate de buiacu. BUIACIME, s. f., ca si buiacia. BUIACU-a, adj., ferus, lnxurians, libidinosus; 1. fiendu vorb’a decaisau alte animali :seibaticu, neinvetiatu, reu; 2. fiendu vorb’a de plante: lussuriante, preste mesura fecundu; 3. fiendu vorb’a de omeni: dosfrenatu, nemoderatu indoren-tiele selle.—Buiacu, casf derivatele buiacia, buiacime, nu se audu, pre câtu scimu, d’in coce de Carpati; si acesta im-pregiurare pare a dâ cuventu invetiatului Miklosich, care refere buiacu la slav. bn-jakîi, si care, pre 16nga buiacia, bui-guire, imbuiacire, afflate si in Dictionariulu de Buda, dăro neconnoscute d’in i coce de Carpati, da inco si buiacire= abuudare, 2>t* liitarius sau tolntarls; ferus; llbidinosm; luxurians; inco88U8 srruduiius; as (arc» saueqiiiistolntariusrela’railai'iiig; 1. pre câtu se conuosce d’in coce de Carpati, se dice vorbindu de cai : callu buiastru sau in buiastru =Cd\\n ce merge in passu rapede; — in modu adverbiale : acestu ccUlu merge in buiastru, (e indoiosu d&o espressionea in buiastru coprende doue cuvente, asiâ in câtu buiastru se fia unu substantivu, care impreuna cu prep. in ar formâ una locutione ecivalente io intellessu cu unu adiectivu sau cu unu adverbiu de modu; sau d6co este una vorba addeveratu compusa, asiâ in câtu buiastru se si pastredie natur’a sa de a-diectivu, intogmai ca si cununatu ia compusulu : incununatu; in acesta d'in urma suppositione ar fi se se scria in-tr’utiu senguru cuventu: imbuiastru, dro nu in doue : in buiastru)', — proverb : calhd-u betranu anevoia invetia in bu-i-(8tru=eme a luatu unu invptiu anevoia se desv^tia de densuiu, ca se iee altu invetiu.—2. dupo dictionariulu de Buda: a), selbatecu, furiosu, animosu, neim-blauditu; b). vorbindu de plante : lussu-riante, prea fecundu; cj. vorbindu de o-meni : desfrenatu, passionatu, etc. (vedi buiacu). BUIGUIRE.-escw, v., in s»muio »el perplexe loqi.i, dcllrare; a vorbi aiurea, a aiurâ, a deiiră; a spune lucruri fora BUT. BDL. BUL. 103 1ntellessu: —neconnoscutu d'in coce de Carpati, (vedi buiacu). BUIMACIA, s. f., calitate sau fapta de 6«»>nacu. BUIMĂCIRE,-esc», v., a fi buimacu, a lucră ca buimacu. BLJMACU,-«, adj., lassus, fesmis, inrbatu» animi; ammetitu; fatigatu, (vedi buiacu). BUIRE, buieseu, v., dp regula ca reflexivii. a sc bui—d se bagă orbesce, a *e aruncă CU furia; temere se projicere; — neconnoscutu din coee de Carpati, (vedi buiacu). BUJORU, s. m., pl.-i, 1. pre câtu iu-aine connoscemu : una planta, rosa de Alpi ? — Cu frundia verde de bujoru începu forte multe d’iu cântecele .nostre popularie. — 2. in unele dictionarie si cu însemnarea de una passere cu gut'ulu rosiu. ţjjrrhuliis; — dupo forma cuventulu e unu deminutivu d'in bosiu, bujorm in locu de buzioru sau bozioru, ca si mlunjoru in locu de rotundioru. BULAMACU, s. m., pl.-i, pila, pata»; păru ce se pune la una ingraditura cu scandure; proptea, columna. BCIaENDRA, s. f., Te»ti« dllabida; paauoa, peniculamentum; soortuin, ine-retris.; 1. vestimentu vechiu, stniiu mai multu sau mai pucinu invechitu si in parte ruptu : nu mai sciu ce se facu cu acestefiule mire; abia mi-am potutu carrd tole bukndrele; 2. buccata de pannura; 'i. metaforice : muiere desfrenata, cur-tm despretiata, turla, fliortia; 4. si mai fftnerale : lucru de nemica, fora neci uaa valore; si metaforice : omu de nemica, despretiuitu si nebagatu de ue-mine in sema. — Dictionariulu de Bud’a, plecandu d’in semnificationea de sub 3, deriva cuventulu din grec. noXuavopla= împreunare cu mulţi barbati, ero pentru c«Ue alte semnificationi allerga la ital. palanUrana = mantellu de drumu, de ploia. Intellessulu inse de vestimentu port atu, vechiu peticu, etc., este de certu intellessulu primitivu allu'cuventului, i'in «are s'au derivatu apoi, prin metafora. însemnările de muiere tăvălită, etc. Atu ni u intru câtu bule nu. n, in primulu intellessu, cumu si in foiiua, corres- ponde italicului palandra, care ar fi primitivulu lui palandrana, este forte greu de determinatu. BULENDItOSU,-a, adj., pannotsub, lacer; trentiarosu, cu vestimente rupte sau cârpite d’in petece, (vedi bulendra). BDLEVARDU, s. m., pl.-e, franc, boulerard, ital. buluurdo si bulovnrdo, ispan. baluartc; propugitaciiliim, atrşer; via, platea; inainbulatio, xj^tus; 1. in-taritura impluta cu pamentu, propum-naculu, aggere; — de acf metaforice: verce serve la apperare si protectioiie ; constiiutioneu este bulevardulu liberta-tiloru; Romani’a fu in decursulu mai multoru se.de bulevardulu crcstinetatci si allu emlisationei; 2. caile sau ullitia larga, avendu de amendoue laturile arbori plantati, si servindu la preamblare. — Cuventulu e german, hohrerk, augl. bulwarJ»=opu de intarire facutu d’in trabi saue«ii«, care nu e de câtu urlmla de meiu, sau meiu pisaf u. — De orece cuventulu bulguru se afla in gur’a mai totoru Româniloru, este forte probabile, co ellu e de origine romanica, referin-du-se la volvere=a volve, a infasiură, a face rotundu; d’in care s’a potutu formă volmru, si aeestu-a prin scambarea lui v d'in inceputu in b, ca in boce in locu de voce, cumu si prin scambarea lui v d’in medilocu in g, ca in faguru in locu de /rti)«r«=ravulug, a devenitu bolguru sau btdguru. Bidgdru, cu tonu 104 BUN. BUR. pre penultima, si btdguru sau bulgaru, i cu tonu pre antepenultima, păru unulu ' si acellu-asi cuventu, differentiate numai prin scambarea locului accentului. BULUCII, s. m., mulţime nespusa, a-bundantia forte mare; se iea mai vertosu iu modu adverbiale : are bani bu-lucu. — ? si cu însemnarea de rapede, pre neaşteptate? BULZTRE.-esett, v., usitatu mai multu ca compusu îmbulzire, (vedi bulzu). | BULZU, s. m., pl.-Mn, bolu», globii»; 1. d’in coce de Carpati cu insemnarea I speciale de cocolosiu sau globu de ma- ] maliga calda, in intrulu caruia se pune 1 brendia sarata, ce se moia si se topesce, si asiâ se face mai buna de mancatu; 2. d’in collo de Carpati cu insemnarea mai generale de massa de verce naiwa, mai multu sau mai pucinu rotunda, însemnare identica cu a lui brusiu, (vedi acestu cuventu).—Cuventulu, in respec-tulu formei, ca si allu intellessului seu, se pote referi, ca si ispaniculu bulto sau Tnito=ghiemu, cocolosiu, cucuiu, etc. la volsu, (vedi bulguru), part. d’in vol-vere; inse derivatele bulţire sau îmbulzire, prin intellessulu loru. păru a se legi mai bene de pulsug, part. d'in pel-lere=imbrancire, impingere. D£ro in amendoue suppositionile form’a ce s’ar cad6 se aiba aceste cuvente, ar fi: btdsu, imbulsire, (compara si celle spuse la bosiu, botu, brusiu). BUMBUSCA, s. f., (cu s siueratu), in locude&M»»&M/ia, (vedi acestu cuventu in Dictionariu), nue de recommandatu, for-m’asea(cussiuer£itu)nefiendu romanesca. BUNDA, s. {., pelllcea restis; vesti-mentu de pelle de 6ue cu lan’a ei si fora mânece, caracteriu ce destinge acestu vestimentu de cellu asiâ numiţii cojocu, care inco e de pelle de oue cu lan’a ei, d^ro si cu mânece. — Fiendu co cuventulu se afla si la Macedoromâni cu insemnare de vestimentu de pannura bla-nitu; de acea-a e mai de crediutu ca Ungurii au impromutatu allu loru bunda de la Români, deşi este greu a esplecâ originea acestui cuventu in romanesce. BUNDUTJA, s. f., deminutivu d’in bunda. BUNTU si bordu, adj., hcbes, obtu-sns; care si a perdutu acumele sau punt’a, a cui punta s’a tocitu, fora a-cume sau punta; — ? ca substantivu ; vertice taiatu. BURDEIU, s. m., vedi bordeiu. BURDUCU, s. m., vedi burtusiu. BURDUFOSU-a, adj., pantecosu; — neconnoscutu d’in coce de Carpati, (vedi burta). BURDUFU, s. m., pl. burdufi, (noi connoscemu burdtisie, formatu de a dreptulu din burdusiu—burduf u); reuter obesu.n; peritoiieeuin; uter; foramen In plac Ie: — 1. peritoneu sau membrana ce coperepantecelepre d’in intru; 2. pântece mare; 3. utre facutu d’in peritoneu sau si alta pelle ; 4. gaura in gbiacia; — d’in coce de Carpati cuventulu nu se aude de câtu cu însemnarea de sub 3, de unde si proverb. : a-estu omu e Intr-du fu de cartfe=:putiu de carte; — cu tote acestea s’au datu mai antaniu celle alte insemnari, cari sunt, de certu, mai primitive, de ore ce cuventulu deriva d’in hirta, (vedi burta), prin strămutarea tenuei t in medi’a d, si prin adaussulu suftissului fu, care pare a fi in locu de cu, asiâ in câtu burducu, burduhu si burdufU, parii unulu si acellu-asi cuventu, ca si bufnire, hihnire—bucnire; chiaru burduşiţi pare a ti in locu de bur-duciii. BURDUHANOSU,-a, adj., cu mare burduhanu. BURDUHANU, s. m., pl.-o, si-i, pe- rltnnieum, venter obesus; 1. peritouc-ulu sau pellea ce coprende maciele; — de acf obiecte făcute d’in acea pelle, cumu ochiuri de ferestre, etc.; — 2. pântece mare si grossu, (vedi burdufu, d'in care burduhanu, in locu de burdufanu sau hirducanu, pare a se li formatu ca si lunganu sau codana d’in lungttsi coda; * compara si burta). BURDULE, s. m., (iea iuse articlulu femin. burdulea, ca si bordea), homo rentric«!>u»=omu cu burta mare, pan-| tecosu (vedi burta). BURDUOSU si btirdeostira, adj., rea* . tricosiib, cu burta mare, pantecosu, — | se dice in speciale de una muiere grea. BUR. BUR. 106 5i numai in risu si de unu barbatn; — proverbiale : trage dantiulu dupo casa, co t miress’a btirdeosa. ? BURI)UROSU-a, adj., ca si bur-iuosu. BURDUSIRE,-csc«, v., inflare, Hacci-Jim vel rletum reddere; a intlâ, a cosi -au besicâ, a coptori; a meid forte tare : pmelepre coplc seburdusescu; ap’a ba-lendu ripele, Ic burdusesce; pamentulu dt pre multa ploia s’a burdusitu si co-ţundatu in mai multe locuri; tota pellea lui e Iturdusita de lataia; — formatu d'inti4rdM.9iM=burdufu, (vedi burdufu si burta). BURDUSIU, s. m., pl.-e, si-»'?, de a-cea-asi insemnare cu burdufu. BURGHESIA, s. f., ital. borjrliesla, franc, bourgeolsle; 1. calitate de bur-ykesu, dreptu de bttrgiiesu; 2. collectivu: toti locuitorii unui burgu; toti câţi au starea si drepturile de burghesu, (vedi burghesu). BURGHESU,-a, s., ital. borgheae, franc, bourgeois; 1. cetatianu, locuitori» alin unui burgu sau cetate, in oppo-«tio ne cu terranu, locuitoriu de tdrra sau sateanu; 2, in opposetione cu nobilii, cari, in terrele occidentali, formau pri-m'a d'in celle trei stări sau classi, ordini alle populationei unui stătu ce se huccurau de drepturi politice, cumu si in opposetione cu clericii, cari formau a dou’a d’in celle trei ordini cu drepturi, bnrghesu=.omu de a treia ordine : bur-u-ren sau russ. biirijaiiu, de unde apoi si magiar. bnrjan; d6ro, fiendu co cuventulu nu essiste in vechia slavica, neci se pote usioru legâ de una radecina a acestei limbe; fiendu co ellu a datu in limb’a romanesca cu neassemenare mai mulţi feti de câtu pre terrenulu slavicu: noi credemu, co togmai de la Romani cuventulu a trecutu la Slavi si la Ma-giari. Dupo forma buriana este unu cuventu derivatu, ce presuppune una alta forma mai simpla, bura sau barn. In limbele sorori cu a nostra se afla forme analoge cu bura : ital. si ispan. borra, franc. I>ourre=câlti, câlti ce se tundu de pre pannura, peru saulanace se tunde sau se smulge si se lapeda, impluturadecâlti pentru puşca; si de aci metaforice: lucru de prisosu, superfluitate, lucru de neci unu folosu, secătură, etc.; chiaru in limb'a latina se afla burra cu intel- _____________ BUB.____________ _____ lessulu metaforicii allu lfmbeloru romanice, cumu se vede d’in acesta frase alui Ausoniu: illepidum, rudeinlibeUum, Iturriis, qni»qnlllas ineptiasquo, etc.; ce e mai multu, in limb'a italiana se afla cuventulu bnrrana, una specia de planta, si prin urmare in forma, ca si in intellessu, forte appropiatu de allu nostru buriana, cumu si borracina, altu genu de plante inutili : asiâ dero, iu forma, ca sl in intellessu, cuventulu romanescu buriana cadredia bene cu celle d’in limbele sorori. Cu tote aceste-a, considerandu co bot (vedi botu) s’a facutu hos in bos-in-flare, si co s se com-inuta cu r forte desu in limb'a latina, cumu si in limbele neolatine, de si mai raru, precumu chiaru bos in franc. l»our* 8otiffler:=&0s-m/Jare; noi credemu co buriana s’ar pot6 referi la acea-asi radecina ca sf bot sau but, adeco la bu-ere =fu-ere='ffmv, (vedi botu), cu insemnarea grecescului ţ>orov=planta. BURIIANARE si buniianarc,-rdiu, v., a smulge buriianc, a curatiâ defeuri-î‘ane=a plevi, BURIIANOSUsi buruianosu,-a, adj., plenu de buruiane. BURIIANUTIA si buruianutia, s. f., deminutivu d’in buriiana. BURIIASIU, s.m., pl.-e,deminutivu d’in buriu. BURIU, S. m., dollum, dolinloin; vasu facutu, ca si butea sau hntoinlu, d’in doge legate cu cercuri, mai mica inse decâtu unu biitoiu, si in care de ordinam se pune si se tine rachiu sau vi-narsu.—Form’a si intellessulu cuventului ducu la acea-asi radecina ca 6i borta, (vediacestu cuventu); se pote inse se fia in legătură si cu bara (vedi acestu cuventu), casl ital. barde, franc, baril, isp. barrll; buriu ar fi atunci in locu *de burîiu—buriliu, forma analog* cu cea d’in limbele sorori, d’in care ba-relca, ce se aude pre a locurea. n’ar fi decâtu una corruptione. BURLANU si burlincu, s. m.. pl.-i, porvellns dellcuszrporcell u intercatu;—? transformatu d’in porculanu sau porctdea-nu?—neconnoscutud’incoce de Carpati. BURLINCASIU, s. m., deminutivu ______________BtlB. d'in burlincu, ca si acestu-a neconno-scutii d’in coce do Carpati. BURLING'U, s. m., vedi burlan«. BURLINCUTIU, s. m., deminutivu d’in burlincu, ca si acestu-a neconno-scntu d’in coce de Carpati. BURLACU, s. m., cwlebs; ca si bechieru, neinsoratu. BURLITLA, s. f., deminutivu incar-cata cu suffissulu itia, care, pre 16nga co nu e romanicu, este acf si de prisosu, de ore ce huria senguru e unu deminutivu d’in bura ; ploia menunta si rece. BURNITIA, b. f., vedi burlitia. BURTA, s. f., venter, alnis, pautex; pântece, partea de diosu a pantecelui, in care se afla maciele, apprope perfectu synonymu cu pântece, singurele difle-rentie intre burta si pântece fiendu : a) co pântece este una espressione mai nobile de câtu burta; b) co pântece nu se appleca ca burta si ia pellea sau carnea de pre pântece : a prepară bune buccate d'in pântece de mea nu se dice, pre câtu noi scimu, in locu de : a prepara buccate tfin burta dc vaca;—d'in aceste difl'erentie vine, topântece nu se appleca, ca burta, in espressioni de risu si de des-pretiu, cumu, de essemplu: burta verde =celiu ce manca multu, ce se imbuiba si se indopa afora d'in caile; si de acf, prin metafora, burta verde— omu datu la interessi si vietia materiale, si prin acesta-a necapace de cogetâri si sentimente mai inalte si mai generase, (espres-siouea burta verde se iea casf unu cuventu compusu cu intellessu de sub-stantivu masculinu nevariabile in nu-meru : unu burta verde, mai mulţi burta vtrde; acestu modu de compositione este inse strainu de limb'a nostra; mai con-formu cu geniulu limbei ar fi de a consideră celle doue cuvente ca separate îi a tractâ pre fiacare dupo natura sea de adiectivu sau de substantivu, asiâ in-câtn se se dica in plurariu: hurtele verdi; rn bur tele verdi anevoia te poti intellege ia ceva mare si generosu): — burta d<: jx»/M=pantece capace, in care incape multa mancare si beutura.—Câtu pentru etymologi’a cuventului, burta se refere la acea-asi radecina cu borta, amen- ________________BUS._____________107 doue cuventele : borta si burta, fiendu, casi torta si turta, unulu si acellu-asi cuventu, cu sengur’a scambare a lui o in u pentvn destinctionea de intellessu (vedi borta). BURTE, s. m., (fora plun riu, si lu-andu, ca si borde, burdule, articlulu a : burtea), appellatione data unui omu cu hurta maro; — cuventulu burtr. ne pote pune pre caile de a ne da coinputu despre cuventele formate in acellu-asi modu : hurte, fiendu in addeveru unu plurariu d’in burta, calificationea ce se da unui omu, chiainandu-lu hurte-a, insemna atâtu câtu si omu cu multe hurte; cu alte cuvente calificationea prin plura-riulu burte-a este ca si unu augmenta-tivu, eeivalente in intellessu cu suffissulu osu ce s’ar affige substantivului: hurta ; burt-osu. BURTESIU-ci, si BURTOSO-a, adj., cu burta mare. BURTUCA, 8. f., forameu=gaura, (vedi burta). BURTUCANU-a, 1. ca adj., apprope de acea-asi insemnare cu burtosu; 2. ca substant. : burtucanu, de acea-si insemnare rn burtuca. BURTl^TU, s. m., pl.-e, si-i? de a-cea-asi insemnare cu burdusiu. BURUIANA, buruiamsu, etc., vedi buriiana, Imriwnosu, etc. BUSDUGANU, vedi buzduganu. BUSCEANU sau busteanu, bustianu, s. m., pl.-i, stlpes, truucus; buccata de lemnu grossu;—de acf metaforice : omu lipsiţii da precepere, desemtire, de limba, de vivacitate si activitate: ce mi stai ca unu husccanu? (vedi hota ii buchet ti). BUSIDICARE, si BUSlDIRE,-esc«, v., reUementcr scutere, invehi, siiocenscre; a essf, a sarf, a resarf cu violentia, a tissini; a se ra-pedf; a se apprende, a se iufuriâneconnoscutu d’in coce de Carpati; cu tote aceste-a, si, cu t6te co pare a presentd combinationi fonetice străine limbei; totuşi, fiendu co se presenta si sub form’a basidicare, care se conjugi simplu: bnsidicn, busidici, etc., unulu d’in carac-teriele ce denota vechimea si romanitatea cuventeloru busidire si busidieare se 108 _______BUT____________________ fia in locn de bmcire si buscicare, si prin urmare se se referia la acea-asi radecina cubusceanu sau botu(vc.dibuchctu, botu, busceanu); d’in coce de Carpati se aude piscire iu intelleşsu analogu cn hu-scire sau busidire. BUŞIRE,-asctt, v., puprnis forire; a lovf cu pumnulu, a lovf cu violentia, (vedi busiu). BUSIU, s. iu., pl.-e, pnirmi»; de acea-asi insemnare cn pumnu, se aude la Da-coroinani mai numai in espressionile : a merge, a se duce de a buside=a merge, a se duce in brânci, vorbindu de pruncii ce nu ambla inco in petiore sau de omenii, ce de nepotentia sau d'in alte cause se punu a amblâ in brânci; — la Macedoromâni se dice busiuru, deminutivu d'in busiu, in locu de pumnu; — se fia acestu cuventu trassu d’in pug, rade-cin'a lui pwjausrrpuinnu, si anume d'in una forma cnpugiu, stramutata in bugiu, si apoi in busiu ? sau vine d’in acea-asi radecina cubutu,bntire, etc. ? (vedi hotu). BUSUIRU, s. m., vedi busiu. BUSTIANU, vedi busceanu. BUSUIOCU si busiocu, s, m., vedi in dictionariu baselicu. BUSCNARIRE,-escu, v., suppllare; snbrlpere; a şterge cuiva ce are in busunariu, a furâ cu mare desteritate, fora a fi semtitu, (vedi busunariu). BUSUNARIU, si busunariu, s. m., pl.-e; parola, sacciiln»; saculetiu facutu la unu vestimentu, in care se punu bani sau alte obiecte : de ce mi ai facutu ia mantellu numai unu busunariu? asiufi doritu doue busunarie.—Vine acestu cuventu d’in bursa ? (vedi bosiu); sau se refere la acea-asi funtana cu botu ori cu buza? (vedi botu si buza). BUTACIU, 1. ca adj. d’in collo de Carpati: hebes=rtempu,bontu, vorbindu de instrumente ascutite, cari se tocescu si si perdu acumele, sau despre mentea si sentirea unui omu, care este lipsitu de precepere si senlire; 2. d’in coce de Carpati, ca substantivu de acea-asi insemnare cu butasiu sau butucit, (vedi botu). BUTASIRE, vedi botasire. BUTASIU, s. m., pl.-t, talea, mergiis, ___________BUT.______ ____ prnpagn; ramu de arbore taiatu, care plantatu reprende radecina, (vedi botu, compara si franc, boutnre). BUTCA, s. f., carucia, trassura mica si usiorea, de ordinariu descoperita. BUTELCA si bidilca, s. f., forme ni'*'su|»pu8u do mentionatulu iuvetiatu dupo noulu slavic, kecliîn, serbesc. elra. La^andu inse la una parte ety-rmlogi’a. se cautâmu a elucidd mai bene concfcptulu ce espreme cuventnlu, concepţii forte confusu, ca allu celloru mai urnite cuveute ce se tinu de domeniulu istoriei naturale : in addeveru preste Carpati cuventulu caciuga, ca si ciga «a 11 acga, connoscutu si d’in coce de Car-pari, se ica pentru doue concepte, cari in Romani'a libera se espremu cu done cuvente diverse : ciga sau cega, si ni-selru; si prin urmare ar caută ca pentru nisetru se adoptâmu cuventulu sturionii l«, sturioiie, adoptatu si de celle alte limbe sorori, asid incâtu ciga, cega sau caciuga se se appl ece numai Ia speci’a par-ticularia de sturione, numiţii de Linneu «elpeuser îiitlieims. CACOMU si cacumu, s. m., mus ponticii»; animale, a cui pelle e forte cau-tata pentru blanitn ve.stimente; pelle sau blana deacestu animale; —cuventu turcescu. CADANA sau cadina (d nesiueratu), cuventu turcescu : muiere a unui Tnrcu, domna de casa a unui Turcu. CADELNITIA, 8. 1., turlbulum; cutia, cu care preutulu cadesceiu basorica; —cuventu si de forma si de origine sla-vicu, de care inse n’avemu lipse, de ore ce despunemu de unu cuventu ouratu ro-manescu, cutia, si de altulu tvmiatoria. CADETU, s. m., june nobile ce intră in miliţia ca simplu soldatu, — dupo franc, cailct, care a inlocuitu pre germ. * iuncărit, (=Jiinfcer), ce se dicea mai inainte iu locu de cadctu. CADIRE,-est'H, v., turo aufAre; ate-miâ cu catfa, — cuventu slavicii, in loculu caruia potemu face usu mai bene de tcmiare, sau mai correctu, twniare -~grec. 0-ojJLt^v, de unde si tutuia, cor-ruptu in tcmîia. CADllJ, s. m., judecatoriu la Turci. CADULITIA, s. f., deininutivu d’iu cada, (vedi in dictionariu cada), in caro form’a litiu nu b de recommaudatu, si care e si de prisosii in limba, de orece avemu d'in mda si alte deminutive cu forma correcta, cadutia, cadisiora, CAERU, sicâieru, s. m. pl.-tf, îioiisum; lana, inu sau cânepa netorsa, câta se 112 CAL CAL. pune una data in furc’a de torsu ; — de unde? Dictionariulu de Buda allatura de cuventulu romanescu lat. calleudruui, ispan. cajerel=specia de peruca, franc. cahier=fasciclu de mai multe foie de charteia. CAFAIRE,-escK, v., rerberare, mul* tare; a bate, a pisÂ; — neconnoscutu d’in coce de Carpati. CAFEGIU, 8. m., care face sau vende cafea, care tine una cafenea;—form’acu-ventului este turcesca; s’ar pot<5 inse cor-rectâ, dicundu-se cafellariu, sau cafeariu, sau cafenariu; celle d’in urma doue forme se afla dejâ in dictionariulu de Buda. CAFERU, (cutonu la antepenultima: caferu), s. m., pl.-i, tlgniim, tlgillum; lemnu ce intra la accoperementulu ca-seloru;—cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, unde se dice numai căpriorii; — se fia caferu una transformatione d’in caper, d’in care a essitu, de certu, si căpriorii? — Dictionariulu de Buda observa co se dice si in form’a cafcrc (cu tonu pre penultima : cafcre). CAFTANLIU, s. m., cellu cu dreptu de a portă cafîanu;— se dicea mai al-lessu in risu de boiarii imfumurati de privilegiele loru si pretentiosi; — cuventu si de forma si de origine turcesca. CAFTANU, 8. m., pl.-e, vestimentu de onore, ce in tempulu anteriore regulamentului portau boiarii; de aci: a im-. bracâ cu caftanu-z boiarl; — cuventu turcescu. C’AHALA, s. f., testa, later; cara- • mida, ollanu de soba; tubu de soba; — coptoriu de c«AoZe=coptoriu de arsu cărămidă, oile, ollane, etc.; — cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati. CAICGIU, 8. m., cellu ce serve la unu caicti; — cuventu si de forma si de origine turcesca. CAI OU, s. m., pl.-e, cjmba; vasu de plutitu luugu si angustu, mai micu ca una nave. CAIERELLU, s. m., deminutivu d'in caierti. CAIERU, s. m., vedi cueru. CAIEU, s. m., neolgismu nefericitu dupo franc. cahier=fasciclusau fasciora de mai multe foie de charteia. CAIMACAMTA, s. f., demnitate de caimăcamu, tempulu câtu gubernâ unu i caimacamii. 1 CAIMACAMU, s. m., cuventu tur-| cescu : locotenente allu domnului; in ' tempurile mai vechie domnulu terrei I romanosci incredentiâ administrationea | celloru cinci judecie de d’in collo de ! Oltu unui caimacamii; de câte ori domnulu moriea sau eră detronatu, peno la suirea in scaunu a uoului domnu, unulu sau mai mulţi caitnacami administrau si gubernau t&r’a; pre tempulu Fanario-tiloru, acesti-a, indata cecapetau domni’a de la Sultanulu, numiau sengnri d’intre boiari pre caimacamii, cari administrau peno la sossirea insiloru de la Constan-tinopole in capitalea terrei; pre tempulu regulamentului organicu, la casu de va-catione a tronului, luau de dreptu fre-nele guberniului trei caimacami, si a nume : Vorniculu cclltt mare, Logofetulu cellu marc si Prescdmtcle înaltului di-vanu; cu desfientiarea regulamentului organicu incetara si caimacamii cu caimacami a. CAIMACU, s. m., florca laptelui, smantana; ce e mai bunu in verce altu lucru, florca vercarui altui lucru,—cuventu turcescu. CAINTIA, S. f., piruitentia, dolor; ml>eratlo; fapt’a de a cal sau de a se cat, părere de reu, penitentia, commi-seratione. CAIRE,-escM, pteuitere, dolere; ml* serarl; 1. ca transitivu : a cai pre ci-ncva=.a lu plânge, a lu commiserâ, a semti si espreme compassione de den-sulu; 2. ca reflessivu intransitivu, a se cai=a semti părere de reu sau dorere de anima pentru una fapta rea: nte ca-iescu de ce am facutu—xm pare reu de ce am facutu; — vine acestu cuventu d’in slaviculukajuti=liigere=aplange, sau d’in latin. cajare=batere, punrn»? CAITIA, 8. f., vltta, mitra; scufitia ce punu pre capu muierile sau copillii; motiu de passere;—dupo dictionariulu de Buda in locu de capitia, prin caderea j luip; compara siital. caTezza=capestru. i CALABALICU, s. m., cuventu si de i forma si de origine turcesca : 1. lucru* Cal. cal. 113 rele ce duce cu sene la drurnu unu omu sau una armata (vedi 9i bagagiu); 2. lucrurile, si mai vertosu vestimente, straie, etc., ce are cineva in casa; 3. mulţime mare de omeui ce se aduna intr'unu locu; 4. necuratie, loture, gunoiu, etc.; —de aci espressioni ca : pane de cala-6a/icu=pane prosta pentru lucratori si servitori; a nu face cuiva calabalicu— a nu i rupe manecele, cumu se dice; a nu merge desu pre la deusulu, a nu stâ îndelunga la densulu. CALAFONIU, s. m., vedi in dictio-narin : colofonm. CAJjAICANU, s. m., chalcantlinin= /AÂxav#ov(=flore de cupru); sulfatu de e fia vecliiu in limba, dăco e in adde-'>«*(11 formatu d’in chalcaQthum, de ore ce ck iniţiale s’a tradussu prin c simplu, fora aspirationea h; ellu s’ar pot£ cor-rege, dandu-i-se form’a calcantu;—d’in traducerea latina a cuventului grecescu /iÂ/’jvi^ov, prin cupri rosa = rosa de cupru, limbele sorori au trassu forme mai multu sau mai pucinu desfigurate, cumu ital. copperosa, franc, couperose, ispan. caparrosu, etc., d'in care si noi ama poW face cuprosa. CALAPERU, s. m., tanacetuin bal-umlt* lui Linnett, una specia de planta. OALAKABA, 8. f., brasslca oleacea Ini Linnett, planta leguminosa, specia '»r pot6 dâ form'a fomanesca colerapa -au coterapu, ca compusu d'in coli» sau M=collculus), si d'in rapa sau rapam = rapu, rapa (brojba). CALAUDIA, s. f., cellu ce arr^ta dru-mulu cuiva, cellu ce pre cineva duce la unele locuri, unde nu scie singuru merge, jQductorin, (vedi si calatuliu, d’in care udaudia n'ar Ii de câtu form’a feminina). CALA UDIRE,-eseu, v., a servi de rilaudia cuiva; se construesce cu obiectu Jir«tu : a calaudi pre cineva. I CALAUDIU, a. m., dux; cu acea-asi iuetmmrc ca si calaudia. forma ce singur* se aude d'in coce de Carpati, si care, de si pare a ti femininii d’in calan-diu, se appleca inse, casi latin, dux, fora destinctione de sessu, atâta la bar-bati câtu si la femine, ba chiaru si la lucruri, in form’a feminina : natur’a e cea mai buna calaudia; Anloniu e huna calaudia;—se vina ore acestu cuventu d’in ung. kalauz, sau d'in romanesculu caile? In acesta d’in urma suppositione ar reman£ de esplecatu suftissulu udiu. CALDERIMU, s. m., pariinentum, ria strata; caile aşternuta cu petra, pa-vimentu, strata,—cuventu turcescu. CALFA, s. f., (cu form'a feminina applecatu si la barbati, si mai vertosu la barbati), plur. calfc, (mai puciftu cor-rectu : chlfi, d£ro si sub acesta forma, ca si sub cea de calfe, applecatu, ca si in sengulariu, numai iugenulu femininii, cliiaru fiendu vorb’a de barbati): tlro, oMcliiator, oplfex, conic»; 1. iu oppo-sitione cu ucenicu, cellu ce a invetiatu una arte si incepe a ua practică : acestu magestrti a scossu multe calfe in artrn sa; de atâti-a anni invcti ciobotaria si inco n'ai potutu essi calfa;—de aci metaforice : a scote pre cineva calfa in ceva= a 1’ invetiâ forte bene in acelln ceva; a essi calfa in ceva=a essi perfecţii, a at-tenge perfectionea in ceva,—se dice mai vertosu in intellessu reu: calfele cc ai scossu in aceste blastematic, te an intre-cutu pre tcne, magestrulu loru; — 2. In opposetione cu măiestru: cellu ce, scien-du una arte, nu are indestulle mediloce spre a deschide unu stabilimentu, in care se si practice artea pre sem’a sea, ci este nevoiţii a lucră cu plata in stabi-limentulu unui măiestru : in accsta ciobotaria lucrediapre fiacare di dicci de calfe, fora ca măiestruln se pota satisface tote cererile ce i sc făcu;—cu intellessu analogu cu alin cuventului nostru calfa se iea franc, compagnou, german, pc-Hclle; x4Xrctiulu totor'u. CALIL'IME, s. f., mulţime de calici: cine j>otc satura tota calicimea acestei cetâti? OALICIRE.-cscm, v., 1. ca netransi-tivu, a devenf calicu, in calicia; a cerşi ca unu calicu ; de si forte avutu, frate-meu a calicitu cu totulu prin nemtellcp-teleaclle rcsipe;de n’asiu ave ce se mancu, totu ,,'asiu calici, ca tene, lu tota lumea, la connoscu-i si neconnoscuti; 2. ca Ckt.________________ reflessivu, a sc calici, cu acea-asi itisern-nare ca sia calici—dcevsi, inse mai energica si mai pictoresca : cu mu ti vine se te calicesci asiă fora nevoia si li2>se?— 3. ca transitivu, a face calicu, a reduce in stare de calicia: fumicariulu accstu-a de cojim ncsatiosi arc se me calicesca forte in curremlu. CALICOSU,-», adj., applecatu a se calici, cui place a se calici. CALICU,-fl, s. adj., egenns, meiidi-cus, avaru*; 1. seracu lepitu : junele ce rrei a face genere, e unu calicu; 2. ccr-sitoriu : in cvtrau te intorci, dai de calici, de cari nu poli scapă fora se le dai ceva; 3. avaru, care, desf are indcstulln, totu cauta se mai appuce si de la alţii, sau se oppresca ce este allu altui-a, se nu d<5 câtu se cuvine altuia : e asin de calicu, in câtu, ca se rupa unu batiu, tota diu'a sta de se toffwesce pentru luern de unu leu; 4. miseru, misellu, de neiuicu: unu calicu, ca tene, sc culedic a tne insultă? am facutu calicului bene, si «-amu neci vre sc tne scia cinc sum; — in intellessu mai indulcitu, tiondu vor-b'a de copii: nu mancă,-cal iade, cu a-tăt'a lacomta. — Desf cuventulu se afla si in turcesce apprope cu acea-asi forma si cu acellu-asi iutellessu; totuşi, con-siderandu-se,co acestu cuventu estecon-nosciitu mai totoru Komâniloru, co pre longa form’a calica occurre si calindroiu cu acea-asi însemnare; anevoia s ar pot<5 crede ca ellu se fia unu improinutu fa-cutu de la Turci, si prin urmare e probabile că intre allif nostru călim, si ital. calu^o=misellu essiste una strinsa legătură de parentfa; sau pote calicu, in locu de caliicu, corruptu d’in caliacu, a resaritu d'in grec. xaX'.ă= bordei», cu însemnarea de locuitoriu allu unui bor-deiu, si de acf, omu in miseria, etc, — in fine luandu-se in considerare si ve-cliiulu slavic. calica=percşrlnuî*, cure sta ca ratccitu si'isolatu in liinb’a slavica; se pote forte bene ca cuventulu calicu se fia forinatu d'in caile, cu însemnare primitiva de ccllu ce e mereu calla-toriu, si mai apoi : ccllu fora stabilitate, fora casa si mesa, cailorepre batiu, etc. CALIFAWU, s. m., pl.-f, spetia <1$ __________________CAL___________________ raţia sau gâscă selbateca cu colori forte fonnose, ce se vede adornandu unele curţi:—porumbi ralifariuY—se fia m-ventuln iu locu de colifariu sau colira-riu, formatu d'in collum —gutu si furiiis sau Tarlu8=variatu ? Calif arini» are de regula gutulu de colore ditt'erita de a restului corpului. CALINA, s. f., fructulu arborellului Duniitu calinii. CALINlCA,s. f.,pl.-e,una flore, care, dupo dictionariulu I'olizu, s’ar fi di-cundu in Moldavi’a chilinica, si pre care acellu-asi dietionariu ua esplica cu german. rini'elbluine=liter. flore an-nularia; apoi german, rin^elbliime se esplica in franc, cu soucl=latin. caltlia, solari» hcrlia, precandu dictionariulu Polizu cu esplicare latina a cuventului caiinica da vorb’a calendtila (aflata, fora indoientia, in latinitatea lui Linneu, si care j*ote ti de acea-asi origine cu clas-*ic’a cnltlia). Ksteacumu moldavianesc’a rhiliuica acea-asi flore cu cea numita de alţii calinicaY nu cumu-va caiinica este, dupo cumu da se se intellega esple-carea latina : Holarla herim, acea-asi planta cu cea connoscuta de mai mulţi Komâni sub numele de florca sorclui, sau a*ll ii puci tiu una specia a acesteia? N umai candu s'ar esplecă. aceste indoicrttie si altele, cari plana asupr'a cuventului ca-Unicu, ca asupr’a celloru mai multe es-prp.-wii>ni de doineniulu istoriei naturale, amu p«W urmări cu passi mai cerţi si originea acestui cuventu, cumu si a lui foltntt, calina, cari păru a stâ in legaturi »le affinitate cu caiinica; totuşi se pute admitte ea probabile,'co caiinica m refere la acea-asi funtana cu latin, ultfen sau cnlendula. CALINI', s. m., specia de arbnre, alle cui fructe roşie si de gustn acerbu se aiama caline, (vedi calina), si alle cui fropdie si lemnu sunt albitiose; — dic-uonariulu I'olizu esplica prin latin, o-Hilns=specia de arciariu si prin germ. Mtbulilei baum si masholtlerbanm; —are ictstu cuventu affinitate de origine cu nimica? si in acestu casu, sunt amen-duQe cuventele provenite in addeveru im acea-asi origine cu classiculu callha ___________________CAL._______________115 sau cu cnlendula lui Linneu? saucalinu nu este de câtu una transformatione d’in caninii, trasşu d'in caiive=canu=ca-nuntu, (compara si verbulu canire d’in dictionariu), si applecatu arborellului uumitu asia d’incaiis’a colorei selle albitiose? (vedi si caiinica). CALtPU, s. m., pl.-Mii, forum; forma, tipariu facutn d’in lemnu pentru caciulle, capelle, etc.; — unu caii pa, de sajnmu—una buccata; — a trage cuiva unu callpuzza, l’ammagf; — cuventu tur-cescu sau arabicii, d’in <|aliil> sau qa> lîl>, care a datu si calibru, (vedi acestu cuventu). CALIUE.-CSCM, v., ferrum fempftraro rel <1 urare, iuehriare; 1. a temperâ sau intarî ferrulu prinalfundare sau moiare in apa : a caii una secure; 2. de aci metaforice, a imbetâ : ren mi te ai cnlitu togmai astadi, candu am mare nevoia de sermtiulu teu, si candu tu de betu ceesci numi poţi stă in petiorr.—Dupo invetia-tulu Miklosich cuventulu romanescu ar fi venitu d’in vechiulu slavic, kalltl, care inso nu se uflainveclii’a slavica, ci numai katila sau knleIo=calol^; si de acoa-a noi credemu co verbulu cuiire s’a formaţii iu romanesce, antaniu sul) form'a cahbirc, d'in calibez^chn]) aciariu sau aciclIn, si in urma, prin caderoa lui b, ca d'in .e=scriiK'ro, deveniţii caliirc, calirc, ^d’in care apoi s’a intro-dussu si in limb’a slavica form'a kcdelo. CALITU HA, S. f., fi>rri temperatio; actionea si resultatulu actionei de a caii. CALPACU, s. m., pl.-p, pileu-i,—cuventu turcescu : caciulla, coperementu de capu pentru omeni: — astadi cu to-tulu cadutu in desuetudine cliiaru prin cetâti, unde se audiea esclusivu si alta data. CALPU,-a, adj., falsus, ndiilteratns) falsu, mentiunosu, vorbindu iu speciale de monete : buni calpi; — de aci applecatu, prin estonsione, si la persone si alte obiecte, afora do inonete : credeam ca acestu copiliţi arc se sefaca unu omu , cumu se cadc; dero au essitn calpii; — cuventu turcescu. Confere si lat. calrus. CALPUZANU,-a, s., oare face bani CAN. 116 CAN. calpi; — (le acf in genoiv : amagitoriu, ianellatoriu; — cuventu turcescu. CALPUZANIA, s. f., calitate sau fapta de calpiuanu. ' CALPUZ ANLÎCU, 8. f., ca si culpuza-nia,—de forma, ca si de origine turcesca. CALTI, (pronunţia a forte inchisu : călti), s. m., plur. stupă; fire forte sup-tiri de iuu sau de canepa; — de unde ? — de aci si : CALTIUIliE,-escM, v., «tipare, stupă obturare; «tupam tondere; a astupă cu cdlti; a curaţii sau tunde culţii de pro uua pfumura; a face călti sau scama d’in una pan'lir., a aa deşiră, a ua destramă. CAMATAKNICU,-«, s., iu locu de camatariu, nu e de recommendatu. CANAFASU, canava si canavasm, s. m., raunabuin, telacannablna; pan-dia de canepa rara si grossa, ce serve mai vertosu la cosutu de flori; — cuventulu introdussu inainte de 1830 sub turmele canafasu si canava, cumu se vede, dupo germ. oanafasz, apoi mai in-eoce dupo franc, canera*, d£ro totu sub forma puciuu cuvenita limbei; — acellu-asi cuventu suna in ital. caunaraccio, provine, canaouH, isp. euiiamazo, provenite tote, ca si franc, caneva», d’in lat. caiiiiabiii» sau caunaui8=canepa; si prin urmare form’a ce s’ar covenf mai bene limbei nostre, ar ti canepacin. CANALIA, s. f., franc, canallle, ital. cnuugiia, isp. uaauUa; l.collectivu : prostimea, poporulu de diosu, mulţimea; omeni d .îemicu, fora principie, fora omer.ia; — 2. si ca individuale : a) ca masculinii, vorbindu de unu barbatu : acestu omu este uuu canalia; b) d6ro si ca Laiijiinu, chiaru candu e vorb’a de unu barbatu : frate teu este una canalia dc celle mai mari; — in plurariu numai femininu : nu te luă dupo aceşti copii cari su nesce canalie de celle mari,—cuventulu vene d’in cauls=cane, si însemna proprie : ca//ana=multime de caui: si prin urmare, ca provenitu d’in funtaua curatu romanica, se pote adoptă si in limb’a nostra. CANA VAS U, s. m., vedi canafasu. CANEPISCE, s. f., in locu de cane-petu, nu e de recommendatu. ? CANIPOLA, una planta. CANONICESCE, adv., in locu de canonice, cumu si CANONI CESCU,-n, in locu de canonicii, ca incarcatu cu fo'm’a eseu, superflua si fora intellessu iu assemeui casnri, ru su de recommendatu. CANONII, s. m., in locu de tunu, cumu si derivatele selle cunonata, etc., de si are corresponditoriu in limbele sorori : ital. caunoHO, franc, canon, ispan. j canon, etc., cari tote s’au născu tu d’in canna=tii?va, tubu, etc., si prin urmare ca augmentative cu însemnare de tuhu grosrn, cumu su tunurile; cu tote ace-i stea nu e de recommendatu, pentru co | s’ar confunde cu cnnonu (basericescu), I afora numai d£co amu dă cuventului si in romanesce forin’a augmentativa : cunnoiu sau cannoniu, sau cannoue. ? CANTA, s. f., lebos; vasu, mesura de vinu—neconnoscutu d’incocede Carpati. CANTONU , s. m., pasrns, statio; parte d’in una terra, tinutu, cercu ce coprende mai multe communi; locu de statione pre marginea unei calli, dupo franc, canton, de unde apoi ueologis-mulu de forma pucinu fericita : CANTONIEKU,-a, custode pusu la una statione de caile spre a prevegkiă si tin-i cal’fu iu buna stare. — Pentru o-riginea cuventului cautoun, ddeo comjia-râmu form’a franc, canton, caree totu de una data si cea ispanica, cu cea italica. : oantiuo, vademu co aveiuu a face cu unu augmentativii formaţii d’in ital. si ispan. canto, vecliiu franc. cant= anghiu, lăture, part*, regione de locu.etc., provenite, se vede d’in grec. anghiu sau cercanu de ochit), cercauu de rota, lat. cantlniM, de care inse Qiiinti-lianu dice, co ar ti africauu sau ispauicu; si in addeveru in limb’a kymrica se atla caut=cercu, margine, cercanu de rota; dero, deoreceessi eform’agrec. xavIMc, potemu admicte »,a forte probabile, co de acf, prin latinesculu c.mtliu», cuven-tulu in cestioue a trecutu si in limbele romanice, in cari, afora de auguieuta-tivulu cantiino, canton, atlămu formate d’in acea-asi radecina si alte euvente cumu: ital. si ispan. cantina, franc, ran* A F ___________________CAP. ttB«=camara, cellarin (proprie: unu an-ghia de alle casei), etc.: si prin urmare s’ar pote, credemu, introduce si la noi blastari d'in acesta radecina, numai sj li se d£ uua forma in armonia cu geniu lu limbci nostre, cumu : cantone in locu do canton», cantonariu in locu de cantonicru. CANTORIU, s. m., forma d’in celle mai corrupte, in locu de computoriu= franc, c«wj>to|r = mdsa de numeratu bani, casa unde si are unu negotiatoriu stabilita cancellari’a sea, — cuventu a-stadi d'in fericire cadiutu cu totulu in desuietuîline. d£ro supplenitu cu altele totn asid de nefericite, cumu : bnrott. (tmioaru, (vedi acostc curente). CAPTURA, #. f., fini de lana. de inu sau de canepa. torsu mai grossu pentru tcusutu scoiiie. sacci, etc.; la Macedoromâni si cu intellessulu de verce firu wn indu de trama sau bătătură; in locu fttrnra d’in carere=iscarmenare. CAPABILU, adj., in locu de capace. Inatu dupo franc, capable, nu so pote admitte, de ore ce presenta unu adde-Teratu neiutellessn jirin terminationea hil, a curei seranificatione fiepdu’ • a siva, (Tedi suffissu bile in iii ':ranii), copaii} c ar fi se însemne : cârc se pote co-lrovorau unu :su câtu se pote dfi favorabile di r/est ion ti; — o antu turcescu, astadi apropo cadiutu i.i^fle-suetudine, si suppii.iitu prin bufona, (vedi acestu cuveutu, si bufnire). CARALALA, s. f., dt; acca-asi inseni- 11 ft__________CAR.________________. nare cu calnraba. forma ce invederedia si mai bene opinionea co calaraba este in locu de colcrala, de ore ce acesta d'in urma forma, devenindu, dupo legile fonetice, coreraba, limb'a,'pentru eufonia, a cautatu se tenda sau la una forma ca corclaba, sau la alt’a ca colerabu, (vedi calurabu). CARAVANA, vedi chcrvaiiu. CARBOVA si CARBoVNA, s. f., de acea-asi însemnare cu rttWu=moneta deargentu rus-sesca, care vale patru lei;—cuventu de prisosii pre longa rubla. CAItCAIACU, s. m., pi.-»’, multtpcdn, outscus; mnterles, trabs; 1. insectu cui place a trai in locuri umede si intune-recose; ellu se afla prin cellariesicave; 2. lemnu de constructîone, berna d’in care se facu căpriori, martaci, popi, ffrindi. etc.;— ?affinu cu carcaire sau cu xdfixivoc? CARCAIRE, curcani, si carcainscu, v., irlodrc, nm stti.-c: 1. proprie despre vocea gaincWti; — de unde proverb ; ga iu a, ce car cate ser'a, nu oua de menit fu; 2. a sn plajige incetu, a murmură, a dice vorbe de nemultimire, ce nu se intellegu bene : ce mi totu cur cai? taci una datn;—cuventulu este, probabile, formatu prin imitationea sunetului, ca si german, kriitien sau krachen, franc, craquer; sau co eunu blastariu d’in una fecunda raJ -ina cri, gri sau cric, care se si dice. in limb’a nostra, sub acesta forma simpla ca in modu de interiec-tione ; taci. se nu dici criru, radecina «rin caro, pote. au essitu inco cricnire, crisinire, etc., cumu si in limbele sorori : franc, crier, ispan. trrltnr, ital. srri/>—cric: vV'ă yp'j i'zî — iwci criru tiu disse, de unde si Yf/’t5£'.v~;Ţrunnlr^~gruii'e, etc. Formele romanice irrltaro isp., şrMuro ital., se potu rufrri direcţii si la latin, qulrl-tnre, care prin cuderea lui i d’in syllali’a qui, a datu critarc, gritare, si d’in care _____________________CAR._________________ vine pote de assemenea derectu si allu nostru cârtire, sau critire, etc. Consi-derandu inse co vechiulu franc, irre-stilou, proveniţii, fora indouientia d’in acea-asi radecina cu prlllon, are însemnare si de grierii si de cercii, cercelht, rota, Inciu, etc., cuventele in cestione s’aru pot<$ referi, d’impreuna cu altele ca cricciu, carcciu, etc., la clrcu8zr-/.{py.o; =/,p!.y.oc cari, avendu însemnarea primitiva de cercu, rota, etc., au potutu in urma lud si cea derivata de sunetu pro-(htssu prin invertirea unui ccrcu, si in fine cea de uhu sunetu ore care mai multu sau mai pucinu confusu ; curca-iacu, sau cricaiactt (=insectn ânellatu) cricciu sau carcciu, etc., ca si franc, ertc =rota, scripete, etc., si aru trage intel-lessulu loru d'in însemnarea primitiva a lui xjkxo;; <5ro cricaire, qrie.ru, etc.. ca si franc. crccclte=sferiityre, etc., s'aru împărtăşi d’in însemnările derivate alle acollui-asi cuventu, (vedi si carcciu. cumu si cartiirc si alto cuvento de sensu analogii cu carcaire). CÂRCEI A, S. f., circul»» vlmiiiotis rol ferreus; cercu de forru sau nuelle, cu care temonele se aceatia de carru; —in locu de carcelia sau criceliu, (vedi carcaire si carreiu). CARCEIARE,-ief7i«(mai pucinu bene carceire,~iescu), v., uiicure, rurburescon-vellere. «pabuio afflcero; a incoveil, a incurbâ, a contractă; — connoscutu d’in coce de Carpati mai multu ca compuşii: incarceiare, incarceiu(cu forma de con jugat ion o simpla, semnu do înalta vochirae si romanitate a euventului):»uVfiutjt-carceiatu pctiorclc si numele; a ri incur-ctiu ptruhi, (vedi si carcciu, carcaire). CARCEIU, s. m. pl.-c, si (si car-ccllu ?), imens, drrnliis; cirrtH, clavicula, înnlleolu.s; nsiliiK; tspa&mus cor-cellu, carligu, torta; vorbiudu de vitia si alte plante : fire ce blastarescu il’iu el le si se ittcarceia; vorbindu de peru : bucla, cercellu; iu genere : veree incar-ceiatu. si inspeciale; vertice, margine, ce presnnta form’a de carceiu, ulargiue ca carceiti: spasmu, convulsione, dorere ce fiice so se incurccia membrele co ua scutii; musca ce se lipesce de vite; — for- CAR.________________ m't tarceiu, in locu de carceliu, ca si coimpowlitori’a sea de genu femininu: eartrin=carcelia, precumu si intelles-wlu lfim, nu mai lassaneci una indouen-tia dospre romanitatea si lectura a-e«rtnni cuvente cu circus, si prin urmare referirea Iui carceiu sau carcdlu la ve-chinlu slav. kriWli este unu neintellessu, co at.ltu mai multu co assemenea cu-tsntu neci <\ssiste in vecbi’a slavica. Cea-a cp in acestu cuventu, ca si in analogele lui. c»*re una esplecare justificativa, este intunerecarea vocalei d'in sillab’a iniţiale, care a attrasu dupo sene conse-fenti'a de a nu se şuieră, c, ci de a se pronuntid cu sunetulu seu primitivu de k: ro i sau e pote a se intunerecâ si dupo r sau (f. si pastrâ prin acesta intunere-care sunetul» Driniitivu allu acestoru consuna nti, so vo linihei, se cere un’a d'in doue : sau s* srri^rnii in cuvente ca curceîu vocalea intunerecata cu m : cttrceiu, incur-aciart\ etc., vaxifanitoriu, etc., culleţ/uto-riu, etc.. sau se lu dâmu form’a cu care de asemenea se audu iu gur’a uuei marc L. _________________CAJ5._________________m parte de Români: criceiu, incriceiare, etc. Si una forma si alt'a este plausibile: pentru u in locu de i stau una mulţime de probe: i?<«/re=lliiter, dicundu—tllcuu-do, etc.; pentru criceiu, etc., stau formele antice gre.cesci xf,t*âXXtov, etc.—Se pote inse ca carceiu, prin stramutarea lui r in n, se fia in locu de cuncem d’in acea-asi radecina cil cancellu = cuiicellus. — A-vendu a ne reforf, pentru multe caşuri a-naloge, la acestu articlu, vomu notă inco, co poporulu, condussu de intelleptulu in-stinctu de destinctione a conceptelorua-naloge, da adesea acellei-asi consonante si mai multe de doueprouuntie: asiâtog-mai d’in radecin’a, d'in care a essitu ru-ventulu tractatu in acestu articlu, d’in circii», avemu: 1. cuvente cu c d’insylla-b’a iniţiale siueratu : cerca, cercare, cercetare, cerceTlit, etc.; 2. cuvente cu c d’in syllab’a iniţiale nesiueratu d’in caus’a intunecârei vocalei: ceremt, inarceiarc, cercellti (pronunţia cârcellu, cârceiu. in-cârceiare): 3. cuvente cu e d’in syllab’a iniţiale siueratu ca/i d’in fraţi: încercare, etc.; pentru acesta d’in urma categoria, case potemuimpacâ cerentiele etymolo-giei cu alle intellessului, cumu amu fa-cutu si pentru celle de categori’a a dou’a, cauta se le scriemu ciercu ineiercare, etc.; pentru co cie sima de regula ca ■, cumu: acte, socie, ide, etc. D<5ro deco lucrulu merge asid in respectulu consonanţilor i, cari, ca sunete deplenu articulate, au mai multa conjistentia, ce are se se intemple cu vocalile, sunete pucinu articulate si fora multa consistentia ? (vedi unu es-semplu despre scambationile ce pote lusl vocalea in acea-asi radecina Ia articlulu asupr’a cuventului chioraire). CAIîCELLU, s. m., pl.-e, vedi carceiu. CARCIMA si cricitna, s. f., cmipona, popina; locu, stabilimentu unde se vende vinu si rachiu; — cuventu slavicu, ce se pote supplenf cu popina, sau cu unu cuventu ce mai usioru ar prende radecina in poporu, ca vinaria. C AKCIM A RESS A si cricimnressa, s. f., ‘femena ce vende vinu sau rachiu; muierea a carcimarinlui. CARCIMAKIU si cricimariu, s. m., cuupo; cellu ce tine coi ama. 120_____________CAR.______________________ CARCITJMA, carciumaressa, etc., vedi carcima, etc. CARCU, (mai bine pote: cricu)=grec. 7pâ; a nu dice cărcu=o'tâk fpij Xă^eiv, (vedi carcaire). CARCNIRE, (mai bene pote cri mir e\ -eseu, v., a respunde cuiva; in speciale si de regula cu negationea: a nu carcni— a nu dice curm, a nu sufld, a nu dice ne-mica; — carmire sau cricnire păru a ff in locu de curcanire, sau cricanire, care prin moiarea lui « s’aru reduce la carcaire sau cricaire, (vedi carcaire). CARCOTA, s. f., (pronunţia: cârcota); nevoia, încurcătură; certa, disputa, pro-cessu; — ? d’in cârca, (vedi acestu cuventu in Dictionariu); ? sau in locu de curcota d'in curcare—încurcare; accen-tulu la autepenultima face vorb'a camu suspecta; — de acf : CARCOTOSU,-a, adj., plenu de câr-cote, care face multe cârcote: otnu car-cotosu; mosîa carcotosa. CA11DU (pronunţia:,cârdtt), s. m.,pl.-uri, grex, turma; mulţime de fientie de a-cea-asi specia: cârdu de cojrii, de oi, de raţie, de boboci, de cerbi, de lupi, etc., muierile veniean si se duceau cârduri cârduri; — cuventu slavicu, (vedi inse si cireda). ? CAREU (pronunţia careu), 8. ra., carcurn î (una planta). CARIERA, s. f., caile, cartare, si mai vertosu metaforice : caile ce a-puca cineva in vietia, directione sau professione ce imbracia, — dupo franc, carrii-re, ital. carrlera, ispan. carrera, tdte formate d’in latin, carrusrrcarru; inse cu forma pucinu cuvenita limbei no-stre, in care essiste cuventulu carrare, derivaţii d’in acea-asi funtana, cu forma oft tu se pote de correcta; — intellessulu d mina de ce are inco cuventulu franc carrare se refere la alta radecina, adeco la quadrum, d’in care una forma (<|iiancar-lige de betranu ee> e; a prende cu carli-gtdu, mai vertosu sub form’a reflessiva : CAR. CAR. 121 a se incarligâ, a se prende in carligu, a se accatiâ; si de acf, pentru unele a-nimali: a se împarechiâ; a se copulil; — formele simple de conjugatione alle verbului attesta despre una mare vechime a acestui cuventu, (vedi carligu). CARLIGARITT, s. m., pl.-e, la Macedoromâni, cu intellessu nu personale, ade-co fncutoriu de cârlige, ci cu intellessu reale : adeco seria de cârlige—cuiariu. CARLIGATURA. s. f., si mai vertosu compusu : incarligatura, actionea *aa r<*snltatulu actionei de a carligâ sau incarligâ. (vedi carligare si carligu). CART.IGELLU, s. m„ pl.-e, deminutivu d'in carligu. C.VRI.IGU. s. m., pl.-e, imens, unci-dos. Iiamu»; liHrpairo; techna, cavilla, in-■Ml», captiiiucula, o apt io; instrumentu de lemnu tare inenrbatu la unulu d’in capote, servindu a apucă, sau prende cu ib'fiMilu differite lucruri: cu cârlige se jtrendu jtcsd mari si mici; cu cârlige im-f/trlmut ciorafri si alte reteTle d'in fire d* hi na si de bumbacu, cu carligulu stnul-i/nuu paie saufetiu d'in claia;—in speciale, la plurariu, cu intellessulu de unu instrumentu de prensu pesce, constandu «rin mulţime de cârlige legate de sfora: n*a datu neci unu pesce in cârlige;— metaforice: cursa, Iacii), etc., si mai vertosu, cuventu captiosu, ratione sofistica .-rin intellessu cu franc, chicane, care se aude astadi asiâ de desu in gur’a u-nor'a sub form’a scalciata : şicana, ca si airfu d'in franc, chef : advocatulu siju-dccaioriulu nedrepţii sciu află cârlige, ca se încurce dreptatea cea mai învederată.— ? 8e fia acestu cuventu provenitu d'in coUieo=legu ceva cu altu ceva, j care, prin transformarea unui l, inr, ar fi deveniţii antaniu corligu, apoi prin ob.-<*ararea lui o, in u, curligu, si in fine si mai obscuru ciîrligti; atunci form’a sa j in scrissu ar fi corligu sau curligu, ero nn carligu. Dero assemeni transformări fonetice, cari de la cnllicro, arii duce la ' corligu, sunt anevoia de demonstrata ! prin essemple indestullatorie si necontestate. «i de acea-a comparandu curentul» curligu, cu celle analoge lui, si ' mai vertosu cu cârlionţi», noi credemu I co carligu se pote referf in modulu cellu mai naturale, de partea intellessului, la latin. clrrun=carliontiu sau bucla de peru. ghiara de animale, etc.; câtu pentru forma, unu deminutivu d’in cţrms, adeco cirrulus, a potutu firesce luâ, in limb’a nostra, form’a cirlu, ca si urlu in locu de ?cui însemnarea de lţnia. De alta parte vorb’a forte popularii : o ciori re, iovederatucorruptĂd’in aciarire, prin sustituirea unui o lui a, câ in oltariu, in locu de altariu, si trecerea siueratiîriei ci in ti, câ in facin, aeia, etc., si cliiaru câ in latinitatea media si vulgare la vorb’a insasi, de care se tractedia, si care se afla nu numai cu form’a aclarlum si acciarium, ci si sub form'a aziarium si azziarium, chiaru si azzlaium; vorb’a, dicu, ociarire=aciarire, este si prin form’a si prin intelles-sulu seu una proba nerecusabile, co in limb'a româna a cautatu se essista sau form’a aciaria, sau form’a aeiariu, sau si amendoue de una data cu intellessulu de ociellu; dera iu urma un a d’in forme, cea feminina : aciaria, câ facundu duplu usu cu cea masculina: aeiariu, s’a po-tutu, cumu ar fi usioru de proba tu co se face in tote lirabele, applicâ Ia desemnarea altui metallu, pastrandu-se cea masculina pentru însemnare de ociellu; apoi fiendu co si masculinulu : aeiariu, mai allessu sub form'a aciaiu. se potea u- ACE. ADI. siorn confunde cu femininulu sub acea-asi forma: uciaia; de acea-a limb’a atensu eotra alta forma masculina, mai bene destinsa de cea feminina, cumu este : a-riellu. Vercumu inse acesta d’in urma forma este mai grea de esplecatu câ form'a acioia: coci, de si form’a curata a-cidlu consuna cu legile fonetice alle lim-bei române, totuşi remane de esplecatu «uffissnlu cilu, esplecare cu atâtu mai necessaria, cu câtu acea-asi forma a datu nascere la mai multe vorbe, cari au prinsu affundu radecina in limba, si cari sunt Wrte espressive : (ideile (pronunţia: otielle), adeUire (prou. otiellire), etc. Se fia d^ro ueiellu unu deminutivu d’in a-ciariu sau ar ier iu, câ misellu d’in tni-m? Se fia luatu d’in unguresculu at-j&Î In acesta d’in urma suppositione, namai form'a ar potl fi unguresca, cu Iote co si acesta-a este romanica, si totu ca atâtu cuventu se pote susţină co Ungarii au luatu vorb’a in acesta forma de la Români; âro in câtu pentru fundu, nu mai încape indouentia, co este curatu romanicu : coci vorb’a vulgaria : acia-rl*m sau aclare, vine d'in cea classica : âcffs, care va se dica proprie : ascutitu san ascutisiu, si de aci si adellu sau o-eiellu, care intra in ascutitulu instru-menteloru taliatorie si impungutorie. M. — Mare parte d’in Români nu pronunţia adiiiii, ci doia. Deci se nasce întrebarea : nu provine 6re doia d’iu d-holw, dmia? Confereseesemnificationea ti in limba germana Glockeiupelar. L. ACIUARE si ACÎUIRE, v. de origine neconno-*cu(a si la forte pueini auditu, iu locu ie : ptiu!arc. pitire. AC'LIROS. sau cu forma mai romanşa adiru, adj., ixXr^p.oţ, fora eredi -■arj mM-it^niîori. AOM Act’?. adj., vorba deorigin» obscura: fore^peri'ntîa, novitiu; ii re mdU, Hro.—Vorb’a e astadi aprtipe ne-e»>imo*enta. ACRELA, s. f., vorba de origine curatu romanica, dero cu suffissu strainu, si de *c<*a-a neadmissibile, < >ndu, spre ana snpplini. avemu : nrrrtin, acrime, acri-tiaiint, acurc. ADALMASIU, vedi aidamasiu. ADAMANIRE si ademenire, adama-nescu si ademenescu, v. tr., vorba de o-riginc necunnoscuta, coci d’in caus’a cellei de a dou’a forma, care este si cea mai respandita, nu se pote sustinâ co ar veni d’in ad~ad~manus: a ammagi a attrage prin ammagiri la reu; pelltcere, allt-cere, sollicltare. ADAJIANITORIU si admenitoriu toria, s. adj., care adamanesce sau ade-menesce. ADAMANITU si ademenita, part. de la adamanire sau ademenire. ADEIARE, vedi adeliare. ADELIARE, adeiare, adiiare, adiiere, adiare si adiere, v. intr., vorbindu despre ventu : a sufflâ lenu : abia adelia veatidu.—Fiendu co acesta vorba se aude in gur’a poporului romănu d’in tote părţile; fiendu co form'a flessionei ei este simpla (adelia sau adeia, nu adeliedia sau addedia)', si fiendu co variationile de pronunţia, dupo dialecte, sunt intru tote conforme cu legile fonetice alle lim-bei; de acea-a nu mai incapeindouentia co acesta vorba cauta se fia forte vechia, de origine curatu romanica, si se se lege prin etymologia de adhalare sau adhe* iare. ADELIARE, adiiare si adiiere, adiare si adiere, s. f., d’in verbul u precedente : lena sufflare devenbu, aura, franc.: brlsc, zăpli) r. ADEMENIRE, ademenitoriti, ademeni tu ; vedi adamanire, adumanitoriu, a-damanitu. ADIIARE si adiare, vedi adeliare. ADDIIERE si adiere, vedi adeliare. ADINEORA, adiniora, adineore sau adineori adv., modo, nuper; cu pneinu înainte, cu unu momentu sau câteva momente mai înainte. — Vorb'a dupo fonr.’a ei pare romanica. Cari sunt. inse elemonti'lo ei de coinposetione? S>i fia d’in a-de-in-ea-ora, asiâ in câtu se însemne: in a ora (momentu), care face parte (Fin ea ora, ce n’a trecutu inco, ci este totu presente in momentulu vorbi re î? ADIO,franc., adleu,proprie: cu Dom-nedieu; si prin urmare, ueavendu si ne- AFO. AFF. potendu Inâ forma romanesca, nu se pote admette in limba, mai allessu candu a-vemu espressionea pre deplinucorrespon- j ditoria : cm Domncdieu, cumu si multe j altele de acea-asi potera cu espressionea i francesca, un’a mai frcmosa de câtu alt’a: I remani sanetosu, cu sanetate, diu'a buna, j ser’a buna, salutare, etc.Penocandnastu \ peccatu pre noi Românii, ca se trecemu de j la una momitiarfa străină laalt'a: de la | h/r la wonsieur, de la xatX-rj ^[jipa la ion- j jour, etc.? De ce se nu ne placa celle bune i alle nostre? I AFANISIRE, (d’in grec. acpav(Csiv=a , facenevedutu, a nemici), vorba ces’aude | nnmai in gun’a unoru-a d’in locuitorii | cetatiloru in Romani'a libera, in locu de: I derapenare, ruinare, etc. I AFANU, s. m.. vorba de origine ne- I connoscuta si andita in gur’a pucinoru 1 Români d’in Moldavi’a in locu de : do- \ rtrc de ânima, necasu, amaru dllu svf- j fleiului. 1 AFERIMU, vorba tnrcâsca, 1. luata \ râesclamationedeapprobare: forte benei , de minnne! bravo! cu*e!--2. luata si câ substantiv»: fa ce ti dicucu, si ti voiu dă mmm afcrimu;—3. se dice si in ironia, facundu-se usu do acesta voba pentru fapto sau disse, cari meiita desappro-bore;—4. atâtu spre a dâ potere espves-aionei. câtu si spre a formă una conso-r>intiucâncell»*-a cari, cumu se vede d’in atâte essemplp alle limbei popularie, plăcu forte multu Românului, se adauge adesea pre lfingo vorb'a oferimu si alte done, pop'a Marinu: afeiimupopa Mărimi. AFFISSIARE. offissicdiu, v. tr., a affige, a lipi pre muri unu annuntiu ti-paritu sau scrissu, a annuntiâ ceva prin folie scrîsse san tipărite;—a annuntiâ in genere, a publică una scire; parletl taji lam afiliere, tabulara proscrlbere, | p oflterl, franc. : afticlier.— De sf ac£- J sta vorba este unu neologismuintrodussu , d'i ilimb’afrancesca,derocâ formatu d’in | radicina curatu romanica, adeco d'in o i»xum=:a//ţsştt, d'in ofligere, sar pot6 i udmitte iu dictionariulu limbei rcmane I de împreuna cu derivatele selle : affis-siariu, affisiiu. I AFFISSIARIU, s. m., care affige, li-pesce sau iraparte affissie; qui libellos ad postes et llmlna publica affigit, fr. affîcheur. AFFISSIORU, s. m., d'in franc, af-fleheur, pe-avendu analogia in lirob’a romana, nu se pote admitte de câtu sub formele mai correcte: affissiariu (vedi a-câsta vorba) sau affissiatoriu. AFFISSIU, s. m., pl.-e, d’in verbulu affissiare : folia scrissa sau typarita, care coprende unu annuntiu si care se affige, se lipesce pre muri sau se împarte, llbelll, proscrlpta tabnla; franc. : afflobe. — Vedi Dictionariulu limbei române. AFIEROSIRE, afierosescu (prin rea pronunţia : afirosire), v. tr., (iyitpdto,) 1. a sacră sau consecrâ unu preutu, una baserica, etc., a santl; sacrnre, conse-crare; 2. a dedică sau a inchinâ cuiva ceva; dlcarc, rorere. AFI&ROSITU, (prin rea pronunţia: afirositu), part., d’in verbulu precedente, 1. santitu, sacratu; sacratus, conseora* tos; 2. dedicat’J, inchiuatu; dloatus, «Je-rotns. AFIFU?,ad., f6rabani, flaccu in punga, seracntin, seracutiosu, reu imbracatu. Vorba de origine neconnoscuta, si au-dita numai intre unii d’in locuitorii cetatiloru d’in Români’a libera, pare a avâ legătura cu cea de acea-asi însemnare : ififli». AFINA, 8. f., fructulu afinului, baoca myrtllll, franc. : airello, mjrtlllet — d’in unguresculu: afonjal AFINU, s. m., arberella sau tufa, care da afin». (Vedi vorb’a precedente). AFIONTT, s. m., vorba turc^sca: sucu de macn, opiu=oplum. AFIROSIRE, afirositu, vedi afierosire, afierositu. AFOR1SANIA si a/urisania, s. f., d'in aforisire cu terminatione slavica: escommunicatione, anathema; excom» mnnicntio, sacr^rnm interdlotto. AFORISIRE si afurisire, aforisescu, v. tr., (oKpof/’Coj), proprie : a despart! si margini; si de aci in speciale, câ terminn baser'epăcu : a sc6'1 d'in commuaitatea credf ;iosilovu, a mirginl de la baserica si de la alle basericei, a escommunicâ: A .UiK. ncntnmnnnleare; 2. a dă dracului, a a-sathematisă, a blastemă: ali, ciuperca? d’in grecesculu 17 afcxov. AGEAMIU si nginmiu, adj., vorba de «ricine turcescu, care se aude mai numai in ffura Românilor» de prin cetatilo AGI. 7 : României libere : fora esperientia, no-vitiuj; In re rudi». AGHIASMA si aiasina, s. f., (iYiowjjLa) apa santita; aqoa sacra, ayua lufctralis. Form’a buna româna e agiasma. AGHIOTANTU, s. m., forma corrupta iu locu de adjutante, franc.: adjutant, aide de camp. AGHIUT1A, s. in., numocomicu datu dracului sau diavolului. A GHISTIN A si ghistina, 8. f., vorba d# forma unguresca : gesctenyo, învederat» corrupta d’in romaniculu : castania, castaneu, si trecuta apoi cu assemenea formasiiugur’aunoru-ad’intre Românii d’in Daci’a superiore. AGIALICU si hagialicu, s. m., vorba si de origine (vedi agiu), si de forma turcesca : locurile sânte, unde mergu credentiosii spre închinare, si callatorfa la aceste locuri; sacer locu», quo con* fliiiint pii peregrini, pia peregrrlnatlo; franc.: pelerinaje;—proverbiu : a se duce la agudicu, a se ruină, a si perde starea.—Vedi in Dict. peregrina, perc-grinare, peregrinatu. AGICA si hagica sau agijca si hagiica, femiuinu d'in agiu: femina care a calla-toritu sau callatorescc la locurile sânte, miillcr, ((iun plam perexrlnatiniiem ohilt toI oi»lt, peregrina, franc. : pelerine. AGIICA, vedi agi ca. AGlO si agiu. s. m., italice aifpio, fr. aşrio. germanice AuTţreld, AulVcch* ud ; 1. differentia: «. intre valorea nominale si cea reale a moneteloru, b. intre valorea monetei metallice si a mo-netei in charteia, c. intre valorea mone-teloru d’in una terra si valorea acelloru-asi d’in alta terra; — in aceste intel-lessuri se dice si candriu sau srambiu, italice cambio, franc, cliance; — 2. beneficiu ce se trage din scambiulu de mo-nete diverse; — 3. uşura sau cameta ce unu impromutatoriu de bani iea presta interussile cuvenite de la impromutatu, candu acestu-a vrea se scambe înscrîssele selle, uşura care variedia dupo abundan-ti’a sau lips a de bani. — D’in caua’a cel-loru d’in urma doue insemnari, vorb'a aglo, a luatu, mai allessu de candu scam-bulu a adjunsu principalea industria a & AGI. judaniloru, intellessuri defavorabili, cari se traducu mai vertosu in derivatele: agiotagiu, aglotare, etc. — Care se fia inse etymologi’a acestei vorbe? Dupo unii vorb’a ar veni d’in italiculu aeşrlo, cu însemnarea de adausu; inse acea-asi vorba se scrie in limb’a italiana si cu unu g : agrio, cu insemnare de commoditate, buna stare, si este prin urmare identica cu franc.: alse, de unde: ă l*aise = cu italiculu, adasrlo; malaise, necommodi-tate, reu. Dupo acăsta d’in urma consi-deratione vorb’a agio ar fi luatu usioru si însemnările : bene, beneficiu. folosu, castigu, si in speciale : beneficiu trassu d’in differenti'a valorei moneteloru diverse. Co acesta etymologia este mai apro-pe deaddeyeru, se vede si d'in impregiu-rarea, co nnele dialecte italice, a nume celln piemontese, scriu agio cu unu g, si candu are intellessulu francescului aise, si candu are însemnarea de agio; si prin urmare form’a vorbei cu doi g, in acestu d'in urma intellessu, este iu limb’a italica, numai una forma ortografica de di-stinctione. Admittentu inse acesta etymologia de buna, totuşi remane de esplecatu 1 de unde deriva italiculu asrio cu insem- j narea francescului algei Pentru acesta-a ' s’au produssu mai multe păreri: unii dau , că funtana a vorbei agio latin, adapta- i re = accommodaro; alţii latincsculu ' otinm = pace, lenitate; alţii grecesculu I araoţ = favorabile, cuvenitu, commodu; alţii gotbiculu azets = usioru, commodu; I alţii in fine basculu aista; d£ro celle mai , multe derivate d’in acesta radecina se af- ; fla in dialectulu provenciale, si prin urmare cea mai probabile etymologia a vor- J bei agio ar fi provencialea alge sau als = cu francescului alse. M. — Asprulu sau denariulu se dice turcesce akgi-, Monetele de auru se scambau in monete mice de ' argentu, iu akge. Nu curau-va differenti’a in akge adatu locu nascerei agiului? L. AGIOTAGIU, s. iu., franc.: airiota-formatu d'in precedentele agio, prin intermediulu verbului urmatoriu agio-tare : 1. jocu aleatoriu in cetatile com-men’i&lî, prin care capitaliştii redica sau i acadu pretiulu certoru funduri publice i spre a le speculă in folosulu loru, jocu __________ ____________AGO._____________ prin care unii se inavutescu forte, £ro alţii se ruina cu totulu; — 2. intrige, ur-diture ascunse si ne oneste, prin cari unii cauta, in folosulu loru, a urcă sau a scad£ pretiulu funduriloru publice, spre a se înavuţi currendu si fora labore; — 3. prin-sore a jocatoriloru pre scaderea sau urcarea pretiului certoru lucruri de vendiare la una epoca determinata; — 4. beneficiu nemesuratu, uşura, cameta. AGIOTARE, agiotediu, v., a face a-giotagiu; a practică agiotagiulu; franc, aşloter. AGIOT ATORIU,-tor ia, s. adj., care a-giotedia, practica agiotagiulu. AGIU, vedi agio, d’in care agiu ar fi form’a românisata. AGIU si hagiu, s. m., vorba si de origine si de forma turcdsca : cellu ce cal-latoresce sau a callatorîtu, spre închinare, la locurile sânte, rellglonis causa pere-srrinans, qiil piain peregrinatiouem obiit; peregrinu, franc. : pelerin; — prover-biu : a se face agiu = a se ruini, a se-racî. AGLICA? s. f., una flore : angelica, aucrelica, franc. : angelique. AGNETIU si ăgnitiu, s.m., buccata de pane de forma aprope cubica, ce preutulu talia cu osti’a si scote d’in mediloculu altei pane mai mare, numita prescura. Prin a* c^sta operatione mystica se figur^dia jun-ghiâreamiellului lui Domnedieu, si cu par-tîcelle d’in agnetiu credentiosii se com-munica că cu corpulu lui Christu. — Se fi| acesta vorba si de origine si de forma dh* vica? Sau fundulu ei este romanicu, d'in aşrnns = miellu. si numai forma a luatu slavica prin trecerea sea prin limb’a sla» vica ? AGON1SELA, s. f., d’in agonisire, castigu. avere strinsa cu sudoie si labore: lucrum, qnestus, pccullam. AGONISIKK, agoniseseu, v. tr., Zyio-v’Ceo, si mai allessu sub form'a media : ĂYCDvi'ojia', proprie : a se luptă cu in-versionare, a si dă mare fatiga; si de aci ! însemnarea vorbei in romanesce, insemnare ce nu are in grecesce : a si procură ceva cu mare lupta, a câştigă cu ane-voientia, a si stringe si face una stare, unu fundu de nvore, cu mari sudori si la- AGR. AGR. 9 bori : lucruri, lucrmn facere, rem corn- I parare. — Fiendu co verbulu românu are [ una inseranare, care Ini âYtovtCofiat lip- i 3escein limb’a greca; si fiendu co acellu- | asi verbu se afla in gur'a poporului ro-mtnn mai d’iu tote părţile; de acea-a nu * pote admitte co vorb’a agonisire cu derivatele ei se se fia introdussu in limba romana d’in grecesc’a moderna la una epocaposteriore, cu Fanarioţii, de essem-plu, ci a cautatu seessista in limba d'in tempuri forte vechie. — La macedoromâni acesta vorba are si însemnarea mai generale : a properâ, a festind, a pune zelu «i bona voientiala facerea unui lucru ore-rare. AGONISITA, s. f., proprie participiu femininu d’in verbulu agonisire, luatu câ substantivu, de acea-asi insemnare cu aijonisela. Form’a masculina agonisitn inco este in usu. AGONISITORIU,-/orj«. s. adj., care agonisesce. AGRAFA, f., mai pucinu bene: ugrafu, m-, acu sau torta, cu care se prinde uuu ; Festimeotu la peptu : fiiila; Ubula, uucl-nu», franc.: aşrafe. — Etymologi’a d’in , gwcescele: Î7pa=prinsura, siaţ>7)=pi- i piire, ou este de locu probabile; mai a- 1 prope de addeveru ar fi a derivă vorb'a 1 d'in celticulu cra(T=carligu, sau d'in \ gpTiuaniculu en-Keu, anglie, grape, de | unde pote si in romauesce : grapa, gra- j jiisiu, etc. | AGRAFIORA, mai pucinu bone : a-tfrafioru, s., deminutivu d’in agrafa, a- 1 gra fa mica. J AGREABILE, adj., franc.: a?r£a- ; ble = placutu, neologismu ne-admissi- j bile in limb'a românit: co-ci ugreable s’a formatu d’in verbulu a?r£er = plăcere, ' corruptu d’in acradare, si acestu-a de as- I semene coruptu d’in Aggratirc, care ar fi anu compnsu d’in ud si gratus = plî- , eatu. Neci verbulu asia dero n~r6er nu pote intra in limb’a româna sub form’a 1 ngrenrc, de essemplu, neci derivatele ; ■~rtfal>!e, agrement, sub formele : agrm-bilt. agronentu. AGRESIA si AGRIŞI A, s. f., poma de agrisiu, grus-•aUrlae acinus, franc. ; arroselllc; si cu | insemnare de struguru necoptu sau sucu d’in ellu, adeco agurida : italice aşrresto, ispanice agraz, portugallice agraro, pro-venc. agras, vecliiu franc, algret. —Dictionariulu d’in Bud’a da numai plur. a-grisi, si inco cd masculinu, fora se dl de locu numele arborellului sau tufei ce produce acestu fructu; d6ro iu Romani’a libera se aude in gur’a poporului atâtu numele fructului in amendoue numerele de genii femininu : agrisia, agrisie, câtu si allu arborellului de genu masculinu : agrisiu, agrişi. In acellu-asi dic-tionariu se da vorbei agrişi si însemnarea de struguru necoptu sau sucu d’in a-cestu-a, insemnare ce au, cumu se vede d'in celle susu citate, formele acellei-asi vorbe in alte limbe romanice, fl^ro care in Romani’a libera, se espreme prin vorb’a agurula. — Ce s’attinge acumu de etymologi’a vorbeloru: agrisia, agrisiu, nu I mai incape indouentia co elle deriva d’in acer =acru prin trecerea lui c mg, asid de commune nu numai in limb'a nostra, ei si in celle alte limbe romanice. Numai suffissulu si tonulu pre antepenultima potu presentd orecare greutate : se fia venitu aceste neregularitati prin influen-tia pronunţiei ungurescului : egres, im-prumutatu negresitu de Unguri de la Romani, ca si ociellu sau aciellu (vedi a-ciâia) ? Acesta-a este mai mul tu câ probabile, si vorbele «ţu accentu correctu aru sund : agrisia, agrisiu, cumu se si audu in gur’a unei parte de Români. A-poi in respectnlu suffissului, form’a a-?r*z d’in limb’a ispanica, in care s re-spunde de ordinariu cu ci sau Wsiuerate, duce la formele române; agrecia, agreciu, sau : agretia si agretia; si ukim'a forma redussa la cea ceruta de etymologia aida formele ; acretia, an-ctiu. In fine for-m’a: acrctiu nc da esplecarea raţionale a trecerei lui c in g d’in vorbele : agretia, agretiu ; limb’a a avutu astnfelu a evita confusionea intre doue concepte, d'in cari uoulu abstractu : acretin =. a-crime. altulu concretu : acrctia=q.£k-tia=agresia, sucu acru, poma acra. M.— Nu cumu-va este si agrestls in jocu? L. AGRESIU si AGRISIU, s. m., arborellu sau tufa 12. _ AI. care produce agrisie, (grossnlarla), fr. prroBselllIer. (Vedi si agrisia). AGUDA, 8. f., fructu de agudu. (vedi aclsta vorba). AGUDU, s. m., arbore care da agude si a cărui frundia este buna de nutritu viermi de metasse. Inse acestu arbore se chiama asid mai allessu in Moldavi'a, cumu si fructulu lui, aguda, tfro in terr'a romanica arborele se numesce dudu, si fructulu seu duda; in multe parti inse alle terrei romanesci, cumu si in alte provincie locuite de Români, arborele se cbiama mur», si fructulu seu mura. Vorb'a mura inse se ap plică de mulţi Români si la fructulu arborellului sau tufei numite mgti. Vorbele dudu si duda sunt de origine persana, gro agudu si u-guda de origine neconnoscuta; si de acea-a nu sunt de preferitu cellei de origine romanica : muru, morus; franc.: m urier; mura, morum, franc.: mure; de sf mura însemna si fructulu rugului; d^ro acâ-sta-a se intempla si in limb’a latina, in care moram se chiama si fructulu arborelui moru8=:muru (agudu, dudu), si fructulu tufei ruhus=rugu. In fino alti Români dau dudului sau agudxdui numele de fragariu, vorba, care deriva de certu d’in fraga, si care prin urmare, s’ar pot£ bene «pplecâ la arborellulu ce da frage. AGURIDA, 8, f.. iyvipiSz, 1. struguru necoptu, uva acerba, #|i.pas, franc. : T«rjn»; 2. sucu de struguru necoptu, om-phacium, franc.: verjus, italic, agresto, ispanice aşrrn*, provenc. aorras, vechili franc, algret: — proverb : Agurida s'u făcut u miere,d'in supperatu ce erâ cineva s’a impacatu pre deplinu. AI, aide, aideti, aidemu; aida, aid’ati, vorbe cu potere de modu imperativu, es-premendu îndemnare, incoragiare, cor-respunditorie cu latinescele: acre, acrite; asredum, airiteduni, etc.: grecescele: 5eo(oo, det/re; franc.: allons, courago! — Ai (aide, aideti, aidemu) se ne peramblămu: ba mai bene ai (aide, aideti. aidemu) se ne iuvetiâmu leetionile; ai (aide. aideti, uidetnu) la peramblare.; ba mai bene ai (aide, aideti, aidemu) la scol a; (ti (aide) de ta culca : ai (aide, aidtti) AL | de ve culcaţi; ai (aide, aideti, aidemu) | in collo; ba ai (aide, uideti, aidemu) | in c6ce; ai (aide, aideti, aidemu) de ! aici; ai, me; (aide, me, aideti, me; aidemu, me), ce mai stai (ce mai stati, ce mai stămu) aici? ai, baiate (baiatij; aide (aidemu, aideti), baiate (baiati); ai (aide, aideti, aid’a, aidCati) se fugimu; a* la pere! ai la mere! ai la âresie ! ai, ai (aide, aide), se nu ti taca gur’a, deco vrei i se te incarci de Domne-ajtUa. — Essem-plele immultite erau necessarie spre a face se resara iu tota poterea sea intellessulu acestoru vorbe, co-ci numai prin acestu raedilocu ne potemu pune pre una huna caile de a urmări etymologi’a acel-loru-asi. Se remana d£ro bene stabilitu, co vorb’a fnndamentale este ai, asiâ in câtu pote supplenl pre t6te celle alte: aide. aideti, uideniu, uid'a; dicFati. Acumu ve-j nindu la etymologi’a acestoru vorbe, se ; constatâmu mai antâniu co prea-invetia-tulu Diez pune aceste vorbe in legătură cu italic, amlaro, ispanic. andar=a merge, 1 a amblâ. Dupo mentionatulu invetiatu ! anrtare si audar, ar veni d'in latinesculu uditarc, forma iterativa d’in adlre=a merge spre, a pornf in contrauva, si for-| mele române : aula (da cu a claru) si I aidati s’ar fi formatu d’iu aeellu-asi adl-j tare, care prin suppressionea lui d ai stramutarea lui t in d ar fi datu unu verbu : aulare, d’in care apoi aide si oi-! dtdi ar fi formele modului imperativu. La acesta etymologia se oppune fonetic’a limbei române, iu care, la vorbe curatu romanice, nu aflâmu essemple de asse-mene trecere a lui / in d. si neci tna-cariu uuu essemplu in care finalea de a dou’a persona singularia a imperativului de conjugatiunea antani'a se fia >■. in • locu de a, fora se mai adaugemu co in locu de aidati se dice, si inco cu multu mai desu, si aideti, co essiste si form'a aidemu, co in fine in locu de ta te aceste-a se dice simplu ai, atâte fenomene, cari nu se potu esplicâ cu hvpothesea inve-tiatului germanu. D6ro si Diez singuru so indouesce de etymologi’a sca, si pre-suppune apoi co romauescele : aide, aidati aru pot£ veni d’in serbescele : ajdr. > ajdate. Inse si la acesta d’in urma sup- ________ AL _________________ poseiione seoppune impregiurarea, co in nitnanescesce form’a ai se dice in loculu to-lorucelloru alte, Iro apoi acesta forma nu icimu easistain serbesce cu ucellu-aai intallest ’ Acesta forma ddroesplecata, ne va dă si «aplecarea celloru alte. Pentru icăsta-a se ua distingem a mai antaniu bene de alte vorbe cu aeelle-asi sunete, 4Xov, ISăa etc. ? — Vercumu inse vorb’a este necon-noscuta afora d’in marginile României libere, si chiaru in acestu coprinsu pu-cinoru-a este connoscuta. AIERU, s. m., epitafiu; (in baserica) —vorba pucinoru-a connoscuta. AIEVE, si aievea, sau aeve si aaea, sau aiave si aiavea, adj. si adv., vorba de origine neconnoscuta, cumu arr£ta si differitele ei pronunţie, pare a fi compusa, câ si anevoia, d'in « si nevoia, d’in a si evc sau ieve, si a se legă prin forma si intellessu de ivire: addeveratu, reale, in addeveru, in fapta, in realitate; vcrus, quod re rera exslstlt eut IU; relpsa, re-upsc, reTera : aceste~a am vedutu nu in cisu, ci a ic rea. — La Moldavi in locu de aieve se dice aidoma, despre care vedi articlulu de mai susti. AIORU, vedi allioru. AIS’A, vedi aisu. AISU, ATS'A, (pronuntiate si âisu, nis'a), ois'a (si aspirate : hainit, Jniis’a, hăisu, hâis'a, hois'a), vorba de care facu usu menatorii de boi înjugaţi spre a face pre acesti-a se abbata la sttmg'a, in op-ţiositione cu cia sau cea, de care acelli-asi menatoii facu usu, spre a face câ boii se abbata la drtŞ|.t’a; franc.: ill.-i: faceţi sau daţi aisu, d<’rc, vreţi se nu ni se lo-trsca carralc: bot du invetiatu a trayc in cea, anevoia se deda a trayc in aisu; des-jnya bouhi d'in ais'a. sil'injuya in cea;— proverb : 1. ttntdu trage in aisu, altu’u in cm=nu se potu intellege si luerd in buna armouia; 2. a appuca ais’a=a. se ______________________A1S.__________________ 1 abbate de la lini'a cuvenita, se dice in ' intellessu si materiale, si morale, si in-j tellectuale. —Cu vorb’a aisu striga si la I C&tusie sau pissici, candu voru a le face ! se fuga, cumu si la judani, pre cari in | batjocura i assemena cu catusiele. — I Fiendu co menatorii de boi înjugaţi, I candu mena boii, nud’incarru, ci de j diosu, mergu allaturea boului injugatu, i in stang’a; de acea-a vorb’a aisu este, | probabile, câ si cea, unu demonstrativu. i care prin ellipsea unui verbu de mişcare espreme fârte naturale un’a d'in celle : doue directioni determinate prin manele I menatoriuM de boi, si a nume, precumu | cea, coufonnu cu intellessulu celloru alte | demonstrative in cari intra ce: celln, a-, cellu, collo, etc., arr^ta directiouea spre i dnSpt’a, adeco cea mai departata de me-I natoriulu pre diosu; totu asiâ si aisu ar-; r6ta nu mai pucinu naturale directionea spre stang’a, spre menatoriulu insusi. conformu etymologiei selle, care, dupo î celle spuse, este ftfrte probabile : ainsu, • compusu d’in a si deinonstrativulu insu, | latin, ipse, italicu esso, vechiu italicu j Isso, ispanicu esc, macedonoroman. isu, i si, prin compunere cu in syncopatu, nisu. i AITE, si aiture sau aituri, f. plur., dupo Dictionariulu d'in Buda: recitura, buccata rece, buccata congelata prin re* cire. obsonlum cougelatum; d£ro deco u-ceste vorbe vinu, cumu pare neindoiosu, d’in aire, care, prin moiarea lui l, sta in locu de allire, de la alini sau i usturoiu, si care priu urmare vâ se dica a pt epara cu alliu; atunci aite ar pote std si in singularii! aita, că participiu femininu d’iu aire, luatu câ substantivu, si ar insemnâ : 1. in speciale: buccata I preparata cu aiu, stufatu; 2. in genere: 1 a. ver-ce buccata preparata cu alte condimente intiepatoi ie la limba câ si aiulu, b. recitura, buccata rece. Acelle-asi foruio si insemnari s’aru pot6 appleeâ si cu mai , .nmltu cuventu la aitura sau allitiira, lormatad’in aire sau allire. câ si cutitura I d’in rotire. — D’in aceste-a urmodia, co, desi uitări, in Transilvania, si recifuri sau reci in Moldavi’a, se audu mai multu in plurariu si cu intellessulu restrinsu i ce are in Wrr’a romanesca vorb’a piftia, ALA. ALC. 13 to se pote inse susţină aeci co nu se potu dice si in singulariu cu acea-asi însemnare, neci co nu se potu luâ in alte însemnări afora de celle cu cari se dicu ra unele parti locuite de romani. D'in contra precumu i'\n piftii, in care de asemenea se aude mai desu plurariulu, se ude inse si singulariulu in acea-asi insemnare; asiâ si d’in aituri si recituri se pote dice recitura si aitura, cari ar rti, in respectulu intellessului, cotra plurariele loru, câ si piftia cotra piftii. Afora de aclsta-a ar fi reu si in defa-Torea avuţiei limbei a se luâ si consecrâ vorbele recituri, reci, aituri, câ differen-tie provinciali pentru espressionea unui si acellui-asi concepţii. Rationea limbis-tica cere &>, dupo ce s'a constatata ushIu ee *e face de aceste si alte assemeni rorbe, se se arrete si alte intellessuri ce li s’ar pot6 dâ conform i etimologiei 5i formei grammaticale : asiâ precumu m trai ura si sar atu re se appleca la verce de mâncare in regula tare sarata; asiâ vorb'a recitura sau rtciturc s’ar appleeâ predte totu la verce de mancare in regula rcritti. Intre reciture, gelatinele aru fi una specia, si aiturele aru fi alta specia, si a nume celle in cari intra aiu sau u*turoiu, pifticlc munteniloru. Apoi ai-trlr aru fi buccate, fia calde fia reci, cari s'aru preparâ cu aiu. Totn asiâ si rtci. ca adiectivu, oppusu la calde, sub-iutellegundu-se substantivulu buccate, sar pote applicâ la unu concepţii ce in poterea formei selle grammaticale vor-b‘i aru fi câ mai apta a espreme. AIUSIU, vedi ausiu. ALABABCRA, si arababura, s. f., mare ammestecatura, nespusa confu-sione, desordioe infricosiata, francesce ptle*melf;—adv.? arababurea. a amestecat». incurcatu,—confusu: a vorbi ara-bnrra ?=a vorbi preste campi.—Se aiba ac&la vorba legătură cu latin, babur* ms(bAharra)=netotu, tontu, ammetitu? Form'a cea mai conforma cu geniulu limbei este arababura; dero si sub a-ccsta forma si sub cea cu l: alababura. vorb'a nu pare a fi connoscuta intre toti Românii, de 6re-ce Dictionariulu de Buda nu ua da, cu Wte co lips’a acestei vorbe d’in mentionatulu Dictionariu p<5te pro-venf si d’in una scapare d’in vedere. AL ACU, si odiacu, s. m., grânu pro-stu ce se da numai la vite, alica (£X'.£). ALAGEA, s. f., vorba turcâsca, astadi caduta in desuetudene; materia tessuta cu fire de inu si de metasse;—proverb.: a pati alageaua=d. fi ammagitu, acadâ in mare nevoia. AL AIU, s. m., vorba turc^sca: mulţime de 6meni cari insociescu prealtulu, pompa sau parata mare, comitatus, pompa, ap* paraus, franc.: sulte, convoi, parade; a duce, a primi, a scote pre cineva cu alaiw, se dice si in bene si in reu. ALAMA, s. f., arama galbena, ros, franc.: lniton; —pl. olumuri, obiecte lucrate d’iu alama;— de alama, wreu».— Se fia acesta vorba străină, sau româna, formata d'in arama —ta8 cjprium=cu-prum, prin scambarea lui rin/, spre destingereâ a doue concepte differite? AL^MARÎA, s. f., 1. maestria de a* lamariu; 2. stabilituenta unde se fabrica sau vendu obiecte de alama. ALAMARIU, s. m., care fabrica sau vende obiecte de alama. ALAUTA, s. f., ^ edi lauta. ALCA, s. f„ pl. alcalle, scrtba saul e-gatura de ferru lu muri si alte construc-tioni, ilbnla ferrea.—Joculu alcallci, es-sercitiu uiilitariu, lavecbii Români, cave stâ in arruncarea d'in una certa distantia si pctrecerea sullitiei prin unu cercu de ferru;—proverb, abate alcmt’a=& perde tempuln in desertu. ALCA?, s. f., inchiaiatura aumerului cu peptulu (acromion), (vedi si halca). ALCALI, subst. vorba arabica, nume datu de Arabi la mai multe plante maritime, cari se cultiva si astadi pretier-murele Ispaniei meridionali, si d’in cari se fabrica asiâ numit’a soda; apoi intro-dussu prin Ispani si in celle alte limbe romanice, cumu si in alte limbe alle Europei, si appleoatu : 1. la plant’a numita »alttola satira; 2. la productulu cenusiosu allu mentionatei plante; 3. la t6te sub-stantiele cari au acelle-asi proprietati cu sod’a. ALCALINU, adj., d'in precedente» vorba : care are relatione cu akali. u ALO. ALCALISARE, nlvâweăiu, t., z faca un» Bubstantia alcali, a dâ anei sabstan-tie proprietăţile anai cdcali. ALCANTJ, vedi hnleanu. ALCAMU, alcanu, arcamu si areanu. *. id., 1. lacra ascunsa, secreta, myste-rill, rps oecalU, arcanam, mjsterlum; —2. arteficin, urditura de insellatione, viclenia, lacie, cursa, intrica, teehna, ars; 3. fune cn laciu sau ochin la nnaca-petu, cu care seservesca a prinde caii— De si s’au unita in acella-asi articlu celle trei forme : alcamu, arcamu si areanu, caii, dnpo intellessu, para a fi un'a si acea-asi vorba; inse nu emaipucinaad-deveratu, co sunt mari piedecele cari se oppunu la reducerea loru in un’a si acea-asi vorba, la un'a si acea-asi etymologia, latinescnlu arcanum, adjectivu de forma neutra d'in areanu*, derivaţii si ellud'in arca=lada, cuteia, in care ae punu si se inchidu lucruri spre pastrare. Arcanns însemna dlra pu.su in fada, si de aci: ascunsu, secretu, mystcriosu; si prin urmare arcannm, câ substantivu: ceva ascunsu, secretu, misteriu. Venindu acuma la vorbele romanesci, si considerauda-le mai antfliu iu respectulu formei, greu se p6te esplicâ, cum s'a strarautatu l in r: coci asseinene stramutare nu este normale in limb'a romana, si nu se p6to justifică neci prin una differentia 6recare de insemnarea vorbei cu l facia cu cea ce are r, cumu se p6te face la alama (vedi acesta vorba) facia cu arama. Si mai pucinu se p<5te justifica trecerea lui n d’in areanu, forma identica cu latiu’a ar-eanum, intr'unu m d'in formele alcamu sau arcamu. D£co s’ar presuppune co form’a româna arcamu s’a formatu, nu d’in lat. arcannui, ci de a dreptulu d’in arca cu suffissulu mu, ca italiana nr-cainc, totu ar reman£ de esplicutu curau s’a potutu perJe vorb’a originaria arca, asiâ in câtu, pre câtu se scie, nu se afla in gur'a poporului in neci una parte locuita de Români. Afora de ae&ta-a curau se face câ acea-asi vorba, presuppusa vechia si curatu romanesca, se aiba in gur'a unoru Români unu suftissu nu, si in gur’a altor'a altu suffissu :—mu? Se p6te află unu alin doile essemplu de ____________________ALC.______________________ assemenea fenomenn? Coci form'a areanu, asitata in Romani’a libera, pare a fi neconnoscuta la Românii d’in Da-ci’a super. de orece dictionariulu de Bud’a da numai formele : arcamu si alcamu. De partea intellessului inco se redica obiectioni forte seriose. Asiâ cu dreptu curenta se pote intrebâ, cumu acca-asi vorba se insemne mysteriu si fune cu laciu de prensu caii ? Desf poporulu mai poetu că teti poetii,a facu tu, mai cu fia-care vorba, metafore cu maltu mai cute-dtatdrie câ acea-a, prin care vorb'a appli-cata a insemuâ mysteriu ar trece si la in-semarea de fune cu laciu dc prensu vite; totuşi transitionea dela mysteriu la artefi-ciu, apoi de la arteficin la cursa, laciu, si in speciale laciu facutu la capdtulu unei fune spre a prinde vitele, pare de certa un’a d’in celle mai grelle de admissu. Si mai greu s’ar pot^esplicâ cumu Românii d'in Romani'a libera au perdutu cu totulu însemnările vorbei mai apropiate de etymologia si mai primitive : mysteriu, arteficiu, si au pastratu nu mai pre ce3 mai figurata si mai departata de intel-lesulu originariu fune cu laciu; pre cându Românii d’in Daci'a sup. aru fi pa-strandu celle d’antâiu insemnari, si n’aru fi connoscundu pre cea d’in urma, cumu da a intellege Dictionariulu de Bud‘a, in care la vorb’a alcamu sau arcamu li-psesce cu totulu intellessulu : fune cu laciu de prinsu caii. Se vede inse, co lips’a acestei d'in urma insemnari, in Dictionariulu de Bud’a este una scapare d’in vedere, de orece vorb’a sub form’a areanu s’ar fi audindu si in Transilva-ni’a cu insemnare de fune cu laciu de prensu vitele. De alta parte in acea-asi insemnare vorb'a se aude si in Molda-vi'a cu form'a alcann. D’in tote acestea resulta, co vorb'a, ca un’a ce este connoscuta mai in tote provinciele române, cauta se fia vechia si de origine romanica, desf in tote insemnari le ei nu'se pote referi directu la latinescnlu arcanum; ci intru câtu insemna : mysteriu, secretu, arteficiu, etc. vorb'a româna arcan» se lega directu de latin'a arcawiwn; £ro in însemnare de fune cu laciu sau ochiu pare a se sui la arcere, care a datu ALt>. ALE. 15 «rea, «reu», arcanus, etc. Reducerea torbei la grecesculu /sX%&; /aXvtăv pare mai pucinu probabile. ALCATUIRE. alcatuescu, v. trausit., terissu in Dictionariulu de Bud'a alquo-futrf, câ renitu d’in al (ce acellu-asi dic-uoaariu nu esplica) si vechiu ital. yuo* tar*, care ar fi avutu acea-asi insam-n&re cu romanesculu alealuire, etymologia neadmissibile, câ un'a ce nu im-plenesce conditionile de forma alle uuei bunei etyraologie, fora a se adauge co Deci intellessulu prefissulal al nu se es-plica: a combină, a compune, a constitui; compouere, ordinare;—d'in alkotui , angurescu. ALCATU1NTIA, s. f„ d’in alcatuire: compunere, constituire; composltlo, «traetnra. ALCATUITU, participiu d'in alcatuire. ALCATUITORIU,-f<>rntu«; Xtrapo;. ALF1, esclamatione, usitata mai al-lessu intre Moldavi, espremendu : 1) mirare : alei, mevere, cc spuni tu; —2) nepatientia: alei, fratiore,pre mi te ai tre-cutu cu assemeni vorbe. — Partea d'in urma a acestei esclamatione ci e = latin, i hei, si acâsta-a pare co s’a compusu cu K» ALE. ALI. particul’a a, ero l, s’a introdussu pentru eufonia : a-l-ci (vedi si aleii). ALELUIA, vedi alleluia. ALEMAIA, vedi lemonia. ALESIU, si Icsiu, s. m., pl.-«»•/, 6nie-ni puşi in ascunsu câ se pand^sca, sau se prindia pre ceneva, se sara assupra pre neaşteptate, panda, insidie; insidla», fran-cesece embnscade; de aci: lacie, curse, in cari se se prindă ceneva : laqueus, ten* illcula, pedioa, franc.: pidţe.— Acesta vorba cu derivatele selle: alesiuirc, etc., atâtu prin form’a sea, câtu si prin i npre-giurarea co nu e connoscuta de câtu la forte pucini, den6ta origine străină. Pre ldnga acestea sub form’a lesiu, in gur'a Româniloru d’in Romani'a libera, insem-na cadarer; pre candu lips’a acellei-asi formp d’in Dictionariulu de Buda, afora nuuiai d<5co acesta lipsa nu va fi una scapare d’in vedere, ar arretd co ea nu e connoscuta Româniloru de preste Carpati. D’in semnifieatiouea decadaveru ce are form’a lesiu, d'in care alesiu vine prin compositione cu a, urmedia co lesiu se lega prin origine de in-insemnare de punu diosu, culcu saupitescti, insemnare f6rte classica si antica, de unde apoi Xâxtf/Ov pi Xc*/o;=patu, X0/05 = (usidla; latin. Icvo cu acea-asi insemnare, cumu se vede d’in lcctus = patu, germ. Ue-gen = a stă sau a li culcatu, de unde pro-baliile si leUlie=rcaiIiivcr, russsesculu je*v (icry) =a culcă. Deia sub form’a iu caro .tiu in limb'a româna a venitu, fora indouentia, d'in funtana slavica, ( ca si unguresculu leg; si prin urmării nu se ptfte admitte etymologi'a ad-laclo = allicio, a trage in laciu sau cursa. ALESIUIRE, alcsiucscu, si lesiuire, v. | tr., vorba, câ si cea precedente, pucino- | ru-a connoscuta: a trage in cursa, a pune sau tende curse; allicerc, pellicere, iu* sidlnri. iiisidiaa otrnere. ALESIUITORIU,-tăria, si Icsiuitoriu, s. adj., care alesiuesce (vedi alcsiuirr. si alesiu). A LEU, valeu, aoleu, noilco, forme date, dupo localitati, acellei-asi esclamatione, espremendu : dorerea, mai allessu corporale, cumu si mirarea addeverata pentru unu ce neasteptatu, sau mirarea pre- făcută pentru unu ce sciutu, d&o care se face cineva co atunci l'afla, candu i se spune de altulu. — Form’a cea mai cu-, rata a acestoru esclamationi pare a ti valeu compusu din vai=.rm, si d’in eu — heu = fpsb, £ro l pare introdussu pentru eufonia intre celle doue esclamationi : va-\-eu. Forma aUu sta cotra valeu, cast va cotra a in espressioni ca a fi = v a fi; apoi, precumu in locu dea d’in va se dice si o: oa fi=a fi = ofi; asiâ d’in a-valeu s’a disu aoleu si din a-cesta forma apoi sf formele : aoleo, aoi-leo. Esclamationile simple inco sunt in usu : despre vai, sau cumu pronunţia al-1 tii, ai, nu mai incape indouentia, de ore ' ce se aude in tote părţile locuite de Români; d£ro si eu, cu e obscuru : eu, inca se aude desu si in multe parti locuite de , Români. ALEU, aleu, si aleu? (si aspiratu: ha-| leu) 8. m., vorba necounoscnta in Români’a libera; ar fi insemnandu, dupo Dictionariulu de Buda : arvuna — urrhabo; 6ro dupo Dictionariulu germano-românu allu lui Polizu : plassa de prinsu pesci, nassa. ALEVESRL s. m., vinu reu, pnsca, franc, piquette, dupo dictionariulu Polizu. ALF’A, s., f., numele antauiei littere d'in alfabetulugrecescu,=alpha, îXcpa; — si fiendu co cea d’in urma littera d'in acellu-asi alfabetu se chiama omega, de acf frasea : cu siotiu alfa si omeţfa ■=. eu sum inceputulu si tinitulu. ALFABETU, s. m., vorba, formata d'in numele antanieloru doue littere grecesci: 1 alfa si beta, alpha si beta, ăX^pot si pTjta, câ se insemne totulu litteriloru : abc, a-becede, abecedariu, abecodariuin, alpha* betum. ALFABETICI’, adj., care se tine de alfabetu. ALFAVIT'A, (pronunţia grâca mo-| derna), numele celloru d’antâniu doue j litere in grecesce: alpha, bota, aX^pa ( de acf, câ si alte, numele celloru d’anta-1 niu doue littere d'in alfabotulu romanu : | totulu littereloru, abecedariu, alfabetu. I ALG1LA? s. f., coca, cleiu, gluten. I ALIACU, vedi alacu. I ALICA, s. f., grauntiu unicu de plumhu ' A 1,1.____________________ ni care venatorii incarca pusc'a, candu su se dea iu animali mai mice : plumbea pilula;— sunt alice mice, plumbeu* iml-»i», francesee: cemlr^e, ai aiicemari, francisco: cherrotliies. —Se fia asta vorba de acea-asi origine cu alacu sau aliacu =latin. alica? (Vedi mai susu alacu). ALICU, adj., însemna, la Macedoro-mQni : galbenu că paiulu, faci’a paiului. ALIFIA, uli/iosu; vedi alefia, alefiosu. ALIMANU, 8. m., am adjunsu la a-li»tanuz=zm adjunsu la completa ruina a starei, sau strimtorare, — Se fia asta vorba in legătură de origine cu grece-iculu iXXoiţiovov ? Impregiuraroa co in jnir’a poporului d’in Daci'a lui Traianu , auevoia au trecutu vorbe d’in limb’a greca moderna, so oppune la assemene suppo-sitione. Se nu fia alintam unu compusu d’in limnnu — portu ? ALISEU aializru, adj., francesce: all-*#, d’in una vorba alls = nu’a, care tine «n'a neinterruptu, vorba do origine obscura, se appleca, in atmosferologîa, la venturile ce intre tropice,pre mare, baiu in totn annulu regulaţii si neinterruptu, in acea-asi directione, si a nume de la nwiiritu spre appusu, adeco in acea-asi directione in care pare a se mişcă si serele : renturi a/t'm=venturi etesie, pas-?ate, ALISIVEKISIU, s. ni., vorba turcirea: daravere, veudiare,trecere de merci, cuin-perattfre : o face, a an' alisireriaiu — a veude multu; a nu face, a nu aveulisi-trrhiu = a nu vende, a veude pucinu; ih ntlixircrisiu — nu e, nu se face ven-diare; a face cuiva alisivrrisiu — acumperi de la densulu. — Inseinnarca de an-lania vendiare saucumperaWre, data in dictionariulu roroano-fraucescu allu lui Ka*nl, un se conwîsce in Romani'a libera, unde acestu concepţii se espreme prin vorb’a sufleu. AL1VANDA si albania, s. f., vorba tic origine neconnoscuta : cădere in capu sau preste capu, dare preste capu; 1» mpnl prolapslo, totlus corporls Inrer* tapite jnctutio, francesce: ciilbiitc;— adverb : adu, a cad<\ a sc duce ulivand'a =acad<5 in capu, pronum in cnpnt voiri; a se du alivand'azza se dă preste capu, ___________________ALL.________________17 francesce: falre des culImteH; a dd pre ci-neva aii van d’a = a ruină; a dă alivan-d’a=& cadu-phorblon.— De si dictionariulu do Bud’a amruosteca aceste forme si le da câ lina singura si acea-asi vorba; se parc inse co mtutdifleriteasiâco «///<»-«, cu/moiatu: aioru, este unudeminutivu din «//im, cu / moiatu, (im = allimn, usturoiu; pre candu form’a alliorn cu / nemoiatu, cuiuu si alleorn, ar insemnâ singura plant’a cu sucu laptosu numita iu latine9ce mphor-bia. Acesta d'in urma se chiama si laptele cânelui, sau laptele lupului. ALM A? s. f., Dictionariulu lui iUoul da acesta vorbacufranceseuliiclrctte, fora se so esplice d£ca prin ucestu vorba se intellege planta tlvetlc sau animalea numita in latiuesoe zlhctla. ALMAXACHU si ahuavaru, s. m., vorba de origine arabica, cumu arr£ta articlulu ui d’in capotulu ei, cu t6te co in limb'a arabica conceptulu acestei vorbe »c espreme prin alt'a de form’a ta<|lm : caleudariusau carendariii(cal«-uothcca, pignus, fran-cnce: raw; a pune, a dâ ceva amanetu aren plrnorl dare, a lud, a primi ceva eautnetu = rem pltrnerari; 2. pers6na data si bisata longa cineva spre asse-cnrarea co cellu ce da acea persana se vi tind de vreunu pactu inchiaiatu cu c*llu cui ua da : ostaticu, obnej-Idls, francesce : «tas»*. AMANU, vorba turcfoca, connoscuta numai Româniloru d’in Romani'a libera, •e iea ca esclamatione: 1. in cântecele de dorn cu însemnarea de oh, ah; —2. spre a cere iertare de unu suppliciu, a imploră vieti'a amenitiata cu morte. AMARNILTJ, adj., vorba de radecina curatu romanica, inse cu suffissu slavicu; « de acen-a neadmissibile in limba, in locu de amaru. ____________________AMB._________________19 AMBARIC si hatnbariu, s. m., raa-gazinu de grâne, horreuin; — vorba de forma correcta, d£ro de origine neconno-scuta. AMBASSADA, ambassadoriu, vedi ambassata, ambassatoriu. AMBASSATA si ambassatla, s. f., franc, ambaaxade, ital. ambascUt*, isp. ombaxuda; 1. functionea cellui tramissu de la unu domnitoriu la altulu, de la unu stătu autonomu la altu stătu, in calitate de representante; 2. cu intellessu collectivu : ambassatoriulu si celli cari lu insociescu, lu impressura; 3. palatiulu in care resiede ambassatoriulu si ai sei. — Câtu pentru etymologia, form'a italica si ispanica suut participie feminine, d'in unu verbu, care in limb’a italica, de ea-seinplu, ar sund ambauciare, si care se s( arta in acâsta limba cu însemnarea da a /» munci tu. a se munci, a se trudi, im-baNcIare se afla si iu latinitatea de evulu mediu togmai cu însemnarea de a tra-mitte unu insarcinatu; si acestu-a deriva d’in amhactia sau auibaila, cari inco se atla in latinitatea evului mediu cu însemnarea de insarcinarc, si d’in care amba-sclare a essitu câ si Rrescia d'in BrlxU. Mai departe ambactta este unu substan-tivu abstrnctu, care ar fi formatu cd ţra* tla d’in gratas, d’in unu concretu ambac-tus. Acesta d'in urma vorba se si afla, in addeveru, chiaru in classiculu Cesare cu însemnarea do omu allu cuiva, omu de serritiu, servu; si Festu ne spune co ambactu» vd se dicaservus in limb'a gal-lica. Deci originea vorbei ar fi celtica, cu t6te co unii susţinu co ar fi germanica, d’in gothiculuaiidbalitR=servitoriu, care in vechi'a limba germana a deveniţii am-balit, si care, fiendu compusu d'in and= pre, si backrzspate, ar insemnd propriu: care porta in spinare cera. Yer-curau inse d’in celle spuse resulta, co, d£co vorb’a ambassada si derivatele ei au se intre si seremana iu limb’a româna, formele celle mai correcte, si conforme cu etymologi’a si cu geniulu limbei proprie, aru fi : «»i-basuda, ambasiatoriu, ek\, cu unu s sau cu doi: ambassiata, etc. AMBASSATORIU, sau ambassadoriu, franc.: ambRKSttdi'ur, ital. atnbascladore, 20_______________ANA.__________________ cellu tramissn in ambassatu, (vedi aresta vorba). AMBASSATRICE, sau amhassaâriee, muierea unui ambassatoriu. AMINU si amrmi, vorba ebraica in-trodussa prin cărţile basericesci si insem-nandu: addeveru,addeveiatu,aside, asiil se fia : tic fîmu cu folii sanetosi; aminu, se (Ir Doinim!iu. AMIRAIiE, s. f.,commandantele unei flotte. AMIROSIRE, vedi mirau! re. AMISTliIRE, vedi mistuiri'. AMORESIT sau amorezii, in locu de amante; amoresa sau amoreza, in locu de amante; amoresare. sau amorezare, in locu de ivamorare; si însuşi umorn, in locu de amorc, sunt atâtea vorbe trasse d’in radecin’a amor, curatu romanica, inse neadmissibili d’in caus’a formei ne-correcte si coutrarie analogielorn limbei. AMPLOI ATU, s.m., functionariu, omu ce occupa uua functione publica, d’in fran-cesculu cmploj fi-, — unulu d’in acei neolo-gisrui asii de scalciati, incătu, deco, prin împrejurarea fericita co vorb'a este de currendu introdussa de unii, de nu i ar connoscecinevdcu deplina certitudine originea immodiata, ar fi aprope tentatu se eredia co este tataresca sau verce mai multu de citii romanica. Decfitu asseme-nu neologism», mai bene vecbiulu slus-ba.sin, de si nu o romanicii, Vorb'a fran-cescu ompli>j«> 1111 esto de câtu unu parti-cipin d’in verbulu cmploj or, compuşii d'in cm saucn=iti si d’in plnjor=yj//<.w'’ sau plecare; si prin urinare cmplnj 6 ar suuu românesce: implicaţii sau imple-eatu, cumu s’au si încercaţii unii se cor-rega amploiat», dăro si acesta correc-tioue nu este fericita, fora se mai adau-gcmu, co nu arc limb'a novoia de ea, de orece in locu de imjilrcafu aveinu : funcţionarii!, si altoie. AMURGA, s. f., ?pecia de mărăcine? AMUltlîlRE, amurifti. vedi murgire, tnurrfu. AMVONU, s. m., (îfijîtov), «ini>o, snţ:-tribuna in baserica; — anaiogi'a limbei cere : ambone. ANACU ? s. nu. specia do grânu ? AXAFORA, 1. f. pl., anaforatle, iv 1- __________________km._________________ fnfA, reporta, relatione; sententia jude-catorâsca;—vorba caduta cu totulu in desuetudine, chiaru si intre Românii d'in llomîini’a libera, cari sengnri facea usu de dens'a. ANAFORA, s. f., buccatura de pane benecuventata, co dupo terminarea litur-giei se da tiacarui creştinii, care merge la baserica si sta pPno se se lintfsca li-turgi'a; — acea-asi vorba cu cea precedente, inse cu accentulu mutatu de pre ultima ia antepenullima : atrupe, pani* lienodiotiis. ANANASU, s. ni., franc, ananas, unu arbore si fructulu seu. ANASONU, ani son si anosti sau ha-nosti, s. m., vorba turciîsca: 1. planta aromatica, care se pune mai allesu in viuarsu,anisiusau anisu, nnlsum, anlee-liitn; 2. vinarsu condiţii cu anisu, aul*i succo comllliis li(iu»r. ANATHE.WA, S. f., âvâthr(|jwt si ivâ-(h;j,a, d’i 11 ăvau^sva'., care iusemna a pune susu, a spendurâ, si in parte : a spen-durâ de murii templeloru tabelle si alte lucruri consecrato dieiloru, va se dica : obiectu consecratu dieiloru, cari pentru creştinii primitivi erau totu un'a cu diavolii; si de aci, că, terminu basericescu : sc6terea unui crestinu d'in turma lui Christu si inchinarea aţellui-asi lui An-ticluistu, blastemare, aforisire (vedi si acesta vorba), dare dracului, auatlicina, capiii* dcroUo, (liric, cxsccratio; cumu si omu scossu d’in turm’a credentiosiloru si datu dracului, derotuş caput devotam; a ilâ anathemei — aliquoin tlirix roTcre. ANATHEMISARK si anathmiisire, vedi anathrmatizare. ANATHEMATIZA RE, adă anatemei, (âva&Ejj.auCî-v),aiiatliei»iatizare, (UrlATn-rere. (Vedi si anathnna. cumu si afori-sire). ANCHETA, s. f. (pronunţia anketa), d’in franc, emiuctc, cercetare ce se face dupo demandationea unei autoritati publice. — Acesta vorba este unulu d’in a-cei neologismideformi,decari,ddeo prin trecere de tempu amu ajunge se perdemu conscienti'a despre originea loru, amu pot»S crede, co vinu d'in verce alta fuu-tana, numai d’in funtnne romanice nu. ANG. ANT. 51 Flanc- rnqu4te osU'iulocu de entjuesle, rtuipusu d’in eu = in si finostu =: «iiitu-«u. part., d’in iimurere ~ cerere, cercetare, Prin urmare, deco nu nu place cer-iiinrt, neci cestione = quwstio, noci in-t>j/(t/ncsau /Mc<6i7io/*t'=iiiKEA (cu a d’iuaiutea lui u, dupo rrgula, fiîrte iiitunerecatu, inso numai Ia anii d’in liomăni; la alţii, d'in contra, nuctulu intunerecatu se supplinesce cu > - tmdrea. si la alţii cu i: iuilrcu). s. 1. ta., Decembre, un’a d’in celle doue-■pre-tliece lune alle anuului, Doocmber; re acdstu intellessu firesce nu are plu-rariu. si se dice mai desu in legătură cu vorba ierna : Andrea de ierna; '2. fera., acu mai lungu si mai grossu, cu j care se cosu sacii si alte lucruri de ma- | t-^rie grri«I*itio,fran-osce: corvee, o.Ţfiy.7., munca ffira plata in folosulu statului, transportu facutu fora plata; *i. Mai justificata de partea si a intel-i-ssului si a formei ar fi etymologi’a, dupo .~nn? argasire ar veni d’in ip7*Co|Jt.a'., forma dorica a lui £pŢ'iC&(i.ai=a lucra, a pr* i*ară, si de acî in speciale a lucra sau j.itpard pelli, etymologia cu atâtu mai j.r-»bi»bilet cu câtu d’in acea-si radecina isisto in limb’a româna si altu derivaţii l'.' rLe importante si affundu inradecinatu in limba, adeco argatu=i(y(izr^ forma .l-nea d’in î^âTTjc^lucratonu. —Apoi d’in grec’a moderna, cu care ui'.: nostru argasire sta prin form’a sea in mai de aprope legătură, in3.<;= «al, sare; d£ro in greeesce nu se afla forma, care se esplece pre cea latina lia-lcc; si de acea-a mai propabile este pa-rerea care reduce in definitivii tote formele vorbei in cestione atâtu germanice câtu si romanice, la celticulu harinc, coci in limb’a celtica har va se dica sare, vorba care de altamcnterc, prin permutarea aprope normale in limbele arice a lui l iu r, pare a fi in locu de Iml. a 3e legâ prin origine cu grec. aX; si latin. | sal, si a esplecâ astufellu formele vorbei in cestione nu numai in limbele noue ro-: mane, ci si chiaru halcc allu vechiei ! limbe classice. Loculu insusi unde se ve- ARI. ARM. 27 nedia pescele, de care este vorb’a, ternarii marei germanice, Britanni’a, ulti-ieuIii refugiu allu remasitieloru d’in marea gente a Celtiloru, pare a confirmă si «Uu ac&ta etymologia. D'in t6te aceste-a resulta co form’a cea mai originaria ar fi .11 in românesce harineu, sau prin la-pedarea lui h, care nu este normale in limba, arincu; ddro fiendu co atâtu in latinitatea bassa, câtu si in lmbele neolatine celle mai respandite, sunetulu c a trecu tu in g, form’a de preferitu ar fi pote aringu sau arengu. ARINU, s. m., arbore, acellu-asi cu aninu, lat. alnus, prin permutarea asiâ de commune intre unii Români a lui r cu n, cumu : canuntu si cărunt u, mc-tiuniu si meruntu, amenintiarc si ame-rintiare, ba inco la unii Români si pure In locu de pânc, uru in locu de unu, o-«meri ia locu de omeni, etc.; si fiendu co namenile arboriloru celloru mai corn-mu ni sunt de regula curatu romanice : fagu=t*z\\*, ca^tnu=cari>inu8,^ru»u =prBnns, ccres/tt=:eerasus, etc.; fiendu co amendoue formele : arinu si animi, sunt, intru t6te in armonia cu geniulu foneticu allu limbei; de acea-a, de si nu mai încape indouentia co vorb’a este de origine curatu romanica si co se lega prin etymologia de lat. alnus, totuşi renane a se determină care d'in celle doue forme alle ei ar fi cea mai originaria si prin acesta-a cea mai meritosa a intră •iefinitivu in dictionariulu limbei. Tn limb'a latina combinationea de sunetele In este f6rte rara si esceptionale, ero in rea romana assemenea combinatione lipsesce cu totulu; de acea-a in romanesc® d'in alnus a cautatu se intre una fonua că (dinu, sau pentru co si in 1a-tin’a, in care, cumu se disse, combinationea In nu este normale, a stătu una data form'a alinii*, redussa in urma la 1 •lom, că si caliduH la calilus; sau pentru co in românesce nefiendu de locu a-cea-asi combinatione In, limb’a a tensu firesce a da vorbei aluus form’a alinu in armonia cu geniulu seu, forma, care prin scambarea normale a lui l d'intre doue vocali in r: »«Ie=sare, mola=»«0>i«, uit=uare, Uium =/;»•«, etc., a devenitu de neapperatu arinu. Asiâ d^ra form’a arinu este cea mai originaria si mai cor-recta, pre candu aninu ar fi una corrup-tione a formei arinu prin scambara lui r in n. ARMANU, s. m.,pl.-c, 1. locu deschisu sau inchisu cu gardu, unde se stringu buccatele si se treiara, aria, arca; 2. loco longa casa inchisu cu gardu, in care inca se pote face aria, se stringe si depune fennlu sau paiele, se incliidu vitele etc., curte, oboru, ograda, chors sau cors-tis, ar ea. — Vorb’a este pucinu connoscuta, si numai in Daci’a inferiore. ARMENDENU, sau unnindenu, s. m., 1. antani’a di de Maiu, calendae Mal*; 2. ramura verde ce in acea di se pune pre la usiele caseloru, ramus vlridls iinem Romani Dacinm incolentes calen-dis Malta ad januas gtatuere consuere-runt.—Acesta vorba, in Daci’a inferiore, afora de cea orientale, nu este connoscuta in neci un’a d’in celle doue insemnari, cumu este de assemenea neconno-sciita, in acea-asi parte, datin’a de a pune la antaniu Maiu, verdgtia pre la usiele caseloru, ci ac6sta-a se face sau la 23 Aprile sau la 21 Maiu. Ar fi inse de cea mai mare insemnatate a se cercetă si stabili etymologi’a acestei vorbe. Dictionariulu de la Buda presuppune o’ar veni de la allineutum=nutrimentu, 6re cumu alimentallu=serbat<5re sau ceremonia religidsa pentru prosperarea buccateloru semenate. Ar pot6 inse si mai usioru veni d’in armontum=turma de vite, 6re cumu armciitalia=serbat(5re pentru prosperarea viteloru, sau mai ap-propiatu de form’a data, armentinum. Dero datele, prin cari s’ar potd stabili cu certitudine una etymologia, lipsescu cu totulu, si s’ar pot6 află numai in una descriptione detaliata a modului si a e-pocei acestei serbări la Românii d’in differite parti. Pentru momentu vorb’a, cumu s’a dissu, este asiâ de pucinu connoscuta in mare parte d'in Români’a libera, in câtu nu se scie la Românii d’in acesta parte, neci mecariu unde cade Unulu acestei vorbe, pre antepenultim'a meu, sau pre penultim'a de. M.—Este de notatu, co in 1 Maiu se serWdia Ie- i 28________________ARR.____________•________ remia profetulu; in 31 Maiu se serbedie St. Hermias, si co lim'a lui Maiu la Romani era consecrata lui Mercuriu (Hcr-mes), fiiulu Maiei : At tu materno donastinominemcnsem, Inventor citrvce, furibus apte, fidis, (Mercuri!). O vid. Fast. V. v. 103. A~ tatu d’in Herme, câtu si d'in Iennia, s’ar fi potutu for rai Armindenii. Pentru partea posteriiîre conferesce pereiidtnus, adj. de la percndle. L. ARMURAR1TIA, s. f., vorba do origine curatu româna, dero cu suffissulu strainu, de care nu are lipsa limb’a, de <5re ce essiste form’a curatu romanesca, armurare sau armurariu, derivata de certu d’in urmiiru, deminutivu d’in ar-mt<=avinns, togmai precumu gurare— morbu de gura, mai allessu la porci, se deriva d’in gura, siinloculucarei-ainco se aude form’a străină guraritia : morbu de armuri, scliiopetarea viteloru de pi-tior'ilu d’inainte; claudicatio nrml. ARNAUTU, s. m., 1. proprie, nume naţionale allu locuitoriloru d’in Alba-ni’ii sau Epiru, Albanu sau Albanesu, Kp'’rotu, Epirota, —2. de aci, tiendu co celli mai mulţi servitori, cari insociescu pre boiari, sunt Albanesi, ci nume com-muue: servitoriu ce insociesce unu boia-riu, pcdisciiiius, franc. launals,—3. specia de grânu, că importatu p<5te d’in părţile Albaniei. ARNICIU, s. m., fire de bumbacu colorate, cu cari cosu flori lacanaesie, ster-garie, etc., flla xyliiia colorata. ARNICD, arnicîu, etc., vedi harnicu, harnicia, etc. ARPA, vedi harpa. ARPACASIU, s. in., ordiu curetiatu do pcllitia, care se pune iu sorbiture, ordiu mundatu; Iiordetim irlunil» imn. la-tiim, franc, orşro moude,—d’in ungar. Ar-pakâsn! ARPAGICC si harpaykn, arpucicu si urpacica, vorba dc origine neconno-scuta : c6pa menuuta, ceputia, cepsioria; cepitium, cepuln; — ciipa menunta dc semenatu, bulbii, bulbns, bnUtulus, ccpa Sl'tulllu. ARUAXGIAHE, arrangcditi, v., d’in franc, amui&er, apune in sirulu 9au ron- _________________ARR._____________ dulu cuvenitu, a pune in ordine, a asse-diâ la loculu cuvenitu, a collocâ, a des-pune, a ordini, a regulă, a pune in buna regula, a rondul, a intogmi, ordinam, collocare, dispouore, dlijororc, cornpo-îicre; câ reflessivu : ase arrangiu, franc, s’arraiigor, afora de însemnările date la activu: a se invof, a se cuveni, a se unf, a se intellege, a consună, couveni re, oiurmcre, consonart*, concincre, con-sentire,—Francesculu arranşer este in-vederatu compusu d’in prep. romanica ad si d’in ranşrer=a punu in rondil, verbu derivatu si ellu d’in substantivulu rauo-sitione, eonditione sociale, grada in i«-rarclii’a de functioni sau boiarfe, etc., de unde si trage originea? D’in germani-culu rin$reu(perf. rang=a se intorteehiâ, a seîncollacf, etc.,), de unde substan ti vul u ra«g=cercn, cercelln, torta; si de acf in particulariu : cercu de personesau lucruri assediato asiâ intru unu scopu ore-care; seria cercularia, sau, remanendu in intunerecu conceptulu de cercu, seria orc-care, assediare ore-care de lucruri sau pers<5ne, siruregulatu,ordine, r6ndu, etc.,Limb'a trancesca, impromutandu vorb’a rang, atrassu d’in ea unanumertfsa familia de vorbe : ranşrer,arraujccr, arran-ţ?omrtit,dOranjcr, derangeuient, otc.; in celle alte limbe romanice nu se afla de locu, sau mai de locu, vorbo d’in acesta radecina : in limb’a româna intravoru vorbe câ armngiarc, derangiare, arrun-giamentu, derangiaimntu, etc.? No îndoi mu f<5rte, coci nu se cere decâtu ure-cliia addeveratu romanesca, spre a senti câtu de pucinu suna a românesce asse-meni forme, si mai allessu sub form a si mai scalciata : arranjttre, urranja-vientu, etc., cumu le dicu si scriu unii, forma sub care nu numai se facu si mai nesuflferito pentru una urechia addeveratu romanosca, ddro inco perdu cu to-tulii typulu loru originariu. Apoi ce nevoia are limb’a de assemeni scalciature, candu ea despune, cumu se vedo d’in traducerea data, do immultite espressioui, _________________Ars._________________ enratu romanice, prin cari se arrete conceptele fia cărui d’in neologism» in ccs-tione? Asiâ dero, de si vorb’a rangu a prinsu in limba tfre-care radecina, de si inb alta forma, renchiu si ren gh iu, pare a se fi infiplu si mai tare; totuşi, in vedere co insasi forma rangu cade astadi d'in ce in ce mai multu in desuetudine, supplenindnse cu altele, câ ţ/radu, siru, poselione, etc., in vedere co nemica uu .idduce a UI ta confusione in limba câ introducerea de vorbo si espressioni contrarie originei ai geniului ei, este bene si cuvenitu a osci ude ranguy si cu atâtu mai multu nrraitgiarc, derangiare, etc., d'in dictionariulu limbei române. ARRAN.IARE, arranjatncnlu, vedi itrrangiarr. AIWA, s. f., massa, totu, sumina; mas**, nccrrus, smnmu;—adverb: cu arsa,CU redieata, inopposetione dee3pres-=redicu, apr.;=redecare? S« fia chiarn participiulu femininu d’in ARS. 29 arsu, dela ardere cu insemnare de in-versionarc, care intra si in lat. averslo, de infocare, upjnrmlere, in genere, si in parte la vendere si cumperare, sau in fine cu însemnarea de a luâ totu câ fo-culu, a nu lassâ nemica? ARSIEA, s. f., pl. arsidle si arsialle, stratu ce se pune pre spinarea callulu, sub sic, eţibippinin,—Se vina asta vorba, cumu pretendu unii, din turcesculu tinsul Este pucinu probabile, pentru co nu se aude mai necairea intre Români cu as-piratione, cumu se intempla la vorbele turcesci.cari uaau in limb'a turcesca. Se nu fia insusi romanesculu sic, cu ar in locu de ad, ca in ar amnar ih?—Mai a-nevoia s’ar pot<5 pune in legătură cu i-taliculu nrnese, franc. Iiarnnis, mai allessu candu in latinitatea media nu se afia neci una urma de acestu cuventu. ARSENA LE, s. flo., franc, arsenal, ital. arsenale, mare deposetu dearme, arma-iiientariiiin, vorba de origine arabica, de care se p6te scuti limb’a româna, cându ua pote suppleni cu altele curatu romanice, câ: arntarta, amumeniariu. ARSIEU, si harsicus. m., instru-mentu de sapatu, sapoiu, sapeu, pastl-jium, snrculmn, —vorba de origine ue-connoscuta si aprope neaudita astadi, de ore ce in loculu ei se audu cu acea-asi insemnare : mpeu, sapoiu, ternacopu, tersitia,—d’in ungar, nso? ARSICU, s. m., pl.-i si-c;—1. osstilu de inchiaiatura delagenuchiulu certoru animali, cumu : boi, oi, etc.; 2. fiendu co copiii se joca cu osse de acestea de la petiorele mieilloru, de aci astragralns, franc, ngsclol: ajocâ arşice, a sc jocâ in ar.9JCC=aslrairaUs lndcre.—Form’a, in-tellessulu, impregi urarea co joculu de arşice este unn jocu de predilectione allu totoru fiiloru de Români, si co prin urinare acesti-a n’au asteptatu se lu invetie de la fiii Tnrciloru, cumu s’ar fi intem-platu, ddeo vorb’a ar veni in addeveru d’in turc. asie. tote in fine păru a conspira intru apperarea nobilitatei si ro-manatei acestei vorbe, care pare a se legâ de acea-asi radecina, d’in care vinu 8Î lat. nrmiiBj artns, artlculiia = armu, inchiaiatura, membru; grecesc. ăpp-o;, % 30 A KT. «pdpov=inchiaiatura, imbuccatura, si instfsi âpidţj.dc=numeru, si divin’a ap-jxov!a=armonfa. Cea ce pare a confirmă acesta etymologia este si vorb'a ticlilu, prin care se desemna arsiculu, cu care da jocatoriulu, vorba scurtata in locu de artiehm=artidu. AKSICARIU, s. m., cui plăcu forte arşicele, care are passionea jocului arsi-celoru, (vedi ar si cu). ARSINU, s. m.,pl.-c, vorba care pare a se tin6 de acelle-asi origini cu arsicu (vedi acesta vorba), si insemna : unu certu numeru de juribitie de iortu, care redicatu de pre reschitoriu si resucitu in forma de spirale, se cdce, si astufellu se prepara pentru tessutu. ARSITIA, s. f., vorba d’in radecin’a arsu curatu romanica, d<*ro cu suffissu strainu; si de acea-a neadmissibile in locu de arsore sau arăore. ARTANU,s. m., 1. buccata decarne, de vestimentu, sau de altu ceva, care, de si rupta, se tine inco de totulu, d’in care face parte, sezinensau «eirincntiiiii, franc, lainbeau,—2.petiorude passere, pes vel coxa avls,—3. in genere: buccata, frasr-meutum.—Desi acesta vorba lipsesce d’in dictionariulu do Bud’a, cea-a ce ar dă se se intellega co vorb’a nu ar fi connoscuta Româniloru d’in Daci’a superiore; de si se afla si in turcesce artau; cu t6te aceste-a form’a sea este curatu romanica, si arpotS-fi un’a din acelle vechie vorbe proprie numai limbei n<5stre, de 6re ce pare a se legă fdrte bene prin sensu de acelle-asi origini cu arsinti si arsicu (vedi arsicu), sau cu arsa (vedi si aedsta vorba), de 6re ce in grecescesce essiste in addeveru una vorba d’iu acea-asi radecina cu SpîTjv si ipoi;, ftfrte appropiata cu form'a si intellessulu de romanesc’a urtanu, adeco iptavr(=fune de spendu-ratu, de unde in genere: verce spendura, si apoi groşi iu speciale: buccata rupta si spendurandu inco de totulu, d’in care s’a ruptu;—d'in artanue probabile co vine si urtanare sau atarnare, verbu care prin tlessionea sea simpla: atarnu si nu atarn ediu—pondere, sHspeudere, denota una mare vechime. Forma urtanirr, ar- _____________________ASA._______________ towesCic=lnnlo, lacero, este de certu u-na formatione mai noua. ARTANIRE, artanescu (vedi artanu), a rupe, a face buccati; lanlare. ARTI, artiagasiu, etc., vedi harţi, hartiagasiu, etc. ARTIRISIRE (si cu ti si cu si nesiue-rate), artirosire, artorisirc si arturisire, arturiscscu, v., d'in turcesce : artlr, con-noscutu numai in Romani’a libera, astadi inse si acf cu totulu cadutu in desuetudine, câ terminu judecatoreacu: a lud parte la licitatione, a licită; llcerl, licitări. ARTIRISITORIU, artirositoriu, ar-torisitoriu si arturisitoriu, care artiri-seece (vedi artirisire), licitatoriu, licitator. ARTOPHORIU, s. m.,âptoţ6piov, vasu sau tabla pre care sta panea benecuven-tata, (vedi artos). ARTOS, s. m., aptoc=(pane); si de aci in particulariu: pane benecuventata, pani in numeru de cinci, ce iu ajunulu dillei selle onomastice duce cineva la baserica in tempulu vesperei, câ se le be-necuvente preutulu, si d’in cari apoi im-partasesce atâtu pre preuti câtu si pro toti ai casei selle: acea-asi paue se chiama si Ut ia (t nesiueratu). — Deco artos o se remana in limb’a româna, apoi cauta se lapede form’a grectfsca si se iee un’a mai romanesca, artu; coci artosulu, in lodu de artulu, si artosuri, aru fi nesuf-ferite. ASARDU, hasurdu, si azardu, sau ka-sardu, s. m., franc, iiasard, ital. azzardo, provencial. azar, casu, intemplare <5rba, sorte, casus, sors, furtuna) alea;—jocu aleatoriu, jocu la norocu, alea; —intemplare rea, nenorocii, casu reu, periculu, nevoia, uasiis* porleiiluin, dlscrltnen;— de acf si verbulu : amrdarcsau azardare, ital. azzardare, franc, hasarder, a ar-runcâ orbesce in pericle, a jocâ la norocu, a periclita, a pune in periclu, a committe ceva unei 6rbe intemplari, fortune cow-uilttere, perlcnlnm adire, In dlxcrlmen venire, aleain jncere. — Etymologi’a a-cestoru vorbe de la latin, rf», puntu la joculu de zare, nu se p6te admitte, coci nu este essemplu câ s latina se devină t in limbele noue latine. Italiculu zara, ASS. ATI. rechin zaro=arruncatura de trei punte ia joculii de table, de unde si in roniâ-aesee niîmirea de sarn, data la cubele cu cari se joca acestu jocu, pare a fi datu oascere la Wte celle alte forme; apoi ital. zar» consuna si in forma si in intellessu ea ebraiculu *arali=rlucru periculoşii, cu care sc l£ga arabiculu jasara=a arruncâ zarele, a jocâ zare, si jasar=jocu de zare. Vorbele d£ro neci sunt de origine romanica. neci au, sub form’a data, typa-riu rumânescu; d£co amu vre aude in gur’a poporului insusire: a face uliu seu, a si insnsf, a si appro-priâ. — D’in acellu-asi si vorbele : 1. a-seuintia.&i assuuentia, s. f., insusire, proprietate; 2. aseuitoriu si asuuitoriu, in-sasitoriu, appropriatoriu. ASMACIUCU, asmatiiicn, asimtiuieu si usmatiuiu, s. in., planta; r ie rotai hun si cb«T€|>Iijlimn, fr., eorfoiill. ASS ASS INU, s. m,, ital. as»osslno, fr. HHMiHsiu, ispan. anoslno, cellu ce pre iscunsi; uccide sau face messerfa de a ocride pre bani, omorîtoriu, uccigasiu, aicariu, ^cariii*;—de unde si verbulu ; «s*a«liiaro, ital.aHsasNinarc, franc, assas» ispan. asosinar, a uccide prin pro-ditione, a lovi pre la spate, a omori prin invidiat io ne, por insiillns iutorflcoro, por-rutoro; —*Tin arabiculu liaslain (pronunţia amendoi si siuerati), nume datu u-nei secte de<5meni, cari imbetati cu beu-tur’a arabica lumini, promettea si jurâ cellni mai mare allu loru a uccide pre plata pre vcrcine ar ti vrutu acestu-a. ASSH.JURARE, V., ital. assicnraro, fr. anhuror, tutuin oi secimim roildore rrl cortloroin faeoro;— noologisinu formaţii d'in .«H/Mttczzita]. slcuro, franc. *br, lat. MocuriiM, inse necorrectu in mai multe respecte : antaniu allu tonului, care in italica este pre penultima : sicii ro, câ si in latin’a: «ecui-ns, ero in românesce s’a pusu reu pre antepeiiultimii-shjuru assîguru; allu doile prin stramu: tarea lui c in g, si allu treile prin susti-tuirea unui i lui <•, câ in ilalienesce de certu, d6ro in românesce nu se p<5te admitte, de 6rece vorb’a originaria are e : socimis, si de 6rece prin acăsta punere a lui i in locu de e se intunereca etymologi’a. care este so=fora, si cura=grige, asiâ iu câtu secnrus va se dica fOra temere sau grige. Prin urmare formele cor-recte si de admissu in dictionariulu limbei române sunt: sccum, assecufare, etc. ASTARIU, s. m., vorba de origine ne-connoscuta, insemnaudu: pandiu gr6ssa de captusitu vestimente. AS VERLIRE, asverlu. v., compusu d’in svcrlirc si a sau ud, differesce (le simplu eu adducerc de ducere; sverle mincea, va se dioa arrunea mincea in verce dircc-tione; 6ro asverlc mincea va se dica ar-runca mincea in dircctione determinata, adecas/MT mene rorbitoriulu, sau in susu, etc. — Câtu pentru etymologia vedi sim-plulu svcrlirc. ATARNARE sau aternare (vedi artanu), atarnu, v., a prinde susu, a ac-catjâ, a spendurâ, a stâ spenduratu, pondere sau uusponilcro, si pemioro. ATERD1SIRE, aterdisitoriu, vedi ar-tirisire, aiiinsitoriu. ATINARE, aţinu, vM(ainiţiale lâcelli mai mulţi Români claru dupo reguTa, la alţii inse obscuru, si la unii aspiratu), a agitâ cu potere, a scuturâ, <|iiatore> concutere, apitaro. — De si a iniţiale d’in acesta vorba variedia, cumu s’a no-tatu, in pronunti’a Româniloru d’in diverse localitati, dero ac^sta-a se intem-pla si la alte vorbe, a caroru-a romanitate nu se p6te contestă, curau : allu, allu si hnllu; si de acea-a assemene fenomenu nu p<5te se faca a se pune in indouentia puritatea ei de origine, candu alte momente mai ponder6se, cumu essisteuti’a ei in gur’a Româniloru mai d’in te părţile si simplitatea flessionei (aţinu, nu atinrdiu) attesta despre una înalta vechime,si prin actfsta, de regula, si de purita- 32 »_______________ATU.______________________ tea de origine. Care inse se Ha etymologi’a ei? Autorii ,8cm:iii-cipare, studere, etc.; — affasutmoifu, s. m., IV. aUacliemeut, in intellesu numai morale : amore, aiTectione cordiale, allepire cu anim’a si suffletulu, studiu, applecatione, pceupatione, amor, stu-riium; — attasiafu, part., fr. attacIK5, a-vendu, afora de însemnările verbului si substantivului, si însemnarea : allepitu pre longa unu deregutoriu, pro Ifmga unu officiu,adjunctu, adnumeratu, assecla.— Aceşti neologismi sunt neadmissibili in limb’a româna; coci sau devinu, cumu credu unii, d’in lat. allacturo=a fiice se se se attenga bene, a unf strinsu, a al-lepf, a legd prin legatureanevoia de ruptu; nuassemeni forme scalciate si defornjate potu lud in limb’a româna derivatele d’in attactarc; sau devinu d’in celticulu tach =pironu, atâtu mai reu, de ore ce aceste vorbe aru fi atunci 1111 numai ratecite in respectulu analogieloru de forma, ci si intenate de strainisnm in originea ltfru, fftra se mai adun gemu co neci in celle alte limbe romanice, afora de cea fran-cesca, nu stau assemeni forme, si co priu urmare neci limb’a româna n’are lipsa de densele, fiendu co possede pentru a-celle-asi concepte, cumu se vede d'in tra-ductione, imnuiltite espressioni vechie si curatu romanice, si facultatea de a efbd altele mai noue, numai novatorii se scia innovd româDesce. ATU, fr., atont, formatu d'in prep. d=a, la, pentru, si tont =totu, prin cl-lipsea unei vorbe cd bon=bunu, sau ser- ____________________AVA._____________ Taiit=serviudu, fiendu folositoriu, vâ se dica proprie : bunii la totu, a t6te sau de t6te bunu; si de acf in speciale, la joculu de cârti : colore de cârti care talia si bate t<5te celle alte colori. —Acesta vorba, cd si achitt (vedi aqttifarc si a-quitu), s’a introdusu fSra neci imn re-spectu de analogiele limbei; si prin urmare n’ar fi bene a 11a mai scalcid uua data, dandu-i-se form’a ufmt, si apoi unu plu-rariu si mai nesufferitu : ahturi. AUSIU, si diusiu, s. adj., vorba connoscuta sub cea d’autaniu forma la Macedoromâni, cro sub cea de a dou’a si la Olteni. însemna: 1. botranu, mosiu in genere; 2. tatalu tatalui, mosiu:—d’in latin. aniH=tatalu tatalui, mosiu. AVA1HTO si Itavnielu, vorba de origine turctSsca, astadi cu totulu caduta indesuetudene: 'lare, imposotu, v«*ctl -al. A VALEA, vedi harnica. AVALMA, vorba de origine neconno-scuta, compusa, cumu se vede d’in « si valma, dc unde iurahnasiela = confusione, si usitata numai cd espresione adverbiale in unire cu dc: dc avalm'a, in commune, de fraţi, vorbiudu de averi mai allessu nemobi'.i, ce nu si le au impartitu inco proprietarii loru, ci le possedu si folose-scu incomuuo; liniivIhp, fr. par indlvis. AVALMASlA,s.f., cd si vorb'a precedente, d’in care s'a formatu, usitata mai multu in unire cu dc: dvavahnusin, co-proprictate; domini! jus leqnum. AVALMASIU, s. 111., cd si aralnta, d'in caro s’a formatu, usitatu mai multu inunirecu de: dcaralmasin, coproprieta-riu; Mii doinlnil juu aH(uum iialict. AVANGARDA, s.f., arau l-par de, ital. anticruardia sau vanşriiardia : 1. partea 6stei in mişcare, care merge înainte, pri-inuui agmeiu fruntea <5stei, iu opposetione eu ariergarda, franc. arrier*-grarde, italice rotroşrnardia, c6d'a ('•stei in mişcare, noTlssimum a?men; —2. autaniulu siru allu ostei in batalia, fruntea, frons, prima aclos.—Francesculu araut-şrardoeste compusu d’in araul, trausformatu d’in lat. al)-ant«‘ = de înainte, si d’in trarde =custodia sau padia, si prin urmare : corpu de dincni destinati la padia. Cea d’antâiu parte a vorbei este dero roma* ________________AVA.___________________ nica, dero sub una forma ueadmissibile io limb'a româna, de dre ce acdsta-a are ainte=inainte=la.t. ante; 6ro cea de a dou’a garde vine d’in germaniculu wali-rtn, a custodf, a apperd, a padi; si asiâ rorb’a arant-garde este jumetate romanica si jumetate germanica, hybrida, neci callu neci magariu, cumu se dice. Ce se dicemu d£ro de form’a sub care s’a luatu si se iea in limb'a româna si sub care au se mai intellege neci antâni’a parte i vorbei ? N'ar crede cineva co avan, din avangarda, este turcesce avanu= cumplitu? (vedi avanu). Arrifcre*garde ue si ea allu doile elementu totu vorb’a ţarde, 6ro antaniulu elementu este in iddeveru si ellu romanicu, inse fdrte corruptu si desfiguratu asiâ, in câtu, sub ped^psa de a se crede co vorb’a ar fi ta-tar&ca, nu s'ar potâ introduce si in limb’a româna. In addeveru prin duplulu r se vede co arriere este compusu din ad si ritre, corruptu d’in lat. retro, inderetu; românesculu inderetu inco este compusu d’in in, de si retu, acestu d’in urma ve-nitu toto d'in lat. retro, prin căderea numai a lui r, si prin urmare mai pucinu desfiguraţii câ francesculu rifcrc. Inse retro sub form'a sea completa s’a ad-tnissu astadi in mulţime de compuse ro-manesci, câ : retrogradu, retrospecti-vu, etc. Nueddrounu neintellessu am-metitoriu a pune in locu-i franc, arrlâre intr’unuterminu militariu? De alta parte ainte inco s’a admissu cu form’a sea mai originaria ante in compuse câ: anteces-toriu, antecedente, antediluvianu, ante-nuti, cumu se afla si in derivate câ: an-tariore, anticu, antaniu, etc.: ce p6te produceddroinlocuirealuicu franc, avant, rob form'a neintelldssa avan, intr'unu terminu militariu, de câtu completa con-fusione si neintellegere? Dupo celle es-puse peno aci resulta invederatu, co vorbele avangarda si ariergarda nu potu trece si remand sub acesta forma intr’unu dictionariu allu limbei române; si ddeo du ne multiamimu cu betranele, frumuşele si perfectu romanescele : fruntea fetei, cofTa ostei, cauta se formâmu altele d’in elemente curatu romanice *i cu forma curatu romândsca; si liendu ______________________AVA.________________ co vorb'a curatu romanica, care cor-respunde cu cea de origine germanica garde, este custodia, vorba conservata si in evangeliu : si au intaritu petr'a mormenhdui cu custodia, ac6-sta-a compusa cu ante si retro, ar dâ vorbele curatu româue: antcaistodia— avant-garde, si retrocustodia=»rrlhre' garde. D£ro fiendu co vorb'a garde a in-tratuinmai t5te limbele romanice, cumu, de essemplu, in cea italica sub form’a guardia, de unde si guardiano, custode, gardianu sau gardiştii, si prin aceste-a, dupo pronunti’a Italiloru, cari dicu ap-prdpe grardia si grardlano, si in românesce, mai inainte de a le luâ dupo francesce, gvardia si gvardianu, adjunse, d’in causa co gv nu intra in geniulu limbei romanesci, in gur’a poporului vardia, vardianu, mai appropiate astfelu de originea loru germanica wahren; fiendu co in limb’a popularia essiste affundti in-radecinata una vorba, care, de si pâte nu este de acea-asi origine, ddro si in forma si in intellessu se appropia de francesculu garde, adeco vorb’a gardu(de nuelle); fiendu co, in fine, este p<5te bene si cuvenitu câ termini câ celli milta-resci se nu se departedie cu totulu de ai celloru alte limbe alle nationiloru ro» manice, d’intre cari un'a tine antaniulu locu intre tdte nationile globului prin progressele selle in artea militaria : de acea-a, in lipsa de mai bene, s’ar potd admitte antegardiaz= arant-garde si re-tfro<7 et in- fim® latlnltatls domini Du Cange, lun- gulu articlu asupra cuventului baccalarlus). Lassandu ddro la una parte tote coniecturele, mai multu sau mai pucinu nefericite, ce s’au facutu asupr’a acestui puntu, vomunoti numai, co, spre a dă cuventului una forma mai in geniulu limbei latine, scriptorii moderni in acesta limba au trassu d'in ellu baccalaureus=bacca-larius, in insemnarea de sub numerulu 5. BACIU, la Macedoromâni bagitt, (si de acea-a nu se pote admette co aru veni d'in ungar. bAcsi), 1. cellu ce la stena face casiulu si brandi’a, casei formator; —2. intre Românii de preste Carpati, cu însemnările: a), de bade;—b). de capu, mai mare. B ACIUCA, sau baciucu, s. m., deminutivu d’in baciu: baciuca de la oi. BAOIUIRE? v. (d’in baciu?), vorba aflata numai in dictionariulu'lui'.Raotti,cu insemnarea : a flecarf, a stă de vorba lunga; — de assemenea si baciuitoriu? cu insemnarea : flecariu, vorba-lunga, perde-vdra. BACLAVÂ, pl. baclavale, s. f., vorba turcdsca, insemnandu: placenta de migdale cu miere. BACSIORARE? v., cuventu aflatu numai in dictionariulu lui Raord, ca reflessivu, a se bacsioră, si cu insemnarea : a se avilf, a se degradâ. BACSISIU, s. m., vorba turcdsca: de beutu, ce se da cuiva de beutu; franc, pour-boire: a dâ sau lud bacsisiuz=a, dâ sau luă de beutu. BADARANÎA, s. f., calitate, stare, fapta sau dissa de badaranu. BADARANIRE, v., de ordinariu ca reflessivu : aria; pre candu prin a bagă caii la aria, insemna numai sau : a-i da cuiva ca se treiere cu ei, sau : a i prende de pre campu si a-i avd la despositionea sea pentru totu fcempulu treieratului. Prepo-«itionea in espreme ddro relationi materiali si immediate, £ro la relationi ideali si mediate sau departate. — e). cu pre-positionea cu, mai allessu candu verbulu bagare, construitu dejâ. cu in, presenta una ellipse de obiectu passivu : cine si ba ga in clina cu nebunulu, e mai ne~ bttnu ca densulu; peno nu bagi in plugu cm cineva, nu lu poţi connosce; cine si baga in cârdu cu miseliii, ca mene sc patia ; nu vreu se mi bagu cu tem neci tn duru. neci in ciurellu;—sau candu, câ reflessivu, presenta ellipse de obiectulu cu tn sau la: tu eşti feta mare, si nu ti x emle o te bagă cu copiile (subintellege tn mufa jocuri); nu ve bagati cumisellii; nu mebayu eu cu tenc= nu me insociescu, tiu mp adunu, nu me ammestecu, nu me pnjiu. nu me mesuru cu tene; cine se fxtga cu copillii, mai copiliţi c.—II. D’in eî-st-mplele peno aci produsso se vede, co verbulu bagare, do si in genere pre-«wnta insemnarea de introducere, totuşi, in anele constructioni, acesta insemnare ‘lk*een?ra la cea de ammestecu, sau de con-tactii mai multu sau mai pucinu appro-piatu. In essemplele ce urmedia, acesta d'in urma insemnare este si mai pronun-tiita, asiâ incâ tu bagare adjunge, in uiu?Ie caşuri, se insemnedie: s&xxpunere, assediare in unu locu, sau lucrare in peaere. facere: 1. construitu cu dativulu personei si unu accusativu, ce insemna onor?, temere sau defectu : mibaguotne-«*’« pentru tene=. punu creditulu meu m jocu pentru tene, respundu sau me mterpunu pentru tene; ce culpa ne ba-şafiy=cu ce ne inculpaţi? ce cusuru bagi astoru copiile? tiu le poti bagă altu atsnru de câtu co sunt pre bune pentru lene; baga grige argatiloru, deco vrei se mt dorma ; mare temere ne au bagatu rpuscle vostre; bagati frica copiiloru, dico vreţi se fia cu mente;—Se se observe differenti’a intre a bagă frica ctiiva si intre celle mai susu citate: a baga frica m cineva, a bagă pre cineva in frica. —2. construitu ca si facere cu doue ac-cusative (a face pre cineva boiariu): fiendu co nu mai aflu altu medilocu de traiu, bucurosu m'asiu bagă argatu la cellu d'in urmaterranu; aite am bagatu la Domn'a femeia in casa, si fora voi'a mea nu poti esst de la dens7a; frate meu a fmgatu argaţi pre Marînu sipre Constantinii; eu nu me bagu respundetoriu pentru unu omu mi-sellu ca tene; me bagu detoriu = sau me dau respunditoriu de ddtoriele altui’a, sau me indetorescu, senguru, facu detorfe, me cofundu in detorfe; netnine nu vru a se bagă me-dilocitoriu pentru mene;—unulu saual-tulu d’in celle doue accusative pote si lipsf: deco nu esti bagatu la cineva, ba-<7«-feZa»jcne(subintellessu: argatu, ser-vitoriu, etc.); me bagu pentru tene, coci pentm altulti nu m'asiu bagă (subintel-lessu: respunditoriu sau altu ceva ana-logu);—complementulu cu la supplenesce unulu d’in celle doue accusative : ase « bagă la vacei = a se bagâ vaccariu; a se bagă la oui, a se bagă la vitelli; a se bagă la drumulu de ferrti, a se bagă la miliţia, a se bagu la cai, a se bagă la oste, etc. — 3. in locutionea : bagu sema sau bagu de sema=me uitu, ob-servu, ieu a mente, vedu, intellegu, preveghediu, custodescu: baga sema de copillu; baga de sema se nu codi; baga bene de sema la faci’a ăstui omu, si te vei incredentiă co nu e sanetosu; nu bagati sema la dissele nostre; bagu de sema, co nu m’ati intellessu; cumu bagu de sema, nu a venitu inco toti invitata; am bagatu de sema, co omenii dor eseu adesea lucruri siesi vetematorie; nu se baga de sbna lips’a nostra;—se se observe bene differenti’a de intellessu, ce sta intre celle trei espressioni: a bagă sema, a bagă de sema, a bagă in sema;—4. la Macedoromâni mai al-lessu cu insemnarea depunere, assediare, culcare: puliulu se bagă pre arbure; *»w bagati rnan’a la capu; baga-te in patu. —III. Form’a simpla a conjugationei verbului bagare, cumu si marea varietate de insemnari, cealuatucorpulu,casi suf-fletulu acestui cuventu, essistenti’a lui in tote părţile locuite de Români, tote 42 BAG. BAG. ne dau deplena incredeatiare, co una assemene vorba nu pote fi de origine străină; si nu ne-amu fi indoitu unu mo-mentu a ua trece m dictionariu, deco, pre de una parte, n’ar essiste dificultatea de a legă acestu cuventu de una radecina romanica anumita, si pre de alt'a n’amu scf, câtu unii erudiţi străini, cari au bun’a voientia de a se occupd de limb’a nostra, tendu a dâ vorbeloru celloru mai neindoiosu romanice una origine străină. Asiâ, de essemplu, erudi-tulu slavistu Mikiosich impinge acdsta tendentia peno acollo, in câtu pretende co verbulu nostru versare ar fi impru-mutatu de la Albanesi, fora se ne pro-bedie, d<5co si Italianii versare, si Fran-cesii verser, de acea-asi insemnare cu allu nostru versare, totu de la Albanesi l’au imprumutatu. D£co ddro ni se contesta parti de patrimoniu asiâ de necontestabili ca versare, ce are se fia de altele mai suppuse contestationei, ca bagare? De assemenea mentionatulu eruditu contesta Româniloru si da Albanesiloru vorbe ca affundu, bradu, bruma, venenu, aşchia, etc., precandu este invederatu, co aceste-a nu su de câtu latinescele : fondug, bratns, bruma, Tenenuni, ăstuia, care la Români a cautatu se devină ascla, asclia, aşchia, casiretulus, veclu, vecîiu, vechiu = ital. vechio. Inco una data, d6co pentru invetiatii străini deplen’a lumina este, in respectulu Româniloru, intunerecu, ce are se fia cellu mai micu norisioni, ce ar planâ preste essisten-ti’a si limb’a nostra?—D-lu Michlosich affirma, co vorb’a nostra bagare ar venf d’in cea albanesca baig=rfero = p<>rtu, ducu; d^ro cuventele trasse si d’in istoria, si d’in form’a vorbei, si d'in intelles.mlu ci, cuventele numerose si ponderose. cari milita in contr’a supposetionei D-lui Mikiosich, leintellege, credemu, siDomni’a sea; si prin urmare va concede co etymologi’a sea fiendu cellu mai pucinu incerta, ne da dreptulu a cautâ originea vorbei bagare aiurea decâtu in albane-aculu balg. — D6co ne amu luâ numai dupo form’a cuventului, amu merge de a dreptulu laispaniculu baga=legatura, acia de legatu unu manuchiu, d’in care si verbulu bagar. D<5ro ispan. baga este, cumu se vede, de acea-asi origine cu baga d'in latinitatea bassa, care a datu bagagiu, (vediaedstavorba). Admittendu aedsta presuppunere, ar remand se se es-plice, de ce s'aperdutu d’inlimb’a nostra primitivulu baga, si s’a pastratu numai derivatulu bagare, fora se mai adaugemu co intellessulu vorbei ispanice nu acco-pere pre allu cellei române. Este adde-veratu co vorb’a ispan. bagar se afla si in limb’a francesca, sub form’a baguer, si cu intellessulu de a inseriâ, a infiră intellessu, care se appropia de allu lui bagare allu nostru. Francesii deriva baguer d’in bague=annellu, torta, si bague d'in latin, baca sau bacca = b6ba, boba de margaritariu sau de alta nestimata, annellu cu una boba de nestimata. D£ro si in aedsta supposetione remane diffi-cultatatea de a se esplecâ cumu de nu se păstră, primitivulu baca sau baga, d’in care s’ar fi formatu apoi bagare, fora se mai adaugemu, co francesculu bague, ar potd forte bene venf d’in acea-asi fontana ca si ispaniculu baga, adeco d'in germaniculu bag, care venitu de la bl®-gen = incovoiare, ar insemnâ si torta, annellu.—Se ne incercămu d6ro a cautâ pentru bagare una alta etymologfa, care se satisfaca mai bene cerentieloru si de forma si de intellessu. Luandu ddro in considerare celle mai însemnate momente alle cestionei, noi credemu ca forte probabile, co bagare deriva d’in latine-sculu pangere, mai simplu pag-ere, grec. ttV/yvoiu (aoristu bcdt-pfjv), cu insemna-rile: a infige, a indesâ, a stabili, a pune. D’in acestu intellessu allu verbului latinu esse for*e naturale si usioru intellessulu generale allu verbului romanescu bagare, si prin urmare de partea logica nu este neci una difficultate. Se considerămu ddro partea formale a vorbei. Si mai antaniu, co d’in verbe terminate la infinitivul cu ere, atâtu Latinulu, câtu si Ro-mânulu potu formâ alte verbe terminate cu are, este’ceva forte connoscutu: d’in dicere, şedere, etc., se formedia, in lati-nesce, (licăre, seda re; asiâ si in roma-nesce as-sediare, scapare etc., comparate cu şedere, incapere. In poterea acestui ________________BAG._________________ processn d'in paţrere Românulu a potutu formă pagare. Remane acumu a esplecâ trecerea lui p in b. Legea lui Grimm, de substitutionea consonantiloru, se ap-plica na numai de la una limba la alt’a deacea-asi familia, ci ci la acea-asi limba io differitele epoce alle vietiei selle, de si in anele limbe cu mai pucina rigore decâtu in alt’a. De ce ddro togmai limb’a nostra, asiâ de betrana, ar face una es-ceptione de la acesta lege? De ce in po-terea acestei lege, in latinesce, acea-asi rorba a» fi trecutu prin tota scar’a la-bialiloru, incâtu se appara si cu p, si cu f, si cu b, cumu: parlo=producu, născu; f»ro=ducu, si (bero) in guln*ber=:por-tatoriu sau adducutoriu de salute? Si de re si in limb’a româna labialea d’in acea-asi vorba se nu fia potutu percurre macariu unele d’in gradele acellei-asi scara, incâtu se appara cup in paganu, cu b in bagare? Co paganus, de unde allu nostru paganu, deriva totu d’in pan* ţercsaupaţere,demonstra nu numai grec. xfltŢtOî; = stabilitu, assiediatu undeva, d6ro si locuri d’in autorii latini, in cari ca nestabili se oppunu la parul, ca stabili intr’unu locu sau com-mana. Numai prin crestinismu a trecutu rorh’a si la însemnarea, ce are astadi *i in limb’a nostra. Asid ddro si form’a « intellessulu facu probabile etymologi’a, ce noi propunemu. Totuşi, spre a confirmă si mai multu acesta probabilitate si a ne appropiâ, câtu se pote in afiuemeni materie, de certitudine, tra-Iţemu luarea a mente inco asupra unei impregiurare forte importante. Se scie eo limb’a nostra evita, precâtu se pote, imbignitatile de intellessu, ce s’aru nasce d’in assemenarea formeloru de es-pressioni. Hei bene. vorb’a1 pangnre= spurcatione, nu are si nu pote, credemu, ave alta origine decâtu totu verbulu pancere sau paşere, care a datu si pa-nani—paganu. Ce s’a intemplatu d6ro? Dupo introducerea creştinismului, Ro-tnânulu applecandu vorb’a paganu la idolatri, si apoi la toti câţi nu erau creştini, cumu si la toti câţi sunt spurcaţi in intellessu religiosu, a applicatu si vorb'a pagare sau pangare, la totu ce _____________________BAL________________49 este spurcatu, d6ro pastrandu in conscien-ti'a sea de Românu intellessulu originariu allu lui pagare sau pangare, ca se de-stinga celle de destinsu, si se evite ambiguitatea, a cautatu se dee vorbei* in intellessulu seu originariu, form'a bagare. 2. BAGARE, s. f., d’in verbulu precedente bagare, cu tote insemnâ,rile a-cestui-a. BAGATELLA, s. f., (franc, bagatelle, ital. başratella, isp. basratela), micu lucru, nemicu, secătură; — neologismu, de care ne potemu scuti, de ore ce nu se connosce originea lui, si de ore ce potemu se lu supplenimu cu espressioni viue si curatu romanesci. BAGATORIU, s. adj., care baga. BAGATURA; s. f., d’in bagare, cu celle mai multe d’in insemnârile ace-stui-a, si mai multu inco : 1. infunda-tura, 2. clinu de vestimentu. BAGÂU ? 8. m., vorba care nu s'a af-fiatu de câtu in dictionariulu Raoul, esplecatu prin franc, cnlot si ohiqne, fora se se elucide de ce culot sau ohiqne este vorb’a; — ca venitu d’in baţare, si dupo form’a sea, ar insemnâ ceva cu care bagămu sau pre unde bagămu; d6ro ce a nume ? BAIA, baineum, (ital, bagno, ispan. bano, franc, baln); — 1. vasu de lemnu sau de metallu, in care si lâ ceneva cor-pulu intregu sau una parte a corpului;— constructione, casa, incapere, care serve la imbaiare;—si de acf: scaldare,laresau spellare pre corpulu intregu sau pre una parte a corpului; —ap’a d’in baia, in care se scalda cineva: in fia-carr, di facu una bai-a in riu; baiarece, baia calda, ba in depe-tiore, baia de sedutu, baia de aboru: baia metalUca, baia sulfurosa, etc.; plur. baie sau băi, se dice in speciale de locurile cu fonti de ape curate sau metallice, unde, in tempulu verei mai allessu, mergu omeni mulţi spre a face bâi pentru ven-decarea de diverse nepotentie. —2 Locu d’in care se scotu metalle, fodinasau fossa de metalle, fodlna, (franc. mine). — E-ruditulu slavistu M iklosich da acesta vorba si derivatele ei ca intrate in limb’a româna d’in limb’a slava, producundu, pre 16nga alte vorbe, si cea d’in latinitatea media banna=specia de costa sau cosiu de 44__________________BAL______________________ nuelle, si adaugundu, co in românesce, ca si in limbele slavice, magiara, alba-nesa, etc., vorb'a baia, ca sl lat. banna, ar fi venitu d’in german. wanne=cosiu de nuelle pentru venturatu grane, si vasu ce serve la imbaiatu si alte lipse. Noi credemu co neci istori’a, neci form’a si intellessulu vorbei nu permittu asseme-ne etimologia. Dupo istoria, vechii Romani, a cărora occupatione de predilec-tione erâ agricultur’a, nu voru fi astep-tatu de certu peno se essa Germanii d’in selbele loru, ca se vina se-i invetie a face una venturatore de grane, yuiiuus, cu care germ. wanne coincide si in forma si in intellessu; si prin urmare este mai multu de câtu probabile, co Germanii voru ti impromutatu wanne d’in lati-nesculu vannug. Apoi insasi vorb’a d’in latinitatea media, banna, se afla si in latinitatea vechia, sub forma de beuna = cosiu do carrutia impletitu d’in nuelle, vorba de origine gallica sau celtica, care se ;illa si in francesce cu amendoue formele : banne si benne, applecate amendoue camu la acelle-asi intellessuri. D^co d£ro amu av£ in limb’a nostra vorbe d’in bnnna sau benna, elle aru fi venitu nu d’in german’a sau slav’a, ci de a dreptulu d’in latin’a sau gallic’a; form’a inse si intellessulu vorbei baia nu ne lassa se ua legâmu de banna sau benna; numai banitia s’aru potâ referi la assemenea radecina. Câtu pentru cuventulu baia, ellu vine de certu de acollo, de unde l’au si celle alte limbe romanice, si de la cari apoi l’au imprumutatu si slavii, de la latin, balnenm sau balnea, grec. (3a-Xaveîov. Cuventulu latinescu are, pre 16nga celle doue forme date mai susu, inco alte doue : ballneum si balinea, mai appropiate de form’a grec^sca: PaXavefov. D’in aceste d’in urma au essitu, prin suppressionea lui i, formele: balnenm, balnea. Fiendu co limbeloru romanice, casf limbei latine in genere, nu le este naturale combinationea de sunete In, (vedi in gloâsariu articlulu asupr’a cuventu lui arinu); de acea-a, prin suppressionea lui l d’in aintea lui », a cautatu se se for-medie, d’in balnenm, in celle alte limbe romanice : italice bagno=banio, ispan. _______________BAL____________________ bano=banio, franc, bain; £ro d’in bal* nea in românesce : bania, d’in care n a peritu, ca sf d’in mâia=tnania, calcâiu —calcaniu, etc.; d4ro acesta suppressio-ne uu este generale, ci se practica numai intre unii Români, pre candu alţii pronunţia cu ». In forma asiâ dâro, ca si in intellessu, cuventulu bania sau baia corresponde pre deplinu cellui latinu, si nu se intellege de ce, chiaru in contr’a istorisi, s’ar cautâ aiurea originea lui. si nu mai bene la acei-a, la cari usulu baieloru ajunsesse asiâ de commune si necessariu ca si usulu panei. Sengur’a obiectione de forma, ce s’ar pot6 face contr’a parerei, ce noi sustinemu, ar fi co a inainte de n ar fi cautatu, câ de regula, se se pronunţie forte obscuru; inse cuvente de necontestata si necontestabile romanitate, cumu de essemplu, anu sau annu = annus, pastredia, prin es-ceptione, pre aclaru înaintea lui n (vedi in dictionariu litter’a o). Pentru acesta difficultatedp forma, sau pentru co form’a baie este, literale vorbindu, mai appro-piatu de latinesculu baiw, invetiatulu Diez este de părere, co d’in acestu d’in urma cuventu latinu ar fi essitu cellu romanescu. Inse mai antaniu cuventulu romanescu baia, sau cumu lu scrie men-tionatulu invetiatu, bae, nu este, dupo cumu crede densulu, unu pluraririu femininu; apoi cuventulu latinu baie nu este de câtu numele propriu Bal», sau Baja), cetate in Campani’a, stituata pre termulu marei, si forte visitata de Romani pentru formos’a ei posetione, cumu si pentru baiele calde, nume care, prin metafora, generalisandu-se, s’a apple-catu de unii scriptori si la alte locuri cu baie, d^ro care nu credemu se se fia popularisatu peno acollo, incâtu se fia trecutu si la Români cu acesta insemnare, fora se mai adaugemu, co acesta suppo-setione nu espleca form’a cu n, cumu ae aude in gur’a unei parte de Români. Asiâ d6ro form’a curata a cuventului. asiâ cumu se cade se intre in dictionariulu limbei, este bania =haia, si derivatele : baniare — baiare, imbaniare = iinbaiare, baniariu—baiariu (sau baia-siu), baniescu=baiescu, etc. BAI. BAI. 45 BAIADERU, s. m., pl.-e, facia sau vela de metasse, ce feminele punu si porta pre umeri. BAIAKACU, vedi bairacu. BAIAEE, baiediu, si baire, baiescu, v., larare, In balneum demittere, franc, halgner; fodlnam colere; nutrlcare, in* fantem nutrlre sau educare.—1 .Ca trans-itivu: a), a lâ, a spellâ, a scaldă, a bagă in baia, a imbaiâ: bunicele baiedia copiii; ne baiâmu, câtu mai desu potetnu; me maitca peltea, co de multu nu m’am baiatu;—b). a dâ titiaunui copillu, al’iu-grigf, a lu cresce, a lu preveghiâ: nu ti bate jocu dc cea ce te a baiatu; — 2. Câ, intransitivu : a fi baiasiu, a lucrâ câ baiasiu, mai allessu la una baia de metalle, a cautâ si scote metalle d’in una baia. — Amendoue formele, baiare ca si baire, pre câtu scimu, nu suntconnoscute intre Românii d’in Romani'a libera, cari bcn mai multu usu de form ’a compusa im-baiare, decâtu cu intellessulu restrinsu de sub 1. o; 6ro la Românii de preste Car-pati, cari paruafaceusudeamendoue formele, baire are mai multu intellessulude sub 2., si numai baiare se appleca in tote insemnarile date, d^ro mai allessu in insemnarea de allaptare si ingrigire a unui copillu. Vineacumu intrebare,d£co cuven-tuln baiare sau baire, se trage, in tote însemnările, d’in un’a si acea-asi origine, adeco d’in vorb’a baia. De partea formei nemica nu se oppune la acesta presuppune-n>; de partea intellesului inco nu pare a se redicâ necicuunapedeca,deoreceinsem-B&rea cea mai departata de intellessulu eaventului baia, adeco însemnareaallap-iarc si cresc ne a unui copillu, se pote usioru reduce la cea de baia si imhamre, scalda rea copillului fiendu un’a d'in celle mai însemnate operationi alle cellei ce allapta, ingrigesce si cresce unu copillu. Totuşi acesta etimologia nu esclude pre cea data de invetiatulu Dice, care 14ga cuventulu nostru baiare, cu insemnarea de crescere, de acea-asi rădăcină cu ital. ball» si balio, feiu. balla, ispan. bajle, veehiu franc, bail,=crescutoriu, ingri-gitoriu, gubernatoriu, deregutoriu. etc., sianume d’in latinesculu bajulti*=:porta-toriu cu spinarea sau cu braciulu, care in latinitatea mai noua are dejâ si insemnarea de tata care cresce unu copillu. D’in bajulus s’a formatu baj’lus, ballus, apoi bailo,ballo, balia, ballare, in italia-nesce, 6ro in românesce: (bailu, buliu), baliare, sau, prin suppressione lui l, ca in malliu=mam=:malleug,6a2are. Dupo a-cesta părere asiâ d6ro baiare, in insemnarea de crescere, ar avă ca intellessu originariu: a portă inbracie, in genere, âro in specie : a portă in bracie unu copillu, si de aci : a l'aîlaptă, a lu cresce, intogmai ca sf ital. alterare, franc, dle* rer=luare, redicare, portare, crescere; de unde apoi si baiatu, analogu cu ital. allievo, franc. 61&re=copillu ce se cresce sau educa. — Dupo acesta etimologia cauta d6ro se scriemu, baiare si derivatele in doue moduri : de una parte baliare = crescere, allaptare; de alta parte baniare=imI)aniare=$c&\d&Te, lare. — D'in form’a bailuz^bailo ital., a potutu nasce, prin stramutarea lui l in r, ca in sarc=sale, si vorb'a bairu=ibaira saa baicra, ce se porta la gutu, (vedi baiera in dictionariu). . BAIARrU, mai pucinu bene: baieriu, baiasiu si baiesiu, s. m., (vedi baia), s. m., baliiearius, metalllcn»;— 1. pentru baia de scaldatu: a), cellu ce are sau possede unu stabilimentu de baie, — b). cellu ce ingrigesce unu stabilimentu de baie; — c). cellu ce serve la baie.— 2. Pentru baia de metalle: a), possessoriu de una baia de metalle; — b). lucratoriu la una baia de metalle. BAIASIU, vedi baiariu. BAIATIASIU, vedi baiatellu, numai cu insemnare de sub 1. BAIATELLU, s. m., deminutivu d'in baiatu, 1. in intellessu propriu: are unu baiatellu formosu ca unu angerellu; — 2. in intellessu metaforicu, cu espressione de desmerdare, in locu de amatu : de candu te ai dussu, baiatelle, n'amu mai pusu la gutu tnargelle. BAIATIOIU, s. m., forma augmentativa d'in baiatu : baiatu mare, se dice mai allessu in despretiu: baiatioiloru se le tai nasulu, co apoi se pre intendu; unu baiutioiuca tene nu s'ummesteca cu baia-tii; frate-teu e baiatu, ba baiatioiu. 46________________BAL___________________ BAIÂTORIA, s. f., (vedi baiare). cea ce allapta sau cresce anu copillu, nu-trice, bona, etc. BAIATU, s. m., f.-baiata; puer, puel-U; — proprie particiu passivu d’in baiare: 1. copillu ce are inco lipse de ingri-gireaplena desollicitudine a cuiva: nas-ctUori’a unui baiatu e detoria se lu nu-tresca cu laptele seu; baiatii tei sejoca cu ai mei tn curte; ai copii? am si eu unu baiatusiunabaiata;mebaiatecucuiate.— 2. In intellessu mai largu se dice si la omeni mari, mai teneri sau mai mici ca noi : sariti, baiati; dati, baiati, dc focu; asculta-me pre mene, baiate; baiatii noştri dormu, si nu se scolia se injugc boii;— mai allessu in insemnare de subordi-natu, argatu, etc.: seceraţi, baiati, cu a-nima; toti baiatii de la oui mi au fugitu; baiatulu meu din casa m’a furatu si nia despoiatu. — 3. In opposetione cu feta, ca franc, garţon cu mie, destinge sessulu copiiloru : baiatu a nascutu soruta ? ba feta; baiati ai sau fete? si baiati si fete; baiatii, nu fetele, se joca cu mincea. BAIERE, vedi baiare. BAIERIU, vedi baiariu. BAIESCE, adv. (vedi baiescu), metal* llcornm more, (franc. A la maniire d’un minenr); ca unu baiariu. BAIESCU, adj. (vedi baia), ce se at-tenge de una baia de metalle; metalll-cd», metallarins. BAIESIU, vedi baiariu. BAIETELLU, baietoria, baictu, etc., forme mai pucinu correcte in locu de : baiatellu, baiatu, etc. BAIORA, s. f., deminutivu d’in baia: baia mica. BAIOSU. adj. (baia), plenu de baie cu metalle, plenu de metalle, metal-losu, metalllfer. BALRACU, si baiaraeu,s.m., flamura, st^gu. BAIRAMU, s. m., vorba turcesca : serbatore, cu care musulmanii termina ramadanulu sau ajnnulu loru. BAIRE, vedi baiare. BAIU, 9. m., pl.-wr», anxletâs, crai, croclatus, trlbnlatlo; molestla, labor, morbnsj — vorba de origine slavica, data de dictionariulu de Buda, d6ro cu ___________________BAIU___________________ totulu neconnoscuta d’incoce de Carpati, cu insemnarile : 1. supperare mare, întristare nespusa, necasu; — 2. pesu, nevoia, lipse; — 3. lucru, negotiu, occu-patione; —4. lupta, processu, c6rta; — 5. morbu, sufferentia, dorere. BAJENARIRE si bejanarire, v., d’in bajanariu: a fi bajanariu, a se duce sau venf d’in unu locu in altulu. BAJENARIU sibejanariu, s.m., vorba slavica : fugariu, veneticu, cellu ce d’in unu locu fuge in altulu, emigrante, immigrante. BAJENIA si bejania, s. f., vorba slavica, fuga d’in locu in altulu, emigra-tione. BALA, vedi balla, si bcdlc. BALABANIRE, v., datu in dictionariulu lui Baoul sub form’a balabunire, cu insemnarile de bararder=flecarire, sisetourner et se retonrner dans son lit sans pouvolr dormlr = a se invertf in patu fora a pot6 dormf; si derivatu, dupo acellu-asi autoriu d'in unu verbu russe-scu; noi inse nu connoscemu acâsta vorba de câtu sub form’a balabanire, si a nume reflessivu : a se bălăbăni, cu insemnarea de a se luptă cu ccva mare si greu, a se lupte cu ceva mai presusu de pote-, rile selle: copillulu se balabaniă cu unu petroiu de cinci occâ. — Acellu-asi dic-tionariu da si formele : balabunitoriu si balabunu, cu insemnare de flecariu, secu, ce noi neci amu aflatu neci auditu altu undeva. Câtu pentru etymologi’a vorbei in insemnarea, co connoscemu si noi, adeco de luptare cu ceva greu, noi credemu co balabanire sta in relatione cu bolovanu, (vedi acesta vorba). BALABUSTA, (cu a claru in syllabe-le ba si la), s. f., socia unni judanu, se dice mai allessu in risu. BALACARIA, s. f., vedi balacarire si balacaritura. • BALACARIRE, balacarescu,v., (scrissa in dictionarulu de Buda belicârire si be-lâcarire, si in dictionariulu lui Polizu balicarirc), maculare, conitpurcare, spor* ce rel obscene loqul, rostro cajnnra aţi» tare, stercorare. — Pre câtu scimu noi d'in câte amu auditu d’in gur’a poporului, acestu verbu ca si cellu mai de la f _____________BAL. ralie, bălăcire, insâmna : 1. a amblâ cu naui’a sau cu cioculu prin apa, si mai al-lessa prin apa necurata si tenosa, prin te na, prin noroiu: vedi cumu raliele bala-carcscu.prin locu; nu lassă coppillulu se balacaresca in cofa cu apa.—2. Inse in diversele dictionarie occurre si cu alte însemnări, ai a nume: a), in allu lui Polizu: a implâ de necuratie, a spurcă sau mer-d&ri. a cofuri, a ballegă sau a accoperi cu ballegariu. — b). in allu lui Raoul si cellu de Buda : a vorbf vorbe spurcate ai neruşinate, a înjură, a spune măscări; — c). in allu lui Barcianu: a flecari. a limbuţi, a spune secature. — E-tymologi’a data de dictionariulu de Buda, &dico ital. baloccare=a face se petreca cu secature, ca si cea produssa de Raoul, adeco russesculu Bjuarypiii=glumire, ridere, nu responde in forma, si cu a-tâtu mai pucinu in intiellessu, cu allu nostru balacarire sau la licărire. Noi credemu, co acestu cuventu sta in legătură de cuinnatfa cu bale si balega, (vedi mai diosu aceste doue vorbe), si co prin urmare este derivatu d'in baligare sau bnligariu, ca sf frigarire, sau cantorire d’in frigare, sau catitariu, si in semna proprie : a balegă, a imple dc balegare sau ii de bale. Tote insemnarile cuventului se încadra deplonu in acestu intellessu etynH>logicu; numai insemnarea de fle-carire pare a face orecare difficultate, inse fi acesta greutate dispare, indata ce ne vomn cugetă, co si franc. bararder=:flo-carire deriva totu d'in bare = bale, de ond«* apoi si balega, cumu avemu se ve-demu in articlele despre balega si bale. Dupo acesta etymologia form’a cea mai correcta in scrissu este : balicarire sau balecarire, si prin urmare si a derivate-loru balccarîa sau balicaria, balecaritu-ra, etc. BALACARITURA si balacarta, s. f., (Tedi balacarire), actione de a balacari tapta sau dissa spurcata si rusinosa; — cu tote co balacaria, dupo forma (vedi suffissu ia), ar caută se însemne in speciale : locu unde ceneva balacaresce, sau, I multa si mare balacitura. I BALACIKE, (de la bale, ca si baleca-I rirc, si prin urmare correctu in scrissu : BAL._________________47 balecire), v., cu insemnarea de sub 1, a lui balacarire: raitele balacescuin locu; copillulu balacesce in apa; nu beti ap’a d’in pacariu, ci numai vejocati si bălăciţi in ea; se fii vedutu cumu baiatulu se jocă si baladă in albia, candu Vânt scaldatu. BALACITURA, s, f., (vedi bălăcire), actione de a balacf. BALADA, vedi ballata in dictionariu. BALAIORU, in locu de balanioru, adj,, deminutivu d’in baiatu, balantu : 1. camu balanu, 2. placutu prin faci’a sea balana; — 3. ca substantivu cu intellessu resfaciatoriu, in femininu mai allessu, balaior’a: a), vacca balana, b). iubitu mai vertosu balanu, f. muliere sau fâta balana. BALAIRE, v., vorba aflata numai iu dictionariulu lui Raoul, cu insemnare de groudor — mustrare, bougonner = mustrare cu bombanitura. BAL AIU, adj., prin supressionea lui n, in locu de balaniu, una specia de deminutivu d’in balanu : apprope de balanu; — balai’a, s. f., vacca apprope balana sau alba;—proverb: a intercatu bala?a — nu mai sunt medie de traiu, nu mai e de unde se se d£ indestullare pentru ceva. BALALaIRE, v., sub acesta forma in dictionariulu lui Baoul, <5ro pre câtu noi amu auditu d’in viulugraiu allu unoru-a, bananairc; hue et illuc jactari, franc, brlmbaler,—a mişcă intr’una parte si intr’alt’a, a clatină, a agită, a legănă , se dice mai allessu de clopote si de corpu : ce bananacsci asiă d'in capu si d'in mane; tine-ti capulu si nu lu totu bananai; vedi cumu bananacscu clopotele. — Nu se pote crede ca acestu cuventu se vina d’in russesculu EaaaiaiR* = instrumenta de cantu cu doue sau trei corde; ci e mai probabile, co se trage d’in balalau (cu a claru in tote sylla-bele), una specia de onomatopeia, prin care se espreme leganatulu si sunatulu clopoteloru. De altamentrelea compara si ital. balllcaro, vechiu franc, balloyer, = a se mişcă in coce si in collo, ispan. abalear = venturare, care pote veni di’n ballare = saltare. 48 BAL. BAL. 1. BALALAU, (cu a claru in tote syl-labele), vedi balalaire. 2. BALALAU, (cu a obscuru in tote syllabele), s. m., care balalaiesce, si de aci: care si perde tempulu cu nemicuri, unu perde-văra, unu bate-poduri. BALAMA, s. f., pl .-balamale, vorba turcăsca: douebuccati de ferru, ce se im-bucca un’a cu alt’a, commissura, inchiaiatura, juntura deferru, franc, charnlfcre. BALAMUCU, s. m., casadenebuai;— ca si balamutu? BALAMUTU, adj., vorbaslavica, apprope neconnoscuta intre Românii de d’in-coce de Carpati: fatuus, prostu, secu, nebunu, tontu, carui-a abia scoţi vorb’a. BALANCIA, s. f., (franc, balance), cumpena de cantaritu, neologismu, care, de sî se afla dejâ si in latinitatea bassa sub formele balauţa, balancea, etc., d£ro ca corruptu d'in bllanx = bis, de doue ori, si lanx=tassa, talleru sau tava, este mai bene a se respinge, si a se adoptâ form’a mai originaria bilance, si prin urmare si dirivate : bilanciare in locu de balanciare, cumu s’a si adoptatu bene bilanciu, si nu corruptu balanciu. BALANCIARE, v. (vedi balancia), (franc. balancer=cumpenire), cantarire, leganare, etc. BALANELLU, adj., deminutivu d’in balanu. BALANIORU, d’in balanu, vedi ba-laioru, in care n s’a suppressu, si de acea-a e mai pucinu correctu ca bala-nioru. BALANIU, d’in balanu, vedi balaiu, in care n a cadutu, si prin urmare este mai pucinu correctu ca balaniu. BALANU, adj., flavus, (franc, blond), de colore intre albu si galbinu, intre albu si auriu, se dice mai vertosu de facia si de peru: raru seaflaomu balanucuochiinegri, coci omenii balani hw, de regula, ochi albaştri; cine e balanu, nu e odiiesiu; nno-ru-a plăcu balanele, alloru-a ochiesielc. Ca substantivu, balanu, nume de bou sau de callu cu perulu apprope albu.— La Macedoromâni baliu se dice de una animale cu peri albi in frunte.—Cuventulu se afla dâro in gur'a Româniloru d'in tote părţile, unidu d’in semnele ce denota origine romanica. Cu tote acestea eruditulu slavistu Milclosich, refere cuventulu romanescu la vechiulu slavicu Biii = albu, si adauge ca venitu d'in acea-asi radecina si noulu slavicu beliţi, care se dice totu asiâ si in bulgaresce, si d’in care ar venf romanesculu beUire. Cellu d’in urma cuventu e connoscutu cu insemnarea de albire, si a nume albire apandiei, mai numai intre Macedoromân i ăro la Dacoromâni nu e, precâtu scimu, luatu cu acestu intellessu, ci numai cu cellu de luare a pellei sau scortiei; si fiindu-co acesta d’in urma insemnare nu se p6te usioru trage d’in cea de albire, de acea-a aiurea de câtu in BfaB^lbn cauta se cercâmu originea cuveutului in acesta insemnare. Intellessulu duce de sene lapelle=pellis, cu atâtu mai multu co locutionea neindoiosa, a luă pcllea, este identica in intellessu cu bdlire. Greu-tatile s’aru potă redicâ numai de partea formei, obiectandu-se, co trecerea lui/> in b nu este normale in limb’a romanesca, si co l inainte de i ar fi cautatu se dis-para; nu este inse mai pucinu addeveratu, co limb'a romanesca, ca si tote celle alte limbe, si inco mai multu ca vericare alt’a, ca se evite ambiguitatea in espres-sioue, se abbate de la legile fonetice celle mai bene stabilite. In limb'a latina essiste unu participiu pellltu8=coperitu cu pelle, d’in unu verbu pellire, care nu se afla in autorii classici, dero care a potutu essiste in gur’a poporului cu insemnarea de a accoperi cu pelle, cumu si cu cea de a luă pellea cuiva, ca pilarc =a smulge perulu, si in genere, a des-poiâ. Atâtu ca se evite acesta ambiguitate de intellessu, câtu si ca se nu confunda pellire sub form'a peire, cumu ar cautâ se fia dupo legile fonetice alle limbei, cu cellu altu peire in locu de perire, Românulu a cautatu se tenda la form'a belire sau bellire. Cuventulu belii re pare co se afla cu acea-asi insemnare in gur’a totoru Româniloru de laterraurele Adria-tece peno la fontânele Tissei; siacestu-a este, cumu s'a dissu si mai susu, unu caracteriu de inalta vechime si, peno la unu puntu, si de origine romanica. Asiâ dâro nu numai nu este de credutu, co BAL. BAL. 49 Romanii ar fi impromutatu acestu cuvânt u de la Slavi, ci e cu multu mai probabile, co Slavii noui, cumu si Bulgarii , au trassu allu seu beliţi d'in fon-tan’a romanica pelles, d’in care au essitu I si ungar. b6Ueni, german, fell. D6co acesta etimologia n'ar fi indestullu de fericita, incâtu se fia approbata de eruditul a slavistu, credemu, cova concede cellu pucinu, co Romanii au cuventulu loru lelire de la Traci reconnoscuti de domni'a sea ca străbuni ai noştri. In limb’a macedonica essistea, in adeveru, cuventulu îreXa sau ir=XXa = scortia, pelle. Vericumu inse, inco una data noi nu intellegemu cumu albire ar pot6 se treca la insemnarea de bdire, afora numai d&o prin metafore, un’a mai for-tiata ca alfa, amu presuppune, co cuventulu aIbu s’a luatu mai antaniu in Însemnarea de colorc in genere, si apoi de acf a trecutu la insemnarile de facia, superfacia, si in fine pelle; si in acesta «jpposetione inse cuventulu îtcXXoc=ve-netu, latin, pollns = dc facia inclusa, p*llidns=pallidu, care sta intre albu si galbenu, etc., desemnandu tote colori mai multu sau mai pucinu nedecise, cumu e si faci’a pellei, a pellei omenesci mai allessu, stau mai apropre de srăXXa =pellis=pelle, de câtu slaviculii B-bai. Mai aprope de acestu cuventu slavicu pare a stâ, cu insemnarea sea, vorb'a belim, sub alta forma, adeco bdire, in care b k aude, ca si in albi, corbi, etc., la unii rotn&ni cu g, adeco ghilin—n si derege (aci'a, a se face formosu. Dupo forma osuru ar fi cineva tentatu a dice, co cuventulu romanescu lilire ar venf d'in daviculu rin, cu atâtu mai vertosu, co in limb'a slavica d'in acea-asi vorba s'a formatu st>o, russesce Btanjo = ce-rM»~=zsulwianu, numitu altu felu si albu de Spania. Dâro in românesce a M bUi nu va 86 dica numai a si da pre facia cm albu, ci si cu rosiu, si chiaru eu negru pre sprenccne; scurtu a se bili ia se dica a si face faci'a formosa, a se drege, de unde si matm'a de a si infor-moaetiâfaci’asechiann./resstt, nu numai hdfla sau ghilela, vorba care, ca acrela ii altele, pote avâ numai suffissu sla- vicu, fora se fia si de origine slavica. Si in adeveru fiendu co intellessulu cu-ventului slavicu nu accopere bene, cumu se vede d’in esplecari, intellessulu cu-ventulni romanescu; de acea-a credemu, co si bilire nu este formatu d'in slaviculu Btix ci d’in una radecina romanica, si anume d'in latin, bellns = formosellu, amabile, gratiosu, ital. bello, franc, bel si bean, cu atâtu mai multu co franc, se foire * belle=a se bili, si ital. belleto = dressu sau bUela, bilitura. Vocalea es’a stramu-tatuin t ca si in bine in locu de bene, care este de un’a si acea-asi radecina cu bellng =:bennlug, de unde apoi ben’lug si bellns. Acesta d’in urma consideratione confirma parerea, ce noi avemu, co neci balanu nu vine d’in slaviculu Bfcao, ci totu d’in ro-maniculu bellns, formatu asiâ ca si lunganii d’in lungu—lonşus, bellu-bellanu; cu atâtu mai multu, co balanu, si mai allessu derivatele: balaioru, balaneliu, etc., espremu conceptulu de albu mai vertosu de partea sea mesurata, gratiosa si formosa. Apoi precumu in latinesce candi-dus —albu, in espressionea : candldiiB et aureua homo = literale: omu albu9i aur eu, insemna formosu; asiâ prin unu processu inversu, poporulu, care identifica formostUucualbulu, a applecatu forte naturale cuventulu bellanu=formosu si la insemnarea de albu, inse unu albu mo-deratu si temperatu, 6ro nu albu in tota stralucirea sea, cumu ar insemnâ cuventulu slavicu bmî, ce vine d’in radecin’a sanscritica bba, grec. 9a=lucire, strălucire, luminare. BALARIA, s. f., de ordinariu usitatu in plur. bălărie si bălării, herb» loxu-rlantes, erbe ce crescu mari si dese : baga-te si te ascunde in ceste bălărie; abiă poti strabate prin aceste balarli. — De unde se vina acestu cuventu? BALASTU, s. m., germ. ballast, de unde si franc, lest, greutate ce se pune pre fundulu navei, ca se ua tina in eci-libriu; vorb’a curatu romanica esaburra — nuhnrra. BALAURU, 8. m., draco, prodiglnm, bellua, diabolua; — 1. sârpe de mărime prodigiosa, — 2. sârpe si mai micu de colore auria, — 3. in scriptura: balena, 4 G. 50__________________BAL.______________________ leviatbanu, —4. draculu, diabolulu,— 5. omu crudu, ce se nutresce d’in sudo-reS, altoru-a. — Se fia gcăsta vorba formata d'in bellua, Care essiste in limba sub form’a de balla sau bella (vedi in dictionariu vorb’a bella)? Atunci ea s’a potutu formâ d’in bella, ca si bouru d in bou, sau, d’in caus’a colorei dominanţi in animalea ce Românii numescu balauru, 8’au intrunitu celle doue vorbe : bella si aura, intr’un'a compusa, asiâ in câtu beUauru ar iusemnâ proprie : animale de mărime prodigiosa si de colorc auria. Se fia balaurii in relatione de cumnatia cu balen'a, cellu mai mare animale ? Au pote se refere cumuva chiaru si la xk-Xo)p, 7r£Xa= m/elcu (ca ballosu), bableca = prostu si -?rnjplu (ca unu ballosu sau mucosu de copillu), etc.; asiâ in francesce : barer =a scote bale, bareux=:bailosu, si de **f. liiubutu ca unu copillu ce vorbesce nunii si verdi si uscate, si mai allessu: l»*T«rd:=:limbutu, tlecariu, bavarXaxo<;, \toXLc~ foile, sacu, utre. — Acesta fluctuatione in o-riginea cuventului balla, care se reflecte apoi si assupr’a intellessului, milita in contr’a admitterei lui in limb'a nostra. si cu atâtu mai multu in contr'a unoru-a d’in derivate, cari nu au forma romanica. BALLONE si ballonu, s. m., (vedi balla), ital. ballone, franc, itallon, isp. balon, — proprie, forma augmentativa d’in balla : balla mare, cu insemnarile speciali: 1. bosica impluta de aeru sau altu gazu, cu care se joca copiii ca cu pil'a sau tinendu-a de una acia si las-sandu-a se plutesca in aeru; — 2. beBica mare impluta cu gazu mai usioru ca aerulu, cu care aeronautii plutescu in aeru; — 3. mare legătură sau sarcina de merci. — Form'a ballonu introdussa dupo francesc'a este contraria limbei no-stre; ea cauta se fia sau balloniu, ori bal-loiu, casl casoniu sau casoiti d’in casa, sau cu form'a mai antica ballone. BALLOTA, s. f., (vedi balla), ital. ballotta, franc, ballotte, isp. balota, — deminutivu d'in balla, cu insemnarea speciale : petricea, globutiu de votatu facutu d’in lemnu, ossu, etc., sufragiu; inse una forma de deminutivu in ot nu e neci romanesca, neci romanica. De al-tamentrele vorb'a a cadutu in desuetudine, si in loculu ei a intratu billa. BALLOTAGIU, s. m., ital. ballotta* srlo, franc, ballotasre, — formatu d’in ballotare—a pune in urna ballote,—cu doue sufixase neromanice : ot si agiu. BAL. 58 BALLOTAltE, V., ital. ballottare, fftmc. btllotter, isp. balotar,—formatu d’in ballota : 1. a pune ballote,—2. a arrui>c& ca una balla sau mince, a agită, a tVementă, a bate ; ballotatu de tote cwwfurdf=batutu de tote venturile; — inse casi ballota, cu sufflssu neromanicu. Dealtamentrele, in intellessuludesub 1., euventulu abiii a vedutu lumin’a, si a moritu; uumai in intellessulu de sub 2. piai scapa unoru-a de sub p£nna. BALLOTATIONE, 8. f., actionea de i ballota,—cuventu nascutu eri, mortu astadi. BALLOTU, 8. m., franc, ballot,—cu acea-asi insemnare casi balla sub 3.; inse mai pucinu de recommendatu d'in caus’a huffisaului neromanicu ot. BALMESIRE, balmusire, si balmo-firf, balmesescu, v., permiscere, contur-bare;—a face ca unu balmcsiu, a amme-reu, a incurcâuritu, a ammetf tare. BALMESIU, balmusiu, balmosiu, s. B».. pal» punica, puls farina, lac te, bn* tjra contacta; farraşro ;—buccata de fa-rlua cu lapte si untu;— metaforice, mai aliena in unirecu talmesiu: ammesteca-t«ra de lucruri disparate; pisatura, si moiatara, vorbindu de solide; — a face pre cineva talmesiu balmcsiu=alu rupe in bataia. — Originea vorbei ar fi grea de urmaritu; coci si tonulu ei nu e bene (Lsatti. ci unii pronunţia bălmesiu, alţii WnHisiu;:# afla inse in gur’a poporului alta vorba pentru acellu-asi concepţii, a-«Wn vorb’a collisia sau collessia,care se prin origine de colla, si de care ne potanru .^rvf mai bine ca de balmcsiu, candu e vorba de buccatele numite asiâ. BALOSU, adj. {bale), ital. barosa, Wp. baboso, franc, bareux; — 1. plenu 4* bale,—2. cui curru bale raniţe,—3. 4* oatur’a balelorn: uniipesciscotu prin Kame sau jkUc una materia balosa. BALTA, s. f„ pl. bnlti, palns, sta?-•an, lacnna; — 1. massa de apa mai marc sau mai mica, care prin versarea unui rin in lunc'a sea segramadesce in atined'inacea lunca, si care apoi, candu «6cea riulu. «4cca si ea in parte sau de totu. Bolţile sunt do ordinariu forte p&cott; «uperfaci’a lom aste san des- chisa sau ascunsa in parte ori in totu de papura, trestia si alte plante palustre forte dese. in cari traiescu mulţime de passeri apatece; — 2. cu insemnare de lacu : Balta alba e unu lacu sa-ratu;—3. loculu pre unde se pote versâ unu riu si formâ bălti: pre ierna mulţi si baga vitele in balta, unde aceste-a a-fla pasione si in temim de ierna; ba.lt'a a infloritu de minune. — 4. massa de apa formata d’in ploia. — Nu se pote admitte, cumu susţine eruditulu Mi-klosich, co acestu cuventu ar fi venitu in limb’a romanesca d’in slaviculu blato; antaniu pentru co insusi mentionatulu invetiatu afla strania stramutarea d'in locu a consonantei l; apoi pentru co blato, in limb'a slavica, neci si afla esplecarea prin vr'una radecina de alle limbei, neci a produssu ellu senguru una familia de cuvente asiâ de numerosa, cumu e cea essita d'iu balta in limb'a romanesca, fora se mai adaugemu, co cuventulu* balla se afla in gur’a totoru Româniloru de la Tiss'a peno la Pindu, la aceşti d’in urma cu insemnarea speciale de tena, noroiu sau glodu. Aceste d’in urma con-siderationi facu mai probabile suppose-tionea, co cuventulu in limb’a româna e indigenu, si co de la Români a trecutu la Slavi, 6ro nu de la acesti-a la acei-a. Vorb’a se afla si in limb’a gr6ca, in cea mai vechia sub una forma correspondito-riacellei romanesci, pdtXnj, 6ro in cea mai noua sub form’a j&XTo;. D6ro si sub form’a mai vechia |34Xnj cuventulu este unu neologismu, caro anevoia se pote esplecâ prin una anumita radecina grecesca. Se vina <5re poXrr( d’in pdXXsiv cu insemnarea de a versâ, ca in espressionea j3dX-Xecv §ixpt>=a versâ lacreme ? Versatura are, in addeveru, si in românesce insemnarea de apa versata de unu riu, sau lo~ cm/m pre care se versa. Se nu fia ore PiXvyj essitu d’in acea-asi radecina cu sXo;=balta sau SXţ=mare, prin adaussulu unei digama eolica? —Cuventulu latinu palnde=balta, insemna si desime de papura, trestia, nuelle, etc.; in intellessu analogu cu acesta d’in urma insemnare a trecutu si in limb’a nostra sub form’a pădure, prin stramutare antaniu 54 ________BAL.__________________ a lui l in r (vedi liter’a i.), si prin permutare apoi a celloru d'in urma doue syllabe intre densele, cumu si in italia-nesce se dice padule in locu de palude. Dupo ce d^ro cuventulu palude sub form’a pădure s’a applecatu la altu con-ceptu, se nu fia 6re balta totu cuventulu palude, trecutu prin una forma par-ticipiale paludata, si transformat» asiâ, spre a se applecâ la conceptulu espressu in origine prin palude? Transformarea ar fi, fora indouentia, forte cutediatoria, inse nu fora essemplu,—In fine se pote ca romanesculu balta se fia isp. bulsa = balta, tena sau noroiu, desime, etc. In-tellessulu vorbei ispanice accopere pre deplenu pre allu cellei romanesci; câtu pentru forma, s a potutu trece in affi-nulu seu t, cu atâtu mai usioru, cu câtu limb'a romanesca pare a evitâ combi-nationea de sunete Is. BALTACAIRE si • BALTACIRE, baltacescu, v., (baltacu sub 1. si *2.), franc, patau^er,—a merge prin lacuri sau tena,—a sari, a searruncâ, a saltâ, a se bate prin apa;—a merge greu prin unu locu baltosu sau tenosu. 1. BALTACU, s. m., pl-e, lacuna,— deminutivu d'in balta. 2. BALTACU (pronunţia: bultăcu),— espressione onomotopeica, prin care se espreme caderea iu apa si sonulu ce re-sulta d’in acea cădere, sau mersulu greu prin ape, lacuri, nor6ie sau gloduri, es-pressione=tdidciâcK, cu difterentia co acesta d'in urma este mai espressiva ca băltâcu: a merge baltacu baltâcu—greu si scapetandu d’in lacu in lacu. 3. BALTACU si baltagu, s. m., pl-e, bipennis,—arma in forma de secure cu doue ascutite, bipenne;—cuventu ne-connoscutu, cumu se vede, Româniloru de preste Carpati. BALTARETIU, s. adj., paluster;— 1. locuitoriu de pre longa bălti,—2. de balta, de pre balta, de longa balta: j>as-serile baUaretie; baltaretiele=(muierile baltaretiloru) sciu mend luntrile ca si, barbatii loru. BALTAU, s. m., pl.-e, stasrnum,— massa de apa mai mica ca una balta, ddro mai mare ca unu baltacu. I __________________BAN.__________________ BALTOCA, s. f., lacuna;—cu acea-asi insemnare ca si baltacu, cu differen-ti'a inse co baltoc’a unesce in sene si ide’a de profunditate: am scajiatatu tn-tr’una baltoca, in care eră se me innecu. BALTOSU, adj., paludosus,—plenu de bălti, coperitu de multevorbindu de locuri: tinutu baltosu. BALUSTRADA, s. f., franc, balustrade, isp. balaustrnda, ital. balan-st rata, —ordine de balustre sau balaustre, assediata pre laturile unui podii, unui altanu, mormentu, etc..;—proprie participiu femininu, luatu ca substantivu, d’in unu verbu balustrare; si de acea-a form'a balustrada introdussa dupo cea francesca balustrade nu e conforma cu geniulu limbei nostre, ci cautase se dica, ca si cea italiana cu t, balustrata, sau si mai bene si conformu cu etimologi’a cuventului, balaustrata. Inaddeveruver-bulu balustrare nu p<5te venf, cumupre-suppunu unii, d'in balustrum = baia, stabilimentu de baie, coci nu s’ar potâ atunci esplecâ usioru intellessulu cuventului balaustrata sau balustrata, ital. balaustro, isp. balaustre, franc, bala-Btrc=mica columna sau stelu, lucratu in varie forme, ce se pune la ingradirea puntiloru, ferestreloru, altaneloru, sca-riloru, etc. Acestu intellessu nu p<5te cadra de câtu cil allu cuventului balau-stium, p«Xa(>OT.ov=]iore de granata imitata inco d’in celle mai vechie tempuri in lucrurile de architectura, si prin urmare si pre columnele, de care este vorb’a. BAMA, s. f., franc, corne grecque,— leguminosa, de form'a unei teci de ar-deiu, plena de sementie. BAMU ? s. m., plant'a ce da batne. BANALE, (mai pucinu correctu: banal), adj., franc, banal,—cu insemnarile : commune, pentru toti, ordinariu, triviale, vulgariu, etc.;—d’in german.ban sau bannrepublicare, divulgare : vorbe banali, complimente bamli, curteanu banale, otc.;—cuventulu nu e d^ro de re-commendatu, precumu neci derivatulu seu: BANALITATE, s. f., franc. bmnaltU, —calitate de banale,—vorba sau du>sa banale. BAN. BAN. 55 BANANA, 8. f., franc, banane, ital. si isp. banana,—fructulu bananului. BAXANAIRE, v., vedi bcdalaire. BANANU, 8. m., ital. si isp. banano, franc, bananier, — genu de arbore d’in âunlli'a musaceeloru; speci'a cea mai inseuuiata este asiâ numitulu bananu allu j>aradisului=muML paradisiaca, sau si ficuiu lui Adatnu, alle cărui fructe sunt, in regionile caldurose, sengurulu med ilocu de traiu pentru populationi intrege. BÂNATU, 8. m., (vedi banu 1.), it. kaaato,—1. deregutori’a de banu,—2. gradu sau rangu de banu in ierarchi’a boiaresca; —3. terra sau tinutu guber-satu de unii banu: banattdu Craiovei— partea Terrei romanesci de d'in collo de Oltu, gubernata mai inainte de unu banu, si numita si banatulu Severinului; banatulu Temisianu sau banatulu Tetni-stom, intre Muresiu si Tissa. BANCA, s. f., ital. bnncn si banco, isp. banca si banco, franc, banquesibanc, mediu latin, banca si bancua,—cuventu, cu forte multe si varie insemnari in lim-h*le «orori, d’in cari s’au introdussu si la îwi una mare parte : I. însemnarea cea mai ordinaria si prin urmare cea mai primitiva a cuventuluieste: scaunu Iungu pr? care potu sedâ mai multe persone, sau pre care se potu assediâ mai multe lucruri, te4lle,8abaelUum, acamntiin, tranatra;— l.bancelc de ordenariu sunt de lemnu, si urnii, in locurile unde sestringu mulţi o-me»i, pentru şederea acestoru-a : a), proprie : şcolarii in scolc stau \>re bance; tpectatorii (ei mai mulţi la teatru inco rUnt pre bance; prin gradine se afla puse, ra differite locuri, bance pentru repau-«Ik celloru ce se potu fatigă preamblan-iiu-sr; — ni adunarea naţionale: bancelc ieţmtatiloru, celle pre cari stau deputaţii; bancele senatoriloru, celle pre cari gtaa senatorii; — la tribunarie : banede adeoetttiloru, celle pre cari stau advocaţii; banca accusatiloru, cea pre care stan accusatii. — b). metaforice : câţi itan in acea-asi banca: banc’a lenesiloru m ctsa afora; banc'a ministriloru cu a tfiteopSoru si a senatoriloru e in buna mUUegert. — c). iu speciale: pentru sc<51a : nu aii ăelassatu inco bancele, si vreţi se ve arretati co săli tote. — d). pentru vase de plutitu : navile mari alle celloru antici aveau, de amenăoue laturile , mai multe bance pentru remegi. — e). fiendu co măs’a judecatoriloru erâ impressurata de bance, pre cari stau judecătorii; de acea-a in limbele sorori, cuventulu are si insemnarile de judeciu, judecător ia, tribunariu, curte de judecata, etc., cari nu s’au introdussu in limb’a nostra.—2. bancele potu fi nu numui de lemnu, ci si de alte materie : a), banca de pamentu, prispa, pre longa casele ter-raniloru, sau prin gradine; — b). banca prin buccatarie sau si prin alte incaperi, lavitia, pre cari stau omeni, sau pollitia pre ca¥e se punu vase si alte obiecte; — c). in ape : pruntu, arena sau rena, a-ren®, rada, arena, petrisiu si altu fellu de pamentu, care se gramadesce la unu locu si formedia inaltiatura peno aprope de faci’a apei, periculose pentru vasele de plutitu; assemeni prunturi, candu a-pele scadu tare, essu si in faci’a apei; — d). stratu de sare, de petra, de ghiacia, etc. — II. Scaunu, tabla, placa, m6sa, etc., care serve certoru industriari sau com-mercianti la essercitarea industriei loru: — 1. in genere: banca de macelluriu— scaunu pre care taia carnea, banca de buc-ca/ana=scaunu sau scandura de taiatu si tocatu carne, banca de templariu sau letnnariu—scaunu pre care templariulu sau lemnariulu fissedia lemnele de lucraţii, etc. — 2. in speciale : a), m&’a celloru ce se negutiatorescu cu bani; si de acf: b). commerciu facutu cu bani, cambiusm m»»6tf,arg:entaria;—c). stabilimentu, institutu particulariu sau pu-blicu, destinatu a procurâ industriari-loru si commerciantiloru facultatea de a si scambâ si vende mercile, de a impro-mutâ banii de cari au lipse, de a si depune cu folosu banii loru si alte valori: banca naţionale; banca ftmdana = care procura bani celloru cu moşie; banca molnliaria — care impromuta ţ>re valori mobili, oppusu la banca immobiliaria = care impromuta pre valori immo-bili; etc.—d). banca, si mai desu bancu, jocu de cârti; — banii depuşi de unulu f>6 BAN. BAN. d’in jocatori, d’in cari aceştia tragu cea-a ce castiga. — In limbele sorori cuventulu se presenta sub doue forme, masculina : ital. si ispan. banoo, franc, bano, si feminina : ital. si isp. banca, franc, banqne, intre cari insemnarile descrisse so impartu in modu mai multu sau mai * pucinu arbitrariu: numai in limb’a fran-cesca femin. banqne are aprope esclusivu insemnarile de sub II. 2; âro in tote celle alte semnificatiuni face usu de mase. banc. La noi cuventulu, afora de sengur’a insemnare de sub II. 2. d), pastredia form'a feminina; si caus’a este, co introdussu inco d'inainte de 1830, cumu probedia dictionariulu de Buda, cu insemnarea metaforica si speciale de sub II. 2. b), si mai vertosu cu insemnarea de banu de charteia sau banconota, ellu a remasu cu acesta forma si in celle alte insemnari, desf aceste-a au intratu prin influenti’a vorbei francese masculina, banc. Câtu pentru etimologia, unii re-ducu cuventulu la grec. xk&i = placa, tabla; alţii la latin, planoa (=planlca) = tabla, scandura, vorba formata d’in planns = planii; d^ro lassarea lui l este in contr’a acestei supposetione. Alţii lu punu in legătură cuabacus, (vedi acestu cuventu in dictionariu); si atâtu intellessulu câtu si form'a vinu in adju-toriulu acestei părere : coci cuventulu avendu in limb'a italiana cea mai mare desvoltare.urmedia, co acesta limba este addeverat'a lui patria; apoi limbei ita-liane sunt forte naturali suppressionile syllabeloru iniţiali, si prin urinare in a-câsta limba s’a potutu formâ mai antaniu baco, d’in abaoo = aliaeus; apoi spre a se evită confusionea cu baco (prin taiarea syllabei iniţiale in locu de bombaco,) = verme de metasse, limb'a a tensu la form'a banoo. In contr'a acestei etimologia s’ar poW obiectă, co u na syllaba iniţiale tonica anevoia pote cadâ; inse in lat. abaous si grecesculu o iniţiale nu pare a se tinâ de radecina, si oo aceste vorbe se reducu* la acea-asi origine ca si (3a-ou:=base, p?,|ia.=gradu, tribuna, |3ax- 1 njfita = bacnlns = bâtiu, etc., adeco la 1 j34u=j3a(va>=amblit, calcu. In fine alţii dau cuventulu ca imprumutatu d’in ger- man. bank, vecliiu germ. panch, mediu germ. banc, anglosass. bene, pre care Iu punu in legătură cu lat. pangto sau paţo, grec. rtf(Yvi>ţii, cu insemnare de assediare, ponere, stabilire, cumu si germ. fach = despartitura in unu armariu sau cuteia, pollitiora de armariu, etc. Neci form’a, neci intellessu nu contradicu a-cesta etimologia, cu atâtu mai inultu co in italianesce se afla si panca cu insemnari de alle cuventului banca sau banoo. BANCALE, adj. (banoalls), de banca, relativu la banca, mai vertosu in intellessulu de sub II. 2. b) si c). BANCARIU, adj. s., ital. bancarlo, — 1. ca adj. relativu la banca in intellessulu de sub II. 2. b) si c). ; cedula bancaria; — 2. ca subst.: omu ce face negotiu de banca (forma mai cuvenita limbei de câtu bankeru sau banchieru). BANCHERU, si banchieru (pronunţia : bankeru, bankieru), 8. m., ital. ban» chlere si banchlero, franc, banqnler, isp. banqnero, mediu latin, banquarius, ban* ; querins, etc., argentarlng, trapezita;— | omu ce face operationi de banca in intellessulu de sub n. 2. b) si c); — cuventu introdussu dupo franc, bauqnier fora neci unu respectu de formele limbei propria; form’a cuvenita ar fi banca-riu (vedi acestu cuventu). BANCHETARE, (pronunţia: banke-tare), v., ital. banckettare, franc, ban-queter; epulas inutruere; — a da unu banchet«, a petrece in banchete; — cuventulu sub forma mai connoscuta in po-poru este a benchctui=i. petrece necon-tenitu cu mancare, beutura si jocu; — sub neci una forma inse nu e de recom-mendatu, cumu nu este neci urmatoriulu, d’in care s’a formatu: BANCHETU, s. m., (pronunţia ban-Icetu), ital. banchetto, franc, banqnet, ispan. banqnete, epulto, conTlriam, — ospetiu stralucitu, ospetiu mare, ospetiu plenu de letetia; — cuventulu sub forma mai connoscuta poporului e benrhetu= ospetiu de petrecere cu beutura si jocu;— d6ro si sub una forma si sub alt’a nu e de recommendatu: coci ca demmutiru | d'in banca sau bancu, nu pote, in ro- _________________BAN.__________________ manesce, luă form'a ce i s’a datu in celle alte limbe sorori. BANCHIERU, vedi bancheru. BANCNOTA, s. f., banu de charteia, moneta de charteia; — combinarea cm fiendu contraria limbei romanesci, cu-ventulu s’ar potâ adaptâ naturei acestei limbe, dandu-i-se form’a banconota, como se afla dejâ in dictionariulu Po~ Umu. BANCRUTA, 3. f., franc, bancroute, ital. bancorottoţargentarlie dlssolntlo, nlnn fortonarnm; cădere sau ruina a «tarei unui negotiatoriu in parte, sau a vercui in genere, cădere prefăcută sau reale, asiâ in câtu nu mai pote plat! ce e detoriu;—cuventulu compusu d’in banca si rupere, ar fi mai cuvenitu limbei ro-manesci sub form’a bancarupta; — de aci si urmatoriele: BANCRUTIRE, v.,&tacebancruta,— mai bane: bancaruptire. BANCRUTU, s. m., care a facutu bancruta; — mai bene bancaruptu. BANCU, s m., vedi banca. BANCUTA, 8. f., in dictionariulu de Buda, cu insemnare de banu de charteia, c«dula de banca, si in speciale, de mica ralere, de diece cruciari. BANCUTLA, s. f., (banca), ital. ban-caoelo, — 1. banca mica, — 2. moneta de charteia de mica valore, de diece cruciari. BANDA, 8. f., ital. si isp. banda, franc, bande; Tincnlum, fascia, tnnla, Tttta; caterra, manns, ma ilpnltis;—d’in germanic. band=:legaturii, blnden=le-ţare, Bi prin urmare ne:idmissibile in Umb'a nostra: 1. in intellessu propriu: aj.ldgatora, bâtta, fascia;—b). cercu, c6r-onu, margine, ce impressura sau mărginesc* unu ce mai allessu ura tessetura;— in aresta intellessu si sub form’a banta 8M benta, plur. bente sau benti: bentile «onestei. — 2. in intellessu metaforicu; manachiu, mana sau câta de omeni, u-oiti pentru unu scopu, pai allessu reu: banda de lotri, de puscariasi, de omori-tori, etc.;—applecatu si la a nimali; banda de lupi, de corbi, de vulturi, etc.; — mai j raru in intellessu bunu; banda de lau~ tari, de musici, etc. I _________________BAN.____________67 BANDAQIU, s. m., franc, bandage, formatu d’in bande (vedi banda) prin intermediulu verbului ban'Ier=legare, infasciurare, si prin urmare de origine, ca si de forma, neromanica, fasola, llgamen sau llgamentnm=legatura, legame, le-gamentu, fascia. BANDIERA, si bandera, s. f., (vedi banda), ital. bandiera, isp. bandera, franc, bandlere si bannldre, slgnum, Texlilum;—1. fascia de pandia colorata ce se porta in capetulu unei pertice sau lance, flamura a unei companie de militari; flamura ce porta unii callari; — 2. fascia de pandia colorata, pre care se afla insemniele unui stătu. BANDITU, s. m., (la Macedoromâni bandi), ital. bandit», franc, bandit, isp. bandldo; latri, hnprobus, erro; —proprie part. d’in baudlre (d'in germ. bann, bannen=publicare, opprire, punere afora d’in lege, etc., vedi banale, banda), luatu casubstantivu: omu pusu afora d’in legi, furu de păduri, facutoriu de relle, latrone, haiducu (vedi si banu, 1.). BANESCE, adv.(banu, 2.).—cu bani, pre bani, numerata peounla. BANESCU, adj., (banu, 2.), de bani, in bani, relathu la bani, peouniarins t interessi banesci, uffacere banesca. BANETU, s. m., (banu, 2.), mare Bumma de bani, avere mare in bani: bănetulu lui nu l’are nernine; s'a strinsu multubanetu in vestiaria; atătu-a banetu nu ati potutu stringe de câtu predandu lumea. BANISIORU, s. m., pl. banisiori, deminutivu d’in banu 2., mai vertosu cu intellessu de resfaciare : a sfrinsu baia-tulu banisiori; cine eră se mi mance banisiorii mei! BANITIA, 8. f., mesura de capacitate pentru lucruri uscate: farina. granu, ordiu, etc., coprendendu 20 de ocalle, qnadrantal franc, boisseao; — proverb: baniti'a nu se imple cu t’orfeezrlucrulu nu se face cu vorbe (vedi baia). BANOSU, adj., (banu 2.), peennlo-' sos,—1. pentru persone: plenu de bani, j avutu in bani: omu asiâ de batiosu, in câtu nu si mai nnmera banii, ci si-i mesura cu baniti’a; — 2. pentru lucruri, 58 BAN. BAN. care adduce mulţi bani, multu castigu: moşia banosa, negotiu banosu, măiestrie banose. BANTUELA,s.f.,actioneadea6aw<«», totu neromanescu si in materia si in forma. BÂNTUIRE, v., offendere, in'estare; —a supperâ, a vetemâ, a strici, a infestâ. — Se vina acestu cuventu d’in bntuere, cumu susţine dictionariulu d’in Buda ? se fia in legătură cu ung. bantani 1 sau cu vincire, ca si vetemare, victima, betta ?— Vericumu, e mai bene a 1’ inlaturâ, precumu s’a inlaturatu in fapta, mai allessu candu, pre longa alte multe espres-sioni, se pote supplenf forte bene si cu batere : inimicii sau lotrii bantuescu rta, s. adj., suspl-etosus, Buaplcax;—care banuesce, care e applecatu a bănui. BANUITU, part. d’in banuire, sus-p«ctut, conjectus. BANUTI, s. m. pl.,—una planta ce sta totu de a una verde, bussu,merisioru,bu* xns semper Tlreiu; —dupoformaplur.d’in banutiu (vedi mai diosu), si prin urmare derivatu d’in 2. banu, d’in caus’a formei fruudieloru plantei, cari suntmenuntelle si rotundiore ca nesci bani micutelli.— De almentrelea cuventulu e pucinu con-noscutu la Românii de d’in c<5ce de Carpati. BAN UT IEI, cu acea-asi insemnare ca si precedentele banuti, plurariu d’in banutkllu, care, ca deminutivu d’in de-minutivulu banutiu, espreme si mai bene un’a d’in calitatile plantei, adcco micimea si rotunditatea frundieloru ei. BANUTIU, s. m., pl. bamdi, numu-lu», — deminutivu d’in 2. banu, banu micutiu: banuti de argentu, de arame, de auru, etc. — pentru plur. in iusem-nare de bussu, vedi mai susu banuti si banutiei. BARABANU, s. m., tuba, tubtcon, preco, — vorba russesca connoscutanu-mai d’in c6ce de Carpati: 1. toba, vor-bindu mai allessu de cea ce ?e bate pentru annuntiare si publicarea licitationi-loru sau altoru facende administrative si judecatoresci;— 2. omu ce bate tob’a pentru assemeni impregiurari, numitu si barabanciu. BARABOIU, si barlabiou, s. m., — 1. una planta, cliarophjlliim bulbosum, cliaerepliy llmn, cserefolium, franc, cer* fcull muşine; — 2. unu ce de pucina im-portautia, unu nemicu, una secătură, — insemnare pucinu cunnoscuta d’in coce de Carpati — ungar. ba «bilyî BARA, s. f., (ital. isp. barra, franc, barre),— perticu, Tec tis, asser, pnlus; — buccata de lemnu sau de lerru, lunga si mai multu sau mai pucinu grossa, care serve a inchide, aimpedecisau opri ceva: păru, pertica, drugu, laciu, etc.;—bara de argentu, de auru, de fnu = sina, lamina de aceste metalle. — Cuventulu a datu in limbele romanice una mulţime de derivate: la noi inco păru a essiste antici si însemnaţi representanti d’in ellu, cumu, de essemplu, desbarare=ital. sbarrare. Dupo Diez cuventulu ar veni d’in celti-culu bar=ramu sau ramura; d6ro, fiendu L 60 BAR. BAS co a fostu asiâ de fecundu in celle alte limbe romanice, si fiendu co urme însemnate s’au pastratu si in limb’a nostra: de acea-â e mai probabile co vorb’a se lega de un'a latina, si anume de vara= pertica, si, in speciale, pertica ce susţine tablatulu redicatu pentru construirea unui inaltu edificiu. 1. BARACA, s. f., (bara), ital. si isp. baraca, franc, baraque;— casula, e«-strense tusrnrlum; colliba d'in scandure pentru militari;—si de acf, casa prosta. 2. BARACA, s. f., nebula crassa, — negura grossa, c£tia desa. — in locu de buram, de la bura? (vedi acesta vorba in dictionariu). BARA6ANU, s. m., pl.-e, vastus campus desertns,—eampu intensu sterpu si desertu.— ca adj.? desertu, sterpu. BARAIRE, sau beraire, v., ores abl- , nere Tel depellere, — a menâ ouile, a le I face se merga, strigandu-le băr sau ber, de la belare=balare = sberare ca ouile. BARAITU, sau beraitu, s. m., d’in baraire, actionea de a menâ ouile. BABANI, sau berani, beranescu, v., | alicul rei Telicmenter stndere, affectare, j concnpiscere,—a dorf forte, a amblâ cu , gur'a cascata dupo ceva, a i curre ballele I dupo ceva; — cuventu, pre câtu scimu, j neconnoscutu d’in coce de Carpati, care, dupo dictionariulu de Buda, ar veni d’in 1 ital. baronare; mai naturale inse s’ar pot6 legâ de acea-asi radecina ca sf precedentele baraire sau de bale. BARDA, s. f., ascla, dolabra;—secure de lemnariu,—dupo invetiatulu slavistu Miklosich, impromutatu d’in slaviculu bradTa, prin intermediulu ungar bArd; d: insemna si barba si secure, j pentru ce n’amu admette,co barba si bar- | da, in românesce, se referu la un’a si a- j cea-asi radecina? Coci, admittendu ca j forma originaria bardua — bardva, pro j de una parte s’a formatu d’in ac&ta-a | I barba, ca bellu d’in ducllu; ero, pre de ! alt’a, s’a mantinutu form’a mai origi-| naria barda. BARDACA, s. f., si I BARDACU, s. m., aolula sau Alinia, : — micu vasu de pamentu, olliceâ de j beutu apa. | BARDAOSA, s. f., terrlculnm, mân-1 dacus;—spaima, monstru, fantasma, i-1 magine facuta spre a spariâ; — vorba 1 neconnoscuta d'in coce de Carpati, afora d6co cuventulu nu e acellu-asi cu bur-dtosa = femina cu burt'a mare, grea,— carui-a se se fia datu apoi si intellesulu de ceva de spaima. BARDAHANIRE, bardahanu, etc., vedi burduhanirc, burduhanu. BARDASIU, s. m., care lucredia cu bard'a, lemnariu. BARDIA, vedi berdia. BARDUIRE, V., a ciopli cu barda, a lucră si neted! unu lemnu cu bartTa. BARELIEFU, s. m., franc, bas-rellef, ital.bossorilleroţanairljptuin,—modude sculptura, prin care figurele sculptate nu se scotu tare d'in planulu pre care se sculpta, — lucruri sau figure sculptate asiâ; — neologismu pucinu fericitu, (vedi in Dictionariu anaglyptu si anagly-phu). BAREMU, vedi baritnu. BARESIU, sau barisiu, s. m., una specia de tessetura d’in lana, forte suptire, ! — numita asiâ dupo cetatea Barfejre, d'in I Franci'a, unde se fabrică antani’a ora, I si de acea-a, form'a mai correcta ar fi | baregiu. j BARFELA, s. f., actione si resultatu ] allu actionei de a bârfi. I BARFIRE, barfcscH, si berfxre, v., fa-j bnlarl, alioui malodlcere, franc, mtdlre; i — a vorbi, a spune ce nu e si nu se cade; ! —a vorbf de reu;—d’in fabnlarl nu pote venf acestu cuventu, cumu pretende dictionariulu de Buda: BARFITORIU, si berfttoriu-toria, s. adj., tabulator, maledlong, — care ber-fesce sau e applecatu a berfi. BARGLE, (cu o obscuru) si bcrgiUsa,u brigle, s. f. pl., scapns textorlns, — cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, una parte la stative : vataile; — dupo _________________BAR._________________ dictionariulu d'in Buda d'iu ital. brl-*lle = frene. BARICADA, s. f., (vedi bara), ital. barrlcata, franc, barrlcade; septtim, re* paffvlnm; — cuventu formatu d'in participiulu unui verbu barricare, si acestu-a d'in barrioa, isp. franc, harrlque = bute, batoiu : vallu de apperare 9i opprire fa-cntu d’in buti, carre, lemne, apoi si d’in petre grămădite; — form’a mai corecta ar fi baricata, nu baricada: — de aci si verbulu : BARICADAKE (mai correctu bari-eatare), franc, barricader, septis vel re-pagolU claudere; — a redicâ baricate; — a incbide in genere, a opprf, a im-pedeci communicationea cu baricate ; a se baricatâ = a se include, a se intarf cu baricate; — baricare inse ar fi mai semplu si mai cuvenitu limbei nostre de câtu baricatare sau baricadare. BARIERA, si barera, s. f., (bara), ital. barriera, franc, barriire, ispan. bar-rera; septnm, claugtrum, lmpedtmentnin, ■anlmentum, porta urbis; verce serve spre a inchide, impedecâ, apperâ;—por-t'a unei cetate ce noptea se inchide cu ans bariera; — metaforice: rosinea este una bariera pentru vitie, — form’a cuvântului nu e adaptata limbei nostre. BARIMU, adv., saltlm; — cellu pucinu, incai; danii barirnu unu leu, deco nu mi dai diece; amu mancatu una buna bataia, Itarimu de amu /» scapatu cu a-tâtu; — de unde se vina acestu cuventu? BÂRLABOIU, s. m., planta differita de baraboiu ? rapancolnsl BARNA(cnfcaobscuru) sau6erna,s.f., trai»*, tiţrnnm; — lemnu lungu sigrossu ce serve ca talpa la temeliele caseloru, sau, redimatu cu celle doue capete alle selle pre doi pareti ai casei, la tablate, etc., grinda; — proverb: vede sterculu (fin ochitdu altuia, si nu vede bern'ad'in allu seu = vede cellu mai micu defectu in altulu, fora se v&la marile selle defecte. — Dupo dictionariulu d'in Buda d’in trabt, supposetione cu totulu contraria legiloru fonetice; dupo invetiatulu Miklosich d’in slaviculu brvno, cea-a ce este addeveratu numai intr’atâtu, intru c&tu cuventulu romanescu est« analogu BAS. 61 cellui slavicu, fora inse ca prin ac^sta-a se fia absolutu probatu, co Românulu a impromutatu cuventulu de la Slavi : coci se pote ca atâtu Slavii, câtu si Romanii se l'aiba d'in acea-asi fontaua, d'in fontan'a care a datu si germ. barn, vechiu gem. parno, anglossan. bern, adeco balrun sau beran=portare, susţinere, acellu-asi cu latinulu fero, care se afla si sub form'a ber in saln-ber (vedi si bagare). Form’a romana este cu multu mai appropiata de bern sau barn, sau de ber latin., d’in care s’a potutu formâ de a dreptulu berina, berna, de câtu de sla-biculu brvno. BARNACIU, adj., gubnlger, badlus, cuventu necunoscutu d’incoce de Car-pati, in locu de negriu, negrdu, roibu, — d'in ung. barnasî BARONE si baronu, s. m., mediu lat. baro, ital. barone, franc, baron,—1. titlu de boiarfa la nationilo occidentali, si in particulariu vassalu la domni mai mari:—gradu mai de diosu inierarchi'a nobilitaria;—2. metaforice: omu ce face pre marele: ambla, traiescc ca barone. — Pentru etiraologfa, unii referu cuventulu la celt. bar=barbatu, erou, omu de credentia; alţii la german, bero =portatoriu de mari greutati, care pote duce mari greutati, d’in verb. beranrr portare (vedi si bârna). BARONESSA, s. f., mulierea unui barone. BARONIA, s. m., demnitate sau titlu de barone. BARONITIA, s. f., casi baroncssa, — inse cu forma necuvenita limbei nostre. BAIÎOSSU, 8. m., major fabrl mnl* Uns, — maiu sauciocanu mai mare allu ferrariului; — affine cu latin, barns sau baros, grec. papuc- BARSANU si bersana, adj. applecatu la lana, desu, lungu si molie : oue bersana, lana bersana; — de unde se vina acestu cuventu ? — affine cu Bcrs'a, tinutu allu Transilvaniei ? BASAIRE, basaiescu, vedi bazaire. BASCA (bâsc'a si bască), jrr. si adv., georsltn, prseter, — cuventu turcesou, afora de; basc'a de ce ti am datu, ti mai 62________ BAS.__________________ remanu detoriu cinci lei; tine vitele mor-bose basc’a de celle sanetose;— de acf si verbulu: BASCALUIRE, separare=a separă, a desparţi, — cadutu inse, ca si basc’a, in desuetudine. BASCHINA, s. f., (pronunţia baskîna) isp. vasquina, franc, basquine, — vesti-mentu muierescu de pâimura suptire, de metasse sau de catifea, cu un’a sau mai multe serie de fimbrie; — formatu d’in basca.=franc. basque, senu, fascia, polla, coda de vestimentu, pentru co vestimente cu assemeni code au venitu antaniu de la Ispani, si a nume de la Basci sau Vasci, Vasconi; si prin urmare form'a mai cuvenita limbei nostre ar fi bascina. BASCINA, s. f., — cuventu slavicu cadutu in desuetudene, patrimoniu: — dc bascina = patrimoniale, parentescu, strabunescu, ereditariu. BASCUIRE, vedi bascaluire. BASCULA, s. f., tolleno, franc, bascule, isp. bascula, —buccata de lemnu sau de ferru fissata pre cevâ asiâ in câtu se oscille liberu, cumpena, paranga. BASDOCA, vedi bazdocu. BASEA, s. f., pl. baselle; xyllnum, franc, baslurrstofa de bombacu. BASIBUZUCU, s.m., —cuveutu tur-cescu, callariu neregulatu la Turci, si de acf, omu turburatoriu si violentu. BASIU, s. m., vedi agio sau agiu; — si cu insemnarea de antaniu, cellu mai destitisu in bine sau reu: basiu boiariu; basiu negotiatoriu; basiu prostru, etc. BASMA, s. f., pl. basnwMe, mucclnium, sudări utn, strophlum, mam 1 ilare, — cuventu tur cescu, buccata de pandia sau metasse, ce ser ve: 1. de stersu mucii, muciniu; —2. de stersu suiore,sudariu;—3. de in-fasciuratu gutulu, strofiu sau mamilariu. BASMALLUTIA, 8. f., deminutivu d’in basnui. B ASMU, basmuire, vedi basm, basnire. BASN1RE, &inidantia=:abun-dantia, indestullare. BELULRE, y., ca si beletuire (vedi si belisiti). BELVEDERE, s., ital. belvedere,— foisioru ce procura una formosa vedere prin pregiuru; — cuventulu nu pote stă cu acesta forma in limb’a romanesca, l>entru co la noi vedere e feminu, si nu, ca in italienesce, masculinii; si prin urmare s’ar cere ca adiectivulu bellu= formosu, se imbrace form’a feminina. BENCA, vedi bebe. BENGA, s. f., dupo urmatoriele es-semple pare de una insemnare cu epilepsia, dracu, etc.: pare co a intratu benga in ellu; bagu pre beng'a in tene; lua-te-ar beng'a. PBENTU, s. ni., cccinum =r noroiu, limu, nomolu. BER, beralre, etc., vedi baraire. BERBANTLICU, s. m.. dissolntlo, libido solntlor,—fapta de berbantu;— cuventulu e de forma, nu inse si de o-riginn turcesca. BERBaNTU si birbuntu, s. adj., dis-«oiutns, llbMInosus;— desfreuatu, de-pravatu;— compara ital. birbante, d’in care a venitu allu nostru iu tempuri mai noue, cumu se vede d’in form'a cuventului BERBEN1TIA si BERBINTIA, s. f., dollolum, — galeta, putenica, vasu iu care se fermenta casiulu; — d’in ung. bitrbeutzel cuventulu nu scimu se fia connoscutu d'in coce de Carpati. BERCARIU, s. m., silruitecuslos, — padurariu; — cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati: 1. BERCU s. m., fructicetuui, sil rula =padurice, tufetu, pădure mica, erangu; — neconnoscutu d’in coce de Carpati, d’in ung. berekî 2. BERCU, *adj., sine cunda=fora coda, scurtu de coda, vorbindu mai allessu de passeri cari aru caută se aiba coda, si n’au. BERCUTIU, s. m., deminutivu d’in 1 bercu. BERDIA(pronuntiatuaprope bard ia), s. f., pl. berdie, cicouia, — passere peregrina, cu penue albe prestra totu cor-pulu, afora de aripe, cari sunt negre.— Dupo ce cicouia s’atransformatu, la noi, in cocoria (vedi in dictionariu acestu cuventu), si s’a applecatu la alta passere; de neaparatu a cautatu se se applece altu cuventu la conceptulu espressu prin lat. cicouia, adeco bardia, care, in iii-tellessulu primitivu, pare co va se dica alba, precumu si poeţii latini ua nume-scu adesea : candida ari»=o/i’a passere, sau mai bene baltiata; coci la Macedoromâni bardiu va se dica cu peri albi printre negri, baltiatu, pestritiaiu. Pentru originea ulteriore a cuventului bardiu, se pote allaturâ de pardus=par-dalu sau pantera, si mii allessu de grec. zâp3ioi:=vergatu ca panter’a; se pote chiaru reduce la acea-asi radecina cu baltiatu : coci, desf stramutarea lui 2 in r inainte de una consonante, nu este normale iu limb’a romanesca, totu-si se practica la unele cuvente, cumu, de es-semplu, chiaru intr’unu cuventu de a-cea-asi origine cu baltiatu, adeco in bd-ciucu si berciucu..Cea d’antaniu etimologia este inse mai naturale si mai probabile. BERECHETLIU, adj., care adduce berechetu. BERECHETU, s. m., abundantia= abundantia, indestullare; — cuveutu turcescu. BEREGATA si berigata, s. f., guttur, BET. — parte interna a gâtului, canalea de înghiţire 9i respirare: a taiâ beregata =.a junghiâ; — cuventu de forma romanesca; dâro care este originea lui? Ca se nu immultimu supposetionile, vomu amenti numai grec. f&payi, las- sandu si altoru-a se si essercite agerimea criticei. BERLISIU, vedi belisiu. BEfiLUERE, vedi beletuire. BEliTA, 8. f., ital. (berotta), franc, kertbe; la vestimente muieresci, unu ornaruentu, care incongiura senulu. BEKTELIA, s, f., nu d’in berta, ci d’in Utta, in locu de bctellia (vedi aceste vorbe in dictionariu), cu mu se si dice de nmlti Români: marginea de la brânu a brace-loru sau pantaloniloru, ismeneloru. etc. BESIÂCTEA, s. f., pL besiactelk, — cuventu turcescu, arcula= mica ladu-lia lucrata formosu. BESEA,sau bezea, s.f., pl. besette, bn-tium=:baâiu, sarutatu;—neologismu nu «potemaiscalciatu dupo franc. bal»er. BESNA, s. f., crassa obscurltas, te-Mbrs = intunerecu,—cuventu slavicu de forma c&tu se pote contraria foneticei romanesci. BETEAGU, adj., »ger, iullrmus,— DejKrteutiosu,infirmu, vetematu: beteagu de unu ochiu = cu unu ochiu stricatu, chioru; beteagu J€w«upeh'or«=schiopu; beteagu de una mana; — cuventu de re-spiosu ca si nrmatoriele derivate: BETEJIRE. v., nţrum redderej — a fac» nepotentiosu, a vetemâ unu organu «recare allu corpului, si in parte, organele genitali : a si beteţji ochii—& si i strici;—a se beteji— a se vetemâ sau maxpk (vorbindu de părţile genitali); — te ai betejitu lucrandu—ts ai spetitu. BETELA, s. f., fire de auru ce mi-ress’a, in diu’a cununieloru, porta spen-diurate de capu;—cuventulu are numai forma rea, âro de origine e romanescu, proiectu de lege presentatu la votulu, tmereloru anglese; — forte usitatu in amerele nostre in locutionea : billu de indemnitate = votu sau lege prin care miniştrii se scutescu de respunderea; ce app&a pre densii, pentru mesure, cari aro fi cerutu incu vientiarea legislativei, si pr* cari densi le au luatu fOra acesta formalitate.—In limb’a anglesa cuven-fulu are forte multe si variate însemnări. a nume si mare parte d'in celle e-spr*8se prin billa si billetu; si prin urmare aceste doue cuvente se reducu la angl. bill, a cărui însemnare primitiva este rostru sau ciocu de passere; de acf apoi. prin metafore continue, obiecte de a#su. cumu si billeU, apoi semne de intel-legere, togroai precumu si latin, tessera —liter. patru, însemna mai antaniu unu ; ndm micutellu, apoi zare de jocu, si in j fine srmnu de espressione, ca si billetu. Fora indouentia de hrostrulu unei pas-«eri peno la unu&tffo presentatu mundri-îrrni lordi ai Angliei distanti’a este enor-n»; d^ro imaginationea poporului, c-rea-loriu ailu limbei, nu connosce neci una fetantia in sborulu seu ; proba este si BTR. «a Iîmb’â nostra, asiâ cumu e vorbita de popom. P6te fi distantia mai mare de câtu intre bataia si amore affectuosa? Cu tote acestea poporulu nostru espre-me amendoue ideele prin acellu-asi cuventu, batere : a bate muieri. a bate cu muierile (vedi batere in Dictionarîu). BINA, s. f. pl., binalle, cuventu tur-cescu, Kdiflcium, edificiu, constructio-ne facuta mai vertosu cu scopu de specula. BIOSU, adj., abuudanH, direg, ober; abundante, avutu, bene si cu de tote provediutu; fecundu, fertile, manosu;— cuventu neconnoscutu d'in coce de Car-pati, d’in ungar b!>? sau in locu de vi-vosu, viuosu, d’in rlvus, rlTere î BIRAITIA, f., d’in : BIRAU, a. m., judecătorii!, judece; —cuvente neconnoscute d’in coce de Car-pati si cu totulu de prisosu, de ore ce in locu-le avemu altele de necontestata romanitate; inse totuşi ar merită, se se allega si se se scia, dfUa = rigilia, padia estraordinaria in tempu de nopte (acestu intellessu nu lu mai an? astadi neci in limb'a francesa, ci numai :) — 2. statione de repausu, ce una armata face, diu’a sau noptea, sub cerul u liberu, fora coperemente : armat’ii insasi ce faceassemenea statione; loculu infine unde se face assemenea-sta-tione. — Cuventulu luatu dupo franc. Mvouac, sau birac si blouac (coci neci in francesce nu are una forma stabilita), *si* german, biwacli sau belwach, wey-«raeh = dupla garda, dupla vigilia; si, d&o e se l’adoptâmu si noi, apoi de ce ara mai allungatu d'in usu nbacht = german. ol>erwaclit=veghi’a principale? BIZARU.adj., morosus, dinicills, mi* ras; 1. applecatu la persone: morosu, snperatiosu. greu de multiamitu, eapri-cirtşu.fantasticii;2. la lucruri: de mirare, ostraordinariu;—d’in franc, bizarre, ital. klasarro, cu acelle-asi semnificationi; âra i*p. si portug. bizarro = generosu, cacalcrescu, maiestosti, etc. In limb’a i-taliana se afla unu primitivii bizza — mi'nla; doro fiendu co arr ca suffisu nu esaiste in italianesce, de acea-a cuventulu cauta se se fia introdusâii de aiurea, pote. prin limb'a ispanica, d’in basciculu hts*rru=cii barba, fii barbatu. De acea-a limVu nostra se p<5te scutf de acestu cuveni u. si cu atâtu mai multu de deri-vatulu seu bizareria, a cărui forma este contraria geniului limbei romanesci; ar caută, d£co se pote, se se dica bizarut. ? HIZfREA, s. f., una planta, oleum p*p«reris! BIZUIRE, bizticscu, v., ca refless. a st bizui in sine sau in altulu, sibl vel __________________BLA.____________71 ulii uimium confldere; a se incummctte —nimlum «iidere; ca activu simplu neconnoscutu d'in coce de Carpati,' a încrede cuiva ceva. coucredere, cowinittere alicul aliquam rem. BIZUITU, part. d'in bizuire, cu in-semuari neconnoscute d’in coce de Carpati: 1. cerius, tutu», securiis; incre-dentiatu, securu; 2. familiarii*, Udus, ac* ceptuu; familiariu, favoritu, de aprope credentiosu, fidele. BLABORNICU, s. in., una planta, cjpripediam, cu forma neromanica si neconnoscutu d’in coce de Carpati. BLACÎA, s. f., si blaciu? s. ui., bă.-tiu de batutu grilne, batiu in genere, (la-gellum, pertica; — de unde ? — neconnoscutu d'in coce de Carpati (vedi si blegtt). BLAGA, s. f., bunuri, avutia=dlvl-tia1, —cuventu slavicu. BLaGOCESTIA, s. f., pietate = pie-ta»,—slavicu. BLAGOCEST1VU, adj., piosu, piu= plus, — slavicu. BLAGOSLOVENIA, s. f., benecu-ventare=benedictio,—slavicu. BLAGOSLOVIRE, v., a benecuventi — bcnedloere,—slavicu. BLAGOVESCENIA, s f., annuntia-tioiiea, serbatore in 25 Martiu, candu se commemora venirea angerului Ga-briel, ca se annunlie fetiorei Marfa, co va nasce pre Mantuitoriulu. BLAIVASU, si plaivasu, s. m., con-deiu de plumbu, grafiu, instrumentu sau materia apta la desemnatu, gniphlum. BLAJINITATE, s. f., blandetia, le-nlias, maiisuetudo,—slavicu. BLAJFNU, adj., blandu, a fiabile, maiiHiietns, beni?nus, nfTabllls, comit, —slavicu. BLAMARE, blamediu, v., vituperare, linprobare, crlmini dare, repreliendere; a cugeti si spune, co faptele, dissele, portarea cuiva sunt necuveiuto, relle, vetematorie (oppusu lui lauăare); a de-faimd, a desapprobâ, a impuţi, a cen-surii, a critică,, a mustră, a admonf;— neologismu introdussu dupo franc, blâ-mer,d£ro introdussu foro necessitate, de orece desponemu de alte multe espres- 72_________________{IU. aioni pentru conceptele, la cari se ap-pleca, cumu si fora respectu de fonetic’a limbei, urmare ce va arruncâ limb’a intr’una confusione, d’in care nu vomu mai pot<5 essf. Mani’a de a innovâ cir locu si fora locu a ajunsu asiâ departe, incâtu nu numai blamare si bl-amu se audu necontenitu, decându legislatura nostra mai de multe ori pre annu dâ blamuri ministerielom, ero judecatur’a pronunţia la blamuri in contr’a mem-briloru sei; d6ro inco unii au crediutu co potu dice si bldinaşdu, fora se essiste neci in limb’a francesa una forma bld-ma-re. Dero franc, blămer este, cumu arr£ta circunflessulu seu, in locu de bla-mner, si, sub pedepsa de a neraid verce analogie, pastrate cu rigorosa conse-centia de poporu in instinctulu seu, sub pedepsa de a cad6 astufelu in iutunerecu chaotecu, ar cautâ ca cuvcntulu bluiner se iea, in românesce, form’a blasmare; inse si acesta forma ar presentâ una combinatione foneteca contraria legiloru limbei romanesci. Mare dauna inse nu e, co blămer nu potje intră in limb'a no-stra, antaniu pentru co l’avemu dejâ sub form’a cu multu mai curata si intriga, blastemare, si cu intellessuri cu multu mai appropiate de originaritilu seu blasphpmam =: pXowyijimv, intellessuri pentru cari limb’a francesa s’a ve-diutu nevoita a reintroduce ca neologismu blaaphâmer; allu doile pentru co neci lipsea de espressioni, cumu se vede d’in traductionile date, si se va ved£ inco si d'in esplecarile nrmatorie, nu ne pune in necessjtate de a da una noua forma lui blastemare, asiâ in câtu se lu reducemu la blasmare, sau si mai reu la blamare. Cuventulu blastemare, ca si baserica, domenica, cumenicatione, etc., este unulu d’in acellea, cari probedia, peno la evidenţia, co Românii s’au cre-stinatu inco d'in celle antanie secle alle erei creştine, si n’au asteptatu, cumu pretendu unii, ca slavii se-i initiedie in diviu a doctrina a lui Christu. In addp-veru latin, blasphemare nu este olassicu, ci introdussu d’in grec. lîXa-rprjasîv de efttra antanii propagatori ai creştinismului, si prin urmare ca termenu de do- ________ _ BLA. meniu religiosu, spre a însemnă: a pronunţia vorbe injuriose in contr'a lui Domnedim si a celloru sânte. Cu ace-stu intellessu, d’in care, in decursulu secleloru, s’au desvoltatu apoi altele analoge, s’au introdussu inco de atunci, si essiste peno astadi, si in românesce, cuventulu blagphemare sub form'a blastemare, prin simpl’a sustituire a lui t in locu de ph sau /; pre cându limb’a francesa, dupo ce a defiguratu cuventulu forte reu si l‘a rednssu la blămer, dupo ce l’a applecatu astufelu la concepte cu totulu departate de intellessulu primitivii, a fostu nevoita, cumu dissemu, spre a espreme acellu intellessu, se re-iea d’in nou form’a blaxphlmer. Ca se ne dâmu s6ma si cu acesta occasione despre spiritulu de tenacitate si conser-vatione, ce caracteriza pre poporulu nostru, se vedemu ce forma a luatu blasphemare si in alte limbe romanice, a-fora de cea francesa. Italianulu de la blaHphemarei a trecutu la blnsteinare. bfn»temmlare, si in tine labiestemmlare, hesteminlarc, lorm'a cea mai usitata astadi cu intellessulu latinescului blasphemare si romanescului blastemare; de alta parte prin taiarea lui t a formatu blasmare, si, spre a evită combinationea sin contraria limbei, biaslmare, cu in-tellesulu francesului blămer. Ispanii an mersu si mai departe cu mutilatio-nile; ei dieu: lastItnAr—blastemare. D’in celle espusse se vede totu de una data, co si Italianii, ca si Francesii, au tensn a da cuventului doue forme pentru don* serie de semnifieationi: begtemm!nre= blastemare, franc. blasphlmer; blasl-mare=defaimaro, franc, blămer. Limb'a nostra inse nu ne perraette una mutilare a curentului de assemenea natura, si totu ce potemu face, este a introduce, pentru unele insemuâri, form’a mai originaria blasfemare, iu neci unu casu inse form’a mutilata blasmare sau blamare (pentru intellessulu lui blastemare si hlasphemare vedi in dictionariu). BLAMU, s. m., actione. si resultatu sau si motive alle actionei de blamare. BLANA, s. f., Tillosa polii* restl-mento ftubsuenda rel subsnts, pelllta ve* _________ BLE._____________________ »tl* , tabala, «ssis; 1. pelle de animale cu perulu seu, care e cosuta sau are se se cosa pre faci'a d'in intru a unui ve-- f«ariîi, a fi spariosu, a fi fricosu, a se înfricosiâ (vedi blegu). BLEGU, adj., «jui anres flaccentes rel fiaccldas habet; care are urechiele mm ed las sa te in diosu; — de aci metaforic* : molie, prostu; — datu in unele dictionarie cu forma blâcu, si cu însemnarea : paTldns=;fricosu, spariosu. — « '□ventalu se pote legă de pXax<5c =molle, lasiu, lentu, stupidu; sau de a-nalogulu latin. flaccus=molIe, lasiu, fora energia, fricosu; chiaru in Cicerone a»ecns = care are urechiele lassate. — Btacia sau blaclu pote co se lega de a-r^a-asi radecina, afora de nu va fi in le-jatnra de cumnatfa cu fiaţellnm. De alta parte formele blejire, blejdirc (vedi mai diosu) inco se potu legă de blegu, de si dau prepusu prin forma co vorb’a ar fi de origine slavica. In fine unele dic- BLI. 78 tionarie amesteca form’a bleguire, care vine, fora indouentia totu d'in blegu, cu blevuire. sau blcuire, d’in bîeau. BLEGUIRE, v., (in unele dictionarie blacuirc), vedi blegosiare (compara si blegu). BLEHAIRE, gannire, clamltare;— a latră ca catieii mici, a sberâ ca iepurii, amercai, a mierlaf;—nu d’in px-rj/dojiat, ci pote d’in be1are = sberare, transfor-matu prin metatese; inse cuventulu nu e connoscutu d’in coce de Carpati. BLE J DI RE si blejire (d’in blegu ?) obatupescere; a blqjdi ochii—a deschide tare ochii si a se uita cu mirare stupida. BLINDA, s. f., — 1, acclplter = gaia, uleu ? — 2. blcnda de omu = omu reu sau de nimicu? (care nu e bunu de nemicu, care ambla molie si incetu, leganandu-se si abiâ misican-du-se); de acf: BLENDARIRE, v., a amblâ leganandu-se; cuventu, ca si blânda, cadiutu in desuetudine. BL&SNA si blasna, beltena, opn» imperlte factum, homo stupidns; lucru ren facutu, omu de nemicu (care nu e bunu de nemicu); — cuventu slavicu forte pucinu connoscutu mai inainte, a-stadi cu totulu cadiutu in desuetudine. ? BLESITJ, s. m., ferru topitu? lamina sau sina ? BLESDRA, s. f., plaira, alena, rnlnosţ neologismn nefericitu, dupo franc, bles* sure = plaga, vulnu, etc. BLEU I IiE si BLEVUIRE, v., a pune onu blcau sau bleavuri Ia ossia. ? BLEUTIA, s. f., calitate de bleutu■ — se nu fia bleqosia s’au blegutîa d’in blegu? ? BLECTU, adj., stnplda»=stupidu, imbecillu;— se nu fia in locu de blegutu? BLIDARIU, s. m., pl.-ie, tbeca sen» telinrla, armariu de blide; — ? si cu intellessu personale : facutoriu de blide, ollariu; lingutoriu de blide, parasitu, lingău. BLIDU, S. m., pl.-e, eatlnus, patina; — vasu de pam&ntu, in care se ponu bocate pre m6sa, catinu = strachina, taieru de pamentu, etc. : a speli 74 BLO. BLO. blidele, a pune blidele in blidariu; o manca d'in acellu-asi blidu cu ctneva— a trai impreuna; — cuventulu se afla mai cu s&na in gur'a terraniloru, pre c&ndu in cetati se aude astadi, pentru acellu-asi conceptu, strachina, ero pentru blide mai cu elegantia lucrate : ca-stronu, farfuria. — Cuventulu porta senine de inalta vechime, si nu se p<5te admitte, cumu pretende invetiatulu Mi-klosich, co Romanii l’aru fi impromu-tatu de la Slavi; ci d6co, precumu sus-tiene acellu-asi invetiatu, vorb’a este gotica; atunci e mai probabile co Romanii l’au de la Goti insisi, cu cari au traitu impreuna tempu indelungatu. De altumentrele cuventulu se afla si in alte Iimbe sorori, in cea italiana de essem-plu, sub form’a de b!ado=bucate: grânu ordin, secara, etc. (franc. bl4)d’inanglo-sass. blad=verce specia de granu, si chiaru verce specia de planta, si in par-ticulariu, planta leguminosa, etc., in-semnari cari ducu la grec. (5Xaor<5v = erba, verce cresce d'in pamentu, de unde si allu nostru blastariu sau vlastariu. D’in bladu Românii au facutu p6te an-taniu bliadu, si apoi prin assemenarea lui a cu i, bliedu, bliidtt, blidu, care a potutu av6 mai inainte însemnarea de verce cresce d’in pamentu, apoi ce cresce d'in pamentu si se manca, bucate, leguma, si in fine vase in cari se ptmu bucate, tocmai precumu si franc. plnt= si cu bucata, si cm vasu depusu bucot’a. In fine se pote comparâ si grec. j3X&rov= una specia de planta leguminosa (redi in Dictionariu blitu). BLIDUSELLU, s. m., pl.-e, demi au-tivu d’in deminut. blidusiu d’in blidu. BLIDUSIU si BLIDUTIU, s. m., pl.-c, soutr-lla, patella; deminutivu d'in blidu, catinpllu, talereliu, strachiora, etc. (vedi blidu). BLOCARE, blocediu, v., a pune sau stabili blocu, a împresură de tote părţile una cetate sau terra. BLOCU,8.m., franc, blocus, impresu-rare de tote părţile a unei cetati sau unui tinutu, occupare a totoru câiloru de communicatione, asiâ in câtu se nu pota neci essi neci intrâ; — d’in ger- man. blockus = blockhaus = casa de lemnu. BLONDU,-a, adj., franc, blond, ital. biondo; flarus, balanu, vorbindu mai al-lessu de omu cu perulu balanu si cu o-chii albaştri; — neologismu fora utilitate, fiindu co balanu lu pote suppleni forte bene; si ddco originea romanica a cuventului balanu s’ar pot6 contestă; apoi nu se pote contestă, co blondu e strainu de terrenulu romanicu : de ce d£ro amu introduce unu neologismu de origine străină, si nu ne amu multiumi cu balanu, a cărui origine e cellu pu-cinu indoiosa, si are totu de una data meritulu, co e connoscutu totoru Roma-niloru? (vedi balanu). De assemenea si blondinu, blondina, cauta se lasse lo-culu la balaioru, balaiora. BLOTACARIRE, si blotocorirc, v., ex acri tare,—aclatf, a clatină, a turbură, vorbindu in particulariu de apa, de unu vasu cu apa;—neconnoscutu d'in coce de Carpati cu acesta insemnaro, care, dupo dictionariulu d’in Bud’a i ar veni d’in Yolutare,=rostogolire; — se nu vina 6re d'in ftiictus, ca blvgu sau hlacu d'in (lac-ciisî D’in fluctn», e probabile co vinu fluturu fluturare, flusturare, etc.; d’in a-cellu-asi s’a potutu formă si fltUccu, d’in I care apoi flutecare, (lutecarire, transfor- l matu in urma in blutecarire sau blote-carire; — d’in coce inse de Carpati ver-bulu blotocarire, pronuntiatu de unii bliotecarire, (pronunţia io d’in blio in-tr’una syllaba ca german, ii), însemna: a vorbi multu si incurcatu, a vorbi iute si neintellessu, ca copiii mici : ce totu blotocaresci, Judane? copillulu candu incepe se vorbesca, nu i mai tace gura, ci iota diu'a blotocaresce;—si cu acesta înseninare cuventulu s’ar pot,6 lega de fluctua, ddeocomparamuespressionile latine : fluinen ora1ionU=unda, abundan-tia do espressione; fluclus rerboriim= franc, flux de paroles=superabundantia de vorbe. Reducerea cuventului fluctua, la flotu, apoi la blotn, d’in care au potutu essi blotocarire, si are analogiele salle in franc. Jlol=Aneius, de unde apoi flotter plutire, fluturare. De si acestea sunt numai probabilitati, lucmlu inse _________________BOB.____________________ merita luare a mente, ca se nu in latu-rfcmu d’in limba cuvente betrane, cari, prin processe de transformări fonetice peno astadi nedescoperite, au potutu lud forme, ce la antani’a vedere păru suspecte : peno astadi noi nu avemu de câtu primele lineamente alle foneticei nostre. — Fienduco e vorb’a de probabilitati, te urmarimu lucrulu mai departe : blotocarire ar pot£ fi in relatione de cum-natia cu bl«terare—flecarire, vorbire de rerdi si uscate, de prostie; acestu curenţii inse se 13ga de [3X4$ (vedi blegu), care Însemna si vorbitoriu de prostie; si asii cuventulu blotocarire sau bliotaca-nre ar veni d'in blegutu, bleutu, bliutu, Uiotu, blotu (vedi Wett/M)=stupidu, pro-stu, stangaciu: Serbulu bliottdu da cu tvtulu; copillu mai bliotu ca estu-a n’am mai veditdu; si asiâ blegu. pentru’urechie, blegitu sau blejitu pentru ochi, bletUu sau bliotu pentru gura, si metaforice, pentru mente, ar fi legate intre densele, insemnandu fi acare unu defectu de mol-litiune, de imbecillitate. Una alta forma d’in blaterare este si lilacterare cu in-tellessulu speciale de a sberă ca berbecii. Ingermanesce blOde inco va se dica simplu de sjnritu; si e possibile ca bliotu allu nostru se fia in legătură cu vorb’a germanica, si prin urmare si bliotocarire sau blotocarire. D’in tote suppositionile inse ce» mai probabile remane totu acea care pune verbnlu blotocarire in legătură cu •netus; pentru co numai acesta etimologia satisface celle doue insemnari principali alle cuventului, adeco: 1. a agita, 2. fi twrhi rapede si fora intellessu. BLOTU si bliotu, adj., Htultulus, imbecilii», liern»; stultu, simplu, prostu, ţtangaciu (vedi precedentele blotacarire) BLUGURU, vedi bidguru. BLUSA si bluza, s. f., franc, blouse, tunica de pandia grossa ce se porta prestra camdsia in tempulu verei. BOBA 8. f., pl.-e, bncca, admis; — fructu de plante rotundu si micu, apple-ratu mai desu si in speciale la struguri: boba de strugure; apoi si la alte fructe ee 6e appropia de marimea unei boba de strugure : bot>e de porumbu; si la glo-butie de alte materie care au marimea _________________BOB.________________75 unei boba de strugure: boba de marga-ritariu, de margeanu, etc.; in fine la gra-untie sau globutie cu multu mai mice: bobe de grănu, de fasole, de lente, de meiu, etc. D’in collo de Carpati cuventulu are form’a bomba, si se dice aprope esclusivu numai de bonibele sau holde strugurelui; de alta parte, in multe caşuri, plur. bobe correspunde cu singul. bobu: bobe de margaritariu, unu bobu de margaritariu; bobe de porumbu, «nt4 bobti de porumbu; bobe de grănu, unu bobu de grănu; etc. Intru câtu boba si bobu differu in intellessu si d£co sunt sau nu de acea-asi origine, se va arretâ la articlulu bobu. BOBERNACU, s. m., pl-e, talltrum, franc, chlqnenaude, — lovitura prestra nasu sau la altu locu cu degetulu mediu pusu asiâ sub pollice, in câtu scapa de sub acestu-a cu violentia: a da, a lud bobemace;—proverb: a da bobernace— a impută, a mustră, a taiâ nasulu; a lud bobernace — a primi imputationi, mustrări, etc.;—cuventulu pare a se legă de bobu, si a av£ ca insemnare originaria lovire cu bobi sau bobe; remane inse a se esplecâ suffisulu sau finalea ernacu. BOBIRE, v., vedi bobu. BOBITIA, s. f., deminutivu d’in boba. BOBITIARE, v., o curaţii de bobitie sau bobe. BOBITELLU, s. m., pl.-»', una planta numita in germanesce : pelsklee: ca-pritia?=z(erba cu bobitie). BOBITIOSU, adj., l.plenu de bobitie sau bobe, 2. care e constituitu d’in parti cu forma de bobe. BOBLETEClA, sau bobleticia, s. f., calitate sau fapta, dissa de bobleticu. BOBLETECU si bobleticu, adj., s*o-lidns, stultu#, Ineptiisjpuciuupreceputu, cu pucina precepere si judecata, nevo-iasiu, casca-gura;—ispan. bobatico, cu acellu-asi intellessu ca si in romanesce; compara inse si bobu. BOBLETÎA, s. f., cu acellu-asi intellessu ca si bobleticia. BOBLETIU, adj., cu acellu-asi intellessu ca si bobletecu. BOBOCELU, s. m., pl.-»', deminutivu d’in bobocu. 74t_________________POB- BOBOCIRE, v., formatu d’in bobocu; vedi unbobocire. BOBOCU, s. di., ealjx, onljculiis; ţemina, oeulns; bellitsitlinng; anaticuU, anserculns;—1. calicele cp conţine florea inainte de a se deschide si a se devoltâ pre deplenu: florea nedeschisa si nedev-voltatu pre deplenu:—de acf metaforice, applecatu la persone: tenern si formosu, in prim’a flore a junetiei si formosetiei: mu bobocu de feta, unu bobocu de june; —2. puiu de certe passeri, si in speciale de raţia sau de gâscă: bobocii de raţia; ţjain'a a scosu trei pui si patru boboci de raţia. In ainendoue intellessnrele vorb’a pare a se legâ bene de acea-asi radecina cu bobu, buba, etc. (vedi mai allesu bobu). HO BONA, s. f., pl.-f, eantamen, in* eantamentum, eaatnK maţicns; descan-t,ecu, farmece cu vorbe; — caventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, pre care invetiatulu Miklosich lu refere ca si pre ungar, babona, la slaviculu habuul, pl. m., cu însemnarea de superstitione. însemnare de care insusi se indoiesce; dâro, lassandu la una part-e, co intellessulu slavicu de superstitione este cu multu mai scientificu, si prin urmare de la mo-dulu de a cugetă allu poporului cu multu mai departatu de câtu intellessulu ce are in limb’a romanesca; apoi in limb’a slavica nu essiste neci una radecina a-numita de care se se pota legă cuventulu, fora se mai adaugemu, co togmai intre Slavii, cu cari Românii au fostu in relationi mai appropiate si mai vechie, cuventulu lipsesce; pre candu in romanice ellu pare a fi in legătură cu una numerosa familia de cuvente forte vechie si affundu inradacinate in limba, cumu boba, bobu, boblctiu, bombu, bomba. etc. (vedi bobu) : a sjxinc bombe — a spune secature, vorbe deşerte, cum yunt tote descântecele; afora d6co n'ar preferi ceneva a reduce cuventulu la baba, fiendu co babele de regula facu bobâne (— descântece); noue inse ni se pare, co cuventulu si prin forma si prin intellessu se lega mai fireesce de boba, cu a-tâtu mai multu, co essiste in limba si form’a destullu de popularia borbona, _______________FOB._________________ d’in care bobona ar venf de a dreptulu prin suppressionea lui r sau m, sau care ar fi ea insasi crescută cu unu r, de ore ce credemu a fi auditu si d’in coce de Carpati form’a mai sempla bobona, inse cu intellessulu de borbona = bobn mai mare, cumu e allu strugurelui. £ro nu cn cellu datu in dictionariulu de Buda, des-cantecu; ba inco chiaru si unu verbu a se ftoion«=ase infla. ase besicâ, etc., se aude in gur’a poporului, cea-ce ar au-torisâ a pune cuventulu in legătură 91 cu bula (vedi bobu.) In urm’a acestoru-a noi credemu, co si Slavii si Ungurii au irapromutatu cuventulu de la Români. BOBORNICU. s, f., pl.-*. reronlca hecahuntra lui Linneu, una planta cu frundie verdi luciose si cu flori albastre despuse in manuchie ca bobele sau bor-boncle de strugure;—cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, pre care invetiatulu Miklosich luMgade6rr6«(vedi acestu cuventu), dandu si form'a l>ri-bornicu, ce noi neci amu auditu, neci cetitu, si de care allâtura si blabomicu = calcenlns marlanus, ce de assemenea noi nu connoscemu neci d’in audite, neci d’in cetite. Lassandu d£ro la una parte brîhornicM si blabomicu, form’a cea mai connoscuta, cellu pucinu intre una parte de Români, adeco bobomicu, pare a fi in locu de borbonicu, si prin urmare a sp legă de borbona (vedi acestu cuventu, cumu si bobona): Românii au numitu mai multe plante dupo form’a frundie-loru (vedi banutiei,bobitelhi.). Astufelu cuventulu bobomicu, a potutu trece dela Români la Slavi chiaru in supposetionea co nu ar venf d’in borbona, ci p6te d'in veronica insasi, prin una duplecare fa-miliaria nu numai limbei romanesci, ci si altoru limbe romanice, in locu de be-beronica orecumu. BOBOSIA, s. f., pl.-e, inflatura, be-sicatura (vedi hobosiu). BOBOSIARE. v. (vedi 1. bobositi), in speciale : a deschide si scote tare ochii afora d’in pleope; si de acf in genere : a infld, mai vertosu ca reflessivu, a se ho-bosiă — a se inflâ, a se besicâ (vedi bo-bona si bobosiu);—insemna si amblare ? dupo Polizu, afora d6cţ d’in err6re âm-  _______________BOB. _ lA»re »n e in locu de in/lire; — de aci: BOBOSIATU, part. ca adj., ochi bo-bosiati, ochi essiti tare afora d’in orbitele lorii; si in genere pentru verco: inflaţii, tare inliatu, besicatu(veditoiosm). 1. BOBOS1U, 8. m. pl. bobosi, pu* pliu, cora; globulu ochiului, si in speciale : lumin'a ochiului, care are forma unui bobu; — si prin urinare in relatio-ne cu acestu cuventu, cu tote co ar pot6 uv<5 lina affinitate si cu pupillazrsferculu titiei, sau cu pupllht, deminutivu d’in pupa;—cuventulu nu e connoscutu d'in coce de Carpati cu forin'a sa masculina si cu iuseninarea speciale de lumina a ochiului, inse connoscutu sub forma feminina botmia, data mai susu cu insemnare mai generale: acestu processu de scambarea formei si genului unui cuventu, spre a e-sprerae concepte differîte, se se notedie bene, pentru co e forte desu practicatu in limb'a nostra, si unu essemplu de apple-carea lui vomu atiil indata la bobu. 2. BOBOSIU, adj. f. bobâsia, mucn* losus, rarlus; cu picatelle de varia co-iore, pestritiatu, —cuventu neconnoscutu d'in coce de Carpati, casi l.bobosiu, d^ro fora indouentia de acea-asi origine cu acestu-a, legandu-se de bobu, si anume de derivatulu bobosu, ca rosiu de (rog-sus) russns. BOBOSU,-o, adj., plenu de bobi, sau bobe; care are sau da bobi mulţi; cu fa-cia aspra, ca cumu ar fi compusa din bobe; cu substantia compusa d’in parti-celle de form'a unui bobu sau boba. BOBORO.IIRE, v., IiiTolrcre, obrol* tor®, uale et ridlciilc rostire, franc, af-fubler; a infasiurd, a îmbraci cu ceva iargu intr’unu modu ridiculu; — in locu de boboredire, ca si vescţjire in locu de tesccdirc, de la una forma boboredia, venita d’in bobu, ca si buburedia d'in buba (vedi bobu). BOBOTAIA, s. f., flainma, conflaţra* tio; flaoura mare do focii, incendiu infriro-siatu; — cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, pote in locu de bo!botaia = bolbvtauia, care jpare ni se co l'amu au- { ditu si d'in coce de Carpati, d^ro apple- ! catu, de=nemerire; a bobi bene =a nemeri, a nu se insellâin ce face sau dice; —pare co nu ti sunt toii bobiiz=.pari tristu, distrassu; inse in acesta locutione se audu si proimn-tiele : boghii, boii, asiâ incâtu pare a reman£ indoiosu, deco este vorb'a de bobi, seu de boi (d'in bou); intellessulu se pote esplecâ si prin bobu, si prin bou, de ore ce in antaniulu casu s'aru intel-lege co la datulu in bobi lips’a de ore-care bobi sau reu’a loru cădere, annun-tiandu unu reu, baga pre omu in grige; 6ro in allu doilea, co perderea de nes-cari vite a cofundatu pre omu in intri-stare; form’a cuventului inco nu decide __________________BOB.__________________ pre deplenu cestionea, de orece unii Români pronunţia vi si iucamuin acellu-asi modu, ca ghi: asiâ boghianu in locu de bo-viuntt, boianu. — Cuventulu bobu este u-nulu d’in essemplele celle mai probanţi despre differentiele de intellessu ce geniulu poporului scie stabili, prin scamba-rea genului in unulu si acellu-asi cuventu, care se appleca la fientie neinsuffletite: plecandu d’in observarea co natur'a fe-menei este de regula mai pucinu determinata si mai capritiosa, 6ro a masculului mai solida si mai bene fissata si determinata, imaginationea poporului appleca si fientieloru neinsuffletite genulu femininu pentru concepte mai pucinu precise, 6ro pre cellu masculinu pentru concepte mai bene definite si specialisate. — Invetiatulu MUdosich pretende, co cuventulu ar fi venitu Româniloru prin Slavi, si a nume d’in slaviculu bobii: marturesce inse totu deuna data, co cuventulu e impromutatu de Slavi d’in latin. faba. Dăro in limb'a slavica cuventulu n’are de câtu insemnarea speciale de faba, precandu in limb'a romanesca ellu a luatu insemnari asiâ de multe si variate; in limb'a slavica ellu essiste ratecitu si senguratecu, precandu iu limb’a romanesca se vede insocitu de una familia asiâ de numerosa: bobosiu, bobosiare, bobocu, etc.: acestea sunt probe, co cuventulu este planta de solu romanescu. Ce e dreptu, cuventulu e anevoia de redussu la una vorba latina, si celle ce noi avemu se dicemu, le dâmu de ce sunt in addeveru, de coniecture mai multu sau mai pucinu probabili, destinate a deschide callea la cercetări mai affunde. Si mai antaniu latinesculu faba, dupo legile generali alle foneticei romanesci, ar fi cautatu se se faca fava, care, inpotereaacelloru-asilegi, ajunge faun, si in fine faa, fâ; sub acesta d'in urma forma cuventulu, amestecandu-se cu altele diverse prin origine si prin intellessu, cumu, de essemplu, impera-tivulu d'in facere, a cautatu sau se des-para sau se iea alta forma : numai la Macedoromâni, cari pastredia mai bene consonantile, ce la Dacoromani se moia peno la completa desparitione, essisto ____________________BOB._______________________ inco form’a fava—t&ha. In locu de a trece prin transformările generali, cari aru fi addussu complet’a lui perire d’in limba, cuventulu faba, la Dacoromani, pare a se fi transformatu in modu speciale, asiâ co /' a potutu se treca in £>, ca in blegu, blotocarire, etc., si astu-felu cuventulu se iea form’a baba, apoi, spre a inlaturd ambiguitatea, boba, prin scam-barea lui a in o, ca in fonic d’in faine», carui’a in fine, in poterea processului mai susu attensu, s'a datu si form'a masculina bobu, cu insemnarea speciale, ceare si macedoroman. favu=tuba, si d’in care in urma s’ar fi desvoltatu celle alte insemnari atâtu alle cuventului propriu, câtu si alle derivateloru. Dero form'a bomba in locu de boba, cumu si mascu; linulu bombu sau &M»i&M=nasturu rotun-du, păru a duce la alta radecina, acea-asi care a datu si cuventele: bombariu sau bondar iu, bombanire, bonibacti sau bumba-cu, bumburare, etc.; acestu d’in urma cuventu se aude si cu form'a gungurare,te-nomenu d’in care s’ar pote deduce co gor-gonetiu, gogonetiu, gogosia, etc. sunt analoge si chiaru identice in origine cu bobondiu, bobosia, bobosiarc, etc. prin stramutarea lui b, in g, ca in intrebare d’in (nterrogarc. In limb’a italica cuventulu bomba a luatu astadi, ca si in alte limbe romanice, insemnarea mai usuale de globu mare dc (unu; d6ro are si intellessu de globu mai micu, cumu: mince, gogosia de mancatu, etc. In limb’a nostra essistu bombu, bomba, nu numai ca substantive, cu insemnarea mai susu indicata; ci si ca adjective cu insemnarea de: care vorbesce incurcatti, care bomba-nesce, care sta bosinflatu, etc.; si din a-celle-asi ce vede co s’au desvoltatu, prin «trainutarea lui b in f, ăi fomfu, fomfu =rcare balbutesce. Aceste analogie ne ducii la cuventulu bombu», grec. $6\l$q phium maximum; — cuventu turcescu: 1. legătură de tutuim, coprendendu mai multe papusie de tutunu; velu mare, cu care muierile si accoperu spatele. BOCCENGERIA, s. f., messeria de boccengiu. BOCCENGIU, s.m., care vende boc-celle de muieri sau tutunu in boccelle. BOCLUCASIU, s. m., care face boclucuri. BOCLUCU si butlum, s. m„ mor da, fex; raolestum nesrotium; carlllatio; — scrementu, mai vertosu omenescu : a mancd boclttcu=a. spune mentioni: nu mancă buclucti^nu spune mentioni, nu spune vorbe care me supera; — incnr-catura, nevoia : numai de boclucuri esti bunu; a face boclucu—z. face una cdrta, a se bagâ intr’una nevoia, a coimnittc una prostia; — încurcătură de desfacere a unei daravere; pedece, preteste de a ammanâ sau a nu plaţi una dltoria: de câte ori amu avutu daraveri cu acestu omu, mi a facutu boclucuri. 1.BOCSIA. 8. f., cuventu neconnoscutu d'in c<5ce de Carpati, vedi bucea în Glos-sariu, cumu si carbutiaria in Dictionariu. 2. BOCSIA? s. f., cu intellessulu de cdâre negra? — acellu-asi pote cu 1. bocsia, ca unsore pentru ossi’a carrului. BOCSIARIU.vedi carbtmariu in Dictionariu. BODERLÂU, s. m., merţrns, passere de apa ce mereu so da affundu. BOEA, boeria, etc., vedi boiâ, boia-ria, etc. BOFTA, S. f., tnraor, tubercul tis, glandula; ghiandura, inflatura; — cuventu neconnoscutu d’in c<5ce de Carpati; — ? in locu de bobta, d'in acea-asi fontana cu bobu sau pote si buba? BOGACIA, s. f., placenta, turunda; specia de placenta mai allessu cu bran* dia; — transformatu d'in ital. focaccia. BOGAGIA, s. f., d'in collo de Carpati in lou de bagagiu. _____________________BOL_______________ BOG ASIA, s. f., tessetura colorata si cu lustru, — german. ba?asle; do aci : BOGASIARIU sau bogasieriu (cu s, nesiuratu), care vende bogasia; — bo-gasiaria, stabilimentu de bogasiariu. BOGATaTE, s. f., forma pucinucon-noscuta d’in coce de Carpati in locu de: BOGATIA, s. f., diritl», avutfa; — formatu d’in : 1. BOGATU,-a, s. adj., dires a-vutu; — cuventu slavicu. 2. BOG ATU (cu tonu pre bo, bogatu). adj. si adv., snfUelens, satis; dostullu, de ajunsu; — sub acesta forma necon-noscutu d’in coce de Carpati, ci numai sub form'a si cu intellessulu d’in 1 bogatu. BOIA, s. f., pl. boiâle (la Macedoromâni Mie), color, liqnor tinctills; Untura, vapse cu care se coloredia lan’a, tortulu, etc., cum si pknurele si alt<> tessuture;—cuventu turceScu. BOIANGERIA, s. m., maiestrla sau stabilimentu de boiangiu. BOIANGIU, 8. m., care boiescc, care scie boi sau are stabilimentu de a boi. BOIARESCE, adj., ca unu boiariu. BOIARESCU, adj., ce se tine de unu boiariu, relativu la boiariu;—Ca subst.: boiaresculu, asiâ se numiea in Molda-vi’a claca sau lucrulu ce erâ detoriu tie-ranulu stabilitu pre mosi'a unui boiariu se faca in folosulu acestuia pentru partea de pamentu ce tierauulu lucrâ in allu seu folosu; — boiaresculu se destientiă prin legea d'in 1864, asiâ numita legea împroprietăriră tieraniloru. BOIARESS A, s. f., muierea unui boiariu. BOIARIA, s. f., calitate sau titlu de boiariu : boiariele se dau pentru servi-tiele addusse terrei;—metaforice: morbii venericu : prin tratidu teu dcsfrenatu ai se te capeţi ca «na boiaria care ti va repune riiti'a. BOIARIME, s. f., c acollecti vn: totulu boiariloru, corpulu ce formedia boierii d'in terra; parte d’in boiari. BOIARIRE, boinrescu, v., a face boiariu, a conferi cui va unu titlu de boiaria ca reflessivu, metaforice, a se boiari: T _________________BOL____________________ 1. a se muiulrf: s'a hoiaritu asid de tare in cutu nu mai baga pre nemine in sema; 2. a se lenevi ; ce mi te ai hoiaritu asiâ in câtu nu mai puni rnan’a pre lucru? — 3. a lui unu morbu venericu : m'am hoiaritu de la formos'a ct de alta data, si identicii aprope cu funcţionariu de tetadi : logvfetulu eră boiariu judecător e^cu, armaşiitlu boiariu militarescu, vcstiariulu boiariu fiscale, vorniculu baiariu administrativi»; — 2. titlu de Onore ce portă cellu care addussesse ■ervitie terrei si dupo cssirea d’in func-tione, titlu corresponditoriu cu functio-aea implenita si totiuleaun'a de a-fcfllu-asi nume cu functionea : toti boia-r#i, hal ia si m«j iii luara parte la acea Itdunare, boiari halia fiendu cei iu activitate (vedi hale), cei ce occupau func-lioni, £ro boiari masili (vedi mazilu) Hkndu cei pusi in desponibilitate, cei ______________________BOL_____________________81 fora functioni, d^ro si unii, ca si alţii avendu pre atuncea, intre alta privile-gie ce le dau servitiele făcute terrei, si dreptulu de a luă parte la tote aduna-rile, cari aveau de obiectu a deliberă as-supr’a interessiloru statului, dreptu ce numai prin Regulamcntulu organicu se luă cu totulu boiariloru, dandulise numai dreptulu de a allege d’intre denaii deputati pentru obscesc’a adunare; — 3. titlu onorificu datu pentru servitie addusse terrei, fora neci una correspon-dentia cu numirile functioniloru imple-nite, titlu, casi cellu in intellessulu de sub 2., cu totulu personale si fora dreptulu de a potâ trece la eredii titulariu-lui, precandu in altu terre, mai allessu celle d’in appusu, assemeni titluri uobi-litarie treceau d’in tata in fiiu ca una ereditate; sengurii boiari d'in tata in fiiu erau asid numiţii boiari de neamu, fii ai vechiloru apperatoriai terrei, ajunşi inse la cornele aratrului si pucinu pre-tiuiti in celle d’in urma, toteprivilegiele, scutentiele si drepturile fiendu date numai boiariloru cu titluri personali, a-naloge titlureloru institutionei francese numita la lp;i9nnr, care se infien* tiâ dupo revolutionea d’in 1879, sides-tientiarea titlureloru nobiltarie, cari la Francesi erau ereditarie; la noi, desi personali si destinate a se da numai cel-loru bene meritati, inse d’in caus’a abu-sureloru făcute prin conferirea loru si la cei fora merite, cumu si prin porta-rea celloru mai mulţi d’in cei investiti cu densele, aceste titluri sunt astadi des-fientiate prin constitutione; — acelleasi cause, cari addussera desfientiaroa boia-rieloru, impromutara si vorbei boiariu unele insemnari rello: a se fac# boiariu — a se boiari (vedi buiarire). —4. titlu de onore, cu care nuraesce ceneva pre cellu cni vorbesce, in acellu-asi in-tellessu ca si domnu : te rogu se mi dtii ascutare, boierule; inse astadi si in acestu intellessu aprope cadiutu in desuetudine : s'a petrecutu, in addeveru, ceva cu-riosu, la noi Românii, cu titlurole onorifice, ce se dau cellui cui vorbimu; una data titlulu cellu mai onorificu erâ pa nu sau jvtpanu: boi eres seic de prim'» clas»1 6 O. 82________________BOL____________________ se numiau jupanesse; astadi si feminele d’in casa se supera de titlulu de jupa-nessa; Judanului insusi abid te mai poti adreaaâ cu jupatte; veni apoi furi'a lui kyr : unu mitropolitu eră forte onoratu de a se intitulâ kyr; astadi neci precu-petiulu nu aude bucurosu numindulu kyr; coconu se intronâ in loculu lui kyr, si pare a fi mai incapetinatu si mai am-bitiosu de câtu veneticii precedenţi; bar-batii l’au carnu urgisitu, d6ro femenele tinu iuco cu dentii la deusulu; bunu e inse Domnedieu si cu densulu: de orece si jupanessele d'in casa nu mai voru se fia de câtu cocone, matronele române voru caută de neapperatu se lasse remasu sanetoau favoritului coconu, carui’u bonjuristul» »w.s»io=(mon3leur) inco vru in dillele d'in urma se iea loculu, d£ro ca usiurellu bonjuristu ce este, pare co a vrutu numai se interite bataia, si s’a pusu apoi pre fug'a saneWsa, lassandu betranului domnu se susţină lupt’a a-tâtu cu coconulu, câtu si cu jupanulu, care in legamentu defensivii cucyru totu mai spera, co va essf triumfatoriu.— Pentru impartirea boiariloru, in veliţi, de protipentada, etc., se va tractâ la articlele speciale; câtu pentru originea cuventului, păreri s’au datu forte multe, sustinendu unii co ar veni d'in boiu sau res-boiu (cuventu slavicu), alţii d’in voia —volia, alţii d’in alte funtane; cea mai seriosa inse si mai bene fundata pare a fi a invetiatului Miklosich, care reduce cuventulu la slaviculuboljaru,derivatusia-cestu-a d’in una vorba slavica mai simpla cu intellessulu de mii mare: insemnarea asia dâro, cumu si legarea cuventului de una radecina slavica susţinu cu potere parerea menţionatului invetiatu. Cu tote acestea fiendu co noi credemn suffiasulu ar iu romanicu, 6ro nu slavicu; fiendu co instituirea boiariei si organisationea ei este calcatadupo cea byzantina; fiendu co limb’a latina a avutu influentia in no-menclatur’a boiarieloru byzantine; fiendu co in limb'a romanesca, de si prin influentia posteriiîre a slavismului s’au introdussu multe numiri slavice de boia-rie, de la marele vornicu, peno la fturl logofetu, totuşi s'au pastratu si multe _________________BOL._________________ numiri byzantinolatine in form’a loru romanica cea mai curata : spatariu, ve-stiariu, scutariu, etc.; fiendu co, in sup-posetionea, co boiariu ar veni d'in unu cuventu cu însemnare de maj©r=mai mare, espressioni ca boiari mari, boiari mici, boiari mai maii, etc., noue ne păru stangacie si in sene contradictorie, ca si cumu s'ar dice in latinesce purri minore*, sau in francesce plus Inferlcur, stangacla si contradictione, care, d&o s’ar poW trece Românului in suppose-tionea co, boiariu, fiendu strainu de limb'a lui, densulu nu pote avi neci una conscientia de intellessulu primitivu allu cuventului, nu s’ar pot£ trece slavului, care ar cautâ se simtă acellu intellessu, si care cu tote aceste-a unesce cuventuln boiariu cu adiective de intellessulu datu de noi mai susu: pentru aceste cuvente noi credemu, co vorb’a boiariu a resaritu iu pamentu romanescu, legandu se de a-cea-asi radecina ca si banu (vedi 1. ba-nu), cu a tâtu mai vertosu, co in limb’a albanesa, bojar insdnwa si cultivatoriude pamentu, caruia boii sunt, fora indouen-tia, forte necessari. BOIARONIA, vedi boiaressa. BOIAROSU,-a, adj., care are gusturi de boiariu, delicatu, greu de multiamitu. BOIRE, boiescu, V., tinpere, colorart; a da boiâ, a tinge, a coloră, vorbindu de lana, acia, sau tesseture d'in aceste materie. BOIU, 8. m., statura, natura; statura, fire : hm e boiulu lui se crescu inaltu;— d'in folium, affinu in intellessu cu «v, Uerl, etc. ? BOJOCU, s. m., pl.-/, plumfinu;—cu-veutu slavicu. 1. BOL A, s. f., applecatu asiâ do desu la vite pare a ii in locu de bllla=:bellua, transformatu d'in Mila in balla, apoi in huila, ca fame in fome, si prin urmare destinsu de urmatoriulu : 2. BOLA, s. f., morbna, morbu, ne-potentia, stare contraria sanetatei; — in speciale : lang<5re;—boia lumesca— morbu venericii, gonorrea, syphile; boTa c0jm?orM=epilepsfa;—cuventu slavicu. ? BOLBOLU, adv., in abnndantia, cu prisosu; — pote in locu de bolbur'a, de _________________BOL._________________ la rolrere, ca si balta, si mai vertosu vdtorc cu insemnarea de apa profunda, unda ce volburcdin sau bolburedia, si care in gur’a unor'a se aude cu dentali in locu de labiali: doldur’a, rasu im-plulu bolbur’a sau doldur'u—imţlntn cu verfu, in câtu sta se dea pre de raar-geni. BOLB6RE, s. f., in locu de balbore =lluiîui8 titnbantla, calitate de balbu, de bobletecu (vedi bobu), una balbore de twiM=:omu balbuitu;—cuventu neconnoscutu, pre câtu scirau noi, d’in coce de Carpati, dero meritandu a fi genera-lisatu iutre toti Romanii sub form’a genuina : balbore. BOLBOROSIRE, si borborosire, bol-borosescu, v., balbutlre, blaterare, fer* vere , «ntuure; aiiuain r.>s(ro murere r. l In ore agiia.e} 1. a balbutf: nu in-Lellcgu ce totu bolborosesci; de aci: 2. a vorbi iute si incurcatu : vedi cumu bol-bcrosesce Juda nul u ca unu Curcanu; ap-plecatu si la curcani sau alte animali c« scotu una voce analoga cu a cellui ce are limb'a impedecata : curcanii bolbo-rosezcu, desfasiurandusi ntundrele code; 3. despre licide, a essf ferbendu si fa-cundu besice: pre aici cauta se fie vene multe de apa, de orece in atute locuri se vede bolborosindu apa d'in pamentu; sângele ti csse pre gura bolborosindu; 4. a balecf, a amblâ cu rostrulu prin a-pa, agitand’ua: raliele borborosescuprin lacurele lutose; sau a agitâ apa sau altu licidu iu gura, asiâ in câtu se se audia unu sunetu confusu ca cellu ce da ba-lecitulu ratieloru in apa lutulenta; 5. in fiue despre matie, achioraf.—Mai multe cuvente păru a fi datu nascere acestei vorbe: si mai antaniu precedentea bolbo-re, care regulatu ar fi cautatu se d£ bolburare; d£ro fiendu co acestu-a e — volburare. limb'a cautandu se faca una deutinctione, a cadiutu in bolborosite prin una confusione cu borborosire, venita d'in grec. (3âpj3of>oc=apa lutulenta, lacu sau balta, liraulu sau noroiulu d'in una balta, prin vertiulu pop|3ofi{>C(i>=a da unu sunetu ca cellu ce facu ratiele balecindu in apa, de unde si franc, bour* fee, Uoorbler. Spre a destenge celle de ___________________BOL.________________33 destensu, ar cautâ a desface cuventulu in doue: balbnrare sau bulb un re ca ve-nitu d’in balbore=bolbore, alt’a borbo-rusire ca venita d’in j3opJ3op6Cto. cautandu inco a ne folosf mai departe de acesta radecina, si formandu cuvente ca bor-buru, sau iorftwra=:limu formatu de una balta=franc. bourbler, borbu-rosu, etc. BOLBOCA, s. m., apa profunda, locu unde intr’unu riu ap’a e adunca; balta nu intensa, dero profunda; — affinu cu bolbura sau volbura, voltore, etc. BOLBOTINA, s. f., si mai vertosu in plurariu, bolbotinc, fructe necopte, fructe in genere: multele bol botine strica stomu-culu; affinu cu bolbura, etc.; vedi inse si holm. BOLDIRE, boldescu, v., a împunge cu boldulu, sau altu ceva assemenea, a impinge cu cotulu, etc.; metaforice : a indemnâ;—mai usitatu inse ca compusu: imboldire. BOLDIS1U, adj., punctlm, impun-gundu cu boldulu, si de acf, indemnandu, interitandu. BOLDU, s. m., pl.-uri, acuş, stimulu»; 1. acu cu garaalfa ce serve femeneloru do prensu certe parti de vestimente sau certe ornamente; acu de capu, de ppru (cu acestu intellessu mai vertosu in Mol-davi’a, 6ro iu alte parti:) — 2. acu mai mare si mai grossu fissatu in capetulu unei pertice, oa se impunga cu ellu boii si alte vite de transportu, stemurare sau stremurare; de acf, 3. metaforice : stimulu, indemnu, verce serve a indemnâ, interitâ, attitid : boldulu frică, boldulu passionă, boldulu interessei, etc.;—nu e slavicu, ci germanicu, angl. bolt=sa-geta, pironu, cuiu, etc. BOLFU, s. m., globua, lupldeus, bucata de pâtra, stana, bolovanu; — neconnoscutu d’in coce de Carpati. BOLIACU, adj., camu bolnavu, pu-cinu indispusu. BOLI RE, bofescu, v., asşrrotare, a fi coprinsu de boia, a fi bolnavu,—slavicu. BOLISNITIA, s. f., boia usiora, epidemia pucinu violenta;—slavicu de origine, ca si de forma. BOLNAVIRE, bolnavescu, v., a faca 84 BOM. BOR. bolnavu; a se bolnavi—a cade bolnavii; —slavicu si in origine si in forma. BOLNAV1TIOSU, adj., despusu ase bolnavi, valetudenariu, infirmii, nesane-tosu;—slavicu. BOLNAVU. adj., wşrrotiis, care suf-fere de boia, cadiutu in boia, morbosu, suflaronte, nepotentiosu, infirmii; a se face bolnavu—se preface, co e bolnavu, fora se fia;—slavicii. BOLNIT1A, s. f., niHocomlum, cas'a in care se punu bolnavii d’in unu ospi-tiu, d’in unu institutu, etc., supplenttii astadi prin nefericitulu neologi- nm »n-/»rw^n«=rfranc. Infirmerie; — slavicu. BOLNlTIARlU-«, care ingrigesce de bolnitia, —slavicu, supplenitu astadi cu nefericiţii neologismi infirmierii=frane. Inllrmier, infirmiera—ir&nc. inftrni^re. BOLOBOCU, s. ni., vedi polobocu. BOLOCANU, 8. adj., 1. ca sust.: nume propriu de bou: aisu bolocanu, cea boianu; 2. ca adj., grossu, si grassu; stu-pidu, grossu de capu: mm intdlcgi, mc bolocaneY BOLOVANIRE, v., in speciale, applecatu lu ochi, ca si hlqjâire: a bolovani ochii—a deschide ochii tare si a se uitâ cu una mirare dc bobleticu; —formatu d'in : BOLOVANU, s. m., stana de petra, petroiii; massa mare de minerale: unu bolovanii de sare;—d’in tartariculu ba-labuti = mare, de a dreptulu ? sau prin mediulu slavicului bolovanu — idolu? (vedi si balabanire). BOLTU, s. m., pl.-wrt, capltellnm, capetellu sau capetina de pironu, de cuiu, etc., — cuventu neconnoscutu d'in coce de Carpati;—acellu-asi cu precedentele boldu? sau in locu de voltu, ca si bolta, in locu de volta, d'in volrereî BOMBA, s. f., de acea-asi insemnare cu boba d'in collo de Carpati (vedi boba si bob»). BOMBARDARE, v., ital. bombardare, franc, bombarder, a arruncâ bombe, a bate una cetate sau alte uitariture cu bombe (vedi bomba in dictionariu). BOMBONA,-e, f., si bombon», m. pl.-e, d'in franc. bombon=confectura rotunda; francesii scriu si bm'ifin, deri- VHiidu cu velitul u d'in bou — bunu. duple-catu. BOMBUTIA, b. f., la fiuiaâiiii dc d'in collo de Carpati de acea-asi insemnare cu bobitia, ca dcmiuutim d’in prece-dentea bomba. BONCA1RE, si BONCANIRE, v., boare, inuglre; di' regula reflessivu : a se boncaui, a mugi, a sberâ, vorbindu de boi, caudu, de furia san de dorere, dau nnu mugetu plange-rosu si potente, aruncandii paiuentn c» petiorele;— ? d’in bocire, prin intercalarea unui n, cumu susţine dictionariulu de Buda ? sau pote d’in bombu (vodi bobu), prin straiputarea labialei b in guturale g si apoi c? (vedi si baga). BONDOCU-u, adj., In arctum col-lectiis, scurtu si grossu;—la alti Români cu acea-asi insemnare ghitidont? BONETA, f., si boneta, m., pL-e, d'in franc, b 'nnet=scufa, retella ce muierile porta in capu. BORANGICU, borungiucu, si burun-gicu, Berljnm, fire de inetasse trasse de pre gogoşi: cumesia (khuruitgicu;— cuventu turcescu. BORANTIA, 8. f., boraeo ofilcinalis, una planta numita si aratellu. BORBONA, 8. f., de acea-asi insem-nare cu boba si botnba, applecata mai allessu la strugure (vedi si bobu). BORBONTLA, s. f., ca si borbona. BORBOROSIRE, vedi bolborosiră. BORCANASIU si BORCANELLU, 8. m., pl.-e, denrinu-tivu d’in borcanu. BORCANU, s. m., pl.-c, vasu de pa-mentu, olla mai mare in care se punu si se pastredia diverse lucruri licide : borcanu de dulcetia, de muraturi, dc untu. BORDEA, s. m., specia defientia ima-ginaria, cu care sparia pre copii, ca se taca si se stea cu mente : taci, fctidu meu, co rene de te manca bordea. BORDE1A.SIU, s. m., deminutivu d'in bordeiu. BOItDErU,s. m., pl.-c, casa subterra-nea, lupanar; 1. casa terranesca sapata in pamentu si accoperita de assemenea cu pamentu: ch acea-asi cutediantio _______________BOR.__________________ mortea ealca hordeiulu cersitoriului ca st pcdatiulu imperatului; — de acf pentru verce casa modesta : in hordeiulu seu, fia câtu de modestu, fiacare traiesce mai multiamitu de eâiu in casele altuia, fia câtu de mundre; 2. in dictionariulu de Buda si cu însemnarea de lupanariu— casa de muieri desfrenate, ca si ital. bor* dello, franc, bordel, ispan. bordel, si prin urmare neologismnlu bordellu ar fi de prisos». — Bordeiulu a fostu de tertipuri uitate si e peno astadi cas’a ma-rei majoritate a terraniloru români; ba inco ellu figurtfdîa inco, si a figuratu una data si mai multu, chiar» prin curţile urbaniloru : este d£ro de cea mai mare interesse, nu numai pentru isto-ri’a limbei, ci si a nationei prestra totu, a se nrmarf cu donadensulu originea unoru assemeni cuvente. Tn lim-bele sorori cuventulu este, dupa forma, ca si in limb'a nrtstra, un» deminutivu, care cere una forma primitiva mai simpla. Tn limb'a francesa essiste l»orntu inse s'au desvoltatu mai departe si inimbţx, grec. p(5[ijii)4=iinsecta care tviiubita, ca la noi bombariu-, si de aci in eprciale : vemie de inetasse, gundacu de metasse, gogosi'a vermelui de metas-w. meta.v>ea insasi, ca l&uoibombacus&u bumbacu, d’in care, dupo celle attenso mai susu despre stramutaaea lui b in g, s’a formatu probabile si gundacu. Astufelu d£ro cuventulu bombus a potutu da in românesce cuventulu bombu cu doue serie de insemnari: un’a referita la sunetu, si alt'a la form’a globosa a cbrysallideloru sau gogosieloru, ce in-fasiura pentru unu tempu insectele, ma-teri'a sau tesseturele făcute din ma-teri’a trassa d’in acelle gogosie; d6ro, pentru destinctione, limb’a a cautatu ca in vorbele d’in un'a d'in aceste serie se suppr^raa sonulu m, asiâ in câtu d'in bombu au essitu bobu, apoi bobocu, bo-bosiu, etc.; chiaru boboti sau bubău, form’a cea mai estraordinaria, cadredia, prin intellessu, cu acesta etymologia: coci si cellu altu cuventu, pentru acellu-asi conceptu, adeco screca, se refere la latin, ser (ca=vestimentu metassosu, intogmai cumu si bubău — bombâu=vestimentu bombiccu. Mai anevoia ar pard, co intra sub acesta etimologia cuventele : boble-tecu, bobletiu, etc.; dero, de una parte bombu avendu insemnarea de balbu — iuganatu in vorba, si cellu incurcatu in vorba fiendu de regula si stangaciu in cogetare si in actione; de alta parte bombu insemnandu si insectu in chrysal-lide: nu este de mirare, co unu derivatu d'in bobu, ca boblctecu, a ajunsu se insemne simplu, prostu, stangaciu in disse si fapte: asiâ franc. nlals=boble-tecu pare co e in locu de nldalis = in cuibu, ce n'a essitu sau sboratu inco d'iu cuibu, vorbindu de pui de passeri. Nu e inse de trecutu cu vederea co in limb’a ispanica se afla cuventulu bobo, d’in care apoî bobatlco =bobloticu; primitivulu inse, bobo insemna si una passere fora aripe si presentandu prin urmare una forma glob<5sa, ca bobocu allu nostru; precumusi unu modu dease investimentâ ridiculu ca boborojire allu nostru. Ispani-culu liobo arfi veniudu, dupo unii, d’in bal-bus—balbu; acesta etimologia s’ar potâ dâ si lui bobletlcu allu nostru; inse forme analoge ca bolbotina, etc., păru a militâ pentru etimologi’a mai susu indicata; bobletiu, bobleticu, fiendu, dupo parerea nostra, ca si bolbotina, derivate 80 BOG. BOI. d’in una forma boblu, deminutivu d’in bobu; afora ddco pentru acesta familia de vorbe n’ar preferi cineva se puna in 1 jocu si una a treia radecina, adeco bol- ' bu=zbulbus, grec. |3oX|&c- BOCCEA, s. f.,pl. boccelle, fascls, gtro- 1 phlum maximum; — cuventu turcescu: 1. legătură de tutunu, coprendendu mai multe papusie de tutunu; velu mare, cu care muierile si accoperu spatele. BOCCENGERIA, s. f., messerfa de boccengiu. BOCCENGIU, s. m., care vende boccelle de muieri sau tutunu in boccelle. BOCLUCASIU, s. m., care face boclucuri. BOCLUCU si buâlucu, e. m., merda, fex; molestum neşotium; caTlllatii); — scrementu, mai vertosu omenescu : a mancă boclucu=a spune mentioni; nu mancă buclucu=m spune mentioni, nu spune vorbe care me supera; — încurcătură, nevoia : numai de boclucuri esti bunu; a face boelucu=a. face una cdrta, a se bagă intr’una nevoia, a committc una prostfa; — încurcătură de desfacere a unei daravere; pedece, preteste do a ammanâ sau a nu platf una datoria: dc 1 câte ori amu avutu daraveri cu acestu omu, mi a facutu boclttcuri. 1.BOCSIA, s. f., cuventu neconnoscutu d’in c<5ce de Carpati, vedi bucea în Glos-sariu, cumusicar&M«ana in Dictionariu. 2. BOCSIA? s. f., cu intellessulu de colore negra? — acellu-asi pote cu 1. bocsia, ca unsore pentru ossi’a carrului. BOCSIARIU, vedi carbtmariu in Dictionariu. BODEKLÂU, s. m., mereu*, passero de apa ce mereu so da affundu. BOEA, boeria, etc., vedi boid, boiaria, etc. BOFTA, 8. f., tnmor, tuberculos, glandula; ghiandura, inflatura; — cuventu neconnoscutu d’in c<5ce de Carpati; — ? in locu de bobta, d’in acea-asi fontana cu bobu sau pote si buba ? BOGACIA, s. f., placenta, turunda; specia de placenta mai allessu cu braM-dia; — transformatu d’in ital. focacria. BOGAGIA, s. f., d’in collo de Carpati in lou de bagagiu. BOG ASIA, s. f., tessetura colorata si cu lustru, — german. ba?a8le; de acf : BOGASIARIU sau bogasieriu (cu s, nesiuratu), care vende bogasia; — bo-gasiarîa, stabilimentu de bogasiariu. BOGATaTE, s.f., forma pucinu con-noscuta d’in coce de Carpati in locu de: BOGATIA, s. f., dl vi ti», avutfa; — formatu d’in : 1. BOG ATU,-a, s. adj., dires înavuţii: — cuventu slavicu. 2. BOG ATU (cu tonu pre bo, bogatu), adj. si adv., snfllelens, satls; destullu. de ajunsn; — sul) acesta forma neconnoscutu d’in coce de Carpati, ci numai sub form’a si cu intellessulu d’in 1 bogat u. BOIA, s. f., pl. boihle (la Macedoromâni boie), color, liquor tlnctllis; Untura, vapsâ cu care se coloredia lan"a, tortulu, etc., cum si pinurele si alte tessuture;—cuventu tureeScu. BOIANGERIA, s. m., maiestrfa sau stabilimentu de boiangiu. BOIANGIU, 8. m., care boiesce, care scie boi sau are stabilimentu de a boi. BOIARESCE, adj., ca unu boiariu. BOIARESCU, adj., ce se tine de unu boiariu, relativu la boiariu;—Ca subst. : boiaresculu, asid se numiea in Molda-vi’a clac’a sau lucrulu ce erâ detoriu tie-ranulu stabilitu pre mosi’a unui boiariu se faca in folosulu acestuia pentru partea de pamentu ce tieranuln luerd in allu seu folosu; — boiaresculu se deslientiâ prin legea d’in 1804, asid numita legea improprietarirei tkraniloru. BOIARESSA,s. f., muierea unui boia-riti. BOIARIA, s. f., calitate sau titlu de boiariu : boiariele se dau pentru servi-tielc addusse terrei;—metaforice: morbu venericu : prin traifdu teu desfrenatu ai se te capeţi cu una boiaria care ti va repune vieti'a. BOIARIME, s.f.,cacollectivu: totulu boiariloru, corpulu ce formedia boiarii d’in terra; parte d’in boiari. BOIARIRE, boiarescu, v., a face boiariu, a conferi cuiva unu titlu de boiaria;— ca reflessivu, metaforice, a se boiari : BOI. BOI. 81 1. a se mundrf: s'aboiaritu asiâ de tare m câtu nu mai baga ))rc nemine in se-«a}- 2. a ae lenevi : ce mi te ai boiaritu a*ra in câtu nu mai puni tnan'a pre lucru? — 3. a luâ unu morbu venericu : mom boiaritu de la fortnos'a ce mi ai recoinmandatu; — in acestu intellessu si sub form'a activa : formos’a cea lauâata » o boiaritu. BOUlRISMU, s. f., sy stema de doctrine, de principie, cari servu ca base de portare boiariloru in societate si in politica. BOIARITU, part., caro, afora de însemnarea ce are ca venitu d’in boiariri>.: facutu boiariu, investi tu cu una boiaria, ire ai intellessu speciale allu lat. liomo ■orna, franc. parreiiu=omu de curendu m(ratn intreboiari, care nu a avutu parcaţi sau raosi boiari: badar anula boia-ntu (vedi bathiranu); boiaritulueste totu ieamt’a mai mitndru si mai nepolitu ca hianulu; desf, la noi, boiari’u, afora de coi de ntamu, n’a fostu neci una data ereditaria. BOIARINASIU, s. m., boiariu micu, d* rangulu cellu mai de diosu in ierarclri’a fcoiaresca. BQIARITIA, vedi boiaressa. BOIARIU, 8. III., nobilix, patriciu»; «al minere publica fiingitui’; princopts, •ptimat um untas; 1. ouui care porta una •arcina a terTei, carui-a erd incredcn-tisiUi unu servitiu mai importanto allu «Latului, fia administrativii, fia judeca-t»>rwcu, fia militarescu, camu in acea-însemnare ca sliybasiu de alta data, »i identicu aprope cil functionariu de utiuli : logofctulu erd boiariu judeca-iorrxcu. amutsiulu boiariu militarescu, restiaritdH boiariu fiscale, vorniculu buturi» administrativa; — 2. titlu de ooore co portă cellu care addussesse «rvitie terrei si dupo essirea d’iu func-Uine, titlu corresponditoriu cu fiinctio-ttea iinplenita si totudeaun'a dc a-«llu-asi nume cu functionca : toti boia-ni, hal ia ni mazili luara parte la acea adunare, boiari luilin fieudu cei in acti-ntate (vedi hale), cei ce occupau funcţiuni, lrx> boiari mazili (vedi maeilu) âcndu coi pusi in desponibilitate, cei fora functioni, d<5ro si unii, ca si alţii avendu pre atuncea, intre alto privilegia ce le dau servitiele făcute terrei, si dreptulu de a luâ parte la tote aduna-rile, cari aveau de obiectu a deliberâ as-supr’a interessiloru statului, dreptu ce numai prin Regulamentul» organicu se luă. cu totulu boiariloru, dandulise numai dreptulu de a allege d’intre densii deputati pentru obscesc’a adunare; — 3. titlu onorificu datu pentru servitie addusse terrei, fora neci una correspon-dentia cu numirile functioniloru imple-nite, titlu, casi cellu in intellessulu de sub 2., cu totulu personale si fora dreptulu de a pot6 trece la eredii titulariu-lui, precandu iu alte terre, mai allessu celle d’in appusu, assemeni titluri nobi-litarie treceau d'in tata in fiiu ca una ereditate; sengurii boiari d’in tata in fiiu erau asiâ numiţii boiari de neamu, fiiaivechiloru apperatoriai terrei,ajunşi inse la cornele aratrului si pucinu pre-tiuiti in celle d’in urma, tote privilegiele, scutentiele si drepturile fiendu date numai boiariloru cu titluri personali, a-naloge titlureloru institutionei francase numita la legirm d’Iiounenr, care se infien-tiâ dupo revolutionea d’in 1879, si des-fientiarea titlureloru nobiltarie, cari la Francesi erau ereditarie; la noi, desi personali si destinate a se da numai cel-loru bene meritati, inse d’in caus’a abu-sureloru făcute prin conferirea loru si la cei fora merite, cumu si prin porta-roa celloru mai mulţi d'in cei investiti cu densele, aceste titluri sunt astadi des-fientiate prin constitutione; — acelleasi cause, cari addussera desfientiarea boia-rieloru, impromutara si vorbei boiariu unele însemnări relle: a se face boiariu = a se boiari (vedi bmarire). — 4. titlu de onorc, cu care numesce ceneva pre cellu Cui vorbesco, in acellu-asi intellessu ca si domnu : te rogu se mi dai ascutare, boierul•; insoastadi si in acestu intellessu aprope cadiutu in desuetudine : s’a petrecutu, in addeveru, ceva curioşii, la noi Românii, cu titlurele onorifice, ce se dau cellui cui vorbimu; una data titlulu cellu mai unoriiicu erd pan» sau jujwnu: boieressele de pruu'a clasau 6 G. 82 BOI. BOL. se numiau jupanesse; astadi si feminele d'in casa se supera de titlulu de jupa-nessa; Judanului insusi abiâtemai poti adressd cu jupatie; veni apoi furi’a lui kyr : unu mitropolitu erâ forte onoratu de a se intitulâ kyr; astadi neci precu-petiulu nu aude bucurosu numiudulu kyr ; coconit se intronâ in loculu lui kyr, si pare a ti mai incapetiuatu si mai am-bitiosu de câtu veneticii precedenţi; bar-batii l'au camu urgisitu, ddro femenele tinu inco cu dentii la donsulu; bunu e inse Domnedieu si cu densulu: de orece si jupanessele d'in casa nu mai voru se fia de câtu coconc, matronele române voru cautâ de neapperatu se lasse remasu sanetosu favoritului coconu, carui’a bon-jurushdu i>wsiio=z(monAeur) inco vru in dillele d’in urma se iea loculu, ddro ca usiurellu bonjuristu ce este, pare co a vrutu numai se interite bataia, si s'a pusu apoi pro fug’a sanet6sa, lassandu betranului domnu se susţină lupt’a a-tâtu cu coconulu, câtu si cu jupanulu, care in legamentu defensivu cu cyru totu mai spera, co va essf triumfătorul.— Pentru impartirea boiariloru, in veliţi, de protipentada, etc., se va tractâ la articlele speciale; câtu pentru originea cuventului, păreri s’au datu forte multe, sustinendu unii co ar veni d'in boia sau res-boiu (cuventu slavicu), alţii d’in voia —volia, alţii d’in alto funtane; cea mai seriosa inse si mai bene fundata pare a ii a invetiatului Milcloskh, care reduce cuventulu la slaviculu boljaru, derivatu si a-cestu-a d’in una vorba slavica mai simpla cu intellessulu de mai mare: insemnarea asia dâro, cumu si legarea cuventului de una radecina slavica susţinu cu potere parerea menţionatului invetiatu. Cu t6te acestea tiendu co noi credemu suffissulu ariu romanicii, 6ro nu slavicu; tiendu co instituirea boiariei si organisationea ei este calcatadupo cea byzantina; fiendu co limb'a latina a avutu influentia in no-menclatur’aboiarieloru byzantine; fiendu co in limb’a romanesca, de si prin influentia posteriâre a slavismului s’au introdussu multe numiri slavice de boia-rie, de la marele vornicu, peno la ftorl logofetu, totuşi s’au pastratu si multe numiri byzantinolatine in form’a loru romanica cea mai curata : spatariu, ve-stiariu, scutariu, etc.; fiendu co, in sup-posetionea, co boiariu ar veni d’in unu cuventu cu insemnare de major=mai mare, espressioni ca boiari mari, boiari mici, boiari mai nutri, etc., noue ne păru stangacie si iu sene contradictorie, ca si cumu s’ar dice in latinesce parri ml* niires, sau 111 francesce plus tnferU>ur, stangacla si contradictione, care, dâco s’ar pot6 trece Românului in suppose-tiouea co, boiariu, fiendu strainu de limb'a lui, densulu nu pote avd neci una conscientia de intellessulu primitivu allu cuventului, nu s’ar potd trece slavului, care ar cautâ se simtă acellu intellessu, si care cu tote aceste-a unesce cuventula boiariu cu adiective de intellessulu datu de noi mai susu: pentru aceste cuvente noi credemu, co vorb’a boiariu a resaritu in pamentu romanescu, legându se de a-cea-asi radecina ca si banii (vedi 1. banu), cu a tâtu mai vertosu, co in limb’a albanesa, bojar insemna si cultivatoriude pamentu, caruia boii sunt, fora indouen-tia, forte necessari. BOIARONIA, vedi boiaressa. BOIAUOSU,-a, adj., care are gusturi de boiariu, delicatu, greu de multiamitu. BOIRE, boiescu, v., tinşrere, eoljrar*; a da boiă, a tinge, a colorâ, vorbiudu de lana, acia, sau tesseture d’in aceste materie. BOIU, s. m., statura, natura; statura, fire : nu e boiulu lui se crescu inaltu;— d'in foliuiu, affinu in intellessu cu cpostv,. Uert, etc. ? BOJOCU, s. m., pl.-/, plumonu;—cuventu slavicu. 1. BOLA, 8. f., applecatu asiâ de desu la vite pare a fi in locu de bllla^bellua, transformatu d’in Mila in balla, apoi io bolla, ca famc in fomc, si prin urinar? destinsu de urmatoriulu : 2. BOLA, s. f., morbos, morbu, ne-potentia, stare contraria sanetatei; — in speciale : lang<5re;—boia lumcsca= morbu venericii, gonorrea, syphile; hota C(i;>iî/ori<=epilepsfa;—cuventu slavicu. i1 BOLBOLU, adv., in abundantia, cn prisosii; — pote in locu de bolbur'a, de BOL. Bol. «3 ia voire re, ca si bolta, si mai vertosu tolt6re cu insemnarea de apa profunda, whda ce volburedin sau bolburedia, si care in gur'a unor’a se aude cu dentâli ia locu de labiali: doldur’a, vasu im-pfuiu bolbura sau rfoidM»’(i=implutu cu verfu, in câtu sta se dea pre de mar-g*ni. BOLBORE, s. f., in locu de balbore =liniru® titubmitfa, calitate de balbu, de bubletecu (vedi bobu), una balbore de mcumu balbuitu;—cuventu necon- I menta, pre câtu scimu noi, d'iu coce da Carpati, dero meritandu a fi genera-Itatu iutre toti Romanii sub form’a ge-IBl&a : balbore. BOLBOROSIRE, si borborosnre, bol-kros&scu, v., balbutirc, blaterare, fer* Vtr», Kktuure; ai|uam rostro muvere vl la ore «gita.-e; 1. a balbutf: nu in-ItUtgu ce totu bolboroseşti; de aci: 2. a Torbi iute si incurcatu : vedi cumu bol-horostsce Judanulu ca unu Curcanu; applecatu si la curcani sau alte animali ce scota uua voce analoga cu a cellui ce ire limb’a impedecata : curcanii bolbo-ro*t4C*t,desfasiurandusi mundrele code; 3. despre licide, a essf ferbendu si fa-cundu besice: pre aici cauta se fie vene multe dc apa, de orece in atăte locuri se •wtde bolborosindu ap'a d'in pamentu; sângele ti esse pre gura bolborosindu; 4. a balecf, a amblâ cu rostrulu prin a-pa, agitand’ua: ratiele borborosescu prin lacurcle lutose; sau a agită apa sau altu licîdu in gura, asiâ in câtu se se audia ana sunetu confusu ca cellu ce da ba-Lecitulu ratieloru inapalutulenta; 5. in fine despre matie, a chioraf.—Mai multe cnvente păru a fi datu nascere acestei vorbe: si mai antaniu precedentea bolbo-re, care regulaţii ar fi cautatu se d£ Uburare; ddro fiendu co acestu-a e — ! toHturarit, limb'a cautandu so faca una destiactione, a cadiutu in bolborosite prin una confusione cu borborosirc, velita d'in grec. |3<5pj3opoc=apa lutulenta, lacu daq balta, limulu sau noroiulu d'in I usa balta, prin vertiulu popJ3op6Cu>=a I da unu sunetu ca cellu ce facu ratiele I takciitdu in apa, de unde si franc, bour* I U, t>«arbl«r. Spre a destenge celle de I destensu, ar cautâ a desface cuvcntulu in doue: balburare sau balbunre ca venitu d’in balborez=bolbore, alt’a borbo-rusire ca venita d’inJ3op|3op6Cw, cautandu inco a ne folosi mai departe de acesta radecina, si formandu cuvente ca bor-bum, sau 6nnet=scufa, retella ce muierile porta in capu. BORANGICU, borungiucu, si burttn-gicu, seri cum, fire de metasse trasse de pre gogoşi: camesia de burungicu;— cuventu turcescu. BORANT1A, s. f., borago ofilcinalis, una planta numita si aratellu. BORBONA, s. f., de acea-asi însemnare cu buba si bomba, applccata mai allessu la strugure (vedi si bobu). BORBONTLA, s. f., ca si borbâna. BORBOROSIRE, vedi bolborosirc. BORCANASIU si BORCANELLU, s.m., pl.-c, deminu-tivu d'in borcanu. BORCANU, s. m., pl.-c, vasu de pamentu, olla mai mare in care se punu si se pastredia diverse lucruri licide : borcanu de dulcetia, de muraturi, dc untu. BORDEA, s. m., specia de fientia ima-ginaria, cu care sparia pre copii, ca se taca si se stea cu mente : taci, fi tul» meu, co vene de te manca bordea. BORDE1ASIU, s. m., deminutivu d’in bordeiu. BORDEIU, s. m., pl.-c, casa mbterra-nea, lupanar; 1. casa terranesca sapata in pamentu si accoperita de assemenca cu pamentu: cu acea-asi cutedimtia BOR. BOR. 85 wnrtca calea bordeittlu cerstforiului ca si pdatiulu imperatului; — de acf pentru fwce casa modesta : in bordeiulu .teu, Ha tAtu de modestii, ftamre traiescc mai multiamitu de cătn in casele altuia, fia eAtu de mundre; 2. in dictionariuln de Bndi si cu insemnarea de hipanariu= [ «sa d«* muieri desfrenate, ca si ital. birjei lo, franc, bonlol, ispan. bordel, si prin urmare neologiumtilu bordelln ar fi de prisosn. — Bordeiulu a fostu de tem-Ptttî uitate 33 e p-^no astadi casa ma-rei majoritate a terr.iniloni români; ba ineo ellu figuredia inco, si a figuratu ana data si mai multu, cbiarn prin curţile tirbaniloru : este d<5ro de cea mai mar** interesse, nu numai pentru isto-ri’a limbei, ci si a nationoi prestra totu, a se urmarf cu donadensulu ori-îrinea unoru assemeni cuvente. Tn limbile «orori cnventnln este, dnpa forma, ea si in limb’a nostra. unu deminutivu, care cere una forma primitiva mai simpla. In limb’a francesa essiste bord= nnrjrine; d£ro d’in acesta insemnare nu •e pote scote cea de bordel, uf<5ra d&o ru «’ar pre^uppune co pe rotonde erau una data condemnate a locnf in case situate câtu se pote mai la marginea cetati-lorn. Tn limb’a ispanica se afla borda= baraca, casa prorta de scânduri, care ir fi d'.'rivandu d'in got. baurd, angloss. 1»r«l=:scandura, cascitfra de scandura; «eMa etimologia cadredia mai bene cu intelle**uln ce are cuventuln bordellu in limbele sorori, si peno la nnu puntu chiaru cn intellessulu datu in romanele sub 1.. cea-a ce ar dace la concla-«iwa. oo Românii de la Goti aru fi in-v*tiatn se faca bordeie si se locuesca in »lle. afora de nu cumnva s’ar probâ co Oliii Ie an apucatu înainte, pentru co 4 in kliomatele celtice essiste bord cu insemnari ca si germaniculu kurd sau l>ord. Peno atunci se insem,-aimn. co si in românesce essiste form’a ■ti simpla bnrd in compu.mctt,v., vomere; a vrfme, a versâ, a da afora d’in stomacu celle maneate si bente : cene bee pre multu vinu, se eqmnc a se mftetâ si bort; cui 86_________________ROB.____________________ s’appleca, de grctia boresce; — metaforice se dice si de lucruri ce dau d’in elle materie, d£ro totudeaun’a cu nuanti’a particularia de materie gretiose si pu-turose, si in speciale de membrulu virile : a da afora, a versâ, a aruncâ se-mentia genitale, — si de acf in injura-ture mai multu de câtu gretiose : bori-mi-aru se mi borescn; — d’in t<5te acestea cuventulu impromuta una energia nespusa de a esprime injuratur’a im-pinsa la gradulu estremu; de unde apoi espressioni energice ca : ciocoiu boritu, tiganu boritu, etc. — D’in yomereî A-tunci cuventulu a sufferitu trei scamba-tioni fonetice, un’a mai estraordinaria de câtu alt'a : scambarea lui v d’ince-putu in b, de care avemu mai multe essemple (vedi litter’a b in Dictionariu); scambarea lui e scurtu in i si strămutarea verbului d’in HI conjugatione in IV, fenomenu forte raru in limb’a nostra, cumu fugire d’in fnşere; scambarea in fine a lui m in r. Celle doue d’antaniu scambari se presenta si in form'a ital. bomlre =: borire; câtu pentru a treia mai nu s’ar pote aflâ unu essemplu ne-indoiosu, de ore ce suppositionea co borbima ar fi in locu de bombona nu e confirmata prin probe sufficienti. Macedoromânii au form’a latina fora neci una transformare, vomere; 6ro transformatul» borire ar poW fi in locu dc forire, compusu eo-forire. BORITURA, s. f., ce se boresce; si cu intellessulu de lucru sau persona bonta, adeco gretiosa, batujocoritasiavili-ta ; boritur'a de ciocoiu, boritur’a de tiganu. BORNAIRE, v., cu acellu-asi intellessu ca si bombai re, d’in collo de Carpati, âro d’in coce noi nu connoscemu de câtu sbornaire sau sbornaire, proveniţii sau d'in imitarea voceialbineloru, sau prin transformarea lui bombaire. BOROBONTIA, si borobotia, s. f., infelix casus, malum et pervulcratum faclnus; rea intemplare, fapta rea sau prostesca, necuvenientia, ce face mare sgomotu: mi s’a intemplatu ua borobotia, mi am perdutu căciuli'a; tu nu mai de borobotie esti bunu; — cuventulu pare ___________________BOS.__________________ a fi una noua desvoltare a formei bor-bontia, si a sc legă de bombu, bomba, etc. (vedi bobu), întocmai ca si ital. bom-bnnza, franc, bombance, analoge, peno la unu puntu, si in intellessu cu allu nostru borobotia sau borbontia. BORSIRE, v., de regula reflessivu : a se hor si, a se face borsiu, a se acri; si de acf metaforice, a se superâ, a se in-veninâ; dlro in acestu intellessu se aude mai desu, a se imborsiă. BORSIU, s. m., acldum jus furfkiream; apa acrita prin- fermentarea teritie-loru puse intr'ens'a; — cuventu slavicu. BORTA, s. f., caverna In trunoo; gaura in genere; in speciale, scorbura= gaura in trunchiu de arbore; de aci, trunchiu scorburosu (vedi bordeiu, cu tote co nu ar fi improbabile ca cuventulu se se*refere la bolta; numai scambarea lui l in r, înainte de una consonante, ar fi estraordinaria si grea de sustinutu prin alte ossemple).—însemnarea de anademazzcorona, cârcanu de capu sau de vestimentu, la muieri, insemnare data, pre lungo celle alte, in dictionariulu de Buda, se lega, fora in-douentia, de germ. borte, sau e una transformare d'in berta. BORTIRE, bortescu, v., a face una borta. BORTOSU-o, adj., cu borta, ce are una borta, scorburosu. BORVISU, s. m., d’in ung. borrls, apa minerale ferruginosa. BORZOIU, sau bârzoiu, si BORZOSIU-a, adj., hlrsutus; perosu, flocosu; sberlitu; — d'in ungur, borzasl noi inse credemu a fi auditu si sim-plulu borzu sau burdiu, d'in care bur-zoiu, horzosiu, ar fi augmentative. BOSCA, 8. f. (s siueratu), rascnlnm oblontrum; scafa, copaia, covata, buriu, etc.; — cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati. BOSCINA, 8. f., ce remane d’in faguri, dupo ce se allege mierea ai c6r’a. BOSCONA, de acea-asi insemnare cu bobona, neconnoscutu d’in coce de Carpati, — d’in j3aţxa{v£iv? — de aci si : BOSCONIRE, bosconescu, v., a descântă, a farmecă. BOS. B08. 87 BOSCORODIRE, boscorodescu, v., kbtrrarr, secam loqul, mnrmnrare; a (focar!, a limbuţi, a vorbf incetu, a mor-mai; — forin'a arrâta funtana grec^sca; fo4e acellu-asi ca si precedentele bos-nmire, din {3acxa[vE*.v. BOSIOROGIRE, v., a face bosiorogu. BOSIOROGU-a, adj., herniosus) ve-tarmtu Ia bosie, si de acf mai generale: vetematu la părţile genitali, surpatu;— inYederatu d’in bosiu, ddro suffissulu raţţu ce insemn&lia ? BOSIIJ, s. m., pl. &o^!(coleu8 (=cu-leu), tcktlculn»; coiu : mi s'a inflatu mjm« bosiu; sufleru de bâsie; a appucă si st-ring? prt ceneva de bosie, ca se i iea poterile; — bosiu este apprope identicu it» însemnare cu coiu; acellu-a differe de acestu-a. antaniu pentru co bosiu este ut espressione a lucrului mai depar-tata. ei prin acesta mai pucinu rosinosa, ero coiu fiendu espressionea mai appro-piata si mai derecta a obiectului im-plira rosine si obscenitate; allu doile pentruco bosiu, referinduse mai allessu la pung'a sau pellea ce infasiura testicu-lttlu. na se pote luâ in certe intellessuri metaforice, ce se dau lui coiu, ca a-vendu una mai de apprope referentia cu flobulu de came insusi, cumu : coiu de nmtprna, dr cantariu, etc.; cu tote co in origine bosiu ca si coiu (vedi acestu ernrentu in Dictionariu), pare a insemnâ ptat, saruletiu, &«rsa=punga. — Ur-marirea originei lui bosiu, este de cea mai mare interesse, pentru co pote deschide perspective large pentru studiulu Umbri in genere, si allu limbei propria in parte, care peno astadi abil se con-O'i*» in primele s£lle lineamente. In-n&afulu Diez allatura vorb'a roma-»»sca bosie de ital. si provenc. borsa, isp. si port. bolsa, franc, bonrae, cuventu ţ? in ttfte aceste limbe insemna bursa— ptwga. care in limb’a baseica ar fi luatu frrm'ft si mai estraordinaria inolsu, si are deriva d’in lat. bj r»a=grec. popia =palle de animale argasita, si de acf, 4ivfrse obiecte lucrate d’in assemenea peile. cumu e in speciale si pttng'a. In ttinit&tea classica cuventulu bjrsa oc-carre numai ca nume propriu, si ac^st’a chiaru in Virgiliu, ca nume propriu allu partei intarita d’in faimos’a Cartagine; nu este inse de mirare câ cuventulu se fia stătu in limb’a popularia sau asiâ numita rustica, de ore ce ellu essiste in tote limbele romanice sorori cu a no-straf si prin urmare se se afle vestigie de densulu si in limb’a nostra : cestio-nea inse este de a se scl, d£co bosiu vine in addeveru d’in bursa. Candu aru fi asiâ, atunci bobosiu, cumu si derivatele lui, aru fi ramure d’in acellu-asi trunchiu, formate prin processulu de duplecare allu cuventului. De partoa intellessului n’ar fi neci una pedeca a referi cuven-tulu bosiu la bursa, cu intellessulu de punga, saculetiu, etc.; cu atâtu mai multu co essiste in limba si bussunariu, cu intellessulu cellu mai appropiatu de cellu ce are bursa in limbele sorori; de partea formei inse lucrulu este cu atâtu mai greu de justificatu, cu câtu essistu in limba vorbe cu totulu appropiate de bursa prin form'a loru, si, dupo t<5te pro-babilitatile, derivate d'in ea, curau : bursucu, si ca adiectivu, cu insemnare» de grassu si grossu, ca unu sacu bene implutu, si ca substantivu cu insemnare de t»xo=animale, cumu se scie, re-lativu grossu; pote co la aceea-asi origine se referu de a dereptulu si bur-sanu, burzoiu sau borzoiu, borzosiu, in locu de &urso?M=itare redecatu sau inflatu, si mai allessu ursfa sau hursia, in locu de &itrs»a=:Wrstiîa=:pelle de miellu argasita, prin transformarea lui b antaniu in v, vursîa, apoi prin trecerea lui v in g sau h, gursia, hursia, ca in fa-guru d’in fariilus, si in hulpe d’in vulpe. Câtu pentru bosiu, d£co s’ar presup-pune una forma de adiectivu derivatu d’in bursa, ca bursiu, hursia, sau borsiu, borsia, d'in care aru fi resultatu , prin caderea lui r, bttsiu, busia, bosiu, bosia; totuşi cu greu amu pote justifici acesta cădere a litterei r prin alte essemple sa-tisfactorie : tote formele fora r essistu de faptu in limba ca sustautive, adeco bosiu sau bosia cu iusemnarea mai susu data de coiu sau coie, 6ro husiu, busia, cu însemnarea de ]»cmnu, prin urmare t6te cu intellessu de ceva globosu; nu 88 BOS. este inse mai pucinu addeveratu, co sup-primerea lui r, in assemeni conditioni, nu se pote justifică in starea actuale a filologiei nostre, si prin urmare remâne indoiosu, d6co bosiu, ca si busiu, deriva d’in bursa. A indentificâ bosiu cu bobo-siu, inco nu ne ajuta la nemica : #coci d£eo nu ar fi pedeca de partea intelles-sului, ar fi de partea formei, de orece, dupo legile de formatione a cnventeloru, bobositt, ca forma mai desvoltata, a cautatu se vina d’in bosiu, ca forma mai simpla; si bosiu se pote mai cu greu reduce la bobu decâtu bobosiu. Noi credemu, co bosiu, busiu, etc., se pote referi mai bene la acea-asi radecina fecunda, ce a datu botu cu tote derivatele selle; si lassandu se desvolt&mu cuventele ce ne dau acdsta convictione la ar-ticlulu botu, vomu notâ aci numai, co precumu la bobu am vediutu forme cu gutturali respondendu la celle cu labiali, gogosia la bobosia, totu asiâ so afla si gusta correspondendu la busia. BOSTANA, s. f., pl.-e, vedi bostanu. BOSTANASIU si BOSTANELLU, s. m., pl.-», deminutivu d'in bostanu. BOSTANU, 8. m., pl.-t, cucurbeta, p«po; fructu de planta cucurbitacea, inse ca totu ce se tiene de domeniulu istoriei naturale, cu intellessu forte fluctuante, asid incâtu acestu-a variedia forte de la unu locu la altulu, insemnandu: 1. la unii Români: cucurbet’a ce so manca fdrta sau copta,* adeco dovlcaculu sau dovletele, cumu lu chiamaunii; 2. la alţii, numai acea cucurbeta de mancare, ce are pelliti’a lucia si suptire, pre candu cea cu scortia buburosa si mai grossa ua numescu lu-benitia, cuventu ce la alţii insemna pepene verde; 3. la alţii, numai cucurbet’a roiosa, adeco tiev’a, cumuua numescu pre a locurea; 4. la alţii infine, cu insemnare si mai generale, coprendendu sub numirea de bostanu atâtu cucurbetele de mancare câtu si pepenii; — d’in acesta d'in urma insemnare vine co bostanu, si mai vertosu sub form’a feminina, bostana, se dice si de agrulu semenatu cu pepeni si cueurbcte.— Deco inse bostanu ar fi de acea-asi radecina ca lotu (vedi ________________BOT.__________________ acestu cuventu la loculu seu in Glossa-riu), atunci intellessulu ce s’ar cuveni a i se da totudeaun’a, ar fi cellu de sub 4. BOTASIRE si butasirc, v., ablaqneare, propagare; 1. a sapd in giurulu unui arbore, 2. a pune in pamentu unu buta-siti (vedi botu si butasiu). BOTIBE, botcscu, v., conglomerare, conţrlobare, corriipare; a face botiu, a stringe in forma de botiu, a ghemul, a motosl sau mototoli, — in speciale despre vestimente: nupotusiedepre scaunu, co mi botescu tunic'a; camesi’u se mi se calce d’in nou, copr6 c boUta (vedi botiu si botu). * BOTIOCHINA, s. f., deminutivu d’in bqtiu: capetina, capetellu, bulbu; — metaforice: fapta sau dissa necuvenita, estra-ordinaria, de mirare : esti bunu numai de botiochine; faci numai bo-tiochine. BOTIOCHINOSU-n, adj., cm botio-china, capetinosu, bulbosu, vorbindu de plante, etc. (vedi botiu si botiochina). ? BOTIOTELLU, s. m., pl.-», belit-borus, Teratrum?— se fia ore cuventulu in relatione cu botiu, si prin urmare cu botu, de ore ce plant’a botiotcllu este de genulu plantei ranuncnlus; si rana ~ brosc’a se chiama si in alto limbe sorori cu unu nume, ce sta in relatione cu botu, de essemplu in italianesce bottaî (vedi botu). BOTOSIU, s. m., pl. botosi, puerili* ocrca, incalciamente de copillu, mai vor-tosu fora capute, pantofiori; — de acea-asi familia, pare, cu franc, botte, bottlne (vedi botu). BOTNITIA, s. f., flscelln, frenu, ca-pestru ce se pune pre botulu caniloru, ca se nu pota musicii, sau in botulu boi-loni si altoru animali, ca se le duca de densulu; — cuventu formatu d’in botu cu suffissu neromanescu. BOTIU,s.m., ?lobus, ţlomus, cornrlo-bntlo; frnstum, llbum pauls; verce strinsu ca ghemulu, ghemuitu; verce facutu in forma de globu, si in intellessu mai largu, verce turtitu: botiu depamentu= bulgare; botiu de grânu, de porumbu — turta de grânu, de porumbu; botiu de bucata de pane; botiu dc ni-ua— BOT. BOT. m coeolosiu de nfaia; botiu de brandÂa = talsu «au bulzu de brandia;— »»» ai fa-adu roda a 6o/iu=mi ai ghemuitu ro-eki’a (vedi botu). BOTU, 8. m., pl. boturi, rontrum, ros-Ullont partea anteriore essita d’in faci'a «rtoru animali, iu caro se afla gur'a loru : 1. de refula si proprie la acelle tnimali. la cari acesta parte presenta ao& specia de conu trunchiat» : botulu boului, callului, afinului, vitellului, numitului, catului, urfnihli, etc.; botulu fio-rtcelui. catusiei, orbetiului. etc., 2. si la padseri, desf pentru acestea cuventulu propriu este ciocu: gain'a se şterge pre botu; ratiele si baga botulu in lutu; 3. si ia omeni, inse numai in modu jocosu si ironiru : ster get i botulu, baiate;—de acf proverb : a se şterge pre botu de ceva— a perde in modn nereparabiie, a sespellâ, cumu se mai dice, pre mani de ceva; a si Unge botulu — a semtf mare plăcere d’in cera ce a gustatu sau ar vr<5 se gusta: « se linge in botu cu ceneva = a’fi forte intimu amicii; a linge pe cineva in Mu, ca se i pape totu = a lingusf vul-jwtco si fnciaresce, spre a trage foltfse de Ia densu. — Intellessulu, ca si for-m’a cuventului, duce la latin. botulu8= macin implutu, carnaciu,de unde au venitu de a dreptulu ital. budello, franc, bondlnsibojraa, in acellu-asi intellessu. "Dupoformabotnlns este unu deminutivu d’in botus, care n» se afla de locu in clawuci, d<5ro a potutu forte bene essiste in gur'a poporului, de orece Gelliu ne spâne co botnlus insusi erd unu cu-ventu mai pucinu nobile, usitatu de comici in Ioc» de cuventulu mai nobile farelw^n; d’in acestu boln» vene directu allu nostru botu, applecatu la ceva ana-lopu in forma cu maciulu implutu, sau mai bene cu intellessu pote si mai ori-ginariu de câtu cellu ce resulta prin in-tVrmcdiolu latinescului botulu», dlco nrmarimu acestu intellessu in nume-rw'a familia, ce noi credemu co a (ssitu d'in acestu nobile blastariu allu Latiolni. ctrmu : botiu, botiochina, bota, butu, bute, but uni, bos in bos-in fiare, busitt, gusia. etc. Spre a face se resara cfltn mai multa lumina d’in com- parationile, ce vomu face, nu vremu a incepe cu ital. botto, care e câtu mai appropriatu de allu nostru botu, pentru co in intellessulu ordinarin botto rrlo-vitura, si astufelu pare co n’ar av6 a face nemica cu botulu romanesc», desf in derivate, ca bott.nne=CMCMM, proe-mincntia, analogi'a de intellessu cu botu allu nostru sare in ochi. Se incepemu il^ro cu bobcare si in formaşi in intel-lessn sta asii de apprope do ital. bozzo sa» boziiolo, mai usitatu sub form'a feminina bozza == inflatura, cucuiu, proe-minentia, globu de petra, etc.; franc, bosse =: cucuiu, cocosia, etc., bossu = cucuiatu, inflatu, cocosiat». Pre lungo formele cu o, in italianesce, occurru si forme cu «, buzzo = botiu, perina de ace, ventre, gusia, verce assemenea inflatu; isp. bnelie= senu, pulpana de ve-stimentu, gusia. D'in buzzo şja formatu buzzeoo, si bnsecohlo = macie, atâtu de appropiatu in forma si intellessu cu beserei sau bezerei (vedi acestu cuventu). Vinu apoi forme cu t : franc, but = scopu, liter. partea buricata sau inflata d’in mediloculu unui ce, in care tinte-sce tragutoriulu de arme; apoi butte= bulgare, glodu, mosiorioiu, megura; mai departe : ital. bottone, franc, bonton, ispan. boton=bobocu de flore, nasture, capetn, punta, etc., formate, fora indouentia, cellu francesu d'in bnut = capet», si celll» ital. d'in botto = lovitura (in origine: resaritura, aventu a u-n»i ce care’resare, esse si vine de impen-ge lovinduse), identice in forma cu allu nostrn botu, identice si in intellessu cu allu nostru bt/tu (vedi acestu cuventud'in care vinu buturu, butaciu, buturu;etc.)ţ apoi si verbele:ital.buttare, isp. butar; franc. bonter=a resa>1, a essf afora, si deacf.a lovf (intogmai precumu pousser —si a impinge sau lovf, si a resarf); botta ital., si botte vechiu franc. = brosca, ca animale ce presenta form’a unui botiu; in fine Ital. botte, ispanic. bota, franc, botto, cu însemnările ce au si lanoi&wte, Ijota, cio4>ota, botosiu, etc. Diversele acesto forme se referu, dupo unii, la medi»lu german, bdzcn = lovire, resarire, allaturandu-se, ca probe, 00 BOT. BRA. si nouele germ. bntz=ceva truncbiatu, bntierrbesica, cosiu essitu pre pelle, cu-cuiu, etc.; inse, de orece cuventele, de cari e vorb’a, essistu si in românesce, ca si in tote celle alte limbe romanice, elle nu potu fi decâtu blastari alle unei radecine romanica, a cărei form’aceamai simpla,sc6ssa d’in starea actuale a limbeloru romanice, ar fi bot sau but, forma de supinu d'in unu verbu bu-ere, care nu ar fi decâtu fu-er?, sub una forma mai analoga limbeloru italice decâtu fuere, cumu probedia atâtea forme cu b in locu de/ : brocre8=phr??e8, etc. Acesta părere ni se pare cu atâtu mai fundata, cu câtu ital. bu**o=gusia cor-respunde si cu proventialea busts, ce ar da in românesce bustiu, si, dupo una regula fonetica a limbei, busiu, ca vcsti-mentu, vesimcntu, ca fusti, fusi, lauda-sti, laudasi, etc.; ddro bustiu, e probabile d’in bustuf forma mai originaria in locu de fustu, sau cu o, bostu in locu de fostu; precumu d’in btistu a venitu antaniu bustiu, apoi busiu; asiâ si d'in bosiu, bostiu, apoi bosiu, bovositt, bobosia, etc., si prin stramutarea labialei in guturale, gusta, gogosia, etc.; insusi bobu, ca si buba, buca, etc. potu fi, dupo t6ta probabilitatea, essite d’in acea-asi radecina, de ore ce latinesculu faba se ldga de grec. (îpax6c=lente, buba, butilla, etc.), si fiu> este acea-asi radecina cu (jpfxnctj rrbesica, maciu, carnaciu, etc.; de unde poteaUunostru/nsca=maciu, stomacu); apoi ipo®=fnere, d’in care bu-ere n’ar fi, cumu s’a dissu, de câtu una forma latina mai antica. Acum şoeiv avendu ca insemnare primitiva : a resari, a se nasce, a cresce, a se desvoltă, a potutu da usioru ca insemnari derivate si : a se inflâ, o se besicâ, a se largi, a se face spniiosu si capaett etc., cari espleca pre deplenu intellessulu differiteloru cuvente ce noi amu comparatu, cumu si alte cumnate cu densele, de la cari vomu tra-mette la acestu articlu. Una sengura ob-servatione cauta se mai facemu : in locu de boxia italianii au si boccia cu acelle-asi insemnari; ac&ta d’in urma forma duce de neapperatu la bocca=buca, boc-cio, boccia, fiendu proprie adiective d’in bocca, luate apoi ca substantive cu insem- nare de ceva assemenea cu bnc'a, inflatu, besicatu, etc. D’in boccio, boccia, s’au potutu, fora indouentia, formâ si la noi bociu, bocia, sau botiu, botia. Lucrulu in sene, adeco etimologi’a sustienuta de noi, nu s’ar scambâ de locu prin ac&st’a, de ore ce buca, cumu s’a dissu, s’ar poW referf la acea-asi radecina cu vorbele mai susu attense; totuşi forme ca bosiu, hu-«îM.etc., anevoia s’ar potdscote deadrep-tulu d’in bociu,sau buciu -^iobos d’in bos-inflare in neci unu modu nu s’ar potâ scote d'in assemeni forme. Numai forme ca bucsire, etc. potu sta in derepta relatione cu buca. ? BOZATELLU, s. m., una planta,— acea-asi cu botiatellu ? BOZU si boziu, 8. m., sambucus ebc-lus lui Linneti, una specia de planta;— affinu cu buza? (vedi acestu cuventu in Glossariu). BRACINARITIA, s. f., cuventu cu forma slavica, apprope neauditu in gur’a poporului, si de care neci e lipsa, de ore ce avemu form’a correcta bracinariu. BRADETU, s. ra. pl., bradete locu plantatu cu brodi, pădure de bradi. BRADISIORU, s. m., pl.-t, deminutivu d’in bradu. BRADISIU, s. m., pl. bradisie, cu a-cea-asi insemnare ca si bradetu. BRADU, s. m., pl. bradi, abieg, piuus, larls; cuventulu vine de certu d’in latin. brntug; inse, ca mai tote espressio-nile de domeniulu istoriei naturali, cu conceptu forte fluctuante : la unii români sideai»/e/esidej«MM; alţii,ca Macedonenii, destingu intre jrinu si bradu; alţii in fine numescu pinulu bradu; — d’in datele scriptoriloru Romani scimu numai atâtu-a, co bratu* erâ unu arbore pururea verde, fora se se pota bene determini, care anume : ar fi d6ro bene si consultu a fissâ si precisâ conceptele, asiâ ca pimdu si abietele se respondia la latin, plnn» si nbles, lassandu pre se-m’a cuventului bradu se esprema, cea-a ce latinii numescu larlx : espressionele bradu albu, bradu rosiu—sibic*. larlx, nu potu tienâ loculu altoru-a simple;—bradu =ramura de bradu, ce se pune la mirese; de acf, diu’a de bradu sau simplu, BRA. BRE. 91 bradulu, prediu'a cununieloru; a jocă bradulu=a. jocâ la miressa in prediu'a cununieloru sau si in diu'a de cununie peno se pornesca la baserica. BRAGA, 8. f., cervisia; beutura d’in farina de meiu fermentata;—tavaraga Jra^arrarababura, amestecătura a unui licida cu elemente ce lu facu forte turbure ; — ? affinu cu ital. brnge, grec. ?p4Cstv ? BRAGAGtU, s.ra., care vende sau fabrica braga;— curatitu de form’a tur-wsca ar sonâ hragariu. BRAGAGERIA, 8. f., stabilimentu de braga;—mai correctu ar fi bragaria. BRAHA, s. m., ordiulu pusu se fermente, spre a trage d’in ellu bere; — ? de acea-asi origine cu braga ? BRANISCE, s. f., silYula, pădurice situata pre una inaltime. BR ASIOVENCA, 8. f., proprie, adiectivu de genu femininu d’in brasioveanu =de Brasiovu sau d’in Brasiovu, luatu ea subst. : carrutia de Brasiovu. BRASIOVENIA, s. f., 1. merce de Brasiovu; 2. magazinu unde se vendu raerci de Brasiovu. BRASLA, vedi bresla. BRAVARE, bravcdiu, v., lncessere, prorocare, insultare, contemnere'; a se arretâ bravu, a face pre bravulu; a bravă perierile, mortea=:a le infruntâ cu nepesu, a le despretiâ; a bravă pre ce-fu>ti in aensu reu : unu sicariu;— ca adv. cu forma deplinu italica : &ra»o=forte bene, si intellessu ironicu : forte reu. BRAVURA, s. f., fapta sau dissa de bravu, calitate de bravu;—cuventu luatu dupo franc, brarure, fora neci una analogia in limb’a nostra, fora forma romanica. BRAZDA, s. f., pl-C, Bulcns, clelia, florum vel herbarum pulrinns; 1. gleba sau gleia, fasi'a de pamentu ce rupe a-ratrulu d’intr’una data; 2. sulcu, lira sau canalea ce se formedia prin ruperea si resturnarea glebei; 3.planca, rasoriu sau fasia de pamentu plantata cu flori, cu legume, etc.; 4. cespete sau bucata de gleba cu erba pre un’a d'in faciele sflle; 5. seria de erba cosita, cumu si erba verde cosita, ce se da viteloru; — metaforice si proverb: a da pre ceneva pre brazda—& lu face se se deprenda cu ceva ce nu vr6 la inceputu. a lu face se se iea de lucru, se intre pre callea buna; se se accommode cu ceva; in acellu-asi intellessu si reflessivu -.a se da pre brazda, — cuventulu slavicu presenta si una combinatione fonetica contraria limbei si neplăcută urechiei romanesci. BRAZDARE, brazdediu, v., a trage sau face cu aratrulu brazde; metaforice: a despică, dessecâ : fvlgerulu brazdedia porii, navea undele, etc. BRAZDOIU, s. m., deliratin; delira-tione, deliriu, brazda trassa alaturi de cea addeverata, essire d'in brazda. BRE, interj., espremendu mirare, su-perare sau appellatione familiaria : bre! ce mundretie de vestimente v'ati cum* perath!bre!bre!nu ve maistrmperati; ce faci acollea, bre!—m pote fi irapromu-tata de la Turci; ci pare mai multu de origine romanesca, d’in acea-asi funtana ca si vbnt. BRE AZU,-o, adj., vorbindu de animali: stellatu in frunte;—cuventulu presenta combinationi fonetece neromanesci; form’a romanesca e bardiu (vedi berdia), d’in care apoi si slaviculu br6xa;—vitele breze fiendu rare, de aci metaforice: de-stinsn in genulu seu : tu nu esci mai breazu (=baltiatu) ca alţii. BREBU, s. m., flber, animale amfi-biu, specia de castoriu;—nu d’in slaviculu bobrfi, ci d’in latin, flber, in locu 92_______________BEI.___________________ de febru, prin stramutarealui f in b (vedi liter’a f si bosm), de unde au luatu si slavii allu Ioni bobrfi. ? BRETTT, s. m., si bria,f. mercurialla annna. una planta. BRfiSLA, si brasla, s. f., corporatio-ne de industriali sau de negotiatori: brc-sl’a argcntariloru, blanarilom, letnna-riloru, etc.; — cuventu ce presenta com-binationi fonetice noromanesci, astadi cadiutu in desuetudine; de acf si: BRE.SLASIU, s. m., care face parte d’in una brtsla. BRETEA, s. f., pl. bretelle, curea oe sustiene una greutate, si in speciale : curea ce sustiene bracele sau pantalonii; d’in franc. Itretelle. BREZAIA, s. f., monstriim; in speciale asiâ se numiea mai inainte unulu sau doi omeni travestiti in moduln cellu mai de mirare, cari in serbatorile d’intre Craciunu si bobotfoa amblan d’in curte in curte spre a jocd si saltd in modulu cellu mai ridiculu;—de acf metaforice: feraina cu pre multe ornamente pre den-s’a, femina ce se imbraca fora gustu, eredendu co formoseti’a investimentarei sta intr’una accumulare essagerata de ornamente fora locu si ren adjnstate intre densele; — cuventulu pare a venf d’in breaeu si a insemnâ in t,<5ta genera litatea: verce estraordinariu, raru si monstrosu (vedi brraru). ? BRIBOTTT,s.m., Teruculum, pucrlun-ciilns: instrumenta cu care lemnarii gau-rescu lemnulu, ferrarii ferrulu;—acellu-asi cu priboiu? BRTBORNTCU, s. m., vedi bobornîcu. BRTCEAGU, s. m., pl. bricege, cultei-Ins, sealppllns: cutitollu, scalpellu. BRICEGELLU, s. m., pl.-e, deminutivu d’in briceagu. BRICIU, s. m., pl.-e, novaciila, cutitu taiosu pentru rasu barb’a. BRIGLE, vedi bărgle, (in dictionariu: epa. calhtsiu). BRILIANTU, s. m., pl.-e, aclama» ra-dlans, adamante radiante, taiatu cu mai multe facie;—introdussu inaintede 1830 dupo franc, briliant, proprie part. d’in briller = a stralucf. BRILI6NCA, S. f., pl.-e, ascleplas rin- ___________BRQ._______________________ cetoxlcum, hirundinarla, lina planta sau flore;—dictionariulu de Buda ua espleca si cu hirttndineriu luminosu; fiva cumu-va acea-asi planta, ce noi connoscemu d’in coce de Carpati sub numele de rochi'a runduncllei? are cuventulu bri-lioncn vreuna relatione cu precedentele briliantu ? BRISCA, (cu s siueratu), s. f.. pl. bri-sci, caruciora usiurea si descoperita. BROBINTIA, s. f., pl.-e, 1. in locu de borbintia. alta forma d'in borbona;— 2. planta ce servesce la vapsitu galbenu? BROBODA, si BROBODELA, s. f., velu cu care muierile si infasiura capulu: — form’a cuventului cea de a dou’a nu e romanesca, dro prin origine sta pote in relatione cu boborojirc. BROBOPrRE,-escw, a pune broboda, a si coperf capulu cu una broboda; mai desu ca compusu : hnbrobodire. BROBONA, s. f., si brobonu? m.T cu acellu-asi intellessu ca si borbona, l/ro-bonn, bombâna, boba. BROCTU, si brochiu, s. m., rubrica, creta roşia, plumbu rosiu, tinta roşia :— se fia ore cuventulu una corrnptionc d'in rubrica 1 BRODARTIT, si bntdariu, s. m., por* tltor, celluce trecepre ceneva cu brodidn. BRODELA, s. f., actionea de a brodi sau a se brodi. BRODIRE,-esctt, v., oollhiearc, do-Urare: a nemerf, a av6 successu d’in in-templare; a conjectură justu, a devinâ; a delird (vedi bradn)\—a se Itrodi, ane află d’in intemplare. a se intempld. BRODITT,-ia, adj., care broilqsce. BRODTT, s. m., brodina si brttdina, f., vadmn, pons mnbllls; 1. vadu, tre-cutoria; 2. podu amblatoriu; — cuvente, casi brodariu sau brudariu, deorigine slavica, neconnoscute d’in coce de Carpati. BROJBA, s. f., pl.-e, brasslca napus, rapa; napu,— cu combinatione fonetica neromanesca. BROSIA, s. f., pl.-e, neologismi! dupo franc, b roclie=sula, sucala, undreâ. verce acu mai mare, acu de poptn, etc.; in românesce luatu mai vertosu cucca d'in urma insemnare, — d'in celtic. kroc= __________________BltO. _______________ reni, reruoulum, rcratum , sudis, etc., 'Ucala, păru aacutitu, tcrrusiu, acu, un-drci (vedi si brusiu); de acf : BROSIARE, krosicdiu, v., franc, bro-cfccr, a cose cu brosia, a prende cu bro-sia; in speciale, pentru mai multe colle *le charteia tipărite : a le cose intr’unu fa^-iculu. BKOSIURA, a. f., franc, brochure, actionta de a brosid; resultatulu acestei «c t ion«. fasciculu de niai multe colle de-chartiia tipărite si cosute impreuna. BKL'DAKIU, brudina, etc., vedi bro-dariu. liRL'LLNCU, vedi burlincu. UKI’NCUTIU, si bruncrutiu, s. m., nasturtiu apaticu=iiasturtliim aiuati-cnni (vedi si bubolnicu; — cuventulu e neconnoscutu d'in coce de Carpati; form’a lui mai correcta pare a ti bruncrutiu, cu r, si nu bruncutiu, fora rin penultima, câ Vi iiitu d’in german. brunncncresBe; ver-cumu doue numiri pentru acellu-asi o-biectu, bruncrutiu si bobolnicu de apa, suntu de prisosu, si cu atâtu mai de pri-cu câtu si un’a si alt'a nu su con-nodeute de câtu pucinoru-a : mai bene dt-ro se adoptâmu vorb’a romanica na-sttirtiu, cu tote co cresse, ce intra in eompositione cu bruuuen=funtana in cuventulu german, bmnnencresse— nasturtiu do funtana=(de apa), ar pote forte bene fi roinauicu, formatu d’in cruce, de unde unu adj. cruciu, crucia, s’ar fi applecatu la planta ce e in addevgru d’in famili’a cruciferdoru : francesii uumescu acestaplantacresnou, forma co pote ti iu locu de croţou, transformatu d'in cruţon^ci'uciou, fonna angmeututiva corresponditoria cu allu nostru crucioiu^zcrucioniu, Asid fiendu, ultima parte d’iu cuventulu brun-crutiu, ar ti romanesca, crutiti=cruciu, si numai brun ar fi germ. brunnen= funtaua; si astufellu cuventulu s'ar pot6 correge, dicundu-se cruciu de apa=z bruncruciu, applecanduse cruciu singuru si fora neci una dcterminatione la a-«llu-asi conceptu ca si franc, oressou, german. crease, ddco u’amu preferi clas-siculu nasturllum, ital. na^turtio. BBUNETU, adj., vedi brunu. __________________BRU.________________n BKUNU, o, adj., dupo franc, brun, ital. bruno, applecatu la colorea faciei: subnegru, negritiosu, negreiu, ne-grisioru, <5chiasiu, fuscu, etc.; neologismu introdussu la noi, ca se esprema oppositulu neologismului blondu, si luatu mai vertosu cu form'a deminutiva : brunctu, bruneta (=ochiasellu, ochia-sclla), ca opposita la : blotulinu, blondina (balaioru, balaiora). — Lips'a a-cestui cuventu d’in limb’a ispanica, cumu si d'in limb’a nostra, pare a se op-puue etymologiei data de uuii, dupo cari cuventulu ar fi identicu cu prunu. pruna, ca adj. d'in (primus), formatu d’in pruna=tetioui, cărbuni ardenţi, si ar insemnâ prin urmare arsa, cu fucia arsa : la noi essistu, cuveutelej)/-K«î< si pruna; in limbele sorori, cu forme si mai appropiate de brunu, ital. brugnar= pruna, ispan. bruno=prunu, etc., numai ca substantive, cu insemnarea bene con-noscuta de arbore si fructulu seu, fructu presentandu in addeveru una facia mai multu sau mai pucinu negra, una facia ca a unui ce mai multu sau mai puciuu arsu; inse conscienti’a despre acestu intellessu primitivu este cu totulu per-duta in poporu; si de acea-a opinionea celloru ce vreu a referi brume la germ. b.-uun, anticu german, bruu, pare a fi mai justificata, nu inse deplinu justificata, de orece iu limbele sorori se alia cuvente ca franc, bruler, ital. bruclare, 6ro in a nostra brustttru, etc., cari stau in de apprope legătură cu intellessulu lat. prulua, urere, burere=ardcre, grec. xop=focu. Vercuinu inse demi-nutivele d'in brunu, adeco brunctu, bruneta nu au forma romanica, si cu atâtu mai pucinu romanesca. BUUSIOSU,-a, adj., plenu de brusi, gntndiosu, etc. (vodi brusiu). BKUSIitE, brusescu, v., puiriils pe» tere, ferire; a lovf cu pumnulu, a bate cu brusi, si in genere, a lovf tare, cu potere; a se brusi=a se bate cu pumnii, a se bate cu brusi, a se bate vercumu, a si da lovituri, a se intende si irn-brancf;—d’in coce de Carpati connoscutu cu acelle-asi insemn&ri, inse numai sub form'a buşire, adeco fora r in syllab'a 94 BRU. de la inceputu; se tia dero brusire, in locu de buşire, cu ujiu r intercalatu pentru mai multa desvoltare a sonalitatei? sau in locu de perbusire, prebusire, cari inco se dice (vedi prebusire), si care prin una metatese, ca in petrundere, in locu de pertundere, va fi luatu antaniu form'a pebrusire apoi, prin caderea lui p brusire ? Brusire ar fi atunci mai e-nergicu de câtu buşire, si prin urmare amendoue formele aru meritâ se se pas-tredie si se se applece cuvenitu. Se fia in fine l in locu de r, asiâ iu câtu bru-sireae se fia formatu d’in bulsire, prin strămutarea lui l si d'in loculu seu lungo b? Atunci in formarea cuventeloru ca busiu, etc., a potutu, pre louga radecinele descrisse la articlulu bosiu, ar£ parte si peUere=imbrancire, prin part. pul-sus f d’in care ar fi venitu cellu mai appropiatu prin forma bulsu sau buhu =:botiu, (vedi bosiu, brusiu, busiu, buza). BKUSIU, s. m., pl. brusi, grumus, glob un, glouius, gleba; massa de verce cu forma mai multu sau mai pucinu glo-bosa: brusiu de pume>*rebusirt=za.se inflâ, vorbindu de faci'a pameutului una data umeda, apoi uscata prin effectulu caldurei, ap-pare câtu mai appropiata de intelles-snlu originarii!. BRUSTURE si BKUSTURU, s. m., bar dana, specia de planta cu frundi late cordil’orme, cu flori purpurii sau violacee, continute in-tr'unu calice globosu, care se accatia usioru de vestimentele omeniloru si de lan'a oiloru; radecin’a plantei se applâca inco, in medicina, ca depurgativu su-dorificu, pentru morbi de pelle; — dupo fonua cuventulu ar ti unu deminutivu d’in una forma brustu (vedi brusiu), de-minutivu forte appropiatu prin forma deit. bru*tolare=perii8tulare=:ardere. BRUTARIA, s. f., stabilimentu unde •e fabrica sau se vende pane; maestrfa de a fabrică pane; — desf cuventulu e cu forma romanica, inse ca venitu d'in brutu, e de respinsu si de inlocuitu prin panaria (vedi brutu). BRUTARIU, s. m., pi stor, care face si vende pane, care tiene stabilimentu de pane; — de respinsu si de inlocuitu cu panariu (vedi brutu). BRUTU, 8. m. si bruta? f., pane prosta, forte negra; amestecata cu multu pamentu; in speciale, applecatu la panea ce se da militariloru russi; —cuventulu a venitu prin Russi, si se vede co e a-cellu-asi cu germ. brod^pane; vercumu bene e co Românulu considera panea străinului ca rea si amara, si mai bene inco ar face ca pre cellu ce fabrica panea sea romanesca se nu lu mai numesca, brutariu. BUAIU, vedi buga. BUBELCA, s. f., inflatura,— d’in buba, inse cu suffissu raru si anevoia de justificatu, afora de nu va fi in locu do bubelica, in care totuşi 1-aru fi cautatu se treca in r, si se d6 buberica, si, prin taiarea lui i, buberca. BUBOLNICU, vedi bobolnicu. BUB6TA, 8, f., la Macedoromâni, cu insemnarea : pane de porumbu, ca si botiu, la Dacoromani, si prin urmare de aceea-asi familia, ca si botiu (vedi botiu si botu). BUBUCHIA, 8. f., la Macedoromâni, cu acea-asi insemnare ca si la Dacoromani : bobocu (de flore); — analogi'a ar cero bubuclia, forma invederatu provenita d’in (bubucula), care ar fi sau buc* cula, deminutivu d'in bucca = buca, prin processulu de duplecarea allu syl-labei do la inceputu, sau d’in buba, sau d'in bobu, cea-a ce ar fi una proba mai multu despre identitatea de origine a acestoru cuvente (vedi bobu, bosiu, botu). BUBUIALA, 8. f., in locu de bubu-ietu, e de respinsu pentru suffissulu ne-romanicu ela. BUBULICU, s. m., la Macedoromâni, cu intellessulu de xiv^apoz^gundacu, cupa; vasu de beutu sau de plutitu, — unulu d’in multele cuvente ce confirma analogiele indicate la articlele bobu, bosiu, botu. 96 BUC. BUC. BOCHE. s. f., numele secundei littere si antaniei consonante iu alfabetulu cy-rillicu : beta, be, b; nume estensu apoi la tote litterile acellui-asi alfabetu; si de acf espressionile: a invetiâ buchile, a in-vetiâ ljtterele; a fi inco la buchi—a. nu fi invetiatu inco antaniele elemente d’in lectura si scriere, d'iu una scien-tia in genere; — de acf, buchcru=ea.re iuvetia buchile, care e abiâ la antaniele elemente de lectura si scriere, si in genere, de verce scientia; care scie inco pucinu; — cuventulu buche, a essitu d’in usu de una data cu lapedarea alfabetului cyrillicu, si chiaru inainte de acesta epoca, prin inlaturarea numi-riloru de as, buche, vede, etc., ce se di-cea in locu de a, be, ve, etc., candu se reformă alfabetulu cyrillicu, reducun-du-se de la 43 semne numai la 27, sub numele de scriere de reforma sau alfabetulu civile, in oppositione cu alfabetu bascricescu, care era cellu cijrillicu cu 48 de littere. — D’in acea-asi numire de buche, venioa si bucovna, s. f., cu insemnarea de alfabetariu, abecedariu, carte de antania lectura, cuventu care caută se reposedie si ellu de una data cu mama sa buche. liUCUERU, s. m., vedi buclte. BUCHETU, s. m., pl.-e, sertum, fto* rum fasuiculus; manuchiu de flori, neo-logismu dupo franc, bvuqaet, cumu si &uc/ar=buha, numita ■rin onomatopeia, dupo vocea sea; si prin HBare form’a cea mai simpla, in limb’a ■ostra, a potuta si pote fi bua; in acesta suppositione form'a buha, ca si isp. ■ufao, ar fi introdussu unu h numai pentru eufonia; dero fienduco in limb’a nostra essistu si forme cu f; fiendu co in limb'a ispanicastramutarea lui frin/j este normale, cumu bacer=/acere; fiendu-co, si in limb’a nostra b se pote, desi mai ram, commutd cu f: de acea-a e mai probabile, co form’a originaria a cuventului a fostu&K&K, ca mascnlinu, si buba, ca femininu; si co, pentru destinctionea de intellessu, mai vertosu a formei feminine, limb’a a cautatu se tenda la formele cu f: bufu, bufa, d’in cari apoi s’aru fi nascutu formele cu h : huhti, buha, precumu si d’in burdufu, burduhu. Vercumu inse formele incarcate cusuf-fissulu strainu nit ia: bufnitia, btihnitin. suut de respinsu, fiendu-ne indestullu formele simple : buf-u sau buht, bufa sau buha, (vedi si bufnire).—2. In intellessu metaforicii cuventulu bufa sau buha, bufnitia, etc., se dice si de una ]>ersona, care se bosinfla usioru, careia cu greu se pote intrd in voia, si care sta retrassa de lume. BUFET U, 8. m., pl.-c, 1. urâsa sau armariu, in care se punu vase cu de alle inancarei; 2. in speciale, mdsa pre care se punu vase cu confecture sacliarose; si de acf: confecturele insesi;—neolo-gisrau dupo franc, buffet. (vedi bufnire in Glossariu, cumu si abacu, armariu, credmtiariu in Dictionariu). BUFLEA, 8. m., I. nume propriu de bou; 2. nume propriu de omu; 3. appel-latione comune data : a) unui bou sau birolu grossu, si de aci: bivolu; b) unui omu grossu sau care se bosinfla usioru. (vedi bufnire). BUFNA, s. f., I. in acellu-asi intel- lessu cu bufa; 2. bosinflare, (vedi bufa si bufnire). BUFNEA, s. m., care se itnbtifna sau bosinfla usioru, (vedi bufnire). BUFNIRE, buf nescit, v., buccla lu-ftall» gplrarc, tucitum mitssare: vlolen* ter ferire} 1. ca intransitivu : a inflâ buccele si suffld tare de supporare sau inenfa; 2. Ca reflessivu : a se bufnita, se bosiuflâ, a inflâ buccele sau buzele de rntinfa sau supperare mare; 3. catran-sitivu : a lovf cu violentia, a busi; — in insemnarea de sub 1. si 3. se dice si cu unu p : pufniră; £ro in insemnarea de sub 2. occurre forte desu cu form'a are : bufnare (vedi bufna), si mai vertosu compuşii cu in : a se imbufnă, mai espressivu de câtu a se bosinfla (vedi bosinflare in Dictionariu); in fine cu insemnarea de sub 1. si 3. occurre nu numai in form’a pufnire, ci si in cea de bu-CM iresau bugnire.—Pre acesta d'in urma forma se rddima invetiatulu Mikloskh, spre a referi cuventele, de cari este vorb’a, la slaviculu buknuti, cuventu fora essistentia in vechi’a limba slavica' si presuppusu numai de mentionatulu in-vetiatu dupo serbesc. buknutl=mugire, supperare, etc., sau russesc. bulinnti= inflare, cari aru fi datu nascere la ro-manescele: bufneseti, bugnescu, burnescu, iz-lucncscu. Cellu d’in urma cuventu, ca compusu cu particul’a slavica =ox, pare a veni in ajutoriulu supposetionei invetiatului slavistu; dâro fienduco in gur’a poporului se aude mai multu sbuc-nescu, compusu cu romanesciilu s =ex, ca si s-punere = ex-ponere; de acea-a form’a iz-bucncscu p6te fi numai una de-formatione a cuventului, provenita d'in mani’a ce aveau maiinainte, subdomni’a limbei slavice in baserica si in guber-niu, cărturării noştri de a slavisă, cu locu si fora locu. Pre lângă ac&sta-a intellessulu cuventeloru slavice e departe forte de allu oelloru romanesci, fora se mai adangerau co radecin’a, la care s'ar pot4 reduce mai bene cuventele romanesci, este forte fecunda nu numai in limb’a nostra, ci si mai in tote sororile ei, pre-candu serbesculu buknut 1 se refere la una radecina, sanscr. bukk = latrare sau 100 BUF. raugire, care pre terrenulu slavicu in- | susi pare a fi fostu forte pucinu fecunda, \ In addeveru se alia in limbele sorori cu , a nostra una numerosa familia de cuven- i te analoge si in forma si in intellessu cu allu nostru bufnire sau buf nare-: ital. buffaro, franc. bonffer=a si inflâ buc-cele, a si manifestă meni'a intlandu buc-cele si sufflaudu; franc. bou;iir=a inliă, a buhai; ital. buffa, vechiu franc. buffe =palma, lovitura; ital. bulin, isp. bu-fa= vorba desierta, secătură, fleacu; de unde apoi: ital. bufToue, franc. boulTon =omu ce spune secature, vorbe de risu si de petrecere, in italianesce si cu însemnarea de vasu cu gutu scurt u si j>an-tecosu; ital. bofUce=inflatu, affenatu, molie; ital. bofllcloiie=gro8su si grassu; ital. bofuiicbiare si bufoncliiare:=a se. imbufnd, a so bosinllâ, etc. Originea totoru acestoru cuvente se pote forte bene referi la interj. buf=m franc, si pro-vent. buf, cu care se imita suuetulu pro-dussu allu unei suftlâri sau loviture potente sau allu unei cădere si loviture violente : co conceptulu de suffiare si cellu de lovire au intre sene strinsa af-finitate, se vede luminatu d'in franc. souffler=sufflare, si «oi.i'flet=instru-mentu sau foile de sufllatu, si palma sau lovitura cu palm’a. Interiectionea buf se dice, la noi, si cu tenuea p, puf = franc, poufj cu acesta diflerentia inse, co buf pare a espreme mai multu cădereu sau lovirea, 6ro puf mai multu sufflarea : a dâ buf de părete, a face puf in luminare; d’in puf vinu apoi : puf-nire, pufaiu, pufaiosu, pafu (de fulgi), pufosu, etc. De si essistu si in germa-nesce cuvente ca puiien=jjM/:H<>e, puf-flg=inflatu, si chiaru iutrej. pufT; nu se pote inse admitte,, co d’in aceste-a s’aru fi trassu cuventele romanice, pentru co in germanesce vorbele in cestione sunt de data relativu noua, si pentru co in acesta limba elle uu for-media una familia asiâ, de numerosa ca in limbele romanice. Câtu pentru formele romanesci cu guturali in locu de labiali: bucnire sau bugnire=bufnire, s&MCMi>e=ital. sbuffare, vechiu iranc. eMboufferj elle aru pot6 ti una noua proba BUF. _____ despre commutarealabialei cu guturalea, ce s’au attinsu la articlele bobu, bosiu, botu, etc., si despre care vedi mai rnultt desvoltâri la litter’a c. in Dictionariu. IWco formele cu labiali si guturali pro-vinu, in addeveru, d’in un'a si acea-asi radecina; atimei acesta radecina ar poW fi nu interj, buf, ci unu cuventu mai sem-nificativu, ca cellu ce a datu nascere vor-beloru bucca, bubo, etc. Si in addpreru essiste si in limb'a latina form’a bucco* bucconls, de acea-asi insemnare cu ita). buiToiie, precumu essiste si bufo-bufonl* =brosca tare inllata si globosa, (vedi si botu). Apoi chiaru bncus, dupo lsi-doru, insemna omu ce vorbesce si verdi si uscate, ce vorbesce secature. BUFNITIA, s. f., vedi bufa (compara si bufnire). BCFNOSU,-«, adj., applecatu a se bufnâ. BUFONE, si bufonu-a; ital. baffoue, franc. boulToti; cellu ce spune glume grossolane, cellu ce priu jocuri de cuvente, pucinu cuvenite, face pre alţii se rida; comicu bassu; — neologismu introdussu spre a supplini turcesculu «• rnţhlozu;—buffonii s’aru fi numitu asii, dupo unii. pentru co in dramatele comice d’in evulu mediu cei iusaveinati cu partea bassa comica si inflau tare una bucca, pentru ca palmele ce luau pre acesta bucea se aiba unu mai mare resunetu; dupo alţii, pentru co bu/fonii, intre alte jocuri, inflau mereu si buccele. batendusile; dupg alţii in tine, pentru co ţote câte buffonii spunu nu su de câtu secature, vorbe înfiate si deşerte, (vedi bufnire). BUFONERIA, s. 1., ital. bnironerU; franc, bouffonerie; dissa, gestu, fapta de bufone;—neologismu cu forma neroraa-nesca; mai correcta ar li form'a bitfoniu, carc essiste si in italianesce : buffonii. BUFONU, vedi bufone. BUFU, 1. ca substantivu, cu acea-asi iusemnare, la Macedoromâni, ca si fe-min. bufii la Dacoromâni; 2. ca adiec-tivu, neologismu dupo ital. buffo, franc, bouffe : comicu, mai vertosu, bassu comicu : Optra bufa; cuvente, gesturi bufe. (vedi bufone si bufnire). I Bl H,________________ r BUGA, buţfaiu, buhaiu,$ibuaiu, s. m., (chkru sub forma buga cuventulu este •ie gemi masculinii, casi popa, tata); Uarn». bucclua; 1. tanru: 2. bticina au bucinu; 3.passere deapa=franc. bn-tor. latin. «rdeolaasterlas; 4. omu grossu a gras sil. si care totu de una data are uoa voce detunatoria ca cea de buga sau Uuru, (in aceste d'in urma intellessuri diee mai multu sub formele bugaiu, buha tu sau bwiiit). — Desf in limbele slavice essistu cuvente ca bnka=mu-getu. bagaj sau bulinjzztauru, cuventc de acea-asi origine cu bnkniitl sau buli-Mtl (vedi bufnire)', iuse pentni acelle-»gi rationi ce amu produssu la articole ftujnirc si bufa, noi credemu co buga, bugaiu, etc. au essitu d’in terrenu ; romanicu, cu atâtu mai uiultu, co pre | U'Qga numertîsele derivate addusse la 1 menţionatele article, occurru, in limb'a 1 rwnanesea, mulţime de altele, ce si prin | forma si prin intellessu se referu la acea- i isi radecina, cumu : buhaire, buhaiosu, ! Uora, etc., fora se mai adaugemu si i «usiderationea, co pucinelesubstantive | «asculine. terminate in a, cari s'au pa- ! rtratn in gur’a poporului, sunt, in re- . ral», de origine romanica. Form'a cea | nu aimpla a curentului, buga, duce la | iUL boc*, ispan. si portug. boga, pro- : f«uc. bu?a, franc, bou 'cm, v., vedi&Kc7n'sare. BUGETU, s. m., vedi budgetu. BUHA, s. f., vedi bufa. HUHAIKE, buhaiescu, v., Terberare; kmrc, lucrepare; turgescereţ 1. pre dtn înşine coanoecemu d’iii colle audite ______ BUJ. _toi d’in coce de Carpati, verbulu btthaire, luatu mai vertosu sub form’a refflessiva, a se biUtai, insemna: a se inflâ, a se bur-tusf, ca si franc, boufflr : faci’abuhaita e semnu dc nesanetate; pamentttlu se buluiiescc, mndu dupo multa ploia da mare căldură; 2. d’in collo de Carpati, dupo dictionariulu de Buda, insemna inco : a) a sberâ tare ca taurulu, a bu-buf, a pocni; — b). a bate, a pisă, a buchisii. —Venitu d’in buhain=bugaiu— buga, verbulu buhaire, prin variatele selle însemnări, pare a stabili si mai bene analogiele d’intre formele cuven-teloru cu laGiali si alle celloru cu guturali, despre cari s’a rorbitu la arti-clele bufa, bufnire, buga. BCHAITURA, s. f., actionea sau resultatulu actionei de a buhai sau a se buhai. BUHAVLRE,-asc«, v., turget>cere=a deveni buham, (vedi si buhaire). BUHAVU,-a, adj., tnrgidns, tumi* duB=inflatu, fiendu mai allessu yorb'a de faci’a unui morbosu, orecumu bugavu sau bucam, (vedi buhaire). BUHQSU,-0, adj., hirsutus, tnrge-scens; inflatu, affenatu; sberlitu, (vedi bufa=buha, bufnire, buhaire). BUIACIA, s. f., calitate de buiacu. BUIACIME, s. f., ca si buiacia. BUIAGU-a, adj., ferus, lnxurians, libidinosus; 1. fiendu vorb’a decaisau alte animali :selbaticu, neinvetiatu, reu; 2. fiendu vorb’a de plante: lussuriante, pre-ste mesura fecundu; 3. fiendu vorb’a de omeni: dosfrenatu, nemoderatu indoren-tiele selle.—Buiacu, casf derivatele buiacia, buiacime, nu se audu, pre câtu scimu, d’in coce de Carpati; si acesta im-pregiurare pare a dâ cuventu invetiatului Miklosich, care refere buiacu la slav. bn-jakîi, si care, pre 16nga buiacia, bui-guirc, imbuiacire, afflate si in Dictionariulu de Buda, dăro neconnoscute d’in i coce de Carpati, da inco si bttiacire= abuudare, 2>t* liitarius sau tolntarls; ferus; llbidinosm; luxurians; incessiis srruduiiu»; as (arc» saueqiiiistolntariusrela’railai'iiig; 1. pre câtu se conuosce d’in coce de Carpati, se dice vorbindu de cai : callu buiastru sau in buiastru =Cd\\n ce merge in passu rapede; — in modu adverbiale : acestu ccUlu merge in buiastru, (e indoiosu d&o espressionea in buiastru coprende doue cuvente, asiâ in câtu buiastru se fia unu substantivu, care impreuna cu prep. in ar formă una locutione ecivalente io intellessu cu unu adiectivu sau cu unu adverbiu de modu; sau d6co este una vorba addeveratu compusa, asiâ in câtu buiastru se si pastredie natur’a sa de a-diectivu, intogmai ca si cunanatu ia compusulu : incununatu; in acesta d'in urma suppositione ar fi se se scria in-tr’utiu senguru cuventu: imbuiastru, dro nu in doue : in buiastru); — proverb : calhd-u betranu anevoia invetia in bu-i (stru=£\ne a luatu unu invptiu anevoia se desv^tia de densulu, ca se iee altu invetiu.—2. dupo dictionariulu de Buda: a), selbatecu, furiosu, animosu, neim-blauditu; b). vorbindu de plante : lussu-riante, prea fecundu; cj. vorbindu de o-meni : desfrenatu, passionatu, etc. (vedi buiacu.). BUIGUIRE.-escw, v., in s»muio »el perplexe loqi.i, dcllrare; a vorbi aiurea, a aiurâ, a deiiră; a spune lucruri fora BUI. BDL. BUL. 103 1ntellessu: —neconnoscutu d'in coce de Carpati, (vedi buiacu). BUIMACIA, s. f., calitate sau fapta de 6«»>nacu. BUIMĂCIRE,-esc», v., a fi buimacu, a lucră ca buimacu. BLIMACU,-«, adj., lassus, fesmis, inrbatu» animi; ammetitu; fatigatu, (vedi buiacu). BUIRE, buirscu, v., dp regula ca reflexivii. a sc bui—d se bagâ orbesce, a *e aruncă CU furia; temere se projicere; — neconnoscutu din coee de Carpati, (vedi buiacu). BUJORU, s. m., pl.-i, 1. pre câtu iu-aine connoscemu : una planta, rosa de Alpi ? — Cu frundia verdn de bujoru începu forte multe d’in cântecele .nostre popularie. — 2. in unele dictionarie si cu insemnarea de una passere cu gut'ulu resiu. ţjjrrhuliis; — dupo forma cuventulu e unu deminutivu d'in bosiu, bujoru in locu de buzioru sau bozioru, ca si mlunjoru in locu de rotundioru. BULAMACU, s. m., pl.-i, pila, pata»; păru ce se piue la una ingraditura cu scandure; proptea, columna. BCIaENDRA, 3. f., Te»ti« dllabida; paauoa, penfculamentum; scortuin, ine-retris.; 1. vestimentu vechiu, straiu mai multu sau mai pucinu invechitu si in parte ruptu : nu mai sciu ce se facu cu acestefiule mire; abia mi-am potutu carrd tole bukndrele; 2. buccata de pannura; 'i. metaforice : muiere desfrenata, cur-tm despretiata, turla, fliortia; 4. si mai fftnerale : lucru de nemica, fora neci uaa valore; si metaforice : omu de nemica, despretiuitu si nebagatu de ue-mine in sema. — DictionariuludeBud’a, plecandu d’in semnificationea de sub 3, deriva cuventulu din grec. noXuavopla= împreunare cu mulţi barbati, ero pentru c«Ue alte semnificationi allerga la ital. palanUrana = mantellu de drumu, de ploia. Intellessulu inse de vestimentu port atu, vechiu peticii, etc-., estedecertu intellessulu primitivu allu'cuventului, i'in «are s'au derivatu apoi, prin metafora. însemnările de muiere tăvălită, etc. Atu ni u intru câtu bule nu. n, in primulu intellessu, cumu si in foniia, corres- ponde italicului palandra, care ar fi primitivulu lui palandrana, este forte greu de determinatu. BULENDItOSU,-a, adj., pannotsab, lacer; trentiarosu, cu vestimente rupte sau cârpite d’in petece, (vedi bulendra). BDLEVARDU, s. m., pl.-c, franc, boulerard, ital. balnardo si bulovardo, ispan. baluartc; propugitaciiliim, atrşer; via, platea; inainbulatio, xj^tus; 1. in-taritura impluta cu pamentu, propum-naculu, aggere; — de acf metaforice: verce serve la apperare si protectioiie ; constitutioneu este bulevardulu liberta-tiloru; Romanţa fu in decursulu mai multoru secle bulevardulu crcstinetatei si allu emlisationei; 2. caile sau ullitia larga, avendu de amendoue laturile arbori plantati, si servindu la preamblare. — Cuventulu e german, hohrerk, angl. l»ulwarJi=opu de intarire facutu d’in trabi sau< berne. BULGARE si b'dgaru, s. m., pl.-i, boiu», gleba, globus, mais»a; massamai mare sau mai mica de pamentu, mai multu sau mai pucinn rotunda: a du cu bulgari in cineva; a sfermd bulgarii aruturei; — applecatu si la masse de alte materie : bulgare de sare, bulgari de netia, (vedi si urmatoriulu bulguru). BULGUlRE,-es««, v.. ca si buiguire. BULGURU (la Macedoromâni blu-gurc), s. m., (fora pluiariu, ca si alte numeni do acea-asi insemnare collec-.tiva : orezu, pesatu, etc.); grânu ma-cinatu mare, urkrâlade grânu, d’in care se prepara buccate cuuntusau cu carne, ca si cu orcau, ca asiâ numitulu tur-cesce pilafu, sau cu lapte, ca asiâ numitulu pesatu, care nu e de câtu urluela de meiu, sau meiu pisaf u. — De orece cuventulu bulguru se afla in gur’a mai totoru Romaniloru, este forte probabile, co ellu e de origine romanica, referin-du-se la volvere=a volve, a infasiură, a face rotundu; d’in care s’a potutu formă volmru, si aeestu-a prin scambarea lui v d'in inceputu in b, ca in boce in locu de voce, cumu si prin scambarea lui v d’in medilocu in g, ca in faguru in locu de /rti)«r«=ravulug, a devenitu bolguru sau btdguru. Bulguru, cu tonu 104 BUN. BCR. pre penultima, si bidguru sau bulgaru, i cu tonu pre antepenultima, păru unulu ' si acellu-asi cuventu, differentiate numai prin scainbarea locului accentului. BULUCII, s. m., mulţime nespusa, a-bundantia forte mare; se iea mai vertosu iu modu adverbiale : are bani bu-lucu. — ? si cu însemnarea de rapede, pre neaşteptate? BULZTRE.-esett, v., usitatu mai multu ca compusu îmbulzire, (vedi bulzu). | BULZU, s. m., pl.-M/t, bolu», globus; 1. d’in coce de Carpati cu insemnarea I speciale de cocolosiu sau globu de ma- ] maliga calda, in intrulu caruia se pune 1 brendia sarata, ce se moia si se topesce, si asiâ se face mai buna de mancatu; 2. d’in collo de Carpati cu insemnarea mai generale de massa de verce natura, mai multu sau mai pucinu rotunda, însemnare identica cu a lui brusiu, (vedi acestu cuventu).—Cuventulu, in respec-tulu formei, ca si allu intellessului seu, se pote referf, ca si ispaniculu bulto sau Tnito=ghiemu, cocolosiu, oucuiu, etc. la volsu, (vedi bidguru), part. d’in vol-vere; inse derivatele bulţire sau îmbulzire, prin intellessulu loru. păru a se legâ mai bene de pulsus, part. d’in pel-lere=imbrancire, împingere. D£ro in amendoue suppositionile form’a ce s’ar cad6 se aiba aceste cuvente, ar fi: btdsu, imbulsire, (compara si celle spuse la bosiu, botu, brusiu). BUMBUSCA, s. f., (cu s siueratu), in locude&M»»&M/ia, (vedi acestu cuventu in Dictionariu), nue de recommandatu, for-m’asea(cussiuer£itu)nefiendu romanesca. BUNDA, s. {., pelllcea vestis; vesti-mentu de pelle de <5ue cu lan’a ei si fora mânece, caracteriu ce destinge acestu vestimentu de cellu asiâ numiţii cojocu, care inco e de pelle de oue cu lan’a ei, d^ro si cu mânece. — Fiendu co cuventulu se afla si la Macedoromâni cu însemnare de vestimentu de pannura bla-nitu; de acea-a e mai de crediutu ca Ungurii au impromutatu allu loru bunda de la Români, deşi este greu a esplecâ originea acestui cuventu in românesce. BUNDUTJA, s. f., deminutivu d’in bunda. BUNTU si bordu, adj., hebes, obtu-sns; care si a perdutu acumele sau punt’a, a cui punta s’a tocitu, fora a-cume sau punta; — ? ca substantivu ; vertice taiatu. BURDEIU, s. m., vedi bordeiu. BURDUCU, s. m., vedi burtusiu. BURDUFOSU-a, adj., pantecosu; — neconnoscutu d’in coce de Carpati, (vedi burta). BURDUFU, s. m., pl. burdufi, (noi connoscemu burdtisie, formatu de a dreptulu din burdusiu—burduf u); reuter obesu.n; peritounuin; uter; foramen In plac Ie: — 1. peritoneu sau membrana ce coperepantecelepre d’in intru; 2. pântece mare; 3. utr6 facutu d’in peritoneu sau si alta pelle ; 4. gaura in gbiacia; — d'in coce de Carpati cuventulu nu se aude de câtu cu insemnarea de sub 3, de unde si proverb. : a-estu omu e Intr-du fu de cartfe=:putiu de carte; — cu tote acestea s'au datu mai antaniu celle alte insemnari, cari sunt, de certu, mai primitive, de ore ce cuventulu deriva d’in burta, (vedi burta), prin strămutarea tenuei t in medi’a d, si prin adaussulu suftissului fu, care pare a fi in locu de cu, asiâ in câtu burducu, burduhu si burdufu, păru unulu si acellu-asi cuventu, ca si bufnire, buhnire—bucnire; chiaru burdusiu pare a ti in locu de bnr-duciu. BURDUHANOSU,-a, adj., cu mare burduhanu. BURDUHANU, s. m., pl.-o, si-i, pe-rltnnieum, venter obesus; 1. peritouc-ulu sau pellea ce coprende maciele; — de acf obiecte făcute d’in acea pelle, cumu ochiuri de ferestre, etc.; — 2. pântece mare si grossu, (vedi burdufu, d'in care burduhanu, in locu de burdufanu sau burdttcanu, pare a se fi formatu ca si lunganu sau codana d'in lungtisi coda; * compara si burta). BURDULE, s. m., (iea iuse articlulu femin. burdulea, ca si bordea), homo rentrIc«!>u»=omu cu burta mare, pan-| tecosu (vedi burta). BURDUOSU si burdeosu,'a, adj., rea-. tricosna, cu burta mare, pantecosu, — | se dice in speciale de una muiere grea. BUR. BUR. 106 5i aumai in risu si de unu barbatn; — proverbiale : trage dantiulu dupo casa, co t tniress’a btirdeosa. ? BUKI)UROSU-a, adj., ca si bur-iuosu. BURDUSIRE,-csc«, v., inflare, Hacci-Jim vel rletum reddere; a intlâ, a cosi -au besicâ, a coptori; a meid forte tare : pmeleprt coptcseburdusescu; ap’a ba-lendu ripele, Ic burdusesce; pamentulu dt pre multa ploia s’a burdusitu si co-ţundatu in mai multe locuri; tota pdlea lui e Iturdusita de bataia; — formatu d'inti4rdM.9iM=burdufu, (vedi burdufu si burta). BURDUSIU, s. m., pl.-e, si-»'?, de a-cea-asi insemnare cu burdufu. BURGHESIA, s. f., ital. borjrliesla, franc, hourgeolsle; 1. calitate de bur-gkesu, dreptu de burghesu; 2. collectivu: toti locuitorii unui burgu; toti câţi au starea si drepturile de burghesu, (vedi burghesu). BURGHESU,-a, s., ital. borgheae, franc, bourgeois; 1. cetatianu, locuitori» alin unui burgu sau cetate, in oppo-«tio ne cu terranu, locuitoriu de tdrra sao sateanu; 2, in opposetione cu nobilii, cari, in terrele occidentali, formau pri-m'a d'in celle trei stări sau classi, ordini alle populationei unui stătu ce se huccurau de drepturi politice, cumu si in opposetione cu clericii, cari formau a dou’a d’in celle trei ordini cu drepturi, bnrghesu=.omu de a treia ordine : bur-'jitfsii unui stătu sau burghesia erâ dăro a trei’a ordine de omeni cu drepturi de <*«tate in statele appusului; la noi inse nu a fostu assemenea împărţire de classi, cu atâtu mai pucinu va poW fi in ve-aitoriu. dupo ce ea a incetatu de a fi chiam si in terrele appusului; si prin ! armare nu amu av£ lipse neci de bur- \ tfxxu, neci de derivatulu seu burghesia, j ifora numai candu aru fi vorb’a de isto-ri’a terreloru appusane: atunci ar cautâ I y |e romanimu, pre câtu se pote, dan- ! an-le form’a de bur gem, burgesia, sau ii mai bene pote, burgariu, burgaria. Carenţele sunt de origine germana, for-natr anume d’in burg=grec. icopYo?= | tamu, intaritura, castru, cetate intarita, | cetate in genere. D’in nbpfoţ au luatu nascere si vechiele cuvente romanesci, purcalabu, purcalabia, jrurgariu, etc., despre cari se va vorbf la loculu loru si cari astadi inco au peritu d’in usu, re-manendu numai ca istorice; si prin urmare, si d’in acestu puntu de vedere, ar fi unu addeveratu neintellessn, se le substituimu germanele burghesu, burghesia, cari, pentru noi, sunt lipsite de interesse istorica, precumu sunt fora locu in respectulu actualitatei. BURGHIASIU; s. m., pl.-e, deminu-tivu d’in burghiu. BURGHIU, s. m.,pl.-e, terebella; in-strumentu de acea-asi forma si cu acea-asi destinatione ca si sfredehdu, inse mai micu de câtu acestu-a : burghiulu, in addeveru, ca si sfredelulu, serve a face gaure in lemnu, inse gaure mai mice de câtu celle ce se facu cu sfredelulu; si in speciale burghiuhi serve a da cepu, a-deco a face una gaura in bute, butoiu, burlu si (dte assemeni vase de lemnu, gaura prin care se trage sau se scote li-cidulu d’in menţionatele vase, — Rade-cin’a cuventului, bur, se afla si in franc, btir-ln, ispan. bur-ll=dalta de sculpto-riu, si e, probabile, acea-asi care a datu nascere si cuventului lmr*ta (vedi borta)] inse suffissntu ghiu e greu de esplecatu: ?se fia ore gh numai unu sunetu interca-latu pentru eufonia sau pentru destin-ctione de intellessu, asiâ in câtu burghiu se fia iu locu de buriiu—buriliu, forma identica cu cea ispauica burii? In addeveru ‘buriin sau burlu se potea confunde usioru in intellessu cu burlu, de care vedi mai la valle. BURGHIUTIU, 8. m., deminutivu d’in burghiu, cu acea-asi insemnare ca si burghiasiu. ? BURIIALA, s. f., in locu de hurcla =ploia menunta? —D£ro si burhalasi burela neci sunt de forma romanica, neci ne sunt de lipse, de ore ce bura le supplenesce forte bene, (vedi bura in Dictionariu). BURHANA, buriana si buruiana, s. f., planta Inutili», herba; 1. nume ge-nericu applecatu la plante, cari nu servu de mancare neci omului, neci altoru a- 106 BTTR. nimali, si cari au unu trunchiu mai multu sau mai pucinu desvoltatu, cu ramurelle mai multu sau mai pucinu numerose, a-tâte caracterie ce distingu una buriana de erba, verdetia, etc. : a curatiâ gradin'a de buriianc; inpamentulu uecultu crcscu numai buriianc; buriianele inneca,adesea leguniile si granele; înainte de a semenâ agrulu, se cade se steriiesci d'in elin buriianele; a se piti in buriiane,— proverbiale : burii ana rea cresce cur-re»rf«=reiilu se produce si se maresce currendu, si. iu speciale, vorbindu de fete, cari crescu si maturescu mai currendu ca baiatii; —buriianelorn se at-tribuescu poteri vendecatorie, virtuti medeeatorie; si de aci espressioni ca : a he buriiane—vl be medicamente făcute d’in buriiane ferte; — 2. în particularii!: a) buriiana de buba rni=chenopodlnin hybrldnm (=talp’agâscei?); h) buriiana de friguri—thaapi bursa pa^torU; c) butnari a t'er i=t li a s p i arrense; bttri- iatta de iKK=antirrIilniim Itnaria; d) Jm-riiana pvtiom—oriaudriim; e) buriiana de re«i/M=archilochla climatMi-. — Dupo invetiatulu MiHosich cuventulu romanescu ar ti venitu d’in slavic. Uarjniiil, care inse nu essiste in veclii’a slavica, ci e numai presupusu de men-tionatulu invetiatu dupo bulgăresc. l>u-ren sau russ. biirijaiiu, de unde apoi si magiar. bnrjan; d6ro, fiendu co cuventulu nu essiste in vechia slavica, neci se pote usioru legă de una radecina a acestei limbe; fiendu co ellu a datu in limb’a romanesca cu neasseraenare mai mulţi feti de câtu pre terrenulu slavicu: noi credemu, co togmai de la Romani cuventulu a trecutu la Slavi si la Ma-giari. Dupo forma buriana este unu cuventu derivatu, ce presuppune una alta forma mai simpla, bura sau burn. In limbele sorori cu a nostra se afla forme analoge cu bura : ital. si ispan. borra, franc. I>ourre=câlti, câlti ce se tundu de pre pannura, peru saulanace se tunde sau se smulge si se lapeda, impluturadecâlti pentru puşca; si de acf metaforice: lucru de prisosu, superfluitate, lucru de neci unu folosii, secătură, etc.; chiaru in limb'a latina se afla burra cu intel- _____________ BUB.___________ _____ lessulii metaforicii allu lfmbeloru romanice, cumu se vede d’in acesta frase alui Ausoniu: illepidum, rudeinllbellum, Iturriis, qni»qnlllas ineptiasquo, etc.; ce e mai multu, in limb'a italiana se afla cuventulu bnrrana, lina specia de planta, si prin urmare in forma, ca si in intellessu, forte appropiatu de allu nostru buriana, cumu si borracina, altu genii de plante inutili : asiâ dero, iu forma, ca sf in intellessu, cuventulu romanescu buriana cadredia bene cu celle d’in limbele sorori. Cu tote aceste-a, considerandu co bot (vedi botu) s’a facutu hos in bos-in-(lare, si co s se com-muta cu r forte desu in limb'a latina, cumu si in limbele neolatine, de sl mai raru, precumu chiaru bos in franc, bour* 8otiffler:=&0s-m/Jare; noi credemu co buriana s’ar pot6 referf la acea-asi radecina ca sf bot sau but, adeco la bu-ere =fu-ere='ffmv, (vedi botu), cu insemnarea grecescului ţ>orov=planta. BURIIANARE si buniianare,-rdiu, v., a smulge buriianc, acuraţii defeun-î‘ane=a plevi, BURIIANOSUsi buruianosu,-a, adj., plenu de buruiane. BURIIANUTIA si buruianutia, s. f., deminutivu d’in buriiana. BURIIASIU, s. m., pl.-c, deminutivu d’in hurht. BURIU, S. m., dollum, dolinloin; vasu facutu, ca si butea sau butoiulii, d’in doge legate cu cercuri, mai mica inse decâtu unu biitoiu, si in care de ordinam se pune si se tine rachiu sau vi-narsu.—Form’a si intellessulu cuventului ducu la acea-asi radocina ca 6i borta, (vediacestu cuventu); se pote inse se fia in legătură si cu bara (vedi acestu cuventu), casf ital. barde, franc, baril, isp. barrll; buriu ar fi atunci in locu *de burîiu—buriliu, forma analoga cu cea d’in limbele sorori, d’in care ba-relca, ce se aude pre a locurea. n’ar fi decâtu una comiptione. BURLANU si burlincu, s. m.. pl.-i, porvellns delicuszrporcell u intercatu;—? transformatu ă'mporculanu sau porctdea-nu?—neconnoscutud’incoce de Carpati. BURLINCASIU, s. m., deminutivu ______________BtlB. d'in burlincu, ca si acestu-a neconno-scutii d’in coce do Carpati. BURLING'U, s. m., vedi burlan«. BURLINCUTIU, s. m., deminutivu d’in burlincu, ca si acestu-a neconno-sciitu d’in coce de Carpati. BORLACU, s. m., cwlebs; ca si bechieru, neinsoratu. BURLITLA, s. f., deminutivu incar-cata cu suffissulu itia, care, pre 16nga co nu e romanicu, este acf si de prisosu, de ore ce huria senguru e unu deminutivu d’in bura ; ploia menunta si rece. BURNITIA, b. f., vedi burlitia. BURTA, s. f., venter, alnis, pautex; pântece, partea de diosu a pantecelui, in care se afla maciele, apprope perfectu synonymu cu pântece, singurele difle-rentie intre burta si pântece fiendu : a) co pântece este una espressione mai nobile de câtu burta; b) co pântece nu se appleca ca burta si ia pellea sau carnea de pre pântece : a prepară bune buccate d'in pântece de «oca uu se dice, pre câtu noi scimu, in locu de : a prepara buccate tfin burta dc vaca;—d'in aceste difl'erentie vine, to pântece nu se appleca, ca burta, in espressioni de risu si de des-pretiu, cumu, de essemplu: burta verde =celiu ce manca multu, ce se imbuiba si se indopa afora d'in caile; si de acf, prin metafora, burta verde— omu datu la interessi si vietia materiale, si prin acesta-a necapace de cogetâri si sentimente mai inalte si mai generase, (espres-siouea burta verde se iea casf unu cuventu compusu cu intellessu de sub-stantivu masculinu nevariabile in nu-meru : unu burta verde, mai mulţi burta vtrde; acestu modu de compositione este inse strainu de limb'a nostra; mai con-forinu cu geniulu limbei ar fi de a consideră celle doue cuvente ca separate îi a tractâ pre fiacare dupo natura sea de adiectivu sau de substantivu, asiâ in-câtn se se dica in plurariu: hurtele verdi; r» burtele verdi anevoia tepoti intellege ia ceva mare si generosu): — burta d<: jx»/M=pantece capace, in care incape multa mancare si beutura.—Câtu pentru etymologi’a cuventului, burta se refere la acea-asi radecina cu borta, amen- ________________BUS._____________107 doue cuventele : borta si burta, fiendu, casi torta si turta, unulu si acellu-asi cuventu, cu sengur’a scambare a lui o in u pentvn destinctionea de intellessu (vedi borta). BURTE, s. m., (fora plur;1 riu, si lu-andu, ca si horde, burdule, articlulu a : burtea), appellatione data unui omu cu hurta maro; — cuventulu burt-r ne pote pune pre caile de a ne da coinputu despre cuventele formate in acellu-asi modu : hurte, fiendu in addeveru unu plurariu d’in burta, calificationea ce se da unui omu, chiainandu-lu hurte-a, insemna atâtu câtu si omu cu multe hurte; cu alte cuvente calificationea prin plura-riulu burta-a este ca si unu augmenta-tivu, eeivalente in intellessu cu suffissulu osu ce s’ar affige substantivului: hurta ; burt-osu. BURTESIU-ci, si BURTOSU-a, a-lj., cu burta mare. BURTUCA, 8. f., forameu=gaura, (vedi burta). BURTUCANU-a, 1. ca adj., apprope de acea-asi insemnare cu burtosu; 2. ca substant. : burtucanu, de acea-si insemnare cn burtuca. BURTl^TU, s. m., pl.-e, si-i? de a-cea-asi insemnare cu burdusiu. BURUIANA, buruiamsu, etc., vedi buriiana, Imriwnosu, etc. BUSDUGANU, vedi buzduganu. BUSCEANU sau busteanu, bustianu, s. m., pl.-i, stlpes, truucus; buccata de lemnu grossu;—de acf metaforice : omu lipsitudeprecepere, desemtire, de limba, de vivacitate si activitate: ce mi stai ca unu husecanu? (vedi botu ii buchetu). BUSIDICARE, si BUSlDIRE,-esc«, v., reUementcr sea-tere, invehi, siiocenscre; a essf, a sarf, a resarf cu violentia, a tissini; a se ra-pedf; a se apprende, a se iufuriâ;—neconnoscutu d’in coce de Carpati; cu tote aceste-a, si, cu t6te co pare a presentd combinationi fonetice străine limbei; totuşi, fiendu co se presenta si sub form’a basidicare, care se conjugi simplu: busidicn, busidici, etc., unulu d’in carac-teriele ce denota vechimea si romanitatea cuventeloru busidire si busidicare se 108 _______BUT____________________ fia in locn de bmcire si buscicare, si prin urmare se se referia la acea-asi radecina cubusceanu sau botu(vc.dibuchctu, botu, busceanu); d’in coce de Carpati se aude piscire iu intelleşsu analogu cu bu-scire sau busidire. BUŞIRE,-asctt, v., puprnis forire; a lovf cu pumnulu, a lovf cu violentia, (vedi busiu). BUSIU, s. m., pl.-c, pnirnii»; de acea-asi insemnare cu pumnu, se aude la Dacoromâni mai numai in espressionile : a merge, a se duce de a busiele=a merge, a se duce in brânci, vorbindu de pruncii ce nu ambla inco in petiore sau de omenii, ce de nepotentia sau d'in alte cause se punu a ambld in brânci; — la Macedoromâni se dice busiuru, deminutivu d'in busiu, in locu de pumnu; — se fia acestu cuventu trassu d’in pug, rade-cin’a lui pwjausrrpuinnu, si anume d'in una forma cnpugiu, stramutata in bugiu, si apoi in busiu ? sau vine d’in acea-asi radecina cubutu,bntire, etc. ? (vedi botu). BUSUIRU, s. m., vedi busiu. BUSTIANU, vedi busceanu. BUSUIOCU si busiocu, s, m., vedi in dictionariu baselicu. BUSCNARIRE,-escu, v., suppllare; snbrlpere; a şterge cuiva ce are in bu-sunuriu, a furâ cu mare desteritate, fora a fi semtitu, (vedi busunariu). BUSUNARIU, si busunariu, s. m., pl.-c; pernla, sacciiln»; saculetiu facutu la unu vestimentu, in care se punu bani sau alte obiecte : de ce mi ai facutu ia mantellu numai unu busunariu? asin fi doriiu doue busunarie.—Vine acestu cuventu d’in bursa ? (vedi bosiu); sau se refere la acea-asi funtana cu botu ori cu buza? (vedi botu si buza). BUTACIU, 1. ca adj. d’in collo de Carpati: hebes=rtempu,bontu, vorbindu de instrumente ascutite, cari se tocescu si si perdu acumele, sau despre mentea si sentirea unui omu, care este lipsitu de precepere si senlire; 2. d’in coce de Carpati, ca substantivu de acea-asi insemnare cu bulasiu sau butucu, (vedi botu). BUTASIRE, vedi botasire. BUTASIU,s. m., pl.-», talea, merţtis, ___________BUT._______ ___ prnpagn; ramu de arbore taiatu, care plantatu reprende radecina, (vedi botu, compara si franc, boutnre). BUTCA, s. f., carucia, trassura mica si usiorea, de ordinariu descoperita. BUTELCA si bidilca, s. f., forme uuza=rbuza; polon. buzin=gura, sarutatu; arabicu vulgariu busa sau b6sa= sarutatu. — Cuventulu de certu nu pote fi arabicu, de ore ce nu se afla in limb’a araba culta, ci de la Ispanioli, prin in-delungulu si strinsulu contactu, in care aulstatu cu densii Arabii, s’a potutu stracură forte usioru in gur’a poporului arabu. Limb’a «panica asia dlro, in care, lto BUZ. cumu amu vediutu d’in pueinele citate, cuventulu a luatu asiâ mare desvoltare, are se ne dâ esplecarea lui. D'in impre-giurarea. co pre longa formele cu o si«, buz, bocel, etc., essistu, in limb’a ispa-nica si forme cu e, appropiate priu iu-tellessu de celle cu u si o, cumu : bezo =buza mare ca de callu, bou, etc., bi-so =sarutatu, besar=:sarutare, etc., unii referu si cuventele buz, etc. la latines-culubattiiim=macedorom. basiu, sarutu. Acesta etymologia, câtu pentru intellessu, ar cadrâ si cu romanesculu buza, de ore ce in romanesce gura si guritia au si insemnarea abstracta de sarutalu, togmai precumu si in latinesce oaculum =guritia insemna si sarutatu : proces-sulu contrariu, adeco trecerea unui cuventu de la insemnare abstracta la însemnare concreta nu e mai pucinu familiarul totoru limbeloru, cumu se vede d’ in essemple ca mancare, var saluta, etc., cari iu intellessu ordinariu sunt abstracte, insemnandu actioma de a mancă, de a se versă, d6ro iau si intellessulu concreţii dc cc se wkiHca=buccata, de ce se versa—ap’a versata presto ripele unui riu. De partea formei inse. mai cu greu s’ar potâ demonstră, cumu basiu a potutu dă romanesculu buza; si atâtu de partea formei câtu si a intellessului, ispa-nicele bmou, bocear, etc., cumnate cu buz, anevoia se potu esplecâ prin basiuin. Fiendu-co espressionea ispanica de buces =ital. boccoue, care, cumu s’a observaţii, este neindoiosu provenita d'in bucea; de acea-a noi credemu ca forte probabile, co romanesculu buza. ca si ispan. buz, ca 81 franc, bouche, btxicber, bou-chon, etc., au essitu d’in latin. bucca= bucca, si a nume d’in unu adiectivu buc* oeus, buocea, care iu romanesce va ti sunaţii antaniu buciu, bucia; apoi, prin trecerea lui c in g, asiâ de familiaria limbeloru romanice, (vedi in aictionariu litter'a c, si litter’a g), se va fi transformatu in giu, bugia, forme ce se afla si iu italienesce : buşrlo, buşia=desertu, cam, inflatu, si mai allessu bugia—vor-ba deşerta, mentione. insemnitri cS se tragu forte naturale d’in bucca, allu cărei intellessu primitivu este cellu de __________________BUZ._______________ cavitate, gaura, infiatura, etc.; in fine, prin una noua si ultima permutare a lui gi in di siueratu sau si, cuventulu va fi luatu form’a budia sau busia, intogmai precumu si d’in giacere sau jacere s’a facutu diacerc, precumu in sensu inversu d’in diosu s’a facutu giosu sau josu, precumu in fine Mucedoromanii d'in gi 6i gc facu regulatu totudeauna gi si ze : frizere, plângere, ştergere, gingia, etc., 111 locu de : frigere, plângere, ştergere, gingia. Cu uiodulu acestu-a busia intra in numeros’a familia a radecinei ce a datu si botu, botiu, bute, butu, buture, (vedi botu si bosiu); si de acea-a, fiendu forte greu a reduce cuventulu la form’a bugia, cumu s’ar cere dupo consideratio-nile peno aci espuse, remane a se scrie dupo pronunti’a stabilita, sub form’a inse budia, de ore ce scrissu cu *•, busia, ar se-menâ a cuventu strainu; si acesta forma e, dupo noi, cu atâtu mai cuvenita limbei, cu câtu s’ar pote derivâ budia de a dereptulu d’in butu sau botu, prin strămutarea lui t in d, ca si in alte forme d’in acea-asi radecina : buduroiu, budu-retiu, budia sau budeia, etc., derivare, in favorea careia milita si intellessulu, de ore ce botu si budia se punu adesea un’a pentru alt’a : a se şterge pre budie si a se şterge pre botu; sterge-ti budiele si stergeti botulu, etc.; si de ore ce cu-veute, cari, ca buzunariu, busunariu sau budiunariu, pani in legătură cu buza, eadredia, prin intellessulu lorii, mai bene cu acestu modu de a esplecâ cuventulu husa. BCZDUGANU, si busdugahu, s. m.; clnvu ferrca=maciuca de ferru pentru lupta in bataia; —busdttgmulu erâ u-nulu d’in insemniele poterei domniloru români; in legendele popularie fiacare smeu e armatu cu unu busduganu. precumu in mythulu grecoromanu Ereule appare nedespartitu de infricosiat’a sea clara sau măciucă: de acea-a cuventulu nu so pote esplecâ cu busogâny allu Unguriloru; — se nu fia ore in locu de bustuganu, si se se lege de acea-asi radecina, care a datu botu, butu, etc? BUZUNARIRE, busunariu, etc., vedi busunarirc, busunariu. c \ CABRIOLETA, s. f., si cabrioletu, ». m., pl.-e, carniciora cu doue rote, — dupo franc, cabrlolet; dăro, d£co nu a-flămu una espressione mai cuveuita, mai bene se ne pastrâmu vechiulu nostru ectiga^zin insemnare cu cabriolel: bi-rotti ar fi pote una espressione si mai buna si mai usiora de intellessu pentru Românu. CACIORlA. s. f.. calitate, stare sau (apta de câciorti. CAGTORU (cu tonu la antepenultima: ţurioru), rnrius, varieţratug; absurdus, Inepta*; petatu, vergatu, pestriciatu, baltiatu; — de aci: neiutellessu, ab-surdu, estravagaute; — cuventu, ca si derivatul» seu cacioria, neconnoscutu d'in coce de Carpati, si allaturatu in (iictionariulu de Buda de ispau. oHzurro =obscuru iu espressioni; — se nu fia ore e*8itu d’in acea-asi radecina cu cutare, in locu de (cnclolus)ore cunni ’i CACIlRiA, s. f., adpensiT, tnrsio= pesce forte bunu de mancatu, cu botu iaagu si cu spini pre spinare, franc. »tur?eou; — cuventu pucinu connoscutu d'in coce de Carpati, care, dupo dictio-nariulu de Buda,ar fi affinu cu ital. ac-cln*a=specia de sardella, £ro dupo in-veliatulu slavistu Miklosich cu ve-rhiulu slavic, keclga, care insenuessiste in linjb’a vechia slavica, ci e numai I>i'*'su|»pu8u do raentionatulu iuvetiatu dupo noulu slavic, kecliîn, serbesc. elra. Lassandu inse la una parte ety-mologi’a. se cautâmu a elucidd mai bene conceptulu ce espreme cuventnlu, concepţii forte confusu, ca allu celloru mai urnite cuveute ce se tinu de domeniulu istoriei naturale : in addeveru preste Carpati cuventulu caciuga, ca si ciga «a 11 c*ga, connoscutu si d’in coce de Car-pari, se iea pentru doue concepte, cari in Romani'a libera se espremu cu doue cuvente diverse : ciga sau cega, si ni-selru; si prin urmare ar cautâ ca pentru nisetru se adoptâmu cuventulu sturionii l«, sturioiie, adoptatu si de celle alte limbe sorori, asid incâtu ciga, cega sau caciuga se se appl ece numai Ia speci'a par-ticularia de sturione, numitu de Linneu aelpenser mtlieiiiis. CACOMU si eacumu, s. m., mus ponticii»; animale, a cui pelle e forte cau-tata pentru blanitu ve.stimente; pelle sau blana de acestu animale; —cuventu turcescu. CA DANA sau cadina (d nesiueratu), cuventu turcescu : muiere a unui Turcii, dorana de casa a unui Turcu. CADELNITIA, 8. f., turlbuliim; cutia, cu care preutulu cadesceiu baserica; —cuventu si de forma si de origine slavicu, de care inse n’avemu lipse, de ore ce despunemu de unu cuventu curatu ro-îuanescu, cutia, si de altulu tvmiatoria. CADETU, s. m., june nobile ce intră in miliţia ca simplu soldatu, — dupo franc, cailct, care a inlocuitu pre germ. * itincdru, (=Jiinfcer), ce se dicea mai inainte iu locu de cadctu. CADIRE,-est'H, v., turo aufAre; ate-miâ cu catia, — cuventu slavicu, in loculu caruia potemu face usu mai bene de tcmiare, sau mai correctu, twniare -~grec. 0-ojJLt^v, de unde si tutuia, cor-ruptu in tcmîia. CADlU, s. m., judecatoriu la Turci. CADULITIA, s. f., deminutivu d’iu cada, (vedi in dictionariu cada), in caro form'a litiu nu 0 de recommandatu, si care e si de prisosu in limba, de orece avemu d’in cada si alte deminutive cu forma correcta, cadutia, cadisiora, CAERU, siratm», s. m. pl.-e, iioiisum; lana, inu sau cânepa netorsa, câta se 112 CAL CAL. pune una data in furc’a de torsu ; — de unde? Dictionariulu de Buda allatura de cuventulu romanescu lat. calleudruui, ispan. cajerel=specia de peruca, franc. cahier=fasciclu de mai multe foie de charteia. CAFAIRE,-escK, v., rerberare, mul* tare; a bate, a pisÂ; — neconnoscutu d’in coce de Carpati. CAFEGIU, s. m., care face sau vende cafea, care tine una cafenea;—form’a cuventului este turcesca; s’ar pot<5 inse cor-rectâ, dicundu-se cafellariu, sau cafeariu, sau cafenariu; celle d’in urma doue forme se afla dejâ in dictionariulu de Buda. CAFERU, (cutonu la antepenultima: caferu), s. m., pl.-i, tlgniim, tlgillum; lemnu ce intra la accopereraentulu ca-seloru;—cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, unde se dice numai căpriorii; — se fia caferu una transformatione d’in caper, d’in care a essitu, de certu, si căpriorii? — Dictionariulu de Buda observa co se dice si in form’a cafcrc (cu tonu pre penultima : cafcre). CAFTANLIU, s. m., cellu cu dreptu de a portă cafîanu;— se dicea mai allessu in risu de boiarii imfumurati de privilegiele loru si pretentiosi; — cuventu si de forma si de origine turcesca. CAFTANU, 8. m., pl.-e, vestimentu de onore, ce in tempulu anteriore regulamentului portau boiarii; de aci: a im-. bracâ cu caftanu-z boiari; — cuventu turcescu. C’AHALA, s. f., testa, later; cara- • mida, ollanu de soba; tubu de soba; — coptoriu de c«AoZe=coptoriu de arsu cărămidă, oile, ollane, etc.; — cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati. CAICGIU, 8. m., cellu ce serve la unu caicti; — cuventu si de forma si deori-giue turcesca. CAI OU, s. m., pl.-e, c>mba; vasu de plutitu luugu si angustu, mai micu ca una nave. CAIERELLU, 8. m., deminutivu d'in caierti. CAIERU, s. m., vedi caeru. CAIEU, 8. m., neolgismu nefericitu dupo franc. cahier=fasciclusau fasciora de mai multe foie de charteia. CAIMACAMIA, s. f., demnitate de caimacamu, tempulu câtu gubernâ unu i caimacamu. 1 CAIMACAMU, s. m., cuventu tur-| cescu : locotenente allu domnului; in ' tempurile mai vechie domnulu terrei I romanesci incredentiâ administrationea | celloru cinci judecie de d’in collo de ! Oltu unui caimacamu; de câte ori domnulu moriea sau eră detronatu, peno la suirea in scaunu a noului domnu, unulu sau mai mulţi caimacami administrau si gubernau t&r’a; pre tempulu Fanario-tiloru, acesti-a, indata cecapetau domni’a de la Sultanulu, numiau sengnri d’intre boiari pre caimacamii, cari administrau peno la sossirea insiloru de la Constan-tinopole in capitalea terrei; pre tempulu regulamentului organicu, la casu de va-catione a tronului, luau de dreptu fre-nele guberniului trei caimacami, si a nume : Vorniculu cclltt mare, Logofetulu cellu marc si Prcscdcntcle inaltidui di-vanu; cu desfientiarea regulamentului organicu incetara si caimacamii cu caimacami a. CAIMACU, s. m., florca laptelui, smantana; ce e mai bunu in verce altu lucru, florca vercarui altui lucru,—cuventu turcescu. CAINTIA, S. f., pirnltentla, dolor; mi>eratlo; fapt’a de a cal sau de a se cat, părere de reu, penitentia, commi-seratione. CAIRE,-escM, prcuitere, dolere; ml* serarl; 1. ca transitivu : a cai pre ci-ncva=a lu plânge, a lu commiserâ, a semti si espreme compassione de den-sulu; 2. ca reflessivu intransitivu, a se cai=a semti părere de reu sau dorere de anima pentru una fapta rea: ntc ca-iescu de ce am facutu—mi pare reu de ce am facutu; — vine acestu cuventu d’in slaviculukajuti=liigere=aplange, sau d’in latin. cajare=batere, punrn»? CAITIA, s. f., vltta, mitra; scufitia ce punu pre capu muierile sau copillii; motiu de passere;—dupo dictionariulu de Buda in locu de capitia, prin caderea j luip; compara siital. caTezza=capestru. i CALABALICU, s. m., cuventu si de i forma si de origine turcesca : 1. lucru* Cal. cal. 113 rele ce duce cu sene la drurnu unu omu sau una armata (vedi 9i bagagiu); 2. lucrurile, si mai vertosu vestimente, straie, etc., ce are cineva in casa; 3. mulţime mare de omeni ce se aduna intr'unu locu; 4. necuratie, loture, gunoiu, etc.; —de aci espressioni ca : pane de cala-6a/icw=paue prosta pentru lucratori si servitori; a nu face cuiva calabalicu— a nu i rupe manecele, cumu se dice; a nu merge desu pre la densulu, a nu stâ indelungu la densulu. CALAFONIU, s. m., vedi in dictio-narin : colofonm. CAJjAICANU, s. m., chalcantlinin= /AÂxav#ov(=flore de cupru); sulfatu de * upru (sau de feru?);—cuventulucauta fia vechiu in limba, dăco e in adde-'>«*(11 foroiatu d’in chalcaathuin, de ore ce ck iniţiale s’a tradussu prin c simplu, fora aspirationea h; ellu s’ar pot£ cor-rege, dandu-i-se form’a calcantud’in traducerea latina a cuventului grecescu /dX.viavi>ov, prin cupri rosa = rosa de cupru, limbele sorori au trassu forme mai multu sau mai pucinu desfigurate, cumu ital. copperosa, franc, couperose, ispan. caparrosa, etc., d'in care si noi ama pot<) face cuprosa. CALAPERU, s. m., tanacetuin bal-umlt* lui Linneu, una specia de planta. CALARABA, 8. f., brasslca olcacea Ini Linneti, planta leguminosa, specia '»r pot6 dâ form'a fomanesca colerapa -au coterapu, ca compusu d’in coli» sau HalU (de unde allu nostru corcchiu sau o«rrrA>M=collculus), si d’in rapa sau rapam = rapu, rapa (brojba). CALAUDIA, s. f., cellu ce arr^ta dru-tnula cuiva, cellu ce pre cineva duce la aele locuri, unde nu scie singuru merge, ■. inductorin, (vedi si calatuliu, d’in care udaudia n'ar fi de câtu form’a feminina). CALA UDIRE,-eseu, v., a servf de Gthutdia cuiva; se construesce cu obiectu Jir«tu : a calaudi pre cineva. I CALAUDIU, s. m., dux; cu acea-asi iuetmmrc ca si calaudia. forma ce singur* se aude d'in coce de Carpati, si care, de si pare a fi femininu d’in calan-diu, se appleca inse, casi latin, dux, fora destinctione de sessu, atâtu la har-bati câtu si la femine, ba chiaru si la lucruri, in form’a feminina : natur’a e cea mai buna calaudia; Anloniu e huna calaudia;—se vina ore acestu cuventu d’in ung. kalauz, sau d'in romanesculu caile? In acesta d’in urma suppositione ar reman£ de esplecatu suffissulu udiu. CALDERIMU, s. m., pariinentum, ria strata; caile aşternuta cn petra, pa-vimentu, strata,—cuventu turcescu. CALFA, s. f., (cu form'a feminina applecatu si la barbati, si mai vertosu la barbati), plur. calfe, (mai puciftu correctu : călfi, d£ro si sub acesta forma, ca si sub cea de calfe, applecatu, ca si in sengulariu, numai ingenulu femininii, chiaru fiendu vorb’a de barbati): tlro, onielnator, oplfex, conic»; 1. in oppo-sitione cu ucenicu, cellu ce a invetiatu una arte si incepe a ua practică : acestu magestrti a scossu multe calfe in artrn sa; de atâti-a anni invcti ciobotaria si inco n’ai potutu essi calfa;—de acf metaforice : a scote pre cineva calfa in ceva— a 1’ invetiâ forte bene in acdlu ceva; a essi calfa in ceva=a essf perfecţii, a at-tenge perfectionea in ceva,—se dice mai vertosu in intellessu reu: calfele cc ai scossu in aceste blastematic, te an intre-cutu pre tene, magestrulu loru; — 2. In opposetione cu măiestru: cellu ce, scien-du una arte, nu are indestulle mediloce spre a deschide unu stabilimentu, in care se si practice artea pre sem’a sea, ci este nevoitu a lucrâ cu plata in stabi-limentulu unui măiestru : in accsta ciobotaria lucrediapre fiacare di dicci de calfe, fora ca maiestrulu se pota satisface tote cererile ce i sc facu;—cu intellessu analogu cu allu cuventului nostru calfa se iea franc, compagnou, german, pc-sclle; a;, grecescu modernu, oste de acellu-asi intellessu cu allu nostru calfa, si, fora indouientia de acea-asi origine; dero care e acesta origine? (vedi urmatoriulu adfatare). CALFATARE,-erfm, V., uaviţi! riinas stlpare, a astupă crepaturele unui vasu de plutitu cu pece sau smtflla in parte, 8 G. 114______________CAţ.___________________ si in genere, cu pluta, cu stnpa, sau cu ; verce assemunea; — cuventulu se aila ' mai in tote limbele sorori : ital. cala- < fatare, ispan. calufateur, franc. calfater si calfeutrer, luatu d'in mediulu grece-scu *at6îv=a impecdsau smoli unu vasu de plutitu, si in genere, a astupi crepaturele unui assemenea vasu; cuventulu grecescu vine d’in turcesc, qal-fât = astupoiu impecatu sau smoliţii, sau arabic. se?— 3. ca transitivu, a face calicu, a reduce in stare de calicia: furnicariulu accstu-a de cojni ncsatiosi arc se me calicesca forte in curremlu. CALICOSU,-o, adj., applecatu « se calici, cui place a se calici. CALICU,-fl, s. adj., egeims, meiidl-cus, avaru*; 1. seracu lepitu : junele, ce rrei a face genere, e unu calicu; 2. cer-sitoriu : in cotrau te întorci, dai de calici, de cari nu poli scapă fora se le dai ceva; 3. avaru, care, des! are indcstulln, totu cauta se mai appuce si de la alţii, sau se oppresca ce este allu altui-a, se nu d<5 câtu se cuvine altuia : e asin de calici*, in câtu, ca se rupa unu batiu, totu diu'a sta de se togmcsce pentru lucru de unu leu; 4. miseru, misellu, de nernieu: unu calicu, ca tene, se cutedie « mc insultă? am facutu calicului bene, si a-cumu neci vre sc me scia cine sum; — in intellessu mai indulcitu, fiendu vor-b'a de copii: nu mancă,-cal iade, cu a-tăt'a lacomta. — Des! cuventulu se afla si in turcesce apprope cu acea-asi forma si cu acellu-asi intellessu; totuşi, con-siderandu-se,co acestu cuventu este connoscutu mai totoru Româniloru, co pre longa i'orm’a calicu occurre si calindroîu cu acea-asi insemnare; anevoia s ar pot<5 crede ca ellu se fia unu impromutu facutu de la Turci, si prin urmare e probabile că intre allif nostru călim, si ital. calu^o=misellu essiste una strinsa legătură de parentla; sau pote calicu, in locu de caliicu, corruptu d’in caliacu, a resaritu d'in grec. xaX'.ă= bordei», cu insemnarea de locuitoriu allu unui bordeiu, si de aci, omu in miseria, etc, — in fine luandu-se in considerare si ve-cliiulu slavic. caUca=percşrlnuî*, cure sta ca ratccitu si'isolatu in limb’a slavica; se pote forte bene ca cuventulu ca-licu se fia formatu d'in caile, cu insemnare primitiva de cellu ce e mereu calla-toriti, si mai apoi : cellu fora stabilitate, fora casa si mesa, cailorcpre batiu, etc. CALIF AWU, s. m., pl.-?, spetia <1$ __________________CAL__________________ raţia sau gâscă selbateca cu colori forte fonnose, ce se vede adornandu unele curţi:—porumbi ral ifar iu ?—se fia m-tentulii in locu de colifariu sau rolira-riu, formatu d'in collum —gutu si furiiis sau Tarlu8=variatu ? Calif arini» are de regula gutulu de colore ditt'erita de a restului corpului. CALINA, s. f., fructulu arborellului Duniitu calinu. CALINICA,s. f.,pl.-e, una flore, care, dupo dictionariulu I'olizu, s’ar fi di-cuudti in Moldavi’a chilinica, si pre care acellu-asi dictionariu ua esplica cn german. rini'elbluine=liter. flore an-nularia; apoi german, rin^elbliime se esplica in franc, cu soucl=latin. caltlia, solari» hcrlia, precandu dictionariulu Polizu cu esplicare latina a cuventului calinica da vorb'a calendtila (aflata, fora indoientia, in latinitatea lui Linneu, si care j*ote fi de acea-asi origine cu clas-sdc’a cnltlia). Ksteacumu moldavianesc’a thiliuica acea-asi flore cn cea numita ni de domeniulu istoriei naturale, amu p«W urmări cu passi mai cerţi si originea acestui cuventu, cumu si a lui raliuri, calina, cari păru a sta in legaturi de affinitate cu calinica; totuşi se pute admitte ca probabile, co calinica m refere la acea-asi funtana cu latin, ultta sau cnlcndula. CALINI', s. m., specia de arbure, alle cui fructe roşie si de gustu acerbu se aiama caline, (vedi calina), si alle cui fropdie si lemnu sunt albitiose; — dic-îwnariulu Polizu esplica prin latin, o-Hilns=specia de arciariu si prin germ. Mtbulilei baum si masholderbanm; —are ictstu cuventu affinitate de origine cu fu/ftJifa? si in acestu casu, sunt amen-duQe cuventele provenite in addeveru 4'in acea-asi origine cu classiculu callha ___________________CAL.______________115 sau cu cnlendnlaIui Linneu? saucalinu nu este de câtu una transformatione d’in caninii, trasşu d'in canve=canu=ca-nuntu, (compara si verbulu canire d’in dictionariu), si applecatu arborellului numiţii asiâ d’incaiis’a colorei selle albitiose? (vedi si calinica). CALIPC, s. m., pl.-tf;-i, f<»rinu; forma, tipariu facutu d’in lemnu pentru caciulle, capelle, etc.; — unu calipn de sajnimi—una buccata; — a trage cuiva unu callpuzza, l’ammagf; — cuventu turcescu sau arabicu, d’in qalâl» sau rialii), care a datu si calibru, (vedi acestu cuventu). CALIUE.-CSCM, v., ferrum fempftraro rel <1 urare, iuebriare; 1. a temperâ sau intarî ferrulu prinallundare sau moiare in apa : a caii una secure; 2. de aci metaforice, a imbetâ : ren mi tr ai calitu togmai astadi, candu am mare nevoia de servitiulu teu, si candu tu de brtu ceesci numi poţi stă in petiorr.—Dupo invetia-tulu Miklosich cuventulu romanescu ar fi venitu d’in vecliiulu slavic, kalltl, care inso nu se aflainveclii’a slavica, ci numai fculilo sau knlelo=calol^; si de acoa-a noi credemu co verbulu calire s’a formatu iu românesce, antaniu sub form'a cahbire, d'in calibez^chn]) aeiariu sau aciclIn, si in urma, prin carleroa lui b, ca d'in .ţmV> e=scriiK'ro, deveniţii caliirc, calire, /Tin care apoi s’a intro-dussu si in limb'a slavica form'a kcdelo. CALITU HA, S. f., fi>rri temperatio; actionea si resultatulu actionei de a caii. CALPACU, s. m., pl.-e, pilon <,—cuventu turciiscu : caciulla, copcrementu de capu pentru omeni; — astadi cu totulu cadutu in desuetudine chiaru prin cetâti, unde se audiea esclusivu si alta data. CALPU,-a, adj., falsus, ndiilteratns) falsu, mentiunosu, vorbindu iu speciale de monete : buni calpi; — de aci applecatu, prin estonsione, si la persone si alte obiecte, afora do inonete : credeam co acestu copillu arc se se fam unu omu , cumu se ca dc; dero au essitn calpii; — cuventu turcescu. Confere si lat. calrus. CALPUZANU,-a, s., oare face buni CAN. 116 CAN. calpi; — (le acf in genoiv : amagitoriu, ianellatoriu; — cuventu turcescu. CALPl'ZANIA, s. f., calitate sau fapta de calpuzan». ' CALPUZ ANLÎCU, 8. f., ca si culpuza-nia,—de forma, ca si de origine turcesca. CALTI, (pronunţia a forte inchisu : călti), s. m., plur. stupă; fire forte sup-tiri de iuu sau de canepa; — de unde ? — de aci si : CALTIUIliE,-escM, v., «tipare, stupă obturare; «tupam tondere; a astupă cu cdlti; a curatiă sau tunde culţii de pro una pfumura; a face călti sau scama d’in una pan'lir., a aa deşiră, a ua destramă. CAMAf AKNICU,-«, s., iu locu de camatariu, nu e de recommendatu. CANAFASU, canava si canavasm, s. m., raunabuin, telacannabina; pan-dia de canepa rara si grossa, ce serve mai vertosu la cosutu de flori; — cuventulu introdussu inainte de 1830 sub turmele canafasu si canava, cumu se vede, dupo germ. oanaf;u>z, apoi mai in-eoce dupo franc, canera*, d£ro totu sub forma pucinu cuvenita limbei; — acellu-asi cuventu suna in ital. caunaraocio, provine, cnnuuu», isp. cuiiamaz», provenite tote, ca si franc, caneva», d’in lat. caiinabus sau cannaui8=canepa; si prin urmare form’a ce s’ar covenf mai bene limbei nostre, ar ti canepacin. CANALIA, s. f., franc, canatlle, ital. cnuuţiiu; isp. ubQiilla; l.collectivu : prostimea, poporulu de diosu, mulţimea; omeni d .îemicu, fora principie, fora omer.ia; — 2. si ca individuale : a) ca masculinii, vorbindu de unu barbatu : acestu omu este unu canalia; b) d6ro si ca Larininu, chiaru candu e vorb’a de unu barbatu : frate teu este una canalia dc celle mai mari; — in plurariu numai feuiininu : nu te luă dupo aceşti copii cari su nesce canalie de celle mari,—cuventulu vene d’in cauls=cane, si insemna proprie : ca//ana=multime de caui: si prin urmare, ca provenitu d’in funtaua curatu romanica, se pote adoptă si in limb'a nostra. CANA VASU, s. m., vedi canafasu. CANEPISCE, s. f., in locu de cane-jielu, nu e de recommendatu. ? CANIPOLA, una planta. C'ANONICESCE, adv., in locu de canonice, cumu si CANONICESCIJ,-rt, in locu de canonicii, ca incarcatu cu fo.m'a eseu, su-perflua si fora intellessu iu assemeui casnri, ru su de recommendatu. CANONU, s. m., in locu de tunu, cumu si derivatele selle cunonata, etc., de si are corresponditoriu in limbele sorori : ital. caunoHO, franc, canon, ispan. j canon, etc., cari tote s'au născu tu d'in canna=ti(?ra, tubu, etc., si prin urmare ca augmentative cu insemnare de tuhu grossu, cumu su tunurile; cu tote ace-i stea nu e de recommendatu, pentru co | s’ar confunde cu canonit (basericescu), I afora numai d£co amu dă cuventului si in romanesce forin’a augmentativa : cunnoiu sau cannonin, sau cannouc. ? CANTA, s. f., lebos; vasu, mesura de vinu—neconnoscutu d'incocede Carpati. CANTONU , s. m., pasrns, stntio; parte d’in una terra, tinutu, cercu ce coprende mai multe communi; locu de statione pre marginea unei calli, dupo franc, canton, de unde apoi ueologis-mulu de forma pucinu fericita : CANTONIEKU,-rt, custode pusu la una statione de caile spre a preveghiă si tin-i cal'na iu buna stare. — Pentru o-riginea cuventului cantona, ddeo cotnpa-râmu form’a franc, canton, caree totu de una data si cea ispanica, cu cea italica. : oantiuo, vsdemu co aveiuu a face cu unu augmentativii formatu d’in ital. si ispan. canto, vechiu franc. caut= anghiu, lăture, part*, regione de locu.etc., provenite, se vede d’in grec. anghiu sau cercanu de ochiu, cercauu de rota, lat. cantliiiM, de care inse Quinti-lianu dice, co ar ti africauu sau ispauicu; si in addeveru in limb'a kymrica se atla cant=cercu, margine, cercanu de rota; dero, deoreceessi 9 form'a grec. xavIMc, potemu admitte »,a forte probabile, co de acf, prin latinesculu c.mtliu», cuventulu in cestioue a trecutu si in limbele romanice, in cari, afora de auguieuta-tivulu canti>ne, canton, atiimu formate d'in acea-asi radecina si alte cuvente cumu: ital, si ispan. cantina, franc, ran* A F __________________CAP. ttB«=camara, cellarin (proprie: unu an-ghia de alle casei), etc.: si prin urmare s'ar pote, credemu, introduce si la noi blastari d'in acesta radecina, numai sj li se d^ uua forma in armonia cu geniulu limbei nostre, cumu : cantone in locu do canton», cantonariu in locu de cantonin'u. CAJrrORIU, s. m., forma d’in celle mai corrupte, in locu de romputoriu= franc, c«wpto|r = mdsa de numeratu bani, casa unde si are unu negotiatoriu stabilita cancellari’a sea, — cuventu a-stadi d'in fericire cadiutu cu totulu in dejfiietuîline. d£ro supplenitu cu altele totu asid de nefericite, cumu : burott. (tmioaru, (vedi aceste cuvente). CAPTURA, #. f., fini de lana. de inu sau de canepa. torsu mai grossu pentru tessutu scoiiie. sacci, etc.; la Macedoromâni si cu intellessulu de verce firu wn indu de i faina sau bătătură; in locu fttrnra d’iu varereriscarmenare. CAPABILU, adj., in locu de capace. Inatu dupo franc, capable, nu se pote admitte, de ore ce presenta unu adde-Teratu neiutellessu prin terminationea W,a curei seranificatione Pierde < a siva, (Tedi suffissu bile in iii ':ranu), copaii} c ar fi se însemne : cârc se pote co-ltll<4 d'in rutecitu... ioru capable, ci iu adoptatu form’a ca|>ault<-, ca si tote Mie alte limbe sorori. cari au : ital. Mpscitatr, ispan. c*pacigi si mulţi craci sau petiore; —de origine si forma slavica; in locu-i se dice mai bene polipu^pnlxpm, CARAGHIOSLÎCU,s. m.. jocuin vorbe sau in gesturi comice, gluma grossolana si bassa; —cuventu si de origine si de forma turcesca, astadi inse apprope cadiutu in desuetudine. CARAGHIOSC,-#, s. adj., comieu bassu, care face se rida prin vorbe si gesturi, prin jocuri grossolane : lomnii mai iminte. cumu si boiarii celli ma.i aveau lacurlildqru calc unu caraghioşii, alle cărui caraffiioslîcuri, la misa si dupo mesa, }>rovorau unu 'su câht se pote de favorabile dif/estionei; — o aiitu turcescu, astadi aprope cadiutu i.i^fle-suetudine, si suppii.iitu prin bufon», (vedi acestu cuveutu, si bufnire). CARALALA, s. f., de acca-asi insem- 11 ft__________CAR.______________. nare cu calnraba. forma ce invederedia si mai bene opinionea co cularaba este in locu de colcrala, de ore ce acesta d'in urma forma, devenindu, dupo legile fonetice, coreraba, limb'a,'pentru eufonia, a cautatu se tenda sau la una forma ca corclaba, sau la alt’a ca colerabu, (vedi calurabu). CARAVANA, vedi chcrvanu. CARBOVA si CARBoVNA, s. f., de acea-asi insemnare cu rwW«=moneta deargentu rus-sesca, care vale patru lei;—cuventu de prisosii pre longa rubla. CARCAIACU, s. m., pl.-», multlpudn, outscus; mnterles, trabs; 1. insectu cui place a trai in locuri umede si intune-recose; ellu se afla prin cellariesicave; 2. lemnu de constructione, berna d’in care se facu căpriori, martaci, popi, ffrindi. etc.;— 'i affinu cu carcaire sau cu xdfixivoc? CARCAIRE, curcani, si cnrcainscu, v., irlodrc, nm slh.-c: 1. proprie despre vocea gaincWti; — de unde proverb : ijtii.i'u, ce car cate ser’a, nu oua detue-TU ti'u; 2. a sn plajige incetu, a murmură, a dice vorbe de nemultimire, ce nu se intellegu bene : ce mi totu cur cai? taci tina data;—cuventulu este, probabile, formatu prin imitationea sunetului, ca si german, kriilien sau krachen, franc, craquer; sau co eunu blastariu d’in una fecunda raJ -ina cri, gri sau cric, care se si dice. in limb’a nostra, sub acesta forma simpla ca in modu de interiec-tione : taci. se nu dic.i cricu, radecina d’in caro, pote. au essitu inco cricnire, crisinire, etc., cumu si in limbele sorori : franc, crier, ispan. trritnr, ital. srri/>—cric: vV'ă yp'j i'zî—ttcci cricu nu disse, de unde si Y^'tsp’.v~y:runnlr^~gruii'0, etc. Formele romanice irrltaro isp., şrMuro ital., se potu rufrri direcţii si la latin, quirl-tnre, care prin raderea lui i d’in s}ilab’a qui, a datu critare, gritare, si d’in care _____________________CAR._________________ vine pote de assemenea derectu si allu nostru cârtire, sau critire, etc. Consi-derandu inse co vechitilu franc, irre-*>llloii, proveniţii, fora indouientia d'in acea-asi radecina cu prlllon, are insemnare si de grierii si de cercii, cercelht, rota, laciu, etc., cuventele in cestione s’aru pot<$ referi, d'impreuna cu altele ca cricciu, carcciu, etc., la clrcu8zr-/.{py.o; =/,p!.y.oc cari, avendu insemnarea primitiva de cercu, rota, etc., au potutu in urma lud si cea derivata de sunetu pro-ditssu prin invertirea unui ccrcu, si in fine cea de uhu sunetu ore care mai multu sau mai pucinu confusu ; cttrca-iacu, sau cricaiactt (=insectu ânellatu) cricciu sau carcciu, etc., ca si franc, cric =rota, scripete, etc., si aru trage intellessulu loru d'in insemnarea primitiva a lui xjkxo;; <5ro cricaire, qrie.ru, etc.. ca si franc. crcccllc=sferiityre, etc., s'aru împărtăşi d’in însemnările derivate alle acollui-asi cuventu, (vedi si carcciu. cumu si cartiire si alto cuvente de sensu analogii cu curcaire). CÂRCEI A, S. f., circul»» vlml nona rol ferreus; cercu de forru sau nuelle, cu care temonele se aceatia de carru; —in locu de carcelia sau cricclia, (vedi carcaire si carceiu). CARCEIARE,-ief7i«(mai pucinu bene carceire,-iescu), v., uncure, rurburescon-vellere» «pabuio ufflcero; a incoveil, a incurbd, a contractă; — connoscutu d’in coce de Carpati mai multu ca compusu : incarceiare, incarceiu(vu forma de conju-gatione simpla, semnu do inalta vochirae si romanitate a cuventului):miis'auin-careciatu pctiorele si numele; a ,*i incur-ciiu ptruht, (vedi si carcciu, carcaire). CARCEIU, s. m. pl.-c, si (si car-ccllu ?), imens, cîrrnliis; cirna, clavicula, înnlleolu.s; nsiliiK; s|i«siniiş; ccr-cellu, carligu, torta; vorbiudu de vitia si alte plante : fire ce blasturescu il’iu el le si se ittcarceia; vorbindu de peru : bucla, cercellu; iu genere : verce incar-ceiatu. si inspeciale: vertice, margine, ce presnnta form'a de carceiu, ulargiue ca carceiu: spasmu, convulsione, dorere ce fiice so se incarceia membrele co ua sen-tu; musca ce se lipesce de vite; — for- CAR._________________ m't tarceiu. in locu de carceliu, ca si corresponditori’a sea de genu femininu: eartrin=cafcelia, precumu si intelles-ralu lnru, nu mai lassaneci una indouentia despre romanitatea si lectura a-ecstnru cuvente cu circus, si prin urmare referirea Iui carceiu sau mr cellu la ve-chinlu slav. kriWl! este unu neintellessu, co at.ltu mai multu co assemenea cu-tsntu neci <\ssiste in vechi’a slavica. Cea-a ce in acestu cuventu, ca si in analogele lui. c»*re Tina esplecare justificativa, <**te intunerecarea vocalei d'in sillab’a iniţiale, care a attrasu dupo sene conse-fenti'a de a nu se siuerâ c, ci de a se pronuntid cu sunetulu seu primitivu de k: ro i sau e pote a se intunerecâ si dupo r sau (f. si pastrâ prin acesta intunere-care sunetul» primitivu allu acestoru consunanti, so vede d'in una mulţime de cuvente ca facîtoriu sau facetoriu, cul-leqitor 'ni sau culh ţ/efori u, etc., ce se pronunţia ca cumu aru fi scrisse facatoriu, d^ro in cari vocalea inturie-watn de longa rţ sau e nu pote fi a, ci ?ao » sau e, cumu arrtfta correspondito-ri^lo loru d’in limb’a italiana : adduci-t*rc = adrtucitor'ii sau rulduceloriu, si chiaru analogele romanesci cu alte consonanţi inainte de vocalea intunerecata: artlitoriti. scotitoriu. etc. Ce s’attenge aeuiuii di* ••nrrriu si tote celle alte cuvente rfe a-’eu-asi categoria, intunerecarea lui » vnu e era nu numai conforma legei fonetice, dupo care aceste vocali inainte de r tuy audn obscure: invertire, vertiUc, etc., dero inco si ceruta orecumu de necessita-tea de?tinctionei de intellessu: carceliu, d*» essemplu, s'ar fi confusu cu carceliu. A < :est u ni i nu natu i nstinctu al lu poporu 1 u i do a distinge, prin mice modificationi de ptinete, cuventele ce espremu concepte analoga, merita totu respectulu filologului; si de acea-a. ca se-i dămii cuvenita sa-tisfaet ione. si totu de una data ca se. nu no xbatpmu de la alte legi bene constatate all*> limbei, se cere un’a d'in doue : sau s* scricmu in cuvente ca curceîu vocalea intunerecata cu a: cttrceiu, incur-aciart\ etc., vaxifanitoriu, etc., culleguto-riu, etc.. sau se lu datnu form’a cu care de asemenea se audu iu gur’a uuei marc L. _______________CAJ5._______________m parte de Români: criceiu, incriceiare, etc. Si una forma si alt'a este plausibile: pentru u in locu de i stau una mulţime do probe: i««/re=llnter, dicundu—dlcuu-do, etc.; pentru criceiu, etc., stau formele antice grecesci xptxâXXtov, etc.—Se pote inse ca carceiu, prin stramutarea lui r in n, se fia in locu de cuncem d’in acea-asi radecina cn cancellu = cuiicellus. — A-vendu a ne reforf, pentru multe caşuri a-naloge, la acestu articlu, vomu notă inco, co poporulu, condussu de intelleptulu in-stinctu de destinctione a conceptelorua-naloge, da adesea acellei-asi consonante si mai multe de doue prouuntie: asiâ togmai d’in radecin’a, d’in care a essitu cuventulu tractatu in acestu articlu, d’in circii», avemu: 1. cuvente cu c d’insylla-b’a iniţiale siueratu : cercu, cercare, cercetare., cerceTln, etc.; 2. cuvente cu c d’in syllab’a iniţiale nesiueratu d’in caus'a intunecârei vocalei: cercaiu, inarceiarc, cercellti (pronunţia cârcellu, carceiu. in-cârceiare): 3. cuvente cu e d’in syllab'a iniţiale siueratu ca/i d’in fraţi: încercare, etc.; pentru acesta d’in urma categoria, case potemuimpacâ cerentiele etymolo-giei cu alle intellessului, cumu amu facutu si pentru celle de categori’a a dou’a, cauta se le scriemu ciercu inciercare, etc.; pentru co cie sima de regula ca ■, cumu: acie, socie, ide, etc. D<5ro deco lucrulu merge asiâ in respectulu consonanţilor i, cari, ca sunete deplenu articulate, au mai multa conjistentia, ce are se se intemple cu vocalile, sunete pucinu articulate si fora multa consistentia ? (vedi unu es-seniplu despre scambationile ce pote luâ vocalea in acea-asi radecina Ia articlulu asupr’a cuventului chioraire). CAIîCELLU, s. ni., pl.-e, vedi carceiu. CAII CULA si cricinta, s. f., cHupotia, pnpina; locu, stabilimentu unde se vende vinu si rachiu; — cuventu slavicu, ce se pote supplenl cu popina, sau cu unu cuventu ce mai usioru ar prende radecina in poporu, ca vinarîa. CAKCIMARESSA si cricimaressa, s. f., ‘femena ce vende vinu sau rachiu; muierea a carcimarinlui. CARCIMAKIU si cncimanu, s. m., cuupo; cellu ce tine coi ama. 120_____________CAR._____________________ CARCITJMA, carciutnaressa, etc., vedi carcima, etc. CARCU, (mai bine pote: cricu)=grec. 7pâ; a nu dice cărcu=o'tâk ?po Xă’fetv, (vedi carcaire). CARCNIRE, (mai bene pote cri mir e\ -eseu, v., a respunde cuiva; in speciale si de regula cu negationea: a nu careţii— a nu dice curm, a nu sufld, a nu dice ne-mica; — carcnire sau cricnire păru a ff in locu de carcanire, sau cricanire, care prin moiarea lui « s’aru reduce la carcaire sau cricaire, (vedi carcaire). CARCOTA, s. f., (pronunţia: cârcota); nevoia, încurcătură; certa, disputa, processu; — ? d’in cârca, (vedi acestu cuventu in Dictionariu); ? sau in locu de curcota d'in curcare—încurcare; accen-tulu la autepenultima face vorb'a camu suspecta; — de acf : CARCOTOSU,-a, adj., plenu de câr-cote, care face multe cârcote: omu car-cotosu; mosîa carcotosa. CA11DU (pronunţia:,cârdtt), s. m.,pl.-tiri, grex, turma; mulţime de fientie de a-cea-asi specia: cârdu de cojrii, de oi, de raţie, de boboci, de cerbi, de lupi, etc., muierile veniean si se duceau cârduri cârduri; — cuventu slavicu, (vedi inse si dreda). ? CAREU (pronunţia careu), 8. ra., caroum î (una planta). CARIERA, s. f., caile, cartare, si mai vertosu metaforice : caile ce a-puca cineva in vietia, directione sau professione ce imbracia, — dupo franc, carrii-re, ital. carrlera, ispan. carrera, tdte formate d’in latin, carrusrrcarru; inse cu forma pucinu cuvenita limbei no-stre, in care essiste cuventulu carrare, derivaţii d’in acea-asi funtana, cu forma cfHu se pote de correcta; — intellessulu d mina de pe+m, ce are inco cuventulu franc earrttre se refere la alta radecina, adeco la quadrum, d’in care una forma (<|iiadraria), a luatu in francesce, totu form'a carri^re, ca si qnadratmn, cnrr£. CA KIIRE, cariitt si caricscu, de acea-asi insemnare cu carcaire, formatu, probabile d'in sunetul» imitativii cârti, ce 1 se aude cu acea-asi insemnare ca si cărcu, (vedi si curcaire, cârcu). CA R1MBU. 8. m., pl.-i, turulu sau t«- ___________________CAR.__________________ bulu ciobotei;—? d’in acea-asi funtanacu calibru, adeco d’in arab, qalâbsau qallb 1 CARJA, s. f., baoulus superne rostra* tws, podum pontiflclnm; bâtiu sau ba-stonu curbatu in partea de susu, asiâ io câtu se se pota cineva redimâ intr’en-sulu; bastonu archipastorale, a cărui parte superiore inco presenta una curba-tura; — ? referese acestu cuventu la a-cea-asi radecina cu carceia, carceiu, etc., prorenitu d’in una forma cricia, care, trecundu prin crigia, a devenitu in fine erija, intogmai precumu buza s’a potutu formd d’in buda, (vedi buza; compara carceiu si carcaire). D6ro ca mai bene se pote referi carja la crui=cruce, si a nume la unu adiectivu crueeus, crucea, d’in care femininulu romanescu cruda, trecundu prin acelle-asi transformationi. ca si crida, ar adjunge la cruja, si prin stramutarea vocalei intre e si r, ca si in rnreire = cmcire, curja; d’in acea-asi funtana si ital. oroccia=cârja si cruc-cia=cruce de pre gur’a unei grope: pro-venc. crossa, franc. cro8se=bastonu in-curbatn, cârja, etc. CARLANU-a, s. m., l.mnellu de doi anni; 2. callu de doi anni, (vedi in dic-tionariu ann6tinu si notinu); — metaforice applecatu si la copii, mai vertosu candu suntn cu perulu cretiu; — ? se fia ore cuventulu in locu de curlanu,cu intellessulu : bunu de tonsu, ca sf grec. xotjf»;, trassu d’in acea-asi radecina ca si xoopi = tonsdre, xoopsfrstv, etc., d'in xslpstv = taiare, tundere, etc., de unde, probabile, vinu inco in limb’a nostra: cur-meiu= (xopji<5ţ), cur-mare, s- 'ur-tare. etc.;—f sau, de ore ceinlocu de carcaiacti se dice sicarliacti, (vedicarcaire), carlnnu*Ui in legătură de affinitate cu carceiu, sau cu carlign asiâ in câtu se insemne: animale cu peru carceiatu, lan'a carlaniloru fiendu de regula mai'multu sau mai pucinu carceiata, (vedi si carliontiu, carligu). CÂRLIG ARE, v., mai usitatu ca compusu , incarligare, incarligu, v., nn-cmn rcddore; unco rel hmnn cape re; a face carligu, add unui ce form’a curba ca a cârligului: a cyunsu se se >ncar-lige de betranu cc. e; a prende cu carli-gtdu, mai vertosu sub form'a reflessiva : CAR. CAR. 121 a se incarligâ, a se prende in carligu, a se accatiâ; si de acf, pentru unele a-nimali: a se împarechiâ; a se copulâ; — formele simple de conjugatione alle verbului attesta despre una mare vechime a acestui cuventu, (vedi carligu). CARLIGARITT, s. m., pl.-e, la Macedoromâni, cu intellessu nu personale, adeco facutoriu de cârlige, ci cu intellessu reale : adeco seria de cârlige—cuiar iu. CARLIGATURA. s. f., si mai vertosu compusu : incarligatura, actionea *aa r«*snltatulu actionei de a carligu sau incarligâ. (vedi carligare si carligu). CART.ftrELLU, s. m„ pl.-e,deminutivu il'in carligu. f ARI.IGU. 8. m., pl.-e, imens, unct-dox. Iiamu»; liHrpairo; techna, cavilla, in-■Ml», captiiiucula, o apt io; instruraentu de lemnu tare inenrbatu la unulu d’in capota, servindu a apucă, sau prende cu densulu differite lucruri: cu cârlige se /trendu jtcsci mari si mici; cu cârlige im-fttrtmut cioraf» si alte retelle d'in fire d* lana si de bumbacu, cu carligulu stnul-i/nnu paie saufetiu d'in claia;—in speciale, la plurariu, cu intellessulu de unu irstrnmentu de prensu pesce, constandu «rin mulţime de cârlige legate de sfora: n*a datu neci unu pesce in cârlige;— metaforice: cursa, laciu. etc., si mai vertosu, cuventu captiosu, ratione sofistica rriti intellessu cu franc, chicane, care se aude astadi asiâ de desu in gur’a u-nor'a sub form’a scalciata : şicana, ca si airfu d'in franc, chef : advocatulti siju-dccaioriulu nedreptu sciu află cârlige, ca se încurce dreptatea cea mai învederată.— ? 8e fia acestu cuventu provenitu «l'in co!lie<>=legu ceva cu altu ceva, j care, prin transformarea unui l, inr, ar fi deveniţii antaniu corligu, apoi prin ob.-<*ararea lui o, in u, curligu, si in fine si mai obscuru curligu; atunci form’a sa j in scrissu ar fi corligu sau curligu, ero nn carligu. Dero assemeni transformări fonetice, cari de la cnllicro, aru duce la ' corligu, sunt anevoia de demonstrata ! prin essemple indestullatorie si necontestate. «i de acea-a comparandu curentul» curligu, cu celle analoge lui, si ' mai vertosu cu cârlionţiu, noi credemu I co carligu se pote referf in modulu cella mai naturale, de partea intellessului, la latin. ctrrun=carliontiu sau bucla de peru. ghiara de animale, etc.; câtu pentru forma, unu deminutivu d’in cţrms, adeco cirrulus, a potutu firesce luâ, in limb’a nostra, form’a cirlu, ca si urlu in locu de ? Itgjf 4* U ^!Tj 9vg tertuîa 41* u«i «4*oml 4*f u <*r* «i m. îe )iufa„ tUti*’ **t^sV. r rrtre *fl*si**-a. BftfU- *»ii «i* *;«{>"jpiat* nrttrtonr'. mr-mr'tm. it- i[T»r. -tss/v4; ; }iit; ti ou fwmz frth'oha ar r//rr<^^»c-'}*’ CO una f,.'niafl*«a r/^ma, iTîn care ft/rtminu *wd n/rmnma w «!a- ♦ k# pf/»U-rioii : intni confirmarea a- <»j>ininni «im ni împrejurarea, eo «Iar. fcriwa iru*emn» mai verto»fpU — )fiij>pf. «au parl«i pocteriore a unui va»u de plutitu, pre i-ândo in roman»1*^ cârma w* appropia prin in-d<* w/j/tţ, rărmu coiuttandu in addevcru d'in litiu trunrhiu wm gr indii; cuveni ulu Klavicu conţine intrVn-«ulu mai multu ide’a âit curbat ura, pup-fR-a, ca ai pror'a unui vanii do plutitu, fb'ndu in addeveru curbate; ni acesta i-di'it i|« curbu, turti/u, etc., resîlre si in nivoitfli* (/rocoHci MpovA;. xopwdţ. etc., jiti'<:nniu fv.i In'iio il.ibilitu ii necontestatu co ar v iii d'in »liivIi.’i'Im krDmu=cArma, krrtuft ~ I Itl MII. f'A HM AHT, *, IM., navlidl ifiibcrna* • nr| i'i'llii îmi IIiim ii mţlo tiutî cârm'a, (\i'dl iihmu). <'M{Mllil!1*c‘>»'/i, v.t ni'i'lpns dclloc-lt*r*| ni tiiiramii i'<»c( olill<|nnrl{ purum «Inuor» lli l» <>t ulmnlnli* l»nul$ I i->» (iun ilKlJ, HI idili'i'lll plivii nu- ___________________f&____________________ 9ăii- : i iririiEL I f» E^Ts. *zr T;’-Ti r* tiw» r»W rv Jî J V ; * >w. • • • *J*T (1*- r/jf i ^ CîifT^ - 'T7"«î* ?'* —- 2. rt ~ : « îi'rr» liirruH or f «ci *r tZhsUi «Tîn fiafa r* &**» ir*, «ari fac*i una M^itsra ia Bzfi rzr- *rflea una aţta 4îr^rti(ap: ctBrs d'rrpfi pnto la ndnrt Urtu £*m&?mrmesc~ /<» danga: xeţatrrjt rnrmgs&f »* ii' pârlite, ca âr 'Ir nvenrr Trtrm rnş; 1>) mi*- taforice. «oi * eod<*^rt a fae^ «va. rari nu Tnm*!îa nw vor-bwn ea suxwitMA, f*ri int.irm si na mai voru a far? or va : m mai ai inc»-tro c irmi. cauta te furi n rrm en: — 3. ca refleftdrn. cn nw*k d’in intemni-rile de mq!» 2. in^c cn mai multa pner-gia : CtiF>>a sc rarmrsce ncco cu însemnarea 4 mai gowrale d<> n in tor re in Ioni. a se incerţi, a se misicâ, a apuca una ilirecthne orecare.: nu me )>otu ctirtni «cei in drepfa, neci in slan-i/a. (wdi rârimi\. CAHMITURA. s. f.. actionea si re-sultatulu actionei de a curmi sau a se curmi, (vedi mrmirc). 1. CARMt-!RE,-esc«, v., trubernaro, reirprp,ailmfnlstrare; 1. proprie : a tinrf cârma unui vasu de plutitu, a i dft f»k tena; si de acea-a pote, co catarigii, (^ eili mai susu acestu cuventu) de aci si au luatu originea, dc ore cesiiulatinesce nalli-iis vasedicauna specia de calciunu. CATOLfCESCE, cutolicescu, in locu «ie caloUrr, ntiolicu, sunt de respinsu. <_‘AT» *i{ I'OSIKE.-mcm, v., a duce k bunu essitu, a termină cu successu, — d’in modernii xarofifrwvsiv, intro-du*6u priu Fanarioţi, astadi insa cadiutu in desuetudine chiaru si prin cetătile Bomamei libere, singurele locuri pre nade »e audiea si mai inainte, pre candu in gur’a terraniloru a trecutu si se aude inco sub form’a cortorosire, iu locu de cartorosire, prin strainurea lui r d’in syllab’a media in cea iniţiale. CATRAFUSE si catrafutie, s. 1'., pl., sarcimo,8upollex; apprope de acea-asi insemnare cu bagagiu sau calabalicti, cu difterenti’a inse co catrafnse face se re-sara ide’a de pucinctate si ser a da a lucruri loru sau obiecteloru possedute, a-siâ in câtu possessoriulu loru le pote vericandu bagd intr’uuu saccusi carrâde ici collo cu facilitate; si de aci espres-sioni ca : a si luă catrafusele—a se carrâ, a se mută, a fugi dintr’unu locu; — cuventulu fiendu connoscutu mai totoru Româniloru si nepresentandu, in sona-litatea sea, nemica contrariu foneticei romanesci, nu se p6te crede co ar fi stra-inu; dero e forte greu a lu lega de anumite radecine romanice : cuventulu pare compusu d’iu doue altele : catra si /«se;cestu d'iu urma pare a fiplurariulu d’in fttsu; ero catra sta de certu in legătură cu catrentia sau calHutia=iotn, sau pestelca, si in genere, vestiinentu, bucata de vestimeutu sau de pâimura, etc. D’in acestoa resulta co vorb’a catrafuse allu cărei intellessu originariu ar tijpe-tice-fuse, s’a applecatu, priu estensioue, la putinele effecte de verce specia possede cineva, intogmai cumu si latin, supei-lex=mobili sau vase, s’aapplecatu la tote ce possede sau duce cineva cu sene, asiâ incâtu ; est bontiul curta t>upellex=a-cestu omu are pucine catrafuse. Se ur-inarimu inse mai departe celle doue e-Iemente d’in cari amu presuppnsu co ve compune cuventulu. Fiendu co fuse u’in finitulu cuventului se aude si futie, s'ar pot 6 forte bene-ca amendoue formele se se refere la un’a si acea-asi radecina, ca si bot, bos, (vedi bosiu si botu), si umime la acea-asi d'in care au essitu futills^ce cu usiurentia se vârsa, si de acf : usiurellu, ueinsemnatu , de pucinu pretiu, etc., futllitas=:rfeserf«#<(>M6', secătură, etc., futisrzvasu de apa, si ia genere, verce vasu sau obiectu ce ser-vesce la ceva. Câtu pentru catra, care a datu catrentia, noi credemu, co este de acea-asi origiue cu p’reposetionea catra 126 CAZ. sau nrfra=coutrn, caro a potutu lud nwi antaniu însemnarea metaforica de ara transversale, si in specia de firele transversali alle j>undiei, sau hat ut tir'a, intogmai precumu si irama=batutura pare a se fi fonnatu d'in trans=s/ra sau tra; apoi d’in acesta insemnare forte usioru au essitu si însemnările de pan-dia,pânuura, etc., cumu si de obiecte fa• cute d’in acestea: testimente, petece, etc., cuventele cotrocn, cotfroc’tt cutttsiei (mitici). • CA YAFlA,s. f., artesau stabilimentu de cuvaftt. CAVAFU, s. m., sutor vulgraris; care scie luerd sau care vende incalciamente vulgari. CAZANIA, 8. f., rtirl aiici.Ius vita; 1. legonda, vietia sau biografia legen-daria a unui santu, insocita une ori si de orecare invetiatufa morale ce rĂsulta d’in acea vietia; 2. cuventu de invetia-tura morale, predica; 3. carte ce copren-de legende de alle santiloru sau cuvente religiose morali;—cuventu si de origine si de forma slavica. CAZAN U, s. m., pl.-c. cor Unu, alie-uum; caldaroiu, caldare mare de Certu rufe, de distillatu spirtose, etc.ţ — nu credemu se viua d’in russ, kazanit, ci ___________________CEA.__________________ liussii, ca si alto popore, la cari se ma1 afla acestu cuventu, l’au impromntatu dc la alţii, probabile de la Români, pentru co cuventulu se pote esplecd si in forma si in intellessu, prin romanesculu cadn sau cada, d’in care cazann—cudiann ar fi unu augmentativii, intogmai ca si lunganii d'in htngtt. CAZNA, s. f., lnbor: «eruninn, cru-ciutus, suppliclum; labore, latiga; perna, tortura, tormentu, supplieiu, (vedi căzni re). CAZNlRE,-ese», v,, vexare, dcfatl-garc; laborlbim vel terumiiis afllcere, supitlicio afllcere, crucinrc; a defatigd, a freinenta, a vessd; a torturd, a tor-mentd; — a sc caznî, a labord, a as-sudâ, a si da mare fatiga; — cuventu slavicu, cumu se vede d’in insasi coiu-binationea fonetica zn. CEAC'ÂRU,-ff, adj,, liiscus, straho; stramboiu, luscu, cu căutătură crucisia. CEAINICU sau ciainieu, s. m., pl.-/?, vasu de facutu cea iu, teiaria sau teiuriu — cuventu de forma slavica, rus3. cialniliil. CEAIRU, s. m., campude pastionatu caii, in speciale, campulu de pastionatu caii unei posta; — cuventu turcescu, connoscutu numai di’n coce de Carpati. CEALMÂ, s. f., plur. ccahnalle, legătură dc pandia sau de metasse, cu carii Turcii si infasiura capulu;—mai conforma cu geniulu limbei nostre ar fi vorb'a turbunu, care are acea-asi insomnaro cu ceahm, si care a trecutu si in alte limbe sorori cu a nostra, (vedi si dunnann). CEANACU, 3. m., pl.-c, chUiius; cătinii, blidu, vasu de pusu in ellu buccate sau beutura, facutu mai allessu d'in leinnu;— t'd’in russesculu cuină, sau d'in romanesculu cena=cina, orecumu ccnacu—vasu de cena?, (vedi si ceanu). CEANU si ceamu, s. m., pl.-wri, lun-troiu, luntre mare, vasu do plutitu pre bălti si riuri, lungu si largii, servindu pentru transportu de merci, astacji nu-mitu si slepu dupo german, sclilep/i; baltaretii noştri punu mare ditferentia intre ceanu, cinu si lutdre; ceanulu sau ccamulu este cellu mai mare vasu de trausportu pre riuri si bălti, cinulu d’in Cî'G. CER. 127 contra e cellu mai micu, tfro lunt rea tino modiloculu intre ccunn si ci nu. CEAPRAZARlA, s. t'.. arte sau stabilimentu de ceaprazariu. 7',t«inin, limba»; limbu. împletitura sau fasia dc Una sau de.metasse, ce se pune pre mar-genelc* tapeteloru, vestimenteloru, ctc. C’EARl)AC(J, s. m., pl.-e, (si ccanda-rn?). foisioru sau podu descandure pre patru inalte furce, d'iu care pote cineva vede la mare departare, servindu in speciale pandariloru de viie si altoru o-roeui iusarcinaticupreveghiarea vre unui locru. cumu incendie si altele. CEARDASIU, s.m., modudesultare ungurcscu, jocu ungurescul. CEAltSlAFU, s. m., pl.-«n, (si ciar-cioju ?), linteoni; pandia ce se aşterne f>n» paturi sau se pune pre coperture, sau cu care si şterge cineva corpulu i/f apa sau de sudore, strmu, Unliolu, svdartu;— cuventulu se afla nu numai ia turcesce, ci si in limb'a anglesa sub u.nn’a kordilef, cu insaninare de scufa dc ftandiu. CHAjSLOVU, s. ui., vedi cecmslomi. UEASMCU,-», 1. adj., de ceasu, de tia care ceasu; 2. sub>ft. mase. cu a-e«?a-3ii»i insomnare cast ccasornicu; — cu-vruta si de forma si de origine slavica. CEASORNICARI A, s. t’., arte sau stabilimentu de ceasornicar iu. CKASOiiiNICAKIU, s. m., care scie face ceasurnicc, orologiariu. CEASORNIUU, s. in., pl.-e, orologiu r=niachlna facuta se arrete ccasurdc sau orele dillei. CAIA.SOSLOVU, s. m., pl.-e, brovla-rli. >n, korologinm; carte basericesca coproudendu rogationilu de fiacare ora, *»u njgationik* si cântările servitiuliii relîf;iO'U ordinariu, oiutoyiu—horul*' jt ■ «n * CKAISIU, s. iu., caporale de doro-tanti;—cuventu turcescu. CEGA sau ciga, s. 1'., 1. d’in coce, ca 4 d'in collo de Carpati: tuia specia de pesce fluviale (rracipenscr rutlieuus iui Linn«ufy; 2. d'iu collo do Carpati ; a) botirellu sau melcu=coelilea sau il> iun*; b) instrumentu de redecatu greutâti =tr«chlea=sciipete, etc.; ejjocarfaco-pilla lesca, vertetia, sl’erledia=tnrb«. CEPSA, s. f., calyplriiln, ciillenilruin; scufisiora de pandia pentru copii sau l’e-niene;—desf cuventulu nu s’aude d’iu coce de Carpati, totuşi noi credemu co ellu e de origine romanesca, trassu a nume d’in acea-asi radecina cu capu, capestm, cefa, etc., de undepote si chiaru siepca, sau siapca, in locu de erpea sau ccpeca, dupo pronunti’a ce are ci sau ce iu gur’a unei inare pilrti de Romani : sivfa, siepa, siere, etc.; in locu de cefa, cepa, cere. CERBOIA, s. f„ corbn, in locui de cerba, uu e de recommendatu, si cu a-tătu mai pucinu cerboica. CEKBoICA, s. t'., vedi cerUoia CERCEVEA, s. f., pl. cercevtllc, lip-nciiM mari;»; lini'Mis, ora; cnuaelli feue* straie»; cadru de lemnu allu unui ta-bellu; cruce sau rescrucedeferostra, etc. — de si essiste si in turcesce oorceY«S, inse noi credemu cuventulu romanescu; fonn'a cerccmt a essitu, fora iudoientia, d’in necessitatea de a destinge iutelles-sulu, in locu de cercea, allu cărei plur. ccrceflc, s’ar ti ammestecatu cu plur, d’in ccrcellu. CERGA, s. f., teţrmeii, stru ri.lnin; coportura.de patu, de callu, etc., i'acuta mai allessu d'in lana, si numita de alţi Români pătura;—se fia acestu cuventu iu locu de siteralu=fraiiC. carrau-gerail=ospetaria sau chanu in Turcia; de aci si c«»iusa/-onuntia:fcefasiwi-re), -l-ucu, v., 1. ca intrunsitivu, a dâ chezasia, a su pune chczasiu — a se dâ respundil»riu, ce respunde cu starea sau persou’a sea pentru altulu; 2. ca transi-tivu : a cheeasiui pre cineva—& l’oblc-gâ. a l'indutoiâ, a lu conjuri tare.se faca ceva;—de aci, a se cltezasiui—a se legă , a se imetorâ seriosu si prin ju-rameute : te-ai duzasiuitu se termini lucrtUu de cri, si tieci astadi nu l’ui mci'imtu rmcariu, (vcii chezasiu). CHESEA(pronunţia: keaeâ) si chisea, 8. f., pl. chcsetle; 1. sacusi^ru sau punga, si in speciale punga de tutunu (aslaci chistldle au peritu mai de totu Împreuna cu ciubucele, si iu luciile au intratu tabacherele si ţigările)', 2. chisea de dul-cetia—vasu de vetru, in care se pune si offere dulceti’a; — se nu tia cnmuva in locu de casea?—atunci turce^culu ki>i>£ ar li impivniutlftu de la noi. CHEU (pronunţia; As«),s. m., pl.-wri, crepldo, lapldeu» aţfger; inaltiatura de pamentu, do regula aşternuta cu petre, intre marginea unui riu si case, ca se impedico inundationile si totu de una data se facilite coinmunicalionea; — neologismu d’in colle mai nefericite, dupo franc. quai. vechiu franc. caje, ispanic. ca}«; si prin urmare form’a cuvenita limbei nostre ar fi caiu, pl. caie; cuventulu ar veni, dupo parerea unoru-a d’in latin. «ajare=batere, de unde si caj«= bâtin de batutu; d£ro intellessulu cuventului caiu cadredia mai bene cu cymric. cae=gardu, inchisore, părete de inchisu, etc.; si de acea-a in locu de caiu ar fi pote mai de preferitu cuvente ca : aggere—ngger, mol. -Smolea. CFITANTIA, vedi in Glossariu: aqui-tare, si in Dictionariu : citantia. CFITU, vedi in Glossariu : aquitare, si in Dictionariu : ciiu; ue aci: CFITUIllE,-escw, a termină desfacerea unei detorie; si in genere : a termină verce; a consume, a tini, etc., (vedi aquitare). OHIBHITU (pronunţia : kibrftu), s. m., pl.-e, si -uri; firicellu de acia sulfuraţii, sau lemnisioru sulfaratu si fosfo-ratu la unulu d'in capete, servindu la apprensulu de luminări; — cuventu tur-cescu, care s'ar pot6 inlocui cu fosfortt sau fosf 'orellu. CHICA (pronunţia : kica), s. f. (fora plurariu). coma, capilll, ciucimiti, perulu capului luatu in totulu seu : ce chica fonnosa ai! — d’incollo de Carpati si cu intellessu de plHa sau motiu de peru; — in limb'a slavica inco essiste kika cu intellessulu de coma; inse cuventulu se alia, in limb'a nostra, in legătură cu mulţime de alte cuvente, cari păru a se referi la acea-asi radecina si cari, neessistendu in slavic’a, nu ne cu potutu veni de la dens’a : asiâ afora de coma, despre a cărui romanitate nu mai incane indouentia, vinu inco inainte : conctu, (=zcvmtiu), cJlichirezu, chinta, cuca, etc.; cari tote se referu pote la acea-asi radecina cu coma. CHICHINET1A (pronunţia : kibine-tia), S. 1'., anguatlssiiua domus, angiihtlu-siinum conclave; casa, sau camera forte _________________Tttţ__________________ strimta;— ? de la chinu=cu dinu, prin duplecare, cu intellessu de incapere uinUe, plecata, (vedi si chichitia, chinu). CHICHIREDIU (pronunţia: kikiremi), s. na., Illecebra, lepos; medilocu de * placâ, farmecu : cuvente fora chi-cA-n;=paneriu, sa-culetiu; xoîXoc=cavu, etc.; romane-scele cuta, cttieia, chimeru, etc.; pote inse co cuventulu vine d’in acea-asi funtana cu chichinetia, adeco d'in chinu =cli»u, sau in fine d’in in-chi-de-re, in-chi-su. CHICHLIBARIU (pronunţia : kichli-bariu), chMibaritt si chilibaritt, s. m., electrum; — cuventu turcescu, in loculu caruia a intratu electru cu famili'a sea: electricu, electricitate, electrisare, etc. CHICHOTIRE (pronunţia : hicho-tire), chUtotire, chiotire,-69cn, v., cachln* uarl; a dâ chiote de bucuria mare, a ride risu cu holtotu si nerusinatu, (vedi chiotu, dtiuire). 1. CHILA (pronunţia: Icila), s. f. (applecatu inse si la persone de genu masculinu); Iiomunculii»; unu bietu omu, omu de nemica, misellu, miserabile, abiectu, nevoiasiu;—cuventu neconnoscutu din-coce de Carpati, d'in care s'au trassu, foraindouientia,8ic/uiot»«,c/ti/ai;irfl,con-noscute d'in coce de Carpati numai sub form’a schilavu, schilavirc; — dupo in-vetiatulu Miklosich luatu de a dreptulu d’in slaviculu kila=surpatura de bosie, dero fiendu-co insusi mentionatulu in-vetiatu marturesce, co vorb'a slavica e impromutata d’in grec. xijXrj=surpa-tura; fieadu-co in românesce, pre longa cltila, chilavu, etc., essistu nu numai schilavu, schilavire, ci si forme ce nu credemu se fia slavice, cumu schilodu, schilodire, cu acea-asi insemnare ca si chilavu, chilavire, ba inco si scJudolu, schi-ddire; fiendu-co grec. xrjXr] se refere la una radecina, d’in care au essitu •/oteva», ‘/aT/ca>=a8erupo, a se cască, etc., ^dio;=cascatura; fieuduco d’iu acesta radecina avemu iu romanele ancore j i 132 CHI. de acea-a noi nu vedemu pentru oe a-ceste cuvente ar fi avutu lipse, ca se se afle in romanesce, se fia trecutu prin limb'a slavica. 2. CHILA (pronunţia: Icila) s. f., me-sura pentru grane in valore de 400 ocâ sau aprope 520 chilograînme, iu terr’a romanesca; £ro in Moldavi’a mai mica (240 ocâ); — cuventulu are se cadia in desuetudine prin introducerea nouei sy-steme de wesure. CH1LAU (pronunţia : kilău), s. m., malleut» ferreus; mare maiu sau ciocanu de ferru; — d’in coce de Carpati se aude ghilău, hilău, i/âu; compara franc, bil-lot, si mediulu latin. biilug, de orece in romanesce adesea bi=ghi. CHILA VIRE (pronunţia : kilavire),-escu, mutilare, varum reddere, debilitare; a face chilavu; — d’in coce de Carpati numai sub form'a schilavire. CHLL A VU-a (pronunţia: kilavu), adj., rarug, mutilus, luancuN, debilis; vete-matu la una sau mai multe părţi alle corpului, si in geuere, nepotentiosu, debile ; maucu, difforinu; — d’in coce de Carpati se aude numai schilavu, (vedi cfitla, si compara inco, pre lângă celle acollo espuse, si grec. vcuXXoţ=cavu, curbu, strambu, diuormu, etc.) CI1ILERIC (pronunţia: kileriu), s. ni., cellariiim; iac ape re in care se tinu de alle mancarei, vinu, vase, instrumente, si altele necessarie la economi'a casei; — form’a curata e cellariu, d’in care chileriu o sau uua transformatione prin iniluentie străine, sau unulu d’in acelle cuvente ce a pastrutu pronunti’a antica I a lui ce sau ci~ke, ki; ero ariu s’a trans- i formatu pote in eriu spre a evită confu- I sionea cu c/«;/«nM=.cellariu, (vedi si i chilia). | CfiLlLlA (pronunţia: kilia), s. f., cella, coliula; incapere pucinu spatiosa, si in speciale : iucapere de la unu mo-nasteriu sau cenobiu, in care siede unu senguru uionachu; — ca si precedentele chileriu, chilia, sau s'a deforraatu prin iniluentie străine d’in cdlia—celleiia=. cetluiţi, sau a pastratu pronunti’a antica a lui ce bau cizzke, hi; cuventulu roma-nicu cella si derivatele cellariu», etc., _____________________cm.____________________ au trecutu atâtu in grecesce : x^XXa= cella, xeXXiov=ceiiuia, XcXXdt(iio^=«'el* larlus, etc., câtu si in limbele slavice si germanice; si asiâ nu este de mirare, co la aceste popore, cu cari amu stătu iu necontenitu contactu, pastruiidu ve-chi'a pronunţia a lui ce, s’a pastratu si la noi, fora inse ca d’in acesta impre-giurare se se pota conchide cu certitudine, co noi amu fi impromutatu cuventele de acesta familia de la vre unulu d’in aceste popore. CHLLIMU (pronunţia; kilirnu), s. iu., pl.-inUer<>, care are in addeveru sensulu subiectivii de părere de reu sau dorere dc anima, si d’in care au essitu pwna, ital. pena, franc, pdne, apoi d’in acestu-a pmilre,etc., de acellu-asi intellessu cu alle nostre chinu, chinuire, asiâ in câtu aceste-a, prin una pronunţia ra-tecita, aru fi in locu de pinu, pimtire, ca si schinu, chicare, etc., in locu de sjrinu, picare. Considerandu inse co mppliciu vine d’in supplicare sau supplec.are=& plecâ, a incurbâ; co de assemenea tortura, tormentu, etc., vinu d’in torcere— sucire, resucire; co prin urmare cuventele romanice câte espremu chinulu au ca intellessu originariu ide’a de intor-rp.r?, remcire, înfrângere, etc., idea ce se traduce cu atât’a energia in espres-siunea romanesca a resud cuiva gutulu, capulu, etc., e forte probabile co si chinu intra in aceste analogfe, si co prin urmare este in locu de c?mw=olIniun= plecatura, incurbatura, resucitura, tortura, etc., si de acea-asi familia cn închinare, in-ctenatione—înclinare, in-cllnatio, etc., cu atâtu mai multu co, d^co nu ne inse] lâ.mu. pare-ni-se a fi au-dilu si femin. china—in intellessu cu franc, ponterrclirnm. CHINUIRE, (pronunţia : kimiire) , -eseu, v., prcnis, suppliclis, labtrlbiiB affl-eer©; Texare; cruclare; a face se semta chinu, a tortură, a tormentâ, a suppliciâ; a frementâ, a fatigâ, a vessâ, (vedi chinu). CHIORAJ RE (pronunţia : kioraire),-esett, ai-iM v., se dice in speciale de su-netulu ce dau maciele : mi chioraescu maciele de fome—stun forte flamuudu; i —cuventu formatu pote prin imitationea sunetului naturale, de ore ce se dice si in modu de interjectione ; chioru! chioru! \ in togmai ca si cârcu sau cricu, cdru, etc., (vedi carcaire, cârâire); totuşi inse acesta anomatopeiapare a fiprodussu in limb'a nostra mulţime mare de cuvente, scambandu atâtu loculu câtu si sonulu vocalei; cor-canu, cro-canu, cior-a, ciur-uire, cer-ipire, etc., cuvente, a cărora radecina appare si in latin, oro-clr*, cor-Tug, grec, %6p-aţ etc., (vedi si cltiu-ire). ! CHIORAITURA, s. f,, actione si re-! sultatu allu actionei de a chiorai. CHIORFRE (pronunţia: kîorire),-escu, v., 1. ca transitivu: a face chiaru, a lipsi j de unu ochiu; — a luâ vederea: o chiori i cm pulbere; — proverb: t»'a»> cu ce chiori una gainti=n’am atâtu meiu sau alte granntie, in câtu 96 saturn una gaina; nu afli in cas'a mea ni ce chiori unu stio-rece=sum seracu.lipitu, n’am nemica pre lume; 2. ca netransitivu : a deveni chioru, a perde unu ochiu; si in genere, a perde vederea : se vede co ai chiorîtu, de nu mai vedi pre unde calci;—chiorire cu intellessulu de perdere a vederei este una espressione mai pucinu energica decâtu orbire; asiâ : passionea nu chiore-sce., ci orbesce. pre omu. | CHIORISIU (pronunţia: kiorisiu), adj., I lnscus; strambu, la una parte, crucisin, | vorbindu de căutătură : uitătură chiori-j sin; a se uită chiorisiu la cineva—a 88 I uitâ strambu, si de acf, a se uitâ reu=r I torra tneri. CHTORITURA, s. f., stare acellui de-| venitu chioru, luatu forte desu ca concreţii ; esti una chioritura de omu. ' CHIORU,-n, (pronunţia: kioru), adj., ! iînnculns; altern oculo orbiis, cocle»: | care are numai unu ochiu, £ro pre cellu altu l’a perdutu; metaforice, care nu vede bene, care si a perdutu in parte vederile; — de acf espressioni ca : si unu | chioru vede accsf’a±rlucrulu e forte claru; esti chioru, se vede, de dai prin tote gro-pde; — chioru asid d£ro in insemnare de lipsiţii de vedere dice mai pucinu de câtu orbii, si are totu de una data nuan-tia de battijocura: — ? se fia cuventulu venitu d’in turcesc, keor sau una scurtare d'in odiioru? CHIOSCU (pronunţia: kioscu, cu s CHI skeratu), 8. m., pl.-w**». foisioru de unde ochii ratecescu in depărtare pro vaste fi forniose scene campestre, foisioru de plaoere; — cuventu turcescu. CHIOTIRE (pronunţia: kiotire),-cscu, v.. vociferări, ojulnre; a dâ chiote, mai allessu de bucuria pucinu moderata, a rid» risu nemoderatu, (vedi ?\chichotire). CHIOTC (prouTi^a : kiotu), s. m., pl.-e, clnmor, cacliinni; jnblla; strigare, si ia speciale, strigare de bucuria, piu de dorere: a dâ chiotu cuica=za lu chia-mâ prin strigare; asiâ chiote de dorere nu. ini a mai auditu urechi'a; te assurdescu cu dtlotele loru de bucuria; mi ic ai im-betatu si dui la chiote fora rosine, (vedi chmirr). CH10VEA.NU (pronunţia: kioveanti), s. m.,carrausiu ce carra sau transporta cu kervanu. CHIPAROSU, s. m., vedi in Dictionariu : cupressu. CHIPESIU si CHIPOSU (pronunţia; kijvsiu si kiposu), adj., speclosim, for> «am; applecatu apprope esclusivu numai Ir persone : arretosu la chipu, care prin chipulu seu attrage ochii si impune, cu chiptt arretosu, mare si plenu de demnitate si de formosotia. CHIPU (pronunţia : kipu), s. m., pl.-uri, imaţo, efllfrlc», facies, vultus; n*du8, ratlo; 1. represontatione a unei persone sau a unui lucru: a) cu colori pre tabla sau pre pandia, pre charteia, etc., iroaeine. icona : pictorii depingu chipu-rile santiloru dupo traditioniîe baserirci; b) prin săpătură, sculpire sau cioplire a lemnului, petrei, cboriului, differiteloru metalle, effigie, statua : ]>rc un'a d’in fadele nwneteloru se vede de regula chipul ii domni loriului terrei, in care s'au fritutu monetele; — in acestu intellessu fort<> dessu in scriptur’a sacra occurre espressionea chijm cioplitu : se nu ti faci tie chipu cioplitu; — 2. forma a faciei omului ?au altoru animali : chipu dc cane, chipu de TtUaru; si mai veriosu, espressione a faciei omenesci, fisionomfa, vultu : /tre chijmln acestui omu poţi ceti crudimea si busscti’n; 3. forma, processu, moda de lucrare si portare : modu, va-Uooe, mediu, facultate, potentia : in ce chiptt se pote studiâ mai bene filosofi'a ? jn neci unu chipu nu mc voiu n-msigi de vorbele tdh; nu e chipu de a te intettege cu acestu omu; nu e*<’ ch consc'ence, cumu dice Francesulu, si nu d'in arima. de buna voia : chiptt dice co mc vna, dero nu mi da neci una proba f>rin fapte; chipurile vine se mc vSdia, dero jmcintt iplace se ste mai indelungu cu mene; chipulu te duci si tu la baserica, dero ,iu pietatea te duci acollo. — Cuventulu se aflainvechi'a slav. kipftrrimn.e'ine. statua; non’a slav. kip=statua, imagine; serb. k!p=semnu;'mngiar. kep-rsemnu, imagine, adeco in limbele totoru popo-riloru, cu cari Romanii inco de la antaniele invasioni alle barbariloru au a-vutu a face mai iudelungu si peno astadi: intrebat’i ddromai bene,cuventulu chipu ne ar pot6 spune multe lucruri interes-san*i d’in celle mai departate tempuri alle vietiei nostre naţionali, ne ar descoperi pote, co Românulu, in locu de imagine, statua, efftgia, otc., cuvente nobili alic limbei classice, n’a pastratu decâtu cipu (cu pronunţia d i si originaria a lui d=««)=clppus=imagine de p^traaunuimort-i, pusa pre allu seu mor-mentu, singur'a imagine ce i erâ ca mai familiaria; co acestu cuveror l’a apple-catu, cu preferentia, si la imaginile di-viloru sau santiloru religiunei creştine, togmai d’in affectionea c. portă fien-tieloru representate prin dpi sau cipuri, pre de una parte, âro pre de alt'a d'in respectu religioşii, respingundu verc^ cuventu, care ca itmgine, statua, etc., adducea a mente pre vechii di«i ai pa-ganismului; in fino co Românii, cresti-nati cu multu inainte de Slavi si Unguri, zeloşi lucratori ai viiei Domnului, au trecutu Slaviloru si Unguriloru, im-preuna cu crestinismulu, ri cuvente ca cipu sau chipu. Pe altarnentrele in ve-chi’a slavica se afla si fcnpu in locu de klpn; si noi credemu, co pentru explicarea acestei forme n'ar fi linse, cumu face invetiatulu Miklosich, „e al'nrge cineva la alban. kep=a taid si ciopli 1S6__________________CHT.________________ petre, goth. skapjan = vechiu german. skafnn, nou german. goliafTeu, an-glosass. scApan, etc., la cari s’aru fi potutu adauge si grec. 'jxâîrreiv, lat. sen-bere, si chiaru romanesc, scabirc, sau scobire,scafa, etc.; pentru co intellessulu cuventului chipu se refere mai multu la form’a cupidul, si prin urinare s’ar potri forte bene ca chipu se'fia numai una variante de pronunţia d’in roman. capu. Nu e apoi de trecutu cu vederea, co mulţi Români dicuc/itwc, chipariu, etc., in locu de tene, typariu, si co prin urmare chijnt ar pot4 assemenea fi in locu de typu. CHIPUELA, s. f., cu acea-asi insemnare ca si chipu sub 4; — d’in unu verbu chipuire, care nu scimu se se dica sau se se fia dissu; numai compusulu închipuire se aude in gur’a poporului. CHFPULETIU si CHIPUSIORU, s. m., pl.-c, deminu-tive d’in chipu. CHIPZl'IRE (pronunţia : lipsuire) -CSCH, V., deliberare, cnnsiAere; xtntiioro; meditai-i; a deliberâ, a (lesbatc unace-stione indoiosa; a decide, a afli de cu-venientia. a afld cu caile, a regulâ, a stabili : boiarii chipznira se alic ga Domnu pre unulu d’intr'ensii; — ca reflessivu, a se chipzui, a cugetâ affundu, a merii:. , a cercetâ cn mentea, de e bene sau nu a face ceva, si cumu e bene a lu face, a deliberâ senguru cu mentea sea: multu m’atn chipeuitu ce se făcu, fora se mc j)otu determină la ceva; a desbate cu mai mulţi, a se consultă : judecătorii sc chipzuira indcltmr/u, fora sc pota decide ncmica; a se decide, a se resolbe : qsiu ne amu chipsuitu se facemu, (vedi chipu). CHIUIA (pronunţia : kiria), s. f., Io-cMImits prelium; snnima de bani cu care cineva platesce una casa, una car-rutia, si alteassemeni lucruri, ce vrtfse capete dc la proprietariulu loru, spre a se folosf de densele pentru unu tempu orecare : a du una rusa cu chiria, se dice de proprietariulu casei; ero : a luâ una cam cu chiria, se dice de cellu care nu are cas’a si vre se na aiba de la pro-prietarulu ei; chiri'a pentru pamentu, pentru mori, pentru carcimc, etc., se _____________________CHT._______________ chiama arrcndn; ero chiri’a pentru vase de plutitu se dice naulu; si totu asiâ ar fi bene se se dt»=propriu, propria, cu inspm-narea : ce sc platesce pentru ceva i*ro-)trin altuia, (vedi inse si chrrvanu). CHIRIASIU,-a, s., iuqniltnuo (loe*-larlns), locatariu, cellu ce tine cu chiria una casa. CHTRIGIU, s. m., cellu ce cu chiria transporta in carrn omeni sau merci;cellu ce si castiga traiulu prin transport» cu carrulu;—cuventulu fiendu si de forma si de origine turcesca, (vedi chcrvann), mai de prefeiitu e carraustu. CHTSCA (pronunţia: kisc.a, cn ssiue-ratn), s. f., probabile, prin ratecire de pronunţia, in locu de pisca, (vedi acestu cuventu, si compara celle disse despre densulu la artic. botu d’in Glossariu). CHISCANU (pronunţia :kiscanu), a. m., pl.-i, «rraiiiitor mus; siorece mare; — ? formatu d'in precedentele chisca, si nu-mitu asiâ d’in caus’a assemenarei, casf miisculiis=muschiu de carne de la mii-sculu8=8ioricellu ? atunci addeverat’a pronunţia si scriere aru fi : pisteanu; ? sau e prescurta tu A'inchiticanu, chitfca-nu. chiscanu, (vedi chiticanu). CHIRCUIRE (pronunţia : kiscuirc).-escu, v., plpire, pipilare; sedice de vocea puiloru forte mici, chiaru si mai incinte de a essi d’in ou, dero apprope fiendu '« ciocnesca si se essa; — cuventulu pare a fi in locu de piscuire, cumu se si aude in gur’a multoru Români, (vedi chiuire). CHISALITIA (pronunţia: kisalitia), dupo accentn numai, pusu mai susu dean-tepenultima, se vede co ruventulu nu e romanescu. cellu pucinu de forma; ni in addeveru ellue slavicu, trassu d’in slav. klst tfi=acru, insemnandu : 1. precâtu noi insine connoscemu, d’in coce de Carpati : a) zoma de seim, de loboda sau de alte plante, acrita cu prune necopte; 1S7 W apoi. prin unu processu commune to-toni limbeloru. in poterea carni-a elle teadn a reduce cuventele străine la ra-dedne proprie si a d<4 acestoru cuvente străine insemnari analoge cu intelles--uln radecinei propria, de la insemnarea mai susu data. conforma etvmologiei slavic*». cuventulu chisalitia. d’in caus’a paratei solie relatione cu romanescul» fn-*ore, pronuntiatu de mulţi ca chisare, % trecutu la insemnarea de prune ferte, rhiani candu prunele aru fi ctfpte si dulci, i*a inca chiaru la insemnarea si mai generale a francezului cnmt>6te = pome frrt<* : chisalitia de prune, de mere, de prrr dc rerasie, etc.; 2. dupo dictiona-riulii dc Buda, si conformii originei cu-TPntulni: a) verce zdma acra: h) in sp«-riaV : apa a otita prin fermentarea teri-fjV-loru puse in «a—harsin. CHÎ8ARTU. vedi in Dictionariu : ci-f'iritr sau dsnre. ci aere. CHISEA, vedi chcsca. f*HISTTIA (pronunţia : kisitia), s. f., «nl*a: nodu ossosu ce se vede afora d’in P»»llf> la partea inferiori a petiorului unui calin: batntura la petioru sau mana; nndu proveniţii d'in acea-asi funtana cu rhisnJHia. si insemna proprie: acritiosu, arriiHtmiosti: ?i de acf, prin metafora : nvrr intiepn la limba, si in genere : in-tirjtnsM. murdare; in speciale : omu sau fapta, dissa mordace, omu sau dissa care mtixra, intiepa, imjninqe, face intprcs-in alţii, apprope in acea-asi însemnare <*n unulu d’in intellessureK in care *r iean astadi cuventele spiritmh'. bufona : oniN chisnorafn; ce cuvente chisno-rair spuw / (TUTANTIA, vedi in Dictionariu : atantia, si in Glossariu : aquitare. CHITARA,''chitarist», vedi in Dictionariu i citara sau cithara, citaristu sau citharistu. CHITICANU (pronunţia : hiticann), s. m., pl.-t. cu acea-asi insemnare ca si precedentele chiscanti. ca si urmatoriulu chitioranu; — ? se reducu acumu aceste cuvente câte trello la verbulu chitiire? sau sunt, împreuna euc/»îW»Ve,produssulu unei radecine mai fecunde? (vedi chitare). CHITIIRE (pronunţia : kitiire),-escu si-tK, v., Tocem aontam ct trracllem, mu-rliim modo, odores a tipâ cn voce acuta si pitigniata, ca siorecii, la cari se si ap-plica cuventulu proprie si in speciale : siorecelc chitic, cafttsia miaue; — cuventulu se pote esplecâ prin imitationea naturale a vocei sioreciloru, fiendu co se si dice ca interiecti/me : chiti, chiti ; siarecele face chiti, chiti; cu trite acestea, fiendu co se dice si 'catrire, de unde a-poi : catia, cara-catia—cara-qatia. etc.; fiendu-co chitiire, este analogu inco in intellessu cu mulţime do alte cuvente ca : chiscnirc. chitiire, ti-pare (=ci-pare sau ciepare?), etc., se cere a intrâ mai affundu in cercetarea originei lui chitiire, (vedi chitiire). CHITIORANU, s. m., vedi chiticanu. CHITIRE,-mcm, (pronunţia : kitire), v., «vrnare, coiiclnnare; cosrltore, deliberare; statuere; oolllneare; 1. aochf la una tinta, a dereptâ una arma cu ochitilu in tinta : leite mai chitesc/; re-naforiuht acesfu-a; 2. metaforice : a) a adjnstâ vcstimentelele pre corpn, a se îmbracă si^ gat.f asiâ, ca se i sieda bene : ce hem esti chititu astadi, co pari scossu d’in una cuteia; h) a cautâ prin cugetare medilocele bune pentru ad-jungerea unui scopu, a deliberâ, a pune la caile: se n'ai griqia, co am chitit» eu lucrul» asiâ de bene, in câtu vh pate se nu cssa la bunu capetu;— slavic, kitîka =co r,v mb ii s —tnan uch iu de flori, cn cari se adorna pror’a unei nave, datu de in-vetiatulu Miklosich ca tata allu cuven-tului romanescu, nu-ln espleca neci in forma, neci mai vertosu in intellessu; insemnarea lui de sub 1. duce la pitire, pitnlare, etc., coci se scie co venatorii, ca se traga in venatu, se 2>itescu de or- 138 CHT. CHI. dinariu; de acf apoi insemnarea de ochire, d’in care essu de sene insemn&rile de attengere; adjungere, îmbinare, combinare, adjustare, etc.; asia si adjustare d'in jnxta=a laturca, Ion ga, lepitu, etc.; a adjunsu se insemne si gufire—chitire. CHITIUNIA (pronunţia : kitiunia), •nimstlsinta doinug, augrastisslmurn con* clare, eellnla; casa sau incapere de casa forte strimta; — analogu fiendu in intellessu cu chichinctia, chichitia, etc., cauta se se refera la acea-asi radecina cu aceste-a. CHITR A, chitm, vedi in Dictionariu: citra, cifru. CHITU, s. m., vedi in Dictionariu : cetu, si citu, si in Glossariu: cfitu, aquitare. CHITUIRE, vedi cfituire. CHIU (pronunţia: im), luatu in modu de interiectione, espreme unu sonu sau voce acuta, mai potente ca cea espressa prin chiti, (vedi chitiire), d£roappropreca cea espressa prin tiu, cudifferenti’a co tiu se appleca numai la lucruri neinsuffletite, si in speciale la îrechie : urechi'a stanga mi face tiu; precandu chiu mai vertosu se appleca la persone si alte fientie in-suffietite, dicunduse speciale de una voce de dorere, de tipetu acutu : audiu unu puiu facundu chiu, chiu; do acf espres-sioni ca : de chiu, d? vai abid mi a datu câţiva bani, pre candu eu i ceream diece lei; cu chiu si cu vai nu essimu d’in nevoi'a, in care ne aflămu, (vedi chiuire). CITUIRE (pronunţia: kittire), chiuiu si chiuescu, V., ctamttare, ejnlaro; a strigă, a dd chiote sau strigate de bucuria, de dorere, sau pentru ca se audia cineva d’in depărtare: me dore pep-tulu de candu chiuiu, si nu me aude cellu dupo care chiuiu; cumu incepumu se rhiuimu, lujmlu luâ fug'a; ce chiuiai asid de credeam co ti iea cineva jtellea; be-tivulu nostru manca, beesichiuecaunu smcntitu; mundr’a bee si chiuesce, mun-drulu tace si platesce, etc. — A referi chiuire la chiu, ca sunetu naturale imi-tativu, e a nu dâ neci una esplecare a-cestui cuventu : in ultima analyse tia-care cuventu se reduce la una OQOina-topeia: d^ro astadi este unu principiu filologicu bene stabilitu, co vorbele, cari, ca cucu, de essemplu, pastredia natur’a loru de sonuri imitate duno natura, remânu forte sterp* in limba, si numai acelle cuvente cari, prin apple-carea la concepte mai precise, devinu addeverate radecine , sunt forte fecunde. Marea familia de cuvente, care, dupo a nostra părere, a essitu d'iîi chi sau chiu, ne autorisa a crede co chiu e-ste una radecina, preste care nu se pote trece nsiorellu numai cu simpl'a esplecare, co ar fi unu sonu imitativii. In addevem, d^co ne amu referi la celle attense la articlulu carceiu despre modificationile de sonu ce pote lud atâtu consunantea, câtu si vo-calea d’in radecin’a unui cuventu; amu fi tentati a reduce la un'a si acoa-asi radecina cuvente, cari, dupo pronunti’a lui c, d’in radecina, se tinu de patru categorie principali, dero cari tote espremu idee de sonuri sau voci mai multu sau mai pucinu analoge : 1. cuvente cu ci nesiueratu sau pronunţia n ca ki; chi-u, chiu-ire, chi-utu sau chi-otu, chi-lomanu chia-l'daire, chi-oru, chi-oraire, chi-or-tiaire, chi-tiu, chi-tiire, chi-ticanu, chi-tioranu,chi-scanu, rhi-scaire, etc.; 2. cuvente cu ci siueratu ca de regula : ciur u, d-uruire (despre licide ce curru), ci-ora, ci-orairt, ci-ripire, etc.; 3. cu ci pronuntiatu ca ti siueratu ci-u, ci-uire, n-ciire, ci-pare, etc.; 4. cu c pronuntiatu in sonu originale, ca avendu dupo sene vocale a sau u : catiire, cutiu, cu-tîcanu sau coticanu (cu acea-asi insemnare ca si chiticanu, si cu differite alte forme ca : gutiganu sau gotiganu, gus-ganu, etc.). La loculu cuvenitu se va tractd fiacare d'in aceste cuvente aci s'au datu ca in conspectu numai spre a se potâ, prin comparare, respandf mai multa lumina asupr'a fiaearui-ad’in «Ue. Si mai antaniu, veri câtu de departe amu presuppune co a mersu poporulu. in limba,precallea processului de a varid pentru espressionea de concepte analoga, pronunti’a consonantei si vocalei rade-cinale; totuşi nu amu pote admitte, fora probe mai immultito si mai bene stabilite. co mai susu enumeratele patru categorie de cuvente aru fi essitu d'in un'a _____________________CHT.____________________ si acea-si radecina, desf, redimati numai pre onomatopeia, amu pot£ usioru ronchide, co intre caiiu, cotiu, cutiu, chitiu, se afla acelle-asi analogie de «onu si in urmare si de intellessu, ca si intre pac, poc,pic, intre tac, toc, tic, etc. D^ro inco una data cu onomatopei’a nu potemu de cfitu pluti intr’nnu vagu chao-ticu; si de acea-a cauta se cercâmu lu-rain'a, ce ne potu dâ numai radecinele bone determinate. D’intre vorbele date in celle patru categorie de mai susu, noi credemu, co neci chiaru celle de ca-tegori’a antania nu se refera la un’a si #cea-asî radecina: coci, vericare ar fi a-nalogi’a de intellessu a acestoru cuvente, nn e mai pucinu addeveratu, co este ana mare distantia de la chiuirea unui omu peno la chiuirea sau chiscuirea u-nni pniu de gaina. Afora de ac^st’a pen-t-ru nnu omu nu se dice necaire, pre câtu noi scimu,-co piuesce sau pisniesce, cumu se dice pentru unu puiu: ci numai : chiti sau chiuesce. Form’a d£ro, ca sf intellessulu, spune co chiuirea sau chis-rvtrra puiloru se refere la alta radecina differi+a de cea la care se refere clwn-rta omului sau si a puiului ori altui a-nimale. candu acesta chiuire este acuta si plena de potere. Chiuirea d6ro cu voce acuta, inse fora potere, cumu si rhiscui-m. ce are acellu-asi intellessu, se refere la una radecina pi, care ae si vede doplecata inlat. pl-pl-re, pl-pî-are, mai desvoltatn pl-pl-lare, care se dice in «peciale de vocea puiloru de gaina sau de alta passere; femenele române inco chiama puii de curca in speciale cu strigarea: bit, bii, care no e de câtu una modificare d'in jri, precumu: chiu, chiuire,chi-<;riiai-e : ae^st'a, intre multe altele, ffa una proba ltomâniloru, cari si astadi dupo crunte lupte nu s’au potutu inco scapă de rel-lele fatali alle chiverniselei fanariotice, una buna si mare lectione, d’in care se invetie, co bene si intelleptesce aru face se fuga, ca do peste, de toti strainismii de assemeuea natura. CHIVOTU, s. m., vedi in Dictionariu: cibotu. CHOKNU sau hor nu, vodi in Dictionariu : fornu; de assemenea celle alte cuvente câte se audu la inceputu cu ch sau h, cumu : chcrbu sau herlm; cherta sau lai ca, etc., se caute la litter’a h, UŞ__________________CIR___________________ CIACSIRI, s. m., pl. bracce sau im-braccamente de petiore large si r09ie ce portau alta data boiarii; — cuventu turcescu P CIAUNU, 9. m., »rcum abeuiim, vasu de ciuia pentru fertu, caldare de ciuia;— ? d'in acea-asi fontana cu ceanu sau ceamu, sau d’in ciuia: acesta d’in urma etym jlc fa pare a respuude ca mai bene lu intei tssulu cuventului. CIBA-tr* si ciubăriu, s. m., pl.-c, labrum, lacua; vasu de spellatu vasele, de mulsu vacce sau oui, de pusu in ellu buccate, si mai allessu buccate de lape-datu, loture, etc.; — form’a, casf intellessulu, duce la unu latin, ctbarium, ca neutru d'in adiect. clbarius=:de mancare, relativu la mancare, etc., cu intellessulu : ceva (vasu) de pusu lu ellu de alle iHancatei; in gur'a poporului românu intregu essiste si primitivulu, d'in care a venitu cibăriu, adecocifc«=cliju8, cu insemnarea atâtu de mancare, nutre-tw, etc., ce are si in latinesce, câtu si cu cea de vasu de mancare, care lipsesce cuventului latin, ctbua, d6ro care usioru se p6te trage d'in cea d'antaniu, precumu si in franc, plat ins6mna si blidu si mancare; ?saupote intellessulu de vasu ce are cibu duce peno la grecesculu x[oo<;=cuteia, lada sau arca, etc.; — de acea-a nu intellegemu de ce invetiatulu Miklosich lu refere la slav. cibră, care in limb’a slavica sta isolatu si fora alte cuvente cumnate cud ensulu; este adde-veratu co mentionatulu inveiiatu susţine numai, co cuventulu cibăriu ne a venitu prin mediulu limbei slavice, care l’ar fi impromutatu si dens'a d'in cea germana, si a nume d'in vechiu germ. iwlpar, nou germ. zuber sau z->ber= vasu cu doue urechie sau manusie. Noi ne indoimu despre acesta filiatione, cu atâtu mai multu co, la considerationile mai susu espuse, cari milita cu potere in favorea romanitatei cuventului, se adauge si impregiurarea, co, pre lungo form’a cibăriu, cuventulu are si alfa mai romanica, de se pote, adeco form’a cibare sau cebarc, cu intellessulu speciale de poteriuin ganţuit>orba=pote-riulu in care se depune corpulu si san- ___________________Cifi.___________________ gele Mantuitoriului. La acesta d'in urma forma a potutu contribuf si cliiorlum= xto««>f/.ov=cupa de beutu, facuta d'in ghioc’a fructului plantei d'in Egyptu numita ciboria, applecatu apoi ca ter-minu basericescu si cu intellessuITi speciale allu romanescului ccbare, care s'a potutu formâ d’infemin. clb»rtu,pronun-tiatu românesce ciboria, apoi cibare sau cebare, ca a/ara=ai'(ira=ail-fora». Ooni-parandu apoi formele ce a luatu cuventulu clborlum si iu alte limbe sorori : ital. ciborlo, vechiu franc, chlbolre, nou franc, cli>>lr, ispan. si portug, clmbo* rlo; si luandu in consideratione co ispan. si portug. olmborlo insemna si bolta sauumbrella; noi credemu co cimheriulu, nuinitu pre a locurea si testimdlu, cuventu formatu, cumu se vede, d'in tea* =tdsta, testu, bolta, etc., la italiani, francesi, etc., si cu insemnare de capu, pre candu la noi se dice numai : trsl'a capului; chnberiulu, dieu, cu care temenele române si accoperu capulu, est* unu blastariu d'in clborlum. CIBOTA, cebota si ciobota, s, f., o-crea; incalciamentu de pelle ce copere petiorulu peno appropre de genuchiu si 'uneori chiaru trece de genuchiu; — cuventulu, prin care celle alte limba romanice espremu acella-asi conceptu, variedia : ital. stlvale, franc, botte, is-pan. bota; se afia in se in tote aceste limbe, ca si in a nostra, uuu cuventu do fornu si de intellessu analogu cu allu nostru cibota : ital clabatta, ispan. zapata, franc. 8avate=ealciunu sau pantofu portatu si ruptu, calciunu grossolaau; ispan. si port. zupat;>=pantofu, zapa* tei-o=cibotariu, pantofariu, etc.; dupo unii cuventulu romanicu ar ti venitu d'in arab. t*abata^=a incalciâ; iu3e acesta insemnare a cuventului arabicu este indoiosa, si impregiurarea co vorb’a in cestione se afia atâtu in limb'a nostra, câtu si in celle alte limbe romanice, este unu potericu argumentu co ea a essitu d’in terrenu romanicu. întrebarea ar fi numai la ce a nume radecina c se se rel’eria cuventulu in cestione. Deco consider&mu form'a lui in ispanesce, aapata pare a veni d'in zapa, ital. zappa __________________CIB.__________________ franc. t>jpei=saj)a, cu intellessulu an-Uniu de laviina de ferru, care iu urma generalisandu-so a potutu trece si la umnunar^a de {asia de unu ce arecure, \ si iu jart o de /asia de pelle pentru, iu-falciatu sau, fiendu co euveutulu zapa »re iu ispauesco si iusemnarea de sa-yitmu, caritate, etc., ciubota i potutu inseruiâ mai antaniu ceva wtt», mc-aputoriu, etc. iu genere, si in jarteceva assemenea applecatu.la cea-a ce la, ca si ca?c=cavta, si astufellu va fi cea mai mare probabilitatea co ciobota inco o unu nobile fiiu d’in tlbia, nascutu d’iu una forma tlbUU, trecuta prin tiabata in tiobota, si apoi in ciobota: pentru stramutarea lui a chiaru tonicu iu o compare-se fome—famo»; dâco insa ar preferf cineva se traga civreci, ciorapii, etc., d’in petioru, sustinendu co, prin caderea syllabei iniţiale pe, sunt in locu de i>eciorecu,pcciorapu, rioi in contr’a acestei opiriione n’amu av<5 de dissu nemica altu de câtu co esplecarea cuventului ciobota, ca unu compusu d’in petioru, ar poW fi mai grea de admissu, dtîro neci de cumu de lapedatu in modu absolutu. In addeveru admittendu co ciobota e in locu de peciobota se vede de sene co partea d’in urma a cuvontului coincide in forma si in intellessu cu botosiu, franc. botte, ispan. bota, jtc.; câtu pentru partea antania,pecio sau pcciu, ea ar fi form’a premitiva a deminutivului petioru, in locu de ^eft'orw=petiolu»y si acestu-a in locu de pediolu» d'iu pev 144 CIC. pei-tiriu; vedi in Dictionariu : cenuterin. CINTED1A, s. f. si CINTED1U, 8. m., cuventu ce desemna una passere, si care, ca celle mai multe espressioni de domeniul» istoriei naturale, este cu totulu vagu si nede-torminatu : dupo dictionariulu Polizu cuventulu ar ii connoscutu numai d'in collo de Carpati si ar fi insemnanlu una passere numita in germanesce llnk, si î.cea-a8i passere s’ar fi numindu in u-nele locuri botrosu, 6ro in altele frin-gilla; dictionariulu llaoul traduce cin-tedia (sau cintesa, cumu scrie deivsulu) prin franc, mdsange; dictionariulu Bar-cianu in fine nu connosce cuventulu cin-tediu sau cintedia, afora de nu va fi scăpare d’in vedere; da inse cuventulu/Wn-gilla si lu esplecâ, ca si Polizu, prin germau. llnk. Acumu colle mai bune dic-tionarie germane traducu franc, m^uuţe prin meUo, pro candu dictionariele Barcianu si Polyzu dau melse ca=cu roman. pitigoiu; pre câtu sciinu noi inse, d’in ter-r’a romanesca cellu pucinu, jntigoiulu respundo cu franc, plnaon (scrissu si plocon); 6ro plnson e tradussu in celle uiai bune dictionarie germane prin fink, si franc. mi1*ange=germ. inelse corres-punde mai bene, in intellessu, cu cea-a ce se connoscc d’in coce de Carpati sub numele de pregore sau prigore, D'in a-cestoa ar resulti numai, co passerea ce preste Carpati se chiama fringilla porta d'in coce de Carpati numele de pitigoiu, si passerea connoscuta acollo sub numele de pitigoiu se dice aici prigore : si atâtu inco e forte daunosu pentru bu-n’a intellegere intre Români dero eon-fusionea pare a merge si mai departe : dictionariulu Iiaoul esplecâ pitigoiu si prin mtaouţc si prin pluţon, cari parii inso a fi doue passeri diverse, 6ro pentru pilţroro da câ ecivalenti franc, bruant sar. briant si loriot. Dero loriot pare a li =germ. tfoMamsel—latin, sralimlus sau gălbuia, dc unde si ţniu^uriilu nostru, esplocatu in acellu-asi dictionariu la loculu seu prin loriot, pre candu dictionariulu Barcianu l’identifica cu «rrauru, passere differita, pre câtu noi sciniu.dt* grangurn sau grangure; £ro bruaut sau breant pare a fi.=unthus sau m >tacillu fluvii lui Liuneu=codobatura galbena. Lassandu d£ro de una camu data la una parte cuventulu prigore, care atâtu d’in coco câtu si d'in collo de Carpati are acellu-asi intellessu, intru câtu si d'in celle ce scimu noi, si d'in dictionariele Polizu si Barcianu, cari lu esplecâ prin german. bieuoiifres8er=mancatoriu de albine, resulta coprigoreae una passere cui place a mancă albine, si prin urmare ar fi apiastra, (vedi in Dictionariu a-cestu cuventu) sau merops aplastcr lui Linneu. Remane d6ro a se procisd conceptele ce au a se legâ de cintediu, fringilla, pitigoiu si chiaru botrosu : acestu d’in urma mentionatu numai in dictionariulu Polizu La cuventulu cintcdiu, neci insuşi l'esplica la loculu seu, udei insine l’amu mai auditu sau cititu unde va; cu tote acestea, ca derivatu d’in botu, (vedi acestu cuventu), si prin urmare de origine curatu romanica, si totu de una data ca affinu cu botu-grossu, ce si insine amu auditu applecandu-se la una passere (nu scimu inso bene la care a nume), cuventulu botrosu, casi botu grossu, amendoue aru fi câtu se pote de pictoresce si apte a espreme specie d'in genulu de passeri in cestione, cari d’in caus'a formei botului loru porta numirea generica de conirostre; ca mai bem», credemu noi, s’ar potâ applecâ botu- _________________Clft.___________________ grossu Ia passerea numita fran c. gros-bec, latin, frluşilla rostrata, german, kfrnbetszer—cocoothratiKtos lui Linneu (litter. spargutoriu de semburi, pentru co acesta passere sparge semburii si le manca medialii); 6ro butrosu la passerea numita Crane. buuTreuil=germ. doinp-Ctffe sau gimpel=fring'iUa plrrliula lui Linneu. Pitigoiu ca venitu, probabile, d’in pitigare iu locu de piticare—pisf-otrc=ital. pi*zicare=franc. piucer,in-tograai ca si franc, pinson sau pluton, s’ar applecâ ca mai bene la cea-a ce se chiama gerinanesce flnk : coci, de si frinyilla are, cumu se vede, preste Carpati, ac&sta d'in urma insemnare, inse considerandu, co in latinesce frlţUlasau frlnţilla are unu sensu iudeterminatu intre motacilia rubecula si motacllla cs-Tî:v=lovire , spargere, trunchia-r*. etc., xo^=sfarimatura , x<5jtt:t) va se dicapertica, păru, si in speciale temu sau lopata, adeco lemnu taiatu si ciopliţii, 6ro otîroxs-xoji-jiivoc va se dica, intre altele, si scopiiu; vinu apoi cuvente romanesci, cari ca ciobu, sau ciopu, au transformatu mai multu sau mai pucinu sunetele radecinei, cu-mu : ciobanu, ciobana, (vedi ciobanu), ciup-ire, ciup-arire, ciop-ertire, ciop-lire, ciitp-oru, (la Macederomani trunchiu, lemnu de care se lovesce cineva cu petiorulu, de care se impedcca), ciup-agu, etc.; dupo acea-a altele, in cari o stramutatu in m pare co a ad-junsu in fine a se face t: dpu, (ca a-diectivu, la Macedoromâni, cu insemnarea de mutUu, ca si grec. xaxpdţ), d-pu, (ca substantivu, la Macedoromâni, ca insemnarea de stupă sau pusteria-r parte ce prin lovire sau batere a inului ori cânepei se allege d’in ce e bunu de torsu, de unde apoi in plur. dpuri=a-schie, si prin metafora, verce alte lucruri de lapedatu ca nefolositorie : re-masitie, residuu, gnnoiu, fece, etc.); unele apoi cu nasalea hi : ciutnp-avu sau dmp-avu, ciump-yvire sau cimp-avirc, (vedi aceste cuvente ce presenta intellessu analogu cu grec. xwp<5<;), cimp-isţra, etc.; altele cu f in locu de b sau p: dofu sau dufti, doflengariu, ciufutu, etc. (do-flengariu cu intellessu analogu grecescului xoxpoţ, care pre lfiuga insemnarea de mutilii, are si cea de usiorellu, seccu, 150_______________CIO. de nemicu; 6ro ciufu, are insemnarea relativu primitiva de vitia de peru taiata, rupta sau smulsa, apoi cea derivata d’in acnitu celle romanesci tractate in acestu articlu, si cu forme si intellessuri analoge celloru ce au cuventele nostre : franc. con|><>r=taiare, copeau=:aschia, cho]»|>er=a se lovfcn petioruiu de ceva, etc.; ital. ctobo', clombo, clofo si cl«l* fo = scapetatu, prostu, stupidu, ru-sticanu, etc.; cloppa=franc. jnperrfusta sau fustanella; clnffare=p)upire. smulgere; clufTo—ciufu, clnfola=seccat"ja, vorba secca, nemica: ciampare. clampl-care—a se lovf cu petioruiu de ceva. a se impedecâ, etc.; ispan. clm=despicare si despicatura: clmff=:rusticanu, nepolitu. badaranu: cob=ciufutu , carpaciu , etc., cumu ,«i una passere rapitoria, intellessu analogu cu allu cuventului nostru cnbe sau robia, de mvlo coltire, etc.; coml»=peptene, etc.; vechiu slav. cTpaect«ral«= peptariu sau dupagu; ceporii si cîprfl= ramiis (si p :n urmare analogu in intellessu cu macedoroman. ctujporu).Nu vomn mai citâ clupICt, care nu se afla in ve-chi’a slavica, si pre care lu da in^etia-tulu Miklosich, ca se esplece bulgar. clupl=spargere, d’in care apoi susţină co ar fi essitu romanesc, doplire, d£ro in poterea celloru pSno acf espuse noi credemu nu numai co bulg.>*K/>t a fostn impromutatu de Bulgari de ia Români, ddro chiaru co «liipatru si ceporu s’au introdussu totu d’in romanice iiivechi’a slavica, de orece in vechi’a slavica a-ceste cuvente stau isolate si nelegate do una radecina, care se le esplece. Mai greu, pote, s’ar par6 cuivaaallege, d£co roman, cobe ne a venitu d’in german, cobs au d’in slavic, kobt, cumu susţine invetiatulu Miklosich ; dero angl. cob insemna una specia de passere răpitor ia, £ro slaviculu kobl neci are macariu intellessu do passere, ci.numai de presa-giit: neci uuulu, neci altulu d’in aceste cuvente nu esplecâ si nu pote esplecâ intellessulu cuventului roman, cobc CIO. .______________________CTO._______________________ care insemna passere domestica: gaina, raţia, găsea, ete., cari se natrescu d'in ribirfu san ciobulu Românului, cumu se cbiama in speciale rnsulu, in care se da de raancare acestora passeri. Cobia asii dero ar 6 togmai femininulu d’i) colin, form’a primitiva, ce noi amu presup-pusn pentru cuventulu ciobu, si ar in-semnâ propria : cea ce manca d'in cibu sau ciobu, passere de cibu sau ciobu. A-c&t'a ar fi inco una noua proba, co ciobu sku riufnt ar fi in locu de cibu, si co cu-Tentulu cibu ar fi, cumu s’a presuppusu mai susu, (vedi cibăriu), in affinitate cu xigoc. x^Yj. etc., cari au intollessulu de ceva caru si cnpace, ca veri ce vasu, si prin urmare cibu, ar av£, cumu amu pot£ probi co au multe alte cuvente, ;»> limb a romanesca, unu intellessu mai primitivu de câtu in cea latina, in care cil»o» insemna numai mancare. De alta parte se scie ce importantia aveau la vechii Romani pulli tinuti prerii publicu; si nu e de mirare, dtîco stranepotii Români peno astadi in cobi’a nutrita la cibulu lorii vedn inco iru inia-jmte allu voien-tici dieilorn, unu prenuntiu dc celle ve-iiitori'’ Astadi este principiu filologicu bene stabilitu, co pentru cuvente, cari, ra cotria, se pctu esplecâ d’in iusasi limb'a in care se afla, e una crrore a caută se le esplece cineva prin adjutoriulu al-toru liinbe străine. Asiâ d—gxwrcdţ, cu acea-asi insemnare, formatu d’in axiurr-tsivzncarpere =a rousicâ, a rupe sau sfasiâ prin cuvente jocose, si prin urmare, in intellessu ca si in forma, legandu-se de a-cea-asi radecina cu xdir-i:etv=a lovi, sfermâ, taiâ, rupe, etc. — D’intre cuventele in cestione, ce noi amu presup-pusu co se referu la acea-asi radecina, s’ar pote ca multe se se referia la alte diverse radecine : asiâ, de essemplu, celle cu unu m in locu de b sau p: ciuma, ciumulire, ciomăgit, etc., de si, prin forma si intellessu, appropiate de v.6\l[w., ar pote fi născute d’in cowa=peru, prin intermediulu unei forme de adiectivu : comiţi, comia, asiâ in câtu ciorna sau ciuma, n'ar fi de câtu femininulu comia, cu « d’in syllab’a finale stramutata in cea iniţiale, si luatu cu intellessu de substantivu; in ciom-agu, ciorna ar fi luatu intellessulu de capetina, asiâ in câtu ciomagu, ar insemnâ proprie: ceva cu capetina, si in speciale batiu cu capetina, măciucă; ital. chloina=c<»«a sau peru este, de certu, formatu dupo acel-le-asi processe, ca si allu nostru ciorna; apoi cuventele cu f: ciufu, ciufosti, etc., aru pote fi in legătură cu cefa, care, prin intermediulu unui adiectivu cefiu, ar dâ antaniu, prin stramutarea lui i d’in syllab’a finale in cea iniţiale, ciefu, apoi d’in acestu-a prin intunerecarea lui e in « înaintea de labialea f, s’ar fi facutu ciufu; cuventele cu p : cipu, ciporu, cipire sau ciupire, cimpire sau ciuni-pire, etc., au potutu a se nasce si d’in clppu»=:paru ascutitu, reteveiu, etc., d’in care a essitu de jjertu cepu, si probabil* : tiepa, tiepusia, tiefu, etc. in locu de ciepa, ciepusia, ciefu, cari au cautatu se iea alta pronunţia, togmai ca se nu se confunda cn celle assemeni de forma, dăro diverse de intellessu : cepa, cepu-tia, etc.; asiâ in cfttu la radecin’a oob sau cep s’aru pote referi cu cea mai ____________________CIO___________________ mare probabilitate numai acellea d’in cuventele presupuse in acestu articlu ca essite d’in ea, cari si in forma si in intellessu se appropia ca mai multu de acesta radecina, cumu: copanu, copacu, copita, s-cob-ire, s-cob-a, etc.; in fine cuventele d’in cestione, cari in finalea radecinei presenta unu p : ciopu, cioplire, copita, ciupire, cimpavu, etc., stau, si prin forma si prin intellessu, in cea mai strinsa legătura cu vechiu franc, chapler, ch«-peler sau chaploier, provenc. chaplar =a cioplf, scobf, etc., vechiu franc, chapulaer, provenc. capnzar^a. ciopli, a despicâ, etc., de unde cliapuls=lem-nariu, templariu, etc., forme, cari de certu vinu d'in latin. capiiliis=maneriu de spata sau sabia, si prin metafora : spat’a sau sabi’a insasi, de unde in me-di’a latinitatea capulare=a taiâ, a ciopârti, etc.; apoi căpuş sau capo~ca-pone sau cocosiu scopitu, si in mediadf a Franciei capar=taiare, cioplire, sco-bire, etc. — In genere diversele forme de pronunţia, ce păru a luâ nu numai vocalile, ci si consonantile acellei-asi radecine, cumu s’a vediutu la articl. carceiu, si are se se viîdia inco si mai bene la articl. ciocu, apoi si mai multu inco de câtu aceste variationi, neconno-scenti’a accurata a legiloru, dupo cari se facă acelle variationi, redica obstacle preste obstacle intrn urmarirea originei cuventeloru, ce presenta assemeni scambâri: interessele celle mai vitali chiama pre Românii preceputi a se pune cu toti pre lucru spre a meturâ callea filologiei naţionali de aceste pedice. D’in partene facemu totu ce potemu, indi-candu diversele calli, prin care amu pot£ ajuuge se respandimu liimin’a preste una însemnata parte a limbei naţionale: in acestu articlu, ca si in tote celle de unaintendere mai mare, ne va fi successu cellu pucinu a produce in fiacare convinc-tionea, ce noi impartasimu, co vorbe ca celle tractate in acestu articlu, cari forme-dia una numerosa familia si tinu prin intellessulu loru de celle mai delicate corde alle animeisivietiei unui poporu, nu potu fi, cumu pretendu unii, afora de forte rare esceplioni, impromutate d’in alte limbe. CIO. CIO. 153 CIOCANASIU, s. m., 1. cu intellessu reale, deminntivu d’in ciocanu, micu ciocanu, maioru=malleolnt>; 2. cu intellessu personale : omu ce se nutresce cu ciocanuîu, bî in speciale, cellu ce esser-cita messeri’a de a taiâ cu ciocanuîu sare d'in una salina=qnl malleo salem fodit, (redi 2. docu). CIOCANELLU, s. m., pl.-e, deminutivu d'in ciocanu, ciocanu micu=mal-J«*lng; in speciale se numescu celle cu cari se bate tob’a, (vedi ciocu). CIOCANIRE,-escM, v., malleo vel re* otro tuudere; l.a lovi sau bate cu cio-canulu sau cn cioculu; 2. in genere, a lovi de mai multe ori, a bate in ceva cu verce altu instnunentu : ciocanesce cineva la frrestra, la usui, etc.; 3. metaforice : a mustră mereu, a bate neconteuitu cu cu-ventulu, a invetiâ si admonl pre cineva care nu intellege sau nu vr6 a intellege de cuvente; a mustră, cu locu si fora locu, a baretd pre cineva: in tote dillele lu cio-canescu, fora sc lu potu face a intellege erra, (vedi 2. ciocu). CIOCANITORE, s. f., 1. ceva cu ce ciocanesce cineva, instrumentu de cioca-nire, cu intellessu mai generale de câtu ciocanuîu, care are de regula una forma determinata, constandu d’in una coda si una capetina, precandu docanitoreapote fi verce lucru, ce nu are forma de ciocanu; 2. de acf metaforice, specia de passere=picus, assemenea cellei numita gkionoia d’in coce de Carpati, unde cuventulu ciocanitore este pucinu connoscutu cu acestu iutellessu de passere, tare cu cioculu seu robustu petrunde si fpnrge scorti a arboriloru, (vedi 2. ciocu). CÎOCANITURA, s, f., lctus mallei, palmi»; lovitura sau batere cu ciocanuîu, batere, lovire in ceva cu verce altu instrumentu, (vedi si ciocu). CIOC’ANU (la Macedoromâni si ciu-ranu, cicanu), s. m., pl.-e, malleus, in-rtnnnentu cu una coda de lemnu, in care ve afla fissatu una capetina cylindrica de lemnu sau ferru, cu care cineva bate femilu, toca, etc. — metaforice : a stă ciocanu pre capulttcuiva=a, nu i dâpace, a lu ciocani, (vedi ciocănite), a starul cu vorb'a se facaceva;—ciocanudiffere de maiu (in locu de maUiu—mallens), intru câtu maiultt este unu mare si greu ciocanu, cu care se bătu in pamentu pari, tar aci, etc., sau cu care se bate pamentulu, pre candu ciocanuîu este cu multu mai micu si mai usiorellu, asiâ incâtu lu pote maniâ unu singuru omu ; orologiele provediute cu mecanis-mu de a bate orele au unu ciocanu, nu unu maiu, — cu tote acestea in locu de ciocanu se dice si maioru, deminutivu d’in maiu; — afora de acestea ciocanu, se appleca in caşuri, in cari n’ar potâ intrâ maiu, adeco la obiecte ce au form’a cylindrica a capetinei ciocanului: ciocanu dc rachiu (=paharellu cylin-dricu de beutu rachiu), etc.; — d£ro in celle mai multe caşuri analoge se dice si cocianu in locu de ciocanu : cocianu de porumbu, cocianu de verdia, cocianu de meru, etc., ba inco pre a locurea pare a se pune differentia de intellessu intre ciocanu si cocianu, asiâ incâtu ciocanu de porumbu, de essemplu, se appleca la stuletele de porumbu curatiatu de bobele lui, 6ro cocianu la paiulu sau tiev’a porumbului; cuventulu inse sub amendoue formele: cocianu si ciocanu pare a fi u-nulu si acellu-asi, cu mice variationi de strămutări d'in locu a suneteloru, făcute, ca la multe alte cuvente, cu scopu do difîerenti'a unei nuantie de intellessu, (vedi 2. ciocu). CIOCARTtiU, s. m., astulA, aşchia, sboratura sau buccata de lemnu ce se taia prin docartire. CIOCARTTRE,-esCM, V., Imperlte secare vel dolare; mutilare; l.a ciopli reu, a taiâ si lucrâ unu lemnu in modu gros-solanu; 2. cu acellu-asi intellessu, ca si ciopertire=& mutilâ, (vedi 2. ciocu). CIOCI, s.m. (luatu numai in plur.), sac-culi pedales, specia de calciuni de lana ce se incalcia preste cibote=franc. c liaus* son;—cuventu neconnoscutu d’in coce de Carpati; Pin locu d epe-ciod, ca si ciorein locu de pc-eiore ? (vedi si tibota). CIOCLA, 8. f., liţnorum manlpnlus; unu braciu de lemne, de fenu, etc., mica cantitate de lemne, fenu, etc.;—carru-cioru, carru micu, care nu coprende de câtu una docla de fenu, de lemne, etc.,— U_______________CIO.__________________ Pvine ore cuventulu d'in cioca sau ciocu, cu forma de deminutivu; atunci dupo legile fonetice generali s’ar fi cerutu ciochia, ca parcchia—parcclia—\a.i. pa-rlcula. (vedi 2. ciocu). CIOCLASIU, s. m., care carra lemne eu ciocl'a. CIOCLOVINA, s. f., applecatu inse la barbati: ciocoiu d’in cei mai ruginiţi. CIOCLTT, s. m., înnrtiiomm vector et fossor; cellu ce una data, candu pestea infestâ mai in toti annii terrele nostre, carrâ morţii de peste si i immormentâ; cu încetarea flagellului, ne mai fiendu lipse de servitiulu unui asseraenea omu, cuventulu cu care se numiea, a cadiutu cu totulu in desuetudine; d6ro au început.» se se fa^a si la noi interprendi-tori de immormcntare, de caractoriu diflTeritu de allu doclilom, si pentru a-> cesti-a va caută seavemu una numire speciale, care ar potin, etc. d’in vulpe, brosca, musca; fiendu co, in fapta, se si dice pro a lo-curea ciocoiu in locu de doroiu, 4to ciocoi» gulerulh este senguru usitatu, pre-cfvtu noi scimu, in locu de doroiu gtde-ratu, adeco in locu do acea nora care e baltiatu sau incinsa si pre la gutu ca eu una specia de guleru mai albu decâtu restulu corpului; aceste doue impregiu-rari aru fi indestulle a ne incredentiâ co ciocoiu «e lega de acea-asi origine cu dioca, co nu e de câtu masculinulu ciocet; d^ro mai multe alte impregiurîiri vinu se confirme acesta etymologia : numirea de croncanu, specia de vulturii lasiu. lacomu si spurcatu, inco se appleca la asiâ numiţii ciocoi mari, allu cErorii sto-macu este mai largii si mai greu de sa-turatu ca allu ciocoiloru mici sau cioroi-lortt; in fine, prin una reminescentia a passeriloru de la laculu Stymfalu, cari infestâ pre locuitorii Arcadiei cu infri-cosiatele loru ciocuri de ferru, Românulu a applecatu si docoilortt, ce lu storcea, numele de passeri cu docu de ferru, (vedi si 2. docu). 1. CIOCU, luatu cu intellessu de in-teriectione sau de onoiuatopfcia, spre a espreme sunetulu ce produce uua lovi- L 156 CIO. CTO. tura : audiu la usia ciocu, ciocu, fora se sciu ce e. 2. CIOCU, s. m., pl.-ttr?‘, rnstmm; 1. insemnarea cea mai ordinaria a cuventului este cea de botu de passere, care in unele locuri se chiama si pliscu, 6ro in altele siros<«=rostruin; 2. prin metafora applecatu: a) la barbfa : dondu barbei, si mai allessu la perulu bărbiei, cari, se lassa nerasu, pre candu restulu barbei se rade : porta ciocu la barba; j b) lapisculu unei luntre si altoru vase de plutitu.—Mulţime de cuvente, cari păru a se referi la acea-asi radecina cu ciocu, si d'in cari parte au occursu pîno aci, cumu cicutire, ciocanu, ciocanire, ciocnire, ciocmanire, ciocla, cioclu, ciocoiu, etc.; parte au se occura de aci inainte atâtu in Glossariu, câtu si in Dictionariu, cumu ciochina, cioca, ciorchina, ciugulite, etc., facu d'in urmarirea etymologiei cuventului un’a d’in cestionile celle mai in-teressanti pentru limb’a nostra, cestione inse si mai grea de deslegatu de câtu cea ce a avutu de obiectu etymologi’a cuventului ciobu tractatu mai susu. Si mai antaniu, se enumerimu principalile cu-vente, ce, dupo forma, ar potâ cineva cu mai multu sau mai pucinu dereptu referi la acea-asi radecina cu ciocu, si cari s’aru poW reduce la doue classe principali : antani’a classe ar coprende acelle cuvente, in cari radecin’a cioc se pastredia curata sau pucinu alterata: o) curata, cumu : doc-u, cioc-a, cioc-anu, ciocanire, cioc-nire, doc-manire, cioc-la, cioc-lasiu, cioc-lu, cioc-lina,(=:ciochina), cioc-oire, cioc-oiu, cioc-arlanu, cioc-ar-lia, etc.; b) trasformata prin intunere-careâ lui o in w sau scambarea tenuei c iu medi’a g: ciuc-a, ciuc-urtt, duc-vtire, ciuc-tdire sau dug-tdtre, ciuc-iurete, ciuc-iurcdiu, si prin taiarea syllabei iniţiale, c-iurediu, ciuc-iurechiu, si prin acea-asi abbreviare ca si in cellu precedente, c-iurechiu, giug-iulire,siin fine prin mo-iarea si desparitionea complecta a lui u: cic-u, cig-a, si la Macedoromâni: cic-anu —cioc-anu, cic-anire, etc.; in a dou’a categoria aru intrâ acelle cuvente, in cari radecin’a cioc se presenta sub form’a mai originara coc sau cuc: coc-a (nu cu insemnare de coca de farina, ci cu cea de pruncu de currendu nascutu), coc-adia, coc-olire, coc-olosiu, coc-olosire, coc-onu, coc-onire (si cu r adaussu: corc-onire), coc-osiu (la Macedoromâni coc-otu sau cuc-otu), coc-osia, coc-osiare, coc-otiu, coc-otiare, coc-ianu, coc-ina, coc-iocu, coc-ioba (la Macedoromâni pro-nuntiatu cuc-iuba cu insemnare de per-tica sau buturga, si prin urmare analogu in intellessu cu cea-a ce la Dacoromani se chiama cuctba sau cugiba, cujiba), cuc-uma, cuc-tma, cuc-uiu, cuc-uiatu, co-manacu (prescurtatu d’in cuc-omanacu), cuc-itdla sau cac-iulla, cuc-unare, cuc-ullionu (si prescurtatu: c-tdlionu), cuc-urutiu sau cuc-urudiu, cuc-utiu, prescurtatu : c-Mcchetto= lemnu de neteditu cusutur’a (analogu in sens a cu ciocanuîu nostru); deminutiv: eioecolA=micu mânu chiu de lemne, de peru, etc. (analogu in forma, ca si in intellessu, de una parte cu ciucuru, de alt’a cu ciocla, in care l s’a pastratu ca si in /acf io); clonoo=mancu, ciungu;clouearo =trunchiare, mutilare, bere fora me-sura (ca si alle nostre : ciungire, ciacu-tire); ciaeo=asinu si clacco sau cionco =porcu, franc, cochon, (analoge in sensu cu alle nostre: cicu, cocina, citisiu in locu de ciuciu, care se appleca asinului, cumu si porcului cicu); cocca=capu, capetu la fusu, la sageta, crescetu, cresta, crestătură, franc, coche, nave, trassura; cocco si eneco=ou, ghioca de ou, franc, cotţne, persona cara si favorita, obiecţii de af-fectuosa amore, etc.; cocchio=trassura, c«c«hinata (analoge in intellessu cu: ciocla, cittca, coca, coconu, etc.), coccliino =franc. coquin (analogu cu ciocoiulu); eocaşna = abundantia estraordinaria, ceva raru si anevoia de aflatu, franc. eoeu<7Hc=pane conica, terra imaginaria (cumu e si cucuiat'a, in espressionea : duce-te-ai la cucuiata); accocolaral=a »e desmerdâ (analogu cu: a se ciuguli, a se giugiuli, ase gugulî); cocolla si cucul-U=caciula de preutu, specia de fungu sau ciuperca, (compara alle nostre: cul-Iwn«=cucullionu, duciurete), cocuzza, tacaxza, cocazzolo=capu, crescetulu capului, (comparabile nostre: cocotia,tor- tecutia in locu de tortecucutia), etc.; coc-cla—franc, coase—cosia sau coja, pelli-tiora, ghioca, etc., coccolone=pitulatu, ghiemuritu, pusu pre vene, etc. (analogu cu allu nostru cocolosiu); d’in ispani-c’a nu vomu citâ de câtu: clioco=franc. choc—cioc-nire, choch:>:= specia de bufa (analogu cu ciurediu sau ciuc-iurediu), chncke=:aocM, cocar=lingusire, resfa-ciare (analoga cu coconirc sau corconire, ciocoire, gugulirc, etc.); cocl»ina=franc. coehe=3crofa; cocota=peru de la cefa, cocotozrcefa, cogote=vitia de peru (a-naloge cu alle nostre : cocotiu, coco-tiare, etc.), co?oHo=cefa, crescetu, motiu, cocianu; cogujuta^ciocurlia cucuiata, etc.; apoi franc, coq=zcocosiu sau cocotu, coquet=mundi'u, elegante (analogu cu allu nostru: coconu), coquemar =ciocarUa, cocarde=nodu de cordel-le, etc.; in latin, cucullas sau cuculla= caciulla preutesca, gluga, etc.; cucullio-onls=cu cucullus (analoge cu alle nostre : cucttlla, cucitula sau caciulla, cu-cullionu sau cullionu, etc.); cucumis= cucuma (si de acf cncima, cuciba, gugu-manu, etc.). — Cercandu acumu se vedemu cumu in tote aceste cuvente, a-naloge in forma, amu potd aflâ lirulu Ariadnei, care se ne conducă prin laby-rintulu de însemnări asiâ de desparate, ce presenta in apparentia cuventele in cestione; si considerandu co in limb’a greca x<5-xo;=grauntiu, sembure, pel-litia, saccu, etc., cumu si -X07-/7] sau y.6y-Xrj=limace sau melcu, concha, gog-osia, s-coca sau s-coica, ghioca, etc., insemna lucruri mai multu sau mai pucinu analoge in sensu cu cuventele romanesci d’in cestione; considerandu co radecin’a ce resulta d'in cuventele grecesci mai susu citate este y.o-/ sau xox: de aci con-chidemu co form’a cea mai originaria a radecinei cuventeloru in cestione este coc sau cuc. Cea mai simpla forma d’in radecina coc sau cuc, ce atlâmu in limbele romanice, cu intellessu câtu se pote de appropiatu do cellu ce resulta d’in radecin’a grecesca, adeco de ceva rotundu si conicu, cumu este unu limace sau unu bobu, una gogosia,etc., este vechiulu catalonic. coca sau cuca= I 158 CIO. Clrt. capu, creacetulusau test’a capului,cnmn si allu nune noroculn—h&nc. diro la komne arenture, ci una deplina certitudine, d£co ne vomu cugetă co in locu 4» a ghici sc dice 8i u caută in ghiocu; precumu d<5ro d'in coclea, prin diverse seambatioai fonetice, s'au formatu ghioca, ghioga, ghiocu, ghiucire, ghicire;totn uni. si prin scacnbatioui fonetice analog, do a dereptulu d’in coca lui coc- lea «’a formatu coc-iuca, (vedi caciuga si ciga sau cega), caciuga, si prin abrevia-re : oiuga, si iu line ciga, care,' in limb’a nostra s'a applecatu atâtu la obiecte ce latinulu numesce cu code», cimiu si la altele ce presenta vreunu caracteiiu a-nalogu; de unde se vede si mai luminaţii, co nu e probabile co noi se timu impromutatu de la Slavi, cumu pre-tende inveJatulu Miklosich, cuventulu ciga, ci cu multu mai probabile e co limbele slavice, iu cari cuventulu sta iso-latu si inesplicabile prin vreuna radecina, l’au impromutatu d'in limb'a româna, in cave ellu afla una esplecare câtu se pote de satisfactori’a si iu forma si iii intellessu; iu fine cicu, cu insemnare de cioc-nire, la Macedouiaui, au presenta neci una greutate de esplecare, si cu atâtu mai pucinu cic-mre—crc-pare prin cioc-nirc, si metaforice: murire; £ro insemnarea de porcu, ce are la Dacoromaui cuventulu cicu, ca si iu ital. clacco, franc, oociie si ouuhon, este, fora indouentia una metafora d’in celle mai cutediatorio alle vigorosei iinagi-natione a poporului, nu inse mai cute-diatoria, neci mai grea dc esplecatu de câtu mie altele, cumu, de essemplu, sbo-rutura, care formatu d’in sborare, in-s&nna proprie actione sau resultatu altu actionei de a sboră, ca si lovitura d'in lovire, d6ro care se dice de ordinariu cu intellessulu de aşchia, rdeveiu, despica-iura de lemnu, etc., intellessu ce se e.s-pleca fora greutate, d6co ne cugetâmu la espressioni ca : a sboră capulu cuiva: totu asiâ de usioru ne vomu esplecâ, prin radecin’a coc sau cuc, si intellessulu de porcu, ce are cicu in locu de ciucu, deco nu vomu cugetă co porculu este animale ritosu si incapetinatu, ritulu si ca-petina avendu sensu analogu cu cellu ce are cuca sau cocu, afora dâco nu ar vr6 cineva se esplece cicu sau cica, applecatu la chiamarea porciloru, ca ab-breviatioue d’inpor-cica, ca si cioru d'in petioru; noi inse preferimu a ved6 iu cicu unu blastariu d'in radecin’a coc sau cuc, cu atâtu mai multu, co cicu sau ciucu correspoude cu ciusiu in locu de ciuciu, espressione applecata asinu- 160_______________era____________________ lui ca animale de assemenea botosu, ca-petinosu, incapetinatu si stupidu ca una cociuba sau busceanu. D£ro fecunditatea radecinei coc sau cuc in terre-nulu romanescu nu se marginesce numai la cuventele de noi enumerate in acestu articlu sau la acellea cari vinu immediatu d’in vreunulu d’in aceste cuvente, si pre cari ar fi fostu de prisosu a le mai infirâ pre tote, cumu de essemplu, cuc-uvaia=passere cucuiata, etc.; mai multe alte cuvente alle limbei nostre arreta, atâtu prin form’a, câtu si prin intellessulu loru, co au essitu d’in acea-asi radecina : d'in acestea noi nu vomu citâ de câtu doue, cari presenta radecin’a sub form’a cea mai simpla, si d’in cari unulu a occursu de mai multe ori in acestu articlu, adeco : femin. s-coica in locu de s-coc-ia, prin stramutarea lui i d’in syllab’a finale in cea iniţiale, si mascul, s-cocu de mora, cellu d’antaniu asiâ de appropiatu in forma si identicu in intellessu cu grec. x<Ţ/Tj sau x(5/XT)=latin. ooncha, 6ro cellu de allu douilea fiendu cellu d’antaniu cu forma masculina, trassu d’in cea feminina s-coca, ca si ghiocu d’in ghioca, si applecatu cu intellessulu de capacitate, care inco se coprende in radecin’a coc sau cuc. In limb'a latina, d'in contra, acea-asi radecina pare a ti remasu forte sterpa: coci afora de coch-lea sau coclea, coch-loar=rlingura,conch-a, concli-jllum, cari s'au introdussu, cumu se vede, d’in grecescele xoy-Xla;, xif/rj, xof/OXiov, nu atlâmu, in acesta limba, formate d’in radecin’a coc sau cuc alte cuvente de câtu : cuc-ullus sau cuculla, cuc-uuils, cuc-uma, cuo-umera, cuc-nr-beta, si celle derivate immediatu d’in acestea; d'in acesta impregiurare resulta una noua proba, (vedi si botu), co in limb’a nostra s’au potutu pastrâ multe radecine mai bene ca in cea latina, si formă d’in acelle-asi mulţime de cuvente, ce nu essistu in latin’a classica; si de acea-a, la esplecarea cuventeloru limbei nostre, nu se cade se ne margi-nimu in cerculu strimtu allu latinei classice, ci se ne intendemu vederile mai departe, preste totu campulu vastu ____________________CIO.____________________ allu limbeloru noue latine, si chiaru d'in collo de acestu vastu orizonte. In limb’a greca, a nume in dialectulu doricu, se afla si form’a xorra cu intellessu de captt, cefa, etc., de unde apoi xorrâpiov=ca-petina acestoru fructe, gamalfa, etc., x<5rco;=capu, cefa, si prin metafora : coc-osiu sau co-cotu, ca passere cucuiata, si una specia de pesce numitu si in la-tinesce sobio ca]>ltatus=franc. chabot (—proprie : capetinosulu); xo3TO’foc= specia de merla cucuiata sau motiata, specia de cocosiu tare cucuiatu, etc.; si fienduco in grecesce duplu o si duplu t . este unusonu derivatu de celle mai multe ori d’in guturalilex, ?,/, siuerate, cumu se pote ved6 d’in formele : npizro) sau ~[jiorsisi, ţ>f>îrt-J3t) =capu, x6-ojTj=cavitate, luntre, coliba, etc.; xo-t6X7j=vasu, mesura de lici-de, etc. (analogu asia d^ro cu allu nostru ce-tura sau ciu-tura, atâtu prin intellessu câtu si prin forma), xâ>-vo;= conu, xo-Xso; si xoo-Xs6<;=t6ca de spata, sacu, bursa. etc.=latin. oo-lens=sacu, sacu-lefciu, (analogu si in forma si in sensu cu allu nostru co-iu in locu de co-liu), etc., tote cuvente ce espremu lucruri cu unulu d’in caracteriele de sfcricitate, rotundi-tate, conicitate, capacitate, cavitate, etc., coprinse, cumu amu vediutu in obiectele espresse prin cuventele ce noi amu presuppusu ca născute d’in radecin’a coc sau cuc,(vedi inse si ciontu). D£ro admitta cineva ca base una radecina vaga: ca sau co, sa u una radecina mai determinata : coc, cuci nu e ma* pucinu adeveratu, co, d'in câte s’au spusu, resulta, co vorbele, de cari a fostu cestionei acestu articlu, se lega bene, atâtu prin intellessu, câtu si priu forma, de radecin’a luata de noi ca basea acestoru cuvente : atâtu-a a- CIO. CIO. 161 juuge, peu truca una etymologia data se se a-initla nu numai ca probabile, ci chiaru ca certa; si prin urmare suppositionea eo unele d’in cuventele in cestione, cumu: cuccianu, cosiu, cocina, (vedi si ciontu, co-tetiu), ba chiaru si cocosiu, ne aru fi venitu de la Slavi, este cellu mai pucinu in«loio.sa, si cere de neapperatu, pentru confirmarea ei, argumente mai tari de câtu cellu produssu pentru cocosiu, co adeco ar avă suffissu slavicu, pre candu se scie, co in limb’a nostra tiu, ciu si siu commuta intre densele, cumu se pote vede d'in insasi vorb’a in cestione, co-cşxrnt, care are si form’a cocotiu in alta insemnare, ero la Macedoromâni are forma si mai simpla, cocotu, adeco unu participiu passivu contrassu d'in cocoitu, d'in oocoire, ca si cucuiatu d’in cucuiare, cu insemnarea propria de passere mu-nria cu unu cocoiu sau ct(cuiu=cresta, motiu, etc.; cocosiu asiâ d<5ro, si cu a-tâtu mai pucinu, cocotiu, nu potu fi im-promutate de la Slavi, de ore ce elle nu sunt de câtu forme derivate d’in cocotu prin sutfissulu iu. Celle espuse mai susu autori sa. atâtu pentru cocosiu, câtu si pentru cocianu, cosiu, etc., una assertione cu totulu contraria supppositionei inve-lutului Miklosich. Cautandu d’in cugetu curatu addeverulu pentru amdrea adde-verului, neci una data nu vomu inchide ochii de la lamin’a lui: cosinitia si prin 3cceutu hi prin suffissu arrâta luminatu, c-i este una forma slavica; dăro pentru cost ul u casei, morei, cartului, etc., cumu si puntru cosiariulu vitelor ti Românului, incrulu nu este totu asia de invederatu. In interessea addeverului, noi cauta se marturimu, fora codire, co pre callea sca-brosasi intiuierecosa, pre care amblâmu, adesea potemu ratecl fora scirea si voi’a nostra. I>£co in acestu articlu amu referita la acâa-aei radecina cuvente, cari j'arti potă referi si la alte radecine, amu ficat'ua, redimandune pre celle doue fire conductorie alle filologului, intellessulu i\ form'a cuventeloru, fora se preten-jimu co absolutu nu s’ar pot£ dâ uno-ni-ad'in aceste cuvente si alta esplecare etimologica : articlele dc lungimea cel-bâ predate sunt consecrate a deschide perspective pentru cercetarea pre base large a limbei; la articlele in particu-lariu consecrate fia-cârui d'in cuventele in cestione' vomu cautâ a precisă mai multu ideele, cautandu a dâ fia-cârui cuventu etymologi’a ce ni se va pară ca mai probabile, si chiaru de acumu marturimu co, de essemplu, cocotu ar potă fi, ca si cucu, unu cuventu formatu prin imitationea vocei acestei passere, care se traduce si mai claru in espressionea: cucurigu, intogmai cumu si latin, gal* lus=cocosiu pare a fi una abbreviatione d’in gar-ulus, gar’lus, gal-lus, de la gar-rire=gariire, d’in care si allu nostru gaina in locu de gallina=.g&Uln&; co cioca ar potă fi de acea-asi familia cu vechiu franc, choe, provenc. cau sau ohan =oliat-hnaut=lat. bobo, de unde apoi ca deminutivu chouette, ital. cioretta sau circtta, veuet. zovetta, picardic. oa* vette, si allu nostru ciovica sau ciovlica, franc, choucas, prov. caucala, ispan. oho va si choj a=ciora, analoge de certu cu allu nostru cioca si in forma si in intellessu. Dăro, dupo invetiatulu Diez aceste cuvente romanice aru fi potutu veni d’in germ. chouch=bufa, kauw= ciora, in anglie. kaw=a chiaui ca cior’a sau cioc’a, pre candu etymologii italiani dau ca funtana, pentru clretta, cuventulu latin, cncuma, care, cumu amu vediutu, se refere la acea-asi radecina, de care amu legatu si noi cioca. Noi credemu, co etymologii italiani au mai multa dereptate de câtu invetiatulu germanu: astadi este unu principiu filologicii bene stabilitu, co pentru cuventele iiuei limbe, cari se potu esplecâ d’in propriulu ei fondu, nu se cade a al-lergâ la funtane străine, si mai allessu, candu este vorb'a de cuvente ca ital. clretta., cucuvetta, etc., romanesc, cu-ctwaia, cioca, etc., cari espremu lucruri asiâ de communi, in câtu nu se pote in neci unu modu crede co poporele romanice au asteptatu pre celle germane sau slavice, ca de la densele se invetie a numi assemeni obiecte; dăco e vorb'a de a numi una fientia dupo vocea ei, sau dupo calitâtile ce se vedu cu ochii, apoi poporele romanice au si ochi si ureclue, cre- 11 G. i62_______________CIO;__________________ demu, asii de buno ca si alle poporeloru germane si slavice : romanesculu chiau (vedi si chiuire), de essemplu, nu e miti pucinu imitativii de cfttugerm. Uaw. A-poi imaginationea inco nu se pote negă poporeloru romanice : unu senguru es-seuiplu vomu dă inco despre acesta-a, pentru ca si d’iu ellu, ca d’in sboraturu mai susu, se se v£da peno unde pote merge poterca acestei imaginatione, es-sempln ce si are aci loculu, ca lnatu d’in famili'a cuventeloru tractate in a-cestu articlu : co franc, coquet, formatu d’iu coq—cocosiu, insemna unu omu ce cauta a place (de aci si nefericitele 110-stre neologisme : m'futu, cocheta, cochetare), este usioru de intellessu, de ore-ce nu ne aflimu in facia decâtu cu una metafora analoga cu cea care a datu si la noi coconu, coconire; co vechiulu franc, cooard insemna muncim, desertu, vanu, etc., este de assemenea aprope de mentea omului, de ore-ce si aci ue atlămu facia cu una metafora analoga cu cea ce a datu coquot: dăro co uo rioot insemna cucurigu sau cocosiu. pre candu ooqnellcot, care e acellu-asi in forma cu coqnerlcot, dilferindu numai cu unu l in locu de r, însemna macu, acesta-a pare estraordinariu, si ne face se ne indoimu de identitatea celloru doue cuvente: si cu tote aceste-a, cu tota enorm'a differentia de intellessu ce pare a fi intre cocosiu si macu, nu e mai pu-cinu addeveratu, cumu attesta invetia-tulu Diez, CO coquericot si coquellcot sunt unulu si acellu-asi cuventu, si intellessulu detMucMjCearecoqueUoot'Vine d’in una metafora ce are de base asse-menarea intre crest'a cocosiului si /Zorea numita macu. — Form'a fonetica a unui cuventu nu variedia, in gur’a poporului, mai pucinu de câtu intellessulu: asiă, pre longa variationile de forma alle radecinei coc sau cuc, ce amu ve-diutu peno aci, pare co la acea-asi radecina, prin scambarea lui ciu in tiu, se referu si cuvente ca: tiuclu, tiutiuiu, tiucluiu, tuUiuiu (cu intellessu appro-piatu de cucuiu), de unde tiutiuianu= cellu ce porta una caciulla ca mai ap-propiata de cea uumita io latinesc© cu- __________________CIO.__________________ culla,—tiutiurare, tiuchire,etc., cu tote co aceste forme se potu referi mai bine la latin, tutuliis camu de acea-asi imom-nare cu cocuiluo. CIODOLANU, s. m., pl.-e, (noi l'amu auditu mai multu sub form'a siodolann), ossu sau buccata de ossu grossu, ca de bou, cu medulla in ellu; -acellu-asi, cumu se vede, cu ciolanu. CIOLACIKE,-esctt, v., a face violam. CIOLACU-a, adj., mutilii»> mancu», truuciis; inutilii, trunchiu tu, si in speciale cellu cu petiorele sau manele taia-te sau paralisate; — paro de acea-asi radecina cu ciolanu, ciolavu. CIOLANOSU-a, adj., odxomik, «»* aeus; care arc multe, sau mai bene, mari ciolane, ossosu, cu osse vigurose, in care apparu ossele prin marimea loru, dero care are pucina carne; — vedi ciolanu. CIOLANU, s, m., pl.-e, «s-ossla, snf-frttşro, popic»; ossu, si in speciale : ossu de ia petiorulu boului, buccata d’in a-cestu ossu cu carne pre densul u si cu medulla iu ellu, si mai vertosu buccata de ossu de la petiorulu d'in deretu allu boului; ossu sau buccata de ossu de la petiorulu boului fora carne pre densulii; la ossele de la petiorulu omului, la totu petiorulu omului, si in genere la verict? ossu allu omului, se appleca ciolanu uu-mai candu omulu are ossele mari si vi-gorose, sau candu e vorb’a de a lu luă in risu pentru grossolani’a struc turei selle ossose; — vedi si ciolavu. ? CIULA VIKE,-ri-tiu, senqularitatc, originalitate, etc.; si mai pucinu connoscemu semnificationea de dauna, vetemare, peccatu, etc., data de acellu-asi dictionariu cuventului ciuda in frasi ca : c ciudazze peccatu; — dero chiaru deco ciuda ar avă in gm’a poporului insemnarile date de mentio-natulu dictionariu, totuşi elle, si cu a-tâtu mai pucinu însemnarea de sub 1, cea mai bene stabilita, nu s’ar potă esplecâ. prin slav. nludosrmimme, pro- 168_______________crc._____________________ digiu; este addeveratu, co derivatele d'in cinda, adeco ciudatu si ciudire, au însemnări, ce si noi connoscemu, mai appropiate de alle cuventului slavicu; d£ro antaniu ciudatu are forma de unu participiu trecutu de la unu verbu de conjug. I., ciudare, forma ce nu se da in romanesce cuventeloru venite d’in funtana slavica; apoi sensulu bene stabi-litu allu formei simple ciuda, sensulu de părere de reu, dorere sau vetemare grea a suffletului, nu essiste neci in ciudo, neci in derivatele selle; si prin urmare, cumu s’a dissu şi mai susu, acestu sensu nu s’ar pot£ in neci unu modu esplecâ prin referirea cuventului la fun-tan'a slavica, afora dâco n’ar vr£ cineva se d£ lui minune si mirare, cu cari cor-respundu in intellesu slav. eiudo si derivatele lui, insemnarea forte estensa si filosofica, ce i da Oratiu intr’una din e-pistolele selle, in care nil admirari = a nu se turbură de nemicu, a nu se miscâ in suffletu neci de bene neci de reu, etc.; asiâ in câtu ciuda, ca impromutatu d’in slav. ciudo, ar fi inseinnatu antaniu minune si mirare, si, apoi prin una metafora : verice turburare a suffletului, si in speciale: superare, vetemare, necadiu; dSroassemeni metafore, la cuvente străine mai allessu, nu sunt in geniulu poporului, si de acea-a noi credemu co ciuda este in locu cudia, d’in endere —batere, lovire, si de aci, prin metafora: vetemare, si in particulariu : vetemare a suffletului, superare, intogmai cumu si franc. ble*»er=plagare, insemna si superare; intogmai cumu si olfeudere sau lwdere =lovire, insemna si vetemare, superare : prin acesta etymologfa ciuda se esplecâ si informa si in intellessu; mai multu nu se cere de la una buna etymologfa, precandu suppossitionea co ciuda ar veni d'in slav. ciudo, intempina greutâti si deforma si de intellessu;—de altumen-trele, afora de ciudatu, celle alte forme, adeco, ciuda si ciudire, se audu numai pre a loourea, si mai vertosu in Moldavi'a. CIUDATU,-o,adj., dirHcili8,moroKUfcj absnrdnsjslnţuUrU; 1.greu de impacatil, 8uperatiosu, capritiosu, cui cu greupoti intri in voia, cu care aneroia te poti in- ___________________cm.___________________ tellege : ciudatu mai e si betranulu ao-stu-a, cu nemica nu i poti intră in voia.; 2. greu de intellessu, ce cu greu intra in mentea omului, absurdu, straniu, nein-tellessu : portarea ta, faptele telle mi partt asiă de ciudate, co nu potu intel-lege, unde tintesci se adj ungi; 3. estraor-dinariu. seugulariu, originale, estrava-gante : ce portu ciudatu are si omulu acestu-a, (vedi ciuda). CIUDAŢI A, s. f., calitate sau fapta ciudata. CIUDIRE,-escM, v., do le re; 1. de regula, pre câtu noi scimu, cu form’a re-flessiva, a se ciudl—ă semti ciuda, a se superâ reu; 2. dupo dictionariulu Raotd, in tote însemnările date de acellu-asi la ciuda, cu intellessu transitivu si ne-transitivu, ciudire=a face sau deveni ciudatu—a face sau deveni superatiosu, capritiosu, straniu, estravagante, sengtt-lariu, originale, etc. CIUFALA, s. f., in locu de ciufire, nu e de recommendatu, si neci avemu lipse de acestu cuventu, de altumentrelea neconnoscutu d’in coce de Carpati, de orece insemna totu atâtu câtu si; batu-jocura, maltractare, peruire, etc. CIUHA, s. f., dupo tote dictionariele, afora de Raoul, care da acestui cuventu acea-asi insemnare ca si lui ciuta, vor-b’a ciului, ce noi nu amu auditu d'in coce de Carpati, insemna: pertica de hotariu, momania sau momâia, si de acf: per-tica sau prăjină de mesuratu,pertica de apperatu, ciomagu, ghioga, etc.: —cuventulu este in locu de ciufa, ca si buha in locu de bufa, si prin urmare femininii d’in ciufu, care insemnandu si flocu sau massa de peru, capu, etc., fe-mininulu ciufa s’a potutu prin urmare appleca si la mo»i«ta=pertica cu ciufu in verfu, si de acf, in genere si la alte pertice servindu la diverse usuri. CIULAMA, s. f., p].-ciulamalc; mancare preparata d’in farina cu buccatelle de puiu de gaina; — form’a insasi ar-reta, co cuventulu e turcescu; in locu-i inse avemu collcsia sau collesiu, curatu romanicii si connoscutu poporului in-tregu. CIUMA, s. f., peetis; peste, morbu _____________________CTU.___________________ d’in cei mai contagiosi si mai terribili, care se manifesta prin un'a sau mai multe bube sau inflature la porţile celle mai delicate alle corpului; metaforice: uritu, nesufferituprin uritianea si reutatea sea: n'aui mai vediutu citma de muiere ca a-cest'a; — cuventulu pote se ne fia venitu prin turc. ciuma, de orece acestu flagellu, care infestâ terrelo nostre mai in fiacare anna, ni se adducea d’in E-grptn, prin Turci; d£ro nu a potutu in neci unu modu se ne vina de la Slavi, cari, ca si Ungurii, l’au potutu impro-mutâ de la Turci; cuventulu inse, in limb’a nostra se pote esplecâ, si in forma si in intellpssu, prin radecine romanice, oea-a ce nu se pote face in limbele sla-rice; de acea-a, d^co cuventulu nu este turcescu, apoi este de certu romanescu; in contr’a suppositionei de impromutu d’in turcesce se redica obstacle seriose de partea formei; la cuvente de origine turcesca, ca si la celle de origine slavica, (vedi ciuda), Românul u appleca nu formele de conj. I, ci celle de conj. IV; si prin urmare formele : ciumare, ciu-matu, trasse d’in ciuma, sunt cu to-tolu contrarie menţiona tei suppositione; n mai multu compusulu: ciumefoia sau cinmifoia (=d'in ciuma si foia), care, ca si luceferu si altele, cauta se se fia formatu d'in tempurele celle mai vechie, intr’una epoca,.pre candu Românii neci Aadisse de numele Turcu, este in contra acellei-asi suppositioni; acea-asi planta se dice si cium'a fetei, si acesta-a Juce la esplecarea cuventului cea mai naturale, care resulta d’in form’a lui: rturna, la Macedoromâni, (vedi ciobu), insemna, apprope fa si ciufu, la Dacoromâni. fîocn de lana sau de peru, vitia de [i hissur jante; d£ro ciuma in locu de cumia <l nars; parte d’in ceva dun-tatu, (vedi riuntare). 2. CIUNTU si ciontu,-a, adj., nbset*-suh, triuiriis, mutllun; care, prin taiare, rupere, frângere, ctc., si a perdutu in- ___________________cm.___________________ I tregimea; care nu e intregu. totu, de-! plenu. si prin urmare : trunchiu sati | trunchiata, mutilu sau mutilata, mancn; : scurtata, micusioratn; t-aiatu, retedia-tu, etc.; — in forma cuventulu riontu se esplecâ prin unu adiectivu : rrmtiu, in care i d'in svllab'a finale a trecutu, ca si in ruihu d’in ruliu, in syllab’a iniţiale. adiectivu derivata d'in contu*= xovT<5?=pertica, si in speciale, lemnu ce serve a cercă ap'a sau menâ cn ellu unu vasu de plutitu, lemnu de lance, lance, etc.; sensul» cuventului latinu si grecescu pare inse a pe oppune etimologiei date d<> noi cuventului romanescu dupo form'a lui; dăro in grecesc'a mo-dern’a xovr<îc insămna si scurtu. me-rnntu, ■etc., intellessu analogu cu allu romanescului riontu; apoi vechiulu grec. xovt6( nu e unu cuventu primitivu, ci derivatu d’in acea-asi radecina cu xsv-tsîv =a i mpunge, x*v-tf,ov instrn menta do impunsu, ceva ce împunge; acu, boldn, stemuru. spinu, raru ascutitu, etc., sau ceva impunsu : gaura, spărtură, pnntu, si in speciale, cumu s'a luatu si ia noi, puntu d’in mediloculu unui ce, unui cercu, de essemplu. centru, etc.; radecin’a dăro a acestoru cuvente, care ar fi can, con, cen, sau cin, dupo câtu se vede d’in insemnarea cuven-teloru citate si se va vedă si mai lămurită d’in celle ce vomu mai citâ, are in-tellessulu generale de a ciorii; d'in care apoi de sene decurru, pre de una parte, insemnarile de taiare, scobim, rrrparr, spargere, rrestare, smrtnre, mutilare. etc., ăro pre de alta parte înseninările de asrutire, punt arc, etc.; imnie-diatu d’in form’a cea mai simpla a ra-decinei pani a fi essitu in precesce : xsv-4;=desertu (vasu spart») xiv-ij = xav-va=cn'i*nu=trestia (parte ca cern desertu, parte ca ceva politu si puntutu). xwv-o;=conu (ca ascutitu, acumina-fti) etc., (vedi si ciont cotra finita); in românesce d’in form'a cea mai simpla a acelloi-asi radecina au essitu; cionu sau c»'nn«=:lemnu ascutitu, păru, etc.; s-can-dura, d’in care pote si s-ccn-dttrn, transformata prin pronunţia in tirndura; apoi cion-tu, d'iu care cion-tare, don- _____________________cnr. _____________________ tiretc., ar fi ca si grec. xw-t<5c, unu participiu trasau de a dereptulu d'in acea-asi radecina, luatu si cu intellessu de substantivu, (vedi 1. ciuntit)-, d’in ciofi-tu sau dun-tu, prin caderea lui w. s’au potutu formă : cio-tu, ciu-tu, ciu-tttru. ciu tura, d-tura, ce-tura, ciu-tacit, etc., cari tote au intellessulu de covţ taiatu, rr est fi tu, mutilatu, etc.; e addeveratu, co despre caderea lui «înainte de i^na dentale nu se potu dă es-st'irple indestulatorie d’in limb’a nostra, si de acea-a s’ar pot$ ca unele d’in cuvintele cinate fora «, de essemplu: ciuturii. du-tura, ti-turc, ce-tura. se se referi j la alte radecine, la radecin’a, care a datu xot-Xoţ, xo-t6Xt;, etc.: ciu-tura, mai vertosu correspunde in forma, ca hi in intellessu cu grec. xo-t6Xit), (vedi si ciocu cotra finitu); de assemenea ce-tura. care pare a fi acellu-asi cuventu cu ciu-tura sau ci-tura, intogmai precumu ciga, cf.au, ciuga sau cioga, (vedi ciocu) păru a fi unulu si acellu-asi cuventu, ar pot<- se se referia, mai allessu in insemnarea de lemnu crestatu, la acea-asi radecina mai sempla si fora «, care a datu e»-Iar«„ c*-dere, cn-lum =.sapare, taia-rt, scjjbire, cm/, etc.; se pote in fine ca coturn, cu insemnarea speciale de lemnu crestatu pentru computu, se fia acellu-&ţi cu cedula=zital. cedola, franc, eâ* d«Ie=mediu latin, schedala (cuventu ce mai tardiu s’a impromutatu si sub form’a ccdula, mai pucinu correctu : ddula sau tidula); d(?ro schedula. de unde ital. c«a>la si franc, cedule, se refere la grec. t/cStj despica- ţii i-a de lemnu, aşchia, tabla de lemnu, pre care, unsa mai vertosu cu cera, se pot<»a acrie, si de acf: inscrissu, insemnare in scrissti, etc.; oyf-ÎY] vine d’in '7y{-CcrtJ=scln-do=despicu, crepu, etc.; si astu-fellu dâmti 6rosi preste una radecina assemenea cellei ce amu arretatu mai susu, co a produssu la noi : cion-u, nou-tu, s-can-dura, etc.; afora de ace-ste-a in limbele sorori, si mai vertosu in italianesce, incoaflîlmu cuvente analoge in intellessu cu alle nostrc d’in cestione, atătu cu », câtu si fora n: ital. clonta= lovitura, pcrseeatura; clotto=schiopu; ___________________CTO.________________171 elon-dolare=a fi langedu, mancu; clon* n«=desertu, nefolositoriu, de neci una utilitate; clottola=ciutura, etc.; pentru aceste cuvente fundate pre form’a, ca sf pre intellessulu cuventeloru romanesci, noi referimu la acea-asi radecina a-tâtu cion-tu sau ciun-tu, ciontare, etc., cari au unu «. câtu si cio-tu sau ciu-tu, ciu-tura, ci-tura, ce-tura, etc., cari n’au n; in ver-ce casu inse ciu-tu, care se pronunţia de unii Români sittfu, nu pote fi slav. sluta, care nu essiste in vechi’a slavica, ci numai laBulgari. cari de certu l’au impromutatu de la Români, de orece acestu cuventu, isolatu in limbele slavice, nu si afla esplecarea Bea prin vreuna radecina slavica; cion-dra apoi, in locu de cion-dura sau cion-tura, don-drnnire, etc., se lâga mai usioru, prin forma, de radecin’a clon, care a datu cion-tu sau dun-tu; intellessulu inco nu e contrariu acestei etymologie, de orece si tiwidura sau tiandara. care pare a fi in locu de don-dura, insemip supperare, cumu se vede d’in es-pressioni ca : a sari tiandur’a cuiva; cion-dra, d£ro ar însemnă proprie; impungere cu tw&encerta, sfada; mai greu pote s’ar pot6 admitte co la acea-asi radecina se referu, prin scambarea lui n in r, si cuvente ca: cior-tu, dor-tanu, dor-tire, sau dor-dire, cior-da (pronuntiatu de unii Români siorda si jorda), ciur-da, etc., intellessulu nu s’ar oppune la acesta supposetione, dâro form’a, scambarea lui n in r, fora se fia intre doue vocali, na contradice intru cStuva: prin forma, ca si prin intellessu, aceste cuvente, ar ca-drâ mai bene cu una radecina car sau cor, cer, cir, d’in care au essitu s-cor-menare, s-cnr-tare, etc.; pentru tiur-da, care dupo acesta d’in urma supposetione, ar insemnâ proprie una parte sau despartirczzcu intellessu collectivu de cctasau turma (vedisicjraZfl); mai u-sioru se pote admitte co dullu, d’in care apoi dullinu, dullire, etc., s’a formatu d’in acea-asi radecina ca si cion-tu: pentru form’a dul-lu pote fi in locu de ciun-lu, ca si ahoI-Iu* in locu de *»lu-Iun; pentru intellessu, dullu si derivatele : chdîinu, ciullire, etc., unescu a- L 172 CID. mendoue însemnările principali, ce amu aflatu in radecin'a, d’in care vine grec. xsv-tsîv, xov-Td?, etc., adeco insemnarea de taiarc si cea de acuminarc; pote inse ca dullu se vina si d’in radecin’a ce a datu cel-lero, cel-er, cul-men, etc., (vedi si coltiu); in fine, de orece in locu de ciolanu se dice si ciodolanu, se pote ca si dolanu, dolanosu, etc., .se se fia nascutu d’in acea-asi radecina cu don-tu, asiâ, co d’in don-tu essindu do-tu, a-cestu-a a potutu dâ cio-tolauu, analogu iu forma cu ital. cioudolonc si cioto-lone, si d’in dotolanu sau dodolunu, prescurtatu in doăulanu, dod-lanu, a cautatu se se traga una forma mai armonica : ciol-lanu; câtu pentru intellessu, se se compare cracu si craca, care ca si dolanu insemna una parte, scctione, despărţire, etc., d'in uuu totu; apoi precumu ital. clon-care=trunchiare si cion-ta=persecatura, taiatura; asiâ si alle nostre : don-tu sau dUn-tu, si don-cu ciun-cu sau dun-gu, păru a se referi la una si*acea-asi radecina ciou sau ciun, (vedi si ciocu). CIUPA, s. 1’., uqna teplda; apa pucinu calda, si in speciale : apa caldicea de scaldatu unu pruncii; — cuveutu, pre-câtu noi scimu, pucinu connoscutu d’in coce de Carpati sub acesta forma, se dice inse sub form'a : dpu, nu ca unu substantivai, ci ca una interiectione : dpu, ciptt! prin care se indemna pruncii a acceptă scaldatorea- voioşi si fora planşete; d6ro si sub acesta forma cuventulu pote fi unu addeveratu sub-stantivu luatu cu intellessu de inte-viectione, cumu se ieau multe altele, (vedi, de essemplu, 1. ciocu si 2. ciocu) \ in origine radecinele simple alle mai totoru cuventeloru sunt escla-mationi, prin cari se imita mai multu sau mai pucinu bene sonulu produssu prin actionile fientieloru; inse togmai la cuventulu după sau dpu nu se pote applecâ bene acestu principiu, dc orece prin scaldare nu se produce neci unu sonu analogu cu cellu espressu prin eijj; de alta parte espressioni ca ciupa si dpu, cari espremu concepte intime d’in vidti'a Românului, sunt de regula ro- C1P._________________ manice : de acea-a credemu co ciupa, ciupn, (prin raoiarea lui u : dpu), au essitu d'in acea-asi radecina cu latin. tcit-pre=:a fi caldicellu, tep-ldus=cal-dicellu, etc., si a nume d’in una forma tepiu, tepia, d’in care si ispan. tlblo= caldicellu, si care in limb’a nostra, prin stramutarea lui i lungo t, a devenitu mai antaniu : tiepu, tiepa; apoi, prin stramutarea in u a lui e inainţe de p : tiupu, si prin moiarea lui u in i: tiijm, tipu, tiupa, si aceste-a in fine, spre a se evită confusioneade intellessu cu tiepu, tipu, s’au facutu: ciupit, ciupa, dpu; verbulu ciupclire, in intellessu de jumulire a unei gaine sau a unui porcu, se l^ga forte bene de ciupa, de orece ciupelirea se face moiandu animalea in dupa sau apa ferbinte; d6ro, in insom-narea de a ciupi ciupitura mice, ciupclire se refere mai bine, ca unu deminutivu, la ciupire. CIUPELIRE,-, v., deplutnare, depilare, vellicare; 1. a jumuli mia gaina sau porcellu; 2. a perl! si smulge unu porcu; 3. a ciupi (cu insemnarea de sub 2. b), si in speciale : a ciupi câte pucintellu, a subtrage pre ascunsu d'in averea altui-a pârti mici si neînsemnate, asiâ in câtu se nu se semta furtulu, a carpacî, etc. CIUPERCA, s. f.,agaricii8cainpe8trli>; specia de planta burotosa; prin metafora, applecatu, in risu mai vertosu, la una pelarfa sau caciulla, mai allessu candu este vechia, portata reu sau mototolita : ieati ciuperc'a emle de a lud câte pucinu d'in lucruri de mancare, cari nu su pre placulu man-«toriului : nu ti place memclig’a de meitt, pentru co nu îmbuci d’in ea, ci numai ciupeşti; h) d’in ce nu e allu seu, a furâ, a carpaci: amu unu miscUu de servitorii* cu (jhiare lunge, carc cauta se ciu-l>nsca d'in tote; 3. a maltractâ, a bate, foîudu vorb’a in speciale de unu copillu: ai tnnebunitu, fetulu meu, de candu nu ie am mai ciupitu eu ; — cuventulu, de sf este pre deplenu synonimu cu pisicare, asiâ, incâtu acestu-a are tote insemnâ-rile lui ciupire, ba inco si mai multe ca densulu, cumu, de essemplu, insemnarea de a intimă: ceva acru pisica, nu ciupesce limb'a; cu tote acestea, fienduco face parte d’in una numerosa familia, (vedi ciobu) de betrane cuvente roma-uesci, vorb’a ciupire, ca si celle mai de apprope affini alle selle: ciupu sau ciopu, nujtcllire, etc., merita a trece in dictio-aariulu limbei, dandu-i-se intellessuri bene destincte de alle synonimului pi-sieare, intellessuri conforme cu etymologi’a 3ea : ciupire, in addoveru, ca de- l rivatu directu d’in ciu)»i sau ciopu=. topiu, (vedi ciobu), cauta se aiba una in-sjmnare cu multu mai energica decâtu pisicare, care se dice si de pureci: purecele pisica, gain'a ciupesce. CIUPITURA, s. f., actione si resul-tatu allu actionei de a ciupi. CIUPORU si cioporu, s. m., pl.-e, iruiKu», prex; 1. la Macedoromâni: bu-sceanu, truncbiu, buccata de lemnu, de care te lovesci si te impedeci; 2. in dictionariulu Raoul: stolu, cârdu de pas-seri sau de alte animali; — amendoue intellessurilo cuventului se esplecâ prin celle espuse la articl. ciobit. CICPU, ciumpu si ciopu, cuventu care ptre a ii in acellu-asi tempu : 1. inte-riectioije saa esclamatione, prin care se imita sonulu facutu prin ciupire sau tiumpire, si priu lovire sau ciop-lire; 2. adiectivu : a) ciupitu, taiatu, ciun-titu, (vedi si ciumpu); b) spartu, fari-matu, etc.; 3. substantivu : ciobu, spar- 1 ton, frantura, farmitura, buccata, parte nipta d'in ceva, prin taiare, lovire, ciupi-rt,etc. (vedi ciobu). __________CLA.________________17 CIURDA, 8. f., arinentiim, şrrex; 1. ea si ciredu, cu intellessulu speciale de turma de vite cornute; 2. cu insemnarea mai generale de turma de verice animali; — neconnoscutu, pre câtu noi scimu, d’in coce de Carpati, dăro inve-deratu d’in acea-asi funtana cu cireda, (vedi circda, cumu si la art. ciuntu celle disse cotra tinitu despre ciortu, ciorda sau ciurda, si compara, pentru intellessu si ciuporu sub 2. : d’in acesta comparaţi one ar resultâ co ciurda ar insemnâ proprie, ca si ciuporu :parte, despărţire, divisione, etc., cu intellessu collectivu, ca in frasile: partea omeniloru cu mente sanetosa, divisione dc militari, etc.). CIO RDIRE,-eseu, v., vedi ciordire. CIlTSIDLRE,-cscw, v., auros (leinitte* re=a lassâ urechiele in diosu, vorbindu de callu, asinu, etc.; — ?d’in ciusiu? CIUSIU, 1. pre câtu noi scimu, cuventulu se appleca la asinu, spre a lu provocâ se se puna diosu si se ste bene spre a i pune samariulu sau spre a lu incallecâ; cu acellu-asi intellessu se appleca si la joculu numitu incallocat’a, spre a provocâ pre cei ce le a venitu rondulu se se pituledie, ca se incallece alţii pre densii; 2. dupo dictionariulu Raoul, care l’identifica cu siasiu (d’in turc. slasi), ar ti avendu si insemnarea de luscu, cu căutătură stramba; — intellessulu connoscutu de noi se esplecâ prin celle spuse la articl. ciocu, dupo cari ciusiu in locu de ciuciu, ca si ital. oiuear insemnâ asinu; intellessulu datu de mentionatulu dictionariu ar potâ fi trassu d’iu cellu precedente, prin uua metafora de acelle cutediatorie ce scie creâ imaginationea poporului, de la mo-dulu cumuasinulu tine urochiele, adeco ; plccatc, blege, strâmbe. CIVITU, s. adj., Indlcum; indicu, albastru inchisu; — turc. civltl ? CLABUCU, 8. m., pl.-t, 1. spuma de sapunu, 2. spuma ce esse d’in gura; — turc. ciubuc» CLACA, s. f., 1. lucru gratuitu ce mai mulţi impreuna facu in folosulu cuiva : pentru preulu, pentru ulti omeni dc consideratione, pentru nepotentiosi, Românii au facutu si facu claca, de le 174 CLA. ara agrele, le secera, stringu si treiera buccatde; femeiele române au facutu de tempuri uitate si faeti peno astaili claca, ca se torca inulu, canepa sau lan’a, ca se iessa pândi'a, ca se lipesca casele l>reutcssei sau altei femine de conside-ratione; 2. lucru ce unu terranu eră da-toriu se faca in folosulu proprietariului moşiei, pre care eră stabilitu, ca pretiu allu partei de pamentu, ce terranulu lucră in folosulu seu; numerulu dilleloru de claca tissate in tempurile mai vechie la 12, crescu si variîl in urma, de la regulamentu incoce; clacasii si faceau dillele de claca cu mauele sau cu vitele, tiacare dupo starea sea si mai vertosu dupo numerulu viteloru, dupo care li se da, in proportione, si numerulu de falei sau pogone de pamentu, ce cultivau iu folosulu loru; sub acestu puntu de vedere clacasii se impartiau in trei categorie : fruntaşi, tnediloca&i, codaşi sau pahnasi (vedi aceste cuvente in dictionariu) ; clac'a, in Moldavi'a, portă numele de boiarescu, £ro in părţile de d'in collo de Carpati se diceâ robota (vedi aceste cuvente); clac’a sau boiaresculu so desfientiâ prin legea d’in 1864;—3. in intellessu metaforicu, mai vertosu in lo-cutionea : de claca, cu intellessu attri-butivu sau de adiectivu: lucru de claca—lucm facutu prostu, cu neingrigire si fora tragere de anima; vorba de clu-ca=vorba deşerta; a vorbi de claca= a vorbi fora a cugetă co spune, a vorbi fora locu si fora tempu, a vorbi verdi si uscate; — dupo dictionariulu de Buda cuveutulu ar ti venindu d’in collocare= a pune impreuua, a stringe si uni poterile mai multoru-a pentru acellu-asi lucru; prin forma inse cuventulu pare ap-propiatu de frauc. eU<|ue, celtic, cUq, angl. t!Uck=applau8u, bataia d’iu palme, scomotu mare ce iace cineva; si in speciale: franc. claque=omeni platiti se tpplauda la teatru sau in alte locuri; pentru intellessu, cuveutulu romunescu a potutu av6 intellessulu ca mai ori-ginariu de vorba multa, d'in care a-poi s’au derivaţii celle alte ; omeni strins\ imjtreuna, casevorbcscasi se pe-trtea, cea ce e iu addeveru unulu d’in ca- _________________CLA._________________ racteriele clacei in intellessulu seu cellu mai bunu : Itomâni de totu sessulu si etatile: barbati, muieri, teneri, betrani, juni si june, se stringu voioşi la clac'a facuta d’in omeni’a loru, pentru ca se se delecte cu vorb’a si se si desfete totu de-una anim’a priu una fapta omenosa; clac’a a potutu luâ apoi insemnare uri-tiosa numai prin abusulu ce s'a facutu de dens’a in insemnarea de sub 2; e de observatu cu tote aceste-a co, cu totu a-busulu ce s’a facutu de claca, acestu cuventu n’a ajunsuinse se iea intellessuri asiâ de odiose ca : angaria, bei>icu, pod-vada, saktoria, etc., a caroru insemnare se attenge, in unele punte, cu a clacei; verbulu ciocnire are insemnarea de a petrece vorbindu, cu multu mai pronun-tiata de câtu cea de a face dwa; fonu'a dicuire, caro dupo iuvetiatulu Miklostch ar ti impromutata de la Salvi, noue nu ne e couuoscuta d'in audire neci d’iu cetire ; ea se aUa in unele dictionarie cu intellessulu de a dă dtiote de bucuria, cumu se atla si substantivulu clicii, mai allessu in plur. c^c«rt=chiute de bucurie, risete, petrecere cuvorbasi risu,etc.; clicuire asiâ dâro ar potâ ti una modificare d’in clacuire, precumu si iu fran-cesce d'in radecina, d'in care a essitu claquc, essistu cuvente si cu i in locu de a : cllquet si claquet, si chiaru cllque pre longa claque. CLACASIU, s. m., care face claca; care e suppusu la daca cu iusemuarea de sub 2. CLACUIKK,-eseu, v., vedi daca. CLADAKAIA si cladaria, s. f., vedi dculuraia. 1. CLADlRE,-rscM, v., Konerrin yrumidire; dero claia nu insemna veri-ce fellu de yramada, ci numai unu uccrvu de fenu sau de puie, si chiaru in acestu intellessu restriusu nu se applica, cumu s'a vediutu, la tute (/rumurile de fenu sau de puie, ci numai la celle cu l’or-rn’a unui conusau unui cajnt, si prin urmare cuventulu slavicu nu pote esplecd, vericumu l'ai invertl, insemnarea asid de bene caracterizata a cuventului ro-mauescu; este addeveratu co in nou'a slavica essiste cuventulu ulnj«r=nutre-tiu, si accstu-a pare co ar esplecâ mai bene si cuventulu romanescu, asid iu câtu claia ar inseinnd uccrvu de nutre-tiu; d£ro, se lass&mu co neci asid nu se esplecâ in modu satisfactoriu insemnu-rea vorbei elena, care nu se appleca la ceri-ce acervude nutretiu, apoi si form’a cuventului romanescu se oppune la sup-positionea de a lu reduce la una rade-cinu slavica klail, d'iu care nu potea essi clu-ia, ci claja sau etaj da: neci forin'a asid dero, neci intellessulu cuventului ciuia nu se pote esplecâ prin slav. kiuiot=cleiu, 7ĂtvY], 7X01^5=vescu, sor-de, etc.; latin, glu-tlnuin; glu8-glu-tis= glutinu; cn ŢXotdţ, mai vertosu, respuude si in forma si in intellessu, cuventulu nostru deiu, cu multu mai bene decâtu cu slav.Uei, (comparaşi 1. clica, clicosu). CLENCIU, cîeneire, etc.; vedicZiuciM, dincrre. CLENGA, dengurosti; vedi crenga sau cran ga, crengurosu, sau crangurosu. CLESCE s. m., (noi nu scimu se se iea ca femininu plurariu cumu lu dau unele dictionarie : seu. co se dice: unu clesce bunu, si nu : nesce clesce butu), forceps, forflcula; instrumentu de ferru, compusu d’in doue bracie, cari se potu cascâ si stringe apoi cu poteri), in câtu ce appuca tinu bene si nu lassa se le scape: cu clescele luămu cărbuni (rin foeu; cu clescele faurulu si tine fcrrulu arsu, ca se lu baia; cu de-icde se afipuca, sc tragu si se scotu cuie m alte lucruri, ce »m s'aru pote scote numai cu imn'u; cu clescele se scotu si dentii sau massclkle stricate; dc aci proverb. : n’am jrusu inco clescele in gw’a scosu neci unu dente; u ruptt carnea cu clescde dc jtre cineva, un’a d’in torturele barbare co.se apple-cau uua data criminaliloru; a apjmcâ mu a tini j»c cineva in clesce—ă lu avă httu* pusu la mana, incâtu n’are cumu «apâ «au nu face ce secere de la densulu; — d'in slav. Mfstu, cumu pretondo in-miatulu MikU&ich9 sau d’in anglie. tUt«ii=a appucd si stringe bene, appu--tate cui nu tta arc; b) supterfugiu, medilocu de a scapâ d'in una diflicultate: nai de unde sc l’apfniri, ca se lu prmdi, coci toludr.ann <1 afla unu rlmciu dc a sc senini; c) nodu allu unei cestione, sc- ISO CLL CLL creta alia an ai lacra orecare complicaţii, etc., — cimntula se afla si in alt« limbi»: anglie.elUclu=Doda. carillasau tertipu; germ. kllake=Teriga, clantia. copila, etc; franc, cliaehe sau eleaeto =clantia, (vedi si clantia), etc.; cu tote aceste-a noi credemu co acesta coiuci-dentia si de forma si de sensu nu este neci de cumu ana proba indestollatoria, co cuventulu nostru efonou, de unde apoi clinciurosu, indincire, este unu impro-mutu de a dereptulu d'in angl. ellneh, cu care, sub amendoue puntele de vedere, allu intellessului ca si allu formei, sta in oea mai strinsa legătură; d'in oontra, coincidenti’a pote fi sau fortuita sau provenita d’in impregi urarea, co si Anglii si Românii au potutu trage d’in acea-asi radecina unu cuventu analogu in intellessu; dlro in limb’a anglica cuventulu clinch sta senguru sengurellu, pre candu in limb’a nostra dinciu face parte d’in una numerosa familia essita din acea-asi radecina: clin, (vedi dinu). CLINCIUROSU,-a, adj., nodosus, cap-tlosns; plenu de clinduri. CLINU, s. m., pl.-î, cunens, penicu-lamentum.ala; intellessulu cellu mai or-dinariu allu cuventului este cellu de pe-tecu de pandia sau de alta stofa, care se adauge unei camesia, rochia, etc., la lo-eurile, cari nu sa potu implenf cu bucăţile de stofa, ce essu d’in antani’a croi-tura a vestimentului, si in particulariu: 1. petecu ce se puue la manec’a unei camesia, la subtiora; 2. petecu de forma trianghiularia, ce se adauge la pollele rochieloru sau si la alte parti alle rochieloru, fusteloru sialtoruvestimente femeiesci sau barbatesci, candu cu foiele sau pulpanele essite d'in antani'a croi-tura, acelle vestimente nu au largimea cuvenita; d6ro iu poterea senului ety-mologicu, cuventulu dinu s'ar pot4 ap-plecâ si la veri-ce altu ce se allipesce, se adauge, se uncsce, se inibucca, se lega, se in-clina cu altu ceva; — proverb : a nu ave nea in dinu, neci in maneca cu dneva—a nu av6 neci do cumu relatione; a nu vri ne si bage neci in dinu, neci in maneca cu cineva = a nu vr£ se ai ba a face neci de cumu, a nu vrâ se intre in ■m obs relatiooe ca 4«rel* — slivi-cala Ueai sau HM na *e eşlka pie sene tensi ia isolaret, i> evt se afla, ■eeona se «plic* ransBesala dinu, comu pretinde mv?t»fcln MHoskă; d'in contra caventila diML are. ii io forma si in inielLssu. se esjhra,in roma-nesce. câta se p6te de bene, a potutu trece in limb’a slarica d'in cm romanesca : si in addeveru e&t? pre deplexa învederată, co. in foram c/mm et ntet la acea-asi radecina cn latia. dittjrc, iM-dimrr=pleeare, grec. d'in aoea-asi radecina au essitu a in romanesce pre de una parte : in-ekin-are, m-chin-atient, tic., in ben de din-u, in-din-are, etcM coma si pronunţia mare parte de Români, ia cad, la alta parte de Români consonantei l s’a moiatu, dupo regula, asii in câtu maftn se aude; 6ro pre de alt'a : din-u, din-a, in-din-are, din-tire, din-ciu, iN-f/in-cire, des-clin-dre, s~criH-tire (in locu di s-din-tire, ved! si datirr). etc.: in cari l s’a pastratu nemoiatu la acei-asi Bo-mâni, cari in celle mai susu citate, d«si provenite d'in acea-asi radecina, an mo-iatu pre l; dero acesta nemoiare a lui l se observa si in alte cuvente, cumu, de essemplu, in facila; si, câtu pentru elina, de care anume este vorb'a in acestu articlu, la Macedoromâni se pronunţia cui ca si celle alte cuvente provenite d’in acea-asi radecina; ero, d6co Dacoromânii in unele cuvente d’iu radecina in cestione au pastratu pre l neattensu, pre candu in altele l’au moiatu, acesta-» a venitu d’in unu sentimentu delicata dea destinge bene intellessulu cuventeloru cu l uemoiatu de allu celloru co l moiatu, intellessu, in apparentia, asii de departatu, d£ro care usioru se pote conciliâ cu cellu d’antaniu, observând co, atâtu d’in sentimentulu generale de dislinctione de intellessu, câtu si mai vertosu d’in respectu religiosu, dupo c« Românulu a applecatu in-dtin-are, i*i-chin-atione, chin-tt. etc., la concepte ma* allessu de domeniu religiosu, a cautatu a espreme, priu formele iu cari l s'a pa* stratu, concepte de domeniu materiale si morale : din-a, care nu e de c&tufea J____L CLI. ' CLI. 181 minimii u d’in clin-u, va se dica atâtu câtu si franc, pente, latin. cll*Tum (de acea-asi radecina cu clin*are); clin-are, in-clin-are, ca si franc. In-clin-er, lat. înclinare, va se dica a fi applecatu, a se plecă, a se incovoiâ; a plecă, a porni, a tende cotra cineva sau ceva, etc., si de acf:a attenge sau adjunge la acellu ceva, a se uni, a se legâ, a se imparechiă, etc.; si de la acestu d’in urma intellessu peno la cellu ce de ordinariu are clinu—ceva adaussu, legata sau inclinatu, cumu este unu petecu sau pulpana de vestimentu, nu e de câtu unu micu passu de facutu pre callea metaforica: clin-ciu, ca nodu sau legătură, care înclina unu ce cu altu ce, se esplica prin acea-asi metafora; clin-tire, etc., este si raaiappropiatu de intellessulu cellu mai communu allu ra-decinei c\\n—plecare, incovoiare, pornire la una parte, smeutire d’in loculu, starea, posifionea ordinaria, etc.; si cu a-tătea credemu pre deplenu justificata reducerea la acea-asi radecina, clin, a-tâtu a euventeloru cu l moiatu : chinu închinare, etc., câtu si a celloru cu l ne-moiatu : clind, clinu, înclinare, clin-tire, etc. (vedi si clatire, clanlia). Dero d'in latin, cll-vus, cumu si grecesc.xXi-t6;=iuclinatu, plecatu,-etc., se vedeco radecin'a clin se reduce la form’a mai simpla cil, care prin variarea vocalei pote luă si formele; cla, cle,clu, clo, etc.; cari păru a fi datu in grecesce : xXaîs sau xXeîţ=claTis=chiaie, xXets'.vrrclau • dere sau cln*dere=in«5hidere, xXdstv= frangore, xX£-3oţ si xpa-5oc=ramura(si cu X si cu p, ca si la noi clin-tire sau cUtire si s-crin-tire; vedi clatire si compara si grec. xp: mt-sa, cur-sa, intogmai precumu si in grecesce d’in acorf-asi radecina păru a se. fi formatu : xaXoît-tstv, %kîx-tEtv, xporc-teiv; câtu pentrn moiarea lui l in unele d’in cuventele provenite d’in acefita radecina, si nomoîarea acellui-asi, in altele, vedi clinu: tote aceste csple-cari an, liacare pentru sene, mai multa probabilitate'* decfitn suppositionea, co difere, clipa, etc., ar venf d’in slav-kllpltl. CLIPETA, s. f., in locu de clipita san dipa. CLrRONOMISIRE,-es««, in locu de dironomire. sau mai bene: clcronomire, nu e de recommendatu. CLIROS, s. m., care cu articlu se dice dirosultt, nu e de recommendatu; form’a correctae deru, (vedi acestu cuventu in Dictionariu). CLISIAl{K,-cilin, v., franc, cliclier, a face table de typariu cu litiere- fisse pre acesta table, pentru ca acellu-asi scriptn se se pota tvparf inai de multe ori, fora se fia lipse de una noua com-posifione a tableloni; — in locu de ace-stii neologismu, a oftrei neci originea se connosee, neci intellessulu primitivii ge scie, e mai bene a introduce, cumu s’a si introdussu in parte, cuventulu : sfe-rcotţ/parc, de unde apoi si stcrcoti/jm— franc. eHe!i6, .m=frane. cit* chaţc. CLIVAOTU, s. m., neologismu, care d’in’cans’a si a formei si a originei, nu e admissibile, dupo franc. clivage—M-tione sau arte de a clică. CLIVARK, v., dupo franc, cllîorrra despică sau crepâ cu desteritate unu diamante, urmandu liniele lui de c»n-glutinatione; — cuventulu pare de o-rigine germanica, angl.clenrczzcrepare, despicare. CLfK'ELA, s. f., jn locu de efocitura, nu e de recommendatu. CLOCOTIRE,-w«, si colcotire,-escu, v., I(iillire,.rcrvere; a ferbe cu unde, a ferbe yndulandu, a fi in clocotti, a fi in mare fferbere si agitatione : sanijde do-clotcsce in mene dc menta; in multe locuri apa esse docotindu d’in scntilu ;>a-menlnluidupoinvotiatulu Miklosich d’in vecii iu slav. klt>Votati—/.rjyXâţEtv =:biilUrc=ferbere, clocotire; d’in care, dupo acellu-asi invetiatu, ar ti venitu si c7oc0-uianesce, se atla mulţime decuveute es-site d’in acea-asi radecina, pre candu jn vechi’a.slavica 1111 so mai atla neci unu altu cumitu, afora de celle doue mai susu citate ; klokotii si klokutati, cari si elle ceru, spre a se pote esplecâ, una radecina uloc, ce uu se atla in limb'a slavica, dero, apparo luminatu sub cea mai simpla a sea forma in roma-nescele : cloc-u sau cul-col, col-c, prin cari se imita vocea clocci sau soimlu unui licidu cc cdc.-aie, cloc-a, cluc-irc, colcăire; d’in cloc-ircmi ua.>cu, in românesce, formele participiul i : doc-îtu, cl6c-ctu, cloc.-utu, cloc-olu sau ailc-ota, si d’in cloc-otu esse do sene: doc-otire sau culcat ir e; in limb’a latina essiste ţrl«ciro=3 clonc-unirc, cloc-ilaro = strigare sau sberare a cerbului; in ital.cliioee-iitri'= clonc-anire, cli locc-U=cio<:a XiU gluca— (in forma, ca si iu intellessu, cu Macedonio. ddc-ia): in latinitatea media inco se afla onomatopei’a cioc, c loc=c/ocm, docu, sau col-cotu, care iu Du Cange so esplecâ cu cuventele: sonus, (iucm editam-ylmra, ea apei in pântece; in franc. slousser=grl*clre; in isp. clueca=cZoca sau gloca, cloquear =glocire; in fine la tote poporele romanice d’in tote tempurile au stătu si stau cuvente analoge in intellessu si forma cu cioca si clocotirc, trasse d’in una onomatopeia viua, cum s’a dissu, in gur’a totoru Româniloru peno astadi: cu atâtu-a credemu romanitatea cuven-toloru in cestione deplenu justificata, (vedi si clopotu). CLOMBÂ, s. f., ramns, rawulus; ramura sau ramurea;—neconnoscutu d'in coce de Carpati, dupo Dictionariulu de Iiuda d’in grec. xoXo[3(>c=taiatu, muti-latu, cu care s£mena in sonu deriva-tulu : clombosu; vodi inso si clinti, si compara si c/«o»ii«=strambn de căutătură, caro ar fi clombu cu l moiatu. CLOMBOSU, adj., rumotsut», nodo-si'« ramur.osu, uodosu, (vf*di clombu). CLOMUCTIA, s. f., deminutivu d’in clomba. CLOND1RU, s?. m., pl.-c, vasu de ve-t ru sau de pamentu, de forma culciulrica, —cuventu formatu d’in xt>Xiv3po?=cM-lindru; s’ar poW intru câtu va correge dandu-i se forma : culindrtu. CLONl’IU, s. m., pl.-t (si-tiri?) ro-struin, dens major; eileiilalus, decrepiţii»;1 1. ca substantivu : ciocu; dente mare ca de cane; dente, care, ca la betrani, caroru-a le a cadiutu cei mai mulţi denti, sta isolatu si prin acest’a chiaru pare mai mare de câtu e in addeveru, (in acestu intellessu pare a fi acellu-asi cu coltiu, care prin stramutarea lui l longa c, devine clotiu, cumu se si aude pre a locurea, de unde : dotitmu—sio-rece mare, cu colţi mari =rchitioranu sau chiticanu; apoi prin adaussulu lici-dei n, clontiu); 2. ca adiectivu, luatu, pre câtu noi scimu, numai ca femininu, in espressionea: biiha cfowtfta=:l>aba fora denti, baba forte betrana, decrepita;— cuventulu pote fi de acea-asi radecina cu clantiu, (vedi clantia), sau cu coltiu, cumu pare a dâ se se intelldga însemnarea de sul) 1.; dero pote veni si d’in acea-asi funtana cu cloc-a, (vedi cloc-otire), d’in care una forma eloc-iu, doc-ia, prin in- I 184 CLO. sertionna unui n, ar dâ : donc-iu, donc-ia, cu insemnarea de clociţii, fertu, stri-catu, dercpenatu. etc., cumu pare a dâse se intellega insemnarea de sub 2, (vedi si dopotu). CLOPOTARIU, s. m., 1. care face dopate-, 2. cellu insarcinatu a trage despotul» sau dopotele; 3. vit’a care in una turma sau cireda porta la gutu dopotu sau clopotellu. CLOPOTELLU, s. m., tlntimiabulum, cjmbalum; crepitaculum; cumpannla; deminutivu d’in dopotu, dopotu micu, care se spendiura la gutulu unoru vite: oi, capre, cai sau boi. cani, pisici, etc.; care se pune la hamurile cailoru in tempulu iernei, candu caii tragu la sania; care se pune la manele, petiorele sau caciuH'a unoru saltatori; care sta la indeman’a cuiva, ca se lu sune, spre a chiamd pre cineva sau spre a dâ semnu de tăcere si linisce intr’una adunare;— prin metafora, applecatu si la una flore, cnmpanulalui Linneu; sub form’a cloco-tellu, (vedi acestu cuventu in Dictionariu) inco se appleca la una specia de flore, (vedi dopotu). CLOPOTI KE,-cscm, v., a trage clo-potulu sau dopotele, a face se sune unu dopotu; cuventu, pre câtu scimu, neconnoscutu d’in coce de Carpati, (vedi dopotu). CLOPOTNITIA si dopolnitia, s. f., turnu in care se spendiura dopotulu sau dopotele unei baserice; —cuventu cu forma străină, careia s’ar pote substitui un'a mai correcta : dopotaria, (vedi dopotu). CLOPOTU, S. m., pl.-c, soscnmpanuw, tlntlnnalmlum; instrumenta de metallu, munitu cu limba 6rosi de metallu, assie-diatu asiâ in câtu se se pota cu usiurentia bilancid, si care, agitatu prin una funia legata de una coda de lemnu, suna si an mintia, la baserice, la cenobid, la institute de crescere, orele de rogatioue, de mancare, de studiu, etc.; la orologiele mari, assiediate in turnurele baserice-loru sau altoru edifleie, inco se aflaunn | dopotu, care prin bataFa limbei, suna j orele, ba chiaru si cartele de ore; la | gutulu unoru animali inco se spendiura j __________________CLO.__________________ clopote, inse cu multu mai mice de câtu celle de la baserice;—pentru morţi inco se tragu dopotele, si de acf: a trage dopotulu cuiva, va se dica a lu derapenâ, a lu ruină, a lu perde;—dupo invetia-tulu Miklosich, d’in vechiu slav.klopotfi = strepltus = strepetu, scomotu, sunetu, etc., verbu klopotati = = strepere=a face scomotu, a dâ sunetu prin bataia, a ciocani, a tocaţii, a tocă, etc.; pre longa klopotati se afla si klopotiti =xo~/\iZeiv=bu\llT*=docotire,ferbere, si prin urmare klokolati si klopotati ar pot6, de orece se attengu iu intellessu, se fia essite d’in un’a si acea-asi origine; invetiatulu slavistu insusi pare a fi de acesta opinione, de orece la slaviculu klopotfi refere si roman, clocotellu, care nu e decâtu unu deminutivu d’in clocotu, ba chiaru si albanie. clop-asc*=pe»su-lus=clantia, cuiatoria, care pote, fora indoientia, venf d'in klopotati prin acea-asi metafora, prin care si noi amu dissu co clantia ar pote venf d’in clantiu, ce espreme unu sunetu analogu cu «tridere —klopotati; d6ro, fiendu co clanti’a nu e destinata a clantiani cu dens’a- ca cu una clantianUoria, ci serve mai allessu a 'indiide, de acea-a amu cautatu a cercâ pentru clantia una esplecare mai satis-factoria (vedi clantia si dinu), si totu pentru acestu cuventu credemu noi co si alban. clop-asca s’ar pote referi mai cuyenitu la acea-asi radecina, cu alle nostre clapa, copiltt, cop-ca, cop-oria, etc., cari tote, ca si albanie, clop-asca, insemna obiecte servindu a inchide, a ap-pura, a prende cu ellc ceva; ddeo e se presuppunemu una radecina clop, d’in care ar fi essitu slay. klop-otati, si care se esplece si alban. clop-asca, apoi acesta radecina se afla sub form’îţ cea mai simpla in roman, dop-a, intogmai ca si in grecesc. â-xXdî;-r(v, comparatu cu xXsît-tstv, xXoz-eG;; intellessulu ordinarul allu ace3toru cuvente grecesci este cellu de a fură; d£ro a fură si ci rapi se attengu in intellessu, si d’in răpire usioru deriva însemnările de prendere, appucare, accatiare, imbuccare, etc., ce se cuvinu romanescului clap-a si albanes-cului clop-asca cu multu mai bene de CLO. CLO. 185 câta intellessulu ce resulta d'in slavic. U«p*oUtI, (vedi si clipire); d£ro noi credemu co in albanesculu clop-asca, ca si Ln roman, clap-a, radecin’a nu e clap sau elop, ci cap sau cop, cumu se vede d’in analogele loru : cop-ca, cap-cana, cop-oria, asiâ in câtu clapa e in locu de e»p-La=ee®a ce appuca sau imbucca, intogmai cumu si plopu e in locu depoplu, si prin urmare clapa sau capla n’ar fi decâtn unu femininu d’in caplu=zcu lat. eapalus, care are celle mai multe d’in însemnările cuventeloru române: clapa, ct/p-ca, cop-oria; form’a cnp-ula, care inco essiste in latin’a cea mai classica, a potut u si eaavă influentiaassupr’a unor’a d’in cuventele romanesci in cestione, de essemplu: cojnlu, si cop-uria, cop-uranu, trasse de a dereptulu d’in una forma ro/y-Mra=cop-ula, cumu si assupr’a al-ban. elop-asca, probabile in locu de copl-ascM. D6ro lassandu la una parte cestionea incidentale cu alb. klopasca, si revenindu la clop-otu ensusi, de si form’a, ca si intellessulu cuventului, păru a dâdereptate invetiatului slavistu, nu gste inse mai pucinu addeveratu, co in contr’a suppositionei D-selle se re-diea «eriose obiectioni, care ua facu mai multu decâtu indoiosa; antaniu in limb’a slavica antica, klop-otfi n’are intellessu* in romanescului clop-otu, si prin urmare na se pote esplecâ, cumu Românii aru fi potutu applecâ cuventului slavicu, de alia cărui intellessu originariu n’au avutu eonscientia, unu intellessu metaforicu, te n'are in limb’a slavica; allu doile alte limbe slavice noue inco nu prea connoscu cuventulu in acestu intellessu, afora de cea serbesca in care se afla klopotar cu onulu d’in intellessurele lui clop-otariu allu nostru, adeco, cu cellu de sub 3, rtta ce porta la gutu clopotu; conceptulu Je clopotu se espreme, in vechi’a slavica, prin kamubanu, impromutatu d’in latin, napanum si campuna=clopotu si cum-afora de form’a cărnii banii, lati-:i?#culu campana a luatu, in vechi’a slavica. si form'a: cupona, cu intellessu de rmmpena, d’in care invetiatulu Miklosich ţretende, co ar ti venitu allu nostru cum-pena, fora se intellegemu pre ce funde- dia acesta assertione, de orece cumpena se esplecâ, in românesce, si in forma si in intellessu: in intellessu, pentru co lat. campana insemna atâtu dopotu, câtu si cumpena; in forma, pentru co intunerecarea lui a in u si i sau e este desu practicata in românesce : umblare—umblare =ambulare,mrn(a=:antm«=anima,etc. (vedi in dictionariu lit.,4); aceste scam-bâri a’au facutu la cuventulu in cestione, cu atâtu mai multu, cu câtu elle au fostu addusse si de necessitateadestinctionei de intellessu: cuventulu campana, avendu doue intellessuri assiâ de differite, cumu cellu de clopotu si cellu de cumpena, prin acellu sentimentu de a destinge ce e de destinsu, care caracterisa pre .Românu, poporulu nostru a tensu a dâ cuventului in cestione doue forme : un’a campana, cumu dieu peno astadi mulţi Români in locu de clopotu, alt’a cumpena, cu insemnare de bUancc; limb’a russesca espreme conceptulu de campana=clopotu prin cuventulu kolokolu, differitu prin urmare de allu nostru clop-otu, si acesta-a este a treia obiectione si mai grave, de se pote, in contr’a assertionei, co clopotu ne ar fi venitu d’in slav.^lo* potti : cumu se intempla co nu avemu, in românesce, form’a colocolu, care cellu pucinu intr’una limba slavica insemna clopotu, si avemu d’in contr’a togmai form’a clop-otu, care in limbele slavice nu are acestu intellessu ? Deco inse ru-sesculu kolokolu a essitu d’in acea-asi funtana cu klok-otatl, cumu da se se intellega invetiatulu slavistu, de orece refere roman, cloc-otellu, la acea-asi radecina cu klopotii; atunci dificultatea devine si mai mare, de orece prin celle espuse la articl. doc-otire s’a vediutu, co nu slav. klokotati pote esplecâ pre rom. clocotire, ci mai vertosu acestu-a pre acellu-a. Plecandu d£ro d’in insasi dat’a menţionatului invetiatu, co klokotati si clopotiti au acellu-asi intellessu de xoyXdCetv = hullirp=cloeotire, fer-! bere, se incercâmu, d4co, prin datele i limbei române, nu vomu pot£ respandf mai multa lumina assupr’a cuventeloru nostre cloc-otu si dop-otu, presuppuse ca venite din acea-asi radecina cioc _______________Ot*_ cmmm %am t^mUl bioMi fica ii rlffKâ, im gena. rlxkt, celt. «i«ţ zzd//j>oiu, mnY. cU«k=«folo^ia; ia latinitatea media cUe-a m ci*e-t« se appWs pre 4» aia parte la ana reiii-irvntu de alle, ea re appara de ploia a-Uta rMtaln corpului, dtta fi capola, iirCelkrmrj ear* i»e da pre sila oMtra iflwfa, numita Mia, fora indoieolia de li fonrj’i d* dojxjtu, ce ar* >jiug'a, de unde «i ang. *U«k=VMtimi*ntn de ploia; <ţro pro de alt'a ae iea si ca intdJfumlu iln cunaLr, prin eara *e scaire apa de ploia, ai prin urmare in acellu>a«i in> tellcwiiu cu clumiculu doM-a* ca vva jrrc care ap'a uruUda (rrcurriţ in unde nan cloc-ote); apoi verbulu franc. eU-ek*r, oare, de certu, e na*cutu d'in a- -’a s* re- t li * ifus. wncn ars»-? fvnrto; Sria. «tt- t timf tr~(l an iiliaiiftnu.cftaflBi mm. tatnrfcareai «f»r-a= detunătură, si romanesculu s-rMiop-u, pare a se oppnne la veri-ce ineercara de a identifică aceste doue cuvente; mai i-nainte de a ved6, d<5co se alia (tonte, caro sc medilocesca trecerca preste a-husuiu ce pare a desparţi unu intellessu ____________________CLO.____________________ de altuln, sc amintimu, co, cuventele : franc. elop,d»p-lner, 6-dop-£, provonc. el«p-ehar, ital. zopp-o, zopp-icarc, se referu, ca si isp. zop-o sau zomp-o= s-chiop-v, mutilu, franc. chnp-e=ciopu, iciomptt, etc. (se se observe bene analo-?i’a de intellessu si de forma, ce sta intre isp. zopo sau zompo si franc. elMpe de una parte si roman, ciopu, cm)>u, ciuM/m, etc., de alta parte, si se * compare celle spuse la art. ciobu), se r?f*>ni. dupo părerea unoru-a, la germ. «•haplea* gchopren,:=a lovi, a se lovf, * in speciale : u se Ion cu petioruiu de r»n. rma A in intellessu correspunde, dc pârtii, la cuventele romanice mai bene ta.itu germ. sdilopfon, kloppcn, Klop-'«i, fi'r.i se mai adaugemu, co cssisten-ti'a acostării cuvente cu acelle-asi in-*mturi la poporele romanice de pre rinei'1 Ti hnilui si alle Secanei, ca si la wlle de pre alle Tagului si alle Puna-wi, anevoia s’ar poţi? esplecâ prin unu 1 (Bţiromutu, fia d'iu limbele germanice, [ Sa d'in celle slavice; facia cu acesta iapregiurare noi nu admittemu ca pl'o-toMle neci derivarea cuventeloru in ce-' stiuoe d’in grec. y_oXoKto')î; si in adde-wrn in limb’a latina se afla 8tl«p-us= plesnitura, pocnitura, detunătură, si a nume la Persiu cu insem-sartai speciale de sonulu ce dau, lovite fandu, bucccle in/late; acestu cuventu, rejnasu sterpu orecumu pre terrenulu limlni latine classice, a fostu, cumu so rtfdi». ca multe altele, unu cuventu viu in limb’a rustica si plenu de mare po-U»re d«* vegetatione, asii incâtu^ numai iu limb’a nostra ellu a datu antaniu, fbrm'a sdopus. prin immoiareaor-donarin a lui 1 ca in nciu—ocltu=»-elH . formele : şchiop-n , srhiop-nre, *-dtiop-ct(irc, cu intellessu metaforicii de a s+‘ lovi si imprdicâ, care o strinsu 1<>-tj-atii cu ruliu de o)tonii sidctund, ace-iii’tipridu decâtu resultatulu unei lutire, prccuiulu in italicneseo formele identic* cu alle nostfo, adeco: sdiioppo, •ekîoppftta, au pastratu uuu intellessu ____________CLO.___________ ___187 mai appropiatu de allu latinescului sclo-pus; apoi, prin stramutarea lui l in r, (vedi si clinu): stro/m, strop-ire, sdrob-ire si prin caderea lui s: tropu, dropu, drobu, trupu, trupa, trup-ina=turp-ina (pentru eufonia : tulp-ina), etc., cari, prin urmare n’au lipse de slav. krop-itl, spre a fi esplecate, de orece in forma aceste cuvente se reducu fora greutate la radeciu’a in cestione, (Srocâtu pentru intellessu, conceptele de sfarimetura, tarmitura, burcutellu, parte, pârtie,ea, ( tmtwiu. trunchiu, etc., ce espremu a-ceste cuvente, stau si mai in strinsa legătură cu conceptulu de sjtnrffere, detu-wa>r,ete.,ceare »tlopns, (pentru caderea lui s compara droia, trnia, cu sdroitt, stroia); prin caderea luisd’in form’a *c1«i-P»s a venitu si crop-u, de undo in-crop-ire, care inco si mai pucinu respunde in intellessu cu slav. kroplti: celle doue in-semnslri, in apparentia asiâ de departate, ce are acestu cuventu in celle doue es-prossioni :ain-cropi apa~(a incaldf) si a incroju d'in teiu curmeiu (=a stringe cu tiriit’a, cu farmitur’a cu farmitur’a), nu se potu concilii decâtu prin unu intellessu mai originariu alin unei rade-cine mai simple, care a datu nascere cuventului «dopus, si de care vomu at-tenge mai la valle; de una camu data se trageinu consecinti’a ce d'in celle peno aci espuse ne credemu autorisati a trage in respectulu cuventului clopotu : fien-du-co in franc. dndie=clopotH, vino d'in cl«c)ier=scliiopetare; fiendu-coclo-dier este, c&tu mai probabile, în locu de clocciarp=(ţlo«iro; fiendu-co in a-cea-asi limba a schio}>etn se dice si dop-liior; fiendu-co atâtu d'in radecin’a sub form'a cioc, câtu si d’in cea sub form’a dop (siuerata cu s sdop), essistu in limb’a nostra mulţime de cuvente, d’in cari noi nu amu crtatu peno aci de cîltu unu micu numeru, pfesentandn in fina-lea radocinei si p si c; do acea-anoi cre-demu co dop-otu a venitu d’in acea-asi funtana cu ital. schiopjw, si anume d’in radecin’a nesiuerata clop, d’in carc prin unu verbu clop-arc (ce essisto in s-chio}xtre), ar essî, ca si ambletu d'in umblare, unu substantivu : dop-etv, dop- 188 CLO. CLO. utu, clop-otu, cu insemnarea, care resulta d'in cuventele peno acf citate : ceva ce suna prin leganare assemenea cu a unui s-chiopu. Co cioc si clop in fine sunt un’a si acea-asi radecina, se vede si mai bene d’in roman, dop-otellu, care se dice si cloc-otellu; dăro, d4co aceste doue forme s’au produssu un’a d’in alt’a, prin scambarea guturalei c in labialeaj», sau dfoo elle s’au produssu in modu independente un’a de alt’a d’in una radecina mai simpla: cla, clo, etc.; acest’a este mai greu de determinatu; noi in-clinimu cotra cea de a dou’a alternativa, îndemnaţi de insasi autoritatea invetiatului Miklosich, care prin suppo-sitionea, co romanescele cloc-a, dop-otu si cloc-otu, se referu la acea-asi radecina, nea intaritu si mai bene in convingerea ce amu avutu totu-de-auu’a despre poterea minunata, cu care instinctulu populariu scie fecundă acea-asi radecina atâtu in partea ei materiale sau fonetica, câtu si in cea ideale sau a intellessului. In-vetiatulu slavistu traduce, cumu amu vediutu, cuventulu slav Mok-otati prin grec. xoyXACeiv, dandu totu de una data ca analoge, afora de roman, cioca, si: gothic. lilahjan, vechiu germ. hlahhan. Grecesc. xoyXi^etv. dupo form’a sea pare unu derivatu d’in xffyXrj, care, pre longa alte însemnări, (vedi cioc»), are 3i cea de turbine sau vertetiu de ventu sau apa, asiâ in câtu xoyXdCsiv, se appleca forte bene la ap'a ferbendu in unde ce facu ochiuri sau vertetie, la ap'a inflandu-sc in clocote de forma assemenea cu a li-macelui (x<5yXij=limace sau melcu); d£ro form’a cea mai ordinaria si classica a cuventului grecescu este xayXdCEtvrr: ferbere, clocotire, etc., si acesta-a, des-bracata de incarcaturi, dc duplecatione, se reduce la form'a mai simpla yXdCsiv =clocotire, caree in locu de yXâS-stv, cumu se vedo d’in perfectulu xe-yXaă-a; d’in acestea resulta una radecina yXaS sau yXeS, /Xoî, yXi5, etc., d’in care /XiStj =ferbere, inflare, si de acf prin metafora : îngâmfare, mundria, lussu, molli-tione, ete.; d^ro /XiSrj duce la una radecina si mai simpla : yXa, yXt, etc., de unde yX[-tiv=a se incaidf, a se infli, a se ingomfâ, etc.; yXta desf'acc unulu de altulu; intre aceste d’iu urma insemnari alle lui in-culc-arc «iintre insemnarea lui in-curc-are cea mai ordinam, relationea este invedorata. Si mai multu, se presenta cuvente ca colt-ucu sau cult-ucu, colt-iu, colt-iutu, cult-iata, etc.; tragundu d'iu elle truu-cliiulu colt sau cult, la ce forma se sc referia acestu trunchiu Y la latin, cult-ua =eultu, cultivata, d'in col-ere=eulti-varo? Form’a n'ar impedecd de locu; d<5ro intellessu luP ce are a face collu-oulu dc pane sau dc cidcatu pre din, cu ctdtur’a sau cultivarea? Neniicu de certu, si de ami-u intellessulu d<» cclt-iu, ca crvH nwntit, intogmai ca si ctUi-um ul ti, duce la acellu-asi trunchiu, d’iu care a essitu «i cal-m, cale-nrr, etc.; ___________________CLO____________________ si intellessulu de lovitura, cu pdiortdu sau calcanitdu, ce are lu Macedoromâni coltiala sau ctdtiata, nu mai lassa neci una indouentia assupr’a acestui puntu, asia in câtu coltiu, coltiatu, coltiurosu, clotianu {—coltianu), etc.; cauta se ae scţia, ca sf calciu, calciunu, etc., sub form’a: colc-iu, colc-iatu, etc.; câtu pentru form’a lui colt-ucu sau cult-ucu, ea se esplecâ prin unu participiu d’in cok-are sau ctUc-are cu intellessu de calcare, participiu care a luatu antaniu form'a : colc-itu sau culc-itu, apoi, prin caderea lui i: colc-tu sau culc-tu, redusso, in fine, pentru armonia la formele : col-tu sau cul-tu, d’in care, ca deminutivu, s’a ua3cutu: col-t-ucu sau ad-t-ucu. Ca se se dâ una proba si mai învederată de difFeritele forme, ce pote lud, nu di-cemu diferitele cuvente trasse d’in a-cea-asi radecina, ci acellu-asi cuventu trassu d’in acea-asi radecina in differite limbe sau in differite dialecttyalle acel-lei-asi limbe, fia ne permis3u adâ acf inco diversele forme cu cari diverse limbe romanice sau neromanice au trassu d'in acea-asi radecina cuvente correspondi-torie cu allu nostru cultucu: ital. cok-i-tre (si prin stramutare d’iu locu a syl-labei finale la medilocu; coltrive), ispan. colcedra, prov. cousser sau cosner, t6te cu mai multe sau mai pucine modifica-tioni d'in unu latin, culcitra, apoi: ital. coltra si collre, vechiu franc, cotre (forme scurtate d’in cea precedente); ispaii. si portug. colcba, provenc. cota iu locu de culta, vechiu franc, coute, nou franc, oouctte, angl. «iiillt (ca si allu nostru coltucu, trasse d'in una forma cole-ta sau cnlc- ta); ital. cu*rIno, esp. coilua, (•rov.coUs.1, franc.cousuln, angl.on.bon, germ. ki8«eu (trasse d'in unu deminutivu latinii de form’^ : enlclliuum).— D’iu marea mulţime de cuvente roma-ncsci, cari, afora de celle ce au occurtiu in aocstu articlu, cumu si la articlulu doadirc, au essitu d'in radecin'a in ce-stinne, vomu mai citi acf numai; 1. codi rt, care sau e trassu de a dereptulu d'in forin’u rlwo a radecinei, ca si r/or-i-re, prin stramutarea luiM’in locu,tog-niai pentru ca se mi 9e confunda cu u- _____________________CLO._______________________ cestn-a, sau sta in directa legătură cu jw/X-dîav, ori cu ‘/aXv(.-(K;=ai'a)na d’in care rine codUur’a; de altumentrele in francesce si italienesce inco essiste unu cuventu colcotar=perossydu trassu d’in cnprosa, si prin urmare analogu, informa si in intellessu, cu allu nostru coclitura; 2. glmlu (de unde apoi : in-glod-are si in-glod-ire, etc.), care atâtu cu intellessu do limu fennentalu si clocitu ore-cwnu, cumu se iea la Moldoveni, câtu si in cellu de globu de limu uscatu assemenea informa cu unu coltiu, se esplecâ prin radecin'a in cestione; slav. glota= iarba = mulţime, la care invetiatulu MMotrick refere atâtu glodu, câtu si ytvta, nu ne egplica pre sene insusi, ne-cumu »e esploce pre alle nostre, fora se mai adaugemu co formele simple de conjugationea I, ce se dau atâtu lui in-glotarc : inglotu, ingloti, inglota, etc., cama si lui inglodare: inglodu, ingloţi, \ngloda, etc., vorbescu in contr’a unei assemene suppositione; d6co e se cau-tâmu una origine străină si departata pentru romanesc, glodu, apoi angl. clod =globu de limu, limu, etc., correspundo fi in lorma si in intellessu mai bene de c&tu slav. glota; d£ro, candu unu curenta se esplecâ prin propriulu fondu 4llu limbei, si candu mai vertosu acellu cuventu nu este isolatu in limba, ci face purte d'in una numerosa familia; atunci nu e permiasu a cautâ aiurea origiuilo unui assemene cuventu; acestu principiu, pentru casulu speciale co no occupa, are cu atâtu mai multa potere, cu câtu, prin una delicata variatione a temei, prin ftiinpl’a scambare a tenuoi t in d: m-gM-are si in-glot-arc, poporulu ro-manesow a sciiitu espreme nuantio de mtellesau asiâ de suptiri si delicate; •i. in finegru-mu, e referitu do acellu-asi invetiatu la unu vechiu slav. prumfi, care inse nu essiste, numai in favorea russe-scului «rrjmonT=?lctia; d<5ro in latineace essisteerrnnusjcii ucea-asi forma si intel-1ps?u cn»i roman, gntnm; d6ro d’in gru-m» Uoinanulu .» trassu deininntivulu £r*«MMrK=Jatin. eniinulin, cu forma de i'ea mai wchiit si curata romanitate; dtro d’in acea-asi funtana se alia, iu ___________________COR_________________191 românesce a acellu-asi sonu s'a pastratu neinoiatu; dero, in line, in românesce se atla, pre lănga gurg-uiu— latin, ţursruli», si alte multe forme: gurg-utiu, gurg-utiare (compara si lat. şTurires), etc., Cari tote se l£ga prin intellessu de cea mai originaria însemnare de ferbere, inflare, undare, clocotire, etc., cai*e, cumu s’a dissu si la articlulu clocotire, se espreme ca mai bene in onomatopeie ca clo-elo, col-col, glu-ţln, gnl'ţul, eur-gur, etc., tote viue in gnr’a Românului, si roprodunso ne-mediatu in cuvente ca; colcăire, gulgur ire, etc.; in tine grmnada este in locu de grumata, participiu d’in unu verbu grumare, luatu cu intellessu de substantivu, si prin urmare n’are lipse, spre a fi esplecatu, de slav. grainala, pentru care invetiatulu Miklosich presuppune una forma mai originaria gromiî, ce nu se afla in limb'a slavica, d£ro se aila in roman, grumu. CL UBU, s. m., neologismu dupo franc. club=reuuione sau societate de omeni, ce se stringu, ca se petreca, sau ca se desbata cestioni, politice mai vertosu, impromutatu si de francesi d’in angl. club, cu acea-asi insemnare;—lspanii, pentru acellu-asi conceptu, au cuventulu junta d’in latin. junşere=striu-gere, unire, etc.; unu assemenea cuventu, cu form'a ; junta, amu pot6 si noi formâ d’in jungere, deco uu ne mul-tiamimu cu : reunione, ballu, etc., cari inco esproiuu insemnârile cuventului dubu. ‘i CLUI’SA, s. f., cu acellu-asi intellessu, ca si cursa, (vedi cursa in Dictionariu, si clipire in Glossariu). COBELC1U, s. m., «nnulug^anellu, balciucu, torta; — cuventu, pre câtu scimu, neconnoscutu d’in coce de Carpati; dupo forma inse pare a se referi la acea-asi radecina eu baltiiu, ca compusu d’in acostu-a si prep. co, (vedi baltiu in Dictionariu, si Mcmgti in (ilossariu; compara si cobila). COBlLA,s.f., faretruidaratrij priu in* .«ine noi Hir conuoscomn acestu cuventu | neci d’in awdite, ueci d’iu cetite; neci 192 COB. COB. d’in eaplecarea latina: feretrnm aratri, neci d'in cea germana : pflugtraţe, cu cari esplecâ dictionariulu de Buda, inco nu se intellege lamuritu de care a nume parte a aratrului este vorb’a; una esplecare asiâ de vaga pote desemnă atâtu lemnulu ce sta ca base a aratrului, si care, d’in coce de Carpati, noi scimu co se chiama talp’a sau talpoi’a aratrului, câtu si lemnulu superiore, oppusu cellui precedente, temonele, care sta redimatu si legatu de rotele aratrului, si care, d’in coce de Carpati, se chiama grindeiu; dictionariulu Polizu, pre longa espleca-rea germana : pflugtraţe, da si cea de: pAugdelchsel, d’in care s'ar intellege, co cobila ar avă intellesulu de temone sau grindeiu de aratru; dăro dictionariulu de Buda, dupo ce da espleearea germana de pflngtracre, apoi adauge : oder gabel hluten an dem pftu?=(furca, corne d'in deretulu aratrului), d’in cari ar resoltâ co cobila ar însemni ce noi scimu, co se chiama comele aratrului; —dupo invetiatulu Miklosich d’in slavic, koblla = epa; dâro antaniu, cuventulu slavicu n’are de locu, cumu se vede, insemnarea ce are cellu romanescu; allu doile slaviculu koblla nu se pote esplecâ ellu insusi decâtu prin latin. caballus= callu, caballa=epa; dâco d6ro e acf unu impromutu, ellu e facutu de slavi de la Komani; noi credemu, co roman, cobila este directu derivatu d’in caballa, care s’a transformatu in cobilla prin acellu sentimentu delicatu de destinctione a intellessului, co caracterisapre Bomânu, dandu-i unu intellessu metaforicu analogu cellui ce espreme si epa in locutio-nea : epele stativei; sau se ldga de acea-asi radeciuacu clapa, copilu, coporia,etc. (vedi clipire si dopotu). COBILITIA, s. f., deminutivu d’in precedentele cobila, cu insemnarea de lemnu pucinu incurbatu, crestatu la celle doue capete aUe selle, de care se accatia cofe, galete, etc., ca se le pota cineva duce cu usiurentia pre spinare. COBORÎKE(co6or«M,co6ori,co6ore,etc). V., descondere, demittere; 1. ca neutru, a se d& diosu, in care intellessu ae iea si cu form'a refiessivu a se cobori: de esti tu fiiulu lui Domnedieu, diceau Ju-danii lui Chriatu, cobori-te de pre cruce, ca se credemu in tene; amu vediutu osti coborindu-se de pre munţi; cartele cu mare greutate coboru pre cost?a rapeda a acellci colline; eră amedia, candu amu adjunsu, pentru co vitele coboriau la apa (d'in essemple se vede, co form’a refles-siva este mai energica, si se appleca cu preferentia la fientiele dotate cuvoientia si potentia de a se missicâsengure: ca-rtdu cobore pre una collina, omulu se cobore de pre acea-asi collina; si deco dicemu si: omulu cobore in locu de : o-mulu se cobore, caus’a este, co prin an-tani'a espressione vremu se arretimu, co omulu nu desfasiura voienti’a sa cu potere, cumu da se intellega a dou'a, ci fora multa adoperatione, ca si unu carru sau altu ceva neinsuffletitu, de sene orecumu vene in diosu pre cost'a collinei); — in form’a reflcssiva, si cu intellessulu metaforicu de a se diosură, a se umili, a benevol, a condescende : mu me voiu cobori neci una data peno acollo, in cătu se jocu de branu cu beţivii; 2. ca transitivu : a dâ diosu de pre una înălţime pre altu cineva sau ceva : cu mari greu-tăti amu coboritu carrele de pre collina; copUhdu mm se pote senguru cobori de pre casa, se lu legămu dero cu una funia de medilocu si se lu coborimu noi diosu; —ouventulu, precumu a datu senguru unu compusu : s-coborire, asiâ e si insusi compusu d'in oborire cu preposetio-nea co: cooborire, contractatu: coborire, ca si coperire d’in cooperire—latin, cooperire; d'in acellu-asi oborire, compusu cu de, a essitu si doborire;—dupo invetiatulu Miklosich tote aceste cuvente romanesci aru fi venitu d’in slav. oborlti —doborire, culcare la pamentu, resturnare, ruinare; dero mai antaniu formele simple de conjugatlone nu se appleca, de regula, in romanesce, la cuvente im-promutate d’in limb'a slavica; apoi totu de assemenea nu appleca llomâuulu la assemeni cuvente particelle romanice de compunere, prin cari espreme eelle mai delicate nuantie alle cugetârei si senti-rei selle : candu a intratu unu cuventu slavicu compusu, ellu s’a introdussu de COB. COB. 198 dascălii cari aveau mani'a de a slavisâ intregu iutreguletiu in form'a slavica, si fiendu compusu, cu particelle slavonesci, cu acelle-asi s’au introdussu si in romanesc* : asiâ precandtipoporulud’in gropa a trassu fonneleeuvatu romanice: îngropare, deagrointre, dascaluiu maniacu de iUronismu a reritu in românesce slav. p9*ţreba*nle cu po si cu ule cu totu; po-tjorire, care se dice ou acellu-asi intel-leaau ca si coborire, pote, d'in caus'a pretissului slavicu po, se ne tia venitu d’iu slavoooscer dero si despre acesţu-a ne indoimu forte, fiendu co-pre de una parte ua fermele de conjugatione simple :po-wnu^pogori, pogore, etc.; £ro pre de iha unu assemenea verbu lipsesce limbei slavice; in limb’a slavica nu se aha d«câtu «dv. po^ori=in diosu, adj. pn-r«rlB&=inclinatu, subst. pogorije; deco tero pogorirc allu nostru a venitu cumu-t» d'iu acesta funtana ala\ iea prin es-pre^ionea religiosa : pogorirea duhului s/rutu, atunci cauta se marturisimu, co i«chii dăscăli ai Româniloru au fostu mai slavi decâtu Slavii, si s’ar potâforte bene ca acesta inavutire a limbei slave cn cuvente se se intenda mai departe de fâtulaunu seagaiupogorire; pote chiaru •toriţi se fia uuu fetu allu vechiloru hjcali români, fetu nascutu d’in se-iwitia romanesca: coci slav. oUoriti este ă iu vechi'a slavica derivatu, si inve-t&Uilu slavistu iiu ne face connoscute C'riginileselle, si acesta-a este,allu trei-1* obs taci ii, ce ar caut£ se mature d’in alle. inainte dea adjunge se stabilesca «j certitudine, co romanescele : oborîre, uirtrirt, senborire, dnborire sunt blţtsta-m slavicului oburili; câtu pentrupogo-nrr. facia cu "Celle mai susu espuse< noi «odemu co nu e decâtu una transformare d'in coborire, aâiâ co syllab’a bo trecundu la începutul ti cuventului s'a iB»erto*i»ta deveniudujoo, grotw.luan-‘; attunci ellu cu greu se es-fWca pre sene insusiynecnmu se pota es-l»W*râ romanesc iilu oborire, presuppusu casimjtlulu, d’in care au venitu compu-wis : cobor ire, dobor im; d'in contra, iu forma, ca si in intellessu, oborîre se as-pleca, in românesce, câtu se p«5te de bene : intellessulu cellu mai ordinariu allu cuventului, ca termenu juridicu : a obori una lege—a abrogâ, a desfientiâ legea, pare a duce de a dereptulu la a-ioIire=abolere, (vedi in Dictionariu abolire), care, prin intunerecarea lui a iniţiale si stramutarea lui l in r, ca in sa-r/re=8nUre, a luatu form’a : oborire; dâro acestu intellessu n'ar pot6 esplecâ bepe pre cellu ce resare mai vertosu in compusele-; cobor ire, doborirc; si dea-cea-a, form'a oa si intellessulu ne dau de> plena convingere co oborîreeste uboiire =«borirllatin, «r-irl, d'in care com-pusulu ub-firlrl, insemna a se redicâ in svsti, a sari, aresari.casf grec., Sp-voţiat, de .unde si in limb’a nostra : ur-care in locu de or-icare, cumu si ur-nire; pre--posetionea ab, cu care s'a compusu ub-orlrl d'in or-lrl, are forte desu insemnarea de simu in diosu, asiâ incâtu com-pusulu ab-orirl, iea unu intellessu contrariu cjllui ce aresimpluluorlrl s astufellu ab-orlri însemna: aruncare diosu, si in speciale : lapidare, vorbindu de fe-mine; de aci si allu nostru b-or-tin= ttb-itr-tinm, care, cumu se vede a per-dutu « iniţiale, pre candu in ob-or-ire acellu-asi a s’a intunerecatu in o, pentru ca se se destinga cuventulu de oborire sau aburire, 6roin borire vocalea iniţiale .s'a suppressu, ca-si in bortiu : d'in tote acestea urmedia, oo pucine etimologie potu 'reuni mai multe caracterie de certitudine ca cea data-de noi cuventului oborire si oompuseloru : cobor ire, do-boteire. COBQRISIUrs. m., doscenalo, ollrusj l.cu itftellessu abstractu : actionea de a cobori; 2. cu intellessu concretu: locu jnclinatu pre care cobore cineva : c6sta, muchia a unei collina, a unei.valle, etc.; in .amendotie. întellessurile coborisiu este oppositulu essactu allu lui suisiu sau urcaşiu, (sedipoborire). COBORITOitllJ,-loria, s. adj., dos* remlens, clinii», |>os1erua; 1. care cobore sau se cobore; 2. ineli.iatu, ca oppusu la suitorin; 3. care cobore, adeco se trage d’in cineva prin nascere, urraa- 13 O. im 4* V04» imn. WKA&JtfOL »,inww, t aamiijnni. <■ Wf wstryw' * Mna « wi* m 4W*m*|w erf«j*L«»% ee «jyşfaea 4b MTW>«lwrx <**£•««» auto ea şncm. M tt #«<«■*»•, #*t acey*. b. T«î-c» «M fe* n§ (kU «atfaar» » jjr-*W* >•** *ţ «fio* 4e ţ« tete kq». iiKt»i frâne, i^MtUrk. UM'IIICTlJj'rt, idj., pl*C'a4l »ta4l*> ■N«f (pentru muiere: m«• l(*r llfc«r«l(Ur f«*llraf rlrl» •iit4lnui, ou liuoiuiuirua de tlNimiiiHi iliniiiit, vt'lumuro, pordoru co «i* mldm'o OmIvmi i'UVi'iitiilu intmnare * N 0»ih'0*m Ui forma ni *«o lo^iitkm-(H>l*H'lnvi ou tttciur, awid inoAtu «t Iuumuu* 1'ix'l‘i Iv J •rth’itt {\riytrr u mmvmi uiw * l»u iu rvmauv** cu s * âdfeat âtfmUnt UHU . « a auatu in com-psăiu n . :j y ii ttxv-skrat a bn âe «ee-V ttmz sterot-m asii Air» K £ *Ux gpK- cxzt ■xtmt *i kari. u x am, sub frai «rafii: bnuărfc crmituim; 6ro ciMMtotafc ar â latin. M wrtfc Mri«u=fraiK. ctrtMruf —eoaforma acestora iasema^ri, unea* •kxw cavernele se appleca, si la in tel-le&suri lbţtaftric*, a nume fiendu rorba de omeni, cari. in comparatione cu inal-timea loru, sunt prea suptiri, »au cari pre pitiore prea inalt« porta unu trunchiu de oorpu prea micu si suptire, Cu acesta differeutia inse, co appellaUonea de cocostercu (supplenita a desea cu cea de cocorii) este cu multu mai energica cfttu cea de stercu, adeco cocostercu applecatu la nnu omu. «spreme mia des* proportione intre inâltimea si grossiwea ucellui omu, mai mare de câtu cea arre-tata prin appellationea de stercu; 2. d’in collo de Carpati cuventulu stercu p*re oo e neconnoscutu, si cocostercu se appleca uu numai la celle doue specie de pa&seri, do cari a fogtu vorb’a mai su*u, d4ro si la cea-a c« latinesce se chiâma ___________________COP.____________________ clconla, 6ro in românesce bardia, (vedi berdia); — in favorea marei interosse a bunei intellegere intre toti Românii noi credemu, co latin, vloouia ar caută se m numeiea de toti Românii bardia, sau si cicouia, eru in loca de stercu se se dica, ca iu scriptura, erodiu sau ardiu; remaneudu ca rocosterculu so se supli-nesca prin esppessionea de corbu mărimi, usioru de invetiatu si de iutellessu pentru fiacare Românu, sau prin alta espressione formata dupo analogi’â compusului cocostercu, cumu ar fi, de essein-plu : car ord iu, cocardiu, etc»; —dupo in-retiatulu Miklosich, stercu, d'in care a venitu, prin compositione, cocostercu, ar 6 venitu directu d'iu slav. »trtifefi=bar-dia, affirmandu, co cu greu a potutu veai rom. stercu sau storcu d’in germ. •toreti, angl. stork, cumu susţinu unii titologi germani; d6ro invetiatulu sla-Tistu oppune affirmationua sea la1 asser-tjouea invetiatiloru gernmui, fora a ua justifică in neci unu modu: d6c.o d6r0 cu-tentulu e impromutatu, atunei noi fundaţi pre caiupusulir cocostercu, care acau-tttu l*e se formedie, in limb’a romanesca, iu tempurele celle mai vechie de desvol-ţare a ei, la una epoca ant6riore cellei, in care Românii au venitu in coiitactu cu SiâvH. credemu co stercu sau storcu ne a venitu de la Germani inco de pre ţ&ni-/iulu Gotiloru. COFARITIA, s. f., |tro]iola fuiniun; precupetia, femina care cumpera mai eftinu ca. se venda mai scumpuţ-rcu-ventu neconnoscutu d’in coce de Carpati, dero, ca derivatu d’in cofa, ar pote rub una forma mai corecta: cofaressa, trece in Dictionariulu limbei si figurâ mellu mai bone si cu mai multu dereptu AecÂtu precupetia; masculinul» eofdriu inco ar fi mai bunu decâtu precupetiu; cijanu si cofarhsa ar insemnd astufelu: curu fioiia totu ce are de vendiare in-Ir’una a >fa sau copaia. COFTA, S. t., cavus truniîiis, cavura; d*lu»; 1. arbore sau truncbiu de arbore âcorburosu; 2. scorbura. cavitate; caverna; 3. dolu, cursa, artificiu cu scopu de insellatione;—cuventu ueconnoscutu d'in coce de Carpati, d6ro de origine, __________________COL________________195 probabile, romanesca, in locu de copta, d’iii cocere; coptorirc insemna a escavd: apele coptorescu ripele; sau d’in radecin’a eop cu insemnare de taiare, sapare, guurire, etc. (vedi ciobu), d^ro antani’a etymologia este, de certu, cea adde verata, de ore ce se dice si copta. COJANU,-a. s., appelatione cemun-teanii sau mocanii applica campeani-loru, asiâ incâtu muntec/uu sau mocanu se oppuue la cojanu, insemnandu :■ lo-cui(oriu de lu campia care se oca/jm cu ţucrarea pumentulni, 6ro oppositulu mocanu sau muutcunu: locuitoriu dc munte, care se occupa cu pastori'a sau cu altu ceva, afora de pluguria : t/u mi place se teu feta de cojanu, dice mocanulu suu munteanulu, candu l’imbia cineva ase in-sord cu una feta de plutjariu catnpeanu; —cuventulu, dupo forma, e unu derivatu d'in coja; <}âco luâmu coja in insemnare de pelle, si in speciale : pelle de oue, de unde apoi: oojocu (vedi 2. coja in dictio-uariu), atunci cuventulu cojanu s’ar pot6 esplecâ in intellessu de: cellu care porta Vestimente fie pelU de oue; coci campea-nulu românu porta mai multu cojondu, precandu mocanulu sau muuteanulu are mai multa pornire spre elegantia in vestimente, si, de acea-a chiaru d’iu peile de oue si face bunda si alte vestimente maiinundre ca simplulu si grossolanulu cojocu allu cojanului: d6co acestea Sunt addeverate, atunci cuventulu cojanu este un’a d’in probele, cari ştabiloscu, co coja, •cojocu, cojocar iu, m potu fi slavice (vedi si cozorocu). COLBIT, s. in., puWU; pulbere, —cu-veutu ce se aude in Moldavi’a, precaadn in Munteni'a se dice uiai multu prafu in locu de colbu; d6r» pulbere, cuventu de ueiudoita romanitate, este beue con-uoscutu in tote părţile loeuite de Români? si prin urmare pote tinle,contre-roleurl AtunciRoină-aolu n'ar av6 decâtu greutatea'de a inve-I târâie 1introdussu si acestu-a sub fomi’a / relu). pentru ca se' iiiv'etie mai usioru I scdle derivate; dero ce lipse si nevoia I «eutimU chiaru de rohi insusi ? d£co este wb’a de a traduce prin acestu cuventu eoaeeptulu de lista de cs-nsu, apoi registru , pre loago co este connoscutu de poforu, tace si parte d’in una maţe si fbr-mosjf familia romanesca de cuvente : reg-e, rcg-ula, reg-ulare, reg-ime, reg-i-meniu, de-reg-cre. etc.;- deco este vorb’a des traduce intellessulu cuventului rolu Ui flrasi ca : a jocâ unu rolu, etc., apoi eutentuln parte este classiiMi in acesta Însemnare si altele assemeni. COPER3IEU, s. m., capnlnsj secriu, in rare se pune mortulu; — cuventulu •st* neconnoscutu d in coce de Carpati: in MoRivi’a se e. in Munte - ni’a, cosciugu; secriu sau sicriu este in locu de scriu sau senniu=8crlnlum, transformatu, dupo ce s’a moiatu «, in sicriu sau secriu, pentru ca sub form’a scriu se nu se confunda cu verbulu scrtu=8crlbo; cosciugu, care se pronunţia si cosi-ciugu, pote fi derivatu d’in cosiu, d^ro pote fi si in locu decop-sciugu, derivatu d’in acea-asi radecina cu lat. cnp-ulns, d’in care a venitu si cop-ilu, cop-ca, cop-oria (de cosa), etc.; totu d’iu acea-asi funtana a potutu nasce si cop-er-sieu, trausformatu iu pronunţia ungu-resca in koporso; cuventulu secriu inse, de necontestata romanitate, ne e inde-stullu pentru espressionea conceptului; acestu cuventu este totu de una data si sengnrulu usitatu in cărţile base-ricfisci. ? CORIONU, s. m., cas'a copillului in pântecele maramei; — cuventulu duce de a dereptulu la corhim=/<5piov=polle d’in care corionu ar fi una forma d? aug-mcnt&livu; femane numai a ee soi, d^co cuventulu e popularia. ? COllISIuRU, s. m., una planta, latin. variolaria, cumu traduce dictiona-riulu Bareianu; — corisioru, ca deminutivu, duce la una forma coru sau corni ; si de faptu si ailămu in latinesce ca uume de planta form'a e»rion= grec. x^ptov—specia de coriandru, cumu si corist=xopic=apecia de planta numita in lattnesce si li^purieiiin coris. .COROBET1A-, s. f., meru selbaticu, pom selbatica sau paduretia. ? COROGA, s. f., scortia de teiu; pelle de oue uscata si sbercita-; — la amen-douaînţemnarile cuventului correspunde lat. rn*a=incretitura sau sbercitura, si .prin urmare coroga ar pote fi unu compusu (Vin co si roga sau ruga, asiă in câtu se insemne : tem forte rogosu sau incretitu, cutnu- e si scorti’a dc teiu sau pellea de oue uscata; transformarea lui u in o, care se observa in multe alte cuvente: ploia — pluria. stroie sau .srfro»o=8trn«i8, etc., a fostu, pentru ruira, addussa si de necessitatea distinc-tionei de intellessu-, ca se nu se confunda cu oellu altu ruga—rogatione; se pote inse ca coroga se fia derivata, prin IM COTI- BuffissnluornrrocM, d'in cor-lum:=:pelle, (vedi si eosorocu). ?C0R05fISLA, s. f., cobilitia. COROPISLN1TIA si conopisciritia, s. f., ţrillus, ţrrlllo Ulpa; specia de in-sectu, cami-a pre a locurea se da si numele de urechiâlnitia. ca periculoşii pentru urechia, cu acesta difTerentia inne, co urechiâlnitia, pfe câtu noi scimu, se appleca la nna eoropisinitia mm mica; cu tote acestea urechialniti’a pare a fi unu animale diferi tu de eoropisinitia : dictionariulu Polizu traduce coropisfni-tia prin germ. maolwnrfs-jrrille si erd-woir, iio urechialnitia prin germ. 5lir-wnnn si zancr<,nkifer; — cuventulu si sub form’a eoropisinitia, ca si sub cea de conopisciritia, numai prin accentulu seu, pusu mai snsu de autepenulBma, arrâta co nu e iu buna odore de romanitate ; d6ro neci s*a potirtu nasce d’in cuventulu slavicu proptisn de invetiatulu Miklosich; remane d£ro ca pentru* originea vorbei eoropisinitia se se faca cercetări ulteriori; ăro c&tu pentru ure-chiălttiiia, ca derivatu d’in urechia, numai forma nu are buna, si acesta-a se pote indereptă, dicundu-se urechiale, n-rechiare, urechioriu, etc., caroru-a sar dâ si differite nuantie de intellessu, a-siâ incâtu urechiale sau urechiare ar insemnâ: instrumenta de curaţi atu ure-dua, 4ro urcchiariu insedu ce bate cu urechi’a (=applecatu a intră in ure-ohia), etc. • . ? CORSC’E, 8. f., Uşo=sapoiu;—? d’in germ. karst, sau d'in ndecin'a fecunda, care a datu in romanesce una familia asiâ de numerosa : eur-marc, cur-weiu. eor-mana, cur-ea., cor-tu, 8-cur-mare, g-eor-monirc, s-car-menare, etc. ?—cuventulu de altumentrele nu e connoscutu d’in coce de Carpati. CORSETU. s. f., tnnlfi® thorax; buccata de imbracamentu, cu cari femiaele si stringu bustulu corpului, ca se li se desemne bene si formosu tali’a; d’in bar-bati numai unii cu pretensioni essage-rate de a placâ muieriloru facu usu de corsetu; — neologismu dupo franc, cnr-»et, formatu d'in cor8=c»rps=corpu; Italianii au formatu mai bene eorpott» ____________________COS.___________________ ^(proprie: cor/« *ea pandia, cositi'a, in addeveru, imple- , tita pre templ’a-unei fetep,resenta in- j T<*derate analogie cu una inica cosa, pre-rgmn si pescisiorulu asiâ nurnitu cosacu. ! ?COSICELLU, s. m., una planta,— -titu, si a1 cărui numire ar fi venitu d’in vechiu slav. cacîcu, care nu essiste in vechi’a, slavica, ci numai in serbesce, d^rb care ar fi essitu .d’in vechiu slav. 8taliaU=saltare; noi nu connosoemn, cumu amu dissu, unu jocu de copii nu-mitu in românesce : cacica; dero, dtfco acestu jocu essiste d’in preuna cu numirea de cacica, atunci noi credemu, co cacica este de acea-asi radecina cu cote-4 sau cotica, si co de la Români a potutu trece si la Şerbi, 502 COT. COTERIA, s. f., sodalltlnm; societate de omeni strinsu legaţi intre densii prin traiu si petrecere impreuna, d<îro mai allessu prin scopulu ce si propunu a ad-junge, scopu nescusatu prin medilocele, de cari facu usu, acestea fiendu numai intrige, prin care voru sau a inaltiâ sau a derapenâ pre cineva; in assemenea intellessu coteria se appropia forte multu, prin intellessu, de cuventulu populari» gaşca sau gasira, cumu si de cuventulu coticarta, de care astadi se face usu si abusu; — neologismu nefericitu dupo franc, eoterle, care, dupo etvmologii francesi, s’ar fi nascutu d’in cot acosta. si ar însemnă, prin urmare, societate do omeni ce si dau coatele f=se intellegu intre densii, mai vertosu pentru scopuri relle); dero, de ore-ce in cuventulu coterie pu porta cîrcunilessulu ca câte, de ace^-a ciierle pote se lia essitu d’in eote=semnu in numeru sau littere, prin care s’arreta natur’a san valorea obiecteloru, de unde si verbu c#ter= numerotare, insemnare cu numeru sau altu semnu, evaluare, appretiare. fissare de pretiu currente, etc. (vedi si cosa), asiâ in câtu coterie se însemne : societate de omeni de acea-asi nota sau ca-racteriu; vericumu inse coteria nn are forma in armonfa cu analogfele limbei nostre; d’in acea-asi radecina vene si ci>tlsar<>=franc. cotise, a fissă partea ce are se platepca d’in una summa fia-care d'in soci, a face analogfa san rc-feneă pentru refuirca unei certe summe de platitu. COTICANU, s. m, de acea-asi insemnare cu rhiticanu, chitioranu, gus-canu, etc., (vedi chiuire, compara si cosa, ispan. trasam). COTICARlA, s. m , calitate de roti<-cariu, societate de cotieari. COTICARIU, s, m., cellu care cauta se roda de la altulu,>se traga folose d'in spinarea altui-a prin inşellatorfe : coti-cariulu e si ellu unu fellu de ciocoiu de moda noua, si de acea-a coticnriu sau se lega de acelle-asi origini cu cioco-iulu, (vedi cinat), sau este una alta forma a coticanului, cellu mai infricosiatu d'in rodit orie, (vedi coticanu^cosa, si chiuire). __________________COT.___________________ COTOCIRE,-mcm, v., colrej a se împreuna, fiendu vorb’a in speciale de co-tocn^si apoi in genere, ca sf cotiire, (vedi in Dictionariu acestu cuventu), fiendu vorb’a si de alte animali; — cuventulu nu se aude, ca si cotom, d'in care s’a formatu, decâtu pre a locurea; mai usi-tate sunt: cotoiu, cotoire, (vedi cotocti). COTOCU, ş. m., de acea-asi insemnare cu cotoiu, (vedi cotoiu in Dictio-narin si cosa in Olosariu, cumu si precedentele rotocire). C0T0MANU si cotoshnanu, 8. m , îrrandlor felia; cotoiu mare, — de acea-asi radecina cu catwtia, cotoiu, etc., si prin urmare cnratu romanicii, (vedi si cosa). COTROCIRE,-cscm, v., p»irs -rutari; a scormoni, a caută unu ce perdutu sau ratecitu prin una mulţime de alte lucruri, si de acf: a scrută, a cercetă cu de a menuntulu; in acestu intellessu inse noi connoscemu cuventulu sub form’a cotocire, si mau multu ca compusu: s-cotoare si s-crntorJrp; sub form'a co-trocire parenise a lu fi auditu in Oite-ni'a, d^ro^u intellessulu de coperire sau invelire in locutionea : astruca-te se te cotrocescu^culwte,. se te invelcsou; la antani'a însemnare a verbului -corre-spunde radecin’a care a datu in latinesco scrutări, sau cea care a datu exentere, adeco qnatore, d'jn care si alle nostre s-cot-ere, s-cot-urare, etc., asiâ incâtu s-cot-ocirc, pre longa forma, ar presentâ si unu intellessu analogu cu dis-cut-ere, dls-cnss-lr*, trassle d’in acea-asi radecina cu s-co^er^=ex-dit*«>ri'; d4ro insemnarea de invelire ce are inco cotro-cire cu greu ar poW cadrâ cu acesta e-tymologfa, si de acea-a cot rotire cu însemnarea de invelire se refere mai bene la acea-asi radecina, care a datn corfu. cortellu. scortia, etc.; unu substantivu de form’a cotrocu, cu însemnarea de co-torba sau lemnu de cotrocire sau scnUt-cire, inco ni se pare co amu auditu pre alocarea; inse şi cotrocu, cu assemenea insemnare, ar fi in locu de coturom. derivatu d'in cotoru. si prin urmare, totu n’ar poW esplecâ, in modu satisfactori u, insemnarea de invelire a lui cotrocire, COT. COT. afora numai d(fco cotrocu a avutu si are cnmuva, pre alocurea, si insemnarea fâşia, buccata, petecu. etc., ce se vede in eodrti, care nu e decâtu una variatione de forma d’in coturuzzc.otoru, (vedi cosa)\ de la insemnarea de fasia la cea de foia, «i in speciale, foia de stofa pentru im-bracxUu sau invclîtv n’ar fi decâtu unu pasau, si astufellu catrentia, etc. (vedi acestn cuventu, si compara totu de una data si celle disse la art. catrafuse), ar pot£ fi de acea-asi familia cu iotrocire=z in intellessu cu invelire. COTROPI RE,-cscm, v.,1nvador<>, occu-pare; absnrbero, haiirlre: 1. a coprende, a accoperf, a oecupâ ceva in totulu seu: unu cercu cotropesce pre altulu, candu icellu-a est*1 ecuale cu acestu-a, asiâ incita pusu preste dpnsuluraccopere in tote părţile lui; una buba rea cotropesce fa-n'a, candu coprende", intendendu-se,tota uitenderea faciei; 2. aoccnpâ sau copren-denamaiuna parte d’in unu totu: neânîi nu au cotropitu parti însemnate (Vin moşia; 3. metaforice '. străinii rir. au co-tropitu commertiu, industria si alte fun-tanr de avuţia, mane au se n* cotro-petcea si pre noi cu terra cu totu; pârtr însemnate d'in Romani'a sunt cotropite de Austri'a si Ruai'a; — cuventulu ocru rr? si sub form'a de cutrupire, -d’in care si mai bene se vede, co nu e decâtu unu compusu d’in prep. co sau cu, si totu de una data derivâtu d’in trcpu san trupu, care nu pote fi slavicu, cumu pretende invetiatulu dliklosich,: anta-i ni ii pentru co in roma'hesce se tine de una numerosa familia, pre candu in limb'a slavica sta mâi multu sau mai pucinu isolatu; allu doilea pentru-co la cuvente de origine slavica nu se applecj», de regula, suffisse sau prefisse romanesci: in-truj>-are, co-trop-ire, trupina, etc. (vedi si ciudatu, coborire, ciuma, etc.); alia treilea pentru-co. cuventulu si derivate de alle selle cu intellessuri analoge cuventeloru romanesci, .se afla si in tote celle alte limbe sorori: franc. tr»»p*=frupa (—corjm sau manuchiu de omeni sau de alte animali); prov. tr»p=turma; ispan. tropa=trupa, de nade si verbu tropezar=a se impedicâ (proprie : a dâ cu petioruiu de una tru-pina, compara si allu nostru ciumpavire, ca derivatu d’in ciumjnt sau ciupu— trunchiu de lemnu); mediu lat. tropus =turma, oireda, etc.; apoi cu insemnâri si mai delicate: franc, trop si ital. trop-p«=forte, prd (aproprie : mulţime ne-spusade »»«*■, ca in canepa in locu de caneba =can na b N, s’a potutu nasce form ’a trupa itl locu de truba, nu e ceva estraordina-riu;. co in limb’a nostra form’a feminina si cea masculina se appleca la unulu si acellu-asi cuventu, in intellessuri differite, curau : crăcu si craca, bobu si hoba, etc., este de assemenea oeva bene stabilitu, si prin urmare nu e de mirare cq si cuventulu in cestione se afla la noi cu amendoue formele de genu: trupu si trupu, in doue însemnări bene distincte: cu tote acestea radecin’a trop sau trnp, de unde. grec. rpteav=intorcere, latin, trep-idare, alle nostre trejt-edu, trep-e-dare,grec. Tp<5zoţ=intorsura, esplecâ si mai bene, atâtu in forma câtu si in intellessu, cuventulu nostru trupu, si derivate ca trupina, tropu, drojni, sdropu, etc., cumu si isp. tropnzar, coci tote aceste cuvente coprendu pre de una parte ide’a cea mai originaria de ceva intorsu, invetiitu, cilindricii; dro pre de alt’a ide’a de ceva trunr.hiatv, sau ctirmatu, idea ce resulta d’incea de intorcere in locu, care adduce curmare sau trunchiate; cumu 9te_____________COV.___________________ ceva intorsu, infasiuratu, rohmdu, etc., pote însemnă trupu sî mai allessu trupa, arrăta, intre altele, si latin. i?lo-bus, care pre longa insemnarea de globu sau sfera, are si cea de grupu sau par-titu compusu d'in mai mulţi omeni, (vedi si dopotu). COTROPITORIU-£oria, s. adj., care cotropesce; applecatu sau facutu a cotropi. COVACIAillA, s. f., uiaiestria sau stabilimentu de covaoiu. COVACIU, s. m., fnber ferrarlusj fauru, ferrariu; — cuventu pucinoru-a connoscutu, si introdussu fora neci una necessitate, de ore oe pentru espressio-nea conceptului ce arreta, avemu fauru si ferrariu. COVA.SIA, s. f., cerrlgia; specia de braga, (vedi covasire), COVASIRE,-ese«, de regula ca refles-sivu : a se covasi^cvlre, coagulări, densarl=a se prende, ase indii agă, vorbindu in speciale de lapte : lapte cova-si=tot»'-ghiorusi cărctiu devitia, provonc.-birou =burghiu; la noi afora-de forineU) cu veriga, verigariu, verire, s-vercu, se afla, cit si in unele d’in limbele sorori, pi forme cu b : berligare, imfor-ligare, burghiu=prov. bi rou, (vediinse si articl. burghiu), etc.; JJacedoromaniî iâu veriga si cu intellessu de adv. : a veriga =impregiurtl. COVULTIRIC, covilUriu si eoveUiriu, 8. m./pl.-e, coperenrentu de carru sau carrutia; cuventulu este, dupo tote apparentiele, romanicu, de sf nu se pote bene esplecâ form’a sea tare alterata pentru unu cuventu populariu: referirea lui la acea-asi radecina ciţ bolta, a-‘ deco la voltu d’in volvcre, intrunevsce mai multe probabilităţi decâtu reducerea la acea-asi radecina cu coperire, de sf ital. corertura si franc, courertnre păru a milita pentru acesta d’in urma Mip-positione; dero coveltiriu, presuppusn co ar fi in locu de copcrtiriu, presenta doue k CRA. 205 icambationi de consonanţi, adaco a lui p in r si a lui r ml, grelle (le justificat»» in limb’a nostra, (vedi inse cover-tire), precandu coveltiriu, pre3uppusu ca fiendu in locu de covolteriu, nu prezenta neci un’a d’in aceste greutâti. COZONACU, s. m., pl.-t, pane fermentata cu untu si otie multe; — cuventulu este, dupo forma, derivatu prin suffissulu acu d'in altulu mai simplu eozonu, care si ellu, dupo forma, este unu augmentativa d’in cozu; d6ro ce ar aT^aface conr=zcarte sau colore de carte, care bate .tote celle alte colori, atu, curau se dice astadi, (vedi atu), cu pauea asiâ de plăcută ce se chiama cozonacii? Noi credemu, co corionu este in locu de co-wHtu, si acestu-a in locu de cocionu. (redi buza in locu de bugia, buda), asiâ mcitu cozonu, si prin urmare deriva-talu seu cozonacii, s'ar legâ de acea-asi radecina ca si chirechiu, (vedi ciocu), .1] in sera narea de.pane bene copta si affc-nala sau înfiata, sau de acea-asi rade-cioa cu coca, cu insemnarea depane bene fermentata si copta; ,german, lfiiclienrr *s£Onacu inco e formatu d’in kochei»=:co-orri“=rlatin.coquere, de undesicora=fa-ritia ferme n tata si preparata pentru coptu? cfttu pentru cozu, ddeo in addeveru, 3e refere la acelle-asi fontaue, d’in care •una pre'suppusu co vine si cozonacu, a.-tunci, dupo antani'asuppositione, ariu-neuiDâ curtea care cocinesce sau cioc-Mesc''=bate pre tote celle alto, 6ro, ctapo a dou'a suppositione, cartea care coce sau friye=ba.te pre celle alte. COZOROCU si cojorocu, s. ia., pl.-e, baceut *; buccata de pelle cusuta d’iil-aintea certoru coperementfc de capu, pa ?*• umbresca si se protega fruntea si o-chii; —invetiatulu Miklosich se‘indoie-»ruma=brerUuma (=cea mai scurta lumina), ar face allusione la scurtimea sau lungimea dilleloru, sar poti referi la acea-si fontana, d'in care a essitu si Septembre, asiâ in câtu craciune ar fi in locu de corup-tione, transformatu successivu in curap-tiane, c'raptione,ciatione, craciune, craciunu; cea mai grea de justificatu d'in aceste transformationi ar fi caderea lui^i inainte de t, care se pastredia, de regula, in assemeni couditioni; intellcp-tione, etc., si s'a pastratu chiaru in rap-tione, d’in care ar ti venitu priu compunere cu co si crationc insusi; d^ro a-cesta cădere a lui p inainte de t totuşi uu e fora essemplu : asiâ dcrcticnrc, de certu in locu dederepticure, a perdutu p, de sl in alte cuvente de acea-asi radecina acellu-asi p s’a mautinutu fteat-tinsu : inderepture, ete. GRĂIA, s. f., resuaui; demnitate de cram=rege; terr’a iu care domnesce unu craiu. C11AIESCE, adv., re;: Ie; perditl lio-înlui» m o re; ca unu craiu: a trai craie-scc—d duce vietia de craiu, in umen-doue insemnarile cuventului craiu. . CliAlESCU,-a, adj., reţiu», regali»; di»M>lutu», impudlcu», relativu la unu craiu; iu ameudoue însemnările acestui cuveutu. CRAIES8A, s. f., regiiu=regina. CRA1L10U, s. m., pl.-uri, fapta (le craiu, luatu numai iu iutellessulu reu allu acestui cuveutu. CRAIETU, s. m., si CRAIME, s. f., ucp >tiim coliors, ceta de crai, Ln insemnarea rea a cuventului craiu, — in dictionariulu de Buda lbr-m'a craimt si cu însemnarea buna, d&ro jjstraordinaria, de regnu, ua sl craiu. ___________________CRA.__________________ CRAIRE,-(eseu, v., reluare» nepotem esse; a fi craiu, iu amendoue insemnâ-rele acestui cuventu. CRAISIORU, s. m., 1. precâtu noi scimu, ca deminutivu d'iu craiu: a) re-gisioru—reiuln», fiiu de rege, sau rege allu unei mice terre; b) uuu micu des-l'ieuatu=dioi»oiutu»; 1. dupo dictioua-riulu de Buda : a) specia de pesce, «al* mo irutt»; b) specia de struguru. CRAITIA, s. f., 1. cu acellu-asi iu-tellessu ca sl craiessa-=regina; 2. fiiu de rege; 3. mia fiore, u.-eies eiecU. CRAIT1ARIU, S. m., pl.-i, cruei», diasolnttii, iiiţpuitleust l. cu intellessu bunu : rege, domnu| domnitoriu allu unei tene; 2. cu intellessu rou ; des-frenatu, uerosinatu, care si întrece vie-ti'a in desfrenări, resipin.lu-si starea in petreceri cu curtisane;—d’in grec. x6pio; =domnu, si a nume d'iu mia forma xopdXtoî, d’in care la uoi : curuliu, cra- ii u, craiu. CRAiLA, 8. f., casa la vinia, in care se pune Unulu de calcatu strugurii, si se pastredia butile cu viuulu calcatu, peno se se bage in cava; — cuventulu in structur'a sa fonetica nu presenta nemicu contrariu foneticei romauesci; dero de unde vine? se fia ore grecesculuxpâ-jj.a, care insemna «i vinu nteslecatu cu apa, cumu este cellu de curreudu calcatu? mai multe alte cuvente, atteu-gutorie de cultura viiei, ce avemu iu limba d'in fontana grecesca, cumu : Unu cfuiiacu^ziţjzî, etc., vinu in adjutoriulu suppositionei, cosi crama aj pote fi grec. xpâ|xa; d’iu acea-asi radecina ca xp«(j.a u essitu si grec. modernii xparl —vinu, si astufellu tote probabilităţile coucurru a confirmâ opinionea co crama _£l CRA. CEI. 207 este acellu-asi cuventu cu vechiulu grec. xyvxd, luatu cu intellessu de incapere de culca tu si siorsu vinulu. CRA.MPEIC, s. ui., fra?mpiituni; bucata rupta sau taiata d'in altu ce v a: cram-peiu de funia, crampei u de lemnu, etc.; — cuventu essitu d’inacea-asiradecina cu carp a, carpire, etcM de unde si verbulu crumpire, subst. crumpitia. ? CRAAlPIRE,-ese«, v., a face eram* pete, a rupe iu crumpeie. CRAilPITIA, S. 1., meudum, vltlum; vitiu, defeetu, cusuru;—cuventu ne-counwicutu d'in coce de Carpati, (vedi crampeia). CKANCENIA, 8. f., calitate de cran-aettu sau fapta crancum. CHANCENU sau crancinu,-u, adj., t»per, cruJeiii, atrox, liorreuilus; aspru, riolentu : furtuna eruncina, geru cran-i'tutt; infricosiatu, spaimentatoriu, in-rersiuuatu: lupta cruncina; crudu, barbarii, atroce: crâncenele decrete alle ty-ranufuineomenosu;—cuventulunuse es-pleea bene prin slav, orenclna=choIera. ?URA_PliSINICU, s. m., una planta, dsplecata in Barciauu prjn germ. «ailor. Cit ASIEI, s. m. pl., una planta, es-plecata in Barciauu prin germ. wegdorn (=litterale : spinu de drumu; Prliain-bu>= uiaracine). ? CltASNICU, 8. m., pareclesiariu= M*41tU0n. C1ÎASISU, 8. m., in locu de crase, nu e de recommendatu. CKASTAVETE si castravete, a. m., eucvmi»; fructu legurninosu; — dupo invetiatulu Mtklosich d'in slaviculu vechiu cra»t«rTtl; dero acestu cuventu nu egoiste in veohi’a slavica; dăro, chiaru de ar essiste, cumu essiste in unele limbe noue slavice, form’a cuventului romanescu se oppune la assemenea supposi-tioue; macedorom. castravetiu ar cadra mai bene cu form'a slavica; vericumu inse nu e lipse de castravete, candu a-vemu curuma. CKATENTLA si cretentia, s. f., gnbll-raculum, prnliirumeii; fota, pestelca, idortiu:— dupo dictionariulu de Buda d’in latin. calantie.i; vedi inse si catren-tia si cotrocire. CRAVATA, s. f., cesltlum collo cir-cumTolutum=legatura de gutu, buccata de stofa cu care se infasiura gutulu, spre a lu protege de intemperie: — dupo franc, cruţate, ital. craratta si croatta, ispan. corbata, care ar li formate di'n numele de poporu Corvntu sau Croutu, dc la care s'ar fi impromutatu acellu modu de legătură. CREANTIA, s. f., neologismu dupo franc, o r^auce, care insemna credentia, dâro care s'a applecatu si cu intellessulu: 1. de crediţu, sau inscrisu de creditu; . 2. de ma/ulatu sau instruciione a unui domnitoriu cotra unu representante allu seu; 3. de scrissore a unui domnitoriu, prin care accreditu unu representante allu seu: in aceste d'in urma trei însemnări s'a luatu cuventulu creantia si in romanesce, dâro nu se pote admitte, ci e mai bone a lu suppleni in intellessulu : 1. cu creditiva, • 2. cu mandatu, 3. cu accreditiva. CRElONU, s. m., pra|>hium; instrumentu de trassu linie, de desemnatu, etc., — neologismu neferici tu dupo franc, crampon, formatu d’in cruie=cratu; precumu d£ro dicemu creta la una buccata de creta cu care scriemu sau desemnimu, de ce se nu dicemu si plumbu la unu instrumentu de plumbu, cu care faceinu acelle-asi operationi ? CRETENTlA, s. f., vedi cratentia. CRICALA, s. f., coiillxuin mlnutale; carne tocata, tocana, tocaturaj—neconnoscutu d'in coco de Carpati. GRILA, s. f., bataia de veuatore ; omu de trila=eate e pusu se bata, spre a scorni venatulu; a bate in crila = a face bataia; — d'in ultiui'a locutione se vede co crila, ca si cor nu (de unde a-poi s-corn-ire, ca tennenu de venatu), a fostu in origine unu instrumentu do facutu sgomotu, spre a sparid si scorni venatulu, si prin urmare se pote legă de acea-asi radecina cu franc. cri=c,rirel/u, para a se legii de aiinila, ca passerea cea mai robusta; crivina, ca pădure, de si mica, dero dcsa si concrescuta; in fine ver-bulu ctinire, ca reflessivu : a se' cri-vi = a se imbuibu preste mesura, verbu de altumentrele noconnoscuţu d’in coce do Carpati, unde se dice crepure caruu in acellu-asi intellessu; slaviculu krivfl = curbu nu esplecâ intellessulu ce du romanescele : crivetiu, crivina, wivire; crivctiu, care se afla in unele limbe noue slavice, e mai probabile, co a fostu im-promutatu d’in românesce, unde şi afla una esplecare mai satisfactoria de câtu cea trassa d'in vechiu slav. krivu= curbu. CRIVETIU, s. m., aijullo, ventu a-spru si impetuosu, care suffla despre media nopte, (vedi crisiu). CRIVINA, s.f.,dumu8, liumetum; tu-, fa, tufetu, (vedi crisiu). CIMVIKE,-cscw, v., vedi crisiu. CROIELA, s. f., in locu de croit ura, nu e de recommendatu. ? CROSNA, 8. f., legătură, sarcina de effecte, de lemne, etc., ce duce cineva in spinare. CRUGU, 8. m„ orbia, cjclus; cercu, si in speciale, cercu descrissu de unu astru, orbita; cyclu; — cuventulu n’a fostu connoscutu de câtu dascaliloru slavisti, si astadi este-cu totulu cadiutu in desuetudine; seuguiele espressioni, in cari se applecâ cuventulu de insisi. acei dăscăli, erau : crugulu sorelui si crugulu lunci, caroru-a de multu le a luatu loculu : ci/dulu sorelui, cyclulu lunci, (vedi in Dictionariu cyclu)-, de altumentrele slav. crusră e*>te unu impro-mutu d’in lat. clrcun, grec. xfîxo;. CRUMPINA, si crumpira, s. f., so-lanum (iiberoulosum; mai tote dictio-nariele dau acestu cuventu ca avendu acea-asi insemnare cu cea-a ce se chiama si cartofu; dictionariulu de Buda inse, dupa ce lu esplecâ cu vorb'a tier-meru, apoi tramette la espressionea : alluna de pamentu, pre care ua traduce cu espressionile romanesci : erumpera, picioca, bnrafjoiv, tiermeru, (Şro germa-nesci : sfruiidblriie, polnke, kurtoffel, erdapfel, erdtUstel; d'intre espressionile romanesci, ţiermbru noue ne e cu totulu neconnoseuta, si neci in altu dictionariu amu aflatu acestu cuventu, a-fora de cellu de Huda, si in acestu-a chiaru numai d’iu intemplare, la loourele mai susu citate, fora se figuredie la lo— culu seu ca articlu speciale; d6co tier-meru nu este unu productu allu compo-^toriuluj dictionariiilui, atunci cuventulu tiermeru ar H ca compusu d’in tiara (=pamentu) si meru, una creatione popularia, intrandu in acelle-asi analogie ca sf franc, pomnie do terre, si priiL urmare cellu mai bunu cuventu romanescu pentru espressionea conceptului de cartofu, de ore ce atâtu cartofu câtm si piciocu utt si afla esplecarea loru d’iw-foHdu romanescu : cartofu, piciocu si. tiermeru espremu ddro unulu. si acellu-asi conceptu, si e vorb’a numai de a al— lege intre aceste trei cuvente pre celli» mai bunu, care ar fi, dupo noi, tiermeru ^ câtu pentru crumpina, insemnandu cumu se vede d’in celle espuse, nu a— tâtu asiâ numitulu cartofu, câtu asi^-numit’a alluna de panmilu sau barla—“ boia, sau allunella, ar f( unu cuventm_3 de prisosu; dâro, fiendu co in forma n«-^ pjresenta nemica contrariu foneticei ro — manesci, si fiendu co pare a se legd d aoea-asi origine cu curpene; de acea-.^® s'ar potd appleca cuventulu crumpina*1 sau crumpira la una specia anumit^^ de tuberculose. CRUPI* s. m. pl., cuventu ce noi nec=^-' in dictionarie amu aflatu, ueci amu au ditu sau cetitu undeva, d^ropre invetiatulu Miklosich lu da cu insec narea de gruiu sau urloiu—far ina gros^^~u macinata, ca essistendu in romanesc^0 si provenitu d’in slav. crupa=farm "^3* tura mica. ? CTlRE,-escM, V., templum ciinde^*^8 DAI). DAD. 209 Tel administrare; a fiindâ, a redicâ d'in temelia, vorbindu in speciale de una bascrica, de unu monasteriu, de unu o-spitiu si alte assemeni institute de be-«pfacere; — d’in gpecosculu xrf-Cîtv, de unde apoi si ctitoriu — tundatorin sau iidniinistratoriu allu unui assiediamentu cllifa arca; lada chkraut. CULEIU si coleiti, s. m., l»vU pellls, pelle fora peru; — probabile in locu de coleviu, d'iu co — con si iuivis = netedu fora peni, fora asperitiiti. C'UNSFIJNT1 RE,-t'sm, v., in locu de consccrare, nu o de recommendatu, fora se mai adaugemu, co abia nascutu a si moritu si cadiutu incompleta uitare. CURMA, 8. f., \>ll\Y.-CHr»iale, palm® PDininn,=poina de fenicu, fcnica; — cuventulu fcnica face superfluu turcesc. curmă; cu atâtu mai pucinu se pote ad-initte curmalii iu locu de fenicu. CURRIERIU, s. m., in locu de cur-dor'm. nu e de recommendatu. CUSINITIA, S. f., fuljri forraril of* fleina; laboratoriu de ferrariu. CUTE sau enti, esclamatione cu intellessu de imperativii, prin care se in-demna vi te li ii a fugi de la titiele vace-loru, candu le mnlgu; — scurtatu, se vede, d’in caw-fc=carei (de unde si cau-tare sau rlkirc); acesta sengura forma remasa d’in cave™ nu e mai estraordinaria decâtu ccssa sau tis’ (d'in ccs-$arc),c\i iusemnare drosi de imperativu, prin care se indemna vacole a stă, bene la mulsu, neci decâtu ai d’in aire sau agere, (vedi ai); ccs' se dice prescurtatu d'in ccssa, ca sti las’ d'in lassa : las' se între—lassa sc intre. 1). DADA, s. f., appellatione, cn caro la ^rra, in Munteiii’a, una soni mai mica puinesce pre un’a mai mare, pre candu, *n cetăţile Munteniei pentru acellu-asi ^OMeptn, se applica cuventulu : dalia; in Moldavi’a se aude, in acellu-asi '"tfllessu, vorb'a : lele sau Iclitia, care, Mnntenfa so dice cu doue însemnări: "Sibana, applocandu-se, ca terminu de Tpspettu, de muierile mai tenere.la celle ’wj betrane; alt'a rea applicaudu-se la feminole ce so lassa’a sc curteni cu per-derea ouorei lom;, la Macedoromâni, d’in contra, duda îndemna mamtna; — dada nu e decitu unu femininii d’in mascu-linulu dadu. despre caro noi nu scimu, deco so applica undeva, intre Români, la fraţii mai mari, cu aeollu-asi intellessu, in car? dădu se dice la sororile mai mari; certu e, co dictionariulu do Buda di form'a tete cu acea-asi însemnare ca si bade—frute mai mare; certu 14. Q. * 210__________________PAP.________________ e de assemenea, co dadu, d’in care vine femininul» dada, este d'in acea-asi fontana cu tata, adeco co, prin stramutarea teuuei t in medi'a d, dadu e in locu de tatu, si dada in locu de tata; cuvente eăsite din acea-asi radecina cu duda se afla in differite limbe cu differite forme : in grecesce rr’fbj si Tr;{bj (analogu in forma cu roman. trte. de unde si te-fr'ca=:l((to)=nutrice, buna; titJhjsiTitib) =sfercu de titia, titia, si prin metafora: nutrice, buna, mdusia, etc.; cuventulu rVjibj, desbracatu de duplecationea nj, duce la una radecina da, care se afla in grecesculu d4siv=a dâ titia sau lapte, ddtîsdatrra suge titia; d'in acesta radecina, a cărei forma romanica este tH, a essitu si latin. tat:i=allu nostru tata; in latinesce cuventulu tata erd espressione copillaresca de acea-asi insemnare cu pater, d£ro se dicea si in locu de mamma, alta espressione copillaresca in locu de inuter; mam’iia,T!a sl tata, dupo cumu se vede d’in cuventele gre-cesci citate mai susu, cumu si d’in alte espressioui, in cari aflâmu acelle-asi cuvente, de essemplu : mammiferu=ţor-tatoriu de titie, cu titie, etc., au insemnarea cea mai originaria de ceva ce nu-tresce, si in speciale : a) titia, b) omu sau femina nutritoria : tata, mamma, nutrice, buna; nu este d£ro de mirare, co tata in latinesce are insemnare si de tata si de mamma; in românesce cuventele : tata si mamma, au fostu si sunt peno astadi espressionile esclusivu ap-plecate la nascutoriulu si nutritoriulu sau nascutori’a si nutritori’a copillului, precandu pater si mater nu s’au pastratu decâtu in certe derivate si compuse, cumu: cum-matra sau cum-metra, matrice, etc.; facia cu aceste fapte necontestate si necontestabili, nu intelle-gemu dâro pre ce cuvente se inteineie-dia invetiatulu Miklosich, ca se referia roman, tata si mamma la vecinele slav. tata si maţi, ba chiaru si roman, titia ja imaginatulu vechiu slav. titia; au dora fiii Româniloru au fostu condem-nati a nu connosce doiosele nuineni de tata si de mamma, peno ce nu le au iii-yetiatu de la Slavi? dâro atuuci fiii stra- ________PAP.___________________________ buniloru Komani, născuţi in Latiu, cari nu connoscea numele de Slavu, de u'tAie invetiasse dulcile appellationi de r si mamma? Invetiatulu slavistu se re-dima pote pre unele forme ca tair? sj maica, cari occurru si in unele li noue slavice, spre a sustiuâ assei'ti^o,^ sea; d6ro tata si mamma, forme det necontestata. romanitate, sunt elle seii^. rele eyvente de unu usu familiari 11, etri in gur’a poporului potu luâ formei si , transformările celle mai variate ?,Si io addeveru, afora de taica si maica, cu- I ventele in cestione au luatu inco forio* immultite, prin care se espremu del»' cate nuantie de desmerdatoria affe*^' tione : asid tata se aude in gur’a popt^' rului romanescu cu forme desmerdatc^ ' rie ca: tete, tetica, tica (de unde si taica tatucu, tucu, etc ; asid mamma se au®- ® in gur’a poporului cu forme desmerd^»“ torie ca : mammica, mica (de nnde maica), mammuca, muca, etc.; câtu per"»-tru meiusia noi credemu co e in locu cii ametusia, formatu d’in latin, amtta^r-» n intellessu cu allu nostru metusia, ca si ccm-tiisia d’in cata:=it. vrntta franc.=clmt =mitia sau pisica; d^ro, si d£co ronj»**-metusia se refere la acea-asi radecina ou slav. inatl=lat. mater, totuşi melos i-o, spre a se esplecâ, n’are nevoia de slav. iiuitf: radecin’a latinescului mator, grecescului [J^Tr/p si slavicului maţi, ca si a romanescului mamma, este mu. care iugrcc.(iala=m;unma, buna, moşia, et*.. appare sub form’a cea mai simpla, âro iu inamina, duplicata, ca si radecina l* in ta'o; precumu radecin’a ta, asiâ fl m>i este orecumu in gur’a poporului romanescu : afora de celle peno aci citate, radecin’a mu a datu iu romauesce : nuf steru, ma-stera, ma-trice, ma-tica, -l sjncopatu: matca, si pote chiaru: moşi*, tnosia, etc., de orece in grecesce d’in 8* 1 cea-asi radecina vine si * care ar fi in locu de ţvxfioţ, (vedi -;l ciocu), si acestu-a in românesce ar lu^ forma de magiu sau macin, transfor-matu apoi in mosiu, mosiu-, ca -f codiri* I in locu de costiciu, (vedi in dicţionar*0 I litter’a O); dero pre longa forma, si i1*" tellessulu lega cuventele mosiu si DAD. DAI. 211 sia cu multu mai bene de acea-asi radecina, d’in care au essitu mare=ht. mag-nns, maJorz=mai mare, majores.~ mai mari, si : tnosi, stramosi, etc.ţ rade-cin'a ta a fostu inco si mai fecunda in limb'a nostra : pre longa tata cu tote transformationile in parte enumerate mai «usu, ea a datu inco: titia, titisioria, ti-tiia, titina,tiutiuru, ticitia, tiatiaca (syn-copatu : tiaca), dada, dadaca, dadacire, duduca, durdu, dtti ducu,durducare, durdulia, etc.; de si atâtu form’a, care nu presenta decâtu variationi fonetice de celle mai usiore de justificatu, câtu si intellessulu acestoru cuvente, care, de d variatu, este inse usioru de redussu la un’a si acea-asi fontana, ne aru scuti de a mai adduce noue probe pentru confirmarea assertionei nostre; vomu citâ cn tote acestea si câteva cuvente d'in limbele sorori trasse d’in acea-asi radecina ta cu foniK si intellessuri totu uil de variate ca celle co occurru in iile nostre: ital. tatsr=frate; tata=soru (tiutia allu nostru); tetta, ziltasiclzza ~titia, ze*zolo=sfercu do titia, tiutioru *au tiutiuru, isp. si port. teta=titia; franc. tetto=nie=:pater, stramutare addussa si aci prin neceâsitatea di.?tinctionei de intellessu: in addeveni, prin caderea lui r, ca si in frate=ztr&-W, cuventulu pate=pater s’ar fi con-fusu in intellessu cu pita =missicare a pleopeloru si d urata de tempu, si »»0»K!rt/M=missicarefsi parte d’in durata sau tempu, etc.), si co saltulu, ca sl cantulu, simt neseparabili de mesura, care inca implica durat'a sau tempulu; ddeo admittemu acestu modu de vedere, atunci dainare, doinire, ertc., s’ar potd esplecâ in amendoue insemnarile principali, referindu-se la una onomatopeia dan sau dnue, care ar fi acea-asi ce a datu si lat. tmişr-o=attengu, si care prin stramutarea lui n in r. naturale limbei nostre, (vedi iu dictionariu lit-ter'a N), ar luâ si form’a dâr; sub amen-doue formele onomatopei’a este viua in gur'a poporului: cu r ea espreme mai allessu vibratione sau oscillatione, ca in dardaire; cu »» espreme mai vertosu sonulu produssu prin ottengerea cordeloni unui instrumentu sau prin baterea in ceva rmmutoriu: prin urmare: attengere sau battere, apoi: resonart, _______________BAL__________________ saltare, leganare, etc., si in fine ; du-rare, etc., ar formâ unu strinsa succes-sione de concepte derivate unulu d’in altulu, cari tote s’ar esplecâ prin rade-ciu'a dan sau dur, espLecandu mai departe : dandana, care presenta radecin’a cu n duplicata, precumu si dana-naia, etc.; s’ar pot£ inse ca damare, dăinuire, etc., in însemnarea di; durare, se fia essitu d’in acea-asi radecina ca sl grec. 86k-'.y6i=lunyN. indihnn/u ; d’io trunchiulu ioX a potutu, in addeveru, essf unu verbu dol-inarr, care, dupo legile fonetice alle limbei nostre, a deveniţii : doinare, diiinare, dainare, etc. 1 )A1 NUITORIUi-toria, vedi dăinuire. DAINUSIU, ş. ni., vedi dăinuire. DA.IDLA,s. f., tribul um, voctltral; im-positu, dare cotra stătu, contributione; —cuventu de forma slavica: de aci si fîrt;M!r«=8iippusu la dare, contribuitorii dq/rf(mM=stringutoriii dadajdie, perceptorii!. DAJDIER1U, s. m., vedi dajdia. DAJDNIOU si dajnicu, adj. vedi dajdia. DALA, s. f., la Macedoromâni: lapte prensu;—?d’in acea-asi radecina cu dada, (vodi acestu cuventu). DALACU, s. m., nntliras=antrace, buba forte rea, numita pre a locu rea cărbune, — d’in turc. dalacl DALMA (pronunţia dâlma), s. f., cnl-lls; collina sau doalu; — cuventu necon-noscutu d’in coce de Carpati, dupo dictionariulu de Buda d’in tnmuliis, care. prin syncope si metatese, s'ar fi transformaţii successivu in tnmlu, dutnln, dnlmn si femin. diilina; d6ro mai usioru se pote legâ de acea-asi radecina d’in care a essitu dealu; vericumu ar fi inse. lipse nu avemu neci de dâlma sau dul-ma, neci de dealu insusi, candu ne stil la diîipositioue cuventulu collina; d'in dâlma e derivatu si da/»Jostt=collinosu sau delosu, de assemenea neconnoscutu d'in coce de Carpati, (vedi si dealu). DALMOSU,-«, adj., vedi dâlma. DALOGU, in., pl.-» (noi connoscemu cuventulu mimai sub form'a darlogtt sau femin. darlogu), imbena, curca de la freiiu; — proverb.: sluga la derlogasz A r DAM. DA». duga la 9luga, sluga la cine n'ar merită sluga; — acestu proverbiu se esplica mai bene prin intellessulu de prr-sona neînsemnata, ce feraininulu darloţ/a pare co are d'in collo de Carpati, d<5ro pre care noi insine tiu connoscemu d’in celle audite d’in coco de Carpati; totuşi acrtbf cu dalt'a in lemnu sau iu petra, n are so pote supplinf, prin urmare, cu 'QTtnte ca : sculpire, scidpcre, scobire, ctsrll/irr. sau celare, etc. DAl/ITI RE,-cscm, v., vedi dalta. PALTUTIA, s. f., deminutivu d’in dalia. I>AMA, S. f., înntronn; meretrlx; 1. dommt de casa, ftatrona; t'tlu de o- rnmv ce se da muicrilovu, correspondi-r.iHn in intellessu cu dwnnu ca appella-tione onorifica data barbajtiloru; 2. si ru intelle-vu reu : curtoana, muiere ce face commerciu cu onorea sea; in ace-p= picătură de apa sau particea de veri-ce altu eu forma mai multu sau mai pucinu rotunda, cumu si german. tropTeu cu acea-asi insemnare, angL drnp = o sdrumicu, a sdrobi, etc.; este acumu una assemenare fortuita intre cuventele anglo-sassonice si celle romanesci, sau este unu addeveratu iinpromutu allu nostru de la germani inco de pre tempulu Gotiloru, sau neci un'a, neci alt’a, ci Românii, ca sf Anglo-Sassonii, au trassu aceste cuvente d'in una radecina commune? Ecco întrebări, la cari, in interessea addeverului, ar cautâ se se respunda categoricu : pentru a-cestu scopulimb’a romanesca, asiâ cumu s’a desvoltatu iu gur’a poporului in decursu de diecimi de secle, ca un’a ce si a facutu evolutionile selle in deplina spontaneitatea instinctului popu-lariu, ar fi de cellu mai mare adjutoriu; numai se caute cineva a ua intrebâ si cercetâ fora idea preconceputa de a reduce la cutare sau cutare limba e-Jementele ce s'aru poW esplecâ prin propriulu ei fondu. In starea actuale a cestionei, d^co e se admittemu, co cn-ventele drobu, sdrobire, etc., sunt im-promutate de Români; atunci impromu-tnlu d’in fontana germanica are pentru sene mai multe probabilităţi decâtu cellu d’in fontana slavica, pentru co cu-ventele slavice, intrate in romanesce la una epoca mai noua, n'au adjunsu se preuda iu poporu radecina, asiâ incâtu se desvolte una vegetatione atâtu de lussuriante, cumu este cea resarita d’in radecin’a, care a datu drobu, stropu, etc.; 21tf_______________TUR.________________ d^ro si in limbele germanice cuventele essite d'in acea-asi radecina sunt in forte pucinu numeru, si de acea-a noi credemu co cuventele in cestione an resa-ritu pre terrenu romanescu d’in acea-asi radecina, care a datu si tropu, trupu, s-tropu, tromba de pandia sau de sânge, etc. (vedi cotropire). Câtu pentru darabu, noi nu credemu co deriva d’iu lat. dlrlbeo, dero neoi d’in slav. droJiitl, cumu susţine invetiatulu MiMosich, a-fora de nu va ti trecutu mai antaniu prin ung. dâmb, referitu de Domui’a sea la acellu-asi cuventu slavicu. si care pare co se afla si in turcesce sub aceeaşi forma unguresca : dnrab, prin for-m'a sa, ca si prin intellessu, cuventulu darupu se lega forte bene de acea-asi radecina cu darapinare, derivatu, de certu, d’in dcrajnre=ă\rl\>lo—sf-esci, etc., ci, ca si fiujirr, att-dire, etc., io formele simple : rap-u, arap-u, nrap-i, etc., si prin urmare: derajm, derapi, etc.; darapulu asiâ dtfro este in locu de derupu, formatu d’in derapire, ca sl placid» d’in plăcere, cu insemnare de ceva ruptu sau frantu d’in altu ceva; in totu ca3ulu inse, cliiaru d<5co acesta etymologia a cuventului de-rapu nu s’ar admitte fora restrictione, nu se pote indouf cineva de romanitatea verbului derapinarc : coci acestu-a nu este, cumu au crcdiutu unii, derivatu d’in derajm; amendoue cuventele potu stă in relatione de fraţi ai acellui-asi tata, d~icu in genere, d’in care facu parte si limbele slavice, si in parte, sub form’a «la, radecin’a este propria limbeloru romanice, pre candu in alte limbo arice, >n eoa grecesca, de essemplu, ea a luatu form'a dos îto-pov = darii, i3t-oa»-|xt= d<*u, otc., si nemenea, de certu, nu a cu-*«‘liatu.si nu va cutediâ so affirme, co si «litre ar li venitu d'in slav. duti; d’in r:<-«; in romanesce do-**** = doinim, prin scambarea lui n in (vwli in dictionariu litter'a N), ar fi «tovonitu dorn, si prin urmare s’ar fi «oiiflwu cu cellu altu dorn d’in dorere; sta-a aspleca perirea cuventului donu a. derivateloru : donare, donatione, d**HtUvriu, etc., d'in limb’a romanesca, a cautatu, spre a evitd ambiguita- * , «e tenda cotra forme ca da-nu, da-ru; a,»»endmie formele, cea cu » ca si coa Cl* se afla unite in cuventulu da-r-nu, tinde apoi dar n-im, darn-icta; in liinbdo sorori inco aflîlmu form’a cu r: ttsiii vochiulu franc. cn-d;ir=/u daru 1 ^gratnitu, vedi mai diosu daru); asid }*•*■! ic. dar i», in locutionoa : In dm uo= *n «lesertu, presenta combinationea a-^^udouoru suffisseloru nu si ru, togmai *-*îl xi in romanesce dani-icu, etc.; in-\«tiat(j|u j)iez afla estraordinaria in .'ml»** italiana, care n’a impromutatu 1 ° locu cuvente d’in fontane slavice, pi*6-unui adverbiu ea In darno, care, *1*0 parerea menţionatului invetiatu r ^ slav. darrai» sau daro.n; noi inse ____________________PAB.________________217 credemu, co italiculu daroo, ca si roma-nescele da-ru, da-r-nu, da-r-n-icu, etc., sunt blastari essiti in terrenu romanicu d’in radecina romanica, cu atâtu mai vertosu, co unele d’in aceste forme neci co essistu in slavic’a antica, cumu, de essemplu, darnu, darnicii, durnicia, etc.; ero acellea ce essistu ca darfi=rf«rM, de essemplu, n’au desvoltatu acea varietate de insemnâri, ce au in limb’a româna, unde se vede, co a mersu bene cuven» tului ca unei plante in propriulu seu pamentu. DARU, s. m., pl.-MW, doinim, mutiu», oblatuin, «trona, rotnm, bciietlcium, re* muiicratio, prwmium, natura apta, fn-eultax, iii',reiiluin; proci lvl(a8,proi>ennlo, animi habltusi; irratin (in intellessu religiosu); ce se da cuiva : I. de unu omu: 1. pentru ca acestu-a se si satisfaca nobilele sentimentu de generositate si de a face plăcere altui-a : dupo una vechia si betrana datina Românii, in diu'a de annulu nou, si facu daruri unulu altui-a, dan daruri mai vertosu copiiloru si servitorilor»; acestea se numeseu daruri dc anntUu nou (=latin. strpnui— franc, otremies); avuţii generoşi im-purtu daruri de totu genuin pre la con-noscutii loru; darulu este cu totulu gratuita, alturaentrelea nu ar mai fi daru; darulu se face, cumu dissemu , d’in cellu mai delicatu sentimentu, senti-mentulu de bun.’tate ti generositate; d<îco s’ar faco d’in sentimentu de mi.se-ricordia, n’ar mai li diru, ci ele muşina sau mila; darulu nu umilesce, ca elemo-sin'a, pre cellu cui so da; darulu nu e, cumu este de regula, elnmosm’a, unu ce ucinsomnatu, câţiva bani de celle mai multe ori, ci pote consiste in lucruri de cellu mai mare pretiu: facc cineva daru vestimente strălucite, annessari de cellu mui hunu soiu, moşie cu bune si grasse venituri, etc.; darulu, in fine, nu implica dc neapnrratu lipse de densulu d'in partea cellui cui se da; — d'in conceptul u de gratuitate allu darului decurru pro-verbii si locutioni ca urmatoriele : cal-hdu dc daru nu se cauta pre denti=cu ce capota cineva fora labore si plata se cade se so multiamesca, chiaru d£co lu- 218______________DAR. ____________________ crulu capetatu asiâ nu ar fi togmai cumu s'ar cadâ se fia; in darii amu luatu, in darudămu si Moi=fora plata amu luatu, fora plată si dămu; 2. pentru ca se câştige amorea si fa vor ea cellu i cui se dă darulu, sau pentru ca s&i se arrete res-pectu si deferentia mare : mirii tra-mettu mireseloru, inainte de nunta, daruri de di/ferita natura: vestimente, ornamente si altele; spre a impacâ pre diei si a câştigă a loru favore, nu se ceru daruri de mare pretiu, obolulu veduvei este totu asin de placutu dieiloru ca si jtretioscle daruri făcute de avutu in vase de auru si argentu; cei trei magi de la resaritu, cari venit a se se inckine prttn-' cului Jesus, addussera acestui-a daruri auru, smyrna si thymia; toti sătenii, de pasce, adducu unu duru preutului loru; 3. pentru ca se recompensedie unu servitiu facutu sau de facutu : deco mi vei face acestu bene, ti voiu dă unu duru formosu, una parechiu de armessari de cea mai buna vitia arabica; fiendu co te ai portatu totudeaun'a asid de bene cu mene, ti facu duru una d'in mosiele melle; fă ce te rogu, si bunu daru vei ave de la mene;— II. de Domnedieu, de natura, prin invetiu : despositione naturale, applecare firesca, talentu raru, facultate des ti nsa, calitate superiore, etc.; 1. cu intellessu bunu : a) in genere : nu totoru-a au datu Domnedieu tote darurile; ci unu±a darulu profeţiei, al-tui-a darulu poesiei, altui-a darulu poteră de cuventu, altui-a darulu san-titatei, altui-a darulupatientci;prelonga multe rclle acestu omu are si ellu unu daru bunu, co nu este furiosu si vendc-catii'u; b) in speciale : gratia, daru di-vinu, tradussu in scriptur’a sacra si cu charu, dupo grec. /«pic: co totu darulu de susu vine, dela tene,par entele lumi ne-loru; fora darulu lui Domnedieu nu pote fi cineva vasu de ullegcrc; a luă cuiva darulu preutiei = a des popi; legea prin Moise s’a datu, bo darulu si addruerulu prin Je4us Christos—(o v6(j.o; Mw>-Oc(u; âîofHi}, r( 5s /Ap*; xoti r( rtXifîv.i lr(ooo XpiTro'j); 2. cu intellessu reu: pornire rea, invetiu reu, patima, calitate rea: pre longa alte daruri are si pre cellu tnai __________________DEB.________________ reu d’in tote, darulu beţiei; darulu car-turariei ruinedia averea si chiaru sane-tatea cellui ce l'are, (vedi darnicu). DĂRUIRE,v., rtonurc; a face daru, mai vertosu in însemnări le de sub I. alle cuventului daru; precumu latin, dn-nare admitte doue constructioni : donare alicul aliquid si douare ftliquem aliqna re, asiâ si dăruire: a darul cuiva ceva si a darul pre cineva cu ceva; dif-ferenti’a de intellessu intre aceste doue moduri de constructione este indestullu de delicata si suptire : a dărui pre cineva cu ceva pare a espreme unu ce mai solemne si mai însemnaţii de câtu a dărui cuiva ceva, de ore ce se dice : a durui pre cineva cu una boiarla, si nu : a darul cuiva una boiarîa; a darul cuiva ceva va se dica simplu si curatu : a face unu daru cuiva, lucru pentru care nu se cere de câtu bunetatea daruitoriului, pre candu a durui pre cineva cu ceva du se intellega, co (laruitoriulu cauta se du-trr e?te compusu d’in de si but=s»ler. DELETNIClA, s. f., calitate de de-letnicu. DEL ETNICI RE,-eseu, v., de regula ca refiessivu : ase deletnici, usitatu inse d’in coce de Carpati numai ca compusu: a se indeletnui fi deletnicu, a se oc-cupâ seriosu cu ceva. DELETNlCMT,-a, adj., diligens, neg.v ti<> lntentns, jieluosus; deligente, cui place a se occupâ, activu, laboriosu, cui place a lucrâ si face totu de una ceva, necontenitu occupatu cu ceva; — dupo invetiatulu Miklosich d’in acea-asi radecina cu dala, adeco d'iu slav. delo= lucru, actu, etc., dlro, ddeo pentru ddu, ca cuventu de carturari maniaci una data de slavismu, invetiatulu slavistu are deplena dreptate, nu este totu asiâ si pentru deletnicu, care oste mai multu sau mai pucinu respanditu intre Românii d’in differitele pârti ce locuescu; form’a cea mai sempla, d’in care a essitu deletnicu, deldnicire, etc., este delete, forma adverbiale, ca si trecute, de orece se dice pre in delete, ca si pre in trecute; acumu delete, cu forma câtu se pote de romanica, nu e si nu pote fi slavicu; ca adverbiu ellu duce de a dreptulu, si prin forma si prin intellessu, la delepte sau dilepte, in locu de dilede=latin, di- 220_________________DEL.___________________ lecte, in care p sati c a cadiutu ca si in dereticu in locn de derepticu sau de-rcdicti =rcu una forma latina dtrec-tlco; dlllzere. d’in care dtlectu», si dl-lecte, are si insemnare de occupare cu ceva attentiva si neprecipitata, cumu se vede mai allessu d’in Privatele dill-erens, dlllţenter, diligenţi»; delete asiâ d<5ro are form'a latinescului dllecte, si insemnarea latinescului diliirenter, si prin urmare si in forma si in intellessu, romanitatea acestui cnventu este pre deplenu justificata; d’in delete, prin snf-fissulu romanicii icu. s'a nascutu dele-ticu, de unde apoi : deleticire, indeleti-cire, etc.; parente de familia deîeficu este=in intellessu cu latin, pater familia» dillireiis: licid'a n d’in deletnicu in locu de deleticu este numai tinu adaussu allu carturariloru dedaţi cu fonetismulu slavicu; — la acea-asi radecina slavica, d<*In, refere invetiatulu Miklosich si del- ii icu, delnicia; noi n’anm auditu neci una data aceste cuvente pronuntiate in poporu d'ineocede Carpati; le aflîlmu trecute numai in dictionarie'editate d’in collo de Carpati; d£ro, damc)j/«t globul ti patnentescu, sau d’in grec.of/Xoţ=invederatn, espusu vederii, pentru counu munte este ca mai espusu vederii; noi inco nu suntemu sa-tisfacuti cu acesta esplecare; d£ro, candu cineva nu afla un’a mai satisfactoria. cauta se se multiamesca de una camu data si cu dens’a pentru unu cuventu asiâ de greu de esplecatu; cu tote acestea noi nu aflilmu suppositionile lucra-toriloru dictionariului de Buda asiâ de lapedatu: latin, tellus, ca si terra, ar*.*, in cei mai buni autori, si intcllessuln de uscatu in oppositione cu ap’a sau marea, si prin urmare intellessulu de massa inaltiata, redicata; grec. ~i\o; in celle doue d’in insemnarile selle in ap-parentia neconciliabili, adeco insemnarea do llnls=finitu si cea dc mairUtra-tus=(mai mare), nu se pote esplecâ al-tumentrcle de câtu roferindulu la tîXXw, care insemna si o se redică, a se inal-tiu : YjXtoo iva7SXXovTos=resarindu, in-naltiandu-se sorele; nu vedemu ddro ne-mica, neci d’in partea formei, neci d’in partea intellessului, care se se oppuna a referi deiu la acea-asi fontana cu tel-lus sau xtlo'; de alta parte dlallt, d’in acea-asi radecina cu grec. StJXo;, are si insemnarea de 8uitllinl8=inaltu, redicatu in regionile de susu alle aerului : vi» d!aîe8=cîilli d’in regionile do susu alle cerului; S^Xu; erâ la greci si iusul’a de nascere a dieului dillci, monte essitu iTin unde in a ilcnsu, spre a fi k- DEL. DEO. 221 fjNulu acestui dieu, si a soruseî Dian'a, \ iftm'a luminei de nopte; asiâ dero in-tr'una suppositione, ca si in cea-alta a dictionariului de Buda, cuventulu dclu dialu se esplica si iu formaşi in intellessu ; mai multu nu se cere de la uua buna etymologfa; vomu adauge numai co deliu (deco nu cumuva este turc. tivii), inseniua iu romanesce, marc, inul tu, bene desvoltatu , etc., însemnări analoge cu alle grecescului tsXeioî; cee mai curiosu cuventulu tal-mesiu, care t*re a nu ave neci inclinu, neci inina-aeca, cu intellessulu cuventeloru teXoţ. îiÂî'.o;, etc., stă cu tote acestea, atfltu prin forrba, câtu si prin intellessu, in MtrÎDsa legătură cu grec. tiX-na=mo-. irbi, cementu, etc.; si cuventulu gre-ce^cu se refere invederatu la tiXXw. cu intellessu de ceva cu care sc eonstruc, irutltia unu nliftcin. DELIU,-», adj., graurii», robustus; l»ene deavoltatu, de statura mare si -trnetura mundra si bene legata, ro-biistu, \oinicu; — in speciale: deliu, ca •iubstantivu, armatu d’in gard’a domnilor» , in cari iutrâ pre allessu cei mai robusti si mai bene facuti voinici,{vedi deltfnicu). DELNICIA, s. f., calitate si portare de âelnicn. DELNICU,-fi, adj., ele^raiis, condu* Bn, ornai as, nltlilu*; elegante, bono a-dornatu sau diclusitu, cu ingrigire im-braccatu si gititu, (vedi deletnicu). DELN1TI A, s. f.;a;er, agru sau campu .'..-Atu ori de aratu; canepetu sau agru •oineuatu cu canepa, (vedi deletnicu). DELNITIORA, s. f., dominutivu d’in li-lnitia. I)ELOSTJ,-f», adj., plenu de deluri. DELL’(dralusăiuliaht), s.m., pl.-nn, collina, locu inaltiatu, mai micu in.-*? de câtu unu munte; proverb.: peno a-fi.Ho nurie un dclu siuua talie=mni sunt multe obstaclc de invinsu, mai are se treca multu tempu, etc. (vedi deletnicu). D£LUBOSlT,-a, adj., de acea-asi însemnare cu delosu. DELUSIORU, ei DELUTIU, s. in., pl.-p, deminutive fin dclu, | DENIA , s. f., pervişrlllum, preve-ghiareservitiu di vinu facutu in tempulu noptei, — cuventu slavicu cadiutu cu totulu in desuetudine iuaintea romanescului preveghiare. DEOSEBI, adv., vedi deosebire. DEOSEBI RK,w\sr6clier, etc.; dupo unii aceste cuvenM aru fi luatu nascere d’in acea-si fontana cu alle nostre : impedicare—\&t. Iwp*' dlre, des/wdicare=latin. expedlre; dupo alţii d'iu lat. paclum, de la paulucl—t invoi, a se oblegă, si de acf: a sehg^ ® sc incurcâ, a se mpedied, etc.; dupo alţii DEK. DES. 223 iu fine d'in latin, pactum d'in panerere= infigere, de unde si alle nostre : im-pin-grre, bagare, paganu, etc. (vedi bagare in glossariu); d6ro veri-care ar fi originea cuventului francese dfpeehe, certu este co elin nu pote stă. iu românesce «ib form’a : depcsia, precum neci ver-bulu : (iepesiare=a trainette una de-pcsia; depesiele se dau astadi mai numai prin telegrafu, si prin urmare n’amu avd lipse neci de depesia, neci de depesiare, ci in locule aru intrâ cu mai multa de-feptate : tclcgramma sitelegrafiarc; deco mse atnu tind se avemu unu cuventu cu intellessulu mai generale ăe depcsia, a-funci amu potd trage d’in espedire formele : esjhdUa =drpesia, si espeditare= ticpesiare. DEPESIARE,-î«Ziîk, v., vedi depesia. DERANGIAIiE si deranjare,-iediu, "V-vedi arrangiare. DEKANATU,-a, adj., cuventu aflatu xaumai in dictionariulu de Buda cu in-»emtuirile : 1. nemesuratu, nemoderatu = petulans, Incontluens; 2. insolente, cserbicosu, nesuppusu, rebelle, pertinace -=eontumax, pertinax, cerricosug; — *3upo acellu-asi dictionariu compusu «.Yin: de, reu si natu—(n&U»i—nascutu), orecumu : forte reu nascutu si crescutu. DERBEDEU, s. m., erro, 8>rdidus ««bulo; unu bate-poduri, omu fora ca-®etaniu, vagabundu; in speciale : cop-Jillu mare, care ambla numai dupo jocuri, fora se se occupe cu nemica seriosu; — Pin locu de trepedeu d’in trepedare? DERESIU,-o, adj., applecatu esclusi vu numai la cai, cari au pre pelle. peri si ilbi si veneti si rosiateci : callu dere-itK=t'quu» allio, leucopliwo et pha nlc-m colore dUtlnctus. DERDÎA si derjia, s. f., calitate sau tlpta de derdiu. DERDIU si derju,-a, adj., midax, te* »*r»rius, pertinax; cerbicosu, cutedia-toriu, temerariu; — de acf si verbulu ; »vierdire, sau inderjire, cumu si indras-"rr, de unde apoi : indrasnetiu; — ‘i’ifl slav. druzfi, cumu susţine invetia-tolu Miklosich, sau de a dereptulu d’iu *wa-asi radecina commune, d’in care a slav. driLzu, grec. sanscrit. dlira! In românesce afiâmu urme de multe radecine, cari parte au forma mai originaria decâtu in cea latina, parte lipsescu d’in acesta d-'in urma limba, ddro se afla in alte limbe de stirpea ari-ca, un inse iu celle slavice; in latin’a classica, in addeveru, d’in radeciu’a ce a datu derdiu aflâmu numai numeni proprie : Drusns, Driislllii, precandu in latinitatea media se afla drusun-a, ca adiectivu cu insemn&rile de rlgidus, contumax, etc. Vericiunu aru fi inse, e de notatu, co cuventele in cestione au cadiutu in desuetudine pre longa altele de acea-asi insemnare si de incontestata romanitate. DESAVANTAGIU, desavantagiosu, vedi avantagiu. I)ESAVERSIRE,-escw, v., perfleere; cuventu, precâtu noi scimu, usitatu numai cu form’a participiale ; desaversitu-a — perfectua —fora neci una lipse; ddro si acesta forma nu este popularia; mai usitatu in tote formele este s mplulu : saversire, care, dupo invetiatulu Miklosich, ar veni d’in slav. sflvrfi* ţ)itl=al»solyere“a absolve, a fitil, a de-pleni, etc.; dro, dupo invetiatulu Schul-ler, d'in vechiu germ. fard sau faerd =nou germ. fertlg = terminaiu, finitu, gata, etc.; care ddro d’in amendoui aceşti invetiati are dreptate? numai unulu de certu, sau neci unulu: slav. sun fiţiti este unu compusu d’in stt=com=cu= si d’in vruslti = periîccre, care si ellu este unu verbu derivatu d’in mldiu = cacutneti = cer fu; la acestu cuventu refere invetiatulu slavistu si: verfu, saversire, covcrsire, sfersire, fersire, fersiania sau afersiania, sfersitu, obersia, verhov-nicu, si prin urmare, ca unulu ce produce mai multe probe, are si mai multu cuventu decâtu invetiatulu germanii; ddro intre probele produsse cauta se de-stingemu bene pre celle ce au deplina potere de celle mai pucinu probanţi: co verehovnieu, obersia si celle assemeni sunt de certu slavice, nu mai incape in-douentia; elle au fostu si sunt neconno-scute poporului; pucine chiaru d’in fa-ciele basericesci au sciutu si cu atâtu mai puciuu sciu astadi ce va se dica verehov- 224 DES. nictt; dâro pentru forme ca verfu, covârşire, sfersire, rersia, la cari se pote al-laturd si sfercu cu derivatele selle, se pote, cellu puciiui, contestă originea slavica, si cere investigationi ulteriori, cu atâtu mai multu co si slavicului vrilehii nu s'a datu inco una esplecare nmltia-mitoria. DESAVERSITU,-a, vedi desaversire. DE.SBLANIRE,-escM, v., a descose Man’a de la unu vestimentu, (vedi blana). DESCAIMAOIRE,-esfct/, v., dc acea-asi insemnare cu de&meticire si desmor-tire, — cuventu neconnoscutu noue d’iu audite, ci aflatu numai in unele dictio-narie DESCALIREj-m-M, v., a redicd eali-tur’a, unui instrumentu taiosu, (vedi calif e). DESCARLIGARE, v., a desface ceva inrarligatv, (vedi carligu). DESCLElkE,-?VscK, v., a desface, a deslipf ceva incleitu, (vedi cleiu). DESCLINCTRE,-eseu, v., a desface ce f inclincitu, (vedi clinciu). DESCLESTARE,-«/(«, v., a desface ce e inrlcstatu, (vedi clescc). DESHAMARE, v., a scote hamidu unui callu, (vedi Itamu). DESIANTIARE,-«/«<, v., laxare, relaxare, dUsolTere; adesmatid, alaber-tiâ; de regula ca refiessivu : a se desian-tid=a se desmatid, a se labertid, a se destramă; si mai vertosu in intellessu metaforicu : a se demoralisâ, a se des-frenă; form'a cea mai desu audita este pârtie, desiantiatu, cu intellessu de a-diectivu: desmatiatu, demoredisatu, care in portu, ca si in portare, arreta cea mai mare neglegentia si lipso de severitate, de cumpetu si de mesura; — cuventulu, dupo forma, pare a fi unu derivatu, prin compunere cu de, d’in siantiu; dtfro intellessulu nu se invoiesce bene cu acesta etyraologla, afora d£co nu s’ar lud siantiu in intellessulu de margine, hotariu, in care s’ar cuveni se st£ nnu lucru, asid incâtu desiantiarc se insemne proprie : essirc d'in margine sau hotnric. ; in italianesco sclatto, ca formatu d'in ex-aptus, insemna ineptu,necioplitu, etc., si la acea-asi fontana s'ar potâ mai bene _______________DES._________ referi allu nostru desiantinrc, cn intellessulu de desprendere, desfacer^destra-viare, etc.; inse si dupo form'a si dupo intellessulu seu ca mai bene se pote referi desiantiarc la una forma desciutn in locu de descinsu, d’in care a essitu d*s-cintiare, corruptu prin pronunţia in dr-sintiare san desiantiare; in limb'a latina dese inc tus=r/emjiSM, ca si in romanesce desiantiatu, insemna negligente, usinrellu, fora rigore. si rigore ahUu in portu, câtu si in portare si- cugetare; prin urinare cuventulu cauta se se scria si se se pronunţie desdntiare sau desinti-arc, ca se se evite veri-ce allusione la sian-tia, la care duce prin form'a desiantiarc. DE»SIUCHTATU,-n, adj., ilesipieus smentitu, intr’una urechia, intr’una parte;—dupo forma cuventulu este unu participiu d'in unu verbu tlesiuchiare, care, precâtu insine scimu, nu se dice; scloccn, in italianesce, va se dica tontu, netotu. si prin urmare allu nostru dr-siuchiatu pote, dupo forma ca si dupo intellessu, a se referi la acea-asi fontana cu ital. scîoi-co, care vine d’in w-succus=fora sttccu, asid incutu cuventulu insemna proprie : lipsita de succu, si de aci: fora gustu, fora judecata, etc., casf latin, sapere, care inco insemna proprie : a av6 gustu, si de aci prin metafora : a ay6 judecata, mente, si d’in contra desipere=a fi lijisitu dş gustu, si de acf : a fi lipsitu dc judecata, dc mente. DESNADEJDE, s. f., ilospernntio; oppusu la nădejde; perdere de veri-ce nădejde, starea uimi omu ce a pmlutu veri-ce sjnrantia; de aci si verbu : des-nadejduirc, de regula ca refiessivu : a se dcsnadcjdui^nUsitcrarc—a despera; desnadejduitn~ desperat ns—dcsjterafu sau desperu, cumu dicu Macedoromânii, care a perdutu veri-ce sperantia, care e in stare despefata, asiâ in câtu nu mai e ; sperantia de^scaparea lui;—desnadejde ' este compusu d’in des si nadtjde=xpe-; rantia; nădejde presenta combinationi 4 fonetico straiue limbei noatro, ca venitu ; d’iu slav, uudejda. ■ I)ESNADEJDUIRE,-mcm, v., vedi deznădejde. DESOBIClNUIRE,-eso(, v., a desbard DES. DES. 225 ie nnu obiceiu, a desvetiu de unu inve-(Ht, ce a lnatu cinevâ;—compusu d’iu 'incinuirc cu pârtie, des, ero obieinuire —a tnvetiă, a deprende, a dedă, a abi-Sbâ. etc., este derivatu d'in obiceiul im fiiu, deprendere, datina, uppucatura, abtfudine, etc., cave dupo invetiatulu Miklosich ne-ar fi venitu d’in vechiu il&v. oblcla!, (vedi obiceiu). DESPĂGUBIRE,-esc«, v.,ascapâ pre cineva de paguba, platindu-i acesta paguba; — compusu d’in pârtie, des, si paguba, de unde si: pagubire=a. face ruiva paguba, pagubasiu—cuie face al-lui-a sau siesi paguba, pagubitoriu— care adduce paguba; — paguba este vechiu slav. paşuba, dtţro neci avemu lipse de ea, de orece dauna, la Macedoromâni si damna sau rfa»ia=ayubire, desdaunare si desdam-nar r=despagubire. DESPECETLUIUE.-cscm, v., a rupe sau desface pecetea sau pecetile, oppusu prin intellessu lui pecetluire, d’in care s'a formatu prin composetione cu des; •ro pecetluire s'a formatu d'in pecete= «iedatî, cu acea-asi insem-riare, ca sf romanesculu pecete; uoi inse nmteniu mai multu decâtu convinşi, co slaviculu peclati, ca si multe altoie, este unu curatu impromutu detoritu limbei romanesci : coci in românesce cuventulu se esplica, nu se pote mai bene, precandu in slavonesce ellu este una e-nigma inesplicabile; si ecco cumu: pece este in românesce cuventu populariu, i<:ellu*asi, si in forma si in intellessu, cu latin. ptx-pice = ital. pr.ce=franc. etc., de unde pccura, cu deminu-tinj, acellu-asi cu latin, picula; d'in pice viue adiect. lat. piceus, picea, de aude si la uoi jwciK=asiâ nuinitulu^e-(ctluitu sau ccdula cu pecete ce dau mai t.Htmte protopopii ca permissione pentru facerea unei cununie; d’in peciu ar rrnf unu verbu peeiarv, d’in care participiulu femininu peciata nu este decâtu njnQanfcsculu jîecek, adjunsu in acesta forma priii assimilarea lui a cu i, ca in veghiere, taiere, etc., in locu de veghiare, taiare, (vedi in dictionariu litter’a A), asiâ co d’in peciata s’a facutu mai antaniu peci-ă-ta, apoi pecieta, si in fine peciete sau peccte; slav. peciatî este togmai roman, pcciata, care se dice in poporu si sub acesta forma; câtu pentru intellessu, nu mai remane indouentia, co peciata s’a numitu asiâ, pentru co peciat’a se punea nu numai cu cera, ci si cu pece, si alte materie analoge pecei; cuventulu romanescu a trecutu nu numai in vechia slavica, ci si in celle alte limbe slavice : nou slav. si serb. peciat, ce-chic. pecet, ba chiaru si in alte limbe: germ. petchaft, mag. pecs6t, etc.; câtu pentru romanescele pecetluire, despe-cetluire, elle vinu d’in una forma de deminutivu peciatla (=peciatula); pe-cialnicu, peciatnuire, ce Domuulu Mi-ldosich dâ dupo dictionariulu dc Buda, sunt forme si neconnoscute poporului si de inlaturatu, ca ratecite de analogia limbei romanesci. • DESPOTCOVIRE,-esctt, v., a scote unui callu una potc<5va sau mai multe, — cuventu raru usitatu ca oppusu prin intellessu lui potcovire—a bate potcove unui callu, si compusu d’in acestu-a si pârtie, des; potcovire apoi vine d’in potcovit, , care ar fi unu impromutu d’iu slav. poducoru, (vedi potcova). DESPOVER ARE,v., a luâ cuiva povâr’a sau d’in povera, a essonerâ, a usiorâ; — cuventu oppusu prin intellessu lui impoverare, si amendoue derivate d’in povera, (vedi povera). DESROBIRE,-cscm, v., servitute liberare; a scote, a rescumperâ d’in robia a einancipâ, a liberd, (vedi robu). DE£>TAINUIRE,-escw, v., aperire, prodere, revelare; ca oppusu prin intellessu lui tăinuire, d’iu care s’a formatu prin compositione cu des : a descoperi, a dă pre facia ce nu se cade a spune, a nu tainul; ca reflessivu : a se destăinui —a spune cuiva celle ascunse alle ani-mei; — tăinuire, d’in care destăinuire, este formatu d’iu taina=slav. tnina= misteriu, secretu, etc., introdussu prin i influenti’a basericei. 15. G. 226 DIA. DIB. DESTOINICIA, s. fM calitate de destoinica. DESTOINICU,-», adj., ldoneus, cn-pax; capace, aptu, bunu pentru ceva;— cuventu de forma si origine slavica. DES VINO V ATI RE,-eseu, v., excu-sare, puricare; oppusu prin intellessu lui învinovăţire : a nu află vinovutu, a declara nevinovaţii—a absolve; a justi-fică, a inderejitd, a desculpd; — cuventu ca sf învinovăţire, vinovutu, vinovatia, formatu d’in vina. vechiu slav. rina. DETORNICU, s. m., in locu de de-toriu, sau mai bene debitoriu, nu e de recommendatu; form'a detornicu s’a introdussu, cumu se vede, prin neces3ita-tea destinctionei de intellessu, pentru ca se nu se faca una confusione intre cellu ce e moralice detona si intre cellu ce e altui'a detorîu in bani; dero in celle mai multe constructioni detoriu se applica forte bene in amendoue însemnările : fiii sunt detorî a respectă pre parenti, si: acestu omu mi e detoriu cu sunime însemnate; asiâ d£ro detoriu se pote dice forte bene si iu locu de de-tormeu; cu tote aceste-a iu iutellessulu do substantivu, in care se ie de regula acestu cuventu, debitoriu, care este totu detoriu, cu b nemoiatu si care s’a si po-pularisatu dejâ, cauta se i<5 loculu lui detornicu: DIACESCE, adv., ca unu diacu, ca diacii. DIACESCU,-a, adj., reiaţivu la diacu. DIACLRE,-esc», v., a li diacu. DIACU, S. m., dlscipulus, tiro; cantor; 1. scolariu, disripulu, studente, si in speciale : studente de limb'a latina, si de acf: latinu, connoscutoriu de limb'a latina; 2. tironc sau ucetiicu, care invetia una maiestria; 3. cantoriu sau cantaretiu la baserica; — cuventu ca si derivatele : diacescu, dincire, neconnoscutu d’in coce de Carpati; nu e inse, cumu pretende invetiatulu Miclosîch, impromutatu d’in limb'a slavica, ci in acesta limba, ca si in cea ungara si romana, cuventulu diacu nu este decâtu una abbre-viatione d’in diaconu—grcc. Sidxovoţ. D1ARA, s. f., (si diare), uinli^na lux, dx subluatri», lumina langeda, pucinu intensa, /?ediutu doue dere de graunliede mc iu;—de acf: caile dcschisa, linca de unmtu, abitu-dine, etc., de uude espressioui proverbiali ca: se nu se faca dira, si mai ver- 2*8 DOB. DOG. tosu: sc nu sc fuca dirapriif barba^zse du se deschidă caile, se nu se faca inceputu, se nu devină uiiu invetiu, otc.; —cuventulu, prin intellessulu seu cellu mai^originariu : scrie de urme sau caile calcatu, duce la acea-asi radecina ca si teriire, ternuire, etc.; adeco la radecin’a ter, d'in care latin. ter-ere=buteturire. DIVANITU, s. in., boiariu de divanu. DIVANU, s. m., 1. consiliu de stătu la Turci; 2. la Români: a) cellu mai inaltujudeciusautribunariu, presiedutu de insusi Domnulu terrei si numitu chiaru pentru acest’a rfmom domnescu; b) instantia mai inalta de judecata, curte: divanu criminale; c) loculu in care si tine siedentiele unui divanu; de aci in evaugeliu si pentru loculu, unde pretoriulu sau propretoriulu romanu stă de judecă : adduss'au pre Jcsus de la Cuiafa in divanu { —inj»retoriu)\; rfjpatu ca cellu pre caro Turcii stau resturnati. DOBENDA, s. f., uşura, foc mir.; u-sura, cameta, folosu ce trage cineva d’in bani impromutati : a du, a lud bani cu dobcnda, dobenda legale, dobenda jitda-nesca, etc.; de aci: veri-ce iea cineva mai multu de câtu dâ, folosu, prisosu; —dupo dictionariulu de Buda d’iu do nbunde=cfau eu p)'isosu; mai usioru ar potă cineva, redimatu si pre forma si pre intellessu, referi cuventulu la de* lieiHl»=ce se datorescc, d’iu d<0>crc=a fi detoriu; d'in dobeida inse viue si verbulu dobendire, care pare a stă in legătură cu isbandire, ca sf isbenda cu do-betuU, si d’in acesta-a ar urm’a co dobendire este una vorba compusa d’in do sibemlire, ca.sHsbendired'inissibcndire; invetiatulu Miklosich, care a referitu la limb’a slavica cuvente ca cupa, măciucă, doga, cotoiu, si altele mulţime de invede-rata romanitate, nu dice nemica despre dobenda, dobendire, isbenda, isbendire, de sf ne spune co dobitocu cu derivatele selle vinu d’in slav. dobituk)1=ure/r, stare, si tîesf dobitflkfi deriva de certu d’in doblti=adIpiscl=cas>orcusslo; bataia violenta a caldurei, căldură mare cave frige; de acf si verbulu: -etv=(irdcre, \to-jj/jţ—apprcn-U*re sau ardore a suţfletului, (K)[i.o;= thjmosr:ciumbrti, ca planta profuma-tcjriu, latin, fu-mus=/’!*Mii<) sanscr. dliu-mis, etc.; in limb’a slavica acea-asi radecina a datu mulţime de cuvente sub form’a mai desvoltata : duh sau duch, o umn: ducii îi, la care invetiatulu Miklosich refere romanescele : duchu, duchov-Triicu, duchovnicescu, duchovnieirc, etc.; «fticliati =gpirnre — sufflure, de unde apoi 4i«banlje, la care acellu-asiu invetiatu refere allu nostru dichania, ba inco si titehoru, ca tiendu acellu-asiu cu slav. 4îchorT sau tuchorl, d6ro lucru straniu: in limb’a slavica nu se afla form’a dil-«=Âorr, ci numai tilehorî, si invetiatulu slavistu la articlulu t&chorl d’in lessi-culu seu paleoslovenico-greco-latinu di-c?: reete duoliorl, a ftetoro, adeco : mai utorosu, animaleputorosu, vase dicacu alte cuvinte, co form’a romanesca di-<*oriu sau duchorin adjuta invetiatului davUtu a correge form'a slavica : ce mmedia d’in acestea? — neri mai multu neci mai pucinu, dupo uoi, de câtu, co iii acea limba a cautatu se se nasca cu-iwtulu, in care a pastratu form’a cea buna, si, d’in contra, acea limba a cwtatu se l’impiomute, care, neavendu “uscientia de insemnarea lui etymolo-k Pf», i a alteratu form’a; co slaviculu V Mchorî, alteratu tuciiorî, nu este de • tfta roman, duchore, cumu si slar. pc-ţ>1 (1*il este romanesc, peciata, (vedi des-’ J ftvtluire), se vede, credem1', de sene; I duchorc, ca si dogore, are forma d’in celle mai curate romanesci, si amendoue cuventele au essitu d’in acea-asi radecina, in care guturalea a percursu, in ro-manesce,tota scar’a de transformationi; doc sau duc, dog, sau du/, ducii, etc., asiâ in câtu, precumu d’in bucca s’a făcuţii buga, hngaiu, buchaiu, buhaiu, buaiu, asiâ aflâmu si acî : dugore sau dogore, duclwrc, dtihore. duore; form'a ducJwriu sau dichoriu s’a applecatu a-nimalelui ce essăla rea duchorc, togmai pentru destinctionea de intellessu, puntn asupr’a carui-a Românu este de una nespusa delicatetia; remane dero stabil itu, co precumu d’in radecin'a iu cestione limb'a romanesca possede, ca si cea latina, cuvente cu f, ca representante a lui dh =grec. &: /«<»>M='uinus, fumigare, etc.; asiâ possede si cuvente cu d, ca representante allu acellui-asi dh=grec., cumu si latinulu a tradussu adesea acellu-asi dh=& prin d, de essemplu sanscr. dlia= ds in : e tradussu in latinesce prin de iu : con-de-rer=grec. oov-tt-dâ-vai; pre longa celle mai susu citate, vomu adduce inco unu cuventu romanescu, trassu d’in acea-asi radecina, avendu ca consonante iniţiale totu dentalea d. transformata iuse intenuea<,si acestu cuventu este ciumbru sau cimbru, care invetiatulu Michlosich crede, co ar fi slav. cfbrO; d£ro c$brti nu essiste in vechi’a slavica, si mentionatulu invetiatu presuppune numai acesta forma ca un'a d’in care ar ti essitu : rus. ciaberii, uebrieciok, cumu si romanesculu cimbru, adaugundu inse co originea cuventului este obscura; ad-deveratu co e obscura si impossibile de a dâ de dens’a acollo unde nu se pote află; in limb'a romanesca inse, de unde a potutu trece si in russesce, cuventulu se esplica prin grec. ^'j-|j.O(;rcthyraum= franc, tlij in, d’iu care unu deminutivu (tliyintilum), devine in românesce tiu-muru, apoi ciumuru, (vedi in dictionariu litter’ac), si prin syncope : ciumrtt, ar-monisatu prin introductionea unui b in: ciumbru si cimbru; d6ro neci e lipse de a trece prin acesta transformationi, spre a esplecâ cu ventul u cimbru; essiste chiaru in latinesce form’a t%ml>ra (=in intel- 280 DOJ. DOR. lessu ousat urela hortensia), d'in care vine mai directu roman, cimbru; si astu-feliu acestu cuventu nu pote fi obscura,in originea sea. de câtu numai candu cineva a-lu nnmerâ intre impromuturile limbei romanesci d’in limb’a slavica; cu tote acestea nu noi vomu susţină, co d’in cuventele slavice,trasse d'in radecin’a in cestio-ne, nu s’au introdussu unele in limb’a ro-ruanesca : duchu/ duchovnicu, etc., s'au impusu prin autoritatea dascaliloru maniaci de slavismu, asiâ, co liomânulii, respectosu de celle sânte, a applecatu spiritu sau spirtu, spirtosu, etc., numai la beuture; dichant'a inco attesta, prin form’a sea de unde a venitu: d^roalte cu-vente trasse d'in acea-asi radecina cu forme romanesci, nu se potu numerâ intre impromute, ci intre creationile pro-dusse de Românu d’in fontana vina inco in couscienti’a lui; chiaru candu dog’tre, de essemplu, nu ar fi essitu d’in radecin’a de noi presuppusa, ci d’in cea d'in care a essitu si slav. ^oreti—ardere, sanscr.B,harina=caWHro,grec.^p(j.dţ= latin. forinati=coWM, germ. warmeii, etc. precumu susţine invetiatulu slavistu, allaturandu roman, dogorire de slav. sro* reti; totuşi nu ar fi mai pucinu adde-veratn, co forme curatu romanice, ca dogore, nu se potu numerâ ca impromute făcute d’in limb’a slavica; la cuventulu jaru vomu cercetă, intru câtu dogore, ca compusu d’in Au, transformatu in do, si gore, se pote referi la radecin’a, d’in care ar fi essitu si slav. po-reti, si cotra care ar face se incline bi-lance cellu altu compussu : pregorire, comparaţii cu dogorire. DOGORI RE, - eseu, v., dogoritoriu-toria; vedi dogore. DOICA, doicla; vedi daica. DOJENA, 8.f., repreheusio, admoni-tio, oh’iirtruUf», castlţratio; admonitione, mustratione, ce se face cuiva pentru culpe commisse; — dupo invetiatulu Miklosich d’in slav. doţnati, care insemna a urmări, a caută se appuce, etc., intellessu care nu correspunde neci de cumu cu allu cuventului romanescu, si de acea-a insusi invetiatulu slavistu se indoiesce de assertionea sea; noi ne in- doimu si mai multu, si credemu co do-jena sau se tine de acea-asi radecina cu doganire, care se dice camu in acellu-asi intellessu cu dojenire, si care, prin substituirea medieloru d si g in loculu tenuiloru t si c, este acellu-asi cu toca-nire, luatu si cu intellessulu lui doganire; sau se refere la acea-asi fontana cu d cer*—invetiare. sau ducere=, isp. trujman, franc, triiche-man sau trucliement, tote trasse d’in arabic, tar^man sau tnrgoinan-=:tu cm duchu—omu ingeniosu, (vedi la valle); 2. sufflare de vietia, suf-fletu : itt manele telle, Domne, dau du-chulu meu; 3. substanti’a spirituale a "iffletului, suffletulu, in oppusitione cu _________________PUL.________________235 snbstanti’a materiale a corpului: cor-pulu se face terrina, ero duchulu remanc nemuritoriu; 4. de aci: fientia care e numai spiritu fora corpu: duchuri Inmi-»mcra a fostn. se vede, unulu d'in acelle numerose cuvente proprie limbei rustice, care s’a pastratu in liffl-bele romanice si a produssu, mai allessu in limb’a nostra, una mare familia de cuvente; d’in limbele romanice au tre-cutu si in alte limbe: germ. daii^c sau liaiibe, grec. Zâya, alban. dhoşa, magi»r dou?a —doga; vechiu slav. do?a=arcu. curcubeu; serb. dft?a, etc.; —câtu pentru etyimlogi’a cuventului, unii lu rt- _________________DUR.___________________ ducu la grec.5o/.v) sau So^iizreceptachi, vasu; îoxăvTj—locu de receptione, arin ariu, incapere, etc. (asiâ de appropiatu, si in forma si in intellessu, cu allu nostru doghiana sau dughiana); alţii la latin, ducere, d’in care au essitu mai multe espressioni cu însemnarea de canale., ceva incapetoriu si contiuutoriu, cumu : aqn® duct«s=canale de scursu apa, si in limbele noue latine : ital. doc* clare=a versâ apa d’in ceva conductorii si contivutoriu allu acestui licidu, de unde doccla=franc. douclif=isp. duclia =dusia (mai bene, prin urmare dacia, dusia fiendu franc, do nslie neromanitu); una 8uppositione, ca si cea alta, esplica bene cuventele in cestione, si este cu greu a se determină cineva decisivu si absolutu pentru un’a d’in doue; unu cuventu oricare d'in celle in cestiono se pote esplecâ in modu satisfactoriu prin oua radecina, ca si prin cea alta : do-ganire, de essemplu, se poto esplecâ si prin capacitare, si prin condacerc sau inve-tiare; assemenea si dogianire sau dosia- , nire=.dojanire, etc.; si fionduco doganirc are carnu acellu-asi intellessu cu tocau i-re, ar pote cineva admitte co si formele cu tenuea t in locu de medi’a d : tocit, toca, tocate, tocire, tvcanire, etc., au potutu essi d’in acea-asi fontaua cu dogu, doga, donga sau dunga, doghiunu, daga-nire, dogariu, etc.; inse formele cu t se lega ca mai bene, si priu forma si priu intellessu, parte de tegere : locu, teca, tcsilla, etc., parte de tangcre sau îngere: toca, foc«re:=ital. toocare, franc, tou* cher, etc. DlTNGARE,-er/iK, v., striare; a face sau trage dunge, (vedi dunga). DURA, adv., rolutlm; invertindu-so : a merge ditr'a sau de a dur'a, a dădea dur'a; minccle, rotii1 ele se dau duru si, mergu dc a dur a;—cuvcutulu este fe-aiinitiulu d’in duru, luatu cu intellessu de adverbiu, ca si surd’a d'in surda; cro duru este una espressione, prin care se imita sunetulu unui ce care merge invertindu-so ca rot'a; do acf si verbulu: duruire=& merge de a dur’a, a face unu *gomotu assemenea unui ce, care merge ca rot’a sau pre rota ; audiu duntindtt DUR. 237 una carutia; de acf si metaforice : ti duruie gur’a ca una tnora franţa; si prin urmare, pentru esplecarea acestui verbu nu e lipse de a allergâ la ung. duiv.irnl; — acumu duru si dura, desf păru a fi asiâ de departate, prin intellessu, de latin, durus, dura=aspru, totuşi nu ar fi improbabile, ca cuventulu durus, care si a perdutu in limba insemnare generale de aspru, se se fia applecatu esclu-sivu si in speciale la sunetidu ditru pro-dussu prin invertirea unui ce, si de acf apoi la mersulu invertifu; dero in locu de durttire so dice si durduire, si acesta d’in urma forma duce la du-duire, care, casi buhnire, este una dupli-catione d’in du, prin care se imita unu sunetu confusu, d6ro potente : audia-mu ceva care facca du, du, du; d'in acea-asi onomatopeia au essitu pre de una parte : dupu, dupuirc, diupuire, etc., 6ro pre de alt'a : duiu, durnire, durduire; du, prin scambarea tenuei l in medi’a d, pote fi iu locu de tu, de unde tunu, tunare, etc.; certu inse este co form'a cu d se vede si in grec. Souiroţ^suiietu pro-dussu prin cădere sau lovire, si prin ur-mareanalogu in forma, casi in intellessu, cu allu nostru dupu sau diu^u; si astufellu formele : duruire, dupuirc, duduite, au essitu d'in una onomatopeia, care sub fonn'a cea mai simpla : du, du, espremendu unu sunetu datu^rm lovire suu teri re, a potutu luă in unulu d’iu aceste derivate, dnruirc, si insemnarea de a merge invertindu-se, intogmai precumu ut*a, de unde uruire=\n intellessu cu duruirc arc si insemnarea de dur'u, afora deco dur'u s\ duruire nu sunt compuse cu de d’in ura si u-ruire; wuirc *6 aude cu diverse pronunţie : huruirc. hirierr, cari inse au intellessuri diverse, curau se va ved6, la articlele speciali; aci vomu notă inco numai espressionea : tura vur’a, care pare a fi essitu d'in dura si ur'a sau Intra; câtu pentru intellessulu acestei espressione vedi si ciorlu-morlu. DUHDLI,-a, adj., incjitns, Btupldus; amutshis; 1. netotu, tontu, nepreceputu; ametitu, distrassu; 2. ca substantivu, mai allessu sub form'a feminina : mun- 238 DUK. DUS. dru, iubitu, amante: durd’a »iea=imm-dr’a mea, si de aci applecatu la veri-ce obiectu de particularia si affectuosa pre-dilectione : pentru vechii luptaci Români puse’a eră durd’a loru; candu in-verdieau codrii, cleptii Romuni, haiducii, si luau durd'a de a spinare si plecau se dc gona inimictdui, care eră străinul u sau ciocoiulu impilatoriu; — pre cumu tonta a essitu d’in tonare, cu intellessu analogu latinescului attonUns d'in attonare, asiâ durdu a cautatu se essa d'in acea-asi radecina cu dunăre (vedi dura), cu insemnare de ametitu prin unu potente sunetu, care esplica forte bene intellessulu cuventului de sub 1; câtu pentru cellu de sub 2., ellu este una metafora analoga cu cea prin care nebunu si nebuna inco seieu cua-cellu-asi intellessu: nebun’a mea de puşca, nebunulu meu de callu; in latinitatea media se afla druda=amlca=ama-sla=iubita, mundra, correspunditoriu cu durda in intellessulu de sub 2; dru-da, ca si drucht e=sponsu sau logodita, drudl=flMiCt, credentiosi, etc., sunt es-site d’in germ. treu=credentiosu, devotata, etc.; d<5ro druda, femininii d'in unu drudiis, are si insemnarea de grassu, care resare si in cuventele romanesci: durduliu, durducare, etc.; franc, dru inco insemna durducatu, bucculatu,c& sidodu, si prin urmare păru a se legâ, prin sensu, de acea-asi origine cu alle nostre durduliu, durducatu; ddro acestu intellessu de grassu, care se afla in cuventulu d'in latinitatea media : druda, ca si in franc, dru si dodu, ca si in rorna-nescele: durduliu, durducatu, nu se pote in neci unu modu esplecâ si conciliâ cu intellessulu de mundra ce are druda, ca derivatu d’in germ. treu; cu multu mai usioru se pote esplecâ intellessulu de inflatu prin latin, turgldus, care prin syncopi ar da ; turg’du, turd’u, durdu, drudu, etc.; si ca se se impace intellessurile asiâ de dispărute ce are cuventulu romanescu durdu, este de-stullu se se compare cu grec. to^o;, cu însemnările de: inflare, ingonfare, mun-drîa, ametire, nebunia, passione nebu-nesca, etc. DURDUIBE, duruire, vedi dura si durdu. DUSLA, s. f., neologismu dupo franc. doache=iaalcu sau halcu— podu de lemnu, asiă ia câtu catafalco 240________________ESC.____________________ insemna proprie : podu de scandure, de pre care pote cineva privi, si de acf : veri-ce podea inultiata; form’a catafalcu este, de certu, cea mai cuvenita limbei romanesci. ESIARPA, s. f., neologismu dupo franc. £clmr;>e, care insemna in speciale : buccata de stofa, cu care si incinge cineva mediloculu sau gutulu; si de acf in genere : veri-ce buccata de stofa, cu care se infasiura ceva; in alte limbe romanice cuventulu suna : ital. sciarpa si ciarpa, isp. cliarpa; tote aceste vorbe sunt, iu forma si după orgine, identice cu romanesculu carpa, essite d'in car-pere=rupere, sfasiare, etc.; franc, char-ple=scama, si prin intellessu si priu forma, confirma pre deplenu addeverulu acestei etymologie, si de acea-a noi nu credexnu neci de cumu fundata suppo-sitionea invetiatului Miklosich, dupo care romanescele : carpa, carpaciu, car-pire, carpacire, etc., aru fi venitu d’in slav. krupa=panura; ddro in limb’a romanesca cuventulu carpa, essitu d’in acea-asi fontaua cu franc, echarpo si ital. sclarpa, sau ciarpa a luatu una iu-semnare mai appropiata de intellessulu originariu allu radecinei carp, si de a-cea-a cu greu s’ar pot6 applecâ in acellu-asi intellessu, ce are franc. 6charpe; de alta parte form'a esiarpa este cu totulu strainu de analogiele limbei romanesci, si de acea-a unu cuventu cu form’a scarpa, sau cu form’a /asc/a:=lat. fascia, ce are si intellessulu de 4charpe, ar fi cellu mai cuvenitu limbei nostre peutru espressionea conceptului de 6-cliarpe; fascia este acellu-asi cu popu-lariulu fasia, d6ro pentru destinctionea de intellessu, punctu assupr’a caruia Ro-mitnulu arreta una delicatetia estrema, este mai bene a se adoptă form’a fascia ~£c!i;irpc de câtu form’a fasia. ESCADRA, s. f., classicula; numeru de navi suppuse la command’a unui si acellui-asi capitanu; numerulu de navi, cari compune una escadra este mai mare de iwue, dero nu trece preste doue dieci m cinci; unu numeru de navi mai mare de doue dieci si cinci formedia una ad-deverata armata navale, £ro mai micu de __________________ECS._________________ noue, peno la trei, formedia una simpla divisione navale; commandantele unei escadre este unu vice-amirdc; — d'in latin. (£uatlrn, de unde si escadrone=z corpu de callari de una suta peno la doue sute de insi, numitu asiâ chiaru de la form’a despositionei selle cudrata. ESCADRONE, s. m., (mai pucinu bene : escadronu); vedi escadra. ESCONTARE, v., a face escontu. ESCONTU si scontu, de snraira de» tractlo; scadimentu ce se face d’in una summa de bani, ce are cineva a primf, candu vrâ a luâ acesta summa inaiute de terminulu, la care s’ar cad6 se ua primesca : regula de scontu se chiama, in aritmetica, regul’a prin care se calcula scontulu,2L=trupa de militari; d<îro cea mai probabile etyuiologfa este cea care refere cuventulu la ital. s-corgere=ex-corrigere,cu insemnarea primitiva de a derege, a dereptâ, a conducă, si de acf: a insoci pentru onore sau pentru custodia; scorta sau escorta asiâ dâro nu e de câtu participiulu de form’a feminina escorreda, scorrecia, syncopatu scorta, luatu cu intellessu de substantivu; de acf si verbu escortare sau scortarc—iivA. t>coitare=franc. ei-ci»rtet=ispan. escoltur=a face scorta, a insocî pre cineva de una scorta pentru onore sau pentru custodia. _________________EŢL_________________ ESCORTARE si scortare, v., vedi escorta. KSLE, s. f, pracsepe; ingraditura, io care Be ^une nutretiulu ce se da spre mancare boiloru, callilora,etc.;—cuventu ca presenta combinationea fonetica sl, contraria limbei romanesci, d'in slav. j**U, cu acea-asi însemnare; pregepe e-ste cuventulu cuvenitu limbei nostre. ESPLOITARE, v., colere; a cultivă, a £ace ca una agru, una casa, una pădure, etc., se dea cellu mai mare folosu;in g'tnere, a trage folosu, a storce d’in ceva sau de la cineva totu ce ne pote dâ; a speculă, a precupeţi,etc.;—neologismu nefericitu, dupo frauc. explolter. ESPR1MARE, v., in locu de espre-mterr, na e de recommendatu; vedi espre-merc in Dictionariu. ETAGERA, 8. f., vedi etagiu. ETAGID, s. m., pl.-e, contignatlo» Ubalatum; spaţiu d’in inaltimea unui edificio, coprinsu intre doue podelle;— neologismu dupo franc. e, care, in origine, insemnâ: unu fas-Mkl de aschiore de apprtnsu, ca si af-■lele grec. ţdxsXoc sau yixsXXoţ; de Ml d^ro se vede essitn, probabile, si po-pnlariulu hacu, transformatu, de certu, d’in facu, ca si hornu d’in fornu. FAIERU, s. m., oblnrgatlo, coiitI-elnm, Berera et acerba rastigatio; mo-strare severa, castigatione acerba, ver-*are a focului unei supperare; — essitu tftiNTu d’in germ. f«ner=/octt, usurpatu in gur’a urbaniloru, inse stinsa astadi mai de tota, asiâ co : mat bene le va merge si urbaniloru, ca si terraniloru, a si venă nu faierulu Germanului, ci foctdu cellu multu allu Romanului. FAILATARlU.rcr, adj. s., vedi fulai-Iar iu. FAINU,-a, adj., perfectus, reotug , optimus, egregius, exlmiugj de cea mai bona calitate, perfectu in genulu seu, bonu, formosu si benefacntu forte: faina stofa, fainu vinu, faine buccate, faina colore, faine colori, etc.;—d6ro nu avemu lipse de fainu, cu form’a lui germanica, co-ci avemu romaniculu finu, it. flno, fr. fln; vedi dero finu, in Dictionariu. FALA, (sau falia), s. f., superbia, jactantla, ostentatio, fustns, decus, bonor , iaus , gloria, magniUcentia, arrogantia, lnsoleutia, etc.; mun-dria, trufia, superbia, arrogantia, iu-solentia, jactantia, etc., inse si in bene : lauda, gloria , splendore, magnifi-centia, etc.: barbalii mari su fall’a na-tionci;—derivate : 1. falletiu=zfallosu —falnic»,-a; adj., superbus, se jactans, ostentaţia, fastuosos, glorioaaa, mag-niilcos, spiendidus, arrogans, inso-lens, etc., atâtu iu bene, câtu si in reu, ca form’a falia, d’in care deriva adiecti-vulu; 2. fallire,-eseu, (si refless. cu sensu naturale : a se falii), v., superbire, se jactare, se ostentare, oollandare, glo-riarl, etc.; a se mundri, a se trufi, a mari glori'a, inaltiâ cu laude, etc.; (compara serb. s. Itrala, V. hraiiti). FALAITARIU, s.m., eqnes praecn* rens; callariu ce spre onore, la cermonie mari, precede carrului principelui; sau si: administru ce merge pre diosu, spre a tină de freue si conduce callii carrului principe3cu;—cu probabilitate corruptu d’in germ. rorreiter, precursoriu cal-lare; acuma mai cu totulu uitata. FALETIU, fălire, falosu, etc. = fal-letiu, fallire, fallosu, etc.; vedi fala = falia. FÂLFÂIRE, (pres. fdlfaiu sau falfai-escu), V., rolitare, stridere, fremere; 1. a flutturâ, a sborâ, a agitâ aripele; metaf.,perulu seu lungu falfaia m ventu; asid falfaia unu stegu spenduratu pre 244 FAR. PAR. una pertica in ueru; usia falfaiu fulgii prin acru; 2. si despre sonulu, ce dau celle ce sb<5ra sau se agita: a stride, su-surrâ fttc.;—derivate: falfaitu,-a, part. sup. subst., falfaitoriu,-a, adj. s., rolu-tug, rolltans, gtrtdor, etc.: falfaitulu aripeloru—hlărum stridor. FALONU, s. m., (psXtfvTj; si «peXtfviov); vedi feloniu. 1 FARA, 8. f., rumor, faina, clainor; rumore, vorba ce se face si se intende : a dă fara in terra, co vinu Tatarii; vorba multa deşerta, fora scopu si fora sensu; clamore, clamori, etc.; — pre a locuri cu unu s mai multu la inceputu: a dă sfara in terra, (vedi si farfala). 2 FARA (pron. fara),prep., slne,prw ter, ab, absqne, etc.; vedi fora ia Dictionariu. FARFALAsi farfalla, 8.m.,homoren-tosus, garro lug;omu venturatu, s ventura-tu; flecariu, in acestusensu sub form’a/ar-fara: far far a de gura, (comp. it. far ful la). FARFURIA, 8. f., orbig escarins, ca-tinug, catillus j vasu precare se pune mancare la m^sa; in specie, vasu de po-tiolana cu forma elegante, — deminu-tivu : farfuriora, leuatu si cu sensulu speciale de taliarelle pre cari se servu dulcetie sau cafelle. FARFURIORA, s. f., vedi farfuria. FARIMA, s. f., frustlllun, offula, mlcula; paDlInlum; pauxlllulnm; bucca-tella forte mica, unu picu, una mica : a face farime una olla, unu onsu. una pune, capulu cuiva; dati-ne una farima de pdne, si metaforice : una farima de focu, de ânima, de nasu; una farima de copilla, una farima de fetitia; a face farime pre cineva : carrulu calca oikl-Itdu si lu face farime; si: a face in fa-rime=a face farime; a dă cuiva una farima dc batalia;—derivate: a)deminu-tive multe, d'in cari producemu : fari-miora, farimella, farimica, (arimicJlu, farimiciora, farimicia sau farimitia, etc., potendu unele supreme i; farmitia; far-miciora, otc., ai uvendu multe differite nuantie de sunau: da-mi si mic una fa-rimitia de guritia; b) farimare, vM (pre3, farimu, farimi, farima, farimâmu, fa-rimati, farima, etc., sau farm*, farmi, far mu, farmâmu, etc., cu supressione» lui i; vedi inse mai la valle), frângere, effrlnţere, eoofringere, comminuere ; frlare, Cutioare, limare, defatlgarc, exliuurire, etc., a face farime, a sparge, a strică, a nemici, etc., iu sensu materiale si ideale : a farimu una ottu, capulu cuiva; a farimă capulu ser/jelui; fa-rimdmu unu lemnu pentru differite sco-puri: farimâmu hmnulu, de essemplu, ca se l'urdemu in focu; cumu farima cineva unu vt-şu, farima si unu carru. farima si ossele cuiva; de acf: a farimă una armata; mai vertosu: a farimă cor-nulu cellui mundru; a farimă poterile, a farimă ânimele, a farimă lumea la lucru de nemica; farimati bieţii omeni de fatiga, dt hibori; — derivate d’in fa-rimariadesea cu differentie de intellessu : a) farimatu si farmatu. part. I sup. subst., cumu : navi farmate sau farimale pâne farimata sau farmata ; < farimatulu sau farmatulu lemneloru cu securea, furmatulu buocateloru cu mor’a, dero farmatulu grăntloru cu petrele de I mora; p) far maloriu si far imaloriu -târia, ! I adj. s., care farma sau farima : farma-toriu de casele omeniloru; f) far matur a si farimatura, amendoue cu acellju-asi aensu : farmatur'a capului sau farima-tur'a capului de serpe; a) far mat ura, mai allessu iu sensulu materiale de mica, remasu pucinu d’in ccva, etc.: farmatu-rele ospctiului se dau căniloru; a col-lege farmaturele altoru-a de pre cdm-pulu seientiei; £') farimatur'a inse mai vertosu in sensulu abstractu do a fari-mare : farimatur'a pânei in farimiture; t') ftirimitiosuaifarm'Umu-a. adj., friabili*, fragili»; de ass^inine cu differen-tie de seusu dupo differontiele de forma; —cjsi derivate d’iu deminutive, cumu: farimiciara sau farmiciare, farmitiare • de lademin. farimicia, (vedi mai susu): a face farimicie — la fru»tilla comaţ- ii aere ; dâro, dupo tote aceste-a, pro longa cari ar ti inco multe de dissu, totuşi cauta se mentiou&mu unu compo-I situ venitu probabile d’in acellu-asi ' fonte, cu -;x: s-furimare, s-far- mare, pentru caro .vii sfermare ia Die-tiouariu; uoi credemu Jero, co faauli’A 4 i FEE. FEL. 2*5 intensa a coventului farima, ce inco se dice si farma, a essitu d’in radicea fr#? sau fraoţ, de unde, intre milli de derivate , 8i form’a : fraşmen, caro, in limb'a nostra, a trecutu succesive prin: f ram~farmc, etc.; in câta adjunse la farime sau farima sau forma. M. FARIMARE, formare, farmatwa, etc.’; Tedi farima. FARSIRE sau fersire, sfersire, etc.; vedi desev^rsire in Glossariu. FARTAltJ, si fartalu, fartariu,p].-e, (rea fartaluri), quarta pars, quadrans; a pavrn-a parte d’in ceva, patrariu, car* tar iu, cartu : unu fartalu de amncllu; — coventulu e d'in germ. rlei-tel, la Românii de d’incollo de Carpati, si nu e connoscutu celloru de d’in c6ce de Carpati. FARTATU, s. m., «ocina, Aodnllg; socia, oellti ce împreuna cu altulu per-tiece sau face ceva, cellu de aprtfpe u-nitu cu altulu : fartatulu de la oui, dc i'i rasoe, de la culli; forţaţi i in acea-asi forma, cu cellu aomitu mui bene bota sau bott'*. PEE 3Î fe% S. f., (fr. f6e), dira, njin-fatidica; tientia mysteriosa, ad-feaa si htrodussa printre noi prin ro-suTie, mai allessu francese, adeco : l.rima div:, nymph-Â, ca:2. divinat<5-rfc, brmicatâria, dn aci: 3. femina in-ouitaWria prin fui inosetia, — n’avemu &ro lipso de f*e pre longa alle nostro : ifiiK. dine. farmicatârie; — si, ce e mai rw. de derivate d’in fa, ca feeria, s. f„ (fr. rteri ), fapta, fa^ lo de fee; feerieu, n, »dj , (fr. Werfţpei, d * fet. FEERIA, fieri • ; v 'di fee. FELCERU, s. m., snbchirnrgus; sub-chirurgu, adjutoriu de chirurgu;—d’in germ. feldscherer. FELIA, (pronunţia felia), s. f., of-fula, offella, segmentam; buccata ta-liata d’in ceva, mai allessu d’in pâne, caniu, etc.: doue felie de memelliga, una felia de pepene; a talia mai multe felie d'in carnaciu; — se fia ore affine cu offella ? atunci e de scrissu fellia. FELISICA, s. f., specia de planta,— dict. Barcianu esplica prin germ. rlngg-blotne. FELINARARIU, adj. 8., vedi feli-nariu. FELINARIU, s. m., pl.-e, latenta; laterna sau lanterna; — derivata : feli-narariu, care face sau vende felinaris; mulierea lui, sau cea ce face sau vende felinarie, se dice /lî»narma,---d’in gr. tpavăptov. FELONIU sau felonn, s. m., («peWvYjc, si ţeXtfviov), casula, restls liturgica j ve-stimentu, ce imbracca preutii la litur-gia, preste stiebariu; ve3timentu supe-riore fora mănice. FELU sau fellu, pl.-wri, «pecies, ge-nus, ratlo, tnoduu, natura; classe de fientie sau obiecte, cari an acelle-asi ca-racterie, totala caracterieloru unei clas-se : natura, specia, genu, medu, varietate, etc.: câte felluri dc erbe ! câte fel-luri ie animali sm pre pamentu! ti am addussu mai multe fel/uri de vinuri; nu eră b ne se fia toti âmenii numai de uhu fellu; ce fellu de omu esti tu? cc fellu de vorba spuni ? — ce fellu ? absol., aprope de intellessu cu : cumu ? ce fellu ai facutu acesta-a ? ce fellu ai cadutu?—io aci »i: m acestu fellu, intru acestu fellu; nu ve impacati in a-cestu fellu; — de fellu — neci de cumu, intru nemica, ca mai pucinu: nu am mancatv, npci beutu de fellu; nu se afla de fellu pre aici; si fora prepos. cu a-cestu sensu : nu e fellu de vinu, nu e fellu de scafiare, fellu de adjutoriu; — derivate : a) fellurime, s. f., nirletas, dtreruitas : fellurimea caracterieloru o-menesci; b) fellurire,-escu, v., rarlare : a felluri buccatele, colorile; c) felluritu, •a, part. adj , Tarlatii», rar log : ftllu- FES. 246 FER. ritele cercări ce amu facutu, nu au suc-cessu. FERBENTIELA, s. f., calor, fervor, effervescentla; stătu allu cellui ce 80 afla in furiere, in mare căldură, appren-dere de passione sau de morbu : nu e ferbentiela de apa, ci numai ferbentiela de friguri sau de libidine; — veri-cumu inse, form’a coventului, de totu incor-recta, cere se se supplen£sca cu altulu d’in multele ce ne stau la dispositione, ca: ferbentia, efferbentia, tfferbescentia, fervore—ferbore. calore, etc. FERBDRIU,-o, adj., (afflatu numai in dict. Buda), dctllis; ce se pote liu-sioru ferbe. FERDELA, s. f., quudrantal; patran-tariu, vasu de mesuratu grâne; d'in germ. riertel. FERECE, s. f., planta (de care vedi ferece in Dictionariu), inse : 1. nomele acestei planta se aude dupo locuri, in diverse forme : ferece, ferege. ferega, fi-rxce, firige, firiga; 2. dict. Barcianu, connosce mai multe specie : a) ferece alba = ferecella-alba (esplicatu germ. splerstaude, rollies steiubrceli; b) fere-cellu, sau pl. de regula : ferecelli (espl. germ. engelsiiss); c) ferega (espl. germ. gemelnes farrenkraut); 3. mai departe, dict. Buda esplica dupo Linneu : a) fe-rec£=tanacetam vulgare, (germ. raln-farren); b) ferecutia—polypodlnra vulgare, c) /tregraixpoljpodium flllx. mas et femiua, (germ. gemelnes farrenkraut). FERECELLA, ferecdlu, ferecutia; vedi ftrece. FEREDEU, s. m., balneura; bania; — neconnoscutu in terr’a romanesca; a-stadi cadutu in desuetudine si in locurile pre unde se dicea alta data; bania e de preferitu; (compara ung. ferdB, Te-redo, fQrdS). FEREGE, s. f., vedi ferece. FERELA, s. f., cantlo; ferire, feri-tura,—de si d’in ferire, nu se mai p<5te recommendă pentru form'a cea străină, si astadi se evita chiaru si de acelli-a la cari eră <5re-candu in favore. FERESTKEU, pl.-e, serra; s£rra, instrumentu de tali&tu si preparata lemne;—derivatu: ferestruire,-escu, v., ser- rare, serra secare, a taliă si lucră cu serr’a : alta data mai allessu la Ebrei, j se ferestruică ~ erau fcrestruiti si o-meni;—de si in ferestreu pare a intră si coventulu ferru (si atunci ar fi de scrissu femstre«), totuşi e de preferitu form'a sem*=serra, care singura e populare pre a locuri. • FERFENU, s. m., planta; dupo dict. Buda, in system'a lui Linneu : 1. fer-fenu (absolutu)=tagetes erecta, (germ. nagelblume» die aufgerechte sonnen-blume); 2. ferfenu mtcu=tagetes pa* tula,(gerai. nuggebreltete sonnenblame; (nu s'ar aşteptă si la noi unu ferfenu mare, in locu de unu ferfenu micu?). FERIA, S. f., urna, amphora; vasu, mai allessu de pamentu: urna, urcioru, amphora, etc.;—dupo dict. Buda, se fia ore feria d’in seriaî — pote si d'in fe-rere cu sensulu de tinere, continere. FERMANU, pl.-e, decretu datu de guberniulu turcescu, (coventulu e persanii). FERSIRE,*cscu, v., vedi Ursirc. FERTALD, s. m., vedi fartalu. FERDLU PAMENTDLUI.s. m.,(d’in fetu ? de la fere sau fiere? ori de la feru, ferru? de cari vedi iu Dictionariu); specia de planta, de care dict. Buda da nomele de ferulu pamentulut = gentlatu : cruciata, Z>., (germ. kreozfftrmlţer ea-islao sau sparreDstrlch);diction. Bare., dupo cellu de Bud'a da ferulu pamen-tului,=germ. kreuzf&rmiger enilan, si sparrenstlch);—se fia ore ferulu pamen-tului, nu ferulu pametiiului. ci fierea pamentulut? cumu dieu celli de d’in coce de Carpati. FESNICU, pl.-e, (pre a locuri sfes-nicu, svesnicu; inse in tote formele cu s aspru sibilante), Ijcbnuchus, caudela-brum; mobile, instrumentu de pusu luminări in ellu; — cari d’in aceste forme e mai originaria, nu e de lipse a se ar-retă, de 6ra ce tote su slavice si de re-probatu, fiendu co avemu alle nostre : | laminar iu. lychnuchu, cunddabru, etc. FESS AIRE, fissiire, etc., vedi: fxssaxre, | fissiire, etc. FESSU, pl.-im, căciulă grecâsca sau turcâsca, coperitnentu de capu rosiu sau FU. 247 klbu eu motiu : pre tempulu fanarioti-loru Românii si Românele inco portau fcsxuri; Turcii nu scotu fessulti, neci candu saluta, neci candu intra in cas'a unui emu veri-câtu de insemnatu, neci chiaru in baserice. FESTA, s. f., festa, (fr. fete); vedi in Dictionariu, 6road se se observe numai, co festa a luatu, in mare parte a poporului, si sensulu de: jocu, artificiu, renghi», etc.: a joci cuiva bone feste. FESTANIA, s. f., (pre a locuri: sfe-stania, svestania, osfestania, offesta-nia, inse tote cu s asupru sibilante), aqu*e bcnedictlo; benecoventarea apei in reri-ce occasione, mai allessu inse in oecasioni sollenni;—coventu slavicu, cu atâtu mai de repulsu, cu câtu avemu in gura poporului covente mai lăute si mai genuine, ca : agiasma, agiasmare, be-nedictione sau benecoventare a apei, etc. FESTELIRE sau festellire.-escu, v., (cu s aspru sibilante), polluere, eonspur-care, contaminare, splendorctn (ofuscare, roarcldnm reddere; a sordî, maculă, contaminâ, strică si spellaci colo-rea si splendorea, puritatea; a vescedî, langedi; — derivate : festeUitu,-a, part. sup. subst.; festellitura, s. f., pollutio, eaotamlnatio, lanţaor, înnreor, etc., sorde, maculatione, vesceditura, inne-griresi intunericare, etc.; (comparaung. restant). FETELEU, s. m., rlrago; 1. f«5ta gros-sa, grossalana, mare si greonia; 2. unu baiatu, june ce sâmina mai multu a una teta. Formatione absurda. FETIAI RE,-eicw, v., vedi fitiire. FETIŞCANA, s. f., (cu s aspru sibilante), puella paeue ndultn; teta aprope de teta mare, inse inco nu teta mare, nu teta adulta : d’in fetişcane multe au focu de a trece intre fetele mari. FETISCHETU, pl.-c, (cu s aspru sibilante), liţula, litramen; acia implettita ca doue ace sau terra la celle doue căpiţe, ce serve militariului; — nu scimu, d&o coventulu are cursu in militi’a României libere; dâro dict. Barcianu Tare scrissu : fetisich tu si esplicatu : nettelschnur, scbnHrliaml. FIACRU, s. ni., (fr. Macre); rheda condoctlcla; trassura care transporta, pre pretiu, persone de la unu la altulu in cetate. FIDEA=//MeWa), s. f., (isp. fldeos, fr. rermlcelles,—de la form’a lucrului); coca addussa in forma de lungi si sup-tiri vermisiori, ce se punu in supa, — taliatelli suptiri. FILDESIU, s. m., elephantus, eburj 1. speci'a cea mai mare de animali pre uscatu, elefantu; 2. ossu de elenfantu, d’in care se lucra multe obiecte de arte;— in ameodoue seusurile coventu cadutu in desuetudine; cursu au coventele: elefantu =animale, eboriu sau t50»,e=08sulu a-cestui animale; (vedi elefantu = ele-phantu, si eborc=cboriu. in Dictionariu). FILEGORIA, s. f., dupo dict. Buda, dotnu* hortensia roluptarla, casa de plăcere in gradina; — nu scimu se se dica sau se se fi dissu d’in coce do Carpati; de altramente coventulu pare unu com-positu grecescu, ce nu essiste inse in vechi’a limba greca; totuşi intra mai bene in limb’a nostra unu coventu ca filegoria sau philegoria de câtu covente ca chiosm, etc. FILERU, s. m., pl.-i, creplda, solea; calciamentu, care, ca si pantoftdu, e fora tibiale, sau turiacu, sau caputu : filerii inse su mai grossolani de câtu pantofii; pantofii su de urbani, filerii de terrani; — acestu intellessu are coventulu d’in coce de Carpati, £ro d’in collo de Carpati ar fi una moneta, dupo Barcianu : heller, pfennlif; si se vede co d'in heller vine fileru san filleru, felleru, ca banu. FILIGIANU, pl.-e, patern, crater, aoyphu»; cupa, tassa, poteriu, cenacu, c^ăca, etc. : unufeligianu de vinu, doue filigiane de cafea. FILONICHIA, 9. f., (cp’.Xovixta si cpt-Xovs'.xk); vedi fUonicia, filonicu, etc. in Dictionariu, co-ci aci nu avemu de câtu se facemu doue mice observationi: l.co form’a filonichia cu ch n’are intellessu in limb'a ndstra, de ora ce coventulu grecescu neci sub form'a de yiXovtxta, neci sub cea de piXovetxîa, nu are neci uuu sonu care se correspunda cu ch—x; 2. in sensulu de amore de victoria e bene de scrissu romanesce ; fUonicia=phih- 348 FIR. FIS. nida, filonicu=.phiionicu, etc., ca pro- j venite d’in , de care vedi fenicu si phenicu in Dictionariu. FINICC, s. m., vedi fenicu si phenicu in Dictionariu. FIORA, s. f., borror; frica, spaima ( care co prende cu frigu si tremuru, (vedi j fiori, pl., in Dictionariu);—in singula- | riu fiora pare a se applică in sensu mai energicu, si inco si mai energicu in for-m'a m. fioru, care se aude, ca si f. fiora, desu in gur’a poporului, spre essemplu: fioru de morte, unu fioru de morte mi tresu prin mente; fioru me appucă de sirpele ce vru a me muscă. FIORINU, s. m., nome do moneta, de care vedi florinu in Dictionariu. FIRAVU,-a, adj., pallldus, IItIAos, morbldus, striposnsj pallidu, morbidu, cu pandi’a lenata de pre facia, cu totulu macru, nepotentiosu; — probabile d'in fitu, persona suptire ca unu forte sup-tirr. firu. FIRIDA, s. f., loculameututn, Tene* stra coecn; fen&tradrba inpariete, care serve de pusu si pastratu differite lucruri;—d’in grec. (topic—dopCSa, unde b=th a trecutu in y>A=/;—acâsta trecere a lui d in f e torte vechia, appare chiaru si in multe covente latine, cumu in : formug=:d’sp[i.d;, rufiu (si iu rufer in locu de mai tardiulu rnber)= ipt>-etc. FIRNISIU, (si la Barcianu firnaisu), s. m., lacca, nitor, gplendor; materia de lustruitu, vernice ;—vedi vernice in Dictionariu. FIRSIRE si fcrsire,-escu, (cu s aspru sibilante), v., Unire; a fini;—vedi finire in Dictionariu. FISA, (scrissu de alţii si fisia, cu $ asprn sibilante; inse scriptur'a correcta e fissa, mai pucinu correcta fissia, de ora ce fissa nu e de câtu femin. d'in fissu de la fiyere. de unde apoi si fissarc, etc.; vedi fissare, fissu, etc. in Dictionariu), 8. f., (fr. fiche), llbola, tesseru; ceva ce se fige sau lipesce pre pariete : bne-cata de metallu sau de charteia, etc.. ca i se sârva de semnu; de aci in genere ; marca, semnu, nota, etc.; in specie; ! marca de jocu aleatoriu. FISSA, fissia, s. f., vedi fisa. FISSAIRE, vedi fissiire sub 2. FISSICU, s. f., vedi fissidu = fissi-chu in Dictionariu. FISSIIRE,-cscm, V., fiare, «Filare, Tissire, pedere, stridere, sibllare ; le-vlter attlngere, stringe re, perstringere, trabere, etc.; 1. cu s aspru sibilante; fissiiu (ai fissiescu), fissii, fissie, fissiimu; se fissiiu, se fissiia, etc.; a suffli incetu, a siueră forte incetu, a face, prin liu-sioru contactu sau trecutu pre longa ceva sau preceva, unusiuoru, murrauru, susurru, atridore, etc.: rochiele lunga ' alle feteloru si witieriloru fissiiu; fissie verice vestimenix lungit si larga cându se trage pre pamentu sau se attinge de [ parieti sau de alte obiccte; fissiiu si a- ■ ripde passtriloru in aeru; fissie ii fo~ 1 cm/m ce nu arde bene, cu doue lemne ude _____________________FIT._____________________ focxrtu nu pâte de câtu fissit, etc.; 2. cu s linu sibilante, (si in acestu casu păru anii a vr£ se scriua fissaire in locu de fisfiirc; conjugationea si in acestu casu, e simpla : fissitu, sau incarcata : fissic-scu), a) io genere : foculu fissie sau se fissie, cându c reu facutu si cu lemne iide; fissie unu lucru, cându nu merge bene; fissie furda, căniu dorme si nu lucra mulierea cu eu; de aci; fissiirc = ammortire,* fi ammortitu, addormitu etc.; bj in specie, a lassd, a emitte, fora sonu, ventnri d'in ventre; — acestu d’in urma sensu pare a fi cellu primitivu , co-ci: fissiire— bessire = rUslre; — derivate soot : fissiiluru, part. sup. subst., fissii-twra, 8. f., etc. FISTEU, s.m., pl.-?, malleus, flataca ferrea; malliu saumaiu, ciocanu de fer-ra;—nu scimu se se dica pre d’in co-ce de Carpati; coventulu pare impromutatu de fraţii de presto Carpati de la germ. f2o»t«l; iose de cartu, e de preferitu romaniculu, genuinulu si populariulu : M'stfru sau maiu. FISTICA, 8. f., plstaclum, (fr. plsta-ehe): fructu de fisticu; vedi fisticu, FISTICHIU,-a, (pron. /îslicMu), adj., tTlr*oenteflaras; care d’in verde bate in gilbina: facia de rochia fistichia -,—proprie : de colorea fisticeloru sau fisticului. FISTICU, s. m., pistacn, (fr. pista-tkler); arborellu ce da fistice; asiâ d^ro: frudulu fisticului e fiitica; se potu reduce mai bene la form'a romanica : pi-ttieu. ca arborellu; pistacn, ca fructu allu pistacului; vedi pistach, (ca arbore) si pistaciu (ca fructu) in Dictionariu, pre candu analogi’a limbei uostre v cere d’in contra : pistaciu (arbore), yuiacia (fructu);— inse fisticu in espres-I rioni ca : fisticu in casa! fislicu afo-I *■«/ etc., arr£ta, prin verbulu derivatu : I fitlicaire, co pare a tin6 si Je fissiire si | de fiiiire. I FITIIRE, (scrissu si fitiaire, fetiai-I r*). r., lusclvlre, no ruinam qulescere, [ »Ure loco nescire, inepte se agitare, I ttatlno* trcpldare, corpus rel corpo-I rli partea buc et Uluo Inepte et lascfre | ■ likrare; cu inepţia, lascivia, stultetiaa [ misd corpolu integru sau parti de alle _______________FLA. ______249 lui, a nu se atemperd, a fi in continua agitatione, a sari si trepidâ continuu, etc.: a si fitil capulu , mănule, medilotulu; spre a place fitiiu fetite si mulierile, cumu fitiiu junii fatui ce vreu a placi mulieriloru; mulţi baiati si fete fitiiu totu corpulu sau parti de alle corpului: fitiiu si certe bestie, mai allessu fitiiu si pescisiorii mici, fitiiu serpillele codcle selle; si despre lucruri: fitie totu ce mm e fissu. stabile si bene assrdatu;—derivate sunt: fitiitu,-a, part. sup. adj. subst. fitiitura. s. f., etc.;—d^ro fitiu,-a, adj.s., IusiiIyus, petulans, lrreqoletu8=wes/em-per atu, etc., pare a fi datu nascere cel-loru alte forme in cestione : una fitia de ftta, unu fit iu de june , fitie de mu-lieri, fitiulu si fi ti’a su importuni si ne-sufferiti. si mulţi pescisiori sufitii; ca adv. a merge fitiu, fitiu-fitiu. FITIITU, fitiitura, fitiu, etc.;—vedi fitiire. FITILU sau fitillu, pl.-e, elljdinlum, (fr. mâche); preparatu de datu focu la ceva, mai allessu la una arma; metaforice : a dă fitille cclloru irritdbili forte fora provocationicoventulu pare a fi turcescu;—vedi si festilla in Dicţionarul. FLACAIA, flacaire, etc.; vedi flăcău. FLACAU (pron. flăcău), s. m. pers., adolescens, adolescentului, adultus coe-lebs, sodalisj june adultu, bonu de in-soratu, inse care p6te nu se ins6ra sau nu s’a insoratu la tempu; sociu de acea-asi occupatione;—derivate: a)fl. multu flacaiesre si se vede, co n.re inco sefli<’ai-âsca; — probabile, co flacăs» va fi essitu d’in flacara, precumu si jM»s = Juvenis =sanser. jnran, etc., inco essira d’in jnT=a inflori, a splende, etc. 350 FLE. FLASIXETC, pL-«, (germ. Ixieh-nett sau flaaektMtt), tataia; fixatn micutelln ca son a suptire îi aesta; —fistula e de preferiţi; redi fittuia in Die-tionariu. FLECARIA, fi'carire, fleaxriu, «te.; redi : flecbz=flecu. sau fbacm. FLECE, S.f., ?«!■■, Uta« mlte.ftae-ciditaa, ■•Ultles; io genere, molie tia, ceva molie, dissolnta : fleda perdom prea copte sau bătute, (vedi unnatoriula fleciu); in specie, lima moli?, lima uda, plenu de apa; — derinte : a) fleău,~a. adj., tlaccidos, ■•llis, Laartidcs, m*li-tus, difOnem, fraeidaj. e*amla*ta», Iri-tos, etc. = molie, mollesitu, molliata, batutu, pisatu, farinosa, pispaliosa.cte.: pere flecie; osse, mâni fleâe; b) fledre z=fleciuire—flednire,-esai, t., aolllre, resolfere, eanterere, preaere, fraee-scere, Unţnescert» * mollii. mollesi, pisă, sfermâ, etc.: pere fledmte san Ae-ciuite; a flec* cordele, nervii; creier*» flecitu, par ne fl'Suita; c) fltemirti-eseu. (scurtata d’in flecinire), are acello-ad sensu cu celle de sub a) si b). cu diffe-renti'a, co insemna si: e«as»lare, c*a-cr« .scere, crapotarl, a prende, îndesi, inchiagâ, a mollesi prin malta beutura spirtuosa : omeni fleeniti ie beutun;— d) alta soria de derivate pare născut* d’in fiece: a) flesca, s. f., (cu s aspru sibilante, dâra d’iu flesica=flecica), eoeaaa, la* tom, sordes; corragati», •ksaletas, rts obsoleta, alapa, etc., *’) tina, neue me-stic&ta cu tina si apa; p') in genere : sorde, lucru portatu, rea portata, inve-chitu, calcatu in peticre, sorditu, stri-catu, mollesitu etc.: flesca de ptllaria, flesca de rochia, flesca de curte; numai prin asssmini fleset de tina eu assemini flesce de vestimente; 7') una palma: a lipi ima fltsca. mai multe flesce ; si: a jocâ dc n fl'.sza, (in acesta ia-tellessu se aude mai desu : a joci ple-sca, totu cu s aspru sibilante); Ş) derivate d’in flesca: flescaire ,-escu, v.. a face ceva flesca = sordidare. ati, ele.; flcscaitu,-a, part. sup.subst.; flescatiura, s. f., etc., tote ca si simplulu flesca, ca s aspru sibilante; de altrameute se auda afceste forme d’in flesca si cu i:flisuire, ___________________FLE.___________________ ffituitu, fltscaUttra; -t) d'in flesca tn fine si: flescerire,-tscv, v., premere , c*aprIaere,e«Bterere, concolcare, calcare, nareescere, palle^ere=apreme, appesi, calci in petiore, strivi, strică; ia sperie: a palii a se descolorâ, dede-cori, Uagedi : florile flescerescu si se flcscerescu; — derivate : flesceritu ,-a, part. sap. sub3t, flesceritura, 8. f., etc., , —pastrandn alte inâuentie asupr'a co-veotnlai fiece, fltdu, d’in care celle alte, e probabile forte, co fiece, flcciu au essitu d’in acea-asi rădice cu flaccidu, fra-Ctdu — flareidaj, fracldui, (conf. si fr. Oasţae); si prin urmare ar ii de scrissu sipronantiata:/Zeâtt flecdu /lectica, etc. in loco de fleee, flcau, ftecica san flcsca. FLECDîlRE, fleauirc, fhenire, etc., 1 vedi/fee*. FI£CU,(prtB./7ifdi)^l.-m, noţae, is-•f tlc( garrallUs, Uţaaeltas; aebalo, ne-qta*; secătura, inepţia, lacra de nimici, de neci ana in3emnetate, inepţia, mai allessu: vorbe deşerte, limbut ia, etc.: cine si ţitt perde tempulu cu assemini flecuri, se asculte flecuri de eopUli sau mmlieri betoane? fleeurtk decrepitiloru; in loca de ceva, mntei=:die Icranzrade; fioreu grâului, die blaue korubliiine; florea lui Joanne, wahres labkraut; florea ostiloru, die waldauemene, waldku-chensobeile, (vedi mai susu: florea pos-seriloru); florea ventului, das wlndros-cben, die wlndblame; florea de perina ( 252______ FOF____________________ <1 le fiirbeliamlllej florea galbina, das rhrj-sautheum; flore vencta, dlc deotohe 8chwertlllIe;//onciC(i/ormosat die mngs-ll«be, das tuusendschiJnclieii,-/Zore de per-rtu, das sumpfveilchen; flori galbine, zwelblumlţes vellchen;—adauge inco : flore de daue = pecteu claria, gur’a, dentii clauei; floride pane de casiu, etc., a) infloratura, b) mucegaiu. FLOTACD si flotagu,s. f., major flnc-cni>; floccu ceva mai mare; — transformatu d'in floccacu, ca mitutdlu d’in mi-cutellu. si de acea-a de scrissu flotacu. FLUERA VENTU, s. m., Tcntosus, cessan», otiosus; compos. ca cascagura, per dever a, etc., flueravetitu e nnulu ce no face aemica, sau lucra, face lucruri de neci una utilitate : ottosu, ineptu, ignavu, etc. FLUTTURASIU, s. m., papillnnco-jn8; paleola aurea rol argentoa; deminutivu d’in flutturu atâtu in sensulu proprin de animale, câtu si in cellu de floricella de aurgentu sau de auru la vestimente. inse d’in caus’a formei, e de preferitu flutturellu. FOBURQU, pl.-wn, (d’in fr. fau-b ur&); suburbiu; vedi suburbiu in Dictionariu. FOCDLLETID, s. ra., minor ignis; unulu d’in deminutivele de la focu, pre longa focusioru, si focutiu, de cari vedi in Dictionariu; — foeullctiu e de certu essitu d'in unu altu deminutivu, adeco focullu. FOCDLLU, 8. m., vedi foculletiu. FOECH1D sau foiechiu, s. m., apinm paln«tre=bcleoselinum. (Dict. Raoul, ce ginguru da acestu coventu, esplica fr. aebt, c6lerl sama**); asiâ dâro: foie-chiv—apiu, npiu selbaticu san palustra, heleosdinu; —probabile co fomchin e in locu d* folitclu comitu, de certu, asiâ dupo multele fi m'n', a se portă francu; a nu se acceptă de câlu franca tote scrissorilc ce nt se addrcssa; 3. ca 254 FDD. FUR. subst., a) person., unu francu, una franca ; b) reale, unu francu, una moneta francesca de argentu, ecale in valore cu leulu nostru; 4. derivate : a) francare, v., a) solrere, a solve, a dâ pretiulu, valorea ceruta ; a francă scrissorile; f3)itnuDnltatt)in dare, a scuti certe merci de dările publlco; de aci: francatu,-a, part. sup. subst.: scrissori francate, merce francata,francalulu scrissoriloru; b) franchetia, s. f., inadmissibile, si in localu lui potu intră, siauintratu dejă: sinceritate, candore, ingenuitate, si de celle vechie cu acellu-asi sensu: curatia de ănima, de cogitu, addeverulu cu-ratu, etc. FRANZELLA, 8. f, pâne mai mica, mai alba si mai fragida. FRUND1ETU, s. m., pl.-e, frondium multitndo ; collectivu, ca fagetu, nu-cetu, etc.; mulţime de frundia;— cu a-cellu-asi sensu si forma : frundisiu; — frundiulitia, s. f., e unu deminutivu d'in frundia, care presuppune altu deminutivu, frundiulla. Prin urmare credemu a fi de adaussu la Dictionariu. FRUNDISIU, frundiulla, frunăiulli-tia; vedi frundktu. FRUNTARIU si frontariu,-a, adj. s., vedi in Dictionariu, observandu-se aci, co frontariu, ca ornamentu, sta nu numai pre frontea calliloru, ci si: a) pre frontea altoru-a; b) ca fronte a unui e-dificiu, frontariu=frontispiciu. FRUNTIEUA, s. f., flnls, limes; margine a unei regione, târra;—cu forma incorrecta in locu de fruntaria sau fron-taria, de cari vedi in Dictionariu. FUDULLIA, s. f., faslidiosa superbia, anperbom fastldium, jactantia, oaten-tatlo; d’in fudullu, calitate de fudullu, si fapta ie fudullu;— fudullu,-a, adj., superba», fastlosas, tnsolens ; Inepte sesejactansy ostentaţia, mundru despre-tiatorin de alţii, desertu, superbu; fu-duUire,-escu, v., de regula; ca refless.: a se fudulU=tutlodlo»e «aperblre; — pote co e coventu turcescu. FUDULLIRE, fudullu; vedi fudulită. FUMARITU, 8. m., dupo analogi'a coventeloru: vaccaritu, ouiaritu. ca-praritu, vinaritu, etc., fumaritu— dare, impositu pre fuma, adeco pre fornn. FUNTU si pfuntu, pfundu, s. in., llbra, poudas, pondo; vedi pundu = pondu in Dictionariu. FUNIORA, funiutia. s. f., nu su de câtu deminutive d’in fune, pre longa celle d'in Dictionariu :• funiceUa, funi-siora. FURAFOCU, s. m., pbalaena; dupo Dic.-RaouZ.-falena, flutturellu nocturau, ce se rapide in lumine. FURNIRE,- eseu, v., (fr. fou mir); 1. a procură, pro vedi, instrui cu cella necessarie, a pune la dispositione ce e de lipse cuiva; 2. a ornă, pară, dâ pa-ratu;—derivate : furnitu,-a, part. sap. furnitura, s. f., (fr. fouraitare, fonrnl*-seireut); furnitoriu,-toria, dissu de unii furnisoriu, dupo fr. foarnUseur; dero cu totulu inadmissibile, pre cându celle alte forme s’aru poti admitte, in pote-rea originei loru romauice, de la furnu, asiâ co furnire insemna : a) proprie, a scote indestullaprovisione, pâne d'in furnu, si de acf : a procură, pară celle necessarie, etc. FURNITORIU, furnitu, furnitura; vedi furnire. FURTISIAGU, pl.-ur>, forţam; hi-bridu nesufferitu d’in furtu, care e de preferitu si de adjunsu; vedi furtu in Dictionariu. r G. GADE (pron. j«îde),9.,care se applica cu art. f.a:gâdea, carnlfex, carnifice, care essecuta condemaatii la m<5rted'in ce origine? pote d’iu acea-asi cu slav. ga-4u, cu sensu de fira : co-ci, intre Români nu s’a aflatu neci unulu, neci una dala, se faca messeri'a de găde; cu atâtu mai multu nu se va află astadi, candu legea nostra a proscrissu suppliciulu ie morte allu criminaliloru; neci de găde dâro, neci de gialatu (turc.) nu avemu nevolia; se pw sau granguru. GARDEROBA, 3. f., (fr. Testlâriumj' armariu-de' pătrata v iii-. dl-ta tiASLiar. tai; gnr’i j-’ ^erad^cm — tbe provuu«r -mile doa« ~ GAKXEat fVttlr), Iil> un; & prre*» fami tata BM «MĂ? -ice z a *» CWeew/it. GAB"' şrsc^idli rin la as* admitte, w GARSITIa, «ia do ar*ww®t. GAKSITC. gctniitur* mi ud pellsns G A5C*" C8& ctau '/ *«" i <. r„ ri'ar«*) ml >rnnr«*, instruire, proruriiro, vestire, I minere ete.; 1. a pară, prepaiă, mai allessu, a feibî, ctfce, prepară do mancare : dc si ne «ni I'k>h>, nu Se gituw inco h^cciihlr; h iC-Cntnriu măiestru dc ti gitd p'ntru cilh-iibii bonn tn-:s<:; dero g itd dn;>ogus-tulu nostm; in acellu-asi sensu si yt-tirc : gatiti prandiulu mai currcndu; 2. cu seinii m;ii generale, a paid, appa-rd, etc.: a gttă sun giti pre nnevt>; tute su g îtute d>: plc-cire, tot-- g Uute S'tm gătite de amU»; toti gutuii suu gatiti a seceră »i ard; pudni su g ituti « si pune. uine> ii lu greu; 4. iu specialc, a termină, i>ssanrl, a si.ccă, fiul, etc.: gUutu c vtnulu d'm tute. butii»:; sug Unfurinn d'in sacru, cumu s’au g.itatu toti bunnii d’tn pungi; 5. a vesti, investf, ornă, provide, etc : u g ilituru, cari> ars sensu mai largii: gatotto '.i b icc-tt'.loru, capului, p> ru ui, ttijvi i, cullulvi Cin ului wutrului cu c llc n"C".ssarir sa** ru cclle de orn itr*. et>?.; g itutoriu si g-iti-toriurtoriu adj. S., |>nr»1 or, vrw|>jra-tur; iiistruotor, <>rnnl<>r, armator, etc., care git-i suu gahsct ; iu fine: guta, ad j. S. adv., parntus, pi'rfoi'tus , iibsolutu^, mniitiis. In>tluetu’j iirujiemtun, llltetH, neilnluii xpilulo, tibxnter, prwdto, etc. (si ca adj. invariabile dupo nunioru si dupo g inii), si de regula artie. orecuinu cu ti. ad-co cu ii finale cluru, diiro si inchisu in ceitt* sensuri, (de cari vedi mai diosu), cumu : / gaUi meau, g i/u su m'Stle, nu e inco giti r>stimcntulu, su gătit inse alrionit; toti su g itu tle plcc.orc, toti: su gttu d' .‘.vlr.itu, cilii hoţii su g it i a fure b- ne vt ri-cui. tiu su g i-tn l i lucru indutn dupo somnii; »hi g i-ta su a ini du velin dc câtu onorra; 11 totu cc i>‘ ceri si Ir rogi. su g tta g Ua e. medicununtulu ? g)ta su respunsurde? g ita su documentele si tute scriptel/: ? noi sumu gatalii tote. gutu la bine, golii cn si hi reu; g>U.n ti mori. ca «' g Ui ti o/mc. mu su gata cu lucrulu C- le ui im-pu&t;—u usti ptâ dc u gata, tote di u g i-tu; b mnideug ita, bunni cu g ,tn. b inni pre. gitu,bmm ui g Un, repeţi tu : gila-gtta;ern g,Un-g itn sc plcce; gUn-g Ua sc s" occida; — peno aef cu a finalii clarii, inso si cu x fiuale obscuru in intellessulu de subst. allu verbului : pa- nttl», porfeciln, co'ifoctln, uimolutin, ornatln, lii^truolio, etc. : ore în- treg ■ pre guta du nuntii. font g t i cuvenita nu sc fier. nemicu hme; git'n rostea dt- i>i.rniiildarc ne. prrth: tempulu cellu mii prtlitxu; — pentru originoa, ctymologi’a coventului, Dict. do lî-td i ' da grec. x*Taoxs’>âCuv, d^ro reu tra^-tn de peru; 1). Mk'otltu d'in slav. L'lilnl, deriva de aci si acejtu co-ventu; vedi inse si: gnllnnu, gâtuire, etc. cari tote, ca esSite d'in gtUu, au so se scriua: guttuhgiu, gutlulunu, guttui-rr, etc. GATU, s. m., (pron. gnlu, sau mai beno seriile si pronunţia : guttu)’; vedi: guiţa in Dictionariu; vedi si: gu'unc, ga'hg’u in Glossariu. GATL’lllE,-(.')fM, v., strangulare, «uf-foeare; a stringe de gdln a suggriimd, stranguld etc.; — derivate : g du-toriv, gatuturu gatwtu, etc.;—de scrissu si pronuntiatu : gdtuWe gutluilor.u, g-d-tuitura. guttwt'i, etc.; vi'di si; gâtH, iunosi ca~ ciuli’a strimpa e forte (Aante P?e căldura mare;—coventu1 9e*ţa—fr. gfcne se trage d’in geena f4 9^ena=foculu -infernului, la crest'* ^ro *a Ebrei, unu mare predpitiu lo,a Jşrusalemu, unde se nutrie* unu rr« 81 ^fricosiatu/bcn pentru ardere dfct,fne°mene8C,> M» si^ioD^*™-) , GENANTT^enara’ genatu; vedi : ^ a^ARIA si jandarmaria. s. f vorli.- *darmu- n qEN^RMU , (scalciatu de mulţi duoo f'e"d*rme» asi^ 00 adjunge se nu st'’1 conn6sca ce coventu e, adeco: • mu, geandartnu, giandarmu, etc., s.’l1^ corre£e> ca mai bene in : gen te ,bme = genteâ’arme, etc., cumu si: Ue d'armaria), s. m., nlleg, armatug, inesj omu armatu in genere, militariu; 'o in specie : oallariu sau podestfu &r-atu, ce servo la apperareasi asseourarea 364 GAR. unei commune;—derivatu: gcndarmaria —gente-dc-armaria, collectivu : mulţi gendarmi, toti gendarmii unei commune; unei politia. GENTA, s. <., vedi geanta. GENTLEMANU, s. m., Tir genere nobili; omu d’in familia nobile; in sensu mai largu, omu cumu se cade; — d’in \ngl. gentleman, in fr. gentllhomme ; s^r poti pune sub form'a correcta si anhlaa, mamll-lare, penlculutn, penlolllnm; 1. fascia de pandia suptire, depandia delinu.etc. adesea cosuta cu fîru de metalln pre-tiosu sau de metasse, care serve la differite si diverse usuri, cumu : gevrea de mâna sau de facia; gevrea de sudore; gevrea de nasu; gevrea de guttu sau dc collu—collanu, strophiu; gevrea desenu, de peptu=mamillare, etc.; 2. si in seaau mai commune : gevrea^=scrvetu, sler-gariu, stergutoriu, cârpa de stersu, etc. GHEB A, 8. f., 1. glbbm; (vedi geba si in Dictionariu si in Glossariu); 2. pal* II du rnttlcum, mantellu terranescu, de regula negru; vedi si : seghe, seghe. GHEBOSIA, ghebosire, ghebositu . ghebositura; vedi gheba sub 1. si geba, cumu si ghibu. GHELIRC, 8. m., qaldplaa fortuit! bonl, fellx repertum, repentlnam ba-nam , lntperatae repentlnaeque peei* ni»; ceva bonu venitu, aflatu fortuitu si neasteptatu, castigu fora labore, cape-tatu d'in intemplare sau prin artificiu si fraude; — se pare a fi turcescu. GHERDAPU, 8. m., pl.-««r>, locu cu cataracte periculose;—coventu turc., inse impromutatu de Turci de la Perşi. GHERGHEFU, s.f., fabrllls machlna, (fr. nâtier k coadre); cadru de cosutu flori cu aculu pre campa de pandia sau de alte materie; coventu turcescu. GHEROCU, s. m., pl.-e, Incarna, »•-galum, paenala, (fr. sartanl, redlngata); tunica superiore, vesti na;—corruptu d'in germ. gehrock. GHETA, s. f., corruptu d'in fr. f a&tr«; specia de caloiamente cu tibiali scurte. GHIANDOSU,-a, adj., vedi ghindosu. GHIARA, s. f., angoli, faleatas vel adancaa angnls, feraram angala; ungla de tere, de cadrupedi sau de passeri, etc. AB.ni. rente . ungla adunca, falcata si forte ager»: pulu de peru, cumu si. p ________ciima -,9^are^ catusiei, corbului, vulturelm, lui de peru undeva, in una a nome etc., metaforice : ghiarele mortei, "* ......... friror» parele raptoriloru, ghiar'a tyrannului 'a, a nome d'in ungliora=unghiora, GHI. ayncopata ghiâra=ghioara, cu perderea \aio:ghiara.—casi chioru d’in unochio-ru = unodoru; nu e dâro de cautatu in germ. klaue, kralle; in Diction. Ilaool vedi si gr. -/eipai:, ca affine cu ghiara. GHIBA, a. f., vedi: gheba sub 1. si geba, ghibu—gibu. GHIBOSIA, ghibosire, etc.; vedi: ghe-bosia. ghcbosire, si gebosta, gebosire, etc. GHÎBC, adj. s., veii:gfieba sub 1. si gtba. gibu. GHICIRE, (si cui obscuru in syllab’a iaitiale^-escw , v., dlrlnare, angnrarl, aoajloere, oonjeotare, eonjectnra m-••qal; a divină, a spune d'inainte ce are se fia, a descoperi ce e occultu prin simple semne sau coniecture, a coniectu-râ, etc.; 1. a spune prin una pretensa arte, sau prin certe instrumente magice, cumu e mai allessu ghioeulu ghicitorie-loru ; Ţiganele, mulierile de Ţigani, ghicesc» cu ghioeulu; te ti ghieetcu, Dom-mde ti Domna, totu ee ati patitu si vtti poţi; te ghicimu fortun'a si murirea, la care veti adjunge; 2. in genere si metaforice : ghicetce unu omu ageru cogitele celle ascunte alle altoru-a; celli ageri gkicescu ceUu mai departatu venitoriu; pare co ai cautatu ghiocu, asia scii ghid ceein anim'a fia-carui-a;—derivate ghicitoriu,-ghicitoria, s. m., dlrlnater, care ghicetce sau pretende a ghicire; ghicitort—ghicit oria, s. reale, nnlgma, ee e de ghicitu. espressu prin covente, enigma : ghici ghicitorea mea; ghiciţi voi ghicitorile nostre; si s. f. reale, ghi-citorio=dirlnatorla an» pretens'a arte a ghicitoriului sau ghicitdriei;—ghicitu, part. sup. snbst., dlrlnatas : ghicitorea ghicita, ghicitorile neghicite; ce ceri de ghicitu? tu tatullu de ghicitulu vostru; pre ghicite pre neghicite, adv.;-ghici-tura. s. f., dlvlnatlo, prnsaglom, aogu-rla*, actione, arte, si effectulu acestora-*, ce se ghicesce : nu ne leuămu noi dupo ghiciturelc vottre, co nu avemu eredentia in ghicitur'a vostra; — Dict. Raoul da ca etymologia a acestui co-vratn, ruts. ogadolkti, care e unu tubst. =CU ghicitoriu; d$ro de unde verbulu ghicire ? ore d’in ghlk I dâro acestu co-rentu na essiste in limb'a russesca, ci verbulu compositue : ugadalft, 4ro simplu : gadnjo sau gadalfi, de unde ar fi essitu unu romanescu ; gadire, st neci cumu : ghicire sau gacire, cea ce neci D. Miklosich nu a affirmatu, de si ne spune ca gadina ne vine d’in slavic’a : dtko^adtmiesuot cobe, passericoWone, auguratoric, ca in limb’a latin’a, asiâ si in celle alte limbi cnmu se vede; — a-ceste-a adjungu a lassâ la una parte e-tymologi’a data, si a ne permitteuna mai probabile, asserendu adeco, co ghicire erautilatu d’in ghiocire, trassu d'in ghiocu, cu care ghiocescu=ghicetcughioci-toriele—ghicitoriele. (JHICITORIU, ghicitu, ghicitura; vedi ghicire. GHIDE, ghidilire, etc.: vedi : găde, gadilire = gadilure. GHILEU, S. m., dolabrara; major mal-lens) 1. randella, cutitonia; 2. malliulu cellu mai mare intre alle faurului. GHILOTINA, s. f., (fr. golllotlne); taliatore sau taliatoriu de capu, instru-mentu de decapitare;—derivate : ghilotinare, v.,(fr. gutllotliier), a taliâ capulu unui criminale cu ghilotin'a, ghiloti-natu,-a, (fr. galUotln4), part. sup. subst. d'in ghilotinare; — ghilotin'a e instrumentu propriu francescu , inventatu in tempulu marei revolutione francesci de la 1789, de unu medicu francescu, ce por-tâ si nomele de Guillot, spre a properâ actulu de morte a celloru condemnati a fi decapitaţi. GHILOTINARE, ghilotinatu; vedi: ghilotina. GHILTIU, pl.-e, tendlcula, laqnena arioolarls, arlam exclpolnm; laciu, pe-dica de prensu sau impcdicatu mai allessu passeri; — se fia ore essitu d'in germ. gllter; d'in c<5ce de Caparti, pre c&tu scimu, nu e connoscutu in neci una parte a regionei. GHIMBERIU sipAiwi&fTM, s.m., iln-geb6rl=antmone clnglber, Linnspecia de planta sau rădice indica;—ghim-beriu galbinu — curcuna longa, Linn. (germ. die garknmejr oder der gtIbe Ing-ber oder Ingvrer); — cauta se aiba una forma mai originaria si mai correcta, cumn : ningiberu sau gingiberu. 266 om. GHIMPARE, (se conjuga in forme simple : ghimpu, ghimpi, ghimpa, etc.), v., pangere; (d’iu ghimpe), a puuge ca ghimpele, a face actionea ghimpelui, a se infige si punge;—ghimiw, pro a locuri : ghimpu, 8. Q)., pl.-i, 1. gpina, a-culcuş, sentcd , spinu, sente, senticel-la, etc., totu ce impunge la plante tnai vertosu : ghimpi de ordiu, de acacia, de spini, de rosa, etc.; 2. gleba,gleba, gleia, bulsu, brusiu, bulgaro, buccata de pamentu, in genere, glodurosa, col tiu rosa; 3. metaforice : stimula», stimalu, in-demnu, sau : dorere, impatientia, etc. : pare co stati pre ghimpt la noi, parc co te tinemu pre ghimpi; ghimpe la ghimpe, vorba mordace la mordace, impunsitura la impunsitura; — de aci, afora de pre- j cedentde verbu ghimpart, si derivatele : ghimposu si g/umpurosu,-a — spiiiosos, acolealus, glebulentus, glebosus, scabrosul, plenu de ghimpi, de glebe, sca-bru; scabrosu; prin mediarea verbului ghimpare. ghimpatura, part. sup. adj., ! ocolea tos, srntlbns prwiiltas, gebulen- j tas, provedutu cu spini, cu glebe, cu aspe- j ritati, etc.;—d’in ghimpare si composi-tulu : inghimpare, camu cu aeellu-asi intellessu ce are si ghimpare;—etyrao-logi'a remâne a se cercetâ. GHIMPATU, ghimposu, ghimpu, ghimpurvsu; vedi ghimpare. GHINDOSU,-u, adj., glandinm ple-nas, glandibos praedllus, glaudarlus; d’in ghiande = glande, si prin urmare si ghindotu, in forme mai correcta si mai complete : ghiândosu = glăndosu = plenu do.glăndi. cu multe, glăndi muniţii , etc. (vedi ghiande «i glande in Dictionariu; de assemine vedi in Dictionariu : glandula zzz gland^ra , glundu-losu^zglandttrosu, etc., in locu de mutilatele si incorrecUleforme:ghindura, ghindurosu, etc.) GHl'NT01RE,-«scH , linei* dtsttn-goere, (fr. ray«r une arma); a radiâ tiăv’a unei arma: a ghintut una /nuca, una tunu tunuri ghintuite, puşca ghin- j tuita; de acf: ghintuitura, u. f., actione si effectu de ghintuire. GHINU, s. m., crena, «tfix< doln-brumj 1. crestătură, striga, stria, linia __________________OHL___________________ aduncata in unu lemnu, incisttra; 2. io-strumentu de facutu assemini strio, cu-titonia, randella, et>c. GHIOCU = gliocu, (vedi : ghioca= glioca, ghioceiit* = gliocellu in Dictionariu), s. m., proprie m. d’in feroininu ghiocu = glioca, si cu acellu-asi sensu: ghiocu sau gliocu de ouu — ghioca sau glioca de ouu; in speciale inse : ghiocu sau gliocu, a) instrumentu de maiestria a divinatoriului sau divinatoriei, instrumenta oostaute d’in una conta munito cu unu tuicu specia; b) ghiocu = gliocu, vulra, canale genitale allu feminei, — de acf frasi: tf, gradu, gamma a vocei sau sonului mu-sicale : in baţtrica su optu glasuri, cari nu su di câtu optu tonuri, optu moduri vum icnii, optu gumintt alic Ixi-sericii, regulata dupo regulile sau ru-non/.le oruntilui; 4. in genore si prin abstractione, tnediu do espn-RMOne, do essemplu ; a) espressione de votu, l>) cs-prejsione de opinione. d« dorentia, c) oh-prrssioue de suffragiu, etc.ia ohtinv tote glasurile allegutoriloru; in sensu si mai abstractu : glasulu occisulxu innocente striga d'in pamentu, glasulu naturei â-nimei, etc.; — derivate : glăsuire.-eseu, v., rocem emlttere, a dâ glassu, a espreme cu glasulu, a cântă cu glatulu. a approbâ sau disapprobâ cu glatulu, etc.; r GLO. GtO. 269 giasuttu,-a, part. sup. d'in glăsuire : I edle glasuittsi neglasuite; glăsuitorii»,- \ toria, adj. *., care glasuesee, a glasuitu sau va glăsuitorii addeverului su fipunUoni tpu,llut-asi; glăsuitorii ma-rirci dvina su glorificatorii ei; — glos-tncu,-cu la; — Dict. da Buda no spune, co glusu vine d'in gr. rXiC«»; analogiele, de acesta parte a r*giou«i classica, s'aru potdacotiuiulâ in numeru forte mare, curau, de essem-plu, s'aru pote produce: gr. TfXwooa, lat. cUu*lcatn,(fora se mai poneinu in vedere gr. xaXsiv, xXio;. lat. calare, etc.). ci cUiiteum. d'in care:prov. glas ţfart), v. franc. gtla» (=.campunn), it. rhU(«a (— darnic), etc.; ddro ce se faci slavicului «!»*«, co 1). M klouth pune înainte ca obstacln noinviusu ? se M buccurîlimi, co nu avemu ueci una lipse do coventulu in cestione, si se ne intri:st&!nUj candu, fora nevolia, ne amu inenreâ limb'a cu incurcature inestrica-bileren sene imaginâinn in ce impassu 00 imn bagâ, ca se impleoimu cu glasu nevoli’a de nespus'a sunima de covente sonore si bene inh llcss»'. ce sona astadi d’in voce iu gurele ponorului românu. G L A S U1R K, glăsuitor iu, glasuitu; vedi gUuv. GLAVA, s., era» sura , plngue, tar-Jaa oa|iut, (in^eiilum); capu, in speciale mpu grossu, ebett; — slav. irlara. GLEIA, 8. f., vedi yhba in Dictionariu. GLESNA, s. f., pedl» mulleolu*; mal-lioru. sfrrula a petiorului, articulatione proeminente la partea de diosu a petio-rulai , aprope de planta; — d'in germ. fcaSehrl. GLIA, s. f., vedi ghin iu Glossariu si gUbi in Dictionariu. GLIOANU si gligutiu, 8. adj., *|ter; In-«rra>, Inmanls, hrbe», ntupldua; 1.subst. apru, mistretiu; 2. mai multu ca adj., DMposu de mare, giganto; ebete, stupid u ; — camu in acellu-asi intellessu, mai alle&m in sensulu do sub 2. si ga-Itganu. QLOBA, s. f, mo le ta; atrlffosns rijuns r«I quodvU t»l« jumeutum > 1. dainnu, mulcta, pena pecuniaria, amenda; 2. ju-mentu, vita de jugu : callu, asinu, etc., cari su relle, macre si incapaci de lucru : martioga, caditura, — proprie: bonu do ţ^ub t. de datu de globa, D. Miklosich refere coventulu la slav. sloim, forase l’esplice neci in limbele slavice cu vr-una rădice; <5ro Dict. Buda la lat. ffluliert, S‘hulli:r ang.club = numnrarr; —derivate : globire.-escu, v., mulcta ar* fflceri', a inflige, leuâ mulcta; globitu,-a, part. sup., d’iu g’obire. GLODIRE, glodilu; vedi glodu. GLODU, S. m., lutuin, cuenum, tor-renus globu* durut; dupo localitati, cu doue aprope diverseintellesse : l.glodu :=tina, Iutii molliatu in apa, limu; 2.glodu. masei terrestre rotunda aprope, si vortosa, buccata de pamentu adapata, molliata in apa, apoi iuvertosiatasi durata, asid in câtu : glodurile suppr.ra si omeni si bestie, candu se baga siăm-bhi prin gloduri; d’in contra : alţii ac voru plânge de vestimentele sdle ture glodote; — derivate : glodire,-eseu, v., dupo localitati : tu»a si glodrscu vesti-metiitlr, e, prin insertionea unui n si prin sulfissuluun: glo-n-c-an-itr; se aude si cu c in locu de g : cronranirr.; injo cu r in locu de l, se dice de vulturi si corbi ; croncanirr, 270________________QLU.___________________ care e desvoltatu d’io form'a mai simpla : croc-ire, ca si -.gloncanire d’in glo-cire. GLONTISIORU,(curf sibilaute), pl. e, globolus metalltcuB et igueus; di'uiiuu-tivu d’in urmatoriala : glontiu. GLONTIU, S. m., globu 3 mptallleas et lguenH tormeatl* bellloU gerrieiia; globu, ceva rotundu, mai allessu de me-Uliu; in specie, globu metallicu mai micu, dupo largimea tievei armeloru, ce serve spre a incarcâ aoent# instrumente mortifare; — glontiu e forte probabile, mutilatu d'inyioiuwfr'w, unu de-min. d’in globu;- -form’a f. glontia inco se adde adesea cu Bensu differitu de allu masculinului glontxu, a nome : glontia cu volume mai mare de câtu allu glon-tiului. GLOTA, s. f., turba, caterra, inultl* todo, rulgas; multimo: glot'apoporului, se stringu glote pre tote ylatiele; allerga glota la a cellu locu; a se adună in glota; omu de glota; a ridică glotcle, a chiamă gloteie la arme;—Dict. Buda refere coventulu la it. aocolta; inse cu pucinu successu, ca si D. Miklosich la slav. glota, cărei-a nu da neci una esplicare d’in vre-una rădice. GLUGA, 8. f., cucuilus, saga in cnoul-Latum; coperimentu de capu pro tempu de pl<5uia sau de geru : pre mare geru pastorii, callatorh si alţii si imbracca capulu cu glug'a; fota gluga degera «-reckle; — derivate : glugariu.-a, adj. subst pers.; a) care face gluge; b) care porta gluga; c) specia de monachu; glu-garia, subst. f., reale, artificiu de a lucră gluge; — probabile, co gluga, e una straformatione d’in cuculla = chchUu. GLUGARIU,-a, adj. s., d’in gluga. GLUGU, coventu ce imita sonulu unui licidu ce se v4rsa d’iu una carafa, lage-nm alngaltos, (fr. glougloa). GLUMA, 8. f., Jocas, nug®, lneptl®, Indus faceţi®, jocosom verbam, lndl-ora rog, etc.; ceva do jocu, jocosu, ceva de risu; jocu, jocura, facetia, ludu, risu, etc.: a spune glume urbane; ne incanta pre toti spirituosele vostre glume; a nu duce la gluma = a nu sci de gluma; (ora gluma, oppos. la : in gluma, de gluma, __________________GOG.___________________ spre gluma : cine vorbescein gluma, nu vorbesce serisosu; nu mai e de gluma: ce faci lu; ce se face, nu e dc gluma, /*« fwie grave; sturt glume gravi, cumu, de regula, glumele su limioreUe; aceste-a nu su glume; d'in gluma adj ungi la cSrta: gluma se face certa; — derivate: 1. ylumetiu,-a, adj. s., Jooogni, joviali*, foatlrua, faeotas, lepldo», ladlcor, Ineptui, scurrlllsj care spune glume, wi\ place a spune glume, diapusu a spune lucruri de risu, seccature, nemicuri, joviale, festivu, comicu, etc.: omu glu-mttiu, unu glumeţ iu; sunt glumeţi plăcuţi, dero si glumeţi gretiosi; vorbe glumeţ ie, glumetia dissa; ce glumetiu ! ce glmmtia! de aci: glumetia, 8. f., Jocu», luduş, festlrita», facetia, etc.; calitate 8Î fapta de glumetiu; 2. glumire,-eseu, t., jocarl, ludere, Ineptlre, a spune glume, a se desfetâ, si a desfată pre alţii cu glume; in speciale : glumiţi, hm vorbiţi seriosu; nu e de glumitu, ci de leuutu in consideratione; glumitoriu,-toria, adj. s., caro glumesoe; nu d’in turc. gulme, ci affine cu slav. glumii .= scena, probabile si cu gr. ţsXcojjloî = mu. GLUMETIA, glumetiu, glumire, glu-mitori/u; vedi gluma. GODINA, 8. f., proprie, fem. d’in adj. godinu, d’in godiu, (vedi mai la valle), applicatu inse : a) la coda de granutie veutarate, la ce se allege d'in grânele venturate sau cribrate; b) la una planta, dupo Dict. Barcianu: germ. tollap-fel, erb'a turbationei? turbationea cânelui? — godiu se applica numai la câda granutieloru venturate suu cribrate; — probabile d’in coda, in sensu de: ce e mai reu si aprope de lapidatu: gasceloru, porciloru, nu calliloru se dau godiele sau godiurile. GODIU, (cu d sibilante), ,s. m., pl.-e sau-uri; vedi go-dina. GOG A, 8. f., lamla, terrloula; monstru ce se crede co devora 6menii, mai vertosu eopillii, sugundu-le sângele : strigoniu, mamm'a pudurei; in genera : spectru, spariatore, mediu de spariatu; — cu acellu-asi intellessu si form'a go-goritia : vedeţi, copiile, se nu ve mânec gogoriti’a;—metaforice : ce gtt», «tultltia; calitate degogomanu; l/tgomanu ei gugumani*,-a, adj. s., Inspir*, tiuita», neprewputu, ineptu, bo-bletia, stultu; • - vedi g gledia. GOGONETIU,-a, adj., vedi gorgo-nttiu. OOOORIT1A, s. f., vedi goga. GOGOŞI A, s. f., folllciilus, tunica, d«h«loa, rentei», gali» nax, llbnrn; 1. pellitiâ, folliculu, velu rotundu de certe plante 3l corte insecte: gogosiede bombyci, de/Iul/uri, de papura, dearun-dime; 2. besica, besi,rz se se gollesca mai currendu butile si bttfoniele;—d’in gollire, x) gollitu,-a, part. sup., nuda-tuH, denuditus, racuefactu«, etc.;j3) gol-litione, s. f., nuditas, stătu de gol-litu, etc.;— Dict. Buda refere golu sau gollu la gr. k&îXos=:caku8, dro D. Miklosich la slav. i,'olil}d<5ro analogia pote av^ coventulu romanescu si cu germ. It»hl. GOLOGANQ. s. m. specia de moneta de arame austriaca sau russesca, Care nstadi nu mai are cirsu in Roma-ni’a. GOLOMOTIO, ti. m., ylomcramcn, efrugrtobatio; acoimulare ia globu: glo-nlft, mas/sa, globu;'aî: mk’nrii, r, Impatientla, etc.; actione, aetu, motu cu rapiditate, celeritate rapida d'ia bona volia, d’in necessitate, d'in a-bitudine bona sau rea : grab’a e bona la tempu si cu circumspectione; grab'a imprudente e ârba precipitantia; se facu lucrurile in graba, cu graba; scossera ce potura de graba d'in casele incense; duceti-ve si veniţi de graba; de graba, in graba, cu graba = currundu, in cur-rendu; — derivate grăbire,-eseu, v., ac» celerare, maturare, festtoare, prope-rare; a merge de graba, a face se mârga de graba : nu grăbiţi callii; grăbiţi 6-menii a plecă; nu ati grăbit» a termină lucrulu la tempu; grabesce a veni la noi; cine grabesce, se impedica; cu cea mai mare espressione de sensu in form'a re-fles. grabiti-ve, se ne grăbim»; e reu se te grabesci, reu se nu grabeeci; a grăbi prea tare passii sei;—grăbit»,-a, part. sup. adj. subst. d'in grăbire; accelera-tos, festinans, properam, aedulns, lm* patlens : buccatele grăbite nu essu bone de mancare-, celli prea grăbiţi perdupa-tienti'a si committu ce nu aru fi vrut»; callulu gra})itu se fatigi currendu; — grabitoriu,-toria, adj. s. d’in grăbire; accelerau», featloans, maturans, sedu-los : nu sciu de ce seli asia de grabitori de plecare; omeni grabitori de lucrulu seu ca si de allu altui-a;—nu su inse de bona odâre formele derivate: i,rabnicu,- a, adj. d’in graba, si grabnicia. s. f. d’in grabnicu. care se potu supplenl nu numai cu alte covente d’in celle precedenţi in acestu articlu, ci si cu altele multe d’in limb’a româna cea mai genuina; — câtu pentru etymologia, auctorii Dict. de Buda propunu grare cu v. gravesce-re; D. Miklosich susţine co graba vine d’in limb’a slavica, fora a ne pot6 arretă. una forma asiâ de simpla afora d’ia limb'a româna; noi ne sentimu detori a confrontâ sanscr. grabb = leuare, ra-pere, etc., si a attrage attentionea co d’in rapere avemu : rapide, rapiditate, cari confina in sensu cu graba, si facu probabile originea sanscritica. 18. G. 274________________GRA.___________________ GRĂBIRE, grabitoriu, grabitu, grabnica, etc. vedi graba. GRABLA, 8. f., (pre a locuri: grebla), rastrnm, rastellum, pecten; instrumentu de lemnu, inarmatu la unu capitu cu denti de lemnu sau de ferru, care serve la curatulu gradineloru si altoru locuri; —derivate: grablare, (cu forme simple : grablu, grăbii, gr abia, etc., sau dupo pronunti’a provinciale : greblu, grebli, grebla; numai pre unele locuri cu forme incarcate: grablediu sau greblediu, etc.), rastro eolere, pectlnare, a curâ cu gra-bla; grablatura, part. sup. subst. d’in grablare: gradina grablata; câtu cereţi-de grablatulu acestui agru?, grablatura, b. f., actione si effectu de grablare; — grablutia, s. f., deminutivu d’in grabla. GRABLARE, grablatu, grablatura; vedi grabla. GR AP IN A, s. f., muliere a grafului; grafii, s. m. pers., titlu de nobilitate germana, care corresponde cu fr. m. comte, f. eomtesse, de unde introdusse si la noi: conte m., contesta f.; mai bene ar res-ponde formeloru limbei nostre : comite m., comitessa f. GRAFU, 8. m., vedi grafxna. GRAMADA, s. f., oomolas, acervas, eaterra, multltudoj mare mulţime de a-celle-asi sau varie obiecte : gramada de grănu, de ordiu, de erba; gramada de copilli preste copilli; place multoru-a a mancă d'in gramad'a mare; gramada de mere, de pere, de ceresie, de ardeiu; a intră cu gramad’a in casa; in locu se veniţi doi trei, ati venitu gramada nespusa; — derivate: gramadire,-escu, v., eoacervare, accamulare, a face gramada, a 8tringe mulţime de obiecte de acellu-asi genu sau de varie generi; grama-ditoriu,-toria, adj. 8. d’in gramadire: gramaditori de mari avuţie; gramaditura, a. f., actione si effectu de gramadire : gramaditura prea mare de pamentu pre casa;—gramadiuia, 8. f., deminutivu d’in gramada: d'in mai mare gramada a face mice gramadiuie; — coventulu occurre scalciatu si in limbele slavice, inse originea lui e obscura. GRAMADIRE, gramaditoriu, etc.; vedi gramada. _______________GRE.__________________ GRANETIA, 8. f., de regula in pl. granetie; precumu despre fenu se diea fenetia, asiâ despre grane se dice gra-netia si granetie; vorbesce unu aratoriu de propri’a sea granctia, ero despre gra-nele totoru-a nu dice dc câtu graneti*. GRANGURU, (si sub form’a grangure), s. m., gencbratniis,galgnla si şral-bula; specia de passere, care de unii se identifica cu grauru-lu = stornus =r (sturdiulu nostru ?); — amendoue formele : granguru si grauru para essite d’in : galgulns, galbulns;—de alta parte granguru însemna si: mare, principe, optimate, etc.: grangurii se buccura de tote bonurile; se dice si: granguru de copillu, spenduratu. GRANITIA, s. f., limes, finea, e*n* flata; margine, limite a unei terre de alte terre; — derivatu : granitiariu = omu armatu ce custodesce granitCa anei terre de călcările strainiloru: noi avemu unu bonu corpu de granitiari; (compara russ. graniţa, si germ. gr&nze). GRANITIARIU, 8. m., vedi granitia. GRASDU, (cu s aspru sibilante), pl.-uri, Btftbnlora; staulu de vite. GRASSULLETIU,-a,adj.,demin. d'in grassu, si a nome din alta deminutivu : grassuUu, d’in care immediatn : gras-sulletiu sau grassulleciu; d’in acellu-asi grassuUu a essitu si altu deminutivu : grassulliu. GRAURU, s. m., vedi granguru. GRAVARE, V., In aes lnoldere, la-sealpere, cwlare, saxo Inscnlpere, la-prlmere, (fr. grarer, dupo care: gravare)", a scuipe in arame, in pâtra, in lemnu, si in genere, a scuipe, impreme: agrară pre petra, in pitra imaginile aceUoru barbati; metaforice : a gravă in mente, in ânima, in memoria câte amu vedutu si auditu;—derivate : grava.tu,-a, part sup. subst. din gravare, in locu tegra-vatura s’a implantatu, fora neci una regula a limbei, form'a francesca : gravura, (fr. grarnre), cu intellessu de actione si arte, cumu si effectu sau opu d» gravare, GRAV ATU, gravura, etc.; vedi gravare. GREBENU, s. m., pl.-i, eqolal eaW i F ORE. teaor; longitudiuea guttului unui callu, distaotia de la capu peno la armuri. GREBLA, greblare, greblaiu, grebla-tura; redi gr abia. GREFLN'A, 8. f., vedi grafina. GBERRE, greeru, b. m., vedi greiere. GBEIKRE, si greieru, s. m., alta forma d'myreriw, grellu, griUu, (vedi gre-ritt ai gr&u in Dictionariu); — unii u vadu co pronunţia 8i scriau : greere, greeru; iase ia locu de assemini forme OTat de preferită : grtre, greru, ce se m4b pre molte loturi; — d’in form’a traseu: greiluttu=grdUtew, rţ—iintim; din aceste denii dq li re, derivai* ea : greQmmn,-acu greUu-•Om, adj. part. np. GRKLLC, grtOmeât=^eJMm, pd-hmm, fnBmmrt, pttimntm, rtii: grc&- GBfiHU. mSy^ ftfi f ■ ffltfffiK, prrrm, s. i fain- fc: p*rwt, fnriâm = şnSmmt, §rd~ 65ES3EK. : pamm-r^ «*£ i lurtl,— t- wnmm.+~ j a « Mita 4a li wyili. a | ba soaxffl^ ■> «a» * , a fteexişa. * ~ __________ (IUI. HVh cello alto Moimurl; colilor» lui. lniiiufr««> iu», tr«iiirrAiilii| *ln, 0RKK1TU , f/ratUurn , ymtiut vmll f/rmre. Q\\Y\U)\\],=.yr«mnlu,-u, «tilj, v»«ll greoniu inDictionnrluflinniVUii/tmuiu sau yrcuontu dirncl.ii nmn wln/lii i greuoiart «au yrtuoniurtu■ mul incornpo». inf/rruoturemu inf/T«tPiHl, f„ i/ri)k*s*w*t i" t*ra, p*rt,t racila f.feijfr**#'*-' >ţfrly*. grigve, grigitu, «a/t 4*. fr+t'flt *, grijania ia*» »• * la a^ .*• «fc'- i • '5* «ofcrfta; itm 4t kawi»*».-.,. v*™»* mtMma, aal Itatora *'»/ ^,1* *'».***: grigibm, dfaujytir.,»,r<>^ g**Mu, GJtl MA#J, (jrn^ |M.\ '< >-y. fr- rteni, Mi .» ri£* «oaMvt. M6*rtr* - i ■ \i fac», ni—iar ari. vxnr&iiy c. {, >%*.**. v«.'wî# » *-* ****' '•* ■*-r ş^rni» ms- «w, pnmiA' ţtiim, Ujfat.: ţrmAmm,a■ 4>>- /«At taoifo^ai«—». yî—fofc» y~u*. 276________________GRO.________________ GRIPU=(/rj/pAt4, s. m., vedi: grifa si gripsoru. GRISIU, 3. m., specia de farina forte applicata la ingrossiare de supa. GRIOLLUSIU, s. m., alta forma d’in greilusiu. GRlVU,-a, adj., oirca collum colora* tos, Tirgatns, collari munltus; se dice despre animali, in specie despre câni cari au una b£tta, una vârga la guttu de peru cn alta colore de a restului corpului, asiâ co : grivu=gulleratu, sau col-lariatu: câne grivu—câne gulleralu. ca-tette grive = catelle gullerate, numai co gulleratu se aplica si la omeni: miselli gullerati, june gulleratu; — derivate : griveiu=gnveliu,-a, adj s., orecumu de-minut. d'in grivu, applicatu inse ca nome propriu de animali, mai allessu câni: avemu griveli forte ageri si descepti; gri-vinu,-a, adj. s., d’in grivu, applicatu mai allessu ca sub3t. f. grivina, d£ro si tn. grivinu=collariu—sgarăa de guttu la câni, etc.;—nu avemu dâro lipse de slav. grlvua, a D. Miklosich, cându coventulu, ca si gata, se sue susu la sanscr. grlvâ = cerbice, si lucru, ce se pune pre cerbice. etc. GROAIRE,-eseu, v., vedi grohaire, GROi>IANU,-a, adj.; rodi», rustica* nns, lacoltns; care nu e politu, ci fora politura, fora cultura;—d’in germ. grobian, mai neauditu d’incoce de Carpati, nnde su populari formele : grossolanu, grossdania, etc., de preferitu, fora in-douentia. GROFESCE, grof eseu, grofta, grofu, —t eoperl de gunoiu, a implâ de gunoiu, in specie : a ingrassia unu solu cu gunoiu, de acf : gunoitu,-a, part. sup. subst., stercoratns, sordldatug; gunoi-tura, s. f., stercoratlo, gordldatlo, actione si effectu de gunoire; — gunoiu, in forma ca si in sensu, congrue cu grec. yoovdi;, si mai multu cu sanscritulu sruna = stercu, escrementu; d6ro nu e nevolia de a allergâ asiâ de departe, spre a esplicâ originea gunoiului: ea se afla in famili’a romanica ensasi, de <5ra-ce Fe-stu ne spune : contre est sterous facere =cunire e a face stercu; de acf: gunoiu in locu de cunoiu, cu mic’a modifleatione de c in g; dâro cunoiu sau gunoiu e, de certu, prin molliarea lui n, in locu de cunoniu sau gunoniu, forma augmentativa d’in cunu sau gunu de la ounlre, care, probabile, sta in strinsa legătură cu cana = leganu, totu de una sterco-ratu, asiâ co cunu sau gunu sta cotra cuna numai ca masculinu cotra femi-ninu; prin urmare avemu dereptu de a restabili in limba : cunire sau gunire, cunu sau gunu, si apoi a correge : cunoniu sau gunoniu d’in gunoiu, cuno-nire sau gunonire d’in gunoire, etc.; — adaugemu in fine numai, co si: cenu— ocenam cauta se stea in strinsa relatione cu cunire sau gunire, (conf. poena pre longa pnnlre, moenia pre longa marna), etc. GURA, s. f., os, orls, (vedi gura si derivate in Dictionariu); acf avemu a in-semnâ câte-va derivate de la gura, cumu: gurare, adj. s., formatu d’in gura, ca armurare d’in armuru, ca braciare d’in braciu, ca geminate d’in geminu, etc.; mai antaniu, ca adj., gurare—guraJLe— orallsj apoi in specie, s. f., gurarea — orls morbus, morbu de gura; in specie, despre porci : mai multe scrofe sufleru de gurare; cu acestu morbu se blastema porcii : ho gurare ! peri gurare! man-câ-te-ar gurarea; — guraliu=guralivu, -a, adj., loqaax, gurrnlns, bonude^rura, fliac&riu, limbutu; camu in acellu-asi sensu si form'a : guresiu=guraticu. GURALIU, guralivu, gurare, guresiu; vedi gura. GURNA, s. f., nrnaj in acellu-asi sensu cu alu formei urna, d’in care gur- 280_______________HAB.________________ na, prin adaussu de un-cesta coventu, cumu amu arretatu inw despre multe mai inainte, na se *** dâco se dice undeva d’in c6ce de Cw* pati. HOGNOGIU, s. m., vedi hodnogi*- HOHOTI KE, hohotitoriu, hohotit" ■ hohotitura; vedi hohotu. HOHOTU, pl.-e, eacblnQ«ia| rHoia gur’a mare: a ride cu hohotu, cu hohaU, in hohotu; hohotulu risului—derivate: hohotite,-eseu, v., cacbfnaarlţ & rireuna toti, essortandu-se : hopu una ! doue! hopu trei, etc., câte nisuri Cacu spre a redicâ molea ce su prensi a fc*edicâ; si forah:opu, opa;—compara opu tesopus, care se dice si ia locu de: mare «greutate obiectiva si subiectiva, ce amu Sodicatu co espreme hopu, vorb’a opu= *»a,, e, de alta parte, pre une locuri, ^opalare si mai allesu iu sensulu de :e nopu. c di opu; e opu de mare leuare a ■mnentt; (vedi opu în Dictionaciu). HORA, 8. f.. 1. in locu de chora, de «ar« vedi in Dictionariu; 2. in locu de «ara — passere, de care vedi in Glos- «uiiL _________________HOR.__________________298 HORAIRE, horaitu, horaitura; vedi: foraire, foraitu, foraitura, si sforăi-re, etc. HORAITIA, s. f., caile, strata printre casele unui satu : a amblă pre ho-raitie; — nu scimu se se fia dissu sau se se dica undeva d'in :<5ce de Carpati. HORBOTA, 8. f., parte de albiture alle femineloru, albiture dentate, cosute cu denti; — horbotista, muliere ce scie lucrâ horbote, sau care vende horbote. HORCA, s. f., in locu de hirca; inse d’in form'a hor cu esse: v. horcaire, (d<5ro si hir ca ire), sterterc, roncblsure, a hi-rif sau hirri d’in hirca, d'in t&it'a capului : cumu horcaiescu copillii ! dâro hor-caiescu nesufferitu câti-va beţivi adormiţi; horcaritoriu — hircaitoriu,-a, adj. s., care horcăie sau hxrcaie, (se se observe bene , co aceste vorbe si mai tote in iire, au si formele verbali de conjuga-tione simple cu multu mai desu de câtu formele incarcate); horcaitu = hircai-tu,-a, part. sup. subst.; horcaituru = hircaitura, s. f.; actione si effectu de horcaire hircaire : horcaiturele vostre nu ne lassa se dormimu; — horcaire si hirccvre su identice, cumu identica e horc'a cu hirc'a; d'in horea si hirca au pullullatu coveutele : horcaire, hircaire, etc., precumu si altele ce amu indi-catu si avemu inco se indicămu: e d£ro de mare importantia a enuntiâ una i-dea asupr'a coventului hirca; Dict. de Buda si celli ce l’au copiatu, n'au facutu de câtu de la hirca si horea se tra-mitta la baberca; ca si cumu acelle co-vente aru fi identice cu acestu-a si in forma si in sensu; inse hircu, câtu ce-rulu de pamentu , e departe de baberca; cumu d£ro hirc'a s’a facutu in gur’a poporului baberca? prin una magica ponte, prin vivacea imaginatione a transfiguratu hirc'a, (ce ellu scie co nu e, in realitate, de câtu una testa de capu fora creieri, ca hirc'a sau test'a capului unui mortu), — in bab'a aprope ca-daveru; deci hirca, ca testa a capului, are se se esplice, se ne spună de unde e: de la hiriire=hirrire, sonu ce esse d’in test'a capului, adeco: d’in hiriu se nasce unu adj. hiricu,-a, = relativu la hiriitu 4 294 HOT. ______ __________ si la ce hirie; apoi abbreviatu : hircu,-a, de unde f. hirca, leuatu ca subst., cu sensulu de : ceva unde hirie, adeco tâst'a capului; — se adaugemu totu alti nati si nepoţi ai hircei sau horcei, cumu : horcottt=horcaire, s.; horcatire,-escu ,v., horcotitu. part. sup., horcofotura, etp. HORCAIRE, horcaitoriu horcaitu, horcaitura, horcotire, horcotu, etc., vedi horea. HORHOTIRE. horhotitoriă, horhotitu, fwrhotitura, horhotu: vedi hohotire. HORIRE, v., 1. in locu de chorire,-esett, a cantâ de chora; a cantâ Iulie, nani, a cantâ copilliloru se ddrma, si de aci, in genere : a cantâ cu nna monotonia ce addorme; 2. in locu de cho-rire, inse cu sensu de: a plânge, a se vaierâ, a nome, a se boci, cumu bocescu mulierile pre morţii chiaru străini; — derivatu : horitoriu = choritoriu,-toria. adj. 8.; horitu = choritu, part. sup.; horitura = choritura; 8. f., actione si effectu de horire sau chorire. HORITORIU, Jwritu, horitura; vedi horire. FIORNARIU, homu, in locu de : for-nuriu, for nu, cari vedi in Dictionariu. HORTOPA, si hurtopa, (si fora h : ortopa, urtopa; inse reu, cumu avemu se vedemu), s. f., rorago, rortex, gur-ge»; gaura mare si profunda, plena sau nu de apa; in3e si: oclu, vortice de apa tare profundu: amu datu intr'una hor-topa, de unde cu greu vomu essi; — hortopa e in locu de vortopa, trassu d’in acea-asi rădice cu vortice = rortex, HOSPA, 8. f., gluma, folllcnlos, »l-U((uj>, raglnula, toItdI», pelllcula; ce infasciora granutiele cerealilorusau bac-cele , fructele leguminoseloru, asiâ : hospa de faseole, hospe de bacce de struguri, hospe de Cepa; — hosposu,-a, adj., plenu de hospe; — nu scimu se se dica undeva d’incdce de Carpati. HOSPOSU,-«, adj., vedi hospa. HOSPODARIA, hospodarire, hospo-dariu. etc,; vedi gospodăria, gospodărire, gospodariu. HOTARIRE, Morisiu, hotoritu, vedi hotaru. HOTAKU, ph-e, flnli, termina*, lt- ______ HOT;____________________ mes, ager, terrltortnm; margine, fine, terminu allu unui locu; locu, coprensu, territoriu, agru : hotarele unei Mre, unei moşie, unui judeciu; a intră in hotarele aUoru-a; hotaru a pusu Domne-dieu fia-carui lucru; a trece preste hotaru pre cineva; inse ; a trece tingwru preste hotaru sau preste hotare afora sau in intru de terra; — hotare se dieu si semnele ce marginescu unu coprensu de locu : a pune hotare moşiei, a mută hotarele moşiei; derivate: hotarire,-escu, v., 1. limitare, terminare, a margini, limitâ, pune hotare sau hotaru ; se ho-tarimu mosiele nostre; in specie, artere, prohlbere, reţinere, continere, a opprf, a conţină, marginf, infrenâ, etc., 2. pre-ponere, conslllum capere, statoare, Je-cemere, a decide, decerne, regulă, ordini, etc.: principele hotaresce relatio-nile proprieiariloru cu clacasii; consi-liulu administrativu a hotaritu se obUgt pre toti funcţionarii a veni, in ore fiste, la offieiele loru; in genere a decide, re-solve, etc.: a hotărî, ase hotari se plece; s’au hotaritu toti se fuga de acollo; siau pre cogite si nu sciu la ce se se hota-resca; hotaresce-te una data a te pune pre lucru si a lucră cu ănima; 3. ien-teuttam dlcere, jndlcare, dlrlmere,a pronuntiâ sententia, a decide una lite: asiă hotarisse judeciulu de diosu, altra-mente hotari judedulu de susu, etc.; — hotaritoriu-toria, adj. s., care hotaresce : sententia hotaritâria, coventu holarito-riu, passu hotaritoriu, doue bătălie ho-taritorie; hotaritu,-a, part. sap. adj.. processehotarite pre di; mosiele kotanft si celle nehotarite; e hotaritu a plecJ^s nu su inco hotariti; ccstioni de hotaritu astadi; — hotaristu,-a, adj., relativa )■ hotaru, si in specie : oontermlnna, Uni ^ timus, vecinu, confine, conterminu; — hatarnicu, s. m., agrltnensor, care redicâ planuri de fnniîirî, rf finn'f iCni if de acf: hotamicia, a) arte, maiestrfa cm hotarnicu; P) actu essecutatu prin ac& maiestrfa: plana defundu, etc;—hota^ nicire.-escu, v., a delimita, a operationile cerute de hotărnici'a * fundu; de acf: hotamicitv,-a, part saM d’in hotărnicire: funduri hotamicitt=~ _________HKA uilc inco de kotarnicitu, (Compara ung. baUr, care inse se pare straiuu si in liob’a nogur&oa). HOTIESCE, hotiescu, hoţia, hoţiră etc.; vedi hotiu. HOTIU,-a, 8. pers., far, latro, praedo, plrata; furu, care si face una roesseria d’in furtu : predatoriu.latrone, depreda-Uria, despoliatorhi, si adesea, tortura-toriu si ©ocisoriu allu oelloru despoliati; — derivate : }totmoru,-a, adj. s., denii-nntiru d’in hotiu, hotiescu,-a, adj., relativ» la itotiu ; crudimi hotiesci, fapta hotiitcv; hotiesce, adv., in modu hotiescu: heti&ce s* introduce prin mai multe ease; hotiosu,-a, adj., applecatu la Jwtia: — hoţia, 8. f., stătu, cumu si fapta de ioti» .• hotiele loru de asta nopte;-ho-hrt.-t$CU. V., farari, latroclnart, prae-darl, a furâ, a essercitâ messerl’a de tai«, a face pre hotiu: a predâ, de-predâ, despoliâ pre alţii, a violâ persone si proprietati : de multu hotiesce acesta kmta de hoti; acestu omu a hotitu tota ci&’u sta; — hoti tu,-a, part. sup. subst. din hotire : lucruri hotite; allegundu irMc tempulu de hotitu; — Dict. Buda lâioriginea hotiului in haatls^osie (?). HRAM A, s. m , vedi crama. HBAMU=:cAramu; s. tn., anniversa-rta patronului, sântulu patronu alin u-o«i baserica, cumu si: patronatulu, pa-tfocininlu ensusi: baserica cu hramulu Wattului Antoniu; metropoli'a d'in Bucureşti are hramulu sântiloru lmpera-Cori Constantinw si Helena; — vechiu *Jaricu ? HRANA, (dupo locuri si: harana, a-*■««0, rana), s. f., alimentai», natrimeu-vlaUa; nutrimentu=ce se mânca, <3ru ee si tine omulu (si alte animali) vi6-^i’a, poterile, (mulţi Români in locu de ^ru ti huidui amicii, nu huiduiţi pre bieţii nevoliosi;$) glbllls explodere, mutIHIb et opprobrlls Insectar!, a al-hingâ eu siuerature, a batnjocuri, pre Itrata. in publicu: a huidui actorii ce $i au jocatu reu joculu; nu huiduiţi pre teUi boni; — derivate d’in huiduire ; huiăuitoriu,-târia, adj. s., care huidue : Huiduitorii celloruboni;huiduitu -a; part. Snp. subst.: celli huiduiţi nu sciu pre unde se appuce si unde se se asconda; de huiduiiulu publicului nu potu scapă miseUii; cu huiduite dede afora pre impostori ; — huiduitura. 8. f., actione si effecta de huiduire : poti scapă de hui-duiurelc publicului? — in fine: huidu (de si d'in acea-asi origine, differitu de esclam. huidu), 8. m., clamor,conrlnlutn, •xploslo: in huiduiu totoru-a, cu huidu scoaseră d’in cetate pre ammagitoriu; 3. d’in hui, cu insemnare de : susu, in-susu, avemu, prin huitu de la huire, si derivatele: huitiu, m., si f-,huitia, (contrase : hutiu, hutia), «gcllloin, oscllla-tti», raci Hat lo, missicare in susu si iiosu, saltare, oscillare, bilanciare, etc.: a dâ baiatulu hutiu; a dă copillii hu-ku sau hutia; se dau si omenii mari Utiu san hutia; si cu sensu obiectivu âe: oscillu, bilanciatoriu, instrumentu , 4e oscillare, de bilanciare : puneii-ve, L coţjlli, in hutiu sau in hutia, se ve dămu ■ noi in hutiu, in hutia; de aci : hutiare, (cu forme simple : hutiu, huti, hutia), v., oscillare, a oscillâ, bilanciâ, legănă, etc. — atâte-a si celle disse in t &ti-va alti articli ai Olossariului, punu, credemu, in deplena lumina importan-ti’a interiectioniloru române, ce inco voru unii a ni le rap( si impauonâ limbile străine cu densele. HUID[J, huiduire, huiduitoriu, hui-d'iitu, huiduitura, huire, huitu. huitura, hiitiare, huitia, huitiv, etc.; vedi hui. HULA, 8. f., Tltnperatio, reprf>henslo, obtreetatlo, detreotatlo, calumnla, maledicţii), blnsphemia; 1. defaimare, im* putare, mustrare; 2. detrectatione, in-diosare, innegrire, calumnia; 3. blasphe-mia, blasphemiu, blastemu contra Dom-nedieu si celle divine, maledictione;— derivate: hulire,-eseu, v., vituperare, obtreetare, msledloere, a’defaimâ de-trectâ, calumniâ, blasfemâ;—hulitoriu,-toria, adj., care hulesce; hulitu,-a, part. sup. subst. d’in hulire; hulitura, s. f., actione si effectu de hulire; slav. hala. HULIRE, hulitoriu, hulitu, hulitura; vedi hula. HULMUIRE,-esctt, v., vedi hulmu. HULMU, s. m., strnes, congerles, cumalng, aoerrns; mare grumuru, cu-mulu, struia; — hulmetiu, b. m., pl.-e, demin. d’in hulmu;—hulmuire-escu, v., a face hulmu, a accumulâ; — pdte co hulmu e corruptu d’in culmu, si acestu-a in locu de cumulu. HULMUTIU, 8. m., vedi hulmu. HULUIRE,-eseu, v., vedi uluire sau ulluire. HUMA, humaria, humariu, humosu; vedi in Dictionariu : uma, umaria, u-mariu. umosu. HUNTIUFUTU, 8. m., nequam, ne» pos, seelestns; blastematu, misellu, sce-lestu; — nu scimu se se dica undeva d'inc<5ce de Carpati. (Compara germ. hundgfott). HUPAIRE, si hopaire,-escu, v., ua-lire, exslllre, saltare, exsaltsre; a sar(, saltă; hupaitoriurtoria, adj. s., care hu-paie; hupaitu, part. s.; hupaitura. 8. f., actione si actu de a hupaire; vedi si hopu. HURDUCARE, v., gtrepere; a face strepitu; hurducatu, part. s.; hurduca- 298______________IAB._________________ tura, s. f., actione si effectu de hurducate; — coventulu pare recommendabile prin form’a sea simpla : hurducu, hurduci, hurduca, se hurduce, hurducatu etc. HURDUCATU , hurducătura; vedi hurducare. HUKDUZEU, s. m., rudens ţ fune grossa; — coventu neconnoscutu d’in c6ce de Carpati. (Compara ung. hordtiA = portatoriu). HDRLUIRE,-escM, v., vedi urluire. HURLUPU, s. m., fructu vitiatu prin căldură escessiva;~nu scimu se se dica undnva d’in câce de Carpati. HURUBA, s. f., vedi hruba. HURU1RE, (se conjuga huruiu si ANnitfSCN), v., confringere, fragorem edere; a dâ sau avâ sonulu unui ce ce cade si se sftrma; huruitu, part. sup., huruitura, s. f., actione si effectu allu actionei de huruire;—ai formele : huru —hura, se audu desu cu sensu de : mişcare cu fragore, (si fora h : uru—ura, ca si: uruire, etc. pre lângă huruire); de aci pote verbulu : huruire, dâco nu e redussu d’in obruire = obruere. HURU, vedi huruire. HUSARESCE, adv., d’in husarescu,-a, adj., de husariu, relativu la husariu; 6ro husariu, s. m., (fr. hnssard, germ. husar, ung., hnssAr), specia de callariu _ IAC.___________________ militariu, callariu ungurescu, servitpţiu publicu sau privatu imbracatu husaresce. (Probabile formatu d’in umnw). HUSARESCU, husariu; vedi husar TS8C6• HUTRUPIRE,-<3scm, v., vedi huluire. HUTUPIRE,-escu, v., ntmls *Tid.e e* dere, rorarej a mancă cu mare aviditate, a mancă ca porculu sau ca lnpnla; a voră, devoră;—hutupitoriu,-toria, adj. s., care hutupesce,}Httupitu,-a, part. sap. subst. d’in hutupire; hutupitura, s. f., actione si effectu de hutupire. HUTUPITORIU, hutupitu, hutupitura; vedi hutupire. NB. De observatu : 1. tote, mai tote coventele de la acesta littera, h, in Glossariu, se audu, ba se si scriuu de mulţi, fora initialea h : hapu = apu, hoitu = oitu; 2. mulţi scriuu — si se vede co si pronunţia, h in locu de ch. cu totala differitu de h in valorea vocale : hirqţo-nia, hirotonire, Hristos. etc. in locu de: chirotonia, cJUrotonire, Ghristos, cea ce nu e de câtu causa de confusione a limbei; 3. reu si fora regula se scriu ca k iniţiale ce ceru : a) in locu de h unu v: holbare, holticarire, hortopa, in loca de: volbare, volticarire, vortopa; b) in loco de h unu f: hirida, hica, hiru, etc. io locu de : firida, fica, firu. I IA, scrissu reu dupo pronunţia stricata, 1. in locu de : ea sau ella, f. d’in ellu, (vedi ellu in Dictionariu); 2. in locu de iSa d'in leuare, si mai bene: lieua', cumu si: lieuu, lieui, (vedi leuare in Dictionariu). IABANGIU, (pron. iabangiu), s. m., vedi haimanâ. IABRASIU.-a, adj. s., 1. albu do păru la una parte a corpului, in specie, callu albu la coda : callu iabrasiu; 2. deo- chiatu, totu de calin : nmaidoue epele st* iabrasi t; 3. hybridu,-a: midii su iabraşi * turccscu inse mai de totu essitu d’in usu> 1 IACA, scrissu reu dupo rea pronunţia, in loca. de correctulu : ecco; vedi ecco in Dictionariu. 2 IACA, (pronunţia iacă), a. f.» 1. >Vicd, pl. iicalle, gullern mulierescn; 2. iacă, mamma, matre. IACHN1A si iacnia, s. f., fertura sad coptura de legame cu bucc&telle de carne IAP. 299 An de pesce : iachnia de pesce;—tur-E*8cot in loculu carui-a a intratn germ. lingemaeht, corruptu in: angemachtu si mgemochtu, totu asiâ de reu ca si cellu turcescu. IACNIA, 8. f., vedi iachnia. IADA, s. f., reu scrissn dupo rea pronunţia, in locu de : eda, pl. ede. IADESIU, s. m., pl.-e, prensâre, re-masu ; a se prende iadesiu cu cineva:— turcescu, inse mai de totu essitu d’in usu; in celle mai multe locuri au cursu român, prensore, prensu, remasu. IADNICE8CE, adv., d’in iadnicescu, •o, adj., de iadu, relativu la iadu, (vedi iodu in Dictionariu), covente reu formate de bieţii paraclesiari, si cu totulu intipathice limbei Românului. lADNICE3CU,-a, adj., vedi iadni-tuct. IAGHERU, s. m., venatoriu; germ. Jlţer, acuma essiliatu d'in limba. IAMA, s. f., praeda, depraedntlo ; prfda; in specie, prâda bellica: a da ia-»’o t» vite.«» gradina;—turcescu, acu mu essiliatu d’in limba. IANTCIARIA, si ieniceria, s. f., stătu, calitate, natura si fapta de ianiciariu;— ioniciariu si ieniceriu. s. m., militariu tarcu d'in corpnlu de garda allu sulta-aului, pre cari, pentru barbari’a, crudi-mea si desfranata licenţia a acestoru 6-meni ensusi sultanulu se vedti nevo-îitu a distruge peno la unulu; metaforice: ianiciariu,-a, veri-ce omu barbaru, cruda, despotu, tyrannu, desfrenatu in pasionile selle; — derivatu : ianiacia-rc«u sau ientcerescu,-a, adj., relativu la «mieiari. IANICIARIU, ianiciarescu; vedi ia-Kiciaria. IAPA, tara, iarasi, iâYba, iarna, tasta, iasma. reu scrisâe tfupo iwpronun-in locu de correctele : (pa, ero, rrosi, irba, ierna, isca, agiasma, cari ve-tfiin Dictionariu;—agktsma trece si prin latermedi'a forma : aiasma peno la ias- , inse sub acesta forma, iasma, are Amq sensulu de: spectru fartasma, nalbe si de aci: fientia(=omu sau femina, Mro mai allessu femina) forte macra, ca xusu ar fi numai osse si pelle etc. IASPE, (mai pucinu bene : iaspu), si j'ispe, jaspu, (form’a cu e finale m. f., <5ro cea cu u numai »».), jaspls, (Ta^nttţ, fr. jaspe); specia de pâtra, de silice cu colore forte varia. IASMA, s. f., vedi articlulu tapa. IASMINU, s. m., vedi iasumia. IASPU, s. m., vedi iaspe. IASUMIA si iasomia, s. f., gesml-num, (fr. jaBtnin); specia de arbuştii,— si : iasminu sau jasminu, m., dupo fr. jiumiii; inse de preferitu e form’a lat. genmmu — gesmtnum. LATA, adv., reu scrissu dupo rea pronunţia, in locu de : Sta, correctu : Scco. IATACU, pl.-e, xeta, zetecola, eobl-cnlom , «sondare; camera de dofmrtu, camera pentru acestu scopu de totu mica si secreta, mai allessu inclavata in muru, c ibiclu, conclave; — turcesculu iatacu, n'are locu in limb’a româna. IATAGANU, pl.-e, aolnaces; specia de spata turcesca scurta si lata; — turcescu. IAURTU, s. m.,lapte prensu, coglatu. Iac coagnlatnm; — turcescu, si pare a se mantinâ prin pastorii cari lu prepara si lu vendu. IAVASIA, si ievasid, 8. f., ferru ce se pune in nasu, mai allessu la calli; me-taf. unulu pune iavasiau’a e«it?a=rpune capestrulu; — turcescu, romanescu curatu capestru. IAZERU, si ieeeru, pl.-e, lacns , la-cuna, stagnam, palns; lacu intensu, lacu cu pesce; — slavicu ? LiZU , s. m.. canalls , agger, molesj 1. canale de m6ra; 2. astupatura si închidere, mărginire a unei apa : mole, aggere, argine. IBANCA, s. f., straiu ce se pune pre spinarea callu lui sub sâlla. IBOSTARETIU,-a, adj. s., vedi ibovnica. IBOVNICU,-a , adj. s., Bmlcns,-a, a* ma8lu8,-n, aman»; amante, favoritu.-n: —cu acellu-asi intellessu si ibostamtiu; inse tote cadute cu totulu in desuetudine. IBRICELU, pl.-e, vedi ibricu. IBRICU, pl.-e, vasu de apa de spel-latu sau de fer tu : ibricu de speUatu; i- ■w 300 IDB IEP. bricu de cafea, du theia; — turcescu;— deminut. ibricellu. IBRISIMC si ibritinu, pl.-c, metasse torsa, tortu de metasse; — turcesca. ICNELA, s, f., vedi icnite. ICNIRE, si ignire,-escu, v., romltu-rlre, mutare, ornotarl; a veni se voma, a ernctâ, ructâ; derivate : icnitoriu z= ignitoriu,-t6ria, adj. 8., care icnesce; — icnitu = ignitu,-a, part. sup. subst. : buccatele icnite, icnitulu de vomere; — icnitura = ignituta, s. f., actione si ef-fectu de icnite ; icniture de vomitu forte violente; form’a icnitura supplene-sce forte bene form’a icnela, care e de reprobatu; —<5re nu d'in igne == Ignlst ICNITORIU = ignitoriu, icnitu — ignitu, icnitura=ignitura; vedi icnire. ICONA, s. f., vedi acestu coventu in Dictionariu, inse se se adauga inco : »-conaressa, s. f., femina a iconariului, sau care singura pentru sene vende i-cone; iconitia, s. f., deminutivu d'in t-cona. ICONARESSA, iconitia, Yodi icona. ICONOMA, iconomia, iconomicu, ico• nomire, iconomitu, iconomu; vedi in Dic- 1 tionariu formele mai de preferitu : eco-noma, economia, economicu, economire, economitu, economu; — 6ro : iconomi-cesce, iconomisire, iconomisitu, etc. sunt siincarcate;—iconomicosu,-a, adj., correctu : economicosu, cere si precisionea de diferenţia de intellessulu intre den-sulu si economicu. ICRE, s. f. pl., plsolam ora} oua de pesce, — cumu se dice pre multe locuri, si e, de certu, de preferitu străinului icre. IDRA, idratatu, idratu, idraulica, i-draulicu; vedi in Dictionariu : hydra, hydratatu, hijdratu, hydraulica, hydrau-licu. IDROCEFALU, idrocela, idrodoratu, idrocloricu, idrodinamica, idrofobia, i-drofobicu, idrofobu, idrogenatu, idrogenu, ideografia, idrogra/icu, idrografu, idro-logia, idrologicu, idrologu, idromelu, »-dromdrla, idromdricu, idromdru, idro-paticu, idropatu, idropotu, idropicu, i-drostatica, idrostaticii, idrostatu; vedi : f hydro-, in Dictionariu. ♦IEDERA, iedu, ieftinu. ielu, reu scrise dupo rea pronunţia, in locu de : «-dera, edu, evtinu, ellu, cari vedi in Dic* tionariu. IELE, reu scrisse in locu de : Me, 8. f. pl., matug geulus, demon , mtlie <11-rae, rhenmatlsmus, parai)'»!»* fnror; de* moniu, gemu reu, essentiale inse : rdlc dine, dieesse relle, caroru-a, dupo cre-dentiele poporului, place a tormentâ pre bieţii moritori, cari neci nu cotedia a pronunţii nomele loru cellu ominosu, ci lu indica numai prin pronomele elle, ce devine substantiru in acestu ssnsu : tilde dau. tramittu morbii celli mai acuţi si dorerosi omeniloru, femineloru si ma-8Culiloru; cellu leuatu d'in elle, sau ie elle, devine adesea paralyticu de mente, i sau nebonu furiosu; d6ro mai adesea: cellu | leuatu,-a d'in elle sau de elle suffere de paralysi'a nerviloru sau de acutele do-reri alle reumatismului de articukitioni; peno astadi terranulu espertu, candu ' vede ei observa unu bidu patiente de ! elle, face d'in oclu, si da d'in capu cu căutătură supperata si cu gestu amme-nitiatoriu la mulierile ce stau de facia in pregiuru : — acâsta-a proWdia, co mulţi terrani au viua conscientia de elle, co aru fi reali die (feminde), celle ce casiona aceşti amari si dorerosi morbi, fia prin farmeculu si furorile amoră, fia prin virulu amorei vmeriu, etc. LEGHERU, s. m., vedi iagheru. IENICERIA, ieniceriu; vedi ianicia-riu, taniciariu. IENUPERA, 8. f., fructu do i'enw-peru, jnnlperl bacca;—ienuperu, s. m., Jonlperus; arbustu ce da ienupcre; pre a locuri se audu si formele : ienipcru.’O, d6ro classicele aru fi : juniperu,-a, ca mica forte modificatione la form'a : ic-nuperu sau jenuperu,-a. IEPQRASIU, s. m., vedi iepure. IEPURE, 8. m., de care vedi: iepure, si form'a completa : lepore in Dictionariu; acf se supplenimu câte va forma sau sensuri de forme, omisse ia Dicdo-nariu, cumu : iepuraiiu — leporasiu, s. m., deminut. mai bonu de forma e : ie-purdlu (=zLeporcllu) cumu si form’â : iepurutiu (=Jeporutiu); —iepurarim,~a, IPO ILE. 301 adj. 8., vedi leporariu, in Dictionariu, are, pre longa sensurile date acollo, si sensuln forte populariu si usitatu: ie-purariusscane aptu a prende iepuri;— de aci si f., iepuraria ( — leporaria). a) c&tella apta a prende iepuri; (3) dâro si abst. iepuraria, coli. mulţime de iepuri, (vedi si mai la valle: iepurimc,ie-puretu)apoi adj. iepureseu, (=lepo-rescu).-a, de iepure, de natur’a iepurelui, applicatu, prin estensione, si la omu ; cu ănima iepuresca, cu frica iepuresca; de aci si adv. iepuresce (—leporesce); a dormi iepuresce, ca iepurele, cu oclii deschişi;—iepurime (=deporime), 8. f., col-lect. mulţime de iepuri, in acellu-asi sensu si alta forma : iepuretu (=lepo-retu) : formica iepuretulu in aceste selbe;—icpuroiu—iepuroniu (=leporoniu), augin. d’in iepure, mare iepure, betrânu iepure; 6to iepuroia = iepuroni* (—le-por onia), reu si fora caile se applica ca feminu la iepure; iepurire (=leporire), -eseu, v., a venă iepuri. IEPURELLU, ieptresce, iepureseu, iepuretu, iepurire, iepuroiu, iepurutiu; vedi iepure. IERÂ11HIA, ierarhica, ierarhu,—rm scrisse dupo rea pronunţia, in locu de : ierarchia, ierarchicu, ierarchu, sau: hie-rarchia, etc. IERTJGA, ieste, etc., reu scrisse dupo rea pronunţia, in locu de eruga, este, etc. IESLE, s. f., prusepe; ingraditura, in care se pune nutretiu viteloru, pre* sepe; — slavicu. IESMA, (pronunţia: iesma), s. f. vedi: iasma la articl. iapa. IEVASIEA, s. f., vedi iavasiâ. IEZERU, s. m., vedi iaseru. IEZINE = iezunc=zicsurt;~vifizure, 8. m., meles, taxns; specia de animale, acellu-asi, pare, dupo Dict. Buda, cu bursuculu; (vedi si: bursucu in Dictionariu). IFOSU, s. m., vis, tenor, splritug, lapetos, aniraus; tela, materia; potere, vina, energia, vigore, căldură; pâudia, materia, stofa bona; si in genere : bona ; calitate, aptitudine: omu cu ifosu, cantu { * fora ifosu, oratori fora ifosu, discuru, j fora neci unu ifosu; cu ifosu vorbesce I eu ifosu face totu ce face; — d’in grec. &po; = pandia, tessutura, introdussu fora neci una accommodatione la limba; de acea-a astadi cadutu de totu iu desuetudine; (vedi si ighemoniconu). IGHEMONIA, s. f., scrissu reu in locu de : egemonia sau hegemonia; vedi in Dictionariu : egemonia. IGHEMONICONU, s. m., docorum, dlgnitâ», quod deeet, raagnltudo; splen-dor,decn«; docoru, demnitate, splendore, magnificentia, maria in portulusi attitu-dinea unui omu; — d’in gr. ^ŢejwvHcdv, neutru d’in ^7E|iovtxâc = princepale, domnitoriu,—fora neci una accommodatione la limb’a româna; de acea-a, ca si ifosu, cadutu in desuetudine; co-ci, de s’ar fi datu acestoru covente una appa-rentia de forma romanesca, cumu: hyphu = ifu. si htgemonicu = egemonicu, in locu de ifosu, ighemoniconu, elle aru fi prensu pote radicina in limba. IGIENA, igienica, in locu de hygiena, hygienicu, cari vedi in Dictionariu; inse ce e uesufferitu iu limba, e, de certu, form’a : igienesce, adv., in locu de igienice sau hygienice, pre candu: igienesce, uu potea essi de câtu d’in form’a de adj. igienescu, care nu essiste. IGIENESCE, igtenicu; vedi igiena. IGNIRE, ignitoriu, ignitu, ignitura; vedi in Glossariu : icnire, si in Dictionariu : ignire, ignitu, etc. 1GRASSIA, igrassiosu, igrologia, t-grometria, igrometricu, igrometru; vedi in Dictionariu : hygrassia, hygrassiosu si: t hygro-. IGUMENESCE, igumenescu, igume-nia, igumenire, igumenu; vedi in Dictionariu : egumenia, egumenu; inse de adaussu : egumenvscu,-a, adj., relativu la egumenu : officiu egumeneseu, vietia egumenesca; si adv., egumenesc = in modu egumnescu: a viue egumenesce; si verb. egumenire,-e8cu=2& fi egumenu; a egumeni doue monasterie; — in fine si form’a: egumenatu, e de adaussu in Dictionariu, de si pare synonyma completa cu : egumettia, ddro totu se face 8i se pote face una differentia intre celle doue forme. ILERU, 8. m., rabentes postnlMj ver- 302___________________IMB.________________ satu menutu si rossiu, pustule forte me-nute si rossie pre pelle ; mai nu pote scvpă copillulu de ileru. 1LELI, 8. m., locaai incude, pre care faurulu bate ferrulu arsu cu malliulu; — Dict. de Buda, c£rca a esplicâ ileu d'in lucug, sau d'ia gr. sttiw. (Compara uug. 1119). LL1CU, pl.-e, restig pectoralls vel lllaca; vestimentu, care, ca si gilett'a, fora manice, copere trunculu corpului de la collu, de la umeri, peuo la selle sau Me, — de aci, forte probabile, nomele veslimentului, adeco de la ilie : ilicu de metasse; iliculu e unu bonu si formosu peptariu; %lice cosute cu firu; se facu si ilice mulieresci câtu se pote de eleganţi. IUOSCOPIA, ilioscopicu, ilioscopiu, ilioscopu; d6co aru fi aceste coveute formate d’iu ilm sau ilie = ilta, si d'ia oxo7C£îv, aru potâ stă, cumu su copiate aci, dupo scriptur’a originale; d$ro ca composite d’iu : îjXtoţ = heliu», si d’in oxomv, aceste covente cauta, de necesse, a se scriue si lege : helioscopia, hdiosco-picu, hdioscopiu, helioscopu, sau cellu pucinu in form’a: elioscopia, dwscopicu, elioscopiu, elioscopu, cumu su scrisse si in Dictionariu in amendoue formele : helioscopia si elioscopia; — asiâ si: he-liotropia sau eliotropia. ILIOSCOPICU, ilioscopiu, ilioscopu, iliotropia; vedi ilioscopia. IMAM EA, 8. f., pl. imamelle, capetulu unei pipa de fumatu, care e, de regula, facutu d’in electru, si care serve de im-buccatu cu gur’a fumatoriului: Turcii su forte amatori de imamelk;—turcescu. IMBAJRE,-esctt, v., ca si: imbarba-tire,-escu, v., verbe date in locu de: im-baiart=.imbaniare, si imburbatare, (cari vedi in Dictionariu), nu su de admissu, câudu poporulu dice pretotendine : im-baiare si imbarbitare, âro nu : imbeure, imlarbatire; totu asii, si mai multu su dereprobatu celle alte forme alle celloru doue verbe: imbaii, imbarbatii, imbaitu, imbarbatitu, in locu de : imbaiai, imbar-batai, imbaiatu, imbarbatalu;—de n’ar fi de c&tu differenti’a de simpla armonia, fora ae intervină auctoritatea irre- _________________1MB.__________________ cusabile a poporului in acesta materia, totuşi veri-ce urecla, c&tu de astupata, ar sentf actSsta differentia, ddro totuşi s'ar coucede si formele iu ire pre longa celle in are,—de cari aflâmu essempţe iu limb’ft poporului,—inse numai sub con* ditionea s>lne «jiu non:deapune in vedere differenti’a de sensu ce ar interveni intre verbele in are si celle in ire. IMBAITU, imbarbatire, imbarbali-tu; etc.; vedi imbaire. 1MBA1ÎCADERU, pl.-e, (fr. embar-cadfcre); locu de îmbarcare;—inse, dupo forma fora analogia in limb'a propria; dâco s’ar adoptă, ar caută se devină : imbarcatoriu, sau imbarcatore, sau im-barcatura. IMBIELSIUGARE, V., abundare,ca* malarej a fi in bidiiugu, a abundă, a fi indestullu; a procură bidsiugu, a împle, cnmulă pre cineva cu indestullare; im-biehiugatu, part sup. : omu imbelsiu-gatu, terra imbelsiugata;—coventu con-demnata dejă a perl impreuna cu paren-tele de nascere : bielsţugu. (Compara ung. b8s<5*). IMBIELSIU GATU,- a, part. sup., vedi imbielsiugare. IMBLACIRE,imiJacie. 1MBLACIU, pl.-i, flagellum, trlbo-lum; flagel lu, de batutu grânele, cerea-lile : cu imbhciii se batu manudii de grănu, de ordiu, de meliu; Dict. de Buda deduce itnblacii d'in bacllll, insa d’iu câ-ce de Carpati coventulu nu e conno-scutu. IMBLATIRE,-&$cu, v., tritatar»; a bate cu itnblacii, a treieri; derivate : imblatitoriu,~toria, adj. s., care imbla-tesce; imblatitu, part. sap. subst.; im-blatitura, s. f., actulu de imblatire. IMBLOJLRE,-esc«, V., relare, obdu* cere, larrare, personara Tel pergont Induare; a infasciorâ, înveli, coperi, a-scunde; a mască, a se mască, a travesti, a se travesti, etc.; derivate: imbloji(u,-o, part. sup., relatas, larvatus, persan tu»; infascioratu, invelitu, mai allessu la facia : maseatu, larvatu, travestitu; — pare a fi essitu d’in acea-asi origine cu oblojite, ce nu e de bona si suave odore; de altramente coventulu nu scimu se se IMB. dica pre undeva d’iu coce de Carpati. lMBLOJITU,-a, part., vedi imblojire. lMHOBOCIRE,-CfiCU, V-, germinări*, ge amare; a dâ boboci, a incoltf, immu-guri: florile imbobocescu; ros'a imbobo-cejce;—derivate: mbocHu,-a, part. sup. iLrt îmbobocita, tempulude îmbobocitulu forUoru; — d’in bobocu. lMBOBOCITU,-a, part., vedi imbobo-cire. ÎMBOGĂŢIRE,-eseu, v., dIUre; a face bogatu, a avutl, a înavuţi; a se îmbogăţi =dltesc«re, a se înavuţi; -imbogititu,- o. part. sup.;—vedi bogatu; ctf tate co nu e lipse de aceste covente, candu avemu tlle nostre : avutire, înavuţire, etc. DlBOGATITU,-a, part., vedi îmbogăţire. 1MBOLDIRE,-eseu, v., stimulare; a pange cu boldulu. a punge in genere; oi metaforice, a îndemuâ, attitiă, a împinge, etc.; — derivate : îmbolditorîu,-iurta, adj. 8., care imboldescc; îmbol-ditu,-a, part. sup.; îmbolditura, 8. f., actione si effectu allu actionei de îmboldite;—d’in im=in, si boldu; vedi boldu 8i boldtre. IMBOLDITORIU, îmbolditu, imbol-iiiura; vedi îmboldite. IMBOLDORLRE,-escu, v., relare, ob-sibere, obreare; a| iuvelf, infasciora, insabanl sau insavonf; imboldoritu, part, mboldontura, s. f., actione si effectu illo actionei de imboldotîre; — d’in im =in, si boldore sau boldura, in locu de : i'dtore, volt ura? d’in vollu de la volvere. (Confere si voltare, dcsvoltare; isp. em* toldorlo = fascia, reluat). ÎMBOLNĂVI RE,-eseu, v., aegrotain, r*der«, nrgrotarej a face bolnavu; a cadâ ivlnavu; — d’in im — in, si bolnăvite, are e ceva mai usitatu; vedi : boia, si bolnavu. 1MBORTLAEE, v., fecundare, grarl-toe; a ingrecă, ingreună, fecundă; — 4’m im — tw, si borliu = abortiu; in a-cfllu-asi sensu si cu acellu-asi modu tompositu d’in adj., bortiosu, = abor-si verbulu: imbortiosîare,-ediu. lilBORTIOSIARE, v., vedi imbor-i Hmt- iMBOTlRE,-eseu, V., corragare, oon- glohare, eenglomerare = a face botiv, a boit ceva, mai vertosu unu vestimentu: a imbuti rochia; imbdtitu, part. sup.; — d’in im = tn, si d’in bolite de la botiu; cu tote aceste-a compos. imbotire se ap-I plică cu multu mai raru de câtu aim-I plnlu batire. — (Compara si it. Imb*t-tlre, isp. oinbutlr). 1 IMBRANARE, v., clnţere; a cinge, 1 încinge cu brânulu. \ IMBROBODIRE.-eflew, v., obnnbere, j obvelare; a inveli, copericapulu, in specie pentru femine; îmbrobodit»,-a, part. J sup., —d’in im =in, si brobodire; vedi: broboda si brobodire. I IMBULSALA., s. f., vedi imbulsire. I IMBULSIRE,-eseu, v., pulsare, lm- | pulsare, premere, urgere; Irrepere, se | lntrudere; a imbrand, pulsă, impulsă, împinge; refl. a se imbulsi = a se îndesă, bagă ; imbulsitu, part. sup., im-bulsitoriu,-a, adj. s., care imbulsesce; — imbulsire e probabile d’in impulsîre =impulsure; inse form’a imbulsela e de reprobatu. IMBULSITU,-a,part., vedi imbulsire. IMBROCU, 8. m., atjua Uqnlda, Hm-pldas llquor; apa limpida, forte limpida; probabile d’in imbre = lmber = gr. fy^poţ. 1MBURDARE, v., larertere, perre-tere, sabrertere, corrmnperej a inverte, a intdree pre dosu, a restornă, strică, derapenă; a corrumpe, a duce , trage in callea perdiarei; — d’in Inrerteret vedi si sburdare. IMBURTIOSIARE, v., grarldnm red-dere, fecundare ; a face se li6e in pan-tice, a ingrecă;—imburtosiatu ,-a, part. sup.; d’in im—in; si burtiosu de la burta. IMPUSUNARIRE,-sscu, v.,|» cnime-natn condere, forări; a pune in puSU-nariu; a fură, a trece d’in pusunanulu altui’a in allu seu; — d’in tm =; in, si pusunariu. IMBUTUCIRE.-escu, v., Incatenare, In rlncula conjioere; a pune in butucu sau in butuci, a încutenă; — d'in im— in, si butucu. IMBUTUSIRE,-eseu, v.,1. în sensu de imbutucire; vedi d^ro imbutucire; 2. arie-tare, a îmbrânci cu violentia mare. 804_______________nn\___________________ IMENED, si imineu, a. m., calceus rostlous, calciameatn terranescu, gros-solanu, in forma de puntofu: imineii se dicu si fileri. IMMLADIARE, v., vedi mladiare. ’^IMMICSIORARE, V., minoere, deml-■■ere;a face mai micu; nu e de recommendatu, de 6ra ce simplulu: micutiorare, adjunge, si compositulu nu dice nemica mai multu, afora de nu ni se va presen-tâ in sensuri differite de alle simplului. IMMOIERE, v., reu scrissu in locu de : immoiare, assemine si part. sup. immoietu, in loou de immoiatu, etc.; co-ci verbulu nu e de oooj. II, ci de conj. I; —coventulu bene pronuutiatu pre multe locuri, cauta se fia si bene scrissu: im-molliare, ca si simplulu : molliare. IMOSIELA, s. f., «ordes; sorde, in specie, sorde de limu sau imu; trassu d’in imosu =. limosu — limoana, plenu de imu^limu, de unde si form’a : imo-sia = limosia, mai correcta de câtu i-mosiela care nu e de admissu; — d’in imosu si : imosirc — limosire,-eseu, v., sordldare, llmo contaminare, a implâ de imu, a sordf cu imu; de unde : imo-situ = limositu,-a, part. sup. subst.; i-mositoriu = limosiioriu,-a, adj. 8., care imosesce — limosesce; imositura — li-mositura, s. f., actione si effectu allu actionei de imosire sau a limosire, si se pote, de certu totu ou preferentia, ap-plicâ ca si imosta, in locu de imosiela : limositurcle nu stau formosu pre vesti-mente, limositur’a sta si mai reu pre nome sau caracteriu; limositur'a pote fi inse forte utile campuriloru sterpe, — in fine imostt=limosu e nascutu d’in i-mu=limu, tina, neroiu, etc., vedi: limu, limosu si in Dictionariu, unde au dereptu si celle alte cu form’a correcta si regu* lata : limosia, limosire, limositu, litnosi-tura, imosire, imositu, imositura, imosu, imosia, imu; vedi imosiela. IMPACURARE, reu scrissu in locu de : impecurare, v., (din im=in, si pecura), ploe iluere, implore, contaminare; a unge cu pecura, a impll, maculâ de pecura; impecuratu,-a, part., part. 8., impecuralura, s. f., actione si effectu allu actionei de impecurare. _______________IMP.___________________ IMPACURATU, impacuratura; redi impacurare. IMPAIAGINARE, si impaiagi»»><\ v., vedi impaiajinire. IMPAIAJINIRE ,-escu , v., armei» operlre, obsearare, culinare, Unţaesce-rej 1. proprie, a implâ de paiagini. de pandia de paiugmt : s’au paiajinUm toti parietii; 2. metaforice, a obscură, a coperf <5re-cuimi luminile, oclii, că si cu una paudia de paiuginu, si de aci, a lan-gedf, vescedf, debilitâoclii, vederea, etc.: ni 8'au impaijinitu ociii; oclii actslâ fete su impaiujiniti; si, prin estensio-ne : se impaiajinesce si luminarea. cT 1 prodlgens=care impandra; impanc i tiu,-a, part. sup., profasai, dllapMaK- ________________IMP._________________ tâta averea part ntesca impandrata: nu am ar genţi de impandratu; im mandra-tulu averei e fatale impandratura. s. f., pr«fusto9 dllapidatio, prodiţalltas, actione de impandrare, si effectu allu a-cestei actione: impandraturele vostre au se ve derapene stările in currendu; — impandrare e, mai antâniu, in locu de impendrare; apoi impendrare e in locu de impendurare, si acestu-a essitu d'in impendere=lmpend*re9 casi spendurare. d’in 6£2tti» mimare, inse cu unu gradu de energia mai mare: cine incuimacesce—incaima forte, e forte ingaimatu; si fora tn iniţiale: cai-macire=gaimacire; 6ro cu l: galmacire, calmacire,(vedi mai diosu), si: ingalma-re,!etc.—pote co aceste forme su varianti cu m in locu de n d’in inganare; cauta inse se observâmu co, in specie, form’a : m-caimacire, si fora in, caimacire se aude si ca formata din caimacu = crema : a caimacî laptele;—se p<5te inse ca formele : caimare=gaimare se fia d’in ca-limare sau callimare, vedi si incalare. INCAIMATIONE, incaimatoriu, in-caimatu, incaimatura, etc.; vedi incaimare. INCALARE, (numai cuforme simple: incalu, incali.incala, se incale, etc.,cea-a ce duce la geminationea lui l: incallare incallu, incalU incalla, etc.), v., domin vel corpulentam flerlj a se face 312 INC. mc. tare sau vertosu, a se impetrf si cresce preste mesura : câtu au incallatu aceste femine! ati incallatu ca nesce giganţi, incalla acestu omu ca unu callu; ce in• callati ca petr'a si ca boulu ? si refless. a se incallă ; asiâ s'a incallatu, co nu mai încape cu altulu in carru, fia ace-stu-a câtu de largu;— derivate : incal-latione, s. f., actione de incallare; in-callatoriu,-toria, adj. s., care incalla, incallatu,-a, part. sup. adj. subst.; in-callaiura, s. f., actione si effectu de încasare;— si cu form'a : ingalare sau in-gallare, inse cu sensulu de : inganare sau de incaimare=ingaimare, (vedi incarnare)) d6ro se vede a av6 sau a fi avutu si sensulu, ce resare in: incallare, adeco sensulu : forte mare si grossu, cumu resulta d’in form’a populare ga-liganu.-a : una galigana de feta, forma essita, de certu, d’in in-galare sau in-gallare, simplu, fora in : galare = gallare; — Dict. de Buda esplica incallare prin it. caglto, lat. coagulam, v. qua-gliare, lat. coagulare, identice cu alle n6stre: ca glu=caghiu, caglart=caghia-re, (prin metathese : chiagu, chiagare); noue inse ni se pare mai probabile ety-mologi’a de la callum = pelle grossa, pelle ingrossiata, si in casulu acestu-a coventulu ar merită «e figuredie in Dictionariu. INC AL ATU, incalatione, incalatura; vedi inculare. INCALCARE, v., luradere, occupare (fr. ompl6ter); a calcă in, a intră furisiu sau prin violentia in ce e allu altui-a, a calcă dereptulu altui-a, in specie, a calcă parte sun tota mosi'a cuiva : tineti cu peptulu, sc nu încalce ostii patn’a; ceţli potenti au incalcatu mare parte d'in fundulu celloru debili,—derivate : incalcatione, s. f., incalcatonu,-târia, adj. s., incalculu romanescu : cropire, încropire, etc. INCROPITORIU, incropitu, incropitura; vedi : incropire. INCUIERE, incuîetire, ineuictu, in-cuietura, etc., forme reu scrisse dupo rea pronunţia, in locu de formele correcte date in Dictionariu : incutare, incuia-tore, incuîatu, incuiatura, si mai correctu, incuniare,incuniatore, incuniotu, incuniatura; co-ci verbulu incwMiare na e de conj. II, ci de conj. I. INCUSLUIRE, (cu s aspru sibilante), -eseu, v., blandlrl, mulcere, amatorle a-gere; a linguşi, a resfaciâ, desmerdâ, etc.; de regula refless. a se cusluf;— dâro d’in c6ce de Carpati nu a fostu si nu e connoscutu undeva sau cuiva; se pote inse se fia essitu coventulu d'in vorb’a blan-dn, ce se applica câniloru : cutiu.cutiu! ÎNDELETE, (de scrissu despărţita : in delete; vedi mai diosu^, adv., tmproperate; cu tempu îndestollo, fora IND. IND. 815 precipitare, cu passu lentu si in tempu fora alta occupatione urgente, fora altu lncru, etc. ; a lucră in delete; nu festi-nâ, ci scriue in delete; si cu pre : pre m delete : pre in delete se face lucrulu bonu; si cu prep. eu : cu in delete; si caas’a e, co coventulu mai simplu sona: delete, 8. f., otlnm, tempns, spatlnm ; loca*, comraodnm; tempu neoccupatu, tempo indestullu, locu largu de mişcare si lacrare, commoditate, stătu de vacatione de partea occupationiloru ob-ligative si urgenţi, etc. : avemu delete m conversămu impreuna câtu de îndelung»; nu ti lipsesce dzletea, cumu affir-ptt iu, ci bon'a volia si studiulu; de acf ca adverbie: in delete, cu delete, pre delete, pre in delete; de acf derivate: deleticu,-a, adj., ottosoi, racans ; occopatns , actl* r«», dellgens, gtndlosus, etc., adeco cu sensuri aprdpe opposite; — si cu prepos. im : indeleticu; de aci apoi v. deleticire —indeleticire,-escu, a se occupâ cu ceva; —forme spurie auut: deletnicu=indelet-nicu, deletnicirt —îndeletnicire, precari ie r£dima D. Miklosich spre a le declari de slavice, fara se ne arrete co delete occarre in limb'a slavica. INDELETICIRE, indeleticu, îndeletnicire, etc. vedi îndelete. INDEREPTNICIA , indereptnicire, indereptnicu, inderetnicia, inderetni-etc.; vedi inderetu. INDERETU, adv., (inusulufrecente, iese nn raru si ca adiectivu, cumu fu si e in origine, apoi si sabstantivu, si mai ia urma adverbiu; vedi desvoltarea'ulte-riore a articlului), retro, retrorsum, înapoi, cu care inderetu ca adv. e aprope de totu synonymu : a merge inderetu, u inlorsera inderetu; a dă inderetu ce a impromutatu; si riulu da inderetu = scade; pltu ceva : riulu se întorce, curre inderety; mulţi cari inaintassera in a-veri »i onori, dedera inderetu; dorerile, morbii inco dau inderetu; a fugi, a se trage iftderetu; a face inderetu, a se lasă iuderttu, a stă inderetu, a remane inderetu; — compositu cu alte prepo-sitioni pentru precisionea directioniloru: in inderetu, de inderetu , prq inderetu pre de inderetu, sau pre d1 inderetu, dea inderetu: a merge de a inderetu; si cu plur. a merge de a inderete; fuge de a inderete; a lucră, face de a inderete, a intellege chiaru de a inderete; tote face de a inderete=pre dosu, de a indose;— e tempulu a trece la natur’ade adiectivu si substantivu a coventului : a) aij., natura in care, cu damnu, se perde pre di ce merge : ce omîni indereti! ce muliere indercta ! ce asinu inderetu!ce toi indereti, ce calli si mai indereti! etc. a-siâ, sub acâsta forma, are parte de sensu; obstinata», perrlcax = incapetinatu, pre care nu lu poti face se se misce d’in alle selle, sensu ce are, de regula, deri-vatulu ; îndereticu, (vedi mai diosu), b) subst., in care natura si astadi se tine in tota poterea coventului, s. m., inde-retu-lu, pl. f., inderetele, cu sensu variatu : para posterior, reglo rel dlrec-tio posterior = parte sau directione de înapoi, posteriore : stau cu inderetulu in facia; nu stă cu inderatulu la celle alte persone; ce spuni tu, e inderetulu, nu fad'a lucrului; inderetulu casei, in inderetulu casei, de inderetulu casei, de inderetulu sau d’in inderetulu casei; in plur. se stracorara pre inderetele caseloru, pre de inderetele caseloru, pre d'in indere-ttle carraloru; in form’a modale : de a inelarele, mergu de a inderete, de a inderetele; faci tote de a inderetele; popul, si prov. cu inderetele inapoi, cu de' inderetele inapoi, cu de a inderetele inapoi; petiorele de inderetu si de inainte alle c idrupediloru; — inainte de a dâ derivatele acestui coventu forte importante, se cere se connoscemu originea lui: mai antâniu cauta se ne punemu înainte, co acestu coventu, care d’in coce de Carpati suna pretotendine ; inderetu, âro d’in collo de Carpati se aude si chiaru se scriue : indereptu, care d’in doue formele e d6ro cda addeverata P care se es-plice mai bene si mai completu sensulu, care e acellu-asi in tote părţile, locuite de Români, pre candu form’a differe dj j la indereptu la inderetu: pentru form’a ' indereptu se presenta, desu de la prim’a * arruncatura de oclu, itle'a Co indereptu \ ar fi in locu de inderectu — lat.' indl-1 rec tas, ca si analogele : indereptare in 4 816_______________IND._________________ locu de inderectare; de acesta părere e Dict. de Buda, cumu si Dictionariele ce au urmatu pre urmele acestui Dictionariu , nu numai celle editate d’in collo de Carpati, ci si celle typarite d'in coce de Carpati, unde nu scimu se se fia auditu sau se se audia foruu'a indereptu; inse sensulu latinu, ce pare a dâ coventului Dict. de Buda, sensulu negativu: ladlreclu»=nedereptu = indereptu, ca sf: lojugtuâ =: neju&lu sau injustv,— acestu sensu nu esplica, in neci unu modu, intellessulu ce dau toti Românii coventului indereptu=inderetu; in hypothe-sea, co form’a indereptu ar fi cea adde-verata si identica cu latinesculu indi-rectns, s’ar potâ trage unu intellessu plau-sibile, numai d£co m=ln s’ar leuâ, du in seasu negativu de «e=ne, ci in sensulu prepositionei >n=in, asiâ co indereptu se aiba sensulu ce au coventele: e regione, = in /acia, contra, contrariu, oppositu faciei, etc., sensu ce ar covenf, peno la unu puntu, formei indereptu, si, prin estensione acestu sensu ar adjunge se fia identicu cu allu coventului inopoi, ce, de la inceputu, arretaramu co e aprope identicii cu indereptu — inderetu; dâro si asiâ nu se p<5te satisface mentea in statulu presente allu scieutiei filologice atâtu de partea sensului, câtu si de a formei, de câtu leuandu de ba3G form’a inderetu, si completandu-ua in partea ce e mutilata, adeco in syllab’a finale tu, unde, ca in rostu in locu de rostru = rostrum, s'a suppressu, in rapiditatea pronuntiationei, consonautea asiâ de molie r; asiâ d6ro : inderetu in locu de inderttru, si acestu-a compositu d'in trei covente : in-de-retru = lat. in (le-retro , (confere si fr. rătlf = indere-ticu, formatu, forte probabile, d’in retru =. retro, cu suppressionea lui r); amu pot6 acumu d'in form’a simpla retru deduce sau derivâ : retricu, retricare sau retricirc, etc., cauta inse se ne margi-nimu la derivatele d'in compositulu inderetu si (lassaodu se se v&lia in Dictionariu derivatele d'in form'a nemutilata inderetru : inderetricu, inderetri-cire, indcretricia, etc.), dămu acf, pre scurtu, d'in form'a mutilata inderetu, ________________nşfD.________________ derivatele acestei-a insocite de alle formei indereptu, cumu si de formele scai* ciate prin strainismi nedemni de limb'a si gur’a Românului: a) indereticu,-a, (pre a locuri: inderepticu, strainismu: inde-retnicu si indereptnicu; vedi in Dictionariu : inderetricu), adj., obstinat», perricax, incapitinatu : callu indere-ticu, copitti inderetici, muliere indere-tica, b) inderetida, (pre a locuri: indi-repticia; straisnimu : indertnicia si in-dereptnicîa), s. f., obstluatlo , perrlc«-citas, stătu, calitate si fapta de indc-reticu, (vedi a); c) indcreticire, (pre a locuri : ind.repticire; strainismu indc-retnicire si indereptnicire; vedi in Dictionariu form’a correcta si completa : inderetricire),- eseu, v., de regula refle*. a se inderetici, (de s( se dice adesea si: a ind r etnici pre cineva), obstlnari, ob-stinatam reddere, a fi indereticu, a face indereticu; d) indcreticitu, (pre a locuri: inderepticitu, strainismu: indtretnicitu si indereptnicitu), part. sap.; t) verb. si cu are : inderetare, (pre a locuri: i n-derepture; strainismu : inderetnare si indereptnare), cu acellu-asi sensu ce are si : indcreticire; part. sup. inderetaiu, (pro a locuri: indereptatu; strainismu : indtretnalu si i iderepnatu), etc. INDERD1RE, si inderjire, inderşire, v., a face derdiu, (vedi derdiu); derivate : inderditu, part. sup., etc., de ad si: indersnire, sau indrcsnire,-estu, v., de unde: indersnetiu, si indrcsnfiiu-a, adj., uudax, temerusj—indcrsnela, a. f., anducla, temerltax, in locu de cari su, de certu, preferibili: cuicdianti.i, etr-bicia. etc. INDERDITU, inderjitu, indersni-re; etc.; vedi inderdire. ÎNDOBITOCIRE,-eseu, v., a face do- -bitocu, a abrutf; derivate : indobtfoeitu, _ part. sup., etc.; si simplu, fora in : tio— bitocire,-e8cu, care pre longa. intellea— sula compositului : indobitocire, are cellu de : a dice cuiva dobitoeu, (vedr ^ dobitocu). INDOBITOCITU, etc* vedi inddbito-< cire. INDOELÂ, sau indoie'a, 3. f., dafl blum, dubitatt»; d’in indoire gau i INF. ENG. 317 douire. actione sau actu de îndoire; vedi inse in Dictionariu: indoucntia, de preferitu formei erronia: indoda; vedi asse-tniae in Dictionariu : indouire, indoui-ttone, îndowtwsu, induoitoriu, induoilu, ivduoUura, ia locu de mutilatele in scriptura : îndoire, indoitione, indoitiosu, etc. INDRAGIRK ,-esCti, V., amore capi; a prende dragu de cineva, (vedi dragu); si îndrăgostire,-eseu, cu acellu-asi intellessu; si reflessive: a sc îndrugi, a se îndrăgosti, ase vr6 unulu pre altulu; derivate : indrag lu, îndragostîtu; part. sup. etc. LNDRAG1TU, îndragostîtu, vedi îndrăcire. INDREA si undrea, (de 6ra ce pl. e indrtlie, utidrelle, dupo analogi’a pl. ttelle, sing. stetla, ar fi de scrissu sing. indrclla sau undrelln), s. f., acuş craa-il*r el aatrlctoria; —probabile, form'a de preferitu e indrella, in locu de u»-trtUa de la intrare, ca instrumentu de intrare = penetrare, cumu si acu d’m acoere, = primit, pertundere. INDRESNELA, îndresnire, indres-netiu etc.; vedi : inderdire—indersire. INDRLSIAIMU, s. m., una specia de pl»Qta=£eraniu=geraolam=gr. izpi-iwv (=grutrostru). INDUB1TOCIHE, etc.; vedi : îndobitocire. LNFERBENTlfiLA, s. f., ferrur, ea-Ur, d'in tnftrbentate, stătu de inferbm-tatu: — e forma de reprobatu. INFERIC'IRE, in fermecare, inferre-care; tote verbe cu in in locu de simplele : fericire, fermecare, sau mai bene farmicarc, ferrîcare, figara in certe Dic-tiouarie, fora se li se dea veri-unu sensu differitu de allu simpleloru. INFLORELA, s. f., coventu cu forma erronia, nu e scusatu, cellu pucinu prin uaulu seu, nu dicu populare, dâro ma-eaiin ia unele parti;—inse bone si for-moje su formele : inflorescenţe, part. adj., inflorescens, d'ia lnflorescere, si I. f., infloresctntîa, (fr. lnflore*cence= Ufl>irfl!asi sensu ce are si gropnitia fora in, vedi d6ro gropnitia. ÎNGROZIRE, ingrojtitoriu, ingroeitu, vedi groea. 1NHAITARE, inhiitatu; vedi haita. cumu si : cârdu, incardosiare, si inctr-duite. INHAMA.RE, (mai correctu : incarnare, d’in in si camv==ham»; vedi 3 camu in Dictionariu), v., equos Junyerr ; a INL. 319 pane callulu la hwnu, sau in hamu, si a legi carrulu de callu : inhamara si ple-car a; carru inhamatu cu optu colii; a înhamă si deahamâ colii de la carrutia. INHAMATU, part. sup. d’iu inhama-rc; vedi d6ro inhamare. LNHATIARE, v., prehendere,capere; a prende, appucâ, leuâ, răpi: a inhaiiâ pre batujocoritoriu de guttu ; iuhatiara cestimentele omului si dedera fug'a; a inhatiă furuiu si a lu duce la inchisore; toti furnu inhatiati si dussila lucru greu; soricele inhatiatu de catusia; — d’in in si hattu;—form’a mai curata pare a fi : incatiare, da unde degenerata in: inga-tiare, apoi in : inhatiare; confere : ac-catiare—aggatiare, vedi si hat iu. INHATIATU, part. sup. d’in inhatiare. INHOLBARE, (cu forme simple: in-iolbu, inholbi, inholba, se inholbe), v., aaţae* et deformes rolrere oculos, o-coloi centtrqaere, eamstuporeintneri, blau ti ore contemplări, obstupescere; i cascâ si contdrce mari ocli, acontdrce si incruntâ oclii, a cantâ si a se uitâ cu ocli cascati si cu gura cascata, etc.; cumu inholba catoniulu oclii la sorice, asid inholba vulpea oclii la galline; de ce inholba esti omeni la noi ? cu gur’a si o-clii inholbati se uita la tote seccaturele, ocli inholbati de spaima, de menia, de appctiiu brutale; — d'in tn si holbarea, volbare de conj. I, in locu de volberc= wJwre de conj. III; vedi dâro holbare. 1XHOLBATU, part. sup. d'in inhol-bare, ÎNHUMARE, si inumare, v., lnhn-■areţ a pune in ÂM*»a=:pamentu, a in-popâ, immormentâ : nu avemu unde se nAiimâmu morţii noştri; si simplu, fora i*: hutnare — umare = ho mare = a «perl ou huma : a humă cadaverele. INHUMATU, part. sup.d’intwftumare. INIA, s. f-, Rlaele* In nnda natans; toccatelle de glacia, ce inco nu e prensa, e,(d’in sepie). INSESSIRE,-eseu, v., d’in in-reisi. a face* de sesse ori mai mare; part. sup., insessitu. INSESS1TU, vedi iwsmire(d'in seisr). INSETOSIARE, v., rehemnnter sltl-roj a av6 seto forte mare, seto de foca: a insetosiă de dertptatr.; inselosiatu , part. sup.: celli insetosiati de d> reptate. 1NSETOSIATU, part. sup. d'in inse-losiare. INSMALTARE, si insmaltiare, n'au neci una differenti'a de sensu de alin simplului, fora in : smaltare, smaUiare, cari vedi in Dictionariu. INSINUIRE, v., Insinuare; fiendu d« acellu-asi sensu cu insinuare, (vedi acestu-a in Dictionariu), e cu multu de preferitu insinuare. INSTRUMENTARE, v., (fr. Instra-mpnter); d’in instrumentu (de musica), a dispune pre instrumente una armonia; derivate: instrumentatione, s. f., actione si arte de instrumentare; instrumentntu, part. sup., d’in instrumentare; instrumentistu cellu ce scie sau a dispune instrumentele , sau a sonâ d’in aceste insfn*-menle (de musica). INSTRUMENTATIONE, instrumm-tatu, instrumentistu; vedi ins^rwm^n-tare. INSUTIRE.-escw, v„ centupltcarej a face de una suta de ori mai mare; part. sup. insutilu. INSUTITU, part. sup., d'in irtst<{tr«. INTABARARE (reu scrissu in loca de infaberare, pentru co asiâ suna chiaru in : intaberi, se intaberc), v., ce n’are neci una differentia de sensu de allu simplului , fora in ; taberare; vedi tabera. INTABULARE, v., d’in in si tabula —tabla de înscriere publica; asiâ co : a intabu,lă=a înregistra, trece, inscriue, in tablele publice; derivate : intabula-tione, s. f., actione si actu de intabulate; inlabulatu, part. sup., capitt d« pc-corc intabulate, numcrulu intabidati-loru, etc. INTABULATIONE, intabulatu; redi: intabulate. INTIEPARE, inliepatoriu, intiepa-tu, etc., vedi : tiSpa, tiepare, cumu si : ciepa, inliepare in Dictionariu. INT. INV. 821 1NTIEPENIRE, intiepenitu, otc.; vedi tiepenu. INTIOLARE, (pote : intiottare, di’n in ai liollu, pre a locuri si: intiolirc sau iniiollire), v., resllre; a vest(=im-braccd bene, a provedâ cn tote părţile vestimentulni bone si chiaru formose : ambld mai de una di desjpoliati, acumui wdu intiolafi. INTIOTIONARE, intiotionatu, etc., v., vedi impotionare. ÎNTOCMIRE, si intogmirc,-escu, v., vedi : tocmire == togmire. 1NTORTELLU, s. m., pl.-?', specia de planta; — proprie deminutivu d’in in-tortu, de Ia intorcere. INTOVARESIRE, v.,vedi tovaresiu. INTRACTIJ, s. in., (fr. entr’acto); intervallu, statione intre finitulu unui adu si inceputula altui actu urmatoriu illa uuei drama; co se face in inter-vallulu de repausu allu jocului drama-ticu; — d’in prep. intre, si subst. adu]; asid dâro mai bene si correctu ar fi : intrcaclu, evitandu-se asiâdur’aelisione: intradu—intraclu; si mai bene, ca per-feetu analogu celloru assemini, ar fi : initradu. INTRATABILU, adj., foima ce nu edepronuntiatu si cu atâtu mai putina d« scrissu, candu in Dictionariu sta form'a correcta si nemutilata: intradabile. INTREBUINTIARE, intrebuintiatu; vedi; treba, trebuintia, etc.; inse de una fedosa forma, ca intrcbuiniiabilu, — ce s venitu in capulu unui scriptoriu de vo-eabulariu,—nu pote fi neci vorba chiaru in Glossariu. INTRECOSTA, s. f., trassu d’in fran-f«9Culuentrec6te,c»salntorco8ta8caro, buccata de carne de bou, etc. taliata (fintre dona co3te alle vitei;—In3e form'a mai correcta si mii analoga a corintului ar fi ; intercosta, (confere introdu); asiâ si: adj. intercostale o mai correctu de câtu intrccoslalu, precumu ii interregnu, (aprope populare), e do preferitu neauditului, d<5ro trecutu in To«abulariulu unui ore-care, intredom-nia. INTRECOSTALU, intredomnia; vedi intrecosta. INTRELINIA, intreliniariu, nu su* ca si inlrecosta, intractu, etc. (vedi mai susu), composite conforme analogieloru limbei ensasi; forme analoge si correcte su date in Dictionariu : interlinia, in~ tcrliniu, intcrliniariu; la cari ar fi mai de adanssu: interliniare, interliniatione, interiiniatu, si inttrliniu. INTREMEDIARIU, intremediu, forme abbatute de la analogiele limbei, ca si intractu, i'ntrelinia, etc. (vodi mai susu); afiain Dictionariu formele analoge limbei: intermediariu intermediu;asiâsi: interponnre, interpoaitu=interposu, in-terrumpere, 'inter ruptione, interruptu, intcrsectione, etc. in locu de : intrepu-nere, intrepusu, întrerupere, intrerup-tione, intreruptu, intresedionc, etc.; pote, intreprendere. intreprenditoriu, intreprem», intretinere, intretinutu, întrevedere, intrevedutu, intrevorbire, si c&te-va altele, seseadmitta si reraăna in limba. INTREMEDIU, intrepunere, intre-jmsu, întrerupere, intreruptione, intreruptu, etc.; vedi la intremediariu. lNTRENTIRE,-esc«, v., n’are neci una differentia de sensulu simplului, fora in : trentire. INTROCNARE = intrognare, si in-trohnare, introhnatu, etc.; vedi: troc-na=trogna, trochna, trohna, trona. ÎNTRUPARE, v„ vedi trupu. INVALMASIELA, itivalmasire, in-vahnasitorlu. invalmasilu, etc.; vedi vilma si avalma. INVALUftLA,twva7MiVe,iMt>aîwtfu,etc.; vedi : invsluire, inveluitu in Dictionariu; 6ro invalucla sau invelucla, in vederea formei erronia, e de evitatu;—inve-lisiu=.invdit6re nu cade inse in cate-gori’a formei inveluâla, si de acea-a are se capite locu in Dictionariu. ÎNVĂLUIRE, invclisiu; vedi inva-luela. INVAPAIARE, invapaiatu, etc.; vedi vapaia. IN VARUIRE,-escw, v., a dă, spolfcu varu,—noi nu connoscemu atare com-po3itu, care nu dice mai multu de ciUu sinoplulu varuire. IN VENETATI RE,-eseu, v., invenc-21. G. 322 INV. INZ. tatitu, de acellu-asi sensu cu allu formei d'in Dictionariu: invenetire, inve-nelitu; inse acestu-a a essitu directu d’in adj. venetu cu prep. in; pre cându invenelatire cauta se fia essitn d'in ve-netate, subst. d’in adj. venetu, ca imbo-nitatire d’in bonitate; si, fiendu co ve-netate espreme sau calitate de venetu, sau si ceva concretu, ca form’a vene-tare = semnulu venetu, provmitu d’in actu si altele; de acea-a verbulu inve-netatire se pote applicâ la nuantie de intellessu differite de alle verbului invenetire , asiâ, de essemplu, invenetire insemna: a face sau fi venetu, pre candu invenatatire ar insemnâ: a coperi, prin ide, corpulu cuiva cu venetaii sau vc-netari. INVENETATITU, invenetatitura; vedi invenetatire. INVERARE, v., Ternare; a se face vira, in specie; 6ro in genere, a venf tempulu formosu si serenu r a inverii, infrondi, înflori, etc. (vedi in Dictionariu : imprimaverarfi, proprie si in specie despre primavera); in acestu sensu, de regula impersonale : inveredia ; ce formosu a inveratu! inse cu a III per-sona plur. au inveratu tote, au inveratu florile, inveredia si arborii; de acf cu sensu mai latu, applicatu cbiaru si la persone, sensulu de: a fi in vâra sau in prima-vera : inverămu forte buccurosi. IN VERCOLIRE,-eseu, v., invercolitu, cu sensu mai energicu de câtu simplulu, fora in : vercolire; vedi dâro vercolirc. INVERCOLITU, invercotitura; vedi invercolire. IN VESELIRE,-eseu, v., înveselită, cu sensu mai energicu, inse adesea pare a dice mai pucinu de câtu simplulu, fora tn : vtscli'e; vedi veselu si vesdire. INV1SELITU, part. sup. d’in inve-sdire INVETIACELLU, s. m., (se pote inse si f. invdiacella, ca si invctialoria d’in invdiatoriu), dlsclpulns; cellu ce inv<5-tia de la altulu: scolariu, studente, etc.: invetiacdlulu e corrclativu invt tiatoriu-lui; nu e invetiacellu fora invetiatoriu, nu e invitiatoriu fora invdiacellu; pl. in-vdiacelli si invetiacellu, — connoscutu 1 inso numai poporului românu ie d'in* collo de Carpati. ÎNVIERE, invietu, errate dupo pronunţia si in scrissu; vedi in Dictionariu celle correcte: inviare, inviatu, de plen o correcte si integre : inviuarc, inviuatu; cu sensu differitu de simplulu, fora in : viuare. IN VIFOR ARE, inviforatu; vedi vi-feru=Viforu in Dictionariu. INVINOSIARE, v., Inebrlarl, tliio-snm oase} a fi plenu de vinu, imbetatu, ammetitu de vinu; de regula refles3. a se invinosiă; co-ci : ti invinodă însemna nu numai : a fi vinosu, ci si : a face pre altulu vinosu; — d’in in si vinosu; si simplu numai d’in vinosu: vi-nosiare. ÎNVINOVĂŢIRE , invinovatitoriu. învinovăţi tu, învinuire, invinuitu; vedi vina. INVOIELA, s. f., in locu de invoien-tia, invoîre, (ce vedi in Dictionariu^, o de reprobatu pentru form’a sea străină limbei. INVOINICIRE, involnicîre; vedi : voinica, volnicu. INVOLBARE, involbatu; vedi in-holbare in Glossariu, cumu si involbare in Dictionariu. INVRASBlltE, invrasbîtu, invrasma-sire, (t<5te cu s aspru sibilante), invred-nicire; vedi: vrasba, vrasmatiu, vrtd-nîcu. INZADARNICIRE,-eseu, inzadami-cîtu, v., nu dice nemica mai multu de câtu simplulu, fora in: zădărnicire; vedi zada.ru si zadarnicu. 1NZAV0NIRE, v., inzavonitu, nu dteo nemica mai multu de câtu simplulu, fora in : zavonire,-cscu, eavonitu, d'in savonu, care, dupo localitati, suna forte variatu, adeco afora de eavonu, si : so-vonu, savonu, sovonu, savanu, care, ca sabanu, e form’a cea mai vechia ei ori-ginaria : lat. sabanum= grec. oijfcvov; <5ro, ca sxbunu, tine mediulu intre ce amu citata si potemu inco cită. d’in limbele sorori, cumu : med. lat. sarasa*, isp. sabaua=p&ndia de pata si p&ndia de m<5s’a altariului, prov. sarena, v. fr., 8aTene=velu, etc.; cfttu despre sensulu __________________IPO.________________ coventului in limb'a nostra, in tote formele enumerate, este, prestre totu, sen* sulu datu in Dictionariu la formele celle mai originarie adeco: sabanu si savant*; 6ro in parte : a) \ndbanu in formele : adbonu, sabunu, zabunu, insâmna, pre d’in coce de Carpati, unu vestimentu terrauescu mai allessu campenescu, ve-stimentu superiore si lungu aprope peno in calcanie, facutu d’in stofe lipsicane si aprope de form'a asiâ nomitului anteriu : eabune de matasse, de stampa, etc.; arUeriulu ensusi inco se dice, pre a lo-etari, eabunu; b) savanu in formele de: savonu, sovonu, eavonu, zovonu, in* sâmna irosi in specie : velu demaressa, velnltt cu care se accopere capulu mares-sei vergine in diu’a sollenne a conunîe-lora : a si pune savonulu e a se mărită;—io aci mai allessu : savonire, so-vcnire, zavonire, zovonire, si cu in: in-savonire, inzavonire, etc.; in sensu de: a coperi, infasciorâ in genere, d£ro in specie : a coperi cipuhi; mai in speciale : a coperi capulu cu unu velu mu-lierescu; ca mai in speciale : a coperi capulu maressei in diu'a sollenne de co-nunta=flammeo nnbere;—cu acellu-asi sensu si derivatele verbului: savonito-riu,-toria, sau zavonitonu, inzavonito-ri«; savonitu, si zavonitu, inzavoni-tu,-a, etc. INZAVONTTORIO, inzavonitu, etc.; vedi imavonire. ÎNZESTRARE, v., intestraiu, inzc-ttratoriu; vedi zestre. IORGOVANU, s. m., specia de plan-tă=«rgonosa. 1PINGEA, 8. f., vedi epingea. IPOCHIMENU, (pron. ipokimenu, gr. Kwxefiievoc;); subiectu; persona, persona mare, insemnata; — nu credemu se se fia auditu altu unde de câtu la Românii ii« d'in coce de Carpati; d’in fericire a {Xritu cu Fanarioţii. IPOCOMISSARIU, s. m., in locu de tub-cotwnissariu, si a nome subcommis-tariu de politia, in tempurile aprope de perîrea Fanariotiloru, vorba si hybrida, •deco din gr. oro = hypo = sub, si ro-maoestu commissariu. fPOCHONDRlA, ipochondricu, ipo- _________________ISB.______________S2â chondru, ipuchrisia, ipocritu; vedi la : f hypo. IPODIACONIA, s. f., officiu de ipo-diaconu (gr. t>7toSidxovo<;, d'in î>n6=sub siSiinovo^diaconu); sub-diacouu, dia-conu inferiore, sub-ordinatu altui diaconi* ;—astadi au peritu d'in gurele preu-tiloru români si aceste covente, sup-plenite cu : sub-diaconu, si sub-dia-conia. IPODIACONU, s. m., vedi ipodia-conia. IPODROM1U, ipodromu; vedi la : f hippo. IPOPOTAMU, 8. m., vedi la: f hippo. IPOPSIA, s. f., (gr. £>7ro^C(x); suspi-cione; d’in acea-asi rădice s\:ipoptu,-a, adj. s., (gr. orcoTrcoţ), suspicio3u;—s’au dussu si aceste-a cu Fanarioţii. IPOPTU,-a, adj. s., vedi ipopsia. IPOSTASE, ipostatu, ipoteca, ipotecare, ipotecarim, ipotecatu; ipotenusa, ipo-tese, ipoteticu; vedi la: f hypo. IPSOM A, s. f., (grec. corruptu >}«i>tu=ptine); pâne beue coventata, a-nafora. IPSOSU, s. m., (gr. ttyoţ, corruptu d’in in locu de gypsu; vedi in Dictionariu: gypsu. IREU, s. m., arie» castratiis; aride =berbece castratu;—de certu in afQni-tate cu ariete; cumu inse a adjunsu a-sid de mutilatu si desfiguratu? IRMOSU, s. m., (gr. elp^6<:, proprie : seria, catena, incatenatione; si metaforice : incatenatione de sonuri, canticu, melodia, armonia, etc.; de aci), canticu basericescu : trop%riele, condaciele si ir-mosele su principalile cântări baseri-cesct; — form’a intrdga gr^ca : eîpjxdţ, romanita ar fi: irmu, pl. irmi, capsalmu, pl. psalmi. IRMOLUCU, pl.-e; cu acellu-asi sensu ce are si ipingea=epingea; inse essitu cu totulu d’in usu. IRU, s. ai., unguentam; uns6ro; — pare mutilatu d’in miru sau myru; inse d’in c6ce de Carpati e neconnoscutu poporului; de altramente neci e de lipse pre longa unsore, unlu, ungentu, etc. ISBANDA, s. f., §uccessB8, faclntis, victoria, qu»8tu», nltlo, vindicta, etc., 1 324________________ISB._________________ successu, victoria, triunfu, fapta strălucită; castigu, folosu; resbonare, vindicta, etc.,—de aci derivatu: isbandire,-cicu, V., bene cedere, succedare, «operare, Tlncere,nlclsci, adipiscl, pat rare, impetrare, etc., a merge bene, essi bene, a succede, a vinge, resbonă; a câştigă, capetă, a realisă, etc.; derivate d’in v.: insbanditu, part. sup.: vise isbandite; isbanditoriu,-tăria, adj. s., care isban-desce;—slavicu. ISBANDIRE, inbanditoriu, isban-ditu; vedi isbanda. IiiBAVA, s. f., salus, llberntlo, sal-ratlo, servatls, conserratlo; mântuire, salute, salvare, scapare, etc.; de aci: is-bavire,-BSCU, V., liberare, viadicare, servare, salvare; a scapă, mântui, as-secură, etc.; derivate d’in verbu : isba-vitoriu,-toria, adj. s., liberator, serra-tor, salvator; care scapa, mantue, salva, conserva; isbavitu, part.sup., liberatus, servatns, salvata»; scapatu, mantuitu, conservatu, assecuratu, etc.;—slavicu. ISBAVIIIE, isbavitoriu, isbavitu; vedi isbava. 1SBELA, s. f., vedi isbire. ISBIRE,-eseu, v., rloleater plasare, tundere, feilre, luodere, olTeudere; a lovi, pertunde, attacă, attinge, offende, supperâ, strică, etc.: a isbi tn capu cu maciuc'a; a isbi t» coste oştea inimicu-lui; au isbtiu pre multt choltr'a sipe-sdletUt'a;—derivate: tsbitoriu,4oria, adj. s.; isbitu, part. sup.; isbttura, s. 1'., actione si effectu de isbire, — ce mai e de lipse isbila pre longa isbttura cu a* cellu-asi sensu?—slavicu. iSBITOitlU,-/oria, isbitu, isbitura; vedi isbire. 1SBU AN IRE,-cacu, v., ellgere, ra-tlones agnoscere Tel dlguosoere; a al* lege, lamuri si reconnosce, verifică unu computu;—slavicu, cadutu in desuetudine. 1SBUCNELA, s. f., vedi tsbucnire. lSBUCNiliE,-eseu, v., erumpere, explodere, e mc ta re; a erumpe, cu violen-tia a sp&rge, a essi afora, a dă, arruncă afora, a espltfde, a verdi, eructă;—derivate : isducnitoriuj-toriuf adj. s., is-bucnilu, part. sup., isbucnitura, s. f., ac- ___________________ISC. tione si effectu de izbucnire; — do mirare e d<5ro, de ce producu unele voca-bularie si form’a isbucnila, ce nu credemu se fia trecutu prin gur’a veri-unui Românu, si care nu are, pre longa ace-ste-a, neci unu sensu rlifferitu de allu formei : isbucnitura; lassandu inse latina parte tote aceste-a, se observămu, isbuc-nire se dice, si fora i iniţiale: sbucnire, sbucnitu, sbucnitura, si amonisatu d&-plenu : sbugnitu, sbugnire; sub care forma coventulu pare mai romanisatu — Dict. de Buda trage coventulu d’in cs sau s=ex, si buca, cu iusemnarea: a arruncă, dă afora pre gura, a eructă, si de aci si sensulu estensu ce arecoventuiu: sbugnescu bcllele, sbugnescu morbii su-bitani, sbugnesce urr'a; sbugnescu pas-sionile, sbugnesce bucuri'a ca si intri-stationea, precumu sbugnescu si vulcanii, sbugnesce sângele d'in ven'a taliata, sbugnesce laptele d’in titi'a prea im-jpluta si distensa. ISBUCNITORIU, isbucnitu, isbucnitura; vedi isbucnire. 1SBUTA, s. f., vedi isbutire. ISBUTIRE,-escu, v., succederej a essf la capetu bonu, a adjunge la scopu, a succede; derivate : isbutttu, part. sup., isbutii, s. f., succossus, follx exltosj essitu, bonu successu. 1SBUT1TU, part. sup., d’in isbuiire. ISCALIRE,*eseu, v., snbacrlbere; asubscriue, asubsomnâ unu actu scrissu, derivate: iscalilonu,-t6ria, adj. s., isca-lilu, part. sup., iscălitură, s. f.dupo Dict. do Buda d'in ex-caiare, Ia care noi nu cotediamu a subscriuo. 1SUODA, 8. f., d'in v. iscodire,-eseu, explorare, perscrotari, speculări, Inve-nlre, excogltarc; a cercetă, aperscrută, a caută se afle, a află, a inventă, imagină, etc.; derivate : iscodtioriu,-tvria, adj.: iscoditori de ănimele omeniloru; iscoditu, part. sup., iscoditura, 8. f., si in fine: tscodut, a) abstr., aprope in sensu de iscodire ca subst. si de iscoditura; b) concr., persona ce iscodesce, specula, esplora, ce se tramitte a esplord, spiona;—slavicu d'in iakatit nu e probabile;—inse se fia si noue permissu a e-mitte una opinione etyraologica cu multu 325 mai pucinu audace si temeraria de câtu coa care trage iscalirc d’in ex-calarn,— modesta opiniono, trassa d’ia credenti’a populare, co cod’a ar fi forte sentitâria la multe animali, co cu cod'a ar ii fa-cuudu si ailandu draculn tote, co nu ar fi bene a calcă pre nimetie pre corfa,— opinione in fine co iscodii, iscodire ar fi formate d’in is=cs—ox, (cumu i in locu de e pronunţia mulţi in ucesta particula, de essemplu : issire=essire=«xlre), si d’in coda; escodire—a descoperi cu cod’a, a si bagă, cumu dice Itomânulu, cod'a se afle ceva, sc facu se cssa ceva la lumina; se p6to inse ca iscodire se fia triplu compusu, adeco d’in: Lsu ensusi fu ispititu de diavolulu; nu e ellu omu de ispititu; nu ti e ageru ispititulu; ispititori»,-lâna, adj. 8.: ispitioride case oneste; ispititoriulu, prin escellentia, e diavolulu; ispititura, s. f., actione si effectu de ispitire, camu in acellu-asi sensu cu allu formei ispito; Dict. de Buda trage ispitire d'in ex-tentare, Dict. Raoul d'in expete-re, âro D. Miklosich d'in slaviculu Upl-tfl, m.; allega-si lectoriulu intre avo-ste trei. , ISPITIRE, ispititoriu, ispititu, ispititura; vedi ispita. ISPOVEDANIA, b. f., vedi ispove-dire. ISPOVEDIRE,-esc», v., peooata oon» flterl, audire, exolpere; 1. a si spune, eonfessă peccatele cuiva, in specie eon-fessoriului spirituale; 2. refiess. a te i-spovedi, a si eonfessă peccatele efitra confessoriu; 3. a ispovedt pre cineva a cercetă sau ascultă pre cineva ca sa* cerdote confessoriu, despre peccatu; derivate : ispoveditoriu,-tvria, adj. s., confessoriu, care eonfessă sau se eonfessă. ISP. IST. 327 (t«di ispovcdire); ispoveditu, part. sup., igpovedunia, s. f., actione de ispovedire; —coventele se dicu si fora i iniţiale: spo-cedirc, spovcditoriu, spoveditu, spovedania ; ce folosu inse, co-ci si in acdsta forma nu su mai pucinu slavice; ddro d'in fericire, ca nesce intruse fora potere âe riâtia, au cadutu de totu in desuetudine; Româoulu in genere, a dissu si dice: marturia=confessione=(spovedania), marturire = confessarc = (spo-vciire), marturitoritu=con/'essoriu sau confessatoriu z= (spoveditoriu), tn artu-niu=.confessu sau confessatu=(spovc-ditu), etc. ISPOVEDITORIU, tspoveditu; vedi upovedire. | ISPRAVA, s. f., 1. actio, nctus, fac-. ţin, usgotlnm, faciuus; actiouo, lucrare, 1 lucru, actu, fapta, negotiu, etc., in spe- 1 cit. fapta mare si insemnata, strălu- cita : omu insemnatu prin multe si mari ! isprave; 2. ageudl ratio, modns, mores, pr#l>lU», goarltas, «trenuitas, diligen-tu, modu de a lucră si a se portă, portare bona, probitate, essactitate, dili-gentia, fidelitate, puntualitate, etc.: omu de isprava, omu de neci una isprava ; 3. exltus, felix exltus, successus, rea ţesta, victoria, trlnmphus, resul-t^tu, Oăsitu, successu, victoria, triun-fQ, etc.: cu tote sudorile nostre nu potu-face ncci una isprava; 4. finis, ^.bsolotlo, consummatlo, execntlo, elTec-**o, tine, fmitu,capitu,indeplenire, completare, effectione, consummatione, de-■l>lena essecutatione,etc.; 5. adminlstra-Io, goberoatlo, moderatio, procura* Io, etc.,administratiooe,directione,etc.; ^ierivato : a) ispravnicu,-a, adj. s., care ^"ace isprava, administra, essecuta; in. ^Specie : ispravnicu, s. m., administato-^-iu, prefectu allu unu judeciu, districtu, ■^iercu, etc.; mulierea acestui-a : isprav-■^licesso; ispravniciu, s. f., officiu, demnitate a ispravnicului de judeciu, cumu administrationea acestui-a, tempulu, *nodulu acestei administratione, etc.; si: * spravnicatu, s. m., officiu de ispravnicu «A judcciu, d£ro mai allessu estensione, «=ercu, marginea acestei deregutorfa;— pravnicellu, s. m., proprie, deminutivu â'ia ispravnicu, applicatu si ellu in sensu de administratorii*, a) in bene: isprav-nicclhdu unei curte; ispravniceii unoru funduri sau moşie; (3) in reu: unubietu ispravnicellu; ispravnicire,-escu, v., d’in ispravnicu : a fi ispravnicu, a admini-strâ ca ispravnicu unu judeciu; isprav-nicitu, part. sup. subst.;— b) isprăvite,-eseu, v., (directu d’in isprava), Unire, terminare, efiloeretconflcere, peragere, absolvere; cousummari, interlre, perlre, mari, etc.; — a fini, termină,, essecutâ, consurnmâ, deplenf, implenf, indeplenî, completă etc.; si retless. a se fini, a se termină, a se implenî, a se deplenî, a se consume, perl, mori, etc.: a isprăvi lu-crulu de primavâra, de vera, dc tomna; amu ispravitu tote ; nu mai ispravesce, candu începe a vorbi; a se isprăvi lu-crulu; inse se ispravesce unu omu=con-Uoltur, depere, ruore; ne ispravimu de anima, dc sufflare, deflolmns; absol., a ispravitu, a ispravitu bene sau reu, nu a ispravitu si nu va isprăvi neci una data;—derivate d’in verbu : ispravitu, part. sup. adj. subst.: lucruri si negotie isprăvite, tempu de ispravitu unu lucru asiâ de difficile, etc.;—ispravertia, s. f., finitu, fine, terminu, etc. : pre isprave-nia=la finitu, pre fiuitu, etc.;—de origine slavica, de si Dict. de Buda trage aceste covente d'in ex-parare; de altra-mente elle su adjunse mai tote la cădere in desuetudine : celle mai multe, cumu: ispravnicu, ispravnicellu, isprav-nicia, ispravnicatu, etc. asta-di de totu uitate. ISPRAVENIA, ispravire, ispravitu, ispravnicatu, ispravnicia, ispravnicellu, ispravnicessa,ispravnicu; vedi isprava. ISTERICO, (pron. isterici5), si isteri-conu, (mai romanitu, dero reu), s. m., (ooTepixdv), hysteria=isteria, lessinu de ânima, dorere de matrice; capriciu, fumu sau fumuri de muliere; vedi in Dictionariu form’a correcta: hystericu , cumu si affinile : hysteria, hysterismu, etc. ISTaNU, istetia, istetime, istetire, istetiu; vedi istitu. ISTITU,-a, adj., aptos, Idoneus, Ju-stn8, habilis, sagAX, persplcax, acotus, ingenlosus, soltus, ipse; aptu, justa, a- 328____________ IST. __________________ daptatu, adjustatu, covenitu, capace, a-bile, sagace, perspicace, sciatu, perco-putu, agerii, facutu a nome, nascutu a nome pentru ceva; ensusi, cliiaru ce se cere, etc.: cellu istitu la tote adese nu e istitu la ncmica; nu te face istitu la tote; ca adv., apte, juste, Moace, con* renieuter, scite, sagacilor, Ingenlose, Ipso lnartlculo, etc.; juste, apte, chiaru, precise, covenitu, cumu se covine si se cade, cu agerime, cu mare precepere,la momentu, tempu covenitu, in addeveru, in laptu, etc.: istitu dice si face tote; nu te incommctte a dice si face tote istitu;— invederatu e, co istitu o unu participiu d’in unu verbu: istire, trassu si formatu, de certu, d’in islu, esJ«=Ute, a nome, sau d’in genitivula acestui-a : istiu=i-stui = l8tla-s, sau d’in radicea Ist-, cu suffissulu iu z= lus-ens, ca in ldouens; asid co istiu,-a, e unu adiectivu, aptu, ca si uZo»iu=idonens, a espreme sensulu datu formei: istitu, nascutu ca part. d’in verb. istire=.a face aptu, propriu, otc.; co-ci isttu,-a, insomna proprie si in origine: istu insu=estu ensu, de undo apoi desvoltarea sensului, ce s’a datu susu derivatului: istitu; se venimu dâro acumu la celle alte derivate d'in acea-asi forma istiu; isticiu sau istitiu= istetiu,-a, adj., in t. s. ce are si istitu, ca adj. si ca adv., d’in istetiu,-a, esse: istetia si istetime, b. f., calitate de iste-tiu, in t. s. adieotivului date la istitu, cumu : aptltudo, eonreulentlu, ldouol-tas , persplcacltas, sollertla , saga-oltas, Ingenlosltas, acumen, dlllşeu-tla, etc., aptitudine, abilitate, capacitate, perspicacitate, agerime, ascuţime de mente accuratetia, etc.; — istetire,-escu, v., d'in istetiu, cu t. s. acestui-a, ei preste aceste-a si sensulu de : a cote-did, a se incommette, a fi ânimosu, etc.; part. sup., irfe/i/u,etc.; in fine derivatulu: istanw=is(ianu,-a, adj. si adv., cu sensu si mai energicu de câtu allu formei: i-stitu. ISTORICESCU, istoricesce, iu locu de : istoricu, istorice; vedi,in Dictionariu formele'comcte : istoricu, istorice. ISTOVIRE,-eseu, v., Unire, terminare j a fini, termini, pune capitu; ___________IUB._______________________ part. sup., istovitu; istovii, s. m., fine, finitu, capitu, mdrte, perdiare; de istovu, =cu totulu, in totulu, d’in capitu peno in capitu ;—slavicu, introdussu 6re-cându prin cărturării manîUci de slavonismi, a-stadi deja obsoletu. ISTOVITU, istovu; vedi istovire. ISVuDIRE,-eseu, V-, lurenlre, exoo-gltare j a afli cu mentea, a imagină,, inventă ; isvoditu, part. s.; isvodu, s. m., exemplar, essemplariu, essemplu, mo-dellu, archetypu, etc.; — slavicu ; d^ro mai de totu cadutu in uitare si desuetudine. ISVODITU, isvodu; vedi isvodire. ISVORASIU, s. m., vedi isvoru la isvorire. ISVORIRE,-escw, v., scatere, «caturi-re, manare, proinanare, emanare, sar* gere, prorenlre; a curre, curge, in specie, a curge, surge d’in pamentu, a sca-turi: fontii isvorescu d'in castele colli-neloru; isvoritoriu,-toria. adj. sM care isvoresce : isvoru isvoritoriu; i&voritu, part. sup.: rellele isvorite d'in acea fontana; isvoru, s. m., pl.-e, fons, fonte, fontana, inceputu, capitu allu unui cursu de apa, ce curre d’in pamentu: limpede isvore de apa bona de beutu; isvoru de apa metallica, isvore sulfurose; metaforice : isvorele reului, benelui, avuţiei, scientiei, connoscentieloru, etc.; isvora-siu, s. m., deminutivu d'in isvoru;—slavicu? ISVORITORIU, istwttw, isvoru, vedi isvorire. IS VR ANIRE,-escM, v., isvranitu, part. sup., vedi isbranire. ISVRANITU, part. sup., d’in isvra-nire. ITIU, s. m., pl. ttia sau itie, in locu de: liciu, pl. licie, de care vedi io Dictionariu. IUBIRE,-eseu, v., amare, dlllţtrej ft avâ amore, affectione, ardente dorentia sau doru de ceva sau de cineva : mulie-rca se si iubesca mariiulu, si măritul* se si iubesca tmlierea; iubiţi pre Dom-! nedieu d'in totu suf/letulu, iubiţi ti pre '■ apropele ca pre voi ensive; a se iubi u— j tiulu pre altulu, a se iubi intre sene; 1 mulţi iubcscu callii, alţii iubescu cănii-m IVI. 329 alţii iubescu aurulu siargentulu; mulţi iubtteu. au iubitu si voru iubi glori'a;— derivate :iubitoriu,-toria, adj. 8., awans, «nator; care iubesce: iubitoriu de omeni; part., iubitu : iubitu de omeni; — dupo D. Miklosich, iubire vine d’in slav. liubltl | dero de ce du d’in lat. lubero= Iubire sau iubire allu oostru? de ce du d'in germ. llebenl de ce nud'ia sanscr. lubh! co-ci mai tote limbele arice au a-ustu coventu; uoi nu ailămu neci unu wveutu, dupo care D. Miklosich aravâ temeiu a referi, cu prefereaţi», roma-nesculu lubire=iubirc la slavic’a si du lalatin'a; — de certu se potu Dumai forme, ca : libovu, libovnicu, (cari una data au avutu cursu numai in gurele ctrturariloru maniaci de slavismi), at-tribuf limbei slavice; dâro neci cu picu d» certitudine nu se pote face ondre cu hbire=iubire mai pucinu lmibei latine de c&tu limbei slavice. Mai insemn&mu co compositulu latinu allnbesco coincide si in sensu si in forma cu romaoe3culu bibcscu = iubescu. ICBITORIU, iubitu, vedi iubire. IDCSUCEA, s. f., pl .-elle, globu de nene;—turcescu. IUNKERU, s.m., (germ.junker=fr. cadet); june nobile militariu. IUTE, adj.; 1. oeler, relox, rapldug, r«peutlnns; care currendu strabate mare spaţiu : currendu, rapidu, celere, veloce, etc. : petioru iute, mâna iute; omeni iuti de petioru, de mâna, de gura, tir vorba; ce iuti calli ? ce iute e saget-o? iute e cugitarea, iuiicugitele, iute lu~ ’xin'o, etc.; mai iute ca cugitulu, mai ixtle ca ventulu fuge callulu teu; 2. de grotu, olfactn, etc.; acer, asper, velie-•menu, mordax, etc,; aspru, ageru, acutu, twtuuditoriu, tare, forte, vemente, etc. prov. acietulu iute vasu si strica; odore iute' iuti cepe, iute ardeiu; 3. de pas-sioni: ferrldus, ardens, Iracaudns, pr«-eeps) ferbente, ardente, furiosu, meni* oau, supperatiosu, orbu, precipite, etc.: omu iute de fire, iute la menia;—ca adv. iute se duce, iute vine; iute cugitati, iute vorbiţi; — derivate : intime, s. f., cele-rttas, relocltns, mordacltas, asperltag, rehemeutla, etc.; calitate de iute : iuti-mea sagettei, cugitarei, luminei; — forma cu acellu>asi intellessu, dâro in-correcta : iutiela, s. f., si de acea-a de reprobatu si allungatu; — iutire,-escu, V., accelerare) excitare, Incitare, irrl-tare, (rasol, etc., a face sau se face iute: a iuti mersulu tragutoriloru; nu iutiti tare acietulu; nu ve iutiti, co voue ve faceţi reu; part. sup., iutitu : mişcare iutita, acietu iutitu, etc.;—dupo Dict. de Buda, iute d'in leuite — leviter; dupo alţii contrassu d’in eunte = currente.— currendu;—nu cumuva iute e affine cu fr. Tltol care probabile, e formatu, pria mutilare, d’in regetua;—connoscemu si slav. lloto=crudele. IUTIELA, iutime, iutire, iutitu; vedi iute. IVELA, 8. f., vedi ivire. 1VILICHIU,-a, adj., inaltu fortesup-tire, gracllls, proceru»;—d’in urmato-riului: ivire? IVIRE,-eşcu, v., apparere, consplcl, a apparâ, a se vedd, a incepe a se vede, a se arretd puciuu si confusu, mai allessu ca refless. a se ivi: abia se iviea sorele in nueri; nu se ivesce nemica de pre inaltulu monte; part. sup. ivitu, etc.; s. f. ivela, forma inadmissibile in locu de ivire s. verbale;—de unde ? pote d’in ire cu intercalarea licidei v, ivire? IVITU, part. sup. d'in verbulu ivire. L 4 J. JABA — giaba adv., frustra, iu de-sertu. JACASIU,-a, adj. s., jaooiu, uiorbo tmpltoitas; simaltutls tenax, ultlonls appetens, Ylndletae arida»; reldtivu la jacere — diacere, 1. care jace in patu, coprensu de morbu, morbosu, infirmu, nepotentiosu; 2. oui jace pre ânima ceva, cui app^sa ânim’a ceva, de caro ellu do-resce a se liusiurâ, a si versâ veninulu, foculu, furi’a, meni’a, ur’a, a si resborţâ: vinâicativu, setosu de resbonare, etc.; — jacasiu, d'in jacere—diacere, e in locu de jacaciu—jacace, iuse pucinu recommen-dabile. JACU, s.m., vedi urmatoriulujacMiVe. JACUIRE,-cscm, v., rapere, abrlpere, dlrlpere, predări, forări, spoltare, exl* gere, extorqodre; rapina* exercere, tastare, dernstare; a rapi, essercită ra-pine, predă, farâ, despoliâ, sWrce, deva-std, etc.; invasorii barbari jacuira, fora misericordia, tota terr'a; funcţionari rapaci jacuescu bieţii tcrrani; latronii nc au jacuitu peno la camesie;—derivate : jacuitoriu,-ioria, adj. s., rap tor, rapax, dlreptor, prtc dator, fur, exuotor, devastator, spoliator, latro, care jacue-sce.-rapitoriu, rapace, furu, latrone, des-poliatoriu, devaatatoriu, etc.; jacuitu, part. subst. dlreptas, spoliata», vasta-tus, derastatus, furatu, despoliatu, pre-datu, devastatu : terra jacuitu si male-tractata dc celli insarcinati si indelorati a ua protege; au jacuitu peno ce n'au mai avutu de jacuitu; jacuitulu, fora mi-sijricordia, allu bietiloru terrani; jacui-tura, 8. f., r&plna, direptlo, prasda, pro* dutlo, spollatlo, exautlo, latroclnlom, derastatlo, răpire, rapina, pr^da, preda-tione, despoliatura, devastatione, etc.: jacuilurele făcute cu barbaria totorU ce-tatiloru si sat dor u; — jacuire vine d’in jacu, s. m., rapina, praeda, furtum, la* trocinlum, rapina, prâda, furtu, latroci-niu, etc.: facu jacuri pretotindine: ja-culu loru nu respecta neci celle profane, neci celle sacre; — in locu de jacu, ja-cuire, se dice, cu acellu-asi sonsu, si: jafu,jafuire. cari, dupo parerea n6stra, su essito d’in jacu, jacuire, prin stramutarea gutturalei c in labialea f; celli ce assumu formele cu labiali: jafu,jafuire. allerga, pentru esplicarea lorn, cumu si a formeloru cu gutturali ; jacu, jacuire, parte la francesculu : gibler, (probabile d’iu glbarinm=clbarlain = pruda, ve-natu), parte la grec. Xitpopa; noi iuse, convinşi, co form'a cu gutturale: jacu, d'in care, cumu amu affirmatu mai susu, a essitu, de certu, jafu, e cea mai origina* ria si mai organica, referimu jacu-lu, jacuire-a la acea-asi rădice cu precedentele : jacasiu, adeco la jacare—diacere, in sensulu precisu si claru, co: toti prc-datorii, furii, rapacii si răpitorii, etc. zzjacuitorii se aşternu si jacu pre avu-tulu altui-a, precumu se aşternu si jacu locustele pre bietele, sminature : ctymo-logîa mai bene justificata de cfttu acesta-a, atâtu de partea formei, câtu si de partea sensului, nu credemu se se alle alt’a; confere in Dictionariu amen* doue verbele affini, adeco : jacere=zdia-cere, si jâcere, confere inco forme cu U-bialea p in locu de f: japca, japalire, jupuire sau jupuire, jupu, etc., cumu si ca m : jamulire sau jumulire .- dero nu po-tema curmă acestu importante articlu, fora se d&mu, pre scurtu, si altu coventu, adeco : jagnire,-escu, v., (totu d’in radicea :jac), inse armonice cu g in loca de c iaainte de n, de si pre alocări si ne-armonisatu : jicnire; sensu: l*d*re, of-feudere = a lovf, vettemă, strică, iuşe liusiora stricatione; jagnitoriutoriă, JAL. JAP. 331 , cs>r$ jagntsce; jagnitu, part. sup.; jajnUura, s. f., etc. J ACU1T0RIU, jacuitu, jacuituraja-ai, vedi jacuire. JAFUIRE, jafuitoriu, jafuitu, jafu; itgnire, jagnitoriu, jagnitu, etc., vedi jacuire. JA1E sau jaia, s. f., vedi 2 jale. JALBA, (si jaloba, la cărturării maniaci de slavism)), s. f., petltio, postu-latU, gopplicatlo, sollloltntlo, qaerela, qaerlmonla; cerere, mai allessu ia scrissu, potitione, supplica, supplicatione, ro-gstione, plaDgere de naa offeosa, de uuu damnu, etc.: a dă jalba la judice sau la judtciu, la domnu, la prefectu; aZ-Irrga cu jalbe in tote părţile, fora se si ştofa află de necaire satisfactione; derivate : jaluire,-eseu, si refless. a se jalut, qaarl, lamentarl, soppllcare, petere, r«K*r«, a se plaoge, mai allessu priu scrissu, a face sau dâ jalba, a reclamă contra una offeosa, etc.;(ffla hori;—Dict. de Buda uu ne spune, de unde vine, apoi d'in coce de Carpati, acestu coventu nu e de locu connoscutu; pote se Ha, ca si cellu precedente d’in>efe = 1 jale, in sensu ore-caxnu de: suspiriu = tuspinu allu ven-tuiui. JEMLUGA, s. f., specia de pesce, salaa = fr. saomoD) inse de totu, pre c&iu scimu, neconnoscutu d'in coce de Carpati. JKRFA, (dupo alţii jcrtfa=jertvu), s. t, Merllcluoiy sacrnm, oblatum, oblntlo; sacrificiu, sacru, oblatu, oblatione, etc.— dirivate : jerfire,-c$cu, v., sacrafucere, ■uri Oca re, o «Terre; a face jerfa, a face __________________JIG;______________533 sacrificiu, a sacrifică, a ofîere sau offeri; part. sup. jerfitu, sacriflcatna, obUtas; jerfitoriu,-toria, adj. s., sacriflcator, Immolans, offorens, carQjerfesce, sacri-ficatoriu, immolatoriu, oblatoriu; —jer-fclnicu, s. m., nr«, altare, sauctoarlam, altariu, m d0 umle si : jidovia, a. f., calitate de jidovu; jidovime, s. f., mulţime de jidovi, totu de jidovi; jidovismu, a. m., judanismu, religione si datine alle jidovtloru; jidova si jidovoica, s, f., muliere judanesca;—tote aceste forme su fedosi strainismi, a nome slavismi, in loculu caroru-a cauta se figuredie formele popularie, bene stabilite si de pura romanitate : judanu,-a = (jidovu—jidova), judanesce — (jidovcsce), judane-scu = (jidovescu), judanta = (jidovia), judanimez=(jidovime),judanismuz=(ii-dovismu), 6tc. JIDOVESCU, jidovia, jidovitne, jidovismu, jidova, jidovoica, jidovu; vedi ji-dovesce. JIG ANI A, s.f., pecas, bestia, bcllua, jumentum;bestia, pecude, vita, prealo-curi si cu sensu de : tera—fera, bestia selbaiica;—inse coventulu jigmia e, a-prope de certu, in locu de jugania, essitu d’in jugzm,-a, in origine totu ca adj. juginiu,-a, dâro remasu in urma in usu numai ca subst. m., jugania—bestia, pecude de jugu=jumentu; d^ro si for- 884 JIJ. J1M. m’a m&sc. juganiu (=jiganiu), si chiaru jiganu in locu de juganu, pare a fi populare pre a locuri; una alta forma : jigaraia si jigarania, in locu de juga-râia si jugarania, e populare mai pre totendinea, cu sensalu generale ce are si form’a : jugania; inse in specie : ju-garaia=:belluiz=:bella, tera=fera; apoi si cu sensulu de : are» cohortales, passeri de curie, passeri domestice. JIGARAIA, jigarania; vedi jigania, cumu si jigarire, de unde pare a se derivă cu altu sensu ce are sub jigania. JIGARIRE,-eseu, v,, marcescere, macrescere, debilitări, deperlre, lan-gaescere, tabescere, exbaarlrl, etc.; a macrl, a se debilitâ, a si perde carnea si poterile, a deperi, a tabl, a se essaurl, a se fini, perl, etc.; iu specie, despre vite, apoi, prin estensione, si despre <5meni : cumu s’ou jigatitu bieţii calli si bieţii boui! ce jigaritu copillu! n'amu vedutu juni mai jigăriţi de câtu celli d'in acea terra; cu forma refles. e si mai energicu : sejigarescu florile de multa umiditate, ae jigarcscu si de multa seccita; se jigare8cc omulu de multu lucru si pucinu nutrimentu, se jigaresce mai vertosu de morbilangorosi, etc.;—jigaritu, part. sup., jigărit ura, s. f., stătu ie jigarire ; — pare cui-va strainu, inse de certu jigarire e in locu de jugarire, d'in acea-asi origine cu jugania, jigania, a nome d’in jugariu,-a, adj., proprie : relativa lajugu, si de aci: pusu lajugu; si de aci: jugarire = jigarire se dice pentru jumente, vite, de jugu, ce seprendu de pre câmpu'^rasse si formose, ca se se puna la jugu, unde jugarescu, peno se deprendu cu greulu jugu;—de aci pote si: jigode, s. f., morbus canlnu», unu morbu de câni incatena, ca la uuujugu. JIGARITU,vedi jigarire. JIGNITIA si j Unit ia, s. f., Iiorreom, gratiarlam; incapere de depusu grâne : granariu, ordiariu, etc.; — jignitiariu si jitnitiariu, f., jignitiaressa si jitnitia-ressa, rel annonarlie curator, curato* riu de incaperile cu grâne;—slavicu. JIGODE, s. f., vedi jigarire. JIJITIA, s.f., ramulas, palmcs, sar-mentam; ramuru, braciu de una planta, mai allessu de vitia;—se vede d’in ghi-ghitia=viaiitia. JILAV EL A, jilavi a, 8. f., vedi jUa-vire. JILAVIRE,-escM, v., d'in adj. jilavk —umidu, udu, etc., a fi umidu, udu san a face umidu, udu, udare, sau a se udă, hnmiilare, homectare, Irrlgare 5 hnav-seero , madere» madescere, si madef*-cere, etc.; derivate :jilavitu, part. aup.t jilavitura, s. f., forma de preferitu formei : jilavSla, cumu e de preferitu si form’a : jdavia, 8. f., stătu de jilavu; jilavu,-a, adj., hnmldug, madldas, udu, umidu, tnadidu, revenu, revenitu, etc. — slavicu ? d£ro in slavic’a nu essiste form’a : jilavu, de unde tote celle alte in limb'a romanesca, ci numai jlla=pena, de unde presupune D. Miklosich co &a essitu coventele in romanesce. JILAVITU, jilavitura, jilavu; vedi jilavire. JILIPU, s. m., 1. aqaaeJaetas j ape-ductu, canale de apa; 2. şrrei, armen-tum, turma de oui, de vacce, etc.; no-connoscutu unde-va si canda-va d'in coce de Carpati. JILTIU, 8. m., vedi jttiu, d'in care jiltiu e alta transformatione. JIMBARE, jimbutu,jimbatura, verba cu derivatele selle, cumu si: jimbu,-a, adj., de unde verb. jimbare, tote in loco de : gimbare, gimbatu, gimbatura, ffim-bosu, gimbu; 4ro aceste-a in locu de : gibbare, gibbitu, gibbatura, gibboşu, gib-bu; vedi d£ro aceste forme, parte in Dictionariu, parte in Glosâariu. JIMBATU, jimbatura, vedi jimbare. JIMI3IRE, jimbitoriu, jimbilu, jimbi-tura.; vedi ssimbire. JIMBLA, s. f., pâne mai alba si mai curata de câtu pânea dissa negra;—de aci: jimblariv,-a, adj. s., relativu Ia jimbla, ce are a face cu jimbCa; jimbla-riu, cui place jimbl'a, nu place plinea nâgra; d6ro mai allessu s. m. pers., jimWariu, cellu ce face si vende jimbla, de unde: jimblaressa, a) muliere a jim-blariului; b) muliere ce are in nomele seu una jitnblaria; —jimblaria, 8. f., abst., a) mulţime de jimble; P) officiu* de jimbla; Ţ)opiSciu de jimbla; d’in germ. » JIR. JIV. 335 sau d'in slmiu, cu s aspru siu-«ratu, si cu b intercalata? JDIBLARESSA, jimblaria, jimbla-riu ; vedi jimbla. JIMBU,-a, adj., vedi jimbare. JINAPENU, s. m., vedi in Dictionariu :juniperu. «UNDU, 8. m., dealderlom , oupldo, llbld*, rolnptas; 1. doru, mare doru de ceva ce ue lipsesce: a duce jindu de Iote; artii se duceţi jindulu de acesta abun-dantia; 2. plăcere, mare plăcere, beţia de plăcere, etc.; câ(u jindu pre betivu co gusta si bee vinu, candu vre;—derivata : jinduire,-eseu , v., deslderare, ccncaplacere, caţere, voluptate Inebrl-■ri, a duce doru de ce nu are, a se im-belă de plăcerile ce sente; de aci: jin-duUu, part. sup. d’in jinduire. JINDUIRE, jinduitu; vedi jindu. JINEU (pron. jindu), s. m., susplclo; prepu3Q ; — neconnoscutu d'iu coce de Carpati;—se nu fia cumu-va una cor-rnptione d'in fr. g£ner! JINGASIRE,-escu, v., d’in jingasiu; vedi gingasia, gingasiu; pre longa jir»-gasiuai gingosiu cu acellu-asi intellessu. JINGASIU, gingosiu, vedi jingasire. JINISTRA, s. f., specia de planta;— nu comu-va in locu de genistra—getii-f?a=:geaiHta, (fr. genet)t JINT1TIA, a. f., otlum velcaprarom tertiu lactU rellt^uils mlxtum, seru de oni sau de capre cu mesticatura de rentase d’in lapte ;—derivate : j intuire,• cbcu, v., a scote jintiU'a d'iu lapte; jintuit u, part. sup.;—jintuiela, s. f., forma de reprobatude unde? JIOIRE,-eseu, v., agere, vlgerej a fi activu, vivace, viuoniu, vegetu, etc.; — joire d’in viuoire sau viuonire ? .11 FU si jupu, s. m., fascia, Tltto, fa-•«loln; fascia, fascitfra, butta, etc.; for* m’a jupu e de preferitu; vedi : japu, Japiu, la art. japca, cotra finitu. JlRAV'U,-a, adj., ilurua, severa*, as-p«r, rigida», «aevas; aspru, severa, austerii, duru, rigidu, inessorabile, etc.;— ae Ga, cuam susţine Dict. de Buda, unu corruptu d’in severu, prin straformari multiple, ca : sicveru, jieveru, jieveru, jiaveru, si, prin metathose ijiravu? JIREDA, (pronunţia jireda, apr6pe ji-rada), s. f., cumulu», acerras, oblon-gns cumula»; cumulu, in specie, cumulu de palie, de fene, etc.; — in locu de strada d’in sira : sira de palie = jira si jiradade palie?—jir edutia, s. f., deminutivu d’in jireda. JIREDUTIA, s. f., vedi jireda. J1RU, s. m., glans faglna, gyroa; 1. sensulu cellu mai vulgatu : glande de fugu: jirulu place porciloru; 2. pre a locuri si cu sensulu de: giuru, cercu, ceva rotunda; — forte probabile, jiru, ca si it. glro, e essitu d’in giru—giuru, ceva rotundu, globosu, idea ce intra mai in tote speciele de cerţi arbori; asiâ fiendu, sensulu de sub 2. e cellu primitivu, ăro cellu de sub l.metaforicu;—dupo D. Miklosich ar veni coventulu d’in sl. jlru = paacnum ; dtfro cumu cadra sensulu slavicului cu allu romanicului? JITARESSA, jitaria, s. f., vedi ji-tariu. JITARIU, 8. m., agrorum custosj custode de t^rrina; f.jitaressa, a) muliere a jitariului; b) muliere ce ensasi custodesce târrin'a unei commune; jita-ri'a, s. f., servitiu de jitariu sau de jitaressa i—dupo D. Miklosich d’in slav. jltarl=panlfex = atrofioi6ţ = carc face pane, panariu, brutariu, d<5co vrei; dâro: cumu cadra in sensu jitariulu romanescu cu jltarl slavicu?—noi, in poterea si a formei si a sensului, ne permittemu a contradice assertionea invetiatulu! slavu, si a ua submind cu alta asser-tione, adeco co : jitariu e in locu de ju-tariu, cumu se dice in multe locuri; dro julariu o d’in jidu = adjutu, de unde : adjutare, adjutoriu, etc.; jutariu-lu e d6ro, ca totu adjutoritdu sau admini-strulu, servitoriulu unui omu sau unei commune; — connoscem si germ. hiiter. JITNITIA, jitnitiariu; vedi jignitia. JITIU, 8. m., vedi jetiu. JIVINA, s. f., animal, bestia; lnsec-* tum, termis; animale, bestia, mai allessu : animalculu, insectu, verme, etc.; —D. Miklosich susţine co e slavicu; noi credemu co e bene a conferi si lat. jn* reni», cu deriv, jurenills, jurenens, de si nu avemu lipsa de jivina iu limb’a 336 JOB. JUG. româna, cându dispunemu de vietate, a~ nimale, animalculu, etc. JIVINUTIA, 8. f., deminutivu d’in jivina JOCASIU,-a,adj.,in locu d ejocaciu= jocace, applecatu la jocu, cui plăcu jocurile, in amendoue sensurile principali alle coventului jocu; — alta forma e : jocausiu,-a, adj. s., differitu in sensu de jocasiu, intru câtu : jocausiulu c unujo-catoriu sciutu, preceputu, abile, desteru, cssercitatiu, jocatoriu de messeria, ca se delecte spectatorii, jocatoriu, mai al* lessu, de jocuri pre func, etc.; — form’a jocatoriu e de preferitu. JOCAUSLU, vedi jocasiu. JOGARARIU,-a, adj. s., (si jogaria-nu,-a), serram exorcens, cellu ce lucr<5-dia cu serr'a, cellu ce are una ser rar ia;— d’in jâgaru, m., si jâgara, f., amendoue formele in plur. jbgare, serrarnm ma-chlna =.tnachina de serre; — coventulu jâgaru,-o, de unde jogarariu=jogariu-nu, e neconnoscutu pretotendine d'in coce de Carpati : aci se connosce pre u-nele locuri: ferastreu, pl. ferastreie, 6ro pre alte locuri: sem/, pl. serre, form’a de preferitu fora indouentia; de aci si ser-rariu de preferitu in locu de jogarariu sau jogarianu; s’ar potâ adoptă si formele : jugurianu sau jugurariu=cel\n ce are juguri = (macluna) ds serra, si juguri=(machino) de serrare sau de ser-ratu. JOGARIANU, jogaru, jogara; vedi jogarariu. JOI, joimari, joimaritia; vedi in Dictionariu formele integre si correcte :joui, jouimari, jouimaritia. JOUU, 8. m., tonuo llnteum ; vedi giolgiu sau giulgiu. JOPOTIRE, (si juputirc),-escu, spo-lare, Tastare, depraedarl, male traotare, verberare, ferire, laedere; a dispoliâ, depredâ, devastâ, maletractd, lovf, bate vettemâ, etc. ; jopotitu, part. sup.; jo-potitura, s. f.;—jopotire sau juputire nu e de câtu una forma mai desvoltata d’in jupuire sau jupuire, de cari vedi la japca. JOPOTITU, jopotitura, vedi jopolire. JORDA, 8. f., virga, pertica, bacu-lom; v£rga, vergella, biUiu, pertica, re- teveiu, etc.; in specie, vârga de apperatu si de castigatn;—jordanire si jordire,-escu, v., vlrgls eaedere, abate cu jârda sau jorde;jorditu 91 jordanitu, part. sup.; jorditura, s. f., actione si eflectu de jordire; — jorditia, 8. f., deminutivu d’in jorda. JORDANIRE, jordire, jordiiu, jordanitu, jorditia, jorditura; vedi jorda. JOSIRE, josurare; vedi in Dictionariu : diosire, diosurarc; vedi si: înjosire, injosurare in Glossariu. JOVINA^opowo, s. f., vedi_;ii>ma. JUBEA, 8. f., vedi giubea. JUBRA, s. f., postula, pnsola, pa-paIa=j7U9cc^a, puscla, bubusiora, pu-stula, etc.; — p<5te in locu de giubra — ghiubra—giubra, d’in glubcre=?lnl>ere =$cariare, scdbiare, etc.? J U CACfi=/ucac!U, j ucasi w, j ucausiu; vedi jocasiu. JUCUTELLU, si jucutiu, 8. m., pers. exactor, raptor, predator; violentai rectlgallom exaetor, eoactor; rapitoriu, storcutoriu, despoliatoriu, depredatoriu, si, in specie, violentu essactoriu, percep-toriu de dari publice, de imposite; de ac( si: jucutia, 8. f., rapina, raptos, exac-tlo, spollatlo; violenta et lujosta vectl-gallum exactlo; răpire, rapina, raptu, storcere, dispoliare, depredatione, si, in specie, officiu, actione, functione de rapace si violentu perceptoriu de dari publice, de imposite;—coventu neconnoscutu d’in coce de Carpati; d£ro, fiendu co Dict. de Buda da si etymologi'a a-cestui coventu, spunendu co jucutiu s&u jucutellu vine d’in executor, sene fia si noue permissu a emitte una opinione : jucutiu,—de unde apoi: jucutellu si jucutia—, se pare a fl in locu de jacutiu, formatu, de certu, d'injacu (=-ja/u, vedi jacuire=j(ifuire, vedi si: japca, japuire =jupuire)ţ jacuitoriu, d'in natura applecatu la jacu. JUCUTIA, s. f. (pron. jucutia); vedi jucutellu. JUDAICESCE, adv., in locu de ju-daice, e contrariu naturei limbei romana. JUGANIAj^ugaraia; vedi jigania, ji-garaia. JUGANIRE,-esc«,v.,castrare) in Dict. TOM.___________________ JUGAHELLU, s. m., specia de planta (fr. germaudrle, germ. germander). JDGASlU,-a, Adj. 8., aptus, ldoneos )«t*. Jaagendo; apta, bonu dejugu, de înjug alt*; in specie : unu jugasiu e bou ie jugu. si in genere: callu de jugu, vita ie j'jgu, etc.=jumentu;—in locu de /«• gaeiu—jugace. JOGHINA, subst. f., squalor, sordes, prarltat, scabie»; sorde cras3a, scalore, scabia, rdnia, mancarime.jV^/M, missel-lia, etc. : jughina de callu, jughine de servitori; de aci: jughinare, v., (cu forme simple ijughinu, mejughinu, sejn-ghina, etc.), scabere, se «cabore, frl-eare; ie frlcare; a scarpină, frecă, si reile89. a se scarpină, a se frecă, mai allessu pre capu, pre cerbice, etc.: »col la si te jughina, co nu esti bonu de călu de somnu si di jughinatu; jughi-nattt, part. sup.; jughinatura, s. f., ju-ghinosu.-a, adj., plenu de jughina; sor-didu, scaliJu, scabiosu, j?gosu. etc.: —probabile, jughina de ]a. jugu, jugula, etc., in sensu de vulneri de la gittu, cori, pre ase, su farino3e, si totu una data plene de mancirime. JUGHINARE, jughinatu, jughina-hira, j'ighinosu, vedi jughina. JUJEU, s. m., caunm jugora; specia de jttgu micu; in speciale, jugu, la care se suppunu cânii a dou'a di dupo lassa-tnla seccului de pasce;—cumu se vede, in loco de jug.u d’in jugu; — durea în jugcv, treccrea prin jvgeu a căniloru e, dt certu, reminescentia depunitione căniloru romani d'in arcea Capitoliului, cmdu te ar retur a asii de ncgligmti si învigilanli in căiu nu annuntiara prin Intrate suirea G.illUoru pre montele CopitoUu. JUMALTIU, s._ m., maltha=MafrĂa) «mpositu d'inprc«=plx,si cera=cern; Terb. jumalliare (mai pucinu bene :ju-muUitiirc), malthare=a malthd—i. dâ cn maJtha jumaltiatu, part. sup., etc. JUM ALTlUIREjafflaftmi£u;vedi ju-wuliiu. JDMANARE, s. f., lunga pertica cu «re se sc6ta apa d’in adunce putiuri;— MlDd se Tede, in locu de dimanare d'in iemanare; pote si in locu de dimemrc _________________JUP._______________837 sau demenare, d’in di si menare=mis-sicare, etc. JDMARE, s. f., de regula in pl.,ju-mari, ororum intrita; buccatadeoua, făcută d'in oua fripte si pisate sau tocate. JUMULIRE, jumulitu, jumulitura; vedi japci cotra finita. JUPANESSA, s. f., vedi jupănu. JUPĂNU,8.tn.jdomlnus, princops, patriciu», mercator, negotlator, opifex, o-perarlns, coventu, ce. dupo tempuri, leuă, si avii varie si forte diverse sensuri, asiâ: 1. in celle mai vechie tempuri, jupănu se dicea cu sensulu de: om a de cea mai iaalta conditione nobile de fronte, patriciu de cea mai bona materia, asiâ, co jupănu, ecivalea mai multu de câtu ap-prossimative cu latin, prlnoeps in tem-purile celle mai formose alle republicei romane: jupanii dero erau principii, no-tabilii terrei; soaiele jupanilor u de pre a-tunci erau si dlejupanesse,ore-cumu mu• lieri principesse; jupânii erau ore-cumu domni, inie, titlulu de domnu se dâ, cu mare respectu, numii capului terrei; 2. in tempuri posteriori, nomele d9 jupănu se intense la toti celli de condi-tiono media, lanegotiatori si industriali do tote gradele : sociele acestoru noui jupă ni fura tote jupanes3e, casi sociele vechiloru jupăni; 3. in tempulu Fana-riotiloru nomele de jupănu allu vechiloru patricii cesse titlului grecescu de cyrios—/.bţAoţ : metropolitii, ca si episcopii, principii basericei ca si ai hier-archiei civile, portau toti titlulu de cg-rios : mulierea jupănului ds aUz, dala care acumu eră cyrioi, se dicea si ea cyria;—acestu titlu grecescu nu intar-diara a luă si jupănii împreuna cu ju-panessele de ştirea media; ca se evite despretiulu, in care, cu modulu indicata, cadtiiuo titlulu de cyrios, vechii jupăni avura recursu a se impaunâ cu titlele byiantine, fedite celle mai multe cu fe-dose norine slavice,- si ca se nu mai p6ta plebeii, nouii jupăni si nouii cyrii, se u fur pe si aceste titie, le regulara, prin legi dupu gradde offitieloru hierar-chiei civilc; inse si aceste titie devenira vili in supremulu gradu, siperira cnso-nita de eterna uitare si de eterna coa- w. a- 338 JtTP. temptu allu vocei poporului; ce remâne d6ro d'in acestu putridu si fantasmago-ricu edificiu de titulatura? nemine astadi d’in Români, fia cellu mai infimu, nu e care se nu respingă cu orrore titlele de cyrios si de eyria; nemine nu cottSdia se lu dea altui-a, fora se se târna de res-bonarea intitulatului cu asiâ nome;— nomele de cyrios si de cyria a peritu cu totulu d’in usu; dăro nomele de jupânu cumuBta? abiâsemai pote d’in cându in cându applicd judamlorusi servitoriloru: jupane Isacu! j upanessa Maria;—vechii jupăni cautara una noua scapare in titlele de : boiariu, boiaressa, coconu, co-cona; dâro si aceste-a nu intardiara a se sordi si cadâ in dispretiu; mai nemine nu aude buccurosu a se nomi asiâ; in fine ultimulu refugiu, la care confugira vechii jupani, fura titlele de: monsleor, madame, dame, cari cadura si mai cur* rendu in dispretiu, asiâ co asta-di abiâ eufferu curtesanele se se califice cu elle (vedi si coventele: boiaria, boiariu, dama, etc.): numai coventele curatu române : domnu, dâmna, ca title de on<5re, remasera nesterse in gur'a Românului, si sperâmu co voru remane pSno candu va viuâ nationea româna.—D£ro se ne intorcemu la coventulu: jupânu. D.Miklosich (in oper’a sea : die slaTischen elemente im rumunischen), assere, co rom. jupânu e impromutatu d’in slav. japanu, si ca proba acestei assertione adduce n.slav.: jupan, serb. jupan, mag. Ispan, n.grec. m.Coorcdvoţ, f. Cooitavi*; 6ro in oper’a sea: lexloou palacoslore-nico-graeco-latlnum da, cumu pare, pro-b’a scientifica a originei slovenice a coventului in cestione : jupanii = sensu : qnl saper caupouas et forum est oonstl-tutns=ceZit« pusu mai mare preste cau-poni-(carcimari) si preste foru—(mcr-calu)ţ ullaturandu apoi, ca avendu acellu-asi intellessu, si: med. grec. zoupn-nog, med. lat. jupauus; adaugendu a-poi la slav. japauu epithetele: inall, ve-UkU=micu, mare, cumu si d’ia nou: n. grec.Coojravdţ, Couiiavid (dupo Ducauge), si med. latin, jupanns, n. slav. jupan, f. jopauja, adjjilpunj, serb.jupan, croat. Jopanlk=p«roohus=paroc/m, mag. U- _______________JUP;_______________ pan, (nude — adauge inco invetialtdu slavistu—slatls qnlbnsdiun : s*pan,:=<2t unde la unii slavi form'a : span); celle peno aci esposite d'in dissele invetlatuioi slavistu, concernu numai coventulu tsla-vicu cu tota progenitur'a sea, chiaru si in romanesce; acumu inse enumera si analogele independenţi de coventulu sin-vicu, adeco : pruss. 8upfinl=pBt«r fa-milla3=lala (le familia, lithuan. Japoot =cu acellu-asi sensu ca si pruss.; goth. slponeU = disclpnlus; apoi si roman. jupânu—jupânessa—domlnagf domini, intre derivatele slavice;—d^ro destulle aceste-a, ca se adjungemu a ne intellege : de unde scote D. MicMosieh, — nu dicemu d’in veri-unu dialeetieu mai nou slavicu, co-ci cu neci unulu d'in a-ceste-a nu are rom. jupânu neci in ciuru, neciindermonu, neci in forma, neci mti allesu in sensu , — chiaru d'in vechia slavica, unu coventu care se correspunda, in forma si in spiritu cu jupântUu romanescu?—pote <5re sensulu jupanului slavicu ca simplu prefectu de cauponi, se se compare cu originari'a imagine pratricia a jupanului romanu ? d’in ce rădice a nome slavica trage sin pote trage slaviculu jupanii! si apoi : de ce nu admitte invetiatulu slavistu formarea sau impromutarea romanescului jupânu mai bene d'in lithuan. J«* pone, care si in forma si in sensu cadra mai multu cu form’a roman&ca, ca se tacu de pruss. supflnl, care abom de la form'a romanica, de si se appro-pia prin sensu, pre candu ghoth «Ipoueli. nu convine nici in un’a, neci îd alt'a? dfl ce in fine ung. ispan, care a datu ubo* ru-a d’in slavi form’a şpan, se nu Iii impromutatu d'in romanesculu: jupă ca se nu se dica co tragemu foculu ţrt turl'a Romanului: de ce se uu adnoitto invetiatulu slavistu, co ung. ispan ir pote fi essitu d'iu germ. ţeapănn=wd’»r comite, do unde si; gespann*ehart:=<»* mitutu, cumu so si notnesce uuu cetm sau districtu ungurescu?—d4ro fi«oda co relationile istorice alle Românilor» au fostu cu vechii IVwm si chiaru ev vechii Lithuani forte depărtate si puciae, si fiendu co neci aceste dialecte nu no J ____________Jur. Aplica jupanului de acea-a vomu cercă, duo alte limbe, mai strinsa si mai de aiiiltu legate cu a nostra, nu esplica claru si limpede coventulu in cestione : t) nn e de respinsu si repudiatu asser-tionea, co jupânu, cu a obscuru, pote, [ ie certu, fi si cu e in limb'a ndstra : ju-ptnu; ac4sta forma, cu simpl'a commu-tatione a unui b cu p, si viceversa, p6te forte bene stă in locu de : jubenu de la erc:z:jaber0, de unde :jubentc—}a-fttn*=domntioriu inpotercalegei, cumu eran jupenii sau jubsnii in origine; b) si nai pucinu de respinsu si de repudiatu e inco etymologi’a lui jubenu=jupenu, ca tr&ssa d'in dnobenns, care, dupo Fe-xt*. e form’a antica a coventului do-smIbos} duobsnu suna inse, in limb’a ro* mana, si : jubenu sau jupe/iu, ca si ju-mctale, d’in diumetate; — noi couno-acemu pucine etymologie de ac&ta claritate, si credomu co si invetiatulu sla--riatu va subscriue acestei esplicatione si pentru limbele slavice; nu mai aller-g&ma dlro la sancrit'a, de unde inco unu potâ trage luminose esplicari. M. JUPU, 8. m, vedi jipu si japu. JUPUIRE, jupuitu, jupuitura, etc.; T«ii i japca si jacuire. JUPURLUIRE, jupurluitu, etc., fi-indu numai una desvoltare d'in jupuire, «mu in acellu-asi sensu, vedi jupuire, jupuituT eto. JURUBIRE,-eseu, v., a face jurubitia, part. sup. jurubitu, etc.; — presup-posu d'ia jurubitia, trassu, de certu, d’in sap. jurubitv, in forma de adj., jurubi-iitL,-a, de unde jurubitia, ca subst, fem. pers., cu sensulu de: lila la splram torta (l eonTOlnta=£o/urMi»i, udu, umiditate, etc.: seti Iacii de apa; co fundaţi in unu laciu;—cumu se vede de sene, laciu e essitu d’in lacu, inse pote si cu allusione la falu»=:Utex; dâro fiendu co se dice si leciu, (cu e claru), se pote se fia essitu d’in radicea, de unde si: lecorc=zlicore, etc. LACOMESCE, lacomescu; vedi lacomii. LACOMfA si lacumia, s. f., ariditag, mpldltag, cupldo, gulosltas, ingluTlegj calitate de lacomu sau lacumu; dro la-eomu sau lacumu.-a, adj., aridua, copl-4as, gulosus, lielluo, rorax, gluto lnex-»ltbllls, Insaţiabili», cui place a mancă beno si multu, care nu se mai satura, «es&tiosu, insaţiabile, nesaturatu,spartu, cumu se dice, etc.: e cineva lacumu nu numai de buccale, ci si dc auru, de ar-gintu, de lussu, de gloria, etc.; si ca sabst. unu lacumu, lacumulu nu se mai taiura, etc.; si ca adv., a mancă lacumu, (vedi si adv. lacomesce mai dio-su), etc.; — d’in lacomu sau lacumu, si: lacomire sau lacumire^escu, v., cupere, eoDcupIaeere, appetere, affecture, ro-rare, rorax esse, etc.; a fi lacumu : la-eumescs omulu la mancare bona si dclu dosa, d&ro lacumesce si la avere, la li-bidini, la argentu, si auru, etc.; laco-mitu si lacumitu, part. sup.; — lacomo-tv,-a si lacumosu, adj., d’in lacumu, su-perlativu tfre-cumu allu acestui-a; — in Son : lacomescu si lacumescu,-a, adj., d'in lacumu ca subst., de aci adv., laco-*cuce si lacumesce: ce muncati asiâ la-Cktnescc! — de unde? D. Miklosich re-ţrnnde promptu si categoricu: de la sla-vicalu lnk«mu; — dâro nu ne spune de Qude vine Ukimu; —ba ne spune : vine de la verb. lakati=esurire=a ave fante; 6ro lakomS espreme : cupidns, arldus, ^ apoi de acf si: n. slav. lakoin=: •ojiUiit, si lakoranik:=esarIen8, bulg. L. ___________________LAC._________________341 lakoin=araru4, alb. lakeraug=:arai'us, mag. lakoma =: conrirluin = osprjiu;— forte bene, d6ro ce respunde la Dict. de Buda, care assere, co roman, lacomu e affine ca it. leccono =.glutone, lacomu, si mai produce si it. leccume = la-comia si lucru de lacomu, deliciu palatalc, cupe, die, — si chiaru v. it. lecconla = ariditas, asiâ de aprope de allu nostru lacomia si prin forma si prin sensu?— respunde, co lectore, de unde se tragu .coventele italice susu citate, nu inslmna : a fiflatmndu. ca slav. lakatl, ci: Ungere, ca si fr. lăcher, etc., cari inco nu su romanice, ci germanico; co-ci v. germ. sona : lecco.i, anglosax. llc-cou, n. germ. lecken; — noi sustinemu co se pote candu vedemu, in fapta, covente ca leccone, etc., co va se dica lacomu, avidu, glutone; apoi cu tota autoritatea dodissimului Diez, nu se pote admitte germanitatea coventului ital. leccare, fr. lâcher, candu dejâ Isidoru profere: lecator=gnIogns. de certu d’in unu verbu allu limbei rustice: Iecare= Ungere, candu si in limb’a romana a-vemu: licaire si lecaire, (confere si grec. Xr/av<5<; Xi/v<5c, etc., d’in XsEyeiv = Zin-<7e>-e=lat. Ungere = sancr. llh, etc.); d£ro, d6co aceste-a nu convingu pre in* vetiatulu slavistu, se producemu alta proba, — la care credemu co si D. Miklosich nu va mai resiste,—proba co coventulu nostru lacumu nu e si nu pote fi in addeveru slavicu : mai antâniu nu se pote negă, co limb’a albanesca e pote totu asiâ de vechia ca cea slavica, si co coventulu alb. lakemas si lakemia, are, in poterea vechieloru si strinseloru relationi istorice cu Românii, are mai mare affinitate cu alle nostre lacumu si lacumia do câtu slav. lakomu si luko-mlje; apoi, ce e mai multu, deco slaviculu lakatl, (de unde lakomu), e affine cu sanscriticulu lac, cu mi,ltu mai apropiatu si mai originariu e latinulu inc, de unde : alllcere siallectare, delectaro, deltciam, dollcla, etc., care esplica si prin forma si prin sensu si prin comnatf’a cu limb'a nostra alle nostre d’in alle nostre : lacumu, lacumia, lacumire. 342__________ T.AfS; _ ____ LACOMIRE, lacomitu, lacomosu, lacoma; vedi laeomia. LACONICESCE, adv., laconicescu,-a, adj., nu su de câtu vorbe aberratice si contrarie limbei; vedi ddro in Dictionariu formele correcte: loconiec, laronicu. LACOSU,-a, adj., lacustcr, lacubus abundans; plenu de lacuri;—de adaussu la Dictionariu. LACUINTIA, lacuire, locuitorii*, la-cuitu; d’in rea pronunţia scrisse si reu in locu de: locucntia, locuirc, locuitoriu, locuitu — cari vedi in Dictionariu;— lacuire, lacuitu, etc., aru fi proprie derivate d’in lacu, 6ro nu d’in locu;—ie ung. laknl nu ne tememu. LĂCUSTĂ, s. f., dupo pronunţia rea scrissu reu in locu de locusta, de care vedi in Dictionariu. LADISIORA, ladicia sau laditia, la-ducia si ladutia, s. f., deminutive d’in lada, longa care cauta se intre in Dictionariu; asiâ si ladoniu=ladoiu, s. m., augm. d’in lada. LÂDOIU=Z, Larui-tulu unui agru; lazuitura, 8. f., Cwa-tura, etc.;—D. Miklosich attribue loru la una impromutu d'in slav. lasfi, caro LEC. LEC. 346 cu essiste io limb’a slavica vechia, ci uunai in n. slav. laz=clistellinire, rum-pere a unei tellina, si şerb. laz = sllra «•«a. spunendu-ne totu de una data co coventnln in cestionee deorigine germanic», fora inse se ne arrete unu coventu gţ-nnanicu, care se esplece lucrulu; a-i«;tu-a remâne d£ro in snspensione, lls l«b jndlte. L A ZCt R¥j,lo2uitu,losuitura;vei\lazu. LEALITATE, s.f., fldelltan, glncerl-U«. (dupo fr. lojantâ, in forma it. lea-llti): sinceritate, curath deânimaside cogitp, calitate de leale, adj., (reu : le-tlu, co-ci adj.it., e: leale, <5roadj.fr. lo-jal), slnoeriis, probus, fldos, etc.; cui t#poti Încrede, pentru co reutatea si fraude» du intra in ânim’asi cogitulu lui;— inse : fr. loyatiM-Ioj-nl, cumu si it. lea-i«—leali ta, nusu de câtu profunde cor-mptioni d’in integrele si intactele forme : fe<7aîe=leşrall8 ; legalitate — (le-ţ»tlt*s), gi prin urmare cu greu se potu admitte in limb’a nostra, care nu suffere assemini mutilationi, cumu se vede d’in popnlarile : tăcere = tăcere, plăcere = plăcere* etc.; cari in fr. si it. occurru mutilate in : talre, plat re, plăcere. LEALU,-a, adj., vedi lealitate. LEBEDA, 8. f., 1. specia de passere, ejenoa, (x6xvo<;), cycnu; 2. vestimentu, ce copere truncbiulu corpului; in acestu g#Dsu, in locu de lebeda intra, de regula, deminutivulu acestui-a : lebedea sau le-bedella, pl. lebedelle;—D. Miklosich refer* lebeda fem. d’in limb’a romanesca Ls tflav. mase., lebedî, allegandu, pentru eonârmation&asea si: n.slav.labod, serb. Ubad, oeeh. si croat, labut, polon, la* b«4xf si io alte : lobodj dwu *par-cu, gref om, importanţi si iniolerabdr. — coventulu are, cumu sa vede, forau augmentativa d’iu unu primitivu: ii^ukia = ligi a essitu d'in lig — lic. de unda: licăre, licărire, etc., cu sensu de : «ta ligaritoriuz=care'si baga botulu m (dt, si prin urmaro : ceva spurcu, spurtit»ţ de aci si poportle selbatioc. străine. /*»• găne calificate de Români cn nomele it lighione. LIGHIONA, s.-f., vedi lighioia. LIGNIRK,-cscm, Vgnitu. lignitura; vedi licnire. LIHAIRE, lihaitu; vedi: Ithairt, lith-nire, licnire. LIHODIELA, s. f., stătu, caliUU d« Hhodu,-a, adj., inslpidns, insulina, M saratu, insipida, gretiosu; — neconao-scutu d'in coce de Carpati. LIHODU.-a, adj., vedi lihodiHa. LILIACHIU,-a, adj., d'in lUiacu a arbore : de colorea florei liliacului; w-chia liliachia, cingutori liliachie; — i form'a : hiiacosu,-a, adj., cu 9*n$q mi energicu de câtu liliachiu, si, pre k>ng» acestu-a, cu Bensulu : liliacosu,-a,—* liliacu, de lemuu de liliacu. LILIACOSU,-a, adj., vedi IflwfJlMi. LI LIG U, 8. m., alamnosf cella at* scutu de cineva, alumnu;—neconnodCtfe d’in coce de Carpati. LIMBAGIU, s. m., dupo fr. lan*a*< modu de limba, de vorbire, de sione; — nu e de recommondatu ni a#* . mine forma străină limbei nostn. LIMFA, s. f., Ij'mphu; apa, lioort* posa;—inse form’a coventului nu • recta, ci se cere sau limpa sau de care vedi in Dictionariu, asii *i fjfW phatîcu sau limpaticu. LIMFATICU,-n, adj., vedi limfa. LIMPEDIELA, s. I., forma nante limbei, in loculu cărei inlra bMH limpedire. limpiditate, etc. -jl L1NDICU, pl.-e, vedi Untiat inDjîfl tionariu. LINGASlU,-a, adj. s., d'in inse form’a d’in Dict. Ungari* efeffl feritu; alta forma : lingău a mai eoi9 LIO. LIT. 349 i decâtu linguri» sau lingasiu; d6ro ţ&ta forma remâne a se judecă. IXUAG, (pron. Wnjâw), adj. s., vedi tutu. LN'ISCE si lenisce, s.f.,trunquUItas, I, plaoldltas, lenlUs; stătu, cali-de linu sau Imu: lenitate, trancil-», repausu, pace, ciete, stătu netur-ktu, neturburare de sufflbtu, placi* etc. : liniscea noptei, som ţiului, su/fltlulut, etc.; —derivatele : *»re si lcniscire,-tscu, y., a face h-t, a pune in hnisce, a împacă, allină, ^bd), trancillă, etc.; leniscitoriu — \ciloriu,- toria , adj. s., care Urnit ; UntscUu si leniscitu, part. sup. : stau liniscitu, nu su liniscitu de \ copillu, etc.; — hnisce sau knisce, par£ a li iu origine, unu adv. d’in Uniscu,-a, formatu d’in knuxzleutg, bte aceste-a nu lu recoinmendâmu. I^ISCLIiE, liniştitor tu, liniscitu; linisce. 1X0 , (pron. lino), si linou, s. m., t fr. linou, cea mai lina pandia de sau mu; — coventulu, cumu se vede, 0 linu^tau, si, spre a potâ prende cina in limb’a romanica, se cere a uo& forma covcoita acestei limba, Vemplu, l'orm’a augmentativa : U-, sau luioniu, ca si Ir. lluun. tOCilIU,-a, adj., coccluou» color j « rossia forte viua (fr. «cariate, l. »cbarlaclir«th,it. scarlato); — d'iu de Carpati neconnoscutu; inse pote Ca formatu d'in ochtu, ce bate tu o-potemu inse applică iu loculu lui icarlutu,-a, de unde si scut latina. OUA, horea si liurca, s.f.,ltoru, in.; iu Dietion. liurca, lorica, loriu, ti aci e de observatu, co d’in liorca ITea se audu si forme ce lipsescu ictionariu, adeco : a) adj. liorcu si h,-a, nordidas) Bpurcus, sordidu, Uu, iutinatu, etc.; b) verb. ItorcareBi Ofe=J,orcatre si liurcaire,-eseu,aor-re, «parcare, contaminare, a sordi irdida, mtinâ, spurcă, etc.; liorcatu wrcutu=.ltorcaitu si hurcaitu, part. > subjU; Uorcatura si liurcatura = «(wu si liurcaitura, s. f., etc. HOKC*, liorcare, liorcaire, liorcatu, liorcaitu, Uorcatura, liorcaitura, lioru; vedi Hora. LIP EL A, s.f., d’in lipire, forma strania si de reprobatu, candu avemu for-. me pure si correcte ca : lipire, lipitura, etc. LIPSCANESSA, lipscanîa; vedi lipseam. LIPSCAN U,-a, adj. s., forma mutilata d'in lipsicanu de la Lipsia, cetate germana, de unde se comparâu mai tâte stofele de vestimente; lipsicanu—nego-tiatoriu de stofe; —de aci si: lipsea-nessa, mai bene: lipncanessa, muliere a lipsicanului, sau muliere ce in nomele seu, are lipsicania, — lipscanîa, mai bene : lipucania, s. f. abitr., maiestria sau ofdoina de lipsicanu. LIPSICANESSA, lipsicania, lipsicanu; vedi lipsicanu. LISITIA, sau Ussitia, s. f., vedi lesi-tia; de observatu inse, co se applica si la mergu=^ mergog. LITICASIU, s. m., plsulcnlas; pes-cisioru, pesce micu, pitieu;—necoano-scutu undeva d'iu coce de Carpati. LITHOSIliE.-jscM, v., (cu s lene, ca in tote celle grecesci de acea-asi forma : agonisire, aforisire, etc.), solrere, liberare, eonllcere, effluero, perttcore; perdere, peasundare, etc.; d’iu grec. Xu-rp(y£tv, de la X6atv.=golTere=a desface, a desface, in specie, dator ide — a soloe; a eifece, elloctuâ, fini, termină; a perde, neinici, dâro si: a mântui, liberă , salvă, etc. (acesta estensione si varietate de sensu probâdia invederatu, co coventulu datădia, in limba, chiaru in gur’a poporului, inco d'm departata vechime): ne amu litrositu amendouide detorie; eu sciam, co aut litrositu deto-ri'a cotra tene; se ne litrosimu compu-tde; ce mi ai datu de lucru, ti am litro-situ inco totu; ubiâ am litrositu cdifi-ciulu, inceputu de mai mulţi anni; ellu ne a litrositu de tote nevoitele; nu te va poti litrosi nemine de acestu motbuim-medicabile; resipitorii si prodigii litro-sira, in cătsvii ddle, splendidele loru pa-trimome, etc.; — derivate : litrositiom, s. f., actione si effectu de litrosiro; U-trositoriu,-toria, adj. s., care Utroaesce i 850 LOB. LOC. litrositorii noştri de despotismu si ty-rannla; litrositu, part. sup. subst. camu: litrostii de tote peccatelc, muliere litrosita de toti copiliţi, etc. L1TROSITIONE, lotrosiloriu, liiro-situ; vedi litrosire. LIURBENU=iMfiert« si liurbtru— lurberu, s.m., lauras» laurng nobllls, L. lauru, specia de arbore, alle cai fructe se dica laura;—d’in coce de Carpati coventu necaire connoscutu; ellu e de certu, germ. lorbeer, straformatu, la celli de d’in collo de Carpati, in mai multe forme. LIURBERU, 8. m., vedi liurbenu. LIURCA, liurcaire, etc.; vedi liora. LIVANDA, s. f., larandnla; specia de planta, de care vedi in Dictionariu : lavanda si lavandula, lavenda si laven-dtda; dâro formele coventnlui celle mai pucinu de reprobatu su ; levenda si le-vendula, livenda sau livendo, si liven-dula, etc. LIVENDA, livendula, etc.; vedi îi-vanda. LIVEDA, s. f., pl. livedi, forme pucinu correcte.au se se supplenesca cu celle d’in Dictionariu mai correcte : sing. li-vade, plur. livadi, si mai originale : li-bade, pl. libadi. LIVREA (pron. livrea, ţl.livrelle), s. f., (fr. llrrâe), famnll loslgnla, ros tis fa-molnrls j vestimentu de servitori ai unei case, insemnatu prin insemne, ce Tar* r6ta co e servitoriu acellei case;—pote, co s’ar accommodâcoventulu, intru câtu-va, limbei nostra, d£co s’ar traduce in form’a librella. LIVRESONU si livreeonu, s. m., reu formatu d'in fr. llvraUon=ljberatione, si de acea-a inadmissibile in limb'a romana. LIZIRE,-eseu, V.,snbrldere, arrldere; a subride, arride, medf sau midi; vedi medire in Dict. LOBADA si loboda, s. f., specia de planta=ehenopodiora atriplex rel artl-plex; — lobada de gradina =-= atriplex hortensia, Linn.; — d’in slav. lobodat d6ro D. Miklosicic nu ne da ca proba la assertionea sea de câtu : n. slav. serb., loboda, bulg.lobodă, mag. laboda, cech. lebedaj—de ce inse ar fi roman, loboda d’in slav. loboda I nu ar fi mai bene d’iu lat. loba, de unde roman, lobada, si dâ acf si slaviculu cu tote celle alte? LOBODA, 8. f., vedi lobada. LOCALU, adj., d’in locu, nu o cor* rectu in forma, vedi in Dictionariu ad-deverat'a forma : locale = de locu, pre locu, etc. LOCASIU, s. m., forma de reprobatu in locu de: a) adj., locale, locariu; ÎJRubst. locuentia, etc. date in Dictionariu; vedi si lacasiu in Glossariu. LOCOTARETK7, locolaria; vedi lo-cotire. LOCOTIRE si locutire.-esca, v., io-qnltari, deblatterare, ţarrire, nagart; a nu inchide gur'a si tacâ, a ave man-carime de vorba, a limbuţi, garrf, a spune verdi si uscate, a nu i mai taci gur’a, etc., directu d’iu îoc»ooiatHfi\t< in sensu intensiva, ca si form’a data ia Dictionariu locitare= loqnlUrl, essita directu d’in focere=loqol, pre cin dl LOG. LOG. 851 B l»miare=locolare a essitu d’in part. lo-WttfK;—apoi: a) locutiosu -a, applecatu klli toe»tu. aprope : cu mancarime de lo- ■ ato, ca si locutareciu; j3) locutiu = lo- • arfirWj-a, aptu a vorbi, la tempu si la r ■ bea, etc.,—d’in locotariu=locutnriu,-a, ^■pare a av^ cursu si unu verbu : locuta-rire, locularitu, etc., in acellu-asi sensu Kcs bcutire=locotire; inse se ne mar-■“Ipnima, coimmeusa si inessauribile efe-*1 nuditatea Românului cu acellu-asi co-“Irentu. I LOCOTITIONE=Zoc«7oc=Timeii—veri-ceerbasa* planta tcnera si lenta, flessibile, etc., de unde cu acellu-asi sensu : X&77], verb. Xo-ftCeiv, adj AoŢTjpdc=(lugeru,-a, ca adj. de unde s. m., lugeru-lu), \u-jiyc6z, etc. LULA, sau lulla, s. f., 1. vedi lulea san lullella; 2. vedi luluirefiu Glossariu, si lullu, lullicarc, in Dictionariu. LULACHIU si lolachiu, s. m., lodi-gofera tincturia; specia de planta, cumn si colorea trassa d’in ea negra-cdba-stra : a face lulathiu, proverb, a strici lucrulu, a nu succede, etc.,—lolachiu= neo- grec. XooX&u, de si pare unu deminutivu grecescu, e in realitate leuata dupo romanesculu lolachiu, care, dupo noi, e loliadu, d’in loliu — neghina sau negrim, cumu se dice si in sanscr. nîlî —niigra, planta dissa de Europei: indi-gofera sau indigu, fr. Indigo, — afort de nu cumuva dicu si Turcii lulacbu. LULEA, (in loc.u de lullella, pl. Iul-lelle, — pre a lacuri si lulla, d’in care lullea ca deminutivu), s. f., flstaU f«* muUria, pipa; instrumentu do famata talucu, compusu d'in unatf/c'wttSauJti&tfi nomita si cibucu, si d’in uuu vascior* de pamentu care se dice in speciale lulla sau luf'lea; de aci derivatu: luUdm lariu,-a, adj. s., care face sau vende hfc lelle, sau cui place lulleu'u, se bea leu si se aspire fumului ei de tabaco; de aci si: s. f. abştr. luttdlaria, măiestri* _________________mac. ________________ de luUellariu sau pas^iope de lullella-riu, etc. —probabile: lutia, ca si' cibucu, e turcesca, se pote inse snppleni si cu pipa, etc. LULELLABIÂ, luUellariu; vedi lulea. LUMETIA, s. f., (directu d’in lume-tiu, adj., d’in lume), calitate sau fapta de lumetiu, (de care vedi in Dict.); dâro si form’a : lumia, s. f., (p6te directu d’in lume, inse pote si d’in unu adj. lumiu,-a), cu sensu multa mai estensu de câta for-m’a: lumetta. LUMIA, lumiu,-a; vedi lumetta. LTTMINATIţJ, adj. s., d’in luminatu, (pote si d’in luminaciu =. luminace, directu din verb. luminare; pote chiaru si d'in lume,pl. lumine: lumincciu, lumine-tiu, etc.), Inceraula, mica lucerna, mica lampa, mica lumina, etc. LUMINECIU sau lumineţiu; : . di lu-minatiu. LUNCA, s. f., eonrallls, Tallis, slnu -, alreng, pratam, amim, pascnnm; locu yallosu, ce formâdia albi’a mai larga, pre unde nu curre, si cu atâtu se versa ca mai raru, una riu sau fluviu; asse-mine declivitate sau profunditate pare, in unele locuri, numai despre una ripa a unui riu, despre c6st’a unei collina etc., in tota casulu inse : in una lunca creta« copiose si fecunde pastioni, prate, Mac. 855 --------------.4.+U----------— fenetie si chiaru cereali; de aci si: lun-ca—agru, fenetiv, etc.;—derivatu: luh-cosu,-a, adj., plenu de lunca: ripeTu«-cose; a ieşea rip’a unui fluviu e fecunda, pre candu cella alta ripa e sterpa; — D. Miklosich refere lunca la slav. ifinka = paloş, pilude, balta, lacu, etc., d6rb la nemica ce ar potâ d& sensulu coven-tului romanescu; de ce n’ar fi in locu de lunga de la lungu, pre lunga costa u-nui altu ceva lungu ? LUNCOSU,-a, adj., vedi lunca. LUNG AU, (pron. lungău), adj. s., d’in lungu, cu sensulu acestui-a auamenţjvu, si s’ar cere numai una forma mai con-guente cu limb’a româna,—si care forma ar fi lungone, d'in care au decursă scalciatula lungou, si populariulu Utn-goiu = Imguiu = lungoniu, cari au de assemine sensulu augmeniativu;—in fine lunguretiu pare unu peiorativu d’in de-minutivulu lunguru = louplas, de si, pre a locuri, lunguretiu. se jiipe si iplocu de : linguretiu sau lingaretiu; altu ceva inse iuslmna lunguretiu si altu ceva lun-garetiu, de care vedi in Dictionariu. LUPTASIU,-o, adj., forma spuria, in locu de luptoce, de care vedi in Dictionariu. LURCARE, oircu, Juriu, lyru; yedi liora, liorca, etc. M. MAC, (se pote scriue si: macu,,numai se nu se confunda cu plant’a macu), înteriectione, cu care se imita vocea ra-tiet=anatt8 tox : ratielefacu mac! mac! —de aci: macaire si macanire,~cscu,v., dupo vocea raţiei: ratiele macaiescu, ce nutriţi, ca raticle? — macaitu, part. 8up. subst. macaitulu raţiei; macaitura, s. f., etc. MACAIRE, macaitu, macaitura si: macanirc, macaniiu, etc.; vedi mac! MACARA, s. f., trochlea, rechamus, orbls, duetartos fanta; instrumentu de i radicatu mari sarcine: trochlia, scripeţi, I reciiamn, etc.,—macara face pl. maca-, ralli', si nu e de admUsu, de <5ra ce si ' macaralle e d’in macara, in loca de wa* i caronc, si prin urmare de corressu ca in 356 MAD. MAG. Dictionariu;—e addeveratu, co n. grec. ţtotxapâc are relatione ai in sensu si in io: aia cu machin'a romanesca: macara; inse, ca se lu ponemu in forma admis-sibile acestei limba, se cere a supplâ ant. grec. (uxTaSic cu una forma romane-sca : magade sau magare; vedi si: ma-gadeu in Glossariu si: manganu in Dictionariu. MACATU, pl.-e, stragula rcstie», stra-Kolutn , lodlx, lo dic ala ; copertura de lectu : straiu sau straliu, lodicef veste de lectu. MACAU, (pronunţia macău), s. m., clara, baculnm, scipio; bătiu, paru. măciucă; derivatu : mucautiu, m. deminutivu d'in macău,—de certu co macău a essitu d'in acea-asi origine cu măciucă; form’a romanâsca ar cere macone, d’in care apoi scalciatur'a macou, cu o ob-scuru. MACAUTIU, s. m., vedi macău. MACELLA, s. f., forma trassa cu vio-lentia asupr'a limbei d'in macellare, de unde se potu ved£ in Dictionariu alte forme correcte, ca : macellu, macella-tura, ele., in locu de scalciatulu : macella. MADAMA, s. f., vedi dama. MADAPOLAMA s. f., si m., mada-polamu, (si madipolamu, madipolanu, madipolonu), s. m., (fr. madapoLim, dupo nomele unei cetate d'in Indi’a), specia de pândia de bombacu pentru vestiment* de corpu si straie de lectu. MADARlRE,-6dCt*, v., blandtri, mul' cere, permulcere, blanditlU ut! et ca-pere, nlmits blanditils corrumpere; a resfaciâ, desmerdă, netedi, mangaiâ, a linguşi, corrumpe, etc., part. sup. ma-daritu;—Dict. de B *da esplica originea coventului prin lat. modulari; inse s’ar potâ mai bene comparâ cu lat. madere, madescere, in legătură cu sanscr. mad, mada, madhu, etc., care are nu numai simpl'a însemnare de : udare, ci si de udare, madefacere cu ceva dulce, im-betatoriu, etc., compara si grec. jiifto = dulce si imbitatoriu, ca si sanscrit, madhu, etc. MADAKITU, part. sup. d’in precedentele mudarire. MADIPOLAMU, madipolonuf etc., vedi mvdapolama. MADONNA, s. f., (it. madonna, fr. midonne), proprie : mea domna, appli-catu cu cellu mai mare respectula: sin-Va-Vcrgine Maria, matrea domnului Jt'ju, apoi la : sântele imagini alle a-cellei-asi mutre; — remanâva coventulu si va prende rădice in limb’a n6stra? MADRASU, s. m., dupo fr. mad ras, una tessutura nominata asiâ dupo cetatea Madras d'in Indi’a, unde se tessii mai ant&niu materi’a mentionata, d'in orditura de matasse si trama de bombacu : muliarile porta strophic de ma-drasu la caput porta inse sistrophiede madrasu la collu —pote co coventulu ar prende rădice mai bene in limb’a nostra, dâco i s'ar dă form'a fem. madrasa. MADBATIA s. f., si madratiu9 m., colcita, stagulam palo a impietam, (it. : materazza si inateraszo, fr. matelai, I germ. mat'. atee); straiu, asternutu, stra* tu de lectu implutu cu palie de regula; mai raru se applica, in limb'a propria, la strate cu fulgi, pastrandu asiâ Românii sensulu primitivu allu coventului latinu, d'in care au e3situ si s'au intro-dussu apoi nu numai in limbe romanice, ci si in altele, cumu de essemplu in germanica, 6vo coventulu latinu, ce a data naseere la celle noue, e : matta (vedi fmtta in Diction. dupo care. in limb'a nostra, s'ar prL6 correge mai bene d'in mxdratii—mudratiu in: matratia—mar tratiu si mai bene in: mattaratia—mat-taratiu. MAEA, maeUria. maestrire, etc., d’in rea pronuntiatione apoi si rea scriptura, in locu de correctele in Dictionariu : maiestria, muîrxtrire9 etc.,6ro demaiea, in locu de maea, vedi mai la valle iik Glossariu. MAGA, adv. conj., (diversu de subst-f., maga d'in magu), datu de Dict. d9 Buda, in sensu de : macaru co — tametsl, llcet. MAGA DAU, si magadeu, adj. g. m—-pers., major qoam oportet, major qaa^*~ prudeatlor, stullutf, inpptos; copilla^ baiatu, fetu, adolescente mai mare de-*”* câta s'ar cad6, prea mare pentra pru-^ ______ MAG._______________ denti’a lui, prea mare pre longa prece-perea lui, si de aci: individuu cu mari preteotioni, care se crede, co, cumu e de mare, asiâ e si de intelleptu, pre candu nu e de câtu stultu, ineptu, de nemica intru tote, etc.,—se vede de sene, co magadeu e d’in acea asi rădice cu măgura, magurdla, etc., adeco d’in ra-dicea : mag, de uude : mag-nus, grec. jiifaţ sanscr. mah = magii, de unde : mahant—maghant, cea mai appropiata forma de a nostra: magideu sau maga-teu, cumu inco se dice pre multe locuri;—la acea-asi rădice, pote, se refere si animalele ce are mare si multa similitudine cu magadeulu, adeco : magariulu, care inco are analogu in sanscr. mlhlş* =maghia&:=bufaluii,— si noi nu vedemu neci una ratione cu care invetiatulu sla-vistu MiMosich se incârca a lu revin-decâ pentru nationea sea; — totu la ra-dicea, d’in care esse magadeu, se refere de certu si coveutulu: magadetia si ma-galdetia, magandetia, si pre a locuri: mogadetia, mogandetia, etc., s. f, cuin-tellessulu derlngensspecles, onycurum eth >rr«ndum monttrum, spectrum, ceva immensu mare ce appare prin intune-recu ca spectru monstruosu terribile;— adj., magadetiosu, magaldetiosu,-a, etc. MAGADEU, magadetia, magaldetia, mogandetia, magadetiosu, magaldetiosu, m*gandetiosu; vedi m-gadău. MAG ADIA sau magma; vedi maga-sinu, in Dictionariu. MAGAS1ERU, s. m., reu in locu de magasinariu; vedi in Dictionariu;—as-semine ren: magasinagiu sau immagasi-nagiu, in locu de: magasinatuf immaga-sinatu. MAG ASlNAGIU,s.m.,vedi m^asiVrw. MAGERANU, (si mai ren: maghera-nu), in locu de maioranu, vedi in Dictionariu. MAGHERNITIA, s. f., specula, eu* lina, casa, easola, mur© appllcata ta-berna; 1. Dict. de Buia nu da de câtu sensulu de: culina,—inse mis ra adina ca incapere, — adaugundu totu de una data co: maghermti’a in acestu sensu e d’in grec. (laţ^psiov; 2. in genere, casa forte reu construita, cumu de essempl ■: ___________________M'.TT 357 a) specula de militari sau custodi de nopte, (fr. guârlte, si pre la noi: ghereta ; b) taberniora, ce abiâ sta redimata pre scandure longa unu mnru, etc. MAGLA, s. f., salls massa, grnmus, eumolua; massa de sare, grumuru de sare, in specie; 6ro in genere: massa, cumulu, acervu, grumu de veri-ce;— d’in acea-asi rădice, ce amu indicatu la magadeu; confere inse si gr. (wtfjia, es-situ d’in acea-asi rădice d'in care si rom. magia; a) magia da derivate in forma roman., cumu: maglariu,-a. adj.8., a)cellu ce talia si scote masse d» sare d'in saline; p) cellu ce pondera sare taliata si scossa;—cu forma mai pucinu correcta, de si in acellu-asi sensu cu maglariu, sta si: maglasiu, cu tote co restrinsu numai la partea sensului de : taliatoriu si scotitoriu de sare;—b) magia da derivate i n forma ore- cumu grecesca, cumu; verb. maglisire,-eseu care totu de a una are nu sensulu restrinsu ce are magia, ci largulu sensu allu radicei, de unde s’a nascutu magia, adeco : blandlrl, al-llcere, pelllcere, mnlcere, blandltlls ca-pere, corrompere, ndnlarl, etc.; a res-faciâ, attrage, conciliâ, câştigă prin vorbe si fapte dulci si sedactorie, a linguşi si induce la scopurile selle, etc. r-cumu sete se maglisesca pre toti, se ma-glisesca, se farmece si se captive tote â-nimele! maglisitoriu.-toriu, adj. s., care maglisesce : maglisitoriulu totoru âni-meloru; maglisitu, part. sup. subst. d’in maglisire; magliaitura, 8. f., actione si effectu de maglisire: pre câte a sedussu cu ammagitârie maglisiture! MAGLARIU, maglasiu, maglisire, mnglisitoriu , maglisitu, maglisitura; vedi magia. MAHALA, si mochală, ba chiaru si maală, si mala, s. f., pl. mahalalle. suburbia m, suburbiu;—derivatu: mahalagiu, s. m., mahalagiâica, 8. f., gnbarba* no8, a, snburbanu, suburbana; —turcescu, inse pre callea de a disparâ d’in I gur’a Românului. MAHALAGIU, mdhalagioica; vedi ! mahala. MAHINALICESCE, adv. d’in unu adj. 1 mahinalicescu.-a, reu formate, in locu de 358 MAH. MAI. machinale, si in locu de meclimicu,-a, adv. mechanice. MAH RAMA, (si muchraim, si mar a-ma), S. f., relDm, flamraeum, gudarlum, mantele, mucclnlum j 1. in specie side regula: velu de pândia câtu se pote de elegante, ce pune si porta mulierea pre capu in prim'a di dupo maritatu, si de aci, — do regula, cuinu s'a dissu, mai allessu mulierile de la tdrra — nu mai lassa maram'a: verginile, fetele fetiore, nu punu marame pre căpiţele , selle peno se marita; a si pune maram'a e espressione identica cu maritarea; a nu si vre pune maram'a ea nu vre a se mărită;—2. in genere, velu de pândia la varie usuri cumu : a) marame date si donate juniloru nuntari de maresse; b) marame de mâna, de facia: sudariu, mucciniu; c) marame de mese, de fa-cie, etc. : ştergar iu, manustergura; d) marame de collu : collare, collanu, monile, etc.;—de unde coventulu? Dict. de Buda ne spune co vine d’in membra-ua=membrana; pre noi nu satisface de-plenu acesta esplicatione, ne pare forte reu co nu avemu a mâna pre Ducange cu medi'a grecitate, ca se potemu vedâ ce amu aflâ asupr’a noul ni grec. {iaxpa|iâc, aprope cu sensulu si form’a de a nostra mohrama—machrama—marama: se fia gr. (J.axpa(i.«? d’in|j.oqa:=n.EYa=lnaSUOil si xpd|ia=}(âp|i.a=gaadlum, ToloptasJ sau mai bene d’in iuxxpd=longe,diu, cu •/dp(ta, orându-se prin coventu: îndelunga buccuria si fericitate conjugiloru/ — noi observâmuco pre longa machrama— mahratna—marama, se aude ingur’a poporului si maframa. (reu naframa), si ere* demu co coventulu e unu compositu: ma-triflamma=m&trU flawmeum, contrassu in maframma, prin transpunerea litterei r, sau prin durarea litterei I in r, si apoi variatu in machrama, mahrama,marama, —pentru assemine contractioni si varia-tioni avemo destulle essemple in limb’a nostra, aici nu ne permitte spatiulu a ne intende mai departe, d£ro elementele fiendu in promptu, veri-ce cogitatoriu p6te, fora difficultate, a le combinâ si a deduce d’intr’ensele consecentiele ne-cessarie. MAICA, s. f., uiater; matre, mama sau mamma, — deminutivu abbreviatu d'in deminutivulu mămica, unulu d'in celle mai populari d'in multele si variatele deminutive d’in muma sau mamma; acumu form’a maica ca deminutivu d'in inamica. abbreviatu , cumu s'a dissu, prin supressionea lui m intermediariu, io maica, are sensu speciale, si a nome: a) mamma, invocata in celle mai aspre nevolie, in celle mai grelle sufferentie : unde esti maica, se mi alleni tormen-tele de filiu ? b) cumu ar sonâ mai bene matre in maiestatea religionei, ca in e-spressioni: maica pre curata, maica Domnului, maica totu creştinului; — c) in fine, totu in sfer'a religiosa: maica | —monachi, calogera, etc.; — celle peno aci espuse su destulle a demonstrâ, de \ una parte, realitatearomanitatei formei muica, £ro pre de alt'a a spulberi illu-sioneafundata pre v. slav. mati—matere, analogu, ba inco identicu cu lat. nuter, , grec. (J-aTijp, germ. mutter, saucr. mu-tar, etc., d£ro neci de cumu analoga cu , maica; e dâro superfluu a persiste asupr'a acestui punctu, mai bene e a produce câteva d’in immensulu numeru de | deminutive formate d’in mama-matn-ma, lassându mai in urma derivatele d’in matre—m*ter, cire, pre longa slav. mati—matere, a potutu fi fonte deillu-. sioni si vise; asiâ, pre longa : mama-: mamma, mamica-maica, occurru totu a-, siâ de populari: mamida-mamitia, — j scurtate si in : micia-mitia : milia nâs-\ stra;—de aci : mamiciora, matnitiora, mamisiora; mamicucia—mamictilia — scurtate : macuciu—macutia; mamuca, scurtata in : muca si mâca; mamacucia —maimcutia, scurtate in: macucia-macutia ; — in fine ca se punemu unu ca-petu, si d’in demin. maica essu: maieu-tia, miicuciora-maicutiora- maicusiora, si maicusia, maicana: maicanele Olteni-loru; in fine: maiculla, de unde maicul-lica, maicullicia-muicuUitia, etc.;—alte derivate d’in mama; mamesce-mammejcc, mamescu-mammescu, mamia-mammia, mammosu, mammu, etc., vedi in Dictio-nariu; una singura observatione incoa-supr’a formei tmma-mumma, adeco, co HAI. HAI. 359 prin obscuritatea vocalei a intermedia : mânut san mâmma a adjnnsu, in gur’a si subpenn’a unoru prea negligenti,se se dica si 8criua in form’a muma;—trecemu la cfite-va derivate d’in matre, .cari nnmai prin illusione le refere la slav. matt-ma-tere, precnmu snnt: matriţa, matrice, matrecia, matretia, essite in addevern d’in romanic’a matre—mater;—mii tare s’a contestatu romanitatea derivateloru: masteru-mastera, matîca, (contrasse : mastru-ma8tra. matca); inse : matca e in loca de matrica, cu simpl’a cădere a Ini r, ca in pei in locu de peri, si in multe altele, remanendu numai: matîca. cu » asiâ de scurta pronuntiatu, in câtu se ande aprope : matca. processu la care poporulu româna, in marea si fin’a sea delicatetia limbi-ftica, recurse, spre a stabili una differentia de sensa intre: matrica = matricola, si intre matlca= matca, ca sensula de: a) apium regina, regin’a albineloru; (3) maternom alrear, alreas matrix, stnpa betrâaa, stapu ce serve la propagatione de noui stupi san la batatu pentru miere si câra : 7) rlrl, fluvii alvens« eor»us, conrallls, albia a nnni riu, unui fluviu, albia in sensa strinsa, co-ci albi'a coprende nu numai locnlu, pre unde curre ap’a, de regula, ci si lunc’a, convallea. pre unde se vârsa ane ori carsula apei; in seusu si mai strinsu: ma«ca=mediulu, anim’a, cur-sulu de apa, cea mai profunda parte a faciei sau pândiei acestui cursu : riurile essu a desea d'in matîca; de unde metaforice : si omenii si essu d?in mitic1; matîc'a unei casa e unulu d’in socii; e una maUfca de bene, cumu e si una matîca de- reu; a curmă matîc’a reului ; una scâia de copilli, forabonu invetia-toriu, nu are bona matî'.a; - Ş) matrl-enlae pari, soedula, matîca de matri* cula : registru cu matlce, scedula fora matîca, obligationi thesaurarie fora matice; e) fons, norma, regula, (vedi si mai susu: metaforice), in genere si metaforice : fonte, fontana, mediu, centru, cop», punctu principale, norm i regula, etc.;—derivate d’in mat’tca-zzmutca, mai allessu deminutive: matlcucia-ma-tîeutia = matcutia, de unde : matXcu- cidra-matcuciora, mattcu$iora=zmatcu-siora, etc.;— occure acumu inco una forma cu nome reu de slavica, adeco : m. masteru, f. maştera, contrasse, eumu s’a dissu si mai susu in: mastru-ma-stra, cu sensu de : Titrlcns, norerca, vitrigu=tata vitrigu, si: vitriga=mam-ma vitriga, noverca sau norca (la Ma-cedo-romani); si de pre uapulu acestoru-a dispare macul’a strania si appare in datapur’a si splendid’a calitate de romanitate : masculinulu ca si feminniulu, au essitu totu d’in roman’a matre, prin suf-fissulu : ster, ce appare in multe alte covente, ca in : cap-estru, camp-estru, terr-estru, etc.; asiâ d6ro si : matre-steru. scurtata ca si mai susu in acesta articlu, cama si in art. mahrama, si scurtatu sucsessive : matristeru matste-ru, masteru, in fine : mastru, fem. ma-stra;—inco coventula matusia, care se macula cu originea slavicului, matl,— dâro e invederatu co nu potea essî de câtu d’in roman, matre, eu acea-asi cădere a syllabei ri, ca si in matca, asiâ co in loca de matrusia deveni matusia,— (afora, nnmai dâco vocalea obscuru d’in prima syllaba ma-tusia, nu e a ci sau i sau e : m’tusia-metusia: co-ci in atare casu, coventulu in cestione s’ar fi na-nascutu d’in am^a=amlta). MAICANA, maicutia-maicuciă, mai-cusiora, maiculla-maicullitia, etc.; vedi maica. MAIDANU, pl.-e, locns apertus, racnua; locu liberu, locu deschisa : unu tmidanu sta dupo casa sau inaintea casei unui terranu; maidanulu de in-ainte se dice si batutur'a casei; a cssi la maidanu, in maidanu, pre maida-nu, proprie, dâro si metaf. a se dâde facia, a se descoperi, etc.; — pre celle mai multe locuri se pronunţia meidanu, si de acea-a nu credemu se fia turcescu, ci roman., prin metatkesea lui i d'in syllab’a media in cea iniţiale: medianu de la mediu. MAIEA (in locu de: maiella, pl. mai• elle; inse form’a cea mai integra si mai correcta e : malliclla, pl. mallielle, de certu d’in maUtu=m!i/M=nialIenB, in ferma fem. in locu de mase., vedi si mai 360 MAI. MAJ. diosu), s. f., coagulum, caglu s&u chiagu, trassu, de regula d’in ventricule de amnelli, vitelli, etc., ventricule strinsu legate cu malliulu sau inaiulu—ficatul» vitellului sau atnnellului, ca se immal-liedie—incagle lapte: de multe ori inse sc assume ca malliella, (ca base de incagla-re) unu picu de lapte deja prensu, inca-glatu;—derivate d’in acellu-asi fonte su urmatoriele: maiacu-maiagu. cumu si: maiecu-maiegu. totu d’in maiu=malliu rrmalleus, si in sensu mai variatu de câtu allu formei: îmi ea—malliella, a-deco mai in tote insemnarile primitivului matM=malleos, si in spe- cie : a) in însemnarea ce are si maieu; b) in parte: maiacu-maiagu si maiecu-maiegu. cu sensulu formei maiu=mal-liu, ca deminutive d'iu acestu-a, pre-cumu : maiece de toca, maiege de sonaiu tobe. urm maiagu ds bătutu lucruri delicate, de auru, etc.; 6ro in specie: tna-iacu-maiagu — maiecu-maiegu, pertica, păru, ascutitu la unu capitu, munitu la cellu altu capu cu palie, sau cu fenu, cu una buccata de pândia, de cârpa, etc., care serve, cu capulu ascutitu, la infip-tu in pamentu, mai ullessu cu scopu de mesuratu unu locu, uuuagru, unufundu sau mo3Îa, etc., pertica ud melleudum I-donea, (fr. jalon); vedi si ; maiugu in Dictionariu. MAIECU—maiegu—maiacu — maiagu ; vedi maiea. MAIERIANU,-a, s. pers.; vedi mc-ieru. MA1ERISTE, maietilia, vedi maieru. MAIERSIAGU, s. m., Dict. de Buda pune acestu coventu=in sensu cu horc= căntica, cânticulcantlo, cantilena; — dâro cu mai multe defecte si neoovien-tie cliiaru neintellesse : a) nu s'a con-noscutu si nu se connosce coventulu d’in coce de Carpati; b) are una terminatione spuria : siagu; c) hore (mai bene chore = choren) nu vase dica căntu, ci saltu; prin urmare terminulu integru cu tâta esplicationea lui, e de lapidatu. MAIERU, 1. s. pers. m., maieru, f. maiera, (inse si maieritia), rllUcus—vil* llca, (germ. mejer, fr. raâtajer), vdli-cu-villica, persona ce lucra fuodulu al- tui-a cu arrenda sau in societate cu pro* prietariulu fundului; 2. in seDsu mate* riale, tIIU, praedlum rustleuin rl linia, (germ. raayerei, fr. mâtalrle), villa, mai | mica. mllula, fundu, fundu rusticu, pre* l diu, etc.;—de acf 3. derivate : a) waie-riste, s. f., in acellu-asi sensu ce are ma-ierit sub 2., inse lipsitu de tota norm'a limbei propria, cumu e lipsitu assemine si maieru de sub 2.: co-ci s’ar fi cove-nitu, cellu mai pucinu, una forma ca : maieria; b) maieriunu,-a, 8. pers., in acellu-asi sensu ce are form’a maieru sub 1.;—in genere tote formele su defective, trasse in modulu cellu mai de* fectuosu, si cbiaru damuosu limbei române, dupo coventele germanice, meyer, meyerel, si acoste-a scalciate d’in romanicele : malore, maiorfa, cari astadi au se mai potu applicâ in sensulu acf at-tensu; vedi in Dictionariu terminii celli boui : vilhcu, vtllica, villa, vdlanu, vil-lariu, etc. MALETICU si maialicu, (integru : mallieticu-mdliaticu), 1. adj., relativu la maiu=mg“llitura — mwjellitura = mnndillitura = mansillitura, etc., ia â-cellu-asu sensu cu celle inaisusu descris-8e, inse cu una nuantia de sensu deminu* tivu;—d’in celle esposite peno acf se vede de sene, co form’a coventului in cestioue presenta, cellu pucinu, trei variationi fonetice principali, in statulu seu cellu mai simplu, adeco : mang-, in mang-ire= mânjire, mandin mund-ire, si moiu-, in mans-ire: in acestu modu sta Iota dif-ficuHatea solutionei a3upr’a originei cuventului; pre longa ac<>8te-a se rauitiplică dificultatea prin presenti’a vocaliloru, co-ci cu greu se pote divină care d’in vo-calile clari corresponde cu vocalea obscura d’in formele coventului nostru; d6co amu potâ presuppune numai, co o obscuru d’in thematele ce ue stau in* naiute, ca enigmate, tine locu de i. a-tunci problem’a ar fi pre locu soluta, af-firmandu puru si simplu, in poterea e- MaN. MAR. 363 i ridentiei data etymologului philologu, iffirmandu cn convictione, co mang-, nu nnmai in formele : mang-ire si manj-I ir:, sta in locu de mingin : ming-I in=mmg-ere = miniere, ca si : pet-irt = pei-ere. ci si in formele : mană-| adtts-, în : mand-ire, mans-ire, ar fi in locu de : ming-irezzming-ere, cumu d'in prscid'ire se audu si forme ca: ve-scij-ire, vesdg-ire, sau mai claru, in gura] * poporului d'in diverse parti, se aude: ming-ere san mingire, minj-ire, mind-irf, mins-ire;—de ce nu remauemu deplinii satisfac ti si in repausu pre ac&jta bypothetica demonstratione, caus’a e co, substituindu alta vocale dara si alta consonante primitiva iu finalea radicei, ce vremu se esplecebene covcntulu nostru in cestione, amu avâ tnend-, care tana : mend-ire = mens-ire, mcns-ire, met»j-ire: ca si susu la ming; mend e inseaffiuecu mendu—me«<2a=mentlnro, ai asiâ coventulu Dostru in cestione, asiâ d« fecundu in progenitur’a sea, cumu szna vedutu de la inceputu, se pote forte beoe esplicâ, cumu se vede si d’in ming-erf=mlngere, si d’in mendu—menda= «»adam, atâta in forma, câtu si in sensu; in Deci unu modu inse mise pote, cumu pretande D. Miklosieh, a se elucidâ co-ventnlo romanescu d’in v. slav. mazn-ti:—remâne in fine se facemu a observă, co : mandire si mansire, ca verbu tras-iu d'in mandiu = mansu, cauta se se diea si se se scriua totu de a un'a asîâ, (vedi mandire, mansu, in Dictionariu). MANGITORIU, mangitu, mangitura; Tedi mangire. M ANJELA,wa»jefitre, manjdlxtoriu, manjdlitu, munjellitura, mânjire man-jitoriu, manjitu, manjitura; vedi mânjire. MCNJETA, s. f., vedi mansieta. MANOMETRIA, s. f., vedi mano-rncUu la art. manometricu. MANOMETRlCU,-ff, adj., (fr. mauo-actriţa»), relativu ia menometru; dro : menomctru, s. m., (fr. manom£tre,—d’in gne. {tav^ţ = rara, si jilrpov = metru, bmot»), instrumentu de mesuratu raritatea aerului; manometrîa, s. f., (fr. Moom6trle), arte de a fabricd si de 4 applicâ manometrulu; — cauta se aiba locu in Dictionariu. MANOMETRU, s. m., vedi manometricu. MANSARDA, s. f., (fr. mansarde); încăpere, casa sub coperîmentulu anei casa, încăpere d’in celle pucinucommode. MANSIETA si : mavjcta, mangeta, s. f., (d'in fr. inauchette), limbos extre* inw mauicae assutus; limbu, betta co-suta la marginile maniceloru unei ca-nrâsia, cosuta in modu destullu de elegante; — inse form’a coventului, cumu s’a trassu d’in limb’a francesca, nu re-spunde geniului limbei române; formele: manicutia, manicella, manicaria, etc., aru respunde mai bene. MANSIONU (cu si aspru sibilante), s. m., (dupo fr. manchon d’in manche = manica), poliţa relfillosa manie»! ma-nica blanita, ce serve a apperâ mânule de geru, de frigu;—coventu, ca si cella precedente, fora firu de norma in limb’a propria; vedi in Dict. manicariu. MANSIRE, mansitoriu, mansitu, man-situra; vedi : a) mangire in Glossariu; b) mansire in Dictionariu. MANZELLIRE, manzellitoriu, man-zellilu, manzellitura; vedi mangire, unde si : manzcUire — manzillire = mandillire. MANZILLIRE, manzillitu, etc.; vedi manzellire. MANZIRE, manzitoriu, manzitu , manzilura; vedi a) mangire in Glossariu ; b) mansire in Dictionariu. MARAFETOSU,-o. adj., care scie multe marafqte, care se precepe la ma-rafde, d’in marafetu, s. m. pl.-e, sau -uri,cu sensulu de: ars, artlBoIum, tech-11a, fraus, habilitas, calllditas, abilitato indemanaticla de a face artificie de insellatoriu : cm marafete scie şterge totu d'in pung’aftnui omu; cu marafete face dereptulu nedereptu ;d'in totu ce e strambu se face dereptu prin maraf tu; marafete de advocataslri; — coventu turcescu? MARAFETU, s.m., veii marafetosu. MARAIRE, maraitu, maraitura; vedi martire. MARAMA, s. f., Yedi mahrama. 8 lesce; — s. abstr. marghiolta, calitate, portu, actione, actu de marghiolu: cu m nghiolkle ei ammetesec numai căpiţele secce; — marghiolirc.-acu, v., a face marghiolle, a fi marghiolu: a mur-ghioll pre toti; si refless. a st marghioU, a se arretâ, marghiolu, a affectâ putida elegantia, gratia, etc.; marghicliton».-foria, adj. s., care matghiolesce; nor-ghiolitu, part. sup.; marghiolitura. 8. f., actione si effectu de marghxolire : cuaîlt lui marghioliture m'a scossu d'in nunti. etc.; coventulu marghiolu, neo-gne. (lapTftdXoţ, se ;>are a fi unu deminut. r*-manicu, mariolog, d’in mat, gru. mirii, cu sensu peiorativu. MARGINASIU,-^ adj. s., d’in margine, cu forma mai pucinu correcU a celloru d’in Dictionariu: marginariw, marginianu. MARGIORA, 8. f., contrassu d'ia marginiora, deminutivu d’in margint. MARIAGIU, s. m., dupo fr. marUţt* si mari&tgiu, 8. m., dupo ital. miritar glo, tote forme scalciate, in locu de cot-yu^iv=conjDglum, conunia, casatori». MARIASIU, s. m., (mai reu marieti*),1 HAR. MAR. 365 1. specia de moneta, essita d’in commer-ciu, med.lat. marlauus; 2. jocu de dirti; ckrtile ce servu la acesta jocu; — in a-cestu casu, coventulu pare a proveni d’in Ir. marlaţro cu pronunţia germana. MARIIRE, v.t (cu a obscuru, si cu i raucu, se conjuga cu forme simple: mânu, mane. mai reu : mxriesce), se dice in specie de vocea câniloru, nu latratu-lu, ci ceva mai inganatu, uuu murmura : cânele mărie; cănii turmei murieâu; mttrii(oriu,‘târia, adj. s.; mariitu, part. sup.; mariitura, s. f., etc.: mariitunle cânelui spariara copiliţi; si metaforice: mariiturele calumniatonloru mei; ati mariitu si viii m'trit, fora se mc attin-gi ti in alin melb. MARIITORIU, mariitu, mariitura; redi martire. MARIONETA, s. f., d’in fr. marîo-aette, papusia ce joca automata: ajocă bene marionetele; eopilliloru plăcu marionetele. MâRITAGIU, s. m., vedi tnariagiu. MARMELADA, s. f.. dupo fr. mar-welade, pulmentu de fructe; — coventu pucinu accommodatu geniului limbei române. MARO LE sau marolle. s. f., specia de lăptuca; — pre a locuri io3e se appliea marollr la verice specia de lăptuci. MARSIALU, si maresiallu, 8. m., (fr. inar6chal, germ. m ,'scliull); 1. fauru ce ferreca «nghiele callilorn; mai allessu ferreca callii armatei; 2. veterinariu de calli, medieu care cura callii de morbi, âi in specie, veterinariu allu calliloru armatei; 3. officiariu supremu allu unei armate, officiariu de prima ordine cu missione speciale; administratoriulucur-tei sicassei domnesci;—form’a cares’ar accommodd peno la unu gradu <5re-care limbei române ar fi marescaiett=med.lat. mtretscalcu-. MAR8IAVESCE, marsiavescu. mar-ftarfa, marsiavire, marsiavitoriu, mar-tiavtliosu, marsiavitu, marsivitura, mar-*iavosu, etc.; vedi marsiavu. MARSIAVU,-a, adj., tnucer, maell-tantaa, strigogug, vlrlbus exhuugtug, ta-t»e*cens, deperlens, sordida», gqiialldog, faimundat, xparuog, foedus, Ignara», ti- mldus, abjectug, rllls, abotnlnabllls, perUdus, Ignoinlalogug, infamU, ne-qua-n, etc.; care, do tote părţile, la corpu ca si la suffletu, e cadutu si decadutu, peccatosu si misellu in tota poterea co-ventului, si in câte detalie alte partiloru principali si essentiali, a nome, la corpu, la parte de totu materiale : macru, de totu macru, macillentu, strigosu, numai pelle si osse, seccatu si essauritu de fortie, langedindu, deperindu, tabin-du, consumendu-se in miseria; de partea portului esternu: sordidu, immundu, spurcu, ordurosu, fedu, fedosu, gretiosu, innotandu in lutulu immunditieloru, iu putorile nesuferite alle insalubritatei; si mai reu de partea sufiletului: timidu, ca unu Iepure, fricosu si fora firu de virtute, deânima, lassiu, ignavu, misellu, apoi: a-biectu, aborrendu, infame, ignominiosu, perfid u, peccatosu,de nemioa capace, abo-minabilesiabominand» detoti,ete.;-deri-v&leitnirsinveicu -a.adj. relativula war-siavu ca subt.: marsiavescclc cogitc si fapte alle unui marsiavu ca tene; de unde adv. marsiuvesce : marsiavesce te uipor-tatu, marsiuvesce te porţi ;—marsiavia, 8. f., calitate, si fapta de marsiavu: ce orribili marsiavhl—do aci : marsiavio-su.-a. adj., pleuu de marsiavie, inse si form'a esâita directu d’in marsiavu, a-deco : miirniavosu,-a, adj., ca augmentu la simplulu : marsiavu; - mur slăvire eseu, v, directu d’iu marsiavu, a fî mirsiav.>, a stâ, a se portă., arretâ ca unu marsiavu in tote: u marsiavl in cor-pulu seu, a marsiavl in sufflttutu seu; ca refit 88. a se marsiavl e mai energicu si dice mai multu de câtu a marsim, marsiavitoriu,-târli, adj. 8., d’in verb. marsiavire; marsiavitiosu,-a, adj., ap-plicatu la marsivire sau la marsiavia ;-marsiavitu, part. sup. subst. d’iu marsiavire; marsiavitura, s. f., actione si effectu de marsiavire . peccatos'a tea marsiavitura fora spcnintia de peni-tentin si ccrrcctione; abv nlnabilili mar-siaviture alle sceleratului fora suffl‘-tu;—D. Mtklusich nu ne spune d’iu ce a nome vtrbale rădice ar pot6 trage adv. slav. mrş4tti , ca se p<5ta dice apoi: co Ho mânii l'au impromutatu dt In Slavi; 366 inse fiendu co na ni se p6te implenf de-râpt’a n6stra cerere, se ni se permitta, 6ro cu dereptu, se arretâmu, co roma-nesculu marsiavu se trage, in mare familia, d’in una romanica rădice verbale, si co, prin urmare, de aci se deduce de necesse impromuiulu ca facutu Sla-viloru d’in partea Romaniloru : in ad-deveru, roman, marsiavu e unu derivatu d’in marsiu,-a, adj., care s’a transfor-matu, prin trecere lui t in s, ca forte a-desea in limb’a nostra,d'inmartiu—mar-eiu (vedi in Dict. marciu=martiu); 6to marciu, cumu se disse, nu e de câtu unu adj. d’in verb. marc-ere—mar cir e, lat. marcere, allu cărui sensu nu esplica numai intellessulu de macrt<=inacer, ce are singuru si isolatu slav. mrşaTil, ci totu intflllesăulu, in varietatea lui cea mare, cumu s’a datu desu de la inceputu romanescului marsiavu. MABSIU, s.m., (dupo fr. marche, d’in verb. marcher = mergere, aniblare, de unde si germ. marsch, impromutatu de la Francesi, cumu au impromutatu si alte multe popore acestu coventu ca termini* militare; confere inse si it. marclaj, ltus, Iter, Inees808,lngressa<,nţ:fflen,etc. mişcare, mergere, amblare, mersu, in-cessu, ingressu, etc., in specie, la armata si parti de armata: se pune tota armata in marsiu; pleca parti, parti ostile in marsiulu de batalia; a sună marsiulu, a cântă marsiulu ostescu; ca coventu de essortatione, de commandu in directione, etc.: marsiu la dercpt'a! marsiu la stâng'a! marsiu inainte, inapoi!marsiu trei pasn! marsiu la fuga, la passu, lentu, incetu, rapidu, etc.; — derivate : marsiuire,-escu, v., a se pune, a merge in marsiu regulata: marsiuescu mundri si animori la batalia; a m’xsriui marsiu de una di; a marsiui mar$ie sau marsiuri rapide;—mar siuitu, part. sup. c ili mar-siuiti in acea nopte; marsiuitulu osiei rapidu in cursu de trei ore;—cu t6te a-ceste-a credemu co romanesculu msrsu eu v. mergere, e mai bonu. MARSIUIRE, marsiis:iu g*-racascx, care nu scie de câtu cască gur'a si ochii la nemicuri, a stă, sedl cu mft-nule in senu, a nu face nemica, a na fi bonu, capace de nemica, si cu tote ace-ste-a a fi impertenente, insolente, a a bagă nasulu in tote si a supperâ lumea etc.: nu ti leuă in adjutoriu nur-tiafoi, co-ci martiafoii te bagi in none mvolie : martiafoii su omem de inşwr-catura si de pcdice in tote; ce martiafinu de muiere! ce martiafoi da administri! cu mxrtiafoi de acjsti-a nu e nemica ie speratu martinfoiulu e perdutu pmtm lumsi martiafoii ce i semina nu su de câ'.u greii pamentului; — (3) in specie: care pare a se applicâ la negotia de merci menute, fora se fia capace a des-voltă vri-una activitate de mente, ned de corpu, ci mai vertosu, cauţaudusein* selle pre alţii spre a tini misellesc’a lui vidtia, inutile sie si altoru-a : cu mar-tiafoi nu se bag j in negotiu omeni (M r MAS. mnU; — b) martiofole cont^su, mar-lioU, 8. m., a cărei interpretare yedi in Dictionariu; c) martiogo, s.f., applicatu liana vita, mai allşşsu la callu,'$$jo si mai vertosu la epa,,cunm indica fem. cu sensu de : equus ptrlgpflps, (fr. rosse, karldelle, uazette, boarltjoe; german, nhlndmithre = proprie : epa de pellitu tau beUUu); a) callu (epa) strigosu, ca unasirigoniu, standuse cada pre brânci, adulară de bestia in tota poterea corectului, si totu de una data, pre longa iaatile, si rea forte; fi) in genere, despre alte vite si bestie in starea cellei precedente : de ce mai tmi aceste mar-hoge de boi? ce faci cu aceste martioge ir asini pre longaalte martioge de calli? trmessari su asti-a sau mqrtiogemari? —ba cbiaru despre persone fora perso* uliu te : ce ti eu kuatu pre capu asiâ twtioga de mulure? ce se faca, la bătălia, marliogele de betrâm dccnpiti? UAUOLA=jnarttie, s.f., vedi marole. MAKUNTAIA, muruntielu, mărunţi siv, maruntu, etc., covente reu scrisse «tspo rea pronunţia, in locu de celle mai «orrecte in Diction. menuntaiu-merun-Ccna, sau măruntaie, mcrunttllu, tnr.run-&itw , meruntu, si mai correctu inse : mtenuiaiiu-menulalta si mm\Ualie,menu-Cdl", nuntUtrc, menutunu, menutu, etc. MAŞALA (pron. maşala, pl. masa-taUr), s. f., tiieda, funiile, (fr. torebe); facU d’in una fune sau unu păru, ce se oage cu resina sau altu bitume ia unu capitu, se ap'prende apoi si sa porta sau i tine mai vertosu noptea : ustu-di m l I«cm dz maşala, c divulg Uu covenlalu I lorii rj sju fanate,—si bene co pere ma-I «aia, co-ci e nu numai turcescu, d£ro si I ii totu contrariu geniului limbei no* I «W;—d' iu masulu se dice a si : masa-M b£U=c«llu ce portă una musald, cându V ttU-di porta uua /or^u sau unu funale. MASCAU A, s. f., dissu si scrissu cu '■tonulu pre ultim’a syllaba : mascara , >H tupo una rea imititatione a Fanarioti-'■tani, fatali si limbei nostre imprima cu ® Turcii; d£ro fiendu essitu il’in m^sco, ‘■Wffnlu addeveratu romanticii, rem&ne VHlaaLiiae corregemu tonulu, ponendu-lu flftţ (scund’a syllaba, ca se fai-emu se ________________maş:_______________m intre in normele limbei proprie scara, in acellu-asi sensu cu 2. mascare d'in Dict.; unu alta processu de a cor-rege scalciatulu mascara, e de a şcţmi-bâ acestu coventu in unu demin. masca-rclla (vedi acestu-a in Dictioq,), cu a-cellu-asi sen3u ce are si mascara (cor-rectatu) si 2. mascare citatu sugu dupo Diction; inse form’a fedosa, cu finale tur~ cesca : mascaralicu, e de respinsu, care nu dice mai multa de eâtu mascaria sau mascaritura;—mascariciu,-a, adj.g., searra lmmodlcus = bufone fora modestia si mesura;—deminutive d’in masca: mascutia, mascusiăra, masculla, ma-scidlitia. MASCARALICU, mascariciu, mascutia, etc.; vedi la mascara. MASGA, (cu a raucu, măsga), s. f,, succu» , glarea, humor, «allra, pltulta glutlnosa; succu, scuipatu, saliva, balle, in genere : umore glutinosa, viscosa, glaria sau glarea, etc.; — de acf adj. masgosu,-a, plenu de muiga : succosu, viscosu, pituitoau, salivosu, glutinosu, glariosu, etc.;—inse verb. masgtire si musgalltre,-eseu, part. sup. masgaitu, si masgillitu; maigaitoriu,-toria, adj. s.; maagaitura si m isg ilUtura, s. f., au acellu-asi sensu cu mangire ; vedi mu#-gire;—pote mâsga, in loou de misga, cu care confere grec. (J-io-p) d’in (tir/siv. },h\Siit\.liiH-tmsgilUremjsgaitoriu-maagal ilortu,masgaitu-masgaUUu,ma8-guiiura - masgMUura, masgosu; vedi mas ga. MAS1LIA, s. f., vedi m miire. MASILIRE (si mazilire),-eseu, v., destltuere, deponere, mânere depollero, exauoturaro ; a depune d'in officiulu seu, a deatilue, a di diosu, a destronâ etc. : Poi t'a otlomana masilicâ pre Domnii Fanarioţi; part. sup. manhtu; — tote d'in subst. «wsiiu sau tnasdu, s. pers., cella destituitu, destronatu, depusu, scossu d’in fuuctione, etc.: inse masilu sau tnazilu, si in aensu reale de : stătu de cellu destituitu, depusu, detronatuetc. d6ro cu acestu sensu occurrea si form’a abstr. maulia sau mazilia, cumu si r»a-sUitu—maeditu-lu: masililulu cellui de currmdu Domnu;—se aflasi in neo-grec. 368 MAT. MAU. (utCiXla; inse nu credemu a fi maziliu coventu grecescu, ci turcescu. MASILITU, masilu; vedi masilire. MAŞINA, masinaria, etc., nu su de câtu covente cu totulu contrarie geniului limbei nostre, — rapagallice imitatiooi dupo fr. machlne, machlnerle, cari se afla in Dictionariu cu formele correcte si proprie limbei nostre : machina, ma-chinaria, etc., pre cându maşina, maşinaţia, ani fi cu totulu departate chiaru de formele francesci: machlne, etc. MASLAGU, s. m., specia de planta, care se dice a fi acea-asi cu ciumafaia. MĂSLINĂ, s.f., ollrum, oHtbj fructu, bacca de maslinu, care e arbora ce produce măsline; affine ca aceste-a si: ma-slindu=.m\i\t\ măslini plantati pre a-cellu-asi locu, d6ro si multe măsline, launnlocu; derivatu d’in celle precedenţi si: măsliniu,-a, adj., de măslină sau de maslinu, vorbindu in specie de colore : fada de rochia măsliniu, etc.; apoi : maslu, s. m., a) oleum filtrarăm, oliu de olive; b) unulu d’in celle sâpte sacramente sau mysterie alle religiouei creştina ;—de aci: v. măsluire,-eseu., a unge cu maslu, a communicâ maslulu; part. sup. masluitu : cellu aprope de a mort e masluitu, etc.; — covente slavice, si inloculu loru au facutu bene de au intratu si s’au divulgatu: oliva, olivu, oli-vetu, oliu, cresma—chresma,=zchrisma, ungere, unctione, (vedi in Dictionariu). MASLINETU, măsliniu, maslinu, maslu; vedi măslină. MASSACRARE, v., (fr. massacrer), mactare, trueldare; a occide cu barbaria, a macella; de aci si: massacru, s. m., (fr. magsacre), caedeg, interneclo, macellu, omrnoru barbaru si in massa. 1 MASTERU —maşter a, si: mantru— mostra; vedi maica. 2 MASTERU, mastru, masturu, etc.; vedi in Dict. mesteru. MATADORU, s. m., coventu ispani-cu, care insâmna proprie : occisoriu de tauri, de unde a trecutu si la Francesi: matador, de unde se vede co a inaintatu si la noi, si cu sensulu generale de in-vingutoriu si culcatoriu la pamentupre toti celli vălenii. M.VTAHULA, s. f., monstrnm, p«r-tentom, speetrnm, terrleulumj monstru, spectru spaimentoriu-, — cu pucina mutare d’in locu a syllabeloru pare a se-minâ cu sanscr. mahttal» = tota fada pammtului, totu pameutulu; sâmina a-tunci cu tnawm'a padurei. MATANAIRE,-esci», v., raelllare,tl-tubare, tremere, hiesltare, dnbltare;* tremură, trepidă, esită, vacillâ, a no si tine compen’a, a stă se cada, etc.,—part. sup. matanaitu, s. f., matanaiiura; — pare essitu d'in metania, (vedi in Dict. metania), care, in vorbirea commune, se aude si ca : matania. MAT AN AITU, matanaitura, matania, vedi matanaire. MATAUZU, s. m., adsperglllua, adsperoorlom, penleillos ; stropiWre, udat6re in genere; in specie, fasciclucu care batteza, adsperge preutulu pre creştini; — neconnoscutu d’in coce de Carpati,—d6ro de unde provine ? MATCA, s. f.. vedi maica. MATEMATICESCE, matematieescu, materialicesce, materialicescu, material-nicu, etc., covente cadute in acelle-asi scalciature antipathice limbei române, ca si celle de la machina, machinalice-ace, etc.; de acea-a vedi acollo in Glossariu, si le correge dupo Dictionariu. MATIAIRE,-esc«, v., etc.; vedi mo* tiaire. MATITIA, s. f-, nagga, rete; plessa, nassa de prensu pesce in apa. MATIUIRE,-escM, v., etc.; vedi wo-tiaire. MATOCU, s. m., eatag, felU mai; vedi martanu, catoniu (in Dictionariu) si martanu (in Glossariu). MATOSTATU, s. m., specia dejaspe sangenia;—pote in locu de ematostatv=. hematostatu. MATROSU,-a, s. pers., (germ. ma-trose, fr. matelot); omu ce serve la una naue, marinariu, marinu; in specie re* mige. MATUFU,-a, adj. s., neglessu siim-mundu in vestitulu seu, nespellatu, ne* peptenatu, neinvestitu. MAUZA, s. f., mole»=mole, mare si immensu cumulu, grumuru;—analoga MEE. MEL. 869 pote ca maeu, ce se pune in jocu aleatoria. MAZGA, mazgaire, mazgallire, etc.; Tedi mas ga. MAZILIA, mazilire, mazilitu, mazilu; redi mastfirr. MAZU, 8. m., vedi mauza. MECACAIRE,-escM, vedi ia Dictio-aariu mecaire. MECANICESCE, mecanicescu, forme contrarie limbei; vedi mechanice, mecha-mcu, ia Dictionariu. MEDELNICIARESSA, s. f., vedi tne-delniciariu. MEDELNICIARIU, si medelniceriu, s. m., boiariu, pre viltia d’in allu doile grada alia hierarchiei inferiore, sub re-gulamentulu organicu; inainte de regu-Tiruentula organicu medelniciariulu eră 4cutariulu mesei domnesci; muljerea medelniciariului se dicea medelnicia-ressa;— Dict. Buda definesce vecliiulu nudelniciariu asiă : sammns daplfe-r*ram = capulu, prefectulu celloru ce adducu buccatcle la misa; dupo altulu qil principi Infundit a^uara adlarandas ■un = care versa principelui apa se se laue pre mâne — malluviariu; — de origine slavica. MEDU, s. ni., mnstam, conomeli; mu-stu cu miere, beutura imbetatoria leua-ta fora mesura; — coventulu se afla in tote limbele indo-celtice, si de si cu dif-Terentie de intellessu, totuşi remâne si informa si in sensu, acellu-asi coventu •h la sanscr. medhu=dMZce, si beutura bice imbetatoria, peno la grec. mute predomina beutura imbetatoria; diSro Slavii dereptulu de a se dă ^OpromutAtori Romaniloru de coven- medu. MEDUOS'j ,simeduvo5u,-a, adj., me-4«llosti»; pleou de medua sau miduva; Jedi si in Dict. medua, ntedulla, tnedul- M.EENGHIU, si mehenghiu, menghiu, •- m., lapU ljdlus, (fr. plerre de tou-*b«)ţ p6tra de probatu addeverulu, ad-«ie-verat’a valore si puritate a metal-lelorn pretiose : mehenghiu mai nu a fo*tu si nu e connoscutu poporului; po• poWti connosce, in locu de mehenghiu, i________________________________________ espressionile: proba de cercare, si scur-tu : proba, cumu, de essemplu : prob'a aurului, prob'a ar geniului; — duca-se dâro mehenghiu de unde a venitul MEETINGU, s. m., d’in angl. mee-tlngj (pronunţiamiting), unione, strin-gere de poporu spre a deliberă de ce-stioni politice, sociali, etc. MEHENGHIU, 8. m., vedi meenghiu. MEHNIRE, si menire,-eseu, v., m®-rore, mcestUla, doloro, trlstltU afrtce-re vel «filei, offendere vel offendl; a supperă, intristă pre cineva; refl. a se supperă, intristă, a fi supperatu, intri-stu; mehnitoriutoria, adj. 8., sciri mehnUorie, cea mai mehnitoriu de suf-flctu; mehnitu, part. sup.: mehniti forte de mortca amicului; etc.; — de unde acestu coventu? MEHNITORIU, mehnitu; vedi m?h~ nire. MEIDANU, s. m., vedi maidanu. MEISTE, 3. f., târrina de meiu. MELCU, (pre a locuri: melciu), s.m., Umax; melcu, molluscu cu conca spirale; — d’in limace, prin metathese, p<5te trece in Dictionariu, ca si derivatele : melcaria, melcariu. MELEGARIU, s. m., seminariu de pomi si de alti arbori;—Dict. de Buda esplica : «trues Qmentaria plantls mature glguendli =. slratu de balligariu, spre accelerarea crescerei planleloru;— se pare a fi de origine ung. MELICU, s. m., vlrulaa, (fr. «rlres); morbu de calli, caro casiona acestoru-a irritationi, spariature si recalcitrationi furiose si forte dese; adesea melicu=in~ vetiu reu : calin cu melicu, nu lu poţi disbară de melicu; si, prin estensione, si: omu cu melicu, muliere cu melicu; totu omulu si are meliculu;—de unde? MELITIA, s. f., franglbulam, (germ. hanf-flachsbreohel); intsrumentu de a frânge, sfermă canip’a si linulu, frangi-bulu: frangibulu de cânipa, de Unu; me* taforice:meZilta=gnra rea.limbutu, flia-cariu; cui merge gur’a ca mor'a franţa, acellui-a merge si ca mliti'a franţa;— derivate sau affiui.-meWi'm (cu forme de conjug, simple : mclitiu, meliti, melitia, se mclili', etc.) v., Unum vel canabira 24. Q. 370 MEN. MER. franglbnlt ope frângere, a sfermâ, frânge linu sau cânipa cu meliti'a:meliliati cănipa, melitiămu linu, se meltlie mai bene linulu; nu amu melitiatu linulu collessu; metaforice : ve melitia gurde io si meliti’a ensasi; part. sup. melitiatu', melitiatoriuctoriafiă)., mai mulţi mc-litiatori si melitiatorie voru melitiu mai eurrundu asta cănipa; melitialura, s.f., actione si effectu de a melitiare : doue bone melitiature date,cânipci;—mditia-riu,-a, adj. s., care melitia sau face mc-litie de mditiatu;—mai multu de câtu probabile e, co melitiare e, in locu de : molitiare, molitare, demin. si iterativu d’inmoicre=mrtlerc=macinflre, de u nde si : mora—tnola—rnola. MELITIARE, mditiariu. melitiato-riu melitiatu, melitiatura; vedi mditia. MELLA, si miella, (fora l mea, mita); mellare=.miellare, proprie : relutivu la mellu—mella, ca adj., inse de ordiuariu ca subst. f., mellarc, una planta, agiius caslus, (germ. keuschlamm si ken*ch-baum); mdlaritia=miellaritia, proprie; relativa la mellu—mdla, inse leuatu, ca si cea precedente de ordinariu ca subst. f. reale : mdlaritia, specia de iosectu supperatoriu muellului. pafor lului sau ouei—ncarui, (germ. sclinflans, schafwanze); mdlarellu = midlardlu; mdlartssa — miellaresxa: mellnri i — mielluria; mdlariu—mieUariu; mdlu— miellu, mdluciu — midlutiu,-a, mcllu-sellu—midlusdlu,-a, mcllusioru si mtU lisioru — miellusioru si midHs>oru,-a; mdliora=.meiora si mielliora—nveiora; —dat-4 tote, cumu sc afla la unii, cfltu mai bene scrisse, ca se pota apoi inde-reptâ la Diction. pentru mai correcte si integre forme: mnclla, mndlare, mnd-laritia, mnellaressa, mnellaria, mnclla-riu, mnelltt, mnelluciu, mnellusiu, mncl-lutia, mnellusioru, mnellisiorr,, mnd-liora, scurtate d’iu amndlu, amnt Ua, etc. MENACE, si »ncnaciw, adj. s., moderator, moderans, asţen»; care mena, duce conduce unu carru, callii sau banii unui carru. MENAGERIA si menajeria, 8. f., (fr. mânngerie), palaUtim peenrosum, (iu Plin.); locu, edificiu, gradina, etc ,unde se stringu si se tinu animali de celle mai rari si stranie;—cu acestu coventu occurru, ca intruse in limb’a propria, si affini cu cellu precedente : v., mena-giare si mennjare, (fr. m6naţer), rem famlllarem administrare, paree ntl,6t0.; a economi, administrâ cas’a, averea etc., a si economi sanitatea, poterile; a economi amicii, a economf pre suppera-tiosi, etc.;—menagiu si met^pju, s. m., (fr. mânase), res domestica, economi’a domestica, cura si diligentia de casa si de alle case : are, tine cineva bonv menagiu nu numai cu ai casei, ci si cu vecinii; catusi’a nu face menagiu bonn cu cânele, etc.,—siDgur’a forma tolerabile limbei nostra pote fi, intru câtuva, numai form’a : menageria. MENAGIAIIE si menajare, menagiu si menaja; vedi menagria. MF>NDIRE, tu■’.nditu,mtnditura, ni n-dillire, nnnddlitu, m.nddltlura; vedi mangire. MKNDRE, s. f., vedi minăm. MENGHINEA, h. f., pluteu*, (franc. 6tau, germ. schraitHonstock); ia.strumen-tu de a stringe părţile unui lucru, ca care se servu faurii si alti mechanici. MENIRE, m'ivtionc, m:nUu, tn-im-tura; vedi m hnire. MEORA —»i iorti—nr lli'ora—iu nel~ liora, b. f., vedi mella in Glossariu, si in Dictionariu de la mmllu peno la tnnd-luciu=nindluttv. MERElRE,-tsc«, v., mente abrlpl, tnedltaudo auferr'j — a fi indemnaUi, im pi su. indmsu, addussu a face cevâ; —e cumu va d'in tnercrc, sau d’iu ut :re*? MEREMETISIRE, ,ucrem’.tisilu,ve&i men uidu. MEltEMETU, pl.-f, r. paratloj repa-ratione, deregere, renouatura : tde fav*te basericti cadutc in tuiii'i; st ceru inertw-te la vestim nte; act-tu-u nu e. m?rtm;tu îndestuli* la saniiuUa tea derapinata;— derivatu : muru=pn-ra8; — ide’a de puritate, limpiditate si claritate, ne adduce a referi la acea-asi origine, la meru—merng, si form'a : meriu,-a, adj., cu sensulu de : etestus, cwrnleus, cmlestinas, ceruliu, albastru si serenu, ca cerulu cellu mai pura, ap-plicatu, in specie, la ocli formosi, lim-pidi, sereni, perfectu puri: oclii merii su ocJi de ceru; cu ocli merii, ocli de ceru serenu, etc. M. — Cu Wte aceste-a cre-demu co e bene a mai meditâ si a nu precipită decisionea. L. MEREUCIU, mereutiu, mereusiu, me-riu; vedi mereu. MERTIA, s. f., una mesura de capa» citate, grea de determinatu cu preci-sione, fiendu co, d'in coce de Carpati, nu scimu se fia fostu acesta mesura sau se fia pre undeva applicata si pronun-' tiata; stâmu dâro si ne tinemu de celle ce ne spunu celli de d’in collo de Carpati, mai aliessu de dissele Dicţionarului de Buda, care spune, co : a) pre a locuri, chiaru d’in collo de Carpati merti'a ar fi insemnandu metreta—metreta, (germ. vlertel, d'in care corruptulu ferdela)', b) pre alte locuri, totu d’in collo de Carpati, merti'a ar fi insemnandu jumetate de metreta, (germ. Iialbrlertel);—in re-latione cu mertia sta merticu cu sensulu de : portione—portlo, raţionez mesura determinata prin calcula rigorosu dupo datele impregiurariloru : merticulu căpitanului tiu e stimatu totu câtu si merticulu militariului gregariu; merticele moriloru variedia de la una mora peno la alt'a; de acf, prin estensione si metafore, merticu = meritu, pretiu, valore, mercede, etc., dupo lucru, fapta, la-bore, si mai allessu dupo involire, pac-tione, etc.; — de unde aceste doue covente affini, mertia si merticu? Diction. de Buda daca itţ/mologia lat. metreta, fomatu dupo grec. fj.srp7jTvjc numai pentru form’a tnetlia, de <5ra-ce form'a merticu neci essite in Dictionariulu de Buda; vericumu inse etymologi’a acestui Ies-sicu nu e mai pucinu forte addeverata, desf nu o deplenu desvoltata si luminata, pre candu scriptoriulu altui vocabularul, trassu dupo cellu de Buda, as- L i 372 MEB. MES. sere co roman, merticu ar fi impromutatu d’in magyar. mertdk, fora se si dea laborea de a se incredentiâ co lucrulu nu e asiâ, ba inco cu totulu d’in contra : una impromuiu ungurescu d'in roma-nesce; si D. MiJclosich contradice pre scriptoriulu nostru de vocabulariu, si as-sere de partea sea, co si mertia si mir-tia si merticu su impromuntate tote d’in v. slav. m6ra=mensara;—de ce ?— respunde : co v. slav. mira vine d’in sanscr. mâ=mesurare;—bene, d6ro d’in acellu-asi sanscr. mâ occurru, de certu, si: grec. (tâ-Tpov=mesura, lat. me-tl-rl =mesurare, me-n-8n-s=mesuratu, (ba si: im-ma*nI-8=enorme), ghoth. ma-t =mesurare,(cu unu t pre longa ma=m&), germ. ma*ss-en, me-tz-e, etc.; — de ce acumu se nu concMa invetiatulu sla-îystu, co mai cu dereptulu, si mai raţionale, si mai liasioru cliiaru de câtu d’in v. slav. inSra, s’aru esplicâ si justifică mertia si merticu d'in covente leuate d’in spher’a grecolatinitatei, in care, cu predilectione, se evolve si vine limb'a romanesca? de ce, de essemplu, n’amu pot£ trage mai liusioru de câtu d'in slav. mera, d’in grecolatinulu: [ii-Tpov=motroin form’a metria, care, prin mica si liusiora metathese p6te deveni: mertia? de ce, de essemplu, dupopare-rea Dictionariului de Buda, nu mai liusioru de câtu d'in slav. mera totu d’in grecolatinulu : metreta— (j.stpqnjţ, cu acea-asi liusiora metatliese, n’aru essi coventele romanesci: mertia, merticu? —aceste-a aru adjunge a frânge asser-tionea invetiatului slavista; se mi se permitta inse a mai adauge inco pucine: de atâte ori mentionatulu invetiatu produce, in allu seu lexicu, d’in neo-slav. urmaWri’a locutione mflra : v’eno mcro = germ. esplicatu : in elnem fort = intr'un'a, mereu; coventulu nostru mereu, care si prin sensulu seu in locutio-nea slavica precedente, si prin form'a sea se potea trage, macariu de urechie, d’in slav. mera, nu a fostu tentatu de marele scrutatoriu slavistu; noi amu ar-retatu originea coventului mereu in ar-ticl. respectivu; dro pentru mertia si merticu mi ceru remasu bonu, punendu sub oclii lectoriloru grec. (lipoţ, care e3plica, ca mai bene, sensuln formei merticu, cumu ar potâ esplicâ intellessulu si form’a acellui-asi coventu roma-nescu si verbulu: merire=merere—me-rere, mai allessu part. merttu, redussn in mertu : co-ci merticulu se da totu de a un’a dupo meritu. MERTICU, 8. m., vedi mertia. MESARITIA, s. f., (d’in mesariu), tnappa meusallsjmappa, pândia de misa; vedi in Dict. mesaie, mensale. MESAGERU, mesagiu, etc., vedi m«s-sageru, messagiu. MES ATU, s. m., vedi mezatu' MESCHINARIA, si meschineria, s. f., calitate, fapta de meschina; 6ro: meschina,-a, adj. 8., (d’in fr. mesquln, confere si it. tneschlno), sordida», praeparcoi, tennls, mlser, lnrenastns; soriidu, prea strinsu de mâna, prea parcu, lessinatu; macru, seccu, disgratiosu, grotiosu. MESDREA, s. f., vedi mesdrire. MESDRIRE, (cu s aspru siueratu),-escU, V., radere, nbrodere; a râde, iu specie, a r6de sctfrti’a arboriloru;—part. sup. mesdritu; de acf si subst. f. reale: mesdrea, (mesdrella), instrumentu de mesdrire, soulprum blmanubrlatam. MESDRITU,-a, part. sup. d’in mesdrire. MESELICU, 8. m., vedi mezelicu. MESERIA, meseriasiu; vedi in Dict. messeria, messeriariu. MESINA, mesiu; vedi in Dictionariu messina, messiu. J1ESSAGERIA, s. f., (fr. i»os«aţla; — se venimu inse la urmatoriele fr *>pre elegantie slavice, ce nu denega (■ Mmine Domnului M'hloskli: co-ci poţi porala românu, in virtutea dulcei limba ■ ce profere d’in gura de la titielo maramei, a respinsu si lapidatu singuru prin « poteotea spontaneitate a vigentui selle I naţionalitate, in trecutu, ca si in pre- SHL.________________375 sente, acelle asperitiati slavice, si in desertu ar mai a\6 doctulu slavistu se duca mila si indurare de poporulu romanii, co ar fi tormentatu si cruciatu de nesce novatori pucinu maturi de mente, a lu disvetid de slavismi spre a l’indopd cu neologismi romanici, incur-catori, obscuratori si destructori de totu progressulu in cultur’a lumineloru sci-entiei pentru bietulu poporu românu;— dă : poporulu românu, prin agerulu seu instinctu de conservare naţionale, a a-vutu si are peno astadi orrore si repug-nantia invincibile contrastrainismii, ce aru vre inundă in limb’a propria, a ua disorganisâ si pune in stare trista de a nu pot6 fi capace de a portă vast’a si vi* goros’a intellegentia a poporului românu, care, in marea sea prudentia, ce a eredi-tu de la poporulu-rege, nu admitte strai-nismi in limba de câtu cu mare resi-stentia, cu mare precautione si parcimonia, escludendu totu ce e strainu si incompatibile limbei propria, admit-tendu, cu computu si mesura, numai unu micu numeru de strainismi facili a se adaptd formeloru limbei; — celli ce inse, auditi, Români, si leuati bene mente cu frica si cu cotremuru—, celli ce au ti-nutu, seci» îndelungate, poporulu românu in crassa ignorantia, in obscurantismu profundu; celli ce si astadi si punu tote poterile a retină acestu poporu plenu de aspirationi, in acea-asi trista stare, nu su aleii de câtu slavomaniaciicarturari, cari, chiaru astadi,—in faci’a poporului românu, —in dosceptarea la lumin’a sci-entiei prin instrumentulu unei pura si armonica limba, cu impudente cote-dianlia si in deplena conscientia, se adopora a reinviud fedosulu si de men-tea romanesca occiditoriu spectru allu aspreloru si incompatibililoru elegantie slavice, ce redicassera, in innocentia si inconscientia completa—Domnedieu se i Ikrtn! — pre capulu românului: tu poporu române, ai culcatu si nemicitu a-cestu monstru; tu nu lu lassâ se reviue sub impiele adoperationi alle slavoma» niloru de astadi; uita-te si vedi cu sa-tisfactiono de Românu, câte-va remase d’in cadaverulu mortiferu allu strigo- 376 ________________MIN.________________ niului limbei telle! (vedi altele prin alţi articli ai Glossariului); ecco acelle re-mase, de cari a sangeratu* secle îndelungate limb’a tea crestindsca si romanica: miloserdu,-o, &â].=:misericorde=: mUertcors, (slav. ratloBrudîi, aspru, de si calcatu dupo compositulu romani-cu; vedi si mai aspre pentru limb’a romanica, ca:) miloserdnicu,-a, adj., cu acellu-asi intellessu ce are si miloserdu; miloserdla, s. f.=»j{serieorlenu de milo■ stivia, etc. M. MILORDU, 8. m., (d’in angl. mylord, compusu d’in mj =meu,si Iord=domnu), proprie : domnu meu; inse form'a: mi-lordu e leuata, si la noi, dupo cea fr. mylord; si prin urmare ar caută se se corrâga ortographi'a : mylordu; vedi si iu Dictionariu : lordu. M1LOSERDIA, miloserdnicu, miloserdu, milostenia, milostiva, tnilostivia, milostiviosu, milostivire, milostivitu, — milogu, milosv, miluire, miluitu; vedi mila. MIM ARE, v., (fr. ralmer); a gesticulâ ca mimu, a jocâ ca mimu; part. sup. mimatu: bene si vivace mimata actione; vedi si in Dict. mimu. M1MILINGIU, s. m., cellu ce nego-ttâdia mobili mai eleganţi; — coventu turcescu cadutu in desuetudine. MINAREA, 8. f., pl. minarelle, tur-oarom fanam; baserica turclaca; vedi si giamia. MINCE si minge, 8. f., pila; globu liusioru de jocu, de ludu :joculu de mince e placutu nu numai copilliloru, ci si âmeniloru mari; joculudeminceebonu essercitiu hygienicu;—D. Mtklosich a3- __________________MIN.__________________ sere si despre mince co ar fi impromu-tata d’in v. slav. m6ol,carenue3si8te, si abiâ, citedia rnss. mici, cumu affirma si despre »iinta=menta, co ar fi improma-tatu d’in v. slav. mdta, de si concede ©o si v. slav. meta o de origine latina. MINGE, s. f., vedi mince. MINDIRU, s. f., in acellu-asi intellessu cu madratiu;—turcescu ? MINDRE, si mendre, cumu si: min-tre, menire, s. f., pl. mindri-mendri si mintri-mentri, in sensu de: llbtdo, lu-bldo, insiilsa lobldo, arbltrlum, rolan-tas, libera rolontas, ragă et effrenat* mens, Immoderatlo, tebemens et rl*-lentus animi Impetus, etc.; plăcu, bODQ plăcu, capritiu, fantasia, essire d’in totu computulu, vaga si estravagante actione a mentei, impetu effrenatu , actu fora mesura, in voli’a arbitriulai si bonului plăcu, voli’a libidinei cellei mai desfrânata, etc.: ti faci mendrile de tote. fora se respecţi nemica ce e de respectatu: ti faci mendri de laborea nostra, ti fad mendri de casele nostre, ti faci mendri de mulierilesi filiele nostre, ti faci mendri de averile nostre, ti faci mendri de ce avemu mai caru si sacru; de ce nu ti ai facutu mendri? ti ai facutu mendri si ensusi de tene : ti ai facutu mendri de nomele, de glori'a tea, de virtutQe telle, etc.;—forte probabile, potemu dice, forte certu, mindre sau mendre, caro se dice si mintre sau menire, e acellu-asi cu mintre sau mentre in compositionea adverbiale almentre, unde intra al=a-Z)t4=al(ns, si mentre d’in mente cu de-sinenti’a adverbiale, care in mentre ca subst. e3preme moduîu de usu ai>um>K allu mentei. M. MINEIU, s. m., vedi in Dictionariu meneiu. MINGEA=rfnm<7«Z?(i, (reu: mingela), si mingilla , mingellire si mingiUire . mingellitoriu si mingillitoriu, mingellitu si mingillitu, mingcllitum si mingiUi-tura;—mingire si minjirc, mingiloriu si minjitoriu, mingitura si minjitura; vedi iu Glo3sariu mangire, si in Dictionariu mingere. MINGHINEA, s.f., vedi menghinca;— turcescu ? ________ MIN._________________ înNGIRE, si minjire, etc.; vedi mai 8U8U mingea. MINISTERIALICESCE, adv., d’in adj. ministeriale, asiâ de peccatosa forma, ca si mahinalicesce, ce vedi in Glos-sarin; chiaru si ministerialu, adj., nu e depleuu correctu; neci ministeru nu e curata de peccatelle, co-ci se cade şefia ministeriu; vedi in Dictionariu : mini-gteriu. MINIUMU, s. m., in locu de miniu, e monstru in limb’a româna; vedi miniu in Dictionariu. MINTALU, adj., reu formatu; vedi mentale, in Dictionariu. MINTENASI, si mintinasi, mentinasi; adv., aUtim, llllco, subttoj in data, la momentu, numai de câtu;—departe de a fi nngur. mihent, cumu affirma unii, noi credemu cu convictione deplena co mintinasi e unu compositu a) d’in min-imu, b) d’in asi; a) mintinu = menţinu, e unu adj. d’in mente, in sensu de : at mente, de mente, relativu la mente, etc.: fapte menţine, copilli men-tini, muliere menţină, (conf. macedo-rom.menliminu.-a, adj., cu acellu-asi intellessu ce are si 'menţinu: sociu menii-nuttu si soda mentimina ducu casa men-timina),—leuatu apoi in forma m. mintinu sau menţinu, ca adv., de essemplu: menţinu du-te, mintinu=miniimsi du-te si mintinasi vino; — b) asi, partida composita si ea d’in a si si, care sta, cu sen3U de appesare, pre longa demonstrative adiective si adverbie : acellu-asiz=. acell'asi, acellasi; acille-asiz=acilleasi; acumu-asi =acum'asij= acumasi, etc.; I3id si d’in mintinu—menţinu, devine mintinu-asi si mentinu-asi=mentin’asi mentinasi, etc., adverb, asiâ, conjunctu ra particl’a asi: mentinu-asi—menti-*’asi=tnentinasi dice mai multe si cu mai appesatu tonu, de câtu singurulu menţinu ca adv.; — de altramente menţin u-asi a cautatu se fia pre trecutu si in origine, si cauta se fia si pre venito-riu, nu numai adv., ci si adj., ca srsim-plulu ntenlinu, de essemplu: sing. msn-tinu-asi—menţină-si, ţl.mentini-asi— *»vntine-asi, precumu: acestu-asi—acc-«to-osi, acesti-asi—aceste-asi. M. _________________MIN.______________377 MINTENU, adj. adv., vedi mintenaş!. MINTEOT1A, s. f., specia de planta sau de passere ? MINTIA, s. f., (cu t duru aci, ca si in derivate), 1. laoerna, chlamya; la-cerna, manta mai mica, mai scurta, destinata la apperare de plouia; 2. amt-onlom, toga, vestimentu superiore mai lungu, toga,—3. derivate: a) mintiutia, s. f., deminutivu d’in mintia; b) mintia-nu, 8. m., pl.-e, vestimentu analogu cu cellu de sub 2.: terranii porta mintiane albe si mintiane negre; de ac( sidemin. mintianutiu : mintianutie de copilli;— se vede desene, si invederatu, co mintia e in locu de mantia, si prin urmare si: mintiutia, mintianu, mintianutiu, in locu de : mintiutia, mintianu, mantianutiu. MINTIANU, mintianutiu, mintiutia; vedi mintia. MINTINASI, mintinu; vedi minle-nasi. MINUENDU, (d’in minuere), 1. ge-rundiu, forma verbale invariabiale in totu in limb’a româna, pre candu in lati-n’a acâsta forma verbale are, cellu pu-cinu, flessionile casuriloru singulari; 2. gerundivu , variabile, pre câtu fles-sionea se intende in limb'a româna,pre candu in latin'a are flessionea nomelui adiectivu completa;—unu articlu, cove-nitu, desvoltatu de noi pentru Dictionariu, a fostu suppressu si supplenitu cu celle ce se potu vedi la art.andu, endu, si: gerundiu, gerundivu; afora deacâsta-a, tractarea lexicographica in parte a ge-rundiveloru, asiâ de importanti prin sensulu loru la cea mai mare parte de verbe , a fostu, dupo cumu si proiectasse membrii commissione lexicographice, irapedicata prin essigentiele persistenti, de repetite ori, alle societatei academice pentru restrictionea acestei parti, ca si a multoru altoru parti importanti alle Dictionariului: deci cauta se esplicâmu acf prescurtu sensulu gerundivului: mi-nuendu, ce ne occurse in Dict. Barcia-nu, essitu la lumiua inco in annulu 1868, si prin urmare dejâ destullu de vechia in limba si meritandu si prin momen-tositatea sensului seu una esplicare pre 378 M10. MIR. longa esplicarea de forma indicata mai susu, si a nome : minuendu,-a, si pl. »»/n«c«rfj,-c=uiInueQJu8,-a,-iim, si pl. i»laaetidl,‘ae,-a , a) ca adj., suppositu unei necessitatephtjsica saumorale: spuse niinuende in vederea miriloru perderi 8entite; caldur'a escessivi minuenda cu trei grade; minuendu e acestu corpu de armaţi; minuendele appettie libidinoie; b) ca subst.; minuendulu (subintell. nu-meru) e tmi mare de câtu dedveendulu; adunaţi minuendulu cu alţi numeri, M. MIORA =zmieora—rnieiora~midlio-ra, etc.; vedi in Glos3ariu mdlx. 6ro in Diotionariu miora, si miorariu. MIORCAIRE, miorcaitu, mior editura; vodi miorcare. MIORCARE, v., (se conjuga cu forme simple), gannlre, glaueltaro, clamare, clamitare, latrare,ulnlare, ejulare, ra-gttare, gemere, flere, lamentarl; a e-mitte voce acuta si plangerosa, se dice mai allessu de vulpi, lepori, catusie, câni, catelli, pullide lupi si lupi, copilli, omeni chiaru, etc.: atipâ, scânci, geme, sbieră, urlă, latrâ, plânge, a se văietă, vaierâ, vagitâ, etc.: mi or ca leporcle in gur'a cânelui, mior au flumundi pullii lupiloru; nvorcara de fric’a venatoriloru vulpile; miorcâcatusi’a in far.i'a catoniu-lui; tniorcă de famc catellii si j)issonii; ce mi miorca celli copilli mereu pre ure-chiele melle; — derivate : miorcatoriu târia, adj. 8., miorcatu, part. sup.; mior-catura, s. f., actione si effectu de miorcare : miorcature de lepori ammeste-cate cu miorcature de vulpi; in fine unu' derivatu importante e : miorctt, s. m., panulto», gemltuj, fletus , clnmor, la* mentura, raţltus, planctus,fjuUtns, etc. in tote însemnările verbului date mai susu : tipetu, sberetu, gemetu, vaiclu, scancitu, urlatu, etc.; inse miorcu se applica si ca esclamatione spre imitarea vociloru de animali indicate mai susu : miorcu! miorcu! pentru lepore, ca si miau! miau! pentru pissica, applicân-du-se si cu art. ca unu subst. miau-lu pissicei, miorculu lepordui;—in locu de miorcu se aude si miarcu, cea ce arrtfta, co coventulu miorcare, caro inco se aude cu a : miarcare, miarcu vulpea, etc.—, cumu si tote coventele ce an se vina mai la valle, s’au desvoltatu tote d’in escla-mationea : miau, de caro vedi in Dictionariu; — foco directu d'in miorcu : miorcaire,-eicu, v., in acellu-asi sensu cu mio*care, inse mai energica; part. sup., miorcaitu, s. f., miorcaitura,—si cu a:miarcaire, miarcaitu, miarcaitura, si tote, forte probabile, cu n soppreîsn : miorcanire si miarcanire, miorcanitu. miorcanitura; — alta forma, mai energica prin sensu de câtu precwdentea i)iiorcairt=z’riiorcârtire, e : nvorcotire,-escu, v. part. sup., uroreotitu, s.f., m'or-cotitura; — in fine, uua forma cu sensu restrinsu la catusie sau pissice, e: mior-luire si mlarlaire,-p.scu. v.; part. sup. m'orluitu, s. f., miorlnitura,—si aceste-l cu n suppressu: m!odanire, miori anii u. nvorlanilura, — si cu sensu metaforicu applicatu chiaru si la omeni : ce wor-lanescu celle mulieri? nu s* cade juni-loru, in tota vlgorea poteriloru omului, se miorlaneica ca catellii de pitsica. MIORCATORIO, tniorcatu, miorea-tura, mior cot ir o, miorcotitu, m'or cotitura, miorcu, miorlăite, miorlăitu, m:or-laitura; vedi miorcare, MIRAGIU, s. m., (fr. miraje,—dflla mtrer=mirarf =a miră = a spectâ ci mirare, a vedâ ci in speclu); nueru sau negura ce appare in desertu si pare apa, asiâ in câtu ammagesce nu nuuaai ani-malile setose, ci si 6menii, se allerge, in desertu ca se se adape : Tndianii nom •-seu forte bene miragiulu cu vorb'a: wrl-şeltrTşnă=sex&Eiv=a si bate jocu, a se strâmbă a fi unu strămbu de riau,—sensu ce s’ar covenl lui moca ?— pote inse se fia moca in locu demucade la mucu, ceva, adeco, pre care nu si da cineva mei mucii;—d’in moca inse esse, cumu se vede, una respectabile progenia: mocaire,-escu, v., lente, cnnotauter et uiale agere, a face incetu forte si cu tote aceste-a reu veri-ce lucru : se mo-caiescu u ne mul ieri diu'a intriga, ca se si arrunce rochi'a pre senesi; adj. s., mocaitoriu,-târia, part. sup. subst., mo* cai tu : ce moca te mulieri; se ceru ore de mocaitu la doue trei imbuccature depâ-ne; s. f., mocaitura,—tota, acesta parte de progenia a lui moca cere de necesse unu n suppressu : mocanire, mocanitu, mocanitura, asiâ aru pard essi d’in unu mocanu, nascutu d’in moca, (vedi inse mocanu la art. respectivu);—alta gene-ratione inse capita moca directu prin adj. mocosu,-a, plenu de moca, de mocai-tureh unui >mca, de unde apoi : moco-sta, s. f., calitate, portu , procesau de 380 MOC. MOD. mocosu; mocosire,-escu, v., dice mai mulţ i de câtu mocaire sau mocanire; part. sup. subst. mocositu : ce juni rno-cosiii ca nisce betrăni decrepiţi/—8. f., mocositura : mocosilura de imbraccatu pre una integra diua;—si in form’a: tno-cosiare,-ediu, care e de preferitu : part. sup. mocosiatu, s. f., mocosialura, etc. MOCAIRE, mocaitoriu, mocaitu, mo-caitura; vedi moca. MOCANESCE, adv., d’in mocanescu: in moda mocancscu: a jocd mocanesce; mocanescu,-a, adj., d’in mocanu: serica mocanesca, oui mocanesci, portu mocanescumocanu,-a, adj. 8., 1. alplnns, alpestris, moutanus, alpestris Transall-Tanlae inoola} de monte, montanu, io speciale: Romanu montanu d'in Tran-sivani'a, Romanu allu Transilvaniei; locuitoriu de monte; 2. nome datu apoi totu in specie Româniloru d’in Transilvania , ce si pascu ouile d’in coce de Carpati, mai allessu in Terr'a romane-sca;—de acf in geuere : mocanu=Ira-politus et lnurbanns, rudls, rostlcus, agrestts, horrldas, humanltatls expers, feros, impolitu, inurbanu, rude, ru3ticu, agreste, nelimatu, orridu, incultu, lipsitu de umaoitate, de omenia, selbaticu, feroce, etc.;—form’a, in care se traduce mai allessu acesta parte a Românului mocanu, e : mocartianu,-a, applicata si chiaru Româniloru de d’in coce de Carpati : esti mocartianu, ursu de pădure; —mocanime, a. f., ajcollectivitate, mulţime, toti mocanii; b) calitate, stătu, natura de mocanu, — pentru care sensu si form’a mocania. MOCANESCU, mocania, mocanime, mocanu, mocartianu; vedi mocanesce. MOCHORIRE, mochoritione, mocho-ritu, mochoru; vedi mohoru. MOCIOCA, s. f., in locu de macioca= măciucă, ce vedi in Dictionariu. MOCIRLA, s. f., coenntn, latum, II-mas, mortariom; limu, tina, neroiu; in specie : mortariu, mocirla cu arena st cu calce pentru muru;—mocirla nu pote ff, cumu affirma unii d'in ungur, mot-sHr, cu care mocirla nu sâmina neci cumu in forma; — derivate:mocirlutia, s. {., demin. d'in mocirla; mocirlosu,-a, adj., llmosus, lntosus, ooenosus, lacano* ana, pleuu de mocirla:—mocirlire-escu, v. a iotioă, consperge cu tina, si fig. a maculă, dedecoră, desonoră; in speciale : a face mortariu de muru; — part. sup. mocirlitu; 8. f., mocirlatura, actione si effectu de mocirlire;—se dice,—si forte desu—, si : mocirlare, ca v., care e de preferitu formei mocirlire, si prin urmare : mocirlatoriu, tona, adj. 8., mo-drlatu, part. sup.; mocirlatura, 8. f,, etc. MOCIRLARE, mocirlatoriu, mocir-latu, mocirlatura, si : mocirlire. mocir-litoriu, mocirlitu. moeirlitura. mocirlosu, mocirlutia; vedi mocirla. MOCOSIARE, mocosiatoriu, mocotia-tu, mocositura, mocosire, mocosxtcriu, mocositu, mocositura, mocosia, mocosu; vedi moca. MOCRA, s. f., fructu, poma de mocru; 6to mocru, s. m., specia de arbore, ee-rasiu duracinu — oerasus doradna ee-rasa profereus, ceresiu ce produce cere-sie duracine (—negre, tari si dulci); (fr. -golgnler, fructulu : golgne; germ. dn-ranlscher klrsohenbaiim , fructu :hkrt-Ilohe oder daranliohe klrsobe; Diction. j5raciaMM.-8iis8klr8ohbaoin,8us8klr8che). MODARIRE,-eseu, v., in locu de mo-durare=modulare, modellare, mai allessu in intellessulu speciale, in archi-tectura, musica si pictura; vedi dlro in Dict. modellare, modulare. MODARLANIA, s. f., vedi modar-lanu. MODARLANU, moderlanu, in loca de tnodurlanu,-a, adj. s., camu in acella-asi sensu cu badaranu : barda», plambeaa, stlpes, trunens, stolldus obTlaram re-rom admirator, plngols et tardns, dex-terltatls expers , rel param hablll» , tneptns, stupldus, hebes) ruBtlvanni, agrestls, Impolltns, lnnrbanus,hnmaol-tatls expers, nequam, nebolo, rlll», ab-jeetns, etc.; de t<5te părţile misellu si de nemica: de partea intellegentiei: greuouiu, greu si grossu de capu, trun-chiu, bustianu, butucu, stupidu, casca-gura si guracasca; de partea practica, ia actioae : fora desteritate, fora abilitate, stangace io tota poterea corentu-lui, ioeptu, inerte, greulu pameatolui; MOG. MOG. 381 d« partea portnlui si portărei morale : neliimtu, nepolitu, neformatu, necio-plitu, impolitu, neomenosu, inurbanu, rustica, rasticanu, agreste, aspra, sel-tmicu, apoi : vile, abiectu, improbu, mise 11 q a fundu, etc.; — derivate : mo-darlania = modurlania, s. f., calitate, a tatu, natura, fapta de modarlanu—mo-dttrlanu ;-modarlanescu=modurlane-Mcu,-a, adj., de modurlanu, de ande si mdr., modurlanesce; verb. de regala re-fless. a se modurlanî=z& se face modurlanu, inse si: a modurlanî pre altulu, modurlanesce, abbrutesce pre cineva; — affine, ca modurlanu prin origine mo-duroiu—moduroniu, adj. s., inse diferita in caracteriu : morosns, tetrlcus, trlsllt) dlfflcllls, lmportunos, qoernlas, ■mbratleus, sospiclosos; morosu, tri-stu, difficile, greu de multiamitu, totu de a un’a baretandu si plangundu-se, □eintrandu nemine in voli’a lui, impor-tunu, fogindu de toti, meticulosu, suspi-cio8u, misanthropu, etc.; — e invedera-tu, co moduroniu=moduroiu e formatu d’in modu, pl. moduri, prin acellu-aşi processu, cu care se născu moro$u=mo-r«as», d'in more=mos, moris, care e d'in acea-asi rădice cu modu; asii si modurlanu, differendu de moduroniu numai prin terminatione si directione de sensu. MODIOLIEE,w!odioZip|i.r>p=tv=mormurarp. MORMAITU, mot maitura; vedi mormaire. MORMINTALU, adj., d’in mormentu, de mormentu, sepulcralla; inse incor-rectu in forma, co-ci s’ar cere : mor-mentale. MORMOLICU, si mormolocii, s. m., gjrlnus; fetu de brosca (confere si grec. |xop|j.oX6x£iov). MORNA, s, f., clara; măciucă, măciucă occiditoria, oînraoritoria;—de unde se vede, co morna e unu fetu d'in celli născuţi d’in morire : morte, etc. MORNAIRE,-esew, mornaitoriu, mor-naitu, mornaitura; vedi mormaire. MOROIANU,-a, adj. s.pers., m«nta-nos, alpina», alpestrls; montanu, omu de monte, in specie: Romanii de monte; co-ci: moriani se dicu, pre mul te locuri si pdno astadi, Românii de la monte;— moroianu e unu fetu, nu d’in simplulu monte, ci d’in monte—arce— castru — ma’nla, de unde pomagriam, muru»; si C& se se vedia mai invederatu, co moroia-nulu deriva d’in mania iu form'a măria, cumu se atia in pomccrlanit e de-stullu se producemu aci verbulu totu populare, affine cu moroianu, ca si acestu-a, essitii d’in inceriom, d'in poma>rlum, adeco : moroire,-eseu, adj. 8., moroito-riu,-toria; part. sup. subst. moroitu; S. f., moroitura. etc., in acellu-asi sensu si de acea-asi origino cu v. muruirc, mu-ruitoriu, muruitu, muruitura, tote d'in muru — morug = moenln, (vedi muru, muruire in Dict.);—inse de certu moroirc, casi moroianu, e formatu d'in una forma moroiu, in locu de moroianu, augm.d’in moru=M’iru. care forma moroiu se ap-plica si la multe nomine de Români proprie, cumu se applica si moroianu en-susi ca connome la mulţi Români; — in fine in locu de moroire se aude si nat forma de verbu cu acellu-asi sensu de con-jugltiouea I: moroiare, moroiu tor in, mo-roiatu, moroiatura. MOROIRE, moroitoriu, moroitu, mo* roitura, moroiu; vedi moroianu. MORONTIA, s. f., persloum tlnracl-num, moraclum (germ. barte pflrilche); persica durecina, persicadura, tare; — coventulu nu e si nu pote fi d’in ungur, dorantzat, cumu assere unu ore-cine, ci de certu e formatu d’in moracia de la in o rac Imn, cu adaussu de unu n : mo* rancia, si cu transformationi in moran-tia, morontia;—de altramente nu scimo se fia undeva d'in coce de Carpati con-uoscutu coventulu morontia; in totu ca-sulu inse, fiendu cosu pcrsice, si de certu si persici de speci'a în cestione, cauta se adoptîimu pentru Dictionariulu nostra una forma correcta, adeco : powt :pcr— MOS. MOS. 387 sicu duracinu, sau absol. unu duracinu, Itoma : per sica duracina, sau absol. duracina, Teri: pomu—moraciu, pomn— moracia. MOKONU, si morunu, s. m., acipen-Mr, tarslo, silurus,—Linn. acclpeuser hus», (scriptur'a latina : acljieiiser pare mai correcta, pentru co pescele in costume se prende ca mai desu cu acu de ptscuilu), fr. entorgeou, germ. hunsen, neo-grec. (lo’jpoova;—genu de pesce bene cuonoscutu do pescarii noştri;—cu tote aceste-a D. Miklosich c6rca se referia romanesc. morunu la serb. mornua, fiendu co nn afla coventulu in v. slavica sau in alia dialectu slavicu; d^ro : ce se mai Jici doctulai slavistu, cându ellu are cofcedianti’a de a referi chiaru si purulu rouiauicu mrena=murent<=lat. mor®-■a=grec. jiopotiva, la v. sl. mrena, care nu essiste de locu, si abiă se afla in n-aele noue dialecte slavice, cumu in 3erb. ■raas, care nu mai inoape dubiu, co e impromutatu d'in sfer'a limbei romanice;—pentru mrena vedi in Dictionariu wmrtna. MORSA, S.f., Iterbarutn mnlenm, doici* et iuarb succns, muUnm, mulsă; dalce succu de multe erba, in specie : ioccu dulce de vitia de viuia, mustu, cumu si d’in miere facutu : morsa de rinu, de miere; morsa de erb'a ursului, te se dice si mierea ursului;—nu e lipse, cumu face unu vocabulistu, se caute îd limb’a russesca; co-ci morsa se dice si mitrsa : mursa de miere, mursa de uva; ii inco si mai desu : muUa, care are si form’a primitiva, ca f. d'in part. mulsu, l uatu ca subst. f., cumu si chiaru iu lirab’a classica, in latin'a : mitlsum, n. ting. si mulsă n. pl. ca subst. in acellu-iri sensu cu mulsă allu nostru; mul sa raw trece, cumu vedumu, in : mursa si »wr*a. UORTANC, si morlacu, s. m., vedi •orfan». MORONC, s. m., vedi moronu. MOSAlCU,-a, adj.s., vedi in Dictio-»riu musaicH. caro e form'a correcta si Etnologica; » 6s?a mossiu, analogu cu motiu, d’in I nre tpoi verbulu: mossiaire, mossiaitu, | MMsiaifura, cumu si mai simplu : mos-I «»«. mossiatu, mossiatura, etc., in a- I ull'i-aai sensu cu : motiaire si motiare, & lorte probabile : musiars, musiatu, musietia, etc., cauta se fia in locu de mossiare ~ mussiarc, mossiatu = mus-siatu, mossietia — mussietia, etc., cu sensu d6ro speciale de: formosetiare, for-mosetiatu, formosetia. etc., intre mulţi Români si mai allessu intre Macedoromâni, co-ci de essemplu : mossiatu — mus siatu are sensulu ce are ui motiaiu de la motiare, sensu de : formosu. elegante . splendtdu, plăcutu, etc.; de si unii au esplicatu musiatu ca abbrevia-tione d’in furmusiatu. M. MOTIA.lTORIO,moscanU—moschante, part. pre3. adj., Care redole a moschu : flori moscanti, fc»tHU moscante, peri prea tare moscanti, ^Mesufferiti de moscanti;—ca mai desu applica form’a participiale a perfectu-X ui : muscatu=.moscatu=moschatu,-a : «*) in genere : erba moscata, flori mo-calc, vinu moscatu, uva moscata, nuci »muscate, peri fortemoscati, nusiede bene ,>► uniloru asiâ de moscaţi; muluri ne-t/ferite de moscate ce sunt, moscate pre ^aieKde loru, moscate pre vestimentele ^*>ru, moscate pre pelle si pre totu cor-&*ulu8cu;b) in specie, casubstantivu (care » « subintellege): a) f., muscata = mos- cata—nwschala : a) moscata—varietate de planta, de flore : multe su varktatile mosc'iteloru; si specie de moscate essistu mai multe; prin casele si gradinele, mai allessu urbane, moscatele desvolta forte formosu florile selle; p') moscata—&to-ma, in genere, calda, ferbente si pun-gente, care serve de condimentu la buc-cate aromate : pâne de moscate=pâne moscata, aromaticul rel mcllltus paels, (fr. paln d’lplces, si: 6ptcP8=moscato, aroma,—moscate, aromate); in specie, mos6ala=speciadearoma, nomita si nu-cusiora; 7') moscata = nuca moscata sau nuci moscate, nux aromatica rel my-rlsttca, (fr. masonde, de unde curre si la noi : muscada in locu de correctula : muscata—moscata—nmc)Mtck), $') mos-cata=una moscata, dissa si: thymiosa (temiiosa), nvu aplaun, (fr. musoat, —de uude curre si la noi: m. muscatu, si f. muscata, sau moscatu,—moscata; vedi si mai diosu); £) muscata = moscata moschata — aro»ia=aroma, (fi'.tfplces; vedi si mai susu la p'); m. muscatu = moscatu = moschatu : 6) moscatu — vinu moscatu, nomitu si thymiosu (te-miiosu), Tlnum aplanam, (fr. muscat,— de unde curre si la noi: muscatu in locu de mai correctulu : moscatu = moschatu)', (3') moscatu — moscata de susu sub 8'); 7 ) moscatu = buccata condita cu aromate, cumu si beutura de assemine condita: beti moscatu spirituosu; noi nu bemu moscate derivate d’in part. subst., 1. muscatellu = moscateUu moschatellu-a, a) in genere, deminu-tivu alluparticipieloru substantive, masculine sau femeuine, cumu si allu par-tioipieloru adiective, de essemplu : moscateUu d’in moscatu ca vinu; odorifere moscatiUe d’in moscate ca flori, etc.; b) in specie, de essemplu: a) muscatellu — moscateUu = moschateUu, m., dnpo Dict. de Buda, planta, esplicata: lat.ţeranlam odoratlsslmns,Ltnn germ. das muscatell, der nohlrlechende stor* chensehnabcl, it. moscatoi (camu asiâ si Dict. Barcianu, germ. ilna mnskatell, der wohlrlecheude Btorchenschnabel, bUamstoroheusehnabel); dupo Diction. Raoul: nolx musendo, (vedi mai susu : 396 MUS. OTS. moscata = nuca moscata); (3) musca-tella = moscatella—moscliatella, 8. fM poma de peru moscatu=pera moscata, dÎBâa si thymiâsa (temiiosa) : moscatelle =zperemoscatelle=pere thymiose (comp. Barcianu germ. muskatellerblrue); — 2. muscatariu = moscatariu—moscha-tariu,-a, adj. 8., relativu la moscatu— mascata, (dupo Dict. Buda: lat. moacha* tna = [moscatusl, germ. muskateller, it. mosoadello,—dupo Dict. Barcianu : germ. rau»kateller); in specie, s. pers. cellu ce fabrica sau, vende moscate = aromate, (fr. Ipiees), fem. in acestu sensu: moscataria, si mai desu : mosca-taressa; — iu acellu-asi sensu si: mus-caiaretiu = moscataretiu = moscha-tareliu,-a; — d’in muscatariu=mosca-tariu=moschatariu si form’a : muscata-ria = moscataria—muschataria, arte de moscatariu, officina de moscatariu, mulţime de moscate, etc.; — directu d'in muscu = moscu = moschu, (vedi iu Dict. tnoschu) essu si formele: wims-cariuz=.moscariu—moschariu,-a, (prin urmare de preferitu formele cu o, ca se uu 8e confunda cu : muscariu d’in mu-sca-musce; vedi si mai susu), adj. s., relativu la moscu sau tnoschu : preparate mo8caric, medicamentu moscariu, unsori inoscarie, etc.; — moscariu,-a, 8. pers., (f. si mo8caressa), cellu ce prepara sau veude materia moscaria sau composite moscarie; de unde si: moscaria—mos-charia, s. f., reale : arte de a prepară moscate, commerciu de moschu, mulţime de materia de moschu, etc.; — in fine : muscalu'lu dracului = una specia de planta^scablogaBaccIsa, Linn.,—unde muscatu-lu, (cu s aspru sibilante), nu e unu muscatu d’in moscu sau moschu,— care, cumu s’a observatu de la inceputu, inco se aude cu s aspru sibilante—, ci d'in muscatu de la muscare—mussica-re=zmorsicare, cumu resulta invederatu d’in esplicarile urmat6rie, adeco in Dict. de Buda : germ. abblas, teufelsabblss, das abblsskraot; in Dict. Barcianu : der abblss , tenfelsabblss, das abblss* kraot, brummkraotj in franc, la scabi* euse de bols=mora do dlable. MU SC ARIA = muscaria si moscha- ria, tnuscariu=moscariu si moschariu, »mscataretiu=mocataretiu si moscha-taretiu,-a, muscatar ia—moscatariu si moschitaria, muscatariu = moscatariu si moschatariu,-a, muscatellu—mosca-tellu si moschatellu,- a , muscationez= moscatione si moschatione, muscatoriu=z moscatoriu si moschatortu,-a, muşcătură = moscatura si nmehatura, mus-catu=moscatu si mo»chalu,-a. musca-tulu dracului, si ?nuscatu de dracu; vedi muscare. MUSCBCAFA, s. f., preuditare de musce; — d’in musca pl. mus ce, si d’in capere. MUSCELLU, s. m., deminutivu d'in munte — monte montloulos : muscellii Campulongului; possedemu patru mu-scelli; —Muscellu e si nomele propriu allu unui judeciu de monte; —de certu muscellu = moscellu e forma contrassa d'in munticellu=monticellu. MUSCHECIU, 8. in., (cu s aspru sibilante), deminutivu d'in muscoiu (totu cu s aspru sibilante); vedi d£ro mws-coiu. MUSCHETA, s. f., si m. muschetu, (pron.t/iwsfce/a, musketu, dupo fr. mont-quet, it. moscheto), Igneaballlsta.scl*-petns; arma de focu : sdopetu, bal ista de focu=balista ignia=pusca; derivate: muschetariu,-a, adj. 8., relativu la muscheta ; in specie : mililariu armatu cu muscheta, sclopetariu, sclopetarln* mlles; muschetariu allu regelui—sclo-petariu ccdlare, regls eqnea;—musche-tonu=mu8chetone, s. m., (dupo fr. mosa-qneton), brerlorls tabl sclopetas, sclo-petu=pusca ca tiâva mai scurta, — de si form’a onu=one espreme augmenta-tivu;—muschetaria. s. f.,(dupo fr. meus-(joeterle), cu intellessu de: a) stătu de muschetariu; b) mulţime, cita de muşchetari; c) impusiîatura de mulţi m-is-chetari in acellu-asi tempu. MUSCHETARIA, muschetariu, muschet u ; vedi muscheta. MUSCOIU, (cu 8 aspru sibilante, co-ci cu 8 lenu : muscoiu = tnusconiu vine d’in musca, de care vedi in Dict.) s. m., molns, hinuos, onagor; mulu, callu by-bridu; iu specie, mulu selbaticu: st*- MUS. MUS 897 rau dupo apa muscoii desertului;—muscheciu , (cu « aspru sibilante), s. m., in acellu-asi sensu cu precedentele mu-seoiu, inse muscheciu pare deminutivu d’in mu8C(riu, si, in specie, muscheciu insâmna si caUu tnicu de monte, callu inse agile;—forte probabile, amendoue coventele su essite d’in musc-are=mus-8%c-are=mo8sic-are=morsic-are, ca a-nimali obstinate si mordaci. MUSCORNU, s. m., specia de placenta de vârdia, de coreckiu, etc.; — cu s aspru sibilante, ca si muscu, (ce vedi in Dictionariu), d’in care pare essitu, inse si prin infloenti’a de cornu sau pote hornu—fornu. MUSCULARE, muscularitate, — covente ce se refera la mu9culu=musclu, ce vedi in Dictionariu, in care au se intre altele de acea-asi rădice, ca covente scientifice, cumu si vulgari. MUSDEIU, s. m., vedi mosdeiu. MUSELL1NA, s. f., si m. musellinu. (dupo fr. mousMlIne), tel» Mnea=pân-dia forte rara si suptire, care se conno-8ce in vulgu sub nomele de ttdpanu;— (coventulu fr. pare essitu d’in monse = muschiu de arbore, etc.). MUSIAMA, (pron. musiamâ, pl. mu-stamaUe), s. f., tel» cerata; pandia cerata san resinata; metaforice : a face, a pune ceva musiamâ, a asconde, cocol-losi, dâ si lassâ la una parte, a negle-ge, etc.;—coventu turcescu deeliminatu d’in limb’a româna. MUSIATELLU, s. m., specia de planta forte bene connoscuta poporului, fr. ea-■tomllle, lat. chanmmelnin, antheml»;— pre a locuri nomita si: romanitia, f. san romanitiu, m.;—pentru musiatieUu, care e, de certn, afGne cu : musiatu, musia-tiare, musiatiatu, musiatetia, etc., a-deco unu deminutivu d’in musiatu, vedi: motiaire, motiare, mosiare; etc. MUSIATETIA, musiatu, etc.; vedi musuUellu si celle acf indicate. MUSICANTU, musicesce, nu su de câtu covente incorrecte si peccatose in forma, in locu de correctele : musi-cante, musice, ce vedi in Dictionariu. MDSITIA, s.f., Termlcniornra turba» ■■Itltado; mulţime de vermisiori, de larve de musce; — veri-ce ar assere D. Mtklosich, noi credemu firmu, co mu-sitia nu e slavicu, ci formatu d’in musca ensasi, prin muasa, mussia, mussi-ca, mmsicia=mu ssitta, etc. MUSTACIU,-a, adj. s., vedi musta-retia. MUSTARETIA, s. f., si m. mustare-tiu, plantarăm, arboram suecugj succu de plante, dc arbori: mustaretia de te-liu, mustaretia de salce; in specie : mustaretia de mesticanu; cu mustaretia de mestecanu se nutrescu terranii, pre locuri unde crescu si prospera mestecani, —mustaretiu,-a, unu addeveratu adiec-tivu, applicatu absolutu, ca substantivu, e trassu d’in mustariu, ca si porcare-tiu,-a, d’in porcariu; 6ro mustariu e essitu d’in musiu, de unde si form’a mai directa si mai simpla : musteciu sau mu8tetiu,-a, applicatu inse, de regula, ca subst m. reale: mustetiu,-a, ca si ro«-staretiu,-a, in genere, cu sensu de succu: mustetiu de florea ursului, mustetiu de plant’a titi'a vaccei; b) in specie, mustu de vinu mai pucinu bonu san dulce de câtu se cade se fia mustulu : acestu-a e musteciu nu e mustu addeveratu; mmtc-tiu acru, mustecie styphose, acerbu musteciu;—unu altu derivatu de forma mai desvoltata, ca si mustaretiu, e: mustini-ciu,-a, adj. s., si, de regula subst. m., reale : mustiniciu, determinatu cu adj. albu: mustiniciu albu, esplicatu de Bar-cianu : germ. wetsser lialinenfagg; —in fine form’a: mustaciu,-a, adj., de mustu, in specie subst. m., muslacm=placenta cu mustu sau cu vinu, etc. MUSTECIU, mustetiu; vedi mustaretia. MUSTERIRE, (cu s aspru sibilante),-eseu, v., d’in mosteriu, a fi muşteriu, a se face muşteriu, a face pre cineva mti-skriu, emptorem esae, fieri, facere vel eonclllare;—musteritu, part sup.,—muşteriu,-a, 8. pers., emptor, emptor fre* qaena, freqaentlor, cellu ce compera de la cineva in genere, una data, sau une -ori, raru; dro in specie, cellu ce compera de ordinari u de la acellu-asi merca-toriu;— de origine arabica, communi-catu prin Turci. 398 NAB. NA3. MUSTERITU,t»Mster£u;vedimHs£m're. MUSTETIU,-a, adj. s., vedi musta-retia. MUSTINIC1U albu, s. m., vedi mu-staretia. MDSTOCE, s. m., (inse si fem.), hlr* sntls et torpibos mjstaclbns predltug; (omu) cu mustacie perose, fioccose, aspre si urrite: nu sufferu acestu mustoce; ce muliere mustoce! cine se insora cu acesta mustoce de muliere ? — d’in mu-stacia, cu mutarea lui a in o, si de cer-tu in pl. ca si mustacie, de si in sensu singulare, e de scrissu mai correctu : mustocie, cu tote, co (ca si muce, hurte, martiole, etc.), pote fi, in origine unu genitivu. MUSTRUIRE,-cscw, v., d’in mustra, monatrare, exercere, reprehendere. ob-jnrgare, exprobrare, Increpare, conrl-clarl; a mustră, a face mustra, (mai ener-gicu inse mustruire de câtu mustrare), a essercitâ, deprende, invetiă, câştigi, certă aspru, barită, fulgeră, a sberă, raa-letractă, a strigă si infrico9iă, etc. : a mustrui ostea de doue ori pre di in cursu de mai multe ore; nu ti scii mustrui copiliţi, tic cumu soci'a; mustruiti de voi, ne va veni si noue ap'a la tnora se mu- st mimu; a lu mustrui prin mercatu M audiulu muliimei vulgului;—mustruiim, part. sup. subst.: mustruiti la trei coste; nu e tempu de mustruitu, mustruittdu teu e prea aspru si acerbu; mustruito-riu,-toria, adj. s.; mustruitura, s. f., actione si effectu de mustruire : mustruitura vessatoria si fatigatoria, etc. MUSTRUITORIU, mustruitu, tnu-struitura; vedi mustruire. MU8UNOIU, si musuroiu, (pre a locuri : musiunoiu si mtmuroi'u), s. mM vedi in Gloss. mosiaroiu si mosoroiu, in Dict. modioroniu la modiolu^modioru. MUTALEU, 8. m., vedi meteleu. MUTE, s. f., vedi muchia. MU TI A, si mutime, s. f., stătu de mutu; in form’a mutime cu mai multa energia de câtu in form'a mutia, si totu de una data mutime arc si sensu de col» lectivu : mulţime de muti. Latinii d'in surdus au formatu surdltas, «ordlţo si snrdltla, d’iu mntns n’au cotediatu a formă neci mutltas, neci mutigo, neci nn> tltla. Românii au supplenitu acestu defecta prin mutla si mutime, care preeup— pune form’a mutigine sau mutituâine;— p6te co n'aru fi superflue neci formele mutetia si mutitalc. N. NABABIA, 3. f., (fr. nababte), titlu, demnitate de nababu; — âro nababu, 8. m. pers., principe indianu : nababii su principi indiani. NABADAIA, s. f., Insaula, furor; furia, nebonfa, essire d'in menti, etc.; de aci si : nabadaiosu,-a, plenu sau appu-catn de nabadaia, applecatu Ia nabadaia: năbădăioşii intra desu si currendu in nabadaie; a bagă pre nabadaiosu in spaitnentose nabadaie;—nu cumuva nabadaia in locu de nebndaia=n«bataia ? NABADAIOSU,-a, adj., vedi noAs-daia. NABOrRE,-eseu, v., a earră naboic; —naboiu, pl.-c, massa, grumuru de gU-cia, 8Îoiu;—s9 nu fia cumuva in locn de m/> boiu=zneboniu, augm. d'in nv/"?=nubes T NABOIU, p. m., pl.-f», vedi naboirr. NABtJSIELA, s. f., vedi nabusire. NABUSIRE,-es«i. v., cu multipla si variu, ba inco diversu sensu, d’in care proferomn urmaWriele significationi : 1. intrans. a se innecă, a perde sufflt- NAB. NAC. 399 rea, a lessină, a cade d'in petiore, etc.'; tij de totu in specie : aerW aestn saffo-e*rl, pruefocarl, ase innecâ, lessină de multa si violeuta căldură : au nabusitu asiâ. co păru stă lessinati de căldură; pre arsurele cânelui nabusisemu de totu; nu e asiâ de caldu, de ce se năbuşiţi? —b) in genere : snffocari, ani mo dellce* r*, languesoerc, murcescere, torpesce-r«, a se innecâ, a perde sufflarea, respirarea veriuumu, nu numai de dmeni si de animali, ci si de plante, a torpi, lau-gedf, deperl, etc. : nabusescu arburii si pomii pusi asia de desi; nabusimu inde-suiti de mare mulţime de vulgu; nabusimu chiaru de vorbele lunge si insulse alle Umbutiloru, tioi nu nabusimu asiâ tiecurrendu; nabusesce commcrciulu, nabusescu artile, nabusescu scientiele, nabusescu celle mai nobili aspirutioni sub oj>i*retstoncadespotismului; nabusescu si tittpcru nalt o ni mari integre sub grculu jugu de tyrannia; 2. trans. si reiless.: o/ autocare, praefocare, strangulare, a stringe de guttu, a innecâ, strangulâ; . nubustti copillulu cu atâte copertare; nu năbuşiţi bieţii betrâni, ce nu se potu smulge d'in desimea vostra; veti nabusi biett i callii cu allergature asiâ de violente; ne năbuşiţi cu vorb'a vostra nein-cciata; au nabusitu si mentile copilliloru prin grelle studi:; se nabusescu ăni-mele si sentimentele ănimeloru prin tractam aspra si barbara; b) opprlmere, reprlnoro, deprlmere, a oppreme, as-sapri : despot ii nabusescu poporele, nabusescu si libertatUe; mm potemu nabusi rtikk, nabusi căuşele relleloru; c) se* dare, conclliare, pncure, cohlbere, coer* cere, a allenâ, iropacâ, sedâ, imblandf, pune in frene, infrenâ, etc.: abia se putu nabusi revolutionea poporului irritatu; cine si j>ote nabusi passionile vementi si fcrbtnh? cine pote nabusi furi'a mar ei mterritate? d)e ruere, dlruere, eorruere, er*rter«, destrnere, a derapinâ, ruină, a calcă la pamentu, restornă, distruge, stncă, nemici, etc. : versatur'a apeloru înneeo, inunda si nabusesce tote alle terrti; invasorii si predutorii barbari immda si nabusescu terrele nostre, etc. —derivate : nabusitione, actione Bi ef- i'ectu de nabusire : nabusitionile assu-pritorilom asupr'a poporului; — nabu-sitoriu.-toria, adj. s.: nabusitorie arsure de sore, nabusitorie vessationi alle ty-rannului, nabusitorie vorbe;—nabusitu, part. sup. subst. : năbuşiţi de căldură; mesure de nabusitu libertatea; -nabusi-tura, 9. f., actione si effectu de nabusire: nabusiturele totoru călliloru de libertate; —inse nabusivla e forma incompatibile cu limb'a româna : nabusiella ar fi mai in armonia cu legile limbei;—D. Miklo-sich refere roman, nabusire la v. slav. bnşltl, care nu essiste, abiă pote cită serb. bugltl, care, dâco in addeveru essiste, e unu impromutu d’in roman, buşire, afli ne cu subst. busiu : busiele co-pillului, (vedi in Gloss.); dăro cu ce temeliu affirma densulu, co poporulu românu, allu cui e proprie coventulu nabusire, ar fi potutu d'in uuu imaginariu slav. huşlti, formă unu coventu ca nabusire cu una prep. na totu asiă si de ima-ginaria precumu si neconnoscuta de locu i poporului românu?—Dict. di! Buda iuse produce una esplicare etymologica a co-ventului nabusire, asiâ de apta si formei si sensului, ce lipsescu Domnului Miklosich, iu câtu noi sumu tentati a ne redimă pre dens’a cu deplena securitate, cautandu numaiadesvoltă in puci ne covente celle espresse de mentionatulu Dictionariu, adeco : nabusire, it. nabissare =in sensu cu lat. eraere, promere : in addeveru, it. nabissare e formatu d’in n= In si ablssare d’in abis8o=ab/8sns; hei bene, totu asiâ d'in abyssu = abissu si abussu (pre a locuri : avussu in gur’a poporului), si d’in acea-asi prep. in s’a formatu si: in-avussire=in‘abuss-irc. fora i: nibussire, ca si : nai tu in locu de : in-altu, (vedi si nactu); formele de-plene se audu asiâ de desu, ca si celle mutilate (fora i), cumu: inabussire, ina-bussitonu, inabussitu, inabussitura, etc.; —de si amu av6 a produce si alte câlli do esplicare a coventului in cestione, cauta inse se ne marginimu la satisfactori'a in-terpretatione a vechiului nostru Lexicu. NABUSITIONE, nabusitoriu, nabusitu, nabusitura; vedi : nabusire—ina-bussire. 400 NAD. NAD. NACADIU, s. ra., vedi necadiu=ne-easu. NACLADD, 8. in., stipes, oaodex; trunchiu, stipite, butucu, etc.;—coventu neconnoscutu d'in coce de Carpati, de si pote co e esăitu d’in acea-asi rădice cu gr. xXiSoţ. MACLAIELA, 8. f., vedi naclaire. NACLAIRE,-esctt, V., illlnere, ©bll-nere, vehementer contaminare et pol-loere j a mingf, spurcă, sordi, eofundd sau coperf, incarcă de sordi, scalori, ordori, loture, etc.; derivate : naclaitu, part. sup.; nadaitura, s. f., actione si effectu allu actione de naclaire, forma cellu pucinu de preferitu formei fedosa: nadaiclo; — de unde? pote d’in cleiu : inacleire, scurtatu in : nacleire. NACLAITU, mdaitura; vedi naclaire. NACOVALA, 8. f., Incos; incudc, instrumentu de batere a ferrului;—pre a locuri: nicovala, nicovana, nocovana, pentru co e coventu slavicu, si unu strai-nisniu incompatibile limbei române nu p6te de câtu tlucturâ. NACRAVALEU, s. m., Ilnteum col-lare; legătură deguttu;—neconnoscutu de locu d'in coce de Carpati. NACRIRE,-e«cu, v., reuscrissu dupo rea pronontiatione, in locu de: inacrire; vedi in Dictionariu acrire si inacrire. NACTU, 8. m., (san mai bene adv.), pecunla numerata; argentu numeratu: a ave sunm’a nactu, a veni si comperă nactu = in banni; numai nactu , pre nactu, cu nactu vendcmu si comperâmu; —nactu e mutilatu d’in in-actu = in aclu = in fapta, in realitate, si de acf, despre moneta : in numeratore, etc. NADA, s. f., cumu si derivatele :na-dire, naditoriu, naditu nadilura, cu compos. innadire, innaditoriu, innadi-tu, innadilura, etc., se potu vedâ, in Dictionariu la articl. nodu (cotra fini-tulu acestui articulu), bene si claru interpretate ; aci nu avemu de câtu a re-spunde in forte pucine covente la asser-tiooea doctului slavistu despre originea | coventului romanescu nada; D. Miklo-sick assere, co rom. nada e nascutu d’in | V, slav. nadetl = Infllţere , si rldima : apoi acesta assertione, (fora neci una ap-parentia de addeveru), numai si numai pre serb. nadtti=Indere, care inse, ca si slav. nadetl, n'are nemica a face, neci in sensu, neci in forma cu coventulu romanescu nada;—noi amu demonstrata in Dictionariu la art. mai susu citatn , cumu, prin collu mai liusioru d’in pro-cessele fonetice alle limbei plena de in-stinctulu justu allu poporului ce ua vor-besce, a trecutu form’a nodu, — care are totu asiâ, de appriata si form’a no-da,—in fine la form’a nada, in strinsa connessione cu sensulu formei dominante nodu : ce se cere asiâ, d£ro mai multu spre a demonstra identitatea de origine a coventeloru nodu-noda cu nada ?—nemica; cu tote aceste-a se punemu cnr-rendu si in scurtu, in evidenţia, identitatea fonetica si intellectualc, chiaru in acea-asi stirpe d'in celle doue limbe ariane ca mai strinsucollegate cu limb’a Românului, adeco : a) sanscr. rădice ; nadh=nab=nec-tere, part. subst. nad-da=nexns) nodatns, nodus; b) lat. nec-tere, nexns (=npo-soi) , nod-us,inse si cu a (peno acf cu c si cu o) : nng-»«= (naxa,=nac-8a), nalta (=nac-ca), etc.; —vedi si nadaire. NADAIRE,-eseu, v., p»Tle optuarl, pu ta re, prtosaţire; a caută a nodi sau nadâ, nadi 6re-cumu curmciu cu teiu, d'in teiu curmeiu, a nodă fiitoriulu cu presantele , a coniecturâ, opinâ, presentf, presagf sortea si a si pune la bona caile acesta sorte, etc. : de multu nadaie si inco va nadai fora se dea de capdulu lucrului la care nadaie,—nadaitu, part. sup.: nadaite capete; tau e tempu de nadaitu, cu nadaitulu teu nu ti ad-jungi scopulu; — nadaitura, 8. f., actione si effectu de nadaire: nadaiturcle vostre nu ductt si nu voru ducc la neci unu capetu; — verbulu seapplica forte desu ca refless. a se nadai, cu sensu ce dice cu multu mai multu de câtu sin -plulu a nadai: cu dillele se nadaiescn pentru nemic uri;—forte probabile d’in nada, cu sensu despre cogitarc : a nadi =nodâ d'in teiu curmciu. NADAITU, nadaitura; vedi nadaire si nada. NAD. NAD. 401 NADESDE, 8. f., (cu s aspru sibilante), spes; sperantia (vedi in Diction. 8 perare,speranţe, sperantia, speratu, etc.) — derivate : nadesduire,-escu, v., sporire, a speră; nadesduitu, part. sup. sabst., «peratos, speratu; nadesduito-riu,-toria, adj. s., speran», speranţe, iperatoriu, etc.; — covente slavice, ca-dnte, d'in fericire, in deplena desuetudine , si cu fericire supplete in gur’a poporului românu prin susu indicatele : speranţe, sperantia, sper are, speratu, etc. NADESDUIRE, nadesduitoriu, nadesduitu; vedi nadesde. NADIARIRE,-esctt, v.imp., obscnre vMerl, apparerflj halluclnarl, a parâ co vede ce in realitate nu vede, a cogitâ si crede ce nu e, a si nalluci: ce ti a nadiaritu ? ve nadiaresce ce mm mirose a ncttw de omu; si refless. a se nadiari, cu mai multa energia: vi se nadiaresce si de umbra vostra; ce ti s’a nadiaritu pre mene ? tie ti se nadiaresce de tote câte nu vedi; — nadiaritu, part. sup.; nadiaritura, s. f.: si callulu are nadia-riture; — nadiarire e in locu de ina-diarire = in-a-diarire. NADIARITU, nadiaritura; vedi nadiarire. NADIRE = innadirc, naditoriu, nadiiu, nadilura; vedi nada, obser-vandu totu de una data, co nadire se aude forte desu in formele conjugatio-n«i I: nadare = innadare, nadatione, nadatoriu, nadatu, nadatura = inna-ăalura, — cari, de certu, su identice cu celle ce au o intermediu : nodare—înnodate, nodationc, nodatoriu, nod'.Uu-ra, etc. ce vedi in Dictionariu. NADIRU, 8. m., (fr. nadir, — coventu arabicu); puntulu directu oppusu pontului verticale nomitu scnilhu. NADRAGELLU , pl. nadrogelli, s. m., vedi nadragu. NADRAGU, 8. m., de regula in pl. nadragi, cullgaram genau, femoralla t*1 femlnalia; braccamente pentru pe-tiora, ciorici=petiorici, iciari=liciari, femorali.etc.; inse singulariulu nadragu se applica, in speciale, unui-a d’in cei dotii cruri ai braccamenteloru ; asiâ ; ptmu, seotu omenii nadragii, cându braccamentele su complete; ero : candu unu nadragu lipsesce unei parecla de nădragi, cu aceşti nadragi manei nu se pote imbraccâ otnulu si essi in lume;— derivate : nadrageîlu, deminutivu: unu naăragellu de copillu, inso, de regula, in pl.; nadragellii unui copillu; asiâ si form'a de deminutivu : nadragutiu, de regula in pl. nadraguti: âtnbla fora nadraguti; — in fine forma de deminutivu d’in nadragu e si nadragillu ,-a, adj. s., inse, de regula, in form’a f. na-dragilla, applicatu cu sensu de : femi-nalla Inepte geren», portandu reu si pre dosu nadragii sau nadragellii: copiliţi su, in specie, nesce nadragilli sau nesce nadragille; — dupo unii coventulu nadragu ar fi d’in ung. nadrig; dupo D. Miklosich acellu-asi coventu ar fi V. slav. nadraşfil = femlnalia; — dâro ar potâ fi si unu derivatu de la: ne* re = văsiv = torcere si tessere, prin form’a netru, netracu, apoi mutilatu in nedragu sau nadragu. NADRAGILLA, nadragillu; vedi nadragu. NADRAGULLA, s.f.,in locu de ma-tragulla == mătrăgună; vedi io Dictionariu : mătrăgună. NADRAGUTIU, pl., de regnla : nadraguti; vedi nadragu. NADUFOSU,-a, adj., d'in nadufu, plenu de nadufu, suffocans, animam ex-stlngnens, suffocante, asfissiante, occi-ditoriu, etc.;— nadufu, s. m., sufTocutlo, aulmto exstinctio, deletlo, mortifer fturls tractus, mortifer aer; aeril mor-tiferu, suflfocatione prin aeru veneuosu, stingerea respirationei, asphyxfa sau as-fissîa, innecatione prin sufflaro de aeru venenatu: in grope inchise se formedia nadufu1, in specie : aorls aostns, inno-caro, lessinare de prea mare căldură : morira mulţi de nadufu; nu mai potu sufferî nadufulu; in genere: gravamen, moleatla, dolor, sufferentia, greutate, nevolia, supperare, dorere, etc.;—acellu-asi coventu se mai aude si in form’a : naduhu = mduchu, in locu de nadufu, de unde apoi derivato : nadu-8ire,-escu, v., «udare, asBiidaro; sulfo-care, animam exstlnguere t a assudâ, 26 G. 402 ___ __________NAL__________________ iu3e si : a suftlâ greu, a innecâ, suffo-cd, etc.: năduşiră si se năduşiră multu prin calde si tari beuture; ne nadusesce caidur'a caniculei; me nadusescu toti d'in pregiuru; se nadusi si lessină; — năduşitoriu,-toria, adj. s., nadusitu,-a, part. sup. etc., si fedos’a forma: nadusie-la; —covente slavice, cadate in desuetudine, respinse prin addeveratele corente romanesce : sudore, sudare, assudare, innecu, suffocatione, lessinu, etc. NADUFU, 8. m., vedi nadufosu. NADULLIRE,-mcm, v., aride appe-tere, ardenter fctudere'; a duce mare doru, a dori; part. sup., nadullitu; s. f., nadullilura, adj. s., nadullitoriu,-târia; — probabile d’in nada, nadire. NADULLITORIU, nadullitu, nadul-litura; vedi nadullire. NADUSIELA, nadusire, nadusitoriu, nadusitu, nadusitura; vedi nadufosu, nadufu. NĂFRAMA, s. f., vedi mahrama. NAFTA, 8. f., si m. naftu; vedi in Dictionariu : naphtha. NAFURA si nafora, s. f., vedi in Dictionariu : amfora—anaphora. NAGATIU, 8. m., specia de passere a-patica, palustre, Tanellus (germ. kibitz)! NAHOIiU, s.m., care are numai unu testiclu. NAIBA, s.,‘(leuatu si ca f. si ca m. iu sing., 6ro in pl. de regula ca f.), dn-mon , dlnbolu» , maliim, mala ros} ne-quam, ucelestus, sceleratul l.diavolu, dracu, demone, spiritu necuratu: naib'a impellitiata, si naib’a impcllitiatu; naiba gollu in acestu omu, in acesta mu-liere; a dă naibei, du-te naibei, duceti-ve cu naib'a, du-te la naiba; ce naib'a pre aici ? de naiba nu scapâmu; unu naiba, una naiba; 2. reu, calamitate, ne-volia, mai allessu: omu misellu si seele-ratu : omulu naibei esti tu; allu naibei omu, a naibei muliere, mm e neci de naib'a, cu naiba omu, naiba de copillu, naibe de fete, unu naiba de sociu; — derivate : naibosu, -a, adj., plonu de naiba; — naibutia, deminutivu;—forte probabile d'in nu aiba = n'aiba, in frasi imprecative ca: n'aiba parte, n'aiba locu aici, etc., apoi cu tempulu re- ________________NAM.___________________ dussu la unu sub3t. naiba adjanse una din espres3ionile reului ideale, realisata ca draculu, demonele, etc. NAIBOSU, naibutia; vedi naiba. NAIEMIRE si naimire,-eseu, v., Iscare rol conducere ; a dâ sau leud cu naiemu = mercede; naiemitu si nai-mitu, part. sup., — adj., naiemitoriu,-toria; s. f., naietnitura si naiinitura;— form'a cea mai primitiva, d'in care tote celle precedenţi, este : naiemu si nai-mu, s. m., mcrces, qua quld locatar rel eonduoltur, nuulum, vaoXov, mercede CU oare se 16oa sau ee conduce, se da sau se prende ceva cu mercede; in specie, naulu = mercede pentru conducerea u-nei nave sau locului linei nave : nuie-mulu e charu si nu me potu imbarcdsi strămută pre apa cu atâta summa de naiemu; — tote aceste covente si mai abbre viate sub formele : namu= nair mu si naiemu, namire = naimire si naiemire, namitu = naimitu si naiemitu, etc. — Dict. de Buda interpreta aceste covente prin grec, (iwfMc, tuadeo-oiţ, fora se aiba aceste-a relatione formale cu celle romanesci; Miklosich reporta totu la v. slav. năimii; noi credemu co slaviculu e impromutatu d'in roma-nesculu naiemu, trassu d'in naie—naue sau nave = naris, prin suffissulu mu, cumu si naulu = naulum, vauXov,e formatu d’in acea-asi rădice prin altu suffissu, adeco : lu = lum, Xov; de la acestu sensu specialisatu autaniu la in-tellesuulu de naulu, apoi estensu in urma la sensulu generale de mercede; — de altramente, coventulu : naiemu si derivatele sâlle : naiemire, etc. mai de totu su cadute in desuetudine; abiâ in cărţile basericesce se mai audu espres-sioni ca : se nu intre naimitulu sau namitulu in ouile tille. NAIEMITOBIU=naimj7ori«, naiemitu = naimitu, naiemu, etc.; vedi naiemire. NAIMIRE, naimitoriu, naimitu, nai-mu; vedi naiemire. NAIU, 8. m., Panta fistula, arundl-ues; ilueru pastorescu; — se dico si neiu, vedi si iu Dictionariu : nabliu. NALUCA, nălucire, nalucitoriu,na-^m NAN. NAN. 403 lueitu, nalucitura; vedi in Dictionariu: nalluca, nallucire, nallucitoriu, nallu-citu, nallueiiura. NAMIRE, namitoriu, namitu, nami-tura, namu = naimu si naiemu; vodi naiemire. NAMESNICIA, s. f., stătu do na-tnesnicu; 6ro : namesnicu,-a, adj. s., Inferior, Tlcarlus; in genere: inferiore, subordinatu, suppusu, subiectu, etc.; in specie : vicariu, locotenente allu unui demnitaria, si mai allessu, vicariu alia unui demnitaria basericescu, — coven-tele se incarca inca cu forme slavice : namestnicia, namestnicu; d’in fericire cu totu su cadute in desuetudine; — tota asi& e si: namestia si namestnia, s. f., posgesstoj possessione, proprietate, avere, avutu, avuţia, bonu, bonuri, etc. NAMESNICU, namestnicu, names-tia, namestnia, vedi namesnicia. NAMETE, s. f., si m. nametu, nlves ▼ent» con gest», nlrlam strnes, oama-lasţ neue accumulata de ventu; cumulu, struia de neue; — D. Miklosich refere coventulu la v. slav. nămeţii j dâro a* cestu coventu nu essiste in limb’a slavica, ci este curatu imaginariu; serbes-culu : namet, care consuna in sensu cu cella romanescu, cauta se fia unu im-promutu d’in limb’a româna, care esplica coventulu in cestione claru si limpide prin ometu, a) mulţime de omeni co-aeereervati, b) apoi; verice acervu, cumulu, si, in specie, de neue: mari omcti de neue; — de acf cu in : in-omdu— inometu; si apoi abbreviatu : nometu, obscuratu in : nămetu. NANA, nanailla, nanaire, nanaito-riu, nanaitu, nanaitura, nanarc, nana-toriu, nanalu, nanalura, nanasia, na-ndsia, nanasire, nanasitoriu, nanasitu, nanasitura, nane-nani, nanirc, nani-toriu,nanitu, nanitura, etc., vede nanu. NANU,-a, adj. s., 1. nanng, pnmilng, pamllio, pnmllo, (vivat;, vivvo;, it. nano, fr. naln); forte micu, nespusu de micu: piticu, Bterpitura, etc.: omu nanu, fc~ mina nana, unu nanu de barbatu, nesce nani de militari, unu nanu dctauru; si de lucruri: pepene nanu butoniunanu, unu nanu de cadu, una nana de cada» 2. metaf. a) in genere, nanu,-a, mai allessu ca adj., suptire- suptirellu, deli-catu, dilectu, amatu, respectabile, venerabile; b) in specie, mai allessu ca subst.: a) ca m. f., a!) nanu,-o— avonculus, a-mlta, matertsra; unchiu, matusia, pre alocuri; |3') nanu,-a, — nanasiu, nasiu si nanu, de undo dorivato : nanarc, v., a fi nanu=nanusiu, si: nanatoriu,-to-ria, nanatu, nanatura, applicate ca si nanu ensusi numai pre alocuri; inse forte usurpate, totu d’in nanu : j3) derivate a') nanasiu,-a, (=nanaciu, d’in nanu,-a cu suffissu adu), (pronubns) pronnba, paranymphu8,-a, (pater lngtrlcus, ma* ter lnstrioa, testls baptlsml vel matrl-montl); teste de baptezu sau de conunîa apoi d’in nanasiu derivatele : nanasia, s. f. abstr.,3tatu, affinitate, relatione de nanasiu; nanasire,-eseu, v„ a fi nanasiu, a conunâ; nanasitoriu, nanasitoria, adj. 8., care nanasesce; nanasitu, part. sup. subst., nanasitura, s. f.,—se audu pre multe locuri si formele de conjug. I: nanasiare,-ediu; nanasiatoriu, -toria, nanasiatu, nanasiatura;—j3') nasiu,-a, abbreviatione d’in nanasiu, in acellu-asi sensu cu acestu-a;, ddro cu multu mai usurpatu in celle mai multe locuri, impreuna cu derivatele selle : nasia, s. f.abstr.=nanasfa, si: nasire,-cscu=na-siare,-cdiu, v., nasitoriu = nasiatoriu-toria, adj. s., nasitu—nasiatu, part. sup-subst., nasitura = nasiatura, s. f. ,— y) numai fem. nana, cu sensulu speciale de : a') soror natu major, soru mai mare in etate : tu esti nana, sor’a nana a familiei nostra; ,3 ) allls uatu major fe* mina, femina in genere mai in etate de câtu alţii, fia acesti-a masculi sau fe-mine : nana dice cea mai tenera sau ctlltt mai tsneru cellei mai betrane; i) a-mlca, amata, amasla, domina, amica, a-mata, amante, curteana (inse nu asiâ ca lellea do mai la valle); nntrix, ma-ter nntrlx, bona, nutrice, benigna femina cdtra unu alumnu sau si alta per-sona; inse : 5), nanu, nana, nonnu$,-a, monacii j,-a, calugeru,caliigoro3sa, (vedi mai diosu nonn — nonnu, nunn = nunnu); e) subst. reale. m. sing. mnu, 404 NAN. NAP. pl. nane si nani, m. : nanu-lu, nanele, *iattt-l‘=nenla, carmen rel oan’lcum pnerlle, lallum, canticu pentru addormi-tulu prunciloru, pentra resfaciatulu co-pilliloru si chiaru personeloru in etate mai inaintata, etc., canticu forte simplu si fora regule bene determinate, inse plenu de affectione, de si adesea sf de ironia: nane! nane.'puiulu meu; nani! nani! june animosu si plenu de virtute; lassati-me cu nanii si cm tote nanele vo-stre; cu nanulu teu ne addormi pretoti; incetati d'in nanulu ce inspira somnu lucratoriloru; ce nanuurritul—derivate d'in nanulu, nanele, nanii, reali: na-nare, v., lallare, cantlllare, a cantâ de dormitu, si de acf, a cantâ in cetu, a su-surrd, a inganâ a dese tonuri false si urrite etc.; nanatoriu,-t6ria, adj. s.,care nana sau nanedia; nanatu, part. sup. subst.: nanatulu vostru eurritiosu;na-natura, s. f.: nanaturele vostre nu delecta, ci disgusta; — alte forme, ce se audu mai desu, cUro mai pucinu plau-sibili, ca forme, occurru: nattaire.-escu, V., cu derivatele selle : nanaitoriu, na-naitu, nanaitura : nanaiturele dadace-loru rauce; si verb.: nanire,-es«u, cu derivatele selle : nanitoriu.-toria, na-nitu, nanitura;—in fine form'a nanailla si f., care nu e.neci nanatoriu, nici nanaitoriu, neci nanitoriu, ci mai multu si prea de asupr’a : ineptu in cogitare, in portare si lucrare, etc., — trecemu in* ainte, observandu mai antâniu, co noi credemu ca sf in urmaWriele, co tote co-ventele esplicate peno acf aru fi bene de geminatu, ca si gr. vdvvoţ = tianu de la inceputu; asiâ dâro : nannu, nanna, nannailla, nannare, nannatoriu, nan-natura,mnni,nannire,nannitoriu,nan-nitura,nannasire, nattna$iw,etc.,—3, cu vocalile immutate : a) sub form’a ncn-ne, si cu sensulu de: a) uatu major frate rf frate mai mare in etate: tu esti nenne allu nostru; nenne intre noi, fraţii, nennele e cellu mai mare de etate, ellu esi cellu mai intelleptu; nenne mare; j3) in genere, a-Tnnculut) alitqne proplnqol, unclriu si alti consângeni mai in etate : nenne un-Mu; 7) in sensu mai largu cliiaru si de ecali si inferiori, mai allessu prinaflec- tione si resfaciare; — derivate : nentti-sioru, deminutivu d’in nenne, inse ae a-plica si ca nome, mai allessu nome propriu : Nennisioru, mai mulţi Nenni-siori de nome, asid si: nennica, scur-tatu in neică, care se dice adese si in sensulu de nenne: neică fratele, neică sociulu;—nenncca—nennica, f., mater, mamma; — b) sub form'a nannu si nun-nu,-a, s. pers., a) nonuug,-a, (it. nonna, fr. nonne), monachu, monacha, caluge-ru,-a; in genere : persona venerabile ; (3) pater altor; mater altrlx, tata sau mamma nutrice; ?) (pronubas) pronnba, paranymphus, testla matrlmonll, mar-turu de conunfa, (neci de cumu de bap-tezu, cumu e nasiu sau nannosm). de unde derivate : nonnare = nunnare,-ediu, si: nonnire=nunnire,-escu, v., a fi nonnu—nunnu; nonnatoriu sau nun-notoriu = nonnitoriu sau nunniioriu-toria, adj. 8., nonnatu sau nunnatu = nonnitu sau nunnitu, part. sup. subst., nonnatura si nunnatura; nonnitura si nunnitura; in fine : nonnia = nunnia, s. f. abstr., statulu personei cu sen-sulu de sub. a) : monachia, câtu sicu sensulu de sub 7): stătu, relatione a nonnului sau nunnului, nunnei, ca mar-turi de conunfa; — 4. ordine de idee, espresse cu l in locu de n, si pertinendu mai allessu la lallu, lallare, (de care vedi: lalaire, lallare in Glossariu), ddro totu prin ide’a fundamentale strinse cu celle peno acf esposite, si a nome: a) lella si lellu, s. f. m., reale, ca si nannu cu sensu reale, intollessulu de: erro, ragabondus, fora capet&niu, vagabundu, nestemperatu, etc.; b) numai fem. lelle, (ca si nanna numai ca fem.), a) na ta major soror, soru mai mare de etate; P) alll» senior femloa, femina mai mare de etate de câtu alţii; 7) amica, amasla, domina, meretrix, amica, amante, cur-teana, meretrice : filiu de lelle, de acf derivate: lellisiâra, deminutivu d'in leiUe applicatu in3e si ca lelle cu resfaciare; lellisiora inse e forma trassa d'in lelli-cia=lellitia, si acesta-a d’in leUica; mutilata iu : leica, cari tote so usurpa ci) sensulu formei lelle. NAPADA, 8. f., impetos, oppreatl». NAP. NAR. 405 •brntio; iropetu, attacu, assaltu, perse* cutione, vessatione, appesare, strivire, coplessire, etc., de unde : năpădire,-eseu, v.,rnere, lrruere, olirucre, oppri-mere, vexare, etc., a se rapedf, precipită, arruncâ, acadâ cu furia asupr’a, a oppreme, strivi, vessâ, persecută, appesâ, nemief, innecâ, inundă, suifocâ, etc.; napaditor iu,-toria, adj. s., care napa-desce; năpădit», part. sup. subst.; na* padilura, s.f.;—inse si una forma repren-sibile, ca napadela, s. f., — covente de origine slavica. NAPADELA, năpădire, napaditoriu, itapadilu, napaditura; vedi napada. NAPASTE, s. f., calomnia, injuria, affllctlo, vexatlo, cruclatus, calamltas; calumnia, diffama, injuria, contumelia, afflictione, vessatione, tormentu, tortura, cruciatu, calamitate;—derivate : napa-siuire,-escu, v., oalumnlare, inensare; tffllgere, vexare, opprlmere, oruclare, a calumniă, diffimă, incusâ, incrimiaâ, afflige, tormentă, tortură, vessâ, etc., napastuitoriu,-t6ria, adj. s.; napasiuitu, part, sup.; napastuitura, s. f-,—tote de origiue slavica. NAPASTUIRE, napasluitoriv, napasiuitu, napastuitura; vedi napaste. NAPERCA, s. f., vipera; vipera, s6r-pe forte veninosu;—demin. napercutia; —dupo Dict. de Buda ar fi naperca in locu de noverca; veri-cumu, de preferitu e popul, vipera. NAPERCUTIA, s. f.. vedi naperca. NAPERLIRE,-eseu, v., pilos amlt-tere, immatare; a lapidâ, scambâ, mută pertdu: boui, calli, canişi alte bestie na-perlescu in totiannii;si: mulţi şerpina-pcrlcscu la diverse epoce; — derivate : naperliioriu,-toria, adj. s., care naper-lesce; naperlitu, part. sup. subst.: cani naperlili, cânii su in naperlitu; naper-litura, 8. f., naperlitur’a callului;—alţii scriu neperlire, ca compos. d’in ne-peru; noi credemu co naperlire e in locu detw-aperlire=:in-a-perlire. NAPERLITOR1U, naperlitu, naper-litura; vedi naperlire. NAPERSTOCU, pl.-e, digitale, degi-tariu, care se pune la degitu la cosutu; —de respensu pre longa form’a pura si romanica: degitariu, si pre longa alt’a, mai romanica : degitare=degitale. NAPLAIRE, - eseu, v., opprlmere, soffocare; a appesâ, opprime, suifocâ, innecâ; — derivate : naplaitoriu,-toria, adj. s., care naplaiesce; naplaitu, part. sup. : naplaitura, s. f.,—de unde ? NAPLAITORIU, naplaitu,naplaitura; vedi naplaire. NAPRASNA. s. f., fortnltos, impro-vldug, Inoplnas, Improrlsus, horrendns et horrlbllls casus, fors, fortuna; casu, intemplare nepreveduta, neaşteptata , terribile si spairaentatoria : morte de naprasna, attacu de naprasna; — derivate : naprasnicu,-a, adj., ImproTisus, Inopinata», snbitas, horrendns, terrl* bllls, terriflcns; improvisu, inopinaţii, neasteptatu, subitu, subitanu, spaimen-tatoriu, orribile, terribile, fiorosu, etc.: morte naprasnica, invasioni naprasnice; —naprasnida, s. f., stătu, calitate, de naprasnicu: naprasnic?a morteî; — do origine slavica. NAPRaSNICIA, naprasnicu; vedi naprasna. NAPUSTIRE.-esCM, v., derelinqnere, deserere; a lassâ, delassâ, parassf, lassâ singuru si desertu, a arruncâ si lassâ la una parte, a neglege, etc.: a năpusti cas'a, famili'a, lucrulu, detori’a;—derivate : nopustitoriu,~târia, adj. subst., care napustesce; napustitu, part. sup.: napustitu de toti ai sei; inse napustu, a) locu desertu si tristu; b) momontu criticu, agonia, ultimu momentu;^ stătu amaru si forte tristu, nevolia forte grea; d) si personificatu : napustu = naiba, spiritu malignu, malitiosu; — formate totu d’iu pustu^zpusta sau pustia; coventu strainu sau romanescu ? NaPUSTITORIU , napmtitu , napustu; vedi napustire. NARANDIA si narantia, s. f., po-mum aurantlum, poma de aurantiu; — narantiu-lu, pomnlu de narantie, malus aurantla;— formele aurantia, aurantiu sunt de preferitu. NARAVELA, naravire, naravitu, na-ravosu, etc.; vedi naravu. NARAVU, pl.-Hri, mos, mores, con-gaetudo, usns; natura, lndoles , Inţre* 406 NAS. NAV. olum; rltlum, dofectu»; llbldo,proterTla, petnlantla; instinctu sau invetiu bonu sau reu, modu, applecare, propensione, impetu, impulsu de a lucră, ;a se' portă, etc.; more, tnori,*consuetudine, usu, usantia, usitatione, invetiu, deprendere, datina, appucatura;*mai departe: natura, caracteriu, ingeniu, modu de luorare in bene sau in reu; defectu, vitiu, si in parte alTectiva: passione, cupiditate, li-bidine, petulantia, procacia,pfuria, etc.: naravuri bone, naravuri rdle; unu căllu cu naravu reu, inse si simplu : caUu cu naravu;— derivate : nărăvite,-eseu, v., a leuă, a dă naravu; naravitu. part. sup., callu reu naravitu; naravitura, 3. {.; naravosu,-a, adj., plenu de naravuri, in parte de naravuri relle;—reprobabile e form’a : naravela, s. f. abstr.— naravitura, cumu si naravia. s. f., stătu, calitate de unu reu naravitu, cumu si fapta de unu 03semine; — naravu cu tote derivatele s»lle sunt de relegatu d'in limb'a româna in cea slavica de unde au irruptu. NARGIIIALEA, pl. narghialelle; pipa de fumatu, unde fumulu trece prin unu vasu implutu cu apa;—d’in Persi’a addussu prin Turci. NARTU, pl.-ri, taxatlo, statotnm roi pretlum; pretiu fissatu, tassa: a pune nartu la tote mcrcile; metaforice: fora regula, fora mesura;—separe a fi asiaticu. NASAD1RE, nasaditu, etc.; vedi sădire, sadu. NASARAMBA, s. f., stnltlta, Inepţia, etc., stultetia, nebonfa, inepţia. NASCALA, s. f., vedi nespila. NASCOCORIRE,-e»CM, v., efferresoe-re; a apprende, inferbentă, interrită, meniă, infuriă, etc.,—derivate : nasco-coritoriu ,-toria, adj. s., nascocoritu, part. sup., na8Coeoritura, s. f. NASCOCORITOItlU, nascocoritu, nascocoritura. NASDRAVANIA, 8. f., verbornm praestlglae, magia, reneflclntn; fapta, vorbe ammagitorie, prestigie, scarlata-ufa, farmecatorfa, — d’in nasdravantt, ~a, adj. s., prae»tfgiator, reterator, magug, reneQoas, insellatoriu, scarla-tanu, farmecatoriu. NASDRAVANU, adj. s., vedi nas-dravania. NASIA, nasia, 8. f., vedi: nasiu si nanu. NASIPOSU,-», adj., areuosus; plenu de msipu, arenosu,—d’in nasipu, s. m., arena, areua, pameotu aridu, areute : nasijm metiulu, — coventu Btrainu, 6ro cellu romanescu : arena, abbreviatu : tena, arenosu=reno8u, de cari vedi in Dictionariu;— vedi si formele : nesipu, ncsiposu cari se audu pre alocuri. NASIPU, 8. m., vedi nasiposu. NASIRE, nasitoriu, nasiiu, nafiitu-ra, nasiu; vedi nanu; vedi si in Dictio* nariu : nasire, nasitu. NASLÎRE,-eseu, v., vedi nasuxre. NA8PRELA, s. f., asperltas, — forma in totu modulu de reprobatu, in locu de inns)>rime, asprime, aspritura, etc. NASTRAPA, 8. f., pooulom, cupa; cupa, poteriu, vasu de beutu. NATAFLETIU,-», adj. s., Btopldus, stoltos. Ineplna, lnsuUns, hebes; stultu, stupidu, ineptu, ebete, fora pricepere, nepreceputu; — de acf păru derivate bî : natangu.-a, cu acellu-asi intellessu ce are sinatafletiu,—de unde apoi derivate: natangia, subst. f. abstr., stătu, calitate, faptu de natangu, ca si f. natafle-tia d’in natafletiu; natangosu.-a, adj., plenu de natangia; — asiă si nataria, s. f. abstr., d'in natarcu, f. natarea, cu acallu-asi intellessu ce au si: natafle-tia, natafletiu;—ai form’a natantocu.-a, adj. s., in acellu-asi sensu cu natangu; — pote d’in natu, uatns, cu intellessu aprope in form'a nttfivu, (natlros), confere si fr. natlf, mai alle83u nair cu sensulu appropiatu de alloru nostre. NATANGIA, natangosu, natantocu, nataria, natarosu , natarcu, etc., vedi natafletiu. NAUTELLA, s. m., deminutivu d'in nautu. NAUTIU,*a, adj., vedi nautu. NAUTU, s. m., clcer; cicere, specia de legume; — derivate : naiddlu, — vedi in parte: nautellu; nautiu,-a. adj., de colorea nattiu-lui, galbinu inchisu. NAYALLA, s. f., Impetua, aggreMlo, Irraptlo, Incumlo, Inraslo; impetu, at- NEB. NEB. 407 tacu, aggressu, aggressione, incnrsn, incursione, invasione; — de unde : na-vallire,~escu, v., aggredi, adorlrl, lrroe-re, trrnmpere , invadere, impetnm facere | a aggrede, a aggressâ, a adori, irrumpe, invade, attacâ, assalf, assari, assaltâ, face impetu, assaltu, aggressu, incorsu, etc.; navallitoriu,-toria, adj. s., care navailesce; navallitu, part. sup., navattitura, s. f., actione si effectu de navallire; reprobabili cu totulu su formele : navalnicu,-a, adj. s., applecatu, propensu a navalii,—de unde: navălni-cia, s. f. abstr.;— d£ro tote de respinsu ca barbare. NAVALLIRE, navallitoriu, navallitu, navallitura, navalnicu, etc., vedi navalla. NAVODIRE, navoditoriu, navoditu, navoditura, vedi navodu. NAYODCT, s. m., placiom rete; re-tella de pesci, pllssa; — derivate : na-vodire,-escu, v., retibns plsces capere, a prende pesci cu navodu — a prende pesci cu reti; navoditoriu,-târia, adj. s., care navodesce; navoditu, part. sup.; navoditura, s. f., actione si effectu de navodire; — tote de respinsu ca urrite si inutili. NEAUSIU si neosiu,-a, adj., Indlges, indigena», poros, poros ac patos, menta ; nascutu in tlrra : indegenu, pa-menteanu ; curatu fora ammesticu de nascere; in genere, puru, puru si putu, deplenu puru: ncausiu românu, neausiu vinu romanescu. NEBANTUITORIU,-a, adj. s., «ol non ladit, oiTendit, nocet; nevettema-toriu, nesupperatoriu, inoffensivu, inno-cuu; si nebantuitura, (d'in ne si bântuita; vedi bântuire Gloss.), part. adj., lneolomls, tutus, Intuctos, lnteger, salvos; neattcnsu, nevettematu, crutiatu, intacta, integru, incolume, nesupperatu; — covente de origine străină. NEBANTUITU,-a, part. adj., vedi nebantuitoriu. NEBANUITORIU,- insuspectu, j nosuspectu, neprepusu; — covente de ! origine străină. NEBANUITU.-a, part. adj., vedi ne-banuitoriu. NEBICIULUITU,-», adj., uon nestl-matu; nu estimatu, neestimatu, nesti-matu, inestimatu , nepretiuitu, cu du-plu sensu : a) cu sensu generale d’in tote formele mai susu date, adeco : ce nu are pretiu, ce nu s’a pretiatu; b) ce e mai pre susu de veri-ce pretiu, sensu ce au si formele classice : lnaestlmabi-lis, Impretlabills, pre candu tote celle mai susu produsse in limb’a romanescu au acellu- asi sensu, afora de form’a : nu estimatu, nu pretiatu; de essemplu : inestimatu inestimabile, neestimatu—nestimata , impretiabile, ncpretiabile: nc-pretiatu thesauru, nestemata gemma; in specie, nestimata, ca subst. f., ins£mna, prin sene: gcmmai pttra pretiosa, s.e.: rubinii, adamantii, saphirii su nestimate, corone incarcate de multe si vo-luminose nestimate; — câtu pentru nc-biciuluitu nu scimu se se fia auditu sau se se audia pre unde-va d’in coco do Carpati, pare numai in Dict. de Bud’a si do Barcianu; —in totu modulu este de respinsu, ca provenitu d’in origine străină. NEBIRUITU,-a, part. adj., nou vic-tos, invictus, Inrlnoibllls, iusuperaUl-llsj nu invinsu, neinvinsu, invincibile, insuperabile; — coventu de origino străină. NEBISUITU, part. adj., non praesn* mens, non arrogans, cui niliil concrcdi potest; nu presumente, neci arrogante, cui nemica nu se pote increde, neci eon-credo. NEBLESNICIA , s. f., stoplditas , stoitltla, absorditas, ineptlae; stulte-tfa, stupiditate, inaptia, neprecepere,etc. calitate de neblesnicu,-a, blennus, gnr-dos, bardog, stupi dos; grossu de capu, nepreceputu, bustianu, stipite, stupi -du, etc.; — covente ce nu scimu se se fia auditu neci se se audia pre undeva d’in coce de Carpati; Dict. de Buda inse ne spune co aru fi d’in latinulu blen-nus OXevvdţ), mucosu, si de aci: greu si grossn de capu, stupidu, idiotu, etc., 408 NEC.________________ cumu inse se esplecîimu negativ ulu ne si intrusionea unei sibilante s; probabile d'in slav. blasniî, de unde se aude si d’in coce de Carpati pre a locuri : blasna si hlesna. NEBOLTITU,-a, part. adj., banii for-nlcatus; nu boltitu, caro nu are bolta; vedi in Dictionariu : bolta, boltite, boltitu. etc. NEBOTTEZATU,-a, part. adj., in locu de nebaptezatu—ncbaitexatu, cumu si care nu scie de baptesu. de si de forma e battesatu, vedi in Dictiouariu art. nebagare de setna, etc. NECADIRE, necaditoriu, necaăitu, necaditura, necadiu, necaditiosu, etc. si: NECAJIllE, necajitoriu, necajitu, necajitura, necajitiosu, etc. vedi neeasu. NECALCATO,-», part. adj., non cal-calus, Invlolatus, Integer; salrus, Inco* ltimiş; nu calcatu, incalcabile, necalca-bile, inviolatu , inviolabilo, integru, intactu, neattinsu, salvu, totu si integru, etc.; vedi in Dictionariu : calcare, calcatu, etc. NECALITU,-a, part. adj., (d’in ne si calitu de la calire, ce vedi in Glossariu): nu calitu, nu aciariatu, nu intaritu, nu ascutitu; — neimbetatu, sobriu, frugale, in tote mentile, etc. NECANONITU,-a, part. adj, Impn-nltuH, non castlgatus; nu canonitu, im-pnnitu, nepunitu, necastigatu, iueasti-gatu, — d’in ne si canonitu de la canonite; vedi in Dictionariu : cano-nirc, canonitu, canone, canonu, etc. NECARMUITU,-a. part. adj., non admlnlRtratas, luadmlnlstratus; nu administrata, neadministratu, nedereptatu, lassatu arbitriului seu, in voli’a sea; — d’in ne si carmuilu de la cârmuire, ce vedi in Glossariu. NECASATORITU,-a, part. adj., ce-lebs, Inunptos; nu casatoritu , celibe, care viuo in calibatu, neinsoratu; — d’in ne si casatoritu de la casator ire; vedi: casatorirc, casatoritu, ctc. in Dictionariu. NECASIRE, necasitiosu, nccasitoriu, nccasitura: vedi neeasu. NECASNICIA, s. f., rlta celebs, ce-llbatns; vietia de celibe, celibatu, stătu _________________NEC.____________________ de nocasnicu,-a, adj. s., a) celebs, In-Duptos, necasatoritu, celibe; b) necas-nicu,-a, si cu sensulu do : rel domestl-oae iioglliţeug; care nu si cauta de casa; —de si d’in radecine române: ne si casa, dâro reu formate, si prin urmare de respinsu. NECASNICU,-a, adj. s., vedi neacas-nicia. NECASU, pl.-e si -uri, (si pre a locuri : necadiu,-neeadiuri), graramen, ca-sus trlstU, affllctlo, trlbulatlo, ac«r-bltas, wrumna, crox, cruciatu», mlgerU, labor, calatnltas, taediam; casu greu, dorere, amaru, afflictione, tribulatione, tormentu, tortura, vessatione, calamitate , tediu, supperatione, lucru greu, labore, appesu, pesu, etc.: a si vergă necasulu ânirnei; ai neeasu pre noi; cu necasulu cellu mare se facu lucruri mari; a face neeasu cuiva; a pati neca-suri, de la cari nu aşteptă neci unu neeasu; fora neeasu nu e plăcere; in mari necasuri nasce mulierea; in ncca-sulu teu vorbimu si ne portămu asiâ; — derivate : necasire,-eseu, v., (pre a locuri : nccadire, necăjite), cu sensu variatu : a) affll*?ere, angore, vexare, tributare, eruclare, Inoommodls afflce-re, a supperă, amari, afflige, ange, ves-să, tribulă, tormentă, tortură; b) Irrl-tare, Iram vel stomachum alicul mov ere, ad Iram concltare, provocare, a in* territă, a irrită, invenină, a concită sau provocă meni’a, fierea si veuenulu; c)mt-fllgl, angl, tributari, craclarl, vexări, snccenscrl, lrasol, ludlgnarl, a se supperă, meniă, amari, invenenă, iofu-riă, vessă, tormentă, tortură, appreode; d) operam dare, narare, conatom adbl-bere, nltl, annltl, enltf; fraugl; a se adoperă, u laboră, a assudă, a se incor-dă;asfermă, desellă, frânge, etc.; — necasitiosu,-a , adj., (d’in part. neca-situ), iracnudus, Irascibili*, stomaebo-sos, acerbus, superatiosu, meniosu, i-rascibile, iracundu, acerbu; necasitoriu, -a, adj. subst., care necasesce; necasi-tu,-a, part. sup., tiecasitura, s. f., acţiune si effectu de necasire; — slavicula propusu de D. MVclosich nu esplica coventulu romanescu, care, dupo noi, se NEC. NEC. 409 pote esplicâ cu elomente pure romanice ca : «< si cadiu sau casu d’in cadcrc— cădere, si casu=casns. NECATELLITU,-a, part. adj., nuca-tettilu, (d'in ne si catellitu de la catel-Jire); vedi : catclla, cateîlare=catelUre, etc., in Dictionariu. NECAUTARE, s. f., (d’in ne si cau-tare), a)in genere: actlo non adsplclendl, aon intoedl; actione de a nu caută, nu spedă, mm intuită; b) in specie, a) ne* gllţentla, nepesare, neglegentia; [3) mer-elam coutemptus; emptornm defectns, despretiu de merci; lipse, defectu, deşertare de comperatori; —necautatu,-a, part. adj., non udspectng, non lnqntsl< tns, lnrlsltatus, desertns , derellctus, ■eglectns, nu cantatu, necercatn, ne-cercetata, invisitatu = nevisitatu, ne-glessn, delassatu, desertatu, parassitu ; vedi : eautnre in Dictionariu. NECAUTATD ,-a , part. adj., vedi mcautarc. NECERCARE, s. f., Intentatio, luox* f«rientta, Imperltla, (d’in ne si cercare), a) in genere : intentatione, lipse de ori ce tentatione, esploratione, proba, de-monstratione; l) in specie, inesperien-tia, imporitia, lipse de esperientia, de ronnoscentia, de scientia, nescientia;— nacercatu,-a, part. adj., Inteotatus, In-uţiorataa, Imperltos, Inexpertns, ln-tclus, tir», netentatu, nedemonstratu, neprobatu; inespertu=neespertu, impe-ritu, fora esperientia, fora connoscentia, fora scieutia, ignorante, nesciente, ne-Jciutoriu, noviciu, tirone, etc. NECERCAT{J,-a, part. adj., vedi ne-, cercare. NECEROETATU,-a, part. adj., (d'in nt si cercetata de la cercdarc), non ex-! lalaatns , Inexplorata», inderaonatro-iu; nu essaminatu, inessaminatu, nu 1 cercetatu, inesploratu=neesploratu, in-demonstratu, nedemonstratu, nepro -bata, etc. NECERNITU,-o, part. adj., (d’in ne si temitu de la cemire); non lugubri »«te Indotas; fora vestimentu cernitu, fora vestimente sau insemne funebri; lugubri, doliose, fora doliu. NECERNUTU,-a, part. adj., (d’in ne si cernutu do la cernere), nou crlbratug, lnoretas; nu cernutu, iucernutu, incretu, neallessu, nelimpeditu. NECERTATU,-d, part. adj., (d’in ne si certatu de Ia certare), irreprehensns, non rexatog; nu certatu, irreprensu, ne-mostrata, fora imputatione, fora discordia, fora dissenssionev fora dissidiu, fora urra, etc., vedi si in Diction. necercatu, necercetatu, necemutu, necertu, nece-rutu, etc. NECETATIANESCU,-a, adj., de necetatianu; 6ro necetatianu,-a, adj. s., In-clvlcos, Inolrls, nu cdatianu, care nu e cetatianu, incive, incivicu; de aci si: necetatianla, s. f. abstr., stătu, positio-ne, conditione de necetatianu; vedi in Dictionariu: 2 ne, si cetatianu, cetatia-nla, cetatianescu, etc. NECETATIANIA, necetatianu; vedi necetatianescu. NECETETIU,-», adj., Ille^lblllH, ad leşenduin Ineptus; illegibile, nelegibile, ce nu se pote legere; ineptu, incapace a legere;— d’in ne si cetetiu, (vedi inGlos. cetire, cetitu, cetetiu). NECHEDIASIUlTU,-o, part. adj., wm chediasiuitu, negarantatu, incautu; — (d’in ne si chediasiuitu de la chediasiuirc, in Glossariu). NECHIAMATU,-o, part. adj., vedi in Dictionariu neclamatu, etc. NECHIARITU = neclar\tu,-a, part. adj., hand clsrns, minime clarns, hand perslplcnns, obscnrns; obscuru, nuohia-ritu, nelimpeditu, — (d'in ne si chia-ritu — claritu de la chiarire = darire; vedi in Diction. chiarire si chiar ar e— clarire si clarare; chiaritu si chiaratu =claritu si clar atu, chiaru—claru, de unde si nechiaru—neclaru, camu in a* celluasi sensu cu nechiaritu). NECHIARU,-o, adj., vedi nechiaritu. NECHlBZUIRE=«ccA»prM«Ve, s. f., (d'in ne si chibzuire in Glossariu), Inoo-gltatio, Impradeutla, lnconslderatlo, necogitare, inconsiderare, neconsidera-tione,inconsideratione;—nechibsuitu,-a, I Inengltaus, tncogltatus , Imprudens, ta- i conslderatus, Inconsultos; necogitante | necogitatu, imprudente, inconsiderante, ' inconsideratu, inconsulta. NEC. NECHIPZUITU,-ci, part. adj., vodi : nechipsuirc, ncchibsuire. NECHITITU,-a, ţart. adj., (d'in mc si chititu de la chitite in Glossariu), Inor-natng, incomptns, incultim, inornatu, neornatu, incomptu, necomptu, nepep-tenatu, incultu; de unde si: nechititura s. f., stătu de ncdiititu. NECHITITUAA, ?. f., vodi nechititu. NECHIVEKNISELA, s. f., forma pre deplenu de reprobatu; mai pucinu reae: nechivernisire, s. f., parcimoniae negii-gentla, negligeutia de alle casei, starei; ncchiverni$itu,-a, part. adj., negiectus, ImproTisus, neglessu, improvisu, nepro-visu, neprovedutu; —(d’in ne si chîvcr-nisire in Glossariu). NECHIVERNISIRE, part. adj., ne-chivernisitu; vedi nechivernisela. NECINSTE, s. f., (d'in ne si cinstc in Glossariu^liihonestag, dedecus, infamia, iu j oria, opprol)rIu(n,probrum,aagitiam, contumelia,diiramatlo,conteraptlo; ino-nestate, neonestate, dedecu, desonore, defaima, infamia, neomenia, improbitate, despretiu, contemptu,opprobriu; flagitiu, misellia, batujocura, injuria, etc.; derivate : necinstire,-eseu, v., fnhonestare, dedecorare, diffamare, injuriare, espro-brare, improbare, infamia rol dodecoro afiteore, a desonorâ, a batujocură, injurii, dedecorâ, esprobrd, defaraă., etc.; nednstitoriu,-a, adj. s., care nednste-sce; necinstitu, part. sup., Inhonestatus, dedccoratus, infamia «ifectus, desono-ratu, dedecoratu, batujocoritu, defarna-tu, injuriatu, insultatu, esprobratu, op-probriatu, etc.; necinstitura, s. f., actione si effectu de necinstire;—barbarismi. NECINSTIRE, necinstitoriu, nccin-stitu, necinstitura; vedi necinste. NECIOCANITU,-a, neciontatu, m-ciuntatu,-a, necioplitu,-a, part. adj., (d’in ne si ciocanitu, dontatu—duntatu, doplitu, de Ia ciocănite; ciontarc—ciun-tare, cioplire in Glossariu, in care vedi si: ciontu, ciuntu, ciutu, etc). NECIVICU,-a, necivilc, necivilisare, necivilisatione, nedvilisatu, nedvilita-te, etc., vedi in Dictionariu 2 ne si ci-vicu, civile, civilisare, civilitatc, cumu si: indvile, incivilitate, incivicu. NECIURUlTU.-a, part. adj., (d'in tu si cinruitu de Ia ciuntire, de cari vedi in Dictionariu). NECLADIT(J,-a, nedaiitu,-a, ne-eldtu,-a, neclintitu,-a, part. adj. (d’in nc si claditu, clatitu, cleitu, clintitu, de la clădire, clatire, ddre, dintire in Glossariu);—neclintire e si s. f., stabilita*, flrmltiui, constantin, porsererantla, fir-mitate, nestramutare, stabilitate, perse* verantia, constantia. NECLINTIRE, neclintita; vedi ne* clădi lu. NECLOCITU,-a, part. adj., (d’in ă ne si clodtu in Diction., vedi in acellu-asi: ncglodtu la art. neclamatu—ne-chiamatu). NECOMMENDATU.-a, part. adj., haud commendatna; nu commendatu, in-commcndatu, — (d’in 2 ne si commen-datu de la commcndare, de cari vedi in Dictionariu). NECOMPLECTU,-a, adj., Incompleta», forma erratica, in locu de correc-tele; necompletu=incompletu; vedi incompleta si necompletu la art. nedamatu =nechiamatu in Dictionariu. NECOMPARABILU, necompatibUu, necompressibilu, necommunicabilu, ne-consociabilu, etc., forme erratice in locu de : necomparabile—incomparabile, ne-compatibile=incompatibile, necompres-sibile — incompressibile, necommunica-bile = incommunicabile, ncconsociabile =inconsociabile, etc., vedi in Diction. art. neclamatu=nechiamatu. NECOMPATIMIRE,-escw, v., hand oompati) a au compatemî = a nu com-patf; necompatemitoriu,-t6ria, adj. s., hand compatiens; necompatemitu, part. sup., etc.,—simplele, fora ne su : compătimire, compatemitoriu, compatemitu, ce lipsescu si in Dictionariu si in Glossariu. NECONTENIRE, s. f., inoontlnentla, vedi in Dictionariu : necontcnentia, necontenita. NECON VENIBILE, (reu neconveni-bilu), adj., dupofr. inconrenable, carui-a ar respunde, la noi, unu inconvenabile, d<5co inse e de admissu si ensusi inconvenibtle, care nu e elassieu, ci in NEC. NEC. 411 locnlu lui sta : inconrenleng^tttcoMve-mente in Dictionariu, si neconveniente Is Bcriptori 8i vorbitori correcti; asiâ. si : netonvenientia, s. f., de care vedi in Dictionariu, unde si inconvenientia. NECONVINSU, nccoperitu, nccoptu, necorrcctu, necorrigibile, nccorruptibi-Ir, necorruptibilitate, necorrupiu, neco-tiiu; etc.;—vedi in Dictionariu £ ne si: eonoinsu, coperîtu, coptu, correctu, cor-riffibUt, corruptibile, corruptibilitatc,cor-ruptu, cositu, cumu si: inconvinsu, in-eorrtdu, incorrigibile, incorruptibile, incorrvptibilitate, incorruptu. NECOVALA, necovana, etc., vedi na-covala îd Glossariu. NECOVERSITU,-a, part. adj., bând ♦operatus, lusuperaklllH; nu coversilu, na intrecutu, neintrecutu, insuperabile, nesuperabile(d’in ne si covcrsiiu de la coversire in Glossariu). NECBEDERE, s. f., si necredimentu, pl.-e. negationi de credere, actione si teta de a nu credere, — de adausse pre longa celle d’in Diction. necredcntc, ne-crtdentia, necredentiosu;—pre longa a-eeste-a si: MC domare, Terentem; devotam, plnm rcddere; a suppune, do-mă, doinită, domestici, iinblandi do una parte, âro de alta parte ; a face devotu, piu, a face se venere, se adore, se respecte celle sacre : a coceri vitele, a coceri ferele, a coceri pre mcniosi si ve-menti; celli blandi se coccrescu persone-loru basericesci;—coceritoriu,-toria, adj. s., care coceresce sau se coceresce; coce-ritu, part. sup., adj., (vedi mai susu); coceritura, s. f., actione, actu si effectu de cocerire;—se fia coventulu cocerire , d'in cu=con=com, prep. si cerire—ce-m-e=quaorere, aprope identicu cu sensulu franc. conqnerlr=conqutrere ? sau adj., cuceru,-a, se fia in locu de cecuru =cicMfM~clcor=:blandu, domitu, etc.? —veri cumu, ne permitemu a aliaturi pre longa celle de susu si urmat<5riele : ntcuccrnu — necocernu.-a, adj., hand plus, inderotus, Irrcllglosua, nu piu, nu devotu, indevotu, neincliinatu lucruri-loru religiose, fora cnltu si adoratione cotra celle sacre;—de acf: necucemia, s. f., calitate de necucernu, necucerni-cu,-a, adj., camu in acellu-asi sensu cu necucernu, precumu si s. f. abstr. necu-cernîcia;—simplele, fora ne : cucernu,-a, cucernicuro, cucernicia, etc. opposite la celle cu ne. NECUCERIRE, necuceritu, necuceri-tura, necuceru, necucernicu, necucernu, necucernicta, necucernicu, etc.; vedi «e-cuceria. NECUNUNATU = necononatu,- a, part. adj. (d’in 2 ne si cononatu de la cononare), oppositu la cononatu : cellu necononatu e mco sau nu—conotatu sau in ilkgctima cononia. NECURABILE, adj., (d’in 2 ne si cm-rabile), in acellu-asi sensu ca incurabile. NECURATIENIA, s. f., forma de re-probatu in locu de form'a bona : necu-ratia; de assemine necuratitu, part. adj. in loculu purului necuratiatu, difîeritu de necuratu in punte insemnate. NECURATITU,-a, part. adj., vedi necuratienia. NECURIOSITATE, s. fem., calitate, fapta de necuriosu : nccuriosu,-a) adj., incurioBds; nu curiosu, incuriosu, fora 412 NEI) NED. curiositate; vedi si incuriositate, incu-riosu in Dictionariu. NECDRMATU=»tcormai,-a, part. adj., neinflatu,-a, part. adj., neinformata,-a, part. adj., ne-infrenabile, adj., ncinfrenare, s. f., nein-frumusctiatu = neinformosetiatu, - a, part. adj., neinfruntatu=neinfrontatu,- o, part. adj., etc.,—d’in 2 ne si d’in: îndreptare , indreptatione, indreptatiosu, indreptatitu, indulcitu, inflatu, informata, infrenabile, infrenare, infrumu-eeliatu—informosdialu, infruntata = infrontaiu, etc., tote in Dictionariu. NEINGADUlTORIU,-a, adj. s., ne-îngăduită,-a, part. adj(d’in ne si d'in ingaduitoriu, ingaduitu, amendoue d’in verb. ingaduire, in Glossariu). NEINGHIACIATU = neinglaciatu, -a, part. adj., neingrassiata,-a, part. adj., neingrijire = neîngrigire , 8. f., neingrijitoriu,-a, adj. s., neingrijitu,-a, part. adj., (vedi mai susu: negrija),etc., — d’in 2 ne si d’in inghiaciatu = in-glaciatu, ingrassiatu, ingrigire, ingri-gitoria, ingrigitu, etc., tote in Dictionariu. NE1NLESNLRE, s. f., ncinlesnUoriu, •a, adj. 8., neinlesnita.-a, part. adj., -(d’in ne si d'in : înlesnire, inksnitoriu, inlcsnitu in Glossariu). NEINNEGlilTU.-a, part. adj., ncm-8andosiatu,-a, part. adj., neinsemnarc, s. f., ncinsocitu,-a, part. adj., neinte-mciatu,-a, part. adj., ncintrarmatu,-a, part. adj., neintrebatu.-u, part. adj., nc-i»trodussu.-a, part. adj., neinvelitu,-a, part. adj., neinvitatu,-a, part. adj., etc. —d’in 2 no si d’in : innegrita de la in-negrire = in-ncgrirc, insanetosiatu de la itisanetosiare, însemnare, insociiu de la insocire, intrarmatu de la intrar-marc = intre-armare, intrebatu de la intrtbaie, introdussu do la introducere, invditu de la invclire, etc. tote in Dic-tionarin. NEINŢREUUENT1 ATU , - a, part. adj.,- (d'in nc si d'in intrebuentiatu de la intrebuintiare in Glossariu). NEISBANDA, 8. f., ndibatire, s. f., neisbutentia, s. f.t neiscuaentia, s. f., ne-iscusita,-a, part. adj., neispittiu,-a, part. adj., neiapoveditu ,-a, part. adj., neis-prava, s. f., neisprăvită,-a, part. adj., tiejufuitura, part. adj., nekcui(u,-a, _________________NEL.____________________ part. adj., etc. — (d’in ne si d'in: u-banda, isbutire, isbutintia, iscusentia, iscusita, ispitilu, ispoveditu, isprava, ispravitu, jufuitu, lecvitu de la lecuire, in Glosssariu.) NELĂMURIRE, s. f., nelămurită,-a, part. adj., nelaudabile, (reu ndaada-bilu). adj., nelaudatu,-a, part. adj. NELEGALE, (reu ndegalu). adj., nelegalitate, s. f., nelegatu,-a, part. adj., neîegitimitate, b. f., ndigitimu,-a, adj., neliberale, adj., (reu neliberalu)', adj., neliberalitate, s. f., ndimitatu,-a, pari. adj., nelimpiditu,-a, part. adj., nelipsita,-a, part. adj., etc.; d’in »« si d'in : lămurire, lamuritu, laudabile, laudata, legale, legatu, legitimitate, legitima, liberale, liberalitate, limitata, limpiditu, lipsitu, etc., tote in Dictionariu; inse in locu de mai multe cu ne se dicu si ca in : illegale = nelegale, illaudabile = ndaudabile, illiberale = neliberale, il-leberălitate = neliberalitate, iUitnitatu = nelimitata, illcgitimu = nelegitimi, illegitimitate = neîegitimitate, NELINISCE, s. f., neliniscitu,-a, part. adj., - (d’in nc si d’in linitee, li-nescita in Glossariu.) NELOGODITU,-o, part. adj., - (d'in ne si d’in logodita de la logodire , lo~ goda, etc., in Glossariu). NELUCRARE, s. f., nducratu,-a, part. adj., nemarturitu,-a, part. aijn nemantuitu,-a, part. adj., Hetujtnru,-c, adj., nemateriale, adj., (rea form'a adî. nematerialicescc), nemaicrialismtt, s. m_, nanaterialistu, s. m.; nematerialitaU, s. f., ncmemoriale, (reu nemcmoritl*), adj., mmestecatu,-a, part. adj., tteme-surabile, (rou ncmesurabilu), a^j-, me-mesurare, s. f., ncmewratu,-a, part. adj., etc., - d iu 2 m si d in : Imewe, lucrata, marturitu, materiale, nrfcnia lismu, maicrialistu, materialitate, turu, memoriale, mtstecatu, maMtwilu, mesurabilc; — in locu de ne intra, n in in urroatoriele : immaterkJ*. — •*-materiale, itnmulcrialismu — —amăte-rialismu, immaieriolistu = r - i rtrii lista, immmoriale — nememwritle, im-mesarabile sau immcntttrabile — sur abile. J NEM. NEN. 417 NEMANGITD—nematijiiu,-a. part. adj., ntinamhllitu -a, part., nemohnitu, •o, part. adj.,—(d'in ne si d'in mangitu, mndillilu, de la mangire, mandillire, mahnilu de la malinire ia Glossariu). NEMERIRE,-escM, v., colllneare, at* Ungere, Iu venire, advenire; a ochiă CU «Mi, a attinge, a lovi dreptu la semnu, a adjunge, a pune mân'a ori cumu pre ceva, etc.; — nemeritoriu,-toria, adj. s., care nemorescc, nemeritu, part. sup., ne-mcritura, s. f., actione si effeotu de a nmerirc;—de unde? NEMERITORIU, nemeritu, nemeri-turu; vedi nemerirc. NEMERNICIA, s. f., calitate a nc-Mtmicului;6tonemernicu,-a, adj. subst. >ereţrlnog,adrenn, allenog, vagus, orroj veniticu, advenu, strainu, vagabundu, care ambla si strabate multe terre; de »rf: nemertiicirc, v., peregrinări, a ambii d'in Wrra in tdrra, a vagd, vaga-bundi, a nu av£ neci unu capetftniu; ne-nicmicitoriu,-toria, adj. s., ncmcrnici-tu, etc.;—barbarismî. NEMERNICIRE, nemernicitoriu, nc-?>iernicitu, netnernieu; vedi nemernicia. NEMESIESCE, adj., in modu neme-siescu,—nemesicscu,'a, adj., relativu la **cmesiv; 6ro nemesiu,-a, s. pers., (de la genu, gente), nobile, (gentllhora* «); de acf: ncmtsia, 8. f., stătu de no-*>ile, nobilitate;—ung. nemeş. NEMESIESCU, nemesia, nemesiu, «di adv. ncmesiesce. NEMETE, s. m., vedi namete si omete NEMILOSTIVULE, s. f., nemiloşii-adj., 7imilosu,-a, adj., — (d’iu ne d'in: milostivire, milostivii miloşii, ia Qlossariu, unde vedi mai vertosu mila). NEMIROSITORIU,-a, adj. s., ncmi-roiitu,-a, part. adj.; ncmistuire. s. f., Hcmistuitiosu, - a, adj., nemistuitu,-o, Part. adj.,—d’in ne si d’in: mirosit or iu, Hirositu. mistuire, mistuitiosu, mistui/u, tote in Dictionariu. NEMLADIOSIA, s. f., nemladiosu,-a, adj., — (d’in ne si d'in mladiosia, mla-iiosu, in Glossariu). NEMOLirSITU,-a, part. adj.,—(d’in ne si molr.psitu in Dictionariu). f NEMD, pl.-uri, (pron. nemu, pl. nemuri), genu», stlrps, specios, gen», na* tio, cognatlo , familia, proplnqnltas, consangaineitas,gentil Itas; genu,stirpe, gente, natione, cognatione, familia, con-sangenitate, gentilitate, specia, vitia, sementia, etc.; — compara ung. n6m. NEMOCEDITU,-a, part. adj., tictnu-eosM,-a,.adj., nemurire, s. f., nemurito-riu,-a, adj. s., — d’in ne si d'in : muce-ditu, mucosu, murire—morire, muritoriu —moritoriu, etc., in Dictionariu. NEMUNCITU,-a, part. aotrivilu = neprotivitu.-a, part. adj., - neprotivire, eseu, v., (d’in neprotiva, »dj. adv., oppositu la : protiva, ce vedi in parte);— d’in nc si d’in : plamadda, plattfu, pocăită, pofta, poflitu, pomenita, potcovitu, potohtu, potrivire=pro-tinire, potrivita = protivitu, in Glos-Jiiiu. NEPO VESTITtJ,-«, part. adj., nc-prajitur o, part. adj., nepravilnicesce, adj., nepravilnicla, s. f., nepravilnicu,-a, adj., nepregatitu,-a, part. adj., ne-pri’hnia, s. f., neprietinosu,-a, adj., ns-l'rietinu,-a, adj. a., nrpriimire, s. f., nrpriiutitoriu,-a, adj. s., ncpriimitu,-a, part. adj., neprnntio8u,-a, adj., nipri-•udio&u,’a, adj., ntprocopsela, s. f., ntproccpsitu,-a, part. adj., — d’in ne si d’in : povestita, pravilniccsce, pravilni-ek, pravilnieu, pngatitu, pridinia, prirtinosu, prietin», priimire, priimitu, priimitoriu, procopsâla, procopsită in Glossariu. NKPRACTICABIL1TATE, s. f., nc-precalculaturO, p&rl.&ij.,neprecurmare, «. f., nqirecurmatu,-a, part. adj., nc-prdaiu,-a, part. adj-, nepreparata,-a, jart. adj., ncprescriptibile (reu nipres-criptibilu), ncprcscriptibilitate, 8. f-, ne-^*K,*n,partadj.,«/';)reseMr/«fu1-a, part. adj., nepretiuirc, s. f., (si nepre-tiuire,-c8cu), nepntiaitusa, part. adj., nepreveghiatoriu ,-a. adj. 8., nepreve-ghiatu,-a, part. adj., neprobabilitute, s. f., ncprodudibile, adj., neprrplitv ,-a. part. adj.,—d’in ne si d’in : pradicubi-litate, prccălculatu, precurmat e, preciir-matu, predata, preparata, prescriptibile, prescriptibilitatc,prcscrissu,prescurtata, pretiuire, prdiuitu, preveghiatoriu. pre-veghiatu , probabilitate, prodactibile , proptita, tote in Dictionariu; inse in locu de ne intra, in multe, si cu multu mai bene, form’a in : impracticabilitate, imprescriptibile, imprescriptibilitate. NEPUTREDlTU,-a, part. adj., nera-su,-a, part. adj., nerationabile, adj., ne-ratecitu,-a, part. adj., nerccusabile, adj.^ nereformabile, adj., nerdigiositate, s. f., nerdigiosu,-a, adj., ncresonatoria,-a, adj. s., ncrespanditu-a, part. adj., nc-respeduosaa, adj., nerestornatu,-a, part. adj*, neresucitu,-a, part. adj., nc-revocabile, nerevocata,-a, part. adj., ne-santitu,-a, part. adj., nesarutare, s. f., tiesarutatu,-a, part. adj. subst., nescal-daiu,-a, part. adj., nescartninata.-a, part. adj., nescrobitu,-a, part. adj., nc-scrutabile, adj., nescutita,-a, part. adj., nescuturatu,-a, part. adj., nesemnatu,-a, part. adj., ncseparabile, nesecurura, adj., nesecuritatc, s. f., nesccurante, adj., nesecurantia , s. J., (reu ncsigaranţia), nesemtibile. (mai bone tiesensi-bilv), nescrbatu,-a, part. adj., ncstnal-tatu=nesmaltitu, (mai pucinu bene ncs-maltuilu),-a, part. adj., nesolubilitate, 8. f., ncsj>oilu= ?iespolitu,-a. part. adj., nesportcn, (rou ncspornicu),-a, — d’in ne si d’in : putrcdilu, rasa, raiiona-bilc, rccusabilc, reformabih, nligiosi-tate, rdigiosu, resonatoriu, respanditu, respeduosu, restornatu, resuciiu, revocabile,revocata, sarutarc, sarutatu, seal-datu, scarminata, scrobitu, serviabile, scutita, scuturata, sannaiu, separabde, securu, sccuritafe, sccurante, securan-tia, sensibile, serbatu, smaltatu, solubili tute, spolitu, sporicu, tote in Diction.; inse in locu de nc la multe intra mai bene tn : irrationabile, irrecusabik. ir-rifomiabile, irreligiositaie, irreligiosti, 420 NES. NET. irrespcctuosu, irrevocabile, irrevocatu, inseparabile, insensibile, insolubile. NERANITU,-a, part. adj., a) [d'in rănire = vulnerare; b) d’in rănire sau renire—curatiare, purgare; c) rănire= hranire—nutrire; nerinduela, s. f., ne-resplatitoriu,-a, adj., nerasplatitu,-a, part. adj., ncrodesce, adv., nerodescu,-a, adj., nerodia, s. f., nerodire, s. verbale, (cu di sibilante): stultitia, inepţia, incapacitate , neprecepere, etc.; (cu di duru) : a nu fi fructuosu, a nu fecundă, ncroditoriu,~a, adj. s., (ca si la nero-dire), neroda,-a, adj. s., (vedi rodu in Gloss.), nesaditu,-a, part. adj., nesbi-citu,-a; part. adj., nescarbitu,~a, part. adj., ncscopitu,-a, part. adj., nesdrobi-ţu,-u, part. adj., neserguire, s.f., neser-guitoriu,-a, adj. s., neserguentia, s. f., nesever sire, s. f., neseversitu,-a, part. &i].,nesfersitu,-a, part, adj.,nesfiiciosu,-a, adj., nesfintitu,-a, part. adj.,nesilen-tia, 8. f., nesilita,-a, part. adj., nesilni-cu,-a, adj., nesilnicia, s. f., nesleiciosu,-a, adj., ncjleitu.-a, part. adj., neslobo-du,-u, adj., nesocotire, s. f., (si nesocotire,-eseu), nesocotită,-a, part. adj., ne-socotentia, s. f., nespoveditu,-a, part. adj.;—d’in ne si d’in : ranitu, rinduela, resplatitoriu, resplatitu, rodesce, rodescu, rodia, rodire, roditoriu, rodu, saditu, sbicitu, scarbitu, scopitu, sdrobitu, ser-guire, serguitoriu, seversire, sever si tu, s/ersitu, sfiiciosu, sfintitu, silentia, si-litu, silnica, silnicia, sleiciosu, sleitu, slo-bodu, socotire, socotentia in Glossariu. NERCA, s. f., vedi norca. NESTARUENTIA, s. f., nestaruito-riu,-a, adj. s., nestatetoriu= nestatuto-riu,-a, adj. s„ nestatoricia, s. f., nesta-toricu ,-a, adj., (mai rello forme : nestatornicia, nestatornicu), nestanginita — nestinghiaritu sau nestinglaritu,-a, part. adj., nestorsu,-a, part. adj., nestra-cnratu,-a, part. adj., nestrulucitu,-a, part. adj., ncstramutabile, adj, nestra-vederc, s. f., ncstravcditoriu,-a, adj. s., nestrimptorutu—nestrinctoratu,-a part. adj., nestringere, s. f., nestringutoriu,- o, adj. 8., nnstrcpitu,-a, part. adj., ne-subordinate, s. f., nesufforibile, adj., ne-suff, rirc. s, f., ne$uffcriioriu,-a, adj. 8., nesullimanitu,-a, part. adj., ncsunato-riu = nesonatoriu,-a, adj.s., nesupps-ratu.-a, part. adj., nesupportabile, adj., netabacitu.-a, part. adj., netassatu=He-taxatu,-a, part. adj., etc. — d’in ne si d’in : stăruitor iu, statetoriu=skUutori», statoria, statoriu, stanginitu= stingJua-ritu sau stinglaritu, storsu, stracurata, 8tralucitu, stramutabile, stravedere,stra-veditoriu, slrimptoratu = strinctoratu, stringere, stnngutoriu, stropita,’ subor-dinare, sufferibile, sufferire, sufferito-riu, 8ullimanitu, 8unatoriu=sonatoriu, supperatu, supportabile, tabacitu, tassatu —taxata, tote in Dictionariu inse io locu de ne la multe e mai correctu in : m-stramutabile, insufferibile, insupporta-bile. NESTRADALNICU,-a, adj., nestra-dania, s. f., nestraduire, 8. f., nestra-duitoriu,-a, adj. s., netăgăduite, s. t, netagaduitu,-a, part. adj., netainicia, s. f., netainicu,-a, 8. f., netainuitu,-a, part. adj., netalcuitu.-a, part. adj., netulma-citu,-a, part. adj., netamaduitu,-a, part. adj.,—d’in ne si d’in: stradalnicu, slra-dania, straduire, straduitoriu; tăgăduire, tagaduitoriu, tagaduitu, tainicia, tainica, tăinuită, talmacitu, tămăduită. in Glossariu. NETEDIELA, s. f., forma de repro-batu pre longa altele bone, ca: netcdla, netedime, ncteditura, etc. asiâ rou si: netemeinicu, in locu de: fora tcmeliu. NETENCDITU,-a, part. adj., nctex-cuitu,-a, part. adj.,—d’in tiesi d'in :ten-cuitu, tescuita de la tencuire, tcscuire iu Glossariu. NETESSUTU,-a, part. adj., nctinutu,-a, part. adj., nctocitu,-a, part. adj., nc-topitiosu,-a, adj., netopitu,-a, part. adj., nctorsu:-a, part. adj., netractubiU, adj., netrainicu,-a, adj., netransitivu,-a, adj., netrupescu,-a, adj. (inse si mai rea e form’a : nctrupelnicu,-a,), netyparitu,-a, part. adj., neuitatu,-a, part. adj., neui-mitu,-a, part.adj.,(vedi: uimire,uimitu ia Gloss.), n<.nmblatu=zn°,amblatu,-a, parL adj., neumbritu = ncumbralu,-a, part. adj., ncumplutu=zneimplutu,-a, part. adj., ticunflatu=ncinflaiu,-a, part. adj., nevaliditate, s. f., nevalidu,-a, (de pre- 1 NEV. NOM. 421 fflritu formeloru : nevalabile, [si mai reu: nemlab'du], nevalabilitatc), nevapsitu,-a, part. adj., etc.,—d’in ne si d'in : tcssutu tinulu, tociiti, topitiosu, topitu, torsu, Iractubile, (reu tratabile, si mai reu : Irdabilu), trainica, transitivu, trup eseu, (yparitu, uitatu, uimitu, umblatu=:am-Uaixt, umbri tu ~umbr atu, umplutu=im-\lutu, unflatu—inftatu, validu, validitate, vapsitu, tote in Diction.; inse in locu de ne o mai correctu in: intractabile, in-trmsitivu, invaliditate, invalidu, si peno la unu puntu : invalibile, etc. NETlCNITU,-a, part. adj., netomitu,-a, part. adj,, netrebnicia, s. f., netrebni-ciosu.-a, adj., netrebnicu,-d, adj., netre-kentfa, 8. f., nctrebuentiosu.-a, adj., nc-mruitu,-a, part. adj., neveditu,-a, part. «dj., ncverstnicia, s. f., neverstnicu,-a, adj. etc.,—d’in rac si d’in: (icnitu, tocmitu, tnbnicia, trcbniciosu, trtbnicu, trebuen -tiu, trebucntiosu, varuitu, veditu, verst-ntcla, verstnicu, in Glossariu. NEUTRALICESCE, adv., forma de totu de reprobatu, si chiaru adj., neutralv, ia locu de correctulu neutrale. NEVASTUICA“f»ewes/Mica, s. f., mu-it«iu, specia de animale : nevestuica de pa dur?, 8Curiolu. KE VESCEDITU.-a, part. adj., d’in w si d’in vesceditu de la vescedire in Dictionario. NEVESTA, s. f., nxor, conjnx, oon-••ri, reoenter nupta; muliere, con* juge, cousorte, de currendu maritata; de uf demin. nevestica, ncvestutia, cumu ai: nevestuica=nevastuica;— dupo unii nevesta d’in ne si mfa=Testa. NEVESTICA, neveslutia, nevestuica; yedi nivesta. NEVESTITU,-o, part. adj., nevicle-nla, b. f., neviclcnu sau nevidianu,-a, adj., ntvinovatia, s. f., nevinovata,-a, part. adj., nevoinicia, s. f., nevoinicu,-a, adj., nevolnicia, 8. î-, nevolnica,-a, adj., nevrednicia, s. f., nevrednicu,-a, etc.— d’in ne si d’in: veditu de la verstire, viclenia, videnu=vielianu, vinovatia, vi-novatu, voinicta,voinicu, vrednicia, vred-meu in Glossariu. NEV1NDICABILE. adj., nevindicare, s.f., nevmdicatiosu,-a, adj., nevindicatu,- I ci, part. adj., ncviolabilitate, ş. f., nevoia-j siu sau nevoliasiu,-a, adj., neeugravitu, =neeographitu,-a, part. adj.,—d’in ne si d’in : vindicabile, vindicare, vindica-tiosu, vindicatu, violabilitate, (voiasiu), eographitu, in Diction.; inse p(intru ne in cateva mai bene in : invindicabile, inviolabilitate; 6to in locu de nevindicare, nevindicatu, etc., vedi iu Diction. si: nevendicare, nevendicatu. NICOVALA, s. f., vedi nacovala. NIPARIU, s m., specia de piperu ce se pune in carnati ca condimentu. NISTESTEA, (cu amendoui s aspru sibilauti), s. f., flore de farina. NOBILI ARIU,-a, adj. si: NOBILlTARIU,-o, adj. s., (dupo fr. nobillalre), relativu la nobile, care tine de nobilitate, mai vertosu tine, prin nobilitariu, de nobilitatu, part., ca facutu nobile, de unde ndbiliariu. NOBILITORIU si nobilatoriu,-toria, adj. 8., d’in nobilare si nobilire, ce au acellu-asi sensu, (vedi in Dictionariu nobilare si nobilire); in acellu-asi sensu si form’a :nobilitatoriu,-toria; d’in verb. nobilitare, a nome d'in part. nobilitatu, (vedi: nobilitatoriu si nobilitare, nobilitatu in Dictionariu). NOBLETIA, s. f„ nobllltas; calitate, conditione, stătu, titlu de nobile sau de nobilitatu,—(dupofr. noblesse, scur-tatu d’in nobiletia). NODA, s. f., vedi: nodu in Dictionariu, de unde si demin. noduda—no-dutia, inse applicatu si la unu nome de planta. NOEMA, pl. noemate, (pre a locuri noima, d’in vo7j|ia), aensas, lntellectus, norma, regala; sensu, intellessu, norma, regula : lucraţi foranoetna, n’ai noema ncci in vorba, neci in portare. NOICIA sau noitia, 8. f., vedi: noui-cia in Dictionariu. NOIMA, 8. f., vedi noema mai susu. NOJITIA, s. f., firu, acia pentru legarea calciamenteloru. NOMOCANONE = nomocanonu, s. m., (vo|ioxav(ov, d'in vdjxoc = lege, si xavwv = canone), lege, regula, collec-tione de legile basericei. NOMOLIRE, nomolosu, vodi nomolu € ORA. OBE. NOMOLU, s. ni., IIriuh, coenum, lu* tum} liniu =: imu, tina, lutu; de acf: monolosu,-a, adj., limosu = imosu, ti-nosu, lutosu, spurcosu; nomolire,-escu, v., a limosf=imosf, întind, spurcă, maculă, etc.; — covente străine. NOMOPHYLACE, s. m., (vojiopXaţ, d’in v6jioc = lege si 'fuX*5 = custode), custode, tutore, protectore allu legiloru. NOL’ERCA, s. f., vedi naperca. NORCA, s.f., noverea; noverca, scurtatu: norca, narea, matre vitrica; — si cu sensu do : lutra — vidra, specia do anim ile palustre. NOKISI0RU. norliu: vedi noru. NORMATIVII,-a, adj., ce serve ca norma; vedi in Dictionariu norma si derivatele ei. NOROCIRE, norocosu, noroeu; vedi ncnorocirc in Glossariu. NORODU, pl.-e, populus, gen», turba, tribus; poporu, plebe, mulţime; — coventu slavicu. NOROIRE,-csck, V., oblltnm-c, limo obruere; anecă cu noroi't, s. m., llmus, coenum, limu = imu, tina, (vedi si no-molu), d’in care verbulu;—totu de aci: noroiouu.-a, adj., llmogus, coenosus, li-mosu=imosu, tinosu, — si verbu compuşi tu cu in : innoroire,-escu: neinno-roimu reu; — de origine barbara. NOROIOSU, noroiu; vedi noroire. NOROSU,-a, adj., vedi noru. NORU, pl.-*, (contrassu d’in nubllam = nubilu, nuleru, nueru, apoi noru), 1. îiobes, nubllum)—derivate: norisioru — nuerisioru, norosu = nuerosu, no-rutiu = nueritiu; (vedi in Dictionariu nueru si derivatele); 2. sub form’a nurii, carmen, incantainentum, Ulecobra, le* noclnlum , blandttlae, blandlmentua, gratia, euavltas, amoenita»; incantare, incantamentu, illecebra, lenociniu, blan-diinentu, farmecu, gratia, suavitate, plăcu, plăcere, etc.; ea are nuri pre fa-cia; — derivatu : norliu si nurliu,-a, adj., plenu de nuri; inse acâsta finale nu pare roman&ca, si prin urmare nu so p6te recommendâ. NUNA, nunu; vedi ia Dictionariu nuna, num; vedi si in Gloss. nanu. NUNTASIU,-a, adj.s., in locu de nuntariu, ce vedi in Dictionariu. NURLIU, nuru; vedi noru, sub 2. O. 011AGIA, s. f., ubiffisniu, (omagis-mu), s. iu., conditioue de obagiu, (omagiu), stare servile a terraiiiloru in Ungaria, desfientiata in anunlu 1848; specia de vassallitatc. OBAGIU, (omagiu), adj. s., (fr. hom-me 11»); terranu asservitu de domnulu directu (domlnus directu») allu pamen-tului, specia dc vassallu de conditionea infima, in Ungaria. OBACliTU, s. m., vlgllia, custodia; vegbia, custodia; — coventu germanu liauptwaoht. OBANCA, s. f., se fia cu acellu-asi sensu ce are oblancu? OBEDA, s. ounthus, apgis, corope-des, inanleae; arcu, curbatura solida d’in cerculu rotei; apoi : compedi, pedice, catene, in cari se lâga arresfcatii; — derivate : obtdare,-ediu, v., rotaş absldt-bo» monlre; a mani rât’a cu obede; o-b>:dutoriu,-a, adj. s., care obededia; obe-datu, part. sup. subst., obedatura, s. f., actione 8i effectu de a obedare; si form’a : obcdariu,-a, adj. s., care scie fabrică obede; — fem. obedaria si obeiar ___________________OBL.__________________ ressu; arte de obedariu, obedcuia; — s'ar pare coventu str&inu, inse ar pot£ se (ia si romanescu, formatu d'in oh si pede, oppede, ca si compede, d'in corn si pede. OBEDARE, obcdatoriu, obedatu, obc-datura, obedariu, obedaressa; vedi o-beda. OBELLA, s. f., ndo, pannnlng; peticu de pandia sau pannura, cu care se in-fasciora petiorolu candu Be pune in cal-ciamente; — derivatu: obello3u,~a, adj., panuosiig, laoer; plenu de obelle, si de aci: peţicosu, rupturosu. OBELLOSD,-a, adj., vedi obclla. OBERSLA, s. f., 1. (pronunţia ober-tftt), campus edltlor e Talie senslm ad-gorgem; campu, planetia ce se inaltia d’in una valle pre nesentite; 2. (pron. obersia), fong, latei; fonte, fontana, la-tice, apa scaturiente in susu. OBICEIU, pl.-e si uri, osos» consne* todo , bob , mores, llbldo, cupldlta»; osu, usantia, consuetudine, deprendere, invotiu, appucatura, appetitu, pornire^, impetu, passione, cupiditate, etc.; — derivate : obicinuire, -eseu, v., obicinui-toriu ,-târia, adj. s.; obicinuitu, part. sup., si: obicinuentia, s. f.; — covente de origine Blavica. OBICINUENTIA, obicinuire, obici-nuilu, etc.; vedi obiceiu. OBIDA, s. f., moeror, moestltla, trl-«tltla, dolor, aoerbltas; dorere, triste-tia, intristatione, amari tione, acerbitate, inerâre, mestitia, anima amara, etc.; — derivate: obidare, obidu, etc. si obidire, -CSCU, V., contrlstare, moestare, moe* rare vel dolore afllcere; a intristă, amari, impl<5 de amaru, de intristatione, de dorere, de morere; obidatu si obidilu, part. sup.; obidatura, 8. f., etc.; obido-tu,-a, adj., plenu de obida. OBIDARB, obidire, obidatu si obidi-lu, obiditura, obidosu; vedi obida. OBLADUIRE,-e«cw, v., regere, reg-oare, gabernare, administrare; a gu-bernâ, administră, domni, regnâ, domină;—derivate : obladuentia, 8. f., regi- i mo, regime, gubernu.administratione; j obladuitoriu.-toria, adj. 8., care obla- ; ducsce; obladuitu, part. sup.; — covente 1 _________ OBL_________423 de origine slavica de totu cadute iu desuetudine. OBLADUITORIU, obladuitu; vedi o-bladuire. OBLANCU, s. m., pila 8ella> equarlw; globu, arcu allu sellei callului : oblan-culu de d’inderetru se oppune ecliui de d'inainte. OBLASTIA, s. f., cu sensulu de obladuentia, etc., perdute d'in consuetudine, ca si oblăduire. OBLOGA, s. f., norale, soli cessatlo; cessatione sau lassare in repausu a unui pamentu de aratu. OBLICIRE,-esctt, v., audlre, corope-rlre, apprehendere, Intellişerej a sentl, audî, intellege, leuâ in mente;—oblicitu, part. sup.;—dupo Dictionariulu de Suda coventulu ar fi formatu d'in obllquug = oblicu, inse d'in coce de Carpati nu se aude acestu coventu. OBLIRE,•escw, v„ aeqaare, explaua* re, complanaroi dolare; a plană, com-plană, netedf, nivellâ, libellă, libră, eci-libră, dolâ, poli, etc.; oblitoriu.-toria, adj. 8., oblitu, part. sup.; oblitura, s. f., actione si effectu de oblire; — verbulu cu derivatele e essitu d’in oblu,'a, adj., rectus, direotns, planus, aequns, nlti-dus, laeîls, lenlg, lentng, plaoldug, per* splcuug, olarns, certng, verus; derectll, dereptu, planu, ecu, ecale, netidu, lenu, fora asperitati, lentu, molie, placidu, inceta, luminatu, invederatu, certu, addeveratu; ca adv., oblu : directe, rectc, reota, pergplcae, clare, dlgerte, rcre, genuine, distincte, nttlde, l»erlter, lo* nlter, lento, commode, oommodnm, tan-tom quod, dereptu, dreptu, netidu, lenu, incetu, lentu, commode, fora pedica, cumu merge la ânima, fora supperare, luminatu, invederatu, addeveratu, in cu-rat(a de ănima, etc.; ca subst. oblu, m. reale, ronclna, runcina, cutitonia, rindea;—de unde oblu, ce a datu tote coven-tele d’in acestu articlu P OBLITOR1U, oblitu, oblitura, oblu; vedi oblire. i OBLOCASIU, s. m., demin. ridiculu I d'in oblocu, 8. m., forlcoln, yalra lignea : fenestrae; tabla, valva de ferestra, ap-1 peratoro de ferestra; ca demin. d'in a- 424________________OBR____________________ cellu-asi oblocu se aude pe a locuri si : oblocutiu;—vedi si oblonu. OBLOCU, oblocutiu; vedi oblocasiu. OBLOJELA, s. f., fomentum, empla-strum, cataplasma; fomentu, emplastru, cata plasma, specia de apparatu medicale,--de la verbulu oblojire,-escu, fo-meutls forere, a pone, applicâ fomente, ernplastre, cataplasmate; oblojitoriu,-toria, adj. s., oblojitu, part. sup., oblo-jitura. 8. f., actione si effectu de a oblo-jire;—covente străine. OBLO.TIRE, oblojitoriu, oblojitu, oblo-jitura; vedi oblojela. OBLONASIU, s. m., demin. ridiculu d'in oblonu, s.m., fenestrue tabula; tabla de apperatu una ferestra de ventu si de alte peri ele. OBLONU, s. m., vedi oblonasiu. OBLU, vedi oblire. OBORIRE, (conj. simple : oboru, o~ bort, obore, etc.), v„ dejlcere, decutere, delere, abolere; a dă diosu, a culcă, la pamentu, a derimâ, a desfieutiă, a aboli: a obori mai multe legi; — oboritoriu toria, adj. s., oboritu, part. sup.; — covente de origine si străină, si mai de totu essite d'in nsu. OBORITORIU, obloritu; vedi oborire. OBOSELA, s. f., fatlgatto, defatlga* tio, lasgitiido; fatiga, fatigatione, defa-tigatione, lassitudine, langore; — d’in verb. obosirc.-escu, defattgare, Ussare, frângere, frangl, futtgarl, derattgurl, lnngu«8cere, tabescere, a si> fatigâ, se defatigâ, se deselli, langedf, tabesce, se frânge; — obositoriu,-toria, adj. s., obo-situ, part. sup., obositura, s. f., — de origine străină. OBOS1RE, obositoriu, obositu, obosi-tura; vedi obosela. OBOTU, s. f., velu = savonu de me-ressa pre la terrani. OBUAJELLU, s. m. pl.-t, deiniu. d’in obrazu, geanta;—obrazu, s. m. pl.-i, si -r, geua, mala, buccu, focles, os, vultiis, pudor; gena, bucca, facia, vultu, pudore, ros8ine : fura obrazu, grossu de obrazu; cu ce obrazu vei face assemini fapte ? obrazu dc câne; tiu ai obrazu; — do acf inco : obrasnicu,-o, adj. s., Impudens, Insolen», arrogan», elTrons, duri orlsj _________________OBS.____________________ nerossinatu, impudente, insolente, arro-gante, effronte,—de aci: obroxnicla. s. f., calitate si fapta de obraznicii; obraz* nicescu,-a, adj., — obrăznicesce. adv.: ce obroznicesce se porta!—d’in obrasni-cu si verb. obrasnicire,-escu. a fi obrae-nicu, mai cu potere în form'a reflessiva: a se obrasnid; part. sup., obraeniciiu; — directu d’in obrazu esse verb. obra-zire,~escu : a) ca transit. exprobrare, objorgarc, reprehenderc, Inc repare, a defaimă, batujocorl, injurii; b) intr. si refless. a se obrazl — a se obraznici de mai susu; obrazitu, part. sup.,—tote covente străine si de reprobatu. OBRAZIRE, obrazitu, obroznicesce, obroznicescu, obraznicia, obraznicw, o-braxnicire, obraznicitoriu, obrazniciiu; vedi obrajeUu. OBREJA, s. f., terra edlttor, campus elatior et stertllor; târra, campu inaltu si sterpu. OBRINTELA, s. f., InflammaUo; in-fiammatione, inferbentare sau căldură, inflatura de morbu; — obrintire,-cscu, V., InfUinmare, tndamronrl; a inflammă si aso inflammă, a apprende sau a se ap-prend’e, etc., obrintitu, part. sup., —co- vonfo ofrginâ OBRINTIRE, obrintitu; vedi obrin-tela. OBROCIRE.-CSCM, V., pabulum voi a* Tooam cquo praebero; a di uuui calin nutretiu sau avena; obrocitu, part. snp.; —verbu formatu d'in.:obrocu,a. ra. pl.- e, pabolam, aveua, modlus , pastiooo , nutretiu, avena, modiu=mesura de c&-reali. OBROCU, 8. m, vedi obrodre. OBSCE, S. f., cotnmune, commanttux, multltodo, mlgus; commune, coiu mu uitate, mulţime, vulgu; — de aci: obsee-scu,-a, adj., relativu la obscc; obsccscc, adv., in modu obscescu; obscime, 8. f., communitate, mulţime, publicitate; ob-scire,-escu, v., dirulgare; a divulgă : a respandi in vulgu, a publică, a vulgl; obsdtu, part. sup.,—covente străine, si superflue. OBSCESCE, obsces;u,\obscire, obsdtu; vedi obsce. OBSE, interj., fors, forsan, ut pata, Jl __________________OCA. ţiUi nl fallerUj pote, so pote crede, de au te inselli, — neconnoscutu, credemu, d'in coce de Carpati. OBSITARIU si obsitasiu, s. m., mile* ilmlssu*; militariu dimissu licentiatu ; -d’in obsitu, 8. m. reale, dtmlsslo, com-■«*tog; dimissione, commeatu, licenţia, volia datu unui militariu; — d’in germ. absohled) inse neconnoscutu in Komani’a libera. OBUSIARIU, (reu obusieru); 8. m., (dupo £r. obosler), lormementam bel* lltam m»jag; tormentu bellicu mai mare, machina belii ca de arruncatu, morta-riu de intorsu si arruncatu obuse, pl. d'in obusu, s. m., globus minor pyrlo pulvere confer tos; globu minore incar-catu ca pulbere de focu, bomba mica. OBUSU, 8. m.. vedi obusiariu. OCA, (pron. pre une locuri: ocâ, pl. otalle, pre alte locuri mai romanesce : oca, pl. oce), 3. f., (6XxA =. 6X%7j), qna-drotsis; pondu de patru libre sau litre =1300 gramme fr. OCACAIA, interj, sau s. f., vedi oca-caieta. OCACAIELA, s. f., ruiiarnin olamor; ckmore, sberetu dejjbrosce, —forma in totu de reprobatu care inse n’amu au-dlta neci una data; — mai de suffe-cita e form’a ocacaio, care se aude si a interiectione si ca 9ubst.{f., d’in care apoi: ocacaire,-eseu, v., coaxare, (fr. cuier), a clamâ, sberâ, cantd ca bro-sojle : broscele ocacaiescu si ocacaia;— ocacaitoriu,-toria; adj.s., ocacaitu:part. subst.; ocacailulu brosceloru: ocacoitura «. f.,—forte probabile affine cu classiculu «ixire, pâte corruptu ocacaire d’in oc-toas3are sau occocoassare. OCACAIRE, ocacaitoriu, ocacaitu, o-tocaUura; vedi ocacaiela. OCARA, S. f., probrum, opprobrlam, lifaala, eontoinella, dcdecus; opprobriu, bitujocura, injuria, insulta, offenaa; parte natinosa, obscena; — de aci: ocarire,-ucu, v., exprobrare, dedecorure, objur-S»re( corrlpere, oonvlclari, reprehen-Un; a esprobrâ, injurii, batujocori, ob-jargi, mu3trâ, infronU; ocaritione, s. f., ci si ocara, inse acea-a mai energica de câtu acdsta-a; ocaritiosu,-a, adj., ple- ___________________OCI. ________ 425 nu de ocaritioni; ocaritoriu.-toria, adj-s., ocaritu, part. sup. subst.; ocaritura, s. f,;—nu separe neci slavicu, cumu pre-tendu unii, neci tigauescu, cumu pre-tendu alţii; ci probabile ocara e in locu de ocearo=ob-cara,6to cara—v.dpa; asii dâro de scrissu si: occarire, occaritione, occarilu, etc.;—de alta parte e affine cu adj. ocaru—(jccaru,-o, maculosu, pestri-tiu la facia; asiâ. si cu acestu sensu face allnsione la gr. xdpa. OCARIRE, ocaritoriu, ocantiosu, ocaritu, ocaritura, ocaru; vedi ocara. OCARMUIRE,-escw, v., deriv, ocar-muitoriu,-târia, adj. s., ocarmuitu, part. sup., vrdi cârmuire in Glossariu. OCHIESELLU, adj., faseulng, sob-fusculas, deminut. d’in ochiesiu: fete o-chieselle, baiati ochieselli, ochi ochieseUi, sprincene ochieselle, facia ochiesella, june ochiesellu;—âchiesiu,-a, adj., fascn», sabfascas, badlos, spadlx, rntllasjfuscu subfascu, badiu, spadice, rutilu, care, prin colore la poru, facia, ochi, etc., bate bene in negru : cu sprincene ochiesie, callu âchiesiu, june âchiesiu, muliere o-chiesia;—affini cu ochiu? OCHIESIU,-o, adj., vedi ochiesellu. OCHIERE, v. si 8. verbale, ochietu, part. sup. subst., ochietura, s. f., covente reu pronuntiate si scrisse, in locu de cari vedi in Dictionariu formele cor-recte : ochiare, ochiatu, ochiatura, si mai correcte : oclare, oclatu, odalura. OCIELLARIA, (pronunţ, oliellaria, si aici si in tote urmatoriele), s. f., ociel-lariu,-a, adj. s., ociellaressa, 8. f. pers., ociellire, v. si s. verbale, ociellitu, part. sup., ociellosu;-a, adj., ocicllu, s. m.,'o-cierire, v. si 8. verbale, ocieriosu,-a, adj., ocieriiu, part. sup., ocietario, s. f., ocietariu,-a, adj. s., ocielaressa, s. f. pers., ocietire, si s. verbale, ocietitoriu,- a, adj. s.. ocietitu, part. sup. subst., o-cietosu,-a, adj., ocietu, s. m., de cari vedi in Dictionariu formele celle mai correcte : aciellaria, aciellariu,-a, acid-laressa, aciellire, aciellitu, aciellosu, a-cidlu, aciarire, aciaritu, aciariosu, a-cietaria, acielariu, acietaressa, acietire, acietitoriu,-a, acietitu\, acietosv, aeictu. OCINA, s. f., fuQdoa internus d«mas) 426 OCR. ODO. loca internu allu curtei; ocinicu, 9. m., molltorl* adjutor merootiarloaj servi-toriu mercenariu la mor’a unui morariu; —de origine slavica. OCINICU, 8. m., vedi ocina. OCNA, S. f., saltsfodlnn, gallfodlna, salina, rodlna; fodina, miner a de sare, salina, fodina sau minera in genere, unde se sapa ceva; in parte, ocna si locu de puniUone grea pentru criminali si sce-ieşti;—ocnasiu,-a, adj. s., a) care sapa la una ocna;b) cellu condemnatu la ocna; de acf si: ocnire, v., a) a lucră la ocna; (3) a sedd in ocna ca condemuatu; — ra-dicea se pare ascunsa sub slaviculu o-kopno de la okopatl. OCNASIU, ocnire, vedi ocna. OCOLIRE,-cscm, V., otngere, oircum-darej Tltare, derltaro, erltare, ambirej clroumlro, elroulre, per ambages Ire; a cinge, incongiură, impressură, inchide, coprende; a evită, a se departă, fugf, a flecte, a luă caile stramba, a facc încurcături, a amblâ prin ambage, etc.; o-colisiu, s. m., clronltns, ambages, mersu pre departe, incongiurare, circuitu, ap-pucare a laturi; ocolitoriu,-a, adj. s., o-coliiu, part. sup., ocolitura, s. f., actione si effectu de ocolire; — oeolu, s. m., (de unde tote celle precedenţi), orbls, olr-oQ8) olronltos) oanla, orile, oors, aula, ambages, flexns, dlrerUcnlum, effuglnmj orbe, cercu, curte, gardu, ambage, flessu, abbatere, circuitu, effugiu;—sub form'a occoUu, (ob—oollam ?), ocollire, ocollitu, aru luă facia romanica, inse pucinu probabile. 0C0LISIU, ocolitu, ocolitura, ocolu; vedi ocolire. 0CR0GU = ocrugu, s. m., olroos, clroomscrlptloj cercu, circunscriptione, tinutu, periferia, districtu, etc.; — nu e romanescu, dâro d'in fericire cu totulu cadutu in desuetudine. OCOSIU,-a, adj., prndens, sololas, argntas; plenu de mente, preceputu, prudente, sciutoriu, etc.; — cu totulu neconnoscutu d’in coce de Carpati. 0CR0TELA, 8. f., faror, tutela; J^ro-tectione, favore, apperare, sustentatio-ne, — d’in ocrotire,-eseu, v., rare re, tuerl, sustenlare, morari, oemsnorarl; a protege, sustentâ, apperâ, umbri, scuti;—ocrotitoriu,-a, adj. s., care ocrotesce; ocrotitu, part. sup.; — covente străine. OCROTIRE, ocrotitoriu, ocrotitu; vedi ocrotita. ODAGACIU, 8. m., specia de Iemnu aromaticu indianu, acraloehtum (iţdX-Xoyov), lemnu de aloe, mai de preferitu aru fi formele: agallochu sau agalochiu, agalodu. ODAIA, s. f., eonelarlnm, conolare, cella, rllla; conclaviu, conclave, cella, camera, încăpere; villa;—odaitia, b. f., demin. d’in odaia; odaiasiu,-a, s. pers., famnlns; servitoriu, camerariu. ODAIASIU, odaitia; vedi odaia. ODALISCA, 8. f., muliere de haremu, muliere de casa turcesca, mai allessu d’in palatiulu sultanului. ODESDIA, mai allessu pl. odesdic, (cu s aspru sibilante), restls liturgica, vestimente liturgice; — barbarismu. ODIHNA, s. f., qoles, rcqules; ne-pausu; — odihnire,-escu, V., qoleseere, roqnlescere; paoaro, tranquIlUre, ae-dare; a repausă, împacă, allină, ad-dormf; odihnitoriu,-a, adj. 8., odihnitu, part. sup.; — barbarismu. ODIHNIRE, odihnitoriu, odihnitu; vedi odihna. ODOBELA, s. f., Inearceratlo, car-cer; carcere, incarceratione, inchiso-re; — si dobela in locu de odobela; — barbarismi. ODOGACIU, s. m., vedi odagaciu. ODOLENU, s. m., nardag sllrestrU, ▼alertana offlolnallg, Litrn. planta; — odolenu de monte. ODORBIREU, 8. m., administrator, prorlsor; administratoriu, provisoriu, iu curtea unui proprietariu nobile la Unguri. Compara ung. udrarblrd. ODOROGA, s. f., fractum raa; cla-mor, strepltns; ceva frântu si stricata; vasu spartu, cumu si: gura sparta , si de acf: larma, clamore, sbentu, stre-pitu : odoroga de carrutia, odoroga de gura, nu le mai tăcu odorogele de gvre; — odorogire,-eseu, v., a frânge, Bparge, strică, si de acf : a strigă, sberâ, voci-feră, vorbi verdi si uscate; odorogito-riu,~a, adj. s., care odorogesce; odoro- OGA. OGB. 427 gitu, part. sup., odorogitura, s. f.;— la alţii se aude : hodorogii, hodorogiră; la alţii : odorojire , odorojitoriu, odoro-jitura. 0D0R0G1T0R1U si odorojitoriu, o-dorogitu si odorojitu, odorogitura si o-dorojitura; vedi odoroga. ODORU, pl.-e, mnnas, gemma, the-tanrns; munu, daru munificu, gemma, thesauru, — mai allessu daruri de nun* ta; (confere 8<&pov). ODOSU, s. m., arena fatna, Linn., specia de arena sau ovesu, avena sel-batica. ODOVAIENIA si odovania, octava ovjnsdam festi; octav’a unei serbatore; — odovaire.-escu, v., octavam festl ce* lebrare, repetere> a serbă octav’a unei serbatore, si de aci: a repeţi, a reiterâ, a redice; odovaitu, part. sup., odovaitura, s. f., — covente cu totulu cadute in desuetudine, (confere 87800c = octafus). ODOVAIRE, odovaitu, odovaitura; vedi odovaienia = odovania. ODRASLA, S. f., germen, palmes, pnllna, fetus, proleg, suronlus; germe, pulliu, surcellu, fetu, mugura, prole, coltia; — odraslire.-escu, v., germinare, pallnlare, pullnleseerej a germinâ, proleficâ, procreâ, impulliâ, pullulâ, in-coltf, mugură; odraslitoriu.-a, adj. s., odraslitu, part. sup., odraslitura, 8. f., — covente străine cadute deplenu in desuetudine. ODRASLIRE, odraslitoriu, odraslitura; vedi odrasla. OFERLIRE,-esctt, v., eonrlolarl, con-tomellâ vel ignomlolă afflcere; a con-viciâ, injurii, batujocurâ, insultă, op-probriă, incarcă de opprobrie; oferlitu, part. sup., oferlitura, s. f,; — neconno-scute d’in coce de Carpati. OFERLITU, oferlitura; vedi oferlire. OFILIRE,-eseu, v., pallesoere, lau-gnescerc, tabescere; perlre, mori; a palii, langi, langedî, tabesce, deperi, perl, mori;—ofilitu, part. sup., ofilitura, s. f.;— barbarismi. OFILITU, ofilitura; vedi ofilire. OGARCA, s. f., d’in m. ogaru, căne de liepori, leporariu, de aci sidemin. 0-garutiu si oganuiu; si d’in ogarca de- minutivu ogarcutia; — tote de origine străină si neconnoscuta. OGARCUTIA, ogaru, ogarutiu; vedi ogarca. OGASIU, s. m.; vedi fagasiu, va-gasiu. OGIGIRE,-csctt,v.,fclccare, exglccarc, arefacero; a seccâ, osseccâ=uscă, des-seccă, arde, frige; ogigitu, part. sup. OGLINDA, s. f., speculum; speclu : a se uită in oglinda; metafor. oglindea apeloru; — oglindare si oglindire, v., mai allessu refless. a se oglindâ, a se oglindi, a se uită in oglinda; oglindatu si oglinditu, part. sup.;—oglindariu,-a, adj. s., gpecolarlns; speculariu, care fabrica sau vende specie; oglindarîa, s. f., a) arte de oglindariu, ofticina de oglin-dariu; b) mulţime de oglinde, in specie: ornatu in case si alte locuri cu oglinde; —de origine străină. OGLINDARE, oglindire, oglindarîa, oglindariu, oglindatu, oglinditu; vedi oglinda. OGNA, s. f., vedi ocna. OGODU, s. m., qoles, reqnlcs; re-pausu, pace, tranciliatate; — neconnoscutu d’in coce de Carpati. OGOIARE, v., (conj. simplu : ogoiu, ogoii, ogoia, etc., asiâ si form'a: ogoire: ogoiu, ogoii, ogoie, etc.), lenlre, gedare, transqnl Ilare; lenlrl, sedarl; a allinâ, impacâ, imblandi; a se impacâ, a se allinâ; — ogoiatu si ogoitu, part. sup.; — ogoiu, s. m., gphaerhterlum, jocu de pila, de mince. OGOIATU, ogoitu, ogoiu; vedi ogo-iare. OGORIRE,-escw, V., agrnm prosoln-dere; verragere; a proscinde, a sulcâ, intorce agrulu, a vervage; — ogoritu, part. sup., ogoritura, s. f., in fine ogoru, s. m., novale, verraotum, ager prosels-sus, agru intorsu, vervactu, novale; — nu se pare neci ungaricu neci slavicu, ci corruptu d’in aitoriu,-a, adj. 8., osebitu, part. sup.; — covente străine mai de totu cadutein desuetudine; vedi si deosebire in Glossariu. OSEBIRE, osebitoriu, osebitu; vedi mai susu osebi. 1 OSENDA, s. f., plgoe omeotam, osslam plngaedej grassu, omentu, gras-sime de omentu, grassime de osse; — osendosu,-a, adj., plenu de osenda; — forte probabile co coventulu e formatu d'in ossu, si cere a fi scrissu : ossendu. 2 OSENDA, s. f., damnatlo, comltm-natlo, panltlo, poena, mulcta; damua-tione, condemnatione, puuitione, pena. podepsa, multa sau mulcta, emenda sau amenda; — osendire,-escu, v., damnare, condamnare, a damnâ, condamni, puni; osenditoriu,-a, adj. s., osenditu, part. sug.; — covente străine pre caile de cădere in depleua desuetudine. OSENDIRE, osenditoriu, osenditu, vedi 2 osenda. OSENDOSU,-(i, adj., vedi 1 osenda. OSERDIA, s f., Industria, dillgen-tla, opera, labor, nhns, sollerlla, se-dullta»; industria, diligentia, studiu, o-pera, labore, sollertia, otc.; — derivate : oserdiosu,-a, adj., Industrios, dlll- __________________OST._________________ gens, atodlom, sollers, IaborlosuH, sednlas, industria, industriosu, diligente, studiosu, laboriosu, sollerte;—oser-duire,-escu, V., nltl, lunltl, couarl, cou-tendere, operam dare, Indastrlam rel dlllgentlam adhlbftre; a se adoperâ, a se incordâ, a si pune tote poterile, a se applicâ, a se dâ la lucru;—oserduiloriu, -a, adj. 8., oserduUu, part. sup., oser-duitura, s.f., oserduentia, s.f. confere cu oserdia form'a : oserduentia, s. fM dâro pre deplenu reprobate su formele: oserdnicu, -a, adj., si s. f., oserdnidt, cumu su de reprobatu si celle precedenţi ca străine limbei române si cadute in deplena desuetudine; vedi si: mila, unde e invederatu co miloser-dia, etc., intra si in coventele d’in acestu articlu. OSERDIOSU, oserdnieia. oserdnicu, oserduentia, oserduire, oserduiloriu, o-scrduUv, 08erduilura; vedi oserdia. OSIOA, s. f., vedi oschiga. OST AC A, s. f., obutacnlam, obstaclu, pedica;—affine cu obstaclu. OSTASCA, s. f., vedi ostavea = ot-glavca. OSTASESCE, adj., mllltarlter, in modu ostasescu; ostasescu,-a, adj., ml-lltarls, militariu, militarescu; ostasime, s. f., mlltom moltltudo', mulţime de militari, deostasi; ostasire,-escu, v., militare, a mii i ti, militari, ostf; ostasi tu. part. sup.; oşteam,'9. m., mllea, ostariu, militariu; — tote d’in osie, de unde : 0-stariu, ostianu, oştire, otc., ce vedi in Dictionariu correcte, 6ro celle precedenţi in acestu articlu au tote incorrec-iionea de limba, ce are ostasi», d’in care au essitu celle alte. OSTAVCA, si otslavca, ostasca, s. f., ■iutii dlmUsio, dimissionea unui mili-tariu d'in armata sau miliţia; coventu venita d’in Russi'a in seclulu modernu. OSTENELA, s. f., vedi ostenite. OSTENIRE,-esci<, V., fatlgare, defa-tlre, Utearej nltl, adnlti» operam dare, •tadere, conarl, ceutendere, fatlgarl, deratlgarl; a fatigâ, defatigâ, lassâ, de-lasaâ; a se adoperâ, a se incordâ, a si pune tote poterile, a se fatigâ, se defagâ, se pune ca ânim’a Ia lucru, a suffeii; 0- __________________OŢB._________________431 8tenitiosu,-a, adj., d’in ostenitione, 8. f., ostenitoriu,~a, adj. 8., ostenilu, part. sup.;— oslenela, 9. f., e si mai de reprobatu de câtu tote celle precedenţi. OSTEZANU,-a, adj. s., subnrbanos, suburbanu; d'in ostesu, s. m., subur-blnm, suburbiu;—neconnoscutu d’in coce de Carpati. OSTOIRE,-CSC«, V., sedare, tranqoll-lare, mltlgaro, paoare; a allenâ, impacâ, imblandf; ostoitu, part. sup., osloUu-ra, s. f.; —covente străine. OSTROVELLU, s. f., demin. d’in 0-strovu, 6ro ostrovu, pl.-e, Insula, insula; ostrovutiu, 8. m., deminutivu d’in os-trovu; 08tr0vianu,-a, adj. s.,ţlnaularlug, insulariu, care locuesce in insula. OTATELLU si olrateUu, pl.-*, bora-go oftlolnalls, Linn.; boragine officina* le, planta. OTAVA, s. f., renum serotlnom, st-olllmentum; fenn serotinu, sicilimentu, renascere de ârba, ârba crescută dupo prim’a falcatura sau cossitura; — otavi-re,-escu, V., rnrsas berbageere, sţjbna-Boi, 6ro a resarî 6rba, a se renasce; 0-tavilu, part. sup., otavitura, s. f. OTCA, s. f., vedi votca, vutca. OTELU, s. m., (dupo fr. bdtel); casa pentru receptionea 6spetiloru, ospitiu, ospitarfa. OTGONG, pl.-e, si uri, fonia, rndens; fune, groasa fune, rudente. OTIAPOCU si otiapopu, 8. m., 1. lama, lamina, buccata; 2. paliu, culmu;— nu e connoscutu d’in coce de Carpati. OTICU, 8. m., rallom; raliu, radiu, sapa. OTIRNIA, oltenia si utrenia, s. f., (d’in ipdpov), offlclnm matatlnum; offi-ciu matutinu, rogationi si cantari ce se facu demaneti’a inainte de inceputulu liturgiei. OTRAVA, s.ţf., Tenennm, Tlrns, to-xloom, venenu, viru, tossicu sau topsi-cu; — 0travire,-e8cu, v., Tenenare, Tenennm praeberej a venenâ, a invenenâ, invirâ, intosricâ, intopsicâ; otravidosu, -a, adj., venenosu, virulenta; otravito-riu,-a, adj., otravitu, part. sup., otra-vitura, 8. f.; — tote covente străine si superflue. 432 PAC. OTRĂVIRE, otruvitiosu, otravitu, o-travitura; vedi otrava. OTREPA, s. f., si otrepu, ra. muntele, mantile; mantele, mantile, cârpa, sterguWre. ._______PAC.______________ OTRONU, s. m., fanla; fune; vedi si otgonu. OVACHTU, s. m., vedi obacJUu. OVESU, 8. m., forma comipta in loca do avena, arena. P. PACALLA, s. (de regula m. unu pa-calla, mulţi pucalli, d^rosi in fem. una pacalla, multe pacalle; lui pacalla e op-positu, d’in celle mai vechie tempuri, una alta persona ideale : tandalla, de care avemu se tractamu, ca se redicamu si tote assertionile puerili alle mai mul-toru docţi străini),—in sensu forte largii si variu appare pacalla, pre candu tandalla pare cu multu inferiore, asiâ. co: 1. |>acalZa=:rldloulag,derIdloalus, perl-dlculns, derlsor, Irrlsor, oachlnno, san-nlo, lndlas, mirnns, scnrro, lepldag, face-tas, dlcax, jocosas, hllaris, lasclvus, lueptasjlosalsns oarlIUtor, nogax,nuga-tor, frandalentus, astutug, fallax, de-ceptor, mendax, rafer, gubdolus, cal-lldas; unu ridiculu, deridiculu, perridi-culu, derisoriu, irrisoriu, risutoriu, sau* oione, ludiu, mimu, comicii, scurra, le-pidu, facetu, dicace, jocosu, ilare, festivu, lasclvu, ineptu, insulsu, nesaratu, cavil-latoriu, nugatoriu, fraudulentu, insella-toriu, ammagitoriu, fallace, astutu, de-ceptoriu, mendace, mentionosu, subdolu, si altele ce aru potâ espreme typulu lui pacalla: pacalla si tandalla su doue mari nevolie; in nevoliu te a bigota pacalla,d'in nevoita se te scoţia pacalla; metaf. nu te baga cu pacallii in relatione;—derivate : pacallctiu,-a, lilstrlo, oarlllator, sourra, sannto, rldloolns, derlsor, de-oeptor, etc. (vedi mai susu); — pacal-lire,-cscu, v., derldere, Irrldere, carii-lari, nuvras agere, Inoptlre, jooarl, cir* contenire, deolpere, a ride, deride. ir- ride, a inepţi, aspuueseccature, ajocuni, a ammagi, insellâ; — pacaUitori*,-to-ria, adj. s., care picallesce; pacallitu, part. sup., nu pacallt, ca sc nu fii i>a-calitu; pacallitura, s. f., ce de pacaliUtt-re spune; — 2. tandcdla, a) s. m., unu fand'illa, f., una tandalla; scarr», ml-mas, hlstrlo, Usolras, carlllator, derlsor, rldlcolog, ineptoe, «bjeotas; ridi-toriu, batujocoritoriu, comicii, mima, i-strione, cavillatoriu, derisoriu, ineptu, de nemica; b) ca lucru : tandilla= nu-gae, Ineptlae, res nihlll, gerrae: lucru de nemica, seccatura, nemica; — derivate : tandaUia, 8. f., calitate de tandalla; tandallire,-e8cv, v., jooarl, las-clrlre, nugari. derldere, Irrlderp; a jo-cură, lascivi, a ride, deride, irride; tan-dallitu, part. sup., tandallitura, s. f.: tandalliture scccaturose. PACALLETIU, pacallire, pacalUto-riu, pacallitura; vedi pacalla. PACHARNICIA, 8. f., stătu d« pacharnicu; pacharnicu, s. pers., plncerna, poclllator, a c/athh minister; pincer-nariu, cupariu, titlu de nobilitate; — fem. pacharniceisa, muliere a pathar-nicului; — tote d’in pacJmrv, pl.-*. po-cnlam, capa, callx, poculu, pocariu, capa, calice;—de aci demin. pacharasiu,pacha-rellu, pacharutiu, s.m., poclllum, call-culou, pocillu; — pacharnicellu, 8. m., dem. d'in pacharnicu. PACHARNICU, pacharnicellu, pa~ charu, pacharcllu. pacharutiu, etc.; vedi pneharnida. PaD. PAI. 433 PACHEBOTU, s. m., (quaoltns, circulatoria jaotatl*, Inanls jaetaotla, putMa ostentatIo,com-mentum, mendaclum, fallacla; vanilo-centia, ventosa locacitate, des&tijac-tantia, vorbe secce, putida ostentatio-ne, seccaturo, menţiona, fallacia;—pa-laorirc.-fscti, V., glorlose loqal, se jae* tare et ostentare, splendide menllrl, Inepte garrlre, e (rotire, meutlrl ; a vorbi gloriosu, a se jactâ, a menti infricosiato, 1 a latrâ verdi si oscate, a garrf mentioni, a se ostentd in vorbe secce; — palavri—^ toriu,~a, adj. s., care pălavresce; pala—- ^ vritu, part. sup., palavritura, s. f., ac*»^ tione si effectu de palavrire;—inse for-**.^ m’a ; palavragiu.-a, adj. s., nu e plau-*, _ sibile; — d’in isp. palabra, si acestu-:— d’in parabola, (napa^oX^). PALAVRAGIU, palavrire, palavritOK±\\ riu, paravritu, palavritura; vedi lavra. PAN. 435 PALEBU si palieru, s. m., 1. archl-teetaaj architectu; 2. operarlornm prse-feetuaj prefectu, inapectoriu allu lucra-toriloru sau operariloru; — d’in germ. basau poller, ddro neconnoscutu d’in coce de Carpati. PALIERU, s. m., vedi paleru. _ PAL1MARIU, s. in., vedi in Glossa-rio pulumartu, si in Dictionariu palla-mariu. PALINCA, 8. m., vedi palire. PALlBE,-escw, v., paliere» palleace-r®, nredine arflel} ferire, tnnderej a pallf, a arde de seccita, de arsur’a so-relui si de a brumei, frigului, gerului; a lovi, bate, pertunde;—jpaiito«'»,-o,adj. 8., poiitu, part. sup., palitura, s. f.; — si form’a palinca, s. f., rachiu, vinarsu, spiritu, etc., — neci unguresci, cumu pretendu unii, neci slavice, cumu susţinu alţii, nu potu fi aceste covente, ci romanice cumn su date in Dictionariu, pcdlire, pallitu, pallitura, pallidu, pal-icre, etc. PALITIA, s. f., pertlea, fuatla, ba-calua; pertica, vârga, vergella, fuste, b&tiu, para, baclu, bastonu;—forte probabile formatu d’in palu—paru, palaa. PALIVANIA, s. f., stătu, fapta de pdUvanu; 6io palivanu,-a, adj. s., fu-nambalis, fnnirepns; funamblu, salta-toriu pre funi;—de aci si: palivanire,-escu, v., a fi palivanu; —metaf. ajocă, a ride, a ridieulă; — palivanitoriu,-a, adj. 8., pălivanitu, part. sup. palivani-tura, 8. f.;—barbarismi. PALIVANIRE, palivanitoriu, pali-vanitu, palivanitura, palivanu, vedipu-linania. PALNIA, ş. f., lnfundtbulumj infun-diblu, specia de vasu conicu de intro-dossa licidu in altu vasu : cu pâlnie se baga vinu in buti;—barbarismu. PALOS1U, s.m., gladloa, gladlua fal-eataa, pngU, pugluacolua, alea; gladiu, gtadia falcatu, pugnale, sica;'— barba-rismo. PALTIEU, s. m., fuatla, bac nins; fuste, bâtiu, baclu, bastonu, păru; — vedi : politia, d’in care si paltieu. PALUSTRADA, s. f., (dupo fr. ba-laatrade, ddro rea formatu), mai bene ar fi : baluitrata, care nu e de câtu part. de la Mustrare, v., (fr. balnatrer), a ornâ cu balustre sau balustri, singul. balustru, (fr. balustre), columna la ba-lustrata, asiâ co balvstra, in locu de palustra, insâmna una columna, ce se pune pre r&limii unui septu. PAMATUFU si pamatusiu, pl.-e, penicilina, pcuicnlaa, aspergillnm; peni -cillu, aspergillu, basilicu; in specie inse pentru : cârpa de stersu si curatiatu. PAMBBIA, s. m., tessutura d’in lâna merina. PAMFLETARIU, adj. s., vedi pam-fietu. PAMFLETU, s. m., (dupo fr. pam-phlet), censorloa de rebns polltlcls II* belloa; carte, libellu, libellu censoriu sau criticu de negotie politice;— de acf si: pamfletariu,-a, adj. s., cellu ce scrie pamflde. POMPONU, s. m., (dupo fr. pompon), facutu in modu ineptu in limb’a nostra care ar sonâ : pomponiu sau pompone, raoliebrU apparatns, cincinal; mulie-rescu apparatu, cincinni, mulieresci fiori. PANACHIDA, (mutilatu d’in pina-chida sau pinachidc, de la gr. mvaxfc, gen. mvaxtSoc), 8. f., tabella acrlptorla; tabella de scrissu. PANCARTA, 8. f., (dupo fr. pancarte), Ubelloa publice afflxos, llbellua fa-moaaa; libellu in publicu affissu, libellu famosu, injuriosu; — d’in gr. rcâv = totu, si = carte, cartefa. P ANCO VA, s. f., pastlllna, tractaa, tracta; pastilla, pila, pilula. PANCREATE, s. f., (dupo fr. pancreas, d’in gr. ndq%p£a; = tota carne), se dice in specie de totu corpulu globu-losu allu abdominelui;—derivate: pan-creaticu,-a, adj., (fr. pancrâatlqno — jia'ptpsatixdţ), relativu la panereate. PANDASIU,-a, adj. 8., in locu de pandariu in Diction., cumu e correctu si cumu se aude, de regula, in gu’ra poporului; inse pandc'a nu e forma plau-sibile; pentru care vedi form’a : pjnda in Diction.; in acellu-asi cauta se intre si: pandilu, part. sup. subst., d’in verbulu pandire iu Diction.; asiâ si ’.itandi- 436 PIN. PAP. tore=z pânditor ia, ca subst. f. reale, ce serve ca pânditori», ca ceva ce are panda. PANFLETARIU, imifldu;veii pam- ; fletu. PANGARE, pangaria , pangariu; vedi pangarire. PANGARIRE,-eseti, v., polluere, fa>-dare, spurcare, luqultiare, contaminare, dedecorare, exprobrare, calumniari ; a spurcă, intinâ, contaminâ, batujocu-râ, dedecord, desonorâ, esprobrâ, calum-nid, înnegri; — pangariiione, s. î.,pan-garitoriu,-a, adj. s., pangaritu,-a, part. sup., pangaritura, s. f.; — si pangariu, -a, adj. 8., pollutos, fcodas , ftndatas , spnrcns, contaminatas, dedecoratns, Infamia, im pios, pollutu, fedu, fedatu, in-tinatu, spurcu, spurcatu, dedecoratu, defamatu, infame, desonoratu, batujo-curatu, fora Domuedieu, impiu; — de acf si : pangaria, s. f., stătu de pangariu; — in fine : pangare, adj. s., d’in care au essitu tote peno acf esposite, in sensu de : ce e pollutu si spurcatu : nu amblâ eu pangarile, co-ci te pangaresci; nu ve ammcstccati cu pangarile, co-ci pangari ve faceţi;— inse form’a panga-rela nu e plausibile. PANGARITIONE, pangaritoriu , pangaritu, pangaritura, pangariu, etc.; vedi pangarire. PANGLICA, (alţii dicu si pantlica), 8. f., taeoia, fascia, tigaia, Yltta, letn-nlicns, taeniola; tenia, teniola, fascia, fascitfra, vitta, betta, cordella; in specie, panglica espreme si vermele de sto-macu, teni’a; — panglicariu,-a, adj. s., care fabrica sau vende panglice, femin. si sub form’a : panglicaressa; — panglicar ia, arte de panglicariu;— demin. panglicutia; — se pare a fi essitu d’in germ. hand. PANGLICARIA, panglicariu, plan-glicutia; vedi panglica. PANTA, s. f., vedi pcnta. PaNTALONU, pl.-i, (dupo fr. pantalon, it. pantaloni); vodi in Dictionariu pantalone. PANTOFLA, s. f. si m., pantoflu si pantofu, vedi in Dictionariu '.pantofaria, pantofar iu, pantofu. PANUSIA, 8. f., inrolucrum; invo-lucru, coperimeniu, fascitfra, in specie: fasci(5ra sau papnsia de papusioniu; — ' se pare a fi essitu d’in acea-asi origine cu papusia. PAOSU, s. m., Tlnum aacrltloalejvinu sacrificale; — se pare a fi in locu de pausu, repausu, pentru repausulu mor-tiloru. PAPARECU si papareciu, paparetiu, 8. m., tubnlarlus, merclmonlornm m|-Datornm Tondltor; tabulariu, venditorin de merci menute, mercifoliu, corruptu in marciafoiu. PAPARONA, s. f., planta,— germ. kornblutne, memltbe dupo Dict. Bar-cianu; — noi credemu, co e d’in acea-asi origine cu papa, papare, etc.; inse pre câtu scimu noi, paparâna, ca planta, se da mai vertosu la copilli morbosi de versatu. PAPARUDA, s. f., femina, maî allessu si de regula, femina ţigana; aceste femine, in numeru mai mare in fia-care annu, dupo Pasci, jtfea, salta , mai allessu in Aprile si in Maiu, încoronate cu frondi, pre la casele sateaniloru si urbaniloru , si su udate de ai casei cu apa câtu de rece pre corpurile adornate cu frondi: dupo saltare paparudele ae-ceptadaruri de la ai casei, unde cUejoca. PAPIA (pron. pavia), s. f., demnitate de papa— pontifice allu Romei; vedi pipatu in Dictionariu; — papistasiu.-a, adj. s., sipapistasiescu,-a, adj., sunt forme spurie, in locu de: papistu, papisticu. PAPIRU, s. m., vedi in Dictionarin papyru. PAPRICA, s. f., piper; piperii, se dice inse si despre ardeiu; 6ro form’a:papri-casiu, trassa d’in paprica, se applica di-rectu la una specia de buccate făcute cu ardeiu,—forma pucinu plausibile. PAPUCARESSA , 8. f., vedi papu-caria. PAPUCARLA, 8. f., maiestria de pa-pucariu; papucariu,-a, adj. s., (fem. si: papucaressa), care fabrica sau vende papuci; reu inse si: papucasiu,-o, in locu de pjpucartu; — papucu, pl.-i, a) calceos, creplda, calciu, calcionu, pantofu; b) una specia de planta, de care PAK. PAR. 437 vedi Uabornicu in Glossariu, care se dice si: papuculu domttei,—deminut.^a-pucutiu, papucdlu;—conventu turcescu? PAPUCARIU, papucu, papucdlu, pa-puculiu; vedi papucaria. PAPUR1SCE, s. f., locu plan tatu de papura sau de papare abundanti;—ter-minatione erratica, in locu de : papu-retu, ca si nucetu d’in nuci. 1 PARA (pron. pară), pl. paralle, moneta d’in celle mai mice de valore, astadi essita d’in usu, si supplenita prin bannu, nnmrnns; — demin. parallutia, ■■mmulns. 2 PARA, s. f., flimmi; fiamma, va-paia, focu mare; — nu credemu se fia de origine slavica, ci pote se stea in re-latione cu gr. rcop = focu. PARADA, s. f., (dupo fr. parade), pompa, apparatus; pompa, apparatu;— in locu de parata, d’in part. paratu de la v. parare; vedi in Dictionariu. PARADOSIA, s. f., vedi paradosire. PARADOSIRE,-esctt, v., a dâ, a tra-de, remitte in mânule cuiva; in Moldo-via: a invetiâ, a tractâ, a propune, a dâ invetiatura; part. sup. paradostiu; — s. f., paradosia, («apiSooiţ), remissione, traditione, transitione. PARAFARE, parafatu, parafernale, parafernalitate, parafemu, parafxmo-te, parafrazare, parafrasatu, para-firase, parafrasticu, parafrastu, pa-rafrenese, parafrosinia, parafu, pa-ralisare, paralisaiu, paratise, paroli-«fa, paraliticu, etc., vedi in Dictionariu: paraphare, paraphatu, paraphemale, paraphernalitate, paruphernu, paraphi-mose, paraphra8are, paraphrasatu, pa-raphrase, paraphrasticu, paraphrastu, paraphrenese, paraphrosyna, paraphu, parcdysare, paralysatu,paralyse, para-lysia, paralyticu. PARAGINIRE,-esc«, v., rellnqnere, deserere; a lassâ, delassâ, a nu mai cu-râ, desertâ; part. sup., paraginitu : a-gri paraginiti, casa paraginita, templu paraginitu; — si: paragina, (pre a locuri parangina), s. f., a) deşertam, ver-vaetam, soli eessatio, norale; desertu, verice lassatu si iocuratu, in specie : sola, câmpu, agru lassatu in repausu, vervactu, novale; b) 6rba, planta odori-fera, antoxantum nemorosum, Liun. PARAIRE, parau, parautiu, etc.; vedi peraire. PARALEU, adj. s., dtves, opulentns; divite, avutu, avutiosu, opulentu, care are câtu adjunge; — coventulu e d’in gr. napi si roman. leu. PARALLUTIA, s. f., vedi 1 para. PARANGINA, s. f., vedi paraginire. PARAPETTU, s. m., (d’in gr. ;tapdt si ital. petto), apperatore de peptu, re-dimu de peptu, muru care appera peno la peptu. PARAPLEU, s. m., umbrella, om-bracnlam) umbrella, umbraclu, umbra-riu; in specie : umbrella de plouia; — (mutilatu d’in fr. paraplule, compositu d’in gr. napi si fr. plule). PARARE, (in form’a simpla : păru, pari, para, se pare, etc.), v., palare, palia mnnlre j a munî cu pari, a bate pari; part. sup., paratu, s. f., paratura; vedi in Diction. imparare si paruire. PARASINU, s. m., specia de planta, brlzza media, Lintt. PĂRĂSIRE,-eseu, v., rellnqnere, de-relluqoere, deaerere, raledlcere; a lassâ, delassâ, desertâ, valedice, a si louâ remasu de despărţire; parasitu, part. sup., părăsită casa, părăsiţi parenti. PARATONERU, s. m., (dupo fr. pa-ratonnerre), reu formatu, in locu de: pa-ratonitu sau parofulmine. PARCALABIA si purcalabia, s. f., calitate, officiu de parcalabu; 4ro par-calabu, s. m., a) administrator, cora-tor,proTlsor,administratoriii,curatoriu, provisoriu, prefectu; b) reetlgallom eo-aotor,perceptoriu, mai allessu allu sate-loru, communiloru rurali alta data; c) oarceris praefeotng, prefectulu, in-spectoriulu carcerei, inchisorei; — inse astadi de totu cadutu in desuetudine intre toti Romanii;— (pyrgolabu?) PARCANU, parcare, parcatu, parchetate, parchetu, etc., vedi parcu. PARCU, pl.-c si -uri, forte vecbiu in limb’a propria, si nu numai in tote so-rorile limbei nostra, ci si in celle străine, germana, anglese, etc., are camu a-cellu-asi sensu ce are in tote limbele 438 PAR. PAR. mentionate, adeco: 1.8*ptum,(fr.paro), septu, locu vastu inchisu, unde su for-mose si plăcute selbe, unde su bestie selbatice; 2. in specio: parcu de om», de caUi, de capre; in acestu par cu se afla mulţi arieti; parcu deperamblare, parcu inse si de tunuri; — de aci: a) covente romanesci derivate d’in parcu, ca cea mai simpla forma si in limb’a nostra, adeco : a) parcanire,-escu, v., si par-cunare, marglnare, claadere , a margini, a inchide in determinato margini; de unde : parcanitoriura, adj. s., par-canitu, part. sup., parcanitura, s. f., P) verbulu parcanire a essitu directu d’in parcanu,-a, adj., si acestu-a d’in parcu, apoi leuatu mai allessu ca sub3t. m., parcanu-lu, pi., parcane-le, applicatu in sensulu de: a) oro, margo, in genere : margine; (3') in specie : margine de fornuri, de porte, antepagmenta; margine de muri, corona, corona, etc.; — b) covente ce su neologe in limba, si au lipse de correctioni: a) parcheta-re, V., (dupofr. parqaeter),parlmentnm facere tessellatam, contabulare, a face podella cu scandure sau cu te3selle, a contabuld, (vedi si pardosite); (3) par-chetu, s. m., (dupo fr. parquet), a) pa-rlmentom tessellatam, pavimentu te3-sellatu, podella de scandure, mai allessu cu scandure bene lucrate; 3')in specie: forenxes cancelll, curlae clnustrn, clau-strulu sau claustrele, unde stau judicii; Y') camere despartite judiciloru, etc.;— in locu de parchetate si parchetu, cauta se intre, dupo celle formate de poporu d’in primulu coventu pateu, de unde a-dausse si correctioni, ca : parcare, v., (fr. parqoer) : a parcâ ouile = a par-cani ouile, 8i de aci derivate bone : parcatoriu ,-a, adj. s., parcatu, part. sup., parcatura. s. f.; — apoi: parcu-lare, v., in locu de parchetate = a face pavimentu, podella, etc., cu derivatele : parculatoriu,-a, adj. s.,parculatu, part. sup., etc.; in locu de parchetu va intră form’a part. parculatu, ca m., sau par-culata, ca f.; — sepotu formă si d’in parcu covente ca : parcellu , parculu, parcone, etc., cari potu leuă multe in-semnari d’in celle esposite mai susu. PARDONARE, v., rentam rel gra-tlam dare, propltlare, exonsare, ab»ol* rere, remlttere; a dă gratia, a iertă, a propritiă, reraitte. escusă, absolve, — dupo forma inse efr. pardonner, in care nu pote intră prop. par, ci cea romanica per— per; asiâ dâro form’a correcta ar fi : per donare, d’in care celle derivate : perdonatoriu.-ai, adj. s}>erdonatu, part. sup.; — inse si s. m., perdnnu reni a, gratia, etc., in locu de pardonu = fr. pardon. PARDOSELA, s. f., vedi pardosite. PARDOSIRE,-esc«, v., lapldlboa rel llgnlssternere; a steme cu petre, lemne si alte materie : a pardosi baseric'a, ca-s'a, murulu;—pardositoriu-a, adj., par-dosiiu, part. sup., pardontura, s. f.: solide pardositure;—inse form’a pardoscla e de reprobatu; —(pare mntilatu pardosite d’in unu gr. rrapdîkoiţ). PARECHIARITIA, s. f., una planta dupo Dict. Barcianu, germ. St. Peter*-kraot. PARFCMARE, parfumaria, parfu-mariu, 'parfumaioriu, parfumat*,—bote vorbe incorrecte prin fr. par, de cari vedi in Diction. profwnare, pro furnir ia, profumariu, profumatu. PARG A, (pron. pâr ga), pârguire, par -guitu, etc.; vedi pergi. PARIGORlSIRE,-escti, V., consolări; a cousolă, mangaiâ;—parignrisilu, part. sup.; de si d’in gr. reapTjŢopiCeiv, cu tote aceste-a form’a verbului nostru de ad-mis3U,d’in paregoria.Xveii in Diction.), ar fi paregorire. PARIM1CU, (bene : paremieu), s. na. reale, cu sensulu de : a) paremia, (vedi in Diction.), proverbin; b) cartea biblica a testamentului;—in origine adj. paremieu,-a, ce se attinge de paremia. PARJOLIRE, parjolu, vedi pârjolite. PARMACLICU, s. m., clatbrl, oj»b-celli; concelli, clausura, gardu; — tur-cescu ? PARMACU, pl.-e, colnmella, colu-melh, păru, balustru, fora care no ae face gardu;—turcescu ? PARNASIA s. f., specia de planta dupo Dict. Barcianu, germ. da» leber-blumclieo. 439 PAROCA, s. f., eaplllamentam; peruca; vedi in Diction. peruca. FARFARIRE, v., vedi pcraire. PARPARITIA, 3. f., tarbo; turbine, vertetiu;—nu e connoscutu d’in coce de Carpati. PARSECU, s. m., 8orlnlum,scrlnlum vltrarinm; — scrinin vitrariu; —neconnoscutu d’in coce de Carpati. PARTALESIU, si partasiu,-a, adj., partleep», socios; participe, sociu, par-teanu;—inse partalesiu nu se aude d’in coce de Carpati, dâro si partasiu are terminatione spuria. PARTERU, 8. m., (dupo fr. parterre), cu Bensulu de : a) lloralla, floralie, in pl., locnri unde in gradina su seminate flori; in locu de floralie dicemu si flora-ria, de si are si alte intellesse; b) pia-num theatrl solum, ex quo spectatores aiidlunt fabulas, planulu de diosu allu theatrului, unde asculta spectatorii dra-matele, planulu terrenu. PĂRTICICĂ, s. f., in locu de parti-edla, ce sciu toti Românii. PARTIELA, s. f., forma erratica, in locu de partitione. PARUMBELLU si porumbcllu, pa-rum&u si porumbu; vedi in Dictionariu palumbu. PARURA, s. f., (dupo fr. parure), or-utu, •rnamentum, mundus mallebrls; ornatu, ornamentu, mai allessu orna-mentu muliebre;—form’a romanica ar fi paratura. PARUSCETIU, s. m., paxlllus.demi-nutivu d’in păru, nu inse directu d’in păru, ci d’in una forma deminutiva: paruscu. care pre pucine locuri se aude; vedi in Diction. parueiu—parutiu. PARVA, (pron. pârva), s. f., vedi parw. PARVU,-«, (pron. pârvu; vedi in Dictionariu parw), 1. adj. parm, micu, micutellu, pucinellu, si metaf. miser, vi-IU, perdltus, abjecţii»; miseru, misellu, vile, abiectu, perdutu;—2. subst. f., pro» stlbulum, meretrlx, iapa, scortum, pro-stibulu, meretrice, lupa, scortu, curva pelle rea etc. PASARE, v. impers., cume es«e, «•rdl esse, Utnwwi referre, grariter vel moleste ferre, laborare, etc. • vedi in Dictionariu: pesare, pisa, pesă, pesâ, etc., cari su de plenu corrccte, pre caudu de totu incorrecte su: pasare, pasa, pasă, pasă, etc. PASATOSU,-a, adj., molll8,farino808; farinosu, molie; (5ro acestu-a formatu d’in pasatu, a. m., caro insâmna: a) ceva fertu, ce e pisatu: puls, poltloula, pulte, pulticla, z6ma; in specie: pasatu cu lapte mai allessu meliu pisatu se face pasatu; b) nefertu, a) alica, şlarea ferlnea, ptl-aana, alica, glaria farinia, ptisana; (3) ml-llam, mlltum excoriatum, meliu, meliu pellitu, escoriatu;—pasatu, subst., ca si pasatosu, adj., stau in forme nesuf-ferite, in locu de celle correctu scrisse : pesatu sau pisatu, pesatosu sau pisa-tosu, cumu se vedu in Dictionariu. PASCHILLANTE (reu paschUantu), part. adj. d’in unu verb. paschillare = earmlna farnosa, llbellos probrosos facere; a face versuri infamose, injuriose, batujocuritârie, satyrice, etc., de unde s. m., pascJiillu (dupo it. pasqutllo), in sensu de: dlcterlom, carmeu famosnm, carmen probrosam, maledlcentia, llbel* las contamellosus; dicteriu, vorbe mor-daci, versuri infamose, batujocuritorie, libellu injuriosu, satyricu;— inse in locu de precedentile forme, occurru, cu acel-lu-asi sensu, si: paschinante, part. adj. (it. pasqalnante), d’in verb. paschinare, (it. pasqulnare), de unde part. sup. pas-chinatu, in specie form’a fem. paschi-nata, (it. pasqulnata), in acellu-asi intellessu cu precedentele : paschillu, de la verbula paschillare; inse form’a cea mai bona o paschinu, s. m., (it. pasqul-no), nome datu unui torsu marmoriu de gladiatore in Roma, unde, de regula, se affigu libeUii famosi sau infamosi, si de aci si; paschinu, synonymu cu paschillu sau paschinata;—forte probabile, co paschinu, it. pasqalno, e essitu d’in pasca, it. pasca si pasqun, deci tote ca si coventele, ce impreuna cu puşca, se coprendn in Dictionariu, cauta se se încline, dtîco vreu se capite unu locu in Dictionariu, la sanctele regule alle limbei proprie, asiâ co in locu de celle mai susu scrisse, vomu av£: pascillante,=pa- 440_______________PAS._________________ schittante, pascillare = paschillare, pa-8Cxllu=paschiUu, pascinare=panchina-re, pascinatu—paschinatu, pascinata— paschinata pascxnu—paschinu. PASCHILLARE=pa8ctfîare,pascAiftt4 z=pascillu, paschinart—pascinare, pa-8chinalu=pascinatu, paschinata =pascinata; vedi paschillante. PASLA (pron. pătla), paslarl.i, pas-lariu, paslire, paslitoriu, poslitu, pas-liiura; vedi pesla. PASMA, s. f., 1. fasclculus} fasciclu, fasciâra; 2. farfur meliorU sortls, fur-fure de mai bona calitate. PASSAGERU,-a, adj. 8., (dupo fr. passager), rlator, peregrluos; peregri-nu, callatoriu, trecutoriu;—passagiu, s. m., (dupo fr. passage), transgresslo, transltus, trajecllo, transmlssto, lter, ▼la, traroes, locus (soriptorin); trans-gressione, transitu, traiectione, transmi-sione, caile, carrare, trecuWre, locu,(buc-cata d’in unu scriptu), buccata, tractu, tractura, trassura, parte, passu, etc.;— desî coventele passageru si passagiu nu su dupo regulele limbei propria, ci s'aru potâ correge d’in acellu-asi coventu : pas(tt=passu8l (d’in care si fr. passager si passage), in formele: passatoriv, pus-8ariu, passaticu, passatu, etc., vedi in Dictionariu passare. PASSAGIU, s. m., vedi passageru. PASSAURA, s. f., detrltus paanus, qulsqalllae Tel qulsqullla, ceuto, lacer pannlcalos, penlculameutum, vestis di-lablda, penlculoB, penlculum, penlcll-lom; frecata, detrita pannura, buccata de pannura, peticu sfasciatu, peticu, pe-niculu, penicillu, cârpa, etc. PASSERICA, 8. f., demin. d’in pas-sere; vedi in Dictionariu passere si pas-scrella, etc. PASSIA, 8. m., pl.-i, dux, gnberna-tor, administrator, praetorj duce, gu-beraatoriu, administratoriu, generariu, capitanu, pretore, prefectu;—passîa, s. f. officiu, demnitate de passîa, provincia, regione, tinutu; — passialicv, s. m., officiu, demnitate, guberniu de passia, provincia, regione, tinutu, continutu; —co-vinte turcesci. PASSIALICU, s. m., vedi passia. __________________PAV.___________________ PASTARNACU sau pastemacu, 8. m., planta; pastluucu satira, L., vedi in Dictionariu pastinaca, pastinacu. PASTRAMA, 8. f., carne de ooi, de boui, de capre etc., uscata. PĂSTRAVU, si pastrvgu, pastruvu, pasiruu, s. m., trata; truta, pesce forte placutu;— se aude si cu e la syllab’a iniţiale : pestravu, pestrugu, pestruvu, etc. PASU (pron. pesu), s. m., vedi pasa. PATA, patare, patatu, etc.; vedi ptia petare, petat». PATARAMA, 8. f., bmeblat» eratei, arcera, gestatorluin, fercolum, lectica; bracciata erate, arcera, gestatoriu, fer-clu, lectica. PATATU, s. m., conîolrulus ba ta tu»; convolvulu batatu;—introdussa dupo fr. patate, ar fi se fia fem. patata, cumu su p6mele romanesci. PATIMASIU,-a, adj. s., patlem, ao« grotans, aeger; patiente, egrotante, e-gra, sufferente. PATLAGEA, s. f., planta legominosa: patlagelle verdi, patlageUe venete;—turcescu ? PATLAGINA, s. f., specia de planta , dupo Barcianu, germ., wegerlcb, spltzwegerlcb. PATRADLA, patrola si patrula, 8. f., (dupo fr. patroallle), excublae; custodia de ntfpte, veglia; —patrolare, patrulare, mai bene pote patrollare, patrullare, (dupo fr. patroulller), si totu asiă subst. patrolla, patrulla, (ca si fr. patrooille), y., excublas agere; aveghiâ;—si form'a: patrollu sau patrullu, s. m, pers., alles clroltor, militariu cercitoriu, circuitoriu. PATROLA sau patrolla, patrollare : patrollu sau patrullu; vedi pair aula. PATRONAGIU, s. m., (dupo fr. pa* tronage), patronatus; patronatu , pro-tectione, sustentatione. PATRULA sau patrulla, patrulare sau patrullare; vedi patraula. PAVA, s. f., cuneus, augolo»; cunin, ânglu, clinu, clinu de camfoia.) PAVlANU,-a, s. m. f., »ialBi,-a; si mi u ,-a, mimitiu,-a, mai alle&su mare simiu. PAVILONU, (mai bene pavilione, si mai bene papilione), 8. ra., (dupo fr. pa* PED. PEL. 441 villon, formatu d’in lat. papilIo),taber* naculam , tentoriom praetorium, aedes quadrulae struotarae, narate rexlllutn, umbracslnm; tabernaclu, tentoriu, um-braclu, umbrariu, vessillu navale, flam-mura navale; casa de structura cadrata, pretoriu, etc. PAZA, pornire, pazitoriu, paeitu, pa-zitura, vedi padire. PE, prep., mutilata d’in pre, permis-sa numai in vorb’a familiare. PECELNICU, pecetnicu, pecetlariu; vedi pecetluire. PECETLUIRE,-eseu, v., slgrnare, «b-gignare, slglllare, obslglllare; a sigilii, obsigillâ, pecetd; — pecetluitoriu ,-a, adj. subst., pecetluitu, part. sup., pecet-luitura, s. f.;—pecetnicu, pecelnicu, pe-cetlariu,-a, adj. s., si pecetlcu; tote forme erratice, in loculu caroru-a vedi in Dictionariu: pecete, pecetare, pecetariu. PECETLUITORIU, pecetluitu, pecet-luitara; vedi pecetluire. PECIA, 8. f., pantlcls rel dorst caro toata rel ad tostum; carne de pântece sau de spate fripta sau pentru friptu, (vedi si it. peccia). PECLA, 8. f., callgo, aestus; caligi-ne, negura, arsura infricosiata; — pe-dosu.-a, adj., plenu de pecia,—slavicu? PECLIVANIA, 8. f., stata de pecli-vanu; 6ro peclivanu,-a, adj. s., lndlug, hlstrle, mlmusi circulator, praegtlgla-tor, funambnlog, sourra, rldlculus; lu* diu, istrione, mimu, prestigiatoriu, fu-namblu, senrra, bufone. PEDELLU, 8. m., apparltor; appari-toriu, servitorii; de scola. PEDESTALU si pedestariu, s.m., vedi iu Diction. peăestaîlu. PEDESTRASIU, 8. m., pedester; pedestru; vedi in Diction. pedestru. PEDISIA, pedisiare, pedisiatu, pc-ditire, pedisitoriu, pedisitu. pedisitu-ra pedmu, pediu, etc.; vedi impedi-tiare in Glossariu. PEDUCELLA, s. f., specia de planta, orathaegns oxjracantha, Linn. PEDUCHIALNITIA, peduchialnitiu; vedi peduchiaritiu. PEDUCHIARITIU,-a, adj. 8., d’in paduchiu (vedi in Dictionariu peduche, peduchiu, pcduclu), relativu la pedu~ chiariu, care faco sau cauta si afla mulţiptduchi; inse in specie: peduchia-ritia. insâmna mai multe plante, dupo Bardanu : burzeldoru, wegdlstel, sta-chelwagsemugg; — peduchiaritiu e na-scutu d’in pcduchiariu =: peduclariu,-a, adj. s., relativu la peduchiu = pe-iuclu, mai allessu la subst. m., pcduchiariu = peduclariu, (vedi in Diction. pedunclariu), specia do planta, dupo Bardanu : germ. tăngerkraot, dle ste-plianskSrner;— paduchiasiu,-a, adj. s., relativu la peduchiu = pcduclu, 4ro ca subst., peduchiasiu = peduchioru— pedudoru, deminut., d'in deminutir. peduchiu — peduclu; — peduchia, 8. f., stătu do peduchiu, mulţime de peduchi: paduchia de lemnu = peduchia de timid; — peduchime = pedudime, 8. f., mulţime de peduchi; — peduchialnitiu, -a, adj. s., relativu la peduchiu = peduclu, dâro ca s. f., peduchialnitia, se applica la femina si la omu cu sensulu de : plenu de peduchi; acesta forma e contr’a regulei, si nu ptite a fi admissa in limb’a correcta. PEFUGARE, v., In fagam dare; a pune in fuga, a pune pre fuga, (de unde s’a si formatu acestu verbu estraordi-nariu). PEIU, s. m., se dice de un callu: ba* dlog, spadlx, gllrag; badiu, spadice, gilvu, galbinu, rossiaticu, etc. PELCA, 8. f., pila tjpographlea; pila typographica, sullu de typographia; — pelcariu,-a, relativu la pdca, ca subst. ra. pers., typographu ce manua pdc’a. PELCU, (pron. pelcu), pl.-ttri, grex, turba, copia, moltitudo; grege, turba, trupa, copia, mulţime: pelcu de passeri; — slavicu. PELERINA, s. f., (dupo fr. pâlerine), velu, veste ce porta mai allessu mulie-rile, — d’in pelerinu,-a, adj. s., (dupo fr. pelerin), peregrinau» ( qul saoram peregrlnationem oblt; peregrinante, ca* re visita locurile aâncte; —pelerinagiu, 3. m., (dupo fr. pâlârlnage), pla pere-grlnatio, peregrinatione lasâuctele locuri; — tote coventele su mutilate d’in 442 PER. classicele : peregrinare, v., percgri-nante, part. adj., pcregrinatione, pere-grinusa, adj., de unde si s. f., peregrina, de cari vedi in Dictionariu, co-ci formele impromutate d’in lirnb'a fran-cese nu conrinu limbei nostre, cumu nu convinu neci: agîu, agiulicu, etc., in Olossariu. FELIA, s. f., dopu, astupu; gardu do pesci, cotetiu, eti*. PELTEA, s. f., pl. pelitlle, congelata de pome : pdtelle degutnnic, deprim. PELTICA1RE, pdticailorin, pstti-caitu,pelticire, pelticitione.pelticitu,*tc.; vedi pelticu. PELTICU,-a, adj. s., baibus, bloesus, liugna haesltans, bambalio; lalbu, blesu, incurcatu la limba, bambalione; — pel-ticaire si pelticire,-escu, bulbutlre, lin-gaa baesltare, titnbanter l!>, pentru capite « alte obiecte; inso perariu,-<* ca adj., relativa la pont. PERCALINA, s. f., (dupo fr. perca-lla«), pandia de bombacu lustrata; — d’in percalu, (pote mai bene per cala, f.), s. m., (dupo fr. percale), pandia forte fina de bombacu. PERDAFD, s. m., primu lucru, prima lostru, etc., metaforice : imputa-fcione; — perdofuire,-escu, v., a dă per-<2afu, a face bonu inceputu; metaf. a im-ymtă, mustră, reprende; perdafuitu, part. eup.;—barbarismi. PERDENIA, s.f., damnam, detrlmeu-ta»j damnu, dauna, detrimentu, periere, perdiare, incommodu, etc.;— t<5ta form’a vorbei perdenia nu e plausibile. PERGA, s. f., prlmltlae; primitie, jrime pome ce se collegu sau se offeru: primitie de uve; — perguire.-escu. v., l»oIpere maturare vel maturescerc; a începe a matură, sau a se matură;—part. sup. peryuitu;—pergariu, s. m., 1. mu-"feepa, municepe; 2. munieiplum, municipiu, communitate; 3. clTltntls administrator; administratoriu allu ceta-tei san communei,—fora inse sase con-fundacu perga etc.—(pyrgariu=vjtga' rIas, d'in pjrrgos, compara v. germ. pur* »«r, D. germ. blirgor). PERGAMOTA si pergamuta, s. f., piron sjrrlam, plrum bergamlutn, (fr. ber-Vamote), specia de pera forte deliciosa. PERGARIU, perguire, perguitu•, vedi £>crga. PERGHELD, s. m., clreinos} circinu, «Scmpassu, instrumentu de proportione; -----turcescu? PERGHIA, 8. f., pertica, veetls; per-t-ica, vecte jugu sau braciu de bilance, etc. PERIA1UA, 8. f., arto de periariu; ^5 ro periariti,-a< adj. s., relativu la pe-*~ia, si ca subst. periariu, care face sau "Vende perie. PEBIORlSIRE^escw, V., terminare, tlalre, deUnlrej a termină, determină-, ___________________RER.__________________443 fini, defini, margini; deriv, periorisitu, part. sup.,—d’in jref.toptCsiv, mărginire. PERINDARE, (simplu in conjug, pe-rindu, perindi, perinda, se perinde, etc.), V., mutltare, peritutare, Inrloem mutare, alteruare, rarlare; a mută, scam-bă, permută intre sene, a mută impromutatu unulu cu altulu, a alternă, a variâ, a scambâ unulu cu altulu; — pe-rindatoriu,-a, adj., subst., perindaiione, s. f., perindatu, part. sup., perindatwra, s. f.; — (d’in pc rîndu, ca si pefugare, d’in pe PERIRE, pftrîsiu, perîloriu, perttu, perîtura; vedi 2 pera. PERIUTIA, s. f., deminut. d’in peria, ce vedi in Dictionariu. PERJOL1 RE,-eseu, v., (laminare, Inflammare, accendere, Ineendere, ex-arde*eere, Incitare, exaltare; a fiam-mă, inflammă, flacură, inflacură, accen-de, incende, apprende, a incită, escitâ; —perjolitu, part. sup.;—perjolu, s. m., tnflammatlo , incendlum, efQagratio , oonflagrutlo; iuflammatione, incendiu, inflacuratione, conflagratione, PERLEDIU sau perlezu, s. in. traus-itus per sepes; transitu, trocere, intrare prin sepi, prin garduri; — pote d’in perlire. PERLEA, 8. f. pl., perlelle; cumu si: perleh, perleu; vedi perlire. PERLIRE,-eseu, V., urere, adurere, amburere, combarere, cromare, nstu-lare; elini ere, deolpore; a arde, a com-bure, cremă, a pune in focu, a dă focu, in-flacură, a bagă in focu; a elude, decepe, amtnagi, in8ellă;—perlitoriu,-tdria,adj. 8., perlitu, part.sup, perlilura,—de aci si ’.pirlea, s. f.pl. perltUe, arsura, inse metaf.: elusione, deceptione, ammagire, fallacia, insellatione;—mai pucinu plau* sibile form’a: perlela, s. f., —periau sau perleu, s. m., lixlria, labrum llntearium; lessia, labru sau spellatoriu lintiariu, lavatura de ve3timente de Unu sau inu; —de aci: perluire,-escu, v., lixare, ll-xlria perluerc;a lessiă, a lauâ, spellâ CU lessia; part. sup. perluitu, etc.; — de si perluire si periau, etc., aru pare affini de aprope cu perlire, etc., totu potu fi affini cu classiculu perluere. 444 PES. PEROSIARE si perusiaret v., a face perosu; part. sup., perosiatu ai permta-tu;—d’in pcrosu, ce vedi ia Dictionariu. PERSIANA, s. f, (dupo fr. ppralon-no), care du e de câtu fem.d’in adj. pereia-nu,~af cu intellessuludesclalhrus per-alcus;—in genere in locu de fr. jalousie, fenestra cuucellata, traiisenna, ferostra cancellata, transenna, ferestra sau per* della vergellata. PERSONAGIU, 8. na., (dupo fr. per-Bonnage), in acellua3i intellesu cu per-sona, ce vedi ia Dictionariu. PERUSIARE, perusiatu; vodi pero-siare. PERVASU, 8. m., tabulae margo, corona, ora; margine, corona, ora, orbe, cercu, cadru, cadra; (compara TZîp^aatţ). PESCERA si pescere, 8. f., «.pecus, spelunca, carerna, antrum; specu, spelunca, caverna, antru;— pescerosu,-a,'a-rernoBus, profunda*; caverno3U, profun-du; — (pescere ar p<5te fi mutilatu d’in spocufl prin unu abl. specere). PESCHESIU, 8. m., donam, mano»; donu, munu, daru;— turcescu? PESCHIARU si peschieru,-a, adj. 8., perltus, habilU, dexter, callldus, astu-taB ; peritu, preceputu, abile , desteru, callidu, astutu, dolosu; — turcescu. PESCHIRU aipesciru, s. m..mantele mantile; stergariu, manstergura;—turcescu? PESMA, (ou s aspru sibilante), s. f., una planta, centanrea moschuta, Linn. PESMETU, pl.-», biscoptu : pesmeti de armata;—(compara dem. 7tsţi-(idrciov). . PESTRAVU, s. m., vedi pastravu. * PE8TRECERE, (probabile d’in pes-trecere, 6ro pcs d’in pe—per, si s=es= ex), v., linqnl, dellqulum patl; a lessind a si es3i d’in menti, a si perde poterile, a ammortl; —pestrccutu, part. sup., les-sinatu, essitu d'in menti, fora menti, a-fora d’in menti, fora poteri, langidu, am-mortitu. PE8TRITIARE si pistritiare, v., va-riaro, var io colore dlstlnguere , macu-11b rariare, pnllls iufuscare; a vergi cu varie colori, distinge cu macule varie, a picalld, vergii, muscd;—pestritiaioriu,- a, adj. s., pestritialu, part. sup., pettrv-tiatura, s. f.ţ — pestritiu,-a, adj., (d'in care au essitu tote celle precedenţi), »•-rlus, dlrerslcolor, multicolor, tnaoalU dlstlnctns; variu, multicolore, diversico* lore, maculatu, picallatu, vergatu ;—de aci si alta forma : pistrui»,-a, adj., ia acellu-asi sensu cu pisiritiu, d£ro si in specie : rossiaticu, cu macnlo fuscatu ii rossiatu, plena de macule rossiate, len* tillosu; de aci si: pistruia, s. f. reale, macula de rossidtia, picatella de rossiu; —(pcstriciu ar fi potuta esl d'in v.pin-gere prin pinstriciu=pistriciu). PESTRITIATORIU, peslritiatu, pe-stritiatura, peatritiu, pestruia, pestruiv; vedi pestritiare. PESTRUGU, pestruvu; s.m., vedi po-stravu. PETA, 8. f., macolaj macula; metaf. pete in sore, petele peccatdom; pete io nestimate, in genere;— petare,~ediu, v., maculare, corrumpere, dedecoraro, ly-nomlula affleerej a maculi, corrumpe, dedecord, încarci de ignominia, bato-jocorl; petatu, part. sup., petatura, s. f.; —vedi si in Dictionariu : pâia, petart, petatu. PETACA, 8. f. si m., pctacu, nomnii septem oruelferorum; mo neta do saple cruciferi;—nu e connoscutu d’in coced« Carpati. PETARE, petatu, petatura; vedi pita. PETEA, s.f., pl. petelle, ltgula, tln«a; betta, cordella;—vedi in Dictionariu: petella. PET1NGINARE, petinginatu, petin-gine, petinginosu, ce tote vedi deplenn correcte in Dictionariu. PETRANJELLU si pdrangtUu, a. m., ce vedi in Diction., observandu aci numai : petrangellii cânelui, dupo Boi' cianu, germ. die huudglelBBe. PETRACHIRU, s. m., mutilatu d'in âjittpa^ijXiov = epitrachdiu, devenita apoi: pttrachiru, patrachirv, atola. PETRECANIA, s. f., delectatlo, »h-Ieotatlo, gandinm; delectatione, ob* lectatione, buccuria, gandiu, pertrectre, pertrecu; metaforice : a si face petrecania de ceva; etc.;—form’a coventn-lui petrecania, nu e inse in regula. PIC. PIL. 445 PIANO, s. m., vedi pianu iu Dictio-nirio. PI ASTRU, a. ni., pl.-i, nammus ar-gmteas blspauleus, (fr. piastre, it. pia-itra, Lsp. pUstra); moneta de argentu ispisniea, applicata inse si la noi, cân-duva in loca de monet’a leu. PICARIS1RE,-cscm, v., (dupo fr. pl-fier, s» piquer); pangare, Impongere, atnlere, strlugere, perstrfnşere; a pun-p, împunge; raorde, morsicâ, stringe, («rstringe, piscd, etc.;—inse in neci unu moda in corpnlu propriu allu limbei nu pâte intrâ unu coventu ca picarisire, dlco nu cumuva so va reduce la roman. pieare. PICATURICA si picaturicia sau pi-caturitia, s. f., tote relle demin. d’in picătura; vedi picaturellaivi Dictionariu. PICATURIRE,-eseu, v., stillare, gut-*-»re, instlilare; a face picaiure, a stillâ, i nstilld, guttd;—pica£un' nCvsiv), locu pentru beuture). PINDA, pindire, pinditoriu, pinditu, pinditura; vedi panda. PINGEA, s. f., pl. pingelle, dlmtdla-ta golea, sartura, pannng; deceptio, fraog; semisolia, in specie: peticu, sar* tura, carpitura; si metaf. fraude, decep* tione, insellatione; — pmgellire.-escu, v., aarcire, reparare; deci pere, frustrări, a saref, carpi, repară; a frustră, de-cipe, inseliă, ammagf; — pingellitorin, -a, adj. s., pingellitu, part. sup., pingcl-litura, s. f.; — pote in loco de pingeOa de la pangere, de unde allu nostru împingere. FINGELLIRE, pingellitoriu, pingA-litu, pingsllitura; vedi pingea. PINTA, s. f., cupa : pinta de vinu. PINTEN ARIA, s. f., arte de pinte-nariu; 6ro pintmariu, s. m., (f. pinte-naressa), care fabrica pinteni, (vedi: pintene, pintenare in Dictionariu); — pintenogu,-a, care are ona macula alb» diosu la petioru, — de unde si: pinte-nogia, s. f., calitate de pintenogu; — inse in locu de pintenogu, pintenogia ar fi mai bene cu a de câtu cu o : pi*-tenagu, pintenogia. PINTENARIU, pintenogia, pinkno-gu; vedi pintenaria. PINTOCU,-a, adj. s., abject», inepţi;»; abiectu, ineptu, de nemica;—snbst reale, medietate d’in ceva forte micu. PIONARE, v., (dupo fr. pionier), i leuâ pionu; — pionatu, part. sup.; — âro pionu, s. m., (dupo fr.plon), pedel, calcoius; pedite , pedestru, calcula, nomini de jocuri cu figure, cumu: rege, regina, sau si-xchu, dama, etc. PIPAICIOSU, reu in loco de pipai- r ___________________PIR.__________________ d’in pipaire, ce vedi in Dictio- uiiu. PIPARCA, 3. f., capuleum, capsicum »noaora, Linn.; capsicu, capsicu annuu, irdeiu. PIPAS1U, s. m., fumător, fumlgator, fnmatoriu, fumigatoriu, fumatoriu de labaca; — d'in^x^a, (vedi: pipa. pipa-n in Dictionariu), reu formatu, mai bene ar fi pipariu. PIPERAS1U, s. m., specia de planta, dapo Bardanu, germ. belssbeere. PIPERNICISE,-escn, v., de regala : rtfless. o se pijiernid, languescere, ae-rrotare, attenuari; a langf, a egrotă,.a 8e attenoă, a deperi; — piperniciţii, part. sup.: vite pipernicite, copilli pi-Jxmiciti. P1PERNITIA, s. f., piperis, pyxis piperi* ; piperide, planta ca si pipar-cd de mai su3u, (vedi si ia Diction. pi-j'frik sau piperide; vedi si: pipcsca in acellu-asi sensu); — vascioru, vasutiu «ie pipc^u, trltl piperi* Tascuimn. PIPILICA, S.f., ţalllaa guttata; gal-luu guttata; — se aude mai desu si in mai multe locuri cu b iu locu de p : bibilica. PIPIRIGU , s.m., scirpns, juncup; scirpu, juncu, papara; — pre alte locuri âiptrigu. PIPOTA, s. f., arlum ventriculus, îtonnchas; stomachu, ventriclu de paseri. PIRCIRE, pirdtu, pircitura; vedi pirciv. PIRCIU si pireu, 3. m., hlrous , ca-p*r; ircu, fircu, capru : a are putore de pirdu , a puii a pirdu, a impcrachiâ pirn eu cipre; metaf. desfrenatu, libi-dinoau; — forte probabile pireu, de unde pirdu, e in locn de fircu, care se dice si in latin’a Arcaş in locu de hircas;— pircire,-escu, Inlre, subire; a sui, in speciale despre pireu cu capra, d£ro si despre alte animali; —pirdtu, part. mp.; pircitura , s.f., actione si effectu de pircire. PIULOGA, s. f., si s. m., pirlogu, »»U msatlo, soliim cessan», solum In-evitam,reqaletam arrnm. Incultos agor, rmaetan, tmale; solo in repausu, ces- PIS. 447 j satioue de solu, solu cessante, solu inculta , agru incultu, vervactu, no vale, | paragina, mai allessu: solu cessante si lu8suriante; — pirîogire.-escu, v., a deveni pirloga sau pirlogu; pirlogitu, part. sup., pirlogitura s. f., actione si effectu de pirlogire, (vedi paragina). PIROSTIA, (pre a locuri: pirostiu si pirosteu), piroticu, pirotire, pirotitu, pirotitura;—vodi in Diction. la: pyro-; — inse form’a pirotela nu e plausibile; pote se transformă in : pyrotella , py-rotid, etc. PIRPIRIU,-a, adj. s., debilii, lan-guldus, objeotus, rilis, mlseilus; debile, langidu, abiectu, vile, misellu; — pare in analogia cu coventele d’in precedentele articlu (pirostîa, piroticu, pirotire, etc.), si a nome pirpiriu in locu de pyrpyriu, (de doue ori : rcop-îtop = focu-focu). PIRTE si pirtia, (cu t duru fora si-bilare), s.f., semita, callU, trame*, via perria; semita, tramite, carrare, callo pervia, deschisa de necesse. de essemplu mai allessu prin neue. PIRVA, s. f., autrum, specus, iatibu-lum, ferae cublle; antru, specu, latiblu, cubile de fera. PISAGIRE,-esc», v., rerberare, tundere, contuodere, lotibns rel pugnls coutundero; a bate, verberă, contunde, a contunde cu icturi sau cu pumni, a sfermâ, pisă, sparge; — pisagitoriu,-a, adj. s., pisagitu, part. sup., pisagitura, 8. f., actione si effectu de pisagire; — trassu, de certu d’in pisare; vedi si pj-sxlogu. PISALOGU si pisalugu, s. in., pllnm, pistliluni, Ustuca, paricuta; pi 1 u, pis-tillu, fistuca, pa vicia, batutore; — direcţii d’in pisare, mai antâniu : pisalu, sau mai bene pisallu, apoi : pisallucu = pisallug’t, pisallogu, cu tote co ar pot6 stă mai bene : pisullu, pisullucu, pisullugu, pisullogu. PISARIU, s. m., scrlba; scribu, scrii-toria, copista, transcriptoriu; — coventu slavicu deplonu cadutu in desuetudine. PISCOIA, (pisconia. ca uuginentati-vu, fem. d’in pisconiu, si acestn-a d’in piscu), 9. f., duotos, canalia, lingola, 448_________________m_____________________ canallculiu; ductu, canale,canaliclu, lia-gula, mai allessu : canaliclu de cursulu farinei la mora; —piscu, s. m., proml-uentla, emlueutla, cacnmep, rostrum, temo, acamen; prominentia, eminentia, cacume, acume, rostru, temone; — de acf: augm. pisconiu si demin. piscullu, piscullctm, piscusioru, piscutiu; — d’in acelluasi fonte si: piscuire,-eseu, v., a) proprie : a faco piscu; b) metaf. de pulli mici : piscuescu pullii pre essite d’in ouu; — piscuitoriu.-a, adj. a.) pi-scuilu, part. sup., piscuitura, s. f. PISCONIA, pisconiu, piscu, piscuire, piscuitoriu, piscuitu, piscuitura, piscul-lu, pisculletiu; vedi piscoia. PISCU, piscuire, piscuitoriu, piscutu, piscuitura; vedi piscoia. PISDA, s. f., cunuus, vnlra; cunnu, vulva, membru genitale allu feminei. PISIATIOSU, sau mai bene pissia-tiosu, (vedi in Dictionariu : pissiare, pissiatoriu, pissiatu),-a, adj., espusu la pis8iaiu;—pissixtore, s. f., (trassn d'in pissiatâria de la pissiatoriu), locu se-cretu de pissiatu;—pissioticu-a, adj. s., applecatu a pissid, mai allessu in lectu, in patu : mulţi copiilii sm pissiotid; — se dice, pentru amendoue sessele, si numai in fem. pissiotica, si abbreviatu : pissiotca;—in acellua-asi sensu si: pis-siolicu,-a, pote mai bene : pissiollicu,-a, si pentru amendoue sessele : f. pissiol-lica, si abbreviatu : pissiolca. PISLA, s. m., gabcoauta, coactllla; materia de peru sau lâna, pisata fora se fia tessuta, mai allessu lâna forte molie si delicata (fr. feutre, molleton; germ. IU*); — pishria, s. f., arte de pislariu. pislariu,-a, adj. s. fem., pislurcssa, — care fabrica pîsla; — pislire,-escu, v., a face, fabrică pisla; pislitoriu,-a, adj. s., pislitu, part. sup., pislitura, s. f., actione si effectu de pislire. PISLARESSA, pishria, pislariu, pislire, pislitu, pislitura; vedi pisla. PISMASIU, adj. s., vedi pismata-retiu. PISMATAKETIU,*a, adj. s., Inridus, lnTidlosns; — invidu, invidiosu, pi mo-su,-a, adj., d’iupi'stMa;—in fine: pisma-giu,-a, adj. s.=pistnariu, pismaiariu. __________________rrr.__________________ PISOPU, s. m., arena; arena; vedi si: nasipu, nesipu;—inse neconnoscutu d'in coce de Carpati. PISSICUTIA, s. f., demin. d’in pis-sica, cumu si : pissoiasiu=pissoniasiu, s. m., demin. d'in pissoniu; vedi in Diction. pissica, pissoniu. PISTELA, s. f., vedi pislire. PISTIBE.-escM, (cu s aspru sibilante), v.,mauare,8Ddare,BtilIare|fluItare; a mani, sudâ, stillâ, pică, picură; — pistito-riu,-a, adj. s., pistitu, part. sup., pisti-tura, 8. f., actione si effectu de p&tre; — pistela, s. f., care forma inse nu e plausibile. PISTIRI, 8. pl. f., vedi piftia,—pote ia locu de ptstia. PISTORNICU, pl.-e, slgillum qnod pnnlbus liturgtcU laiprlmltur; sigiliu impressu pre pâne liturgica; sigiliu pre oblata; — (ar potâ fi derivatu de la plstor). PISTRITIARE, pistritiatu, pistritiu, pistruiu, etc.; vedi pcstritiarc. PITA PORCULUI, s. f., (pit'a porcului), specia de planta, dupo Barcianu, germ. das hchweinsbrod, dupo Dict. de Buda : cjclamou; — pit'a vaccei, s. f, specia de plauta, dupo Barcianu, germ. der raooschamm. PITACU=£>i'Mactt, s. m., vedi in Die-tionariu pittadu. PIT ARCA, 8. f., specia de planta., lat. clatbrus. PITICU, pitigaiare, pitigaiatu, piiigo-iu, pitigusiu, etc.; vedi pitire. PITIRE.-cscm, V., abscondere, reean* dere, celare, oooolere, occnltare; a as* cunde, rescunde, celâ, occultă;— pittto-riu,-a, adj. s., pititu, part. sup.: Mi pitit i, pititulu nestimitdoru, in pititulu culpabiloru;—pititura, s.f., actione si effectu de pitire,—vedi si: pituUarc, pi-tullire, pitullusiu in Dictionariu; — inse de certu, analoge su si urmatlriele ca precedentile : mai antâniu supponemu form'a cea mai simpla : pita.-a, udj.t a-nalogu cu picu (vedi: picu in Diclion.), cu sensu speciale de:teaaU, pariu», »l-nato8, nanus, reconditos, occnltu, »e-cretus, pjgmwiis, Imperceptibili»; mp; tire, suptirellu, micu, forte mica, mi 1 PIT. PLA. 449 nutii, nanu, ascunsu, occultu, secreta, pygmeu, imperceptibile, pititu, uevedutu; —de aci: piticu,-a, adj. s., d£ro mai ver-tosa ca subst. in intellessu de: micu, forte micu,menutu, nanu, etc., Mtaa, malum grunalum, punluum; gra-poma granata sau punica, d’in po- mulu granatu, granatulu; ero florca graţiatului se dice balaustiu = balan-stiom. PITONCA, s, f., boletos borlnog; borete bovinu; — vedi manatarca; — nu e connoscutu d’in coci de Carpati. ^ PITPALACA, 8. f., coturnlx; cotur-nice; — pote co pitpalaca e formata ca si pitullace, ce vedi in Dictionariu. PITUSCA, 8. m., demin. d’in pita. PIULITIA, 8. f., in locu de piullitia, demin. d’in piua, ne vedi in Dictionariu. PIVNITIA, s. f., si celle alte ; vedi pimnitia. PLACARE, v., (dupo fr. plaquer), a applicâ ceva planu pre altu planu, de essemplu: a applicâ. lamina pre lamina, placa pre placa; — placatu, part. sup. subst.; in specie ca subst. m., unu placatu sau f. placata, annimtiu applicatu pre muru sau tabla;—inse: placagiu, s. m.,(dupo fr. placaee), UsselliizzfasseWa; apoi: placardu, s. m., aMxns pobllce llbellus, libellu affissu in publicu; de unde : placardare, V., (dupo fr. placar» der), llbellos ufAgere, a affige libelle, (vedi si mai sasu). PLACARDARE, placară*, placata, placatu, vedi placare. PLAIASIU,-a, adj. s., cust«s lira!• turn; custode de limiti;—plaietiu, inse: a) planitlea; planeţii, locu de plaiu; b) omu ce locuesca in unu pl>iiu; vedi in Dictionariu plaiariu, plaiu. PLAIVASU, S. m., grnphlum, plom-beam Instrnmentum ; graphiu, instrumentu de plumbu, plutubu de scrissu;— germ. blelwels8=:bleistirt. PLAMADELA, s. f., vedi plămădire. PLĂMĂDIRE,-eseu, fermentare; a fermentă;—plamaditoriu,-a, adj. s., plămădită, part. sup., plamidtura , s. f., inse : plamaă&lo, s. f., nu are forma plausibile. PLAMANARIA, s. f., mutilita d’in pulmonarii, d’in m. pulmonarii*, (ce vedi in Dictionariu), planta, dupo Barcianu, germ. dus gebrlluchliche loiigenkruut. PLANGEROSU,-a. s. m., vedi plan-gitiosu. PLANGITIOSU, a, adj., fteblllş} fie* bile, applecatu a plânge; plangitoriu 29 G. 450_________________PLA._________________ a, adj. 8., lacrlmans, querlbundns, que-rulos; lacrimante, ceribnndu, lamentabile; plangerosu,-a, adj., plenu de plângeri, de lacrime; vedi in Diction. plângere, etc. PLANISIKE,*esc«, planare, expla-nare, aequare, decipere, incautare, sub* jioere s a plană, esplanâ, applană, ecă; inse si: a decepe, incantă, farmecă, am-magî, suppune, domită; —planisitu, part. sup.; — inse form'a planisire nu e plausibile. PLANTAGIU, s. m., (dupo fr. plantare), plantatlo, consitlo; plantatione, consitione; vedi in Diction. plantatione, forma asiâ de plausibile, pre câtu plan-tagiu e implausibile. PLANTUCIA sau plantuiia, s. furnica planta, germe; vedi in Dictionariu : plantula = pluntura. PLAJNDIl{E,-esct<, v., a tesse unu planu, a tesse ceva reu, a ord! cuiva curse, insidie; planuUu, part. sup. PLAPANDU,-a, adj., dellcatns, fra-gllis, sentieus; delicatu, fragile, sensibile, molie; — de certu iînmutatu d'in palpandu = palpabundu. PLAPOMA, plapomarla, plapomariu, plapomiora, etc.; vedi : paploma, si in Diction. peploma. PLASA, s. f., in locu de plcssa, cumu si : plassea, 8. f., in locu de : plessea= plessclla; vedi: plcssa, plessella in Dictionariu. PLASCA (cu 8 aspru sibilante, pre a locuri plesea), 8. f., 1. funda; funda de arruucatu cu petre s'. alte masse; 2. al* ehcmilla vulgari»,Lînn., specia de planta; 3. cuptura, praeda, spolia, praeda-tfo; captura, pr6da, predatione, spoliu, spolia; — plascaire si pkscaire,-escu} V.,crepltare, Btridere, crepare, alapara ducere; acrepită, stride (despre focu, flacura), a crepâ (cu budiele, etc.), a dâ palme, a frecă; — plascaitoriu si plescăit oriu,-a, adj. 8., plascaitu si pleacăi-tu, part. sup., plascaitura si pic scai tur a, s. f., actione de plescaire. PLASU si piaza, s. m., dentale; den-tale, scandur'a sau lemnulu unde se introduce ferrulu aratrulni. PLATA, S. f., Aolutlo, stlppndlnm, _______ FLA.__________________ merces , emolumentnnt, remanenţii», auctoramentnm, pretiumj solutione. stipendiu, mercede.emolumentu, remunera-tione, auctorauientu, pretiu, recompensa, salariu, onorariu, munu; — platire,-escu, solvere, exsolrere, persolTere, trlbne* re, retribuere, remunerări, rependere, expendore, reddere, luere, poeuas sol-vere, satisfacere, Tale rej a solve, essol-ve, persolve, desface, retribui, remuoe-ră, repende, espende, redde, inWrce; lauă, spellâ peccatele, satisface, multia-mi, val4 : nu platesce um ccpa = nu vale neci una ccpa;—platitoriu,-a, adj. s., care platesce; platitu, part. sup.; — platnicu,-a, solrens, solvente, care p<5te solve, etc., forma erratica; d£ro tot« su de origine străină, si pucinu sympathice limbei române. PLATAGLNA, s. f., 1. plantago major, Linn.. planta dissa si: limb'a otui; 2. platagina de apa=altataa planta**, alta plantagine, nomita de Dict.de Buda germ. der wasserwegerlch, pre cando plantaginea de sub 1., si germ. wege-rich; — se vede de sene, co platagina e pucinu mutilata d’in plantagine =. plantago, ce vedi in Dictionariu. PLATICA, s. f., specia de pesce bona de mancare, forte alba, câtu se pote de lata, lat. albnrung. PLATIRE, plutitoriu, platitu, plat-nicu; vedi plata. PLaTITIA, s. f., an gas ta pari acri; angusta, mica parte d'in unu agrn, d'in unu câmpu; — pote d’in acea-asi origine d’in^are platica, de si pote fi d'in platia — piatia. PLATOS1A, s. f., lorica, thorax; lorica, thorace, coriacia; — plaiotiariu, s. m., lorlcatuH, loricatu; platosiare, v„ lorica mnnlre, a muDf cil platotia, si refless. : a se platosiu; platosiatu, part. sup., lorioatns, thorlcatus; vedi si pa-vesa in Dictionariu. PLAYANU,-a, adj., aarus; flavn; iu specie : bou plavu, ca nome propria : doi Plavani tragi* carrulu meu, — d'in plavu,-a, intre demin. si augui., Oara*; Havu, bellanu: plavi calli tragu la cur* rulu vostru; — de acf demin. plariiiu. •a, Bniin»Tus = subflavu, bellaoella : A r ___________________PLE.__________________ fate plavitie; — plavu e asii aprtipe de /favK, in eătu ne ar face se credemu iii aeea-asi origine. PLEBANU, 8. m., med. lat. plebanns, fia plebs, plebls; parochu allu plebei, parocba alia communei, in baseric’a catolica. PLECHU, s. m., vedi blevu in Glos-oifa. PLEDARE, v., (dupo fr.plalder), 11-Uy«r«>f lltem habere, Utem agere, de-ftad«r«, eaosam agere, orare; & litigi, t defende, apperi una lite, a se apperd fpre sene, ori, perorâ; — pledoru. (dupo fr. plaldenr), lltlgator, litigatoriu; pUdâria, 8. f., lltlgatlo, forensla nctus, iitigatiooe, actu sau actione forensc; — pledatu , part. sup. subst., tote covente jmplausibili. PLEQA, 8. f., plaga = plaga, <5ro form’a plcga se ande numai pre puciae lo«ari. PLEOPA, s. f., palpebra, oUlum, ge* di; palptbra, ciliu, gena; — pleop’a pare mutilata d’in una forma palpa, de nod-' p-iip+km. PLtOSCAIRE, (s aspru sibilante),-etern liacua, dlţltls, manlbns tente »•-mare, expUdere ( cu limb’a, degitele, maaale si altele a soni acu tu, a eiplo-d*. a (ace se esploda;— pleotcaitoriu,-a, adj. Sn pleotcailu, part. sop., pleoscaitu- j ra, a. f-, actione si effectu de pleoscaire; — pleuicu, s. m., (d’in care s’au naa- I cota celle alte), se aude in strigate ca : pleotat! pUosa»! multe pleoscvri; — pire co verbala are si form'a de I conjug. pUo»care, pleoicatv, pieaeeatura, etc. PLEOSCIRE,-<*cii , v^ («Kilart, pr*lerare>terere,4tpri»«r«,appria*re; > calci, ooncalei, protere. sUiri, depreni*, oppreme; — pleotcdori*,-a. sdj.a^ pkoaciim, part s«p., pUotttima, *. f. PLESCA, ţieteaăn. jiU$c nlorut. pie-teatfu, pin raii ura; re4i platea. PLESIA, a. L, ealriil, (UkrUiUt; ol retla=(albetia^!ibre^a, giabriUie; — din pietim.-m, adj. l, ulm, calra* kkr, ţUWr, alnpuAt) etlrtsUu, gbbra;— alle (oca* i*ia pnctdtnia: adj. », ealr**, ralnt=«ai-bm; piitimgt», lL olrttid, ohtit,~o, adj. «., c»l*u«, calvu=call>u; s. f., cMt Itlra, calvetia=calbetia; — vorbo d’in toto adiectivele precedenţi: a) plesirf,-eacH, v., calrescere, eolretlorl, a calv(=oal-bf, a seoalvf=calbf,a se calvofaou; ph-situ, part. sup. subst., phmturn, r. f., stătu de plesitu, stătu in plcuitu; — b) plesiugire,-e$cu, plmugitoriu,-a, adj. s., plesiugiiu, part. sup. subst., plr.siu-gitura, s. f.; — plcaiuvirt,-cacu, picat u-vUoriu,~a, adj. s., plesiuvitu, part. sup. subst., pleaiuvitura, s. f., stătu do ple-siuvitu, etc.; — dâro mai toto aceato co» vente caduW in deplena desuetudine, candu avemu in limb’a nostra; calvu~ calbu, calvla—calbia, calvdia—calbitin, calvetire=calbetire, calvetitu = ralbcli-lu, etc. cari vedi in Dictionariu. PLESNA, 8. f., (Iuţelii, inanuum, fu* stil nona* rel lctui, llagolll «ploulum, Olum, funloolu», reNtlenla; «onu, HOiiitu sau ictn de flagellu , de mane, do fu* ste, etc.; acume, «piculu, piacu, aci», firu, funicula, rcsticula a flagellulult — phanire,-escu, V. vehoneuter ferire,ver* berare, perentera , puliare, acot« aoaartf crcpare, flaftlU er*plla* re, maolboi plandtri, eiplod«r«, «rum* per«, erimpl, rnmpl, Iratei, »t#maeh*-rl, aaeecoieret labrU crapltara; CU vn* mentia a lovi, iropuranfi, percut*, nul«4, collide, «fermi, cu acume no ni, morA, crcpâ, plaode d’in roioe, limba, labre i a esplode, a erumpe, a m «rumpe, a »e rampe, a m menii, M infuni, a crapi* ti ea labrele : a pletnl tU mania, ţ>U«-netee de invidia, au pUtnUu titani* n>ntre au te ve pletneaca oelti lr pUt-j netem budiele; pUtnctee et nu M/jUuiţ ne plesniră inimicii. dJtro n« pUtntra ti âliti mai inainte; au pUtntUt Mc o-ţmriU. «ir.; — jvUtmloriufa, adj. «. t pUtniloriu de bttid, umt ţAc»niUrrtu 'le forte, pUtmU/riu ti de Uc'Mri di ret* 1 potUt, - ia sperie, f. r*tU î pU*mtbr* 1 ?=ptţ«»Ubtiaf, tOi* t* urni a fJieni, 1 pletture, a fi pfemttoriu, iu**, in* p*tU t 4U«w circa »%*m t,*rr*»i I» twi aurelg}; pk*nd*, ţart. : Umi ijletndi, pfantiidtt cdUUmi; -iwit ii î pUmtitu — ■. ţJUjtmi' 452 PLI. PLO. tulu urechieloru; — plesnitura, s. f., actione si effectu de plesnite : plesni-turele pusciloru, besiceloru, fierreloru; — si form'a : plesnu, s. m., plesnu de bu-die, plcsne de facie, nu mai înceta ples-nulu tubeloru, (vedi la inceputu plesni). PLESNIRE, plesnitore, plesnitoriu, plesnitu, plesnitu, plesnitura, plesnu; vedi plesna. PLETOSU —plettosu,-a, adj. s., plenu de plette; vedi pletta in Dictionariu. PLEUTIU; 8, m., lamella, lamellula» lamella, lamellula. PLEVA, s. f., 1. acQS, g. aoeris; pălea, acere, palia, pellitia de grâfoe, ordie,etc., mai allessu candu se treiera si s? allegu grauntiele d'in acere sau pleva; 2 plscl• colos, plscolns mlnatus; pescisioru, pe-scicellu, pescicelli minuti; 3. flbnla, sub* scos; fibula, subscude;—ăerma. plevuica, 8. f., mai allessu in sensulu do sub 2.; si: plevuşcă (cu s aspru sibilante), in acel-lu asi sensu; — inse plevosu,-a, relativu prin sensu la numerulu 1.: plenu de a-cere, de palia. PLEVAND, adj. s., vedi ţlavanu. PLEV1TIA, 8. f., snbsous, fibula, fer* rea fibula, ansa, onclnng, onous, hamos, retlnacolom; subscude, fibula, ferria fi* bula, ansa, unei nu, uncu, amu, retinaclu; —pare affine cu pleva, mai allessu in in-tellessulu de sub 3. PLEVOSU, plevuica, plevuşcă; vedi pleva. PLICTISIRE, V., taedlum afferre, fa-stldlo rel gatletate nfllcere, molestare, odlosom vel lroportuunm essej a adduce tediu sau urritu, a adapă de fastidiu, de saţiu, de satiete, a molestă, supperâ, a fi importunu, nesufferitu, odiosu, veninosu, amarosu;—plictisitoriu, adj. s.: plidisi-toriu de toti; plictisitu, part. sup.;—plic-ticosu,-a, adj., taedlosog, fiagtldlosns, o-dlosas, molestos, Importunog, morosns; tediosu, fastidiosu, odiosu, molestu, importunu, nesufferitu, nesatiosu, morosa; — d’in gr. îdYjxuxdc, care are cere : plecticare, v. part. sup. plecticatu, etc. PLINAPUTINTIA, s. f., in locu de plenipoientia. ce vedi in Dictionariu. PLIOSCAIKE, plioscaitoriu, plios-caitu, plioscaitura; vedi pleoscaire. PLISCtJ, s. m., rostrum; rostru; — pliscu passerescu, s. m., specia de plan* ta, dupo Burcianu, germ. dle fcldswle-bel, erilnnss;—pare co ar fi affine cu piscu. vedi piscu. PLITU, s. m., soli rlctn» rel ros* trnm; rittulu sau rostrula scrofei sau verrului. PLI VEL A, s. f., vedi plivire. PLIVIRE,-C5CM, v., rancare, «maca* re, sarrlre, sarooUre; a runcă, eronci, sarrf, sarculâ, smulge erbele de prisosa; —plivitoriu,-a, adj. s., — ca s. f. reale, plivitâre (=privitoria), sarculim, *»r-colos, mateola, sarculu, matiola;—plivi-tu, part. sup., plivitura. 8. f.,—inse form’a plivâla, s. f.,e cu totnlu de reprobatu. PLIXISU, s. m.t (d’iu gr. trXV.Stţ), ca sensulu ce vedi si la : plictisire, adeco: taedlum, fastldldium, satletai, lapor-tanltas; tediu, urritu, fastidiu, saţiu, sa-tietate, inoportunitate, — inse forte rea formatu si sc cere, de necesîe, form’a plexe sau piesse=itX^5tţ. PLOCONIRE,-mu, v., Incllaare, H Înclinare, rerererl, renerarl, *e sibalt-tere, se proBtnrnere, se demlttere, tt prorolrere, se deprlmere, «e abjloert, in homllltatem se submlttere; & închini, a se inchină, a plecă, a se plecă, * r#> verâ, veneră, a se submitte, a se suppune, a incurbâ, a se incurbă, a se u-mili, a se umiliâ, a se depreme, a «f abiece, a ingenuchiâ, a se pleci si rob* mitte in umilitate; — ploconitoriu,-*, adj. s., ploconitu, part. sup.^foeoriifiira, 8. f.; — ploconu, s. m., (ce a datu na*- -cere celloru alte covente), in sentt reale de : donam, mono*, mun«»oul«»t donu, munu, mnnusculu, dara; ia *p*t j cie : terranii venieau cu plocont la dom^t nti mosisi; nu mai pucinu offerieau ţi*' cone, celloru de la cari vreau capitd ftft | vori; astadi ploconele au ţteritu, amu | au peritu mai tote si oflinile ploconului* PLODU, s. m., matrix, mira, ntera*, foetas; matrice, vulva, uteru, foto. PLOIA, ploiom, plooure, ploatu, et?., i ■ vedi in Dictionariu : plouare, plouatMf , plouia, plouiosu, etc. | PLOPISCE, s. f., (d’in plopu), mal 1 me de plopi, locu plantata ca plopi; nn 'i I ___________________PLţL_______________ [ pote reeommendâ; mai bon’a e form’apZo-psbt, ca si; nucetu, fagetu, etc.;—plopu, arbore gratiosu, populau: plopu albu, i>o-şalaa alba Linn., plopu negru, popula» •Icm Lihn., — nu su de uitatu neci formele, adj., plopiu—popliu si populiu,-a. plopuniu = populniu = populneas, jbpunu=populnu — popnlnus, etc.,— ia*e in Dictionariu tote aru caută stă in tcta-aai forma: popletu, poplosu, poplu populna, etc.; vedi si in Diction. poplu. PLOSCA, 8. f., unu vasu de beutu, fa-eatu da lemuu;— pldkutia, s. f., demin. din plosca, si: ploscullitia, in acellu-asi intellessu; — analogu e ploscona, s. t, in sensu de: biimllU meta foeut, mica porcuniu de fenu; co-ci: ploscoiu = ţioKoniu e puru augm. d’in plosca; — pIoscasiu=plo8Cariura, cu variu sensu, tdeco : nu numai cellu ce porta, duce jtoic'a, bea plosc'a; ci si: garrolus, lln-fui, loquax, Inepta* blatero, clrcura-iMeUr, consplclllo; garrulu, limbutu, , locace, i neptu blaterone, circumspectoriu, , conspecillone. PLOSNITIA, s. f., olmex; cimice, pe-„ dochia de lemnu. - PLOTOGARIU, adj. s., vedi ploto- - gire. PLOTOGIBE,-escw, v., resarclre, re- ft*rare; a resare», repară, deroge, 6arpf, a «face cu plotoge (vedi mai dioau : plo-feytt);—plvtogiforiu,-a, adj. s., plotogitu, part sup., plotogitura, s. f.,—plotoga-rm,-a. 8. m. f., (in f. si plotogaressa), earpaciu, resartoriu, reparatoriu;—plo-hfpt, 8. m., pl.-e, panuns, segmeutom ţMleBlamentam, particula, cento, de-tritai pannog; peticu, segmentu, peni-culamentu, centone, cârpa, ruptura; — pre a locuri si formele :poltogti,poltoga-rm, poltogaressa, poltogire, poltogitoriu, poUagttu, pollogilura. PLOTONţJ, s. m., (dupofr. peloton), flanas. fiobott; glomu, globu, micaceta âe armaţi. PLUGARESCU,-a, adj., vedi plu-garia. PLUGARIA, 8. f., arte de plugariu, jbe vedi in Diction.,—de laplugu, ce vedi Msvmine in Diction., occurru uiai deminutive : (plugullu), pluguUc- __________________POB.______________453 tiu, plugutiu,'plugurea=plugurella; inse reu demin. plugnitia; — plugurescu,-a, adj., relativu la plugu. PLUMBARIA, s.f., plombatfo; plum-batione, arte de plumbariu, ce vedi in Diction., locu unde sa funde plumbulu; — plumbuitoriu,-a, d’in plumbuirc, ce vedi in Dictionariu, dâro d’in plumbui-toriu e formata : plumbuitore = plumbuit or ia, s. f. reale, instrumentu de a applicd plumbu; — d’in plumbuitu, ce vedi in Diction. essiste: plumbuitura, 8. f., actione si effectu de plumbuire, ce vedi totu in Diction.; — plumbitia, 8. f., fiola de plumbu, lagena plumbia. PLUMONA, s. f., d’in collo de Carpati (cu u claru si cu o obscuru); ero d’in c<5ce de Carpati: plumonu, s. m., pl. plumoni, (cu ti obscuru si cu o obscuru); vedi in Dictionariu : pulmone, bene scrissu;—cu acestu coventu păru a stă in afinitate de forma (nu inse de sensu) mai multe plante : a) pulmona, nymphuea Linn. germ. seerose, b) pulmona alba, nymphaenalba, Linn. germ. dle welssse seerose, wassertulpe; c) pulmona galbina, nymphaca lotea Linn. germ. dle gelbe seerose; d) pulmonare si pulmonarica, pulmonaria ofllolnalls, germ. das lungenkrant, dor blrschkohl, das hlrschtnaogold , dle chrlslwurs; e) plumonarUia, germ. das limgeumoos; —acumu occurru covente cari se reforu directe la pulmone, adeco ; plumonia 8. f., de cari vedi in Diction. puhnonia; plumonitia, s. f., demin d'in plumonia, a cui forma justa are fi : pulmonitia; plumonutia, s. f., demin. d’in plumona, a cui correcta forma e m. pulmonuttu; (confere sipulmunclu, pulmonellu in Dictionariu). PLUSIOSU,-a, adj., vedi plustu. PLUSID, 8. m., (dupo fr. pelache), t11-losns pan n os; villosa pannura, materia cu lungi vilii sau peri; — de aci; piu• 5to«u,-a, adj., tUIosos, villosu, perosu, firosu, aciosu. PLUTASIU,-a, adj. 8., vedi in Dictionariu plutariu;—mai de reprobatu e form’a : pititnicu,-a, adj. POBIRCIRE,-eseu, v., splcas dere* llctas legere; a college spicele lassate« 454 POC. POD. a college celle lassate in urma;—pobir-ciioriu.-a, adj. s., pobircitu, part. sup., pobircitura, 8. f.,—tote essite d’in po-bireiu, s. m., aplclleglum, sp;'cifc<7iu,col-ld8su de spice remase in urma. POCAINIA, pocaintia, vedi pocăire. POCĂIRE,-eseu, V., poeultere, do-ler*,|ioenltenttam de ppccatlg agere,cor* rlgere, emendare, oagUgare, mellora probare, se reelpere; a penitu, repenitâ, a senti dorere, a parâ reu, a face peni* tentia de peccate, a correge, emendd, câştigi, a se intorce la mai bene, a se correge, a se recepe, a so college in sene; —;)ocamlia,8.f.,poenltentia, penitentia, părere de reu, dorere de &nima pentru pecoate, intoreere la bene, collegere in sene, emendatione, castigatione, — inse form’a : pocainia, si pocania, pocaiania, s. f-, in acellu-asi sensu cu pocaintia, e si mai peccat6sa;—pocaitoriu,~a, adj. s., care pocaiesce sau aepocaiesce;—pocaitu part. sup., etc. POCALTIRE, -eseu, v., lnanescere, Inanlre, fame tabescere, inedla defloere, deperlre, mori, tnacegcero; a inanî, de fame si de inedia a tabf, lassinâ, de-perf, morf, maci, macri;—pocaltitu, part. sup., Inanta, fame exhaostng; inane, de fame lessinato, macru, flaccitu. POCIRE,-eseu, V., deformare, detur* pare, foodure» simulare, dlsslmolare, coutorquere, mutilare, Immutare, tron-care, vltlare» depravare, corrumpere; a deformâ, deturpfi, fedâ, simulâ, dissimu-ld, contorce, intortochiâ, mutilâ, truucâ, vitiâ, depravâ, corrnmpe;—pocitoriu,~a, adj. 9., pocitu, part. sup., pocitura,s.f., actione si effectu de pocire : pociturele nu su de câtu monstre;— d’in pocitu si derivate : pocitare, v., rehementer deformare, deturpare, foedare; a deformâ, deturpâ, fedâ tare; part. sup., pocitatu, s. f., pocilatura, liorrldum monstrum, Im* manls turpltudo, nanseosa deformltas; orridu monstru, infricosiata turpitudine sau urritione, naustâsa sau greti6sa de-formitate; — pocitania, 8. f., in acellu-asi intellessu cu: pocitatura;—pocinocu si pocinogu,-a, adj. subst., d’in adj., po-cinu,-a, deformU, turpla, foedos, con-tortug, prarusj deforme, turpe, fedu, fe- dosu, contortu, intortochiatu, pravo, strâmbu, etc., sensu ce are si proemom sau procinogu,-a, inse ca subst. m. reale : unu pocinoca sau unu pocinogu, pl. pocinoce san pocinoge: a) in gen»-re : casug, Impedimentutn, obttaoalm, malora, lnfortanlum, oslamltai, om«n; casu, casu nefericitu, pedioa, impodica-mentu, obstacla, reu, nevolia, inforta-niu, calamitate, semna reu; b) prim* rcndltlo In nnndlnts; prima vendiare in mercatu; — barbarismi. POC1NOCU, po&nogu, podnu, poci-tare, pocitania, pocitatu. podtatura, po-citoriu, pocitu, pocitura; vedi pocire. POCIU, inlocu de po/iu,poagan,prim'a persona d'in presentele indicativului verbului: potere=putere,redi inDictionario potere, ca verbu si ca subst. POCICMPU, 3. m., paloş, paxillu», clarus, fulcltora, fulclmentum, falcraa, fultora, admlnlculum, praesldlam; parti, parutiu, tierusiu, cuniu, penna, folcitn-ra, adminiclu, presidiu, râdima, proptei-la;—pociumputiu, pociumpusiu, podum-pasiu, s. m., demin. d'in pociumpu. POCLADU, s. m., dorsual» &trat» Infra sellam, eqol «tratam} dorsariu, stratu sub sâlla, stratu allu callului, co-pertura a callului. POCNlRE,-escu, v., percutere, maal* bus complodere, explodere, digltlicca* creparo, flagello gonare, acolo «*iur», pergonare, crepltum edere, fracore* edere, ferire, Icere, erompere, dnil«r*) fladl, rumpl, crepare; a percute, ca fflâ-nule complode, esplode, cu degitele con-crepâ, cu flagellulu soni, cu vemeotia sonâ, resonâ, personâ, dâ crepitu, dâ frt-g<5re, lovi, percute; aieptâ, erumpe, d«- I pică, sparge; a se rumpe, se despici,» I sparge, crepâ; — pocniloriu,-a, adj. a, I pocni tu, part. sup. subst., pocnitura, ţ I f., actione si effectu de pocnire: pociţi• turele tunului, pocniture sangerote «* capite. POCOSIU,-«, adj., suffragtn«f»;a*‘ nus vel pedeg doUre contractl, rlf** dlj suffraginosu, rigidu, spasmosu, e«o* vulsivu, mâne sau pettâre contracte, rigide, convulsive. PODARITU, s. m., nu e de c&ta o* POD. POF. derivata d’in podariu, ce vedi in Dic-tiooariu, cu sensulu de; tussa de ponte, dc podu, portorlam; portoriu, care e mai l&rgu in sensu; — form’a podela, nu e plausibile, ci se pote correge in form’a: podia=podella, s.tabnlatum, taba-latu, tablatu.contablatu, precamu si: ta-bula, scandura, tabla; apoi: podella infe-Worc=pavlmentatn, tabnlatum, ci si: po-detta superiore de pre coperementulu ca-8fi=UbuUtum superlus;—d^ro occurru si deminutive directe d’in ponte si podu, cumu : podiîla, podina, podisca, podu-tC'X. feminine, inse si mase. podisioru, ţodiceilu. podiscu; ddro d’in celle femi-niue nu insemna numai : ponţi si poduri mici, ci si : tabla, scandura, mai allessu in formele : podilla, podina;— de alta parte : podisioru are insemnare de : scrlnlam, armarlumjscriniu, arma-riu;—podeiu =pode,iu, s.m.,de si demin. d'in podu, totuşi insemna si : alta pla-nlties, iaalta planetia; — augm. d'in podu e : podottiu=podoiu. PODBELLA, s. f., si podbellu, s. mM specia de planta, tussllago fanfara, Linn. germ. der huflatticli, braudlattlcb, ross* huf; 6ro Barcianu distinge: a) podbellu de apa—g8rm. der froschlSfl'el; b)pod-le’lu de monte=germ. der nohlferlel. VODCOY A,podcovire, podcovitu, pod-eovitura, etc. vedi potcova. PODELLA, podeliu=podeiu, podilla, podina, podisca, podusca, podisioru, po-ioiu—podoniu, etc. vedi podaritu. PODlDlIlE,-escM, v., onerare, onere gravare tel pre mere, opprimere, obru-ere, contererc, cumulare, congcrere, lsponere, Inpetum facere, Irruere» pe* ttre; a onerâ, incarcâ, oppreme, obrue, contere, accumuld, cougere, impune, ir-nie, a face impetu, attacd, sari, impug-al: a podidi in lacrime; multe relle podidiră pre biet» creştini; — part. sup., podiditu : podidiţi de mare turba; s. f., podidilura : podiditura infneosiata de străini;— forma barbara de origine obscura. PODLOGIRE, podlogu, etc., vedi pot-logire. potlogu. POt)GORIA, 8. f., vedi potgorla. PODMOLU, s. m., agger, profunda ripa llraosa; aggere, argiue, profunda ripa limosa. PODOBA, s. f., deens, oroatus, orna-mentum; ornatu, ornamentu, decore;. — podobire.-escu, V., oroare, decorare; a ornd, adornâ, deuorâ, informosetiâ,— vedi inse si : împodobire, v., care se dice maidesude câtu simplulu : podobirc;— podobia, s. f., canticu basericescu. PODOROGU, s. m.,ootnmeatDs; com-meatu, passu de caile, in specie : colii de posta; barbarismu, dâro d’in fericire cadutu deplenu in desuetudine. PODROMU 8i podrumu, s. m., cella vinarla, cella, cellaro, oellarlam; cella vinaria, cella, cellare, cellariu. PODVALLU, s. f., eablile dollorum rlnarlorutn; stratu de lemne pentru buti cu vinu;—neconnoscutu d’in coci de Carpati. PODVEDA, s. f., operarum pricbltlo; prestatione, lucru de prestationo, an-garia. rOFI, s. m. pl. (pre a locuri si: pociţi, pohi), postltenn; curella lunga care se trece pre sub cod’a callului;—pofilla, s. f., (pre a locuri: pochilla,pohilla), in acellu-asi intellessu cu pofi; inse si m., pofillu (pre a locuri : pochillu, pohillu); —verbe d’in tote: pofire,-escu, pofdlare, a face pofi sau a pune pofii; part. sup., pofitu, pofUlalu. POF1BA, s. f., (pre a locuri: pochiba, pohiba), si pofida, s. f., (pre a locuri: pochida, pohidu), praetextus, specles, »l-motatlo, ambages; pretestu, specia, si-mulatione, ambage, ambagi, pre a laturi, pre de parte;— pofibire si poftdire,-escu, v„ prtetexere, prsetendere, oau-sari, simulare, per ambages agere et loqal; a pretende, a pretesse, causâ, si-mulâ, a lucră si vorbi cu ambagi, a vorbi pre a laturi, pre de parte, a allude. POFTA, s. f., cupidoi cupldltas, arl-dltas, llbido, ardor, deslderlum, appe-tltos; cupidine, cupiditate, aviditate, li-bidine, ardore, desideriu, appetitu; — poftire,-e$cu, copere, concoplscere, pe-tere, appetere, poscere, postulare, de-slderare, preeari, tmprecarl; a cupe, concupe, concupf, concupisce, pete sau petf, postulă, appete, desiderd, precâ, 456 FO.T. POL. rogâ, imprecd, blasterod;— adj. s., poftit oriu,-a. part. sup., poflitu;—poflire e asiâ aprâpe de poscere, in câtu tentâdia a suspect! una origine commune. POFTIRE ,voftitoriu,poftitu vedi pofta. POFTORIRE,-esett, v., repetere, lte-rare, redlterare, Inslstere, perslstere, perseverare; a repete, repeţi, iterd, re-dit<>râ, insiste, perseverd; — part.sup., paftoritu;—si : poftora, 8. f. POGHIRCIRE,-escw, v., colllgere, lejere, splcas derellctas legere, otas ra-ccmarl; a collfge, lege spice remase, uve lassate in urm’a collessuluî; —poghir-citoriu.’a, adj. poghircitu, part. sup., poghircitura, s. f.;—vedi si pobircire. POGONARIU, s. m., pner mlnans boves aratores; baiatu care mena bouii aratori; in specie: omu mare care ara cu diu'a la altulu; — inse: pogoniciu, s.m., e baiatu ce mena bouii aratrului cuiva; — pogonu. s. m., mesura de spaţiu, a nome de 1296 de stensini, jngernm. POGORIRE,-eseu, V., descendere, de-cutere, dejlcere;a descpnde, decute, de-iece; — part. sup., pogoritu, si subst. : pogorilulu pre cost'a montelui;—si: po-gorisiu, s. m., a) actione, actu de pogo-rire: b) locu de pogorirc. POGREBANIA si pogrevania, s. f., funus, oxsequl»; funu, funeralie, esse-cie, immormentare; — barbarismu ca-dutu in deplena desuetudine. POH1, pohiycandru=p61ycanderu=polycande-fc),ljehnoclia8(Xoxvo5xos) penslll», po-Ijttndelum. POLLANDRIA, poliarcMa, poliar-tkicu, policotiledonu, poligamia, poliga-poligamu, poligloltu,poligonu, po-itnomu, potipelalu, poliposu, polipu, po-IwHaiu, politechnicu, polikismu, po- liteistu, politrichia: vedi in Dictionariu celle correcte deplenula articl.f poly—i polyandrta, polyarcMa, polyarchicu, po-lycotyledoniu, polygatnia, polygamicu, polygamu, pohjgonu. polynomiu, poly-petalu. polyposu, polypu, pohysţ/llabu, polytechnicu, polythdsmu, polytheistu , polylrirhia. POLICIA si politia, s. f., inse, d’in caus’a pronuntiationei, cu doui l: pol-licia, de care vedi in Dictionariu : pol- ii cia, (differitu de politia); a) tabnla, axis, assla, looulamentum, gnlcnlus, lo-cnlamenta gradatlm ordlnata; tabla, as-se, loculamentu, sulculu, loculamente in grade ordinate, scandura de inseriatu si tinutu; b) polliciora, s. f. demin. d’in pollida : tabella, assala; tabella, assula, stratusioriu de dispositu. POLITIAIU. s. m., in locu de politia-riu, ce vedi in Dictionariu;—dro : poli-tianesce. adv. d’in politianescu, ce e de assemine in Diction.; — inadmissibile e form’a : politicesce, adv., ce in Dictionariu sona politice. POLMUDU si polmolu, s. m., vedi podmolu. POLOGARIU,-o, adj. s., sarclnator, sarcîuatrlx, Interpolator, Interpola-trlxj sarcinatoriu,-t<5ria, iuteipolatoriu, -toria, carpacia,-a;—d’in pologu, s. m., a) relum ductile, leotl slparluum vel snpparlnm, Hupremnm leotl tegmen; velu ductile, sipariu sau suppariu, coperi-mentu de lecta, supremu tegme de lectu; foenlUotam, gratnen demessnm rel falcatum; fenificiu, fenu sau ârba, grame falcatu sau cossitu; c) faenlcldlum, foe-nlseclum; fenicidiu, feniseciu, fenu sau £rba taliata, secata; d) gegmentnm pel-lls, corii; segmentu, peticu de pelle, de coriu; — barbarismi de origine necon-noscuta. POLOGU, s. m., vedi pologariu. POLOMIDA, s. f., a) serratula ar-rensls Linn., (vedi in Diction. pallami-de)\ b) oonvolrulug, convolvulu si volbura, alta specia de planta. POLONA, s. f., probabile in locu de poî/onadelă polla .‘laclnla, 8luns,par3j lacinia, ruptura, senu, parte, buccata, etc. de vestimentu, de muru, etc. 458 POM. POMADA si pomade, s. f., vedi in Dictionariu pomata. POMELNICD, s. m., carte ce serve la meraoratulu defunctiloru, cu faatidio-sa forma d'in pomena, (pre a locuri : pomana), S. f., a) memoria, commemo-ratlo, mentio; memoria, memoratione, commemoratione, mentione; b) ttUlcer-nlom.conTlTlura funebre; silicerniu,con-viviu sau ospetîu de funeralie, capite de morţi, commendu, commendare facuta maniloru sau mortiloru; c) stl ps, elee-mosjrna j stipe, elemosyna, iu genere si pentru mani sau morţi; d) nuxlllum, do* num, muiins; adjutoriu, donu, munu, daru; e) gratultnm aaxllium; gratuitu, adjutoriu: a dă de pomana; de pomana vini, te duci; a face pomana totoru in-digentiloru; capite si pomane pentru manii noştri; — pomenire,-eseu, v., ine* morare , commemorare, meminisse, In memoriam reTocaro; excitare, t-xper* gefacere; fulsse Tel vixisse; experglacl, gomuo excitări, Inoplnanter lleri, ad-venlre, erenlre > acoldero; a memorii, commemord, tin6 mente, revoci in memoria, addace amente, a si adduce amente, a escitd, descitd, disceptd, a se desceptd d’in somnu, a fi fostu, a fi vissu, traitu; a se face pre neaşteptate, pre inopinate, advenf, evenî, accide; — adj. s., pome-nitoriu,-a, memorator,—trlx; mcmora-toriu,-toria; — part. sup. subst., pome-nitu, s. f., ponienitura; — pomintntia, s. f., memoria, memoria; pomenia, s. f., memoria, oommemorutlo, eonviriam funebre; memoria, commemoratione, mentione, ospetiu funebre, capite de morţi; — D. Miklosich n’a potutu demonstrd, co pomana ar fi y. slavicu, pre cându e cu multu mai probabile, co impromu-. tulu in limbile slavice e facutu d’in limb’a romanâsca, de 6re ce coventulu pomana sau potnanîa. s’a potutu formd d’in elementele romanesci, adeco, sau d’in po post, si ma»i=:mane8, sau d'in po—poi=pont, si menire, ca si remlnl-soi = rcmenire,-eseu, d’in re si menire, care are acellu-asi intellessu; adeco : a adduce a mente. POMENIA =pomania, pomenire = pomanire, pomenitoriu = pomanitoriu4 _________________PON.___________________ pot)ienen(ia=pomanentia, etc.; vedi po-melnicu. POMERIDA, s. f., incorrectu; vedi în Dictionariu promeridie. POMITIA, S. f., fraga, fragum; fraga:, mura, — d’in pâma, in genere, ce vedi in Dictionariu. POMuSNICU (cu s aspru sibilante), S.m., tabularii cnstos , cbartophjrlax. arehiro praeposttus; custode allu tabu-lariului, chartophylace, prepositu ar-chivului, registratoriu, prepositu matri-culei; — coventu strainu si forte aspru, ddro d’in fericire cadutu in deplena desuetudine. POMPONA, s. f., (dupo fr. pompon), mai bene ar fi mase. pomponu, mg* llebrlg apparatus; apparata mulierescu, lussose ornamente. POMISIORU, s. m., demin. d'in po-mu, ce vedi in Dictionariu, in care de-minutivulu acestu-a si mai multe lip -sescu, cumu : pomuciu = pomutiu, po-musioru, pomullu, pomuUetiu, pomusellu; inse : pomusellu = tamarlndn* (fr. tamarin), si tamarlx, si in fine tamarlce, cu acesta differentia, ca allu nostru propriu: po»iuseiiM=micu arbore; asid dâ-ro pomusellu ar fi micu pre longa arborele : tamarice, m. si fem., pre candu tamarin du, ca fructu, ar fi cu preferen-tia f. tamarinda. POMUCIU, pomusioru, pomulln, po-mullctiu, pomusellu; vedi pomisioriu. PONCA, ponce, poncisiarc-, (rea pon-cisiere), poncisiatu, (reu poncisietu), poncisiatura (reu poncisietura), ponei-siu; vedi : imponcisiare in Glossariu. PONE, 8. f. pl., acus gen. ucerls, pa-lea; acere, palia=paia;— vedi si: pleva, ddro pone ar fi de preferitu, ca, probabile forte, provenite d’in ponere. PONIHOSIA, pomhosu; vedi : poui-vosta, ponivosu. PONIVOSIA, s. f., miopia, lascitlo, vlsus hebetndo; myopia, luscitione, ebe-tudine de vedere; — pomvosu,-a, adj., a) myops, loscltlosus, hebetla tUu«; myope, luscitiosu, de ebete vedere; 6J»trabo, paetns, llmis lntuen ftdvu, fem. postavaria sau postauuresm; —postav«, s. ta, reale, pl. postave sau postavuri, pannos, paoulcalns, panou* ••rlca», pan tiu* bombjcinus, pannos Mlloius; panou, paunura, pannu sericu sau raatessosu, pannu bombycinu sau bombacosu, pannu villosu sau perosu si pannu lanosu, etc.,—poitavosu,-a, adj., nntiosus; pannosu, plenu de pannu;— barbarismu. POSTELNICESSA, s. f., femina a postelnicului; postelnicia, 8. f., officiu, demnitate de poitdnicu; <5ro postelnicu, S.m., cubicularIo3,caeremoularam magl-fcterj anulu d’intre primii demnitari in laierarchi’a boiardsca; sub regulamentu: secretar iu allu statului pentru alfacerile esteroe; demin. postelnicdlu, care ser-'viă sub ordinile jaosteJnt'cuiui,—tote comenta de origine barbara, astadi cu to-ţulu cadute in desuetudine ca inutiii. POSTIRE,-eseu, v., jajonare; a ajună a mancă macru, seccu, a nu mancă dulce, a mancă numai legumine;—part. sup. gubst. postitu; — adj. s., postitoriu.-a, JeJiinan», jejnnator; ajunante, ajunato-riu, ajunatâria, — s. f., poîUtura, jeju-natloj ajunatione; — mai spuria forma, e : postelnicu,-a, adj. care postesce, po-stitoriu, ajunatoriu, etc.;—postu, s. m. (care a datu nascere la tote celle precedenţi), jejanlam, abstinentla; ajunu, abstinentia, seccn; — (d’in gr. ajtosiTliv =a clbo abstlnere, âfto<3i?{a=ab»tlneu-ti>, inhir.potcapie, mai reu put-capiuri, guieros sacerdotalii, cucollas, cncalllo; cucullu, cucullioue sau abr. cullione sau cullioniu, ce p6rta popii: potcapiele su mai voluminose i>i partea superiore, ifo cucullionii sau cullionitle su cglindrice in toti estensionea ; — potcapiu se pare a fi unu compositu d'in barbariculu pot, si d'in romaniculu capu. POTCIRE,-eseu, v., (d'in potca, co vedi mai susu), dltTormare, deformare, detjirparo, mutilare, foedare fascioaro. Încântare, excaotare, praestigils uti; a dilîormâ, deformă, deturpă, fedă, mutilă, degradă, fascină, incantă, escantă, pre-stigiâ, farmecă;—adj. 8., potcitoriu,-a part. subst. po'.citu, s. f., polcitura, m.v lum reneQclls vel IncantatUolbn» lila* ' tom, deformutio, etc.; reu addussu de A POT. 464 POT. farmice sau de incantationi, deforraa-tione, etc. POTCOVA si podcova, s. f., equl rel bovls ferramentam, ferrca solea; ffer-ramentu de callu, de bouu, etc., in genere : ferria solia, ferratura;—potcova-riu,-a, adj. s., relativu la potcova, in specie : artifice, fabricante, fabru sau fauru de potcove; cajsubst. reale: malleo-lu8, qoo ferree soleae fabrlcantur, tel eqnls, praeelpue,af Uguntu r; malliu, mal-lioru, (ciocanu, ciocanellu), cu care se faura, fabrica ferramentele sau se affigu aceste-a calliloru;—potcovuria, s. f., artificiu, fauratione, fabricatione, lucru de potcovariu, — potcovire, v., a miinf cu potcove;—adj. s., polcovitoriu,-a, part. sup. potcouitu, s. f., potcovitura,— tote coveute străine si de allungatu d'in limba. POTECA, s. f., (d’in collo de Carpati m. potecu), semita, cullls, trumes, dlrertioulom; semita, carrare, tramite, divirticlu; — potecutia, s. f., deminut. d’in poteca ; appucati pre aceste pote-cutie;—de unde ? POTERA, s. f., arcuş, sagltta; sedl-tio, rebelllo; lnsectatlo, consectaUo, perseuutlo, saglttarlorum agtneu; arcu, sagetta, seditione; insectatione, consec-tauoue, persecutione, ceta de arcari sau de sagettari;—pottrasiu,*. in., (d’iu potera), saglttarlus, sedltiosus, tumultuo* sug , rebelii*; luaectator, persecutor; sagettariu, arcariu, seditiosu, rebelle, tumultuosu, insectatoriu, persecutoriu, cercatoriu de facutori de relle, de latro-ni; etc.: patere si poterasi nu mai tssistu astadi, nu se aude de potera sau de poterasi. POTERNICHIA, s. f., vedi potur-nichia. POTQOR1A si podgoria, s. f., Tlne-tum inferlusj vinetu interiore, adeco vi-nie plantate pre colline, la pollele mon-tiloru;—coventu strainu si do alluugatu d'in limba. POTICA, s. f., mutilatu d’in apoiicu sau mai bene apoteca, si mai bene opo-theca, de care vedi in Dictiouariu. POTICNIliE si poticnire,-eseu, v., Ubi, prolabl, lu rem offeusare, offen- dere, calcltrare, recalcitrare, caesplU-re, tallpedare , raedllare , tltubare, fluctuare, grarlter prolabl; a luuicâ, alluuicâ, a calcitrâ, recalcitrâ, cespită, talipedâ, vacillâ, titubă,,- fluctuâ, allu-nieă, greu; — adj. 8. , poticnitoriu,-a, part. sup., poticmtu, s. f., poticni tura : poticniturele armessariului; — barba-rismi. POTIRNICHIA, s. f., vedi potur-nichia. POTLOGARIU,-a, adj. s., relativu la potlogu, ca 3ubst., care striDge pot-loge sau cose potloge,—fem. potlogar ia si potlogaressa; — potlogaria, a) multe potloge, b) adunatura de potloge, c) raa-iestria de potlogariu; — potlogu, s. m. pl.-e.detritus paauus, lanclnla, segnae»-tu.m, fragmeutum; pannu detritru, pannu ruptu, ruptura de pannu, peticu, seg-mentu, fragmentu, buccata, cârpa; — barbarismu, de unde? POTLONJANO,s.m., vedipi*i»t»/a/»K. POTMETO, s. m., pl. potmete, mai reu potmeturi, Ulex, esca,lllecebra. U-licium, lurltameutum, lncltamentam; illice, foca, illiciu, (aceste-a amina-gescu si attragu pescii la uncini, in> J urmatoi iele in sensu mai largu), inel* I tamentu , invitamentu, indemnu, im-I pulsu, propulsu, etc. POTOIGU, s. m., pl.-e, sau cinc-tura monacale; — barbarismu. POTOLLIRE,-eseu, V., stlngnere, ex-stlnguere, sedare, mulcere, placare, le-nlre, dnleulre, temperare, raltlgare, soplre; a stinge, estinge, sedâ, mulcâ, alliuâ, i.upacâ, leni, deleni, allerni, tempera, stemperi, mitigâ, sopi; — adj. 8., potollitonu,-a, part. sup. potolitiu; s. f-, potullitura,—potollu, s.m., (care a datu nascere la tote celle precedenţi), extlw tio, sed&tlo, mulctlo, placatlo, tenipe-ratlo, mltlgatlo; esiinctione, stdatione, multione, pacatione, impacatione, al-linatione, mitigatioue, temperatioae, stemperatione, sopitione, îndulcire, de-dulcire. POTOPENIA, s. f., vedi potopire. POTOPIRE,-escw, v., lunndare, 1-aillitado, parltaa, comparltai, aeqaltaa, «cqaalltai, proportio, eomparatlo, bu-^«rlorUas, Inferloritas, *nmmltas, op-tlaiBa, penlmum, etc.; similitudine, jexitate, comparitate, ecitate, ecalitate, jiroportione, comparatione, superioritate, inferioritate, summitate, optimu-lu, etc.: toti su de *na proti--m, hm eşti de una potriva cu mene; părţile ecatiotiei su de una protiva, de una protiva in virtute si inteligenlia; cine se pite pune de una protiva in formosetia eu acesta virgine ?— 2. in specie, despre locu: a) e regione, ex adrerso: ca~ t'a sta in protiv'a basericei lui Sântu Antoniu; de in potriv'a casei vedi in potriva cea mai insemnata parte a urbei; b) contra, adrersns; contra : tende m protiv'a ventului; c) metaforice : a w scoUd in protiv'a terrei nostra; a se luptd in protiv'a reului, passioniloru,etc. — derivate : protivire (si potrivire) ,-acu, v., ilmllem, părem reddere, ae« ţaare, comparare, conferrc, proportio-•ate dlsponere, dlgerere , ponderare, dlrlgere, aptare, planare, explanare, canplanare, laevlgare, assoclare, con-Jaagere, eonclllare; a face simile, pare, assimilă, assemiuă, apparechiă, ecâ, e- j cală, ecalisă, compară, conferi, dispune i in proportione sau proportionate digere, ponderă, cumpăni, cantari, direge, aptă, adaptă, plană, esplană, complană, levigă, netedf, associă, conjunge, concilii, impacâ; — si refless.: a se assimi-lă, se accordă, se apparechiă, se asso-ciă, se uni, se intellege, se conciliă,etc.; — adj. s., protivitoriu,-a, part. sup., protivitu : doui casatorUi protiviti, doui armessari protiviti;—inse form’a : pro-tivnieu,~a, adj., adrersarlas, lnlmlcas; adversariu, inimicu, — cumu si s. f., d’in aeestu-a : protivnicta—, e si mai barbara;—inse si celle de susu su străine limbei nostre, si avemn numai a no felicită, co au cadutu mai de totu in desuetudine. POTROCA, s. f., 1. febrlfugla, gen-tla ocntaarluin minus Linn., specia de planta, care porta si nomele populare : fierea pamentului; 2. in pl. potroce, de Ordinariu, in seosu de : a) mlnores al* tiltumpartes, partide passere micutie, mai allessu: ficaţi, buccatelle de căpiţele aripeloru, etc.; b) exta, toteittna, orna-snm, intestine, omasu, de alte animali, bone de mancare. POTROSU si protosu; s. m., vedi po-triva—protiva. POVARA, s. f., onas, sarcina, pon-das, moles; sarcina, pondu, mole, greutate; — povarnicu,-a, adj., onerosns, gratis, molesta», ouerarlus; onerosu, greu, molestu, onerariu, (in form’a o-ncrariu, acti vu, care p6rta oneri': navi o-nerarie);—pouar ost*,-a, adj., cu acellu-asi sensu ce are si povarnicu;—barbarismi. POVARNA, 8. f., fabrica, machina de facutu spirite, beuture spirituose, de3tillat6re,destillat<5ria,destiliatorfa; — povarnagiu, s. m., cellu ce are una po-varna, cu care lucra; destillatoriu, de-stlllator, (fr. dUtlllatenr), d’in destil-lare, ce vedi in Dictionariu; — barbarismi. POVERNIRE si povirnire.-cscu, v., înclinare, Inflectere, descendere, door-lum radere; a inclină, plecă, lassă in diosu, umili, descende, a se dâ dio3u, se plecă, lunică in diosu;— part. sup., po-' vernilu=povirnitu, s. f., povcrnitura= G. 80 4G6________________rov.____________________ povirnitura; — povemisiu=povirnisiu, S. id., pl.-c, decHvItaa, deollram, pro-clIriUs, descensn»; declivitate, declivu, proclivitate, descensu, muchia. POVESTE, s.f., narratlo, narratinn* enU, tabella, fabula, historlola; narra-tione, narratiuncula, fabula, fabella, is-tortâra, mentionella; — povestelntcu-a, adj. a., care narrădia, relativu la poveste, la povesti; — povestiret-escu, v., narra-re, referrc, tabulari, fabulam uarrare, sermocinarl, coiifabularl, colloqnl, gat-rire; a narrâ, refere, spune, fabulă, nar-ră fabule, sermocind, limbuţi, tocă men-tionelle, a si jocâ gur’a; — adj. 8., povestitor iu,-a. narratoriu, istoritoriu, lim-butitoriu, etc.; part. sup., povestitu; — barbarismi. POVETIA, s. f.,ţ\.povetie, monltora, monltlo, admonitio, praeceptlo, prae-ceptum, oonslllum, dactug; monitu, mo-nitione, admonitione, preceptione, pre-ceptu, invetiu, lectione, ductu, consiliu; — si ca pers. consiUariu, preceptoriu, invetiatoriu, ductoriu; — povetiuire,-escu, V., monere, admoncre, praeolpere, ducere, deducere, doeere; a mon£, ad-mon6, duce, deduce, conduce, invetiâ; — povet»uitoriu,-a, adj. s., (vedi mai susu form’a povetia ca pers.); part. sup., povetiuitu; — (prin partea vetiu [vedi invetiu | coventulu povetiu = povetia, contradice forte strainismulu). 1’OVlIiA, s. f., postllena; postilena; curolla ce se trece pre sub c6d’a callului; vodi si pofi. POVIUNIRE, povirnisiu, povimitu, povirnitura; redi povernire. POVODA, S.f., frenurn, trena, Iiabena, babenae; frenu, frene, abena, abene; in «pecie, frenulu sau aben’a callului de mânu, de sub mâna; — povodu, s. m., si in forinelo: povolu, povolnicu, povodnicu, do»ultorlu«;calla desultoriu, callu jmrulu, infrfnatu; callu de mâna. I’OVOIU, 8. m., yl.-povoie, mai pu-dnu bono povriun, imber, nimbus, tor» rnti| imbro, nirabu, torronte : imbre si niml>n *w plouir ce st versa cu cofa ore-ou mu} i ro (vrentr. r. riusioriu ce se im-plt ff //fi furiost« prin imbre si nim-j/u, for |M co povom e in loca ________________PRA._________________ de plovoiu=plovoniu — plouia vemente si forte abundante. POZNA, pomacu, posnaticu, poe-nire, etc., vedi posna. PRABALUIRE,-eseu. v., efedosa forma in locu de formos’a: probare, nu mai plausibile e: probaluirerescu, v., tota in casula lui prabăluire. PRĂBUŞIRE,-eseu, v., prin grossa errore, de ora ce verbulu in cestione e compositu, d£ro limb’a nostra na are prepos. pra, ci prt—per, in câtu correctu e : prebusire, si mai correctu : perbusi-re, compositu d’in partid, per si verb. buşire, ce vedi in Gloss. pentru sensu si originea etymologica; compositulu inse: perbusire, prin poterea lui per, are sen-sulu potente : dernolirl, obterere, pro* terere, conterere, conculcare, procul-care, diruere, ernere, obroere erertere, destruere, submergere , Immergere j a derimâ, derapinâ, scofundâ, affundâ, conculcâ, proculcâ, dirue, obrue,destru-ge, submerge, immerge, strivi;—adj. 8. perbusitoriu,-a, part. sup. perbusilu, s. f., perbusitura;—perbusiu=prebusiu, a. m., (care a datu nascere la tote celle precedenţi), obtrltio, obtrltns, protrl-tio, obrntlo, proculcatio, conculcatio, demolltlo, detritlo, erersl», destruo-tlo, ImmerJYo, submerslo; obtritione, ob-tritu, strivitura, derimatnra, derapina-tura, detritione, detritura, eversione.de-structione, demolitione, immersione , submersione, scofundatura, affundatura. PRAFARIA, s. f., a) multu m pulre-rls,multa pulbere, &)locns In quopolTU nltratus confloltor Tel serratnr, loca unde se face, se fabrica si se conserva pulbere nitrata : depositu sau maga-zinu de pulbere nitrata, fabrica de pulbere nitrata; — prafosu,-a, pulreren», pulberiu, pulberosu, plenade pulbere;— prafu, s. m.: a) pulrls,pulbere: pulbere de pamentu, ddro si: pulbere de carbone de lemnu taliatu cu slrr’a, de eboriu arsu, de metallu limatu, etc.; b) prafu de puşca, pulbere de puşca, nitrata» t*1 sulphureos pnlrlg, nitrata sau sulfuria pulbere;—prafuire,-eseu,x., a face prafu, a face pulbere, a coperf de praf\t=-a coperf de pulbere, a reduce in prafw=. _________________m.__________________ a reduce in pulbere, etc.,—adj. s., pra-fuit or iu,-a, care pulberisa, reduce in pulbere, copere de pulbere, etc., part. sup., prafuitu;—praftdleiiu,s.m., demin. d’in prafu;—tote coventele: proţuire, pra-faria, etc., nu su de câtu străine, pre candu '.pulbere, pulberosu,pulberare. etc. su pure romane; vedi in Dictionariu: pul-berare, pulberariu, pulberaria, pulbera-ticu, pulberatione, pulberatu', pulbere, pulbertsarc,pulberisatione} pulberiu, pul-berosu, etc. PRAFTURA, s. f.,fabrl clyster; cly-steriu de fabru sau fauru, instruraentu de udatu ferrulu arsu in focu. PRAGIRE, pragitu, pragitura, etc., vedi: prejire, prtjitu, prejitura, la articula prija. PRAGU,s. m.,llmen;lime;—coventu straiuu si de allungatu d'in limba. PRĂJINA, (dupo alţii si: pragina), s. fem., pertloa, longorlus, decompeda, contas, ames; pertica, longuriu (in ape-cie pentru mesura de spaţiu); decempe-da, mai allessu mesura de pamentu; contu (in specie de luntre), amite (in specie de prensu passeri); vedi pertica ia Diction.;—metafor. una pragina de omu sau de muliere, longorlo, longu-rione (despre omu), juncea femlna; jun-cia femina, inalta femina, inse suptire ca nnu juneu sau papura. PRANDITORIU,-a, adj. s., relativu la prânUiu, care prandesct; prandiulle-ttu, s. m., demin. d'in prandiu, in specie despre ospetiu : ospetiu liusioru. PRAPADEN1A, s. f., vedi prăpădit e. PRAPADIRE,-esc!4, v., obrocre, de* struere, perdere, omiîtere, offendore, Uedere, Tastare; devastare; a obrue, ruină, derimâ, destruge, perde, amitte, sopperd, offende, offensd, Iede, stric!, vast!, devastâ, nemief; —adj. s., prapa-ditoriu,~a, part. sup. prapaditu; — covente slavice. PRAPASTIA, s.f., praeclpitlum, gor-ges, baratbrum, rorago; precipitiu, gur-gite, barathru , voragine, abysu, affun-du immensu;—prapastiosu,~a, adj., pre-cipitiosu, voraginosu, ruposu; — pra-pastuire,-C$cu,Y., praeclpitare, dejtcure, dejectare, abjleere, abjectare; a preci* __________________PRA.________________461 piti, dejectâ, abiectâ, arruncâ in abys-su, in voragine, in barathru, in gurgite; a nemief, desfientiâ, etc.; — part. sup. prapastuitu;—covente slave, ce d’in fericire au cadutu in desuetudine. PRAPORU, si prapore. prapure, pra-puru, s. m., 1. rexillam eccleslastlcam; flammura ecclesiastica, vassillu sacru sau funebre, pentru immormentare; 2. o-raentum, intestlnorum Toloorom, membrana; omentu, volucru sau membrana de intestine. PRAPURCICU, s. m., slgnlfer, vexll-lifer; vessillariu, stegariu, officiariu de infimulu gradu, acumu sublocolencntc. PRASECA, s. fem., equorom et equa-rnm armentnm, equtnae prolls grex, eqaorum et cquaram prolelarlam ar* mentum, rel eqnlnos grex proleta-rlos, stabolam armentl proletarii; ar-mentu de calli si de epe, grege sau ar-mentu de armessari si de epe proletarie, grege proletaria de calli, stablu de ar-mentu proletariu;—d’in acea-asi origine ca prasica si coventele : prasilla, s. f., proles, progeules; prole, progenia, in sensulu cellu mai largu: prasill'a unei familia, prasill'a unei vacce, conjugiu fora prasille, prasill’a canina si porcina. se stinse una prasilla de poporu a trei anni;—prăsire (cu s lemi),-escu, v., procreare, prodocere, generare, părere, glgnere, fetlflcare, fetos edere; a pro-creâ, produce, gencră,, nasce, fetificâ; fetâ, fetii feti;—si refless. a se paraşi, a nu se prasl; — adj. s., pras)toriu,-a, scrofa prasitoria, neprasitoria femina-, part. sup. subst. prasitu : copiUi prăsiţi d'in prim'a casatoria; prasitulu fecund» allu scrofei; —s. f., prasilura : prasitu-rele epeloru, vacaeloru, scrofeloru; — Dict. de Buda attribue prăsire si prin urmare tote affiuile lui, la gr. npdaieiv =rpditT£iv=a?ero, f icere=a face, produce; noi inse credemu pre deplenu coventulu aftine cu sanscr. praso, compo-situ d’in prep. pra=pro, prae classice latine, si d’in su=parere, glgncre, procreare, (vedi inai susu verb. prăsire). j FRASIRE,-cscm, v., (cu s aspru sibi- i lante), fodere, terram fodere, sarrlre, «arculare, pantloare, eolere; a supâ, 468______________PRA._________________ sarri, sarculâ, pastinâ, curetiâ, de erbele vottemat6rie celloru utili, mai allessu : a prost popusioniulu, inse si: a prăsi vini'a, a sapă vini’a; — adj. s., prăsitori»,~a; part. sup. subst. prasitu; s. f., prasitura : mai multe prasiture se ceru pentru acesta lussuriante aratura de popusioniu; — forte probabile affine cu prăsire de la art. praseca, in sensu de: a reproduce, renasce, etc., popusioniulu, apperandu-lu de occiderea si innecarea erbeloru relle, ce invadu si sufoca plan-t’a nutritiva. PRASNICIRE, prasnicitu, etc., vedi prasnicu. PRASNICU, s. m., pl.-e, festum, fe-stlrltas, aollenalUs, sollenne; festu, ser-batore insemnata, sollenne, sollennitate, festivitate; — prasmeire si prasnuire,-escu, V., celebrare, aollennla agere; a serbă, a celebră, a face sollennitate, a serbătorl cu ceremonia, cu pompa, etc.; —adj. s., prasnicitoriu si prasnuitoriu, -a, part. sup. prasnicitu si prasnuitu;— covinte slavice, d’in fericire cadute in desuetudine. PRAŞTIA, (pron. prascia),8. f., fonda; funda, fire sau acie, funicelle implettite pentru arruncare de petre si de alte materie;— prastiasiu, s. m., fandltor, fun-ditoriu; vedi in Dict. funda si fundito-riu, si remâDa sanitâse coventele străine morte de desuetudine. PRASTILLA, (cu s aspru sibilante, si de acea-a forte probabile de scrissu : prascilla; vedi si praştia), s.f.,scIndola faglnea, scindula, scandurella de fagu. PitAYALIA, s. f., taberna, taberno-la, oftlcliia; taberna, tabernula, officina; — pravaliasiu, 3. m., tabernarlns, ta-bernariu;—pravaliora, s. f., demin. d’in pravalia, tabernula;—se fia <5re pravilla aftiue cu gr. xponoXiov, asiă co pravalia ins^mna pioprie : locu de espunere, de acf: locu de espositione a merciloru ? PRAVALIRE,-eseu, v., volrcre, pro-Tolvere, derolrere, rolntare, Inrertere, erertere, sobrertere, snplnare, resupl-uare, suplinim cădere, voiri, prorolrl, everti, gubrertl; a volve, provolve, de-volve, volută, inverte, everte, subverte, restornă, supină, resupină, cad£ supinu, _________________PRE.___________■ a se volve, se provolve, se everte, se subverte, se restornă;—adj. s., pravalitoriu, -a, part. sup. pravaditu, s. f. pravaditu-ra;—dupo Dict. de Buda, care scriue : prevolire,—are fi essitu verbulu ir ces-tione d’in volrere=t>ol»ere. PRAVARIA, s. f., 1. ni o Ia pulverl* ignlferl] mor’a pulberei de puşca; 2. hor-ronm polrerlu pjrrll; magazinu sau de-positu de pulbere de puşca; — forma de d'in collo de Carpati, in locu de cea de d’in coci, ce sona: praf aria; vedi acestu coventu mai susu. PRAVILA, (pron. pravila), s. f., lex, Jos, eodex; lege, jure, justitia, codice, {condica) : dupo pravila — leglmos, legitima;—pravilistu, s. m., jarlscousul-tos, jurisconsultu, jurisprudente, sciu-toriu delege, de codice, de jure;—pra-vilnicescUf-a, adj., leglraas, legalls, In jnre, legitimu, legale, de jure, in jure, dupo jure;—de acf: pravilnicescc, adv., legitime, juste, aeqne, de jure, legitime, juste, dupo lege, dapo jure; pravilnicia, s. f., leţltimltag, jnstltla, aeqnltag, le-gimitate, justitia, dereptate, ecitate; — covente slavice, d’in fericire, essite d'in usulu limbei române. PRAVOSLAVIA, s. f., ortliodoxla, fldes eathollca; orthodoxia, credentia cs-tholica=universale;—pravoslamicu,-a, adj., orthodoxug, ortbodossu, dereptu credentiosu;—covente slavice, inse, d’in fericire, es9Îte d'in limb'a poporului românu si chiarud'in limb'a carturariloru basericesci, cari le introdussessera fora successu. PRAVOSU, pravu, pravuire, pravui-tu, etc., vedi pravaria. si prafaria. PREALABILE (mai reu: prealabilul adj. (mutilatu dupo fr. prâulable), prae-rlug; previu: cestione prealabile, ceătione previa care debe a se tractâ inainte de alte cestioni; de ordinarii!: respingere. PREACURVA si precurva, s. f., (din prea si curva), adultera, moccha, mere-trlxj addultera, mecba, meretrice; — preacurvariu,-a, adulter, moecbus, adulterii, mechu;—preacurvîa si prtcurvia s. f., adulterium, moechia,adulteria, me* cliîa; —prcacurvire si precurvire,-escu, v.,addolterare,moecharl, a adulterâ,nae- ___________________PRE._____________________ chă; adj. s., preacurvitoriu si precurvi-toriu,-a, part. sup., preacurvitu si pre-curvitu;—vorbe urrite si de respinsu d’in limb'a culta. PRECESTA, s. f., percasta, deipara, deigenltrlx, mater del, beata Tirge Ma-rla; preacasta, percasta, deipara, dei-gentrice, matre a lai Domnedieu, bea-t'a virgine Maria;—D. Miklosich, nu da neci una proba demonstrativa de sla-vismu, si preclsta nu essiste de locu in totu Lexicon palaeoslorenloo—graeco — latlnum ; asiă dâro noi credemu in prob'a probante, co precesta e d’in unu latinu : praecestoa, compositu d'in prae si oastna; vedi si precurata. M. PRECOLLICIU si preculliciu, (pre a locuri si: pricolliciu, priculliciu), 8. m., Vertomnns, Proteoa, qniue Indlreraaa-nlmalta transfigurare potnerant; Ver-tumnu, Pro teu, cari se potura transfigurâ in diverse animali; in unu coventu: pri-colliciulu e una imaginaria fientia, ce se pote transmută in tote generile de animali; de aci infricosiatorie covente pentru fricoşi: âmbla precollicitdu pre căci si are se ve tormente cu furia. PRECUPESCU si precupetiescu,-a, adj., d’in precupetiu,-a, s. m. f., lncrl cn-plilus, qnaestaoans, flagrans cupiditate laerl; unu cupidu de castigu, cestuosu, flagrante de cupiditate de castigu;—pre-cupetia, s. f., calitate de precupetiu,-a; — precupirc, si precupetire, * eseu, v., just* majore pretlo Tendere, nlralo lo-cro flagrare, cu mai mare pretiu a vende, a flagră, arde de prea mare castigu; —adj. s., precupitoriu si precupetitoriu,-a; part. sup., precupitu si precupetitu; s. f., precupitura 8i precupetitura. PREDANIA, s.f., tradltlo, transmls-sIo, prodltlo, delatlo; traditione, trans-rcissione, translatione , proditione, de* latione; — de reprobatu inse e form’a barbara predania. PREFACIA, 8. f,, (dupo fr. preface), praefatlo, prefatione, ce vedi si in Dictionariu, co-ci are unu sensu deplenu; 6ro prefacia e aprope unu non sensu. PREFONTU, 8. m., panla publlens 1 mllltarta, pâne publica militarr; — neconnoscutu d’in coce de Carpati; (d’in _____________PRE.______________________469 germ. proriant, corruptu d’in lat. pro* vlTendo). PREFUSU, S. m., llctor militari»; lictoriu militare; neconnoscutu d'in coce de Carpati; (d’in germ. profois, corruptu d'in lat. praepodtos). PREGĂTIRE,-esc«, v., praeparare ; disponere, comparare, apparare, insti-tnere, expedlre, procurare, prorldere; blandirl, forare, mltlgrare, conclliare, destinare, decernare; a prepară, dispune, compară, appară, institue, espedi, procură, provedâ, blandf, imblandi, mitigă, conciliă, destină, decerne, indulcf, momi;—adj. 8., pregatitoriu,-af part. sup., pregatitu; etc., vedi si: gata, gatare, ga-tire, (d'in care pregătire, cu prep. pre). PREINNOIRE, (mai correctu; prein-nouire).~escu, v., renovare; a renovă, re-nouf;—adj. s., preinnouitoriu,-a, part. sup., preinnouitu, etc.;—d’in pre si in-nouire. PRE1NTEMPINARE, v., praerenlre, procorrere; obrlam lre; a preveni, pro-curre, essi sau merge înainte;—adj. s., preintempinatoriu;-a, part. sup., prein-tempinatu, etc. PREJETARE, prejetatoriu, prejetatu, prejetu, etc. in locu de : pregetare, pre-getatoriu, pregetatu, pregetu; etc., ce vedi in Dictionariu. PREJA, (pron. prfja), s.f., cratlcnla, toata soper cratlcula caro; craticula, cratitia de friptu, carne fripta pre craticula;—prejire,-cscu, V., oarnem anper cratlcula torrere, frlgere; a frige carne in craticula, in genere : a frige, torre, combure, ambure,—part. sup., prejitu : cafea prejita; — s. f., prejitura : prăjitura de oua. PRELUCA, s. f., pratolnm, rel looua collucatus In medlla bIItIs; pratulu, micu pratu, mica livade, in genere : locu collucatu in mediele selbe;—invederatu de sene co preluca e d’in unu compositu verbale: prelucere, prelucire, ce vedi in Dictionariu. PRELCPTARE, v., (d’in pre=prae, si luptare = luctarl), preelnotarl, prae-pngnare, propugnare, pugnam Inclpere; a proluctă (care e form’a cea mai perfecta), a propugnă, a începe pugn’a, 470 luct'a = lupt’a;—a. f., preluptatione=: proluctatione, adj. s., preluptatoriu, — prolticiatoriu,-a, part. sup. preluptatu — prciluclatu. PREMENELA, sau pnmenella, pl. premenelle; primenella, primenelle; albitura, albiture, camfoia, camesie, nouo vestimente, albe, lăute vesti, albiture, llntenm, nora vel recentla lintea, no-vae tel recente» vestea; — premenire si primenire sau priminire,-eseu, verb., a) reflcere, reoreare; a refece, recreâ, releuâ poteri, reamind, revivificâ, animă; b) mutare, permutare; commatare, Im* ■notare, transfigurare, renovare, candida vel iaeta, nova recentla lintea in* duere, novas vel recentes vestea Indue-re; a mută, permută, commută, immutd, scambd, transfigurâ, renovâ albe sau lăute, noue camesie sau vestimente, a pune vesti, a vestf, a investi, a se investi, a se imbraccâ'cu noue,recenţi vestimente;—adj. s. premenitoriu=primini-toriu,-a, part. sup. premenitu = primi-nitu, s. f. premenitura — priminiiura : douepriminiturepune, scamba, muta pre fia-care di; — v. slav. premenitl nu e probatu ca patre allu romanescului premenire, de 6ra ce slaviculu nu are i>ri-m'a însemnare a romanescului, adeco : refleere, recreare, renovare si celle analoge; acestu coventu priminire e, dupo forma si dupo intellessu, nascutu forte naturale d'in pretnu, (vedi urmatoriulu articl. ^r£mu)=;primM=prlmng, de unde una forma derivata : pretncnu=pri-minu,-a, de unde verbulu : prtmtnirc= priminire, de unde apoi intellessulu do-minatoriu de : refectione, recrcatione, renovittione, revivificatione, essilaratio-ne, animatione, etc., d’in care facile celle alte semnificationi : noue vestimente, albe camesie, Iota camesia, chiaru si renovata, etc. M. PREMU,-u, prinias,-a,-om; asiâ varia, pre a locuri, si derivatele: premavSra —primavera, premariu—primariu : ve-ru prcmariu=veru primariu; vedi si in Diction. primu, primariu, primavera, cari au forma mai originaria; — de observata inco e si pretnu,-a, ca subst., cu sensulu de : ora, llrabns, vltta, fascia, taonla, llgula; ora = margine, limbu (limbulu coronei), vitta sau vetta=bet-ta, fascia, tenia, cordella, etc.; premuire si primuire,-escu, v., limbo, vitta, tm-nia clngere; a cinge, încinge ca limbu, cu vetta, cu betta, cu tenia, cu cordelle; — adj. s. premuitoriu=primuitoriu ,-a, part. sup. premuitu, 8. f. premuitura: premuitura de bette, de tenie si de cor-delle splendide si formosu colorate. PREMUIRE, premuitoriu, premuitu, premuitura; vedi premu. PREOBEJENIA, 8. f., transfiguratlo; transfigurationea, scambarea la facia a lui Christu;—coventu slavicu introdus-su prin cărturării basericesci ignoranţi, £ro astadi deplenu cadutu in desuetudine. PREOTIRE si preutire.-cscu, v., (d'in preotu—preutu), aacerdotem ordinare, aut aaoedortera agere; a ordină preotu, a essercitâ ca preotu, a essercită preoti'a; —part. sup. preotitu = preutitu. PREPASTE, prepastia, prepastenia, prepastiosu, prepastuire, prepastuiloriu, prepastuitu, etc.; vedi: prapaste, pra-pastia. PREPADIRE, prepaditoriu, prepa-ditu, prepaditura; vedi prapadire. PREPELIAGU, 8. m., loitra de per-tice. PREPELICIU, a. m., fenlmeta; meta, grumuru de-fenu. PREPELITIA, 8. f., coturnii; cotur-nice;—prepelitiariu,-a, adj. 8., relativu la prepelitia: câne prepehtiarin, ui ab-sol. bonu [>repeliatiariu; ca subst. pers., pcprelitiariu, venatoriu de prepelitie. PREPUTENTE, preputentia, prepu-tere, in locu de cari vedi mai eorrecte in Dictionariu : prepotente, prepotentia, prepotere. PRESA, 8. f., cu errore scrisau ia locu de pressa, ce vedi asiâ in Dictionariu. PRESENA si presina, 8. f., antilena, antilena, parte de stratu, de ornatu allu peptului unui calla, curell’a da sub pep-tulu callului;—pote de scrissu cu g du-plicatu : pressena, pressina. fi, forte probabile, născută d’in pressu,-a, cc. pe-satoriu pre peplu. PRESERA, s. f., praevespera, ante- __________________PRE._______________ resperera, prorespera; prevespera, au-tevespera, provespera. PRESILLA, presire, presitoriu, pre-situ, presitu;—tote cu s lenu sibilante; vedi; prasilla, prăsire, etc. PRESIRE, presitoriu, presitu, pre-litura; vedi: prăsire, etc.,—pote co vocale» e d’in iniţiale e cea addeverata in loca de a, dlro si cu s duplieatu : pres-tire, pressiloriu, pressitu, pressitura, a-ttiâ luminata d’in pressu = pressus, cu sensu de: ceva oppressoriu si totu de a una data affundatoriu. PRESIMTIMINTU, presimţire, pre-simtitione, presimtitu; vedi in Dictiona-riu : presentimcntu, presentire, presen-titione, presentitu, etc. PRESINTABILE, prcsitUare, presin-tatione, presintatu, persinte, persintia; vedi in Dictionariu ; presentabile, prezentare, presentatione, presentatu, pre-setUe, presentia. 1 PRESMA, s. f., pl. presmate, (cu errore m. presmu), d’in gr. npfp^a, = tanor; tumore, inflatura, mai allessu la «allu, la care se face a desea presm'a d'in caus’a curellei, cu care se lega si se tine capulu callului. 2 PRESMA, (cu s aspru sibilante), s. î., 1. proplnqultfls, adspeotus, conspec* tos, oa, rultus, facies, clrcuitus, septul», spatlum vel campus clrcumjacens, Ticluia, rlcluium, conflnla, locaclrcnm-jecta, t Ic lua, proplaqua , llnltlma ; pro-pincitate, appropiatione, aspectu, con-spectu, facia, vultu, circuitu, septu, gar-du, spaţiu sau câmpu circumjacente, vecinia, vecinitate, confinie, locuri circum-jecte, circumjacenti, vecine, finitime, de pre impregiuru : in presm'a ocliloru; in presm'a urbei, oppidului, palatiuiui, iheatrului, in presm’a casei nâstre, in presm’a mea; presm'a basericei, presmele caaarmei, presmele turmeloru; d’in presm'a vostra, in presm'a nostra; in presm'a Jîomaniei au mai multe terremari: i» presma de terr’a nostra e Turcia, in ..prcsma de ierta nostra e liussi'a, in presm'a acellei-asi e si Austri’a,—2. «Ir-ct, elroiter, coratn, ex adrerso, palam, e conspecta; si alte adverbij : in presm'a ocliloru; in presm'a mea, in presm'a __________________PRE._______________471 tea; metafor. in presm’a Animei, departe de ânim'a nostra, in presm'a inimiciloru, in presm’a cupiditaliloru; — derivate : presmuire , - eseu, v., seplre, clrcuire, elaudere, lucludore, clrcumseplre; a se-pf, ingradî, impregiurâ, circuf, claude, include, include, circunsepî; — part. sup. presmuitu, s. f. presmuilura, adj. subst. presmuitoriu,-<*', — si compositu cu in r impresmuire,-escu, adj. s. impresmuito-riu,-a, part. sup. impresinuilu, s. f. im-presmuitura,—inse cu mai mare esten-sione de sensu : impresmuira inemicii si i batura reu. PRESSIU, s.m., panuuo o rillU caprl-nls Tel cameliula; pannu, tessutura de vilii sau peri caprini sau camelini, (de capra sau de camela);—vedi si arrariu. PRESTOLU, s. m., si pristolu, pri-sloru, arat mensa sacrlllcil; ara, m6sa de sacrificiu, sauct’a m6sa; — de aci si prestornicu si pristornicu, pistornicu, s. m.; vedi pistornicu. PRESTAVILIRE,-escK, v.t in locu de prestabilire, ce vedi in Dietion. inse dif-ferite cu totulu de forma si in sensu sunt urmatoriele doue *. PRESTEVALIRE,-escw, si prestogo-lire,-escu, V., derolTere, deroere, iu de* soensuin dejlcere, derolutnro; a devolve, derue, a face se de«cenda, a dâ in de-scensu, a deiece, deiectă,volută, revolută; — adj. 8., prestevalitoriu=prestogolito-riu,-a. part. sup. prestevalitu=preslogo-litu,—vedi si pravalire si rostogolire. PRESUDVIA, 8. f., praetorlum, cau-cellarll praetorlum; pretoriu, pretoriu allu cancellariului sau cancellariei; — presudvia e coventu strainu, ce, cu fericire, a essitu d’in limb’a poporului si chiaru d’in a cancellariei. PRESUMABILE, presumare, presu-matu, — tote forte peccat<5se; vedi celle correcte in Dictionariu : presumente, . presumere, presumptione, presumptiosu, presumptivu, presumptu, si mai difficile, presumibile, mai facile : presumptibile, affine cu form’a : presumptivu, inse cu sensu diversu; asiâ co presumptibile răspunde prin passivitate la presumptivu. PRESURA, s. f., coaţulum, (fr. pr6-sure); coagulu, caglu, (caghiu, chiagu). 472_____________ PRI._________________ PRETENDARE, v. si s. verbale, pr«-tendere, petere, postulare; 8. praeten-slo; a pretende, cere, cu pretensione;— s. pretensione, pretentione;—pretendare, forma peccatdsa; vedi in Dictionariu : pretendente, pretendere, pretenditoriu; pretensoriu, prentensione, pretentione, pretentiosu, pretensu, pretentu. PRETENESCE, pretenescu, pretenia, pretenire, pretenitu, pretenosu, pretenu; vedi prielenesce, etc. PREVESTIRE,-eseu, V., prasdlcere, praeuuutlare, praesaglre, praefarl, vaticinari, praesentlre, praegnoscere; a prenuntid, predice, presagl, vaticinâ,prese nti, pregnosce, preconnosce;— adj. 8., prevestitor iu,-a. part. sup. prevestită;— (d’in pre si vestire; vedi vestire in Glossariu). PREVORBIRE,-eseu, V., praeloqal, praedlcere; a predice, a prespune; — adj. 8., prevorbitoriu,-o, part. sup. pre-vorbitu. PRE VUSIRE, prevusitoriu, prevusitu, prevusitura: vedi prăbuşire Bi pravusire. PRIBEGIRK,*eseu, v.,ln exsllinm Ire, in exsllinm mlttl, peregrinări, vagarl, errave, pervagari; a merge in essiliu, a fi traruissu in essiliu, a se essilia, essi si se departă de târra, de patria; a peregrină, errd, pervagă, vagabundă; — adj. s., pribegitoriu,-a; part. sap. subst. pribegitu. 8. f., bribegitura;-pribegu,-a, adj. s., (care a datn nascere la tote celle precedenţi), exul, fngltlvas, peregrl* nans, errans, vagans, vagon, ragabnn-(Ids, iastabltlsţ essule, fugitivu, essilia-tu, peregrinante, errante, vagante, vagu, vagabundu, instabile, fora locu si târra, necairi stabilifcu; — de unde ? PRIBOIRE,-eseu, v., caelare, scalpe-re, scnlpere, sculptare, caelare anro vel nrgento, slgnare; a celă, scalpe, scuipi, sculptd; a celd auru sau argentu; a celă, sapă,semnă in ere sau arame;—adj.subst. priboitortu,-a; part. sup. priboitu; 8. f., priboitura; — priboiu, s. m., (care dede nascere totoru celloru predenti), caelum, scaipru m; celu, scalpru;—de unde? PRICAJIRE,-eseu, V., 1. polluere, inquluare, colnqnloare, contaminare» spurcare, maculare, foedare, peccare, _________________PRI. ________________ admlttere, oomnltere; a pollue, ÎDtinâ, cointină, spurcă, contamină, maculă, fe-dâ, pangar!, peccă, admitte, committe (peccate); 2. affllgere, angere, vexare, trlbulare, dolore vel moerore, acerbi* tate afHcere; a afflige, urge, vessâ, tri-bulă, supperă, turbură; cu dorere Bau merore, acerbitate, amarhione, veninu si ânima rea affece, adapă; — adj. 8., pricajitoriu,-a; part. sup. pricăjite; a. f. pricajitura; — pricaju si pricadiv, pri-caeu, pricasu, b. m., (care dede nascere totoru celloru precedenţi), pollntio, !»• quioatio, eoinqoinatie, contamlnatl*, spnrcltles, nacolatlo, foedatlo, pecea-tom, flagltlnm, Infamia, affllctlo, aager, vexatlo, tribolatio; moeror, contrUta-tlo, acerbltas; pollutione, intinatione, cointinatione, contaminatione, spurca-tione, maculatione, fedatione, peccato, flagitiu, infamia, pangare, pangaritione, afflictione, angore, vessalione, tribula-tione, tortura, tormentu, cruciatu, merore, tristetia, intristatione, acerbitate, a-maritione, venenu, etc. PRICE, s. f., caosa, praetextua, rixa, altercatlo, Jurglum, eontentlo, Ui, troversla, liliglum, «bjnrgliai, trlcao, nagae, aplnae, cavillatle, vltllIUgaUo, Insldlae, dell, laqneui, pedlca; causa, pretestu, rissa, altercatione, jurgiu, con-tentione, c£rta, disputa, lite, controrer-sia, litigiu, objurgiu, trice, intrige, încurcătură, seccature, apine, cavillatione, Titilitigatione, insidie, doli, lacia, lacie, pedica, pedice, grentati : cauta price, se tine de price, fugiţi de prici', pricile su miselle; d'in price in price trece; te impacămu pricile d'intre noi; price fora coventu, fora ratione, fora causa; celle mai multe prici su fora neci unu moti-vu; price fora neci unu obiectu, cu aidtm mai multe prici fora subiecte; faci price in jocu; cu pricea te occupi se neprendi si se ne vtttemi, — pricire,-escu, v., rl-xari, altercarijurgarl, certare, deoer-tare, oontendere, In contrevenla eiae, objnrgarl, eartllarl, nogarl, vltilltigarc, lltlgare, llte decertare, trlearl; a rig-să, altercă, jurgă, se certă, contende, fi in controversia, dispută, objurgă, cavil-16, nugâ, seccă, vitilitigi, intrică, litigi, 7 __________________PRI.________________ caută liti, certe,: a prici vecinii fora motivu; d'in astutia pricesce lumea-, a-cesti mi&elli se pricescu in tote dillele; — adj. s. pricitoriu,-a, part. sup. prici-tm;—priciosu,-a,adj., rlxosnsjnrglosuf, Utlglosag, eontentlosu», controrerilo-in, earlllator, agtntas, dologng; risso-8u, jurgiosu, contentiosu, controversio-80, astata, dolosu, cavillatoriu, intrigante, insidiante;—d’in price a născuta, in-Tederato, pricina, b. f., canga, ratlo, prlnelplnm, fong^ Inltlnm, moţai, motto, a*t«r, momentum, mobile, quaestlo, rea, snbjectum, objectum, materiei, anc-Ur, praetextns, gpecles, loong; callii, —11«, canga, processug, actlo, jndielom; caosa, ratione, principiu , fonte, origine, iniţia, incepata, motu, motione, motoriii, momentu, mobile, motivu, cestione, lucru, materia, subiectu, obiectu, auc-toriu, pretestu, specia, apparentia, locu, caile,—lite, causa litigiosa, litigiu, procesau,actione judeciu, judicata: fora pricina nemica nu se mişca, nu se face, mm fora pricina nu te ai certatu; dim’a rea « pricina de mulţi morbi; pricine nume-TOte sm la tribunariu; a câştigă prici-•n’a, a perde pricin’a; pricina deripta Dpposita unei pricina strâmba; — pri-cinuire,-escu, v., (d’in pricina), caoiaro, effloere, afferre, anctorem esie, agere, — praetexere, praetendere , eamarl, •xensare, exoniarl; a causâ, effece, produce, procreâ, fi auctoriu, motoriu, lucră; — a pretesse, pretende, causâ, es-eusâ, caută a escusâ, se escusâ; —adj. s., pricinuitoriu,-a, effloleng, praete-xena; efficiente, effectoriu, auctoriu, pre-teBseDte, pretestoriu, pretendente, pre-tensoriu; — part. sup., pricinuitu, etc.; —pricinare, si mai vertosu compositu: impricinare,-ediu, v., observandu co form’a pricinare are sensu si de: a caută ri de : a pretestă, — 6ro : împricinate are sensulu speciale de : a litigâ, spre essemplu: a impricinâ mai mulţi vecini cu agri; si refless. a se impricinâ mai owlti despre moşie; împricinaţi numeroşi mostiani in de demultu; — D. Mi-ilosich attribue romanesculu pricina la «lavicu pricina, fora se aiba alte derivate sau veruna origine etymologica, PRI. 478 cumu vedemu co possede cellu romanescu si una origine etymologica si una vasta familia de derivate; abiâ mai produce doctulu slavicu si russ. pricina, ce are pucine câteva derivate analoge in sensu cu alle formei romanesca pricina, dâro neci una urma d’in celle alte dialecte slavice; asiâ dâro cu rationea rationante avemu dereptu de a affirmâ, co pncinele derivate alle coventului in cestione ce occunu in limb’a russesca sunt impro-mutate d’in limb'a româna, in care fa* cile se pote esplicâ d’in cea mai respectabile si antica origine etymologica, a-deco d'in price, care se reduce la coventulu limbei sanscrita : prac.= pri£, radecin’a de unde subst. praoiftrrpraţ-DA=interrogatione, cestione, etc., sensu cu totulu analogu cu allu nostru price, si in forma si in intellessu; nu e d6ro strambu si peccatu, co D. Miklosich, dupo flexlone», spune co pricina, (fora mentione macara de price), abiâ e con-noecata poporului românu, co s’ar fi admissu in limb'a scrissa abiâ pre la fi-nitulu secuiului XVII; — unde stă inse price, care n’are urma in limb'a slavica? PBICESTAN1A, s. f., commenicatu-ra, sant’a commenicatura, eucharistfa; — precc8tuire,-c8cu, v., |a cemmenicâ cu eucharistfa; part. sup., pricestuitu, commenicata cu eucharistfa; — covente slavice, perite de multu d’in limb’a poporului românu. PRICIU, s.m., grabatng; grabatu, miseru si reu patu. PRICOLLICIU, s. m., vedi precol-liciu. PRIDIDISE,-es«4, V.; cogere, pre* mere, anperare, rlncere, ouerare, ooa-eenrare, flnem Indere, terminare, expe-dlre, maturare , perltnm rel expertum, •cltnm este, latlifaeerej a coge, con-stringe, supperâ, vince, essi de asnpr’a, remanâ pre de asupr’a, onerâ, incarcâ, coacervâ, a pune fine, a pune capitu , termină, espedf, maturâ, fi peritu, es-pertu, sciutu; a scf ce face, a se precepe, scf dâ de capitu, satisface , muHiamf, contentă : a prididi cu întrtbari; ne prididescu cu cereri si essigentie;—adj. s., prididitoriu,-a, part. sup., prididitu : 474_____ _____PRI. prididiţi de multu lucru;—compositione spuria. PRIDVORASIU, s. m., deminut d’in pridvoru, 8. m., Testlbulnm, atrlnm, portlcus, podium, propjrlaeum, perlsty-lam, perlstjllum; vestibulu, atriu, por-ticu, podiu, propyleu, peristylu, peristy-liu; — pridvoru strainu si de allungatu d’in limba, cumu s’a si allungatu mai de totu. PRIETENESCE si prietinesce, adj., amice; in modu prietinescu, — priete-nescu si prietinescu,-a, adj., umloalls, a-mlcabllls; amicale, amicabile; — d’in prietena si prietinu,-a, adj. s., amlous, sodalls; amicu, sodale; — de unde inco : prietenia si prietinia, 8. f., calitate de prietinu, amiciţia, sodalltas, amiciţia, sodalitate; — prietenosu si prietinosu,-a, amlcabllls, eomls, sodalls, amicabile, come, sodale; — prietesiugu, s. m., forma si mai peccattfsa cu acellu-asi sensu ce are si prietinia, inse cu drecare diferenţia; — tote covente slavice, dâro d’in fericire, perite d’in limb'a româna, si supplete cu pure covente romanice. PRIGONA, 8. f., rlxu, altercatlo, Jur» ginm, eontentlo, lltlglum, controfersla, dlssldlnm, dlggenslo, discordia; rissa, altercatione, jurgiu, contentione, cârta, litigiu, controversia, disputa, dissidiu, dissensione, discordia; —prigonire,-eseu, V., rlxarl, altercarl, jurgarl, lltlgare, certare; a rissâ, altercâ, jurgâ, se certă, dispută, se dispută, litigâ; — adj. s., prigonitoriu,-a, part. sup., prigonitu, s. f., prigonitura; — tote covente străine si aprope de totu dispărute d’in limb’a româna. PRIGORE, s. f., passere devoratoria de albine : prigorile devoru albinele. PRIGORIRE,-csctt, v., torrere, ru-fare, rufescere, torre face re, oratlcnlae Imponere, ambnrere, comburere; a torre, a rufă, torreficâ, impone pre cratri-cula sau in craticula, a frige, ambure, combure; — part. sup., prigoritu, s. f., prigoritura. PRIHANA, s. f., macula, labes, Iu-qulnamentnm, pollutio, foedatlo, eou-taminatio; macula, labe, iutinamentu, intinatione, pollutioue, fedatione, conta- ___________PRI.____________________ minatione; — prihanire,-escu, v., uaen-Ure, Inqnlnare, contaminare, foedare, pollaere, spurcare ; a maculă , intinâ, contamină, fedâ, pellue, spurcă, panga-rf;— adj. a., prihanitoriu,-a, part. sup., prihanitu, s. f., prihanitura. PRIHORIU si prichoriu, s. ra., specia de passere : erlthacns, phoenlcursij erithacu, phenicuru. PR1IRE, priitoriu, priitu, ce vedi in Dictionariu : preire, preitoriu, preitu; adauge inse si: preiente, part. adj., n-tllls, propltlas, prosper ; utile, propi-tiu, prosperu; — pretenţia, (reu priin- 480__________________PRO______________________ asiă de energicu, mai energicu de câtu cella de susu prostanu, cama tomnaticii e aptu cu totulu la una espressione ca : ponte tomnatice, si totu asiâ: prostatica ti e mentea; — prostalâu, si mai energicu de câtu prostaticu, dâco nu ar av6 ana forma implausibile; — prostescu,-a, adiectivulu, ce espreme, cu mare facilitate, tote varietatile de sensu : prcstesci vestimente, prostesca portare, prostesca cogetatione, prostesci buccate, prostesca studiu, ce prostesca casai ce prostesci vinuri/ etc., de acf si adv.. prostesce, care are, ca si adj. pro-stescu, acellu-asi estensu sensn;—f) verb. a') d’iu rădice ensasi: prostire,-eseu, radem vel agrestem reddere; hebetera vel lmbeollem reddere» obitnpefacere, de-mlttere vel deprlmere, proateroere, mlnoere, vel lmmlnoere, »e abjleere, dntnrpare; deformare; a face rude ori agreste, a face ebete, a ebeti obstupe-face, demitte sau depreme, prosterne, umili, avili, minui sau imminuf, diosu-râ, degradâ, deturpâ, deformâ; — part. sup. prostitu; — p') d’in derivate, mai allessu d’in deminut., spre essemplu : prostie are, prosticatu; prostanare, pro-stanatu. etc., — d'in celle ce espusemu peno acf si ce amu potâ inco espune, cumu si din vechimea coventului prostu in limb’a propria, vedemu forte pucinu in coventulu slavicu la care D. Mi-hlosich ar vr4 se reducă prostu,{fora se ne dâ vre-una esplicatione etymologica, precandu noi avema firm’a convictione, co prostu e nascutu d’in prostare=zprostate, (compusu d’in prep. pro = pro, si verb. stare =stare, cellu mai commune si dispersu in mai tote sororile), asiâ co prostu, e formatu ca si costu (d'in co-stare = constare), care inse in form’a costu e totu de una data si subst. m. si pers. I d'in costare, 6ro prostu ca verbu na e deplenu popularisatu, e inse ca adj. s., prostu,-a, pentru sensu se se vâdia, co prostare are sensuri turpi si contem-ptorie, ca si prostituere. PROSTACELLUCIU =proslacellutiu, prostalou, prostania; prostanu, prosta-tecu, prostacare, prastacatu, prostanare, prostanatu, prostesce, prostescu, prostia, _________________PRO._________________ prostime, prostire, prostitu, prostu; vedi prostacellu. PROTACARIU, s. m., rana arh*rea, dlopetea, calamltes; br<5sca arboria, dio-pete, calamite;— se vede scambatn si mutillatu d'in bratacariu = brotacariu, trassu d’in bratacu, ce vedi si in Dic-tionariu. PROTLA, 8. f., loco» prinos, prlnet- patas; locu primu, principata, in genere; âro in specie, la jocuri de cârti, la mersu la anafora in baaerica;—d’in gr. rpoDTsfa. PROTIAPIRE,-e«eu, v., praetexere, «anaart, praetendere; a pretesse, causâ, pretende, a pune pretesta, se escuBi, a apperâ; part. sup. protiapitu, etc., — d’in proliapu, s.m., temo bl fa rea a; te-mone bifurcu, lemnu de care tragă bouii, mai vertosu la carre sau carrutie. PROTIMISIA, a. f., preferentia, anterioritate; — d’in protimisire,-e8cu, v., a preferi, a allege de preferentia, san dâ de preferentia, dâ preferentia; part. sup. protimisitu:—d’in gr. JtporiftTjotţ. PROTODLACONU, 8. m., primu dia-conu, unde su mai mulţi diaconi, chiani doui diaconi la ana episcopu sau ar-chiereu. PROTOPENDARIU,-a, adj. 8., relativu la protopentade, ce vedi in Diction.; inse ca subst. nobile, boiariu d’in prim’a classe de boiari; —coventulu, ca venita d'in protopentade, are fi fostu completa : protopentadariu. PROTIVA, protivire, protivitu, pro-tivnicu, etc.; vedi potriva. PROTOCINGHELU, s. m., corrupta d'in protosyncellu, (jcptotoafjŢXTrjXoc), prl-mns contubemalls,gradu monach&le mai mica de câtu archimandritu. PROTOPOPA si protopopu, s.m., (d'in gr. 7tpujToţ, si izanis = primu popa), preutu prepositu unei circumscriptione basericescij—soci'a protopopului se dice protopopessa; — protopopescu,-a, adj., relativu laprotopopa: detoride protopo-pesci, derepturile protopopesci; de aci si adv., protopopesce, in modu protopopi seu : a lucră protopopesce;—protopo-patu, s. m. si protopopiatu, 8. m., demnitate de protopopa, inse si: circnm- Â____L PRTJ. PSA. 481 BCriptione a unui protopopa; apoi si for* m’a : protopopîa, s. f., cu amendoue sensurile, ce au si formele: protopopiatu si protopopatu-, — protopopare si protopopire, v., a face protopopa, a iurestf cu protopopVa sau protopopatulu, protopo-piatxdu,—part. sup., protopopatu si pro-topopitu;—pentru destituere se dice di-sprotopopare sau disprotopopire, dispro-topopatu sau disprotopopitu, etc. PROTOPOPATU, protopop 'sce, pro-topopeseu,protopopessa, protopopia, pro-topopiatu, protopopire, protopopitu, protopop», etc. vedi protopopa. PBOTOPRESVITEUALU(reu in locu dep rotopresbyteralt), adj., d’in protopre-sbyteru, s. mM in acellu-asi sensu cu protopopa = protopopu, ce vedi in art. de mai susu. PROTOSINGHELUjS. m.,vedi proto-einghalu. PROTU, s. m., (fr. prote, d’in gr. spâToc=prlmos), cellu mai espertu ar-tifice d’in operării typographici. PRUNCIME, s.m., mulţime de prunci, toti pruncii. PRUNDOSU,-a, adj.,ar«no.sns, sabu* losns, gUreosug; areno3U, sabulosu, gla-reosu, plenu de prundu;—prundu, s.m., sabotam, glarea, trenosa ripa, arenosnm llttns, radosa ora, radosnm ltttns; sablu grossusi petrosu adesea,glaria sau arena grossa si petrâsa, arenosa ripa, arenosu littu.vadosa ora sau costa de apa fluente sau stagnante, vadosu littu: prunduluse carra si eu densulu se aşternu mai allessu straiele publice alîeterrei;~prunda-riu, (pucinu correctu : prundasiu),-a, adj. s., relativu la prundu: carrature prundarie pentru stratele publice; ca subst. prundariu, — f. prundaressa,— a) cellu ce carra prundu; (3) cellu ce a-8terne una parte de strata publica cu prundu; *f) una specia de passere : pln-rlalis, pardalus; pluviale, pardalu. flue-rariu;—ce e minunaţii, e co, in genere, tote formele descrisse pâno acf se dicu, in concurrentia, si cu t, in locu de d : pruntu, pruntariu, pruntaressa, prun-tosu, iose cu t si demin. prunteciu sau pruntetiu, pruntisioru, pruntuciu sau pruntutiu, pruntellu, pruntusiu, pruntu- sioru, etc., d6ro de certu, in câtu se nu se audia adesea acelle-a» deminutive si cu d : prundetiu, prundisioru, prun-dusiu,prundusioru,eto.;— acumue de observata, co nu de3u au amendoue, si cu d si cu t, acellu-asi sensu; inse form’a pruntu, si tote derivatele selle, au sensu particulare, ce nu scimu co s’ar audf la celle cu d, de si alternarile su asiă de liustâre intre d si t; vomu esplicâ la finitu acesta cestione mai luminatu, dan-du pentru acf sensulu precisu allu formei pruntu : Insula, parra insula, inconstant insula; insula, mica in3ula, inconstante insula, co-ci aceste ins ale d’in flavie si riuri sau riurelle, parte apparu de asupr’a acestora ape currenti, parte inse appara numai candu apele currenti scadu forte, apoi dispăru, candu apele crescu, in câtu cu dereptu se dicu insule celle ce păru si dispăru in epoce diverse; —una alta ob3ervatione, ce scimu co sta-bilescu mai toti ca una clara differentia de sensu intre pruntu si prundu, e co pruntulu nu are numai sablu, arena, glaria, etc., (vedi mai susu), ci si ar-gilla, lim’t, etc., de si form’a collectiva d’in acea-asi fontâna, adeco: prundisiu, s. m., scimu co se dice si cu sensu de : cnmulu de terra, si cumulu de arena , sablu, glaria; — se trecemu acumu la esplicarea erymologica a coventului fundamentale prundu si pruntu, cea ce credemu forte facile de facutu : pruntu, e invederatu, form’a cea mai originaria, in locu de prontu, (vedi it. pronto, si in Dictionariu promplu=promtns). redus-su d’in promtu sau promptu, de la verb. promere—promere* compusu d’in prep. pro=pro si verb. ci»erc=emere, care, in sensulu cellu mai anticu si generale, va se dica : lerare = leuare, redicare, imltiare,accumulare, coacervare, de uude sensulu lui pruntu sau prontu esse acumu d'in promere,si acestu sensu se estende la prundu sau prondu in varie differentie; —vedi in Dictionariu nu numai promtu, ci si rena = arena, ce joca mar*! jocu, maiallessuin forme, cumu pravl* (vedi la inceputulu acestui articlu). M. PSALTICHIA, psalticlrnaiu. psaltire, — atâte forme incorreete, iu loculu 31 G. 482_________________PUF.____________________ uaroru-a ce vedi in Dictionariu celle correcte : psaltica la psalticu, la psaltcre, psallcriu. PSIHOLOGIA, psihologica, psihologa,—forme incorrecte in loculu caroru-a vedi in Dictionariu celle correcte: psy-chologta, psychologicu, psţ/chologu, la art. psycho-, PUCIGNA, s. f., specia de planta, cortundrura teatlcnlatom, Linn. PDCIOSA, puciosu, in locu de putio-sa, puiiosu, ce vedi in Dictionariu. PUFAIRE,-escw, v., anhelare, an-helltum r!x dacero, caclilnnarl; a anelâ, trage abiâ si cu greu anelitulu, greu suf-Uatulu;—adj. B.,pufaitoriu,-a, part .sup. pufuitu, 8. f. pufaitura : pufaitura de multa fatiga si labore, pufaiture de risu; — pufaire pare mutilatu d'in pufanire, de unde se aude si alta forma : pufnirc =pufanire,-escu, v., adj. s., pufnttoriu -a, part. sup.pufnitu, 8. f. pufnitura, cu intellessu mai energicu de câtu pufaire si derivatele selle : pufniture de risite urlatorie; pufniuu toii de risu d'in fundulu pulmoniloru;—in affinitate cu pufaire si pufnire, occurru si : pufaiu, 8. in., tlatue, Inflatas, lnflatlo, conflatlo, tu-mor,ve»iea; fiatu, inflatu,inflatione, con-flatione, tumore, tumefactione, besica; de undo:pufaio&w-a, adj., sublnfiatag, tu-mlilus, veutosiH, rauus, eranMus, arro-guas, subinflatu, tumidu, subtumidu, ventosu, vauu, evanidu, arrogante;— si pufaiu si pufaiosu păru in locu de : puf amu, pu/aniosu; duro pufu, s. m., a-rluinpluma molilor, lanago; clamor, Ic* ins; lanugime, peri tineri pre barba de essemplu; clamore, sberetu, tipetu; ictn, lovitura violenta; plume, penue de pas-seri, l'ulgi, ce servu a impl<5 peplomate si pulvini sau perine; de unde : pufosu, -a, adj., plenu de pv/u, de fulgi, de la-nuginc; inse si ; plenu de anelitu, in-ttatu; de unde verb. pufire si pufture,-escu, cu acellu*asi sensu ce au celle de susu : jmfairo ei pufnirc, d£ro cu mai multa energia: a suf/lă, uncia, a bosin-ţlă, a tonă st fulgeră, ci crcpitu, a suf/ld ca twti tnuru sau annessariu; — adj. s. pufttoriu si p»fnitoriu,-a part. sup. pu-Htu si pufuitu, 8. f. pufilura 8i pufttilu- _________________PUN_________________ ra : pufuiture de laonc;—si: pufulletiu, s.m., demin. d'in pufu, directa inse d'in altu demin. puful lu;—pufu, (care e stirpea totoru celloru alte covente d’in a-cestu articlu), in origine, e pura escla-matione, interiectione : pufu! allu cui sensu vari<5dia apoi cu potere in limb'a poporului. PDFAITORIU, pufaitu, pufaitura, pufanire—pufnire, pufnitoriu, pufnitu, pufnitura, pufaiu, pufire. si pufuire, pu-fitu 8i pufuitu, pufitura si pufuitura, pufu, pufulletiu, puf uliu, etc.; vedi pufaire. PUNCIU si ponciu, s. m., (fr. puneb, d’in angl. punch), vinu fertu cu sacliaru. PUNDERANTU, punderantia, pun-derare, punderaliunc, punderatu, pun-deratura, punderosu, pundu,—vedi celle correcte in Dictionariu : ponderante, ponderantia, ponderare, ponderatione. ponderatura, ponderosu, pondu. PUNGARIRE,-cscw,v.,d’inj>un<7ariK, mnrsoplam exlnanlre, exenterare, aup-pllare, surripore;afi;)Kw^ar(U, essinani pungele, essenterd pungile, a despoliâ, suppild, surripe, suffurA; —adj. s. pwn-garitoriu,-a, part. sup. pungirilu, s. f. pungaritura,—pungariu.-a, adj. sn relativu la punga : interessi pungaric; ca subst., a) opulentug, dires, multa ha-bens marsopla; opulentu, divite, avutu, avutiosu, possessoriu de multe punge; b) allornin marnuplorum cupidos, arl-dus, allorum marsopla surrlpieimi Cu-pidu, avidu, surripiente do pungdc al-toru-a, furu, latrone; — inse form'a : pungisiu, in locu de pungariu, nu e plausibile; — altu verbu directu d’in punga : pungire,-cscM, cu sensu propriu de : fi fură pungdc omeniloru, sau a fură omenii de punge : cine pungesec, t forte desteru in maicsln'a sca; adj. ». pungitoriu,-a, part. sup.pungttu, 8. fetn. pungitura; — in locu do pungire, v\, cu acellu-asi sepsu intra una forma, pucinu poliţa si plausibile, adeco: punguirc, dâco nu e cumuva : pungairc—pungani-re).-escu, adj. s. punguitoriu.-a, part. sup. punguitu, otc., — demin. directu d’in punga : punguUa, de unde : pun-gullicia sau pungullitia; punguea, de unde ; pungueia sau pangutia, si de __________________POS;________________ aci : pungusia, pungusiora sau pun-guciora, etc. PUNGARIU, pungire, pungilor iu, pungitoria, pungitu, pungitura, pun guire, punguitoriu, punguitu, punguilura, pungulla, pungullitia, pungttca, pun gulia, etc.; vedi pungarire. PUNTE, puntificalu, punţificatu, pun-tifice, forme incorrecte, in loculu caro-ru-a vedi in Dictionariu : ponte, pontificale, pontificala, pontifice. PURCOIU, s. m., vedi porcoiu. PURURE, adv., semperi pe'rpotuo, aeterno, In aeterno; sempre, perpetau, in perpetuu, totu de a un’a, continuu, necontenitu. PUSCALLUIRE.-escu, v., (d’in puşca), freqoenter jactare; a arruncâ desu, a puscâ, a face desu usn de puşca; — adj. 8., puscaîluitoriu,-a, part. sup., puscalluitu, s. f., puscaUuitura. PUSOASIU, 8. ra., vedi in Dictionariu fortu’a mai correcta: puscariu, cumu se dice si : puscaria. PUSDARIEsi ptmlcrie, s. f. pl.; vedi posderie. PUSGHITIA si posghilia, (cu s aspru sibilante), 8. f., sflliina, tnnicul»; silica, tunica, pellitia, pastare, foile forte saptire la uuele plante; — deminut. pusghitiâra si pnsghiâra;— pusghitiare si posghitiare, v., a dispoliâ de pusghi-tia; adj. s., pusghitiotoriu si posghitiato-riu,-a, part. sup., pusghitiatu si posghi-lialtt, 9. f., pusghitiatura si posghilia-tura. POSINARIU, s. m.; vedi pusunariu. PUSIU,-a, adj. s., (d’in pusu, co vedi in Dictionariu), pnsnliis, nano*, pyer-maeus ; pnsulu, nanu, pygmeu, copillu forte micu, piticii. PUSLALLEU, si puslcu, (cu s aspru sibilante), s. m., erro, rapahunitus; or-rone, vagabundn, neslemperatu la unu locu, caro ambla d'in coce in collo, d’in porta in porto, d’in usia in usia, etc. PUSPANDU si puspanu, s. m., specia do planta : bnxos semper virong. /,mn.;bnssu semprevirente, germ. hnciis-hanm. POSTA, s. f., vedi puntia. PUSTEA, pusteVosu, (cu s aspru si- _________________POS.________________488 bilante); vedi in Dictionariu : puscclla, puscellosu, puscellucia si puscellutia. PUSTIA, (pron. pustia), s. f., deşertau, loc na desertas, ererans, rustltan, Inane, vacuum; desertu, locu desertu, e-remu, vastitate, inaue, vacuu, vacuitate; metaf. pustia = naiba, ce vedi in Glossariu;— pusta, s. f., mai originaria de c&tu pustia, inse camu in acellu-asi sensu amendoue formele, de si pusta e mai poeticu 8l mai energicu : prin pustele Americei;—pustiu,-a, adj., deser-tns, vastns, lucnltas, derellctus, otlo-8D8; desertu, desertatu, vastu, derelictn, delassatu, parasitu, incultn, otiosu; — s. m., reale, pustiu-lu, in pustiulu cellu mai infricosiaiu; duceli-ve in pustiulu cellu mai tristu;—de aci: pustietate, 8. f., stătu de pustiu, solitudine, vastitate, desertn; — pustiosu,-a, adj., (d’in p«-slia), plenu de pustia, eremosu, solita-riu, derelictu, vanu, metaf.: in pustiose cogite, nu ve begati in pustiose negoţ;/; — pustiire,-eseu, v., (d’in pMstffa), Ta* stare, devastare, deserere, derelinquere, pr»darl, depriedarl, expollaro,{exterminare, ablşere, pellere, oxpellere, per-dere, pe88nmdere| a vastă, devastâ, degere, desertâ, derelice, delassă, paraşi, predă, depredâ, spolid, despoliâ, denudâ, evacuâ, esterminâ, pelle, espelle, es-pulsâ, pordp, pessundâ, ruină, destrugo, nemief; — adj. s. pustiitoriu,-a, part. sup. pustiitu. s. f. pusliitura :pustiilura de mai multe si estense regioni (dle imperiului;—pustnicu.-a, adj. s., (d’in puşti), in specie : gollturins, eromlla, anichoreta; soli tar iu, anaclioretu, ero-mitu; — de aci : pustnicia, s. f. abstr., stătu do pustnicit, vietia solitaria, eremitica, anaclioretica; — pustnicescu,-'1-adj., atiaclioreticns, eromltlens; orime-tanas, «oiitarlus; anaclioreticu, eremitici), eremitanu, solitariu; de unde si adv.j>wsJmccsc?=anachoreticp, eremitice, eremitanice; — pustnicire,-esru, v., Tllam anachoreticnm docerr, eremuin colore, rltam anachoretlcnm aroplecti, eremum vet solitndtiiem petere, appe terej a duce vi^tia anachorectica; :i sedt* in eremit, appotf eremulu san solitudinea;—adj. s., pnstnicitoriu,-a, part. sup. 484_______________POT._________________ pustnicitu, s. f., pustnicit ura, — barba-rismi. PUSTIETATE, pustiire, pusliiloriu, pustiîtu, pustiitura, pustiu, pustnicesce, pustnicescu, pustnicia, pustnicite, pust-niciioriu, pustnicitu, pustnicîtura, pustnicu. etc., vedi pustia. PUSUNARIA, pusncinVe, etc.; vedi pusunariu. PUSUNARIU si posutiatiu, (si cu b iniţiale; busunariu, bosunariu, si abbre-viatu : pusnariu), perula, saccns, sac* colos, saccuIuh tunicae rel alius restls, marsaplum, crumcua, locellus; perula, saccu, sacculu, saccullu, sacculletiu de tunica sau de alta veste, marsupiu, cru-mena, locellu,—in specie pentru saccul-letiulu vestimentului, ăro in genere si pentru punga, si alte usuri; — pttsuna-rire,-escu, v., In pernlam rel crumenam condere; suppllare, surrlpere, argeuto emongere, forări, hablllter frustrări; a pone bene in perula sau crumena (pusunariu), a suppilâ, surripe. despoliâ, şterge cuiva d'in pusunariu ce are, a lu furd, a Iu frustrd cu indemanare; — adj. s. pusunaritoriu, part. sup. subst. pusunu-ritu : pusunaritulu totoru-a cu desteri-tate; s. f. pusunaritura;—pusunariu, s. {., fraudosu si desteru furtu d'in pusn-nariele altoru-a, si in genere: furtu, la-trociniu plenu de desteritate; — demin. d'in pusunariu : pusunareUu, pusuna-rutiu, etc.; inse form’a : pusunarasiu, e implausibile; — mai multu ca probabile, co pusunariu e fetulu d’in pusu—posu d’in ponere—punere, si auome d’in unu posone — pusone, augmentat, d’in posu, cu sensu, de certu, de : dcpositu aecuru; apoi unu derivatu d’in posone in form’a cea originaria : posonare, de unde in urma : posonariu = pusunariu; asiâ d<5ro tote formele su de scrissu : posonare, posonariu, posonarire, posonaritu, poso-narellu, etc. M.—Poeonariu ar pot6 fi una contractione d’in orcoCcovăpiov; vedi eona si eonariu, in Dictionariu. L. PUTERE, putintia, putîntc, putin-ciosu. pututu, — reu scrissu, in loculu caroru-a vedi celle correcte in Dictionariu : potere, potentia, potente, potcrosu, potentiosu, potutu;—inse si reprobabili ________________PUT.________________ si reiecfcabili su urmatoriele : puierni-cu,-a, adj. s., potons, fortls, robusta», pollans, praoralens, rlolcntas, opalen* tu-t, dires, copl&siui, oberj potente, forte, robustu, pollente, prevalente, violenţii, opulentu, copiosu, divite, arutu, a-vutiosu, ubore; —puternicia, s. f., (d’in puternica), vU, robur, fortituto, poien-tU, pole stas, nuctoritas, rlolentl«j ro-bore, fortitudine, potentia, potestate, auctoritate, violeutia; -pidernicescu.-a, adj. (d’in adj. puternicu, si camu in a-cellu-asi sensu); de aci si adv. putcrni-cesce, forttter, rl, ci auotoriUte, de potestate; cu fortia, cu potentia, d’in auctoritate, dupo potestate, etc.; — puternicire -eseu, inse, de regula, compuau cu in : împuternicire,-eseu, roborare, corrobare, rlres trlbuere ret udder»; roborescere, rlresc apere, sumere; »oe-torem es.ie rel fieri, jure agere, pote-state potlri, potentia rnlere, pneralere; a roborâ, corrobord, fortifică, conforti; a dâ poteri, a leud poteri sau robore, fortitudine; sau : a se roborâ, a s«* corrobord, se intramâ, se intarf, se impo-teri; a fi sau face cu auctoritate, cu potestate, cu potentia; prin sau de jure luerd; a val6, prevalâ prin potentia si favore; — adj. s., mpvternicitoriu,- a, part. sup. subst. impotemicitu; — inse d’in putere sau potere B’a creatu si vige in gur’a poporului unu verbu *-nalogu cu puternicire si împuternicire, dero feritu de ori-ce spurcatione barbara , si a nome : poterire, mai recente , inse cu multu mai vechiu cellu compusu cu in .- impoterire, cu sensulu, si inco superiore, ce amu dcscrissu la precedentile puternicire si împuternicire, cumu, de essemplu : poterire si im-poterire,-escu, adj. s., poteritoriu si îm-poteritoriu,-a, part. sup. subst., poterii» si impoteritu, s, f., poterîtura si impa-teritura;—in fine inco doue forme noue plausibili totu d’in potere, au leuatn 8boru iu gur’a poporului româna; a)po-terosu.-o, adj., care s’a pusu inco de la inceputulu acestui articlu; b) poterîcu,-a, adj., care inse mai cauta a fi scarmi-natu prin critica. PUTREDIELA, s.f., pntredo; pulr®- __________________QUA. diue, putredione, putreditione, putredi- , re, etc., ce vedi in Dictionariu, fora se are mu opu de fedds'a si disgratifaa forma : putrediela. PUTROCA, s. f., (acellu-asi cu^k)-troco, ce vedi, observandu, co amendoue , formele su d’in : putrirc, mai fora pro- j babilitate d’in : putire), 1, specia de planta : centaure» gentlaua , uentau- ' rlDm; germ. tauaendţoldenkraut; centauri a gentiana, centauriu, centaria, fierea pamentului", £rba antifebrile, febri- \ QUI.__________________485 fuga, febrlfnţ'a; 2. minores altlllam (a-rliim) parte», inteatinam, amagom, exta, I intestina; mai mice intestine de passeri, | omasu; tote aceste-a in genere, p&rti de animali do mancatu ; in specie, la Români, se face putroca , de regula : a) acra, mai allessu cu borsiu, si cu succu de aguride sau cu aoietu, lemo-nia, etc.; b) estremele mici d'in corpula passeriloru, cumu: estremele aripeloru, petioreloru, capulu, collulu, etc.;—bar-barismu ca si yotroca. Q. In Dictionariu amu esplicatu, de ce na fcrecemu cu litter'a q in Dictionariulu elaboratu de noi ensine, neci unu coventu de alle nostre romanice fia mai vechie fia mai recenţi. Aici in Glossariu credemu cu tote aceste-a, co nu e de prissosu a însemni câte-va covente, cari in vocabulariele publicate in seclulu nostru s’au typaritu cu acesta littera iniţiale, pentru orientarea lectoriloru. QUARTIRU, s.m., (dupo german. ! quurilor, impromutatu d’in fr. quartlpr =floartaring=cariarj«, de cari vedi in Dictionariu), 1. eartariu, allu cui sensu generale, ca sub.st. m., e ; qnarta para, qutdraug, qnartum; cart’a parte=a pa- j tr’a parte, cadrante, cartu; 2. eartariu de oppidu sau de urbe, (fr. qoartler d’n-ne vllte), despartimentu, divisione, re-gione de oppidu, de urbe, de cetate; 3. tartariu de una armata assediata in cflmpu, (fr. quartler tl’un camp); de aci 4. castre, castra,-oram, case de locuitu pentru militari; si de acf 5. casa de locuitu fia străină sau propria, provisoria, j sau permanente: abitatione, abitaclu, ' domiciliu;—de aci si verbulu : inquar- [ tirare, a dâ locuentia, a assed; \ in case de locuitu , se dice mai allessu despre militari. > QUARTO, (ablat. lat. d'in quartns= cartu), in compositione cu prep. In : in 1 quarto, in a patr’a parte de c611a î carte j typarita in quarto, care se p<5te dice | totu asiâ de bene : in cartu, precumu i se dice : in octavu. QUASU, s. m., pl.-Mri, (dupo franc, kwaa, d'in russiculu kwasfi), beutura imbetat6ria si acra co Russii estragu d’in farioa de secara dissoluta in apa; — s'ar potă scrie si : cvasu, si chiaru kvasu, cumu scriu Russii. QUESTIONE, s. f., quaeatlo; vedi ce-stione in Dict.;—de acf: question are, v. si questionariu. adj. s., vedi cestionare si cestionariu in Dict.;—apoi compositele cu derivatele loru tinquirere, inqvisitio-ne, ivquisitoriv, inquisitu; requirere, re-quisitione, rtqumtoriu, requisitu, etc.» vedi incerr.re, incesitione, incesitoriu, re-cerere. recesitione, recisUoriu, etc.in Dict. QUESTORIU, questura; vedi in Dictionariu cestoriu, cestura. QUINTICU, s. m., (d’in germ. qolnt-cheu de la lat.qulntala),qnadrana8emlun* clae; a patr’a parte de semiuncia sau de lotu, in Austria, pre candu dopo etymo-logia ar deb4 se fia a cincia parte (qutn-tiila);—neconnoscutu d’inc<5ce de Carpati. QUITANTIA, si chitantia, s. f., (it. 486 ___________ItAB.___________________ qultanzn, fr. qultlance, angl. qutttauoe, germ. qulttung); addererentia de acce-pero a unei summe; — p6te co ar fi mai bene quietantia = civtantia, d£co amu fi securi co provine de la qoletus = cietu; — in legatara cu quitantia st&: quitu, (fr. qulttc, germ. quitt, ang. qult), liberatu, solutu; si y., acquitare =£ne-fc:=humtdnm,hoinida; revenu-l», _________________REB._____________ nvene-le ranclduin, runcldu; rtva-nu-lu, rcvene-le=receua, recenlia, ctc. — despre : rcvenitiosu, - a, adj., vedi mai susu; — inse form’a revcncla, s. f., nu e plausibile. RAVNIRE, ravnitoriu, ravnilu, etc., vedi: rcvnire sau ♦ ivnirc, revnitoriu sau rivnitoriu, rcvnitu sau rivniiu, vedi mai allessu : revna=rima=rimna, etc. RAZIHA.'RE, raeimariu.rcizimatoriu, razimatu, etc.,—reu scrisse in locu de: rtdimare, redimariu, redimatoriu, rc-dimatu, ce vedi in Dictionariu. REACOPERIRE, reacoperitu; rea-dormire,readormilu, readucere, readusu, rcafundare, reafundatu; realegere, rea-Ustt; reaparere, reaparutu; reaperare, reaperalu; reapesare, rcapcsatu, reaprin* dere, reaprmsu, reapucare, reapucatu, rearetare, rearetatu; rearuncare, rca-runcalu; reasiediare, reasicdiatu, etc., in locu de : reaccoperire, reaccoperitu; readdormire, readdormitu; reudducere, readdussu; reaffundare, reaflundatu; rcallcgerc, reallessu; reapparere, reop-parutu, reappesare, reappesatu; rcap-prcndtre, rtapprcnsu; rearreitare, rear-ntCutu; rearruncare, rearruncatu; re-tusediare, rcassediatu, ce vedi in Dictionariu. REASSOLIRE=»'a$soitrc si reassol-lire—rassollire, rsassolitoriu—rassolli-tonu si rassolUoriu, rcassollitu — ras-solitu si rassollitu, reassollilura.—ras-sollitura si rassolitura, etc., vedi rasolire. REATINGERE, rcatinsu, reataciu; rcotintarc, rvatintatu; rcatitiare, rcaii-tiutu; in loca do: reattingure, reattinsu, rcattactu. rcattintare, reattintutu, reat-tttiarc, reuttitiatu, etc., ce vedi in Dictionariu. REBEGIRE,-eseu, v., frigere, frige-»eere, refrlgeitcere, goluri, congelări, g»la»core, congolascere, gelu durarl, arigtrlogl, frigore ohrlgesccre, algoro; exculare, peregrinări, huo llluc ambu-Ure, vogari; a frige, frigesco, rige de Trigu, amiuortf de frigu, refrigesce, ge-rd, congeU, degeră, so dură, stringe, obrige, amnaortf do goru, alga, fi per-trunsu de algore; a essulâ fi in essiliu de sene, essi in strainetato, fugi d'in terr'a REC._______________495 sea, d'intre parentii si amicii seî; peregrini, a ambii de ici de collo, vagi, vugubundă, leui lumea incapu, etc.; — vedi pentru acestu d’in urma sensu : prebegire sau pribegire, unde sta verbulu cu prep. pre sau ţter; £ro in a-cestu articlu, pre longa acellu-asi verbu begire sta particl’a : re,—adj.s. rtbegi-toriu,-a, part. sup. subst. rtbegitu, 8. f. rebegitura : rebegitura in totu corpulu d'in caua'a frigului si gerului; rebegdu-r'a nostra este intensa ca si algorca cca mai violenta. REBDBNELA sirelmfncla, rebuvnela, 8. f., vedi rebubnire. REBUBN1RE si rebufnire, rebuvnirc, -eseu, V., tomere, tnrgescere, forrescore, efTervcscere, fermentescere, c Ia ral tar o, Inclamltare, roci forări, ejulare, convl-clarl, lncrepltare; a tume, turgesce, se bosinfla, ferbe, efferbe, efferbesce, fermentă, ferinentesce, clamiti, inclamitâ, vociferi, convicii, ejulă, increpită, fulgeri si tonă, sberi, beretă, batujocurf; — adj. s. rebubniloriu si rebufnitoriu, rtbuvniloriu.-a, part. sup. subst. rebub-nitu si nbufmtu, rcbuvnitu, s. f. rebub-nitura si rebufnitura, rebuvnitura;—re-bubnu si rebufnu. rtbuvnu, 8. m. — form’a: rtbubnelaairtbufncla, rebuvnela, 3. f.,nn e plausibile;—coventulu rebubnire si rebutnire, rebuvnirc, e compositu d’in particl’a re si d’in trei varie forme verbali, d’in cari, cu unu adaussu de nasalea n, doue: buh si buv=-bobt bov, espremu bouu — boa, gen. bovin, pl. d. bobug si liubns; £ro un’a d’iu trei : buf. espreme bufalu=zbttfalug, doue animali, bouu-lu ei bufalu-lu, ce su ca mai apte: a se in-(lă, sbtrâ, tonă, dtlond, etc.; — cu ce potu bene forte se esprdma, apr<5pe imitativa : rtbubnu, rebufnu, rtbuvnu, rebubnire, etc. M. RECANTARIRE, recastigare, recan-tare,—tote verbe roinauesce, ce vedi in Dictionariu, composite cil particl’a inseparabile : re=re. RECELA, a. f., d’in rece, recite, cu forma imphusibilo. RECENŢII, adj., forma crratica; vodi cea correcta : reccnte in Dictionariu. RKCEPISU, s. m., forma peccaWsa; 496________________REC._____________________ vedi cea correcta : recepisse in Dictionariu. RECERCARE, recercatu; recercetare, recercetatu; recerente (reu : reccrintu), recerentia (reu : recerintia), amendoue d’in verbulu : recerere, ce vedi in Dictionariu. RECERIU, 8. m. reale, d’in rece, inse reu scrissu, iu locu de rcciarii*, ce vedi in Dictionariu. RECHIEMARE, rcchiemalu, — reu scrisse in locu de : rechiamare, rechia-iivitu,—mai bene inco : reclamare, reclamata, ce vedi in Dictionariu. RECITIRE si recetire,-escu, V., (d’in recitare, inse cu sensulu de) relegere; a relege; part. sup. recititu si recetitu, releetus, relectu, relessu. RECLĂDIRE,-eseu, v., reaedlflcare; a reedificâ; part. sup., recladitu, reaedl-ficaţii reedificatu. RECLEIRE,-eseu, v., reglutlnare; a reglutinâ; — part. sup., recleilu, regln-tinatas, reglutinatu. RECNIRE si regnire, reenitu şi rfg-nitu, etc.; vedi : rugnire, rucnire. RECOINA si recovina, s. f., vedi : racotna si racovina. RECORELA, s. f., d’in verb. recori-re, ce vedi in Dictionariu; — recorela inse e forma implausibile. RECOSSERE, recossire; vedi la re-cufundare. RECUFDNDARE, recufundatu; recul-care, reculcatu; reculegere, reculesu; re-cumpensa, recumpensare, recumpensatu; recumpunere, recumpusu; recunducere, recundusu; recunfruntare, recunfrun-taiu; recunoscere, recunoscintia, recunoscători»,, recunoscuţi*; recurinte, re-curere; recusabilu: recossere, recussutu; recossire, recossitu, etc., covente româneşti. inse reu scrisse, in locu de : re-cofundare, recofundatu; recolcare, re-colcatu; recollegere, recollessu; recompensa , recompensare, recompensaţi*, reeomponere, recomposu; rcconducere, recondussu; reconfrontare, reconfron-tatu; reconnoscere, reconnoscentia, re-connoscutoriu, reconnoscutu; recurrente, recurrere; recosere, recosutu; recosire, recositu, si recossire, recossitu. ________________RED.__________________ REDARE, redatu, v., d’in v. dare si particl’a re, de care vedi in Dictiona* riu, classicele: reddere, redditu, reddutu. REDARACIRE,-csck, . v.t d’in v. da-racire, ce vedi in Glossariu, si d’in par-ticl’a re, asiâ in câtu insâmna : reear-minare, a recarminâ, = a daract de a dou’a ora; — adj. s., radaracitoriu,-a, • part. sup. sub3t., radxracitu, 8. f., reda-racitura. REDIGIARE, v., conj. redigezu, reii-gezi, redigeza, redigemu, etc, — pec-cate dupo peccate accumulate pre btâ-t’a limba a Românului , provenite dupo fr. redlger, care nu are neci nna culpa, ci t6te peccatele su alle preten-siloru litterati români cari potu fi per-sone forte onorabili, d^ro limb’a na si ua connoscu; — formele addeverate roma-nesci sunt: infiu. redigere sau redegere =redlgerc = fr. redlger, inse limb’a francesca conjuga verbulu seu dupo con-jugationea 1, pre cându natur’a limbei române cere, de necesse, conjugatio- I nea III, ca si limb’a classica; asia d&o ind. pres. sing. redigu sau redegu. re-degi, redege, redegsmu, redegeti, redegu; perf. redt&si sau redessei, redessesi, re-desse, etc., part. sup. redessu si redaclu, de unde unu verbu cu intellessu inten-sivu mai energicu : redactare; vedi in Dictionariu amendoue formele, adeco: redigere sau redegere, si redactare. REDOBENDIRE,-cscm, v., d’in do-bendire,—ce vedi in Glossariu,—si d’in particl’a re, cu sensu de : recuperare, a recuperâ, recapitâ, recâştigă; part sup. redobenditu, recuperatug, recuperata, recastigatu. REDUCIBILU, adj. d’in rcducert, inse ; a) desinenti’a finele : w, e implan-sibile si incompatibile limbei române; si se cere, de necesse, e in locu de mu-tulu u : reducibile; b) in locu de form'a d'in presente a verbului reducere, e de preferitu decisivu form’a d'in unu sn-pinu allu acellu-asi verbu : reductibile, cumu e si in limbele sorori, de essem* piu : fr. rednetible; vedi in Dictionariu reductibile. REDVANU, pl.-e; rheda, pilentna, earpentam, esseda, carrara; redai pi* ___________________BEF.___________________ lentu, carpentu, esseda, cari’uca, carru-cia sau carrutia, carruciora, etc.; vedi si radvunu. REFENEA, s. f., pl. refenelle, sj-m-bola» sjmboluin t collecta» rata pars, rata portio, quota pars, debltorum goluţi» , trausactlo t cmptio et renditlo, cilllbet capiti peconlae golrendae in-dlcta pars; symbola, symbolu, collecta, rata parte, rata portio ne, solutione de debite, completa disfacere si liberare de detorle, transactione, comperare si ven-dere, comperat6re si vendit6re, vericui capu indicta sau indicata parte de pe-cunia solvenda,; etc. — ucco si câteva essemple : amicii făcu adesea refenelle intre densii; refenelle intre celli cari participa la oepetiu; se vedemu refcneu'a fia-cărui d'in numerulu personeloru, ce participa la acesta pertreccre; mi faceţi bone refenelle la tote apothecelc melle; officina fora refenelle; — refeneu'a e derivata, de certu, d’in verbulu: refuire,-escu, debita solrere» dlssolvere, aes a* ltenum solrere» creditoribus satisfacere; liberare vel liberări, exlmere vel exlmi, Suire, terminare; & solve, disol-re debitele, solve impromutele străine, satisface creditoriloru, liberâ sau se liberi, scote san se scote d’in nevolie, gravamine, scapi sau se scapă, mântui sau se mântui, si de acf: a fini, termina, desface, scapă complctu, s'assecu-ră, etc., — adj. s., refuitoriu,-a, part. enp. subst. refuitu, s. f., refuitura; inse form’a: refuela, s. f., nu e plausibile;— totu de acf, pare, co si: reftt, s. m., se tine, cu sensulu particulare de: nloa, cu-bltus, ulna, cubitu, cotu. REFLECTARE, refledatu, v., trassu d'in refledere — reilectere» inse fora neci una regula, ci pote dupo fr. reflfi* ter; care in limb’a Românului ar fi, dupo snpin. reflessu =■ reflexum, adeco : re-flessarc, reflessaltt, ca verbu cu sensu intensivu d’in supinulu lui riflederc;— totu asii, nu refledoriudupo fr. r6-■ecteor,—ci,dupo regul’a admissa de ra-tionea limbei proprie, d’in supinulu verbului refledere, care e reflessu = re-flexum, a) rtflcssoriu, fia ca adj. s. m. f., omu sau femina care reflecte, cogita, ______________RBCi. 497 sau si unu reale: speclu rcflessoriu; iu fine ca subst. reale, m., unu rcflessoriu, instrumentu ce reflctce lumina si alte obiecte reflessibili, b) reflessu, s. m., ab-solutu in genere, ca reale activusan pas-sivu, (vedi acosta forma in Dictionariu), nu inse, 6rosi errore dupo fr. reflet: c) re-fedibilu, adj. si refedibilitate, s. f., cari cauta do necesse, corresse in: reflessibile, reflessibilitale, ce vedi in Dictionariu. liEFRANU, si refren u, pl.-e, (fr. re-fraln, isp. refrau), intercalaris versus, Iteratlo Tel repetitlo ejugdem rorsus rel rocabull; adaglum; versu intercalare, iteratione sau repetitione a acellui-asi versu sau coventu, ce finesce veri-care stropha a unei cantilena sau canticu; adagiu, proverbiu, dicutâre, sententia morale, etc. REFD, refutia, refuire, refuitoriu, refuitu, refuitura; vedi refenea. REFCNDARE, v., refundatoriu,~a, rtfundatu,-a, etc., — verbu curatu ro-manescu si cu correctione tornatu, asii co merita a intri in Dictionariulu limbei romana. REGA1ELA, rcgairc, regaitoriu, re-gaitu, regaitura, regaiu, etc.; vedi ru-gaire, vedi si ragaire, rigaire. REGASSIRE,-eseu. v., d’in particl’a re = re, si verbulu simplu: gassire, ce vedi ia Glossariu, Iterum reperire, In-venire, inventare, aperlre, detegere, îetoşere, patefaeere, Introsplcero, per-sploere; (Sro3Î gassi, reperl, invenf, inventă, aperi, descoperi, detege, pateface, introspece,perspece,retege;— adj. subst., regassitoriu,-a, part. sup. subst. regas-situ, s. f., regassitura. REGASU, si regazu, s. m., pansa, qulev, reiialog, resplrlom, resplratlo, otlum; pausa, pausu, ciete, reciete, res-piriu, Jrespiratione, resufflaWre, resuf-tlare de lupta, labore, fatiga, etc., otiu, încetare de lucru, de studiu, de adope-ratione, de incordatione, de nisu allu corpului si allu mentei, etc. — vedi si: ragasu sau ragasu; — inse regratia, s. f., otlum, respirlum, amliuUtio, deam-bulatlo, exhllaratio, obleotatlo, delec-tatlo, vulişo dl» trac tio; otiu, repaus u, de lucru , de nisu , de labore, de fati- 32 0. % 49» REG. REI. ga, etc.; amblatione, ârobletn, amblatu, âmblu, deambulatione, deftmhletu, de-amblatu, deâniblu; essilaratione, oblee-tatione, delectatione, disfetatione, resfit-ciatione, pertrecere, pertrecu, distrao tione, divertiraentu, (confere si fr. dl-rertlineut), etc. pare unu coventu des-figuratu d'in reireotionr, (mai autâniu trecutuprin form’a implausibile: recreaţia, apoi recratia, iu fine regratia), REGHEMENTU ui reghimtntu, a. m., regicidu, s. m. pers., (occisoriu de rege); si regicidu, 8. m. reale (occidiu de rege); regimenu, s. m. real»1; regintia, s. f., rt-gintu, adj. part. subst. m. f.; regmoru,-«, 8. m. f., — tote incarcate de peccate neliertate, in loculu celloru correcte: regimente, regicidiu, regicidu, rartirc : rnrsag impurtlre rel Im per-ilre;ârosi impartî, impartire,impartitu; — reîmpingere. reimpinsu, v. d’in par-ticl’a re=re, st verbulu împingere: erosi a impinge, — reimplere, reîmplutu, T. d’in particl’a re=re, si verbulu implt-re : rnrsus Implere, 6rosi a impl4, ira-plere; — reimportare, reimporlalu, d’in part. re = re, si importare : rurios Importare; 6rosi a importd, importare; — riîmpremere, rcimpressu, rewtprestio-ne, v. d'in^artic. re—re, si verbulu »m-premere : rnrsus Imprlmere; <5rosi im-premere = repremere, cu derivatele: rcimpremente, part. adj. d’in rcimprt-mere; reimpressione, s. f,, actione si ff-fectu de reimpremere; reivtpressu, part sup. d’in v. reimpremere; reim pressoriHr a, adj. subst. care reimpreme; rtvnpres-sura, s. f., actiouo si effectu d’in rrim- BEI. REI,. 499 premere; (ineomete su formele: rtim-primare in locu de reimpremere, reim-primatu in locu ressu)-,—rcim-preunare, reimpreunatu, V. compusu d’in particPa re—re, si verbulu împreunare; — reincarcare, reincareatu, v., comp. d’in particl’a re=re, si verbulu încurcare; — nincepere, part. sup., rcince-putu. reinctptu, verbu compusu d’in particl’a re re, si d’in verbulu începere ; — reînchidere, reinehisu, (mai bene : reînchidere, reinclusti), v. compusa d'in particl’a re = re, si verbulu inchidere = includere; — reînchiare , rcinchialu, (mai bene : reinclauîare, reindauiatu), v. compusu d’in part. rt— si verbulu inchîaîare sau inclauiare; —reîncovoîare, reincovoîatu, (mai bene: yeincovcîare, reincoveiatu), v. compusu msu=repres8um, de la repremere— reprlmere, — d^ro in contr’a naturei limbei Românului, care nu deriva in a-cestu casu, de câtu in modu intensivu, dupo prim’a conjugatione, adeco : re-pressare, repressatu, ce vedi dupo regula, in Dictionariu;—apoi si repressi-bUu, formapeccat<5sa, in locu de: repres-sibile, ce esse totu d’in sup. repressu, cumu vedi assemine in Dictionnariu. REPRIIMTRE si reprimire,-eseu, v. compositu d’in particl’a re=re, si verbulu priimire sau primire, (vedi primire, cumu si art-. reflectare in Glossariu), a primi irosi; — adj. 8., repri-mitoria,-a, part. sup. reprimitu. REPUMNANTE, repumnantia, re-pumnare, repumnatione, repumnaiu, etc. ce vedi in Dictionariu sub formele mai classice : repugnante, repugnantia, re-pugnare, repugnatione, repugnatu, etc. RESADIRE,-escM, v., compositu d’in particl’a re=re, si d’in verbulu sădire, (vedi in Glossariu sădire, cumu si art. reflectare), a sădire ârosi; —adj. 8., re* saditoriu,-a, part. sup. subst. resaditu, s. f., resaditura, ce are camu acellu-asi sensu cu allu formei: resadu, s. m., repe-titione de plantatione;—de totu reprobabile e form’a străină limbei române : resadnitia, chiaru si accentulu la cart’a syllaba de la finitula coventului, ce nu suffere limb’a Românului. RESALTARE, v., compositu d’in par-ticl’a re=re, si verbulu saltare (ce vedi in Dictionariu, vedi si in Glossariu ar-ticl. reflectare), a săltă, drosi; — adj. s., resaltatoriu,-a, part. sup. subst. re-saltatu; s. f., resaltatura, ce are camu acellu-asi sensu cu form’a : resaltu, s. m., de si acestu-a e mai energicu de câtu resaltatura. RESARESCU, persona I sing. de la indicativu, forma incarc&ta, in loculu cellei simple si forte vecbie : resariu, resari, resare, resarimu, resariti, resaru, plane ca: audiu, periu, patiu, sciu, sentiu, etc.; — celle incarcate sunt mai ___________________RE8____________________ vertosu derivate d’in adiective sau sub* stantive, cumu : negrire, domnire, etc. cari facu : negresa*, domnescu, etc. RESASIU,si reeaaiu, rezesiu,-a, adj. s. m.f.,limitrofu,vecindeunaripaaunuiriu, vecinu ce possede fascie de pamentu pre longa marginea unei selba; — de certu, essitu d’in rasu de la radere, care es-preme contiguitate de ripa; inse aru fi mai correctu in forma, d6co s’ar scrie si pronunţii cu r in locu de sin ultim'a syllaba, asii d<5ro: rasariu; asiâ si form’a radiariu, directu trassu d’in verbulu radere. M. RESBANDERE, resbansi si resban-sei, resbunsu si resbassu, v., pandere, extendere, expandere, explicare, aperi re, priosertlm ocolosadmlratlone, intuita et conspecta admlrante, stupe-scenţe,oblectatione et delectatlone ape* rlre, pascere , exhllarare, refloere • inoantare, exsoltiirej a pânde, espande, estende, largî, ostentâ, esplicâ, aperi, disclude=dischide mari ocli pleni de admiratione, de intuitusi conspectu ad-mirante, stupescente, de oblectatione si delectatione, a pasce, essilarâ, refece, desfetâ, incantd, essultd: cine nu si res-bande oclii pre divin'a formosetia a cestei candide virgine ? inepţii si stu-pidii nu si respandu oclii de nemica in-cantaloriu; — adj. s., resbanditoriu = resbansoriu,-a, part. sup. subst., res-bansu si resbassu, s. f., resbansura si resbassura; alta forma : respanditu = respandelu, s. in., reale abstr.;—de unde vine acestu verbu resbandere? nu incape neci unu dubiu despre unu verbu, care porta apparatulu conjugationei III, care e cea mai primitiva; noi avemu deplena convictione, co resbandere nu e, si nu pote fi de câtu in locu de respandere, compositu d’in particl’a re—re, si verbulu spandere, dro verbulu spandere compositu mai simplu d'in partid'» s= es=ex,si d’in verbulu radicale pandere = pandere; asiâ d&ro , dupo noi, inco una data, nu mai incape dubiu de explicarea deplena si invederata a verbului resbandere cu presentele : resbandu, perf. resbansi, part. sup.subst., resbansu, resbassu, etc., co-ci simplulu , pusu in ________________BES.________ radere, adeco: pandere, are, de necesse, acelle-asi forme conjugative : pandu, pansi, pansM=pajssw=:pandere, pundl, ţangum si passnm. M. RESBELATORIU, resbelnicu, res-belu, resbelare, resbelatu, resboire, res-boiioriu, resboiu, etc., forme parte hy-bride, parte barbare, cari na castiga nimica prin duplicarea litterei l: resbellu, resbillarc, resbellatoriu, resbellatu , ci merita completa reprobatione; formele correcte sunt celle d’in Dictionariu : htllante, bellare, bellatoriu. beli atu, bel-licu, bellicom, si compositele : imbelle, rtbclle, belligerare, belligerante, belli-geratoriu, belligeratu, etc.,—vedi si in Glossariu : rasboire, rasboinicu, rasboi-toriu, ra8boitu, etc., cari d’in fericire, au peritu cu totnlu d’in limb’a româna. RESBIRE, v., vedi rasbirc. RESCAMBIARE (prin i stramutatu longa syllab’a ,ca : rescaimbxre, si « conjunctu cu t in un’a, fora se se sibile e, d'in care causa se propuse intercalarea semnului A: sdnm6are, dupo una pro-nuntiatione camu generalisata in vulga), v., compositu d'in particl’a re — re, ai verbulu scambiare, a scambiu 6rosi; — adj. s., rescambiatoriu,-a, part. sup. subst., rescambiatu, s. f., rescambiatura: mai multe rescambiature de denii; s. m., rescambiu , iteratu scambiu , repetitu seambiu. RESCAIRE, rescaitu, v., vedi res-yaire. RESCLANCAIRE,-eseu, v., (si res-dangaire), compositu d’in particl’a re= re, si verbulu clancaire sau dangaire, (vedi in Glossariu dancaire, dangaire; vedi si articl. reflectare), a dancai si elangai drosi, Iternm clangere, fragorem edere,crepitare;—resclancaitoriu si resdangaitoriu; part. sup. subst. res-dancaitu, si resclangaiiu, s. {., rcsdan-caitura si resdangaitura, s. m., resclan-caiu si rcsclangutu : resdancanitle a-ctrdorv. RESENTIRE, resentii si rasenst sau resensei. resentitu si resensu, (formele: rasimtire, resimtitu, resimtă*, etc. nu Bunt destullu de correcte), v., compo- RES.________________503 situ d'in particl’a re = re, si verbulu sentire, (ce vedi in Dictionariu, vedi si in Glossariu la articl. nfledare), Ite-rom geutlre, rehementer sentire, sen-tlendo reapondere geusu , sentlendl lmaşrliiein, gpeolem dare et acclpere ; gaeoensere, stomachurl, lrascl, exar-descere , Iuţelii; a setiti Groşi, de nouu, a senti cu vementia, la sentire a res-punde cu sentire; a dâ si accipe imaginea, echulu sentirei, a se menid, sto-maed, apprendn, inflacard , animă,, arde, etc.,—adj. s., resentitoriu si resen-soriu.-a. part. sup. subst. resentitu si resensu, (form’a resensu se applica es-clusivu ca subst. m.); — resr.ntimentu, s. m., pl.-e, are sensulu totu allu espres-sioniloru, ce esplica verbulu. RE8GAIELA, s. f., vedi resgaire. RESGAIRE si rescaire,-eseu, v., compositu d’in particl’a re—re, si verbulu sgaire=$caire, (vedi iu Diction. scauire, scău; vedi si in Gloss. articl. reflectare; observa in ultra, cosi resgaire, rescaire, au si formeleconjugationei I, fora adaussu de suffissulu edi: resgaiu si rescaiu, res-gai si rescai, resgaia si rescaia, se res-gaie si serescaie), in sensulu de: oculos admodam gtolide aperlre, cum gtupore Intaerl, gtnpescere, gtapere; cr ara et or admodum Inepte dlstendere, dlscludere, hlscere, dohlscereţ (translate) : molllug hab^re, blând Ir 1, blando sermone et geatibug dellnlre, moloere, palparl, gappalparl, exhllarare, laetarl, slbl nl-mlum Indalgere, loxnrlarl, dlrltlls vel roluptatlbus dlffluere, corrampl, rl-tlarl, delectări, oblectarl; a si deschide peste mesura oclii; spectd, intuită, se uită cu stupore, stupi, stupesce; des-clude=deschide, largi, cascd cu inepţia crurile sau crăcii, petiorele, gur’a; (metaforice) : a resfacid, blandî, mulce, ca blânde vorbe si geste a delinl, face placa si plăcere, palpă, suppalpâ, letâ, essi-Iară, lascivi, lussuriă, se imbetâ de avu-tio si voluptati, se corrumpe, se vitiâ, se misellî, se delectă, se obiectă, etc.— adj. s., rescaiatoriu si regaiatoriu, part. sup., rescaiaiusi resga>a-stans operam servllem; cellu obligatu la robota, cşllu ce presta opera serv&ica.— barbariami. ROCIU, s. m., rete, rerriculnm, fanda plscatorla;retella, verriclu, plussa, funda pescatoria. ROCOINA, s.f., specia de planta: al-aine media, Linn. RODA. a. f., vedi rodire. RODIRE,-escw, v., fructificare, frue-tus affere, procreare, producere; a fructifică, adduce, produce, procreă fructe; — roditoriu,-a, adj. s. part. sup. subst. roditu, 3. f. roditura; — roda, s. f., froctos, fertllltas, feonndltas, nber-tas, proles, soboles, progenles, foetus; fructu, fertilitate, fecunditate, uber-tate, prole, sobole, progenia, fetu;—dro rodu, s.m., pl.-e, fructus,foetns,pro?e- nles; fructu, fetu, progenia; de acf si: rodosu,-a, adj., si d’in roda si d’in rodu: plenu de roda, plenu de rodu; — d’in rodu nasce si rodnicu,-a, adj., fertllls, recnndus, fertile, fecundu; de aci: rodnicia, a. f., stătu de fecundu, fecunditate; — rodnicire,-escu, v., fertllem, fecundam, nberem reddere, procreare; a face fertile, fecundu, uberu, a procreă, produce; — adj. s. rodnicitoriu.-a, part. sup. rodnicitu — tote barbare. RODNICIRE, rodnicitoriu, rodnicitu, rodosu, rodu, etc., vedi rodire. ROGHINA, 8. f., vedi rovina in Dictionariu. ROGOJINA, 8. f., storea, matta, te-S«s; storia, matta, tegite; — de acf: rogojinariUf-a, adj., relativu la rogojina : materia rogojinaria; inse de re-g"ola ca subst. jters. m., rogojinariu, ________________ROL._________________507 cellu ce lucra, face rogojine; f., rogojinaria, inse, de regula : rogojinaressa; — rogojinaria, s. f., arte a rogojina-riului, precumu si mulţime de rogojine; — rogojina, si derivatele d’in dens’a : rogojinaressa, rogojinariu,-a, se aude si cu d sibilante. in locu de j : rogodina, rogodinariu, rogodinaressa; si de aci potu fi affini aceste covente cu urmato-riele : rogodiu = rogozu, s. m., carex, carex psondocyperus Linn., sclrpns, juncus, ejperns vel cjpernm, fenlcalum, tnarathrnm,lilpporaarathrom, marlscns, pallurna, ţladiolas, dnmus, dumetnm, rnbus, rnbetom; carice, carice pseusdo-cyperu, Linn., scirpu sau juncu = papura, cyperu, feniclu, marathru, hippo-marathru, mariscu, paliuru, gladiolu, dumu, dumetu, rubu, rubetu, tufa, tu-fisiu, etc.; — de acf: rogodiosu sau ro-gozosu,-a, adj., carice, junei», arnndl-nlbns plenus; plenu de carice, de janci, sau papure, de arundini, etc. ROGOJINARIA, rogojinaressa, rogojinariu, rogodiosu—rogoeosu, rogodiu =rogozu; vedi rogojina. ROIRE,V., examinare» examina coudere, emittere; a essamină, a fundă essamine, scote, duce in colonie essa-minele, coloniă sau colonisă essaminele; — adj s., roitoriu,-a, care roiesce, in-d&una roii a essf d'in stupi si a se coloniă in stupii sei in locu de ai mam-meloru albine;—part. sup. subst. roitu, 8. f., roitura; — d’in roiu, 8. m., pl.-i, essu precedentile covente, cu sensu de : aplnm examen, pnllltles, erei, turba, colonia; essame, mulţime nespusa , grege, turma, turba, colonia : adesea essu d'in acellu-asi stupu mai mulţi roi sau essamine, cari si allegu fia-care lo-culu de colonia; — totu directu d’in roiu a essitu unu demin. roiutiu sau roiuciu, roiusiu, de unde si alte demin. roiusioru etc.;—de unde roiu ? ROLA, s. f., mai benescrissu: rolla, si m., rollu, (fr. role, cu l simplu, germ. rolle cu 11 duplu, d’in lat. rotnla, deminutivu d’in rota =: rota), 1. proprie, mica rota, si apoi trochlia; 2. volume de carte, registru, codice : rolle de con-tributione, rolle de processe; 3. metafo- 508_______________ROS._________________ rice : persona, parte, caracteriu ce re-presenta unu actoriu in una drama : aceşti actori si au jocatu b ne rollele loru: — d'in rolla sau rollu s’a formatu si unu verbu : rollure, rolrerej si unu compositu : inrollare, consei-lbere, delectam habere : a inrolld militari; adj. sinrollatoriu , - a, part. inrollatu,~a, subst. inrolatu si inrollamentu, (fr. eu-rOlement). ROMANITIA, si pre alte locuri: ro-monitia. s. f., vedi musetellu. ROSCALIRE si roscolire. roscoli-toriu. roscoliiu, etc.; vedi răscolire. ROSETA, s. f., reu pusa in locu de reseda, fr. râsâda, in sensu de: genu de plante, genu typu allu familiei reseda-cieloru, care coprende unu numeru de douediece de specie, vivaci si annuali, d’in cari resed'a odorante, originaria d’in Barbari’a si d’in Egyptu, cu flori albastrle, cu anthere de colore cermi-dia, cu odore plăcută si dulce, etc. ROSICOBANU &irosicovanu,-a, adj., mai bene de scrissu correctu: rossicu-banu si rossicuvanu=rossicabu si rossi-cavtt,-a. pentru co asiâ de sene, pare coventulu legandu-se singuru, ca compositu, de alle Dictionariului: rossî«,(dif-feritu de rosiu ce se vede totu in Diction.), si d’in cubu—cupu sau cavu, ce vedi totu in Diction.; asiâ dâro: rossi-cabanu sau rossicovanu, are, de certu ca sensu: rnbrae, ruasae , snbrubrae et profundae genae et facies; rubre, russe, subrubre, rossie si profunde gene si facia. M. ROSICHINA, mai bene si correctu : rosaichina, s. f., ara sub ttoiU calore oocta; struguru coptu la sore, si sta-phiditu, facutu staphida sau staphyli-de;—rossidina nu e de câtu rossiu, ca deminutivu cu desinenti’a clina=china. ROSICOVA, s. f., fructu, poma de rosicovu, 8. m., pomu ce produce rosi-cove; de corressu in: rossicova, rossica-va, rossicovu=rossicavu. ROSIETICU,-a, adj., — coventu de tota certitudinearomanicu:rubida8, ro-blonndus, subrubloondus, snbruber, sobra fo» , subfuHcus; rubidu , rubicundu, subrubicundu, subrubru, subrufu, sub- __________________RUB.___________________ fuscu, rossintru, etc., — de corressu in rowatieu dupo Dictionariu. ROSOLIA, 8. f., mai bene scrissu: ros-solia, (de nu cumuvarossolu sau rosso-re, ca compositu d’in rore = rotie = rn», si sole sau sore = sol, solln), câtu pentru sensu : rossolia sau rossoZt=ll-quor, (fr. llugear, in specie fr. roaso-II»), licore, licore aromata si dulce; — in alte lessice sta acestu cuventu in formele mutilate, rosoliu sau rosolu, cu esplicarea; cremutom dulce aroma-tlbuij condltum, vinu arsu sau fertu cu aromate. ROSTEIU, pL-e, clathri, cancellt fe-uestrales, erateu ; clathri, cancelli fe-nestrali, erate, grate, vergelle de lemnu sau de ferru ingradite la ferestre; pare ceva corruptu d’in rastelliu, de nu cumuva d’in restelliu de la mje^rrestls, cu confusione de rete. IlOSTOCU, s. m., qnlctls dles, prae-sertim pro mllltlbns; di de repausu, mai allessu pentru militari; (d’in germ. rusttag), neconnoscutu undeva, pre câtu scimu noi, d’in coce de Carpati. ROSTOGOLELA, s. f., forma apuria, in locu de roslogollitura, sau mai bene rotocollitura si rotocollu. ROSTOPASTE, s. f., specia de planta, ohelidonlam majus, Linn. germ. das scImalbeDkraut, dle soldrruriel. ROTASIU, s. m., in locu de rotariu, ce vedi in Dictionariu. ROTUNDELA, s. f., forma spuria d'in v. rotundire,—in locu darotundime, rotunditate, rotunditura, etc., de asse-mine cu totulu peccatosu e unu adv. ca rotundesce, care nu se pote derivâ neci d'in verbulu rotundire, neci d’in adiec-tivulu rotundu. KUBA, s. f., vedi rubla. RUBARIC, pl.-e, terminu de compa-ratione, de parallela de essemplu: a si face pre cotare rubariu. RUBEA sau rubella, rubelle, moneta turcesca, a cui circulatione in târr’a romanica incetâ nu de multu: rubellele aveau, in acestu d'in urma tempu, va-lore de sesse Ui vechi. RUBlNOSU,-a, adj., d’in Vuftinu, ce vedi in Dictionariu, plenu de rubini, ce BUD. BUD. 509 luce de colorea rubinului, ce are incarnaţii de rubmu. RUBLA, si ruba, s. f., moaeta russes-ca, in val6re de patru lei noui = patru franci. RUDA, s. f., 1. in mai multe însemnări differite: a) pertica, baco log, vir-g*i pertica, păru, nouella, bâtiu, baclu, vdrga, vergella, fia de lemnu sau de ferru; b) temo, temone de trassu carru, curratiu, aratru : callu de ruda, jugalis equus, equas temoal junctus, callu ju-gale , callu pusu la jugu, callu junctu sau injugatu la temone; c) labri reetis, vecte de. labru, vasu de carratu loturi, cibariu, vasu cibariu; d) sapouls tabu-la, tabla de sapone, buccata de sapone, mai allessu mai lunga de câtu lata; e) raassa cerae slgnatoriae hlspanicao, massa de c6ra sigillatoria ispanica, buccata de câra rossia de sigillatu, bacii] u sau fustellu de câra sigillatoria; e) a-rinm sedile; sedilo depasseri, pari sau nouelle pre cari saru passerile si dormu; inse: passerile d'in păduri dormu pre ramure; f) ridica, palus, pedamen, pe-damentum, admlnlcnlnm, statomen; ridica, păru, pedame, pedamentu, admi-niclu, statume, characi; g) paiauga, pa-langa sau paranga de redicatu sareine; h) in modu mai speciale: a) obex=obice, clauiatore, inclauiatore; (3) iongurlus, longuria, pertica pusa intre calli in stau-lulu calliloru; 7) gubernaculi ausii, ansa de gubernaclu allu unei nave, torta a unui gubernaclu; 6) argenti massa, massa de argentu, lamina de argentu; inse: argentum lnfoctum, argentu infectu, ne-lucratu, inco in lumina; s) li nea, linia, linia trassa cu unu condeliu; -g) aestua-rlum, estuariu, banca arenosa ce im-pedica cursulu unui fluviu; &) radius, radiu=.radia, vergella de estensu placente, pasta sau coca pentru verice scopu; — acî intra cu form’a si sensulu, (ne-fiendu de câtu unu derivatu d’in precedentele 1. ruda),ai rudariu,-a, 8. m. f., inse de regula f. rudaressa, — cellu ce d'in materi’a,per excellentiam^gr.uXij), face si vende fuse, capisterie, lingu-re, etc.; — de acf rudaria, s. f., maie-stria de rudar iu.—2. proplnqnitas vel prit|iini|ous; consaguiueus, v«l consan-guiultasj agnatlo tel, agnatus; cognatlo, rel cognatus; propiucitate sau pro-pincu, de apprope cousanginia sau con-sangenu, consaugimtatesau consaugine, agnatione sau aguatu, cognatione sau coguatu, parentia in genere, sau conjunc-tione prin sânge, in specie : rudele se numera dui>0 arborele genealogicu, ca se si estime appropiarea sau departarea de parentia; totu de una data 2. ruda, e in sensu si abstr. si concretu, cumu s’au si datu, la fia-care esplicatione a-mendoue espressionile, abstracta si concreta; — derivate d'in 2. ruda, (de care a fostu sterpa 1. ruda) : rudire,~escu, v. activ, si refless., a) in form’a activa : a rudi pre cineva cu altu cineva = a rudi prin affinitate, prin cusatorta mai vertosu; b) in form’a reflesaiva, a) a se rudi prin affinitate, cari su ruditi nu prin cotisan genitale, ci numai prin con-junctioni, obligationi; (3) a se rudi prin sânge, prin cognatione sau agnatione, prin procreatione, prin nascere, prin produclione, prin generatione; prin pro-pagalione, prin progenia, etc., — d’in verbulu rudire derivate : adj. s., rudi-toriu,-u> part. sup. subst., ruditu, 8. f., ruditura; s. frudenia, camu in acellu- . asi sensu cu ruditura;—unu scriptoriu de Vocabulariu, intitulatu Dictionariu, împarte 1. ruda limbei unguresci, si 2. ruda limbei russesci; Mildosich reduce celle doue covente in cestione la vecbiulu slavicu: rodu; noi de si la ar-ticlulu rodu, roda, cu tote derivatele loru: rodire, roditoriu, roditu, rodnicu, rodnicite, rodnicia, etc., amu concessu impromutulu, credemu tare co 1. ruda, si 2. ruda sunt romanesci impromutate de Sclavi de la Români, ero nu de ace-sti-a de la Sclavi, si ne obligâmu a dc-monstrâ assertionea n<5stra: primo, a) a-tâtu sensulu coventului 1. ruda, care va se dica: pertica, vârga, vergella, pa-langa sau paranga, radia, vecte, temone, păru, etc., câtu si form'a sonora, ducu derecte la limbe, oe stau, cumu s’au ve-dutii in mai multe article d’in Glossariu si câteva d’in Dictionariu, ca doue d’in celle mai antice si mai cultivate, de cari 510______________ROD.________________ limb’a Românului e forte strinsu legata, adeco limb'a classica latina si limb’a sanscrita indiana : sauscr. ruli = radii, de 6race rudliira=sange pastredia dh, fora perderea lui d; ero radicea : rudh, insemua: a cresce, uasce, si analoge; lat. rudia=rude, atâtu substautivulu: rwle, care însemna : pertica, v6rga, puru, batutoriu de putineliuluvu untu, etc., câtu si adiectivulu ; rude. care are intellessu de : novitiu, tirone , abiâ nas-cutu, etc., si prin urmare sensuri legate si analoge, cumu su legate si analoge cu form’a si mai invederatu, uu potu fi de câtu essite d'iu radicea sanscrita : rudh, si, de certu, dupo connoscentiele de astadi, fora neci una aspiratione, stau in classic'a latina, si uu e opu de a citâ inco si latine ca : rudimentum=rudi-mentu, ruden«=rudente, fune, etc., ce de assemine, ca si celle precedenţi, su strinsu conjuncte si in sensu si in forma, cu radicea sanscrita: radii, allu cui sensu si forma, d’in seele nenumerate, se conserva in essentia, pre câtu in la-tin’a classica, pre atâtu si in un’a d’in filiele classicei latina , adeco in limb’a Românului, atâtu 1. ruda, câtu derivatele : rudatla, rudaressa, rudariu, cu sensu si forma în radicea sauscrita rudli, si in mai multe covente de acea-asi stirpe cu a latinei classice; b) coventulu, 2. ruda, comparatu cu sanscritulu rudh = crescere, si cu derivatulu acestui-a rudliirn=sânge, demonstra peno la evidenţia affinitatea intre aceste radeciue: rude sunt cctti născuţi si crescuţi d'in acellu-asi sânge; c) pentru rodu si roda, comparate cu sanscritele ruh = rudh, si roha = rOdha = generatione, cres-cutura, fetu, prole, muguru, flore, etc., affinitatea nu pote fi mai clara; compara in ultra si formele latine : rudus = rodns si raudos = massa sau materia rude sau nepolita. M. RUDARESSA, rudaria, rudariu, ru-dire, ruditoriu, rudiiu, rudenia, ruda si altele; vedi ruda de la inceputu. RUDASCA (cu s aspru sibilante), s. f., lucaims, acarabens lucanus; liicanu, scarabeu lucano, unu insectu lucarito-riu, ce nu lipsesc*», pre nopţi serene a ________ RUJ. ____ lucuri; — compara ruda, d’in care »*-dasca pare a fi unu derivatu. RUFA, 8. f., lintea, rentes lintea», linte* sordida Iar and a; liutie, vesti sau vestiraente lintie, lintie sordide de lau-tu; —pre longa aceste-a, poporulu românu, in genero, distinge prin coventele: a) alba si albe, albitura si albiture, pentru veştile ce se porta mai allessu pre pelle, camesie, etc.; b) negru si negre sordidu si sordide;—de aci: rufuriu.-a, adj. s.,—inse ca subst. f. si: rufaressa.— cellu ce scie bene lauâ camesiele, cellu ce si face una maiestria d'in acesta oc-cupatione;— rufaria, s. f., a) maiestria de lauatu vesti sau camesie ; b) mulţime de lintie de lauatu; c) in sensn mai generale, se fia sau nu albite, camesiele si alte vestminte analoge se dico rufe, pentru una perina, mai vertosu in c&l-latoria; — dupo unii, coventulu rufa ar fi turcescu; dupo Diction. de Buda ar proveni de la rufus — rufa, rufa. RUGNIRE, si rucnirc,- eseu, v., ru-gire, muglre, ulalare, ejulare, roclfe-rari, Tragorem edere; a rugi, sbcrâ, mugi, urlâ, voci feri, emitte fragore sau fragori; —adj. s. rugnitoriu si rucnito-riu,-a, part. sup. subst. rugnitu si ruc-nitu, s. f., rugnitura si rucnitura; s. f., rugnitione; inse: s. m.r«ynius; a stride, frende = trece dente pro dente cu sonu stridente, neplacutu ure-chieloru, german, kntrachen mit den ziilinen; b) strldere, ţemere, crepttare, ad orepitaeull molaria inatar atrepere, acnte aonare, manibns plaudere, flagel* lolnaonare; a stride, geme, crepiti, strepe ca crepitaclulu de m scrissu in locn de sceptru; — vedi sceptru in Dictionariu. SCHIRBA.scAir&jVfl.sffoVMorjK.scAir-bitu. schirbitura, schirbosu, schirbosia, sehîrbu, schirbia, etc.; vedi scârba, scar-bire, etc., in Glossariu. SCHIRCIONU, scârciunu, schîrciutnu, (cu i obscuru d’in syllab’a iniţiale), dupo alţii : scHwciowu, scrinciunu, scrinciu-mu, si scrtnciov», pl.-r, instrumentu de leganatu, compusu d’in lemne si d'in funi. SCHIRNA, schirnavu, schirnavia, schîrnavire. schîrnavitoriu, schîrna-vitu, etc.; vedi articlulu de mai susu : scârna, scamavu, etc. SCHIROSU, s. m., (axfj5£oc), olens, cancer; unulu d’in morbii celli rnaicor-roditori de carnea omului, care p6te duce la cancer» sau cancru; pronuuti'a co-ventului schirosu eimitatadapo a Gre-ciloru moderni si form’a scalciata dupo dens’ain modu orribile; vedi form’a corecta in Dictionariu : scirrhu, cu derivatele : scirrhoma, scirrhose, scirrhosu. si cu compositele : scirrhoccle, etc. SCHIRSNIRE, (cu î obscuru in syllab’a iniţiale, si cu s aspru sibilanto), eseu, v. in locu de scdrsnire,—assemine si derivatele : schtrsnitoriu, in locu de scârsnitoriu, schtrsniiu in locu de scurg-nitu, schîrsnitura in locn de scnrsni-tura; vedi scârsnirc in Glossariu. 8CHIRTIIRE, (cn »obsenru in syl* lab’a iniţiale),-«seu, v. in locu de scâr- 528__________SCL. _______ tiire; vedi scărtiire in Glossariu, vedi si cârtiire. SCHITACIA, s. f., stătu, intelligen-tia, scientia de sehitace^chitaee (pre a locure schitaciu,-a)‘ ad™s., yItbx , vJ-genti, Tegetus, Tlvidos, alacer, hllarls, laetna, jocosus; perspîcax; vivu, vivace, vigente, vegetu, vividu, alacre, ilaru, jocosu, perspicace, percepitoriu. SCHITIA, 8. f., (it. schlzzo, isp. es-qnlclo, fr. esqoUse, d’in schedlus, gr. letIs rel adombratlo ; ,adum-bratioue usidra a uuui lucru, desemnu rapidu si numai cu liniele principali; — de aci \.t8chitiare, (aysotdCsiv, it. schin-zare, fr. esquisser), a adumbră usioru, a desemnă rapide si numai cu liniele principali; — adj. s., schitiatoriua, part. sup., schitiatu,-a, 8. f.( schitiatu-ra, 8. m., schitiu. SCHITU, pl.-uri, aaoeteriuni, mona-sterlam , mouiuterlolum, coenoblum, coenobloluin; asceteriu, monasteriu, mo-nasteriolu, cenobiu sau cenobiolu, mai allessu retrassu si isolatu, in care Omenii retrassi d’in vallurile lumei se esser-cita in pietate, abstinentia si alte vir-iuti crestinesci; — coventulu schitu e reu formatu dupo gr. byzantinu : oraxi]-Ti5s=exercitor, care e subst. personale, nu reale, si numai prin una confusione de idee a potutu trece la insenmrea locului sau a casei uude petrecu si se es-sercita in virtute assemine persone; — vedi in Dictionariu formele celle correc-te: ascete, asceteriu, asceticu, ascetismu, ascetu. etc. SCIRBA, (cu î obscuru, scirba), ştirbire, scîrbitoriu, scîrbiiu, scirbitura, scxrbia, scirbosu, seîrbu, etc.; vedi art. scârba in Glossariu. SCIRCIUMU, (cu { obscuru, scîrciu-mtt). pl.-e si -uri; vedi art. schîrcimu, in Glossariu. SCLEFA, (cu s iniţiale aspru sibilan-te), s. f., dupo Dictionariulu de Buda : «clda, german, eln sclielt, despicatura (de lemnu); — v. sclefare,-tdiu, dupo Diction. de Buda : Undere, difilmleru, germ. »palteo, a despică; part. sup. sele-faiu, despicatu; — barbarismu neconno-wutu d'in c6ce Carpati. _________________SCO__________________ SCLEPTIU, (cu s iniţiale aspru sibi-lante), pl.-e, si -uri, dupo Dictionariulu de Buda : ocstrus, germ. die brilmse, strechia; — barbarismu neconnoscutu Româniloru d’in c6ce de Carpati. SCLIMPUSIU, s. m., nnolnus, flbol* llgnea; fibla de lemnu cu care se figa pre fune lintiele spellate ca se nu le iee ventulu; germ. der.niigchb&ken. SCLIPIRE.-escM, v., lucere, fulgere, mlcare; a luci, fulge, mică; — derivate selipitiosu,-a, adj., lacens» mlcans, ful-gidus; care are calitatea de a sclipi, ful-gidu; selipitoriu.-a, in sensu mai multu activu ; — sdipela, s. f., forma spuria d’in radecina barbara, fnlgor, fulgore. SCLIPETIU, s. m., una planti, tor-mentllla ereita, Linn. germ. blntwnrs, rnhrwarz, liellwurs, dupo Barcianu si feigwarze nkraut. SCLISSA, s. f., ca si clissa, dupo Dict, de Buda: Urdum, larldumj lardu, carne grassa de porcu, suillina. SCLIVISSLRE,-fi«ca, v., ierlgare, po- 11 re, liniare; a poli, a dă unu lustru la metalle si la alte materie, a limă; derivate : 8clivissitoriu,-a, adj. s., polito-riu, limatoriu, lustruitoriu; de acf si subst. f. reale: sdivissitoria sau sclivis-sitore; — scliviasilu, part. sup. subst.; 8divissitura, s. f.; — inse selivissela 8. f., e forma spuria d’in radecina barbara, polltura, polltlo, politura; (compara gr. ottXpietv). SCOBALTIIlE,-escw, v., dupo Dictionariulu de Buda : cnlcltrare, labl. lapstare; a lunecă, a cad£ luoecandu. SCOBERDARE, v., a curbă, a arcuâ, a lucră ceva in forma de arcu, dupo Barcianu germ. bogeoformlg aMarbelten , krlimmen; de acf si part. adj. scobcrdatu. SCOBORIRE,-escM, v., scoborisiu, s. in.; vedi coborire , coborisiu, etc, in Glossariu. SCOCIORIRE.-escw, v., 1, dlsjleere. dlsslpare; a arruncd in derept’a si in stang’a; 2, scabere, rusparl, proroere; a rimă, sc6te afara cu rostrulu, cu mu facu gallinele si porcii; fig. a scrută, a perscrutâ; — derivate: 8cocioritoriu,-a, adj. s.; scocioritu, part. sup. subst.; sco-cioriiura, s. f. __________________SCR._________________ SCODOLIRE, scodorire, si scodor-molire,~escu, v., dupo Dictionariulu de Buda, synonyme cu scociorire: vedi d<5ro acellu verbu cu t6te derivatele selle. SCONTARE, scontatoriu, scontata , scontu; vedi in Dictionariu: scomputare, seompuialu, scomputu. SCOPIRE,-eseu, v., castrare; a ca-stră; derivate : ucopitoria ,-a, adj. s., castrator, castratoriu; scopitu, part. sup. sub3t., «astratHs, castratu; — se pare a fi in affinitate cu scobire, si p6te chiaru cu sculpire. SCORBELLIRE,-eseu, v., dupo Dictio-nanula de Buda : rlraare, rnere , son-!>ere, si ca essemplu : ascorbellî cu de-getulu in nasu;—n’amu auditu verbulu neci una data. SCORMONIRE,-£Oco nu da Wta aecuranti’a de puritate rom&na, si remâne a fi suppusu discus-»\onei veniWria. __________________SCU._______________529 SCRIVIRE,-esc«, v., lamontarl, (it. llgnoinre); a plânge, a se văietă, a lamei) tă; — derivate : scrivitoriu, adj. 8., scriviltt, part. sup., scrivitura, s. f., alta forma mai urrita e scrivcla, dîro pneinu usitata. SCROB&LA, s. f., am flom (it. aml-do, fr. amidon, isp. almidon); flore de farina viscosa estrassa d’in grânu, cu care se servescu spellatoressele spre a dă lintieloru unu gradu de rigiditate : scrobela alba, scrobela albastra; — a-c6sta forma spuria provine d’in verbulu: 8crobire,-escu , anylo solidare, a intarf lintiele cu amyluscrobitoriu,-a, adj. s., scrobita, part. sup., scrobitura, 8. f. SCRUBO, s. m., germ. sohraobe, co* clilea; cochlia, vite; vedi si sirofu,sirupu si siurwpw. SCUMPD,- a, adj., a) carus, pretlo-sbs , maenl pretli; pretiosu, de mare pretiu; b) ararns, avaru; — derivate : scumpete , si scumpetate, s. f., carltas , aunonas caritas; tempu candu lucrurile su scumbe, mai allesu candu buccatele su scumpe, scumpete dXăv=:apo-iiare, dlrlpere, violare; slav. aUa=Tls, potentla. potestag. SIMBfi, dupo Dict. de Buda: forau* U afilrmandi :eerto, procerto, Induble, p. e. simbenu, sau săntulu simbenu; — noi n'amu auditu-a neci una data. SIMBRA, 8. f., socleta», communlo, ommorclara; societate, asiociatione; de aci: simbrasiu, 8. m., «ocias; sociu, as-sooiatu; — simbra p<îte fi unu coventu bonu, (compara gr. aoţifioXi}, si w^Pou-Xrj, si chiaru ou|j.j3oXov), simbrasiu e una carricatura. SIMBRIA, s. f., m«rceg, atipendlnm, pretlum conductl; mercede, stipendiu, salariu; demin. simbriutia, s. f., dnla, mica simbria, (compara oouPoXt), sjmboU); simbriasiu, 8. m., mercenari u», mercenariu, e una carricatura. SIMIGIU, s. in., plitor, copedlnariug cupedlarlus, slliglnarlug, crostulariua, dalcUrius, candldarinii; cupedinariu; de aci: simigeria, s. f., pUtrlna, plgtrli-la, pistrina; — coventu turcescu. SIN A, (cu 8 aspru sibilante, şina), sau seint, s. f., pertlca ferrea; pertica de ferru; compara germ. sehlene. SINCERICA, s. f., dupo Barcianu una planta, lat. seleranthua. SINDICOSU.-a adj., dupo Dict. de Buda .'moro'tugţ torTug.tetrlcunfmorosu tetrico;—in Daci’a inferiore uu 8a aude acestu coventu, se pare a fi unu fetu ungurescu, ___________________810____________________ SINDILL A. sindriUa, sindillariu, sin-drUlariu, sindiîlirc, sindrillire, sindil-litu. sindrilliiu; vedi seindilh, xcindil-lariu, scindiUirc in Dictionariu. SINfiGU. s. m., dupo Dict. de Buda: cnbulug; una mesura de aride, gallâta, Be dice iu banatulu Temisianu; (compara gr. xoivi$, mesura care conţine 4 xo* rtXaţ); in alte locuri nu se audu. SINETU sau senetu, s. ra., actu, docu-mentu in scrissu; — coventu turcescu. SINCEPU, 8. m.,dapo.Raotti. fr. m»r-tre, martej martura'; dupo Barcianu germ. marderpelz, pellicia de martura; de aci; 8inglpiu,-a, adj., de col6rea martorei, cenuşiu; — coventu turcescu. SINGHILIA, s. f., corruptu d’in sigiliu, dupo Dict. de Buda : lltter» e-plieopales testantes cnldam sacerdot! jorUdlctlonem In certam parochlam eise collatam, Tolgo: formata rel jorlsdictlo; carte sau diploma (munita cu sigiliu) data de episcopu unui parochu, prin care se certifica acestui-a jurisdictionea in una parochia, diploma episcopale. SINICU. s. m.; vedi sincgu (/otvtS). SINORU, sinuru, muru, (cu s aspru sibilante), s. m., funlonlns, Unea; funi-cella, acia implettita de cânepa, de linu, de lâna, demetasse, etc.,germ. schnnr; derivate : sinorirc, vinar rn, snuruirc,-escu,V., vesti eulplam faulcnlos assnere; a c<5se funicelle la unu vestimentu;—a mun( cu fuuicelle foliele unui codice; si-noritu, sinuritu, snuruitu,-a, part. fnnt-cuIIb assutas, cosutu cu funicelle; demin. sinorutiu, sinurutiu, 8. m., funicella suptire. SIOCOTIU.s. m., dupo Barcianu ger. ratte, dupo Kaoal fr. rat, stfrece mare. SIODU,-a, adj. s., lndlcrus, rldleulus, Jocosns, curlosns, paradoxus; curiosu, comicu, ridiculu, paradossu; de acf di-ininut. 8\odubu,-a; adj. s., camu curiosu, comicu. ridiculu, paradossu; siodla, 8. f., res ludlcra, re* ridicola, jocnsj lucru ridiculn, lucru comicn, jocura. SIOFRANU, siofrandlu, aiofranire, tiofranitu, siofranasiu, demin. ridiculu; vedi : safranu, safrandlu , safranire, saf»anilu in Dictionariu, cumu se cade se fia scrisse si pronuntiate. _________________SIO.________________537 SIOQORU, s. in., din ung. aogor, si acestu-a corruptu d’in germ. sclmager; comnatu; se aude numai in gur’a Bornă-niloru cari locuescu printre Unguri. SIOIMU, s. m., falco* falcone, una pasere selbatica care se pote si domestici, si cu care se servescu venatorii spre a prende alte passeri. SIOIRE,-eseu, v. susplraro, gemertij a suspirâ, a oftâ, a geme; — nu se aude d'incoce de Carpati; — origine incerta, se p<5te inse a fi essitu d’in acea-asi rădice de unde a essitu si slbllare=mc-rare. SIOLDA, s. f., dupo Barcianu gorm. botrOţerel, insellatione, insellatorfa. SIOLDANU, s. m., dupo Barcianu germ. eln heuriţer hase, liepure din estu annu. SIOLDINA, s. f., dupo Barcianu germ. glcht, artritide, podagra; vedi siofdu. SIOLDU, s. m., coxa, ooxendlx, femeii, femur; c<5psa, femore; de aci: siol* diu,-a, adj., paralysatu la cdpse : callu sioldiu. SIOMOIAGU, s. m., dupo Dict. de Budi : manaclolum, fascicula» strâmtai' t«I f®ul Iu clrcnloiu ceurolato»; fascidra de palie sau de fenu atrinsu in cercu; d’incoce de Carpati nu se aude; — compara ung. esoma. SIONTOROGD,-a, adj., dupo Dict. de Buda : claudua, claudican»; schiopu; —compara ung. «Anta, compusu cu slav. uogfi = petioru; — coventu superfluu, candu schiopu espreme totu. SIoPIRLA. 8. f., vedi serpilla in Dictionariu. SIOPRU, si siopronu, s. m., d’in germ. schopen , tectom, tugnrlum , uublla-linw; receptaculum; turguriu, coperi-raentu, accoperimentu, constructione simpla a cărei parte principale e cope-rimentulu redicatu pe columne cu parieti sau fora parieti, si care servesce pentru adappostarea carraloru, viteloru, etc.; it. rlmesia, fr. remise. SIOPTA, 8. f., smnrrns, susurramen, ansarratl»} susurru, susurratione, spunere la urechia cu voce bassa; derivate: i sioptire,-escu, V., snnurrare, Insnsor-' rare, ad auretn Insosarrarej a BUSUrri, 538________________sre.___________________ a vorbi incetu, a vorbi cu voce bassa la urechi’a cuiva; sioptitoriu,-torta, adj. s., susurrang, gnsorrator; susurratoriu, care susurra la urechia; sioptitu, part. sup. subst.; sioptitura, s. f., sosurratio, ac-tione si effectu allu actionei de sioptire, synonymu cu siopla. SI6RECE, sioreccllu, siorecoia, sio-recoica; vedi sorict in Dictionariu cu tote derivatele sellei SIORLICIU, s. m., vedi soriciu 2. in Dictionariu. SIORMENTU , s. m., corruptu d’in sarmenlu; vedi sarmentu in Dictionariu. SIORTU, s. m., dupo Dict. de Buda; nota, macola Ignominia; macula morale, ignominia, nome reu;—dinc<5ce de Carpati nu se aude coventulu. S10SS&A,s.f., corruptu d’in fr. chaus-see, (d’in lat. calctata, it. selciata), caile aşternuta cu petrisiu, slrata selciata, strata glariata; — numai stupiditatea a potutu straformâ in siossea coventulu fr. ohaugsâe. SIOVAIRE,-eseu, si cu forme simple V., ambaglbns utl, titnbare, untare; a amblâ cu ambagi, a se abbate d’in caile spre a scapă si a fugi; a titubâ, a nu stă fermu pre peti<5re; — siovaiesce ven-taiM=suffla cu sunetu; derivate : sio-vaiioriu,-t6ria, adj.s., ambaglbns ntens, tltobans, notans, fremens; siovaitu, part. sup. subst.; siovaiiura, s. f., actione si effectu allu actionei de siovaire. SIOVARU,a.m.,dupojBarciawM germ. schllf; papura, juncu. SIOVERNARE,-cd»u, v., ambaglbns uti; a amblâ cu ambagi, a se abbate d’in caile spre a scapâ si a fugi;—se pare a fi numai unu derivatu d’in siovaire. SIPETU, sipetellu, etc.; vedi scpc-lu, etc. in Glossariu. SIPOTU, (cu s aspru sibilante, şi-potu), s. mM fons Ostularls, scatnrlgo» silanns; fontana fistularia, scaturigine, silauu; derivatu, sipolariu, s. m., care face sipote. S1REGLA, s. f., dupo Dict. de Buda: clathrl gestatorll, germ. schragel ung. tnkroglja; d’inctfce de Carpati nu se aude coventulu. SIR&GU, s. m., 1. longa 6«rles; una __________________SIR.___________________ seria lunga; 2. caterva; mulţime, turma numerosa,—compara germ. schaar, inse nu uitâ neci lat. sertes, din care Ungurii au facutu sereg. SIRfiPU, (cu s lene sibilante), s. m., dupo Diot. de Buda : feros, ferox, pe* tolans; feru, feroce, ferosu, selbaticu, petulante : unu callu sirepu;—d’inc6ce de Carpati nu se aude coventulu. 1. SIRETU, (cu s aspru sibilante), s. m., corruptu d’in germ. schrot, glans plombea; glânde de plumbu, globuli de plumbu, cu cari se puşca animali mai mici. 2. SIRETU, (cu 8 aspru sibilante), 3. m., acia, fuuicella, cordella formosu implettita;—coventu probabile turcescu. 3. SIRETU, (cu s aspru sibilante),-a, adj. s., astutuB, Tersotas, Tafer, fallax, ralsns; astutu, versutu, fallace, fa\su, insellatoriu; de aci: siretlicu, s. m., a-stas, astutia, rersutla, Tafrltia, falla-oiae; astutia, versutia, vafritia, fallacia, insellatorîa;—coventu turcescu, deriva-tulu si cu affissu puru turcescu,—duca-se de unde a venitu. SIRGU, sirguintia, sirguire, sirgui-toriu; vedi sârgu, serguentia, serguire, serguitoriu in Glossariu. SIRIMANU, sirmanu, sirimania, sirmania: vedi sermanu, sermania, la şarmanta in Glossariu. SIRIMPOU, (cu s aspru sibilante), s. m., dupo Dict. de Buda: eruga=cana-lts aquarlos, dnctos aquae, caeunm pro* fnndum, cnniculus sobterraneus, exqno effodltur anrum, arrogla; canale de apa, tina profunda, cuniclu sau canalesubter-raniu d’in care se sc6te auru;—coventu probabile ungurescu, d’inc6ce de Carpati nu se aude. SIRINGA, (cu 8 aspru sibilante), s. f., dupo Dict. de Buda: laclnta agrl; una fascia de agru; de aci: siringutia, s. f., demin. d’in siringa, una fasoidra angusta de agru. SIRIU, (cu s lene sibilante), s. m., dupo Dict. de Buda: laena, laoerna; ve-stimentu superiore la rustici sauterrani; —d’in c6ce de Carpati nu se aude coventulu. SIRODA, (cu s aspru sibilante), s. f., 1 sin. SID. 539 dupo Dict. de Buda : lacoscolns, cadns minor; cada mica. SIROFU, (cu s aspru sibilante), s. m., corruptu d'in germ. schraabe, cochlea; cochlia, vite, cylindru cu spirale, care se iutorce in una gaura cu spirale, fr. 6* erou, d’in care ar essi scrubu ca forma mai correcta de câtu sirofu, sirupu, xiurupu. SIROIU, (cu s aspru sibilante), s. m., torrena; torrente ; — se pare a fi unu mugmentativu derivatu d’in siru. SIRU, (cu 8 aspru sibilante), s. m., corruptu d’in seria; vedi seria in Dictionariu. 1 SIRUPU, (cu s aspru sibilante), s. m.; vedi siurupu si sirofu. 2 SIRUPU, (cu 8 lene sibilante), s. m., fr. gjrop, sirop, it, sclroppo, sci-loppo, germ. syrup; succu de sacharu; — coventu asiaticu. SISCA, (cu s aspru sibilante, şişca), 8. f.t maga, incantetrlxj maga, incanta* tdria, farmecat6ria; derivatu : şişcoiu sau şişconiu, S. f., magns, lncantator; magu, incantatoriu, farmecatoriu. SISCAVU, (cu s aspru sibilante, $f-şcavu),-a, adj. s., dentlloqans, blaesas; dentilocu, care vorbesce printre denti, blesu; derivatu: siscavire.-escu, v., «np* plantare yerba palato; a vorbi printre denti. SISSA, (ca s aspru sibilante, şissa), s. f., d’in sclssa, cu sensulu de scindrilla, scandura ângusta si suptire. SlTIRlRE,-efic«, v., dupo Diction. de Suda : Impellere, inslstere, argere; a xnenâ, a impelle, a impinge, a insiste, a urg6; sitiritu.-a, adj. part., menatu, impulsu, impinsu. SITrVIRE,-csc«, v., dupo Barcianu germ. stark helserl? werdeu, dle stlmme >erllereu; a si perde vocea, aragusi tare. SIUBA. s. f., palllow, laeua; mantellu, ■vestimentu de callatorfa; — rădice incerta. SIUBREDU,-a, adj., Iauţuldus, debl* IU. cadocos; laugedu, flaccu, debile, ca* ducu, fora potere, macru; — coventulu 8e pire a fi corruptu d’in una rădice romana,—se nu fia se-ralIdasT SIUCHlATU,-a, adj.s,, rentosus, Ta* nus, lerls; usioru, usiorellu, ventosu, se-mistultu. SIUGARELLU, s. m.,dupo Barcianu: rosmarinu selbaticu, germ. berppplol. 1 SIUIU, 8. m., 1. cancer; unu morbu care corrumpe caruea si r6de fosele; 2. ar* thrltls; arthritide, podagra, cbiragra. 2 SIUIU,-a, adj. s., graclIUţgracile, suptire, macru. S1ULDOU, s. m.; vedi sioldanu. SIULENDRA, ca si bulendra, s. f., meretrlx, lopa, seortom; raeretrice, fe-mina corrupta care nu mai are pud<5re. SIULLEU, s. m., dupo Dict.de Buda: luclo pcrca; unu pesce; vedi sialliu in Glossariu. SIUMENU.-o, adj., dupo Dict. de Buda : Inebrlatus, ebrlns, potns; im-betatu, bâetu, betivu; derivate : siume-nire,-escu. v., refl. a se imbeti; siume-nitu,-a, adj. part., imbetatu. SIUNCA, 8. f., corruptu d’in germ. seblnken; petioru de porcu affurnatu si uscatu; lat. perna fr. jambon, it. pr«-sclntto si presclntto. SIUPARIU,-a. adj. s., dupo Dict, de Buda: ferus, feros, petulans; compara: sirepu. SIURA, s. f., corruptu d’in germ. scheuer, liorreom; coperimentu in care se depune grânulu si alte cereali, se treiera si se conserva; derivate : siura-riu, s. m., borrearlaa, inspectoriulu «turei; siurisiora, si siuritia, 8. f., borreo. lom, mica siura. SIURLA, s. f., dupo Barcianu germ. lelbsuud; arena de frecatu; de aci: siur• luire.-escu, v., germ. relben, aagrelben, a frecâ cu arena. SIURTIU sau siortiu, s. m., corruptu d'in germ. schiirze, praellgamfn, »ubll-srar, subllgaculDin, mmiltnra; sublega-riu, tabliariu,(fr. tabller), gremiariu, (it. gremblalfl). SIURUIRE,-cscm, v , dupo Barcianu germ. rleseln; a plouâ menmtu, a plecară, a cerne (despre plouia). SIDRUPU, s. m., corruptu d’in germ. schraobe, cochlea; cochlia, vite; vedi si sirofu, corruptu d’inacea-asi radecina; mai bona ar fi form’a scrubu; — deri 540_______________SLA.__________________ vatu : siurupuire.-esctt, v., a firmă, cu cochlia; a incochliă. SIUSIUIRE,-cscm, v.; vedi susurrare in Dictionariu cu tote derivatele selle. SIUSTARIU, s. m.; vedi sistariu in Dictionariu. SIUSTERU, s. m., corruptu d’in germ. ■ohuster, si acestu-a d’in lat. sutor, cal-cionariu. SIUTEU, s. m. corruptu d’in ung. stittf, plstor, panlfexj panifice, panariu. SIlJTU,-a, adj. s., cornlbas destlta-toss fora cdrne. SIUVAIRE,-eseu, v.; vedi siovaire in Glossariu. SIUVARU, 8. m., dupo Dict. de Buda: locaş aroudlaofcns;locu arundinosu;dupo Barcianu : siovaru, germ. sohllf, papura, juncu; vedi mai susu siovaru. SIUVITIA, 8. f., (pleota); pletta, legătură de fire sau de peru. SLABU,-a, adj. s., deblllg, Inflrmus, taralldag, labrllH, Imbecilii* sau Im-beclllns} macer, macllentua; vllts, ab-Jectos; flaccu, debile, Wra potere, f6ra tarfa, infirmu, invalidu, imbecillu, im-befle; macrn, macilentu, fara carne; vile, ahiectu, fdra tarfa morale, fdra caracte-riu; derivate: slabutiu,-a, adj., deminut. camu slabu = flaccu; slabla, s. f., dobl* lltas, Inllrroltas, Imbeclllltax; flaccitate in t6te sensurile adiectivului; slăbire-eseu, v.transit., 1. debilitare, Infirmare, imbeclllom reddere;aflaccf, a face flaccu, a debilită ; 2. rcmlttere, relaxare; a lassă d’in incordare; intransit. debili* tari, defloere , rlres amlttere; a perde poterea, a deveni flaccu; si macere, ma-cesoere, macrencere, macllentus flerl; a perde d’in carne, a deveni macru, a macrf; slabilione, s. f., debilita», Inflr* mltas, tmbeclllltas; flaccitate, debilitate, infirmitate, imbecillitate; slabanogu,-a, adj. 8., a) parai jtlcng, claadiu; paraly-ticu, care nu p6te merge pre petitfrele selle; b) debllla. Ineptug, Inhabllis, ml-•er; flaccu, nepotentiosu, amarita, mi-seru, ticallosu; c) laxus, remlssus, de-tentos, dlaaolutag; lassiu, neintensu, neincordatu; dupo Dict. de Buda: slaba-nogu însemna si doue plante: Impatlens ■•II m« tang ere, Linn. germ. da« aprlny- ________SLA_______________________________ kraot, der gprlnggaamen, derjudeuhot, dl« g«>lbe ba'samlne; mercurialii annna Linn. germ. das blngelkraut; —de ac(: slabanogla, s. f., paraljsls, debilitai* membrorom; paralysfa, stare de paraly-ticu; 8labanogire,-cscu, v. transit., «) debilitare ; a debilită, a paralysă, a face paralyticu; |3) remlttere, relaxare, laxnin reddere; a relassă una c<5rda, a destende; intransit. paraljgl capi, debilitate mem-brorum capl;adeveu( paralyticu; sla-banogitu,-a, adj. part., in t<5te sensurile verbului. Radicea e slavica, si slabanogu e si unu compo3itu slavicu; germ. sohlapp si «ohlaff inco sta in relatione cu acea rădice. SLABUCARIU, 8. m., dupo Dict. de Buda : spuma; spuma; — se pare a ff unu derivatu d’in slabucu, sclabucu, care d’in c<5ce de Carpati se pronunţia da-bucu spuma de sapone, — inse totu co-ventulu cu Wto formele lui e superfluu, cându avemu spuma, curatu romauescu. SLADU, s. m., dupo Dict. dq Buda: polcnta, germ. malz; ordiu macerata d’in care 3e face bere. SLATINA, 8. f., larldum, latdnm; lardu, suillina, grassime de porcu. SLATINA, s. f., locm palotler; locu limosu, limu, tina. SLAVA, s. f., gloria, majestas, mag* ulflceutla; sobllinltas; gloria, mărire, maiestate, magnificentia; sublimitate : in slava, in gnbllmt, in aerii; derivate : slăvire,-eseu, v., glorificare, magnlfl-oare, celebrare, peadlcare, landibns ef-ferre, extollere, colerej .a glorifică, a marf, a magnifică, a celebră, a predică, a inaltiă cu laude, a laudă; slavilor iu,-toria, adj. s., glorlflcang, maşnlfloans, cclebruns, colens, cnltor; glorificatoriu, maritoriu, magnificatorin, celebratoriu, cultoria, laudatoriu; slavitu,-a, adj. part., glorlosng, celebrls, uagnlQcus, Incly-tus; gloriosu, celebru, maritu, magnificu, inclitu, laudatu. Auctorii Dict. de Buda insSmna ca possibile derivationea coven* tului slava de la lat. salve, forma sala* tandl, care ar fi sufferitu una metathese in limb’a slavica; noi ne reservămu opi* nionea peno la investigatione ulteriore. SLA VINA, s. f., dupo Barcianu, germ. ___________________SLO_________________________ der halin an eiueoi fasse, pip’a la una I bute, prin care curge licidulu, canaia. SLA.VOCA, 8. f., dupo Dict. de Buda: Uphlns, germ. froscbUsch , seeteafel, > una pesce care sâmina cu br<5sea. SLAV08L0VIA, s. f., (doxologfa = SoîoXoYta), doxologia, cantare de lauda in baseric’a creştina, Te Demn laudamus; —a figurata numai in traductionile celle servili alle c&rtiloru basericeaci, astadi nu se mai aude neci in baserica. SLEIRE,-eseu, v.; 1. exhanrire; a es-sauri, a sc6te t6ta ap’a d’in putiu; 2. In nnam massam cogere, congelare; intran-sitivu, concrescere; a inchiagâ, se dice despre untu, seu, c^ra; refl., a se inchiagâ; sleitoriu,-toria,. adj. s. : 1. exhauriena, essauritoriu; 2. eogens, congelans; iu-chiagatoriu; sleitu.-a, adj. part.: 1. ex-hanatDg; essauritu; 2. concretos, conge-latns, coagalatus, inchiagatu; sleitura, s. f., actione si effectu al Iu actionei de sleire. SLICU, (cu s aspru sibilante, şlicu sau şclicu), s. m., dupo Dict. de Buda: polreres mlnerarnm , germ. schllck , schlamm; pulbere de minere. SLOBODIA, slobodienia, s^obodirc, sleboditoriu, slobodtiu; vedi sloboda. SLOBODU,-tt, adj.; 1. solntos, liber, racna»; liberii, solutu; 2. llcitng, non lnterdlctus; permissu, licitu, neinter-dissu, neoppritu; 3. remlsnus, luxos, so-lotnsj relassatu, lassiu, neincordatu; derivate : slobodia, s. f.. si mai baroccu ; slobodienia, s. f., Ilbertas, licenţia, renta; comuieatus; libertate, licenţia, per* missione; slobodire,-cscu, si cu forme de conjugatione simple, v., 1. uoirere, liberare, eliberare, dlmittere; a s61ve, a liberi, a dimitte, a dă drumulu; 2. con-cedere, permlttere, realam facere, fa-caltatem dare; a concede, a permitte, a dă volia; 3. remittere; relaxare; a re-lassil, a destende; 4. tIUus exponere; a mai lassâ d'in pretiu; 5. emlttere, ex-pellere, exploderej a dâ focu puscei, a espl6de; 6. renani secare , sangolnem mittere; a lassâ sânge; 7. refless. a) se demlttere; a se lassâ in dioaujWiinpetnm eapereja se aieptâ; c) Induci; a so al lunecă la ceva, p. e. la una necovientia; __________________SLD.______________ 541 — sloboditoriu,-t6ria, adj. 8. llberaus, liberator; liberatoriu; slobodtiu,-a, adj. part. sol ut j», liberatn8,dlmigsus; solutu liberatu, dimissu, etc. in t<5te sensurile verbului. — Radicea sroboda occurre si in limb’a slavica, d^ro lat. solrere. pre-cumu a obaervatu dejâ Dict. de Buia, e asia de apr<5pe si cu form’a si cu sen-sulu, in câtu se obtrude de necesse ety-mologului. Deci ne permittemu a insem-nâ, co d’in solvere=8olbere Komânulu a potutu formă fdrte facile solbidu=sol-bedu=solMdu, care apoi a datu nascere la Wte celle alte. Observâmu in ultra, co neci slaviculu sroboda, neci unguresculu szabad , nu are l. Prin stramutarea a-cestei littere, coventulu a luatu in limb’a rom&na una fisionomia barbara, in câtu noi, cu tota probabilitatea prove-nientiei selle, nu cotediîlmu a lu recom-mendâ. SLOIU, s. m., 1. massa, frastun, glo-mii, concretnm; nussa inchiagata de c£ra, de seu, etc.; 2. stlrla; fusu de glacia. SLOVA, a. f. llttera; littera; derivate: slovuriu, 8. m., lexicon, dictionariu slo-venescu; slovianu sau sloven»,‘a, adj. 8., gelatinos care e de nationea sloviana, slovene$cu,-a,&ăj., «claricn^; relativu la sloviani: slovenesce, adv., solarlce; slovenite sau slovnire.-eseu, v.,.syllabas dlstlnguere, a syllabisâ; slovenitu, sau sloonUu. part. sup. subst., syllabisatu; — covente introdusse prin dăscălii sloviani, acumu cu totulu essite d’in usu. SLOVARIU, slovianu, slovenu, slo-vtnescu, slovenesce, slovenire, sau slov-nire, slovenită sau alovnitu; vedi slova. SLUGA, 8., cu forma feminina, inse cu sensu masculinu, serroi, ramnlns, m Iu Uter; servu, servitoriu; derivate: slugariu^a, adj. s.. serrienB, Berrllls; serviente, servile; slugărite,-eseu,v., ser-rire, inserrlre, mlnistrare; a servi, a face servitiu; slugaritoriu.'toria, adj. s., ofttciosng, obseqoioBUB, ad se rr lila promptu»; promptu la servitiu, indema-naticu; sluganlu, part. sup. subst.; slu-garitura, s. f.; fainnlatlo, mlnUtratlo; actiono si eftectu alin actionei de servire;— slujire sau slujirr,-escu, v., *er* 542________________SLU.___________________ Tire, laservlre, familiari, mlnlstrare, a servi, a officiâ, a ministrâ, a functionâ; slugiloriu sau slujitor iu,-tor in, adj. 3., serTu», serrltor, famulos, minister; apparttor; servitori u, functionariu; apparitoriu; slugitu sau slujit», part. 8up. subât., «errltos, servitutii, serrl-tiam; slugullitia, si slugutia, e. f., ca sensu masculinu, germlns, serrolus; demin. d'in servu, micu servu;—slusba, (eu 8 aspru sibilante inainte de b, slujba, contrassu d’in sluglba saa slujtba), S.f., servita*, serrltlam, famnlatns, ml* nlsterlum; servitute, servitiii, functione, officiu; sluşbasiu, (contrassu d’in slugî-iasiwsau slujlbasiu), s. m., aerrlens, fun-geng; servitorin, apparitoriu, functio-nariu; sluşbullitia, s. f., pnrrum, mlnl-aterlam; micu servitiu, mica functione; slusnica, (cu s aspru sibilante inainte de n, sluşnica, contrassu d’in slugtnica sau slujinica) s.f., serva, famola. ancllla; serva, servitâria; sluşnicariu. s. m., an-eillas proenrans; care procura servit<5-rie; care petrece cu aervitdrie; sluşnicu-tia, s. f., jerrala, andllula; demin. d’in slusnica, mica servitâria, servit6ria a-mabile.— Barbarismi nesufferiti. SLUGARIU, slugarire, slugariloriu, slugări tu, slugariiura• vedi sluga. SLUGIRE sau slujire, slugitoriu sau slvjitoriu, slugitu sau slujitu;vedi sluga. SLUGULLITA, slugutia; vedi sluga. SLUSBA, (slugiba~slujlba), sluşba-siti, (slugtbasiu=slujibasiu), sluşbullitia, (slugîbullitia = slujlbullitia); vedi sluga. SLUSNICA, (slugînicnz=slujînica), sluşnicariu, (slugînicariu = slujinica-riu), sluşnicutia, (sluglnicutia=slujt-nieutia); vedi sluga. SLUTIRE, sluiitu, slutitura; vedi slutu. 8LUTU,-a, adj. s., mntllus, tnancus, trnncn»; mutilu, mutilatu, mancu, trun-catu; in unele locuri se dice si in sen-aulude: tarpia, urritu; derivate: slutire,-escu. ▼. mutilare, maueum reddere; a mutili, a esturpiâ; sluiitu,-a, adj. part. mntllatna; mutilatu, esturpiatu; slutitura, s. f., mntllatio; actione si effectn allu actionei de mutilare, cliiaru si lu- _______________ŞME.__________________ cru mutilatu.—Barbarismi grossi, cumu se pote indata observă atâtu d'in con-cursulu littereloru sl, câtu si d'in pro-nunti’a dura a litterei t inainte de i. SM AC1RE,-esptt, V., 1. rapore, rap-tare, corripere, abripere; a rapf ceva cu violentia; 2. extorqaere, maolba* e-rlpere, erellere; a smulge cuiva ceva d'in m∋ 3. repercntere; a repercuta : smacesce una puşca prea tare impluta; derivate: smacitoriu.-toria, adj. 8., care smacesce in tote sensurile verbului; smueitu, part. sap. subst., smacitura, s. f., actione si effectu allu actionei de îmi-cire; vedi si stnancire in Dictionariu cu t6te derivatele selle. SMANGALLIRE, smangallitu, srnatt-gallitura; vedi mangalire, mangalitu, mangiUtura in Glossariu. SMARCEDU,-a, .adj., tiirpis, foedas, sordlilus, deformU; urritu, fedu, fedosu, sordidu; — alta forma e : smarcevu,-a, adj., cuacellu-asi intellessu;— cea d’an-taniu pare a se appropiâ de marcidu, cea d’in urma se departâdia mai tare; — smârdu,-a, adj., cu acellu-asi intellessu, se pare a fi numai una contrae-tione. SMARCU, s. m., dupo Dict. de Bttda : antlla, germ. pumpe; pumpa. SMARDU,-a, adj.; vedi smărcedu mai susu. SMECIRE, smecitu, smecitura; vedi smadre in Glossariu si smaneire in Dictionariu. SMEDU,-a. adj., dupo Dict. de Buda: pallens, pallldna, pallidu. SMEGU, (cu 8 aspru sibilante. gu), corruptu d’in germ. ţescliroack, păstos, supor; gust», sap6re; mai allesu sapdre falsa. SMEREDUIRE,-esctt, v., dupo Bar-cianu germ. zerqaetsohen, xerfetsen, » strivi, a rumpe in mici buccatelle. SMERENIA, smerim, smemieu, smernicia; vedi smerire. SMERIRE.-escti, v., homlllare, daprl-merej a umili, a appesâ; refl. ase smeri, (t) se demlttere, se humtllare , a 96 U* mili; b) modeste »e gorere, a se porţi modestu, a fi modestu, derivate : sme-ritu,~a. adj., humills, demlssua, subals- SMO. SOB. 543 sos, modeatog, pudica»; umile, umilitu, modesta, pudicu, rusinosa; smerim*,-a, adj., synonymu cu smeritu; smerenia, s. f., bumllltas, demlsslo, gubtnlssio, mo* deatla, padlcltla, umilentia, «militate, modestia, pudicitia; smernicu,-a, adj., synonymu cu smerinu si cu smeritu; de aci: smernicîa, s. f., synonymu cu smerenia. — Barbarismi. SMICLIBE,-escM, v. impers., dupo Diction. de Buda: fulgurure; a fulgeră: smiclesce, fulgorat, fulgera. SMIDA, 8. f., dupo Diction. de Buda: radios fnlmlnls; fulgeru, radiu de ful-geru; de aci: smidire,-esce, v. impers., synonymu cu smiclire. SSUNTELA, s. f., (reu formatu d’iu smintire), a) mendum, error, calpa, noxa, rltiom, dellotum; errâre, culpa, de* lictu; b) offengio, gcandalom; scundalu; — unii au formatu si smtnla in acellu-asi sensu, inse amendoue sunt de reu gustu. SMINTIRE, sminlitu , smintitura; vedi stnentire in Dictionariu. Pronunti'a dura a litterei t inainte de i demustra formationea recente a coventului. SMOCHINA, s. f., Ucu#; fica, pom’a arborelui ficu; — smochinutia, s. f., 11-cala, deminutivu d’iu smochina. SMOCHINU, 8. m., flco» arbor; ficu, arbore ce produce fice. SMOCHINDTIA, vedi smochina. SMOLLA, s. f., pix, bltnracn; bitu-rne, pecura, mai allesu pecura cu care se unge assea carraloru sau altoru macine, axongla, untura pentru assemine scopa; derivate : smollire,-eseu, v., pice, ttitomlne, axonglA Inllcere; a unge cu pecura sau cu untura de r<5te; smollitu, -o, ad. part., axonglâ iafectuă, unsu cu pecura sau cu untura de r<5te; smollitura. 8. f., actione si effectu allu actionei de *mollire. SMOLLIRE, smollitu, smollitura; vedi smollire. SMOTRU, 8. m., corruptu d’in mo-stru, mustra; decurslo campegtrls, simu-lacrom pognae; mustra militaria, manopera militaria, essercitiu militariu;— aeestu terminu desfigurata fu introdusu prin Russi numai in seclulu nostru, d^ro d’in fericire pentru limba, n’a prensu ra-decine. SMUCIRE, smucitu, smucitura; vedi smacire in Glossariu si smancire in Dictionariu. SNEPANQ. (cu tt aspru sibilante, .şnepanu), s. m., dupo Dict. de Buda : a) bacoa vel grnnum jonlperl; oleum e baocis Jonlperl; aqua jontperi; semen-tia de juuiperu, oleu d’in sementi’a de juniperu; vinarsu de juniperu; b) cunens, cuniu, penna, (pdte cuniu de abiete);— srUpanu pare a fi unu derivatu d’in ur-matoriulu stiepu;—d’in coce de Carpati nu se aude. 1 SNEPU,(cu«aspru sibilante, şnâpu), s. m., dupo Dict. de Buda : junlperog commonls; juniperu, bradisioru. 2 SNEPU, (cu s aspru sibilante, şnepu), s. m., corruptu d’in germ. gcbnepf sau Hchnepfe, dupo Dict. de Buda : scolo-pax, perdlx rustica, dcedola, gallluago; gallina de câmpu, fr. btSonsse. SNOPARIA, snopire, snopitu; vedi snopu. SNOPU, s. m., mergea, raanlpulns; mergite, manunchiu, mai allessu manun-chin de granu, de secara, de ordiu, etc.; derivate : snoparia, s. f, a) mulţime de snopi, b) loculu unde se tinu snopii; snopire,-eseu, v., a face snopi; snopitu, part. sup. subst. SNURU, snuruire, snuruitu, (t6te cu 8 aspru sibilante, şnuruire, ,j»a-ruitu)-, vedi sinoru. SOBA, s. f., farnacula; coptoriu de incalditu casele; derivate : sobariu, s. m., care face sobe; sobullitia, sobutia si sobitia, s. f., deminutive d’in soba, mica soba; — in Temisian’a soba = camera, germ. gtube;—pentru etymologia confere: soba, germ. stobe, it. stofa, isp. «stofa; prov. estuba, fr. âtore. SOBARIU, sobitia, sobullitia, sobutia; vedi soba. SOBOLLANU, sobollariu; vedi «o* bolUi. SOBOLLU, s. m., talpa; specia de sârice campestre care rima pamentulu; derivate soboli am, s. m., mn»; specia de s6ricemare; sobollariu, s. m., care prende sobolii. 544 SOC. 30R. SOBORNICESCE, sobornicesc#, so-bornicu: vedi soboru. SOBORU, (ai stboru), 8. m., coucl-Uum, synodns, (ouvoSoţ); conciliu, sy-nodu, aduuare, mai allessu adunare de preuti; derivate : sobornicu^a, adj., si soboru icescu,-a, adj., sjrnod.ills, genera-IU, nDlTer»all»; synodale, generale, u-niversale; sobornicesce, adj., «juadali-ter, generallter, anlreriallter; in modu synodale, generale, universale; coventu slavicu, formatu dupo gr. a6vo5oc, acumu intre Români cadutu in desuetudine. 80BURA, s. f., dupo Dict de Buda: flos lactls recens; smentana; gprm. sUas-obers, de unde pare a se fi introdussu intre unii Români d’in susu de Carpati, d'in c6ce coventulu nu e connoscutu. SOCACIA, socacire, socacitia, soca-eiiu; vedi socaciu. SOCACIU, s. m., coqnus; buccatariu; derivate : socacta, 8. f., ari coqolnarla; arte sau professione buccataria, bucca-taria; socacire,-eseu, v.,coqnere, coqul-nare; a essercitâ professionea buccataria, a fi buccatariu ; socacitia, s. f., coqua; buccataressa; socacitu, part. sup. subst.; —coventulu se aude numai in gurile Ro-mâniloru cari locuescu printre Unguri, si acesti-a l’au impromutatu de la Scla-viani, cumu au impromutatu si multe altele : szak&ca, tak&os, koT&cs, etc.; noi cari avemu buccatarî'a n6stra cu t6te celle necessarie, n’avemu ce face cu atari barbarismi. SOCOTA, si socotâla, b. f., 1. compn-tatlo, computu; 2. senteotla, jndicinm; părere, opinione, judecata; 3. attontlo, consider atlo, circum&pectlo; attentione, consideratione, circumspectione; 4. modal, ratlo; modu, ratione ; 5. proposl-tnm, consiliata; propositu, SCOpu;—derivate : socotire,-eseu, (si cu forme de conjugatione simple), v., 1. compatare, acomputd; 2. putare, oplnarl, arbitrari, exlstlmare, censere, sentire, a cogitâ, a opinii, a crede, ajudicâ, a fi de părere; 3. cogitare, considerare, repatare, deliberare, a cogitâ, a consideră, a ponderi, a deliberâ; 4. propanere, «tatnere, a propune, a statue; 5. ratlonem habere, r«»plo«re, a luă in consideratione, a ap* pretiâ, a respectă; — socotitoriu-toria, ad j. s., potans, compntans, repotan*, etc.; in Wte sensurile verbului;—socotitu,-a, adj. part., computatns, reputatul, considerata», etc., in t6te sensurile verbn-lui\ '-socotentio, s. f., oplnio, senteotla, ratlo, «onslderatlo, deliberatlo; părere, opinione, consideratione, deliberatione, judecata. Diutionariulu de Buda are si socolu, 8. m., compntag, ratlo; computu. Radicea coventului e obscura, cu Wte aceste-a compara iU seotto, isp. eseote, prov. eseot, fr. âeot, lat. med. scotam, contributione la ospetiu. SOCOTfiLA, socotentia, socotire, socotitor iu, socotitu, socolu; vedi socâta. SOIU, s. m., stirpe, genos, speeles; stirpe, vitia, genu, specia. SOLGABIROU, s. m., jndex ped»-ueDs;judece de gradulu infimu, insarci» oatu si cu administrationeain Ungaria, szolgablrâ. Barbarismu orribile. SOLNITIA, 8. f., salinom ; salina, scoica cu sare;—forma barbara d’in rădice latina. SOLOMONARIU,-a, adj. s., (d'in So-lomone regele judaoiloru), care pretende co p6te produce efi'ecte supernaturali, co p<5te face miracle; solomonia, s. f., maci#, magia, pretensa, arte de a produce cffecte supernaturali. SOLOVERFU, 8. m., dupo Dict. de Buda : una planta, orlgaţam ratgare, Linn., germ. wohlgenntli, dosten. SOLU, s. m., legatos, nnntlus; tra-missu, nunţiu; derivate : solia, 8. f., le-gatlo, munus legaţi, nouttnm; missione, sarcina, nunţiu; solire.-sscu v., uJlega-tione fongl, logatlouera ohlre, a impleoi una missione; h) eflicere, obţinere, lm-petrare, a scdte la capetu una lucrare; solilor iu,-tor ia, adj. s., mediator, Inter-cessor; mediatoriu, intercessoria; eoidu, part. sup. subst. in sensulu verbalni. Barbraismu cu tota apparentia de Bo-mani8mu. SOilNU, s. m., una specia de pesce, slloruu, sllarus granls, germ. wel«. SORCOVA, s. f., ramu artificiale a-dornatu cu flori, cu care copiliţi augur» t<5te prosperităţile la serbatdrea nases-rei Domnului; derivate : sorcovairt ________________SPE.__________________ eseu, v., a augurâ, attengundu cu ramulu artfieiale,t6te prosperităţile; sorcovaiiu, part. sup. subst., in intellessulu verbului. SORCOVAIRE, sorcovaitu; vedi sorcova. SORGOSIU,-a, adj., nrgena, neces-larioaţ urgente , necessariu; — barba-rismu ungurescu, azorgos, neconDOscutu d’incdce de Carpati. SOROCA, 8. f., Interatltlum, Interra-lam, Interjectlo, comat; pausa, repausu, intervallu, virgula in scriere, in can-tare, etc.; compara sorocu de mai diosu. SOROCflLA, s. f., eltattoj vedi sorocite, mai diosu. SOROCLRE,-eseu, T., citare, Ia Joi docare; a cită. la judecata; de ac(: soro-adj. part., cltalua, citatu; soro-<(la, 8. f., cltatlo, citatione; sorocu, 8. m., 4lea, terminus, tempua praeflxum ; termina, tempu prefissu. SOROCU, s. m.; vedi sorocire, mai SU80. SOROCOVETIU, a. m., numua riglntl eruelferornm, vulgo rlcesimarlug; numu vicenariu austriacu, nomitn asiă de Rassi pre timpulu candu vicenariulu facea pa-tni-dieci de paralle, (unu leu). SOSSIRE'-escu, V., adrenlre, perre-«Ire, appellere;aadrem,a adjnnge; sos-situ, part. sup. subst. in intellesulu verbului, care are si semnificatione de substantiva : sossirejsi gassire sunt dom verbe de origine incirta in limb’a româna. SOVERS1RE, soversitu; vedi sever-twt, sfersire si sfirsire in Glossariu. SPARGA, 8. f., dupo Dict. de Buda: 1. aaparagnaofflclnall», Lin».; sparanga Bau sparangu; 2. fanlculos , restteula ; sftra, funicella, acia implettita. 8PASSENIA, s. f., vedi spassire, mai diosu. SPASSIRE.-escu, v., aalrare; a salvă, * mântui; derivate .• spas$itoriu,-toria, tdj. s., aalrator; salvatoriu, mântuitorii); tpassitu, part.sup. subst., in inteles-•uln verbalui; spassenia, s. f.. salus; salate, mântuire, mentuentia. Barbarismi. 8PEIA, 8. f., dupo Dict. de Buda : lualos • «ortlce arborla; cosiu sau corbe fkeuta d’in scârtia de arbore. SPI. 545 SPEIU, 8. m., dupo Barcianu germ. banmmooa. elchenmoos; muscu de arbore. SPELINGHERIU, a. m., oorruptud’in germ. pranger, columna igromlDlae» pa-lus pobllcns ignominlaej columna sau păru de care se lâga in publica criminalii cari au commissu fapte rosintfse; d’incfce de Carpati nu s’a auditu co-ventulu, si ar fi de doritu ca se lipsdaca si d’in gur’a Româniloru de supta scep-trulu Austriei. SPENDIU, s. m.t dupo Dict. de Buda: helleborua flrldls, Linn., german, dle grllue niesswurx) una planta, sternuta-ttfrea. SPERGHIA, s. f., dupo Dict. de Buda: gladtns, enslsj sabia, spata. SPERLA, s. {., dupo Dict. de Buda: clols stramlnens} cenuşia de palie. SPERLIRE,-eseu, v., dupo Dict. de Buda : hlrsutum reddere, hlspldare; a sberll, a redică perulu in susu; derivate: sperlitu,-a, adj. p., hlrautus, blrtaa,hU> pldns, sberlitu; sperlitura, s. f,, actione si effectu de sberlire, sberlitura; vedi sberlire si sperlire in Dictionariu cu tote derivatele loru. SPERLOSU,-fl, adj., hlraotui, hlr-tua, blapldus; sberlitu; vedi eperlUu la sperlire. SPETfiDLA, s. f., vedi spaddia in Dictionariu. Dupo Dict. de Buda: spe-tedia e si nomele unei plante, calamna acorus Tel odoratos, Linn. SPETELA, s. f., vedi spetitura îa spetite, si sputituru in Dictionariu. SPETIRE, sprtitu, spetitura; vedi spatire, spatiiu, spatitura in Dictionariu. SPICALDIRE ,-escu, v., dupo Dict. de Buda : lardo trajlcere; a înspică cu lardu; coventu reu formatu d’in spicaret germ. splcken. SPICHINATU, 8. m., dupo Dict.de £uJa;larendaIagpiea,Bplca nardl, «pica angustirolln, Linn. una planta; — se pare a ii unu compositu din spica-nardu. SPICIA sau spitia, s. f.; a) rad lua rotsa, radiu de r61a; b) grada*, llnea ; gradu de consangenitate; vedi si specia in Dictionariu. SPILUIRE ,-&>£«, v., dupo Dict, de Buda: pIlare, eipllare, forări, eleplrc; S5. Q 546 SPB. % espilâ, a farâ; coventu reu formatu d’in expllare. SPITAIU, spităliu, s. m., vedi ospi-tale si ogpitiu ia Dictionariu. SPITIA, s. f., vedi spicia mai susu. SPOE&IA, s. f., m»rga; materia de spoitu=8poliiu. si 8poitura=zspolitura. SPOIRE, spoitoriu, spoitu. spoitura; vedi 8polire in Dictionariu ca tot? dori-ratele selle. SPORICU si sporisiu, s. m., rerbona offlclnalla, Linn., una planta, specia do verbena. SPORIU, 8. m., progressns , profcc-tos; obertas; progresau, ubertate, fecunditate; derivate: sporire, co vedi in Dictionariu; spomicu,-a, adj., coventu reu formatu, cu sensula de : fmctnosug, fe-eondus, fertllls, frugifer, nber; fruc-tuosu, fecunda, fertile;—radicea separe a fi gr. an6poţ=zsementia, sau compusa d’in 1? sau elţ si irtfpoc = caile. SPORNICU; vedi sporiu mai susu. SPOROVAIRE,-eseu, v., dupo Bar-danu, germ. acbwataen, a vorbf multu, a spune multe secature. SPOVEDANIA, 8. f., confesalo; con-fessione, marturire sau mărturisire; vedi tpovedire. SPOVEDI RE si spoveduire,-eseu, v., o«nflt«rl| a coufessâ, a marturf sau mărturisi peccatele; si cu însemnare transi-tiva : confeaslonem exclpere, a ascultă confessionea cuiva; apoi refl., a se cpn-fessi, a se marturf sau mărturisi; spovedit» si 8poveduitu, part. sap. subst.; spovedania, s. f., confesslo, confessione — forma barbara d’in rădice barbara; vedi si igpovedire in Glossariu. SPRIJANA, sprijină, sprijinela, sprijâna, 8. f., tutela, sustentacolum, falcrum, o#lnmen, prwsidlain, auxlllum, admlnlcolnm; tutela, sustentaclu, fulcru, proptella, presediu, adjutoriu, admini-clu; derivate '.sprijinire,-eseu, v.; l.tran-sitivu, falcire, SDffolcIre, snatentare, adnlotcnlare; a fulcf , a suffulci, a 8U-stentâ, a propti, a redimd ; 2 refl., nlti, înalţi; a se fulcf, a se redimâ; sprijini• toriu,-târia, adj. S., totor, faltor, auaten-taUr« protect«r; tutoriu, protectoriu •Ufi tenta toriu; sprijinitu, part.sup.subst.; ___________________STA;__________________ sprijinitura, s. f., actione si effectu allu actionei de sprijinire; sprijinu, s. f.t tutela, smteataoulnm, fnleram, colonen, presldtam, aaxlllam, almlalenlnm; tutela, sustentaclu, fulcru, proptella, presediu, adjutoriu, adminiclu. SPRIJINĂ, sprijinela, sprijinire, sprijinitor iu, sprijinitu, sprijinitura, sprijinu; vedi sprijana. SPRIJONA, s. f., vedi sprijana. SPUDIELA , s. f., forma spună d'in spudia cu sensulu de: puntul», pustule pre pelle; spudire,-escu , v., puatalare, pualulescere, a pustulâ , a capetâ pustule; spudilu,-a, adj. part., puatalatos, pustulatu sau pustulitu; vedi si spodire in Dictionariu. STA!?7, a. m., d'in germ. atab, stătu majore la militari; nu se aude d'in câce de Carpati. ŞTACHETA, s. f., d’in it. gteceata, ateccato, stecconato, germ. atackete; gardu de pari gro3si, palisata; gardu de lati; gardu de cancelli. STACOJIU,-a, adj., coocinea*, ««e-clnns; rosiu de scarlatu, rosiu scar-latinu. STACOJU, S. m., cammarus , (xty-^-otpo;), cancer marlnna; cammaru, can-cru marinu. STAMPA, s. f., d’in it. stampa = pressa, I. typariu, impressa, timbru; 2. pândia suptire de bumbacu; stampu, s. m.,todtcnla,pl8tlllam;pisa toriu; stai»-puire,-eseu, v., pliere, plnsere, plasare, • flstucareja pişi; stampuitu,-a, adj. part., pUtus; flstacatns; pisatu. STAMPARE, stampatu; vedi stampa. STAMPU, 8. m., vedi stampa. STANA, (stâna), a. f., vedi stena in Dictionariu. 1 STÂNCA, (cu a claru in prim'a 8yllaba), s. f., 1. pica; pica, cotio/ana; 2. comioula; specia de ciora mai mica;— slancutia, s. f., deminutivu d’in stanca. 2 STANCA, (cu a obscuruin prioj’a syllaba, stânca), s. f, aaxum, rnpes; p£-tra mare, rupe; d’in collo de Carpati se aude si fo'rm’a mase.stâncu, in acellu-asi sensu; stancuiia, s. f., scopulo*, mica rupe, scopulu, scopellu; stancosu,-a, adj., saxosns, asper; ruposu, petrosu, aspru. L A ___________________STA;_________________ STANCOSU,-a, adj., saxosus, «sper; vedi 2. stânca. STANCU, stancutia; vedi 2. stânca. STANDARTU, s. m., vedi stendariu in Dictionariq. STÂNG INEL A, si stanjintla; vedi stangmire si stanjinire. STANGINIRE si stanjinire,-eseu, v., reţinere, deţinere, retardare, offeere, obstare, Impedlmento esae; a opprf de la lucru, a tină pre locu, a fi pedica, a stă costra, a vettemă; derivate : stangi-niiu si stanjinitu -a, adj. part., in sen* sulu verbului; vedi si stangmire in Dictionariu; — form’a stanginela si stunji-nela. nu e admissibile; Dict. de Buda are si stanginu, s. m., cu sensulu de : obex, Impedlmentnm, pudica, care inse nu se aude d’in c6ce de Carpati. 1 STANGINU si stanjinu, s. m., dupo Dictionariulu de Buda, nomele douoru flori; a) Iris psendacorim, Lmn., germ. dle wasserlllle, dle gelbe Illle, lilia gal-bina , b) Iris germanica, Linn.. germ. dte eehwerdtlllie, dle blane Illle, lilia vâneta. 2. STANGINU si stanjinu, s. m.; vedi stenginu in Dictionariu. STANU, S. m., saxum, rupes, petra, caute*; statua; pâtra, rupe; statua de pâtra;—stanu, ca si 2. stanca, provinu dupo app&rentia d’in verbulu stare, inse form’a loru face se ne indouimu despre romanitatea loru. Compara angl. atone si germ. ateln=p6tra. 8TAPANA, stapânu, stapanire, sta-panitoriu, stapanitu; vedi stepântt si stopânu cu derivatele loru. STARCU, (cu a obscuru, stârcu), s. m., vedi stercu. STARETIA, s. f.. (abbatlsa), pri<5-rea sau superiorea unui monasteriu de monache; staretiu, s. m., (abbas), prio-rele sau superiorele unui monasteriu de monacbi, egumenii, archimandritu; sta-rrtia, s. f., priorfa, demnitate de staretiu sau ăestaretia:—coventulu sclavicu staretiu va se dica betrănu sau seniore, (gr. Trfytov), si credpmu co s’ar pot4 facile inlocuf cu seniarr. STAROSTE, s. f.. d’in acea-asi rădice ca staretiu, maglster, capulu unei cor* __________________8ŢE._______________547 porationi, si mai marele unei colonie străine; de aci STAROSTIA, s. f., demnitate de «(a* roate, magi strat os. STARVU, (cu a obscuru, stârvu), s. m., vedi sUrvu. STATORNICESCE, adv., vedi statornicia mai diosu. STATORNICIA, s. f., consta ntla, flr-mltas, stabilita»; constantia, firmitatş, stabilitate; —formatu d’in stator nicu,-a, adj., coustans, flrmiis, stabllls perma* neus; constante, stabile, permanente; de unde si; statornicesce, adv.,ooustanter, flrmiter, stabillter, in modu constante, firmu, stabile; si : statornicire,-eseu , V., stabilire , a stabili; stalornicitu,-a, part., gtabllltus, stabilitu;—totu forme spurie născute d’in una radeoina curata româna, stare, statoriu; vedi stato-rire si ntatoriu. in Dictionariu. STATORNICIRE, statornicitu, sta-tornicu; vedi statornicia mai susu. STAVA, 8. f., armentum equornm, e-qnltlum, eqaarla; eparfa, turma de epe sau de calli; derivatu: stavuriu, s. m., ar-mentarlns, pastor equarlas, pastor equl-tli, serrus equarlas; epariu, păstoria de epe sau de calli; stavaressa, s. f., mu-lierea stavariului. STAVARIU, stavaressa: vedi stava. STAVILA, s. f-, obstaculun, obex; obstaclu, obice, pudica;—dupo Dict.de B’*da se dice stavila pentru a) Utu« leotl exterlng, laturea patului d’in afara, care n’ar ti de câtu una acceptione particulare a coventului; b) qulnque merglte* vel qulnlo mereltam; numeru de cinci mănunchi de grânu sau de alte cereali; — derivate : stăvilire,-eseu, v., «bleem ponere ,a pune obice, a impedecâ ca se nu mdrga mai departe; stăvilit u,-a, adj. part., in sensulu verbului;— stavila pro* vine d’in una radeciua curatu româna, stare; inse terminationea ce aluatu, împreuna cu accentulu pre antipenultima, face se ne indouimu despre puritatea formei. STEGHIA, 8. f., vedi stevia in Dic* tionariu. STEGLITA si steglitia; vedi sticleU in Dictionariu. 548________________STE._________________ STELLAQIU, s. m., tabulatum; ta-blatu sau tabulatu, spre a stă si lucră pre densulu, sau spre assediă alte lu* cruri pre densulu. STELNITIA, s. f., clmex; peduchiu de pariete; se aude numai in Moldavia, se dea Domnediea se nu se propage mai departe. STELPARE, s. f., rămas vlrldls, şar-calns, st/las; ramu verde. STELPU, s. m., stjlus, stele sau pila, columna, columen; columna, pila, pilastru; derivate : stelputiu, si stdpisioru, s. m., columella; mica columna, columella; stelpnicu.-a, adj. s., •tylltei, super columna sedensjrelativu la rfeipu=columna; stylitu,care siăde pre columna; — forma spuria si contraria naturei limbei române. — Rade-cin’a propria a coventului stelpu pare a fi ortXoţrzstylus, sau orjJXfj = stela, inse asiâ de sturpiata, incâtu nu se mai conntace. STEMPU, (pronunţia ştimpu) 8. m., dupo Dict. de Buda: rallus; păru grossu; pl. stâmpuri, molia metalllca, germ, stampfmtihle , pochmllhle, pochwerk; macina cu care se pis&lia petrele ce co-prendu metalle; vedi stampu mai susu la stampa, derivatu : stempuire,-escu, r., a pisă; vedi stampuire la stampa. STENDU, (pronunţia şltndu), s. m., dupo Dict. de Buda : oroula, scaphlnm, ratcnlum oblongum, germ. stttnder; vasu rotunda angustu si lungu, putina. STENGA, (pronunţia ştenga), s. f., dupo Dict. de Buda : pertlca, germ. ■tange, it stanţa, pertica. STENU, (pronunţia stenu), s. m., stinu de petra, saxum, rupes; stenu de camesia, traneos lndnsll; vedi stanu. STEPA, 8. f. d'in germ.steppe, reglo desert A Tastaqae; regione deşerta si vasta. STEPANA, stepanire, stepanitoriu, stepanitu; vedi stepam. 8TEPANU, s. m., Si'szivqz, domlnus, stepâna, 8. f., Sfrntoiva, domina. Noicre-demu co coventulu provine d'in gr. Seo-nânjc, prin derivatione despotanu, aphe-rese si transpositione stopăm , (vedi ttopănu); cu t6te aceste-a , nu ne po-temu retină de a observă, co d'in lati- ____________________STE.___________________ nulu hospes, gen. hospltis , occurre si-form’a hospitus, hosplta, cu derivatulu reale hospltlum, d’in care Grecii moderni au formatu oarcip=:casa, £ro Albanesii stepl = casa. Derivatulu personale d’in hospitus, hosplta, ar fi ospiianu, ospi-tana, prin apherese si transpositione stepăm, stepâna, domnulu si domn'a casei (hospltll, â^rqti, stepl), si prin con-secentia s'ar potă scrie si asiâ : stepănu, stepâna; de aci derivate: stepanire,-eseu, V., dominări, Imperare, guberaare, pos-sldere; a domni, a fi domnu , a imperă , a gubernă, a possed6; stepanitoriu,-tăria, adj. 8., domlnans, Imperaus, guber-nans, praeses , praefeotus, possessor ; domnitoriu, gubernatoriu, administra-toriu, possessoriu; stepanitu, -a, adj. part., in tote sensurile verbului. STERCIRE sau starcire,-escu, v. refl., eonqolnlscere; a se plecă si culcă pre pamentu. 1. STERCD, stîrcu sau stâreu, s. m., oloonla, germ. storch, cu care se pare a stă in legătură stireulu nostru. 2. STERCD, s. m.,‘ dupo Barcianu germ. splitter, aşchia suptire. 3. STERCD, s. m. corruptu d’in germ. stttrkmehl, amjlnm; amylu, estrada d'in grânu cu care se intarescu si se lustri-dia lintiele. STEREGOIA, s. f., dupo Diction. de Buda : reratrum album, helleboros albuş, Linn. una planta, elleboru albu. STERNIRE, stimire sau stârnire, -eseu, v. excitare, a descetă; derivate : sternitoriu,-târia, adj. s., excltans, des-cetatoriu; sternitu,-a, adj. part. exolta-tus, descetatu; stemitura, ». f., exclta-tlo, descetatura; vedi si sternire in Dictionariu, despre a cărui romanitate ne indouimu. STERTIU, s. m., dupo Dict. de Buda: lucerna , germ. llchtscherbe , grubeti» llcbt, grubeuleuchter; lucerna cu care se servescu omenii in fodine. STERVU , stirvu sau stărvu, 8. m., morticlnium, cadarer; mortecina, cada-veru, corpu de animale mortu; — radi-cea se pare a fi germana de la sterben, starb, gestorben , angl. starre; — n'a-| vemu neeessitate de dâns’a. ________________SŢO___________________ STILPARE, stilpu, atilpnicu; vedi steîpare, stelpu, sfelpnicu. STIOBU, s. m., dupo Dict. de Buda: 1. T«sculum ligneum obiongutn, sca-phlnm , oreola; vasu de lemnu angustu si lungu, putina; 2. trna, trulla, la-bram elarlel; albia sau trona de porci; 3. quadrans metretae; una mesura de a* ride, unu cartu de patrantariu, s6sse-spre-diece litre; — d’in coce de Carpati nu se aude coventulu. STIOLNÂ, 8. f., dupo Dict. de Buda: IngreBsus sive os fodinae, germ. stollen; gur*a fodinei;—pare a fi numai una cor-ruptione d’in germ. stollen; —d’in c<5ce de Carpati nu se aude. ST1PUIRE,-eseu, v., dupo Dict. de Buda : fiii* ope aous ordinatim rarla-re, germ. steppei, d'in care e numai ana corruptione stupida. STIUBECIU, s. m., dupo Bardanu, germ, bielweiss'; condeliu de plumbu, cerussa. STIUBEIU, s. m., dupo Bardanu, germ. ein aelebter brunneu ; putiu fora apa. STIUCA, sau stuca, s. f„ lupus (pis-cla), Inclus, esox lucios;unupesce,luciu, it. iuccio, fr. broehet. STIUCU sau stucu, s. m., frustnm ; germ. attlok, d’in care s’a corruptu stiu-cu, frustu, fragmentu, buccata;—in Ro-m&ni’a libera nu se aude. STIULBICARE, v., dupo Dict. de Buda : nu tare, prae somno nutare, dor-altare; a dormită, a nută d’in capu]dor-mitandu. STIULBICU, 8. m., dupo Dict. de Buda : coutus piscatorlus; pertica de pescuitu. STOBORU, pl.-c, crater exterior pu-t«l, puteai, (^sptatojiiov (ppâatoţ), cinc-tur’a unui putiu de asupr’a pamentului. STOCFISIU, s.m., corruptu din germ. stockOsch , gsdus morrliua; specia de pesce care se vende ugeatu; — ca batu-jocura : capu seccu ; — vedi batocu ia 01os8ariu. STOLNICU, 8. m., arohlmagirus, e* deatros, (eîfotpoc), structor peni, it. seneftcalco, germ. truehitsa; mesariu, ingarcinatu cu celle necessarie pentru ______________STR.___________________M9 mâsa, care pune si redica mâs'a, care servesce la mâsa; stolnicessa, s. f., mu-liere a stolnicului, mesarâss’a. In evulu mediu stolniculu era unu officiariu allu curţii domnesci.—Rădice slav. stolu — m6sa. STOP ANA, stopanire, stopanitoriu, stopanitu, vedi stopânu. STOPÂNU, s. m., SsawSnrjc, domluui, hero>; stopâna, s. f., SâoTtotva, domina, hera; vedi despotu in Dictionariu;—derivate : stopanire,-eseu , v., dominări, Imperare, gubernare, possidere; a domni, a imperă, a gubernâ, a possedă; stopanitoriu,-toria, adj. s., domlnans, im-perans, gubernans, praeaea, praefeotuB, possessor; domnitoriu, gubernatoriu, ad-ministratoriu, possessoriu; stopanitu,-a, adj. part., in tote sensurile verbului; — vedi si form’a stepânu mai susu. STRADA, 8. f., corruptu dupo it. strada; form’a curatu romanâsca e stra-ta; vedi acestu coventu in Dictionariu. STRADALNICU , stradania , vedi straduire, mai diosu. STRADUIRE,-escu, v. refl., studere, conari, nltl, adulţi, operam dare, eona-tum adhlbere; a studâ , a se odoperă, a fi diligente, a pune diligentia, a se ap-plicâ cu diligentia; derivate : strădui-toriu, - toria, adj. s., diiigens, aedu-lus, conans, guarua, industrius, studlo-sua; diligente, applicatu.adoperativu, in* dustriu, studiosu, zelosu; straduintia sau straduentia (care pressuppune unu part. I straduente), s. f., diligentia, sedulitaa, gnarltas, industria, atudium, oonaraea, couatua; diligentia, adoperatione, aeduli-tate, studiu, conatu; — forme spurie sunt: stradalnicu,-a,a.i}., diligena, etc.; sisfratfama, s. f., diligentia, etc. Rădice barbara, de si s’ar pară astă inrelatione cu studere. 1. STRAFU, s. m., corruptu d’in germ. Btrafe, poena; pena, punctaone, pedepse; derivate : strafuire.-escu, v., punlre; a, puni, a pedepsi; strafuitu,-a, part-, pu-nitua; punitu, pedepsitu. 2. STRAFU, 8. m., corruptu d’in germ. streif, Unea, virga, taenla; v6rga tes-suta. STRAICUTIA, 8. {., perul»; deminut. 550________________8TO._________________ d’in straitia, vedi acesta coventu dubiu in Dictionariu, unde vei află si strai-siâra. STRAJA sau streja, s. f., rlgllla, ex-onblae, eu»tod!a; vegla sau veghia, custodia; — se pune si cu sensu personale, in locu de: rlg-II, costos, excobltor, ve-glatoriu, custode; derivate : strajariu sau strejariu, 8. m.,rlgll, cnsto*, «scobitor; veglatoriu, custode; slrajarxtia si strajaressa, 8. f., veglat6ria; strajire si strojuire sau strrjuire,-escu, v., Yiglllas agere; a veglâ; slrajuitoriu,-toria, adj. s., excnbltor; veglatoriu; strajuitu,-a, part., onstodltns; custoditu. (Compara Otpatcfa = miliţia). STRAJAMESTERU, s. m., rlgllla* rum msglster; germ. wachtmelster, feldwebel) măiestru de vegle , decurio-ne maiore, sergente maiore;—d'in c6ce de Carpati nu se aude coventulu. STRAJARIU, strojaritia, strajaressa, strajire si strojuire, strajuitoriu, strajuitu; vedi straja. STRASINA si stresina, (cu 8 in syl-lab'a si aspru sibilante, străşina), s. fM proteotum, înbgrunda, subgrundlum ; marginea de diosu a coperimentului u-nei case, care trece preste muru, si serve-sce pentru stracurarea apei candu plâua, it. tettoja = tectdria; derivatu : stra-sinire sau stre8inirf,-escu, v., a provedâ cu strasina; strasinitu sau stresinitu,-a, adj. part., provedutu cu strasina. Nu conndscemoriginea coventului. S’ar par6 unu compositu cu prep. sn gur'a carturariloru fllosclavi cari au tradassu cărţile basericesci.—D’in svân-tu, deriva v. svantire, cu d6ue iutelles-suri : Ranotlfloare, si oeeldere : svan-tesce sorele’, smntesce Iun'a, svantescu stellele, inse acestu din urma e contrassu d'in spani/ire=eTanescere. SVAÎU, svatuire, svatuiloriu, svatu- ___ ________8VO._________________ iiu; vedi sfatu, sfatmre, sfaluitoriu, tfa-fuilu in Glosarin. SVECLA; vedi sfecla mai sasn in Glossariu. SVECLIRE, sveditu, vedi sfeclite, sfectitu in Glossariu. SVERCOLLIRE si svergdUirc,-escv, v. refl., 8e Jaotare, se projtoere, *e rolrere; a se arruncâ si a se volată; svercoUitu si svergoUita, part. sup. subst., in seo-sulu verbului. SVERCU, s. m., vedi smârcu in Glos. SVERLIGA, 8. f., dupo Dict. de Buda: gohblna; unu pesce, gobbiu. SVERLIRE -eseu, (si cu forme simple de conjugatione ; svcrliu, sterii, svirle, sverlimu, sverliti, svirhi), v., 1. jacere, Jactare, mlttere;aarrunoă;2. calcltrare, calce* remlttere; a dă cu petioruln, se dice despre callu; 3. dejteere, gteroere; a arruncâ la pamentu, se dice despre callu; derivate : sverlitoriu,-toria, adj. 8., Ja-eleng, jaotaos, calcltram, sternen», de-Jlceni; arruncatoriu in tote sensurile ver> bului; 8vr.rlitu,-a, adj. part., jaotn*, jae-tatos, dejeetng, gtratog j ammoatu, in tote sensurile verbului; sverlitura, u. Jactog; actione si effectn allu actionei de sverlirc. SVERLUGA, s. f., dupo Bordanu germ. grondel; unu pesce: gobbiu; a* cellu-asi cu sverliga de mai susu. SVESNICU, (cu «aspru sibilantein-naintfl de n, sveşnicu); vedi sfesnicu mai susu in Glossariu. SVETNICU, (curatu sclovenismu, goTletnlkS); vedi sfetnicu mai susu in Glossariu. SVOCoTIRE,-eseu, v., dupo Dict. de Buda : palpitare, trepldare, mioare; a palpită, a trepidâ, a bate cu violentia, se dice despre sângele in vene; noi n’amu auditu in viâti’a nâstra verbulu ace-stu-a; se pare inse a fi acellu-aei cu svugnire si cu sbucnire. SVONU, 8. m., ramor; rumâre; — barbarismul acestu-a pare a se fi formatu d’in lat. sonus ou pronunti'a it. suono, rom. sonu sau stmu ; ce te suna in lume. Se dice co in Temisian’a se chiama asiâ si snnetulu campanei, si chiaru campan’a. ___________________TAR._______________ SVUQNLEE; vedi «bugnire in GI03-sariu mai susu. SVOBNICU, 8. m., dupo Dict. de Buda: 1. acellu-asi cu dvornicu sau TAI. 553 vornicu; 2. orator; vorbitoriu la unu os-petiu; (compara germ. wortmann); derivata : svorniela, s. f., officiulu de dvornicu; — barbarismu orribile. T. TABACASIU, 8, m., reu formatu in locu de tabacariu, care trage tabacu, Ga cu pip'a, fumu de tabacu; fia cu naaulu, pulbere de tabacu. TABAC&LA, s. f., forma spuria in loca de tabucitura—argasitura, TABALLU8IA, 8. f., dupo Dict. de Suda : catella, canicula; catella, catel-lusia. TABERA; 8. f., 1. castra; castre; 2. e-xercltns, copite; essercitu, armata; 3. expeditio, beltum; câmpu de batalia, campania, espeditione, bellu; 4. caterra, aanltltndo; caterva, mulţime; — coven-tnlu se pare a fî transformatu d’in ta-berna, si prin urmare de origine romana, ca Wte aceste-a suspendemu judecat'a tutatra p£no la investigationi mai scrupu-I6se;—derivate: taberianu, 8. m. castron-■li, aitleaimilitariucastrense;taberire-escti, v., 1. castra metarl, castra pon ere; a pune, a asediâ castrele; 2. oonuidere; a ee assedii, a se stabili undeva; 8. ag-ţredi, Impetum, facere; a veni asupr’a «uiva, a attacâ pre cineva; — tdbaritu, part. sup. subst., in tate sensurile verbului. TABERIANU, b. m., vedi tabera. TABARIRE, taberitu; vedi tabera. TABLASIU,s. m., reu formatu in locu de tablariu, atseasor; assessoriu la ta-Wo=curte judecator&ca, tribunariu; se aude numai in gur’a Româniloru cari locuesou printre Unguri;—vedi tabla in Dictionariu intre essemplele esplicative cfltra finita. TABLOU, s. m., rea formatu din fr. tablean, care nu p<5ted& de c&tu tabellu sau tabella, tabnla picta, tabella picta; tabolla picta, pictura; — si mai rea e form’a tablonu, cu care au ootediatu unii scriptori inepţi d’in tempulu moderau a e8sf la lamina. TACAMU, (pronunţia tacămu), s. m., a) complessulu instrumenteloru de m&a, necessarie la mancare; b) complessulu pirtiloru unui totu; c) figurata: omu de nenaica, vagabundu, strangariu; — co-ventu asiatica, addassuin Romani’a prin » fanarioţi; d’incollo de Carpati nu se aude. Ta GA, si tagada, tagadatu, 8. m., na-gatio; negatione; derivate : tagadou, 8. m., negator; negatoriu; tagaduire,-escu, v., negare; a negâ; tagaduitoriu,-toria, adj., s. negam, negator; negatoriu, care nâga; tagaiuitu,-a, adj., part., negatns; negata;—compara ung. tagad, de unde se pare co provine acestu barbarismu cu tdta famili’a lui. TAGADA, tagadatu, tagadou; vedi taga. TĂGĂDUIRE, tagaduitoriu, tagadui-tu; vedi taga. TAGARTIA, s. f., 1. para; saccul-letiu pentru callatorla; 2.amlctas,babi-tns; vestimente, ca terminu ridiculu; derivate : tagartiare, vn raptare, riolenter trahere vel trudere; a raptâ, a trage sau impinge cu violentia; lagartiatu,-a, adj. part. in sensulu verbului. TAGARTIARE, tagartiatu, vedi ta-gârtia. TAICA, contra8su d’in tatica de la tata, s. m., patercoiui; parentellu, terminu adulatoriu ou care se servesou filii c<5tra parentele loru; derivatu : taicutiu 554 TAL. si taicutia, a. m., deminut. d’in demi-nutivulu taica — parentellu. TAIARE, taiatelli, taiatoriu, laiatu, taiatura; vedi taliare, taliatelli, talia-toriu, taliatu, taliatura in Dicţionarul. TAIERE, taietiei, taietoriu, taietu, tăietură, reu scrisse in locu de : taia-re, etc.; vedi formele de mai susu, si scrie dupo celle propuse in Dictionariu: taliare, etc. TAINA, s. f., mjsterlnm, aruanum, secretam, sacramentam; mysteriu, ar* canu, secretu, lucruascunsu,»acramentu; derivate : tainicul-a, adj. 8., arcnnus, occultus, secro' as, mj’stlcas, taclturnus tectns, «bscorus; arcanu, ascunsu, secretu, mysticu; taciturnu, tacutu, obscurii; tăinuire,-eset^, v., ocoflltare, ab-’ sooadere, celare; a ascunde, a tin6 ascunsu; tainuitoriu,-toria, adj. s., occnl* tator, fftlator; ascunditorio; tainuitu,-a, adj. part., oconltatus, celatus; ascunsu. Radicea lat. tăcere e asia de aprope de taina, incfttu se obtrude etymologului; cu Wte aceste-a, fiendu co taina occurre in limb’a slav., remâue a se cercetă mai profundu cumu s’a intemplatu acesta transitione. TAINICD,-a, adj. s., vedi taina mai susn. TĂINUIRE, tainuitoriu, tainuitu; vedi taina. TAISIU, 8. m.; vedi talisiu in Dictionariu. TALANTU, s. m.; vedi talentu in Dictionariu. TAL&ZU, 8. m., unda, flnoto»; nnda, vallu, fluctu;—compara : talassa=.tha-latta, diXatooct — mare. TALBACIRE 8Îtalbaildre,‘etcu, v., dupo Dict. de Buda si Barciam germ. sehlmpfen, scbeltenja injurâ, a certă cu vorbe aspre. TALBACILLA, s. f.T dupo Bardanu germ., scblmpf— and sobmAhwort; in-jurakora. TALCU sau toleu, (pronunţia tâlcu sau *• m-» Interprctatlo, exposl- ti», •xplaMtU, explicaţi», glossa; in-terpretatione, espositione, eeplicatione; derivate : tuIcnite,-eseu, v., 'interpretării expooere, explanere, explicare} a ________________TAL._________. interpretă, a espune , a esplicâ; talcui-toriu,'toria, adj. s.t interpres* interpre-tator, exposltor, explaaator, explicator; interprete, interpretatoriu, esplica* toriu; talcuitu, part. sup. subst., in Ben-sulu verbului. TALCUIRE, talcuitoriu, talcuitu; vedi tâlcu. TALHARELLA, s. f., dupo Dict. de Buda : peruanthes muralis, germ. mau* erberglattichj una planta, synonyma cu susaiulu de pădure. TALHARESCE, talharescu; vedi talhariu, mai diosu. TALHARIA, s. f.; vedi talhariu, mai diosu. TALHARIRE, talharitu; vedi talhariu, mai diosu. TALHARITIA, s. f.; vedi talhariu mai diosu. TALHARIU ,8. m., latro, prado, fur; latrone, predone, furu; derivate : talharitia, 8. f., latro femina, latrona; talharta, s. f., latrocinlnm; latrocinio, latronla; talharescu.-a, adj., latrac!aa-llsj latronescu, propriu latroniloru; tal-haresce, adv., iatrocinaliter; in modu latronescu, latronesce; talharire.-escu, v., latroolnarl, predări, fa rari; a latro-cină, a predă, a tură, a essercitâ latro-ciniu; talharitu, part. sup. subst:, in sen-sulu verbului;—p6te eo form'a cea mai plausibile ar fi : tolvariu, cumu occurre si in limb’a ungur&ca : tolraj, de la v. lat. tollere sau defectivulu fero, tuli, lutum, d'intrecari presentele fero a datu far=furu; supinulu latura adatu iatr*.= latrone; remanea perfectulu tuli se dea toluariu sau tdvariu, esturpiatu tolha-riu; — inse remâne cestione deschisa : cumu si aii apropriatu Ungurii (alia ca-roru nome turcesoe ins^m nai/a/tom w) a-cestu coventu ou form» italica : loWaJ, mai correcta de c&tu cea romanica V TALLERU, s. m.ţ 1. nn'attn» argau-teaa uaclalis) numrnu de una uncia de argentu, florente de argento;—(compara gr. d«X*ptfţ=:floreiis)j 2. orbi* * «rbl-calus, discas, cătina» sive cat!4*i*, ca-tlllog sive, oatilloa, germ., t*ll*r( formatu d’in taliariu, cumu attesta ensusi repausatuluDiez; it. tagllere, isp. talter, ___________________TAL;__________________ retoroman, tagller, fr. tatlloir, la cari insâmoa : scândura detaliatu. TĂLMĂCIRE, tălmăcitor iu, talmacitu, talmacitura; vedi talmaciu mai diosu. TALMACIU, Bzutolmaciu, (pronunţia iălmaciu sau tOlmaciu), 3. m., lnterpres, lnterpretator; interprete, interpretato-riu, traductoriu; derivate : tălmăcire, -eseu, v., Interpretări, a interpretă, a traduce si eaplici; tâlmacîtoriu,-toria, adj. s., lnterpres, lnterpretator; inter-pretatoriu, traductoriu si esplicatoriu; talmacitu, part. sup. subst., in sensulu verbului; talmacitura, s. f., Interpreta-tlo, actione si effectu allu actionei de interpretare. Coventulu e de origine asiatica, si a trecutu in limbele europeane prin diverse esturpiationi; p<5te co ar fi mai beno a se sorie: tolmaciv, tălmăcire, etc., cu tote co n'avemu mare lipse de dânsulu, candu dispunemu de interprete, interpretatoriu, traductoriu, etc. TALPA, s. f., (probabile straformatu d’in gr. nXdn], de unde si lat. planta» in planta pedlij; 1. planta pediu; palm’a petiorului;'2. solea; pellea calciamente-loru pre care calcămu; 3. pedamentum, basls; partea cea mai de desupta a veri-carui lucru. Coventulu uu se pare barbara, inse se confunde cu s<5recele talpa, care sapa campulu, sobollu,—vedi talpa, in Dictionariu. In sensu figuraţii se dice: talp'a gdscei, una planta, dupo Barcianu germ. herzgespunn; talp’a stâncei, una planta, coronopas, germ. krJlieufussj talp’a ursului, una planta, aeanthns, germ. bfirenklaae. Derivate: talpariu, s. m., oerdo, corlarlus, pella-rlus, solearlns, care prepara pelle pentru talpele calciamenteloru, soliariu; talpa-ressa, s. f., muliere a talpariului; talpu-ire,-escu, v., soleam calcels snbdncere, supplngere; a pune /a/pa=solia la cal-ciamente, a soliă calciamontele; talpuitu, part. sup. subst. in sensulu verbului. TALPARIU, talparessa; vedi talpa bai susu. TALPIDIU sau talpizu,-o, adj. s.; dupo dict. de Buda : aitutos, callldo», rersatu*} astutu, versutu, intrigante. TALPUIRE , talpuitu ; vedi taJpj mai susu. __________________TAN._________________555 TAMAIA, tamaiare, tamaiatoriu, ta-maiatuţ vedi temla—thymia, temiare= thymiare, temiatoriuzzthymiatoriu, 'fe* miatu thymiatu in Dictionariu. TAMAN DARE , tamandatoriu , ta-mandatu; vedi tramandare, tramanda-toriu, tramandatu in Dictionariu. , TAMEDUIRE ,-escw, v., 1 transit. raederl, curare, sanare, saultaM restl-toere; a medica, a cură, a face sanetosu, a insanetosiă; 2 refl. a se tamedui, eonva* lescere, consaneseere, resanetcere, Ta* letndinem recnperare; a se medică, a 86 indereptâ, a se insanetosiă, a si recuperă sanetatea, a se face sanetosu; derivate: tameduitoriu.-toria, adj. s.,medeas, me-tjlcus; medicu, medicatoriu, vendicatoriu; tameduitu, part. sup. subst., in sensulu verbului. Radicea acestui verbu ar potâ fi tra-mederi, ca si Ia tamandare tramaa-dare, scambarea conjugationei n’ar fi unu lucru rsru; noi inse nu cotediămu a affirmă nemica. TAMBUR A, s.f., dupo Dict. ie Buda’. lyraj lyra; nu e cumuva fr.-Umbourln ! si care e cu totulu diversu de lyra;—tam-burariu, s. m., care face tambure, si care jdea sau c&Dta cu tambur'a. TANDALLA, tandallire. tandallitu, tandullitupa, vedi paca.Ua mai susu in Glossariu. TANDA-M AND A, doue persone ima-ginarie, cari espremu in forma adverbiale secature. TANGELA sau tanjela, s. f., temo anterior; temonele d’inainte la carru. TANGIREsau tânjire,-eseu v., l.«* gre ferre, Indignări; a se supperă, a se amari, a face ceva cu neplăcere; 2. ta-besoere; a se topi, a se consume, a se nemişf cu incetulu. >rA.NGUfiLA, s. f.; vedi tânguire, mai diosu. TÂNGUIRE,-c«cm, t., 1. transit. de-flere, deplorare» Îngere; a plânge, a deploră; 2. refl. a se tângui, qnerl, eon* querl, lamentarl; a se plânge, a se văietă, lamentă; a reclamă inaintea unşi 1 auctoritkti; derivate: tanguitonu,'(jrţa, I adj., s. Aenn, ploraos, lngen», qtereii», I lamentam; plangutoriu, vaietatoriu , la-mentatoriu; reclamatoriu ; tanguitu , 556_______________ŢAR._________________ part. sup. subst. in sensulu verbului; iatt-guiiura, s. f.,qnestu8, qnerela, lamentam, Umentatlo; actione si effectu allu actionei de tânguire, plângere, vaietare, lamentare; reclamare;—alta forma spuria e tanguela, s. f., in acelln-asi sensu cu subst. verbale. TARABA, s. f., tabula, mensa, aba-ens; tabla sau m6sa in taberne; derivate : tarabiora, s. f., deminut. d’in taraba;—tardbxdia, 8. f., sarcina la; fasci<5ra de t6te lucrurile : « a luatu tarabuti'a si s'a dustu. TARAIRE, tarailoriu, taraitu, tarai-tura; vedi: ţinte, tiritoriu, tiritu, tiri-tura in Dictionariu. TARBACfiLA, s. f., vedi tarbacire mai diosu. TARBACIRE,-csCtt,v., male trac tare, rertlglne affleere; a maletractâ, a am-metî; tarbacitu,-a, adj. part. male trac-tatng, rertlglne affectatt; maletractatu, ammetitu; tarbacela, s. f., cu forma spuria, actione si effectu allu actionei de tarbacire. TARCARE, V., rarii» calorlbng pln-gere; a pinge cu diverse colori; derivate : tarcatu,~a, adj., part., rarlog, rer-ileolor) macalogo», «ontolatns $ var iu, variatu, pistriciu, pinsu cu diverse colori; tarcatura, s. f., rarletas; varietate de colori, pistriciatura; tarce, adj. s., maeslogag; equns mucnlogns; callu cu diverse colori, callu tarcatu. TARCE, vedi tar care mai susu. TARGA, 8. f., 1. fercnlom; tabla de scandare pre care ducu lucratorii materia de constructione; 2. dupo Dict. de Buda ; îngrăditură a) care servesce de patu : grabatus cratltlns , lectus eastrensls; b) urloniu sau fumariu in-gradita la casele terraniloru, fumarl-nm eratltlu». TARGU, targuela, targuirc, targuitu, 1 vedi tirgu, tergulia, terguire, terguitu. TARHATU, 8. m., garelna, onag; sarcina; tarhosu,-a, adj. gravldus; gra-vidu, ingrecatu, insarcinatu. Rădice un-gurâsca. TARHITIA, s. f., dupo Dict. de Buda : perdlx; perdice, passere bona de mancatu. ___________________TAS.__________________ TARLA, s. f., vedi turla. TARNACOPU, a. m., dolabra; sapo-niu, instrumenta de ferra in form'a lit* terei T, cu care se servescu lucratorii la derimarea muriloru, la saparea fun-damenteloru, etc. TARNATIU, s. m., porticns, pro-gtas, (7cpoatdtc); porticu, galleria;—bar-barismu. TARNITIA, s. f., sagma, clitellie, •-phlppinm; sâlla ordinaria pentru calli. muli si asini. TARNOMftTA, 8. f., vedi ternometa. TARNOSELA, tarnosire, tarnositu, tarnosUura; vedi ternoscla, ternosire, terno8itu, ternositura. TARNOSU; târnu, tarnuire, tăr-nuitu; vedi ternosu, temu, ternuire, ternuitu. TARSIRE, tarsitu, tarsitura; vedi tersire, tersitu, tersitura. TARSITIA, s. i, dupo Dict. de Buda : pastlnam, sarcnlam; sapa sau sappniu; nu se aude d'incdce de Carpati. TARSIU, (pronunţia tărsiu), s. m., dupo Dict. de Buda : duma*; frotex; dumu, tufa, tufisiu. TARTACUTIA, s. f., una specia de cacuibite mici ca pumnulu ai cu pelle globultfsa, cucurbita turcfoca sau tata-râsca. TARTANU, 8. m., l.dupo Bardanu, germ. teurelgmtloh, unu arbustu; 2. unu vela grossu ca care ne apper&mu de frigu; 3. nome ce se da judaniloru in batnjo-cura; in acestu sensu postrema se pare a provenf d’in germ. unterthann , sub-ditu, adeco subditu strainu, cumu sunt judanii in Romanfa. TARTITIA, 8. f., dupo Bardanu, germ. dag stehsbeln, ossulu ultimu allu vertebrei spinale, ossulu cucului, (ossulu curului). 1 TASCA sau tascula, s. f., dupo Dict. de 2?«<2a rpagoeolus, sacolperlom; saccu de pelle, straitia de pelle. TASCARE, (cu forme simple : tascu, • tas ci, tascn, etc.), v., deelpere, ctrcna-renlrej a insellâ, npacciUi; derivate: tascatoriu,-toria, adj. 8., declptens, clr-eomrentens; insellatoriu, pecallitoriu; tascatu, part. sup. subBt. t in sensulu TAV. TEL. 557 verbului; tascatura, s. f., (leceptlo, clr-cnmTentlo; insellatura, pacallitura; — taseare pare a fi numai una straforma-tione d’in taxare in sensu figuratu. TASSA , s. f., si tassu, s. m.; vedi 1. tassa in Dictionariu , — dupo Dict. de Buda : tassu se dice in locu de pyxls eleeoosynarla. TASTA , 3. f., dupo it. tasto, germ. ta«te, (fr. toucbe), parte a organului de musica, care se attenge cu degetele spre a face se resune instrumentulu; pote co ar fi mai bene tactu, pl. tacte; vedi tactu sub 3 ia Dictionariu. TATAISIA, s. f., 1. fratrla; muliere a fratelui, comnata; 2. glo»; sora a bărbatului, comnata; 3. una planta, carllna acanlls, Linn., in unele locuri nomita : pung'a babei. TATAN&TIA, s. f., dupo Barcianu, germ. die achwarzwnrzel, una planta. TATARCA, s.f., dupo Dict.' de Buda: polygonnm phaşropjrnm , Linn.; tra-gum; grânu saracenu, rhiscj. TATARESCE, tatarescu, tatarire, ta-taritu; vedi tataru. TATARU, 8. m,, nome allu unui po-poru asiatica, venitu in Europa in se-clulu XIII, care s’a stabilitu in Crime-ri’a si in locurile vecine, si a incursu mai de multe ori in Romani’a : principele Tai ar Hor u se nomiă Chanu-tataru, care inspiră terrbre omentloru, de aci imprecationea : du-te la Chanu-tataru! luă-te-ar Chanu-tataru, derivate : tata-rescu,-a, adj., reiaţivu la tatari; tata-resce, adv., in modu tatarescu; tatarire,-escu, v. refl., a se tatari, a se face tataru; tataritu,-a, part., care s’a facutu tataru. TATINA, s. f., una planta, nomita si: irb’a lui tatinu, sjmpbytnm offlcl-aale, Linn. TATOVIRE,-ese«, v., dupo (fr. taton-er , germ. tatolren si tattowlren); a si pinge corpulu cu colori, a si punge fi-gure pre corpu si a infige colori in pun-seture; tatovitu, part. sup. subst. in sensulu verbului. TAU, tauire, tautiu; vedi tou. TAVALLIRE,-esct4, v., Tolrere, de-Tolrere, volutare ; a v61be, a dev61be ; a tirî pre pamentu, si de act: a sordl. sordldum reddere; derivatu: tatxdlitu,-a, adj. part., rolutog, deroluta», rola-tatua; sordldua; in sensurile verbului; tavallitura, f=. f., actione si effectu allu actionei de tavallire; tavallucu, s. m., cjllndra», plialanga, soutnla; cylindru care se pune sub una masaa mare spre a ua pot6 miscâ. Pote co provine d’in tra-vallire sau travolhere. TECADIUIRE.-escM, v., dupo Dict de Buda : rea In eubllt ordinare, dl§-ponere, dlgerere; a directicâ in casa; — d’in c6ce de Carpati nu se aude verbulu acestu-a. TECARUIRE,-esc«, v., dupo Dict. de Buda : rertere, versare, torqnere, olrcumagere; ung. tekernl; aintorce;— d’in c6ce de Carpati nu se aude verbulu acestu-a. TEQLADIOU, s. m., vedi tegladiuire mai diosu. TEGLADIUIRE,-eseu, v., dupo Dict. de Buda : tovlgare; a calcâ tessuturele cu ferrulu; derivate: tegladiuitu,-a, adj. part., lerlgatas; calcatu cu ferrnlu; te-gladi6u, s. m., ferramentum lnvlgato-r lom; ferru cu care se calca tessuturele;— barbarismu ungurescu, d’io.c6ce de Carpati nu se aude. TELALLU sau tellallu, â. m., preie* neta, (irpoSEVTjr^c), pararlua, Intaroai-*ar, loterpres; coclo, arlllator; media-toriu la negotiu; mulierea care face atari negotie se dice : teUelleica. TELARIU sau tcllariu, 8. m., care face teUu sau vende tellu; vedi teUu mai diosu. TELEGA sau telUga, earrui blratut, cUlnm, btrota; carru cu d6ue râte, cai-rutia; derivatu : trflegariu, s. m., callu care trage la teMga, inse si calin de tra3sur& in genere : doui formosi telle-gari. TELLEGARIU, s. m., vedi telUga. TELLERU, 8. m., vedi taliariu in Dictionariu. TELLETINU, s. m.,specia de pelle ar-gasita in Russi’a : calclammte de telle-tinu. TELLISCA, s. f., dupo Dict. de Buda: clrcaea lotetlana, Linn. una planta. 558 TEE. TELLU, S. m., filam metallicnm; firu de metallu : tellu de ferru, teUu de a-rame. TELNIRE.-mcm, v. l.conserere,com* ponere, oonferre; a compune, a combină doue sau mai multe lucruri; 2. co-renlre aliqoem, «brlam fiert culplatn; vedi compositulu intelnire. TEMELNICU,-o, adj., (forma spuria d'in temeiu), cu temeliu, care are temeliu, bene intemeliatu; unii amatori de forme spune au incercatu a formă si temeinicia, 8. f., stare Bau fire cu temeliu; redi temeliu si themeliu in Dictionariu cu derivatele loru. TEMNITIA, 8. f., caroerj inchis6re, carcere; derivate : temnitiare, v., încarcerare; temniiialu, part., incarceratus; compos. intemnitiare, intemmtiatu; tem-nitiariu; s. no., praefectus carcerls, co-8tos carcerls, carcerariu; temnitiaressa, 8. f., muliere a carcerariului. Rădice barbara. TEMNITIARE, temniliatu, temnitia-riu, temnitiaressa; vedi temnitia. TEMPU,-o, adj., obtnsos, hebes; ob-tusu, ebete, stupidu; derivate : tempire,-68cu, v., tempitu,-a, adj. part., vedi tem-pire, tempitu in Dictionariu; compara germ. btampf. TENCHIU,s. m., dupo Dictdelfoc&i; cea majs, Linn.; cucuruzu, porumbu, papuswiu, —de acf: tenchiste, 8. f.,locu plantatu cu te»cAiM=cucuruzu; se aude numai in gur’a Româniloru cari locuescu printre Unguri. TENCU sau teancu, s. m., fascls, sar-el nu; fasce, sarcina; se dice mai allessu despre chartela: unu tencu de charteia— numeru de 5000 c<511e. TENGHELLITIA, s. f., dupo Dict de Buda : cardaells acanthia, Linn.; una passarella, «betele; vedi acestn coventu sticlete io Dictionariu. TEOCU, 8. m., vedi tocu in Dictionariu. TERAIRE, teraitoriu, teraitu, terai-tura; vedi tiralire si tirire, tiritoriu, ti-rîtu, tintura in Dictionariu. TERCIU, 8. m., puls farlnae pbago-pyrl; pesatu molie de forina de porumbu; derivate : terciuite,-eseu, v., a face ter- ciu: terciuitu,-a, adj. part., facutu ier-ciu. Rădice neconnoscuta. TERFA, s. f., 1. pannn» detrltas et sordida*; tessutura usata si sordida; 2. prostltnta, meretrlx, scortumţfe-mina prostituta, meretrice, curva; derivate : terfariu, s. m., laeno , meretrl* cina; care tine terfe, care petrece ca terfele;—dupo Dict. de Buda : «pansat oones; care insociesce pre sponsa; terfel-lire,-e8CU, V., nso deterere, sordldare, sordldam reddere, Inqnlnare) a strici prin usu, a usâ tare unu lucru; a sordidă, a intinâ; terfellitu,-a, adj. part, dbd detritos, sordidatus, inqninatus; Q-satu, aordidatu, intinatu. TERFARIU, s. m., vedi terfa mai susu. TERFELLIRE, terfellitu; vedi terfa, mai susu. TERGASIU, s. m., vedi tergu, mai diosu. TERGOVETIU, s. m., vedi tergu,mai diosu. TERGU, (pronunţia tergu), 8. m., 1. nundlnae; nundine, adunare pentru vendere si comperare, actione de ven* dere si comperare; 2. mercatag; mercatu, locu unde se aduna 6menii spre a vende si coruperi; 3. oonventum, pactan; ac-cordu; derivate : terguire.-escu, verbu. 1. nnudinari, emere; a comperâ; 2. pa-ciscl; a accordâ, a se unf asupr’a pre-ţiului; terguitoriu.-toria, adj.s., emptor, comperatoriu; terguitu, part. sup. subst. in sensulu verbului; tergusioru, s. m.. demin. d’in tergu, micu tergu; — altu demin. ridiculu : tergasiu, 8. m., dupo Dict. de Buda : 1. merces nnndlnatl-tlae, merci de vendiare, negotiu; 2. emp-tio, res emptltla; merce comperata sau de comperatu ; 3. donam nuadlnariom; donu nundinariu, donu comperatu; — tergovetiu, s. m., personale, nnndlnator, qui bene novlt nandioari, mercat«r; nundinatoriu, negotiatoriu, mercatoriu, care se occupa cu negotiulu, care siede in tergn=metca.tn. TERIBONTLA. sau tiribontia, s. f., dupo Dict. de Buda : pabo, oarrns tm-satllls; rotaba, carretta sau carrettu, it «arretto, fr. bronette. ____________ŢES;______________________ TERITIA, s. f., mai alle9su in pi. teritie, forfnr; furfnre, pellicielede grânu ce remânu in seta la cernerea farinei. TERLA, 8. t\, vedi turla. TERNACOPU, s. m., vedi farnacopu, TERNATIU, 8. m., vedi tarniiiu. TERNOM&TA, s f., dupo Diction. de Buda : pale*; palie batote. TERNOS^LA, s. f., vedi Icrnosire. TERNOSlRE,-escu, v., (d'in gr.x*dil-putocc), dedicare templnm, templi encae-DU(iYxafvt*)oelebrarB, inaugurare; a de* dicâ.a inaugurâ, a consecrâ unu tenfplu; ternositu, part. sup. subst. in sensulu verbului; (emositura, 8. f., actione si effectu allu actionei de ternosire — dedicare, inaugurare, consecrare; — forma spuria e : ternoiâla, 8. f., dedloatlo, Inanţnra-tio, encaenla terapii. TERNU, (pronunţia tcrnu), s. m., scop» Tir?«m, metura de vergelle ; de aci : iTnuire.SMU, v., 1. In terra to-latare, a voluti pre pamentu; 2. conenl • oare, conterere, eonqoassare; a calcă cu peti'îrele, a contreierâ, aeoncassâ; temu-•ttn. part.sup. subst., insensula verbului. TERNUIRE, ternnitu; vedi tS'nu. TERRTMU, s. m., vedi ttrrmu, in Dictionariu. TERSIRE,-e«c«, v,, nodare, denudare, reteţere; a nudă, denudă, despoliâ; derivate : tersitu.-a, adj. part., nidatas, denadatns, retectus; nudata, denudatu, despoliatu; tersitura, s. f., nadatlo, de-nadatlo; actione si effectu allu actionei de despoliare, despoliatura. Possibil© se provină de la tersnsî TERTIA-PERTIA, s f., tltirllItlam, qnlsqoîll®, gerrie, re* nlhlll: secătură, bagatelte, lucru de Tiemica; Dict) de Buda produce frasea triviale : tertia-pertia si nimica, si crede a fl luata d’in lat. tertia pars et ne? mfca. TESACU sau tess'tru, s; m., 9abia, baionetta;—de origine rusgfoca. ' TESCA11E, tescatork«. tescatu, tesca-tura; vedi tastare, tascatoriH, tăneatu, tascatura. TE8C ARESSA, muliere a Ieşeanului; tescariu, s. m., care are unu tescu, si care at6rce cu tesculu; vedi tSicu mai diosu. TIA. SSd TESCOVINA, pl., tescovine; vedi tisen mai diosu. TESCU, (pronunţia Uscu), s. m., t«r-onlam, toroolar, tercnlarlam; prejnm; torclu sau torclariu; preia, pressa; derivate : tescuire,-r.3cu, v., premerg tor-qaere, extorqoere; a stiSrce ca torclulu; tescuitu. part. sup. subst., in sensulu verbului; tescuitura, s. {., actfdnfe bî effectu allu actionei de torclare; tescariu, S.m., t«rcaUrln8,torculatOr, torcularÎD, care possede unu torcla, si torciilatoriu, care sWrce cu torclariulu; tescarcssa, s. f.. muliere a tescariului; tcscotina s. f., mai allessu in pl., tescovinertna-cea; restulu uvelorn sau altoru p6me storse in torclariu, torclature, fr. marc. TESCUIRE, tescuita, tescuitura; \edi tâicu mai susu. TESGfffiA, (cu s aspru sibilante, teş-gkea), 8. f., raensa, mensnla; m6sa pre care se numera banni si se făcu conlpu-tele in taberne; derivatu : tesgh^tatiu, s. m., mensnlarlns; me3ariu, numerato-riu, computatoriui —de origine turc^sca. TESlRE)-fljj««, v., 1, cnneatlm s'clii-dere; a tilid in f6rma de caniu; 2. refl. a se teşi, rererl, ferecundarl, a nU co-tediă, a se rosină; tcsitu.-a, adj. part., 1. cnneitlm «clssns; taliatu in forma de cuniu; 2. rerltns; rosiuattl. TESLA, s. f., celam, scalpram exca* Tationl.serTleng; scalpru, instrumîritu taliatoriu cu care se serveseti cârpo n-tarii spre a scalpe lemnulu pusn ori-sontale; derivatu: teslanu s. m., fabet ll?oarfa»; carpeutario; teslareMa, 8. f., muliere a teslariului carpentariului, carpentar6fs>i. TESLARESSA, teslariu; vedi tesla mai susu. TESTEA sau testella. s. f, rismi, maî allessu risma de chirtefa, numera de 24 c<511e; —de origine turc^ca. 1 TEXUIRE,-mu, v., farclrs, csifer-clre, referctre; aimpllJtart, a IndesS, a indopâ; texuituadj. part., fartos, re-fsrtos; implntu tare, indesatu, indopatn. TI AN DARA, s. f., corruptu d’in icindura, assola tennlî, parmlum fra^meti-tom; micabuccata taliatad’inlemua; de* rivate: tiandarire,-e$cu, v., assulatlm 660_______________TIE.____________________ ■clndere; tiandaritu,-a, adj. part., aa-•nUtim acUgns; tiandarosu,-a, adj., aa-anlatlm abaoedena. TIABC sau tiSrca, e. f., pica; una passere: pica, cotiofana. TIARCU, 8. m., aeptum; locu inchisu cu gardu unde se tinu vitele. TIARRA, reu acriBSU in locu de tierra, si mai bene terra, vedi acestu coventu in Dictionariu cu t6te derivatele selle. TIBISIRU, s. m., eret»; creta; — pare a fi turcescu. TICAIRE,-£$cn , v., rolaere rlrere; a trai in miseria, a duce vi6tia misera; ticaitu, part. sup. subst., in sensulu verbului. TICHIA, s. f., mltelln; mitella, micu coperimentu pre verticele capului; tichiu-tia, s. f.t deminutivu d’in tichia;—pare a fi turcescu. TICNA, 8. f., aapor jocondai; sap6re plăcută; plăcere dupo mancare, candu buccatele cadu bene; derivate : ticnire, •eseu, v., impers., conducere, bene ter-ter«; a cadâ bene, se dice despre buc* cate; ticnitu,-a, adj., jneundna; placutu; ■ ti eontentns, multiamitu; si placldna bî tranqnlllua; — forma spuria e : ticn&a,. 8. f., rolupUi, jaenndltaa, commodttaa; — barbarismi. TIDIU sau tttu, 8. m-, homonj'aans; 0-monymu; omu oare are acelu-aşi nome de bapteBmu. TIDVA, s. f., cneurbltalafanarla; cu* curbeta cu gâttulu lungu. TIEGLA, tieglariu, etc., vedi tegla, teglariu, etc., in Dictionariu. TIELLINA, b. f.; vedi lellina, in Dictionariu. TIELLU, 8. m., (tiXoţ), flata, (axtoroc); Bcopu;—compara si germ. alei. TIEPENIRE, tiepenilu; vedi tiepenu mai diosu. TIEPENU,-a, adj., fortla , ralldna , robnatna, rlţidua; tare, forte, validu, robustu; rigidu; derivate: tiepenire,-escu, V., Urmare; a in tari, a prende tare; iu-trans., riţ ere; a deveni rigidu; tiepenitu, -a, adj. part., in sensulu verbului; se aude mai multu in compos. intiepenire, intiepenitu. TIEPI8IU,-o, adj., abaelaua, decllrU, ___________________T1M.____________________ praecep»; declive, tare plecatu spre li-ni’a verticale. TIEPUSIA, s. f., de la tiepa ce vedi in Dictionariu, aocoUo», haatlle; derivatu : tiepusiosu,-a, adj., acnleataa; a-culiatu, care are tiepusie. TIERMU si tiermure, tiermurire; vedi termu si termure, termurire in Dictionariu. TIERRA, etc.; vedi Urra in Dictionariu, cu tâte derivatele selle. TIERUSIU sau tierrugiu, s. m., pa-xilloa; parisioru, păru micu. TIESSELLA, s. f., vedi tesselia sub 2 in Dictionariu. TIESSERE, etc., vedi tessere in Dictionariu. TFfiSTA, tiestu, tiestosu; vedi tesla, testu, testosu, in Dictionariu. 1 ŢIGLA, tiglaria, tiglariu; vedi tegla, teglaria, teglariu in Dictionariu. 2 TlGLA, (cu t duru), 8. f., dupo Dict de Buda : denaltaa aqnoaa; desitate a-patosa; derivate : tiglosu,~a, adj., de«-aua et aqnoana; desu si apatosu; de aci: tiglosiare,-ediu, si tiglosire ,-tscu, v., denana et aqnoana flerl; a 86 face desu si apatosu; tiglosiatu si tiglositu,-a, adj. part., densna et aqnoana faotna; făcuta desu si apatosu. TIGLIANU, (cu ti sibilante), s. m., pama; una passerella care se vede si pre la noi. TIGLOSU, tiglosiare si tiglosire, etc., vedi 2 ţigla. TIGNA, tignire, tignitu; vedi fiena mai susu. TIGORIRE,*escu, v., dupo Dict. de Buda : aftlletam vltam ducere; a duce una viâtia amarita. TUTORE, tiiioriu, tiiu; vedi tintre, tinitoriu, tinitâre, tinutu in Dictionariu. TILINCA, sau tiUinca, 8. f., tlbla paellatorla e oortlce aallgnto; flueru d’in sc6rtia de salce. TILIŞCA sau tiUisca, s. f., dupo Dict. de Buda : clrcaea lotetlana, Linn., una planta; vedi mai susu tdlisca. TIMARIU, s. m., dupo Dict. de Buda: oerdo eoriarlua , pellarlu»; argasitoriu de pelli; derivatu : timaritia, 8. f., mu-liere a timariului; coventulu occurre ai __________________TIO.___________________ la Unguri, d6ro de unde provine ? form’a s’ar parâ romanâsCa. TIMIITIA,8au temaitin, s. f.,dupo Dict. de Buda: nomele douoru plante: a) che-nopodlnm atnbrogioides, Linn.', b) teu-erlum chamtBpytls, Linn. TIMPINA, s. f., (d'in t&jtrcavov = ijmp&aum=t)/mpana), inftrumentu de mnsica compusu d’in pelle inflata care se bate cn beţie. TINCU, s. m., si tincuela, s. f., tec-torlnm opus; vedi tincuire mai diosu. TINCUIRE,-escw, v., Incrnstare; a incruatâ parieticu una crusta de cimenta; tincuitu, part. sup. subst., in sensulu verbului; se aude si subst. tincu, si de-rivatulu cu formă spuria tincuela; compara germ. ttlnche. TINCDSIA sau tincusiu, (cu ti sibilante), s., lemnu pre care se cr6sta Dumerii romani intre poporulu de la târra. TINDA, (cu ti duru), s. f.; vedi tenda in Dictionariu. TINDECHIA, (cu p), fondator, patrona*; funda-toriulu unei baserice; derivate ; titoria , s. f., patronatag; calitate de titoriu; ti-torescu,-a, adj., reu formatu titorices-cu,-9, adj., relativu la ctUoriu. 30. G. 562________________TOA.__________________ TITULA, s. f., tltnlus; vedi titulu in Dictionariu. TITDLUSIU, s. m., forma scalciata in locu de titulu sau tituru, ce vedi in Dictionariu. T1TVA, 8. f., vedi tidva, mai susu. T1UCALLU, s. m., mat n la; olla de n<5pte;—pare a fi de origine turcâaca. TIU CARE, v:, ogoolarl; a sărută., a pupă; se aude numai in Crisian’a. TiOCLOIU, s. m„ dupo Bircianu, germ. der zlpf, das hftnţelchen; parva laolnla; mica lacinia, appendicla. TIDICA, s. f., specia de vinu arsu (rachiu) reu destillatu. TIUIRE,-esc«, v., tlnnlre; a tinnf; se dice : mi tiuescu urechiele; tiuitu, part. sup. subst. in sensulu verbului: tiuitulu urechieloru; tiuitura, s. f., tlnnltug; actione si effectu allu actionei de tiuire; vedi tmnire in Dictionariu, d’in care e formatu tiuire prin immolliare conso-nanttL**. T1CRCA, dupo alţii turca, s. f.. per-»âua, larv»; una larva ou care ftmbla co-pilii la serbatorile nasoerei Domnului. T1URLOID, dupo alţii turloiu, 8. m., tsbDi; tubu prin care curge ap'a. TIUTIUIARE txutiuxatu,vedi tiutiuiu. TIUT1UIU, 8. m., apex, rertex. ca-carnea, splculom, euipl»; apice, vertice, cuspide; derivate: tiutiuxare, vM acuere, ac a ml Bare, oaapldare; a ascuti, a acn-mină, a cuspidâ; ttutiuiatu -a, adj. part., aeDBlnatos, ou»ptdatni; ascutitu, acil-minatu cuspidatu. T1UTIURARE, v., dupo B/ircianu, germ. beuteln, belm tchopf nehmenj tiu-tiurutu, part., in sensulu verbului. TIVlHii -eseu, V., clrcum»Dere, oram limbo clreomdare; it. orlare, far l'orlo, fr. onrler, border, germ. einaaamen | a c tessutoriu; impromutatu de la Unguri cari l’au impromutatu de la Sclo-vaci; in Romftni’a libera nu se aude. TOCMA si tocmai, adv., aeqne, plane, prorsns, profecto; chiaru asiă. TOCMfiLA, s. f., contentura, pae-tum, ooodltlo, condncflo; accordu, pactu; vedi tocmire. TOCMIRE,-escw, v., 1. transit. a) ae-quare , planare , oomplauare } a iude-reptă, a complană, a face dereptu, a face planu; b) dlsponere, ordinare, dlrlcerej a dispune, a ordină, a assediă, a direp-tâ; o) reparare, refloere, emendare, cor-rlgere; a repară, a indreptă, a correge, a correctă; d) coodacere; a accordă, a luă cu contractu; 2. refl. a se tocmi, pa* clscl, oonTenlre; a se aecordă, a nego-tiâ asupr'a conditioniloru, asupr’a pre-tiului, si a conveni, a se uni, a pe învoit asupr'a acelloru-a; derivate : tocmxtoriu, •târia, adj. s., lucratoriu in t. s. verbului; tocmitu,-a, adj. part. in t. 8. verbalul; tocmita, s. f., cu forma spună; eon* Teotum, pactum, condltlo , eondnotU ; accordu, pactu. TODOMANIA, todomanire, todoma• tiw; vedi tudomunia, tudomamre, (udo• mânu, mai diosu in Glossariu. TOGMA, tugmai, togmire, togmito-riu, togmitu} vedi tocma, tocmai, tocmire, tocmitonu,tocmtlu, mai susu in Glossariu. TOIAGELLU, s. m., veditowy*, mai diosu.. TOIAGU. s. m., bacolai,tolpl«, rtr-ga; bfctiu. bastone, vârg*; demio. toia-gulitt si toiugellu, 8. m., baclilua, baoll-lum; batisioru. TOIRE.-escw, v., dupo Dict de Bmda: clamar*, exclamare, olamorem tollera; __________________TOR_________________ & strigi, a redică una strigare; toitu, part. sup. subst. iu sensulu verbului. TOLBA, 8. f., 1. pbaretra; faretra in care se portau sagettele; 2. fag cin; fasce, legătură de lucruri, sarcina, care se p6rta in spinare; 3. bnlga; saccu de pelle care se p6rta in callatorfa; derivatu : tolba-riu, sau cu formă ridicula tolbasiu, s. m., circltor) negotiatoriu care âmbla ou mareea in spate, matnullariu. TOLCIARIU, s. ra., dupo Dict.de Buda: lnfuudlbnlam; infundiblu, implu-toriu, vasu conicu cu care se servescu 6menii candu t6rna unu licidu pre una aura in altu vasu mai mare; demin.ri-iculu toldarasiu, s. m.;—compara uug. tfllcsSr; — nu se aude d’in c<5ce de Carpati. TOLCU sau ttilcu, tolcuire sau tul-euire, etc.; vedi tâlcu, talcuire, etc., mai susu iu âlossariu. TOLL ANI RE,-escw, v., decumbere; a se culcă cu t 9. m. pl., haemerrholda, (atjio^oiţ), emorroidi; scursura de sânge stricatu, unu morbu; derivatu: tranjosu sau transiosu,-a, ad., haemorrhoican, (cu[top£o?x<5<;); emorroidicu, emorroidosa, plenu de emorroidi. TRANSIARE, v., dupo fr. tranober, aeoare, Bclndere, caedere, priecldere, percutere; a taliâ; transiatu.-a, adj. part., fr. tranchâ, taliatu : W/W cestione transiata. resoluta, decisa; barbarismu. TRÂNTE LA, s. f., vedi trantire, mai diosu. TRANTIRE, (cu ti duru),-esc* v., 1. transit, jfccere, dejleere, prnolpltare, allldere; a arruncâ, a arruncâ cu violea-tia, a impinge cu violentia : a trânti unu lucru; a trânti usi'a, a trânti pre cineva la pamentu; 2. refl. Uotarli a se luptă. :a se trânti cu unu fetioru; tran-titoriu,-târia, adj. 8., Jaclens, dejlclena, praeolpltans, allldens; loctans j care trantesce; trantitu, part. sup. sobst., in sensulu verbului; trantitura 8. f., a) ao* tione si effectu allu actionei de trantire; b) Bclrrhu» In planta pedla; ona inflatura dura pre talp’a petiorului; — trantila, s. f., forma spuria in loca de trantitura, ca intellessulu de sub a). TRA NTITORIU, trantitu, trantit9ra\ vedi trantire. TRANTORU, s. m., raenat fucu, specia da albine cari nu lucra, ci mftnoa i _________________TRE.__________________ numaj; de aci figuratu: unu omu lenosu; — p6te se Ga in legătură etymologica cu tranău si cu trandavu. TBANTU, s. m., vedi trandu mai susu in Glossariu. TRASNIRE, trasnitu; vedi trosnire, troanitu in Dictionariu. TRASTIA, 8. f., dupo Diction. de Buda: offtclum nocturnnm eocleslastlcom, VUglo nocturna vel nooturuum; officiu nocturnii la baserica; vedi strastia mai susu, care pare a fi acellu-asi terminu. TRAXARIRE, v., (cu forme simple de coDjugatione: traxariu, traxari, tra-xare, etc.), translllre, resillre, recol* lere; a trasarî, cu pronunţia înăsprită: a traxari.—vedi irăsărire in Dictionariu. TREBA, 8. f., negotlum , acta», res, «pns, D8U8, utllltas; negotiu, affacere, a-genda, occupatione, folosu, utilitate, ne-c«8aitate:omudetreba, a) homoldoneus, omu idoniu, aptu; b) bomo houestua, probos, omu onestu, probu; cu treba si fora treba, negotlls ocoupatus et otlo-sos, occupatu si otiosu;—derivate: 1. cu forme spurie : trebnicu,-a, adj., ntllls, ldonens, fruotaosus; utile, idoniu, folo-sitoriu; si negativa: netrebnica,-a, adj., Inutili*, Ineptus; inutile, nefolositoriu, ineptu; tnbnida, s. f., utllltas, ldonel-aptltudo; utilitate; aptitudine; 2. cu forme mai romanesci: trebuire-escu, si cu forme simple de conjugatione, mai sllesu in pers. III. trtbue, v.,debere, op* S>«rtere, opas este, necesarlum este; a <3eb6, a caută, a 86 covenf, a se cadă, a <3 necessariu: mi trebue, opus «st mlhl; »»u ti trebue. non est opnt tlbl; ce trebue facemu, qnld agendam est nobtn î n'ar trebui se sedeti a casa, non opporteret '«ros doml şedere; trebuitori»,-târia, adj. ntllls, necessariu»; fologitoriu, ntfces-^ariu, forma mai culta de câtu spuriulu *rebnicu;—trebuita, 8. f., vedemu trecuta i. □ Dict. de Buda, ce noi n’amu audita *ieci una data, in locu de :trebuentia, s.f., «aecessltas, opus, osus; nacessita .6, lipse, Xisu, utilitate; trebuentiare,-edlu, mai allesu ia con., ^jitione : intrebuentiarc, ~y., utl, tdblbere; a se folosf, a se servf cu ceva, a applicâ ceva; trebuentiatu, mai allesti in compos. intrebuentiatu,-a, ___________________TRE.________________565 adj. part., a) adblbltm, applicatu; b) e-gen», lipsitu de ceva;—trebuentiosu,-a, adj., utllla, uecessarlns; utile, folositoriu, necessariu. TREBNICIA, trebnicu; vedi treba, mai susu. TREBUE, trebuentia, trebuentiarc, trebuentiatu , trebuentiosu; vedi treba, mai susu. TREBUIRE, trebuitoriu, vedi treba, mai susu. TREDIA, tredire, treditu; vedi trediu, mai diosu. TREDlU ,-a, (pronunţia trediu), sau treadiu.-a, adj., 1. sobri os; sobriu, care nu e bâetu; 2. rlgll, experrectus; de-scetu, descetatu; derivate : tredia, s. f., 1. tobrletas, sobrietate; 2. vigllantla, veglantia, stare desceta; tredire,-eseu, V., 1. orapnlam alicul depellere; a 8C0te pre cineva d'in betfa; 2. excitare, exper* gefaoere; a descetâ, d'in somnu; refless. a se tredi, 1. orapulam exhalaro, a esai d’in beţia; 2. experglsd, excitări, evl-gllare, a se descetâ d’in somnu; treditu, -a, adj. part., in sensulu verbului;—alta forma de substantivu, spuria, se aude in gurele unoru carturari: tresvia, s. f., in locu de tredia, ce vedi mai susu;—inse radicea intrega e suspecta. TRENCA, sau treanca, s. f., in com-positionea triviale: treancarfleanca, nu-gae,geraejsecature, lucru de nemica. TRESCU sau treascu, si trosc*, 8. m., mortarium; mortariu, specia de puşca sau tunu, care implutu cu pulbere ni* trata si apprinsu face una esplosione ter* ribile; vedi in Dictionariu verbele: tros-canire si trosnire. rari dupo t6ta probabilitatea au acea-asi origine. TRESTIA, 8. f., arondo, eanna; arun-dinne, canna planta care cresce derâpta, luDga si cava; derivate: trestiâra. si tres-tiutia, s. f., deminutived’in trestia; tre-stiosu,-a. adj., arnndlnosat; arundinosu, plenu de arundine. TRESVIA, s. f., vedi tredia mai susu. TREVE, trevelle si trevere, s. f. pl., rlnaceae; pellicie depdme storse in tor* clu, torclature, germ. treber. Radicea terere se offtre ca Datnrale, cu toas6ţ, Ulja-gea. ULLID, s. m., acolplter, mllraa; ac-cipitre, milva, irete; passere selbatica, UNE. D8N. 569 care prende alte passeri mai mici, specia de falcone; — compara ung. «lyr. DLLUCA, 8. f., ulluce pl., postls, val-lns; scandure grosse cu cari se închide una locu. ULLUCU, s. m., dupo Barcianu, germ. nuth, inclavatura.in lemnu. ULLU&LA s. f., vedi ulluire, mai diosu. ULLUIRE,-e«CM, v., 1. dupo Dict. de JBuda : 1. inqulrere, Investigare, a cercetă a investigă; 2. refl., a se uliul, con-fundl, errare, a se încurcă, a se ratecî, a se ammetî; derivate : ulluitu,-a, ad. part-, 1. inqnlsltns, Investlgatns; cerce-tatu, inve8tigatu; ulluita, s. f., inquisltlo, lurestlgatlo, cercetare, investigatione; 2. oonfasos, errabundas; confusu, încurcata, ratecitu, ammetitu;—ulluela, s. f., cu forma spuria, dupo Dict. de Buda : gynonymu cu ulluita. ULLUITA, ulluiiu-, vedi ulluire, mai 8U8U. ULTUIRE, ulluiiu; vedi altuire, al-tuitu in Dictiooariu. UMULTUfiLA, s. f., vedi umultuire mai diosu. UMULTUIRE,-mcm, v., dupo Dict. de Buda : propagare ţ a propagă, [una planta; umultuela. s. f., cu forma spuria, propagatio, propago, tradax, Ttrlradlx; propagatione; propagine; — nu se aude d’in c6ce de Carpati;—compara ungur, homlltanl. UNCHIASIU, s. m., in locu de tm-chiastru; vedi undastru in Dictionariu. UNDITIA si unghitia, s. f., vedi un-gliiia, in Dictionariu. UNDREA sau undrella, si indrea sau indrella, 8. f., vedi indrea, mai susu ia Glossariu. UNEALTA, s. f., Instrumentam, in-strumentu;—coventu formatu de poporu d’in une-alte, pentru sculle in genere, si apoi pentru instrumente infine redussu ia 8ingularin in intellessulu de instru-mentu;—derivate: uneltire, (cu t duru), -eseu, v., ordlrl; a ordfceva, mai allessu ceva reu, a intrigă; uneltitoriu.'toria, adj. 8., artlfex, Inrentor; orditoriu, iu-ventoriu; uneltitu,-a, adj., artefactus, «rtlQclaila; artefactn, arteficiale. UNELTIRE, uneltitoriu, uneltitu; vedi unealta, mai susu. URDIELA, s. f., cu forma spuria d'in verbulu urdire sau ordire, stamen; vedi orăitura in Dictionariu. URDINARE, v., d’in ordinare, inie cu varie sensuri speciali: 1. freqoenter intrare et exlre; a intră si a essî a dese ori d’in unu locu : a ordină d’in una camera in alta, d’in una casa in alta casa; 2. frequentare, freqoenter adlre, accedere; a merge de multe ori undeva; 3. freqoenter alrom'exonerare; a merge a dese ori la amblat<5re, de acf: l'a appucatu urdinarea; are urdinare cu sânge; nu lu mai lassa urdinarea;— urdinisiu, s. m., cu forma spuria, fora-men altearls; gaura prin care intra si essu albinele d’in albinariulu loru, cu relatione la intellesulu de sub |1. allu verbului urdinare; vedi ordinare in Dictionariu. URDINISIU, s. m.; vedi urdinare, mai susu. URIASIU,-a,adj. s., glgas, gtganteo» gigante, giganticu. URICARIU, 8. m.; vedi uricu, mai diosu. URICIRE,-eseu, v., dupo Diotion. de Buda : exstlrpare; a estirpâ, a sterpi, p. e. una pădure; uricitu^a, adj. part., exstirp&tos; estirpatu, sterpitu. URICU, s. m., diploma; diploma, documenta, actu publicu; uricariu, s. m. 1. dlplomatom sorlptor; scriptoriu de diplomate, diplomatariu; 2. collectione de diplomate sau documente publice. URIMIRE,-eseu, v., dupo Diction. de Buda : rogare, obseorare; a rogâ pre cineva; — barbarismu care nu se aude d'in c6ce de Carpati. URLUfiLA. 8. f., vedi urluire, mai diosu. URLU1RE,-eseu, V. orasslos melere; a macină ceva camu grossu; urluitu, part. sup. subst. in intellessulu verbului; urluitura, si cu forma spuria, ur-luâla, s. f., farlna rillsslma; farina forte vile; fariua pentru porci, ferrecatura. USITIA, usiullitia, s. f., deminutive d’in usia; ostllam; usiâra, usciora. USNA, (cu s aspru sibilante, uşna), L S70________________VAG.___________________ 8. f., dupo Dict. de Jiuda: margo; margine, gardine. USTENfiLA, ustcnire, uatenitoriu, u-atenitu; vedi ostenita, ostenire, osteni-toriu, ostenitu, mai susu in Qlosssariu. USTOIRE, ustoitu, ustoitura; vedi ostoire, ostoitu, ostoitura, mai susu-in Glossariu. UTRENIA, S. f., #pdpov, ofUcium dl-rldom matntlnum; offioiulu sau servi-tiulu de deman^ti’a in baserica , or-thrtdu, adeco la ortulu aârelui. ___________________TAL.____________________ UVRAGIU, s. m., d’iu fr. oarrage,— coventu cu totulu antipathicu limbei române, care s’a introdussu prin unii scrip-tori stupidi, si care nu se va pot6 neoi una data românişi; avemu : carte, opu, opera, si nu se sente neci una lipse de uvrugiu. UVRIERU, 8. m., d’iufr. onrrler} o-perariu, lucratoriu; — incercare stupida si superflua, candu dispuuemu de termini curatu romanesci cari ins16to=in annulu; barbarismu superfluu pre cfttu tempu avemu annulu, care se intellege de totu Romftnulu, de unde se vede co scriptorii filosclavi an volitu numai se ne mystifice, introduoondu unu terminu barbaru neconnoscut», in loculu coventului romanescu connoscutu de tdta lumea. VALPA sau vâlva, 8. f., dupo Dict. de Buda: 1. ancterlta»,amplUad<>; ane- VAM. TEC. *71 toritate, demnitate, amplitudine; 2. pompa, solennltas | pompa, aolanuitate ; 3. pr»clpoum; totu ce e mai allessu, fronte, lucru de frunte; 4. vâlf'a băniei, Iar montanog, dnmon metalllcos; spi-ritu sau spectru care appare (dupo cre-denti’a vulgului) in fodinele de metallu; — compara slav. rolhffl, volbovanle, si duca-se de unde a venitu, co Românulu nu sente lipse de atare terminu. VALLANTACU si vallantocu, b. m., dupo Dict. de Buda : acerYns, cnmolas, ■aasa, jlobns; acervu, cumulu, massa, globu; — barbarismu. VALLATASIU, s. m., lnqnlaltlo, ln-T«»tl(ţ»tIo; cercetare, investigatione; — d'in ung. valIatAt; nu se aude d’in coce de Carpati. VALLATUCU, s. m., eyllndrnt; cy-lindru, sullu; compara si vallantocu de mai susu. VALLOU, s. m., dupo Dict. de Buda : alrens aqnarlnt; albia de apa, trâca de apa, d’in care se adapa vitele;—d’in ung. văllya; d’in cdce de Carpati nu se aude. VALLUGU, 8. f., dupo Barcianu, germ. dlowlnde, dle fohlffswlnd*. «pil» la. d*r dreh—, ankerhaspel; specia de trorblia. VALMA, s. f., arerTDi, comnlu», ca-terva. rl«bo»; cumulu, masBa, globu; de a v'ilm’a: a) arorratlm, cu acervulu, cu rnass’a; b) promit™», mesticatu, fora diferenţia;—volmnsiela, s. f., confotloj oonfusione, încurcătura; vnîmasir^escu, V., confund er*; a confunde, a încurcă; aceste-a născute d’in unu subst. sau adj., vnlmatiu, care inse nu se aude; — barbarismi nesufferiti in limb’a româna. VALMASlftLA, vaîmasire, valmasiu: vedi vnlma. VALSA, vallia, s. f.,si valtiu, s. m., d’in germ. wulzer, fr. vaite; saltu ger-manu, saltu in gyru, saltu in care doue persone tinondu-se de mâni se intorcu de mai multe ori in gyru, dupo tactulu de musica. VAMA, s. f., (Pâ(wt, P^»?)i porto» j rlnm, telonlum; n) tassa ce se s61ve pentru transitu; b) loeulu unde se sdlve &*-gemine tassa; vamasia, i. f., Joi tolonll, dereptulu de a percepe vama; vamatiu, 8Î vamesiu, 8. m., portltor, telonarlaa, pnbllcannt, vamariu, oare percepe vam'a; vedi vama si vumariu in Dictionariu. VAMASl A, vamasiu si vametiu; vedi vama, mai susu. VARDA, S. f., domns Tiiclllarani; casa de veghie; veghia; vardistu, s. m., co-stos, custode; d’in it. *nardla, fr. gard*; vedi garda in Dictionariu. VÂRMEGIA, s. f., comltatus; comi-tatu, districtu care are in frontea sen unu comite, comite supremu, in terr’a ungurâsca; varmegistu, s. m., functio-nariu applicatu la varmejrwi=comitata; — compara ung. Tirmeţyo, vârmeryl-tta; d’in c<5ce de Carpati nu se audu u-semine covente. VARNITIA, s. f., (de la 3 varu. ca vedi in Dict.), fornax oalearla; coptoriu de varu; coptoriu in care se arde calcea, coptoriu calcariu. VATA, a. f., d’in angl. w«d, germ. watte. fr. onato; implutura cu bumbacu la vestimente. VATAFU, si valavti s. m., dnotor, cnrator, provltor; ductoriu, curatoriu, provisoriu; derivatu ; vatasdlu, s. m., aoparltor, «otto«; apparitoriu, custode de n6pte; vata*(a. 8. f.. enttodla, custodia, fnnetione de custode; vatasire,-**cu, V., 8 fi vniasellu, a servi ca vatostîlu. VATASELLU, vatatia, vatasire, vedi votnfu. mai susu. VATEMARE. vatematoriu, vatematu, vatfmatura; vedi vfctimare=.v*tttmore, vectimatoriu — vttttmatoriu. vectimatn =: vetUmatu, vertimatura — veitema-tura in Dictionariu. VATRA, vatrariu, vedi vHra, vetrariu in Dictionsriu. • VATRICE s.f.,dupoB'7rciflwti germ dai relnfarrenkrant, dat wnrukrant, una planta. VECA, s. f., dupo Dict. de B«da. circului, corona, crater; annellu de ferru latu. VECERNIA, s. f., voiparae, officlnm dlrlnum respertlunn; vespera, officiu de s6ra la baserioa. VECHILLETU, 8. m., vedi txckillu, mai diosu. 572______________VEN._________________ VECHILLIMEA, s. f., vedi veehiUu, mai diosu. VECHILLU, s. m., procurator; procuratorii!, plenipotentiaria; derivatu: vţchilletu, a. m., procuratura; procuratura, plenipotentia; vechillimea, s. m., mandatam; mandatu, documentu scrissu prin care se autorisa cineva a face una lucrare. VECI, s. pl., vecii veciloru, stecula sueulorum, de la vecu, s. m., seecnlom; soclu. Compara : rom. vechiu, lat. retuş, gr. ftoţ. D’in veci derivatu : vecia, s. f., eetermum, nternltas, eternitate; apoi: vectnicu,-a, adj., gsternus, semplternus, perpetuus, eternu; si d’in acestu-a altu derivatu : vecimcia, s. f., eterni tas, eternitate. Formele spurie a’au introdussu prin cărturării basericesci. VECIA, vecinicia, vecfnicu, vecu; vedi veci mai sasu. VEDENIA, s. f., visam, tUIo, osten-tom, gpectaculum, adspectus, conspec* tu», facle», speotrum; visione, ostentu, spectaclu, aspectu, conspectu, facia, spectru; —forma spuria d’in unu verbu curatu romanescu, VEDIRE,-eie«, v., aperlre, detegere, nndare, patefacere, Indlev.e; a descoperi, a dî pre facia, a arretă, a indică; derivate : veditoriu,-t6ria, adj. s., pa* tefaotor, Indloator, enuntlator; desco-peritoriu, indicatoriu; veditu,~a, adj. part., patefaotug, manifesta»; descoperita, datu pre facia, manifestu; — barbarismi. VEDITORIU, veditu; vedi vedire, mai susu. VEJIRE.-mcm, v., dupo Dict. ieBuda: 1. componere, conjugere, rlte conneo-tere; a compune, a gpnjuge, a combină bene; 2. refl. a se veji. bme contenire, rlte congruere, a se uni bene, a concordă bene; vejitu,-a, adj. part., conrenlens, coogruus; convenienţe, congruente, concordante. VEJITU,-o, adj., vedi vejire, mai 8U8Q. VELCEDIlSLA, velccdire, velceditu, vtlcedu; vedi vulcediela, vulcedire, vul-ceditu, vulcedu, mai diosu. VENDIOCU, s. m., dupo Diction. de ________________ver._________________ Buda : uannnofolura, f#sels; legătură, fesciâra. VENDIOLLIRE,-escM, v. refl., dupo Dict. de Buda: luctari, rlres intenderej a se luctă, a si intinde sau incordâ poterile; a se svercolli. VENJIRE, venjosu, vedi venju, mai diosu. VENJU, s. m., flexlbllltas; flessibi-litate; derivate : venjire,-escu. v., aeo-tere; a flecte, a plecă unu lucru elasticu; venjosu,-a, adj., flexibili», agllls; flessi-bile, agile, care se p6te facile plecă. VENSLA, venslare, venslatoriu; vedi visla, vislare, vislatoriu. VERBUNCASIU, s.m.; vedi verbuncu, mai diosu. VERBUNCU, s.'m., d'in germ. wer-bung, conqnUItlo mllltum; stringere de voluntari Ia servitiulu militariu; verbun-casiu, 3. m., conductor mllltum; care siringe voluntari la servitiulu militariu. VERCALLUIRE,-eseu, s.,dnpo Dict. de Buda: massam rumpere, massam dl-rldere; a rumpe alluatulu, a impartf al-luatulu; vercailuiiu,-a, adj. part., dlrl-bus; ruptu, impartitu, se dice despre al-luatu; — barbarismu. VERCOLLACI, 8. m. pl., flentie ima-ginarie, de cari dice poporulu co mânca lun’a candu acâata-a se eclipsâdia. VERFU sau vervu, 8. m., rertex, cul-men, caoumen, fastlglum, apex, caspli; vertice, apice, cuspide;—coveotulu e corruptu d’in vertice prin influentia străină, si debe a fi estabilitu pretotindine in form’a sea cţ^ pura. VERIGA, 8. f., vedi verriga in Dio-tionariu cu derivatele selle. VERIGARIU, 8. m., dupo Dict. de Buda: rhamuus oatharticus, Linn. german. der wegedom, kreuxdorn, hlrsok-dorn; specia de spinu. VERINCA sau veringa, 8. f., dupo Dict. de Buda : stragulum, stragala, cento, amphltapa; straglu sau straiu; d’incdce de Carpati nu se aude. VERITELLU, s. m., dupo Bardanu, germ. dle sommerwurz; die sonneuwura, una planta. VERNICIA, verdntcia vrednicia, 8. f., vedi vernicu, mai diosu. _________________VES._________________ VERNICU, verdnicu, si vrednicu,-a, adj. dlgnos, aptos, idoneos, meritus ; demnu, aptu, idoniu, meritosu; vernicla, verdnicia, si vrednicia, s. f., di?nltas, •ptitodo, ldoneitA8,merltuni; demnitate aptitudine, idonietate, meritu;—barbarismi. VEROGA, 8. f., dupo Barcianu, germ. 1. welnhacke, sapa de vinia, săpătură de vinia; 2. pfutze, lacu limosu, balta lim<5sa. VERPELLIRE,-escw, v.; vedi svercol-lire si sverg^ilire, mai susu. VERSIA, s. f., dupo Dict. de Buda : ▼errioulom, nas8a,sclrpicolaplBoatorla; H.assa sau îessa de pescuitu. VERSTA, s. f., 1. aetas; etate, nu-merulu anniloru de la nascerea omului, stadiulq vietiei; 2. Unea, stria, tnnla, rlrga; linia, stria, v6rga iu tessatura; 3. sertura, fascteolos florotn; fasciclu de flori; derivate: verstare,-ediu, v., linei», dlstlngoere, strlare, rariare, lineare; a distinge prin linie, a liniă, a striâ, a vergâ; versa(u,-a, adj. part., llneatan, strlatns, rlrgatua; liniatu, stria tu, ver-gatu; — verstnicu,-a, adj., matoros, a-doltus, (najorennis), maturu, adultu, majorenne; verstnicia,s. f., aetas adulta, aetas matura, aetas rirllis; etate adulta, etate matura, maturitate, maiorennfa;— rădice barbara, celle doue derivate po-streme : verstnicu, si verstmcia, incar-cate, si cu suffisse barbare. VERSTARE, verstatu; vedi versta, mai susu. VERSTNICIA, verstnicu; vedi versta, mai susu. VERTELNITIA, 8. f., d'in rădice bona vertere, inse incarcata cu suffussu barbara, rbombas, glrglllos, instrumentu pre care feminele intendu firele târse; vedi vertentxa in Dictionariu. VERTOPU,s. m., locns paloster; locu palustru, locu limosu; — 1 rbarismu. VESDUCHU, s. m., aer, aether; aera, atmosfera; barbarismu care astadi de abiâ se mai aude in gurele unorn car-turari basericesci. VESSELLA, s.f., laetltla, hilari tas,ro-loptas, Jucooditas, oblectatlo, gaudluin; letetia, ilaritate, juconditate, voluptate, __________________VEZ.________________578 buccuria; derivate : ves$elire,-escu, v., 1. transit. lcetare, Isstiflcare, obleetare, exhilarare, l»tltlâ afUcere; a letificâ, a implâ de letetia, a iraplâ de buocurfa, a buccurâ; 2. refl. totarl, oblectarl, lie-titla afflcl, gaudere; a se oblectâ, a 86 desfetâ, a se buccurâ; vesselitoriu,-t6ria, adj. s., Isetabllls, lsetlflcns, Jucnudus, hllarls sive bllarlas; letificu, jucundu, ilaru; vesselitUy-a, adj. part., in sensulu verbului; vesselosu,-a, adj., lwtltla ple-nos; plenu de letetia; vesselu,-a, adj., care e generatoriulu acestei familie spună, Itetos, hllarls vel bilarns, jucundus, genlalis; letu, ilaru, jucundu; — compara lat. absoletu Titularl=iraiavlCstv, de si nu pretindemu a justifică unu barbarismu ca vesselu. VESSELIRE, vesselitoriu, vesselitu, vesselosti, vesselu; redi vesselia, mai susu. VESTE, s. f., fama, rimor, nuntlns vel nantlnm;fama,rumore, nunţiu, scire; fora veste, ex improrlso, Inopinat*, praeter spem, Insperate;pre neaşteptate; derivate : vestire,-eseu, v., nontlare, an-nontlart, de nontlare; a annuntiâ, a in-scientiâ, a inconnoscentiâ, a dâ scire, a publicâ; vestitoriu.-târia, adj. 8., nnntiot, annnntiator, praeeo ; nuntiatoriu, an-nuntiatoriu, precone; vestitu,-a, adj. part., nontlatus; celeber, famosos; nun-tiatu, annuntiatu; celebru, famosu. VETR1LLA, 8. f., dupo Dict. de Buda , relum navale; velu navale, velnlu navei;—barbarismu. VETDID.-«, 8., pullns; pulliu; in specie : pulliu de liepore; dupo Dict. de Buda:vttua, capra norella, edusauâilâ; — noi n’amu auditu coventulu, astep-tâmu informationi de la alţii;—radicea vtturtu contradice sensului de pulliu. VEVERIT1A, 8. f., solums; sciuru, micu animale solbaticu care sare d’in unu arbore in altulu, cu c<5da perosa si formosa; — compara si viverra, pentru forma, de si acestu-a insâmna altu animale, adeco una specia de mustella, ce vedi in Dictionariu. VEZIRIATU, s. m., vedi vetiriu, mai diosu. VEZ1RIU, sau ve$iru, 8. m., prae- 574________________VIF. _________________ feetus praetorlo «pud imperatores a- ilaticoi; prefectula pretoriulu la sultanii asiatici, primulu ministru allu sultanului ; vitsiriatu, s. m., demnitatea, func-tionea de veziriu. VEZURE, 8. f., mele»; mele, martura, unu animale selbaticu, VICA, 8. f., dupo Diction. de Buda : metreta, modlns; mesura de capacitate pentru aride, patrantariu de 1.6 cupe sau de 64 litre; — compara ung. r6ka; d’incdce de Carpati nu se aude. VICARESIU, s. m., corruptu prin in-fluentia barbara d’in vicaria, vedi acestu coventu in Dictionariu. V1CLENESCE, adv.; vedi viclenia, mai diosu VICLENIA, 8. f., agtotla, rersntla, ra-frltle», callidltag; astutia, versutia, va-fritia, calliditate, insellatione, perfidia, rea credentia; derivate: videnire.-csca, V., aatnte agere, deolpere, falie re ; a inselli; videmtu, part. sup. subst, in sensulu verbului; viclenesce, adj, agtute, versate, vafre, calllde; in moda astutu, versutu, callidu, doloau, perfidu insella-toriu, cu rea credintia; viclSnu, sau vi-deanu,-a, adj., astatas, rersotag, rafer, •allldat, perttdm; astutu, versutu, va* fru, callidu, perfidu, dolosu, insellatoriu,-care a datu nascere la tote celle precedenţi; — altu subst. abstractu, si mai barbirn de c&tu videnia, e vklesiugu, a. m., ca aoellu-asi sensu; — compara ung.bltlen=:perttdos; pentru curiositate compara lat. veterator ca barbaralu vicleana. VICLENIRE, viclenită; vedi viclenia, mai sosu. VICLESIDQU, 8. m.; vedi viclenia, m&i susu. VICLIaNU, videanu, viclSnu; vedi videnin mai susu. V1COLU, sau vicoVu, 8. m., tempesta* procelioia, proceiu; tempestate, procella, fortuna; — compara viticola si vtforu, vedi si v>feru in Dictionariu. VIERIU; vedi vimanu in Diction. V1FELU, 8. m., dupo Dict. de B*da : Inrltator ad uuptla* ; invitatoriu la nunta; — compara ung. îSftoy; d'incdce 4* Carpati nu ie aude. _________________VIN._________________ VIFORU, s. m., vedi viferu in Dictionariu. VIGANIA, 8. f., rigor, rlracltas; vi-g6re, vivacitate; derivate: viganire,-escu, V., 1. transit. veeetnm reddere, excitare, a desceti; 2. refl. rigere, excitări, re-getus fieri; a fi descetu, a se descetâ; vi-ganu-a,adj.rlgem, regetog,rlrldu», ?!• rax; vigente, vegetu, vivace, vividu,— care a datu nascere la tote celle precedenţi;— d'incâce de Carpati nu se aude, si de si Dict. de Buda inderâpta la radicea lat. regetas, noue ni se pare sa-spectu. VIGANIRE, viganu; vedi vigania, mai 8U8U. VlJAIRE,-escu, V., strldere, fretnere, gtrepere, gaerire, eooare; a stride, a freme, a strepe, a sevi, a siuera, a sună; derivate : vijaitonu-târia, adj. 8., gtrldens, fremeo*, atrepens, «aerlens, sooaos; stridente, fremente, strepente, seviente, siueratoriu, sunatoriu ca ven-tuln candu bate tare; vijaitu, part. sup. subst., in tâte sensurile verbului; vtjiti-tura, s. f., atrldor, fremltui, atrepltat, sonltu»; striddre, fremetu, strepe tu, su-netu, aiueratura; vjallia Bau vtjellia, 8. f., tempeatag, procella, aeatna; tempestate, procella, fortuna cu ventu siueratoriu si violentu; VijaUionu sau wjd-liosu.-a, adj., tompesioacu, procellvaag; tempnstosu, procellosu, fortunosu;—pare a fi una imitatione a naturei. V1JA1IOR1U, vijaitu, v>j*\tura; vedi vijaire, mai susu. VIJALLIA eau vijdlia, vijaUiota; sau vtj lltosu; vedi vijaire, mai susu. VINA, S. f., calpa, noxa, error, cri-men; cau«a; culpa, crime, causa; derivatu : vinovata,-a, adj., rea*, noxlot, »od»; culpabile, culpoâu'; d'in aoestu-a derivate: v-novutirt, (mai allessu in com-p09. $ntnnopal>re),-tsCH, V., calpare, ae-cuiare, lutlmulare, culplam aliqnld crl-mlni dare; a culpâ, a inculpi, a accuai; vinoo'ititu (mai allessu in compos. in-mnovat>tn),-a, adj. part., colpatui, re ut, aceu*atns, lnalmaUtu*; culpatu, inculpata, accusatii; vinovatia. s. f., ooxla; stare de culpabile, culpabilitate, oulpo-eitate; occurre ii altu derivatu directa VIS. d'in vina: vinuire, (mai allessu in compos. învinuire),-eseu, v., cnlpare, ori* mini dare; a culpă, a inculpă; vinuitu, (mai allessu in compos. invinuitu),~a, adj. part., cnlpatns, rens, aoensatus, In* ilmnlatus; culpatu, inculpatu, accusatu. VINDECELLA, s. f., dupo Dict. de Buda : betouioa oftlclnalls, Linn., una fl<5re, betonia sau betonica. VINDEREU, s. m., dupo Dict. de , Buda : falco tlnancolus; una passere, ; specia de falcone. j VINET1ELA, 8. f., cu ternainatione ; spuria, d’in vinetu, col<5re veneta. ' V1NOU, 8. m., dupo Dict. de Buda : | aueplol»; suspicione,—inlegatura cu vina • ce vedi mai susu. VINOVATIRE, vinovatitu, vinovatia, ! vinovatu; vedi vina, mai susu. VINTRISIU, adv., 1. ventre repena; tirîndu-se pre venire; 2. obllqne, laterali tor; in directione oblica. VINUIRE, vinuitu; vedi vina, mai susu. VIRCOLLIRE, vircoXlitu, vircollitura; vedi svercolltre, mai susu in Glossariu. V1RLANU, 8. m., dupo Barcianu, germ. der aal; uuu pesce, anarullla. VIRLUGA, s. f., dupo Barcianu, germ. der grUndling, das rotbauge, dle pioise; nnu pesce, goblna, (robie, gobiu sau gobione, fr. goujon. V16CULU sau vi&collu, s. m., vedi vicotu si vt/oru in Glossariu, vedi si vi- j /eru in Dictionariu; observa inse co d'in coce de Carpati se dice mai allessu despre mnstirea cu ventu tare; derivatu : vtscoUire,-esce, v., unipers., ninge si bate ventulu; viscoUttu, part. sup. subst., m sensulu verbului. V1SCOTU, s. m., dupo Dict. de Buda: laquteiuda; iacietudine, turburare. VldECTU, corruptu d'in bissestu sau mai bene d’in btssestile : annu visectu, in locu de : annu btssestile. YlSIEU, s. m., dupo Dict. de Buda: •elum, (ealpram, acalpelluai; ddlta Sau dalta, unu instrumentu cu care se ser-tcbcu carpentaru spre a scuipi in lemnu; —compara ung, t«»#; d’in c6ce de Car-pati nu se aude. 1 V18LA, (ou t obscuru, vbfa), s. f., VLA.__________________578 reuxns; remu, lemnu latu, poiata, lapata, lopata, cu care se m§na navea; derivate : vislare, V., remlgare, a remigâ, a mână navea cu remii; vislatoriu,-t6ria, adj. 8., remex; remigatoriu; vîslasiu, s. m., remex; remige, remigatoriu. 2 VISLA, (ou i claru si cu s aspru sibilante), s. f., dupo Dict. de Buda: ea-nlg aquatluaa; cane de apa. VISLARE, vislatoriu, vislasiu; vedi 1 vida, mai susu. VISONU, s. m.,bjisns, (pboooţ); pftn-dia suptire; — pare a fi corruptu d’in gr. p&jaoţ. VlTEDlA, vitcdiesce, vitediescu, vite-dire; vedi vitediu, mai diosu. VITEDIU,-a, adj. s., fortU, genere-80»; beroa; forte, valenţe; eroe, omu cu Anima si de uaa tarla estraordinaria; derivate : vittdia sau vitejia, s. f., fortl-tado, aulrnas beroleu», faolnag heroleam; | fortitudine, valentia, ăuima eroica, fapta ! eroica, eroismu; vUtdiescu sau vitejescu,-a, adj., fortU, generoaua, herolcos; forte; valenţe, eroicu; vUtdittce sau t>Uejtsce, adv., fortlter, generoae, hereloe;in modu eroicu, eroice; vitedire smvdtj\re,-eacu, V. refl., fortlter se ger ere, anlmum he-rolcum prm«tare; a se portă cu ănima, cu coragiu, cu valenlia, a face fapte e-roice; — compara ung. vtt6i, cu t<5te co si Ungurii IVa impromutatu de la alţii; sensulu propriu allu lui vttidiu e : via* cendl cuptdua, vlctoriae arldna» VITEJESCE, viltjescu, vitejia ; vedi vit&iiu, mai susu. VIZITIU, (cu ti daru), 8. m.; aarlga; aurigu, menutyriu de calli; mulierea ci-, eutmui se dice vieuoica, s. f.; — com-1 para ung. maetfl—coaductoriu; barba-: rismu neconnoscutu Rom&niloru cari 1 pertrecu priutre Unguri, si nu potemu I divină cumu s’a iatrodasu in Romanl’a libera. VIZUINA sau vidiuina, 6. f., foia a, ! foma, caverna; gaura, fovia in care lo-cuescu animulile selbatice. VLĂDICĂ, 8. m., ej)licopo»;epi800pu, arohioreu; derivate : vutduiji, s. f, epl-, ac«pain»;epi8copatu; vludtcesvut-a, adj., eplacopail»; episcopescu, episcopale; vla-itcesce, adj.,(eplaeop*llter), episoopesce, 576 VOL. io modu episcopescu, cumu se covine unui episcopu; vladicire.-escu, v., epl-eeopl monere fuugl, eplscopum esse; a fi episcopu, a admiuistrâ unu epiacopatu; vladicitu, part. sup. subst., in sensulu verbului;—rădice slavica, care insiîmna proprie JEOJidtTjţ, dominus, domnu, — introduBsa prin clerulu slavicucare d’in nefericire a domnitu atâte secle in ba* seric’a româna. Românii d’in Transiva-ni'a nepotendu-se familiarisâ, cu desi-nenti’a femina : cu in vludica, caredupo sensu are se fia barbatu, au fabricatu vladicu in contr’a naturei limbai slavice, inse fora successu; in seclulu nostru ter-minuiu intregu a devenitu triviale si chiaru ridiculu, cu tote derivatele lui, si s'a restituitu vechiulu episcopu in t6te drepturile lui. VLADICESCE, vladicescu, vladicla, vladicire, vladicitu, vladicu; vedi vlădică, mai su8u. VLASTARE sau vlastaria, 8. f., si vlastariu, 8. m., d’in pXaarâptov; vedi blastare in Dictionariu cu tote derivatele selle. VODA, contrassu d'in voievoda, 8. m., proprie beltidux, germ. herios, titulu ce se d& principiloru români pro tem* pulu influentiei sclavice; contractionea (care pentru limb’a sclavica a degene-ratu in unu nonsensu, co-ci la densii voda va se dica apa) pare a se fi facutu de Bom∋ in seclulu nostru terminulu a devenitu triviale si chiaru ridiculu prin restabilirea universale aterminului dom• nu, domnitortu, pr mcipe. VOIESTNITIA, s. f., dapo Dict. de Buda ; mentba allrestrl»; menta sau isma de câmpu; - - n’atnu auditu coven-tulu in vieti’a ndstra. VOIEVODU, 8. m., bellldax; vedi voda mai 8U8U. VOJIRfi, vojeire, vojaire,-escu, v.; vedi vtjatre, mai susu in Qlossariu cu tote derivatele selle. YOJOID, si voju, s. m., dupo Dict. de Buda: rarum caput brasolc»; v^rdia rara. VOLNICESCE, volnicta, volnicire; vedi volntcv, mai diosu. VOLNICD,-a, adj., d'in volia cu ter- minatioue spuria, Toluntarlaa, ari r!us, liber; care lucra dupo volta sea, dupo arbitriulu seu, cu t<5ta libertatea, voluntariu, arbitrariu, liberu; derivate: voiniceşte, adv., rolnnturle, arbitrari*, libere; in modu voluntariu, arbitrariu. liberu, dupo voli'a sea, dupo arbitrariulu seu, cu t<5ta libertatea; volnicia, s. f., li-bertaa, libera rolonta*, liberam arbl-triow; libertate, voluntate libera, arbi-I triu liberu, actu ffira respectu la lege; volnicire,-escu,Y., arbltrarle agere; ala* cri dupo voli'a sea, a lucră arbitrariu; — barbarismu formatu de cărturării fora critica, care inse s’a deacreditatu pre deplenu in dillele ndstre. VORNICELLU, vornicessa, vornicia; vedi vomicu, mai diosu. VORNICU, s. m., prnfectDs, prvpo-sltus; prefectu, prepositu, primariu; in vechi'a hierarchia politica vorniculu eră prefectulu curţii domnesci, (pr»r«c-tug praetorlo), apoi ministrulu affaceri— loru interne, capulu administrationei po—-litice, guvernatoriulu terrei;pre tempuli^» fanariotiloru senomira doui vornici, u— unlu de târr’a de susu si altulu de tlrr’aft de diosu; demnitatea vornicului, si ministeriulu seu se dicea vomicia ; subalternii lui, vornictlli; consârtea vornicului se chiamâ vomiccssa, primarii communiloru inca se nomiio vornici: vorniculu satului, malierile loru , vornicesse; marele vomicu— dupo regulamentulu organicu,—eri ooo titulu nobilitariu de prim'a ordine; !• cumu cu adjutorulu lui Domnedieo aou scapatu de t6ta acesta archontoloju barbara; — form'a primitiva scliTica correcta fu dvumicu, care au sa potd pronuatiâ de Românu, cf sau se aotlcUj in tvormeu, sau se redusse ia VOSMEIE, vosmentăic, vosmenti (cu 8 aspru sibilante iuaiute de *), m. pl., dupo Dict. de Buda'.cararip«J «Inae, cărnuri de porcu, pârti d'in nea porcului; — noi n’arau aaditn ventele aceste-a in vtâti'a n<5str»; fia ore d'in 07rf;=sacca8, de unde omentura, («p meutam, si apoi •»( tnm) ? care ar fi atunci mai vechj câtu classiculu omentom. _____ __________VRA.___________________ VOSTINA (ca s aspru sibilante, voş-tina), 8. f., mai allessu in plur., voşline, dupo Dict. de Buda : f»ei cerca, l'ecile de c^ra cari remânu dupo storcerea fa-gurului de c6ra; derivatu : vostinariu, s. m., ooSmtor faecls cereae, care couo-pera si face negotiu cu facile de câra, negotiatoriu de feci de c6ra;—alţii pro-nuotia : boslina, bostinariu. VOSTINARIU, 8. m.; vedi vostina, mai susu. VOTRU, votria, votrire, votritu; vedi votru, mai diosu. VOTRU, s. m., 1. leno; lenone, pro-curatorlude moretrici, rufianu; 2. împilarăm conciliator; petitoriu pentru alţii; derivate ivoira, a. f., 1. lena; lena, pro-curattfria de metrici, rufium; 2. nuptla-rum conclUatrix; petitoria pentru alţii; vottia, s. f., 1. [enoolnlum; lenociniu, procuratione de metrici, professione de rvfiunu sau ruftana, 2. conjugll petitlo; petitoria; votrire,‘tscu, v., 1 lenoclnari; a lenocinâ, a procură meretrici; 2. uup-tlas couolllaro; a peti in casatori*; ve-tritu, part.sup. subst., in sensulu verbului; — form’a votru (comparata cu lotru latra, iu locu de lator) ur duce la votor (care nu essisto in limb’a latina, dâro a'ar pot£ formd d’in rotum) cu sensulu de promisioriu, cea ce e arillutoriulu. VRABIA, s. f., passer, frlugilla ilo* mestlca. Lin».; passerella care strica grânele; vedi volubile iu Dictionariu, d’iu care pare a fi UDa scalciatura; derivatu : irabiariu, 3. m., pusserum aooeps; care pronde passerelle de geaulu celloru ce strica grânele. VRABIAIUU, (reu vrabieriu), a. in.; redi vrăbii, mai susu. VRABU, sau vravw, s. ni., dupo Dict. de Budi: cumnlua > acerrus; cumulu acervu; — noi n’amu auditu eoventulu acestu- a. VBAGIA, vragirc, vragiioriu, vtu-fftlu; vedi vraja, vrajir,e, vrujitoriu, vrajitu, mai diosu. VRAGIBA, vragibire, vragtbitoriu, vragXbitu, vedi vtaşbu, vraşbirc, vraş-bitoriu; vraşbiiu. VRAG1MASIA, vraylmasie»cc, vrayt ■ masiescu, vragfmasire, vraglnusitu, VRA. 577 vraglmasin; vedi vraşmasia, vraşma-sitsce, vraşmaskscu, vraşmasirc, vraş-ma*itu vrvşmasiu. VRAJA, sau vraglu, s. m., arajuaglca, iucantatloj arte magica, magia, incauta-tura, farmecatura, necroman tfa; derivate: vrăjire sau vragire.-escu, v., 1. arte magica utl, Incauture; a face magie, a incantâ si descântă, a faruiecâ, a face necromautfe; 2. curaitare, elrcnmcur-sarej a allergâ inc<5ce si incollo; vrăjitorii« sau vragitoriu ,-toria , adj. s., rangloas; s. m., magoa, încântător; S. f., locuntatrlx; magicu, inoantatoriu farmecatoriu, necromaute; vrajitorla sau vragito: ia, 8.T., ars magica, magia; arte magica, magia, farmecatorla; vrajitu sau vrugitu part. sup. subst., in sensulu verbului; vrajitura sau vragitura, s. f., ln-caotatlo; incantatura, farmecatura, ne-cromnotia; — barbarismi ornbili cari potu placă uumai filosclaviloru incarnaţi. VRĂJIRE, vrăjitorii*, vrăjitor ia, vrăjiţi», vrajitura; vedi vrija, mai iusu. VRAMNITIA, s. f.jvedi vranitia, mai diosu, VRANA, sau vrSna. s. f., o», orifl» clum dolil; gur'a sau gaur’a unei buti; dopulu cu care se astupa acea gura sau gaura; — barbarism». VRANTIA, sau vrumnitia,8. f., porta, p6rti; — barbarismu superfluu. VRASBA, (cil s aspru sibilante, vraşba) sau vrugibtt, P. m. dl^aidlum, dUcordla, alt^rcatlo, jurglum, contentlo, rl&ae, trlcaoj tumoltu*, strepllusj discordia; c^rta; tuuiultu, strepetu;derivate : vras-bire sau vragtbirc,—(mai multu in com-pos. i»vr/i8btrt),-escu,v., l.trans. a) turbare, concltare, Instigare; a turbură, a instigd, a attitii; b) rlxa» excitare, rl-xaa elere, jurgla jactare, dlssenulonem Facere, dlsoordlni» scroinuir; a descetâ cărta intro Omeni, a seminâ discordie, a facc inimiciţia; 2. refl. -t^anlmo tejungi, InlmicitfaB suiiclpere; a se desbinâ, ase certâ, a se f.ice inimici; b) oxolt«rl,c«n-cltarl, irrltarl, advernis allquem; a se interritd, a se meuid asupr'a cuiva; — vrasbiloriu sau vragîbitoriu, (mai multu in compos. invrasbitoriu).-/^^, adj. 3., dlucordiotos, torbtleutus, turba» îpl* ___________... ____________Ui_______________ 578 VRE. rans; eoncltator, turbator, jurglorum aoctorj discordiosu, turburatoriu, atti-tiatoriu, orditoriu de certe si inimiciţie; — vrasbitu sau vragibiţu, (mai niultu in compos.invrasbitu), part. sup. subst., in sensulu verbului. VRASBIRE , vrasbitoriu , vrasbitu; vedi vrasba, mai susu. MASIA, vrasmasiesee, vrasma-wmasirc, vrasmasitu; vedi vras• ai diosu. tfASIU, (cu s aspru sibilaute, vraşmăsiu) sau vragîmâsiu, s. m., inlml-cos, hostia, adversarlns, malerolus; in-imicu, adversariu, dustnanu; vraşmâ-tia, sau vragîmusia, s. f., Inimica, ho-BtlSţ adrersarla, inalerolaj inimica, ad-versaria, duşmana; — vraşmasiu sau vrapîmasiu.-a, adj., relietnoua, valldns, fortis, poteas; veemente, tare, potente, terribile, infricosiatn; derivate : vroş-matla sauvragîmasia, s. f., abstr.,lnlml-«ltla,hoitlllta», malerolentlajicimicitia, ostilitate, dusmania, malevolentia; vraş-masiescu sau vragimasi eseu, - a, adj., InlmlcDi, hostllU, maleroloi) inimicu, ostile, malevolu; vraşmasiesce sau vragt-masiesce, adj., Inimice, hostillter, raale-rele; in modu inimicu, ostile, malevolu, ca inimicu; vraşmasire sau vraglmasire, -««cu, V. trans,, hostillter agere» a lucră ca inimicu; ase portă ca inimicu; refl. a te vraşmast, (mai multu in composit. invrasmasl), Inlmlcos flori, a se face inimicu ; vraştnasitu sau vragtmasitu, (mai multu in compos. i«wast>jasi7M),-a, adj. part., lnlmlcns factus; facutu inimicu,—barbarismi orribili, acuma tare discreditaţi. VRAST1NA, (cu 9 aspru sibilante, t>ra§lina), s. f., synonymu cu vrabu sau vravu. VRAVU, s. m., camolus, acerrus; a-cellu*asi cu vrabu; — covente cu totulu contrarie naturei limbei române. VREDNICIA, vrednicire, vrcdnicilu; vedi vrednicu, mai diosu. VREDNICU, verdnicu si vernicu,-u, adj., dlgnus, aptos, habllls, bene merens, ■erltns; demnu, aptu, capabile, abile, raeritosu; vrednicia, verdnicia Bi verni-fia, l. f., abstr. dlgnltas; aptltndo, ha- _______________VRE. ________ hlllta*, meritam; demnitate, aptitudine, capacitate, abilitate, meritu; vrcdnicirc verdnicire, si vernicire, (mai multu in compos. invrednicire),-escu, v. trans., dlgnum reddere; a face demnu; refl. dlgnarl; dlgnns (Ieri; a benevoi; a se face demnu; vrednicită, verdnicitu si vernicitu, (mai multu in composit. m-vrednicitu),-a, adj., part., dtgnatus;—originea coventului e obscura; sclav, rrod-nlt ar semină la forma, inse nu convine sensului, fiendu co semnifica: stricatiosu; germ. wiirdlg s’ar appropid mai tare cu sensulu de adiectivulu in ce6tione, si peno la unu gradu cu form’a verdnicu, inse nu da neci una garantfa; latin ulii veredlgnns ar fi potutu degenerâ iu vrednicu numai in gurele 6meniloru lipsiţi de totu geniulu limbei loru. Form’a, veri-cumu s’ar luă, remâne rebelle limbei române, d’in aedsta cansa nu osi-tămu a relegă intre barbarismi adiectivulu vrednicu cu t6ta famili’a lui. VREME , s. f., tempus, tempoatas; tempu, tempestate; derivate : vremelnic»,-a, adj., temporali», temporaaeas; temporale; de acf: vremelnici*, s.f., tem-poralltas; temporalitate; vremelnicesce, adv.,temporaIiter, pro tempore, adteu-pns; temporale, pentru unu tempn, peno la unu tempu;—d'in vreme s'a formaţii symu verbu unipers.: vremuire,-esce, e tempu reu, pldua, ninge, bato ventulu. Coventulu vreme asiă cumu se presenta, are physionomia sclavica, inse cestionea despre originea lui remâne deschisa. Compra gr. ^âpoţ, dîpaiţ, &!pţr«, vHpjirj, lat. fer vere, de unde fermeutum care nn e de câtu prolongationea fermen; germ. wurm, wttrme, cari stau Wte in connessioneetymologica :d£p|ta, fermen, TTiirme, treme; observa co Treme e neutru ca si fermen si dspp.a, si co face pl. vremloa, ca si fermlnn; semnificatiouea principale e: tempestate «are ftrbc, germ. VREMELNICESCE, vremelnicia, vre-melnicu; vedi vreme, mai susu. VREMUIRE, vretnuesce; vedi vrenr, mai susu. VRENA, (pronunţia vrem),8, f.: vali vrana, mai susu. VBISTA, s. f.; vedi versta, mai susu îu Glossariu. VRDCHU, s. m., bruclius, ucarabaeus ■raclolniita; scarabeu d’in lun’a lui Maiu. VDCLA, s. f., d'in fr. boucle, olnciie nas; cineinnu de poru, spirale de peru. VULCEDIELA, vulcedire, vulceditu; •vedi vulcedu, mai diosu. VULCEDU, (pronunţia « obscuru viU-cedu),-a, adj., Ilrldos, guggilUtus; li-vidu, venetu de batalia; derivate : vul-cedicla, s. f., cu forma spuria, livor, rl-b«x, «agglllatio; venetaria, pota veoeta pre pelle causata prin batalia; vulcedire, -eseu, v. trans., «ogglllare j a face cor-puln venetu prin batalia; refl. a se vuî-cedi, lirere, sugirlilarl; a se face vânetu prin batalia; vuleedUu, part. sup. subst., in censulu verbului. Diction. de Buda : deriva vuicedu de la uloua; noi lass&mu cestionea deschisa peno la inrestiga-tîoni mai profunde. VDTCA, 8. f., pre a locure otca, or«-matum; vinu arsu, lic6re;—barbarismu cu totulu contrariu legiloru limbai române. Z. ZA, zaua, 3. pl. zulle, lorica, tlio-rax; lorica, thorace, coriacia, (it. eoraz* za, fr. cairasse). ZABALLA, 8. f., 1. lupatom, posto-nls vel prostomis, (rcpcmofjis, smaro-(itţ); frenu, partea de ferru a frenului care se pune in gur'a chilului, morsulu, (it. morso,imboccatora, fr. mors); 2. pn-itola, lichen in angolo orisj pustula care ge face in ânglulu gurei; derivatu cu forma deminutiva : zaballutia, s. f., ca-ten'a care stringe frenulu preste fălcile callului, (fr. goormette). ZABAVA, s. f., moraj intardiare; de* rivate : zabamre,-escu, v., morari, com-morarl, moras necterej a intardiâ; za-bavitoriu.-toria, adj. s., raorator, ceasa-tor, tardos; intardiatoriu, tardivu; za-bavnicu,-a. adj., morang, moratorins,ce8-«ana, tardus, tnorosos; intardiatoriu, tardivu, morosu;—barbărismu nesufferitu. ZABAVIRE, zabavitoriu, zabavnicu, vedi soibava. ZABLOU, (cu o obscuru, zăblou), s. Di., 1. carbasus, relom; velu de pândia grfissa cu care se accopere carrulu incar-catu cu merce; 2. adolesceui, jorenisj fetioru, june, copillandru;—pentru celle doue sensuri disparate păru a ti done rădici diverse, d6ro amendoue barbare. ZABRANICU, s. in., pannas, renta» toxtllis, Unea nebula; pândia rara si cu fire cretie, fr. cr€pe; — barbarismu. ZABREA sau zahrcllo, pl. zabrelle, clathrl, cancelli; cancelli, gardelle sau gardille, gratiile; derivatu : zabrellarxu, s. m., cancellorura fabor; fauru de can* celli, si negotiatoriu de cancelli; zabrel-lutie, s. f. pl., deminutivu, tenneg can-eelll, mici cancelli. ZABDNAR1U, s. m.; vedi zabunu. ZABUNU, 8 .m., toga, togula; vesti-mentu terrauescu; derivatu; zabunariu, 8. m.*, care face, si care vende zabune; — vedi sabanu in Dictionariu. ZACATORIU, zacatura, zăcere, za-cutu; vedi jacere, jacutoriu, jacutu, ja~ cuiura, in Dictionariu. ZACHARU, (zaharu), zacharosu, za-charire, eacharisire, zachariiu, zachari-situ, etc.; vedi saccharu in Dictionariu cu ttfte derivatele si compositele selle. ZACUSCA, s. f., jentacolnm; dejunu; —barbarismu orribile si superfluu. ZADA, s. f., larix; larice, specia d« pinu bonu pentru constructioni. / 35 A L. ZaP. ZADARIRE.-<»ew, V., exttare, Irrl- Urr; a interrită, a descetâ, a attitiâ; B»daritoriu,'tonal adj. s., excitau», lr-HUa«, «xeltaUrt Irrltntor; interritato-riu, attitiatoriu ; zadnritu, part. sup. wbst.; in sensulu verbului; zadaritura, • f., actione si effectu allu actionei de hs’-'riitare, etc. ZADARITORIU, zadaritu, xadari-ittrti; vedi sadarire. ZADARNICIA, zădărnicire, zadarni-citv. tndarnicu vedi zadartt, mai diosu. ZADARU, adj., mai multu in locu-tionea: in tadaru, In casgam, In ranom, fru»tra> fratl»} in desertu, in vanu; derivate : tadarnicurB, adj., ranng, Irrl-toi. laanU; desertu, vanu, fora folosu, (ora «copu; de ad : eadarnicla, 8. f., va-nlta«, loanltas; desertatione, vanitate, inanitate; zădărnicire,-eseu, v., Tannm facer#, a, ciilor, ardor, ferTor; căldură naturale mare. ardtfre, fervdre; — barba-riimu inutile. ZAGANU, 8. m., dupo Dict. io Buda: tultnr percnopterim, (jrspxvrfjrrspo;), «pecia dn vulture cu penncla negrastre. ZAGAZU, s. m., agrfrer; argioe, vallii do jismeutii care impedica cursulu apei; - Durbari*mu. ZA1IANA, (pronunţia zahanâ), s. f.; vodi gitlhnnă, mai diosu. ZAHAHEA, (pronunţia zuluirea, pl. tahunlle), s. f., provisione de buccate; coventu turcescu. ZA IU, 8, m., dupo Dict. de B*da : (laelni goluţa In nndlt uatangj ghiacia rupta care innota pre apa. • ZALHANA, (pronunţia ealhimâ\ s. f., casa sau locu unde se talia vitele, ! macellu, macellarfa;—coventu turcescu. 1 ZALLA, S. f., annnlng eatrna>j an-nellu d’in una catena. ZALLOGIRE, znllogitu, ztflogitura; vedi zallogu., mai diosu. ZALLOGU, s. m., pl?nos; pemnu, hy-potheca, lucru datu in possessionea al-tui-a, ce serve de garantfa peno la sol-verea unei summe; derivate izallogire,-eacu v., 1. opplrnerare; a oppemneri, a pune pemnu, a dâ pemnu; 2. plţnerarl, ptgoorl snmere; a luă ceva ca pemnu; 3. plţnos «apere de qoopiam; a luă pemnu de la cineva; zallogitu, part. sup. subst., in sensulu verbului; zalogitura, s.f., res plgneratlcla, s. f., actione si ef-fectu allu actionei de pemnerare. ZALLUDU,-a, adj., dupo Dict. de Buda : simplex , gtolldog; simpla , fora multa mente, stolidu, prostu. ZAMA=«emo, s.f.; vedi zema in Dic-tionariu cu t<5te derivatele selle. ZAMBILLA,s. f., hjraclnthus, raool-nlnm, una flore, hyacinthu, vacciniu. ZĂMISLIRE,-făcu, v., «onrlpere; a concepe, a luâ in pantice; zamislitu,-a, adj. part., concept»; conceputu, luatu in pantice;--barbarismu orribile. ZAMOSIRE=^mosire,-escM, v. refl., a se zemoH, sncco rrp'erl; a se impl6 do mna=succu; zamottituz=izemotUu,' a. adj. part., gucco repletoa; implutu de jer^ma=succu. De supplenitu in Dict. ZAMOSITIA. s. f., biblocara, altlma oDlcInallg. Linn.; una specia de malba, ibiscu, alth6a; — formatu d’in zamosu —zrmoou. ZAMOSU=«»»osm; vedi zemosu, in Dictionariii. ZAMURCA = zcmurca. b. f., Ju»en-lum vile; zâraa vile, supa lunga, supa care nu so p6te manei; —pentru forma compaia amnrea. De supplenitu in Dictionariu. ZAPACfiLA, 8. f., vedi aapacire, mai diosu. ZAPACIRE,-eseu,v., 1. trans. ton Tindere; a confunde, a ammetf, a încurci; 2.refl. confandl) ase confunde, ase am-meti, ase incurcâ;eapacitu,-a adj., con-fugng; confosu, ammetitu, inenreata, Metu;—sapac&a. s. f.,c«nfnsloconfusio-ne, ammetire, incurcatura;—barbarism u. ZAR. ZAR. 881 ZAPACITU,-o, adj.; vedi eapacire. ZAPADA, s. f., nix; neue, nins<5re. ZAPARSTE.s., dnpo Barcianu, germ. der Iet*t?eborne; ultimulu nascutu, po-stnmas, postumulu; — barbarismu pa* cinu respanditu. ZAPCIU, s. m., coventu turcesca in-trodussu pre tempnlu fanariotiloru, care se ptfte compară cu subprefectu. ZAPISU sau zapissu, s. m., ysip6ipa-tpov, ot>mfpayifl, gf ngrrapha; documentu in scrissu, in spcoie obligatione;—scla-▼onistnu inutile. ZAPODIA, 8. f., dupo Dict. de Buia: ▼allis, eonvmllls; valle; — sclavonismu inutile. ZAPOBIJ, s. m., dupo Dict. de Bada: morbilll nethi, rnbeolae; specia de mor-bu prin care rosiesce pellea, rubiore. ZARIRE ,-eseu, v., dupo Barcianu, germ. nloht brnnsen kSnnen, a nu se potâ pissiâ; atch vergtopfen, a se oppri pissiatulu, a se astupă; zapritu-a, adj. part., care nu se ptfte pissiâ, cui s’a op-pritu pissiatulu; — barbarismu. ZAPBITU,-o, adj., part.; vedi zaprire mai susu. ZAPSIRE,*c«!M,v.,dupo Dict. de Buda: Inopinate deprohendere; a prende pre cineva in delictu pre neaşteptate; zap-tttu,-a, adj. part.; Inopinate deprehen-•as; prensu in delictu pre neaşteptate;— barbarismu. ZAPSITU,-a, adj., part.; vedi zapsirc, mai susu. ZAPUSIELA, 8. f.; vedi zapusire, mai diosu. ZAPUSIRE,-escw. v. gnffooarl prae ealore; a se suffocă de căldură; derivate: z&pu8itoriu,-târia, adj. s.. snffocans; suf-fooatoriu; eapvsitu,-a, adj. part., gnffo-catng; suffocatu; zapusiela, s. f., auffo-eatio; acţiona si cffeetu allu actionei de snffocare; — barbarismu. ZAPUSITORIU, zapusitu; vedi zapusire, mai susu. ZARA=.eera, s. f.; vedi sera in Dictionariu. ZARAFU, s. m., argeutarlug, trape-sita; mensarlus, nnmmnlarlas; scambia-toriu, bancariu; derivatu: zaraflicu, 8. m., reale, rea arţentarla; scambiu;— coventu turcescu; compositulu d’in urma incarcatu si cu suffissu turcescu; — se aude numai d’in c6ce de Carpati. ZARE, s. f.; lnx, Innen, gplendor, fnlţor, elaritag; luce, lumina, splenddre, fulgere, luctfre, claritate; derivate : za-rire.-escu, v., cernere, eonaplcare, spec-tare; oeulia observare; a ved6 cu puci-na intensitate; zariiu,-a, adj. part., spee-tataa, ocoliş obserratna; zaredia, s. f., dupo Dict. de Buda : splendor, auoto-rltag, amplltndo; 8plend6re, auctoritate, mărire, amplitudine; — vedi diarire in Dictionariu, si diara in Glossariu. ZARtiDIA, tsarire, zaritu; vedi zare, mai susu. ZARIFU,-a, adj., amoenng, renustus, decoraa, eleţana; formoau, venustu, e-legante, amenu; eariflicu, 8. m., reale, deeoa, rennstas, gratia, eleganţi»; for-mosltia, venustate, gratia, elegantia;— de origine turcâsca; cellu d’in urma incarcatu si cu suffissu turcescu. ZARNIRE ,-eseu, v. refl., retorres* cere; a se flaccl, a se esturpiă, a se palii, se dice despre plante;' zarnitu,-a, adj. part., retorrtdua; flaccitu, esturpiatu, pallitu;— barbarismu. • ZARNITUj-o, adj. part.; vedi zomire mai susu. ZARU, s. m.,corruptu d’in sera; vedi zaru in Dictionariu, vedi si 2 sera in Dictionariu. ZARVA, s. f., 1. tnmnltng, clamer, atrepitns; tumultu, clamore, larma, strd-petu; 2. rixae, jurgia; c^rta, discordia, derivato : zar mire,-eseu, v., 1. tnnnl-tnari, strepitare, clatnorem oiere; a tumultoă, a strepitâ, a face larma; 2. rixari, jorgari; a se certă;—zarvui-toriu,-torta, adj. s., rixogoa, jnrgioang; rixator, jurgator, jnrgatorina; certato-riu; zarvuitu, part. sup. subst., in sensulu verbului; barbarismu. ZARVU1RE, earvuitoriu, zarvuitu, vedi zarva, mai susu. ZARZAVATU, 8. m., Iegnmina; legu-mine; derivatu: zarzavagiu, 8. m. pers. • letromlnarlas; leguminariu;—coventulu sâmina cu verdiaria, inse alterationea e supprendit(5ria; zarzavagiu e incarcatu cu unu suffissu turcescu, cea ce descâta 582____________ZAV. _________ suspicionea despre romanitatea covcn-tului intregu. ZARZERA, 3. f., pruuum armoiilauiim; iic6sa naturale; sarznru, s. m., ar* i.-.f nir.oi (arbor); apricosu naturale, porau j>rjduce sar zero. ZARZERU, s. m.; vedi sarzcra. ZASCU, s. m.,. dupo Dict. de ltuda : 1. pegma, suggestos; tablatu, stcllagiu, 2. coblle rlnariorum; lemnu pre care se asscdia butile cu vinu. ZASITE sau eassite, 8. f. pl., dupo Dict. de Buda : furfnres farinosl; furturi farinose, teritie mestecate cu farina; —barbarismu. ZASTAMU, s. f., dupo ! arctanu, germ. der grund, dle grundlage; fundamenta, base;—noi n’amu auditu coventulu; credemu inse co o ffrte barbarii. ZATIGNELA, s. f., vedi satignire, mai diosu. ZATIGNIRE,-eseu, v., 1. turbare, In* terpellare; a turbură, ainterrupe, 2. of* fendere, scandalom praebero; a offendc, a supperă, scandalisâ; zatignitoriv,'toria adj. s., turbmtor, lntorpellator, offensor, turburatoriu, interruptoriu; supperatoriu; offensoriuţ scandalisatoriu; zatignitu, part. sup. subst., in sensulu verbului;— zatignela, s. f., cu forma spuria, 1. tur-batio, intorpellatio; turburare, interru-pere; 2. offensio, offendieolom, scanda* lomj supperatione, oifensione, scandalu; —barbarismi orribili, inse superflui. ZATORU, s. m., dupo Dict. de Buda: sumenj ugeru de scr6fa. ZAUA, s. f.; vedi zâ, mai susu in Glossariu. ZAUITARE, zauitatu, in locu de uitare, uitatu; se aude numai in banatulu Temisianu la Românii cari stau in con-tactu cu Serbii. Z AVfiDIA, s. f., dupo Dict. de Buda: volum, plaga, cortina; velu, cortină, perdella;—barbarismu. ZAVERA, s. f., proprie : pro Ude, pentru credentia, lupta pentru credentia, apoi revolutione; zavergtv, s. m. pers., care se lupta pentru credentia, revolu-tionariu;—coventu compusu, de origine sclavica; zavergiu e incarcatu si cu unu suffissu turcescu. __________________ZID;___________________ ZAVESDA, s. f., stella, a«teriscu» 5 asteriscu de metallu care se pune preste disculucu pânea’consecrata, in baserica; —covcntu barbaru si obscuru, pre cându asteriscu si stella espremu lucriilucu multu mai bene si mai claru. ZAVISTIA, s. f., invidia, llror; invidia, pisma; derivate: zavistnicu,-a, adj. Inridus, lividos; invidiosu, pistna-tariu; zavistuire,-escu, v., Invidere; a invidtS, a fi invidiosu, a pismui, a fi pis-inatariu; zavistuitu, part. sup. subst., in sensulu verbului; — barbarismi orribili cari inse nu se audu in gur’a poporului, ci numai in gur’a carturariloru filosclavi. ZAVISTNICU; vedi zavistia, mai ausu. ZAVISTUIRE, zavistuitu-, vedi zavistia, mai susu. ZAYoDU, s. m., dupo Dict. de Buda: caniş lanlarlu»; cane de macellariu; — barbarismu. ZAVOIU, s. m., dupo Barcianu, germ. der wald an vinem flusse; selba sau pădure 16nga unu rîu;—barbarismu. ZAVORIRE; zavoritu; vedi zavoru, mai diosu. ZAVORU, s. m., dupo Dict. de Buda: pessulus, repagulum, retlnaculnsn, vec-tls; pessulu, repaglu, cuniaMria, vecte care se pune perpendiculariu pre usia in partea d’in întru spre a ua incuniă, si a impedecâ deschiderea de partea d’ia afora; derivatu : zavorire,-escu, v., peg-sulo elandere; a incuniă cu pessululu; zavoritu,-a ,adj. part., pessulo clausns; incuniatu cu pessululu. ZECHE sau zeckia, s. f., vedi 2, saga, si sagla in Dictionariu. . ZESTRE sau sestria, s. f.; vedi die-stria in Dictionariu. ZIDARESSA, zidăria, sidarire, zidarii». ziăariu, vedi zidit, mai diosu. ZIDIRE, ziditoriu, eiditu; vedi sidu, mai diosu. ZIDU, s. m., murns; derivate: zidari», s. m. pers. caementartog; murariu, mu-ratoriu; zidarâssa, s. f., caementarla, muliere a murariului, muraressa; zidarii, s. f. reale, a) opus laterlclom; lucru de murii; b) ars caementarla, arte a murariului, murararia;— zidarire,-escu, v., caementariam artem exercere, opui zla. ZUL 583 laterlcium facero, murare; & essercitâ artea de mnrariu, aconstrue cu cărămidă, . a mură; eidaritu, part. sup. subst., in intellessulu verbului; vedi si siduire mai diosu; — zidire,-eseu, v., a) aedlflcare, condere, struere, oxstruore; a edifică, a construe, a face unu edificiu; b) mo rare, opus luteriotum facere; a mură, a face mnru de cărămidă; c) creare producere, a cro'i, a produce ; ziditoriu,-toria, adj. s., a) aedifloator, condltor, exstra-etor; edificatoriu, constructoriu; b) opus laterlciam facieus, muram struens, mura to rin; c) creator, fabricator, plastes; creatoriu, fabricatorin, formatoriu;—zi-ăitu,-a, aedlflcatos, exstrnctas; mura-tusj creatos; edificatu, construitu; murata; creatu, facutu, formatu; —ziduire, -esou, v., murare, opus lateriolom facere ; a mură, a face muru, a construe cu cărămidă; ziduitu, part. sup. subst.; in sensulu verbului; — vedi si sidanre mai susu,— t6te d’in radecina barbara. Z1DUIRH! ziduitu, vedi z'du, mai susu. ZIMBETU, 8. m., vedi zhnbire, mai diosu. ZIMBIRE,-C5CM, v., subrldere, arri-dere, renidere; a surride, a arrido; derivate : eimbitoriu,-toria, adj. s., subrl-deiis, arrldens, renidens ; surriditoriu, arriditoriu; zimbitu, part. sup. subst., in sensulu verbului; zimbitu sau zimbetu. 8. m., risus lenis, arrisio, renidentia; surrisu, arrisu. ZIMBRA, s. f., dama; c&rba, dama, capriora. . ZIMBRI, s.m. pl., dentes luplul; donti lupini cari crescu in gur’a omului. ZIMBRU, s. m., bos nrus, lios silve* stris; bouru, bou selbatecu. ZINGALLIRE,-«sc«, v., comprlmore; a compreme, a sordî, se dice despre lin-tie; z.ngallitoriu,-t6ria, adj. s.,compri-mens; care compreme, sordesce lintiele; gingallitu, part. sup. subst., in sonsuln verbului; zingallitura, s. f., actione si effectu allu actionei de zingaîlirr. ZIRNA, s. f., dupo Dict. de Buda : •olanum nigrnm, Linn., una planta, golanii negru. ZLATAIiESSA, zlalarii; vedi .:hta-riu, mai dio9u. ZLATARIU, 8. m., aurarius;aurariu, spollatoriu de auru; slataressa, s. f., auraria; auraria, spellatoressa de auru, si muliere a aurariului; zlataria, s. f., rea auraria; auraria;—rădice slavica, contraria geniului limbei române, si cn to-tulu superflua. ZLÂTINA, s. f., dupo Dict. de Buda: ailiurt, saUltara, salsedo; salsilag*; saratura; — barbarismu pucinu connos» cutu. ZLOTU, s. m., proprie : aurea t; flo-rentinu de auru; apoi unu florente de argentu; unu florente de arame;—sum-ma de 30 parălle; — rădice slavica, de multu essita d’in usu. ZOIU sau eoia, 8. pl., zoie, faecet; feci, loture, sordi, spurcationi. ZOLLA, s. f., dupo Dict. de Buda : iueta, labor; lupta, lucru greu, incorda-tione de poteri; derivatu : zollire-escu, v., 1. trans. lararc; a spellă; 2. refl. Ido-tari» Tlres Intondere; a se lnptă, a si intendo poterile, a si incordă poterile, a se adoperă d’in tote poterile; eoUitu, part. sap. subst., in sensalu verbului. ZOLLIRE, zolltttt, vedi eolla mai susu. ZORIRE, zoritoriu, zoritu; vedi zoru, mai diosu. ZORU, s. m., urgeus neoessitas, ur-gentia; urgentia : a ave zoru, urgeri, p renii, pelii, festinare; a fi impinsu de ceva, a fi pressatu sau pressuratu, a fe-stinâ, a properâ; a dă zoru; urgere, pre-mero, pellere; stimulare, excitare; a im-pinge, a pressă sau pressură, a stimulă, a face se propere;a vede zorulu, urgeu-tem nocossitatem ridcrc, cogl; a ved»5 necessitatea urgente, a vede nevoli'a, a fi constrinsu; cu zoru, coacte, Tlolenter, prompte, rapide; cu urgentia, cu violenţi», prompta, rapide;—derivate izorire,-eseu, v., urgere, stimulare* premere, pellere, excitare; a urge, a stimulă, a pressură. a impingo, a insiste, a desce-tă, a iuimă, a incoragiă; zoritoriu,-toria, adj. s., urgens, stimulau*, premens, pel-leus, excitaus; ursoriu, stimulatoriu, pressuratoriu, impulsoriu, descetatoriu, incoragiatoriu; zoritu, part. sup. subst., in tote sensurile verbului. ZULE, s. f. p., d’iu C^Xoî = gr’ 5*4 ZCR- Z7Z_ vădi «eZ«, si^etofa in Dictioaa- rin;—derivate : r«JipnrfA-ei?: .bsL, ia sen- suIp 'jtfîf*. vedi -rs*:-?. mai .g« acest* forme scâlciate, -urarea formeloru bjae d’in ./tarin. ZITLCTU, s. HL, tlofiaais; cinei::-;, spirale de fer^;—eoventa iurcesea. ZUBAlBE,^, t.. erepare. »tr«pt-tarei a creprtâ, a s:repi:â. a fac? unu strepetu care ass^rdesce urechi:::?: derivate izuraitu, part. sap. subst. iasen-sulu verbului;— zuraiiur>i, ?. f.. erepî-tas, streplUs; actione si effe ::u allu actionei de £urair :. —pare a fi unu imi;a-tiva alia snne;ul:i sur s^r, — comoara si svsurru. ZURAITU. *uraituri; vedi zuraire9 mai snsu. ZURCAXA, s, i\, dupo Dict.de B*d:i : •?U lengierl et dnrlerl Unt; <5ue cu lftna lunga si gro?Si; derivări: : z\ rea- aij-. reliiivi li : ;-a s^rcana: cxe&lx riir:,uic:i£j :a:iulLa drpeiled* - i-r*; s»îj. ZUS'jALLEl fa- *. 3. m., iu:o D.:;. ir tin- f ““ fii* o ir. î Hi ^ • ZCiXAi3S.-:»;j. t.. erep*rt, ?tre-~ piurt; 3 îi.f iz'- aîvuriito- nu: jur?\uir■*. ^r.. :-p. szziz . 13 sen. -s;‘.; v-rb-Lui; : ?. crep!* ti?, >tr*pîtB>: a;:::-ne si ef: allu ac- :ioari dr — w impara -*rair« ie care nu libere le ci:; ;rl^ ?e:::o-cea Mitrei n; — si a»:: iTri- le a race C-.1 una ixirfîtivS; a LĂ*ar:.. ZURSAlTf. vei: w- rniVr. mii susu. ZCZETC. s. m.. da;-)D:.:. îtE-Ia: strepitus, freM-n*, er»plUt. strldor, narsar; r.Hpr’.:. *-• netu. stridore. larxa. xu:n:rr. ZUZUIRE,-f *rv, r.m itrl4er«. freatic, »on«re; a st rid-». a freme. a suii: **-*ui£um par:, sup. subs:,. iz srzsulu T;> bului: — compara * — :::e rar: a fî iaikatieni aii- niiur^:. ZrZUITl’. vedi rzi: îzîz Fi.vitul Glossabiilv: ţ THE UNIVERSITY OF MICHIGAN GRADUATE LIBRARY DATE DUE k----- k m-fm f Form 0584 UMVPWTY Of MlCHttAM 3 9015 02591 0004 bound A* Hi 1^49 UNIV.OF MICH. UBRAfcV r r B00K CARD DO N0T REM0VE A charge will be mode if this card is mutiloted or not returned with the book. GRADUATE LIBRARY THE UNIVERSITY OF MICHIGAN ANN ARBOR. MICHIGAN