241992
MIC DICŢIONAR
f
CUPRINDE PESTE ÎS MII DE NEOLOGISME, CUVINTE STRĂINE, UNELE PROVIN CIALISME, ARHAISME Ş. A.
PENTRU ŞCOALE ŞI PARTICULARI
DE
E. HODOŞ
EDIŢIA I.
SIBIU
TIPOGRAFIA ARHIDIEC.EZ ANĂ
Preţul: 120 Lei.
B5H555555555E5H5H5H5H5S5H5H5H5B555H5B5BS
§ătră cititori
Limba română se îmbogăţeşte, după pilda altor limbi, cu alcătuiri de cuvinte nouă, cu nimerita chemare la viaţă a unor cuvinte uitate, şi cu încetăţe-nirea de provincialisme cărora scriitorii le acordă răvaşul de drum pe tărâmul limbii literare.
Ştiutorii de carte din lumea celor mulţi, îndeosebi cei din provinciile alipite României vechi, tinerimea şcolară a ţării întregite, fără a mai aminti ţărănimea tot mai puţin neanalfabetă a satelor, întâmpină greutăţi, mai mari sau mai mici, la citirea scriitorilor noştri, vechi şi noi, prozatori şi poeţi, făuritori de limbă nouă românească.
Spre a veni în ajutorul doritorilor d’a înţelege deplin vorbele citite, — şi spre a contribui, după puteri, la înfăptuirea unităţii naţionale culturale şi la unificarea limbii, — am întocmit dicţionarul de faţă, care conţine:
1*
— 4 —
tălmăciri, scurte şi precize: de neologisme, chiar dacă multe din ele au încetat d’a fi neologisme,
de vorbe şi locuţii străine, şi de câteva arhaisme şi provincialisme, arătând cuvintele ce le-ar putea înlocui,
Autorul acestui dicţionar speră a da, astfel, cititorilor săi o carte foarte folositoare, în format uşor de mânuit şi nu prea scumpă.
. cPtf
9
	Scurtări		
întrebuinţate în		acest	dicţionar
a.	ardelenism	mit.	mitologie
cit.	citeşte	mo.	moldovenism
col.	coloarea	mu.	muntenism
f.	foarte	od.	odinioară
fam.	familiar	P-	pentru
fifl-	figurat	pop.	poporal
fr.	franţuzeşte	s.	sau
i.	instrument	sec.	secolul
mat.	materie	subst. substanţă	
med.	medicină	V.	vezi
Accentul (' s. 1J, la cuvinte de două s. mai multe silabe, arată tonul cuvântului.
A
a.	anul. — a cu câte.	I
A.	a. C. (anno ante Christum), !
în anul înainte de Cr.	I
abâ! ascultă! măi! abâ, pănură.
abăc tăbliţă; maşină de calculat. abagiu negustor, fabricant de abagerie meseria lui. [abâ. abai od. pătură. abăioarâ od. măniăluţă. abajur învelitoare p. a coborâ lumina lampei. abăluţâ hăiniţă de abâ. abanddn părăsire. abandonă a părăsi abanâs soi de arbori cu lemn negru; negru închis. abate staret. abat ie mănăstire. abatisă stariţă. abator clădire de tăiat vite. abdică a se lăsa de. abdomin pântece, foaie. abdominâl de pântece. abducţiune mişcare de cătră aberâţie rătăcire.	[centru.
abietuşa, abieluţa, ab:â. abil în de mân ai ic, meşter. abilitate dibăcie, agerime. abitaţiune locuire. abis prăpastie. abitir mai bine, mai mult. abituriănt şcolar la bacalaureat. abjăct netrebnic. abjârţie netrebnicie, înjosorire. abjură a se lâpăda ablâs od. birnic pe sate. ablaţiune înlăturare, tăiere. ablativ cazul al 6. în declinare.
ablegăt od. a. deputat. abluţiune spălătură. abnpgd a se lapădâ de. abnegaţie îăpâdare de sine. abnorm nefiresc. abnormitâte ce e nefiresc. âboalâ epilepsie. aboli a desfiinţa, a şterge. oboliţie desfiinţare. abominabil scârbos. abonâ a plăti înainte, a face abonament. aborda »rage la mal; a se apropia;
a discută.	[pia.
abordâbil de care te poţi apro-abordaj ciocnire, izbire. aborigen neao$, băştinaş. ab ovo din început. [vrajă. abracadabrâ vorbă de clacă; de abracadabrânt uimitor, straşnic. abrâş v argat; bălţat; fără noroc. abreviâ a prescurtâ. abrogă a desfiinţâ.	[dată.
abrupt râpos; ex abrupto, deo-abrutizănt tâinpitor; ce prosteşte.
abrutizăt dobitocit, prostit. ab(s)ces bubă coaptă. absent care nu-i de faţă. absănţA lipsire; aiurire. absenteism lucrarea moşiei prin mijlocitor absentând proprietarul.
absidăboUa bis. îndărăt de altar. absint lich-r de pelin. absolut deplin; neapărat; ce există neatârnător de condiţii. absolutism putere nemărginită. absolufie desleg. de îndatorire.
abs
- 6 -
aci
absolulâr liberare de răspundere; atestat la sfârşit de şcoală.
absolvent care termină şcoala. absolvi a sfârşi învăţătură. absorpţiăne tnsorbire; mistuire. abstenţiune renunţare. abstinânt înfrânat, contenit. abstinenţă infrânare. abstrâct ce există în cugetare nu în sine; greu de înţeles. abstrâcţie desp. în noţiuni; fac
a.	de nu ţin seamă. abstracţii visări; preocupări. absurd fără rost. absurditâte prostie. abţineâ a sta la o parte; a se stăpâni. abulie med. lipsă de voinţă. âbubă buba neagră, dalac. abundă a prisosi. abu*dânt .mănos. abundânţd belşug, prisos. aburcă a se urca; a ridica. abuzâ a înşela, a ademtni. abuziv nedrept; nesocotit. acadeâ caramel, bomboană. academic de academie ; sec, silit. academidân membru al academie».
academie şcoală înaltă; societate de învăţaţi. acalmie linişte după fuitună. acăfit pâlâmidă; podoabă. acapnrâ a ocupa tot. a captlla cânt coral fără acomp. acatalectic (vers) cu silabe complete; catalectic, lipsă de o sil.; hipercatalectic, mai mult cu o silabă.	1
acatist, acaftist imn în on. St Născătoare; carte de rugăciuni. âcatolic necatolic. acâul fără cotor. acc. v. accept. accede (la) a se învoi. atceterâ a grăbi, a iuţi. acclerândo grăbind. accent ton; semn. accentuă a întonâ; a ivi. accept poliţă, cambie. acceptă a primi, a se învoi acceptâbd de primit. a<c<ptânt care acceptă. accepţie înţeles, noimă. acces intrare; mişcare internă. accesibil uşor de apropiat. accesiune ajungere la ceva, accesoriu adaos. accident întâmplare neplăcută. accidentâl neprevăzut. accidentât deluros; agitat. accidenţii a. venit lăturalnic. acciz taxă comuna ă pe articole. accizâr care ia accize. âcefal fâră cap. aceră vultur, pajură. acirb aspru, colţos. acităt cu acid acetic. acetic ce formează baza oţetului. acetiMnă gaz de luminat. achită a plaţi; a ierta. arhiu baţ de biliard. achtziiie agoniseală; cumpărare. achizitâr care câşt gă aderenţi. acice a. acilea, f aproape. ăcid acru; subst. cu gust acru. acidităte acrime. acioâie alamă. acioălă adăpost; colibă.
aci
— 7
acu
aciuâ, aciolâ a se adăposti. aclamă a primi cu însufleţire. aclamâţte strigat; ales prin a.
într’un glas. aclimat(iz)â a se deprinde ca acnee coşi, funigei. [clima. acolâdă semn grafic: { sau acolisi a se lega de cineva. acolisUe od. pagubă, vătămare. acolit soţ nedespărţit, codiţă. acomodâ a se po rivi. acompaniâ a însoţi, a întovărăşi. acompaniament acompaniare. aconit omeag
acont parte plătită din datorie. acdrd învoealâ; armonie acordă a armonia; a dărui; a recunoaşte. acordâbil ce se poate acordă. acordâtoăre chee de acordat. acorddr care acordează. acostă a trage la mal; a se lega de cineva. \ â coup per du într’un noroc. acov butoi.
acquit, Pour a., chitat. acreiită a da credit; a adeveri;
a împuternici. acreditiv împuternicire de a ridica o sumă de bani. acresdnţă sporire acribie punctualitate, acridă lăcustă, cosaş. acridofâgi mâncători de acri de. acritoâre mo. bătaie. acrobât jucător pe funie. acromâtic fâră coloare. acromatism restrângere de raze prin lentilă fără a le despărţi în colori.
acromatopsie orbie p. colori. acrostih poezie cu iniţialele versurilor formând cuvânt. aerăm băşicuţe albe în gură. acs v. ax.
act fapt; document; parte din piesă teatrală. A lua act, a ţinea seamă. A jacea. de prezent ă> a se arătă. acţionă a urmări, a da în judecată. actionăr care are acţii. acţiune faptă; înrâurire; tragere în Judecată; acţie. activ harnic; prielnic. Active avere. activă a grăbi, a iuţi. activii ăte\vLCT2Lrt; hărnicie; slujbă activă
actor comediant; care participă la o lucrare. actorâş actor prost. actriţă artistă dramatică. actuâl de acum. actualităte lucru proaspet. aculeifârm acoperit cu ţepi. aculeol ghimpuşor. acuminăt cu vârf ascuţit. acumulă a grămădi, a vârfui. acumulator adunător; care măreşte puterea curentului elec-ăcurat a. întocmai	[trie.
acurwtţă a. precisiune. acustic de auz.
acustică parte din fizică despre sunet; răsunet acut ascuţit; pătrunzător. acuzăbil de învinuit. acuzat pârât, împricinat. acuzativ al 4 1ea caz în decli-acuzatâr pârâtor.	[naţie.
acva
— 8 —
adm
acvaforte gravură făcută cu acid nitric («apă tare») pe o placă de aramă. acvafortist care gravează acvaforte.
acvarâlă pictură în colori subţiate cu apă. acvarelist care pictează acvarele. acvăriu bazin p. plante şi animale acvatice. acvatic vieţuitor în apă. acvilă vultur; semn în forma lui; acvilin coroiat, încovoiat. acvilân crivăţ.
acvirâ a câştiga, a face rost de.
adâgio lin, încet.
adamânt od., diamant.
adamâscâ stofă od. din Damasc.
adâmăsc din Damasc (?)
adâmi a se îmbăta.
adăoşâg adaos, impozit,
adapta a potrivi.
adaptâbil ce se poate acomoda.
ad calendas graecas nici odată.
adecvat potrivit cu.
adecvânţă aceeaş întindere.
adenită uimă, buboi.
adept soţ de idei.
aderă a consimţi.
aderent partizan.
aderenţă alipire.
adet od. obicei; taxă, dare.
adetâriu od. dator.
adeziune atragere; învoire.
ad-hoc înadins.
ad hominem demonstrare a combate pe cineva cu vorbele lui proprii. ad honores onorific, gratuit. adhortâţie povăţuire. adiâ a sufla uşor, a clătina.
adiacent vecin, alăturat. adiâfor nepăsător. adiafore lucruri de prisos. adiafone nepăsare. adiaforisit neluat în seamă. adiâtă testament. a-diba: stau a-diba pândind. adiere boare. ad tnfinitum la nesfârşit. ad interiin pro vizor. adio ca D-zeu.
adipoză îngrăşare peste măsură. â discretion din belşug, cât pofteşti.
aditament a. amandament. adiţionâ a adaogă. adiţionâl de adâogat. adiţiune adunare. admnct ajutor, supleant. adiutânt ofiţer, s. subofiţer lângă un superior p. a da ajutor. adjectiv vorbă ce arată însuşire. adjudecă a da prin judecată. adjudecatâr asupra cui se adjudecă. adjudecatâr care adjudecă. adiunct persoană de ajutor. adjus'â a echipa. ad libitum după plac. ad litteram din vorbă în vorbă. administră a conduce, a da. administrâţie deregâtorie. admiră a se minună, a slăvi. admirâbil minunat. admirâţie mirare, slăvire. admirator care admiră. admis primit admisibil de primit. admisibditâte primire. admisiune primire.
adm
- 9
admite a prim», a recunoaşte. ad modum după felul cuiva. admonestâ a dojeni. admoniţie dojenire. ad notam de mjemnat. ad oculos învederat, făţiş. adolescent băeţandru. adolescentă codană. adolescenţă vârstă, răsărită (14 până la 24 ani). adoptă a înfia, a primi. adopţiune primire. adoptiv de soflet înfixat. advrâ a slăvi, a iubi pătimaş. adorâbil minunat. adotâţie slăvire, închinare. adoratâr închinător. adragdntă gumă p. lustru. ad referendum la raport. ad rem la obiect. adresă nume, şi locuinţă; scrisoare.
adresă a îndrepta cătră... adresânt care adresează. adresât cui se adresează. adulâ a linguşi. adulmecă (despre animal«) a simţi prin miros urma; a prinde. adult vârstnic.
adulter preacurvie; preacurvar. adulteră preacurvă. adulterin născut din adulter. advent post de Crăciun (rom. cat.)
adventiv întâmplător. advfrb vorbă ce hotăreşte verbul. advers(ar) protivnic adversitâte nenoroc. advocat apărător, procâtăr. advocăţime corp de advocaţi. advdn pridvorul bisericii.
aed cântăreţ la grecii vechi. âer văzduh; înfăţişare; melodie. aer\î\ peste sf. daruri la liturgie peatră pe mormântul Domnului.
aerel fel de suc greţos. aeriân din văzduh; uşor. aerifâr care duce aer. aenfârm ce samănă cu aerul. aerisi a da aer. aerobus avion pentru călători. aeroclub club de aviatori. aerodrom câmp de aviaţie. aerolit peatră căzută din cer. aerometrie ştiinţa despre aer. aerometru i. de măsurat desimea aerului.
aeronâut care se înalţă în balon. aeroplân maşină de sburat. .aerostat balon, aparat mai uşor ca aerul. aerostâdcă ştiinţă despre echilibrul corpurilor gazoase. aerostaţiăne artă d’a face şi căr-mui baloane. aeroterapie cură de aer. afdbil omenos, primitor. afabilităte blândeţe. afânâ a rări, a înfoiâ afanisi od. a nimici, a ruina. afazie pierdere de grai, amu-atict sentiment.	[ţire·
afectă a face fală; a meni; a se preface; a înduioşa; a turbură. afertăhil ce se poate obliga. afectâre fasoleală; emoţiune. afectât nefiresc; năzuros; emoţionat; mişcat; menit pedtru... afeciiăne dragoste; boală. afectiv de afect. afectubs iubitor.
aje
— 10 —
agi
afertuozitâte mare simpatie. afelie punctul cel mai depărtat de soare în orbita unei planete, j ajemeiât moleşit.	!
aferent cuvenit, ce aduce. aferezd scoatere de silabă la începutul vorbei: Ghiţă p. Gheorghiţă. aferim bravo.
qfă reazăm p. ţeava de tun,
[suport. afierosi a închina; a risipi. qfif sărac. aţii fără foi aiiliâ a întovărăşi. afiliâţie întovărăşire; înrudire. afinâj curăţire.
afiân suc de mac; mac; a morţire. afinitate cuscrenie; atracţiune. afirmă a zice, a se ivi. afirmativă încredinţare. afiş publicaţie lipită pe zid. ajtşâ a lipi afişe; a da în vileag;
a se ţinea mare. aflşor care pune afişe. aţi.k particulă pusă la vorbă, prefix Ia început, sufix la sfârşit. ajlicţiune mâhnire.	[corp.
aflictiv pricinuitor de durere în afLuâ a râuri; a se grămădi. afluent curgător spre. ofluen\ă gramădire. afânic făra sunet. qfonie pierdere de glas. afori m zicătoare; vorbe scurte. aforistic scurt.
Afrodita zeiţa frumuseţii; femee f. frumoasă.' afrodiziac ce deşteaptă plăceri, afrdnt ocară.	[trupeşti.
aft oftat, dor.
âfte bubuliţe în gură s. gâtlej, a/tos cu afte. agă ofiţer turc.
agă comandant în infanteria din Munt. şi Mold.; preiect de [poliţie.
agabaniu od. stofă orientală. agâie cătinel, a lene. [cere. agâm fără organe de reprodu-agâmbât nenorocit. ogănău dans ţărănesc, bătuta. agâvă masă prietenească. agareân mahomedan, păgân. agârlăc. argălâct angarlâe od.
bagaj. agâtd peatră preţioasă. ageamia neştiutor.
Agem od. Persia; persan ; stofă orientală. agfmesc od. persan ; oriental. agendă carnet cu notiţe. agende lucrări.
ageut mijlocitor, provocător, om plătit p. a provoca turburâri. agenţie slujbă s. sediu de agent. oge'sc, agitsc de agă. agest îngrămădire. agenţi a se aduna, a se aşeza. oghesmui a stropi, a se îmbăta. aghidsmă apă sfinţită; a. mare bobotează. aghiasmatâr vas cu aghiasmă;
curgere de rugăciuni. aghios sfânt; i-a cântat aghiosul a murit. aghiotânt v. adiutant aghiuţă drac. agie r»ng de agă, poliţie. agil ager. agilitâte sprintenie.
agi	—	11
âgio adaos plătit la monete de aur când sânt schimbate. agiotâ a face aigotâj. agiotâi speculă Ta bursă. agiotor jucător la bursă. agită a răscoli; a desbate. agitaţie turburare. agitatbr aţâţător. aglomera a grămădi. aglomeraţie îmbulzeală. aglutinării care împreună. aunăt rudă din parte bărbăt. agneţ partea pânii puse pe disc spre consacrare la liturghie. agnosticism învăţătură că tot ce trece peste experienţă e ne-agoând od. agonie, [cunoscut. agoniză a trage de moarte. âgora piaţă, for. agrâfă cataramă. agramât neştiutor de carte. agrar privitor la agru s. câmp. agrarian amic al legii despre pamAii'uri; apărător de mari proprietari. agrafiâ v. amnestiă. agrava a schimba în mai rău. agravări îngreună or. agreă a primi cu plăcere. agreăbil plăcut. agreat bine văzut. agreşăt massă din unire de părţi. agregăt alipit; prof. asistent. agregâţie însuşirea moleculelor d’a se atrage; admitere la titlul de agregat. agresiune atac, năvală. agresiv certăreţ, -arţăgos. agresor năvălitor, pricinaş. agrest câmpenesc. agricol cu privire la câmp.
ală
agricultor plugar. agricultură plugărit. agrologie agricultură generală. agronom care ştie agronomie plugar.
agronomie ştiinţa agriculturii. agud dud, frăgar. agudă dudă. aguridă poamă acră. aguridă? viţă sălbatică. ogurt od. scamator. ahâtâ od. pofră. ahotnic lacom, poftitor. aht oftare; dorinţă. ahtiăre poftă mare. ahtiat foarte dornic.
a.	ad interim provizor. aiân od. primar turc. aiăr măsură controlată de autorităţi; pildă bună. aidamăc vajgabond. âidoma, avidoma tocmai. aieptâ a repezi. aite reci, piftii ciuriălă buigueală, delir. ajâr cu găurele. ajurnă fr. a amâna. ajustă a potrivi, a chiti. ak (turc) alb: Ak-Serai, pala-ăla-băla una alta. v [tul alb. alabăstru ghips; coloare albă. alăci pestriţ; răutăcios. alogeă stofă, a păţi o a* a se păcăli.
ă la grecque podoabă în stil grec: Alăh Dzeu (la arabi), alai suită; pompă. aWi fanfară de vânătoare· alâm od. dare.
alămă amestec de cupru şi zinc» alămâiu de col. lămâii.
ald
- 12
alămâioâră mo. gutuie. alâmâr negustor de alămării. alambic aparat de distilare. alambicât distilat; nefiresc. alambicâ distila, a obosi mintea. alămit cu alămuri. alămiii lucitor ca al a tu a. alămojnd od. pomană. alanddla încurcat. alărmă chemare.	[manta.
alarrnd a da alarmă; a inspăi-alarmânt neliniştitor. alarmdt neliniştit. alâş a. schelă. alâan peatră acră. alâuXă vioară, ceteră. albâstră: inimă a. melancolie. albăstrân orăşăneşte albfistrime vânăt deschis ; sur* albatros soi de paseri, [tucari âlbf'e* troacă, moldă. albiliţă fluture de varză. albinism anomalie înăscută ce se arată în col. albă a părului, a pielei, a genelor şi în ro-şaţa pupilei. albitio atins de albinism. alboăre lucire albă. album carte de însemnări, de colecţii de fotografii ş. a. albumeălâ floarea reginei (Edel-weiss).
albumen materie ce nutreşte embrionul grăunţelor până la încolţii. ' albumină subst. în albuşul oului, în serul sângelui ş a. albuminos cu albumină. albuminurie boală de rinichi. alcâde judecător de pace [în Spania].
alcâic vers grec: w — w — alcâlii oxide minerale (ca sodă, potaşă); extrase vegetale (o-Irăvuri). alcalin cu alcaliu. alcalizâ a arăta proprietatea alcalină a unui corp. alraloid alcalii vegetale. alcâm apucătură. alcarazâs carafă de lut alcazâr palat maur în Spania. alchimie măestria prefacerii metalelor în aur s. argint; alchimist care s’a ocupat cu ea. alcool lichid ce se poate scoate prin distilare din spirtuoase. alcoolic spirtuos; beţiv. alcoolism boală produsă de abuzul băuturii alcoolice. alcoolomâtru i. ce arată gradele spirtului. alcov iatac, cameră de culcare. aldămâş băutură, «cinste». aldân cânepă de toamnă. âl-de de felul lui cutare. aldine caractere tip. grase. âlea jacta est ce-a da norocul! alean necaz; dor; duşman. aleatoriu nesigur. alebârdd el de suliţă. alebardie' soldat cu alebardă. alegâţie spusă fără dovezi. alegoric în pilde. alegorie pildă. alegreţă voioşie. dlegr&o cam vioi. alegro vioi. aUgru sprinten. alei! alelă! ah! aleş colibă de pândă la vânat.
—	13	—
alm
alem steag turc; semiluna pe moschee. Nuede aleam nu e de [folos.
alestâncă mo. stofă de bumbac. aleşui a pândi.
alexandrin din Alexandria; vers de 12 siiabe. âlfa prima literă grecă ; început. alfabet foate literile în unume şir. alfabetic în şir de alfabet. alfavita alfabet; abecedar. alţenid alpacâ (amestec de cupru, zinc, nikel şi fier). ălge plante criptograme ce cresc [în apă.
algebră parte a matematicei înlocuind cu litere cantităţile algaazil agent al poliţiei, Spania. alhămbră clădire în stil arabic, od reşedinţă a regilor mauri în Granada. oliâ a mesteca. aliaj amestecare. aliânt aliat, prieten. alianţă legătură, unire; od. armistiţiu. ălias altădată; alt fel. alidt însoţit, prieten. al bi alibiu aiurea. alică plumb mărunt; bucăţică de
[ţigla.
alici a atinge cu alică a îndrepta;
a se zări, a se licuri. alicâtă cantitate fără rest în altă cantitate: 3 e aiicotă din 9. alidddd i. de măsurat unghiuri. alenă a înstrăina. alienăbil ce se poate înstrăina. alienăt înstrăinat; nebun. alienâţie înstrăinare; a. mentală, [nebunie.
I alienist medic de boale mintale' aligator reptil (crocodil)
i a igni a slăbi.
I ah aia «lăudaţi pe Domnul»; pop. s’a sfârşit!» ahmăn strâmtorare. ahmânl a se aşeza. a imânit ajuns la aliman; afurisit, aiiment nutriment. alimentă a nutri. alimentăr de hrană. alimentăţie nutrire. almâjdâ f eacuri, vorbe. alimon lemnul Domnului. aiimorii «roată de foc», obicei pop. d’a se aduna în noaptea postului de Paşti între drumuri la priveghi (foc), tinerii iau câciuni şi-i întorc în cerc strigând: A hm orii, morii! alinătără a. pământ adus de
[ploi pe loc lucrat. alineăt şir nou.
alină a pune în linie. [gănâ. ahntă a răsfăţa; sară; a se le-alion presură sură. aliâr laptele cucului. aliotmăn naţia turcilor. alişvens târgueală. aliterăţie repeţire de sunete. aiivăncă mo. plăcinte; dans. alivă i a rostogoli a rătăci. alivdnt mo. levanţică. alivdnta d’a dura, peste cap. alivenci v. alivancă. alizarină materie de văpsit bum-[bac.
alizea vânt între tropice. all right (.cit. alrait) toate în or-[dine
dlma mâter nume p. universităţi.
ăl/n
14 —
amb
almanâh calendar; publicaţie [periodică.
almăr a. dulap.
almte dănţuitoare orientală.
âlnic od. viclean.
aloâvă mu. fel de mreajă.
alocă a hotărâ o sumă p. ceva.
alocaţie menirea unei sume p.
[ceva.
alocuţie scurtă cuvântare. alodiâl ereditar scutit de dări. alodm bun ereditar scutit. alde fel de plantă întreb. în med. alopât amic al alopatiei. alopotie sistem de a trata boale prin contrarii. alâtrii nepotriviri. ălpaca argint nou, pacfon. al pâri cu acelaş preţ; sub pari cn preţ mai mic; peste pari, cu preţ mai mare. alphstm de munte. alpin în Alpi, în munţi. alpinist turist în munţi. altt alto nume p. vocea de jos Ia femei. alteţă a schimba; a strica. alterâbil de alterat. altera pars partea contrară. alterât schimbat; turburat. alterâţie schimbare; tulburare. atercâfie sfadă. dlter ego «alt eu», înlocuitor. altirn d’o parte şi de alta. alternă a urma pe rând. alternânt pe rând. altemântă perindare. alternativ pe rând. alternativă sau — sau, ori — ori. ălterum tântum îndoit, dublu.
Alteţă! Măria Ta! Înălţimea
[Voastră! altruism iubire p. altul. altruht binefăcător p. altul. alumină oxid de aluminiu. aluminiu metal alb uşor. alumnău a. pension, internat. alumni elevi în internat. alunâr şoarece de pădure. alunât holbat, sgâit. ahmel alunaş; dans ţărănesc. alure purtare, apucături· aluviâl produs de aluviune. aluviune mâlitură, creşterea terenului prin nomol de ape. aluzie: a face a. a bate şaua. alveole mici găuri. alveolăr cu alveole. amâ! «aşa-i», «asta-i!» amâbil binevoitor. amabilitâte bunăvoinţă. amăgtu od. amăgitor. amalgâm amestecătură. amân! milă! lăsat la a. lăsat la nevoe.
amânare bârne de colţuri la case. amandeây fuga! amanet zălog. amanetă a zălogf. amanetăr care primeşte amanet. amant ibovnic. amantă ibovnică. amân-zamân mu. dintr’odată. amarăntă fel de plantă. amator iubitor, diletant. amazoână călăreaţă; răsboinică. ambalâ a împacheta. ambalâj împachetare. ambalât împachetat; cătrănit. ambarasânt supărător. ambarasât încurcat.
amb
—	15	—
ana
ambarcadăr\oQ de îm- şi debarcat ambasadă solie; clădirea ei. ambasador sol, reprezentant. ambidextra care se slujeşte egal şi cu dreapta şi cu stânga. ambiguitate înţeles îndoios. ambigua în doi peri. ambiţiona a râvni. amb ţie poftă de mărire. âmbrd chilibar. ambrozia- divin. ambrozie hrana zeilordin Olimp;
mâncare delicioasă. ambulârit ce umblă din loc în 1 c.
ambulânţă spital militai ce urmează armata în răsboi. ameliorâ a îmbunătăţi. amenaja a regula. amendă gloabă; a face a. onorabilă a cere scuze în public. amendă a îndrepta; a globi. amendâbil ce se poate amendă. amendament îmbunătăţire, adaos amenitate b'ândeţe. ametUt peat ă violetă preţioasă. amfibia ce trăeşte pe uscat şi in apă ; cu fire schimbâcioasă. amfbologic cu 2 înţelesuri. amficeâtru od. clădire rotundă p. lupte de gladiatori; sală cu binci treptate; loc ce se înalţă gradat. amfitrion gazdă. amforă vas cu 2 toarte, od. măsură de capacitate p. lichide. amiănt mineral cu fire ce nu ard. amidon scrobeală.	[tului>.
amigdalâ glandă, «mura gâ-amigdaWă gâlci. amigăaloid ca migdala.
amiral comandant de flotă. amirallitâte demnitate de admirai amiroând a boeroaică. amnezie pierderea memoriei. ămnios membrana fătului. amnistiei a iertă. amnistie iertare generală pentru crime.
amoniac gaz din hidrogen şi [azot.
amâr iubire.
amorâş zeul iubirii; ibovnic. amoreza a îndrăgi. amoreză iubită.
amârf fără formă, necristalizat. amortisment plâtire gradată. amortizâ a reduce o datorie. amortizabil de plătit în rate. amovă a scoate din slujbă. amovibil nestatornic. amnvibilitâte nestatornic.
Ampere unitate internaţională p. măsurai ea tăriei curentului electric. amolifică a des voltă, a lărgi. amplitudine întindere în lung şi
[lat.
amploare lărgime, îmbelşugare. âmplu întins, larg. amprente semne lăsate de degete. ampută a tăia de tot o parte din corp. amulet(ă) obiect purtat în credinţă că apară de rău. amuză a desfătâ. amuzănt înveselitor. amvon loc în bis. p. predicare. anabaptist rebotezător; anabap-tism învăţătura lor. anacolât întrerupere şi continuare cu frază nouă.
al
al. ti 'i dl· alt ah af*
ah
ata
alo
all)
alo
alot
P
alöi älpi al / ci
CI
alpt alpi alpL alt, la alter alter alter alter alter oter älter alt^n alten alten alten altert, altern älteru
ana	—	16	—	and
anacoret pustnic. anacreontfc(ă) cântec gingaş ca al lui Anacreon. anacreontice versuri de iubire. anacronism greşaiă de timp; lucru nepotrivit cu vremea. Anadol od. Anatolia, Levantul, Azia mică.
(a)nadoleăncă din Anatolia. anaforâ od. raport cătră Vodă. anafârniţd vas p. (a)nâfură; vârtej.
anafrodizie lipsă de instinct sexual.
anaglifă sculptură în relief. anagnost citeţ în biserică, celce ţine arhiereului cartea şi cârja. anagrâmă strămutarea literilor în cuvinte ca să iasă a]t în-anahoret pustnic.	[ţeles.
anâle lucrare ce înşiră întâmplări an cu an; publicaţie periodică.
analMe bucăţi alese din autori. analfabet neştiutor de carte. analist scriitor de anale; cunoscător de analiză. analitic care cercetează. analiză cercetare; scurtare; metodă dela simplu la compus. In ultima a., la urma armelor. analog la fel. anâlog od. taxă, dare. analoghion tetrapod, masă portativă îngustă şi înaltă în bis. analoşhiză od. a repartiza. analogic asămănător. analogie sămuire; od. bir. ananâs plantă aromatică.
j anăndrn flori fără stamine. anânghie strâmtorare. anaoest parte de vers: w w — anăpo ta d’andoasele; ciudat ; a privi a. a se uita cruciş. anărh c fără rânduială. anarhie totală desordine. anarhism nesupunere în faţa legii.
anarhist turburător. anason, âniş plantă aromatică. anastasimatâr carte cu troparele învierii. anateper od. registru. anatemă afurisenie; afurisit. anatematiză a afurisi. anatochm interese după interese. anatomie cercetare (despicând corp organic)-anatomist despicător. a’nbbulea (<d’) încet, ca boul. ancâtelea cu râvnă. ancheta cercetare; studii. anchiloză înţepenirea încheeturii oaselor. anchilozât înţepenit. ancoră i. de fer cu 2 braţe ce să lasă la fundul apei să ţină in loc vasul; fig. scut. ancoră a opri, a înţepeni. andănte cumpătat. andosare iscâlire în dosul po-Andreă Decemvrie.	[liţei.
andrea ac mare; temelia morii fier ce prinde fierul lat de grindei; claviculă; vine emo-roidale. androc fustă.
androcea stamine la plante.
and
- 17 —
ant
mdrofâg mâncător de oameni. indrofobie scârbă de bărbaţi. indrogin cu organe de ambe inecdâtâ snoavă.	[sexele.
inclăte cu formă de inele. melidâ vierme cu sânge roşu. meniic slăbit, ofilit.	[sânge.
memie slăbie, puţinătate de memomitm i. de arătat direcţia şi iuţeala vântului. nemonâ dediţel. merâid barometru fără lichid. nesteziă a face nesimţitor. nestezie nesimţire, amorţire. nevatb brodat în relief. ’ nevrism umflătură de arteră. nex adaos, înădire.
\nexa a alipi. nexiune alăturare. tgajâ a îndatora, a tocmi. gajament tocmeală. gară, angarale, dare, dări. ngărie mo. galiţe. ngilic îngeresc.’ h%hel od. înger.
,ighelică buciniş. nghină gâlci; pânză ordinară. nghinârfă) fel de legumă. nghiră mâţă de fier, ancoră. nglicăn al bis. anglicane.
, jlicanism religie protestantă , glie fel de stofă, [a Angliei. , Zlofbb cu ură p. englezi. \lomăn cu admirare p. englezi. t qrenâ a apuca. [Ia olaltă. Lgrenăj roate dinţate; ţinere ngrosist vânzător cu ridicată. ngulâr unghiular; de temelie. nhidra fără apă.
\hiilă a nimici.
"ină lichid colorant.
animă a însufleţi.	[toc.
animâl fiinţă vieţuitoare ; dobi-animălic de animal; senzual. animalcul animal foarte mic. animalitate fire de animal. animât însufleţit; agitat. animism învăţătură despre suflet ca producător al vieţii; puteri sufleteşti; credinţă în duhuri. animozitate ură, pornire. aninătoâre colţ unde se strâm-torează vânatul. aniversăr ce revine an de an. anocâto od. d’avalma. aniversării zi aniversară. anodin(ă) leac alinător; neîn-anomăl neregulat.	[semnat.
anomalie neregularitate. anonim fără nume. anonimat însuşire de anonim. anorexie lipsă de apetit. anorgănic fără viaţă. ' anormăl neregulat.’	[miros.
anosmie slăbia simţului de anost fără gust, nesărat. anosti a se plictisi. anostie od. secătură. anotâ a însemna. anotâţie explicare. ansămblu întreg, tot. antagonism protivnicie. antagonist protivnic. antal butoi. antântă înţelegere. antârctic de miazăzi. antârt bandit în penins. balcană. antebăic de înainte de răsboi. antebrâţ braţ dela cot la pumn. antecedent de mai nainte. ontecedtnţă fapt de mai nainte.
2
ant
— 18 —
ant
antecesor înaintaş, [constienţa. anteconştiânt înainte d'a se ivi antedâtă dată falşă. ante diem înainte de vreme. antediluvian înainte de potop. aniegărdâ v. avangardă. antemeridiăn de înainte d’a-meazi.
antemis maramă pe prestol (cu punere în mormânt a Dlui). antene corniţe la insecte; prăjină la catart; fire metalice la ra-diolectricitate. antep fel de vişin. antepenultim al treilea dela urmă. antâră mic sac cu polen la flori. anterior de înainte. anterioritâte întâetate. anteriu, -reu od. haină boerească cu brâu; halat; haină lungă p. lăutari ş. a. anterllc od. stofă p. anteriu. anti- contra-. ântic vechi.
antică rămăşiţă din vechime. anticâmeră odae de intrare. anticâr care se ocupă cu, s. vinde anticăt învechit, [lucruri vechi. antichitate vechime. anticipă a preveni. anticipâţie prevenire. antiteză învoeală d’a lăsa p.
creditor venitele unui imobil. Anticrist duşman creştinismului. anticva \-qua) litere lat. verti-antidot contra-venin. [cale. antifărmac od. antidot. antifon cânt alternativ de psalmi. antifonâr carte cu antifoane.
antifrâză figură de cuvânt In înţeles contrar: b. o. milostive p. zile rele.
Antihârţ Anticrist; om rău. antilopă rumegătoare sprintenă (Africa). antimoniu metal, «sarea pisicii». antinomie contrazis între 2 gân-antipâpă papă ales ilegal, [diri. antipât od. proconsul. antipâtic respingător. antipatie ură. antipirlnă leac p. friguri. antipbd ce stă în parte opusă a pământului; contrar. antirâbic ce combate turbarea. antisemit contrar al jidovimii. antisemitism combatere a înrâuririi evreeşti dăunătoare creştinilor.
antiseptic ce previne infectarea. antistie a. primărie.	[tec.
antistrofă a doua strofă în cân-antiteză nepotrivire. [Treime. antitrinitâr necrezător în s. antolbghion carte bis. cu slujba praznicelor şi a sfinţilor de peste an.	[rare.
antologie culeg, de bucăţi lite-antonim cu înţeles contrar. antracit cărbune fosil. antract pauză după act (teatru). antrax rubin; bubă rea. antrefde articolaş de ziar. antrenâ a pregăti; a întărită. antrenament deprindere. antrenor care antrenează. antrepozit clădire unde negustorii ţin mărfuri în depozit. antreprendr întreprinzător.
aut
—	19	-
antrepriză întreprindere. antreşă figură de dans, salt cru-antreu intrare.	[cişat.
antropofag mâncător de oameni. antropotobie groază de oameni. antropoid sămănând a om;
maimuţe. antropo’ogie ist. nat. a omului. antropometrie artă d’a măsura părţile corpului la om. antropomorf cu chip de om. antropomorfist care atribue zeilor formă trupească. anuâr publicaţie periodică. anuitate sumă dată an de an. anunţ înştiinţare. anurie oprirea udului. anvergură lăţime, lărgime. ânzâ a. îndemn, motiv. aoleâlă văicăreală. aorea uneori, altădată. aortă artera mare. apaduct olan de apă. âpă gazoasă apă cu acid carbonic, «sodă», sifon. âpage! te cară! apălt od. luat în arândă. âpa mârţilor tremurarea aerului ce dă iluzia de apă curgătoare pe câmpie. apanaj dotare; însuşire. aparât unealtă; organ; pompă. apărătură pădure tăiată unde nu se umblă. aparent vădit; la părere. apa*enţă înfăţişare, chip. apărie apă vărsată pe jos. apariţie ivire; vedenie. apartament locuinţă, camere. apârte la o parte. aparţinea a face parte din.
avartitânţe a. dependenţe. apâş vagabond, făcător de rele. apâtic nepăsător. apatie nesimţire. âpa trândului od. disenterie. apel chemare; adresare, [cătră. apelă a recurge, a se îndrepta apelănt care apelează. apelativ comun, general. apelpisi (rar) a despera. apelpisit de sperat; făimos; smin-apendice adaos, prelungire, [tit. apendicită boală la maţul gros. apepsie mistuire grea. apercâpţie pricepere. aperitiv băutură s. leac p. poftă [de mâncare. apertinenţe ce ţin de un lucru. apertură deschizătură. ap eşti a întârzia; a aţipi. âpttal fâră petale. apetisânt ce deşteaptă apetit. apicultor albi nar. apicultură albinărit. apia fârâ forme, simplu. aplană a netezi; a regula. aplaudă a bate din palme; a aplecâte greaţă.	[aproba.
aplecuş povârniş; miel sugător. aplică a pune; a întrebuinţa; a da; a se deda. aplicâţie punere; întrebuinţare. aplicatură felul punerii degetelor pe un instrument p. a obţinea sunete dorite. aplomb îndrăzneală; greutate. apocalips(ă) cartea descoperirii;
scriere apocrifă. apocaliptic profetic, misterios. apocâpă scurtare la sfârşit de [cuvânt.
2*
apr	—	20
apocrif îndoelnic, nedovedit;
carte biblică nerecun. de bi-apdd fără picioare. [serică. apodictic deplin sigur. [cuv. apofonic schimb, de vocală în apoftegmă sentenţă. apogdu culme; v. apside. apolog povestire morală. apologet apărător de credinţă. apologetic de apărare s. laudă. apologiiică parte a teologiei despre apărarea creştinismului. apologie apărare; laudă. apologist apărător; lăudător. apontamănt punte de descărcare. apoplectic damblagiu. apoplexle dambla, «gută». aporie od. temere, nedumerire. aport aducere. apbrtl (cătră câni) adu! apostat care se lap. de credinţă. apostazie lăpădare de lege. a posteriori din încercare. apostil notă marginală, [tească. apostimă absces; durere sufle-apostol predicator al credinţii;
carte cu epist. apostolilor. apostolât răspândire de idei. apostoleşte ca apostolii; pe jos. apostrof semn de omitere: n’am. apostrofa a vorbi aprins. apostrâjă vorbă răstită. apotemă perpendiculară din centrul unui poligon regulat pe
o	lăture. apoteoză zeificare, slăvire. apoziţie adaos.	[ora	7;
aprânjâr demineaţă până pe la aprânz între ora 7 şi 9 dim.;
mâncarea de atunci. apreciă v. apreţiâ.
ara
aprehendâ a. se supără. aprehensiune frică; pricepere. apretâ a prepară. apretât ce are lustru. apreţiâ a preţui; a da părere. apreţiâbil de preţuit. apriât a. lămurit, hotărât. a prima vista la prima vedere* a priâri înainte de încercare. aprioric de a priori. aprobă a încuviinţă.
Aprobate şi Compilate legi ardelene ce asigurau privilegiile nobililor în sec. 17. aprobatdr încuviinţător. aprâd od. curtean; uşier. aprofundâ a adânci. apropâ! ce era să spun! tocmai! apropâa vorbă potrivită. apropriâ a-şi însuşi. aprovizionâ a îngriji cu merinde. aproximâţie preţuire pe aproape. aproximativ cam. aprozie slujbă de aprod. [bis. apsidă parte de după altar a apsidă extremităţile marei axe în orbita planetei. apter fără aripi. aptitudine destoinicie. apuntamânte salar, leafă. apust mo. iezătură, stavilar. aqua· v. acva·.	[feţe.
ar unitate de măsură p. supra-ăra/ mo. am păţit-o! vai! ară, ar od. ear, dar, însă. arababură încurcătură. arabisc(ă) împodobire arabă: şerpuiri de frunze, flori:
arâc par subţire; rachiu de orez.
ara
— 21 —
arg
a răci a pune pari, a împăra. arachidă fistic. a rărit pus de pari. arăg unealtă de tras linii. urahnide clasă de animale ca păianjenul ş. a.	[rului.
arahnoidă membrană a cree-arămeâsă oca s. V2 oca. aramină tâlhar; ţigan. arămioâră od. bănuţ de aramă. aranja a rândul, a tocmi, regula. aranjament rândueală, înţelegere.
arâpcă din Arabia; arăpoaică. arăpilă negru ca un arap. arapină poreclă p. ţigănime. arăpuşcă zină din poveşti. arâr ţol; sac mare. arării od. dare pe bucate arate. arâsna la mică depărtare. arbănâş, albanez, arnăut. arbiâş mic arbiu.	9
arbitrâţ judecată de arbitru. arbitrâl din arbitri. arbitrar după plac. arbitriu voinţa proprie; liber ar-bitriu putinţa omului de a se hotărâ după plac. arbitra judecător absolut. arbiu vărguţă de încărcat puşca. arboră a înălţa.	[ment.
arborâdă catargele unui basti-arborescint ce creşte ca arborele. arborizâţie desemn natural pe pietri înfăţişând ramuri. arbust copăcel, tufă. arcă temelie; sprijinitor. ârcă corabia lui Noe; chivot;
a.	sfântă ladă cu 2 table de peatră şi cele 10 porunci. arcâdă boltă în formă de arc.
arcăn taină, mister. [nesc. arcân funie cu laţ; dans ţără-arcănl a prinde cu arcanul. arcâr făcător de arce. arcărie mahala de arcari. arcâş soldat cu arc; pompier. ârcer peatră de ascuţit. arrfşte ca arcul. archebuză od. armă de foc. archebuzier soldat cu arche-archiş jneapăn.	[buză.
archit viţă albă. ârctic de mează noapte. ârctos Ursa mare. ardelenUm particular Ardealului. arddnt arzător; harnic. ardeoâne, ardoăn iorgovan. ardezie peatră p. tăbl. de scris. ardoâre căldură, râvnă. areal suprafaţă de pământ. arenă loc de luptă; carieră. areâlă curte mică; paletă. areâlă cerc în jurul lunii; cerc de coloare închisă împrejurul sfârcului ţâţei s. al unei bubu-areolâr în formă de areole. [liţe. areometru i. p. a măsura densitatea lichidelor. areopâg od. în Atena: înalt tribunal; adunare de fruntaşi. arestul od. aresta. [gardă. âret, aret împrejurime; od. areţâr a. păstor de areţi. aret(e) berbece; constelaţie; i.
de bătut; od. maşină de răsboi. areu laptele cucului. argat slugă, rândaş. argdţl a sluji.
argeâ bordei; scaunul ţăsătoa-rei; gârlici; boltă la clădire; grinzi ce întăresc pluta.
<*rg	—
argentifir cu argint. ărgie pământ f. roditor, arghirofilie iubire de ban. argilă lut; argilos lutos. arginţicd fel de arbust. argon gaz simplu. argonauţi od. greci îmbarcaţi pe corabia Argo\ cercetător. argosl a opri un preot de a slugi. argbt limbă păsărească. argument dovadă. arguţie subtilitate, chichiţă. arhâic din bătrâni; învechit. arhaism vorbă veche azi nefo-arhamâc cal de rasă. [losită. arhânghel înger de căpetenie;
colâcel p. pomană. arheologie ştiinţă despre vechi monumente. arhiduce prinţ din casa austriacă. arhiereu cea mai înaltă treaptă a preoţiei. arhiepiscop întâiul episcop. arhipăstâr vlădică.	[sule.
arhipelag mare s. grupe de in-arhităcti&zîXox de plan p. clădiri. arhitectonic armonios. arhitectură artă de a clădi. arhitrâvă parte între friză şi capitel la coloană. [locul lor. arhiv(ă) colecţie de documente; arhivâr slujbaş la arhivă. ârhon(dă) od. domn, boer. arhondâr călugăr primitor de oaspeţi la mănăstiri; arhondâreâsă călugăriţă cu aceeaş slujbă [mănăstiri. arhondârie odae de primire la arhondologie cartea boeriilor; boerie.
22	—	arm
arhonie od. boerie. [Atena. arhdnte od. prim magistrat în ari popoare indo-europene. ariân eretic.
arianism învăţătura lui Arie. âric indo-european. [de arici. arici a se zbârli; a se bolnăvi ărid uscat, sec; neroditor. ariditdte uscăciune. ârie melodie, cântec. ariergârdă coada oştirii. arinâ a curăţi s. presăra cu nisip. aritiă nisip; bobiţe de arin; pădurice.	[de copii.
Aripa satânei strigoae, ucigaşă. aristocrât boer. aristocraţie clasă boerească. aritmitică ştiinţa numerelor. aritmogrif ghicitură de numere. ariuş(â) soi de mere timpurii. arivist râvnitor cu orce preţ. arlechin măscărici; schimbăcios. ărm(ur) coapsă, şold. armâdie od. oştire· armamdnt înarmare. armân treerat; joc cu arşice. armangiu îmblătitor.	[senal.
armărie od. fabrică de arme, ar-armâş od. rang de boer; joc de copii; vin a. vin tare. (h)armâtă od. tun.	[lungă.
armeneâscă mo. horă; vizită a» ârmie oaste.
armistiţiu «contenire de arme». armo{a)rli pajură, a. «ţimir». armonică fel de i. muzical. armoniâ a potrivi. armonie înţelegere; sunete plăcute; cunoştinţe despre acorduri ; od. concert de orhestră. armonios plin de armonie.
arm
-	73	—
arz
armonist cunoscător de armonia muzicei; organist. armâniu orgă fără ţevi. armoniza a pune în armonie ; a compune acompaniamentul unui cânt. armoriâl carte cu armoarii. armorist cunoscător în armorii. armură arme de apărare (coif, cămaşă de zale ş. a.) armurâr dalac.
armurârie meşteşug de armurier. armurier fabricant de arme. arnăut albanez; od. lefegiu ; po-teraş; slugă de paradă; fel de grâu. arnăuţime lefegii; servitorime. ârnică podbeal.
amici bumbac răsucit într’un fir. arogă a-şi însuşi. arogânt trufaş, obraznic. arogânţă trufie. aromă dulce miros, mireasmă. aromât(ă) subst. cu bun miros. aromatizâ a pune mirodenii. aromeâla aţipeală; ispită. aromi a afuma cu arome;
[a amăgi. arondare rotunzire, lărgire. arondisment plasă în Franţă. arpă instr. de muz. cu coarde. arpentâj hotărnicie. arpentâr inginer hotarnic. arsanâ od. loc unde se debarcă mărfuri.
arsenâl loc de fabricat şi păstrat arme. arseniâte săruri de acid arsenic. arsenic săricică.	[copii.
arşic oscior de miel p. joc de
arşicâr care se joacă arşice. arşin măsură de 1 cot = 0*70 m. a(r)slân od. leu. arţ. hârţ săptămâni când nu se posteşte Miercuri şi Vineri. ărtă măestrie.
arteră vas purtător de sânge dela inimă spre extremităţi; drum arteriâl din arteră.	[mare.
arteriâlă arteră mică. [artere. arterioscleroză învârtoşire de arteziân, fântână arteziană din care ţâşneşte apă, sondaj a. cercetare ,p. a găsi izvor în adâncimi. artic od. jalbă, petiţie. anicol parte din întreg; obiect de marfă; fel de cuvânt; od. încheetură.	[a	arăta.
articulă a rosti limpede; a uni; articulăr de s. la încheeturi. articulât legat cu încheetură;
rostit clar. artimlâţie încheetură. artificial măestrit; falş. artificialitâte meşteşugire. artificier fabricant de artificii. artificiu măestrie; viclenie; materii aprinse luând felurite forme: foc de artificii. artilerie tunărie. arvânt (în colinde) arbore(?). arvăt od. croat. artist măestru, meşter. ârtos od. nâfură. artrită reumatism, şoldină. arunc a. repartiţie, dare. arusplce la romani: jertfitor profeţind din examinarea mărun-taelor dela jertfe.	[tan.
arz, arzmahzar jalbă cătră sul-
arz
— 24 —
ass
arzoiy arzoâe înflăcărat; mâncare din lapte şi mămăligă. arzuliu arzător.
as carte de joc; nnitate de măsură s. de monetă la romani. asalta a năvăli; a izbi. asanâ a însănătoşi; a îndrepta. (a)satiâre îmbunătăţire. aşaş, aşiş îndată; chiar. asasin ucigaş.	^
asasină a ucide; a plictisi mult. asaul od. căpitan de cazaci. asbist v. amiant. ascendent suitor. ascendenţă suire. ascensiune înălţare. ascensor aparat p. urcat în etaje. ascet pustnic, schimnic. ascetică învăţătură despre virtuţi. ascetism pustnicie. asceză viaţă de pocăinţă. ascher(liu) od. ostaş turc. asediă a împresura. asediu împresurare; stare de a. însărcinarea autorităţii milit. cu susţinerea ordinei’. asentiment consimţire, voie. aserţiune zisă, spus. asesor consilier, sfetnic. aşezământâr od., slujbaş p, repartizarea dărilor. asfâlt mat. minerală, (p. străzi). asjixiâ înăbuşi.
asfixiant înăbuşitor, omorâtor. asfixie înăbuşire, înecare. asfodil aişor. asiduitâte sârguinţă. asiduu silitor; fără preget. asiete mezeluri; v. mezeâ.
asignâ a hotărâ; a însărcina un | fond p. plătire; a chiemâ în judecată.
| asignănt care asignează. asignât, asignâţie, mandat. asignatâr căruia se asignează. asigură a încredinţa; a face în-voeală cu societate de asig. asiguripsit od. asigurat. asimetrie lipsă de simetrie. asimilâ a contopi, a absorbi. asimilabil ce se poate asimilâ. asimilâţie asemănare; absorbire. asiriologie studiul limbii şi antichităţilor Asiriei şi Babiloniei. asistă a fi de faţă; a da ajutor. asistent ajutor.
asistinţă adunare; ocrotire; a.
publică spitale, aziluri ş. a. aslâm od. camătă, uzură. asmân berbec scopit. asmaţăi turbure (plantă). asociâ a uni, a întovărăşi. asociâţie tovărăşie, însoţire. asolament rotaţie de culturi. asonânţă asămănare de vocale la sfârşit de versuri. asorta a potrivi, a împreuna. asortiment mărfuri de acelaş fel. aspect înfăţişare, chip. asperitâte asprime. aspic răcitură lângă mâncări. aspidă viperă; gură rea; od.
[scut.
aspiră a răsufla; a rosti din gât: harc., p. arc; a râvni; a năzui. aspirânt care aspiră; candidat. asprişor od. monetă de argint. âspru od. monetă turc. de argint. assa·fetida aerel, suc f. puturos.
ast
— 25	-
otr
astâr pânză groasă, [acoperişul. ] astăreâlă căptuşală; laţuri ce ţin aster rujă de toamnă. asterisc steluţă *. âstm(â) năduf, înecăciune. astmâtic bolnav de astmă. astrăgâci i. de întins talpa. astragâl osul gleznei; ciubuc. astrologie «citire în stele». astmhân blană din Astrahan. astrâl de astre, de stele. astringânt care strânge; stifos astrolâg zodiaş.	[nomia.
astronom care cunoaşte astro-astronomie ştiinţă despre aştri. âstra corp ceresc; om vestit. asumă a lua âsupra-şi. at. hat od. cal frumos; armăsar. atâc năvală; lovitură. atacă a năvăli; atac o lucrare atacăt izbit; ofticos. [m’apuc. aţâpcă, aţapâc aşchie, ţeapă. ataraxie linişte sufletească. atârdisit od. vândut prin licitare. ataşă a pune lângă; a se lega de. ataşamint dragoste, alipire. ataşât alipit; slujbaş lângă consulat.
atâvic moştenit din străbuni. atavism moştenire de însuşiri din strămoşi; năzuinţă d’a reveni acolo	[nezeu,
ateism tăgăduirea fiinţei lui Duma/Z# care nu crede în D-zeu. atelâne piese satirice la romani. ateliăr loc de lucrare, lucrătoare. | Ateneu aşezământ unde învăţaţi şi scriitori fac cursuri s. citiri. atent luător aminte ; prevenitor. atentă a face încercare criminală. atentât încercare nelegiuită.
atenţie băgare de seamă; pre-atentiv luător aminte, [venire. atenua a uşura, a subţia, a mic-atenuânt uşurător.	[şorâ.
aterizâre coborâre de avion pe pământ. atestă a proba, a adeveri. atestât adeverinţă. âtic, od. aticesc, ca la Atena;
sare âticâ, glumă delicată. aţică pânză subţire; horă. aticism gingăşie şi fineţă de stil. atitudine ţinută; purtare, aer. atlânte figură de om sprijinind ca stâlp parte din clădire. Atlas munte african ; persoană mit. osândită a sprijini pe umeri bolta cerului; hartă. atlaz fel de stofă de mătasă. atlit od. luptător în jocuri publice; om f. puternic. atmosferă aerul ce înfăşură pământul; mediu. atârn părticică de corp f. mică. atomicitâte număr de atomi formând molecula corpului. atomism filosof ie despre formarea corpurilor prin unire întâmplătoare de atomi. atomiză a preface în atomi; a fărămiţâ. atân fără ton; fără putere. atâxic neveninos. atrâcţie atragere; ademenire.
| atractiv atrăgător, nurliu. atribui a da, a pune în sarcină. atribut însuşire.
âtriu (la romani) curte interioară împrejmuită de un portic. atroce cumplit, sângeros.
atr
— 26 —
aut
Qtrocităte grozăvie, cruzime. atrofiâ a slăbi cu totul. atrofie secare de puteri, [gună. atropină alcaloid din mătră-atu (atout) coloare ce bate (cărţi de joc), coz, <tromf». âuă od. strugure. aucţiune licitaţie. audienţă primire, ascultare audiţie auzire; ascultare. auditiv de auz.
auditor ascultător; judecător militar; public din sală; sală. aueâlă răsunet, vuet lung. augment adaos, creştere, sporire. augmentă a mări. augmentativ măritor. auşur prezicător; prevestire. augurâl de auguri. august măreţ, sărbătoresc. augustăn evangh.-luteran. aui% hăul a vui. auit, vuet; urlat. âulă sală mare.
aulic curtean, al curţii domneşti. âură adiere, boare. aureâlă cerc luminos pus în jurul capului sfinţilor; strălucire, glorie. auriculâ urechea externă; una din cele 2 despărţituri de sus ale inimii.	[zit.
auriculâr de ureche; care a au-aurijir auros. auroră zori; început. auscultâţie ascultare a sonetelor din plumâni şi inimă. auspiciu prevestire; ocrotire. auster strajnic, aspru. austeritâte asprime.
austrăl dela mează-zi. dustru vânt de mează-zi. autentic sigur, de netăgăduit. autenticitate însuşire ce adeve-autentifică a legaliza. [reşte. auto- de sine, însuşi. autobiografie viaţa unei persoane scrisă de ea însăşi. autobus automobil omni)bus. autocefăl de sine stătător. autocrat stăpân cu putere neţărmurită s. absolută. autocraţie domnie autocratică. autodafeu ardere pe rug rânduită de Inchiziţie; nimicire. autodidact care studiază fără ajutor de şcoală. autogarăj adăpost p. auto. autogrăj scris de mâna autorului; maşină p. copieri. autografiă a reproduce auto-grafic.
autograf ie reproducere întocmai. autogrâmă semnare autografă. autohtân băştinaş. automat maşină ce pare a se mişca de sine; fig. om fără voinţă.
automătic ce se face de sine. auto(mobil) trăsură ce se mişcă prin motor. automobilism fabricare de auto;
sport de automobilişti. autonom relativ neatârnător. autonomie libertate de guvernare după legi proprii. autopsie tăere şi cercetare a cadavrului p. a stator! cauza morţii.
autdr urzitor; scriitor; făptuitor.
aut	—	27	—	azo
diitoritâr samovolnic, care nu sufere contrazicere. iiutorităte vază; stăpânire. autoriză a încuviinţa; îndreptăţi. autorizâţie voie, îndreptăţire. autosugestie îndemn propriu, in-spirare. autotractor plug cu motor. auxiliâr ajutător. auxiliu ajutor. auz od. veste, faimă, ştire. avaet od. taxă la numire în slujbă; dare.	[al	3-lea.
aval garanţie cambială dată de avalanşă oemete, vâjoi. avalimX bravo! avan grozav, cumplit. uvânătâră (a)veniturâ, venetic. avânţ>ârdă strajă din capul oşti-avănie apăsare prin dăjdii. [lor. avanpost post aproape de duş man; pază. avans plată înainte. avansâ a plăti înainte ; a înainta. avanscenă parte între orchestră şi cortină; lojă aproape de avantâi folos, priinţă. [scenă. avantajă a părtini. avantajos prielnic. avâr sgârcit, cârpănos. avariă se strica (mărfuri, corăbii) avane pagubă în mărfuri. avarifie sgârcenie. avatâr transformare, schimbare. aventură a primejdui. aventură păţanie, pătărânie. aventurier svânturat; fără căpătâi. aventuros îndrăzneţ, păţit. avârs faţa monetei,’ cap.
| aversiune scârbă, desgust.
| avertisment înştiinţare, sfat. avertiză a înştiinţa; a preveni. aviâţie navigare aeriană; măe-strie d’a conduce maşina de sburat.
aviator care se ocupă cu aviaţia. avicultâr crescător de pasări. avicultură artă d’a creşte pasări. avid poftitor, ahotnic, lacom. aviditâte lăcomie. avilit înjosit, netrebnic. aviân maşină de sburat, «calul dracului». aviz înştiinţare; părere. [stal. avizo mic vapor, p. serviciu po-avort lăpădare, naştere înainte de vreme. avortă a lăpădâ; a nu izbuti. avortiv mijloc de lăpădare. avorton lăpădătură. [nele lui» avrâm fel de prun; avrame pru-âxă osie, fus.
axenie lipsă de ospitalitate. axiomă adevăr de netăgăduit. axion cânt bis. de laudă: «Ctf-vine-se cu adevărat», s. *De tine se bucură».	[eu.
az prima slovă în alf. cirilic; od. azaiee trandafir de munte, co-căzar.
azbuche alfab. cirilic; învăţătură. azbucoâvnă abecedar cu slove. azil adăpost, ocrotire. âzimă pâne nedospită; turtă coaptă *n spuză; azămî* ca azât gaz înecăcios. [azima. azotât cu azot. azâtic, acid nitric, *apă tare», azotit acid azo tos cu o bază.
azo
— 28 —
băd
azotâs cu azot şi oxigen. v azur albastru deschis. azurât azuriu, albăstriu, ceruliu. azurin mat. p. peronosporă.
B
babâc(ă) mo. tată. băbăchie băbuşcă.
Babadăm\ decând Adam-Baba-dam de mult. babalâc moşneag; lemn gros la moară de vânt. babană mo. oaie bătrână. băbâr om în vârstă; om însurat. băbârcă babă. băbăreâsă descântătoare. bâbdret mai multe babe. băbărie credinţe băbeşti; vrajă. bâbârăjă a. bujor. bâbăş mo. fagure stors, hoştină. băbătie băbuşcă. babau sperietoare de copii. băbcă nicovală de bătut coasa. babelic babilonic; zăpăcit. băbie seminţe din vârful cepei. babilonie încurcală, vălmăşag. bâbiţă pelican. [ies dinţii. bâbiţi boală de copii când le baboi peşte măruDt; biban. babon bubon, inflamaţie. babord partea stângă a corăbiei (privind înainte). bdbură ploae cu grindină; vâl-vataie; coş, urloi. băbuşcă fel de peşte. babuşi od. papuci bac pod plutitor, brod.
Jbâc (în grai de copii) tată. bâc! a. sâc!
buca mamă (în grai de copii);
şezi b. binişor.	[suna.
băcăi a palpită, a svâcni; a ră-bacâl băcan. bacală fel de peşte. bacâlă mo. necaz, belea. bacalaureât examen la terminarea liceului; celce trece examenul.	[cânilor.
bacâlbaşă staroste în breasla bă-bacalicâ od. coloniale. [iască. băcelie mo. băcănie; burete de băcan negustor de coloniale;
fel de arbore; roşeală. bacanâl larmă cu chef. [nate. bacanâle od. petreceri desfrâ-bacântă preoteasă lui Bacchus;
destrăbălată. bacânţi preoţi ai lui Bacchus;
ceice iau parte la bacanale. bacara joc de cărţi. bacău: a-şi găsi bacăul a păţi. bacceâ tâmpit, ramolit. bacceli a ajunge bacceâ. baccevân vânzător de zarzavat. băne stână; colibă ciobănească. bacii organism microscopic. băciui face brânză etc. la stână;
a tândăli; a stărui. băciulie căpăţână mică. baclavâ fel de plăcintă. bacbn, bacbniţă tutun turcesc. bâcsâi îndesat; mămăligă în unsoare.
bâcsi a îndesa; a încâlci. bacsişâr primitor de bacşiş. bacşişuit mituit. bacterii organisme vegetale; bacteriologic ştiinţă despre ele, bădădăi a mărniăi; a hoinări.
bad
— 29 —
bal
intdâi vas de lemn p. ales unt. hădâti căzan, cadă. hadatiă, v. bidinea. haddu a. cadă; vas de bătut unt. Inidlc tuci; vas de tinichea. baftă mo. noroc; trecere, cinste. bagă plăci de broaşte ţestoase p. fabricare de nasturi ş. a. bagaj calabalâc; catrafuse. bagatelă mărunţiş; horbotă. bagdadie mo. tavan. bageâc(ă) mo. ochi de pod pe unde iese fumul. baghăă nueluşă, vergea. bfigrin salcâm, a. acaţ, mălin. băha nărav râu: a pune b. a sta dârz. bahadârcâ mo. femee mare şi groasă.
baharâucâ mo. femee trupeşă. bahic d’al lui Bacchus; cântec b.
de băutură. bâhli a se strica, a se împuţi. bahmet cal mic tătăresc. bâhniţă, băhniş loc mocirlos. bâhniţă poreclă p. ţigani. băhnâs băltos, mlăştinos. bahâmiţă femee rea; vrăjitoare. baiaderă dănţuitoare indiană. baibafir fir de aur· [nească. băibărâc od. haină scurtă ţără-băibărăcâr negustor de băibă-baiddr, baidir mo. şal. [race. baiderăş şal mic. băiestrâr băiat de alergătură. baionăă armă de împuns. bairâc steag turcesc, trupă de bairactâr od. stegar. [soldaţi. bairâm, bairâm (3 silabe) sărbători mari mohamedane.
bairâmlâc dar dela voevozi p.
sultan la bairâm. baisse (bes) scădere de curs. bălabân fel de şoim. bălăbăni a huţăî; a se trudi. bălăbănos: ochi b. înfundat (?) balabustă nevastă evreică. balâc conservă de nisetruT bălăci a umbla în apă murdară. balâdă od. cântec de joc; poezie epică; cântec bătrânesc. baladin comediant. bălăică viţeâ s. oaie albă. balalâică fel de chitară în Rusia. bălălău clătinat, legănat. balamă ţâţână; tore în balamale bine încheiat.	[necaz.
balamuc casă de nebuni; larmă; balamut od. înşelător; măsluit. balamuţî od. a cleveti, a bârfi. balângă clopot la animale; joc. balansa a clătina; a cumpăni. balansier pendulă; cumpănă. balânţă cântar; echilibru. balâş od. rubin mai deschis. bolâst pietriş; povară de prisos. bâlbăi a îngăimâ, a gângăvi. bâlbâit nătâng, guguman. bâlbără flacără.
balbâş băutură din apă şi miere. bâlboâre mare flacară, bobotaie. bâlc mo. băltoacă. balcâz urât, slut. bâlci hram; iarmaroc; tocmeală. balcân pridvor; foişor; galerie. bâldăbâcî arată sgomotul că-batdachin polog, cerime. [derii. baldâr mu. rânză de vite; pântece.
baldără femee grasă. [lenă. balenă chitul mare; os de ba-
bal
— 30 —
ban
balenâr pescar de balene. balentâră corabie de pescuit balene.
balircă mo. poloboc, butoiaş. balercuţă polobocel. balerină dănţuitoare de balet. balet danţ pe scenă; piesă mi-baletistă balerină.	[mică.
baleuţă covăţeâ, albioară. balgia od. turc care lua miere p. sultan; Balgi-beşlâc tribut balhui mocirlă, nămol, [de miere. bâlie mo. covată, albie. bâlie burueană ; cotor, cocean. balimez od-, tun de mare calibru. balistă od. maşină de răsboi p.
svârlit bolovani ş. a. balistică artă d’a socoti aruncarea de proectile. baliverne palavre, nimicuri. baliză prăjină, semn de arătat loc primejdios p. corăbii. bălmăji a încurca; a moleşi. bălmăjitură amestecătură. bălmat (rjucă fel de balmoş. bafneâr de scaldă. balneotehnică arată întocmirile stabilimentelor de băi. balneoterapie tratament cu ajutor de bâi. balon băşică umflată cu gaz;
b.	captiv împedecat cu funie;
b.	de încercare p. a şti direcţia vântului, s. fig. părerea cuiva. balonât umflat ca balonul. balot pachet de marfă, teanc. balotă a arunca dela unul la altul. balotâj votare restrânsă între candidaţii cu majoritate relativă la prima votare. balotât, fig. sdruncinat.
bafcâm mireasmă; alinare. balsamitir ce produce balsam. baisamină plantă de grădină. bălsămit îmbalsamat. balţ laţ; văl; cerc de roată. bâltâcâi a cădea bâltâc în apă. băltăci a se juca în băltiş, a pleşcăi.	[taie.
băltâg toporaş cu 2 tăişuri; bă-baltagiu soldat cu băltag. băltăreţ vânt dinspre bălţile Dunării; locuitor acolo. bălţât (bou) negru cu pete albe în mijlocul corpului; pestriţ; nestatornic. băltăţei pătat, pestriţ. bălţi a se lăsă de mijloc, a slăbi. bdlâră brânduşă de toamnă. balustradă zăbrele, gratii. balustru m<c stâlp p. balustradă. bălvâny bulvân butuc, bârnă. bâmbu trestie naltă în ţări calde. bămbură: a bate b. a hoinări. bârne fel de fructe în ţări calde. Ban od. mu. guvernator; mo.
rang boeresc; şef al bănatului. banâl obişnuit, comun, sec. banalitâte lucru de rând. banan arbore din India; banână fructul său. bănăr od., lucrător la monetărie. bănărie od. monetărie; bănet. banât ţinut s. rang de Ban; fel de grâu. banc, bâncuriy joc de cărţi; b.
de nisip grămădirea lui în ape. banchdt ospăţ. banchetă a se ospetâ. banchetă bancă mică, laviţă. banchiză grămadă enormă de gheaţă în mări polare.
ban
— 31	—
bar
bancnâtd hârtie monetă. banco valoare la bancă p. mo· nete; mizele jucătorilor. bancrât falit, căzut în bancrută. bancrută starea negustorului când încetează a plăti. bândâ ceată, droae; muzicanţi. bândă% benzi, făşie; margine. bandâj legătoare, faşă. bandajă a înfăşură. bandajist' care face bandaje. banderilă, în lupte cu tauri : lance cu benzi împlântată în cerbicea lor.	(rile.
banderilero luptător ca bande-banderiu a. alai; od. trupă întreţinută de câte un magnat ungur dator să ajute regele în răsboi. banderolă bandă mica ; steguleţ. bandieră steag de trupă s. de bandit hoţ, tâlhar, [corporaţii. banditesc hoţesc banditism tâlhărie. bândor a. stomah; pântece. bandraburcă mo. cartof. bandulieră cureaua puştei. băneâţă oală cu 2 toarte. băni od. a face pe cineva Ban;
a stăpâni ca Ban. [părâ. băni mo. od. a nepăciui, a su-bănicer baniţă mică. bănie slujba Banului. banieră v. bandieră. baniţa ferdelă, 20 de ocale, 40 1. banovăţ fiu de Ban; neam de basarabi. baobâb arbore gros african cu rod numit: pane de maimuţe, baptister cristelniţă; od. clădire p. scăldătoarea botezului.
baptişti sectă ce nu botează copiii ci numai pe adulţi. bar local de băuturi. bâră drug; stavilă; a chemă la
b.t în faţa judecătorilor. baraban(ă) tobă. barabâi fel de nap; mo. horă. barabâlă mo. cartof. barabulişte ţârină cu cartofi. baracă colibă de scânduri. bârâcâ a se căţără, a se urcă. bărăcie baltă mică. bărăciâne băltoacă. bârâec mo. miel. bărăgân loc nelucrat, pustiu. baragladină poreclă p. ţigani. bârai a borborosi. barâj zăgaz, stavilă. [lător. barângă lup bătrân; taur nr-barăngl a strigă, a urlă. bărănl a râvni, a stărui. harânţă otrăţel. baradn (rar) poreclă p. ţigani. barâtnic mo. samsar. bărât călugăr romano-catolic. bărătă, bărăţi a mustră. baraterie pagubă făcută cu gând rău de echipajul corăbiei. bără(ie bis. rom.-cat. în regat. barba călugărului cucută. barba caprti salată de earnă. barba împăratului, Viola tricolor: barba lui Aron rodu pământului. barba lupului spânz. barba ungurului garofiţă. barbâr străin; sălbatic, crud. barbarie (mustăţi) răsucite. barbane sălbătăcie, cruzime. bărbărie barbă lungă. barbarime barbari; locul lor.
— 32 —
bas
barbarism cuvânt nepotrivit limbii.
barbarizâ a întoarce la barbarie. barbete favorite, a. «poc’ în păr» (Backenbart).	[vodă.
bărbier-bâşa prim bărbier la barbişân cioc, ţăcălie. bărbi(u)ţă şervet de copii. barbâti fel de peşte de mare. bărbunc od. a. recrutare. barburâ a face semnul crucii cu suc din barbure împotriva bu-bărburâtură crestătură, [băţului. bârbure copăcel; a. broderie. bârcă morţiş. barcagiu luntraş, şăicar. barcarolă cântec de gondolier. bârcoâce copăcel. bard cântăreţ la celţi; poet eroic. bărdâc{ă) cană; fel de prun. bărdân. bărdăhân stomac de vită. baretă ca ci uliţă.
bărgdică săniuţă.	[roasă.
barhent pânză de bumbac pă-baricâdă piedecă de apărare. baricadă a înălţa piedecă. barieră stavilă;’poartă de oraş, margine. barij ţesătură rară de lână. bariton voce între bas şi tenor. bâriu metal alb ca argintul. bărnţţ mo. sfoară de legat iţarii. bârneţe cingătoare. baroc ciudat, pocit, bizar. barâi poreclă p. ţigani, [de aer. barometru i. p. a şti apăsarea barân titlu mai mic decât conte. baronie boerie de baron. barosân mare şi greu. barâu advocăţie; advocăţime.
bârsă bucata între plaz şi grin-dei.
bârsân cu lână lungă şi aspră. bărtă cunună; tivitură. barut od. praf de puşcă. bârzâun bondar, bonzar. bârzăcă săniuţă. bârzâi în sus.
bârzoiâ a se iuţi s. îngâmfa. bas voce adâncă; i. cu sunet adânc.
băş od. cel dintâi; od. agio. başâ od. şef. bâsâdă vorbă, sfat. basamac rachiu ordinar. baş(ba)fir fir de aur. bâş boer întâiul între boeri. [tită. băşcă od. bastion; cămară bol-bâşcâ afară de; deosebit. băşcâlui a deosebi, a separă. bâşchie ciocan de lemnar. baschină mo. fel de fustă. bâsculă cântar p. greutăţi mari. başibuzuc soldat iregular turc. başibuzucie jaf, cruzime. băşicâtâ fel de struguri. basin havuz; loc între dealuri unde curg ape. başlic căpătâi la stâlpii casei. basmangiu negustor de basmale.
băsnâş povestitor, născocitor. băsnl a scorni.
başoldinâ femee grasă ; stricată. baso-relMf sculptură cu figuri ieşite pe jumătate. bâsta! destul! atâtl bastard copil din flori, urzicar. băşti! strigăt de mânat oi· băşti a face bâşti! a scăpă.
Ba s
-	33
Hastilie închisoare de stat în Paris dărâmată de popor în 14 Iulie 1789. bastiment corabie, vapor. bastion başcă, meterez. baston băţ, ciomag. [tălpi. hastonâdă bătae peste dos, s. bătâci bătăios ; bâţăi a da din coadă; a mişca iute. [lor. Inltâia peştelui depunerea icre-bătăiâş gonaci, hăitar. bâţăitoâre mo. codobaturi. hatâl berbec scopit; a sta b.
a stărui. batalomâ certificat; diplomă. batalion parte de regiment; bâţân fel de bărzăun. [ceată. hatâr a. mo. măcar, cel puţin. bătătârnic harnic, silitor. bdtcă i. de bătut coasa; fel de peşte; cursă de şoareci. bâtcă deal, deluşor. bătelişte loc bătătorit; cărare. bate-poduri hoinar. baterie unitate de 4—6 tunuri;
b.	electrică elemente electrice legate prin o sârmă. batistă pânză fină şi rară; basma. bătlân pasere băltăreaţă, stârc. batâg peşte sărat şi afumat. bâtogit sec, uscat, stors. bă(âs ţeapăn; stângaci, greoi. batâză maşină de treerat. batracieni amfibii (broaştele ş. a) bâză temei, temelie; rădăcină. bazâ a pune temei, a sprijini. bâză insectă; muscă. [nie. bazaconie necuviinţă; năzdrăvă-bazâlt stâncă vulcanică. bazadchi mo. chior; ştrengar.
! bazâr piaţă; hală de mărfuri.
| bâzdâc, bâzdoc toane, capriciu, j băzdâgănie pocitură, bidigănie.
I bâzdâră a. streche. bâzdărl a strechiâ. bâzdoâgă măciucă. bâzgoid a holba, a zgâi ochii. bazilică clădire p. judecătorie la romani şi p. afaceri; veche biserică; titlu onorific p. unele bazilicân alifie. [bis. mari. bazilic bujor; soi de şopârlă; şarpe din poveşti; oclii de b. răutăcioşi.
| basiliţi ord călugăresc, i bâzoi viespe; parte din cimpoi. beântă marginea ţesăturii; bente obezi.
beatifică a pune între sfinţi. beatitudine fericire. bec vârf de lampă. becârf muz. semn de revocare. becer od. bucătar al curţii. becerie od. bucătărie la curte. becher flăcău; a. chefliu. becherie burlăcie ; a. chefui re. bechin\m\ct boabă: nu ştiu bechu bectemis tutun de bună calitate. bedâ necaz, pacoste; drac. bedreâg scăunaş de cizmar s.
de rotar. beduin arab din deşerturi. begânie plantă de ornament. bei, begy titlu turc, domn. beicâche od. domnişor« beilerbU, beglerbă guvernator. beilic palat; clacă; rechiziţie. beilicciu slujbaş adunând dijmă de oi.
bei-mh od. domnul men.
3
bei	34
beizadeâ prinţ.
bejenăr fugar, refugiat [mană. be/enărl a fugi de invazia duş-bejenie fugă; roire.	[ta	să.
belacoâsă od. ţesătură de mă-beladonă mătrăgună. belaltu greoi; mofturos. belddr od şal preţios turcesc. bildie prăjină; bălărie, [munte. bildiţă mo. peşte din râu de belea/â prost. bele arte arte frumoase. beleâznă rană, cicatrice. belemnită scoică fosilă. beletristică povestiri, versuri ş. a. belfer ajutător la studii. belchiţă fel de dîhor, jder. belicâs răsboinic. beligerant răsboitor. be\şlţă plantă ierboasă. belvedere pavilion s. terasă cu privelişte frumoasă. belzebub şef de draci; maimuţă. bemâl semn ce scade nota cu benchişâr semn mic. [semiton. benderliu din Bender (Tighina). benedictin căi. din ord. Benedict. benedictiunt binecuvântare. beneficiă a se folosi. beneficiu folos; b. de inventar rezervă d’a verifica s. cerceta. bene merinti decoraţie rom. p.
merite în artă şi ştiinţă. benevâl de bunăvoe. bengal din Bengal; păsărele din
B.; foc b. de artificii. benghi aluniţă, mursă, semn făcut de mame pe fruntea copiilor.
Beniamin preferat, favorit.
bet
benoăr loji de jos in teatru. benţi manşete. benzină esenţă de petrol. b&nzoe răşină’ aromatică. beoţiân din Beoţia; mojic, prost. berât od. diplomă de învestitură p. domnitori. beratliu od. care avea berât. berbânt desfrânat, ştrengar. berbânţie desfrâu. berbantlâc ştrengărie. berbccuţ becaţină, sităruş. berbelâc cârpă de bărbierit. berdinţd vas p. frământat caş;
taxă p. breasla ciubotarilor. bercu$ nume de câne cu coadă berechet belşug; noroc, [scurtă. btreş, blriş a. argat la moşie. beretă căciuliţă, şapcă. bergamâtă fel de pară gustoasă: berii fel de smarald. berlântt berliânt briliant. bernardin călugăr b.; câne din ospiciul muntelui sf. Bernard, bernevici mo. cioareci. besacteă cutie p. cusături ş. a. btschie mo. ferestrău de dulgher. beşleăgă bătrân scăpătat. beşlegărit dare lui beşli-aga. beşlege^te ca beşliii. [de beşlii, beşli-aga, pop. beşleăgă căpitan beşlic monetă turc. de 5 parale; cerc de pâslă pe cap p. povară.
beşlii soldaţi turci în principat« p. menţinerea ordinei; Jă·
I bestial dobitocesc.	[fuitor
bestialitâte dobitocie. btstie dobitoc, feară, beteală văl de fir p. mirese.
bet	35	—	bil
betelie îăşie, tivitură. hitnic înaintat în vârstă. beton fel de tencueală cu ciment şi nisip; 6. armât, bătut în plan metalic. betonă a clădi cu beton. betonicd earba tăeturii. beăţd, băuţăptAÎYik albă din râuri. hez od., afară de, fără. bezeâ semn de salutare; prăjitură din albuş de ou. beztr măruntae de animal; încreţitură la guler. [dare. bezmân dare p. cârciume; aren-bezmânăr od. arendaş. bezmetic zăpăcit, rătăcit. bezmetici a rătăci, a năuci. [ori. bi- (prefix), bis, cu 2, de două bibă mu. gaură. bibâmus! (lat.) să bem! bibe!
bea! bibite! beţi! biban peşte răpăreţ, costriş. biber castor, mamifer rozător. biberon vas cu cioc de cauciuc. bibi, bibic dragă, iubit, scump. bibic nagâţ.
bibll chindiseală pe mâneci ş. a. bibilică puică.
bibliofil iubitor de cărţi rare. bibhogrâj cunoscător de cărţi. bibliografie descriere de cărţi. bibliomân mare iubitor de carte. bibliotică colecţie de cărţi; locul lor.
bibliotecâr grijitorul bibliotecii. bicarbonâtsare de acid carbonic. bicâş cremene, petricică albă. bicefâl cu 2 capete. biceps muşchi cu 2 capete. biciurl mo. a tândălî, a migăi.
biciclăă i. de mişcare cu 2 roate. biciclist care merge cu bicicletă. biconcâv cu 2 feţe concave. biconvex cu 2 feţe convexe. bidinăr spoitor; negustor de bidinele. bidinăreâsă spoitoreasă. bidineâ perie de spoit. bidiviu cal arăpesc. bidon vas, tinichea, cană. biiniu timp de 2 ani. bienâl de s. la doi ani. biftec muşchi fript. bifurcă a înfurci, a împărţi în 2 bifurcât crăcănat. [ramuri, bifurcâţie înfurcire; răscruce. bigâm căsătorit în acelaş timp cu 2 femei. bfgosî mo. a grămădi, a îndes» bigot cucernic afară din cale, bigotism însuşire de bigot. bijoâgăt bijâg mârţoagă. bijuttrie scumpeturi. bijutier aurar, giuvaergiu. bit proect de lege, lege votată. bilă fiere, venin.	[votat.
bilă glob de biliard; glob, p. bilă trunchii de arbore cioplit. bilânţ cont de activ şi pasiv la bănci ş. a.; echilibru. bilateral cu 2 laturi. bileâlă mo. albele, suliman. bilet răvaş, scrisoare. [fiere. biliâr de fiere; bilios, plin de biliârd masă acoperită cu postav, având mantinele (laturi) elastice p. joc cu bite; joc s. loc de jucat biliard. bilinşuu cu s. In două limbi. biliân un milion de milioane. <
3*
Unt
— 36 —
blo
biman cu două mâni. bimbaşa od. comandant peste 1000 de soldaţi turci. bimensuăl de 2-ori pe lună. bimetalism v. monometalism. bina clădire în construcţie; dependinţe lângă casă. binagiu întreprinzător de binale. binâr din două unităţi. bind od. steag, drapel, [grijă. bindisî mo. a-i păsa, a duce binec od. cal de călărit. bineţe a. urare de bine, salutare. bineventâ a. a ură bun sosit. binigiu samsar de cai; călăreţ. binîş od. mantauă; cavalcadă. binişliu cu biniş; omul curţii. binoclu ochian.	[ochi.
binoculâr ce slnjeşte p. amândoi binâm (aritm) expresie din 2 membri, b. o. a + b. [plantă. biog€n ce creşte parazit pe biogrâf care scrie biografii. biografie descr. vieţii persoanei. biologie ştiinţă despre vieţui-bipid cu 2 picioare. [toare. biplân aeroplan cu 2 feţe plane. birefringent cu dublă resfrân-birlic tuz, as; spetează, [gere. bis de două ori; încă odată. bisâ a repeta, a cere să se repete. bisanuâl, bienâl cu durată de bisect an cu 366 zile. [2 ani. bisectbr ce împarte în 2 părţi. bisexuăl cu stamine şi pistil. bismât metal alb roşietic. bisturiu cuţitaş de chirurg. bisulcât cu copită despicată în 2. biţ viţă de lâoft s. păr. bi(u)rocrât slujbaş public.
biurocraţie putere de biurocraţi. biurâu masă de scris; oficiu; biv od. fost, ex. [comisie. bivuâc tabără.
bivuarâ a staţiona în câmp. bizantinism linguşire; făţărnicie. bizantinistică studiu despre Bizanţ şi popoarele Europei bizâr ciudat, pocit, [orientale. blamâ mustră, a huli. blamanjile mo. cremă de lapte. blanchită model-tipărit de întregit cu mâna. blasfemie hulă, ocară. blâstru alifie.
blazat nesimţitor, scârbit, [tâng. blâznă od. amăgire, carsâ; na-blâzni od. a înşelă, a amăgi. blâznic smerit, cuviincios. blazon scut cu armării; ştiinţa armăriilor. [seri; mo. ghiont. bleândă gaie; sperietoare de pa-bleasc a. bot, plisc. bleau ; nu zice bl. nu zice cârc. bleou cuţit prost; fig. prost. blefarită aprindere de pleoape. bleg pleoştit; nătărău. blendă sulfură de zinc. blendi(sl) mo. od. a îmbrânci. blenoree scurs de puroi pe uretră. bleojdi a se holbă; a se moleşi. bleoştirâie noroi. bleot prost, idiot, tont. [curcat. bleşti mo. a îngână, a rosti în· blindâ a căptuşi cu oţel. blinie mo. fel de plăcintă. bloc mare massă, a. bolf; carte de notiţe. In bloc d’a valma. bloc Impresurare de loc p. a-i tăiă comunicaţia.
blo	—	37	—	boi
bloca a închide. blocadă, închidere. blogodori a vorbi încurcat. bloj murdar, ordinar; mască. blâjdină scândură mică. hlonci a. nod. blondă, blânduri horbotă. bluf cit. blof,amăgire; răţoeală. bluză haină; gaură de biliard. boa şarpe uriaş; şal lung. boâcâ câpăţână; nimic. boâcăn ţeapăn; prostesc. boâce voce, glas; vorbă. boâghe a. porcoi, căpiţă; buhă. boâită vită slabă; rău şi prost. boâlcă ulcică.
boâmbâ boabă; vită proastă. boâncă buturugă; oaie bătrână. boânghen, boânghină poreclă p. boântă mo. bătaie. [unguri. boânză streche; muscă mare. boârcăy blihniţă soi de peşte. hoaţă posnă. boâzgă a. nisip. bobâreăsă care dă cu bobii. bobi a da cu bobii; a nemerî. bobic prăjină de zădărit. hobică ulcică. bobină mosor. bobir bobită, bobuleţ. bobiţâ a desface de bobiţe. bobleţ moale, greoi, prost. boboâne a. vrâji, farmece. bobonâU bobonel bulbucat. bobârnic plantă cu flori albastre. boboşâ a se umfiâ. bâbot(ă) flacără; izbucnire. bâbote mo. a vorbi în b. a buigui. bobâa mantauă ţărănească. bobsleigh, cit b6bsie, sanie perfecţionată.
boc mo. scânduri cu butucul lor;
a. capra trăsurii. bocânci ghete cu cureluşe. bocceâ basma; mat. de înfăşurat mărfuri; legătură de tutun. bocce(a)giu fabricant de boccele;
purtător de boccea cu marfă. boccealâc înveliş; dar în boccea. bocciu, tăetor de vite; mojic.
| bocluc încurcătură; ceartă; bagaj, j boclacâş prici naş, certăreţ.
I bocnă înţepenit, j bodârlăa pasere înotătoare. bodegă ospătărie, pivniţă de vin. bodigâş, bâdiu uliu, erete. j bodogăni a mormăi; a mustra.
I bodolân os, ciolan.
| bodroânţe haine zdrenţoase.
! boem ceh; numire p. artişti cu viaţă svânturată. bâftă cocoaşă, gheabă. bofti a se gheboşi. bogasier vânzător de bogasiuri. bogasierle lipscănie. bogasiu od. stofă lustruită. bo(g)âz od. canal, gură de râu;
margine de blană. bogdănesc moldovenesc. Bogdânia Moldova. bogdanliu moldovean. boghit moţat; gros; rotund. bogomili eretici pavlicieni. bogomilism secta bogomilică. bogonisl a mormăi. bogoslov od. teolog. bogoslovie od. teologie. bogoslovi od. a propoveduî. bbgză bubă, bufniţă. bogzâr v. viză. bohăce mo. turtă, pogace. boi înfăţişare; făptură; fel, soi,
hol
-	38	-
bor
bol a văpsi; f/g. a înşelă. boiâ văpsea; ardei mărunt. boiandrâc grindă d’asupra uşii. boiangiu văpsitor de lână etc. boicotâ a opri, a înlătura.	j
boierise nobil; mo. clacă.	I
boierinâş boier de clasa a doua. j bâişte loc de luptă; peşte ca ' un fus.
boitâr păzitor de porci; cioban. boiăţii spânz.
bojbâc gângav, borborositor. ( bojdeucă mo. cocioabă, hrubă. bojâct bojâg măruntaie. bojogâr hoţ de mărunţiş, găinar. bol castron; cocoloş, bulgăre. botbocine poame, rod uri. bolboţU dolofan, grăsuliu. bolbotină burueană de leac. bâlchie limbi în fusul ce învârte roata la şteampuri. boldii câne de vânat. boleâc bolnăvicios, slăbănog. boliro vestă femeească; dans bolâşniţă molimă. [spaoiol. bolf a. bolovan, peatră mare. bâlfă gâlci.
bâlişte boleşniţă.	<
bolmoâjă vrajă, boscoană.	|
bâlniţă od. loc p. păstrare de i cranii desgropate; spital.	!
bolobâc butoi mare.	j
bolobâţ cocoloş, globurel.	j
bolocân nume de boi; prost. bolocănâs greoi, gros, osos. bolonică petrinjel sălbatic, [ochi. bolovănl a se grămădi; a căsca bolozân luntre mare. [Iuţie. bolşevic distrugător prin revo-Mşevtsm doctrină de bolşevici.
bombă glob de fier s. oţel cu praf de puşcă ce pocneşte prin aprindere. bombă a bulbuca, a umflă. bombardă a bate cu bombe; a atacă.	[bolovani.
bombârdă od. maşină de aruncat bombâst umflare, îngâmfare. bombâstic umflat, nefiresc. bomboână zaharicâ. [boane. bombonieră cutioară de bom-bomprăs catartul înclinat. bon bilet ce îndreptăţeşte la ceva;
bonuri efecte, hârtii de val. bonă dădacă; jupăneasă. bâna fide în bună credinţă. boncăi a mugi, a se scânci. boncăitură muget; scâncitură. bondâr muscă mare; bombar, bondoc scurt şi gros. [bărzăun. bonetă căiţă, ceapsă. bonetâr fabr. de bonete. bonetdrie ciorăpărie, bonifică a despăgubi, a credită. bonjurist nume de batj. p. tineri. bont od. mo. răsvrătire. [tite. bont ciuntit. Boante mâni ciun-bontâş od. răsvrătit, conjurat. bontbn fel de purtare aleâsă. bonz preot japonez s. chinez. bonză muscă.
bonzâr bărzăun, tăun; gărgăun. bookmâker (bucmeker) mijlocitor de rămăşag la curse, fcwr/diamanţi ce nu pot fi tăiaţi. borangic pânză fină. borânţă limba mielului (plantă). borât sare de acid boric. borăx borat hidratat de sodă. borboâse hramul sfinţilor din 4, 5, 6 Dec.; vrăji; bube.
— 39 —
bou
(mrcănos, borcănât umflat, gros. i ho ret âg măzeriche.	!
hore ut mo. borviz. bord margine; corabie. bbrdea fiinţă de speriat copiii. bordei âş loc p. legume în casă. j bordel casă de femei publice. borderou notă, consemnare.	j
bordiâş care locueşte în boidei. bordură margine; chenar. boreâl dela mează noapte. tforeâsă a. soţie, nevastă. borfâş pungaş. horfiţe (peşte) boiştean. hbrhăie măruntae de vite. horhân s*omac de vite bbrhot rămăşiţă din fructe bbric acid din borax. [stoarse. boricât cu acid boric. borilă vânt de meazâ-noapte. bornăc mo. covrig p. colindători. boroboaţă nenoroc, pătărânie. boroni a grăpâ.	j
borş ciorbă acră; a suflă în b. j a lua în batjocură; a sforăi. 1 borşâr mâncător de borş. horşir vas p. borş. borşl a se acri; a se sburli. borţ burtă de însărcinată. bortă gaură.	I
borteli a borti, a găuri.	j
bo(r)ţochinâs cu burtă mare. bortos găurit, găunos. bârză insectă, goangă. boş testicul; bârnă piezişă în zid. boşantic, boşintâc sfrijit. hoşăr pepene galben. b&şcă boştină.
^soirscamator, iscusit de mână. boscărie vrăjitorie.	I
boscârţă a. făşie de piele slabă. boschet buceag, tufiş în grădini. bosmâ păcăleală. boşoălcâ umflătură, gâlcă. bosoll mo· a înghesui, a strâm-boşorog surpat, boşit. [torâ. boşorogeâlă vătămătură. bostân(d) mo. legumărie. [mar. bostangiu gardă în sarâi; legu-bâştina rămăşiţă de faguri şcurşi de stroguri tescuiţi boştinâr care cumpără boştină. bostdn dans; joc de cărţi cu 52foi. bostromingher uneltitor, fâcaş. bâştur mo. gol, deşert. boşiiros găunos, gol. bbştură Înfundătură, beznă. bol cocoloş, bulz; nod; junghi. botănică ştiinţa plantelor.y botanist care se ocupă cu botanica.	[diu.
botaniză a aduna plante p. stu-bâtcă gaură de fagure ; «nucă». botă turmă de oi. botilniţă botniţă. botţâr cizme cu turieci tari. botină mo. gheată. botoâşă oaie bătrână. boţâg cosac mic (peşte). boţolân nume de bou. boţorâg nenoroc, nefăcută. bâtoşi fel de opinci. bou-de noapte buhă. bâul Domnului coccinela; rădaşcă; fig. prost.	[cap.
bâulea (dyan\ sărind din cap în bour fel de bou sălbatec; semn de înfierat; coarne boure od. cu vârfurile unul spre altul. boureăn bou s. nume de bou.
bou
— 40 —
bourii bour mic; melc; sfre-delaş.	[pentru boi.
bour ie, bouriţte loc de odihnit bouriu ieşit, scos: ţâţe bourii, tari de se văd de sub haină. bovin de-a vitelor. box soi de câni cu bot turtit. box i. de luptă cu pumnii; luptă. boxă a se bate cu pumnii. boxâr luptător cu box. boz od. idol, zeu păgânesc. boz plantă ierboasă. boză od. fel de cidru. bozafer od. cenuşiu. bozagilâc gătirea bozalei. bozaulu od. vânzător de bozâ. bozâi a mucezi, a înflori. bozărle loc plin de bozi. brăbănoc pervincă. brac lucru netrebnic. brac copoi, câne de vânătoare. bracâ a aţinti (tun s. ochian). brâcă izmene. brăcâci fel de căldare. bractee frunze mici ce acopăr bobocul floarei. brăcul a lăpădâ; a despădurl. brâdişoâră fel de pasere. brădoâe vas de lemn. brddoş mu. colăcel, brenduş. brâgâ băutură din făină de mei. bragagerie meserie de bragagiu. bragagiu, brăhâr vânzător de bragă.	[mari.
brâghină struguri cu boabe rare brâgle vatale la răsboi. brahâ orz fiert p. fabric, de bere; drojdie.
brahiâl a braţului.	[tund.
brahicefâl cu craniu aproape ro-
Brâhma zeitate la vechii înzi. brâ{h)man membru al castei preoţeşti în India. bra(h)manism religia lui Brahma. brai i. de îndesat brânza în butoi. brâică căţea de vânat. [mari. brâncălău, brâncovân cu mâni | brancârdâ targă. i brancardier purtător de targă.
| branciog şes nisipos, i bmndabărcă m. cartof. brandeburg broderie la haină. brânhii organe de respiraţie la peşti, «urechi». branişte loc unde fusese pădure. branşă ramură; meserie, pro-| fesie.
j brânzoi de treabă, cinstit, j braşoâve vorbe lăudăroase.
| braşoveăncâ trăsură cu coviltir.
| braşovenie mărfari de Braşov.
! brăţârâ podoabă la braţ. j brâţeă, braţletă mică brăţară.
| braţct braţ; de br. la braţ.
| bravă a înfruntă, a da piept.
| bravură voinicie.
| bre! arată mirare s. apostrofare, i brebeneâc sturz.	[gul.
| brec trăsură cu 2 băoci d’alun-| brelan joc de cărţi; 3 cărţi la fel. | breloc mic odor fără mare preţ. breşă spărtură ’n zid, deschizătură.	[talonii
| bretele curele p. a ţinea sus pan-i brevă scrisoare papală.
! brevet diplomă, hrisov, certificat. brevetă a da brevet, a patentă. breviar carte de rugăciuni; lecr tură obişnuită. brezăe mască.
bri
- 41	—
bric bastiment cu 2 catarte. bridj joc de cărţi.	[neral.
brixâdâ 2 regimente sub un ge-bri^adier grad inferior in armată. brigand tâlhar, haidamac. briirandâj tâlhărie.	[lapte.
bnghidău i. ciobănesc de bătut briliânt lucitor; berlant. l’riliantin ca briliantul. briliantină ulei parfumat. brind cinstire în sănătatea cuiva. brio cu foc, vioi.	[uşoară.
brişcă a. briceag; mo. trăsură bnşcâr mo. care are o brişcă. briză vântuşor, bură de vânt, jeliţă.	[a. gurdună.
broâncd (în Bănat), violoncel, broăzbe napi.
brobiriţă plantă p. văpsit galben. broboană picătură; boabă. brobodilnic văl de mireasă. broboni a acoperi cu broboane. brocdt stofă ţesută cu fir, zarpă. hroci roibă (plantă). brod a. pod umblător. [tregi. brodâ a chindisî; împodobi; în-brodâr podar la brod. broderie chindiseală; adaos. brom corp simplu cu miros fetid. hromură combinaţie de brom. bronhii cele 2 tuburi ca bifur-caţie a traheii. bronşită inflamaţia bronhiilor. bronz aliaj din cupru şi cositor. hronzâ a da înfăţişare de bronz. hronzârie lucruri de bronz. bronzât arămiu. broşă ac de podoabă. broşa a coase la olaltă foi. broscâriţă plantă de baltă.
broşură cărticică broşată. brotâc broască verde; lemn p.
grindeiul morii. brudină taxă p. brod. brudinâr v. brodar brudnic mo. naiv; cu toane.
I bruftueâlă tencueală; bătaie.
! bruftui a tencuî; a luă la respăr.
| brunii mat. de coloare închisă.
| brusc iute, răstit; neaşteptat bruscă a se răsti; a lua repede. bruschiţă râstire, bruftueală.
I brut necioplit; lipsit de viaţă;
; nerafinat. Profit b. din care nu j s’au scăzut cheltuelile i brut animal, dobitoc; mojic.
I brută om grosolan; od. pâne | brutâl grosolan, silnic, [neagră, i brutalitâte mojicie, cruzime.
I brutalizâ se purta neomenos ; a j bate.
I bubtric burueană de bubă rea.
| bubulâci stâlpi la prispa casei.
I buc mo. pleavă; capăt de caier;
într'un buc iute, îndată, j buc moţ, mănunchi, şuviţă. bucal de gură, de faţă. bucdlâe cu bot negru; cârlionţat. bucălât grăsuliu la faţă. buceâ fier la căpăţina roţii; ţeavă; bucetâl calul lui Alex. cel Mare;
cal de parada.
Bucentâur corabie de unde dogele Veneţiei arunca un inel j în valuri ca semn de logodna sa cu Marea adriatică. buche a doua slovă; buchi, alfabet cirilic; învăţătură. buchtr care învaţă buchi; înce-buchereşte ca începător, [pător.
buc
—	42	—
bal
bucherie învăţătură primitivă. buchetieră vânzătoare de flori. buchini a silabizâ. buchinist vânzător de cărţi vechi. buchisi a bate cu pumnul. buciuc od. steag; trupă de sol-buclă a încreţi părul. [daţi. buclarist a păţi. bucluc v. bocluc. bucmeă cordea, şnur. bucolic pastoral. bucolică v. eclogă. bucşă buceâ de roată. hucsău plantă de grădină. budâ dugheană. budă od. mo. mu. pădure; budean, budac locuitor în ţinut cu bude. budăcă vas de lemn; femee dur· budalâ prostovan.	[dulie.
budihăce mo. dihanie; pocitură. budism religia lui Budha cu aproape 400 mii. sectanţi. budist aderent al budismului. budişte od. loc unde a fost pă-budovâr salonaş p. dame. [dure. huduhâlă mo. boală lipicioasă. buduhâlniţă feară, hală, gâdină. budulâc simplu, naiv; rătăcitor. budur trunchi putred ; colţ pie-budurif a. coş, horn. [tros. budurâi mo. vas de lemn. buduşlâu tâlhar. buf buhă mică. bufânt înfoiat (haină)· bufii armar sală de mâncare;
restaurant. buftea, buflă om pepenos. bujân măscărici, ci of, soitar. bufonerie mascaralâc, lucru glumeţ.
buft burtă de vită; cartaboş. bvga bivol, taur.	[rabiei.
Bugeâc parte de sud a Basa-biigtd palid umflat. [spese. bugit prevedere de venite şi bvgeiâr după s. de buget. bugetofâg slujbaş de stat. [hui. bun faimă, veste: i s’a dus bu-buhăl a se vâitâ; a se umfla la faţă.	v [dea.
buhăi taur; stup neroitor; rân-buhâi de baltă fel de pasere. buhav umflat, pufăios. buhnet ţipăt, sgomot. buhos sbârlit. buhur materie de mătasă. buhurdâr od. vas de miresme. but a. se coborâ, a se da jos. buiâc mo. nebunatic; încurcat: minte buiacă. buiamâ mu. basmauă mare. buigui a vorbi verzi uscate, a btnmâc zăpăcit, năucit. [aiuri. buimăci a zăpăci, a ameţi. buimătec de jumătate ameţit. buiurdisi od. a porunci. buiurdisit od. întărit cu decret. buiurdiu od. ordin, decret. bujdă colibă.	[afumat.
bujeniţă muşchi de căprioară bălă od. diplomă dată de suveran; decret papal. bulomâc stâlp.
bulât cuţit de dogar. [tură: bulb bolfă, ceapa plantei; umflă-bulboâcă bulboană, vâltoare. bulbâs cepos, cu bulbi, bolfos. buibucă a scoate băşici, a clocoti bulbucât umflat, ieşit din orbite, bulddg câne bondoc cu făld buleârcă rachiu slab. [ieşitei
bul
—	43	-
but
inUiui publicaţie periodică; bi-h-i; bileţel. t-iiltvărd promen., stradă largă;
v;il, întăritură; Jig. apărător. ! inU vardistă femee publică. | huliri partea de sus a jugului j i'ul)'jîrie loc cu zarzavaturi. j htilf iir griş.	I
huliiâc mo. baltă.	i
i'ulnhir cuţit lung. buh mie foame nesăturată.	j
hulin(â) mic disc de aluat, oştie, j oblată.	[gume.	j
bulion preparat din carne şi le- j hntiibâşd od. căpitan de ceată; j Baş b. şet de gardă; bulibăşa j vătaf de ţigani.	|
imhibăşii od. slujitori sub un j bulubaşă. [grămadă, ceată. | bu'uc od. companie de soldaţi; buluci a grămădi. busughmnă mo. cartof. biilughină bulgăre de caş.
\>ulvân buştean, butuc, [brânză bulz mămăligă Inlăuntru cu bumâşcă od. hârtie monetâ de-o rublă.
bumbăn : a dormi b. a dormi tun. bumbarâ obuz, bombă. bumbaşir od. executor, [codru. bânget desiş de pădure s. de bnnievâţi popor sud slav rom.· cat. în Baci-Bodrog (Ung). bunt od. mo. răscoală. butitâş od. răsculat. bunică negură deasă. burătec brotac, brotăcel. burcă cojoc ciobănesc. burduhân peritoneu; pântece bmrduh(ăn)6s pântecos. [gros.
burdălea burtos. burghiz târgoveţ; burtă-verde. burghezime albăsfrime. buricâ a se căţăra, a se târâ. buricât bombat, convex. butlân ţeavă; scoc. bmlisc caraghios, poznaş. burlinc grăsun, purrelaş. burlâi ţeavă, tub.	(gură.
burniţă bură, ploae mărunta; ne-bârniţâ a bura. a ploua mărunt burnăs mantauă de beduin; haină cu glugă. bursă stipendiu; clădire p. afaceri băneşti; joc la b. speculă. bursier care are bursă; care um-bursoâcă mohor, [blâ la bursă. bursucă a se bosumflâ. bursucâr câne de vâuătoare. bună-verde care caută питав interese materiale. burtă verzime poreclă p. burghe-buşeală izbire de pumn. [zime. buşmâchi mo. pantofi femeeşti. i busna dintr’odată. [călăuză. busolă i. de măsurat unghiuri; bust cap şi piept (la persoană). busta dintr'odată, fără veste. buştihăn mo. buştean, butuc. but coapsă; în butul a. în ciuda. buiâci cu coarne scurte. butârgă icre de chefal. butărit od. dare pe vin. butâ% ramură cu muguri tăiată. butăşi a planta butaşi; a săpa în jur de arbore. bătcă mo. calească. butilie garafă; b. de Leyda, de acumulat electricitate. btttân nasture, bumb.
44	-
cad
but
butonieră încheetoare. butori a sfredeli. butuci od. fel de chinuire: picioarele se prindeau între 2 bucăţi de lemn. buzduganagiu od. purtător de buzdugan domnesc în princi-huzdugeă sac?	[pate.
buziş în faţă.	[zunar.
buzunărit şterpelit; bani de bu-
c
C cifră romană = 100; CC = 200; CD = 400; DC = 600. ca., circa, pe la, cam. [birjă. cab (keb) trăsură cu 2 roate; cdbadâi viteaz, erou. cabâlă tălmăcire misterioasă a bibliei la jidovi; uneltire. cabalist uneltitor; vrăjitor. cabalistic misterios. cabânâ mantauă.	[bane.
căbânicer care face s. vinde ca-cabăniţă od. mantauă dom-cabareu restaurant. [nească. cabâz mo. boscar, bufon, poznaş. cabazlâc festă, poznă, ghiduşie. cabestăn vârtej de lemn vertical cu funie şi drugi orizontale p. ridicare de greutăţi. cabină cameră mică. cabinet cameră de lucru; guvern ;
c.	negru secret. cdblărit od. dijmă pe grâne. cablogrâm telegramă prin cablu. câblu funie, frânghie groasă. cabotin actor rătăcitor. iabriolăd trăsură cu 2 s. 4 roate. calul: a face c., a se umili, a se cobora.
cabulipsi a face cabul. cacâo fruct p. ciocolată. cacaotiâr pom de cacao. căcărdâc rămăşiţe de său topii căcă(i)der păducel, gheorghin. racealmă tertip, uneltire, înşe lătorie.	[gri*
câcior, câcioră a. tărcat, breaz j cacofonie unire neplăcută de sunete.
cacâm ermelin, fel de dihor. cactee plante grase spinoase. cadaif tăeţei cu dulceaţă etc. cadână turcoaică. cadâneâscă horă turcească. cadâstru registru de proprietăţ teritoriale, carte funduară. cadaveric stârvos. cadâvru stârv, leş, hoit. cadinţă măsură, tact, ritm. cadenţă a da măsură şi armonie, cadenţat în tact.	[mată
cădeţi tineri nobili intraţi în ar-cadiâsker judecător turc militar cădinciâs cu cădere, în cuviinţă, cădinţă cădere, cuviiDţă. cadbi judecător mohamedan. cadou dar, plocon, prezent. cadrâ a consuma, a potrivi; q clasa.	[tjn cârţi de joc).
câdră ramă; icoană; listă; tobă cadrân suprafaţă împărţită în cadrat pătrat.	[gradej
cadril contradans jucat de câte 4 persoane.	1
cadrilât cu mici pătrate. cadrilăter cu patru laturi. câdru plan; tablou; spaţiu, loc: depăşeşte cadrul trece mari cadruplu împătrit.	[gineai
cad
— 45 —
cal
•	f/n, neputincios; nul, fără va-lo.n c\ [şerpi, (a lui Mercuriu). - .uhuai vargă cu 2 aripi şi 2 .udurităte scăpătare cu vârsta;
slatornicie.
.J(ar căprior de grindă. m/as gratii la tereştri de harem. nihj'tbaşa boerinaş aducător de «-i Îea lui vodă.
care face cafea ; patronul » atenelei; od. slugă sub ordinul lui cafegibaşa. [felei. ,·t/rină subst. excitantă a ca-.«ifrtieră ulcică de cafea, [cafea.
■	tifru copăcel cu seminţe de .uHdn haină turcească; boerie,
tang.	[tanul.
mftangiu od. celce aducea caf-ui/tăni a da rang de boer.
■	tifianliu cu fumuri de boerie. ni hală sobă de faianţă.
ui hectic bolnăvicios, lânced. mhfxie lâncezeală, sfârşeală.
<	r/i h)leâ(ă olan p. ieşirea fumului. i aia fa mare preot la jidovi;
făţarnic.	[olaltă.
«îlibări, încăibărâ a adună la tuiâ cui de potcoavă. mic luntre; caiccia luntraş. aii de olâct od. dare în natură;
cai trebuincioşi od. la poştă. mijdt vază; bogăţie; înfăţişare. mimă mat. ce încheagă laptele. *aimâc smântână; ce e mai bun. iaimacâm locţiitor de Domn.
*litnăcămie locotenenţă dom-laimân fel de crocodil, [nească. *Ainic vrednic de plâns, sărman· <iikes [cit. keks] pesmet englez.
calabalâc bagaj; gălăgie; pro-călăc zăbrele la fântână, (stime. călâf procoviţă; toc de lulea. calafât susţinătoare, stinghie. călâfătui a smoli o corabie. cafatdn sacâz de vioară. calaicân vitriol verde. călâe plăcintă cu smântână. calamândros m6. glumă, poznă. calambur joc de vorbe. Jalamitâte mare nenorocire. calamltos nenorocit. [scria. I calâmus od. trestie cu care se | calândru prăvăleac, i. de lustruit. calâp calup, formă; înşelare. călărâş cavalerist; curier.
I calc desen făcut prin transparent. ! calcavură palmă, frecuş; notă; i cursă.	[peşte.
| călcări pavăză, zid de streşină:
; calcâr peatră de var; calce var.
! calcedbn agat.
| calchia a face calc. [a usca.
! calcinâ a descompune prin foc;
! calciu metal scos din var. [prn.
! calcopirită sulfură de fer şi cu-| calculi biliari pietricele în fiere.
| caldarâm trotuar.
I caldarâmăr pardositor.
I căleăp sul de fire răsucite.
; caleâs{c)ă trăsură pe arcuri.
! caleidoscop tub cu oglinzi şi bucăţi de sticlă (la mişcare iau forme simetrice).
' calem cancelarie (în Turcia}. calembec fel de lemn mirositor. calemgiu copist în calem. calemkeriu fel de postav fin. calândele greceşti niciodată. calendrdi blăstemat, om de nimic.
cal	—	46
calevri încălţăminte de pâslă.	j
calibru diametrul ţevii; grosimea unui glonţ etc.; fi%. ca-calice potir de floare. [litate. calif titlu de suverani p. urmaşii lui Mohamed.	j
călifâr gâscă sălbatică.	j
califât domnie de calif. califică a declara destoinic. calificativ ce arată însuşire. caUgrâJ care scrie frumos. călin copăcel cu boabe roşii. călină fruct de călin. calitate însuşire bună; titlu. calm linişte; liniştit, paşnic. calmă a linişti, a domoli, a alina. calmănt alinător.	!
câlmâi cartaboş, sângerete. j calmuc fel de postav.	j
ml mucisc ca la calmuci.	j
calocagathia însuşire de om fru- j mos cu suflet bun.	!
caloiân chip de lut îngropat de ! fetiţe în câmp, (cred. pop.); om sprinten.	[gativ).
calomil clorură de mercur (pur- j calomnie defăimare, bârfeală, calamniâs ponegritor, hulitor. caldric materie de încălzire. ! călărie unitate de căldură (p. a ! urca cu 1° C. temperatura : unui kg. de apă).	j
calorifer ce dă căldură; aparat centrai de încălzire. calorific ce încălzeşte.	[dură.
calorimitru măsurător de căl-calâs cu bătătură; corp c. mat.
ce uneşte emisferele din creer. calositâte învârtoşare; bătătură. ealp. falş; decăzut, corcit.
!
cant
călpac căciulă înaltă. calpuzan, calpugiu falşificător dt\ bani; coţcar, papugiu, înşă·' lător.	[destrămi«
câltăî şi câlţui a scărmâna; a calţavetă legătoare de ciorapk calup calapod; model; vicleniei câlus lat. cicatrice la os frânt! Calvâr Golgota, dealul răstigl nirii 1. Ierusalim; colină ca] cruce (rom.*cat.); suferinţă. ! cămâră od, vistierie domnească;
c.	împărătească od. a. erar. cămărâş şambelan; vistiernic. cămărâşil servitor domnesc. cămărăşie birou s. rang de căi măraş.
camarilă clică, coterie, gaşcă. câmbiet câmbiu poliţă. [în relief camâe peatră scumpă cu gravuri cameleon reptilă ce-şi schimbi coloarea; fig. ipocrit. camille arbust cu flori ca ro< zele dar fără miros. camelină plantă cu flori galbine câmeră odae; loc de adunare corp legiuitor c. comunelor ş
c.	lorzilor va Anglia); secţiune
c.	obscură aparat cu lentilă c< arată chipul celor din afariţ camerâl financiar.	[vitoare
camerieră damă de onoare; ser camilâfcă acoperemânt de ca] p. monahi. câmină od. dare pe spirtuoasc căminâr care strângea câmim camidn car de poveri. camionâj transport cu camioanţ camizăl haină scurtă fără ml neci p. dame.	i
r
—	47	—
can
xunohâs stofă de mătasă. aimomilă muşăţel, romoniţă. aimpadurâ ochi de pod. rampamint lagăr, tabără. campânie răsboi, timpul cât ţine. rampestru de câmp, de ţară. aimpion luptător, concurent. rampionât luptă de întrecere sportivă. camaflâ a travesti, a ascunde sub altă formă. can v. han,
cană cep; mat. de cânit părul. ranaţ ciucur, ceapraz; chiteală. canâl conduct de apă; ţeavă;
cale, mijloc; râu meşteşugit. canalie popor de jos; mişel. canalizâ a tace canal; a face navigabil; a abate, a scurge. canarâ stâncă; păşune. canât aripă de uşă s. fereastră. canavă ţesătură p. brodat; plan. canavăţ, canavăţă, mat. de lână. cancclâr ministru, od. logofăt. cancer rac; umflătură dureroasă. canceros puruios, purulent. canciâg unealtă de zidar, căuş. cândel zahăr galben. candelâbru mare sfeşnic. cândid nevinovat, naiv. candidă a cere, a aspiră la ceva. candidatură stare de candidat. candoăre curăţie, nevinovăţie. candriu beat.
canefâră od. fată purtând pe cap un coş cu obiecte de jertfă. er<î/z£ra. mo. câinos, rău de inimă. I cănge, căngi prăjină de înhăţat; gheară;
căngiuit cu cange, cu cârlig. cangrină distrugere în o parte.
din corp; stricare, corupere. cangrcnbs atins de cangrenă. canibâl mâncător de oameni. caniculăr\ zile caniculare, de Cuptor (în Iulie şi August). canin cânesc.
camâtă cutiuţă s. puşculiţă. canoii lege sobornicească; regulă; cântec bis.;	formă muzicală când vocile	intră succesiv în armonie;	i. de muz.;
pedeapsă; pocăinţă; chin. canonădă foc lung de tunuri, j	bombardare,
i canoni a pedepsi, a chinui.
| canonic consilier vlădicesc (la I	uniţi).	[nuri.
I canonieră vas mic armat cu tu-| canonişi aorândui; a pune între sfinţi, a canoniza 2	a da canon,
!	a pedepsi.	[pocăi.
Conâssa, «a merge la C.» a se cantalup soi gustuos de pepene. cantaragiu cântăritor. cantandă gândac de frasin. cantata piesă p. voce. cantilinâ cântecel melancolic. cantină local unde se vând băuturi şi mâncări p. soldaţi ş. a. cantitâte cătăţime; durată. canto curs de muz. vocală. canton colţ de ţară; ocol; mic stat elveţian; casă de păzitor. | cantonâ a adăposti, a încartirui. cantonâdă culisă; a vorbi la c.f unei presupuse persoane.
; canţonăă cântecel.	[c.	f.
1 cantoniir păzitor la şosea s. la
cati	—	48
cantdr(ă) tejgheâ.
mnulă ţeavă mică de sticlă etc.
cânură fire dărăcite de lână.
caolin argilă fină.
câos noian; desordine; confuzie.
cadtic încurcat, confuz.
capâbil în stare, apt; destoinic.
capacită a convinge, a îndupleca.
capacitate cuprins, încăpere;
destoinicie. capamâ carne (de miel) cu zarzavat ş. a.; hainâ. [priceput. capân od. magazia de grâne ; om capănge od. cursă. [grâne. capantâu od. negustor turc de căpâră arvună; logodnă; câpărâ căpârâ a sgăriâ. [a logodi. eăpcân berbant, ştrengar. tăpcâti, căpcăun dihănie cu cap cănesc; neom. capcână cursă, clapcă. capelă bisericuţă; orhestră. capilă bonetă (de soldat); od. pă-câpeş energic; îndărătnic, [lărie. căpeţeâ parte de frâu din capul calului; broasca morii. capichehâie od. trimis al principatelor române lângă sultan; soldat de gardă. edpie poartă de cetate. capigiu od. portar la serai. capilar subţire ca firul de păr. capilaritâte însuşirea vaselor capilare d’a face ca lichidele lor să se urce.	[viciu.
capioldâş od. tovarăş de ser-căpişte templu, altar păgân. căpistere albie, copae, troacă. capitâl de cap; de căpetenie; păcat c. de moarte.
cap
capitâl bun ca izvor de câştig, fond.	[şedinţă.
capitâlă oraş de căpetenie, re-capitâle, majuscule, litere mari. capitalism putere prin capital.
! capita'izâ a schimba în capital.
| căpitân paşă od. amiral turc. capităţie od. dare pe capete, impozit personal. capitâl parte de sus a coloanei. capitol cap, secţie.
Capitâliu templu şi cetăţue pe Munt. capitolin în Roma veche; palat naţional. capitonâ a fixă prin împunsături lână s. vată între căptuşeală şi faţă. capitul corp de canonici. capitulă a se da biruit. capitulăţie predare; tratat. căplăgie, caplageă alac. j caplân od. turban; soldat turc. i căpo (d’a capo) dela început.
! capodoperă lucrare măeastră.
| caporalism stăpânire politică în j duh militar.
I capot mantă; haină de casă; a !	face c. a nu lăsă să facă nici
|	un joc (la cărţi).
| capoţel scurteică.
| capriciu nazuri; nestatornicie. capricorn semn din zodiac. căprioreălă punere de căpriori. capsomân căpăţinos, îndărătnic. câpsulă teacă; tub; învelitoare. capsulâr ca o capsulă. captă a prinde; a căpătă prin câptălăn brustur. [dibăcie. captăr capac p. stup.
1 capţiâs ademenitor.
cap
—	49	-
car
xiptiv prins, rob, robit. [mecâ.
•	uptivâ a subjugă, a robi; a fer-apiivânt ademenitor, fermecă-r aptivităte robie, prinsoare, [tor. xipturâ a prinde.
-aptîiră prindere; pradă; câştig.
<	apugiu od. portar, mareşal torc. <dpuî a prinde; a îngriji, a face
rost.
a puţin călugăr cat. franciscan. . apuţiner cafea cu lapte. t ară ceartă; cârtire. tarabă babă; ţel de fluer. [dac. carabân băligar cu corn. (gân-cărăbării a pleca; a prinde lacom; a bate. ărăbâş cu bot negru (oae). (arabele larvă de ţânţar s. de streche. carabină puşcă de cavalerie. carâcal pisică sălbatică. aracâtiţă animal de mare cu 8 pipăitoare. caracâz viteaz din bazme. caracter semn, trăsătură; tărie de suflet.
caracteristică semn deosebit. aracudă peşte mărunt; fig.
lume de rând. rarătă sticlă, clondir, butilcă. tarâfte 2 lemce ce ţin vatâlele. car agaţă coţofană, ţarcă. [râs. caraghios bufon, mascara; de caraghioslâc poznă, bufonerie. c ara groş od. ban turcesc. carâmb tureac; diferite părţi ale căruţei.
<	araniboldj atingerea celor 2 bile
cu a treia (la biliard); ciocnire. caramelă bomboană de zahăr ars.
carantină oprire şi desinfectare p. cei bănuiţi de boale molipsitoare grele; fig. înlăturare. carapace ţeastă osoasă. carâs mo. peşte mărunt. carăt unitate de greutate (2 dg.); aur de 24 c. = aur pur; aur de 15 c. = 15 părţi aur, 9 aliaj.
| cărăâi ameţit de băutură.
| caraul(â) strajă, «şilboc».
! caravâ i. de plapumar.
| caravână ceată de drumeţi în i pustiu; căruţă.	[vane.
caravânserai făgădău p. cara-caravâni cioareci p. muncitori carboavă, carbodnţă rublă.
| carbâl acid fenic. i cardolineu mat. din păcură.
| carbbn cărbune în stare pură;
! c. cristalizat, diamant.
I carbonâdă frigărui.
! carbonat sare de acid carbonic.
; carbonic, acid c, C 02; gaz înă-i carbonifer cu cărbune, [buşitor. | carboniza a cărbuni.
| carbuncul buboi. [alt corp.
| carbură combin, de cărbon cu i cârcăiâc gândac miriapod, cânele babii.	[ţap
cârceă lemn între tânjeală şi pro-cârcei acăţele, firişoare; sgârci. cârcel a. păduchi de oae; curpen,
; carceră închisoare, temniţă, j cârciâc şiretlic, apucătură. cârciocâr prici naş, zurbagiu, câr-cârc(i)oâbă căpuşă. [cotaş. cârcserdâr od. şef de jandarmerie.
cardarnă bruncuţ, salată de câmp.
4
car
-	50	—
cas
cârdăşie clică, însoţire de căr-cardiăc de inimă.	[daşi.
cardinâl principal, de temelie. cardinâl consilier papal; fel de pasere; eşarpă roşie. careâ, caria od. trupă in patrat. carenă partea din apă a corăbiei. carăă cupeu, trăsură. caretâţ rotar.
carţiţâ od. ac cu gămălie. cargoipât) vas p. mărfuri. cări a roade: cariul căreşte. cariât atins de carie, [cornişă. cariatidă stat de om sprijinind caricatură pocitură, [grânelor. cârie puroire a osului; boala carieră loc p. curse; p. exploatat peatră; profesiune. carifâbil de milostenie, caritate iubire p. D zeu şi om. cârjaliu bandit, tălhar turc. cârlâci luntre p. fluvii şi râuri. cârlogâncă fel de struguri. carmâc i. de pescuit. cărmăjin piele colorată roşie. cârmâz coşenilă; rumeioară;
chermes; vopsea; sirop. cârmăziu stăcojiu. carmin mat. produsă de cârmâz. cârmoâjă fărimătură. [om. carnaţiune faţa cărnii, colorit la cârnău: grâu c. cu boabă mare. carnavâl dulcele de Crăciun. cârnaxi! od. mânca-te-ar boala! cârneleâgă ultima zi (s. săptămână) din câşlegi; câşlegi. camă cărticică de notiţe. camă cărticică de notiţe. cârtii a strâmba, a întoarce; a ciunti, a reteza.
carnivâr ce se nutreşte cu carne. cărnoşi a jupui de carne, a sfăşiâ. carb tobă (coloare la cărţi de joc). carotide 2 mari artere * ce duc sângele la cap. carp încheetura mânii. cârpănos vânjos; fîg. sgârcit. cârpănoşie calicie, sgârcenie. cârpător turtitor, tablă de întins aluat, a. «lopitău». cârpe diemî foloseşte vremea! cardiogrâf aparat p. a înregistra bătăile inimii. cârstă grămadă de snopi. [jă. cârstâş năvod, roci, hălău, mrea-cart pătrar, sfert. cărtă carton, hârtie. cârţă petec, zdreanţă. cartăc i. de zidărie. [melnică. cartă tovărăşie s. tocmeală vre-cartiâr regiune de oraş; loc ocupat de trupe. cartilâj sgârci (la ureche, nas). cartofor cărţaş, jucător în eărţi. cartografie artă d’a desena hărţi. cartomanţie ghicirea viitorului cu dat în cărţi.	[foliu.
cartân hârtie compactă; porto-cartonâ a lega în carton. cartonâj legătorie în carton. cartuşă încărcătură. cartuşiiră «pătrântaş». cărugeâ micşunea, văzdoagă. carvasarâ od. birou vamal. Casa albă clădire în Washington p. prezidentul Statelor unite; fig. guvernul lor. casă civilă persoane ce însoţesc pe suveran; c. militară garda sa; c. regală familia sa, di-casămdtă v. cazemată, [naştia.
cas	—	51	—	cat
n\uncă broboadă de lână.
jeler, cu casă. urn)ţie desfiinţare, anulare. mscă coif.
uUcăci lanţ la moară de vânt. mscâdă cădere de apă, săritoare; svăpăeală. uiscâănd nătărău. mşcavâl fel de brânză; fig, se întinde la cse obrăzniceşte. caschitâ şapcă.
casetă cutie mică.	[merar.
atsh (cit. caş) bani gata, nu-casier care ţine cassa. [cassă. casierie slujbă de casier; loc de casinâu, a. casinâ loc de întrunire p. citit ş. a. câşlă fermă, căşărie, mică moşie. câşUgi dulcele de Crăciun; dela Paşti la Moşi; dela 15 Aug. până la 15 Nov. casmâ, cazmâ hârleţ, arşău. caşmir stofă fină de lână. răsoâe cămară; cramă s. altă încăpere.	[muri.
casolită afumătoare de parfu-cassă dulap p. valori; loc de plătiri, bancă; per cassa în bani gata.	[merar.
Cassa registru p. afaceri cu nu-cast curat, nevinovat. câstă clasă socială. castaniete 2 buc. de os ţinute între degete şi lovite în ritm de danţ.	[tipar.
caşte cutie p. aşezat litere de castă cetăţue; zidire arătoasă la ţară.	[mandantul lui. '
castelân care are castel; od. co-castitâte feciorie, nevinovăţie.
câştiu rată, termin de plată. câstor bibru, breb. castrâ a şcopi, a bate, a jugănî. castrdn blid de supă ş. a. câstru lagăr, tabără (la romani). câsus-bâlli pricină de răsboi. cat, câturi etaj, rând, ridicătură. câta (în Bănat) puţin, ceva. câţa! ţipăt de ţarcă, [a înşela. câţă băţ cu cârlig. A umblă ca c. câţă bibilică; certăreţ, [voluţie. cataclism potop; răsturnare, re-catacâmbă suterană pentru înmormântări. catacrezâ vorbă în senz impropriu: fruntea mesei. catadixl a se înjosi. catafâlc alcătueală p. punerea mortului în sicriu. [toare. catagrafie * inventar, numără-catahris od. abuz, înşelare. căţăl a coţofeni, a da din gură. catâif lăeţei cu nuci şi miere. catalepsie moarte părută. cataliptic lovit de catalepsie. cătălină picior de lemn; că« tălige: picioroange, galenţi. catalogâ a înscrie, a pune pe listă.	[greci.
caţaân câner, mişel; poreclă p. căţăoni a se ticăloşi, [retnânt. catapeteâsmâ iconostas; acope-cataplâsmă oblojeală, compresă. catapult od. maşină de răsboi, p. izbit cu blocuri depeatră; cătărdbă cotoroanţă, [fig. atac. cataractă urlătoare, vâjoi; albeaţă pe ochi. catârg, catârt stâlp p. vântrele.
4*
cat	—	52	—	cav
catârgă corabie de vâslaşi; să· ; nioară.
catargia celce face catarte. catârgiu mănător de catâri. catarig od. băeţandru. cătărigi a piftii, răci, cotoroage. j cataroi od. gută, dambla; gu· i catastif registru, izvod. [turai. | catastrâfă desnodământ în dramă; nenorocire. [nie). catavasie imn religios (la utre-catavasier carte bis. de catavasii. caţaveică scurteică. catechet îuvăţător de religie. catechăză instrucţie relig. cu în* j trebâri şi răspunsuri. catechism învăţ, despre credinţa creştină; cartea sa. catechizâ a instrui în elementele j religiei creştine; a dăscăli. 1 catecumin pregătit p. botez. catedră scaun ridicat p. învă- j ţători s. oratori, fig. ştiinţă, j Ex. cathedra din oficiu, cu | autoritate. catedrală biserică episcopală. categoric hotărât, clar, preciz. ; categorie fel, clasă. caterincă mo. flaşnetă.	;
caterisi a destitui (un preot). j catetă perpendiculară pe alta ' in triunghi. catetru\tavă de metal s. cauciuc. I catifelâU catifeliu ca o catifea, j catifelută panglică de catifea. ! catigorie od. defăimare.	;
catigorisl od. a defăima.	\
catilinâr îndrăzneţ, tăciunar. j catilinâră vorbire vehementă, j cătină cânepa dracului (plantă).
cătinat cu ramuri dese (?). cătinică: c. vreme, puţină. catismă parte de psalmi. catolic (universal) care se ţine de bis. apuseană. catolicism religie catolică. catolicităte învăţ. bis. ţatolice;
toţi catolicii. catâptrică parte a opticei despre lumina reflexă.	[tusei).
catramină mat. din catran (contra căţue cădelniţă; căuş. cătun săticel.
cătuşnică earba mâţii, baldrian. câuă mătâhală, sperietoare, câuc căciulă cu fund lat căuc căuş, vas de lemn. cauciuc subst. elastică rezistentă din suc de plante. caudâl dela coadă.	[umili.
caudine: a trece sub furci c. a căuş lingură de lemn cu mâner scurt; vine drăguş la căuş, cere ajutor. |tor, satiric. caustic arzător, nimicitor; pişcă-causticitâte însuşire caustică. cavtdr mijloc caustic, care arde. cauterizâ a arde cu un causlic. cauţiune chezăşie, garanţă, probă câuză pricină; proces; vină. cauzal, cauzativ pricinuitor. cauzalităte raport de cauză şi cauzâş copârtaş;pricinaş. [efect. cavâf cizmar, câlţunar. căvăjie meserie de cavaf; magazinul său.	[flueroi.
cavâl fluer, flueră; od. mu. cavâlă (la Bolilineanu) eapă. cavalcâdă plimbare călare a mai multora; în c. cu alai.
cav
53	—
n vaier cetăţean roman de cl. II; nobil primit în cavalerie; membra în ordin militar s. religios; fig. apărător; c. de industrie coţcar, pungaş.
/,walerâsc curajos; prevenitor. (ivalerime călărime. ravalin de cai. [gricioasă. ntvârgic fel de oi cu lână ne-avatină mică arie de solo. avâz agent de poliţie turc; c. — bâşa od. şef de gardă. avânt chezaş, girant. avârnă peşteră, vizunie, bârlog. vavernâs găunos, subminat lavitâte adâncătură, groapă, gol. avâu criptă, mormânt, gropniţă. az întâmplare; a face c. a so- i coti.	[crunt.
azâc soldat din căzăcime; fig. azâcă manta blănită; jachetă p. dame. răzâceâscă fel de horă. [alb. azaclie căciulă neagră cu fund azacliu od. negustor de blă-mzangiu arămar. [nuri ruseşti. mzânie carte cu părţi tălmăcite din T. N.; predică. azarmamintaşezare în cazarmă. azemâtă suteran ca întăritură militară. cazeinâ subst. proteică în albu-minele laptelui; c. vegetală albuminoia în leguminoase. aziir rafturi cu despărţituri; actele de acolo. [în Sarai. ăzlâry căzlar-ăga şef de eunuci cazmâ târnăcop hârleţ, arşău. aizân ce ţine de cazarmă; mentalitate cazonă obicei de ca* zarmă.
cazuâl întâmplător; relativ la cazuâr fel de struţ. [cazuri. cazuist teolog care se ocupă cu deslegarea cazurilor de con* ştienţă.
| cazuistică parte a teologiei de-| spre cazurile de conştienţă.
] ceacâr chior; fig. beat. j ceacşâri od. pantaloni largi.
I ceadâria deschis verde.
I ceahlău vultur bărbos, hultan.
I ceainărie loc de băut ceai.
| ceairpăşune, islaz; nutreţ. cealmă, cealmie turban. ceam şlep, remorcdr. ceambur od. năvălire duşmană;
a bate c-ul a benchetui. ceamâr pământ cleios. ceanâc borcănel, blid. ceangău colonîst ungur. ceâpcă coif, chiveră. ceapcân şiret, potlogar; cal iute. ceaprâz ciucur; ceaprăzâr găi-ceârcăn cerc; compas, [tănar. ceârdă han pe pusta ungară. ce(a)rdâc od. balcon; pridvor; cearsâlă ţesală.	[foişor.
cearsăli a ţesălâ. ceâşcă filigean, tasă, văscior. ce{a)tlău încheetoare. ceat-pat merge! bine-rău! [rului, ceaun căldare; cumpăna zida-ceauş od. curier; soi de struguri ; aprod, uşier. cec bilet de plată. cecâl de cecum.
ceciliz soi de şarpe orb. [nomii. cecmegeâ sertar, lădiţă de eco· cicum parte a maţului gros. :
1 cedă a îngădui; a se îndupleca.
cal
54 -
cidru arbore măreţ în Liban. cefâlic de cap.
cefalopâd familie de molusci. cigă căciugâ; c. şi păstnigă nimicuri. cegârniţiI plasă de prins cegă. cdâr chelar, pivniţă, pivniţer. celibiu od. kir; nobil; delicat. celebră a serba; a preamări. celebritâte faimă, renume; făl· celist ceresc.	[mos.
celibât stare de necăsătorie. celibatâr necăsătorit, holtei. celulă chilioară; ochi unde albina pune mierea; element de materie organică. celulâr cu celule. celuloză subst. solidă în vegetale. cenâclu adunare; sala unde Mântuitorul a ţinut cu apostolii cina cea de taină. cengheneă mu. ţigan. cenobit călugăr ’trăind în comunitate; f. retras. cenotâţ mormânt gol în amintirea mortului al cărui corp nu s’a găsit.	[dare.
cens numerătoare (la romani); tinsor priveghetor, critic, [ticâ. censurâ a judecă, a apreţiâ, a cri-censură apreţiere, cercetare. centâar 7* om şi V* cal (mit,) centâură ţinlorie, potroacă. centenâr de 100 ani; serbarea lor. centesimâl în 100 părţi egale. centiâr a 100 parte din ar, 1 m □ centigrâm a 100 parte din gram. centimă a 100 parte diu franc. centimitru a 100 parte din metru. centrâl dela centru; de căpetenie.
centraliză a adună la centru. centrifugâl ce năzueşte în afară; centripetăl ce năzueşte spre centru.
cintru mijloc; punct principal. | centurie unitate de 100 cetăţeni ! (romani); corp de 100 pe-i destraşi.
| centurion şef de centurie, sutaş. | centurân brâu p. sabie s. baio-! netă.	[blănit.
j cepchen scurteică; pieptar îm-| cepele(a)g peltic, gângav.
| cerâmică măestrie de olărit.
| Cirber câne cu 3 capete la uşa ! de iad păgânesc. cercătâr od. controlor. cercelâr vânzător de mărunţişuri. cercetâş iscoditor; tiner din : cercetăşie instituţie p. întregirea educaţiei fizice şi morale. cerceveă cadru, pervaz, ramă. cercliu od. monetă de 3 Lei. cerc viţibs judecată ce dă ca proba tocmai ce trebue probat: e bun pentrucă nu-i râu* cereăle bucate: grâu, secară, orz, ovăs, orez, hrişcă, cucuruz. cerebrâl privitor la creer, ceribro-spinâl privitor la creeri şi măduva spinării. ceremoniâl pompă; pompos. ceremonie pompă, paradă; alai. ceremonibs, sărbătoresc; afectat. cereviş său, grăsime de vită. cerezină ceară măestrită. cert sigur, de bună seamă. certifică a adeveri, a întări. certificăt adeverinţă. [ţâre. certitudine siguranţă, încredin-
55	—
i lonâr care se foloseşte de . i >iune lăsare, cedare, [cesiune. >t'\meă v. cişmea.	[lenei.
n'iacie mamifere ce samănă ba-ir/ăş od. şef de haiduci. uilnî a strânge cu ceatlău; a rr/.âr împărat.	[lega tare.
<c ari(a)n împărătesc. tr/Airă repaos la mijloc de vers.
<	/, conferatur, confruntă, asea-cjit achitat, răfuit.	[mănă.
clitui a achita, a se răfuî.
(ha- v. ca-
rhe(a)bâp friptură la frigare. i hebe, ghebe manta, ţundră. ctiediv vice-rege în Egipt. rheţni a chiăunâ; se zice de lătratul slab al cânilor. (Com. de Ion Gorun), rkehaiâ intendent (la turci). chei v. cheu.	[ziţii.
cheji prevestiri, semne, dispo-r/ielbâş cu chelbe. chelbe sgaibă, bube dulci. chelbos buburos. [veni pleş. chelboşi a căpăta chelbe, a de-chileş 'pleş, cu chelie. ihelemă mo. afacere. [teală. chelfăneâlă ciomăgeală, trân-
*heljăni a bate, a ciomăgi. Mină mo. fund de car.
i	hemdn fel de violină orientală. cMmbrică pânză p. căptuşit. chenzină plată pe 15 zile. chepă fel de scrumbie. tfieping uşă d’alungul podelei;
în chepeng în jos. kercănl a cârăi, a fleoncăni. herim graţie; toane. cheresteâ lemn de clădit; lemnăria clădirii.
cherestegie vânzare de cherestea; cherestegiu negustor de ch. cherhanâ atelier unde se taie şi se expediază peştii. cherpedineă cleşte. cherpici cărămidă nearsă. chersin troacă scurtă ; căuş mare. cheriic crestătură, răboj la ocne. cheruvic cântare la liturgie înainte de ieşirea cu sf. daruri. cheruvim înger; cap de copil cu aripi (în pictură). chervân car de poveri; convoi. chervangiu care mână chervanul. chesâcă peşte mărunt. chesât lipsă de vânzare, [griş. cheschet păsat de griş, zeamă de cheseâ v. chisea, cheson car cu muniţie s. cu pro-viant; tavan cu ciubuce. chestiune, chistie întrebare; afacere; materie de cercetat. chestiona a întreba, a cerceta. chestionâr mai multe chestii la olaltă. [într’o corporaţie. chistor administrator de fonduri chestură birou de chestor. chetă colectă, strângere de bani. cheu splai, ţărm, mal ridicat. chezăp vitriol, apă tare, acid chiabur f. bogat. [sulfuric. chiaburi a se îmbogăţi mult. chichibuţă tertip, cârcioc. chichineaţă cămăruţă coteneaţă. chichirez graţie, drăgănele, şic. chichirnăţ tândală, slăbănog. chichiţă apucătură, tertip ; lădiţă. chiciură, piciură brumă, strat de gheaţă.	[lorat.
chiciâz mo. peatră verde de co-
cfll
56
chicoti a râde în ascuns; a hohoti. chicul a prinde de chică. chiegârnifă vas de cheag. chiftea găluşcă de carne tocată. chifteriţă coropişniţă. chifti a se scurge. chihlibâr ambră galbenă, [rului. chihlibaria de coloarea chihiiba-chilă od. măsură p. cereale. In Munt. 1 ch. = 2J baniţe, 1 b. = 20 ocale. In Mold. 1 ch. = 10 baniţe, 1 baniţă = 20 ocale. thilâci mo. băutor. chileâlă mo. băutură spirtuoasă. chilir mo. chelar. chilermeneâ fel de humă roşie. chili mo. a pili; fam. a bea. chiliâsm învăţătură că lsus la a doua venire va întemeia o împărăţie de 1000 de ani cu tot felnl de bunătăţi. chilim cergă, strai, ţol, scoarţă. chilimboţ bucată depâne. chilimin gălbinele (plantă). chilipir marfă de prilej cu preţ mic ; câştig neaşteptat. chilipirgiu speculant. chilnă mo. fund de car. chilâm ciocan, baros; măciucă. chilomân vaet, strigăt; vas de chilos mo. dârz.	[băut.
chimen chim, chimin, chimion. chimic care se ţine s. se ocupă de chimie.	[corpurilor.
chimie ştiinţă despre alcătueala chimir şerpar; pungă. chimiţă măscărici; caraghios. chimonâ haină lungă japoneză. chimval i. de muz. din 2 discuri de aramă ce se lovesc.
chinchină arbore american a cărui scoarţă dă chinină. chindie timp între 2 şi 4 ore
d.	a.; horă.	[broda.
chindisi a coase la gherghef, a chinez om din China; se face chinez, nu înţelege; od. principe senior feudal, judecător sătesc; primar.	[voivodat.
chinezât od. terit. unui chinez; chinezesc din China; zid ch. zid de 2400 km. lung, înalt de 16 m., azi ruinat, fig. despărţire. chinină subst. amară împotriva frigurilor. chinonlc cântare bisericească. chinorâs praf negru (Kienruss). chinovâr bisulfur de mercur. chinovie mănăstire; schit. chioctc fel de dans turcesc. chiolhân chef, ospăţ. rhiolhănbs mo. bădăran; beţiv; chiomb scurt de vedere, miop. chiondoriş chioriş; cu invidie. chiorpeâcâ mo. şindrilă. [tică. chioşc pavilion, căscioară; bu-chioşcâr vânzător în chioşc. chiostic legătura, brâu ; obadă. , chioveân cărăuş, chirigiu. chioarâs conifer totdeauna verde. chipotd fluer la picior de cal. chir domn. [tăhală, popândău. chiraUisa Doamne milueşte ;mă-chirândă femeiuşcă. chircă sapă mică.	[poci.
chirci a pipernici, a strica, a chirfosâld mo. zăpăceală. chiriacodromidn carte de predici. chiriârh episcop.	[lungă.
chiriilă rugăciune publică; vorbă
cili
—	57	-
. /nfiţriu cărăuş. htmfig olog, milog, schilod. hirînnanţie artă d*a ghici vii-<mul din cercetarea palmei.
•	hirurgie parte a medicinei ce se
ocupă de operaţiuni.
•	frişcâ mo. cartaboş.
chiseâ cheseâ vas de cristal p.
dulceţuri; pungă de tutun. ihisir teslă de lemnar. ihişiţă colivie; îocheetură între copită şi fluer. chişleâg mo. lapte covăsit. r/iişmiş stafide roşii. [acru. disnovât caraghios, nesărat; rhisoărcă mo. peşti mărunţi. chit fel de ghips. [ti râtoare. chită mănunchi; mo. clipă ho-diitâci care chiteşte; invenţios. ciiiţăl a ţiţăi, a şuerâ. [’n ţăst. cfiitân, pitân mo. pâne coaptă (hitâră i. muzical cu coarde. chitarist care cântă din chitara. chiţcăî a ţipa ascuţit; a ocărâ. chiţcăit şoarece de câmp. liţibuş mo. nimicuri; tertip.
<	hifibuşâr care umblă cu chiţi-chitic peşte mărunţel, [buşuri. ckitie scufie mică. chitonâz caş de gutui, belteâ. chitonâg cu coadă retezată. chiţordn şobolan, cloţan, guzgan. c/iitră fel de lămâe. chitru pom. de chitră. dvub, chiup oală, borcan. chiul: i a tras un efu l-a păcălit. chiulâf căciulă turcească (hiulhân ospăţ, benchetuire. chivără coif ţuguiat, ceacău.
chivot dulăpior pe prestol p. cuminecătură; barca lui Noe; ladă cu tablele legii la evrei. chlvufăfemee spoitoare; gureşă. chix gresală, a da chix a greşi. cianhidric: neide. ciancâli. cianogăn gaz din carbon şi azot. cianură amestec de cianogen şi ciâ nutreţ de pasări. [metal. cicâlă cioc ; supărător cu vorba. cicăleâlă căznire, mustrare. cicâtrice semn rămas după rană. cicatrizâ a vindeca rana. cicero caractere tip. de 12 puncte. cicerone călăuză p. străini în oraş. ciceroniân ca Cicero, pompos. cichirgiu od. cofetar. cicVc ce se ţine de cicla. ciclism sport cu bicicleta. ciclon viforniţă cu revărsări. Ciclâp mit. uriaş cu un ochi în frunte.
ciclâpic de Ciclopi; străvechi. ciclu crug period de timp; serie cicnl a pieri, a crepâ. [de poeme. citric mo. depănătoare. clcură v. chiciură. cidru must de mere tescuite, ciflic moşie, avere. [mied. cifră semn de numere; sumă;
şifră, scriere secretă. cifră a socoti cu cifre ; a pune numere; a scrie cu semne secrete; a statori preţul. cigă mică s. tnigă ciupercă. clgă migă şi năstrungă vorbă goală.
cighir mo. plăcintă din măruntaie de miel; a. grăsime de intestine.
aii
—	58	—
cikâl mo. a ci că li, a îndârji; a ciliâr în formă de geană, [stărui. cilibiu chipeş, făţos. cilic mărgele de oţel. dlihoâe mo. ciuhă, sperietoare. abhoi ş ori iţă.
cilindric în formă de sul. [joben. cilindru sul; figură geometrică; cimbâl(â) v. chimvâL [boadă. cimbir tulpan, tesemel, bro-cimbistrd pinsetă, mici cleşte. ciment praf de var şi argilă p.
tencueală; fig. unire, tărie. cimenta a întări cu ciment; a închegă. cimişir merişor turcesc, bănuţei. cimotie mo. înrudire. cimpav amorţit.
cimpdvl a înţepeni; a se ghemui. cimpl mo. a se stârci. cimurui a lencui. cin treaptă, rang, tagmă; luntre. cinătui mo. a găti; a scărmănâ, a bate.	[de	grabă.
cincantin cucuruz ce se coace cincăr cal de 5 ani. cinderă mo. fiindcă. cinegăic vânătoresc. cinematogrâf aparat p. a pro-ectâ pe ecran vederi ce par vii; sală de kino. dnerâr (urnă) cu cenuşa unui corp ars după moarte. cinghfl cârlig de cântar. cinic neruşinat, botos. cinism neruşinare. cinosură a. îndreptar, regulă, cinbvnic od. îngrijitor, slujbaş de jos.	[din oca.
cinzeâcă 50 dramuri, a 8-a parte
cioâcă cioară; scoabă; cârlig;
ciocan de lemn. [patine. cioâclă cârlig; căruşor; săniuţă; cioâncă lulea; femee nenorocită. cioând(r)ă ceartă, sporovăeală. cioârsă cuţit ştirbii. cioăscâ broască râioasă. cioâir)tâ buturugă.	[buri
ciobâcâ mo. luntre dintr’o scor-ciobâtd cizmă.	[văruţe.
cioboţica cucului ghiocei, primă-ciocălăişte mo. porumbişte. ciocâltâu cui prin jug. ciocânăş care taie cu ciocanul ciocăneâ sitar. [sare în ocne. ciocărlân bărbătuş de ciocârlie. ciocârUţ scortar, ciocănitoare. ciochină cârlig, curea (îndărătul şelei, de aninat); a pune la c. a pune ’n cui, a uită; os la cioci a. ciorapi de lână. [gleaznă. cioclăj ciocălău, cocean. ciocloâvă, cioclovină ciocoi. ciâclu gropar; însoţitor al carului mortuar. ciocmăgi a ciomăgi. ciocâi od. celce strângea dările; arendaş; slujbaş; fig. slugarnic şi rău. ciocoi a se linguşi, a se umili. ciocoime ciocoii la olaltâ. ciocoism fel d’a fi al ciocoiului. ciocolâtâ aliment din cacao şi cioj v. ciuf.	[zahăr.
ciofăi a clefăi, a mânca sorbind, cioflâc mo. răsfăţat. ciofleâgă galion, ochi de raft. cioJli{n)gâr vagabond; flecar. ciohodâr lacheu; od. mai mare peste încălţămintele lui vodă; baş c. primul între lachei.
no	5Q	cir
nouieăg fel de struguri; cuţit iwlâc ciung.	[p.	viieri.
nolfjnds osos.
*	wlobâc picior de porc. nolpăn trunchi, buturugă. cioltâr pătură p. cal cusută în fir. ciomofâi laur, bolundâriţă. ciont buturugă, buştean.’
<topârtă ruptură, frântură. ciapârtâc scurtă de coadă (vita). ciapniţă gârlici.
ciopor a. grămadă, turmă, cârd. ciorbagiu gospodar; primar (în Turcia), od. şef de ieniceri. norbalâc lingură de ciorbă. ciorcioveâ cerceveâ, ramă. ciordi a şterpeli, a fura. ciorecâ a flecăiit uoric mo. şoric. % ciormoiâg grâu al vacilor. ciornă concept.	[ditor.
ciornozion pământ negru ro-dorobâră ţarcă, coţofană. ciorobăriţe furculiţele carului. ciorogâr cârpaci, petecitor. doroinic purecâriţă. doropină poreclă p. ţigan. [şuri. ciorovăi a se gâlcevi1 p. mărunţi-ciorpâc străcurătoare de brânză; ciarsâi hamal.	[mreajă.
ciort rât, flit, bot; mişel. ciortân crap.
ciorti a răpi; a se ciondrăni. cioşmoll mo. a se sbate, a se cârci.	[tăiat.
ciozvârtă a 4-a parte din animal ciot nod de arbore; buturugă. ciâtcă cu grămada· ciovică buhă mică. dovlică nagăţ, noghiţ, libuţ.
cipriot din insula Cipru. cir terci, mălai fiert cu apă. cirăc ucenic; om de încredere; ocrotit.
circ loc p. jocuri publice la romani; îngrădire în formă de cerc p. spectacole. circat cca cam, pe la. [respândi. circulă a se mişca; a trece, a se circalâr în formă de cerc, în rotogol.
circulâră scrisoare ce circulează. circulâţie curs; rotaţiune; miş-circamcide a tăia împrejur, [care. circumcizie tăere împrejur. circumjerenţă ocol; linie ale cărei puncte sânt egal depărtate dela centru. circumflix semnul a pus pe g şi a = î, â. [în vorbă. circumloctiţiăne ocolire, dibăcie
1	circumnavigâţie navigare împrejur.	[a	restrânge.
circumscrie a cercui, a mărgini, circumscripţie ocol, district, ţinut; resort. circumscris precizat, mărginit. circumspect prevăzător, [seamă. circumspecţie fereală, băgare de circumstanţă împrejurare. circumstanţiâl ce arată stare \ amănunjit. [tire, şerpuire. circumvoluţiei ncolăcitură; învâr-cirezâică mo. cireadă. dric sfert de stânjin. cirică mu. joc în 5 pietri. cirilic cu slove, cu buchi. ciripie sfoară roşie p. lemnari;
pe c. oblu. ciriş pastă de lipit, ciriz.
cir	—	60
cirltii tufiş.	|
cir iţă tufărie.	j
dritiş huci, hăţiş, desiş, tufărie. j ciriviş, cerei'fş său.	j
cirtâ parte de arătură; restimp* cisalpin dincoace de Alpi. [dere. cişit asortiment de mărfuri; vin-cfslă repartiţie de impuneri; sfat. rislul a taxa dările; a se sfătui, i cişmea fântână artificială.	j
cişmegiu fântânar. cişniu od. cercetare p. fixarea !
de preţuri la alimente.	|
cisternă rezervoriu sub pământ j p. apă de ploae.	i
cistiră inflamaţia băşicii udului. cit stambă, pânză de bumbac. cită a reproduce din vorbă ’n vorbă; a chema; a numi. citadelă cetăţue. citareă materie de in şi mătasă. citaVy citov teafăr, întreg. c/teră i. muzical cu coarde. vitrat sare de lămâe. citovl a se însănătoşi. citric de lămâe. ciubeică lulea.
ciubuc lulea; dungă, corniş. ciubucăr i. de tras ciubuce pe zid. ciubucărie ciubuce la clădiri. ciubucl a canelâ, a face ciubuce. ciubucciu od. celce îngrijea ciubucul lui Vodă; negustor de j ciubucuri.	[culme,	j
ciuc sbârlit, ciuf; c. de deal ciuciuleân crap mic. ciuciulăe fel de ciupercă. ciuclull a (se) ghemui. ciuciun jgheab la teasc de vie. ciutn săpunel (plantă).
civ
ciuf sburlit; smoc de păr; buhă;
horă; batjocoritor. ciufut sgârcit.
ciuhă prăjină de măsurătoare;
sperietoare; femeiuşcă de ciuf. ciul jurubiţă; cu urechi scurte: oae ciulă. [şi carne de pui. ciulamă zeamă din făină cu lapte ciuleă jurubiţă.	[jitură.
ciulin scăete, spin; fel de pră-ciumăfâe laur, ciuma fetei. ciumăreă earba ciumei. ciumeriţă a. ciumureală, greaţă, friguri ungureşti. ciumfec fel de ghiveci. ciumpav ciontit; şchiopător. ciumpăvi a ciontă, a scurtă; a ciumoei i. de dogărit. [şchiopătâ, ciumurlul a-i veni greaţă. ciupâg, ciupăgâră piepţii că-maşei cusuţi cu fiori. ciupărl a ciupi; a şterpeli. ciurecthi) plăcintă cu brânză. ciurecâr vânzător de ciurechiuri. ciuruc gunoi, lăpădătură. ciuş ceacâr. şăşiu; miop. ciuşdi a se speria (calul). ciutâc ciut, lipsit de corn. ciuteică a. buturugă. [lulea. ciutură vadră; vas; a. ţeava de ciuturos ciotoros; nepieptenat civic cetăţenesc·
civil cetăţenesc; politicos; ră* sboi c. între fraţi; parte civilăt care cere despăgubire, [ciopli. civilizâ a polei moravurile, a civilizăţie lucrare de a civiliză. civism virtute de cetăţean. civit vâaăt închis, indigo. civ fu pui de crap.
riz	—	61
ii.dă a dăltui, a netezi; a scobi figuri în metale.
< r/.cLator dăltuitor. t la băţ căciulă mare.
*Idbâc spumă; beşică de apă. ddbucl a înspuma, a spumegă. dac pălărie înaltă ce se poate iurti şi earăş îndreptă, [clăcaş. hi ml a se adună la vorbă; a fi ifădă giămadă. dadărie massă, grămadă. d amant lărmuitor, care vueşte. damoâre strigăte. dâmpâ cleanţă, clămpuş. clămpăni a clănţăni; a murmură. ddncăi, clângăi a sună. clandestin pe ascuns şi contra legilor s. a moralei, [capac· clapă supapă, limbă, ciocănel; ddpăâg mo. plecat, pleoştit. ddpcă cursă, capcană, clupsă. dapân cocoş castrat p. îngrăşare. dar limpede; luminos; curat. clarifică a limpezi, a desluşi. darinetă i. muzical de suflat. I darissimus od. titlu de senatori romani; doctori în teologie în daritâte limpezime, [bis. Romei. clarobscur amestec de lumină şi umbră. [rang; contingent. dusa rând, împărţeală; tagmă; dasâ a rândui, a împărţi. clasic desăvârşit, pilduitor, [sici. Jasicism sistemă de scriitori cla-lasicitâte lucrări de clasici. dasificâ a împărţi în clase. ddun măscărici aela circuri. dduzii adaos într’un contract sau în alt act. dauzulâ a restrânge. Numerus dausus număr restrâns.
di
claviatură şir de clape.
; claviculă îndreă, os ce leagă umărul de piept. clefăi mo. a moţofăli. cleft hoţ, haiduc la greci. clematuâ curpăn. clement milostiv. cleminţă milostivire. [clampa. chmpuş mo. cârlig pe care cade clenci cârlig, sâcăeală, cârcioc,^ tertip; a. bucată de lemn.ri$ f clenciuros a. rămuros.	'*■	i
clenodiu odor.	[tomanie,
cleptomân care sufere de clep-cleptomanie mânie d’a fura. cler tagmă preoţească. cleric membru în cler. clericâl de cler; părtinitor al pre~ cumpănirii politice a clerului. clericalism părere ce părtineşte clerul ca partid politic. cleron trompetă, trâmbiţă. clică coterie, gaşcă, adunătură. clichină a. suman. chdnt od plebeu ocrotit de patrician ; muşteriu; care cere sfat dela medic s. advocat, clientelă clienţii împreună. climă stare mijlocie de atmosferă într’un ţinut. climateric relativ la climă. clinchet sunet, zăngănit. clinic lângă paturi de bolnavi. clinică înv. de medicină lângă pat de bolnav; spital. clipici tremur de pleoape.
Clio muza istoriei. clipoceălă aţipire. clirondm moşteni lor.
! clironomisl od. a moşteni.
cli
coc
clişă a turna în clişeu.	j
clişiu planşă p. reproducere tipografică; fig. vorbe mult re- j petate. [maţul final; pumpă, clistir leac, lichid introdus în cloacă canal p. scurgere de murdării; fig. loc infect. clobonţ a. clonţ, cioc. clocociâv lăptucul oii, brustan. clocoţil curpen alb.	[nesc.
clocotici salbă moale, lemn câ-clombic căuc de scos lichide. cloncâtt pui de corb. clondir butilcă, sticlă cu gât scurt. donţân stâncă ascuţită la vâri. clonţâr botgros.
dontău moşneag. [o buză. clorât şiruri din acid cloric cu clor corp gazos cu miros greu. clorhidric, acid ci. comb. de hidrogen şi clor. [oxigen. cloric, acid ci. comb. de clor şi clorofil pigment verde (plante). cloroform (C H CI,) lichid întreb.
ca anestesic.	[roform.
cloroformâ a adormi prin clo-clorâtic palid, ofilit. clorâză anemie, ofilire. [tal. clorură comb. de clor cu un me-closât latrină, privată. cloţ cuiul ce leagă oiştea de jug. club însoţire; loc de întrunire. clubist membru in club. clucir od. cumpăra proviziile p.
curte; rang de boer. cneaz priocipe rus. [în Rusia. cnut carele plumbuite p. biciuit coacă scoabă la joagăr. coafură piepteuătură; podoabă coagulă a închega. [de cap.
coagulatdr cheag.	[teri.
coaliţie alianţă, unire între pu-coaliză a face coaliţie. [gner. coârbă, curbină unealtă de dul-coasociâ a se întovărăşi cu mai cobâi porcuşor de India, [mulţi. cobăi mo. gâliţe; hoare. cobăit cu cobea; bolnăvicios. cobâlt metal alb vârtos. cobârnă bordei, hrubă. cobâţ hărău, uliul găinilor. cobălci a. coculeţ de păr. cobilă talpa plugului.	,
cobiliţă libelulă; lemn încovoiat (la capete purtând coş ş. a.) coblizân mo. ştrengar. coboc mo. vas de pământ. cobur toc de pistoale. cobuz od. i. muzical cu coarde. câbză fel de ghitară; a legă c.
fedeleş. cobzâr care cântă din cobză. cocaină alcaloid din foi de cocă; cocainomân care face abuz de întrebuinţarea ei. cocârdă semn purtat Ja piept, .
la pălărie ş. a. cocârjât încovoiat, coroiat. cocârlâ a strâmba, a încovoia. cocârlă cocoaşă; cârlig p. căr-cocârţă jintiţă.	[buni.
cocăzâr bujor.	[ruză.
coccinclă vaca Domnului, bubu-cochet care caută să placă; elegant, drăguţ. cochetă a căuta să placă. cochetărie aliotătură, fâţăitură. cochii-vechi od. licitaţii p. a da în întreprindere dările. cochinţ od. poreclă p. greci.
coc	—	63	—	col
•	oddrbă prăjină; fig. bătae. todăură gaură, înfundătură. todeâlă oxidare la aramă. nu’lfy parte de iţă (la răsboi) ;
a căută cocletel prici ne. cocon od. fiu de Domn s. de boer; domn. [fluturilor. cocon gogoaşă ţăsută de omizile coconâr fel de pin. cocor(o)âdă plăcintă cu carne. cocos fruct de cocotier. t ncoşneâfă (ironic) cocoană. cocdtd femee uşoară, puiculiţă. cocotier palmier de cocos. cocâţă copil în fasă. cod. culegere de legi s. de regule. rodâCy codaci cu lungă coadă;
laş; leneş. codălbl mo. a nemeri rău. codârlă şariglă, scărigă. codea drac (cu coadă). colaborâ a conlucra. colâcărie cuvântare la nuntă. colăcir chemător la nuntă. colachie linguşire. coldriz cir \ fig. pricepere. colaterâl de alături; de a 2-a mână.	[coli;	a verifica.
colaţionâ a asămănâ; a proto-colaţiune confrontare a copiei cu originalul. colaudâ a. a asămănâ şi controla plan ul cu executarea unei clădiri. colceâg manşon, muf; tureci. cofeăşă, coleâţă cir; mămăligă. colectă strângere s. chetă p. bi-colectâ a aduna. [nefaceri. colectântf colector strângător. colâcţie adunare de lucruri.
colectiv de mai multe persoane s. lucruri, [bunurile produse. colectivism participare egală la colectivităte adunare a celor ce formează o fiinţă colectivă. colegiâl de coleg, tovărăşesc. colegialitâte însuşire d’a ţinea colegiân elev de liceu, [la olaltă. colegiu grup de persoane cu aceleaşi îndatoriri; corp de alegători; liceu; seminar. coleşl a se muia. colit bucată (mai ales la mărfuri). coliâdnic carte de prorociri. colibri pasere-muscă. câlică durere de foaie. coliir salbă.
colilie floare de câmp cu fire lungi gălbinii; fig. albineţ. colindiţ ce se dă colindătorilor. Colizdu mare amfiteatru în Roma. colizie ciocnire, izbire. coloână stâlp; sprijin; şir de trupe; parte de pagină; c. vertrebrală şira spinării. colocviu dialog. colâdiu fel de lichid cleios. colof6n sacâz.	[doabă.
colonâdă şir de coloane ca po-colonât od. taler. colonii comandant de regiment. coloniâl de colonie. colonie aşezare de locuitori din altă {ară; loc de colonişti; străinii unui loc. colonist cultivător de pământ;
locuitor în colonie. colonizâ a aşeza colonie. colorânt ce colorează. colorât cu vii colori, lucitor.
col
—	64	—
com
coloraţie colorare, faţă. coloratură colorit, artă cTa coloră; tril, arie de bravură. colorist pictor isteţ în colorit. colos statue uriaşă ; uriaş colportâ a vinde din loc In loc;
a respândi vorbe. colportâj negustorie ambulantă. colportor negustor ambulant. colţâr stâlp s. dulap pus în colţ; | columbă porumbiţă, [i. p. zidar, i columnă coloană.	!
colur săgeata morii de vânt. ! coluz soi de grâu; parte de nă- j comândâ a porunci. [vod. j comandă poruncă; primărie (în | Bănat).	!
comandament ordin; autoritate !
ce comandă; corp de armată. comandită a da fonduri la: comandită socictate în care o parte din membri varsă fonduri fără a participa la gestiune.	[dine.
comandor grad în diferite or-comârnic coş de păstrat caş;
coş de sobă; gaură de ţarc. comasâ a pune într’un complex moşii pe un hotar. comasâţie rotunjeală de moşii. combatânt luptător. combâte a se lupta, a se oşti. combativ agresiv, răsboinic. combină a pune la olaltă; a plă- i nui.	[nuire.
combinăţie grupare; unire, plă-combustibil bun de ars; de fă-combustiune ardere. [cut foc. comediănt actor; fig. făţarnic.
j comedie piesă teatrală ce pro? voacă râs. comedie (pop.) bazaconie. comedids glumeţ, şăgalnic, [tori, comemoră a pomeni, a sârbă-comemorâbil vrednic de amintit. comemorativ de pomenire, amintitor.	[mună	cu.
comensurâbil ce are măsură co-comentâ a tâlcui. [răutăcios, comentăr tâlc; memoriu; tâlc; comentator care comentează. Comes saxonum căpetenia saşilor. Scaunele lor (sedes) au format Universitas saxonum în frunte cu C. 5. sau judex regius din Sibiu.	,
comestibil potrivit ca aliment. comăă «stea cu coadă», stea ră-comic hazliu, glumeţ, [tăcitoare. cominatör ce ameninţă cu pe* deapsă.
comis, marele c.y prefect al curţii şi cailor domneşti, [funcţionar. comisar delegat pe timp anumit; comisariăt slujbă s. birou de comisar. comisie încredinţare; membri încredinţaţi cu o lucrare. comision însărcinare şi plata p.
comisionar. comisionâ a da comisiune. comisionar care îndeplineşte co-misiuni.
comisură punct de unire între
2	organe: c. a pleopelor. comite conte; «fişpan». comite a face (rău), a făptui. comitent care dă însărcinare.
corn	—	65
comitet persoane încredinţate de o societate să lucreze în numele ei.
> om iţii od. adunare de cetăţeni in Roma p. alegere de magistraţi.	[leneş.
tomod uşor, plăcut; îngăduitor; comodă mobilă cu sertare. ivmodât împrumutare gratuită a unui lucru. iomoditâte ce e la îndemână;
privată.	[comoară.
<vtnorâşte loc unde e ascunsă o j comâţie sguduire. compăcţ îndesat, strâns, [trupă. companie reunire, asociare; companion soţ, tovarăş, asociat. compară a asămânâ, a asemui. comparăbil de asemuit. comparăţie asămânare; 3 grade de c.: pozitiv, comparativ, su-cumparativ ce compară, [perlativ. compârs statist, figurant ;//£·. fără însemnătate. compartiment despărţiturâ. compâs i. cu 2 braţe mobile p.
măsurat, paşnic, ţircălâm. compasă a măsura. compasiune compătimire, milă. compatibil ce se poate potrivi. compatibilitâte potrivire. compatriât din aceeaş ţară. compendiu resumat, scurtare. ccmpensâ a egala; a înlocui; a despăgubi.	[i.	fizica!.
compensatâr care compensează ; competent chemat; capabil. competenţă îndrituire, cădere. competinţe a. taxe. competitor compeţitor.
com
compilâ a extrage, a izvodi. complâce a-i fi pe plac. complement împlinire, adaos. compltmentâr complinitor. complet deplin, cu totul, până completă a întregi. [într’un fir. completiv complinitor. [pus. complex cuprins, reunire; com-complexităte stare de complex. complexiune fire, naturel. compiezânt îndatoritor, politicos. complică a amesteca, a încarcă, a îngreuiâ. complice părtaş la rele. [delict. complicitâte părtăşie la crimă s. compliment măgulire; felicitare. complot conjurase, uneltire. complotă a urzi pe ascuns în scop vinovat. component ce pune la olaltă. comportă a îngădui, a permite, composesorât avere comună; desfacere din c. devălmăşire. compozit format din stil ionic şi corintic. compoziţie‘ întocmire,	[legător.
compozitor autor de muzică; cu-compât fructe fierte în zahăr. comprehensibil de înţeles. comprehensie pricepere. comprehensiv cuprinzător. compresă oblojeală.	[mă.
compresibil ce se poate compri-compresibilitâte însuşire d'a se micşoră prin apăsare. compresiune îndesare. compresiv de comprimare, j compmdr care comprimă.
| comprimă a apăsă; a înăbuşi. compromis împăcare, învoire.
5
com
- 06 -
compromiţătâr care compromite. compromite a băga în pricină;
a ştirbi cinstea. compt, v. cotit-.
computâ a socoti.	[nar.
comuti obştesc; obişnuit; ordi-comiitia de Paris regim revoluţionar în 1792 şi 1871 când consiliul com. organiza mişcarea ; comunărd revoluţionar al comunei în 1871. comunică a împărtăşi; a fi în legătură, a da în. comunicât împărtăşire. comunicativ ce se comunică;
care spune bucuros. comunism sistem despre comunitatea bunurilor; comunist părtinitorul lui. comunităte reuniune; posesiune s. stare comună. comuniune uniune sufletească. comutator ce schimbă direcţia curentului electric. con corp rotund ţuguiat. conabiu vişin iu.
conâc han; staţie de poştă; reşedinţă ; casă la moşie. [lăcer. conâcâr grijilor de conac; co-conăcărie urâţie de nuntă. conăcl a poposi. concă scoică; cavitatea urechii. concâv scobit, adâncit. concavitâte găvănătură. concede a încuviinţă; a admite. concediă a da drumul; a destitui. concediu voe de a lipsi. concenl a nimici, a stârpi. conchnie stârpire, prăpădenie.
concentra a uni în centru; a întări;
spirt concentrat tare. concentric cu centru com. [urzi concepe a zămisli; a plăsmui, a concepist conţipist, conţopist, scriitor în birou. concipt idee; ciornă. concepţie putere d’a înţelege. conceptualism doctrină Iui Abe-lard fondată pe concepte spi· rituale.	[monie,
concert producţie muzicală; ar· concertă a da concert; a chibzuţ, concertant care dă concert. concesie voie ; renunţare. concesionâr care are concesie. * concilia a împăciui; a atrage. conciliâbul sfătuire secretă. , conciliânt care îmbunează. , conciliu sobor. concină joc de cărţi. conciz scurt, laconic.	;
concizie însuşire d’a fi conciz. V conclâyă loc unde cardinalii în·“ chişi aleg papă ; întrunirea lor.' conclâzie urmare, înctieere; re* zumat; sfârşit. concluziv ce arată concluziune. concomitânt însoţitor. concomitânţă uniune; coexi· stenţă.	[a	cădii,
concordă a năzui în acelaş scop, concordânt conglăsuind. concordânţă acord, conglăsuire« concordât tratat între papa şi ufl suveran; învoeală. concordatâr de s. cu concordat. concordie unire, înţelegere. concrit prins, închegat. concreţiune întărire, închegare.
con	—
omretizâ a face concret.
/ v ti rubin care trăeşte în con cu-umcubinâ ţiitoare.	[binaj.
uuiciibinâj\iitorie.	[a cere.
<imcură a conlucra, a rivaliza; loticiirint compeţitor, rival. amcurtnfă întrecere, rivalitate. nfncărs conlucrare; luptă. coticuzie luare de taxe ilegale. umcuzionâr vinovat de concuzie. cotidâc imn bisericesc; mo. condamnă a osândi. [mâner. condâi pană; scris; condee sume de bani înregistrate; a trage condee a înşelă. oridensâ a face mai strâns, a reduce.	[sare.
rondensatdr aparat de conden-condescendint prevenitor. condescendenţă bunăvoinţă. condescinde a cedă binevoitor. cbndică od. codice; registru, a. rondicâr arhivar. [protocol. condicuţă cărticică, livret. condiment ce se pune în bucate: sare, lămâe, ceapă etc. condiscipol tovarăş de carte. condiţie rang, stare, Însuşire; îndatorire; temei. condiţiona a pune condiţie. condiţional supus condiţiei. rondoleânţă mărturia părerii de rău Ia durerea altuia. condotiâr şef de mercenari. rondrăţel lindină. conduct ţeavă, canal. conductibil care conduce bine. conductibilltâte însuşire de a transmite căldura şi electrici-conduită purtare.	[tatea.
67 —	con
condur meş, pantof; plantă de contţ mo. sfârşit. [podoabă. conetâbil od.prim ofiţer în Franţa. conăx strâns legat, înlănţuit. conexiune legătură, înlănţuire. conţecţionâ a fabrică, a iace. confecţionăr fabricant. confecţiune lucrare, fabricâţie. confederâ a se aliâ. confederăţie uniune între state. confederativ de confederaţie. conferinţă prelegere publică; în-conferl a da; a discuta, [trunire. confervă mătasa broaştelor. confesa a mărturisi, a se spovedi. confdsie, confesiune mărturisire. confesionăl de confesiune. confesor mărturisitor, duhovnic. confeti zaharicale; mici roto-goale de hârtie colorată ce-şi aruncă publicul la serbări. confiâ a spune tăinuit. confident om de încredere. confidenţă spunere in taină; des-confidenţiăl în taină, [tăinuire. confUnt încrezător. confiinţă încredere; siguranţă. configurâ a da formă. configurăţie formă. confinii hotar, graniţă. confirmă a întări; a adeveriţ a mirui (la romano-catolici). confiscă a luă;	[oprit.
confiscăţie luarea unui lucru conflagrăţie înflăcărare, turbu-conflict ciocnire, luptă. [rare. confluint (râu) ce se varsă în altul. confluenţă vărsătură, loc de îmbinare între 2 cursuri de apă. confârm potrivit; întocmai.
5*
con
- 68 -
con
conformă a potrivi; a se supune. conformăţie fel de aşezare. conformist care mărturiseşte an-glicanismul. conformitâte potrivire, confort ticnă, viaţă în larg. confortâbil cu ticnă. confortânt întăritor. conjrdte coleg, soţ. confraternitâte înfrăţire. confruntă a pune faţă în faţă;
a asămănâ.	[găimat.
confuz nelămurit; încurcat, în-confuzie zăpăceală, turburare. congela a face să îngheţe, [frig. congelăţie îngheţare; amorţire de congelator aparat de congelat. congenâr de ace ea ş specie. congenitâl înăscut, moştenit (boală).	[stie.
congestionâ a produce conge-congestie îngrămădire de sânge într’un organ. conglomera a grămădi. conglomerăt grămădit; agregare de mat. minerală. conglomerăţie g'ămădire. congregâţie adunare, asociaţie, reuniune.	[tanti.
congris adunare de reprezen-cângruâ adaos dat de stat la salar preoţesc. congruent exact deplin. coniâc rachiu de Cognac. cânic în formă de con. conifir cu fructe ca un con. conirâstru cu cioc conic. conivent ce tinde a se apropia. comvinţă complicitate, amestec. conjectură a chibzoi după proba-conjectură presupunere; [oilităţi.
i conjecturăl întemeiat pe conj. conjugă a schimba verbul (după persoană, număr, timp, mod şi formă). conjuşăl în căsătorie; casnic. conjuncţ e vorbă ce leagă alte conjunctiv ce leagă. [vorbe. conjunctivă pieliţa din lăuntru a pleoapelor. ’ [conjunctivei. conjunctivită (med.) inflamaţia conjunctură prilej.	[ruga.
conjură a complota, a unelti; a conopidă carfiol, broajbă. [caii. conovăţ mo. frânghie de legat consacră a închina, a jurui. consacrât închinat dumnezeirii;
consfinţit. conscripţie înscriere.	[mani.
conscns recrut; senator la ro-consecutiv fără întrerupere. consecvent logic, drept. consecvenţă urmare. consemnăţie depunere de bani. consemnă a anunţa; a da poruncă d’a nu ieşi. conservă a păstra, a îngriji. conservă aliment preparat p.
păstrat.	[publică.
conservator care conservă; şcoală consideră a lua în seamă. considerăbil însemnat, mare, pu-considerănt motiv, temei, [ternic. considerâţie cumpenire; motiv; consignă v. consemnă. [respect consigniu ordin, lozincă; oprire d’a ieşi.
consiliâ a sfătui; consiliu sfat; consilier sfetnic. consistă a constă, a se forma. consistent des, tare, vârtos.
con
- 69 -
con
onsistenţă tărie, vârtoşi e. consistor sfat de preoţi. otisoână literă, sunet rostit împreună cu o vocală; sânt 20 consoane: dentale t, d, s, z,
U r, 1, n; guturale: c, g, h; labiale: p, b, v, f, m; palatale: î. c(e), g(e). consolă a mângăiâ. consolă ieşitură ca S p. razim;
masă razimată de zid. con solidă a întări. ronsonânţă contopire de sunete. consârţiu însoţire.	j
conspdct listă.	;
conspiră v. complotâ.	j
constanţă statornicie, stăruinţă, j constată a statori adevărul.	j
constelât înstelat.	i
constelâţie grupe de stele fixe. ! amsternâ a încremeni, a în măr- j muri, a uimi.	[noţiune.	1
conştiint care are conştienţă s. j conştiinţă cunoştinţă, noţiune; j cuget, libertate de c. neatârnare în mat. religioasă; c. largă I uşoară.	[grij^
wnştiinciâs cu conştiinţă, în-constipâţie încuiere de pântece. constituantă adunare p. stabilirea constituţiei politice. constitui a pune, a întocmi, a înfiinţa.	[damentală.
constitâţie alcătuire; lege fun-constitutiv alcătuitor. conştiut conştient. construcţie compunere; clădire. constructiv ce clădeşte. construi a clădi, a face. [fiinţă. ronsubstanfiâl de una şi aceeaş 1
consul magistrat anual cu putere supremă în Roma veche ; agent.	[consul.
consulât slujbă s. reşedinţă de consult consiliu, convorbire. consultă a cere sfat; a cercetă. consultânt care cere sau dă con-consultativ dăt. de părere, [silii. consum cooperativă, [se istovi. consumă a mistui; a nimici; a consumât încercat, desăvârşit. consumâţie ce se consumă; desăvârşire. cont socoteală; seamă, raport. contă a socoti, a ţinea seamă. contabil care ştie purtă conturile. contabilitâte artă d’a ţinea c6n-contdct legătură.	[turile.
contadin ţăran (italian). contagios lipicios, molipsitor. contagiune molipsire. contamină a molipsi; a spurca. conte comite, grof, titlu neme-şesc.	[flectâ.
contemplă a privi atent, a re-contemplativ absorbit de. contemplatâr gânditor; visător. contemporân din acelaş timp; de astăzi, [rou p. asem. afaceri. contenciâs contestat, litigios; bl· contendnţă măsură, cumpăt. conteş, contbş mantă îmblănită. contdsă soţie s. fată de conte. contestă a tăgădui, a trage la în-doeală.
contdxt text luat în întregime. contindnt largă întindere de pământ. [clasă de recrutare. contingdnt parte cât trebue dată; continuă a urmă.
70
cop
con
continuitâte neprecurmare. continuu într’una, neîntrerupt, contoâr birou.	[mereu.
cbntra amirâl general de maiinâ. contrabalanţâ a cumpăni. contrabăndă negoţ pe furiş cu marfă oprită s. supusă vămii. contrabâs gordon, gurdună. contracalcâ a face contraprobă unui calc. contracciu care face contract. contrăctlnvoeală, act de învoeală. contractă a face contract; a lua;
a strânge. contractil ce se poate contrage. contrăcţie> strângere, sgârcire;
scurtare. contractură incârceiare. contradictor contrazicător. contratâce a imita, a îngână; a contrâlto voce de alt. [falsifica. contramandă a revocă un ordin. contramârcâ cupon dela bilet. contrapâgină pagină din dos. contrapartidă dublu de registru ;
parte opusă. contrapunct arta combinării simultane de melodii. contrariă a opune; a supăra. contrarietdte nepotrivire; necaz contrasemnâ a semna după. contrâst opunere; nepotrivire. contravenient nesupus, călcător de lege.	[de	porunci.
contravenţie călcare de lege s. contribuâbilsupus la dare, birnic. contribui a da; a plăti. contribuţie dare, impozit. contrâl verificare; cercetare.
controlor care face control. controversă a discută, a tăgădui. controversă discuţie, contestare. contumâce refuz d’a veoi la ju-contiir ocol, margine, [decată. contuziune strivire.	[mare.
convalescenţă reculegere, între-convenăbil prielnic. conveni a consimţi; a se întâlni. convenienţă conformitate; bună* cuviinţă. convenţie învoeală. convenţional statorit.	[punct.
converge a tinde spre acelaş convergenţă apropiere, întâlnire, j conversiune schimbare. converti a schimba. convex arcat, bombat. convlct a. internat. convicţiune convingere. [pe. convinge a îndupleca; a dovedi convins încredinţat; dumerit. conviv mesean, oaspe(te). convocă a chema la olaltă. convbi alai, cortej funebru; şir;
transport.	[tulburare.
convulsiune sgârci, încleştâtură; cooperă a conlucra. cooperativă însoţire cooperativă. cooptă a admite priu cooptare. cooptare mod de întregire când înşişi membrii (unui comitet s. societăţi) fac numirea. coordonă a pune în ordine. coordonâtă corespunzătoare. cbpcă copcie; galop; spărtură în gheaţă.
copeică ban rusesc. [rabie. copertă învelitoare; pod de co-copiă a face copie; a imita.
cop	—	71
mpiâr registru de copiat. cbpie reproducere; imitare. * j cbpie cuţitaş de tăiat sf. agneţ. | copil de casă paj.	I
copiliţ vlăstar la rădăcină.	■
copios bogat, îmbelşugat. copist care copiază; cenuşer. j copită de copaci burete negru. ! coporâe mâner de coasă.	'
caprină zarnacadeâ, narcis. coptă a. găvănătură în mal p j coptoroşit găunos.	[raci.	j
tdpulă vorbă ce leagă părţi de | propoziţie.	j
Copyright (cit. copperait) drept excluziv de a publică,	!
cor grup de persoane executând j cântări s. danţuri; cântarea | lor; loc unde cântă.	j
corăbeâscă horă; aria ei.	j
corâl cântec bisericesc. coral mărgean (roşu). coralină mat. colorantă roşă. corân carte sfântă la musulmani, j corosân am est. de cărăm. şi var. j corăsli a se strânge (laptele), a j a se brânzi.	j
corâstă lapte prim după fătare. i corchezl a corci, a amestecă. | cârcie tărăboanţă, roabă. corcoâţiI zdreanţă. cordenci limba meliţei.	|
cârdeş vânjos.	[tuos.	!
cordiâl din inimă, sincer, afec- ! cordialitâte prietenie, drag. ! cordbn panglică; linie de pază, cordun. ordonâş grănicer, cordunaş. corduc înscorţoşarea limbii (la t orid drept; cinstit. [vite).
—	cor
corecţionâl privitor la delicte. corectitudine purtare corectă. corecţiutie îndreptare; pedeapsă. corectiv îndreptător, îndulcitor. corectâr care corijează, [dreptări. corectură tipărit, unde se fac în-corelâţie relaţie împrumutată între 2 lucrări, [figuri de dans. coreografie artă d’a face balete, s. corespondâ a comunică. corespondent ce corespunde;
care trimite corespondenţe. corespondinţă scrisori; raport de conformitate. corespunde a se potrivi; a da în. corhână coastă, prăpastie. cori pojar, vărsat. coriândru burueana pucioasei. coridor gang, galerie. corifeu conducător; fruntaş. corijâ a îndreptă; a c. norocul a înşelă. corimb inflorescenţă ca o umbrelă (b. o. floarea soarelui). corindon mineral al 9. în scara de duritate. corlă gâinuţă de apă. corii a cufundă. cornăc mânaci de elefanţi. cornărit od. dare pe boi. comici corn p. earbă de puşcă. cornee «fereastra ochiului». cornit corn de hârtie ca pâlnia;
tub; trâmbiţă; od. stegar. cornişă ciubuc, părcan. cornist trâmbiţaş. cornută aparat distilator. coroâbă porumbreă. coroâde a roade pe încet. coroâgă coajă, scoarţă.
cor
- 72 —
cot
coroâpcă ladă p. colportori. corobână scorbură. corobora a întări; a sprijini. coroborânt întăritor, [strâmbă. corogi a bate; a se c, a se coroiy curai şoim. coroiât încovoiat. corolă coroana floarei, petale. corolâr tâlc, explicare; adaos. coromâslâ cobi li (ă.	i
coronâl, os e. os dela frunte. coronamint podoabă de sus la clădire.
coropcâr colportor ; vagabond. ' coroziune nimicire treptată. coroziv care coroade. corpolent trupeş.
corporâl trupesc; întrupat.	j
corporâţie breaslă, asociaţie.	:
corpuscul corp f. mic.	j
corsâj talie, ciupag. [p. răsboi. j corsâr hoţ de mare; nae armată l corsât spăticcl, pieptăraş.	j
cortej alai, suită.
cortel a. locuinţă; mo. umbrelă. ! cdrteş a. agent electeral.	i
corticâl scorţos, cojos. cortină perdea.	[mitarnic.
coruptibil ce se poate corupe; corupţie putreziciune; ademe-coruptâr care corupe. [neală. corvâdă muncă poruncită şi gra-corvetă vas de cursă. [tuită. coşăr staul, grajd; bordei. coşarcă mo. bordei; a. corfă. coşcodân om pocit. coşcogeâ, coşcogeâmite f. mare. câşcov găvănos. coşcovă coajă deslipită. coşcovi a se corojî.
coşenilă insectă ce dă cârmâz. coşmâgă, coşmolie colibă. coşmâr năplăire; vis greu. cosmitic preparat de dres. cdsmic privitor la univers. cosmografie ştiinţă despre corpurile din univers. cosmologie istoria universului. cosmopolit cetăţean al lumii. coşolină ovăs s. orz cosit întrebuinţat ca fân. costândă od. monetă. costeliv slab, jigărit. coştireâţă cocină; coteţ. LOS{t)oroâbă grindă unde se prind căpriorii. costrei mohor, fel de mei. [gat. cosţruşy costreş biban, peşte văr-cotium îmbrăcăminte, port. costumă a îmbrăca în costum. costumâr de costume, [costume. costumier care face s. grijeşte cotă a numerota, a însemna. cotă câştig, parte, rată; semn. cotângău flăcăiandru. cotâr aiâr, cotitor. cotări a verifica măsura. cotărit meserie de cotar. cotârlă potaie, câne slab. câţcâ zar; poznă, înşelăciune. coţcâr pungaş. coteli a scormoni, a căuta. coteneâţă coteţ. coterie clică.
cotidian zilnic. [mâţa în sac. cotigi a coti; a ocoli; fig. a purta cotiledon lob cărnos la embrio-cotităte sumă fixă. [nul plantei. coti(u)gă cărucior; teleagă. cotiuhă mo. câne.
cot	—	73	—	ere
otiză a regală partea de plătit după numărul persoanelor. rotlită costiţă.	[groapă.
rotldn vatră, cămin; coş; gaură; mtoârbă cotoroanţă, babă. a>ţdh cârlig.
coţobăe băţăitoare, codobatură. roţofâni a se cucuiâ, a se umflă cotolan cocean.	[în	pene.
otonoâgă lemn de făcut găuri pentru plantare. cotonogi a aveă boală de picioare (despre vite); a bate rău. cotorl a legă viţă pe araci. cotoşmân mârtan, cotoi. cotrobăi a scotoci. rotroc culcuş, adăpost. cotrhţă vatră; fig. intrigantă. rotăm od. încălţăminte cu talpă f. înaltă p. actori; tragedie. rovişă acreală de mei dospit. râvile filoane, .vine de minerai. coviltir covergă, coş, «coboră». coviţăi a guiţă, a grohăi. râvru mo. vizunie. coxâl de coapsă.	[moaşă.
coz atu; frumoasă coz prea fru-cozondroâcă, cozondroace bre-crab rac de mare.	[tele.
crăcână prăjină ca furca de fân;
ac de împănat. craiddn crăişor, berbant. crâiete crăieş, fel de păstrăv. crailâc berbantlâc; desfrânare. crâini a vesti. crainic strigător public. crămă loc de storcătoare. crâmpe sgârci, cârcei. [ment. crâmpdi fărâmă, căpătâi; frag-crâmpiţâ nod în iţe; fig. greşală.
crâmpoţi a sfăşiă. crancalâc ştrengărie. crancău cioară bălţată. crâng priznel la moară. crâniu tidvă, căpăţină, hârcă. cras grosolan, cumplit. crater gură de vulcan; od. vas cu 2 toarte.	[labe.
crâtimă pauză - ce desparte si-cravâşă biciuşcă. crază contragere a duor vocale. creâţie facere, urzire, plăzmuire. creator ziditor, făcător. creatură făptură; fiinţă. credenţionâl a. creditivă, mandat. credincâr om de încredere; od.
grijitorul pivniţei lui Vodă. credit veresie ; încredere, vază ; titluri de c. acţii, cec ş. a.; c. fonciărf ce împrumută pe imobile; c. mobiliâry pe acţii etc. credul uşor crezător. creiona a desemnă cu creionul. cremă smântână; mâncare din ouă, lapte şi zahăr; licher; ce e mai bun. cremaţiune ardere a morţilor. crematâriu cuptor de ars morţii. Crimene, satul lui C. unde fiecare e domn. crebl născut din amest. cu negri. crep mat. de lână s. mătasă. crep a. jgheab, adăpătoare. crepităţie, pârăire, pocnet.
| crepuscul zori; amurg. crescindo <C crescând; sporind. crestâş plasă de prins peşti. crestăteă fel de salată. crestiţd scoabă, căluş. crestomaţie culegere de serteri.
ere
cretaceu cretos, din cretă. cretin idiot de obicei guşat. cretinism tâmpenie. cretdn pânză de cânepă şi in. crevăă răcuşor de mare. cricâlă bucăţi de carne cu sos. crîdâ cretă.	[nounâscutul.
crijmă mo. pânză de înfăşurat crimă nelegiuire.	[legiuit.
criminâl privitor la crime; ne-criminalist cunoscător în criminalitate.	[mi	Dai.
criminalitâte fire s. faptă de cri crină pădurice de arini. erintâ albie de făcut brânză. cripâlcâ scândurice de răsboi. criptă suteranâ în biserici. criptogâme plante cu organe de reproducere ascunse: bureţii. criptografie scris secret. crişân voinic; norocos. crispâţie încrqţire; semn de nerăbdare.	[ştar; sticlărie.
cristâl mineral transparent; cle-cristalizâ a se schimba în cristal. cristalografie ştiinţă despre cristale.	[tezul.
crisUlniţă vas unde se face bo criţă oţel.	[văr.
criteriu semn hotărâtor p. ade-critic primejdios; apreţiator. critică artă d’a judeca lucrări. criticism sistem filosofic p. a stabili marginile facultăţii intelectuale [KantJ. crivâc scripete. crivâlă scoabă; cleşte. crivăţ pat.	[nord.
crivăţ vânt de mează-noapte; criveâ unealtă p. dogari ş. a.
cru
crivină mărăciniş; loc păduros. criză schimbare In rău s. bine; clipă hotărâtoare; c. de nervi năbădăi. crizalidă nimfă, gogoaşă, [doabă. crizantemă soi de floare de po-croazeă ţâsătură în 4 iţe. crochH joc de minge şi ciocane. crohtnâlă scrobealâ, întăreală. crohmoll a scrobi. crom metal întreb. în văpsitorie. cromătic privitor la culori; gamă cromatică serie de semitonuri.
I cromlc'ch monument preistoric din bolovani în cerc. i cromolitografie tipar în colori.
! cromoterapie tratament prin ra-| diaţiuni colorate, i croncăn corb.
! cronic (boală) ce ţine lung. cronică povestire în şirul vremii; cronicăr scriit. de cron. [ştiri; cronogrăf cronică veche. cronograf ie scriere de cronici. cronogrâm dată prin cifre latine dintr’o frază.	[istorice.
cronologie cunoaştere de date crontăler od. monetă de 14 lei. croşă optime de notă. croşetă igliţă, acuşor. croşetă a lucra cu igliţa. crosnă curea de legat povară în spinare; sarcină. crotăl şerpe cu clopoţei.
cruci greceşti:	-)-	-)-
cruci latine:	t	t
cruci de Malta:
—	74	—
cm
—	75	—
cui
cruce patriarhală v. Fig. 1. cruce ortodoxă v. Fig. 2. cruce papală v. Fig. 3. cruci sf. Andrei:	X X
cruci sf. Antonie: T T
cruce svâstică:	j-1”
# -
cruciât care luâ parte la cruciată. cruciâtă expediţie în Ţara sf. crucifică a răstigni. crucifix figura lui Isus pe cruce. crug cerc, orbită. cruh bicâş, cremene. crup guşter, difterie. crupe bulgur, griş. [de joc. crupiir ajutor de bancher în case cruşâlă tăbăcire, dubire. cruşân salbă moale (arbust). crustă coajă, scoarţă. crustaceu acoperit cu coajă: rac. crâtcă tort.
ctitori a întemeia biserică. €{u)atrină strofă din 4 versuri. cub corp ca 6 feţe egale pătrate; doi la cub e 8; trei la cub e 27; zar, coţcă; măsură pentru volum.
! cubeâ coş de sobă. cubic ca un cub; 2 e rădăcină cubică la S. [sultan lui vodă. cucă căciulă cu pene dată de cucerie cucernicie. cucovă lebedă.
cucuiâtă, pop. biserică; a sta la
c.	a fi mort şi îngropat. cuculăe pui de cuc; fig. beat. cucameâ cucuvea; ochi de pod. cucură tolbă, teoc; a. cormană. cucurbeţică râmf, măru-lupului, i cudâlb cu coadă albă; cu păr ! blond»
| cufţă a. băiat de bucătărie.
I cuirasă a împlătoşâ.	[fier,
! cuirâsă pieptar s. căptuşeală de cuirasat cu cuirasă (vas de cuirasiir soldat în zale. [răsboi). cujbă lemn crestat s. încovoiat. culă turn; casă veche de boeri; culbec melc. [hrubă; vistierie. culbeceâsă ghizdei, trifoiaş. culeşer făcăleţ, meleşteu. culevrină od. mic tun. culici fluerar, şnep. culinâr de bucătărie. culiân potcap. [secret, taină, culisă parte îndărăt de scenă: culminâ a atinge culmea. culminânt cel mai înalt. culmiş culme. culoâr tindă, gang. culoglu pedestraş turc. culpă (rar) vină, greşală. culpâbil vinovat. culpâş, culpeş vinovat. cult slăvire lui Dumnezeu; ceremonii religioase ; «lege» ; cinste mare; învăţat.
cui
76 -
cultivă a îngriji; a lucra; a se ocupa.	[văţătură.
cultură acţiune d’a cultivă; în-mlucciu od. păzitor de noapte. cumâş mătasă.	j
cum grâno sâlis cu rezerve, nu i din vorbă *n vorbă.	I
cumpăna âpelor culme de hotar între rămuriri de ape. cumul fapt d’a avea mai multe i slujbe deodată.	j
mmulârd care cumulează, [lare. cumulativ ce se face prin acumu-aineiform în formă de ic s. cui. cuniţă fel de văcărit: 1 leu 10 | parale de vită.	j
cupâr paharnic	j
cupeţ negustor, sfârnar. [cl. 1. cupeu trăsură; parte de vagon cupiditâte lăcomie, jind.
Cupido zeul iubirii la romani. cuplă cântec uşor, srtigătură. cupâlă boltă la clădire. cupon rest de stofă; titlu de interese ce se poate tăia p. cupru aramă.	[încasat.
cură tratare medicală. curâbil ce se poate vindecă. j curamâ colectă, strângere de i curarisl a (se) căută. [bani. I curatăd sarcină de curator. curativ de vindecare.	j
mrâtorîncredinţat să îngrijească | de interesele cuiva.	!
curăturd loc curăţit de tufe; mă- j curb arcuit.	[cinătură.
curbă a încovoia, a arcui. cârbd linie curbă. curcut fel de păsat. tnrint curs, mişcare, mers.
cur&nt de acum, de faţă. curiâl a. privitor la curie; fig, ceremonios. curiaiist ţăran care înainte de 1848 (în Ungaria) primeă dela proprietar loc de casă p. care da bani şi zile de lucru anual. curie parte din trib la romani; senat; oficiile curţii papale; a. curte de casaţie. curter ştafetă; factor. [dat. curios doritor de; indiscret; ciu-curmăl fel de palmier; curmală fructul său. curmă gânj, vlăstar de vie, curriculum vltae mică biografie. curs mişcare, mers; preţ; lecţii; durată.
cursă întrecere de cai; măgiun. cursier fugar (cal).	[cate«
cursiv citeţ; cursive litere aple-cursoâre curent. cursură ur din are. curtâ a face curte. [mă p. c. curtâj samsarlâc, mijlocire; pir-cîirte de apă al 2. for judecătoresc; c. de casaţie, ce judecă în ultima instanţă; c. de cbn-turit ce verifica socot. de stat. curtenie purtare atentă. curtezan curtean; linguşitor. curtier samsar, mijlocitor. curtizână elegantă stricată. curtubiş cioclejel. curul, scaun c. scaun de fildeş p. magistraţi romani. [guri. curuţi vechi revoluţionari un-cuşcuş păsat fiert. cuşer curat, după ritualul judaic. cuşmelie bordei.
ciiş	—	77
ruşniţă făurişte.
nistâde grijitor. > [şie. rută încreţitură; sbârcitură; fă-câtnie mat. de mătasă. atţovlâhi aromâni-chtră femee clevetitoare. rfixă a. parte ce o are fiecare din proprietarii minei; în proporţia cuxelor se poartă chel-tuelile şi se împarte profitul. uvetă văscior la partea de jos a tubului de barometru. cvarţ nume p. varietăţi de silice. cvartăl cartier de oraş. cvintesenţă partea cea mai de preţ în ceva. cvintet compoziţie p. 5 voci. evit achitat, plătit.
D
O	cifră romană = 500. dâbild mârţoagă; od. dare,t im-dăbilâr od. executor. [pozit. dacâpo dela început (în muzică;. dactil picior de vers: — ^ ** dactilogrâf care scrie cu dacti-dactilotip maşină de scris, [lotip. dâdăy dâdă soră mai mare. dăddââ îngrijitoare de copii. dădulcl a prinde poftă, a îndrăgi. dâfie mu. snoavă. dafin laur; simbolul izbânzii. dahiu şiret.
dăhtilâ a dăulâ, a slei de puteri. daireâ tobă lovită de ţigani dâjnic supus la dare. [ursari. dafâc bubă rea; poama vulpii. Dalai Lama şef preoţesc in Mongolia.
dâr
dalcauc (rar) lingău. dălcăuş plutaş. dalgâ haină de mătasă. dâlie fel de floare. daltonism anevoinţă de a deosebi colorile.	[figuri.
damâscă mătasă s. pânză cu damaschinât încrustat cu aur s. argint. damblâ apoplexie, gută. damblagiu apoplectic. damijânâ mare butelie învelită în răchită.	[dului.
damnât osândit la muncile ia-dâmuri de câse mu. palate. danâie: dar d. primejdios, sus-dănănâe ciudăţenie. [pect dânănâi a legăna; a cântă tră-dănciuc copilaş de ţigan, [gănat. dandanâ sgomot, tămbâlău; belea.
! dândy (dendi) fercheş; la modă.
| dangâ înfierare (pe vite).
dansânt de danţ; dansatâr ju-! dantilă horbotă.	[căuş.
j dantelât cu dantelure. dantelură dinţelare, crestătură* Danubiu Dunărea. dăpărâ a scărmănă, a flocăi. dară greutatea împachetării scăzută din marfă. dâră şir de urme. darabână tobă, dubă. darabancic toboşar, tambur. dărăbâni pedestraşi moldoveni. darâc piepten de fier p. scărmă-dărădâtcă tfăsură veche. [nat. dârdă suliţă de asvârlit. dârdâlă flecar, gureş; glbabă. dârdord foc, pârjol; dor aprins«.
dâr
— 78 —
dec
dârmon sâtă mare. dârmâz iucsuceâ, fel de arbust. dam (în) zadarnic. [postav. dârste piuă, moară de călcat dârvălă de rând, fără preţ. dărvâr od. ţigan scutit de dări. darwinism doctrină transformistă a naturalistului englez Darwin.
ddsăgăriţă care cere cu desagă. dată a pune dată; a se începe. dâtă timp preciz al faptei. dativ al 3-lea caz în declinare. Dauphin (cit. dofen) od. prinţ regal în Franţa; in usum del-phiniy cărţi p.’ uzul tinerului. davălmăşie proprietate aflătoare prin ale altor proprietari, (se regulează prin comasare). deavâlna în belşug.	[sosi.
debarcă a coborî pe uscat; a debarcader loc p. debarcat debil slab, plăpând, şubred. debilitânt slăbitor. debit vânzare; vânzare cu mărunţişul; pagina stângă în cont. debită a înscrie la debit; a spune, a povesti. debitânt vânzător cu mărunţişul. debitor datornic, platnic. diblă căpăţână.	[furi.
debuşâa loc de vânzare p. măr-debut începătură, prima încer-debutânt începător.	[care.
4ec! eacă! ai brodit-o! decâdă period de 10 (zile, luni, ani); parte din o carte cu 10 capitole. decadint decăzut, scăpătat.
decagân figură cu 10 unghiuri şi 10 laturi. decagrăm = 10 gr. dec(Ucâ a trece un calc pe hârtie s. pe alt ceva. decalitro = 10 litri. decaldg 10 porunci date de Ie-hova lui Moisi pe Sinai. decamitru = 10 m. [în vârstă. decan cap al facultăţii; cel mai decanât slujbă de decan. decapitâ a descăpăţinâ. [cioare. decapod crustaceu cu 5 păr. de pi-decastir 10 steri, 10 m. cubici. decatir i. de lustruit postavul. deceda a muri. [10 la romani. decemvir membru în colegiul de deceniu timp de 10 ani. [viinţă. decânt cuviincios; decenţă cu-decentraliză a desface în centre. decepţie desamăgire. decime a da.
deces moarte naturală la om. decigrâm = 0-1 gr., zecime din gram.	[litru.
decilitru =01 1., zecime din decimă â zeciui; a nimici mulţi. decimâl ce are de bază numă-decindea dincolo. [rul 10. deciziune hotărâre. deciziv hotărâtor; îndrăzneţ. · declamă a rosti tare; a vorbi cu patimă. declamăţie artă d’a declama. declamator care declamă; sgo-; motos la vorbă şi puţin la gândire. Stil <L afectat. declară a mărturisi, a se rosti. | declasât decăzut, ticăloşit. declin scăpătat, sfinţit.
dec
-	79	—
dej
icclină a schimba cuvântul după gen, număr şi caz; a se depărta; a refuză. declinâţie astronomică depărtarea stelei de ecuatorul ceresc; d. magnetică unghiul acului magnetic cu meridianul. decolorânt ce scoate coloarea. decolorăţie spălăcire. decoltât cu gât şi umeri goi;
slobod la vorbă. decor podoabă; demnitate. decorâ a împodobi; a distinge. decorâţie împodobire; panglică. decorativ împodobitor. decoratârcsLTtîsice s. întocmeşte decoruri. decrepit slăbit de bătrâneţe. decrepitâdine bătrâneţe extreme. decrit act s. hotărâre dela autorităţi.
decretă a ordonă prin decret. dechrie trupă de 10 soldaţi s.
cetăţeni romani; decurlân şe-dedeţiu albăstriu.	[ful	ei.
dedick închină, a hărăzi. dedicâţie închinare, omagiu. dedublâ a jumătăţi. [derivă deduce a scoate, a scădea; a deducţie consecinţă, urmare (dela general la particular). deductiv prin deducţiune. Dedu-lvăn tipul prostiei defavoâre nepriinţă; disgraţie. defavorâbil nepriincios. defict lipsă, greşală, cusur. detecţie părăsire, lăsare. defediv verb ce n’are unele timpuri s. persoane. defectuos greşit.
i defendor împricinat.
deferiestrâţie act dela Praga în I 1618 când după tradiţie protestanţii prigoniţi aruncă pe ferestri din sală pe doi guvernatori puşi de împăratul Ma-| tias: începe răsboiul de 30 ani.
| defensiv de apărare.
! defensivă luptă de apărare, j deferi a da; a trage în judecată.
deferenţă consideraţie, cinste.
; deficient a. neputincios de a sluji.
! deficit lipsă.
; defilâ a merge în şir.
| defileu trecătoare strâmtă.
| defini a hotărâ, a fixă. [vorbe.
| definiţie arătarea înţelesului unei ! definitiv ce sfârşeşte un lucru, j deformâ a sluţi.	[torîe.
j defraudâre sfeterisire, mâncă-| defterdâr od. ministru de finanţe I defunct răposat.	[turc.
j degajă a liberă, a scoate; a se | desbărâ.
| degenera a se strică; a se corci. degenerescenţă schimbare în rău. deghizâ a s răvesti; a ascunde. degrada a destitui; a înjosi. dehocă a tăia; a sfâşia; a slei. deicid omorâtor al lui lsus. deifică a înzei, a îndumnezei;
a slăvi.	[nezeu.
DU grâtia din mila lui Dum-delsm sistemă de credinţă In Dumnezeu tăgăduind orce revelaţie.
! delst mărturisitor al deismului.
dejecţie scârnă, ieşire afară, i dejuca a zădărnici. dejun gustări că, prânzişor.
dej
— 80 —
den
dejurnă serviciu de zi: a fi de-jurnă.
dejurstvă od. corp de gardă. delapidâ a fura ban public. delaţiune pâră, denunţare. delator pârâş slugarnic. dtte od. mo. documente, dosar. deledâ a desfăta, a înveseli. delegă a împuternici; a trimite. delegâţie Împuternicire; comi-siune.
deleter stricăcios, corupător. delfin mamifer din cetacee; od.
prinţ moştenitor în Franţa. delibâşa comandant al deliilor. deiiberâ a desbate, a chibzui. deliberând care deliberează; vot deliberativ drept d’a vota. delicatese mâncări delicate. delicateţă gingăşie, frăgezime. delicios desfătător. deliciu plăcere mare. [d. pe fapt. delict călcare de lege; în flagrant delicvent comiţător de delict. delimitâ a mărgini, a hotărnici. delmeâre schiţă, adumbrire. delir aiureală; turburare; mare însufleţire. delirâ a avea delir. deHrium trimens delir alcoolic. deliu, delii od. corp de călăreţi;
garda; voinic, [gură de râu. deltă insulă triunghiulară la delteâ alifie de nalbă. demagâg amăgitor al mulţimii. demagogie politică ce linguşeşte poporul. demarcâţie hotărnicire, [de gol. demască a scoate masca; a da 1
deminţă sminteală; nesocotinţă. demirit pierdere de merit, vină. demers acţiune, fel d’a lucră;
pas p. reuşită.	[slujbă.
demisie renunţare, ieşire din demisionâ a da demisia. demisionâr care şi-a dat demisia. demn vrednic; cinstit; serios şi cumpătat.	[tate.
demnitâr care ocupă o demni-demnitâteînalt oficiu; vrednicie. democrât prieten al democraţiei. democraţie cârmuire în care poporul e suveran. demodat învechit. demografie studiu statistic despre poporâţie. dimon diavol, [curs; a depreţiâ. demonetiza a scoate monetă din demonic îndrăcit. demonstra a probă; a arătă. demonstraţie, dovedire; manife-demonstrativ doveditor, [staţie. demontă a desface.	[ra)ă.
demoraliză a corupe; a descu-demotic se zice despre scrisul pop. egiptean. denaturâ a schimbă firea. denaturat schimbat; neomenos. denegâ a refuză, a tăgădui. denigră a înegri, a ponegri, a ponosi.	[numi.
denominativ ce slujeşte p. a dens des, compact. densitâte desime. dentâl, dentâr privitor la dinţi. dentât dinţat, colţat. dentâţie ieşirea dinţilor.
1 dentară dinţătură.
den
— 81
des
denunţă a arătă; a declară; a
d.	un contract a anunţă ruptura lui. [a despăducheâ. deparazita a curăţi de parazite, departament despărţământ. depăşi trece de, a covârşi. dependenţă atârnare; pl. clădiri laterale, heiuri. depilatâr i. de smuls păr. depinde a atârnă; a ascultă de. depinge a zugrăvi prin vorbe, a descrie. deplasât ce nu-i la loc, rău pus. deploră a deplânge, a jălui. deplorâbil de plâns; (fam.) prost deponent depunător. [de tot. deportâre surghiunire, desţărare. deposeda a scoate din posesiune. depozit depunere; magazie ; d. legal nr. de exemplare datorit de tipografii unor aşezăminte. depozitar primitor de depozit. deprava a corupe, a strică. depresiune înfundare; coborâre. depreţia a pierde în preţ. deprima a apăsă; a descurajă. depurativ curâţitor (al sângelui). deputat reprezentant ales de naţiune, de suveran ş. a. deputăţie solie, trimişi. deputăţie slujbă de deputat. derădica mo. a deretică. deraiâ a ieşi din şine. [sminti. deranja a turbură; a strică, a deranj(ameni) nerândueală; supărare.
derăza a radia, a aruncă raze. derebei, dereb&g şefi despoţi pră-dând în Anatolia.
dereş suriu, roşiatic ; a. od. bancă pentru bastonadă. deriva proveni, aizvorâ ; a abate. deriziune luare în râs, bătae de derizbriu în deriziune. [joc. dermă ţesătura pielei. dermea broboadă. deroga a călca, a se abate; a scădea din demnitate. [tor. derogator micşorător; modifică-dervlş călugăr mohamedan.
i	deşanţ mirare, ciudăţenie. daşănţdt comic; curios; des-desârg iute.	[frânat.
desbârnâ a dezarticula, a des dişcă soldat veteran. [face. descălecător întemeetor. descendent coborâtor, urmaş. descendenţă urmaşi, posteritate. descifra a citi scrisul cu cifre; a descinde a coborâ. [descurcă. descompletâ a face neîntreg. desconcentrâ a desface, a strica. desconsideră a nu luă în seamă. descripţie lucrare de descriere. deşelâte: pe d. fără şeauă. dese(m)n înfăţişare cu creion s.
penel a unui lucru; figură. desemnă a înfăţişă prin desen; a arătă.
desert bucatele din urmă la masă, (brânză, fructe); vin de d. dulce şi tare. desetină od. dare pe stupi. desfide a provocă, a înfruntă. desfigură a poci, a face urât. desghln mo. lovitură; săritură. desgoveălă îmbrobod. miresei.
6
des
- 82 -
dez
desmembră a desmădulă, a bu-câtătl.
desmaic nebunatic, zăpăcit. desperă a desnădăjduî. despopulă a despoporâ. despot domnitor tirao, apăsător. despotic apăsător, tiranic. despotism putere absolută arbi-despuitri rămăşiţe.	[trară.
desţărâ a scoate din ţară. deşterne a desfăşură. destin ursită, soarte, menire. destină a fixă, a hotărâ. destinatâr primitor, adresat. destinâţie determinare; loc unde se trimite ceva. destinde a întinde; a slobozi. destitui a înlătură din slujbă. destoi a potoli, a se uşura. deşugubină od. nelegiuire. desvoltâ a desfăşură, a face să •crească. detăi mărunţiş; amănunt. detaist mărunţişar. [alt serviciu. detaşă a desface; a trimite în detaşament trupă detaşată. detaşăt deslipit; fără legătură. detectiv poliţist secret. detenţie arestare; pedeapsă. detentor deţinător. deteriorâ a strica, a slăbi. determină a hotărâ; a pricinui. determinism sistem filozofic ce neagă influinţa personală asupra determinării şi susţine ideea cauzalităţii. detestâbil de nesuferit. detractă a defăima. detrimhnt pagubă. detronă a resdomni.
deus ex machlna («zeu din maşină», în teatru) ivire nefirească s. ca la poruncă pentru anume scop.	[şi	foc.
devastă a pustii, a trece prin sabie devenă fr. sorţi rele. dever mers în afaceri, învârteală. devia a se abate; a se depărta din bunul drum. deviăţie schimbare.	[teală.
deviz plan de cheltueli, soco· deviză sentenţă, maximă; em-devize hârtie monetă. [blema dfolă câpăţină, bostan. [cia Devlet od. sublima Poartă, Tur-devoluţie trecere a unui drept la al 2-lea. devoră a înghiţi; a sfăşiâ. devorănt mistuitor, lacom. devotă a se făgădui, a se jertfi. devotament jertfire de sine. devoţiune evlavie, cucernicie. dexteritâte îndemânare; dexterităţi desemn, caligrafie, gim-dextrină fel de clei. [nastică. dezabonă a încetă abonamentul. dezacord neînţelegere, neunire. dezarticulă a scoate din înche· dezastros nenorocit. [etură. dezăstru mare nenorocire. dezavantaj nepriinţă, neajuns. dezettă a părăsi; a fugi din oaste. deziderăt ceeace aşteaptă des-deziluzie desamăgire. [legare. dezininţă terminaţie de cuvânt. dezinfectă a curăţi de molimă. dezinfectânt care desinfectează. dezinteres lipsă de interes. dezinteresât ce nu caută câştig.
dez	—
iezinvoltură fel de sprintenie plină de farmec.
Iczistâ a se lăsă de. lezolâ a mâhni; a desnădăjdui. dezordonât lipsit de ordine; de-iezorganizâ a strica, [străbălat. dezorientâ zăpăci, a încurca. iiabet boala caracterizată prin mult zahăr în urină. diabolic drăcesc. liâc od. logofăt; cântăreţ de strană;a.student, [odoarebis. diaconăr dulap p. odăjdii şi diaconisă grijitoare de bolnavi. diad&nă coroană regală; găteală de cap p. femei. diadoc prinţ moşt. grec; od.
urmaş al lui Alexandru cel diafan străveziu.	[Mare.
diaţorUic leac p. asudare (ceai). iiafrâgmă muşchi între piejit şi pântece; sgârci intre nări. diagnostic artă d’a şti boala. diagonâl pieziş, curmeziş. diagrâmă schiţă în câteva linii. dialect grai regional. dialectică artă d’a gândi metodic şi just; dialecticiân iscusit în d. dlaldg vorbire între 2 s. mai mulţi. diamântic lucind ca diamant. diametru coarda cea mai mare în cerc; lărgimea cea mai mare. diapazon i. de oţel p. a da tonul; registru de sunete; fig. treaptă.
diapozitlvă fotocopie pe sticlă. diaree treapăd, urdinare. diastimă interval, restimp. diâtă testament. diateză înclinare spre boală.
83 —	dij
diatribă critică ocărâtoare. dlcăt la d. la adică. dicanicdsc judecătoresc, [public. dicastdrie od. tribunal; oficiu dichitr sfeşnic cu 2 braţe. dichici cuţit p. ciobotari. dichis rândueală; dichisuri, u* dichisi a se găti. [nelte; dresuri. dichlu iconom la mănăstire. diciân dichiu.
dicotiledân cu 2 cotiledoane. dictândo după dictat. dictâtor stăpân cu neţărmurită putere; dictatură demnitatea lui,	[tălmăcirea	lor.
dicţionâr culegere de vorbe şi dic(iune fel de rostire. didâctic ce instrueşte. didâctică artă d’a învăţa pe alţii. didahie predică p. creşterea ti-diecâză eparhie.	[nerimii.
dikdru figură făcută prin întâi-nirea a 2 planuri. [în 2 silabe. diertză împărţirea duor vocale diită parlament; diurnă; regim. dietHic de dietă; igienic. dietăică ştiinţa dietei, igienă. diez semn ce’ ridică cu semiton nota.
difân plasă de prins peşti. diferend neînţelegere, price. diferent deosebit, diferit. diferintă deosebire. diferenţiâ a distinge, a deosebi. diferenţiâl de diferenţă; cantitate diferenţială infinit de mică. diferi a fi deosebit, a se abate. dificil anevoios; neîngăduitor, greu de mulţumit. dificultâte greutate.
6*
dif
diform slnt, pocit. difterle boală gravă de gâtlej. diftong unire de vocală pleni-sonă cu semisonă: d. urcător (în: stea, miel), d. coborâtor (in : trai, bou, noi). difuz împrăştiat; neclar. dig zăgaz, stavilă, iaz. [feri. digeră a mistui, a înghiţi; asu* digestiiine mistuire; aparat digestiv organele de d. digitâlă degetâriţă, (diuretic: digitalină). [vârf de degete. digitigrâde mamifere ce merg pe digresiune abatere. diha! strigăt de ursar. dihai mai mult.	[ţuitoare.
dihănie feară, monstru; od. vie-dihonie neînţelegere, ceartă. dihdniţă smolniţă, mic vas cu smoală.
dijmă zeciueală, a 10-a parte din producte dată de iobag. dijmârit dare (pe stupi ş. a.) dijmui a lua dijmă. dilată a lărgi, a mări, a umflă. dilatoriu care amână. dilemă dublă concluzie, alegere între 2 lucruri neplăcute; strâmtoare. diletănt iubitor (de artă), [juliu. diligent silitor, sârguitor, gri-diliginţă osârdie; od. trăsura poştei p. călători. diluâ a subţiâ.
diluviâl de diluviu, de potop. dimensiune întindere (lungime, lăţime, înălţime). dimerlle baniţă. dimie postav, aba.
84 —	dip
diminuă a micşoră. diminutiv micşorător. dimon demon, drac. dinămic prin forţă proprie. dinâmică parte a mecanicei despre forţă. dinamism doctrină ce nu admite în elemente materiale decât forţe.	[cerină·
dinamită exploziv din nitrogli-dinamitărd atentator cu dinamită.	[sârbă;	ban.
dinâr monetă romană; mon. dinastichm sentiment dinastic. dinastie casă domnitoare. dineu prânz, masă. dinosâuri reptile fosile. dinotiriu mamifer uriaş fosil. dinţâr i. de ascuţit ferestrăul;
gratii la scoc. ’ [(glumă). dinţărit plată p. munca dinţilor dioic plante cu flori masculine şi fem. pe tulpine deosebite. dioniziâc (serbare) p. zeul Dionis.	[zică).
diâptrică refracţia luminii (ii-diorâmă tablou pe mat. străvezie. diorie od. termin de plată, [titlu. dipldmă hrisov; act ce dă un diplomât cu diplomă; cunoscător al ştiinţelor de stat; fig,' şiret, fin; corp diplomâtic reprezentanţii statelor la un guvern ; aer d. misterios. diplomătică studiu de diplome şi documente. diplomaţie ştiinţă despre raporturi internaţionale ; corp s. carieră de diplomaţie. diptâr cu 2 aripi (insecte).
dip	—	85
diptihân table s. registru cu nume de episcopi ş. a. dirici stâlpi de streşine. diriclie od. monetă de argint. dirict drept, oblu, nemijlocit. diricţie linie de mişcare, drum; j administraţie; slujbă de di- | directivă îndrumare. [rector, j director diriguitor.	[raţii.	1
iirectâriu consiliul unei corpo- j diris (dres) od. act domnesc.	|
dirigent conducător.	!
dirija a conduce. iinjâbii ce se poate dirija.	|
dirmeă basma, învelitoare.	i
dlşcă scândură de făţuit.	j
discernământ destingere, jude- I cată sănătoasă.	[funda.	|
discerne a deosebi, a nu con-disciplinâ a rândui, a înfrâna. disciplină regulă, ordine; ramură In ştiinţe. discipol învăţăcel.	[itate.
discontinuitâte lipsă de continu-discordânt nearmonios. discordânţă lipsă de armonie. discordie vrajbă, ceartă. dlscos discul milelor. discredit pierdere de credit. discreditâ a face să scadă cre-discrU cuviincios, tăcut, [ditul. discreţionâr lăsat la discreţiune. ! discreţiune reservă; chibzueală ; i disculpă a desvinni. [bun plac. ! discurs vorbire, cuvânt, logos.	'
discută a desbate; a trage la indoeală. discuţie desbatere, cercetare. diseca a face anatomie; a căuta. disicţie despicare; cercetare.	i
dis
disenterie scursoare cu sânge. disertâ a ţinea discurs, [ştiinţă. disertâţie studiu literar s. de disgraţiâ a lipsi de favoare. disgraţie pierderea favoarei. disgraţids lipsit de graţii, neplăcut.
disident desbinat de majoritate. disidenţă scisiune, despărţire. disimitâţie defect de asămănare. disimuiă a ascunde, a tăinui. disjunctiv care desparte, [face. dislocă a scoate din loc, a des-di solubil ce se poate disolvâ. disolvă a desface, a desfiinţa. disonănt ce face disonanţă. disonânţă acord greşit cu sunet neplăcut. disparăt lipsit de armonie. disparitâte nepotrivire. dispariţie perire din ochi. [ierta. dispensă a împărţi; a scuti; a dispensăr loc p. căutare gratuită a bolnavilor. dispensator împărţitor. dispepsie digestie dureroasă, dispnoe respirare dureroasă. disponibil de care poţi dispune. disponibilităte stare disponibilă. dispoziţie aşezare; ordin; stare;
înclinare. dispozitiv judecată, hotărâre ; întocmirea unui aparat. disproporţie lipsă de proporţie«, dispus gata; voios. dispută a se certa, a se gâlcevi. distânţă depărtare; deosebire. dişttrne a (se) desfăşura. distih păreche de vers. distila a picături (spirtuoase).
dis
86 -
doi
distilatdr aparat de distilare. distilerie răchierie, povarnă. distinct deosebit; limpede. distincţie deosebire; vrednicie. distinctiv ce distinge. distinge a deosebi; a cinsti, distracţie nebăgare în seamă;
plăcere. distrâge a distra, a petrece. distribui a împărţi, a repartiza. district întindere de juridicţie. districte valâhice aşezăminte politice în evul mediu p. apărarea ţării. âistrhcţie nimicire, dărâmare. distruge a dărâma, a prăpădi. ditirâmb vers de mare laudă. dirirâmbic ce înalţă exagerat. dito idem, acelaş. diug a. leneş, puturos. diuretic ce măreşte urinarea. diurn de o zi. diurnă plată pe zi. div divin.	[sfat;	adunare.
divân canapea; pat; consiliu, divanist boer de divan. diverge a se depărta d’olaltă. divergenţă starea liniilor diver gente; deosebire. diversităte felurime, varietate. diversiune schimbare, abatere. divictăr od. boerinaş grijitor de călimările lui Vodă. divide a împărţi. dividend număr de împărţit. divin dumnezeesc; desăvârşit. divinâţie prorocire. divinator prezicător, prevăzător. divinităte dumnezeire, zeitate. divinizâ a înzei; a slăvi.
| diviz - linioară. [din 2 brigăzi.
| divizie împărţire; unitate milit.
| divizionâră clasă deosebită (în divizâr care divide. [şcoală). divârţ despărţenie. divulgă a da în vileag, a vădi. dobronic dumbrâvnic. [oasele. dobzălă a dârsti; fig. a muia dobzălă pisăgire, batere, [cat. doc basin cu cheiuri p. descăr-docăr trăsură uşoară. docil blând, ascultător.
| doct învăţat, erudit, savant.
! doctorăl de doctor; înfumurat.
| doctorănd care se pregăteşte p.
| doctrină învăţătură, [doctorat. doctrinăl de aoctrină. [car. doctrinăr om al doctrinei; ţipi-document act, probă scrisă. documentăl sprijinit pe docu-dâdă doică; lele.	[ment.
dodeălă pacoste, supărare. dodecăr monetă de 12 lei vechi. dâdie, dâdot flecărie, taifas. dodii (în) neştire, într’o doară. dodoloăe paparudă. doge od. şef de republică în Veneţia s. în Oenua. [trină. dâgmă punct de bază în doc-. dogmătică învăţătura credinţei. dogmatism ce e bazat pe dogme. dogmatiză a învăţa dogmele; a vorbi sentenţios. doi înşelăciune, fraudă. dâlcă căţea.
ddldora înfoiat, plin, umflat. doleănţd tânguire, jăluire. dolt peşte delfin. dolicocefăl cu craniu oval.
doi
87	-
dra
2	planuri de coperiş formând scoc. dolină loc în forma pâlniei. doliu jale; haină neagră. do! mân vestă cu galoane. dolmen monument druidic: bolovan pus pe alte 2.
»1 o fân durduliu, gras. dom, domă, boltă emisferică;
biserică episcopală, d omenie domnesc, [râm, cuprins. domeniu proprietate, moşie; tă-domesnic blând. domesnicle blândeţe. domestic de casă; îmblânzit. domestici a îmblânzi. dornicii casă, locuinţă. domiciliâr de casă. domină a stăpâni.	[şitor.
dominânt predomnitor, covâr-ddmino haină lungă şi glugă p.
bal mascat; fel de joc. domniţă prinţesă. două a dărui;
donatar dăruit \donat6r dăruitor. donjbn od. torn mare de castel. donţ coltuc de pâne.
<1 op râs od. întrebare, cercetare. doric, stil d., vechi stil grec de arhitectură simplă şi sobră. dorsâl dela spinare. dosâdă mâhnire.	[ceri.
dosar teanc de acte al unei afa-dostină dos de deal. dotă a da dotă; a înzestra. dotâl din dotă s. zestre. ddxă minte, judecată. doxasiăr carte cu doxologii.
doxologie cântare bis. de preamărire; slujbă de mulţămire Domnului, tedeu. doză cantitate hotărâtă. drăcilă plantă spinoasă. dracdnic f. aspru. drăgă maşină de curăţit nămol din fund de ape s. din canal. drăgâică 24 Iunie; Sânziene. dragăj curăţire cu draga. drâgănăe nuri, farmec. dragavei stevie (plantă). drăghină plasă, loitră; drăghinâr drugul loitrelor. drâglă unealtă de tras jarul, dârg. dragobite ziua de 1 Martie, j dragomăn tălmaci.
| dragân soldat de caval, uşoară, j drogonă ciucur la mânerul sa-I drăguş v. căuş.	[biei.
i drăhmă monetă greacă.
| dram măsură de greutate cam I de 4 gr.; grăunte, [tastrofă.
! drămă piesă de teatru; fig. ca-| drămălui a drămui, a cântări.
| dramătic de teatru; mişcător, j dramâtiză a da forma dramei.
dramaturg autor de drame, i dramaturgie artă d’a face piese | de teatru.
j drămbă od. ceată; drâng.
: drămbâifluer din scoarţa sălciei. drăngălău pierde-vreme. drăniţă şisă, şiţă, şindilă. drăniţi a bate draniţe. drapă a pune draperie; a tocmi cutele (perdelei); a orna; a drapă steag.	[parada.
draperie stofă în creţe largi; în-vesmântare.
dra	—	88	—	dam
drâstic cu mult efect. dreadnought (drednot) mare vas de răsboi. dreâvă pieptene de dărăcit lâna;
dreve beţe de mosoare. drăe fel de ciuperci. drenâj secare de teren mocirlos prin tuburi sub pământ. drepneâ lăstun, [redacta, a face. dresă a instrui, a deprinde; a dresuri mirodenii, condimente. dresinâ cărucior mânat pe şine. driadă zină a pădurilor. dric car mortuar. dricălă a. saltea cu fulgi de pene. dricâr întreprinzător de pompe funebre. drichea beţicaş ascuţit la capete p. joc de copii, a. piu. dril fel de pânză. drlşcă făţuitoare. dnt od. drept, privilegiu. droâgă dric, car funebru; car drob măruntaie.	[mare.
drobuşâr plantă verde-albăstrie. drog materii p. chimie, văp-seli ş. a. drogherie negustorie cu droguri. droghist negustor de droguri. dromader cămilă cu o cocoaşă. drâpică «boală de apă». dropie drobi(ă (pasere). druc cărâmbul de sus al loitrelor. drugă fus mare; cocean. drughineâţă vargă, prăjină. druid preot galic. [îngust. drumeâg drum lăturalnic, drum drupă fruct zămos cu 1 simbure. druşcă «soră» de mireasă, [cruri. dudl număr (gramat.) p. 2 lu-
dualism sistem ce admite 2 principii opuse; împărţirea puterii între 2 state. dâbă luntre; închisoare. dubiâs nesigur. dubitativ ce arată îndoeală. dubiu îndoeală, nesiguranţă. dublă a îndoi; a înlocui. dublă vorbe de aceeaş origine şi de înţeles diferit: complet şi cumplit.	[ţară ducală.
ducă duce; ducâl de duce; ducât duce titlu nobilitar; comandant. ducăsă soţie s. fiică de duce. ductil ce se poate întinde fără a se rupe; ductilitâtexnsuşirea dudău bălărie.	[aceasta.
duducă, dudue, duduiţă d-şoară. duducă porumbrel. duduleân cocean de porumb. duduruz neghiob. duel luptă între 2; luptă. [list. duelgiu care se bate în duel, due-duit compoziţie p. 2 voci. dugliş trândav, a. diug. duhlia cu duh. duhni a şopti, a suflă. duiâm mulţime, grămadă. dulâmă tunică lungă; mantauă. dulandragiu om fără căpătâi. ' dulâp: i-a tras un d. l-a înşelat. dulâţă repede.
dulvuri şalvari, [ment în 1905. dumă od. senat în rtusia; parla-dumbrâvnic cânepa codrului. dum-dum glonte cu înveliş schimbat ce produce grele dumtsnic blând.	[răni.
dumitriţe tufănică.
dtim
— 89 -
ecl
dumping (domping) vânzare sub cost (p. concurenţă). dune dâlme de nisip sburător. inodecimâl ce se numără s. divide cu 12. dup smoc de păr; vergea aruncată şi prinsă în sbor. hipâc ghiont; dupăci a da pumni. duplică a pune îndoit. daplicât al 2. exemplar de act. iuplicitâte făţărnicie. lupurâs sbârlit, năpârlit. dar tare; aspru.	[născoci.
dură a dăinui; clădi; a croi, a dâră rotila iţelor. durâc a. joc de cărţi. diirâi-vurâi mai una mai alta. durăt gălăgie, sgomot. durâtă curs, termin. dnrbâcă cadă, coş. durd plin, gros. diârdă puşcă scurtă. durdacâ a cucuiâ, a umfla. dârdură necaz, pacoste. duritâte vârtoşie; neîndurare. durâri podagră. dnruitoâre vioară slabă. duş ţâşnire de apă ca mijloc igienic; fig. potolire. duşi dispoziţie. duşlâg priboi, i. de găurit. diişumeâ podeală, [ţari, potor. dătcă, duică od. a. ban de 4 cre-duvâlm îngrijitor de cai. duzină 12 bucăţi de acelaş fel. dviră uşă de altar. dvori od. a sluji la Curte. dvârnic v. vornic.
E
| ebin lemn negru şi tare; păr | de eben foarte negru. ebenin negru ca ebenul. ebenist măsar artistic, [ebenist. ebenisterie măestrie s. negoţ de ebrâic a vechilor evrei, [ebraică. ebraism fel d’a vorbi în limba I ebraist care studiază ebraica.
! ebuliţie fierbere de lichide.
| ecatâmbă od. jertfă de 100 de | vite; măcel.
I Ecce homo! Eacă omul! a zis Pliat cătră iudei despre Isus purtătorul cununei de spini (loan 19, 5); icoana Lui. j echir i. p. a face unghiuri drepte,
| colţar, dreptar, vinkel. i echilibrâ a pune în echilibru. *
| echilibrist artist gimnastic.
! echilibru cumpănă; armonie, i echimâză învineţire de piele | prin lovire.	[noaşteri.
| echingii od. corp turc de recu-echipâ a îngriji, a pro vedea. echipă ceată de lucrători. echipâj trăsură de lux; personal de serviciu. echipamint lucruri de echipare. echitâbil cu dreptate, i echităte cădinţă i echităţie artă d’a călări, i echivala a face tot atât. echivalent de aceeaş valoare. echivâc în 2 peri; încurcat. eclictic relativ la eclectism; eclectism mod d’a alege din deo·
I sebite sisteme ce se pare mai
I	eclfijie a. pământ parohial, [bun.
ed
eclerori patrulă. [ale bisericii. ecleziârh grijitor de obiecte sfinte ecleziâst carte în T. V. atribuită lui Solomon. ecleziâstic bisericesc. edipsâ a ascunde; a întuneca. eclipsă întunecime; scădere. ecliptică orbita soarelui. economie politică sau naţională ştiinţă despre exploatarea bo-găţiilor unei ţări; economisi care se ocupă cu ea. ecâu răsunet; ştiri. ecpaiâ od. suită; tagmă. ecrân tablă albă la kino. ecrin cutie p. pietri scumpe. ecumânic a toată lumea. ecvâţie formulă de egalitate între
2	mărimi ce atârnă una de alta. ecvâtor «brâul pământului». ecvatoriâl de s. sub ecvator. ecvestru călare. [turi egale. ecvilater pătrat; ecvilaterâl cu la-ecvindxiu timp când ziua e egală cu noaptea (21 Mart. şi Sept.) eczemă boale de piele. edtoi rai, paradiz. edict lege, poruncă, decret. edificator ziditor; înălţător. edil membru în consiliu comunal. edilitâte consiliu comunal. editâ a publică o lucrare; ediţie tipărirea ei; editor care poartă cheltueala; editură editare. editori ăl prim-articol de ziar. educâţie desfăşurare de facultăţi fizice, morale şi intelectuale. educatdr crescător. eftb flăcău, june, adolescent.
90 —	egr
efect rezultat, urmă; efecte haine, calabalâc; e. publice hârtii de valoare.
efectiv ce e de fapt; număr real. efectuâ a săvârşi, a îndeplini. efemeiât mueratic, moleşit. efemer ce nu ţine decât o zi; vremelnic; efemere insecte ce trăesc o zi sau 2. efemeride table astronomice cu locul planetelor; notiţe arătând întâmplări din aceeaşi zi în deosebiţi ani.
| efendi (Turcia) domn.
| efervescenţă fierbere, glogoşeală.
' eficâce prielnic.
| eficacitâte priinţă, folos, j eficient pricinuitor de efect real.
| efigie figură de persoană.
I efloresc^nţă înflorire; spuzeală;
! mucezire.	[bălţi).
efluviu bură, emanare (din ape, dfor magistrat spartan ; inspector. eforie sfat administrativ. efracţiune spargere p. a fură. efuziune vărsare; izbucnire. egală a fi egal; a face d’o potrivă. egalitar prieten al egalităţii. egalitâte deopotrivire. egemonie supremaţie, precădere.' eghilită găitan milităresc. egidă scut; ocrotire. egiptolog care se ocupă cu egiptologie s. cu istoria Egiptului. eglendisi od. a petrece. eglâgă mic poem pastoral. egoism iubire numai de sine. egoist care ţine numai la sine. erretă pemş militar; podoabă.
-	91	—
emb
fyumtn stareţ.	,	[găti.
rhiborâ a lucra îndelung, a pre-
r/^tf fel de cerb.
tlân fr. avânt.	[dioşie.
rlâstic mlădios; elasticitâte mlă-
dvi od. consul, sol.
dcovâti pasăre de mare.
/ Idorâdo ţara aurului, ţara lui t·lecţiiine alegere.	[gură·cască.
tlecfiv numit prin alegere. clectâr care avea drept d’a alege pe împăratul Germaniei. dedorât demnitate s. teritor de elector.
dedricitâte însuşire a corpurilor d’a scoate scântei şi d’a atrage lucruri uşoare; e. stâtică, prin frecare; e. dinămică9 prin alte mijloace.	[sufleţi.
dedrizâ a da electricitate ; a în-drdrâd conducător electric. dtdrodinâmică parte a fizicei despre curenţii electrici. dcdromagnit bucată de fer moale magnetisată. dedromagnetism ştiinţă despre legătura dintre electricitate şi magnetism. dcdrân atom de electricitate. rtegânţil fel d’a se înfăţişa graţios şi distins. degiâc de elegie; jalnic. dt’jrie doină de jale. dement corp simplu; mediu, împrejurări; începături. dmentâr simplu. dmicâ limbă greacă veche. dmism expresie proprie greacă; '•ivilizaţie greacă.
elenist care face studii de limbă greacă veche. eliberă a predă, a încredinţa. elice linie încolăcită; vârtelniţă, elidâ a da la o parte. eligibil care poate fi ales. eligibilităte condiţii p. a fi ales. elimină a da afară. elioscâp ochian p. a observa soarele.	[soarelui.
eliotrâp vanilie (floare); floarea elipsă înlăturare de cuvânt pri-sositor; linie ovală, [floare. elită ce e mai bun, lamurăp elitra aripă din afară la cole-elixlr leac de băut. [opt£re eliziune lăpădare de vocală: mfam dus, s’a }ntors. elocă a. a plasa (bani). elocuţiune fel de exprimare. elocvent cuvântăreţ, frumos cuvântător; elocvenţă talent d’a îndupleca, od. voroavă. elogiâs de laudă. elâgiu laudă; discurs de laudă. elucidă a desluşi. elucubrâţie lucrare cu trudă şi vegheri (vorbind de rău). eludâ a ocoli, a zădărnici. eluptă a. a dobândi prin luptă. emană a face să iasă, a izvora, emâi smalţ, lustru. emancipă a ieşi de sub tutelă; a slobozi; a (se) scutura de ceva.	[lung.
embatîc arendare pe timp mai emblătnă figură simbolică: leul e emblema curajului şi vitejieL embriân început de fiinţă vie; gfermen.
' emb	—	92	—	epa
embrionâr în stare începătoare, i emendâ a. a îndreptă.	j
emerit slujbaş în retragere. j emdtic vomitiv, leac p. a vărsă, j emfâtic umflat, îngâmfat. emfâză înfumurare. [organ, j emfizimă lărgire în ţesutul unui | emicicla loc în formă de semi-emigrâ a părăsi o ţară. [cerc. i eminamente în cel mai înalt grad. eminent covârşitor, de frunte. eminenţă înălţime; superiori- t emir şef arab.	[tate; titlu, j
emisâr încredinţat cu misiune, j emisferă jumătate de glob. emisiune punere în circulaţie; i emistih V* de vers. [exprimare. emite a pune în circulaţie; a exprimă. emofilie emoragie moştenită. emolient care înmoaie. [plată, j emoluminte a. venite, leafă. emoptisie scuipare de sânge. emoragie scurgere de sânge. emoroide trânji. emoţionă a mişcă, a înduioşă. empireu locaşul zeilor; cer. empiric întemeiat pe experienţă. empirie experienţă, cercare. empirism teorie ce ţine experienţa ca unic izvor de cu-âmul rival, potrivnic, [noştinţe. emulâţie sentiment d’a întrece, j emulsiune preparat lichid oleios. ! ena mu che ena su «unul al meu j şi unul al tău», bunăvoinţă. ehcefâl creer.	[papa.
enciclică carte pastorală dată de enciclopedic cu ştiinţe variate; enciclopedie totalitatea lor.
enclitic cuvânt legat de cel precedent: du-te, dă-**. endemie boală cuibărită s. continuă într’un ţinut. endivie fel de cicoare. endosmâzâ curent din afară în-lăuntru în 2 lichide despărţite prin membrană. endruşaim plantă de podoabă. energic puternic, cu bărbăţie. energumen îndrăcit; furios. enervă a slăbi, a moleşi; a plictisi. enervant moleşitor; plictisitor. englengeă od. petrecere. engolpidn chipul lui Isus în argint s. smalţ purtat de arhierei enibahâr od. piper, [pe piept. enigmă lucru neînţeles; enig-mătic nelămurit, greu de explicat.
enoriaş parohian; enorie parohie.
! enorm foarte mare.
i	enormitâte mărime peste măsură,
| grozăvenie.
| enterltă inflamaţie de intestine, entitâte ensenţa unei fiinţe.
entuziâsfhînsufleţire.** enunţă a arătă, a exprimă. eo Ipso tocmai d’aceea, dela sine. Eâl zeul vânturilor; harpă eo-liănă i. cu coarde puse în vibrare de vânt. epâctă nr. ce arată câte zile sânt de adăogat la anul lunar p. a. fi = cu anul solar. eparhie provincie bis. sub jurisdicţia unui episcop s. arhie-eparhiât din eparhie, [piscop.
epe	—	93
ipatiteză adaos de literă la mijlocul vorbei; epehtetic, prin epenteză.	[mul.
<xftic ce spune în versuri erois-cpidemle boală ce atinge dintr’o-dată pe mai mulţi: holeră... epidermă strat d’asupra pielii. qngâstric parte de sus a pân-tecelui.	[raţie.
epigon care se ţine d’a2. gene-epigrâj inscripţie; citaţie. epigrafie ştiinţa inscripţiilor. epigrafist priceput în epigrafie. rpigrâmă poezioară înţepătoare cu duh. epilepsie boală rea, stropşală. epileptic năbădăios. epilog încheere, sfârşit. epistât supraveghetor; subcomisar de poliţie.	[aer.
epitât inscripţie pe mormânt;' epitalâm cântec de nuntă. epitet poreclă. epitrahil patrafir. epitrop curator, tutor. episod fapt secundar, adaos. epizodic de-a doua mână. epizootie epidemie de animale. tyocă dată, clipă însemnată; e.
de peatră, primitivă. epodă poezie satirică de Horaţiu. epoletâ umărâş; grad de ofiţer. eponim care dă numele său. epopee mare poem eroic; şir de eroisme.	[anii.
eră punct dela care se num era erâldică ştiinţa armoariilor. erâr a. vistieria ţării. erată listă a greşelilor de tipar. erâtic neregulat, intermitent; din erbaceu ierbos.	[alt	loc.
I
esc
erbâriu colecţie de plante. erbivâr ce se nutreşte cu ierburi. erborizâ a culege plante p. studiu« erecţiutie ridicare, sculare. erede moştenitor; urmaş. ereditâr ce se moşteneşte. eremit pustnic.
eris superstiţie, credinţă falşă. erete hărău; joc de copii. eretic care susţ. erezie, [erezie. ereziărk cap pe sectă, urzitor de erezie doctrină osândită de bis»;
părere falşă. erlc gârlă de chefali. erlge a (se) ridică pe nedrept ( erizipel inflamaţie de piele. ermaţrodlt ce are caractere de
2	sexe.
ermelln fel de dihor; blana lui. ertneneutic tâlcuind cărţi sfinte. ermitic, închis e. bine astupat.
| erodiu mu. stârc, bătlan. [eroi. j eroidă epistolă îa versuri despre erâld od. pristav, crainic, vesti-eronat greşit.	[tor.
erotemătic întrebător (formă de erâtic de iubire. [învăţământ), erudit învăţat, cărturar, [seală. erudiţie multă cărturărie, procop-erupţie izbucnire; spuzeală. eruptiv ie$it brusc; cu erupţie. eşafâd podeală p. decapitarea osândiţilor.	[razim.
eşafodâj schelă, a. alâş; temei, eşârpă făşie, legătură, [navală. escădră subdivizie de armată escadrân unitate de cavalerie (compănie la inf., baterie la art.) escapâdă lipsire dela datorie, escortă a însoţi. [ştrengărie.
— 94
eva
escortă ceată înarmată însoţi-escroc pungaş.	[toare.
escrocă a stoarce prin înşelare. escrocherie potlogărie. escuădă căprărie.	[dic.
Esculâp zeu al medicinei; me-eşec pierdere; înfrângere. esinţă fire, fiinţă; lichid volatil. esenţial în esenţă; neapărat. esperânto grai internaţional. est ost, răsărit.
estetică ştiinţă despre frumos şi înrâurirea lui; esteticiăti care se ocupă cu ea. estivâl de vară. [pe desen. estompă sul de întins creionul estrâdă podeală ridicată. etâc iatac. [duri de tăbliţe. etajiră mobilă cu mai multe rân-etalbn model s. tip p. măsuri;
etalonâ a cotări. etamină fel de stofă. etâpă popas, loc de mas, conac. etc.y et caetera, şcl.. şi celelalte. eter fluid imponderabil ce umple văzduhul; cer; lichid f. volatil. eteră mo. plasă, roci. etereu, eteric, ca eterul; curat. Eterie od. societate greacă secretă p. a liberă Grecia de turci. eterlst membru în Eterie. etern veşnic; etemitâte vecie. eteroclit neregulat, bizar, ciudat. eterodoxie eresie, ce e opus ortodoxiei. eterogen de altă fire; neutru. eteziene vânturi ce bat Medite-rana vara. [apelor unui râu. etiâj coborârea cea mai de jos a
etic moral; Uică ştiinţa moralei. etichetă bilet; ceremonial. etimologie ştiinţa originii vorbelor; ortograf. etimolâg. dupft care scrierea se face în armonie cu originea această. etimologism năzuinţă d’a apropii1!
limba de o formă mai veche a ei, etiologie parte a medicinei despre cauzele boalelor. etnic relativ la rasă. etnografie descriere de popoare sub raportul limbii, religiei, ocupaţiunii, obiceiurilor etc. etnologie ştiinţă despre formarea şi însuşirile fizice ale raselor umane.	[ravurilor,
etologie s. etografie ştiinţa mo· etiivă cuptor de uscat, aparat p.
a dezinfecta. eucalipt arbore aromatic. eufemism îndulcire a expresiunil: necuratul (p. dracul). eufonie şir de sunete armonioase. eugenie ştiinţă nouă despre îm· bunătăţirea însuşirilor moştenite din părinţi p. a preveni degenerarea rasei. eucaristie cuminecătură. eunuc păzitor de sarai; scopit. euritmie armonie în mişcări. ev secol; împărţire a istoriei. evacuâ a goli, a depărtâ. evadâ a scăpă pe furiş. evaluă a preţui, a cântări. evanghelist apostol care a scrii mai întâi despre Isus: Matâi, Marcu, Luca şi Ioan; predl· câtor de evanghelie.
eva	—	95	—	exi
vangheliză a propovădui. vantăliu apărătoare, [dispărea. evaporă a preface în aburi; a fvaziâne fugă/scăpare. evaziv în doi peri, ocolitor. eveniment întâmplare; fapt în-( ventuâl întâmplător, [semnat. (ventualitâte întâmpl. nesigură. vghenicos od. de nobil; evghenie nobleţă; evghenlst nobil. vident clar; evidenţă claritate. vită a se feri de; evitârefereală. evocă a chemă; a deşteptă. evolua a se desvoltâ treptat; evoluţie mişcare, desfăşurare. evul midia s. de miji. (476—1453).
i-x din, afară, fost. ex abrupto deodată, fără veste. exâctîntocmai; punctual; a. acurat; ştiinţe exacte matematice. ixacţiâne stoarcere de dări, be-exaâdru cub.	[litură.
exagerâ a trece măsura. exagon figură cu 6 laturi şi 6 unghiuri. exală a aburi; a izbucni. exaltă a slăvi; exaltat însufleţit;
nebunatic. examinle (pop.) semestru. exantimă spuzeală, roşeaţă. exârh locţiitor în Italia s. Africa p. împăr. din Constantinopol; locţiitor de patriarh. exasperât cătrănit, înfuriat. excavâţie adâncătură, săpătură. rxcide întrece, a covârşi. excedint prisos, sumă în plus. excelâ a întrece, a se deosebi. cxceUnţă desăvârşire; titlu; prin
e.	în grad f. mare.
excintric afară de centru; ciudat. excentricitâte depărtare de cen tru; fig. ciudăţenie. exceptâ a lăsă la o parte; excepţional extraordinar. exces necumpătare. [întărâta. excită a provocă, a îmboldi; a excitatdr i. p. a descărcă aparat electric fără sguduire. exclamă a strigă.
! exclude a şcoate; a nu admite.
; excluzlv care exlude; afară de... j excluzivism duh excluzivist. j excomunică a afurisi.
1	excremint mat. scoasă din corp pe căi naturale. excrescinţă umflătură, ridicătură. excreţiune înlăturare de mat. excretâriu ce excretează s. scoate. excursiune călătorie. execută a face; a omorâ judecă-toreşte; a vinde; a se e. a se executănt muzicant. [supune. executiv care execută. executoriu ce dă putere de execuţie.	[cire de biblie.
exeget care face exegiză: tălmă-exemplâr pilduitor; bucată. exemplifică a arătă cu pilde. exequătur ordin de executare; învoire de suveran p. un consul străin de a rezidă şi func-tionâ în ţară. [cire; period. exerciţiu deprindere; îndeletni-exe'rgă loc sub figura unei medalii; inscripţia de acolo. exibă a arătă ; a scoate; exibiţie expunere. exige a cere, a porunci. exiginţă cerinţă, necesitate.
exi	—	96
exil desţărare. există a fi, a fiinţa. existenţă fiinţă; viaţă; trai. extnis a. trimis, delegat. [T. V. exod emigrare; cartea a 2. din cx-libris, «dintre cărţile», inscripţie pe cărţi vechi cu nume şi alte semne; gravură. exofllsl a da afară. exorbitânt peste măsură. exorcism slujbă de exorcizare ; exorciza a scoate draci prin ru-exârdiu început.	[gâciuni.
exortâţie meditaţie religioasă. exosmoză curent opus endos-exotiric comun, public, [mozei. exâtic din ţări străine. expansiune lărgire; destăinuire ; expansiv ce se întinde; cu inimă deschisă. expatriâ a scoate din patrie. expectativă aşteptare. expediă a trimite; a face copie. expedient mijloc; tertip. expediţie trimitere; călătorie;
campanie; copie. expediţionâr copist. expeditiv om repede la treabă. experienţă încercare; cunoaştere. experiment încercare. [enţă. experimentâl bazat pe experi-expârt cunoscător, meşter. expertiză cercetare de expert. expiâ a ispăşi, a fi pedepsit expiră a sufla; a se sfârşi; a muri. expietiv vorbă de prisos. explică a lămuri; a desfăşura. explicit spus clar, limpede. exploată a trage folos. explodă a face explozie.
ext
exploră a cutreerâ; a căută. explözie izbucnire; exploziv ce explodează.
| exponint semn algebric. export produse şi mărfuri exportate ; exportă a trimite afară din ţară.	[expune.
expoziţie arătare; loc unde se ! expozitără bancă ce atârnă dela %
o	centrală.	[repede.
exprăs preciz; înadins; sol; tren exprâsie, vorbă; fel d*a fi. expresiv mult grăitor. exprimă a rosti; a glăsui; a arăta.
! ex projâsso ca specialist.
expropriă a deposeda, a despro-| expulză a izgoni. [prietărL extăz încântare, uimire, admi-extaziă a fi în extaz. [rare. extemporăl lucrare fără pregătire înainte; Improvizare. extensiune întindere. extenuă a istovi. exteridry extern de afară, [plănui. exterioriza a pune în afară, a extermină a răpune, a nimici. externăt şcoală ce primeşte ex-extirpă a stârpi.	[terni.
ixtra extraordinar. extrăct mat. scoasă din alta; copie; prescurtare. extrăcţie scoatere. extrădă a preda. extradotăl afară de dotă. extraordinär nemai pomenit;
ciudat.	[urbei.
eztraurbăn ce-i afară de centrul extravagânt bizar, bezmetic. extrdm mărginaş; necumpătat.
ext	—	97
t\tremitâte capăt; mare strâm-
*	\irinsic din afară. [torare. aberant buiac; exub erdnţă belşug.
<	K-vâto prinos în biserică pentru amintirea unei făgăduinţe. r.ifâ a sta la îndoeală. czofâg gâtiţă, înghiţitoare. r/Meric secret, tainic.
F
fabulă povestire mică alegorică şi morală; născocire; faimă (slabă);fabulist scriitor de fab. fabulos plăsmuit; extraordinar. fricăi a (se) slei.	[bate.
făcălul a amesteca cu făcâleţ; a făcâş care face (de dragoste ş. a). făcău fus, roată de moară; râj-niţă.
fâchie făclie de pescuit noaptea. facilita a înlesni. facsimilâ reproducere întocmai. factice imitat; nefiresc. facţiâs resvrătitor.	[violent.
facţiune strajă; grup politic factor element alcătuitor; cele
2	numere care se multiplică p. a da produsul; poştaş. factorerle birou de comerţ în colonii.
factură notă; fel de alcătuire. facultate putere; dar; parte din universitate. facultativ ce nu îndatorează. faeton trăsură uşoară şi înaltă cu 4 locuri. făfălug lemn de ridicat peatra de moară la ferecat.
jan
fagot i. muzical de suflat. fai stofă de mătasă cu fir gros. făiânţă olărie smălţuită. jădâ mo. formă, făptură; fâier (rar) dojana, mustrare. failibil ce poate greşi. fakir pustnic, cerşitor indian. falaitâr călăreţ înaintea trăsurii domneşti. falangă od. lăncieri; trupă; oscioare dela degete; (în Mold. şi Munt.) od. bătae peste tălpi, drug de prins picioarele celui pus la falangă. [p. familii. falanster regim de cazarmă talbalâ volan, creţe p. rochii ş. a. falce mo. măsură de suprafaţă = 1*43 ha. fălcea talpă de sanie etc. falconet od. tun de calibru mic* fald, falt cută mare, creţi tură. Jalenă soi de fluture nocturn. fatet od. echipaj. fâlfota forfota, grăbit, fără rost falit care a dat faliment; v.
bancrută, fălmătuc mu. ghemuit. falsifica a schimba p. a înşela. fălţul a îndoi coaie p. legat. famelic mereu flămând. fâmen scopit; moleşit. familiarizâ a (se) face familiar, s. cunoscut; a depinde. fanâl mare felinar.
Fanâr mahala în Constantinopol locuită de nobili greci din care turcii alegeau (între 1711 până 1821) pe voivozi; fana-ribt grec din Fanar; domnitor adus de acolo; făţarnic.
7
fânâr felinar; fanaraglu lam- j ţânărâş licurici.	[pagiu. i
fanătic cuprins de fanatism; fanatism pornire patimaşă p. ,o credinţă. fandăngo danţ vioi spaniol. fandasiâs înfumurat. fandoseălă trufie; fasoleală. fandosi a face fazoane; a se găti. fanfără semnal prin trompete; societate muzicală (cu instrumente de suflare). fanfaronâdă lăudăroşie. fanion steag mic p. alinieri. fânoâsâ maşină de întors fânul. fanân lamă din falcă de balene. fantăsmă, fantâmă stafie. fantasmagorie buiguealâ. fantăst buiguitor; ciudat; fan-tâstic imaginar. fantaxl a se fuduli. [bizar. fantazie închipuire; fantazlst fante valet.	[îndreptar.
far turn lumin. pe malul mării; farafastlc moft, toane. făraş mu. lopăţică de tinichea. fardâ a (se) sulemeni. farfarâ gură-cască; toacă-gură. farfasit mo. secătură (?). faringe, farinx gâtlan. faringită anghină. farmacologie teorie despre medicamente; farmacopee reţete d’a le prepara. farmazoână vrăjitoare. farmazdn francmason; şiret. fârnăl a fornăl, a fonf ăi. farniinte lipsă de lucru, lene. fârsâ comedie burlescă; poznă. farsâr caraghios, glumeţ.
fârţâl a umbla fără rost; fârţâg fâşcăl a şuerâ.	[sglobiu.
fâsce od. mănunchi de nuele cu
o	secure purtat de lictori. fasciculă făscioară. fascină a fermeca, a răpi. , fascism unire naţionalistă (în Italia).	[pac.
făşcuţă mo. vas de lemn cu ca· faşină mănunchi de nuiele. fâşnit mo. ţanţoş, fălos. fasoleală fasoane, codire, [zuri. fasân formă; fasoane forme; nâ-fasona a da fason. fast pompă mare. fâstâc! sunet de mişcare. fâstâceâlă zăpăcire. fâşte table cronologice; anale. fâştoâcă mo. bucată. fastuos bogat, falnic. fâţă, fâţăşoâră svârlugă; vioi. faţădă faţă de clădiri. fatăl sortit să fie aşa; funest. fatalism părere că ce se întâmplă este înainte hotărât. fatalist care crede ’n fatalism. fatalitâte destin; pricaz. făta morgâna refracţie atmosfe-faţetă faţă mică. [rică, miraj. fatidic vestitor de soarte. fatuitate bizuire neroadă. făţuitor ghilău, rândeâ. făună animalele unei regiuni;
descrierea lor. favoare bunăvoinţă; hatâr. favorâbil prielnic. favoriză a părtini. favorite barbete, făză schimbare treptată, [moaşe. fazân galinacee cu pene fru-
feb	~	99
iâbră friguri, fierbinţeli, fiori. /<’britug\t2LC contra febrei. febril înfocat; febrilitâte râvnă. fecâlii excremente. h’tiâl preot la romani. hiculă scrobeală. fecund roditor, mănos. fedeldş butoiaş; horă; ţeapăn. iederâţie însoţire între state formând un stat colectiv; federalism formă federativă. fee zină; feiric minunat; feerie piesă teatrală cu fee ş. a., privelişte strălucitoare. felâh plugar egiptean, [armate. feldmareşâl generalisim în unele jeldspat silicat de alum. şi po-felegeân, filigeân ceaşcă, [tasă. felegâs zdrenţos, murdar. felindreş stofă de Flandra. feleştiu, feleştioc perie de uns cu păcură; fitil. felezău târn, mătură; felezul a curăţi de pleavă, [vensal felîbru care scrie în dialect pro-felicita a ura, od. a heretisi. feldn haină bis. luată peste sti-felonie trădare.	[har.
felucd corabie cu lopeţi şi pânze. femtlă femeiuşcă (la animale). femur osul coapsei. fenir mo. felinar, laternă, lampă. fenix pasere fabuloasă; om superior.
fenol acid fenic s. carbolic. fenomân apariţie; minunăţie. fenomenâl de fenomen; uimitor. ferchezui a găti; fercheş gătit. | fâregâ corboană (plantă).
feti
feregeâ mantilă; văl. ferentâr od. pedestraş. ftrfăn văzdoagă, garoafă. ferfeniţă zdreanţă; ferfeniţos zdrenţos. ferm neclintit, hotărât. fermă gospodărie agricolă. fermeneăy fermenă scurteică. ferment drojdie; fig. sămânţă; fermenta a dospi, a fierbe. fermier moşier; arândaş. feroce fieros, crud, crâncen. fărtai-fertai, serta ftrta încoace, fertil roditor.	[încolo,
feruginos ce conţine fier. fervent osârdios, entuziast. fes scufie (roşie). fesfesele mo. zorzoane, găteli. festin banchet; /. mortuâr co-mândâre. festina lente! grăbeşte ne pripit. festivâl sărbare muzicală; festl· vitâte prăznuire. testdn ghirlandă. feţi a ciopli lemnul în feţe. fetică salată de earnă. fetid împuţit.
fetiş idol la negri s. sălbatici; fetişism cult de fetiş, venerare fetnegeâ fetişcană.	[oarbă.
fetyâ hotărâre de muftiu. feud od. domeniu primit de vasal dela senior. feudalitâte organisare socială în clase cu neegalitate de drepturi : pătura de jos era a iobagilor, cari lucrează, cea de sus a seniorilor stăpânitori. feudatâr posesor de feud, vasal.
T
fia	—	100
fiasco neizbândă. fiâstrui'm vitreg, [bros de fibre. fibră fir în ţesături organice ;//-fibrină mat. album inoidă albă. flbulă od. copcă, agrafă, [puit. ficţiune închipuire; fictiv închi-fideât fede> tăeţei. fideicomis legat făcut unui moştenitor ca să-l restitue altuia. fideicomisâr care beneficia de fidel credincios.	[dar.
fiduciâr încredinţat cu un fidel· comis; monetă f-ă, de hârtie. fierotină fierării vechi. figură a înfăţişă; a fi de faţă. figurant persoană d’a 2-a mână s. decorativă. figurât închipuit; impropriu. figurativ de pildă, ca figură. figurină mică figură. funţelnic care e în fiinţă, [ţire. filă a scoate fum; a curge sub-filă foae. [fruntar (la evrei). filacteră bilet de aducere aminte, filâdă caiet. filaliu pânză fină. filament firişor lung. filamentos firos, aţos, scămos. filamrbp milostiv, binefăcător. filantropie iubire de oameni. filarmonic iubitor de muzică. filatelist amator de mărci poştale. filatură torcători e. fildeş os de elefant. fileri mu. pantofi ţărăneşti. filfisbn elegant, fercheş. filiâlăt fllie sucursală. filiâtie fiire, urmaşi, legătură. filieră străcurătoare.
fir
filigrănă fină lucrare în fire de aur, argint ş. a.; întipăriri în miezul hârtiei: filigrană In hârtia monetă. filipică vorbire violentă. film făşie cu figuri p. kino. filologie ştiinţa limbii. filon vână de mineral ; izvor. filonichie od. dispută. filosofic ştiinţă despre om, natură şi D-zeu; căutare de adevăr; resignare; peatră filoso-fală care ar schimba un metal în aur, lucru imposibil. filotimie mândrie; filotim dar;
ambiţios.	[boala	lor.
filoxiră insectă ce atacă viile; filtrâ a limpezi cu filtru s. u-nealtă de strecurat. filtru băutură fermecată. finâl dela sfârşit. finalitătefiinţa unei cauze finale. finânte bani; tezaur de stat; finantâ a da bani; financiar de finanţe, care se ocupă cu ele, om cu bani. [tenie. finăfă subţirime; isteţie; şire-fiâlă sticluţă, şip. fiong, fionc mo. fundă. fiord golf (în Norvegia). firav slab, gingaş. fireş od firesc, natural. firituri broderie cu fir. firfiric monetă mică. tirfiriu mu. slab îmbrăcat. firidă adâncătură în zid. firitisl, heretisl a felicita. firmă nume de prăvălie ş. a. firmamint boltă cerească, rflrie.
fir	—	101
firmân, fermân ordin al sulta· firoscâs învăţat; şiret. [nului.
Jirosi a risipi; firoseâlă risipă. firtă mo. de pogon. tirusor, firuţă plantă de nutreţ. liş foiţă de hârtie. fisă marcă de plată.
/isc vistierie, tezaur de stat. fiscalitâte legi despre fisc; năzuinţă d’a spori dările. fişic sul de bani. fisipid cu copită despicată. fistic sâmbure plăcut la gust. fistichiu verde-gălbui; fig. fistulă mic canal. [ciudat. fit trag la fit înşd. fitil funîşoară de bumbac. fitul a achita; a sfârşi. fix pironit; hotărât; nemişcător. fizică ştiinţă despre însuşirile corpurilor; fizic real; chip, exterior; a. medic primar. fiziocraţie sistem ce consid. pământul ca unic izv. de bogăţii. fiziografie descrierea pământului şi a fenomenelor sale fiziologie ştiinţă despre funcţiunile organelor. [după faţă. fizionâmică artă d’a cun., omul fizionomie faţă, înfăţişare, aer;
fizionomist cunoscătorul ei. tlacân sticluţă cu dop la fel. ilagel bici; fig. nenorocire; fia- !
gelă a biciui, [vină veghiată. 1 flagrânt (în) pe fapt; fU delict j flaimuc nătărău.	[toare.
flamingo fel de pasere călă-flanc lăture, coastă. ilăncul a apăra la flanc, [vinelor. /lebită aprindere în membrana
tot
flecuşteâţă fleac, mărunţiş. fligmă mat. apoasă a organismului ; fig. nepăsare ; fleg-mâtlc rece, liniştit. flincheşy fleng plecat spre ochi (despre coarne la vite, sau urechi la porc). fleoş veşted, moale. flexibilitâte mlădiere. flexiune îndoire; schimbare. fliuşcă măsură de rachiu. fior văl negru ca doliu. fibra plantele unei regiuni; descrierea lor. florânţă taftă p. căptuşeală.
I HorUă sabie fără tăiş şi cu buton p. scrimă.
! florinte fel de pasere cântăreaţă, i florbn podoabă ca o floare. flotă a pluti; fig. şovăi; flotănt plutitor; nehotărât. flotă unire de vase, putere marină; flotilă flotă mică. tlotâbil pluteţ, plutăreţ. tluctuâţie undulare; schimbare. fluid curgător; lichide şi gazuri. fluiditâte stare de fluid. fluor gaz (FI) aproape incolor. fluorhidric, acid //., din FI. şi hidrogen (p. a grava în sticlă). fluorescinţă sclipeală de colori. fluviu curs de apă vărsând în mare.
flux umflare a mării la anume ore; fig. mare belşug. fluxiune umflătură dureroasă. focă viţel de mare.
I focşătieăncă horă dela Focşani. ! fofârnă care vorbeşte pe nas. fofeâză aripă, braţ (la lucruri)
fof
fofilnifă limbă de meliţă; cruci la vârtelniţă; fig. gureş. foftngher luceafăr al dimineţii. foflinchi! sunetul căderii. fofolbc, fof o log tont, prost. foi a furnică. foiletân foişoară, foiţă. foiâs al 3-lea stomac la rumegătoare. (Primul e ierbarul, al
2-lea căciula, al 4-lea cheagul. foişor cameră în catul de sus s. în turn; clopotniţă; cerdac, pridvor, balcon; vilă; pavilion, chioşc. folfăl a grăi împedecat. fâlio foae; nrul paginii; foliânt volum în folio. foliblă fiecare din frunzuliţele ce fac o frunză compusă (b. o. la frasin, salcâm, castan ş. a.) folklâr adunare de material privitor la literatura, credinţele şi obiceiurile unui popor. folomoc mănunchi de paie, şo moiag; folomocăr tăciunar. foloştină rămăşiţă de vegetale. foncier privitor la pământ s. moşie; foncieră dare fondară. fonetic privitor la sonuri; forte-tică studiul lor; ortografie fonetică după care scrierea se aduce în armonie cu rostirea. fonogrâf aparat ce întipăreşte şi reproduce sunete. fontă tuci.
fontanelă moalele capului. for piaţă la romani; instanţă; /.
interior conştiinţă. forceps i. medical p. naşteri grele.
102 —	fra
forchinos mo. neghiob. forestier pădurar; silvicultor. forfecări volbură (plantă). formă od. mo. brutărie; forma-giu od. brutar. formâl de formă; hotărît. formalism ţinere peste măsură la părţi din afară; formalist tipicar. formalităte regulă, forme. formalizâ a (se) supăra. formâţie alcătuire. formidabil groaznic. formol leac antiseptic. formulă a redacta după formulă s. model.	[del, tipic.
formulâr culeg, de regule; mo-forostoi a. a lipi d’olaltă. fort mică fortăreaţă. târfă putere; silă; oştiri ; /. ma-joră căreia nu te poţi împo-fortăreâţă cetate întărită, [trivi. forţat silit, nevoit. fortifică a întări; a da putere. fortuit întâmplător. fosă cavitate, gropiţă, [o bază. fos făt comb. de aci ci fosforic cu fosfor pucioasă; fosforâ a luci;
fosforescenţă sclipire. fosil petrificare de plante şi animale scoase din pământ; fig. fâtă $orţ ţărănesc. [învechit. fotâliu fotei, jeţ, jilţ. foto tipie, eliotipie artă d’a face clişeu pe cale fotografică. frâcţie parte din întreg, [fracţie. fracţionâ a împărţi; fracţionăr ca fractură frântură (de os). frag fraged; fragil slab, şubred.
fra
fragment crâmpei; Ţragmentă a frâmbie brâu; ciucur. [îmbucăţi. franc francez, od. frâncesc, oc-franc deschis, sincer, [cidental. franch&ţă inimă deschisă. frâncie od. limbă franceză. francizâ a franţuzi. francmason membru în franc-mosonerie, societate secretă. franctiror soldat din trupă neregulată. frâncâşă strugur cu boabe mici. frângurele mici poezii lirice. franţuşcă franceză. [franceză. franţuzism vorbă imitată după 1. frapant izbitor, surprinzător. irâsis, fras od. frază, zicere. sratern frăţesc, od. frâţelnic. fraternizâ a se înfrăţi. fratricid ucigaş s. ucidere de frate s. soră. frătuţi bănăţeni de baştină (spre deosebire de bufăniy veniţi od. din «ţară»). frăudâ înşelătorie. frâzâ zicere; vorbă lată; fr. muzicală şir armonic de sunete. frazeologie fel de frază particulară; vorbă fără miez. frecvent des; frecventă repeţire deasă; frecventativ ce arată repeţire.	[lălăi.
fredonâ a îngâna un cântec, a fregâtă vas de răsboi. frenHic sgomotos; nebuneşte; frenezie delir; năbădâe.	[cat.
frenghiey frânghie stofă de bro-frenologie studiu despre însuşiri sufleteşti după forma craniului.
103 —	ful
fresc fel de pictură (cu colori subţiate) pe zid de curând spoit. friză frizură.
fricţionă a face fricţiuni a freca. frigâneă franzelă felii muiate în lapte şi ouă şi prăjite în gră-frigonfic ce produce frig. [sime. frişcă cremă; biciuşcă; fetiţă;
a. bobârnac. frivdl deşert, uşor, lumesc; fri-volitâte uşurinţă, nimicnicie. friză a bucla; a atinge, a nu fi departe. friză parte între arhitravă şi cornişă.	[a	da	piept,
j front fruntea trupei; a face fr.
I frontavbi soldat de front.
! frontiâră graniţă, j frontispiciu faţă principală.
| frontân ornament d’asupra intrării unei clădiri.
| fructiâră vas de fructe.
| fructifir, fructuâs roditor, j frugâl simplu ; frugalitâte cumpătare ; frugivâr ce se nutreşte j cu vegetale. frust monetă uzată. frustrâ a înşela;	[frustra.
frustratâr făcut cu gând d’a ftizie ofticos; ftizie oftică.
; ftâri od. al doilea.
| fudulâche înfumurat.
I fugău potârniche.
| fugitiv fugăreţ; trecător, i fuioâgă mo. umblu fuioagă fără fuitui a. a îndesa.	[treabă.
fulâr stofă de mătasă uşoară. fulău lăudăros.
fulie floare de narcis; podoabă de pene s. pietri scumpe.
ful
fulmicotân bumbac explozibil. fulminânt fulgerător; corp f. ce explodează cu detunătură. falminât sare din acid fulminic cu o bază.	[oxigen.
fulminic âcid din cianogen şi f uituc periniţă, cultuc. fumării od. dare pe cămin; fu· mărar celce o incasa. fumedenie mulţime. fumigâ a afuma; fumigâţie leac în formă de aburi. fumuriu ca fumul; beat. funcţie slujbă; activitate. funcţionarism sistem administrativ bazat pe numirea unui mare nr de funcţionari. fundarisl od. a ancora. jundâc od. monetă turc. de aur. Fundul rigiu od. a. provincia Cibiniensis, cu scaunele: Sibiu, Mediaş, Sighişoara, Sebeş, Cincu, Miercurea, Cohalm, Nocrih, Orăştie, district. Braşov şi Bistriţa. fanibru de îngropare; de jale. funerâr de înmormântare; în pomenirea morţii. funerârii înmormântare. funist aducător de nenorocire;
dureros.	[funii.
funiculâr făcut din funii s. pe funigii mo. fire albe plutind în aer toamna în zile calde, mă-" furâj nutreţ. [tasa morţilor. furcărie mo. şezătoare. furdă rămăşiţe de lăpădat. furgon căruţă p. transport de lucruri grele.
104 —	gai
furibund f. mânios, înviforat;
furie mânie, turbare. furiir subofiţer copist. furlandisi a se făli. furnicii bubiţă roşie. furniza a da, a livra; furnizor care furnizează; furnitură a-provizionare, amerindare; ce se dă afară de stofă (la croitor ş. a.)	[căutare.
furoâre mânie mare; face /. are fursânt mo. dever. furuncul mic buboi. fustanilă haină ca o fustă cu creţe, lungă până la genunchi purtată de greci şi albanezi. fuştâş od. lăncier; fuşte od.
lance; măciucă.	[tive).
fuxie cerceluşi (plante decora-fuzibil ce se poate topi. fuziform în formă de fus. fuzionâ a contopi.	[stec,
fuziune topire; contopire, ame-
G
găbăşi, găbfit găbui a prinde; a bate; a pune gâbja pe a înhăţă.	[bulgar.
gabroveân cuţitar din Gabrovo gâbur Gavrilâ; nărod, tont. gâdilici mâncărime (de vorbă). gâfă fr. boacănă, scrinteâlă. gâgd, gâgăy gâică soră lele; gâgâlice mititel, gingaş, [mamă. gai pădure pe şes. gâibâ, gâidă cimpoi; gâibecraci;
găibărâ a se căţăra; găibărâce labe. gâică încheetoare, cheutoare.
gai
găina a se băligâ; a tânji. găinuşă mu. cărăbuş. găităn fir împletit; dungă; drept ca pe fir; găităni a împleti. r:âizer} ghizer izvor ţâşnitor de apă fierbinte (în Islanda ş. a.) gaj zălog; chiezăşie; leafă p.
actor; gajist care ia gaj. gâjăl a vorbi răguşit. gâjulie, gujulie gâză, insectă. gală ceremonie, paradă, pompă. gălămâr golomoţ; încurcătură. oalânt îndatoritor; fercheş; iu-galantâr vitrină, [beţ; darnic. galanterie vorbă dulce; podoabă. galantină bucate reci din carne cu gelatină. galantoni, galanton darnic. găldău groapă plină de apă. galeănt mo. i. p. cizmar, dichici. găleătă od. dare pe cereale (după găleată = 80 1.) galenă sulfur de plumb. galănţ pantof de lemn. [sboi. galeră od. vas de comerţ s. ră-galerie coridor; colecţie de tablouri ş. a.; balcon; ştiolnâ ; vargă de atârnat perdeaua. galicism franţuzism. găligan, gligân pui de mistreţ;
fig. gros şi mare. galimatie vorbe încurcate. galinacâe găinoase. galiân od. corabie; plută; u-nealtă p. zeţar. galofob care ureşte pe francezi;
galomân care i prea admiră. palori panglică pe mâneci la militari p. grade.
105 —	gar
galonăt cu galoane. galopânt care merge repede. galvanism electricitate prin atingere (descop. in 1791 de Gal-vâni).
galvanizâ a electriza cu pila vol-taică; fig. a înviora; a auri. galvanotipie reproducere de tipărituri prin curent electric. gâmă şir de 8 sunete muzicale: do, re, mi, fa, sol, /a, si, do; şir de colori; fig. ton; scară. gămân nesăturat, mâncău; gă' mânie lăcomie. gâmbă fluerul piciorului. gambă mo. a apucă; a surprinde. gamâlâ vas de tinichea p. soldaţi. gâmză un fel de struguri. gânce v. cange. gangliân ghin dură. gânj funie de tei; nueâ sucită;
gunjtii a suci. gânjei coadă de câer; pârpăriţă. gâră mo. clevetire.	[vin.
garâfă carafă, sticlă de apă s. garăj adăpost p. auto ş. a.
I	garânt răspunzător; garantă a chiezăşi, a încredinţâ, a apără ; garanţie răspundere.
I	garânţă roibă (plantă).
! gârbă: mă ţin g. mă ţin scai. gârdă strajă; plăsele. [verzi. gardânie plante cu foi totdeauna garderâbă cameră de ţinut haine;
toată îmbrăcămintea. garduri, gardist păzitor. gârdină scobitură. gărduşă leasă de răchită p. peşti. gargără leac de gargarisit. [chid. gargarisî a clăti în gâtlej un li-
gcir	—	106	—	gen
gârliţâ od. lanţ p. osândiţi; fel de gâscă sălbatică; boală de porci.	[puncte.
garmând caractere tipogr. de 10 gârneţ, gârniţă soi de stejar. garnisi a îngriji cu cele necesare; a umplea; a înconjura; garnisit (fam.) beat. [tacâm. garnitură lucru de garniseală; garnizoână trupe dintr’un oraş;
oraşul lor. gârtân od. gâtlej. gâşcă clică; mo. şatră, baracă, gasconâdă fr. lăudăroşie. găselniţă vierme în stupi slabi. gâşpar, gâşperiţă porecle pentru gastric de stomac. [ţigani. gastronom iub. d. mâncări bune. gastronomie artă d’a găti bucate şi băuturi p. mese mari. gât: a luă în g. a lua şi împlini
o	însărcinare, a-l da de g. a-1 nenoroci; gâturi înghiţituri. gâţă pleată ; cordea în cosiţă. gâtâr curea la gâtul calului. gâtiţă înghiţitoare. găvan scobitură; blid; lingură; anul şi găvanul naşte an de an; găvăni a scobi. [cănel. gavanos borcan; găvănoşel bor-găvozd piron; găvozdi a grămădi, od. a pironi. gaz fluid aeriform; petrol. gaz borangic, ful. gazU strofă arabă de 2 versuri. gazelă rumegătoare uşoară şi sprintenă din deşerturi. [sboi. gaziu (titlu turc) biruitor în ră-ge(a)lât călău, gâde. [ocheţe. geam ocheţ; geamgiu care pune
geamâl(a) mască de femce uriaşă la Moşi; monstru. geambâş\ negustor de cai; fig.
hoţ; od. scamator; geambaşlăc meseria sa. geamie templu mahomedan. geamlâc coridor cu geamuri. geamparâle vezi castaniete; fig. melodie, cântec; geambardue mo. horă. geână (Bănat), g. multă lume multă; nume de căţea. geanabH mu. îndrăcit, râu. geândră mo. mâncare de post. geanfez fel de mătasă. geăntă geamantan el; cartuşieră. gear od. şal fin. geâsta repede.
gebrări a freca cu gebreâua, cu petec de şters caii. getsha (gheşa) danţatoare japoneză; fată din ceainărie. gelatină mat. din ţesături fibroase de animale. gelip od. negust. armean s. turc, gtmă orce peatră scumpă. gen mai multe specii. [înaintaşi. genealogie spiţă de neam, şir de genealogist care face genealogii. general comun; nehotărât; comandant (de brigadă, divizie, s. corp). generalisim general şef. generalitâte cel mai mare nr;
lucru nepreciz. generallzâ a face comun. [maşi. generâţie născătură; neam; ur-generator născător. g^ere (în) în de obşte, [şterc. geniric de gen; genetic de na-
gen	—	lf
yaieros darnic, d’afirea; iertător. yeneză facere; cart. 1 diu biblie. yenial dăruit cu duh creator. ycnitâl născător; genitâlii organe de reproducere. yenitlv caz ce arată poses. ş. a. ymiu putere creatoare; duh ocrotitor; semn distinctiv; trupe ymtil delicat, nostim, [tehnice. yvnuin curat de origine. yenune beznă, afunzim. fără fund. yeodezie ştiinţă despre măsurarea suprafeţelor de pământ. yeografledescriere a pământului. yeologle ştiinţă despre materialele ce alcătuesc globul pământesc. [prafeţe şi volume. yeometrie ştiinţă despre: linii, su-yerâ a administra, a îngriji,
i	cremeâ od. gloabă; lucru de yrrg jargon, fel de grai. [clacă. yrrid od. suliţă; joc călare de-a yerminâre îmugurire. [suliţele. yerândiu mod (în -nd) la verbe. vest mişcare de mână s. braţ; yesticulâ a da din mâni. yerueâlă ger cumpătat. yrstâfie timp de sarcină. yestiune administrare. yet-begât neaoş, pământean. ytvreâ batistă cusută cu fir. yheâbă. cocoaşă; manta, chebe. yhtbe ciuperci comestibile. yhelci ghigorţ (peşte). yhelircâştig întâmplător, chilipir. yhnriiş pitic (în bazme) rhrorghiţe (Bănat) mărgăritarele. yhrpt ghipcân cal de poştă. yherân mâner cleşte de dogar. y/nrdân, ghiordăn salbă. rhentă căsulie p. sentinelă.
7 -	ghi
gherghir cămară.	[trai·
gheridon masă cu 1 picior cen-ghdrlă (pop.) temniţă. gherlân şobolan. ghermcsât fel de altar. ghiroc redingotă. ghâtre tuzluci.	(în	Italia).
ghătto od cartier menit evreimii ghevenddică femee vicleană. ghtvint, ghivlnt încolăcitură dt ghiaur necredincios.	[şurub.
ghibăcl a drege. ghiberdsc soi de cireşe mari. ghibirdic pitic; neastâmpărat ;
ghibirdisl a şterpeli. ghidi! arată ameninţare. ghidon fanion; cârmuitoare; ieşitură la ţevea armei p. ţel. ghidhş^ poznaş; ghiduşlepoznă, ghiftul mo. a îndopă. ghigilic scufie, căciuliţă. ghigorţ fel de peşte, cosac. ghigosl a înfunda, a înghesui. ghijoagă gloabă. ghilă {bilă) scândură, trunchi. ghilbâş mu. cartaboş. ghilemele semne de citaţie:	“
ghili (bill) mo. a înălbi; bilitoare loc de înălbit pânză; ghilosl (bilosl) a se albi. ghilotină i. p. descăpăţânare» ghimber imbir, zărzăţeâ. ghimle barcă. glumirile bordei, hrubă. ghin cazma.
ghindură glandă (la gât). ghint scobire încolăcită în ţeava armei de foc p. a bate departe ; ghintuit cu ghint, fig. ghinţ mo. calapod. [leneş.
— 108 -
gla
ghinţură fierea pământului. ghioâgă măciucă. ghioâlcă mo. leorcă. ghiobcc zăban, hăină de earnă. ghioci car ce se poate scurta. ghiojghioâre mo. od. pe faţă. ghiol lac; adâncime. ghiordie od. fel de scurteică. ghiordîim od. joc cu 24 de cărţi. ghiorlân mo. mojic, prost. ghircă fel de grâu. ghirlândă şir s. lanţ de flori. ghişeu ferestruie. [plăcintă. ghiţimân, ghismân mo. fel de ghiuden fel de cârnat. [păcăli. ghiudaneâ: a trage o gh; a ghiuj mo. moş.	[păcăli.
ghiul, gul ghem, jurubiţă ghiuleâ glonţ de tun, bombă. ghiunie colţar.
ghiurghiuliu roşu deschis; ghl· viziu roşu închis. ghiveci vas de flori; mâncare de zaizavat; fig. amestecătură. ghizd colac de fântână. ghlzdav mo. graţios, elegant. ghizluc fel de pieptar. gia· v. gea-.
gig mo., vig a., val de pânză. gigantomahie (mit.) luptă de zei cu uriaşi. gigât mo. voios, chiefos. gimbir testemel, tulpan, [stica. gimnăst care profesează gimna-gin duh necurat (la turci). gin vergea de răscolit peştele de sub mal. gineciu od. odăile p. femei. ginecologie tratat al fiziologiei femeii.
gingirliu drăguţ; cu gust. girUe neam; naţiune. gio- v. jo-.
giol nr de arşice puse la joc; a da pui de g., a gioll, a lu ii toate arşicele; fig. a fura. giolâr care dă pui de giol. gionâtă gambă.
gir semnătura cambiei în dos;
a da g. a. gira, a garanta. girandblă sfeşnic cu braţe stând;
cercel de diamante. gia· v. ju.
giubeă haină blănită p. ţărani; od. haină largă; giubeliu od. boer cu giubeâ, om napoiat. giulgiul a acoperi (cu giulgi, văl ş. a.) giumbuşy giumbuşil haz; hazliu, giurglnă danţ grotesc turc; a juca g. pe cinevat ca pe urs; a jucă gherghina, când e bel* giurgiuveâ ramă. [şug în ţară. giurumeâ v. geremea. giuvaer, giuvilă odor, neste· mate; giuvaericâle podoabe de scumpeturi; giuvaergiu ar-givorniţă viforniţă. [gintar. glacial de gheaţă; rece. gladiator od. luptător cu spada | în amfiteatru.
| glâdiş verigar, fel de arţar. glaf canelură.
glagolitic vechi alfabet slav. glândă ghindură, gâlcă, bolfă. | glandulă glandă mică. glâstră ghiveci (de flori).
gle	—	109	—	gr a
yhbae adstrictus od. clăcaş legat ile glie: n’avea drept d’a se strămuta pe altă moşie. Legarea de gîebă încetează în 1848.	[sime.
ylicerlnâ lichid scos din gră-rliptică artă d’a gravă în pea-tră preţioasă. yjiptotică colecţie de pietri gravate; muzeu 'de sculptură. i'Jodâş celce Ia ocne aşează sarea în căruţe. do di a strânge, a apăsă, i'Jornotâc bulgăre. viorie mărire, slavă; vâlvă, fală. doriolâ fală goală.
,i\losă tâlcuire; cuvânt rar; poezie ale cărei versuri din prima strofă figurează pe rând în versul final dela alte strofe. yjosâr vocabular de vorbe vechi; yjosatâr tâlcuitor. yjotă deschizătura gâtlanului. xlucozâ zahăr din amidon. duten mat. rămasă după înlăturarea amidonului din făină de cereale.	[feldspat.
i	neiss rocă de cuarţ, mică şi \\nom spiriduş, duh păzitor de comori îngropate. rubinie cuprinzător de sentenţe. ynostici od. eretici cari râvneau sâ cunoască toate tainele naturii şi ale divinităţii.
/·«'ârdină fel de struguri.
, odâc mo. grăsun, purcel. ţkdină soi de dovleac, [tarte. i'odetă corăbioară cu două ca-- "/T, gogUţ prost, gogoman.
gogâlţ! sunet produs de înghi-gogeâmite f. mare, enorm. [ţire. gogi a desghiocă; a tânji. gogleâză scornitură. [umflat. gogon bob de diamant; gogonat gogoneâ mic ardei. gogoşâr vânzător de gogoşi s„ pâncove; mincinos. gojgogeâ(mite) colosal. [cat»). goi, goim nejidov (»păgân spur-goldăn fel de prun; goldânâ prună mare.	[în uscat.
golf parte de mare ce se afundă Golgbta v. Calvar.	[şelâ.
gologăni a curăţi de bani; a în-gondolă luntre veneţiană; gon~ gorână poliţă.	[dolier vâslaş.
gorgan movilă; deal păduros. gorgolid mo. rotunjor. gorgozân stâlp la prispa casei. goril maimuţă (cea mai mare între toate). gâspod domnesc; oficial. gospodâr gazdă, econom; od.
domnitor. gospodărie economia casei, menaj; administraţie; gospodină casnică. [care o strângea. goştină od. dare pe oi; goştinâr gbtcă găinuşă. gbtic a goţilor; medieval. govie mu. petrecere la ţară. grad treaptă în ierarhie; parte din întreg. gradă a împărţi în grade; a spori treptat; a da grad. gradăţie spor s. scădere treptată ; figură de stil. grădişte deal, terasă.
gra
grafie fel de scriere; grăfic de scriere s. tipar. grafit carbon pur. grafomitru i. de arpentâj. gram unitate de greutate. grămătic od. logofăt, scriitor;
secretar.	[limbii.
gramâtică carte cu regulele grămăticie od. birou de secretar domnesc. graminie familie de monocotile-doane păioase, b. o. cerealele, gramofon fonograf reproducând prin discuri sunetele, [iadului». granâtâ bombă de mână, «para granât peatră scumpă; plantă. grand demnitar spaniol, gran-deţă demnitatea sa. grandoâre măreţie; grandios arătos; grandomân fanfaron. granit rocă f. tare; fig. tărie. granivâr ce se nutreşte cu se-granulos grăunţos. [minţe. grapşinâ a (se)’ căţăra. grâţie har; giugăşie; milă; iertare; graţios plin de gratii. gratifică a da favoare s. dar. gratificâţie multămire în bani ;
gratitudine recunoştinţă. gratuitâte ne plată. grav greu; însemnat; primejdios ; accent g. ( *). gravă a scrijeli; fig. a întipări. gravitâ a tinde spre. gravitate greutate; seriositate;
primejdie.	[purile.
gravitâţie putere ce atrage cor-gravor măestru care gravează. gravură lucru gravat; artă de gravor.	[şi	cai; spate.
grebăn parte a spinării de vite
110 —	gru
grebănâr curea dela ham ce trece peste grebăn. grebănbs cal slăbit. grdbleş sucit, încovoiat. grecotii greculeţ. [din cot. gref od. măsură de lungime, Vi· grifă arhivă de tribunal, registratură; grefitr slujbaş acolo. greghetin fel de plantă în locuri umede. grenadină mătasă cu modeluri pe fond transparent, [frunte. grenadir od. ostaş în reg. * de grisie peatră de nisip; ascuţitoare de coasă. grevă a îngreniâ cu sarcini. grtvă încetare de lucru. gnlâj împletitură de sârmă. grimâsă strâmbătură; mutre. grind deluşor.
! gripă catar naso-bronhic.
! gripcâ custură, i. de dogar. griv vărgat ; grivă căteâ ; grivei pestriţ; nume de câne. ■ grivnă od. monetă rusă = 10 copeici.	i
grodinâp stofă de mătasă. j grohotă morman de pietri. grohotiş sfărmături de stânci. ' gromâvnic carte pop. prezică* toare după vreme. grop săculeţ cu ^an*· [argint groş, groşlţă od. monete de grosoman grosolan, necioplit. grosso modo pe de-a întregul. grotă peştere.
grotesc ridicol, extravagant. grozămă drob (plantă). grui movilă; vârf; cocor. grumăftr armură de gât.
griL
— 111 -
hal
ommâzâre a. boală de gât, şo-grunz bulgăre, drob. [pârlâiţă. grup ceată, pâlc; număr oarecare ; grapă a strânge în loc.
o	uăno. îngrăşământ din ga noi de paseri marine. ouard soldat păzitor. găbav râios; slab. gudron cătran, smoală, păcură, dohot; gudronâ a smoli. gugulea drăguţ.
<rugusciăc(d) porumbel sălbatic. gui-negui vrând nevrând. gujbă a. gânj. guleâi mo. chef, petrecanie. gulerâtfig. botos; pop. poliţist. gulie caraiăbă, nap turcesc. oumâs cleios, din care iese gumă. gurăn şalău.
gurăr parte din răsboi unde se prinde urzeala; boală de gură. gurgui sfârc, vârf; gurguiât ţuguiat, vârfurit; gurguţâ a se gurlui gurgui la ulcior, [cocoţă. (iustâr, pop. luna lui August. ghştir şopârlă; şopârlâiţă; omu-şor; gâtlej. gută a. damblă; podagră. guta-perca gumă răşinoasă. gutunăr mo. guturai. oiitarâl rostit din gât. [eală. guvernământ cârmuire, frânu-guvernânt cârmuitor. guvernântă crescătoare de copii. <!(ivernor educator.
*;tividîe fel de peşte mărunt. oiizgân şobolan, chiţcan; fig. i’uziu mo. cârtiţă. [sgârcit.
guzlă, gâzlă vioară cu o coardă pusă în vibrare cu arcuşul gudalo (la sârbi). gvârdie od. gardă.
H
habâci haină de aba. habir habăr, grijă, păs. hâblăi a flecări. habotnic bigot; fanatic. hăbuc, s’a rapt h. în bucăţi. hac leafă; a-i veni de h. a se răfui. hâchiţe toane, nazuri, capriţii. hăcU hici nici decum. fidciâg huceag, hăţiş, tufiş, leasă. hăcui a tocă, a tăiă mărunt. hadân eunuc, scopit, fâmen. hădărâg part. scurtă la îmblăciu. hădărău coteţ de peşti. hagialâc călătorie la loc stânt. hagiu care a fost să se închine la locuri sfinte. hahalera nărod. [gâliţe la evrei. hahăm rabin; tăetor de vite şi haidamac vagabond. [readă. Jiaidău bouar, păzitor de ci-haihui fluşturatic, chefliu. hain rău, duşmănos; perfid. haini a părăsi; a năpăstui. hainie rea credinţă, trădare. hâitâr, hăitâş gonaci, bătăi aş. hăith unelte de plugărit. haitic cârd (de câni), hăită nţică. hâitoş cochet, trufaş. hăitui a goni, a scociorî. hajmaţu c, hai mă arpagic. hălăcitigă tufiş; jig. sbârlit. halâică sclavă în serai. hălălâie răcniri, sgomot.
hal
- 112 -
har
halastâncă stambă, material de bumbac. [tari mo. unelte. halât haină de casă; lanţ; hală- j halcă v. gerid,	|
halcă bucată, parte. haldăn cânepă de toamnă. halea: boer h, în funcţie; paiâ în rang fără funcţie. [cate. hâlea-mâlea joc de copii pe apu-hăli mo. a prinde, a apuca. hălpav lacom.	[realele).
hălpi a se lăsă la pământ (ce-halucinaţie nălucire. [capete. hamac pat din reţea atârnat la hamâm bae turcească cu abur hambâc tabla înmulţirii, [uscat. hamut colan de hamuri. hămzeâ jgheab, lăptoc de moară. hanâmd damă nobilă turcă. hangân fel de porumb moldo-hangâr şopron.	[vean.
hangir pumnal purtat de turci. hănsă ligă comercială intre oraşe în evul mediu; hanseâticmem-hânţă zdreanţă.	[bru al ei.
hanţuşcă mo. şireată, prefăcută. hâos v. caos.
hap ţjilulâ; fig. lucru supărător. hăpăi a înghiţi. hâpca: ia cu h. cu puterea. hăpleax h£plea nătărău. hapsân lacom ; rău. hăpt a. drept, tocmai: h. în cap hâră boală de oi.	[l-a izbit.
harabâ car de transport; hara· bagie cărăuşie. harăci tribut (3000—100,000 galbeni) pus de turci ţărilor ro-harâg par, stâlp.	[mâne.
liarăm afurisit, rău.
harâmin hoţ de codru. harâry harâlef ţol; sac.
| hârăţi a hărţui, a cihâi.
I	hărăxi a scrijeli, a cresta. hârbăr, hârbăriţ mâncăcios, lin-gar, licău; a nârb&ri a lin gări. harbuz pepene verde; harbu-zeric bostănărie. hârcă zidul făcut în pământ până la tălpile casei.	[jeă.
hârchină mo. felie, scrijeâ, stru-hărdughie cocioabă; căzătură. hărdughit derăpănat, şubred. harim apartament al femeilor musulmane; femeile dfacolo. hârfă, hătpă i. muzical cu coarde, cinghfe. hârjoni a (se) sbeguî, a glumi. hârmălâe gălăgie, larmă. harnaşamint fr. dichisul s. tacâmul calului. hărniâi earba fearelor. hârpie mit. 3 monştri înaripaţi cu cap de femee şi corp de vultur; fig. femee rea. harşâ pătură de şauă. hârşi a (se) obişnui. hârşie blană de miel. hârşit crunt, nemilos. hart lăture, margine. hărţ, hârţ v. arţ. hârtă înfăţişarea suprafeţei pământului s. a altui corp. hartân bucată ruptă; hărtăni, hârtăpăli, a sfăşia; hârtapârta hărţâş luptător.	[sfâşiat.
hârţoâge hârtii (în ironie). hartol mo. a cârmi. hărtop, hârtoâpă vale între dealuri; greutate.
- 113 -
hid
hârvă vie la şes. hurzob coşniţă, corfă; coborât cu h. din cer părtinit. [mic. hdrzobăt găurit; fig. om de ni* hasâ percal.	[jupuitâ.
hrişcă scorbură; piele de vită haşiş canabină, băutură ameţitoare din frunze de cânepă indiană.	[măsar.
hat prat, livadă; cărare; ar-hăt tare, foarte: hăt departe, hataiâ stofă de matasă. hatâr favoare; plăcere, poftă.
h.ăţâş cal de ham; potecă. hatişerif poruncă dată de sultan; hatihumaium cu apostilul său («a se urma întocmai») hatmân căpitan; od. ispravnic peste oştirea Moldovei. hătmănie rang de hatman; minister de răsboi. [matice. haţmaţuchi plantă cu foi aro-hâtru şiret, şmecher. hăţul a mâna; fig. a conduce. hău prăpastie; caos; greutate;
cât e hăul niciodată. hăugâş făgaş; direcţie. huvadiş noutate, veste. havaât v. avaet havaiu vânat, azuriu. havaleâ sarcină, corvoadă. havân piuliţă; i. de tăiat tutun. hâvră sinagogă.
havuz bazin; fântână săritoare. hazârd noroc; întâmplare; primejdie; hazardâ a risca. hazmân berbece s. ţap jugănit. haznă vistierie; haznaaâr vistiernic· [cârjă de arhiereu. hazrân od. semn al boeriei;
hectar (ha) măsură de suprafaţă hecto- de o sută. [= 100 ari. hegiră eră moham. (622 d. H.) hUuri unelte, acarete. hei ţipar, fusar, vârlan. helbht slavă Domnului! hilge nevăstuică albă, ermelin. hemoptizie scuipare de sânge. hep/ strigăt de goană vânătoa-rească, s. de batjocură pentru herb marcă, stemă. [evrei. herculeân de uriaş. hereseu ferestrău. [herghelie. hergheligiUy hergheleţ păzitor de hernie vătămătură, surpătură. hertzien: undele hertzienet unde electrice descoperite de Hertz. hexametru vers de 6 picioare s. măsuri.	[portocalie.
hiacint zambilă; peatră preţioasă hiat întâlnire de 2 vocale între
2	vorbe, cacofonie. hibrid ieşit din încrucişarea a duor specii; vorbă formată din elemente a 2 limbi: mon--oclu; hibridlsm însuşire de hici nici decum.	[hibrid.
hidâlgo nobil spaniol. hidră: dela Lerna, şarpe cu 7 capete; fig. năpastă, [metalic. hidrăt combinare din apă şi acid hidratăt combinat cu apă. hidraulică ştiinţă d. forţa apelor. hidrocarbură hidrogencarbonat. hidrodinămică ştiinţă despre mişcarea fluidelor. [piu gazos. hidrogen cel mai uşor corp sim-hidrografle parte a geografiei despre ape. hidromU mied, mid, met.
8
liid
- 114 -
hidropizie boală de apă. hidrostatică studiu despre echilibrul lichidelor. [rală rece. hidroterapie cură cu apă natu-hierâtic ce se ţine de preoţi. hierarhie rândueaiă şi sub ordinare în tagmă.	[pop.
hierea preot; protoiereu, proto-liierodiăcon monah hirot. diacon. hierofânt preot mai mare peste ceremoniile din Eleusis; mare pontif, [teni; fig. de necitit. hieroglifă od. semn scris de egip-hieroglific de ieroglife; alegoric. higi pădurice. httimică gălbinele. himen nuntă, căsătorie. himeră mit. bălaur cu trup de leu şi de capră şi coadă de şarpe; gând nerealizabil. himfric născocit, utopic. hindichi mo. şanţ. hioâlă prăpastie. hiper- peste: v. iper hipic de cai.
hipocâmp peşte: căluşel de mare. hipodrom loc de curse; şcoală de călărit. hipopotăm cal de Nil. [percă. h(i)ribă mânătarcă, fel de ciu-hiritisi, heretisi a felicită; a cinsti. hirotecă mănuşa episcopeascâ. hirotesi a primi binecuvântare dela arhiereu pentru treptele laterale ale preoţiei; (arhidia-conul şi protopresbiterul nu se mai hirotonesc, ci se hl· rotesesc);
hon
hirotoni a învesti cu darul preoţesc, a sfinţi pe cei ce se înaintează la treptele cardinale ale preoţiei: de diacon, de presbiter şi de episcop prin rostirea rugăciunilor şi punerea mânilor arhiereşti, [gon. hirtă, firtă mo. a 4 parte de po-histologie parte din anatomie despre ţesături. histribn actor bufon la romani. hlamidă mantă; mântie regală. hleab învechit; căzătură. hlei pământ argilos. hlibă pâne ordinară. hliji, hlizi a rânji; a se sgâi. hliză petec de pământ. hloâbă v. hulubă, hluj, hlujer, hlujân cocean. hoâncăy hoâscă, hoânghină baba, hoarţă car dărăpănat. [ioarfl, hobot văl, zăvon, făchiol, pă-hbge preot turc. hdjma într’una, mereu. hojmalău hălău, caiendroi. tlolbură: satul lui H. s. Târgul lui Cremene unde faci ce vrei, holercă liurcă, băutură slabă. holoangăr a. băeş care străbat« în ascuns ştioalnele furând aur. holşti a holbă, a blejdi. homâltoc folomoc, grămadă. homeopât medic care trateazl boalele cu leacuri în cantitlţl disparente. homeric: râs h. sgomotos, mare homiinculus «omuleţ»: în evul mediu se credea că alchimiştii pot fabrică mici fiinţe vii. hondroc fustă.
hon
hondroni a bolborosi. honipsl a suferi, a suporta. hopciocbi ajuns ciocoi. hor cor. hordă gloată.	[peşti	vii.
horhţ coş de răchită p. a păstra horhăi a orbecăi. horholâ a se chiti; horhollnă femee groasă s. desfrânată. horodincă danţ ţărănesc. horbi ciocănitoare. hortensie plantă decorativă. horticultor grădinar; horticultură grădinărie. horţiş chioriş, curmeziş. horţbg car stricat. horum-hârum de tot felul. hoşcotină babă.	[români.
hospodâr od. titlu p. principi
(h)ostie pâne-azimă cu care se serbează în bis. lat. sacrificinl liturgic; v. agneţ. hoştină rămăşiţă din faguri. hotăcăl a şchiopăta. hotâne labe. [dant, locotenent. hotnâg od. sutaş ; od. a. coman-hozâte a. bagaj, unelte. hram biserica si patronul ei;
aniversarea lui.	[vor.
hram{ă), hream învelitoare, co-hrânâci mâncăcios (despre vite). hrâpă mo. râpă. [a cosi cu hr. kreâpcă cârlig p. coasă; hrepcul iirentuly hrenţul a strica, a obosi. hrib burete de mâncat. hrincă bucată de mămăligă. hrisov, ispisâc, ăric, zapis od. act cu pecete domnească; hrisovolit privilegiat cu hr. hristoitie od. moralitate.
115 —	huş
hronic cronică.	[crife.
hronogrâf cronică şi scrieri apo-huc rămăşiţă, gunoi, fărimă. huci. huceâgy hugeâc crâng, desiş. hudiţă ulicioară; înfundătură. huduliţy huludiţ ţeavă la suveică ; cui la car. hueş aiurit, buiguit. huium grămadă. huligân om gros şi mare, găligan; bătăuş; huliganism săl-bătăcie.
hultenoâlă earba eretelui. [calul. hulubă lemn de care se înhamă humă pământ din descompunerea rămăşiţelor vegetale; pop. lut. humărie groapă de lut; humăros argilos; humul a lipi cu lut. humuilnic păzitor (la hambare ş. a.) [mare tolcer. hunie vadră cu ţâţă ’n fund, hupl (huchi), hulpl a flămânzi;
a nu se coace, a seca. [bagaj. hurdubele, hodrobile vechituri, hurduzău frânghie, funie; brod. hurduz-burduz scuturând sgo-motos.
hurie fecioară în rai făgăduită de coran credincioşilor săi. hurlul a râjni. hurlup prună corcită. hurmuz mărgea de sticlă; arbust. hurta (cu) ridicata, (măcinată. hurueâlă urlueală, făină gros husăş, husoş od. sfanţ; monetă de 20 creţari. hnsml, huzml a (se) trudi. hust: de h. de tot. huşte drojdii dela borş.
8*
hnş
ide
huştiuluc! bâidabâc! sgomotul căderii în apă. hătă scrânciob.
huţâni,	locuitori din munţii
Bucovinei (vorbesc ruteneşte, dar se deosebesc de ruteni ca obiceiuri şi port), [brânci. hutupl a mânca lacom; a îm-huţupl a se opinti; huţupină fe-mee trupeşă. [nit din dări. huzmet slujbă; od. dar; od. ve-huzăr tihnă; huzuri a trăi pe îndelete.
I
i od. şi.
iabaşâ cleşte p. bot de cal nărăvaş; a pune L a înfrâna, a purta de nas. [caua a ruga. iacă guler de haină; a rupe ia-iâdcş osurel în formă de furcă la piept de găină; rămăşag. iahnie mâncare de legume şi iaht (iot) vaporaş de lux. [carne. iâloviţă vacă grasă; bir. iâmă risipă, jaf. iamăc od. ajutor. iamb picior de vers: >* —. [crunt. ianicir od. pedestraş turc; fig. iasâc od. poruncă de oprire; iasacciu od. poliţist turc. iâsmă stafie, monstru; pocitură. iaşmâc văl de acoperit faţa la turcoaice. iâsp(is) peatră preţioasă. iatâc dormitor; od. pat. ib. = ibidem, tot acolo. idâncă |ol pus sub şauă.
ibis pasere băltăreaţă od. sfântă la egipteni. ibric vas; ceaşcă; ibrictâr od. slujbaş care da lui Vodă ibricul de spălat. ibrişin fir de mătasă răsucită;
a trage un i. a dojeni, a bat-ich- v. ih-.	[jocori.
ichi arşic plumbuit; cusur. ichilic od. măsură de 50 dramuri; monetă turcă. icio(g)lân od. paj, copil de casă. ici-ciohodâr od. îngrijitor de încălţăminte la Vodă. icni a râgăi; a sughiţa; a geme. iconoclâst care osândea cultul icoanelor (sec. ti); iconolatru care li se închină. iconografie ştiinţă despre operele de arte plastice. icosâr od. monetă de argint. icră pulpă; fluerul piciorului. icreână femelă de morun. ide a 15 zi in Martie, Mai, Iulie, Oct, şi a 13. în celelalte luni, la romani. ideal ce există în idee; desăvârşire ; idealiza a înălţa la i, idealism doctrină ce neagă realitatea individuală şi admite numai ideea; idealist adept s. însufleţit de idealism. idealitâte stare de ideal. idăe cunoaşterea unui lucru ;
gândire; părere; plan; în· idem tot aşa.	[chipuire.
idântic tot una; identifică a face i., a potrivi.	[ştere.
identitâte potriveală; recunoa-
ide
- 117 —
Ho
ideografie înfăţişare de idei prin semnul obiectului. ideologie ştiinţă despre idei; ideolâg care se ocupă cu ea; visător.	[penească.
idilă poezie pastorală s. câm-idiâmă grai; idiomâtic privitor la idiomă.	[ţiune inăscută.
idiosincrazie temperament; reac-idiât infirm; tâmpit; idioţie tâmpenie.
idiotism particularitate a limbii. idiţă şarpe.
idol chip cioplit; fig. slăvit;
idolâtru care i se închină; idolatră a se închină la idoli; a iubi nebuneşte; idolatrie cult de idoli. idro- v. hidro-,	[decă.
<L e.t id est care va să zică, a-(ti)edic cal de paradă; obiect de preţ; a trage la ie, a trage după sine.
(i)edecliu od. slujitor la curte. iele zine rău făcătoare, [vânat. iepurâr vultur de stânci; câne de iepurăş muşchi dela spinare. ierarh arhipăstor, arhiereu; ierarhie rânduială de grade s. ranguri.	[megâtoare.
ierbăr 1. parte din stomac la ru-ierbărlt od. dare de păşunat;
păşune.	[mia; tânguire.
kremiâdă plângerea lui Iere-iero' v. hiero ierugă canal, iaz. ieruncă alunar, găinuşă. tfzer lac de munte; iezări a dispărea, a se pierde.
iezuit călugăr din ordin faotndaf de Loyola; fig. făţarnic; uezu-itism morală iezuitică. ififlia lefter, gol la pungă i. ifos od. demnitate; fumuri,i,;aer. ighemân od. stăpân, Doomn; ighemonicân demnitate, doeocor; ighemonicds de neam nm are. igiSnă învăţătură despre f· elul d’a ne păstra sănătatea; tigie-nist medic care se o «ciupă ignfa ca focul, de foc. [dlet ea. ignâbil fr. scârbos, josnic; ignominie fr. infamie, neciiiniste. ignoră a nu şti; a nu băgoâi în seamă.
ignorant neştiutor; ignorckămţă;
neştiinţă; ignorât nelua it în igrasie reveneală.	[seea.mă.
igrasios umed (zidul) igrometra aparat ce arată ¥ uime* igumen stareţ, [zeala dinu aer. igurteălă lapte covăsit. ihneâ v. lahnie.
ihtiofag ce se nutreşte cu Hp*ştL ihtiologie parte a zoologiei! i de-ihtiosâur fosil uriaş, [spre pjpeeşti. iie (rar) foaie la vite; mărunmttae ;
şold; coapsă; chişiţă.
Ude, ilâci cu coarne scurte-.
ilaritâte râs, veselie ; ilariân nU ce
iler od. pojar, [provoacă! râs.
ilic benişel, pieptar, mintea^ni.
ilichie od. vârstă.
ilicit oprit; necinstit.
ilimitât nemărginit.
iliş od. fel de dare.
ilizibil, ilegibil neciteţ.
ilogic nelogic; nefiresc.
ilât sclav spartan; pâri.ia..
ilotlsm stare ticăloasă, de ilot. ilustră a se deosebi; a lămuri; a împodobi; ilustru strălucit; ilustrlsim prea ilustra. iluzie închipuire, visare. ilusoriu amăgitor; zadarnic. iinâ a (se) murdări (Bănat);
imală noroi; imos mânjit. imaculât neprihănit. imagină a închipui; a născoci; imaginär închipuit. imaginativ fr. cu închipuire vie. imăgine figură, chip, icoană. imăm preot turc. imameâ căpătâi de ciubuc. imanent ce e în sine însuşi; imanenţă stare de imanent. imbâcsl a îndesa, a ticsi. imbârbură a unge la Sf. Barbură copiii cu miere pe obraz contra vărsatului. imbarcader loc de îmbarcare. imbecil gogoman, neghiob. imberb care n’are încă barbă;
necopt la minte. îmberdosit, imberezât copleşit. îmbibă a se pătrunde de un li-îmbir ghimber, [chid, a se muia. îmbodoliy imboldori a înveli. îmboură a înfiera cu bourul. îmbrebena a împodobi cu picuri. imbroglio talmeş-balmeş. [nului. imbrohor od. trimis al sulta-îmbutucit pus în butuci. imemoriâl străvechi, uitat. imens necuprins, nemăsurat;
imensităte nemărginire. imiclic porţie de hrană, [stabili. imigră a întrâ în ţară p. a se iminei opinci; od. pantofi.
iminent ameninţător.	[şifjcâ.
imită a reproduce la fel; a fal-imn cântare de laudă. imnătbr lăudător. [mişcătoare. imâbil nemişcat; bun, avere ne-impaciint nerăbdător. impâclit întunecat.	[înfiripa.
împânzi a întinde; a înşirui; a împărătuş limburuş, omuşor. împăroşat împăenjenit. imparţiăl nepărtinitor. impâs înfundătură. impasibil nepăsător, rece. împâsli a încâlci; a îndesa. împăună a (se) împopoţonâ, a (se) prea înţoli. impecăbil fără greş; perfect. impediment piedecă. împeliţăt întrupat; îndrăcit; drac. impenetrăbil de nepătruns. imperativ poruncitor. imperceptibil de nevăzut, f. mic. imperfect nedesăvârşit; abea tre-imperiăl împărătesc.	cut.
imperialism stare întemeiată pe armată cu scop de întindere şi stăpânire. imperios măreţ, trufaş; la care nu te poţi împotrivi. imperiu împărăţie, [trunde apa. impermeabil prin care nu pă-impermeabilităte neputinţă de străbatere. [s. de interes. impersonal lipsit de personalitate imperturbăbil de neturburat. impestă a molipsi.	[aPrig·
impetuos furtunos, năvalnic, impetuosităte iuţeală, foc. împietâ fr. (asupra), a încălca, a se întinde în lucrul altuia.
- 119 -
înb
mipilă a asupri, a împovorâ. implacâbil de nepotolit. împlătoşât acoperit. implică a amestecă; a vârâ. implicit cuprins în. imploră a rugă stăruitor. împoncişă a îndreptă împotrivă;
a împotrivi. imponderâbil de necântărit b. o.
fluidul electric, lumina ş. a. imponderabilii înrâuriri ce nu se pot măsura. impopulâ a împoporâ. [în ţară. import întrare de product străin importă a face import; mă importă mă priveşte, îmi pasă. importânţă însemnătate; trecere. importun supărător; importună a supăra, a plictisi. imposesul mo. a luă în arendă. impostor înşelător. impoUnt neputincios. impovăeâ a se turbură. vnpozănt impunător, arătos. impozit dare, contribuţie. impracticâbil&e neîndeplinit; de neumblat. unprecăţie blestem, afurisire. impregnă a face să pătrundă;
a fi plin de. mipresăriu care conduce întreprinderi de teatru s. concert. in prescriptibil ce nu se poate pierde (un drept).
Uiipresie înrâurire, întipărire; impresia nă a mişcă pe cineva ; impresionist artist care încearcă a reda impresiile naturii ne* schimbate.	[dere.
1 mprevisiune fr. lipsă de preve-
împrilostl a fermeca, a vrăji. imprimă a tipări; a încrusta; a da mai departe; imprimerie tipogr.; imprimăt tipărit, tipă-imprâpriu nepotrivit.	[ritură.
improviză a face pe loc şi fără pregătire un discurs ş. a. imprudent nechibzuit; imprudenţă nesocotinţă. împufăt cu puf. împulpă a îndemnă. impuls, impulsiîine ghies, îndemn, imbold.	[certare.
impunitâte nepedepsire; od. ne-împupăză a împestriţa.
Impur necurat; stricat. impută a pune vină; imputăbil de pus în socoteală; imputăţie trecere în socoteală, mustrare; scădere de sumă. imunităte scutire de datorie ş. a.;
imuniză a face rezistent. imurluc mantă cu glugă. inacceptâbil ce nu se poate primi. inaccesibil de care nu te poţi inacţiune nelucrare. [apropia. inadmisibil ce nu se admite. inalienăbil ce nu se poate înstrăina.
inamovibil ce nu poate fi scos din funcţie s. mutat; inamo-vibilitâte calitate de i. inaHiculă a introduce în. inât mânie ură, alean. inaugurâ a începe, a deschide solemn; inaugural de inaugurare.
inaugnrăţit ceremonie (de introducere într’o demnitate, ş. a.) înb- v. îmb-
inc
— 120 —
înc
inc joc, toane.	[dqce.
încadra a pune cadră; a întro-încdibărâ, închelbârâ a strânge, a face rost.	[înverşuna.
încâinâ, încâini a se îndârji a se încălâ, încâli, a (se) tngrăşâ. încâlâfa a acoperi cu calâf. incalificâbil nemai pomenit. incandescent aprins; însufleţit. incapâbil nedestoinic. încăpuşât cu vlăstare, înmugurit; incarcerâ a întemniţa. încârdoşâ a se întovărăşi. incarna a întrupa. incasa a primi bani. [vizion. incâsso încasare de poliţe şi pro-incazarmă a pune în cazarmă. incendiă a da foc; fig. a aţâţa. incendiâr tăclunar ; răsvrătitor. incendiu foc; /7g. răsvrătire. incert nesigur, îndoios. [rudiţi. incest amestecăciune între în-incestuos vinovat de incest. închinat consacrat; mănăstiri închinate puse sub ocrotirea la-[vrelor.	[părâ.
închiorcoşâ a se făloşi; a se su-închircît ghemuit, turtit. inchiziţie od. tribunal eclesiastic; cercetare arbitrară; inchizitor care o face; inchizitorial cu străşnicie. incident întâmplare neaşteptată. incidenţă întâlnire a 2 suprafeţe. incidental întâmplător; (fizică) ce cade pe o suprafaţă, [greu. încifrâ a complica, a face mai încinchit (încimpit) stârcit. încinde a se aprinde. incintă sală.	[calară.
inciză (gram.) propoziţie inter-
inciziune crestătură; tăiere. incizlv tăetor;//<?·. muşcător. inclinâţie aplecare; i. magnetică unghi între magnet şi orizont. incllt od. a. (titlu) onorat, «lăudabil» (germ. Löblich), incluziv cuprins în celelalte. incoatlv (verb) ce arată Începutul stării, b. o. adorm, încocleţl a se încinge; a se porni. incoercibil ce nu se poate comprima s. opri. [lipsă de şir. incoerent fără şir; incoerenţă incögnito pe neştiut. incolör spălăcit; fig. fără vlagă. incombustibil ce nu arde. incomensurâbil de nemăsurat. incomestibil de nemâncat. incomparâbil de neasămănat. incompatibil nepotrivit. incompetent nechemat; incompetenţă lipsă de competenţă. inconscUnt lipsit de conştiinţă, nesocotit, neştiutor. incontestâbil de netăgăduit. inconvenient neajuns, parte rea. incorigibil ce nu se poate în· incorpora a uni în corp. [dreptâ. incorporâl fără trup. in corpore cu toţii. incoruptibil nemitarnic. incot mo. sburdălnicie. încotoşmănâ a se îmblăni, a se îmbrăca din greu. incredul necrezător. încriminâ a învinui de crimă. încrop apă călduţă; încropi a încălzi; a orândui. încroşnâ a încărca. încrucişătâr vas de mare iuţeală în marina de răsboi.
înc
- 121 —
încruşit înroşit, însângerat.
inct a. acuzat.
incub duh răufăcător.
Incujbă a îndoi, a apleca. încalcă a întipări, a grava. inculpă a acuza.	[pune.
incambâ a se cuveni; a se im-incunâbule primele tipărituri mai ales înainte de 1500. [trece. incarâ a face s’alerge; a se în-incarsiâne năvălire; studiu. încuşlaî a linguşi. îndăll a. a începe. îndărăgănâ a trăgănă. indecent necuviincios, [minat. indefinit fără hotar; nedeter-îndegetâ a. a indică. indemnizâ a despăgubi. independent neatârnat, slobod. indescifrâbil neciteţ indestructibil de nedistrus. indetermintsm sistemă după care voinţa nu e determinată spre acţiune decât prin ea însăşi. index indice, registru; degetul indica a arătă.	[arătător.
indiciu semn, notă, motiv de bănueală. indicţiune perioi de 15 ani. indiferent nepăsător, rece. indigân băştinaş; indigenat calitate de ind., naturalizare. indigest nemistuit; fig. greoi. mdigestiăne ciu muri u re, acreală, greutate de mistuire. indignă a supără; a mâniă. indigo materie colorantă vegetală; luliachiu, civit. [limbău. indiscră lipsit de discreţiune; indisoâre insolâţie, soare-sec.
indisolubil ce nu se poate topi se desface.	[cios.
indispensabil neapărat trebuin-indisponibil asupra căruia nu se poate dispune. [plecare. indispoziţie boală uşoară; nea-indispune a se bolnăvi uşor;
fig. a supără, a irită. individ fiinţă, ins.	[sine.
individuâl a individului, pentru individualitâte însuşiri ce formează individul. individualizâ a consideră în sine s. separat. indiviz nedespărţit. indivizie d’avălmăşie. indoctrinâ a instrui; a informă. indo-europeână (familie) de popoare coborâtoare din ari şi respândite din India până în Europa: inzi, ir ani, greci, italici, celţi, germani şi slavi, îndoldorâ a infoi, a îndesă. indolănt fără grijă, nepăsător. indorsâ a. a pune hotărâre pe dosul unui act. indosâ a pune gir. indrişaim muşcată. inducţie metod d’a pleca dela simplu la compus; producere de curent electric într’un circuit sub influinţa unui magnet s. curent. indulgint îngăduitor; indulgenţă îngăduinţă; iertare. industrie meserie; muncă ce contribue la transformarea materiilor prime; cavaler de L necinstit, pungaş. inedit nepublicat încă.
ine
ineficâce fără efect; ineficacitâte nefolosinţă. [inipţie prostie. inipt nedestoinic, neghiob; inerent nedespărţit. inirt neactiv, nelucrător; inerţie lipsă de energie; insu- , şire a corpurilor d’a nu se j putea mişcă de sine. inevitâbil de neînlâtnrat. [cat inexorâbil nemilos, neînduple-inexpugnăbil ce nu poate fi cuprins cu năvală. in extenso pe larg. in extrimis în ultimele clipe. infalibil sigur; care nu se poate j înşelă. [mânt desonorător. i infâm desonorat, mişel; infa* ! infânte (în Spania) prinţ; in- j fantă prinţesă. infanterie pedestrime.	;
infanticid pruncucidere.	j
infantil de copii mici.	j
infict scârbos; infectă a molipsi; j infâcţie molimă; infecţiâs lipi- j înfehâ a tăia în felii. [cios. | infernăl de iad, drăcesc.	j
infestâ a bântui, a pustii.	|
înfeuda a da o moşie ca feud, j infidil necredincios, [a învesti. | infiltră a pişti, a strecorâ.	j
infim cel mai de jos. infinit fără început şi fâră sfârşit. infinitâte nemărginire, necuprins.	[de	mare.
infinitezimal infinit de mic s. infinitiv mod de verb fără nr şi fără persoană. infirm neputincios; nevoiaş. infirmă a lipsi de putere; a declară nul.
îng
infirmerie bolniţă; infirmier bol-nicer, grijitor de bolnavi. infirmităte neputinţă; boală învechită.
inflamâbil ce se aprinde uşor. inflamâţie aprinsură, obrinteală. inflăţie emisiune peste măsură a hârtiei monetă. inflexibil de neîncovoiat; fig.
neîndurător. inflexiâne schimbarea cuvintelor prin declinare şi conjugare; abatere.	[rilor pe cotor.
inflorescenţă felul grupării flo-influenţă a înrâuri; influint cu trecere. in fdlio foae făţuită în două. inform fără formă; nelămurit. informă a înştiinţă, a cercetă. infrâcţie călcare de lege, de or« din ş. a.; e de 3 feluri: contravenţie, delict, crimă. injrnctuos fără folos. înfulicâ a înghiţi lacom. înfurcitură răscruce. infuziune opârirea unei subs. p.
a-i scoate sucul: inf. de ceai. infuzârii animale microscopice trăind în lichide. [seamă. îngălă a negriji, a nu ţinea ingenios nâscocitor, iscusit. ingeră a. a (se) mestecă, a înrâuri.
înghiorţi a înghiţi cu sunet. înglotl a strânge gloată. ingrăt nerecunoscător; ce nu resplăteşte. ingrediânt tot ce alcătueşte un medicament, o băutură ş. a. îngurlul a (se) drăgosti.
122 —
- 123 -
ins
ingurzi a încreţi; a se sbârci. inhăitâ a (se) însoţi, [aparate. inhalâţie inspirare cu ajutor de Inhârzobât înfundat. înhamă fr. a îngropa. in iţă torţei.
iniţiâ a introduce, a începe; iniţiâl începător; iniţiâlăliteră începătoare; iniţiativă lncrare de îmboldire. injectâ a stropi în lăuntru; in-jfcţie lichid injectat, injectare; injectâr şpriţ. injârie ocară; pagubă. injust nedrept.	[lire
in mediaş res în miez, fără oco-m naturâlibus gol in nuce pe scurt. inocent nevinovat. in-odâvo foae făţuită în 8. inoculâ a altoi; a Introduce. inodor nemirositor. inofensiv nevătămâtor.
Inoportun neprielnic. [veşti), inorog cal cu corn în frunte (po-inovâ a înoi.
in pârtibus infidilium, i. pm în ţinut de necredincioşi; slujbaş fără slujbă. in quărto făţuit în 4 file. inregimentâ a vârâ în regiment;
fig. a primi în partid. îNRl inscripţie pusă de Pilat pe cruce: Iesus Nazarenus Rex Judaeorum. uirolâ a recruta; a înscrie. insâilâ a prinde cu împunsături rare; a începe; a lega. îusalivâţie mestecarea hranei cu salivă.
insalubru nesănătos. însămărăt întărniţat. insăniiâte nebunie. însăxănât încărcat. insict goangă, gâză. insecticid ce omoară insecte. insectivdr ce se nutreşte cu insecte.	[auzit.
insensibil nesimţitor; abea inserâ a pune în; a publică. inserţiune publicare în gazete* insidiâs viclean.	[tâţu
insigniu semn al unei demni-insinuâ a pătrunde pe nesimţite; a se linguşi. insipid fără gust; sec, fără duh. insistă a stărui. insolâţie soare-sec. insolent obraznic. [deslegat* insolubil de netopit; fig. de ne» insolvâbil neplatnic. [nicie* insolvabilitate faliment, neplăt-insomnie nesomn, nedormire. înşomoltăci a înfăşură mult. insondâbil de nepătruns. in spe în viitor.
inspectâ a controlă, a cercetăc inspiră a trage aer în plumâni;
a însufleţi; a deşteptă, [tocmi. instalâ a înscăună; a aşeză, a în-instânţă for judecătoresc; pricină, proces.	[tan.
instantaneu într’o clipă, momen-in stătu quo în stare neschim-instiga a aţâţă, a unelti, [bată. instinct imbold, pornire, [numi. institui a înfiinţa, a introduce;a instrui a învăţă pe; a povăţui; a da de ştire.
124 -
int
instrument unealtă, aparat; instrumentă a face contracte ş. a. instrumentăţie întocmirea părţii instrumentale în muzică, înstrunâ a încorda, a înfrâna;
a întonâ.	[pere.
insuficienţă neajuns; neprice-insulăr locuitor în insulă, ostro-vean.	[duce.
însumâ a face suma; a întro-insuportâbil de nesuferit. insurecţie răsvrătire; insurgent răsculat. intabulâ a. a înscrie un drept în cartea funduară. intabulamint soclu, pripici. intăct neatins, nebănuit. intangibil de nepipăit. [gitor. integrâl întreg; integrănt între· integrităte întregime; cinste neştirbită; integru nemitarnic. intelect inteligenţă, minte. intelectuâl mintal; cărturar. inteligent isteţ, mintos; inteligenţă putere pricepătoare. inteligibil uşor de înţeles. intemperânţă necumpătare. intemperie schimbare în temperatură.	[pont.
intempestiv neprielnic, nu la intendent îngrijitor.	[tivă.
intendenţă autoritate administra-intensitate grad de tărie. intentă a porni, a face. intenţie gând, pornire, scop. intercală a adăogâ, a vârâ. intercede a întreveni. [trecere. intercepta a prinde; a opri în interdicţie oprelişte.
interegn între domnie, r e s t i m p între 2 domni. înterezăt încărcat. interferenţă fenomen produs de vibrarea luminii s. a sunetului. intertoliâ a pune pagini albe între cele tipărite. interim, ad i. provisör. interimât stare interimară. interior intern, dinlăuntru. interiuvâ a cere interiüv s. întrevedere. interjecţie vorbă ce arată strigăt. interlocutbr convorbitor, [pect. interlop de contrabandă; sus-intermediär pus Intre; mijlocitor. intermediu mijlocire; intre acte. intermiÜnt schimbător; cu întreruperi. internă a pune în internat; a închide într’un loc anumit. internaţionâl comun naţiunilor. int ernaţio nâlă societate revoluţionară comunistă (1881). interogatoriu întrebări cătră acuzat puse de un magistrat. interpelă a cere explicări. interpolă a pune vorbe s. fraze ce nu se ţin de textul original. interpret tălmaci. [între ziceri. interpuncţie punere de semne intersecţie întretăiere. interstiţiu spaţiu, interval. înterţin berbece dela 3 ani în jos. interval distanţă, depărtare. intervertl a schimbă şirul. înţestât îndărătnic, îndârjit. intestin lăuntric; maţ. inţigliU înţivlit piţigăiat.
Intim din lăuntru şi profund.
125 -
ipo
intimă a preda; a chema la ju-intimidâ a înfrică. [decată. intimitâte prietenie strânsă. înţinâ a lega larg. mtiri mo. a pune pe fugă. intoxică a otrăvi.
Intrâct repaos între acte. [noi. intra muros «între ziduri», între intransigent neînduplecat. intransitiv (verb) a cărui lucrare nu trece asupra altuia. intraurbân înlăuntrul oraşului. intravilan a. ocol aparţinător unei clădiri.	[mărfuri.
intrepozit loc p. depunere de intrigă uneltire ; încurcare. intrigant făcător de intrigi, fă-câş; intrigat îngrijorat, [real. intrinsec ce e intern; esenţial; întrolocă a aduna la un loc. intrus vârât, nepoftit. intuiţie cunoaştere imediată; presimţire; intuitiv deadreptul. inundă a revărsă, a potopi. inutil nefolositor. invadă a năpădi. invalidă a declară nul. invariăbil neschimbăcios. invazie năvălire. invectivă ocară. inventa a afla, a născoci. inventăr act de averea cuiva. inventiv, invenţibs plăzmuitor, invers întors, opus. [isteţ. inversiune schimbare în con-strucţia frazei. investigă a cercetă. investitâră punere în posesiunea învinoşăt beat. [unei demnităţi.
inviolabil ce nu trebue violat. invocă a chemă în ajutor. învblt plin, des; învoită a deschide (floarea), a desface. involucru bracteele dela baza inflorescenţei. înzelăt acoperit cu zea. ioaclum vechi taler german. iobag clăcaş în Ardeal, «rumân» în Muntenia, «vecin* în Moldova: şerb. iod corp simplu cenuşiu; iodo-fârm cristale galbine mirosi-toare antiseptice. iorgăn cearşaf.
(i)ortomăn viteaz. iotă a noua literă în alfabetul grec:-/; ţig. nimic. [lui L iotacism întrebuinţare deasă a iov răchită.
ipăngeă mantă; pătură pe şea. iperbolă figură de exagerare; linie curbă.	[organ.
ipertrofie mărirea volumului unui iperzei râvnă peste măsură. ipistăt epistat, subcomisar. ipnoză somn măestrit; ipnotlsm fenomenele ce o alcâtuesc. ipochimen persoană. ipocondrle boală nervoasă ce te face trist şi ursuz. ipocoristic familiar, desmierdă-tor: b. o. Niţăf în loc de Ion. ipocrit făţarnic; ipocrizie făţărie. ipodiăcon care ţine ordine şi curăţenie în altar. ipblips demnitate, vrednicie. ipostăză persoană distinctă. ipotecă a zălogi.
ipotenuză laturea cea mai lungă a unui triunghi drept. ipotetic îndoelnic; ipoteză presupunere şi urmarea ei. iprbci od. etc. ipsos ghips măcinat şi ars. iradeâ od. ordin dat de sultan. iradiâţie derăzare, emisie de raze luminoase. irascibil iute la fire, rânzos. irât od. venituri din taxe. iremediâbil fără leac. irte eres, superstiţie. iresolut nehotărât, şovăitor. irevocâbil ce nu se poate revoca. iridintă soc. politică p. liberare prin revoluţie. irldiu metal alb dur. irifra a stropi câmpii. [jecţii. irigâtor i. de irigat; i. de in-Iris parte colorată în jurul pu· irită a întărită, [pilei; stânjinel. iriţă grâu de vară.	[icosar.
irmilic od. monetă	turcească,
irmiziu roşu închis.	[icosar.
ironie bătae de joc, zeflemea. irosi a risipi, a împrăştia. irupţie năvălire.
işalaf bravo! bun e Dumnezeu! ischiuzâr îndemânatic;	ischiu·
zarlâc şiretlic. iscoddă pânditor; spion. isdât (Bănat) durere de «inimă». isichie linişte.
islâm religie mohamedană. işlic od. căciulă de Domn, de boer, pe urmă de lăutar. işlicâr fabricant de işlice; boer. isnâf breaslă. ■
ison semn care arată repetarea sunetului precedent notă pre-isonâr cântăreţ.	[lungită.
isop fel de mintă.	[gale.
isoscel (triunghi) cu 2 laturi e-ispăşl a preţui paguba făcută de vite în loc oprit. ispisoc v. hrisov.	[luntre.
ispol mo. vas de scos apă din ispravnic od. prefect. isprăvnicel subprefect, zapciu. Istambul Constantinopol. istericâle criză nervoasă. isterie nevroză cronică, [mări. istm limbă de pământ între 2 istoriografie artă d’a înfăţişă tre-istov (de) cu desăvârşire, [cutul. Istrâte pop. nătărău. istrion actor la romani; bufon. itacism rostirea grecescului ita în loc de eta\ amin în loc iţâri cioareci.	[de	amen.
iţi a se ivi.
iţii! eată! (in joc de copii). itinerar de drum; plan de călătorie; însemnări de drum. , iubeţ setos de iubire. [veşti. iudaizâ a urmă obiceiuri jido-iuft piele rusească; gol, lipsit. iujdl a (se) frământa, a se lupta. iuncăr od. cadet. [la paradă. iuruc-bairâc steag alb domnesc iuruş năvală; iuruşl a năvăli. iuţâri fel de ciuperci. iuzbdşa od. căpitan peste 100 de fustaşi păzitori la curte.
| iuzluc od monetă turcă (100 j ivdriu fildeş.	[parale).
I izmeni a strică; a resfăţa. izolat separat; răznit.
izo	—	127 —	joa
izolatâr aparat care izolează izvâd model, mostră; cronică;
registru.	[copia.
izvodi a născoci; a plănui; a izvoditâr autor, începător.
I
jâbă boală de câni. jac jaf; jăcâş jăfuitor\jăcul jăfui. jăcmân mare jaf; jdcmânl a jăfui. jăcuţ a. executor, portărel. jad peatră scumpă verzue. jâi mo. pădure mare pustie. jalâti ţăruş p. alinieri; fig. semn pregătitor; jalona a bate. jambiâră ghetră (Gamasche). jândră mo. zeamă de post. jansenism teorie de Jansenius (sec. 17) despre har şi pre-janţ zer din caş.	[destinare.
jâpcă silă; jăpcân tă ci un ar \ jâp-cânl a prăda. jâpiţă re stei la jug. jărăgâi tăciune aprins. jârcă mo. palmă. jărghiuţă jirebiuţă.	[resc*.
jargon grai particular, «păsă-jârişte loc unde a ars o pădure. iărpân mârţoagă. jărul a aţâţa, a zgândări; jă-ruitâr cocioarbă. jasp iaspis.
javelină od. suliţă de aruncat. jeg murdărie; jegos cu jeg. jelepâr negustor de vite. jeleri (înainte de 1848) clăcaşi în Ardeal şi Ungaria. jemlăgă lostriţă, somn.
jena a supăra, a stânjeni: a (se) stil, a se stidi; jină strâmtoare, sfiire; jenânt supărător. jenilie ţesătură catifelată. jep boală de piele la câni. jepi jneapăn. jârbă chită, maldăr. jerbie mo. jurubiţă; fig. făşie. jeton bucată de os s. metal, marcă la joc s. de prezenţă. jeţul a zeţui, a culege (tip.) jeu fr varietate de lignit. jgheab adăpătoare; drum în*re dealuri; scoc; stâncă; drob. jlcniţăy jitniţă grânar. jicniţâr, jigniţer od. titlu de boe-rie, magaziner de grâu al curţii domneşti. jig a. vig, roată de postav s. de pânză de 50—100 m.; mo. jeg. jigărâe râgăeală; arsură de stomac; boală de câni. jigări a slăbi. jigăt vioi.
jiglă lopăţica jugului. [fierul. jignea loc unde fierarul bate jigodie boală de câni; fig secătură.	[tut	apa.
jillp a. stăvilar; canal de abă-jilţ jeţ, fotoliu. [a stoarce. jintul a stoarce caş de janţ; fig. jip, jap mănunchi de pae. jipi a. jepi; tulei. jirc pleş, (despre animale). jirlăuşiroi de apă. [despre porci. jirovină îngrăşare cu ghindă jitie întâmplare, poveste. jivină animal mărunt; insectă. jnăpăl a pălmuî. joâgdr fabrică de cherestea.
joc
jochia călăreţ de meserie p. cai de cursă; fecior la trăsură. joiână horă; fel de viţă devie. joimariţă Joia mare; nălucă;
buhă; fig. fată bătrână. joimir mercenar; om de nimic. jâlne mo. scrofule. jâncă corabie japoneză. jonglâr scamator; amăgitor. joseâti locuitor de Ţara de jos josorâre înjosire, [a Moldovei. jovial vesel; jovialitate veselie. jubilă a se veseli, a sărbători. jubileu serbare la împlinirea unui nr de ani. judecătâr de instrucţie care cercetează crime şi delicte ; jm de pace p. pricini mai mici. jadiţ od. judecător, judecată. judiciar judecătoresc; judicios cu bună judecată. jâfâ, julfă, jdlfâ sămânţă de cânepă ; mâncare de post. [oraş. jugărit taxă pe cară ce intră în juglu mârăştină, trestiş. jugulâr de gâtlej. jujâujugău mic jug triunghiular pus la gât de porc s. de câne. jujubă zizifă, fruct de jujub (p. juncţie legare, unire. [tusă). jurasic teren secundar ce formează lanţul de munţi Jura. juri juraţi; juridic judecătoresc. jurisconsult om de lege, legist. jurisdicţie drept d’a judeca; te-ritor asupra căruia se Întinde acest drept. jurisprudtnţă ştiinţa dreptului; jurist care se ocupă de ea. juriu curte cu juraţi; comitet de juruinţă făgăduinţă, [judecată.
128 —	kyr
just drept; nimerit; justeţă dreptate, exactitate, [nevinovăţia. justifică sl îndreptăţi; a dovedi justificabil ce se poate justifica. justificativ ce justifică. justiţiâbil supus unei jurisdicţii. justiţie bună dreptate; judecă-juvaer obiect de podoabă, [torie. juvăţ zingir, sgardă. juvenil tineresc. juxtă traducere pusă lângă text juxtalineâr traducere şi text al-juxtopune a alătura, [ternând.
K
— Cuvinte ce na se găsesc la K a se căută la C —
K (chimie) Kălium v. potasiu, kantîsm învăţătură filozofică a lui Kant, analiză a facultăţilor sufleteşti şi marginile peste care ele nu pot trece. kedlvWWvi p. viceregele din Egipt. kejir băutură caucaziană din zer şi săminţă de kefir. kemangeâ, kemân od. vioară mai mare cu 2 rânduri de corzi suprapuse.	[sură.
kilo 1000 de unităţi dintr’o mă-kilogrâm = 1000 de grame. kilometru = 1000 de metri. kilowatt unitate practică de putere electrică (= IO8 watts). krach catastrofă financiară. kumis băutură alcoolică a no-mezilor aziaţi din lapte de capră şi drojdie. kyr ie eliison ! Doamne milueşte!
L
— 129
lat
L
L cifră romană = 50; / litrn.
Ui od. a spăla.
labân, balabân, chefal (peşte). labârum prapor, stindard. labiâl de s. dela buze. labiât în formă de buze. labirint od. zidire uriaşă la greci; loc încâlcit; conduct în lăun-trul urechii; fig. încurcătură. labodre muncă ; laboratâriu local pentru lucrări; laborios muncitor; greu. lacherdd fel peşte de mare. laconic din Laconia; scurt. lăcovişte băltoacă. lâcrâ ladă; cosciug. lacteu ca laptele; cale lactie s. a lui Troian. [mea laptelui. tactometru i. p. a hotăra desi-lacîinâ gol; lipsă, [lac s. în apă. lacustru ce creşte pe margini de ladln se zice despre dialectele laf palavră. [din Alpii retici. lagivirde verde măsliniu. lâgum mină; fig. izvor. lagună baltă de mare. laicizâ a da caracter mirenesc. lainic pribeag; vagabond. lalanghită prăjitură uscată. lamă, lamelă foae de metal;
limbă de cuţit ş. a. lamă mamifer ce samănă caprei. lâmbă legătura crucii carului cu osia; lămbâr frânghie de îm-pedecat. [mentdoil de plâns. lamentâ a boci, a se văitâ; /a-
lâmoşte durere de pântece. lampadăr suport cu lămpi. lampadodrâm od. alergător grec la întrecere cu făclii. lanceolât în forma ferului de lance, lung eliptic. landâu trăsură pe arcuri cu dublu coş ce se des- şi în- chide. languros duios, galeş. langustă rac de mare. [mite. lansă fr. a face cunoscut; a tri-la(n)ternă felinar;
L magică aparat optic care pro iectează s. aruncă pe părete s. pe pânză icoana figurilor mici de pe lama de sticlă. lanţetă cuţitaş p. chirurgi. lapidar: stil l. concis, (ca săpat în peatră).	[podoabă.
lapis-lâzuli peatră albastră de lâpoviţă ploae cu neauă. lapsus greşală.
lăptâş luptâci, plasă de pescuit. lăptoc mo. scoc, jgheab.
Iar, lari zei apărători ai casei la romani; cămin. lard a. slănină, slană, clisă. larlnge gâtlej, [de curaj; josnicie. laş fricos, mârşav; laşitâte lipsă lăscăeâţă oală cu 2 toarte. lasciv desfrânat. lăstic gumilastic. lâstră stofă de mătasă. lătânţ nu prea lat. [blehniţă. lătăreţ fel de scrumbie; lăteaţă latent ascuns. lâteş cu coarne în laturi. laticlâvă haină tivită cu purpură p. senatori romani. latiţundiu moşie largă.
9
lat
130 —
lâtinie limbă latină; latină culi-nără 1. stricată folosită od. de călugării apusului. latinist cunoscător al limbii latine; latinizator. latinitâte origine şi însuşire latină; fel d’a scrie latineşte. latinizâ a da cuvântului formă latină,
latinomân pătimaş al latinităţii. latitudine întindere ; libertate. lăţospăros.	[fire rupte).
lătunâi răritură în pânză (după laudân medicament cu opiu. lâur dafin; simbol de biruinţă. laureât încor. cu lauri; premiat. lauruşcă viţă sălbatică. lăutoâre apă de spălat. lavă mat. vărsată de vu’cani. lavînă nemete, vâjoi. lâvră mare mănăstire. lâvre şi palavre secături. lavrentină tămâiţă. laxativ curăţitor (de stomac). laz a loc deţelinat, runc; lăzui a deţelinâ.	[riilor.
lăzărel colindă în Sâmbăta Flo-lazaret spital improvizat. lazarâne cerşitor neapolitan. leâl cinstit, onest. leâncă mo. bluză. leâpşă joc de copii. [simplu. leat an; dată; (fam.) soldat lebadeâ, libadeâ odin. anteriu; lectică scaun portativ, [mantauă. lefegiu, lefecia od. ostaş cu leafă. left od. medalie de aur s. argint p. salbe.	[bani.
lefter lipsit; lefteri a se goli de
, lefterietrecere, credit [testament.
legat, (legate) danie, dar prin ! legatar moştenitor.	[său.
legâţie solie, ambasadă; palatul ; legendă veche povesti re spusădin neam în neam; poezie la fel; inscripţie ; explicare. legendär din poveşti, fantastic. leghe od. măsură = 4 klm. legifera a legiui. legionâr ostaş din legiune. legislâţiet legiuire, ştiinţa legilor; legi. legislatură adunare legiuitoare în funcţiune; durata ei. legist om al legii. [1., a justifica. legitim legiuit; legitimă a face legiune corp ae armată romană de 3—6 mii de ostaşi; trupă de voluntari; ceată. [leneş. lehăl a vorbi secături; lehău sec, lehâmete sătul, plictisit. lehămetesi a se scârbi. liiţă monetă de Va leu·
Uf nie plasă de pescuit lenghi, a da l.: a apuca ichiul de capăt şi a lovi arşicul. lent încet, rar.
Ihntă cordon purtat peste umăr. lentilă sticlă în formă de linte;
lenticulăr ca o 1. leotă, liotă ceată, grămadă. lepăl a lipăi, a linge. lepră boală cronică de piele. lepşit lovit cu leuca, şuchiat. leşueâlă sfârşeală; desgust. letargie amorţire; nepăsare ex-titcă unealtă de depănat, [tremă. leţcâe od. ban de 1/2 para. letln(esc) latin; catolic apusean.
let
— 131 -
lin
iletopisiţ cronică. leurdă ai de pădure. levantin din Levant (Turcia, Grecia, Egipt, Siria), [călăraş. levknty levint viteaz, voinic; od. Leviatan bălaur pomenit în biblie; fig. mare şi monstruos. levltic cartea a 3-a a lui Moise cu regule p. preoţi. lexicogrâf autor de dicţionar. lexicologie cunoaşterea vorbelor ca formă, înţeles şi origine. lexicon dicţionar scurtat, leziune rană; pagubă. lez-maestâte atentat împotriva maestăţii suveranului. liână plantă căţărătoare. libârcă gândac de bucătărie, şvab; femee flecară. libăţie stropi de băutură vărsaţi p. un zeu; duşcă. libil fr. pamflet; a. condicuţă. libelâ a formulă (o cerere). libelulă cobiliţă.
Uberâl darnic; amic al Hbertăţii; profesii l-e neatârnătoare intelectuale (advocat etc.) liberalism idei liberale. liberalităte dărnicie; dar. liber schimb comerţ fără vamă între 2 ţări; liber-schimbist partizan al lui. libert sclav roman liberat. libret text, cuvintele unei com-libretist autor de libret, [poziţii. licenţă permisiune excepţională;
desfrâu; grad universitar. licenţiâ a trimite acasă. licenţids necuviincios. licheă lingău.
lichefiâ a topi, a apătoşâ. lichen muşchi pe scoarţă de arbori, pe ziduri; pecingine. lichid curgător; sume lichide bani gheaţă; licoâre mat. lichidă.
lichidă a limpezi (o avere ş. a.) p. a-i arătă valoarea; a plăti datoriile; a desface (despre so-licorln soi de sardele, [cietăţi). //^/•slujbaş care însoţeâ pe marii magistraţi romani şi purtă făscele. liftă, litfă tretic; venetic; crud. ligă alianţă; societate. ligament ţesătură ce leagă oase s. măruntae. lignit lihni a leşină de foame. lignit cărbune fosil. lUâf liliachiu de coloare violetă. liliacee plante ca liliacul, [pare. limân port de mare; fig· scă-limbaj grai, limbă. limbâriţă bubă pe limbă. limfă lichid apos din vasele lim-zâtice; limfătic, Ţig. ofilit. limită a mărgini; limită hotar;
limitrof mărginaş. limoniu galben ca lămâia. limuzină auto cupeu cu geamuri. lin, linuri teasc de stors struguri; lin (lini) peşte de apă linciurl a băltăci.	[dulce.
Ungulstică studiul limbilor; lin-guist care se ocupă cu ea. liniamint linie, trăsătură. liniâr ce arată liniile. linotip maşină ce toarnă în rânduri caractere tipografice,
8*
lin
log
linotipist culegător cu linotip. linşa a executa sumar. linţoliu giulgi. linx râs (mamifer). lion fr. elegant; eroul zilei. lipâci căpriori la colţurile casei. lipăi a umbla târăind papucii. lipân brustur; fel de peşte. hpcă, litcă alipit. lipcân od. tătar; curier. lipciofleândură ciocoi slugă. lip ie pâne-plăcintă. lipoveăn birjar s. negustor rus;
rus dobrogean. lipscănie negoţ s. prăvălie de lipscant de manufacturist. liric od. cântat pe liră; sentimental.
lirism avânt liric, însufleţire. lişitd raţă sălbatică. liştâi mo. chiar, tocmai. litcă unealtă p. ales unt. [vorbă. literal după literă; din vorbă în literâr de literatură; care se ocupă de literatură; îngrijit ca formă. [om de litere. literât om de cultură intelectuală, literator scriitor. literatură cunoaştere de lucrări literare; produsele lit. dintr’o ţară s. epocă. [în fiere. litiâză biliârâ formare de peatră litiâr tavă cu 3 cane mici şi cu sfeşnic în 2 braţe. litiiră fel de scaun s. pat cu coperiş şi purtat ca o targă. litigiu price, contestare; litigiâs în 1.	[gravat pe peatră.
litografie artă d’a imprima ce e
litorâl pe ţărm de mare; ţinut d’alungul coastelor mării. litră od. măsură de greutate: V* din oca (= 320 gr.); s. de capacitate (= 0*3 1.) litru măsură de capacitate de 1 decimetru cub. [spre cult. liturgică parte a teologiei de-liubim fel de pareum. liude od. pedestru; scutelnic. liului a cânta (liulu) copiilor să doarmă. livân arbore orig. din Liban, livid plumburiu; firav. livră od. măsură de greutate în Franţa (4—5 sute gr.); (ster-lingă) monetâ de aur engleză, livrea haină ce deosebeşte ser-vitorimea bogătanilor. livret cărţulie, caet. lizibil citeţ.	[prost.
loâză fel de salcie; vlăstar; fig. lob parte rotundă a unui organ. locatâr chiriaş ; arândaş. [chirie. locâţie dare şi luare cu chirie; locmâ fel de plăcintă; fig. belşug de bani. [tată pe roate. locomobilă maşină de aburi mon-locomâţie mişcare, strămutare. locuţie fel d’a vorbi, zicere. lâdbă butuc, lemn gros. logaritmi nre relative, ce slujesc p. a scurtă socotelile, [greci). loghiotât învăţat (od. despre lâgică ştiinţă despre gândirea corectă; simţ de jud. corectă. logiciăn care se ocupă cu logica.
- 133 -
mac
logofăt od. prezident de Divan, cancelar; ministru; l de taină secretar; L de divan scriitor de documente; 1. de obiceiuri măestru de ceremonii; copist; L de sat notar comunal. logofeţii copist. [tori greci. logogrâfi cei mai vechi proza-logogrif gâcitoare de litere. logomahle vorbă de clacă. logos (ironic) discurs. lojă mică îhcăpere în teatru; odăiţă de portar; coridor; adunare de francmasoni. lâjniţă leasă de uscat poame;
lojniţâr împletitor de lese. lombârd împrumut pe amanet de efecte. longevitâte îndelungime de zile. longitudinâl lungiş. longitudine depărtare a unui loc dela primul meridian. lord titlu de nobil englez, domn;
/. mayor primar al Londrei. lorniită ochian, binoclu. lorniân monoclu, sticlă p. ochi. lostopân glie, bulgăre. lot parte; loz.	[India.
lotus plantă de apă în Egipt şi lozie răchită; nueâ. [semn. lozincă vorbă de recunoaştere; lubiţ gălbinuş (plantă). lubric desfrânat.	[tana.
Lncefldndru, pop. Lucifer, sa* luciolă licurici.
lucid limpede, luminos ; lucoâre lucrativ bănos.	[Iicăreală.
lud a. tâmpit, prostalâu. lugâci botros; varga ciobanului. lugubru jalnic. hdachia liliachiu.
lunăă lupă, ochian; ochelari. lupă aparat optic p. a mări figura obiectelor.	[vite).
lupăn alburiu (ca lupul, despre lupanâr casă de prostituţie. lupâret lupus tuberculoză a pie-lustrină stofă de căptuşeală, [lei. lustru restimp de 5 ani la ro* lutărie olărie.	[mani.
lutră vidră.
luxâţie scrintire de încheeturi. luxuriânt bogat, îmbelşugat.
M
M cifră romană = 1000. macabru funebru; danţ m. hora morţilor: subiect p. muzică şi pictură. macâc soi de maimuţe. macadam pavaj cu pietriş apăsat; macadamizâ a pavâ cu ni. măcăleândru păsărică cu piept macarâ scripete, mosorel. [roşu. macarânic burlesc, pocit. macât covor de pat. macâz ac p. a trece vagonul pe altă linie; macagiu acar. macerâţie lucrare de plămădire, de mortificare. [sculpturi. machăă model în mic al unei machiavelic viclean; machiavelism vicleşug. măciulie gămălie, globuşor. mac-mahdn vin cu apă minerală s. gazoasă. macrocâsm univers, lume mare ;
microcâsm lume mică, omul. maculatură hârtie s. tipăritură înlăturată.
mad
— 134 —
măi
madâmă doamnă; guvernantă. mădâri a. a resfăţâ, a giugiuli. madeâ pricină.
madem pacfon. [de bumbac. madepolân fel de pânză groasă madrigâl cântecel de iubire. mag preot la mezi şi perşi;
astrolog la greci şi romani. măgădâu tont, idiot. măgăiâţă sperietoare. magazinâj punere de mărfuri în magazie; taxă p. aceasta. magherniţă căsuţă de scânduri. magiâr od. galben austro-ungar. mâgic de vrajă, vrăjit; magie fermecălorie. magister comandant. [estrie. magistrâl de magistru; cu mă-magistratură demnitate de magistrat; corp de magistraţi; timp cât funcţionează, [pitan. magistru măestru; inspector, că* mâglă movilă de sare; măglâş măglisi a ademeni. [ocnar. Magna Charta legile dela 1215, temelia constituţiei engleze. magnât nobil, nemeş. magnetizâ a da însuşire de magnet; aipnotizâ; fig. a înviora. magnizie oxid ce magneziu. magnific măreţ, pompos; magnificenţă măreţie, mărie. magndlie arbust ornamental totdeauna verde. magopâţă mo. od. femee împo* poţonată şi boită. mahăl mo. hamal;	[mahal.
măhălit plată s. transport de mahlt beat.	[turcă.
mahmudeâ od. monetă de aur
mahmur ameţit; indispus; mah-mur(eâlă) durere de cap după chef.	[şiatic.
mahân, acajâ arbore cu lemn ro· mahorcă tutun prost. maia cheag; fig. putere. maidân loc neîngrădit, viran; bătătură; fig. a scoate la m,t a da la lumină. maiestâte măreţie; titlu p. suverani; maiestâs falnic. maimâr od. arhitect; maimarie arhitectură. maioneză sos rece din gălbinuş de ou, sare, untdelemn, lă-măjfr cântăritor. [mâe şi muştar. majolică faianţă, argilă poroasă cu glazură ca porţelanul, [nic. majdr mai mare, mai tare; vârst-majorâ a spori; a întrece cu numărul.	[lienabil.
majorât vârstnicie; imobil ina-majordom mai mare al Curţii, prefect al palatului. majoritâte covârşire, vârstnicie. majusculă literă mare. makâmă compoziţie arabă in măi nămol; lut. [proză şi versuri. malâ netezitoare. malâc viţel de bivol, [smaragd. malachitâ mineral în col. de malacov od. fustă înfoiată, cri-maladeţ flăcău.	[nolină.
malâria friguri băltăreţe. mălci a se uimi, a rămânea mut. maldâc o parte din. mâldăr snop; gi'ămadă. maleâbil ce se poate întinde (cu ciocanul); mlădios, supus. măli a înomoli.
mal
- 135 -
mar
tuălic, mtlic inflamaţie a glandelor gâtlejului la cai. maliţiâs răutăcios. maloteâ scurteică.	[strit.
malţ orz încolţit şi uscat măe* maltef mătasă malteză. maltâz din insula Malta. [bate. mahratâ a se purta rău cu; a maltusianism doctrina economistului englez Malthus (re ducerea naşterilor în raport cu mijloacele de trai ale unui popor).	[ciune.
mălârâ boală a grânelor, tă-mamilă ţâţă; sfârc; mamelâr de mam£lă. mamelon (mii.) dâlmă, deal. mameluc od. soldat în cavaleria mamifere sugătoare, [egipteană. uiâmos medic c. ajută la naşteri. mâmulăr negustor ambulant. mamut elefant fosil. mâna anului ciclu anual. mână moartă: bunuri de m. m. care sânt în stăpânirea unui aşezământ public şi nu se transmit prin moştenire şi mânătârcă ciupercă, [vânzare. mândănâc, mândălăc alunele, barlaboi.	[biliard.
mandaneâ lăture elastică de mandânt care dă însărcinare. mandarin slujbaş chinez. mandarină fel de portocală. mandât împuternicire; ordin. mandatâr împuternicit, sol. mandolină i. muz. cu coarde. maneă cântec turc de jale.
mânecătoare ajun de s. Gheorghe (22 April) când vrăjitoarele dau mana vitelor». manechin figură de lemn. mantj dresat de cai; loc de învăţat călăritul; vârtelniţă. manevră a face manevre; a câr-mui; fig. a unelti. mangafa hăbăuc. mângâi vas cu jar; jăratec. mangăn metal dur fârmicios. mangosit netrebnic, [ministrâ. maniâ a mănui; a învârti, a ad-maniâbil uşor de mănuit. maniăc cu toane; smintit, î mânie nebunie paTţială; ciudă-| manieră fel d’a fi.	[ţenie.
mănierât prefăcut, afectat. manifestă a arăta, a vădi. mănină namilă, colos. manioc arbust american. manipulă a mănui; a chivernisi; mănişcă dantelă dela mâneci de cămaşă; pieptar.
. mănit stricat de mână. j mâniţă od. stofă de rochii ş. a. manivelă mâner, sucitoare. mânjălău unealtă p. zolire. manoperă mijloc, apucătură. mansardă odae în pod de casă.
| mansup od. funcţie boerească. i mântiiş pui de broască ; mihalţ.
| manutănţă loc unde se face pâne j p. armată.	[buni.
| maoână vapor p. îmbarcat căr-mapamund hartă a globului terestru în 2 emisfere. mambii fel de barză.
| murafă mijloc viclean; nazuri. marasm lâncezeală, slăbire.
mar	—	1
; marâz fazoane’ mofturi. marcant însemnat, cu trecere. mârced veşted; putred, [tează. marchir care marchează s. no* marchioâţă ochi de pod. marchitân negustor de mărunţiş. marchiz titlu de nobleţă. marchiză soţie de marchiz;
streaşină. mardâ lăpădătură, ciuruc. mareşâl gtnexaWsxm; administrator al Curţii. margarlnă unt măestrit. mărgeăn coral.	[coniac.
marghilomân ceaşcă de cafea cu marghiâl şiret; ştrengar; mar-ghiolie şiret6nie. marghioll a se făli; a se preface. mariâşy mărieş joc în cărţi. marinâtă saramură; carne mari-marionetă păpuşă.	[natâ.
maritâl de bărbat. maritim de s. pe mare. mârliţă ştiu că mică. marmaziu roşu deschis, marmelâdă magiun.	[mură.
marmoră a da coloare de mar-marmoreu de s ca marmura. marochin piele fină de încălţări marote, marule lăptuci, [minte. marşriită arătare a drumului de martâc par gros.	[urmat.
marţafoi secătură. mârţână mârtoagă. marţiâl r ă s b o i n i c; curte m*ă, tribunal militar. martinică cafea de Martinica. martirologiu pomelnic de sfinţi şi mucenici, s. flg. de sufe-mârzâc şef de tatari.	[rinţe.
maţ
masalâ torţă; masalagiu purtătorul ei. maşalâ! voia lui Dumnezeu! maşât tocilă; fig. şiretlic. mascarâ paiaţă; batjoc. [ştiţi. mascarâdă străvestire; străve-mdşcât, măselât mare în bob. maşinal fără voie, ca o maşină. mâslă coloare la cărţi de joc. măslâd, măslâg fruct veninos (la prins de peşti). [spor. mâşmăi a migăli, a lucra fără massă mulţime; gloată. massiv îndesat şi tare, solid. mastic sacâz; chit. [sacâz. mastică rachiu cu aromă de mastodont elefant fosil antedi-mat fără lustru.	[luvian.
matadâr care în laptele cu tauri are să ucidă animalul; fig. mătăhăi a se clătină, [fruntaş. mătănăl a face mătănii, a bâ-matară urcior.	[nănăi.
mătasa broâştelor firicele verzi la suprafaţa bălţilor, [joagăr. mâtcă bătător de unt; tânjală de mătcălău lingură de mestecat; Bănat: sărbătoare de Marţi după Dumineca Tomii, înfăr* tăţit între copii, cari din ziua aceea îşi zic: tizu, tiza, ortăce, mătcuţă. [mai multe comune. mâteră parohie cu filii: cu 2. s. materialism sistemă ce reduce totul la materie. matMe ce cuprindem cu simţurile; subtantă ce alcătueşte un corp; stofă; subiect de tratat; materii prime nelucrate. mâţes pască evreească.
— 137 -
mei
mâţi a. a se frământa, a se vân-matinâl de dimineaţă. [zoii. matineu reprezentaţie dată ziua. matofi a se vesteji; a slăbi. mâtor matur, copt. matosi, motosi a se chirchili. matostât jasp cu roşu. matracucă, pop. mitropolit; fig.
femee năroadă. matrapazlâc înşelătorie. mătrăşi a da afară. matriarcăt obicei după care femeile dau numele lor copiilor. mâtrice mitră; tipar; registru. mătrlce cârcei; plantă aromatică. matrimoniăl de căsătorie. matronă femee romană; femee în vârstă. matuf ursuz.	[fără	grai.
mâu a., i-a luat mău a rămas mausoliu mormânt bogat. mavrojâri eterişti (în 1821) în uniformă neagră, batalionul maxilâr de falcă.	[sacru.
maxim cel mai înalt grad, cea mai mare cantitate. maximă regulă generală. mâximum cel mult. mazdeism religie dualistă. mazdrâc suliţă.
măzdrl mo. a pungăşi. [cărţi. mazflă fr. nepriceput în joc de mazll scos din slujbă; clasă de mici boieri. mazili a destitui; tig· a goni; i mazilie destituire, [pe d’asupra. ! mazîi adaos la miza jocului ;//^. mazurlst dansator de mazurcă. 1
mecănic de mecanică; celce conduce s. face maşini; fig. maşinal. [echilibru şi mişcare. mecânică parte a fizicei despre mecanism întocmire din lăuntru. mecenat sprijinitor al artei. mecht (la turci) casă de rugăciuni mai mică decât geamia ; (ir.) for bisericesc. medaliân medalie ce închide un portret; basorelief rotund. medeân v. măidan. medelnicer od. rang boeresc; cel-ce la solemnităţi turna lui Vodă apă de spălat mânile. mediâl, mediân dela mijloc. mediât mijlocit. midie număr mijlociu. medievâl de s. din evul mediu (476—1453); medievist care se ocupă cu istoria evului mediu.	[nătate.
mediocritâte puţinătate, netnsem-mediâcru mijlociu; slăbuţ. meditaţie gândire. meditatbr repetitor, [mijlocitor. midiu mijlociu; loc uade trăim; medulâr de măduvă.	[blică.
meeting (miting) întrunire pu-mefitic cu miros nesuferit. megalitic se zice despre monumente preistorice de peatră uriaşă; v. dolmene. megalomanie aiureală de măriri; megaloman lovit de m. î megil$ vecin.	[rul; isteţ.
| meh&nghi peatră de cercat au-mehterhaneâ muzică milit. turcă. 1 melancolie tristeţă, alean.
- 138 —
melăsâ parie rămasă după fabricarea zahărului. meleân ştrengar; zdravăn. melez materie de lână. melodie şir de sunete plăcute la auz.	[ţiune	fioroasă.
melodrâmă dramă pop. cu ac-melomân iubitor mare de muzică. membrână pieliţă; pergament. memento semn de aduc. aminte; m. mdri adu-ţi aminte de moarte.
memorâbil vrednic de pomenit memorând expun. în scris; notă. memoriâl scriere de amintiri. memorie aducere aminte. memoriu expunere sumară; menâdă bacantă. [amintiri. menâj căsnicie, econom, de casă. menajâ a cruţa, a îngriji. menajeră gospodină, econoamă. mengheneă cleşte mare. meningită inflamaţie a pieliţei creerului. mensual lunar, pe lună. mentâl mintal; în gând. [păstra. rrenţineă a susţinea, a afirma; a menţiune numire, citare; men· ţionâ a face m. mentâl esenţă de mintă. menuă od. danţ francez maestos. mercantil negustoresc; mercantilism comerţ făcut cu sete de câştig.	[corupt.
mercenar lefegiu; fig. uşor de merceologie studiu al mărfurilor. merchez rost; potriveală. meredău căuş. [repara clădire. meremit reparare; meremetisl a 1
meridiân cerc închipuit ce trece prin cei 2 poli şi împarte globul pământesc în două emi-j meridionâl dela meazăzi. [sfere. merinâs oae de rasă spaniolă cu lâna scurtă şi moale; stofă din această lână. meritâriu lăudabil. [rândul. mertepeâ început; dela m. d’a mertic baniţă de 20 ocale; por· mesager vestitor, trimis, [ţiune. i mesâgerie serviciu p. transport de mărfuri şi călători. rnesâj solie; comunicat. meschin sgârcit, calic josnic. meşi pantofi; od. cizme scurte fine purtate sub păpuci; a da meşii cuiva, fig. a îndrăzni. meşină piele de oae tăbăcită. mesit trimis, sol. mesti v. meşi. [prime; abstracţie* metafizică cunoaşterea cauzelor metafârâ vorbă în înţeles impropriu; metaforic figurat. metahirisl od. a obişnui; a pofti; a cinsti.
metal corp simplu lucitor; metaloid corp simplu nemetalic. metalurgie artă d’a extrage şi a lucra metale.	[cere.
metamorfoză schimbare, preta-metateză transpunere de sunete într’o vorbă: (pop.) trăivân (tramvai). meteâhnă cusur, scădere. metempsicoză trecere a sufletului dintr’un corp în altul. meteor fig. lucire trecătoare; fenomen atmosferic; meteorologie parte a fizicei despre meterez redută. 1 [meteori.
met
— 139 —
min
meterhaneâ muzică s. arie turcă. meticulos susceptibil p. amănunt;
migălos.	[lemn».
metil: alcool metilic «spirt de metis corcit, produs din încrucişare de specii diferite. metbc filială de mănăstire; că» suţă de monah.	[plan
metodă mod de lucrare după metodist protestant care afirmă că urmează metoda statoritâ de biblie. [spre metode. metodologie parte a logicei de-metonimie figură de schimbare a cuvintelor. [friza dorică. metâpd spaţiu între triglife la metri ă regule de versificare. metrologie învăţătură despre măsuri şi greutăţi. metropolă capitală; centru. mezalianţă căsătorie cu o persoană de condiţie inferioară. mezeă, mezeluri ce se mănâncă înainte de bucate. mezellc mezeâ; sămânţă de dovleac prăjită; fig. aromă. jjuzin cel mai tinăr, cel mai mic. mezuină brazdă intre ogoare. miâsmă aburire molipsitoare. mica mineral cu foiţe lucii. mică minută. [produc, de boale. microb organism microscopic. microbiologie ştiinţă d. microbi. microcosm lumea cea mică, omul.
microscop i. optic p. a mări la vedere micile obiecte; mi' croscopic cu m.; fig. f. mic. midie scoică de mare. mied băutură din miere şi apă cu arome, vinărel, cigher.
mielăreâ arbust cu flori violete. miercănă vacă fătată Miercuri. migraţiune plec. din ţară în alta. migrănă durere nevralgică. mtjos chiorâş.	[de loc.
mii, milă măsură p. depărtări milcui a cerşi milă. mileniu restimp de 10 veacuri. miliâr pus la o mie de metri: peatră miliară, mihârd o mie de milioane. miligrâm a mia parte din gr. milimetru a mia parte din m, milion o mie de mii. militâ a arăta; a dovedi. militânt care luptă. militarism predomnie a puterii militare în stat. miliţie ostăşime; armată de rezervă; miliţiân rezervist.
; milog cerşetor; milogeălă cerere | de milă. mim la romani: comedie; actor. mim ic spus prin gesturi; mimică arta aceasta. mină înfăţişare, chip, faţă. mină od. monetâ grecă de 100 drahme ; măsură de greutate. minareâ turn de geamie de unde hogea cheamă la rugăciune. minavă flaşnetă. minciog pl. de pescuit. Ipomar* mindir saltea; mindirigiu pla-minerâi minereu, subst. minerală cum se scoate din mină. mineralogie ştiinţă despre minerale.	[mic	de	artă.
miniatură pictură fină; obiect miniaturist pictor de miniaturi. minim f. mic.
— 140
ministru sfetnic al căpeteniei statului; m. plenipotenţiar, agent diplomatic.	[Paris.
miniu oxid de plumb roşu de minbr nevârstnic. minorit călugăr francisc. [rită(i. minoritâr aparţinător unei mino-minoritâte minorat; număr mai minuscul f. mic.	[mic.
minută act de pe care se liberează cdpii: a minutâ. minuţios din fir In păr. mioârcâ broască râioasă. miop cu vedere scurtă; fig. miră fr. a (se) oglindi, [mărginit. miră muscă la puşcă; ţintă. mirăcol minune. mirâj oglindire, fenomen optic : în locuri nisipoase vara apar departe obiectele întoarse; mirâz moştenire, [fig. amăgire. mirâză (rar) ogliudă. [numărată. miriadă (10,000) mulţime ne-miriametru 10 klm. -miriapâd insectă cu multe pă-rechi de picioare. mirific minunat, [tătoare de mir. mironosiţă femee cucernică pur-miroznă mo. mireasmă. misâdă jumătate de blană. miscelanee bucăţi de ştiinţă s.
literatură adunate la un loc. mischiu oţel magnetizat. mişcorânţă a. meşteşugire; în-mişină furnicar, foire, [şelătorie. misionar trimis p. propoveduire. misit mijlocitor, samsar. misiune însărcinare, chemare. misivă scrisoare d’afaceri. miş-maş vin cu apă minerală.
misoghin care ureşte femeile. mistic tainic; alegoric; cuprins de misticism.	[minuni.
misticism dispoziţie d’a crede în misticitâte evlavie excesivă. mistifică a abuza de încrederea cuiva p. a-1 înşela. mistrie i. de bruftuit şi tencuit. mit povestire fabuloasă; fig.
ceva fictiv; mitic strâvechi. mitoc v. metoc.
mitologie istorie fabuloasă des-, pre zeii şi eroii din vechime. mitorlân cârtiţă. mitralieră maşină de puşcat. mitroâcă guvidie (peşte). mitrofâr cu mitră (coroană). mixt compus, amestecat. miză pusătură în joc; miză a mizantrop ursuz, [pune miza. mizer nenorocit; mizerie sărăcie, necaz.
mizericdrdie milă, îndurare. mlacă mlaştină.
mlâjă răchită.	[moria.
mnemânică artă d’a întări me* moâcă, moâchie pui de broască;
sglăvoc (peşte); fig. neghiob. moâcre cireşe pietroase, drăgă-nele.	[bold.
mobil mişcător ; schimbăcios ; mobiliât mişcător; impozit m.
pe bunuri mobile. mobilier mobile într’o casă. mobilitâte uşurinţă de mişcare. mocăncuţă horă’ muntenească. mocârţă, mocofân mocan, mojic. mocârţân muntean; bădăran. mocnit înăbuşit; fig» tăcut, re-modâlcă gâlcă.	[tras.
mod
— 141 -
mon
modalitâte mod, fei d’a fi. modârlăy modârlân mojic. modâl pildă; modelă a forma din pământ s. ceară figura de reprodus în bronz sau marmoră; a potrivi după. moderâ a potoli; a micşora. modernism râvnă d’a produce un lucru potrivit vremii sale. modoran morocănos. modulă a varia tonul. mofluz falit; mofluzi a da faliment s. mofluzlâc.	j
moftolâg flecar; moftologie pa-lavre; mofturos cu nazuri. mogândeâţâ stafie. moglân mojic.
mogorlf mogorogl a mormăi; a se îmbufna; a cârti. mohair (mofcr) stofă de lână ţesută cu păr de capră din An-mohoândă a. toantă. [gora. mojdreân frasin de munte. molâ judecător mohamedan. molân grindel (peşte). molâr, dinţi molari măsele. molecâlă părticică de corp ce poate exista liberă. molivmă molimă, epidemie. molfăi a mesteca (despre cei fără dinţi). molnianlc carte pop. care prezice viitorul după fulger. moloşăg moină.	[noase.
molotru, molură fel de legumi* moloz dărăpănătură dela ziduri. molâsc animal nevertebrat. momentân de-o clipă; deocam-mâmilâ namilă.	[dată.
momîţă momeală.
momiţărie maimuţârie. monâdâ snbst. indivizibilă. monărh cap al monarhiei, al statului ce-1 stăpâneşte. monâstic, monahâl călugăresc; grade monahale: monah, iero-diacon, arhidiacon, ieromonah, sincel, protosincel, arhimandrit. inondir uniformă de ostaş. [nete. monetărie loc unde se bat mo-monism »sistemă cu scop d’a explica universul prin un unic element. [vas de răsboi. monitor povăţuitor; titlu de ziar; monoclu ochelar cu o sticlă. monocârd i. muz. cu 1 coardă. monografie scriere specială de» spre un lucru. monogrâmd figură din litere principale ale unui nume. monolit lucrare dintr’un singur bloc de peatră. monolog vorbire cu sine însuşi» mondm, arit. un singur termen. monomanie nebunie în care o singură idee absoarbe mintea; monomăn lovit de m. monometalism sistemă ce sta-toreşte curs legal numai p. o monetă; bimetalism p. amândouă (aur şi argint). monoplân aeroplan cu o singură suprafaţă plană, [legiu. monopol drept excluziv, privi-mânorim cu o sigură rimă. monoteism închinare unui singur Dumnezeu.	[ticos.
monoton în acelaş ton; fig. plic-
mon
— 142 -
muc
monstruozitâte pocitură, grozăvenie.	[a	întărită.
montă a întocmi; a pregăti;//£. montanistic privitor la mină. monumentâl măreţ. morâl de moravuri; care are bune moravuri; spiritual. morală ştiinţă despre moravuri; dojană;, învăţătură; morâl facultăţi morale.	[ravuri.
moralist care se ocupă de mo-moralitate însuşire de moral. morânglăv (porumb) cu cocean mare.	[tribunal.
morătoriu amânare dajă de un moravuri deprinderi fireşti s. dobândite; fel de trai. morbid bolnăvicios; morbidtţă gingăşie; mlădiere. morfină akaloid de opiu; morfi-nism intoxicare cronică cu m. morfoli a molfăi; fig. a strică. morfologie studiu al formei vieţuitoarelor; gram. partea despre felurile de cuvânt. morgă loc unde se expun cadavre omeneşti. morganâtic de mâna stângă, (căsătorie) între persoane de condiţii diferite. moricb fr. castaniu, brun. mormoloc moacă; fig. broscoi. mortalitate nr de morţi într’un anumit timp. mortasipie od. zeciueală dela cântăriri de mărfuri. mortieră tun mic. mortifică a slăbi pe; a supără. mortuâr relativ la morţi.
mosc mamifer având sub pântece o beşică de mat. miro-! moschie geamie, [sitoare, mosc. moschicesc muscălesc. moşmon moşmol, mişcul.mosto-chin (plantă). moşmoli, moşmăndi a migăi. moşneăn râzăş, mic proprietar. mosoc câne ciobănesc. Moş-Teâcă poreclă p. militari cu obiceiuri învechite. moştean moştenitor; moşnean. moţiune propunere în adunare. motiv pricină; îndemn; subiect. motocel mic mănunchi. moţochinds cu moţ mare. motocicletă bicicletă cu motor. motocosi a. a încurcă, a cocoloşi; fig. a se îmbătă.
| motoflete somnoros, nătâng.
I motor care dă mişcare; fig. îmbolditor. motoşcă ghem; jurubiţă. moţpăn ştrengar. movilâi movilă mare, mormân. mozaic lucrare din bucăţele formând figuri; fig. scriere din bucăţi cu subiect diferit. mozaic a lui Moisi, judâic. mrejui a urzi. [caraghioslâc. mucalit caraghios; mucalitlâc mucarer od. învestire din 3 în
3	ani a Domnilor din principate şi birul plătit turcilor. mucava carton. muchelef elegant, fercheş. mucheri rândeă.
mucâză pieliţă mucoasă; muco· zitâte mâzgă.
143 -
muz
muezin preot turc care strigă din qiinaret ora de rugăciune. muftiu, Marele m., Şelcul·islam tâlcuitor de coran. muhaier v. mahair. muhurdân vas în care bărbierul spală capul. muhurdăr od. secretar al Curţii. muhurel mohorel, negru. mujdeâ, mujdele ştiri, veşti. mulaj turnare în tipar. multiplicând nr. de înmulţit; multiplicator nr înmulţitor; multiplu nr ce cuprinde pe altul de mai multe ori fără rest: Bem. dela 2. multiplicitâte număr mare. mumbaşir v. bumhaşir. mumie cadavru păstrat prin bal-samare; fig. om fără putere. mumifică a schimba în mumie;
fig. a slăbi, a se sgârci. [său. mungerie fabrică de lumânări de municipal consiliu m. administratori de municipiu; servitor municip. [rie; biroul ei. municipalitate magistraţi, primă-municipiu (la romani) oraş supus Romei, dar cu anumite drep- | munificenţă dărnicie mare. [turi. i muniţie provizie p. arme. munte depietâte casă de împrumut pe zăloage. murâl relativ la zid s. la mur. murgănă vacă murgă.
Murgilă duh ce umblă în amurg. muribund pe moarte.
miirsă blastrvţ femei nurlii * ^us pe obraz de fagurilor sţ* apă din spălarea dinţi de ca\y*rşi; muscă (pe
mursecă a '
musaca carn^^â (despre feare).
gele vinete, tocată ca patla-muscâl fluer muscalagiu trestie; nai; muschetă flitiu are cântă din ei’ dat cu mu^; muschetăr sol-muschetărle cU ă> muşcâi od. catfcărcare de mus-muselină stof**r.	[chete.
muşîr gener^jj f. subţire. muşifâ viernJsim turc. muşmulă fri^ eţ· muşteâ, muşfy moŞmol.
. lea şi băt^6« i. p. netezit pie-musteâlâ stru& talPai fig· izbire.
teasc; mierii s drobi ţi în mustitoâre a** * stoarce must. muştuc zăbal^at de stors.
ce se puti^ i capătul trâmbiţei musul musejj lQ Sură· mutâtis mut№- [rile necesare. mutefericâ o^ dis cu schimbă-sultanului, * călăreţ din garda mutilă a cii^w mutuăl reciţ^'1» a sluţi. muţunâche ţj°c> împrumutat.
drăguţ. °mnişor; lucru muză zină;	[raţie.
muzeu mare £· poezie; inspi· muzică de C{[ °Iectie de artă· strumente fară p. câteva in-muz. de oi?Pre deosebire de hestră şi corală).
N	—	144	—	năs
N
N cifră romană = 900; abre-viare p. Nord; N. N. nume necunoscut. [dia; bogătan. nabab titlu p. guvernatori în In-năboi a se revărsa, a potopi. nacafâ neajuns; soarte. nâclăi a se umplea de murdărie cleioasă; năclăios cleios. nâcru sidef.
tiâdă momeală; adaos. nădăi a. a presimţi, a mirosi. nadiceâncă fel de trăsură. nadir punct ai cerului sub picioarele noastre; opus zenit, nadoleâncâ soi de găină din Anadol. nafeâ blană dela pântece. naft v. neft.
naftalină idiocarbură solidă. nâglugă astm.	[citură.
nâgodă neajuns; ciudăţenie; po-nahlâp mo. vârtej de apă. naht peşin, în numerar. nai fluer de trestie cu 7 găuri;
i.	de fiu ere lipite lângă olaltă; naingiu lăutar cu nai. naiâdă zină de izvoare. năiem simbrie; năieml, năimi a tocmi cu simbrie. naiv simplu şi firesc; prosticel. năjit durere de urechi. nămâe (Băn.) vită măruntă. namâz rugăciune mahomedană. namestie dependenţe, a. supra-edificate.	[uriaş.
nămet grămadă de zăpadă; fig. nâmilă fiinţă uriaşă; colos.
nanchin ţesătură galbenă de I nandralău ştrengar, [bumbac. nâos naie de biserică: dela intrare până la altar. năpârstâc mo. degetar. năpâstă învinuire netemeinică;
nenoroc; od. dare. [prigoni. năpăstui a învinui; a asupri, a nâplăire vis urât şi îngrozitor. năplâţ obadă de roată.
I napristân iute, îndată, j nărăcliţă mânecar bisericesc.
I nărâmză fel de portocală; nă-1 rămzUif naramgiu portocaliu,
I	naraţiune povestire, [stacojiu. narcis plantă decorativă, zarna-cădeâ.
narcotic adormitor; subst. adormitoare; narcâză somn produs de un narcotic. nard fel de rădăcină aromatică. nargheleâ lulea orientală a cărei ţeavă trece printr’un vas cu apă parfumată narghelegiu od. boerinaş care aducea lui Vodă nargheleaua. nart od. preţ fix; fig. cumpăt; nariicâ v. advon.	[început.
nărtâs năsos. nâsâdâ faţă de arie. năsălie targă de pus sicriul. năsărâmbă prostie. năsbutie poznă. năsilnic mo. cumplit. năstâv mo. inspiraţie; năstăvi a purta, a conduce. năstrâpă cană. năstruşnic straşnic. năsut botos, obraznic.
nat
— 145 -
neo
natalitâte naşterile în raport cn nrul de locuitori. naţionaliza a face naţional; a trece în folosinţa unui popor; a ajută întreprinderi în acest nativ din naştere; curat. [scop. uâtrâ urzeală între iţe şi sulul dindărăt. nâtru carbonat de sodă natural. naturaleţă nemeşteşugire, firesc. naturalism realism, imitare a naturii aşa cum este. [naturale. naturalist care se ocupă cu ştiinţe naturalizâ a da unui străin drepturile locuitorului de baştină; a (se] obişnui. nâude nâvede nagrăul pământului urs uriaş s. altă fiinţă din poveşti; fam. prost. nâut fel de mazere; năutiu galben deschis. nautic relativ la navigaţie. nâvă corabie; navigă a călători pe ape.
navâl relativ la vase de răsboi. năvârlii furii, năbădăi; nâvârlios. nâvlu plată p. transport pe năi. năvoloâcă ogor arat a doua oară. nazâl a nasului, din nas. [rău. nazâr bunăvoinţă, hatâr; nărav nazir od. comandant de cetăţi turceşti; vătav peste ţigani. neăgă-rea fiinţă certăreaţă. neant fr. nefiinţă, nimic. neavenit fără valoare. ne bis in idem lucrul hotărât odată prin lege nu se judecă* a doua oară. [nedistincte. nebuloâsă grămadă de stele
nebulos neguros; fig. nedes-nebunâriţă măsălâriţă. [luşit. necesâr neapărat, trebuitor; cutiuţă cu lucruri necesare. necesită a face necesar, [părată. necesitâte nevoe, trebuinţă nea-necrolâg pomelnic; notiţă despre moartea cuiva. necrologie listă a celor morţi. necromanţie arta pretinsă d’a chiemâ morţii p. a ghici vii-necropâlă vast cimitir. [torul. nectăr băutură p. zei; băutură necucerire necucernicie. [f. bună. nefâst nenorocos. nefer od. poteraş; soldat. nefrită inflamaţie de rinichi. neft benzină; neftlu verde închis. neg negel; bătătură. negâţie tăgăduire. negativ ce arată negaţie. In fotografie: chip pe sticla sensibilă de pe care se ia pozitivul (icoana cea adevărată). neghiniţă susan negru; pitic cât bobul de neghină. neglijenţă negrijă; nesilinţă. negociâ a face negoţ, a mijloci, a negriteân arap.	[trătâ.
neisăn lăutar cu naiul. nelăpceâ viţea de doi ani. nimet (iron.) neam, nemşiig. nemUe v. nămet. nemetbnie mătăhâlă. nemettţ văl, hobot, zăvon. nemţişbri fel de plantă. neneăciI, nineâcă mo. mamă. rieobrezult od. necircumcis. neofit de curând convertit. neogrec grec modern.
10
neo
— 146 —
noi
neolatin romanic. neologism vorbă nouă. neoplatonism amestec de idei din Platon şi misticism. nepotism abuz de putere întru a-şi părtini rudeniile. nepriget aprindere, foc, căldură. nepregetâre sârg-uinţă, hărnicie. neptuniân format prin lucrarea apelor mării. nerv fir între organele corpului şi creeri, conductor al simţului şi al mişcării; fig. putere, tărie. nervos de nervi; tare; supărăcios. nervură dungi în aripile insectelor s. pe suprafaţa frunzelor. nesăbuinţă nesocotinţă. [ferit. nesăbuit nebun, nărod; nesu-nesfeâ od. monetă turcă de ar-nestrujit cu scoarţă.	[gint.
net limpede, neted; curat. netâm-nesăm pe neaşteptate. netehârs deavol. netoţi ţigani nomazi; netoţietâm-neumân neomenos.	[penie.
neurastenic cu nervi sleiţi, bolnav de nervi; neurastenie slă-bie de nervi. neutrăl ce nu aparţine nici la unul nici la altul; neutralitâte stare de n.	[zădărnici.
neutralizâ a face neutru fig. a neutru neutral; ce nu-i acid, nici alcalin; gram. gen n., mestecat.	[şi iţe.
nevedl a trece urzeala prin spată nevralgie durere de nervi, junghi.	[nervos.
nevricâle atac dj£ nervi; nevricbs
nevroză boală de nervi. nezâm lege, regulă. nichel metal argintiu. nicotină alcaloid scos din tutun. nihilism nefiinţă tăgăduinţa credinţelor; distrugerea aşezămintelor sociale; nihilist anarhist.	[glorie.
nimb cearcăn, aureolă;/4?. fală, nimfă zină; gogoaşă, crisalidă. ninerâ a. a răsfăţa, a mădări. niprâlă pl. p. îngrăşământ viu. nirvăna nefiinţă. [p. halva. nişeşteâ, nişişteâ floare de făină nisipâriţă svârlugă (peşte). nit ţântă, cui; nitui a turti vârful lui.	[dată.
nitâm-nisâm, nisăm-mtâm deo· nitrât sare din acid nitric şi un oxid, salpetru. nitnc compus din azot şi oxigen. nitroglicerină ulei din glicerinfl şi acid nitric (dinamită). nitru silitră.
nivâl i. p. a afla direcţia orizontală; stare orizontală; fig. treaptă.	[gala.
nivelă a planisi, a netezi; a e· nizâm ostaş turc din armata re· niznai neştiutor.	[gulată.
nobiliâr de nobil; listă de nobili. nobliţă boerie; înălţime moralfl. nocturn de noapte. nocturnă romanţă melancolica. nod (în marină) unitate de măsură p. a determina iufealu nâdea drac (cu noadă), [vaselor. noiân nemărginire, necuprins. noiţă semn alb pe unghii.
147 -
Obl
nomâd neaşezat.	[miri.
nomenclatără culegere de nu-nominâl de s. după nume. nominalism doctrină după care terminii ce arată noţiuni sânt simple numiri.	[biectul.
nominativ, gram. caz ce arată su-nonagenâr de 90 de ani. nonparel caractere tipogr. mici de 6 (3) puncte. nonsins absurditate, [(plantă). noptiţă barba împăratului ndrcă vidră; blana ei. normă regulă, model; normâl obişnuit.	[ţară.
nostalgie melancolia dorului de nostimâdă ciudăţenie, poznă. notăbil de însemnat; fruntaş. notaţie notare, însemnare. notes (fr. notes) căeţel de în-notificâ a înştiinţa. [semnări. noţiune cunoştinţă, idee. notâriu cunoscut de toţi, public;
notorietâte cunoştinţă ob-novâc uriaş.	[ştească.
novaţiâne stingere a unei obli-novator înoitor. [gaţii creind alta. novilă a. pop. gazetă; v. nuvelă. novice care se pregăteşte de călugărie ; începător; noviciât starea lui. novitâte ştiri, noutăţi. [grada. nuanţă a potrivi coloarea; a nuâtiţă grad prin care trece o coloare între închis şi deschis; fină deosebire. [căsători. nubil ajuns la vârstă d’a se putea nud gol, desbrăcat; nuditâte figură nudă. ntU fără valoare s. efect. [tură. nulitâte)ucrn fără valoare; secă-
numărătâr nr ce arată câte părţi ale unităţii sânt în fracţiune. numerotâ a pune număr. numismâtică ştiinţă despre mo-nete; numismât care o ştie. numitâr nr ce arată în câte părţi egale se împarte unitatea. numalitic în formă de linte. nunciu reprezentant al papei în străinătate; nunciatură demni-nuneâ alunea.	[tatea	lui.
nupţiâl de nuntă. nurcă vidră; blana ei. [graţios. nuri drăgănele, lipici; nurliu nuvâlă ştire; povestire; nuvelist autor de nuvele.
o
oărba: la oarba! fuga! oărzăn drept în faţă; timpuriu. oâză loc de verdeaţă în pustiu; obcină culme. [fig. plăcere. obedâ a pune obadă la roată. obelisc monument egiptean religios (monolit) în 4 dungi cu ieroglife, ăcul CleopatreL obiecţiâne întâmpinare; obiectă a face o., a găsi vină. obiectiv real, aievea; ţintă, scop; lentilă; obiectivităte calitate de obiectiv.	[înfăptui.
obiectivă a lua drept obiectiv; a obleăgă mo. pârlog, paragină. oblic pieziş; oblicitâte, stare oblici a auzi, a afla. [oblică. obligă a îndatora. dbligă od. îndatorire de plată. obligatoriu care obligă.
10*
obl	-	148	—	ofi
obliteră a se şterge cu vremea;
a desfiinţa; a astupă. oblâng lungueţ.
obâd văcălie.	[conic.
âboe i. muz. de suflat cu tob obâl od. monetă greacă ;fig. ban. obâr curte; loc îngrădit; târg de vite; oborel ţarc. [p. năvod. bbor sfoară cu bucăţi de plumb oborbc, oboroâcă bâDiţă. obbt parte de oplean la sanie. obrâţ făşie de pământ. obreâjă loc ridicat. obricâriţâ tain p. cai, porţiune;
a tăia din 0. a reteză din pofte. obroc baniţă; nutreţ (de ovăs). obrocl a da obroc; a fermecă;
a prevesti. obscen neruşinat, porcos. obscur întunecos; necunoscut. obscurantism sistemă d’a ţineâ poporul în întunerec. obsecrâţie figură prin care se cere ajutor. obsedât apucat de o idee, ne-pâciuit; obsesiune stare de o. observatâriu aşezământ p. observaţii astronomice şi meteoro-obstâcol piedecă.	[logice.
obstetrică artă de moşit. obstrâcţie împedecare; astupare. obtuz tocit; unghi mai mare decât qel drept. obuz proiectil explosibil. ocarină mic i. muz. de suflat. ocazionâ a prilejui. occipitâl dela ceafă. oceân mare întindere de apă; noian; sânt 5 oceane: atlantic, pacific, indic, îngheţat de nord âcină loc de moşie, [şi de sud.
ocniţă firidă la sobe. ocâl od. judeţ; o. de câmpie plasă; o. de munte plai. ocolâş locuitor de ocol; od. sub-bcru argilă p. culori, [prefect. octaMru corp cu 8 feţe. [pagini. octâv format de tipăritură în 16 octâvă strofă de 8 versuri; muz.
interval pe 8 grade. octofbr purtător de lectică. octogbn cu 8 laturi, [tră ochi. oculâr de ochi; lentilă de că-oculâş altoi, hultoană. [tră ochi. oculist medic de ochi. ocult ascuns, secret. odă cântec de laudă, [matică. odagâci săpunâriţă; subst. aro-odagiu odăiaş, servitor, [harem. odaliscă servitoare sclavă din odâr! strigăt de gonit cânele. odgon funie groasă; od. măsură de 16—20 stânjeni. odios scârbos, respingător. odobâe mo. car ţărănesc. odobeâlă închisoare, dubă. odomitru i. de numărat paşii. odorânt plăcut mirositor. odorât simţ al mirosului. odorbb coş de pescuit. of&nsă ocară, necinstire. ofensivă atac, năvală [ţişă; oferi a propune, a da; a înfă-ofărtă prop.; ofertăm oferitor. oficiă a celebră; a sluji. oficiăl ce se anunţă de o autoritate publică; oficibs ce e inspirat de ea.	[toriu.
oficină loc de lucrare, labora-ofis od. decret domnesc.
Ofr
— 149 -
ope
ofrandă prinos; dar. ojtalmie inflamaţie de ochi. ogârnic ca ogarul, subţire şi iute. ogârsit uscat, sfrijit; sgârcit. ogeac horn, coş; od. ostăşime. ogheal mo. plapomă; zdrenţe. ogivă două arcuri formând unghi ascuţit; ogivâlin formă ogod odihnă.	[de	o.
ogol a (se; linişti. ogor agru rămas un an nesă-mânat; păşune; ogorl a brăzda. ogrlnfi rămăşiţe de nutreţ. ogiir pează bună, noroc; ogar-llu norocos. ohâvnic de neînstrăinat, [cinat. otârn zeciueală p. morar la mă-oierlt od. dare p. păşunat de oi. olăc curier; cal de poştă; de o., olăceşte iute; olăcâr ştafetă. olâti mo. voinic. olastiseâlă linguşeală olât moşie şi ce-i aparţine. olfâctic de miros. olicăi a se tângui. oligarhie stăpânire în mână unui mic număr de familii bogate. oligist oxid de fier. olimpiadă timp de 4 ani dela o serbare la alta (od. la greci). olimpian din Olimp; fig. măreţ. olimpice jocuri greceşti în oliv măslin.	[Olimpia.
olmân lichid alb p. spălat. olocâust ardere de tot a jertfei;
victima arsă; jertfă, [testator. olograf, testament o. scris de ololsă plantă grasă verde tot-olum vad.	[deauna.
omâgiu prinos; supunere.
omătute fel de ghiocei. omeăg aconit.
omeopatie sistemă de vindecare cu deviza: Similia simllibus curantur (Lafelul se vindecă prin laf6l); v. alopatie. omilbtică voroava amvonului. omilie predică; omiliâr colecţie de omilii. omisiune trecere cu vederea. omite a lăsa la o parte. omnivorei se hrăneşte cu carne şi vegetale. omogln de acelaş fel. omolog egal, aşezat la fel. omologă a adeveri prin autoritate judiciară s. administrativă un act. omonim, omonime vorbe cu aceeaşformă darînţeles diferit. omoplat lopăţică a umărului. onânie mo. pocitură. ondol a unduia, a se legăna. ondroc fustă.	[cu plată.
onerbs împovărător; cu titlu o. onlst cinstit, virtuos. onix agată fină.	[proprii.
onomatologle studiu de nume onomatopee vorbă formată din armonie imilativă. ontologie ştiinţă despre fiinţe. op operă.
opâc nestrăvăzător. [de luntre. opâc cui în care se prinde vâsla opăit ciob cu ulei şi feştilă. opâl peatră scumpă. opcinâ v. obcină.	[tăia.
operă a lucra, a face; med. a operă lucrare; dramă muzicală; teatru de opere.
ope
- 150 —
operetă comedie muzicală. opiât leac ce conţine opiu. opinie-părere.
opintici ciupercă mică albă. bpiu afion, suc de mac. [niei. opleân lemn ce leagă talpa sa oponent protivnic. opor parte de osie; fig. până la o. până în gât. opârniţă verigă dela osie. oportun prielnic.	[jurări.
oportunism purtare după impre-opozânt protivnic; opozit opus. opoziţie punere in faţă; împotrivire ; partid ce combate guvernul.	[a asupri.
opresiune asuprire; oprimă a opsăs mo. toc, călcâi. opta a alege; a dori. âptică partea despre lumină a a fizicei; perspectivă. opticiăn care face s. vinde instrumente optice. optimism fel d’a vedea lucrurile din partea bună. opulitit îmbelşugat, bogat. opuscul cărticică. opust mo. zăgaz. or (fr.) deci; acum. orâcol glas de zei; sfat enigmatic; sfătuitor. orâl cu grai viu. orând(ă) soarte. oranist baldachiu, uranisc. orâr făşie p. diacon la slujbe divine; plan de ore. orăstică măzăriche. oratdriu capelă, paraclis; muz. compoziţie de cuprins biblic.
orbită cavitate unde e pus ochiul; drum de planetă în jurul soarelui. [p. orhestră. orchestră a întocmi o compoziţie orchestră spaţiu în teatru între scenă şi part&r; muzicanţi. orchestrăţie felul instrumentării unei compoziţii. orcicâr laţ de ham; orcic răscruce de car.	[rească.
ordâlie od. probă judecăto-ordie od. tabără, lagăr. ordin poruncă; clasă; decoraţie; reunire de mai multe familii; mod.
ordinariât oficiu p. administrarea diecezei în bis. ap. ordonanţă a da ordin de plată. oreâdă nimfă a dealurilor. orgă mare i. de muz. cu claviatură; a. organe; organist care cântă din orgă. [citor. orgân parte de corp; glas; mijlo-organism alcătueală; organiză-oribil îngrozitor. [#£ întocmire* ârie plasă de pescuit. orientâ a însemna punctele cardinale; a îndreptă; a cercetă. orientalism cunoştinţe despre popoarele din Orient; orientalist care are asemenea cu-orificiu deschizătura, [noştinţe. original dela început; nou, particular; ciudat; text prim, lucrare ce nu e imitaţie. originär de origine; dela izvor. orizön(t) zare; orizontâl paralel cu orizonul.
om
— 151 —
otr
ornamente podoabe, împodobiri: arabesc
rârlirmt	aaaa	aaaaaam	aaaa
****** 11ţ	]nmn	uimii mnrir	uium
cinci foi * * * dinţat
'fff f
ghirlandă /
grec E5E5 imbricat
meândru “LFU"
ovale MOMO 0.00.3.00
perle
rozete ^ şerpuitoare
trifoi
volute
ornitologie parte a zoologiei oroâre grozăvie, [despre paseri. orografie descriere de munţi. oropsi a alunga, a dudui. oroscâp prezicere de astrolog la naşterea cuiva. orşâv ciorbă din fructe uscate. ori 10 parale, a 4. parte din leul vechi. ortâ od. regiment; ceată.
ortoepie rostire corectă. ortogrâfie fel d’a scrie corect. ortolân presură. ortomâti bogat; voinic. ortopedie artă d’a îndrepta cusur corporal.	[diş.
osătură schelet; fig, schele, po-oscilâţie clătinare. ospiciu casă de caritate p. neputincioşi; casă unde călugării primesc pelerini. ostâfcă concediu militar. ostâtic om dat ca zălog p. îndeplinirea unei făgădueli. osteit ostoi a (se) linişti, a înceta. ostentâţie fudulie.	[anatomiei.
osteologie parte despre oase a ostie furcă de pescuit. ostil duşmănos.	[atenieni).
ostracism exilare pe 10 ani (la ostriţe balustradă; leasâ. ostropăţ tocană de miel. otâc obor, ocol. otâtiji a stâlci în bătăi otârnie utrenie. otâştină od. dâre pe vin. otcup od. arândare de accize;
întreprindere; fig. monopol; otcupcic care lua în otcup. otic, oticâu deştelenitoare, scormonitoare (la plug). otihni a gâfăî.
otinci a (se) osteni. [seamă. otnoşinie od. raport, dare de otomână canapea oţopină mârţoagă. âtova drept, neted; într’una;
fig. plictisitor.
,,ojţreâpă zdreanţă. oltvcol rotocol.
otu
- 152 —
pal
otuzbir joc de hazard. ovâr ouar, organ unde se formează ouăle. ovâţie urare, onoruri. ovipâr ce naşte din ou. ovoid ca oul.
oxid combinare a unui corp cu oxigenul; oxidă a schimba în o. oxigin gaz incolor, cu azot formează aerul atmosferic. ozocherită ceară de pământ. ozon oxigen condensat (Os).
P
pacea od. blană.	[dră.
pacea(v)ură zdreanţă; bulean* pachebot vapor repede. pachSşti bretele, cozondroace. pachiderm mamifer cu piele groasă. paciint. răbdător; bolnav. pâcişe mo. câlţişori. păclie cojoc lung. păclisit diavolesc. pâclâs cu pâclă, neguros, (niţă. păcârnită vas de păcură, smol-pact învoeală, contract. pâdină loc jilav muntos. padişâh titlu p. sultan, [cirigători. paftâ copcă, cataramă; paftâle pagina a însemna cu nre paginile; paginatdr care prerupe (tip.)	[orient;	idol.
pagodă templu în extremul păhârnic od. mare boer de divan; păhărnicdl od. slujitor la masă. pahonţ mo. cărăuş; fig. mojic.
paiâ v. haleâ.
paiântd construcţie de lemn (talpă, stâlpi, grindă) ear câmpurile întregite cu zidărie. pâic od. soldat de gardă. paieric (’) od. apostrof. pâies perciuni (la evrei). păioâră văl.
pair (p6r) od. membru al camerei în Franţa şi Anglia. paj copil de casă. pâj crestătură, scobitură; pâjui a scobi, a ciubuci. pâlă od. sabie; furcă de fân;
făşie; toane. paladin od. cavaler, viteaz. palâdiu statuea zeiţi Pallas ocrotitoarea; fig, ocrotire. palafit clădire pe stâlpi în locuri palustre. palamâr funie groasă. pălămâr crâsnic, paraclisier, făt. palmchln scaun portativ. palatin od. titlu p. demnitari; guvernator; magnat regent; muntele p. colină în Roma veche.	[palatin.
palatinât provincie s. funcţie de palavâtic nebunatic. pâlc regiment; ceată. pâlce vergi, nuele. [soare veche. paleografie artă d’a tălmăci scri-paleontologie ştiinţă despre fosile.
paleoslâv de vechea slavonă. palestră od. loc s. exerciţii de gimnastică.	[lori.
palăă disc p. potrivire de co-paliâ a tăinui; a alină. paliativ alinător.
pal
- 153 -
par
palicâr voluntar grec în răsboiul de neatârnare; viteaz. palimpsest codice rescris. palingen{ez)ie renaştere. palinodie retractare. palisâdă palancă, zăplaz, uluci. palisândra fel de arbore. pâliţă prăjină. palm palmier, curmal. palmâc od. măsură = Va dintr’o palmă — y8 stânjen. palmât în forma palmei. palmipid înotătoare (paseri). palpâbil ce se poate pipăi \ fig. palpită a svâcni.	[vădit.
pâlş chiţoran alb. păltiâr agriş.
paludeân, palmtru băltăreţ. pâlui a desţeleni. pambriu stofă de lână; testemel. pamflit scriere batjocoritoare. pan- (prefix) total, universal. pan od. domn; titlu p. marii boeri.	[auto.
până (fr.) oprire neaşteptată p. panaceu leac universal. panachidă parastas. panaghie pâne pe măsuţa (pa-naghierul) înaintea icoanei Maicii Domnului. panaghiân ornat arhieresc. panamâ pălărie din frunzele unui arbore din Ponâma ;/>£*. mâncătorie de bani. panaris aprindere la unghie, sugiu, sugel. panâş peniş; moţ. pancartă tăbliţă, placat, [cului. pancreâs glandă în dosul stoma-pandâlii, pandolii năbădăi.
pandede colecţie de legi romane.	[muitoare.
pandemâniu iad; adunare lăr-pandispăn fel de turtă. pandocrâtor icoană pe iconostas ce înfăţişează pe lsas ca Dumnezeu şi împărat. panegiric cuvântare de laudă. paner coş.
pângâr urât, spurcat. pangermanism sistemă politicăde a împreuna într’un stat popoa-pânicâ spaimă, [rele germane. panoplie armătură; colecţie de arme ca podoabă. [parate. panâptic hală de figuri şi pre-pansament legătoare, oblojeală. panslavism sistemă politică p. a împreuna într’un stat popoarele slave.	[lostenii.
pantahuză carte de adunat mi· pantazii toane, capriţii. panteism sistemă ce identifică dumnezeirea cu lumea. panteân templu consacrat zeilor;
totalitatea lor.	[pard.
pânteră feară din genul leo panţir od. ostaş în zile; călăreţ pantomimă artă a gesturilor;
pantomim actor de p. pănuşiţă năgară. papainâg par; pantof de lemn. papanâş mo. găluşte cu brânză;
trifoi. [făceau foi de scris. papirus plantă din care od. se paporniţă clondir înfăşurat cu stuh; coş.	[şarlatan.
papugiu fabricant de papuci; pară a ocoli, a se feri.
par	—	154
parâbolă pildă; linie curbă în formă de 7« de elipsă. paraclis capelă; rugăciune. paradigmă exemplu. paradisiâc de paradis. paradosi od. a învăţa. paradox părere contrară părerii părădui a risipi. [comune. parafă a pune parafă, a semna pârâtă floare de iscălitură. parafernă averea femeii necuprinsă în foaea de zestre. parafină subst. moale ca ceara. parafrază a tălmăci pe larg. parăgen pământ necultivat. paralăxă unghi format de 2 linii: una pornind din centrul pământului, alta dela ochiul observatorului.	[nare.
paralU alături; paralelă asămă-paralelogrâm patruunghi cu laturi opuse paralele: patrat, oblong, romb, romboid. paraliză a lovi cu paralizie s.
dambla;//^. a împedecâ. paralogism greşală de judecată. paranimfă soră de mireasă. paranteză frază adăogată ; semnul ei (...); fig. abatere, [nire. parapânghelos veşnică pome parapet zid de apărare; par-maclâc.	[nemulţumit
parâpon od. jălânie ; paraponisit parascovdnie născocire, [teatru. parastul od. a reprezenta în paratoner apărător de trăsnet. paravân scutitor (mobilă); fig. parâxân necaz; curios. [scut.
par
parazit trăitor din sucul altuia;
lingău.	[trai	parazitar.
parazitar de parazit; parazitism pârcălâb od. guvernator de provincie; primar; a. profos, temnicer.	[vieţii.
Pârce 3 zeităţi stăpâne asupra parceii bucată, parte de stofă. parcelă a împărţi în parcele. parchet instituţie ce urmăreşte crimele şi delictele; local în acest scop; podeală simetric pusă; a. fel de ştofă. [bate. parcură (fr.) a cutreerâ, a stră-pardăf scândură subţire. pârdos leopard; fig. viteaz. pardositdr pietruitor. pareatcă petec, zdreanţă. păretâr covor la părete d’alun-gul patului. parbtis demisie.	[oraşe.
pârgăr od. consilier comunal în pâri: alp. = cu preţul nominal. păr ia la (la inzi) om din ultima castă; fig. desconsiderat. paricid ucigaş de părinţi; crimă parigorle od. mângăere. [de p. parimie proverb; ziceri din sf. scriptură; parimiăr carte cu asemenea cuprins. [verbe. parimiologle studiu de pro-parlp cal de călărit; cal lăturaş. parisilab cu silabe egale. parităte egalitate numerică. pârlăci înşelător, hoţ parlaglu argat de măcelar. parlamentă a urma tratative. parlamentăr de s. membru în parlament; mijlocitor, sol. parmăc gratii, zăbrele, ostreţe.
par
— 155 -
pas
parmaclâc grilaj, pâlimar. parmezân brânză italiană. pârnâe oală cu toarte; fel de struguri.
Parnas munte în Grecia veche consacrat muzelor. parodie imitare caraghioasă a unei scrieri; parodiâ a face p. paroi roi de roi din aceeaş vară. paronim vorbă ce samănă cu alta ca formă şi origine: distrug, abstrag, paronomâză figură de vorbe cu sonuri asămănătoare şi senz diferit: bogat de ani şi sărac de bani. parotidâ glandă (2) aproape de osul maxilar inferior. paroxism culme de boală etc. pârpălâc carne la grătar. parpalec plăcintar grec; grec. pârpăli a pârjoli, a arde uşor. parpanghel ţigănuş; parpangică ţigănuşă. pârpăr od. dare pe buţi de vin. pârpâr, pârpâră ploae repede văratică; poftă. pârpăriţă bucată de fier la capătul fusului de moară. parşiv răpănos, râios. pârţâg mânie cu toane. partaj act despre împărţirea unei moşteniri. parte civilă, se constitue p c. cere despăgubire p. ce ea ce a suferit. parţiâl numai în parte; părtinitor; parţialitâte părtinire. particulă părticea; prepoziţie; silabă.
particulâr propriu; specific; persoană privată.	[sebită.
particularitâte împrejurare deo~ partid grupare de persoane cu aceleaşi interese. partidă parte; petrecere, excursie; fel de a purta regi· strele.*	[tot.
partitiv ce arată parte dintr’un partitură, partiţie toate părţile unei compoziţii de muz. pe portative suprapuse. partner tovarăş; asociat parucic od. sublocotenent. pârv cu lână scurtă. pârva, perva de întâia calitate.. pârvâc stup ce roeşte întâi. parveni a ajunge; a izbuti; parvenit ajuns, îmbogăţit. pasâj galerie acoperită p. tre-cători; parte din scriere. păşă demnitar turc în fruntea unui paşalâc; paşalâc provincia lui \ fig. despotism. pasibil ce poate fi supus la. păşin mo. înfumurat. pasiona a înfierbânta, a exci>â. pasionânt care pasionează; pa-sionât cu pasiune; pătimaş. pasiv ce nu lucrează; pasiv(e) datorii.
paşii mo. a dispărea; a şterpeli. pâslit de pâslă; pâslos ca pâslă. pasmănt posomânt, găitan. paşbll te cară! marş! paspoâl galon, şiret, şnur. pâssim ici colo. păstăi creion; desemn cu p.; poezie descriptivă; drobuşor.
pas
- 156 -
ped
pasthtă a. prăjitură cu carne tocată.	[s.	medicament.
pastilă bombon cu suc de fructe pastişă fr. a imita. pastramaglu vânzător de pa-stramă (carne sărată afumată); pâstru păstrare, cruţare, [mojic. pâstîiră a. şorţ dinapoi. pătâcă mică monetă de aramă. paţachină salbă moale, arbust. patalamâ (iron.) diplomă. pataramă pătărânie, păţanie. patâşcă pat de mort. pat cu polog baldachin; pat portativ pe chingi. patent vădit.
patentă diplomă; certificat; dare. patentâr autorizat cu patentă;
patentat care o plăteşte. pateră vas la romani p. sacrificii. paternitate stare de tată, s. de autor. patHic mişcător. patiserie meserie de cofetar. patiţă talpă de galonţ. [boale. patologie parte a meaicinei d. pâtos mijloc oratoric de a mişca;
afectare. patres (ad), dus ad p. mort. patriârh cap de familie în T. V.; titlu p. capi ai bisericii ortodoxe; fig. venerabil bătrân. patrician nobil, boer; fam. câr-nai mare. [fig. dar firesc. patrimâniu avere părintească; patristică,, patrologie parte a teologici despre Sf. părinţi; literatură bisericească veche. patronă} ocrotire, protecţie. patronimic (nume) de familie.
pătul strat; grânar; pătulea. soi de mere, «maşânsc». pâucă tobă mică. pauperism stare permanentă de lipsă; sărăcime.	[bători.
pâas a. vin dat preotului la săr-pauşâl a. sumă de bani ca acoperire de anumite cheltueli. pâvă a. clin.
pavâ, pavelul a pardosi, a pie-trui; pa\eă pardoseală. pavilion cort, căscioară; steag;
ureche exterioară. [guri. pavoază a împodobi cu stea-pavogăd sistemă de note în muz. orientală (pay vu, gay di, ke, zoy ni, pa), pazâr od. târg, piaţă. pazarghideân od. târguitor; pa· zarlâc târgueală. pazărnic od. poliţai. pazvangiu, pazvantliu ostaş din ceata lui Pazvantogîu (1797); fig. jăfuitor. peân\mnv Apollo. [domnească. pecetluitură od. act cu pecete peci învoeală de cununie. pectoral de la s. p. piept. pecuniar bănesc. pedagogie ştiinţa despre educaţie; artă d*a’învăţa pe alţii. pedălă aparat pus în mişcare cu piciorul; tălpig. pedânt care ţine le amănunte, s. afectează erudiţie. pedantâsc ce samănă a pedant. pedepsie epilepsie, stropşeală. pedicur curăţitor de bătături. peduncul coada floarei, pedicel.
— 157 -
per
pegâs (mit) cal cu aripi, calul poeţilor, [fabricat de porţelan pegmatită peatră granitoidă p. pehlivân od. jucător pe funii;
fig. şarlatan; pehlivănie. peiorativ ce măreşte răul. peizâj privelişte; tablou cu vederi câmpeneşti. pelagianism învăţătura călugărului eretic Pelagiu [sec. 4] care tăgădueşte păcatul strămoşesc.	[gine	rea.
pelâgră boala săracilor, pecin-peleriti cătâtor la locurile sfinte;
pelerinâj călătoria sa.
Iielerină manteluţă, guleraş. păleş îndoitură la nădragi p.
brăcinar. peletic pensulă de olar. peliculă pieliţă, pojghiţă. pelincă scutec, faşă. pelteâ, belteâ fel de magiun din peltic bâlbăit. [must de fructe. pembt roşu deschis; fig. ciudat. penâl pedepsitor. penalitâte pedeapsă. [cămin. penâţi zeii casei la romani; fig. pendânt lăturaş (obiect de artă pentru simetrie). pendint% pendinte neterminat. pendulă corp ce face oscilări atârnat de un punct; ceasornic cu pendulă. penă unealtă de pictat. penibil nep'ăcut; dureros. penitenciâr închisoare p. a reforma creşterea deţinuţilor. penitenţă căinţă; pedeapsă. pensiân, pensionăt institut de educaţie împreunat cu internat.
penswnâr trecut la pensie; elev în pension ; plătitor p. hrană şi locuinţă. pentaddru corp cu 5 feţe plane;
pentagbn figură în 5 linii. pentagrâmă 2 triunghiuri între-crucişate. pentamăru vers de 5 picioare. pentateuh 5 cărţi ale lui Moisi. penticostă Rusalii. penticostâr carte cu rândueala serviciului divin din Paşti până în Rusalii.	[mină.
penumbră stare de puţină lu-pepiniără răsadniţă p. pomi;
fig. loc de pregătire. peplum, păplon od. mantă fem. păpsină suc secretat de stomac. percâl mat. tare de bumbac;
percalină mat, de căptuşeli. percipe a simţi, a pricepe; a strânge bir. perceptibil ce se poate observă. perceptibilitâte putere d’a cuprinde cu simţurile. percăpţie pricepere; birou sau slujbă de perceptor. perceptor încasator; vameş. percă bălţat. perchiziţie cercetare. perdâf stropire p. a da luciu; răsătură in răspăr; a da un p. a dojeni.	[plică.
peremptâriu d e c i z i v, fără re-perfkt desăvârşit; perfectibil ce se poate perfecţiona. perfid viclean, trădător. perforâ a găuri. performânţă rezultat, ispravă.
per
— 158 —
pes
pergamint piele preparată p. material de scris; hârtie de p., papirină. perghă compas; zidărie în se~ micerc; un fel de joc în cerc. pericârp înveliş la grăunţe. pericopă capitol din sf. Scriptură.	[linie.
periferie contur la o figură curbi-perifrâză figură de mai multe cuvinte în loc de unul: ziua D-lui (Duminecă), doamna nopţii (luna). perihelie punctul apropiat de soare în orbita planetei. perimâ a (se) perde un proces nepornit la vreme, [pescuit. perimit frânghie cu cârlige de perimăm contur. perinde capra trăsurii. [lungă. period restimp, fază; frază mai ptriâdic ce revine la timp fix. peripatăic care urmează doctrina lui Aristotel celce instruia umblând cu elevii. peripeţie întâmplare, incident. peripiscâ od. proces, cauză. periscâp tub optic p. a vedea şî obiecte ce nu ne stau în faţă. peristU galerie de coloane. peritoniu pieliţă ce învălue mă-runtaele; peritonită inflama-ţia ei.
perj prun; părjă prună; perjâr vânzător de perje; perjerie prunet. [de 4 (2) puncte. perlă mărgăritar; caractere tip. permanint statornic; permaninţă stabilitate.
permanganăt fel de desinfectant. permeăbil prin care poate străbate alt corp. permută a schimba; a înlocui. peroră a cuvânta pompos. perpendiculără linie dreaptă formând cu alta 2 unghiuri egale. pirper od. dare pe buţi de vin. perpetuă a veşnici; perpăuu con-perplăx nedumerit.	[tinuu.
persevera a stărui în. persiănă fel de jaluzea. persistă a sta neclintit; a dăinui. persâna grăta persoană la care ţine cineva; p. gratissima cea mai iubită. personăj om însemnat; rol. personalităte caracter personal;
om însemnat; pl. vorbe rele. personifică a atribui unui lucru însuşiri personale. perspectivă privelişte, vedere;
fig. nădejde. perspicăce isteţ, ager. perucă imitaţie de păr natural;
peruchiir frizer. peruzeă peatră scumpă albastră. pervaneă fluture de noapte. pervăz cadru, ramă. pervirs corupt, depravat. perverti a strică; a denatura. pervincă coronişte (plantă). peş val, parte dinainte a zidului;
coaste, nlă. peşcheş tribut; dar. peşchir ştergar, prosop. pesculnă heleşteu. [din lume. pesimist care vede numai răul peşingeâ, peşin în numerar. pestă ciumă; pestifer înciumat.
pes
pestelcă mu. şorţ, fotă. peşti a zăbovi. pestiienţă boală lipicioasă. pestilentiâl ciumos; lipicios. peştimăn mo. şal; şorţ (Basara-pestreţ preludiu, uvertură, bia). petâlă foiţă de corolă [cărâmb. peteucd legătură între leucă şi petimbroâsă bătătarnică (plantă). petit caractere de 8 (4) puncte. petrografie studiu despre roce. petrolifâr conţinător de petrol. pezevinchi verigaş, mijlocitor necinstit. piâstru leu vechi; monetă de argint la mai multe popoare. piaţetă mică piaţă. piâză prevestire. picânt pişcător; cu duh; nostim. picher grijitor la construcţii. pichet mic nr de soldaţi; joc de cărţi.	[căţele.
pichereâ, bibilică; stofă cu pi-pichirisi a (se) supăra. pici prichindel, ţică. piciorotig strâmb de picioare. pictii a nimeri, a lovi ţinta. picnic petrecere unde invitaţii au să-şi aducă bucatele de picotây picoti a moţăi. [acasă. picuş, fam. băuturică; câştig ne-pidosnic şod, ciudat [aşteptat. piedestâl temelie de înălţare. pielea-drăcului percalină; iron. piemti urlueală.	[spate.
pieptălâcă prepeliţă. piesă bucată; lucrare de teatru s. muzică; monetă. pietăte evlavie; pietbs evlavios. pietist membru al unei secte protestante.
159 —	pis
pigment materie colorantă. pigmeu pitic; figm persoană fără însemnătate. [pedestraş. pihâtă od. pedestrime; pihotâş pil bici; a. pisălog. pilâf mâncare de orez cu carne. pilafgiu mâncător de pilaf. pilâstru stâlp.
pilcă sul de uns literele de tipar. pili a frecă cu pila; a se îmbătâ. pildn portal, pildt cârmaci. pilotă plapomă de fulgi. pilotaj măestria de pilot; şcoală de p. unde se învaţă măestria d’a cârmui aeroplane. pinacotecă galerie de tablouri. pingeâ talpă; a punep. a înşelă. pintenâg cu pată albă la glezne (cal), [deschizător de drumuri. pionier soldat p. lucrări tehnice; pipă a. cep. slavină, cană. piperment rachiu de chimen. pipetă ţeavă de sticlă p. a scoate lichide dintr’un vas. pipită, pepită stofă cadrilată. piramidă corp cu bază poligonă şi cu laturi în 3 unghiuri unite într’un vârf; mormânt p. regi egipteni;	[uimitor.
piramidâl în formă de pir. fig. pirât hoţ de mare; piraterie ho-piripisi a răsfaţă. [ţie de p. pirită sulfară de fier. pirbşcă colăcel.	[mire.
pirotă (Băn.) moţăire; nedor-pirotehnie artă d’a face materii explosibile. [cosac golan. pirpiriu rupt de slab; pirpiri-pirui a face rulade. pisânie inscripţie; scrisoare;
pis
- 160 —
ple
pisăr od. scriitor în cancelarie; piscină pescărie; basin. [copist. pisicări a linguşi ca pisica. pişpiric a. mititel, micuţei (băn.). pişteâlă picurare. piştelniţă mocirlă, baltă. pişti a ţâşni, a picura. pistil organ femenin la vegetale. piston dop mobil. pistornic v. pristornic. pitâc ban de 5 centime; od. poruncă, diplomă, privilegiu. pitâr od. titlu boeresc; grijitor de brutărie la Curte. piţărăi colindători în noaptea de Crăciun.	[jitoare.
pitonisă Pftia din Delfi; fig. vră-pitoresc arătos; fig. colorat. pitpediche pitpalac. pituită muci, bale. pituşcă franzelă. pivotânt în formă de fus. plachie mâncare de orez şi piper. plafân a. tavan. piâghie glie.	[terar.
plagiâ a comite plagiat: furt li-plăieş grăniţer; muntean. plâjă ţărm întins de mare. plana a pluti în aer, a sta d’a-supra. [vârte în jur de soare. planită corp ceresc ce se în-planetold planetă mică. pianistă, planiglob harta cu cele
2	emisfere pe un plan. plânşă desemn, gravură, [sură. planşăă mescioară p. agrimen-plantâţie sădire; loc plantat. plantigrâd care calcă pe toată talpa, b. o. ursul. [getale. plantivâr care se nutreşte cu ve-
plăpău nătărău, guguman. plasă a aşeza, a pune. plâşcă reţea, plasă. plâstică artă d’a modelă figuri; plăstic bun de modelat, sculptural.	[forme.
plasticitâte calitate d'a luă plastogrâf falsifică tor. plastrdn parte dinainte la platoşă; piele s. pânză p. aco* rirea pieptului. plâtcă: a pune pi, a face Marţi. platformă a cop er iş; parte de tramvai etc. p. stat în picioare. platină metal preţios cenuşiu. platitudine anostie, prostie. platonic ideal, curat; fără efect. plâtoşă cămaşă de zale. platâu podiş, câmpină. plausibil de primit, de aprobat plăvâi, plăvân blond, băl. pleâjtură v. praftură, plean, pleâşcă od. pradă, jaf. plebe popor de rând. [romani. plebeu din poporul de jos la plebiscit od. decret adus de co-milia tributa; vot obştesc. plecăte greaţă. plecătoâre oae cu lapte. pled învelitoare. pledâ a apără cu cuvântul. plefturi a da cu prâftură; fig, a ocărâ. [de scriitori însemnaţi. pleiâdă grup de 7 stele; grup plenâr complet, întreg plenipotenţiâr împuternicit. plenisân cu sunet deplin. pleonâsm vorbă de prisos. pleşcân jăfuitor. plescăviţă beşicuţe pe piele.
ple
161 -
pol
pletoră sporire шаге de sânge; pleviţă scoabă, cârlig, [belşug. plevră membrană a plumânilor. pleurezie\xA\&m&\m ei. [însemnat. plevuşcă peşte mărunt; fig. ne-pliroforisi a se informa, a se plisâ a încreţi; a cată. [desluşi. plită vatră, cuptor. plixis plictiseală, urât. plocâd aşternut sub şea. [fân. ploşcoână porcoi, grămadă de plotog petec de piele. plâgniţă plug mic, râriţă. plurâle tântum vorbă ce are numai pluralul. pluralitate cel mai mare nr. plutocraţie guvern în care hotărăsc cei bogaţi s. financiarii; plutocrât puternic prin avere. pluton grupă de soldaţi. plutonic produs prin foc sub· pământesc. pneumâtic învelitoare de cauciuc p. obâda de roţi; maşina p-ă de scos aerul	[mâni.
pneumonie inflamaţie d e plu-poâpă soi de peşte. [slăbit. poâră sfadă, ceartă, pocăltit pocăneâ pârghie la joagăr. pocânzei a. însoţitorii mirelui. pochiheci întinzător la răsboi de ţesut.
pocinog început, safteâ; bocluc. poclrlă băutură rea. poclâdă pătură, cergă. poclău sac de pescuit, [pânză. poclit acoperiş de nuiele s. pocriş acoperemânt. podân mo. od. supus rus.
podărit, brodărit taxă de pod. podei platou, podiş.
podgheâz: a umblă în p-uri încoace şi încolo.	Igului.
podhârtiiţă parte de jos a ju-podilă podină, podeală, [stog. pbdină podeală; tăvan; parte de podişcă pod umblător, brod. podiu parte ridicată a poditurii. podmit nadă, momeală, [ţuire. podorâjnă od. mandat; povă-podvâl\*mne de căpătâe. podvoâdă transport gratuit. poemă lucrare în versuri. poet cel înzestrat cu darul poeziei; poetâstru poetaş. pofidă ciudă, necaz. pofiliă) curea ce trece pe sub coada calului.
poftori * repeta. [plugului. pogăntci băiat care mână boii pogârch pobârcl a spicui. poghibâlă lichea; ştrengar. poghircă fire mărunte de cânepă; mic.	[0*54	ha.
pogân măsură de suprafaţă = pogonâr lucTător la vie. [de vie. pogonărit od. dare p. pogoanele pogrebânie slubă de îngropare. pohodnic cal lăturaş. pohoeălă urdoare. pohâţ ţno. desfrânat. po/ărnic mo od pompier; po-jarnicle od. cazarma lor.
pojghi№ pieliţă.
pojijle gospodărie; fig· situaţie. pol căpâtâi, punCt unde osia pămantuluiui (închipuită) străbate suprafaţa.
11
pol	—	162
polaritâte însuşire de ac magnetic d’a se îndrepta spre un punct fix. polâtă mo. cămară; a. palat. polc od. regiment; polcdvnic od.
colonel. pâlcă mo. pieptar de lână. polemică aispută în scris; oo-lemist care polemisează. polen praf fecundător la flori. policândm candelabru. policrâm de mai multe colori. politdru corp cu feţe plane. polifonie ansamblu de voci s. de instrumente muzicale independente unele de altele. poligâm căsătorit cu mai multe femei în acelaş timp [limbi. poliglât cunoscător de mai multe poligril a c?deă (despre grâne). poligon figură cu multe laturi. poligrâf maşină de copiat. polimorf cu mai multe forme. polinâm (în algebră) mărime din mai mulţi membri împreunaţi cu + sau cu —. polip nume p. animale acvatice fără organe speciale de mişcare; umflătură cărnoasă. polipiir massă văroasă de polipi. politehnic(ă) şcoala sup. pentru ştiinţe.	[mulţi	zei.
politeism religie ce admite mai politică artă şi ştiinţă d’a guverna un stat; afaceri de stat; fig. iscusinţă. politicâle, fam. ştiri politice. polâg perdea la pat; a. cosit;
mănunchi. polologhie vorbă multă.
pop
polonic mo. lingură mare. polunâşniţă slujbă dumnezeească de miezul nopţii. pomineâţă pânză d’asupra us-ciorului la casă cu mort (Gafa rogea).	[fect.
pomojnic od. ajutor de subpre-pomologie cunoştinţe despre cultura pomilor. pomoştină mo. fund de car. pompă a scoate cu pompa s.
tulumba. pompă strălucire \pompe funebre casă ce îngrijeşte de înmormântări.	[piu ş. a).
pompân fundă; moţ (la chi-pomuşoâră mo. coacăză, stru-ponderăbil de cântărit, [gurei. ponevâs miop. (adâncătură. ponort ponorătură surpătură; ponâs greşală; batjocură; ponosi a defăima; a mânji, a uza. ponoslul a cârti. pont clipă potrivită; punct; loc; a vorbi în ponturi în pilde; a da p-uri a face aluzii. pontă a pune bani (la joc de cărţi) pe o carte. pontificâ a celebră, a sluji. pontifice mare preot. ponton vas plutitor pontonier soldat din trupele p.
construire de poduri militare. pop stâlp; stinghie. popâc! deodată! popândău, popânţ momâe. popârţâc butuc; prichindel. popinchi fel de ciupercă. popină movilă. popondâc stâlp la prispe.
pop
poponiţ volbură; opaiţ. popotă masă comună. poprire secvestru.	[rizâ.
popularizâ a respândi, a vulga-popularitâte favoarea obştei. por, pori mici găurele ale pielii; poros cu pori; porozităte afâ-porâv a. sburdalnic.	[nare.
porfir peatră roşie s. neagră. porfirin de porfir, de purpură. porghlc v. poghircâ. poricâle mo. poame, fructe. pornografie scriere desfrânată; pornograf care o scrie. porogânie snoavă; păţanie. portâl intrare mare la clădire. portâr-bâşa od. Marele uşier. portăril executor, a. jăcuţ. portativ ce se poartă; dicţionar p. în format de buzunar; 5 linii paralele p. note în muzică. pârtie tindă, galerie deschisă. portieră uşă la trăsură; perdeauă. porţiune canânică suma venitelor unui preot, pământul ale cărui roade le foloseşte. portofâliu obiect portativ p. acte ş. a.; funcţie de ministru. portoţrânc port unde importul e scutit de vamă.	[mare.
portulân carte despre porturi de porumbâc, porumb iu sur ro-poş mic turban, [şiatic; albăstriu. posâc moros, morocănos. posâd od. dare p. întreţinerea garnizoanelor.	[morii.
posddă regulator la pietrile posedât îndrăcit, prilostit. posâsie od. arândă; stăpânire actuală a unui bun; pământuri.
163 —	pos
posesiv ce arată posesiune. poşidic mărunţime, mulţime. poşircă, poslâţ liurcă. posluşnic od. slujitor, servitor. posmag mo. pesmet. posmâgî a (se) usca; a se mâhni. pospăeâlă spoeală pe d’asupra;
fig. lustru, uşurinţă. pospai praf uşor ce se lasă în moară; fig. puţinătate. pospolită od. nobleţă polonă. postă a aşeza, a pune. poştalion postilion, călăreţ de poştă; car mare. postament bază, piedestal. postâtă şir, brazdă; fig. mică depărtare. postdatâ a da o dată mai veche. postelnic od. demnitate de boeri şambelan; postelnicei ostaşii ce i comandă. posterior dindărăt; de mai târziu. posterioritâtelntâmpl. mai târzie. posteritâte viitorime, urmaşi. posteucă lemn p. a sprijini osia carului la uns.	[târziu.
postfhtum «după serbare», prea post hocy ergo propter hoc «după aceasta, deci p. aceasta», greşeală d’a considera drept cauză ceeace nu e decât antecedent. postmeridiăn de după ameazi. post nubila Phoebus «după nori soare», după rele bine. postoroăncă funie de legat leuca de cărâmb; fig. om de rând. postpozitiv ce se pune în urmă. postrungă crestat de ureche la postulănt care cere post. [vite.
lf
pos	—	164
postulât cerinţă.	[tatălui.
postum născut după moartea postură fel d’a se ţinea. potâbil bun de băut. potâsd idroxid de potasiu. potâsiu trleta 1 respândit în formă de săruri. [păzi la poteci. potecdş od. om înarmat p. a potenţa product din factori egali. potentât domn stăpânitor. potenţiâl ce stă în posibilitate nu în fapt.
poteră od. ceată de lefegii p. urmărire de	hoţi; poterâş	om
din poteră.	[pleşî.
poticăll a da	de	necaz;	a	co-
potnâgi tălpi	la	răsboi	de	ţe-
sut, iepe. [netă de 4 creţari. potor, vâtură, potofoâncă od. mo-potpurl bucată de muzică din fragmente; ghiveci de bucate; //£. amestecătură. [a găuri. potricdlă sulac, priboi; potricăll potroc, potroace măruntae de pasere ; fig. fleac. potrom&nghi v. bostromengher. potronic od. monetă polonă (= 10 bani).	[sături.
poturi nădragi cu găitane şi cu-povârnă fabrică de* spirt; povar-nagiu care lucrează acolo. povestic din poveşti, fabulos. povidlâ magiun, lictar de prune. povâdnic v. pohodnic. [se fuduli. poză a sta p. a face portret; a pozderie puzderie, pleavă; mul-pozitiv sigur, nendoios. [ţime. pozitivism filosof ie între marginile experienţei (după Aug. Comte). [merit, folositor. practic umblat, îndemânatic; ni-
pre
practica a face; practică aplicare de regule; experienţă, exerciţiu. practician cunoscător (de legi, de medicină ş. a.). praftură, prâftoriţă stropitoare p. fierul înroşit. pragmatica tinde spre acţiune; practic; istoriepr-ă arată cauze şi efecte; sancţiune pr. regulare dată de suveraD şi de-o adunare. [jeni = 6Va m. prăjină od. măsură = 3 stân-pralină zaharicâ din cremă şi ciocolată.	[veşti).
pramatie fig. minunăţie (in po-praporcic od. sublocotenent. prăşcău bădăran. prâsle cel din urmă născut. prâsni a pârâi, a scârţăi. prăştie, prâşcă unealtă de svâr-lire; prăstiâş care svârle cu ea. prăştllă şindrilă.	[prăjină.
prâştină rachiu de tescovină; prat livadă.	[scadă.
prăvăli prăvâlâc povârniş; ca-prăvălâtic râpos. prăvâţ od. călăuză, [vilă, legal. pravilniclsc, pravilnic după prâ-prâxis od. practică. [apost. prăxiu carte bis. cu Faptele prăzărîu, prăzuliu t'erde ca prazul (plantă leguminoasă). prealabil de făcut înainte. preambul fel de introducere. preâsenă curea sub piept la cal. preâtcă, pretce ţăruş p. faguri. precădere preferinţă. precâr nesigur, nestatornic.
pre
— 165 -
ore
precedent premergător; precedenţă, pildă.	|
precept învăţătură, povaţă.	j
preceptor instructor, meditator. ' precipită a repezi; a cădea; a a grăbi; a (se) aruncă; a (se) lăsă la fund. preciza a arătă preciz, întocmai. precâce copt înainte de vreme;
precocităte pripie. [cetare. preconceput format fără cer-preconizâ a lăudă, a apreţiă. precursor premergător; predecesor înaintaş. predestina a ursi, a meni. predicat ce se spune despre subiect.
predicţiune prezicere. [ferinţă. predilect favorit; predilecţie pre-predispozlţie înclinare. predmet od. privinţă. predoslovie od. precuvântare. preducea mo. unealtă de găurit şi de scos cue; gaură. preduf vrană la bute. preeminent superior altora. preexistă a exista dinainte. preferă, -ri a da întâetate; preferinţă precădare. prefiră a răsfoi; a trece în şir;
fig. a se strecură, [vorbelor. prefix particulă pusă înaintea prefiiste lemn ce desparte scocul morii de scocal sterp. preistorie cunoaşterea epocelor înainte de timpul istoric, se împarte în epoca de peatră şi de metal. prejudecă a judecă înainte; prevedea; a fi dăunător.
prejudiciă a aduce pagubă. prejudiciăbil păgubitor. prejudiciu prejudecată; păgubire;
părere formată fără cercetare. prelat demnitar bisericesc. prelimina a statori înainte, [tor. preliminăr ce precede, pregăti-prelucă, prelică luminiş. preluda a cântă ca introducere;
a improviză. preludiu introducere (muzicală). prematur înainte de vreme. premedită a precugetă. [piese. premieră 1. reprezentare a unei premise cele 2 judecăţi din care se scoate a 3-a: încheerea; presupunere. prenume nume de botez; la romanii nume ce precedă pe cel de familie. [preveni. preocupă a absorbi (mintea); a preopinent care îşi dă părerea înaintea altuia. prepeleăg par cu cue de atârnat. prepelici stog, f un dac. preponderă a precumpăni. prepozit căpetenie ; primul între canonici. [între alte două. prepoziţie vorbă ce arată raport prepuelnic bănuitor. prerafaelism doctrină estetică ce pune culmea picturii în operele înaintaşilor lui Rafael prerogativă privilegiu. [lână. preş ţâsătură groasă; şorţ de presbit care nu vede bine decât de departe.
presbiteriăn protestant care nu admite autoritate episcopală, ci numai de presbiter.
prc
- 166 —
pri
presbiteriu părtea bisericii între \ nae şi altar; corporaţie ce j stă în fruntea comunităţii bis. | la protestanţi.	j
prescrie a ordona; a copia; a ' pierde prin prescripţie. prescripţie paragrafisire, ieşire din terminul în care un drept se poate exercita; ordonanţă. presiune apăsare; înrâurire. prestânţd înfăţişare ce impune. prestâţie lucrare, muncă. p(r)estelcă şorţ. prestidigităţie scamatorie. prestigiu vază, influenţă. prestolnic pecete cu:
Is.	Hr.
Ni	Ka
apăsată pe corn de prescuri. presustvie od. tribunal. pretcăr sfredel.	[rant.
pretendent care pretinde; aspi-pretenţie cerinţă; înfumurare; pretetenţiâs înfumurat. preterâ a trece cu vederea; pretenţie trecere sub tăcere. pretext motiv aparent; pretextă a lua de pretext. preţioâsâ fr. femee afectată. pretoriăn ce ţine de pretor s. de gardă imperială; din Pretoriul săcuesc. pretbritt tribunal; od. cort de general în taberă. prevalâ a predomnî, a birui. prevaricâţie călcare a datoriei.
! prevenit împricinat; deţinut; în-i format înainte.
I prevenţie părere preconcepută ;
| stare de împricinat ţinut în-
1	chis înaintea judecăţii. preventiv preîntimpinător. prezervă a preîntâmpina. prezumă a crede, a presupune;
prezumpt presupus. prezumţie presupunere; părere prea bună despre sine. prezumtiv, succesor pr. principe priân breaz, bălţat. [moştenitor. priapee statuă lui Pnap zeul viilor şi al grădinilor. priboi unealtă de găurit cercuri. pricăz chin, stricăciune; pricăji prichici prispă.	[a	strică.
prichiduţă pitic; copilaş. prici a. bancă de dormit (Britsche). prididi a stărui; a copleşi a prigitoăre fustă.	[ajunge.
prigori a prăji; a arde. prihâd loc ridicat (?). prilăz pârleaz, trecătoare. prilejlre împrejurare. prilostl a înşelă, a ademeni. primă a covârşi. primă legătoare: sumă plătită (la asigurare ş. a.). [teatru. primadonă prima cântăreaţă la primăt rang prim; cel dintâi între mitropoliţii ţării. primăte mamifere superioare. primiciir mai mare peste cântăreţi; vătaf de căluşeri. primiteâ mo. felezău, târn. primiţi a da din coadă. primiţii pârgă, primele fructe;
fig. întâia producţie, [simplu. primitiv în stare dela început;
pro
primogeniturâ întâiet. de naştere. primordiâl primitiv, străvechi. princeps: ediţie pr., cea dintâi. princiâr domnesc; măreţ. principiâl din principiu. principiis obsta resistă începuturilor, prevină. principiu început; bază, izvor; element esenţial; părere; lege; regulă de moralâ. prioritâte întâetate. [guratic. pripăşit de pripaş, rătăcit; sin-pripâr povârniş; priporâs prăpăstios.
prismă fel de poliedru; solid triunghiular p. a descomp. Iu* mina; fig. ce înrâureşte păre-pristandâ noră (ca brâul). [rea. pristâv strigător public. pristâvi (a se), a muri. pritoâcă cadă.	[în alt vas.
pritoc, pritocit răvăşit, turnare prlu pestriţ. — privăl prăval. privălă privire, privâscă pradă. privaţiune fr. lipsă, nevoe. privativ ce arată privâţie: ne e părficulă privativă: neiericire. privâz pervaz, cadru. priveghetor mo. od. subprefect. privUăgiu drept de preferinţă. priză fr. doză mică (de tabac). prizărit slab, mic; neînsemnat. proâşcă praştie.	[omenie.
prob integru, cinstit; probitâte probâbil aproape de adevăr, ve-risimil; pe semne, pasămite. probatâriu care adevereşte. problemă chestiune; problemătic îndoelnic, nedovedit.
^a^fnfrn îmbrobodi; a dojeni,
procSăTt {ced£u Proc?dare· %0ocfnŢt p'd’a’ pioced/Tn
^stafăT*^ sumar, act ce con-fi>pte, a. protocol.
'Wadecâi/t·' să ventm ta p.r- Ja procitănie,	.,)Peta·
Proclamfâ^ Proatiirt-
pZcMic'^fc nelegiuit.
, v* enclitic.
PrS^vernator de provin-
:	Ua	romani).
'“gust; Văl, bobot. procovaţ ţol) pătură>
procrea a
ceri	departe de afa-
CCr\de sbucinmări.
Pr<cire- n‘ Procără împnterni-» Procurist împuternicit.
^de^Drrf^· rom·) guvernator data. V'ncie; magistrat; man-
Pprodigiu	Pe	lângă	tri-
mitor · lnune î prodiglâs ui-, » Prodigalitâte risipă.
produc?căntTodnceTe' ^la vite^·
S# 1a8,au/ă-însfircu*‘aurechii scoate ^ In gheaţâ P· a
proeminent ieşit la iveală, răsărit.
profăn \ZeSÎS 0d‘ .^ăvoinţă. ,llmesc; neştiutor.
prom\\\figăd’a spurcă‘
pro	—	168
profesâ a declara; a se ocupa; profisie declaraţie publică; meserie, stare. profesionâl privitor la meserie; învăţământ pr.: industrial, comercial, agricol. profil figură văzută dintr’o îa-ture; profilâ a arăta în pr. profiiăctic ce previne; profilaxie prevenire de boală. [puriu. profir porfir; margine; vin pur-profitâbil ce aduce câştig; pro fito* care caută în toate profit. profdnt a. pâne soldăţească. profâs a. od. subofiţer p a supraveghea întemniţaţii profâm (rar) parfum. profuziune risipă. progădie a. cimitir. progenitură urmaşi; prăsilă. prognât ca fălci lungueţe ; prognatism ieşitura a fălcilor. prognostic prevedere; prevestire, părere; pro gnostică a face prognostic. progresiune înaintare treptată. prâgrom măcel.
prohab deschizătură (la haine). prohâr ajutor de cioban. prohibi, prohibâ a opri. proiâct plan, schiţă. proiecţiune icoană resfrântă pe un plan; reprezentare. proistâs ajutor de protoiereu. projectil corp aruncat prin forţă. prolegomene introduceri. prolăpsă figură de retorică ce previne observările contrare. proletariât clasă de proletari, de săraci.
pro
prolific odrăzlitor; spornic. prolix prea lung, difus. proldg introducere la o operă. promisă obligaţiune, creanţă. promil la mie, Vio procent: %0. promiscuităte amestecătură. promontâr colţ de pământ ce se întinde în mare. promoroâcă brumă. promoţie, înaintare, înălţare. promotor începător, îndemnător. promovă a înainta; a sprijini. prompt punctual; iute. promulgă a publica o lege votată şi sancţionată. pronâos tinda bisericii. pronie v. providenţă, pronomie od privilegiu. pronume cuvânt pus în loc de substantiv; nume de familie. pronunciamint manifest. pronunţă a rosti, a vesti. propagăndă propovăduire. propeâ proptea; fam. pumn. propedeutică învăţătură pregăti-propice priincios.	[toare.
proptite vestibul, poartă monumentală. [porţionăl în pr. propdrţie raport, potrivire; pro-propoziţie propunere; zicere. prâpriu ce e al tău; apt, potrivit. proră parte dinainte a corăbiei. prorogă a amâna.	[rugăciuni.
proschinităr paracliş; carte de proscomidie parte întâi a liturg. proscripţie izgonire ilegală. proiector asistent de anatomie. prosie loc nelucrat, ţelină. prosomie podobie.	[care.
prosopopăe figură de personifi-
pro
prospect privelişte; n ă d e j d ei anunţ.
prosper înfloritor, în bună stare. prostâtă glandă la bărbaţi. prosteâlâ cerşire. [pământ. prosternă a (se) închina până la prostire cearşaf. prosîituâ a înjosi, a degrada. prostituâtă femee cu rele mora-prostovol sac de pescuit, [vuri. prostrâţie slăbire, uscare. prot conducător în tipografie. protagonist actor principal. protecţionhm sistemă de ocrotire, privilegiu p. industrie indigenă.	[zeul Protâu).
proteic ce se schimbă des (ca protest declaraţie împotrivă. protestănt credincios al bisericii protestante; protestantism credinţă de protestanţi: luterani, calvini ş. a. desfăcuţi de bis 'rom.-cat. în sec. 16. protetic pus la început de vorbă. proteză adăogire de sunet iniţial: amestec; înlocuire artificială. [protimisl a da pr. protie, protimie od precădere ; protipânda(dă) od. clasă boe-rtascZ; pro tip endist mare boer. protopsâlt prim cântăreţ care cânta la strana mare din prototip tip model. [dreapta. protozouâre animalele cele mai de jos în scara zoologică. protuberânţă ridicătură. provirb zicală; comedioară tălmăcind un proverb; proverbiăl de pr.; de pomină.
169 —	puc
providenţă supremă înţelepciune prin care D-zeu stăpâneşte toate.	[vincială.
provincialism particularitate pro-provizie alimente ş» alte trebuincioase; sumă p. îngrijirea unei provizor administrator, [afaceri. provizâr interimar, vremelnic. provocă a aţâţă; a pricinui; a proxenet pezevenghi, [desfide. proximităte apropiere. [banal. proză limbă neversificatâ; fig. prozaic în proză; fig. comun. prozaism lipsă de poezie; prozator scriitor în proză. prozelit nou convertit; partizan ; prozelitism râvnă d’a face proz. prozodie rostire corectă; regule prubă probă.	[p.	aceasta.
prudânţă înţelepciune. [tură» pruji a glumi, a flecări; pruji-prusicy acid pr. s cianhidric o-travă puternică. psalmodiă recită psalmi; fig. a psalt cantor, [vorbi monoton. psaltichie muzică vocală bis. psăudo- falş.
pseudonim nume plăsmuit. psihe suflet; psihic sufletesc. psihiatrie medicină ce se ocupă cu boale mintale; psihiătru specialist în psihiatrie. psihologie ştiinţă despre suflet. psihoză boală mintală, turbu-rare sufletească. pubertate vârstă când legea permite căsătoria. puchi(n)âs urduros. puchiţii punctuleţe, picăţele.
pud
pudel barbet (câne). pudic cast, carat, ruşinos. pudoâre modestie, rezervă. pueril copilăros. puiţ răsad, butaş. pugnâr (Munţii ap.) pumnaş, marginea mânecii la cămaşă. pugilât luptă cu pumnii, [copii. puhă mo. bici; dya puha joc de puhoier gaie.
pul a rupe puii dela rădăcină. puiezl a face pui; fig. a spori. pulsăţie batere de puls; mişcare pumice peatră poroasă. [vie. punci băutură din rom cu zahăr şi lămâe. punctuâţie fel d’a punctuâ; semnele ei: punct, virgulă şcl. punâi mo. puroi. puntâ a îndrepta spre un punct. pâpă parte dinapoi a corăbiei. pupăză a se păenjeni (ochii). pupilă lumina ochiului. pupuică puică, drăguţă. pur usturoi sălbatic, praz. [leac. purgâ a curăţa pântecele cu un purgament mijloc purgativ. purgatoriu (în bis. Romei) foc curăţitor p. suflete; fig. loc de suferinţă. purim serbătoarea ispăşirii la jidovi, «ziua lungă». purism năzuinţă d’a curăţi limba de cuvinte şi forme străine. purităni presbiteriani; fig. neprihăniţi ; puritanism doctrina lor. părpură subst. colorantă din co-şenilă; stofă vopsită cu ea; fig. înaltă demnitate.
170 —	qui
puşcâş, puşcâr mo. od. tunar. puşchi ştrengar.
puşchie băşicuţă pe limbă; p. pe limbă! se strigă pentru prevenire de nenorocire. puşcoci clistir. puşlamâ puşlâu, secătură. pusoâre, pusori locuri unde sânt puşi vânătorii în linie p. a aşteptă vânatul. putrefâcţie putrezire. puzdirie rămăşiţe din cânepă meliţată; pleavă; fig. mulţime.
Q
— Vorbe ce nu se găsesc la Q* să se caute Ia C —
quadrienâl ce revine la 4 ani. quadribniu timp de 4 ani. quadrigă car cu 4 cai lăturaşi. quadrivium: 4 arte în instrucţiune: dialectica, retorica, astron., muzica (evul mediu). quăker membru al unei secte rel. în America şi Anglia. quântum cantitate, câtime. quârto în rândul al 4-lea; in —, coală îndoită în 4 file. quâsi aproape, cum s’ar zice. quattrocănto numele veacului 15 cu stilul ce stăpânea atunci în arta italiană. quâtuor piesă muzicală din 4 părţi, un întreg de 4 instrumente de muzică. quidam oarecine, un necunoscut.
qui
— 171 —
raf
quietism învăţătură mistică: desăvârşirea omului stă întru a se lăsa cu totul în voia lui Dumnezeu. qui nimium probat, nihil probat cine vrea să dovedească prea mult, nimic nu dovedeşte. quinquenâl ce durează 5 ani;
adaus de plată la 5 ani. quinqueniu restimp de 5 ani. quiproquo greşală d’a lua un lucru drept altul.
Quirinâl una din cele 7 coline ale Romei; palatul regilor. quolibet flecărie, glumă proastă.
R
râbâr rândunică de mare. rabât scădere de preţ dată de răbiţă plevuşcă. [vânzător. râblă mârţoagă; fig. scăpătat. răblărit tocit, ros. răbufni a trânti; a se răsti. răbul a unge; răbueâlă ungere. rabulistică răstălmăcire; subţi-renie.
rac, râcuri, ancoră; belciug. rac de dopuri unealtă de scos dopuri. [surii (la suişuri). rac la căruţă răzimătoarea tră-răcădul mo. a se opinti (?). răcălici brotac.	[cruţ
răcan pui de broască; fig. re-răcănel, răcăţel, răcăteţ, răcăleţ brotac, buratec. răcăni a ocăcăi. [stăpânilor raci. răcâri od. scutelnici cari aduceau
rachHă tub cu materii nitrate p. foc de artificii; unealtă de lovit mingea. râclă vas sfânt; sicriu; ladă. râdă basin p. adăpost de vase. rădân lucrare de întăriturâ. radiâ a derăzâ; a străluci; a şterge, a desfiinţa. radiât ca razele; radiate nevertebrate în formă de raze. radiator aparat p. a mări suprafaţa de radiare a unui tub. radicâl dela rădăcină, întreg;
absolut; tulpină. radicalism sistemă d’a schimba toate aşezămintele ţării. râdine părţi ale setcei. râdio împrăştierea electricităţii în chip de unde. [emite raze. radio-activitate însuşire d’a radiodifuziune împrăştiere prin undele hertziene a tot ce poate fi auzit.	[ajut.	razelor.
radiofon aparat de vorbire cu radiografie fotografie prin razele X.
radiologie cunoştinţe medicale prin ajutorul razelor X. radiâs lucitor; fig. încântat. radio telegrafie, radio-telefonie, fără fir. radioteleviziâne transmitere de imagini prin unde electrice. radioterapie tratam, cu razele X. rădiu, rădiuri dumbravă. râdium metal descoperit în 1898 de soţii Curie. rădvâti trăsură pe arcuri. rafâlă fr. vijelie, [zahăr; fineţe. rafinărie loc de rafinat (cură(it)
- 172 —
rat
rafinor rafinător. răgăce rădaşcă. [ape mari. răgălie buturugi rămase după răgilâ a răzui; răgită d a r a c, rahatlbcum rahat. [pieptene. răhnă troagnă.
rahtivăn od. cămăraş de rafturi al cailor lui Vodă. raiă od. supus nemusulman al sultanului; cetate. [năvală, raid (red) lungă excursiune; râlă mo. rână, adâncătură. \ raliă fr. a reuni. ramadân post mohamedan. râmleăn od. roman. ramolit tâmpit.
rămpă mâner, balustradă la scări ; şir de lumini la avan-rânâ lăture, coaste. [scenă. râncâ funie de legat leuca la cărâmb. râncău, răncăci scopit pe Va. răntâş a. prăjeală. rapacităte hrăpire; lăcomie. răpăit sgomot lung. răpăn> răpor râie (de cai şi câni); scorţoşime; murdăr.; răpănâs plin de rapăn.	[bătae.
rapănghel(e), a luă la r.t la râpcă uscătură de viţă. răpciugă boală de cai: muci. răpez avânt.
Răpotini sărbătoare băbească a 3-a Marti după Paşti; turte. rapsod od. zicător ambulant de versuri (din Homer) la greci. rapsodie crâmpei din epopee zis de rapsozi; rapsodic în răpştl a se răsti. [crâmpee. rarefăcţie rărire.
râriţă plug uşor p. pus în brazdă;
trei stele din Orion. râsă viţă, neam; soi; îmbrăcăminte preoţească. răsbun odihnă, pace. răschitor unealtă de depănat;
fig. om înalt şi slab. râscol schismă rusă; rascolnici sectanţi ruşi. răscâl drug la 1 o i t r e; a trece peste răscoale a se obrăznici; răscotă vreasc, gătej. [căuş. râşcov fel de ciupercă. răsfug boală de oi. răsfiug umflătură de uger. răslâg scândură.	[puţină.
răşlui a reteză; a îngustă, a îm-rasâl carne feartă pentru supă;
spoeală. rasoleâlă spoeală. rasoli a tencui; fig. a lucră rău, râşpă râzătoare, răspâs răgaz. rast splinâtică, boală de splină. răstâv bucăţi de fier care strâng literele în presă; unealtă de râsboi; fig. cadru. [tului. răstelniţă lăture din afară a pa-răstoăcă albia unui puhoi; loc de unde se abate apa. răsur măceş.	[boerilor.
răsură răzătură; od. dare p. lefile răşuroi chibrit. răsvrăţ răsvrătire, revoltă. rât a. luncă, livadă, prat. rătăcănie spărtură, groapă în drum s. în străzi. râtân mo. porc ;//£·. bădăran. răţie porţie, mâncare. ratifică a întări, a confirmă. raţiociniu a. socoteală.
rat
— 173 -
rec
raţionâ a sc gândi, a judecă; a da cu porţie. [cată, potrivit. raţionâbil înţelegător, cu jude-raţionâl întemeiat pe raţiune. raţionalism doctrină filosofică ce nu admite Revelaţia ci numai raţiunea. raţionament gândire, judecată. raţiune minte, judecată; cumin-ţie, socoteală; interes, motiv. râtoş, râteş mo. han, conac, os-răurîişcă viţă sălbatică, [pătărie. răvăc must din struguri; miere scursă din faguri. râvăn, râven umed. rdvâr, răvbr vas; strecurătoare. răvăşi a răsturna; a scotoci; ră-vaşâlă nerânduealâ, risipire. râvild darac.
raz râzătoare.	[caprei».
razachie soi de struguri «ţâţa râzeleX, descoperite de Röntgen în 1896, verzui şi fluorescente, trec prin corpuri ne-străvezii şi impresionează placa fotografică răziş mo. ţăran proprietar de pământ; răzeşie moşie mică. răzni a umbla razna ; a se în străina.
răzor brazdă p. scursul apei s. ca hotar între sămănături; petec de pământ cultivat cu ceva. răzori a brăzda; a fi mărginaş. răzui a rade; a netezi; a toci. răzuitoâre unealtă de răzuit;
răzuş sapă; daltă. râzzia năvală pe teritor duşman; raită poliţienească de noapte. '
reabihtâ a restatori; a redobândi stima. reacţhine acţiune asupra altui corp; mişcare opusă; reacţio-nâr care ajută o r. politică. reactiv ce produce reacţie. rtâl aievea; realism filosofie de realişti; realitate; direcţie în artă d’a reda cât mai fidel realţâ a înălţa ear. [natura. rebarbativ ursuz. rebedinie rubedenie, rudenie. rebel răsvrătit; ce rezistă; rebelă (rar) a se rescuiâ; rebeliune răbuş ghicitoare.	[revoltă.
recalcitrânt dârz, încăpăţînat. recapitulâ a repeta pe scurt. recensemânt numărătoare. recensiune dare de seamă. recânt nou, de curând. receptâcul ce ţine părţile floarei. recâpţie primire. rechie rezedâ sălbatică. rechin fr. lup de mare. rechiziţie cerere, reclamare p.
serviciu public. rechizitâriu acuzare făcută în tribunal; aspră învinuire. recidivă recădere; reivire. recipiendâr cel primit într’o societate cu ceremonial, [mice. recipient vas p. trebuinţe chi-reciproc împrumutat; de reciprocitate stare de reciproc. recită spune de rost. recitativ cântec zis.	[testa.
reclamă a cere, a stărui; a pro-recluziune pedeapsă aflictivă şi infamantă (închisoare şi muncă).
recoltă a strânge recolta; a cu-recompensă răsplată. [lege. reconciliă a împăca. record culme a destoiniciei oficial constată; a bate s, a ţineă recordul, a fi cel dintâi. recriminâ a contraînvinui. recrută a face recruţi; a adună. recto prima faţă la o foae. rector conducător in fruntea unei şcoale superioare, [lui gros. rictum parte din urmă a maţu-recuperâ redobândi, a (se) despăgubi.
recursâriu ce deschide recurs. recuză a refuză.
redibiţie stricarea vânzării p. anumite defecte; redibitâriu ce anulează vânzarea: gre-şală redibitorie. reductibil de redus, de micşorat. reduplică a îndoi, a repetă. redută mic fort.
reescânt împrumut după cambii neajunse la scadenţă. refec tivitură; fig. dojenire. refectoriu sală de mâncare. refeneă parte de plată ţ benche-referăt raport, recurs. [tuire. referendăr magistrat la curtea de conturi, [drept d’a hotărâ. referendum raportare celui în referinţe adeveriri p. recomandare la un post. reflid resfrângere reflectă a resfrânge; a gândi. reflector ce reflectează. reflux descreştere a mării la anume ore; depărtarea apei dela ţărm.
reformă a schimbă; a înlătură. reformăt protestant; militar căruia i se ia gradul. refractăr nesupus; ce rezistă. refrăcţie refrângere, abatere. refrin repeţire de vers la sfârşit de strofe; deasă repetare. regală a desfăta, a trată. regălii a. od. drepturi feudale: de crâşmărit, de vânat, de pescuit, de morărit ş. a. regalist a. od. deputat chemat de rege şi nu ales. regalităte demnitate de rege. regătă întrecere cu bărci. regeă, regealăc (rar) rugăminte. regeăl od. demnitar al Porţii. regeneră a preînoi. regint guvernator în lipsa s. pe timpul minorităţii unui suveran; r. al anului planetă dominantă.
administrare supusă la control; lucrare în r. pe socoteală proprie.	[gulă.
regim fel de cârmuire; formă, re-regionăl provincial, aparţinător unui singur ţinut. regionalism părtinire p. o regiune anume. regiune ţinut, plai, cerc. regizor care conduce serviciul intern al teatrului. regn împărăţie (de animale, plante, minerale), [restabili. reintegrâ a pune ear la loc, a reis efindi od. ministru de externe turc. relată a povesti, a aminti, [sire. relăţie, legătură, taport; istori-
rel	-	175	-	ret
rdativitâte valoare dnpă împre-rdige (rar) religie. [jurări. relevă a scoate la iveală. relecvăt rest de datorie. relicvie moaşte.
relief ieşitură, sculptură răsărită din plan: basso-r., în grad mai mic; alto-r.9 în grad mai mare; fig. luare în seamă. reliefâ a scoate la iveală, [dare. relocâţie reînchiriere,rearân-remaniâ a schimbă.	[cat.
remarcâbil deosebit, de remar-remâdiu leac.	[rită.
reminiscânţă amintire nelămu-remite a preda; a amâna. remiză rabat, comision. remizir agent de schimb. remontă cumpărare de cai p.
cavalerie. remorcă funie de remorcat corabia; tragere a unui vas prin alt vas; remorcher vapor ce remorcă. ren mamifer asâmănător cer-renân de lângă Rin.	[bului.
renghi păcăleală.	[mare.
rente margine puţin adâncă de rintă venit anual; rentiâr care trăeşte din rente. renunţă a se lăsă de, a se lăpădâ. repartiză a împărţi, a distribui. repercusiune resfrângere. repertoriu tablă, listă; fig. care ştie multe. replică răspuns; vorbă ultimă în dialoguri pe scenă. [p. următ.) report trecere (a unei sume pe reportaj ştiri de reporter (celce adună ştirile zilei).
represiune oprire; înăbuşire; reprimă a opri. reprezâlii răsbunare p. pagube făcute de duşman. reprimăndă dojană. repriză reluare, reîncepere. reprobă a osândi	[ş. a.
reptil târâtoare: şerpi, broaşte republică stat unde poporul îşi exercită suveranitatea prin reprezentanţi aleşi pe timp hotărât.	[a renunţa.
repudiă a se despărţi; a părăsi; repugnă a nu se potrivi; a scârbi;
repugnănţă degust. repulsiune respingere; aversiune; repulsiv respingător. repurtă a (se) transportă; a câştigă,	[trecere.
reputăt preţuit; reputaţie nume, răquitm rugăciune p. răposat. resciziăne anulare a unui act. rescript scrisoare împărătească Ia romani; poruncă. resentiment resimţire; mânie. resort coardă, arc; bold; putere; competenţă, cădere. respete pânză a mortului. respinu a. amânare. restaurăre reparare; restabilire. resteu, răstii cui lung de lemn. restitui a înapoia, a restabili. restrictiv ce restrânge. resursă mijloc; putere; bani. retevă băţ gros scurt. reticinţă retăcere. reticulăr ca o reţea.
1 retină reţea a nervului optic.
ret	176	—	riz
retorică artă d’a cuvânta; afectare de elocvenţă; ritor od. care preda retorica. reto-român locuitor din Engadin. retranşamănt meterez. retribui a plăti.
retroactiv ce înrâureşte trecutul. retrocedâ a da înapoi; retroce-siâne act de a r. [propăşirii. retrogrăd ce merge îndărăt; opus retrospectiv ce priveşte înapoi. retuşa a îndrepta. revănc, robâtic rândeâ. [schimb. revânşă răsbunare; în r. în revelă a desveli, a destăinui; revelaţiune sfetire; acţiune divină p. desvelirea de adevăruri supranaturale. revelion petrecere la Sânvăsii. revendică a reclama; a lua asupra sa.
reverbăr reflector la o lampă. reverenţă respect, veneraţie. revererenţiâr respectuos; reveren-ţiâs cu închinăciuni, ceremo-reverie visare	[nios.
revers dos; fig.'parte slabă; adeverinţă. reversibil ce trebue înapoiat. reversiune drept al revenirii unei averi.
revizui a cerceta din nou. revocă a rechema; a destitui. revoluţie învârtire; schimbare;
răzmeriţă. rezervă a opri, a păstra. rezervăt pus la o parte; discret, cumpătat. rezervăţie mentălă gând ascuns.
rezervbriu basin de apă. [măşiţă. rezidă a locui; a fi; reziduu ră-rezignă a se supune, a răbda. rezU reţea de înfăşurat părul. reziliă a strica o învoeală. rezistenţă împotrivire; r. pasivă, împotrivire mută. rezoluţie hotărâre; curaj; tărie. rezolutâriu care strică o învoeală. rezonăbil drept; potrivit. rezonănţă răsunet. ricâ mo. ceartă. ncoşă fr. a sări înapoi (gloanţe). rigă od. rege; carte de joc, crai. rigid ţeapăn; aspru. riglă linie, dreptar. rigoăre asprime; la r.f la adecă. riguros aspru, straşnic; exact. rimă a avea Ja capăt aceleaşi sunete; a versui. rimisă cambie dată ca plată. rinoplastie operaţie de repunere a nasului. riplde discuri cu chipuri de heruvimi puse în suluri şi purtate la procesiuni religioase. ristic antimon p. inegrit sprin-cene.	[de	rit, tipic.
rit ceremoniile unui cult: rituăl ritm măsură, cadenţă; ritmic în ritor v. retor.	[în tact.
ritornilă strofă din 3 versuri; muz. fraze corale ce alternează cu un solo ritos scurt şi cuprinzător. rival protivnic, concurent; riva-lităte întrecere. riverăn ţărmurean; mărginean. rizeăfcă scrumbie de Dunăre. rizibil de râs.
tiz
— 177 -
run
rizic risc, pericol posibil. rizillc despreţ. rizâm cotor sub pământ. roătă ceată de 2 s. mai mulţi soldaţi. [advocaţi în slujbă. râbd fr. haină de judecători şi robâci muncitor. râber v. whisL
robust tare, voinic, rocă stâncă. rococâ fel de ornamentare bogată; învechit, fără gust. rocodăe lucruri de mână. rocoţilf rocoină fel de plantă cu multă sămânţă. rodine daruri p. lăuză. rodiu arbore cu flori roşii; râdie rododafin oleandru, [fructul său. rodomontâdă fr. fanfaronadă. rodozăhăr dulceaţă de trandafiri. rogodăe ierburi. rohâtcă barieră de oraş. rohii bube dulci, [după zodii. rojdânic carte pop. de prevestiri rolină ruletă, joc de noroc. romancier scriitor de romane. romanesc ca în romane; închi-românic neolatin.	[puit.
romanist specialist în studiul limbilor romanice: română, ital., franceză, span., portug., romanităte însuşire de roman ;
lume romană. românţ roman popular. românţâ cântec de dor. romăntic scriitor aparţinător romantismului (sec. 19); frumos ca în romane; închipuit. romanţios, pop. fantastic. romantism şcoală a romanticilor (în lit. şi artă), miraculosul şi fantasticul sânt semnele sale.
romb paralelogram cu laturi egale şi unghiuri piezişe. rombobdru corp geom. mărginit de 6 romburi. romboid asemănător rombului. râmnia danţ ţigănesc. rond rotogol; serviciu de in-spec., târcoală; piaţă rotundă. rbndă danţ în rond; bucată muzicală în care se repetă tema principală; scris vertical. rondU poezioară cu refren. roâs rouos, rourât. rotacism trecere a unei consoane în r: bire (bine), [tund şi mic. rotocânât rotunjor; rotofii ro-rotulă oscior la genunche. rovină adâncătură de teren băl-tos, loc umed potrivit pentru fânaţ; rovinbs băltos. rdza vânturilor Sigură ce arată 32 direcţii ale vânturilor. rubiâ od. monetă de aur turcă. rubină a lumina roşu. rucăviţe mânecâri preoţeşti. rudăr ţigan aurar; rudărisc de rudar, din topor; rudărle unelte de rudar. rudiment început; rudimentâr începător, nedesvoltat. rufă od. breaslă; rufetăş bres-rufâs zdrenţos.	[laş.
rugumă mo. a rumegă. rujân roşcat (boii).	[labă.
rulădă mai multe note pe o si-rulănt ce se transportă. rulăă joc de noroc (cu bile). rumânie od. şerbie, iobăgie. runc islaz de pădure arsă; arătură pe loc curăţit de pădure.
12
— 178 —
sal
râne veche scrisoare germană. rup măsură de lung.: 1/8 cot. ruptă od. bir, impozit. ruptoăre învoeală; preţ statorit prin învoeală. rurâl sătesc. rusâlii râme pentru undiţe. ruşfet bani de mituire, mităr-nicie; ruşfetâr mitarnic. rustic ţărănesc; incult; bădăran. ruteâ pont, clipa norocoasă. rutină a se perfecţiona prin rutină.	[deri.
rutină destoinicie prin deprin-
s
sabăt a 7. zi a săptămânii la evrei; fig. larmă, tărăboi; adunare de vrăjitoare în noapte de Sâmbătă. sabeism cult al stelelor. săbur suc de aloe; fig. alinare· sacadă smâcitură; sacadât îm-pedecat, întretăiat. sacât lovit, rănit. săcelâ a ţesăiâ; săceâlă ţesâlă. sacerdotâl preoţesc ; sacerdâţiu preoţie.
sacnâsiu od. balcon cu jaluzele. sâcos vestmânt în forma stiharului p. arhiereu. sacrament taină; sacramental sfânt; solemn. săcrit mo. necurat; primejdios. sacrilegiu pângărire a celor sacristie ioc p. odăjdii, [sfinte. sacro sânct cu totul sfânt. săculteţ, s ăcult eaţ ă săculeţ. sadeâ simplu, nemestecat. sadUcă perniţă sub şea.
sădilă săculeţ rar ţesut. sadism desfrâu însoţit de cruzime; sâdic cu însuşiri de s. (dela Sade).	[pe	oi.
saegiu slujbaş p. luarea taxei safir zamfir, peatrâ preţioasă. safteâ pocinog.
saf(t)iân piele p. încălţăminte. săgnă rană (făcută de şea în spinarea calului). săhăidăc sac. săi mo. a se speria (cari). saiâ staul; rochie. saidecâr od. argintar. săin sur. saitâc sărind, hop! saivan loc adapostit. sala fiu bă ier, talisman. salahor ziler; od. însărcinaţi cu reparare de cetăţi şi drumuri. salamalâc! pace vouă! sâld(o) încheere de socoteli, rest. salip fel de făină alimentară; băutură dintr’însă; salepglu celce o vinde. sâlhă pădurice deasă; brad alb; sâlhiti păduros.
sâlic, lege sâlică s.,a francilor sali, cod penal cu pedepse salin cu sare.	[barbare.
salivă scuipat, bale. [de artă. salon sală de primire; expoziţie salpetru nitrat de potasă. sâlţă sos; mic vulcan. saltanât alai; pompă. saltimbănc panglicar; pehlivan. salubru prielnic; salubritâte calitatea s. starea aceasta. salutâr folositor.
$alvâ a scăpă, a mântui.
sal
- 179 —
sat
salvă descărcare dintr’odată de arme; sgomot. [peste un loc. salv-eonduct voe d*a trece liber sămâdău a. porcar. somanla galben deschis, [cină. samâr şea p. vite de jug; sar-samariteân diu Samâria; societate s-ă de ajutor p. nenorociţi. sâmbră tovărăşie la arat sâmcă strigoae, Avestiţa; boală de copii; amulet. [cuţiţaş. sâmceâ, stmceâ ascuţiş; tăiş; sam^cassier; sămeşie, cassierie. samovâr ceainic. samovolnic despotic, arbitrar. samâr fel de jder siberian. samurâslă ceapă de primăvară. sanatâr casă p. bolnavi. sânche, sânchi cum s'ar zice, sanchiu moros.	[chipu.
sanctuâr altar; loc venerat. sandâl arbore din India; luntre ; sandâlă opincă.	[mătasă.
sandwich (sanduici) felie de pâne cu şuncă, cu unt ş. a. sâneâţă puşcă. sânecâ a porni în zori. sangeâc steag; parte din paşa-lâc; guvernator; sangeacât provincia sa. sângeâp blană de jder. sângeâpâ, sângeâcă măsură de 50 dramuri. sanguin de sânge; sângeros. sanguină fel de mineral; creion roşu; desen. sangulie maramă fină. sanscrită vechea limbă a inzilor. sâpă mo. şoldul calului, fr. săpăligă sapă mică. [crupă.
sărăcii od. ostaşi călări. sărăcustă sărindar, pomenirea mortului la 40 liturghii; rugăciune.
sărâd tort; sărădui mo. a coase figuri (pe sumane). sarâi palat.	[nuci.
sarailie plăcintă de miere şi sărbuşcă păsat cu lapte. sarcâsm batjocură; sarcâstic batjocoros. sarcojăg mormânt, cosciug. sard din s. de Sardinia. sărdâc mo. fel de surtuc. sardonic ironic, răutăcios. sârghiu tarabă.	[roaice.
saric od. turban purtat de boe-sârjiţă grâu cu secara de sămă-sârmâci bici de sârmă. [nat. sârsăilă om neserios; diavol. sâsâiâc coşer (de porumb). sâscă fel de struguri. sastisi mo. a se zăpăci. satarâ od. execuţie judecătorească; fig. necaz. satărâşi ostaşi înarmaţi cu securi; satârgibaşa câpetenie. satelit însoţitor, trabănt; năimit. saţietate săturare; lehamiteseală. salintur fel de stofă satin. satir semizeu păduratic; fig.
desfrânat. satiră poesie ce atacă scăderi;
cuvânt înţepător. satrâp od. la perşi stăpân peste
o	provincie; fig. asupritor. saturât săturat, plin. saturnâle serbătoarea zeului Saturn (17—24 Dec.); fig. destrăbălare.
12*
sav
— 180 —
SCO
săvâiy sevâi măcar, cel puţin. savână câmpie în ţări tropice. savânt învăţat. savoâre gust. saxanâ povară. saxie oală de flori. sazân mo. crap.	[tuză.
sbalţ ochi de funie, sbâncă ven-sbânghiu neastâmpărat; chior. sbanţ bantă de fier la leucă;
petec la gheată. [sburdâ. sbănţul a lega cu sbanţ; fig. a sbârciog ciuciulete. sbihui (sghihui) mo. a sgâţăi;
sghihueâlă epilepsie. sbir agent al forţii publice. sbârnic manuscript de felurite scrieri poporale; carte cu vieţile sfinţilor. sbughl a se repezi la fugă. scabros anevoios. scadinţă termin de plată. scadrân unitate de cavalerie. scâfă farfurie de cântar; mo.
vas de lemn. scafândru aparat cu care scufundătorul poate lucra sub apă; scafandriir scufundător scâlă gamă, scară.	[cu sc.
scâlâmbătură strâmbătură. scald vechi poet scandinav. scalân triunghi cu lat. inegale. scaloiân v. caloian. scalpâ a jupui pielea capului;
scalpil cuţit de anatomist. scamatorie boscărie; şterpelire; scamotâ a face să dispară; a şterge.	[silabe.
scandâ a despărţi versul după scarabiu fel de cărăbuş. scdrilă parte dinainte la car.
scârpă mo. pantof. scatolcă lădiţă p. butilce; fam. bătae.
scelerat nelegiuit; perfid. seină parte din teatru unde joacă actori; parte din act; loc; decor; faptă; artă dramatică. scenâriu punere în scenă. scepticism stare de spirit îndo-elnic; sciptic ce stă la îndo-eală.	[tere.
sciptru schiptru, toiag; fig. pu-schilă podeală; a. alâş; port;
fundament. schimă figură simplificată, pro-ect; schematism formă sche-schtpsis noimă; gust. [mâtică. schijă spijă, tuci, aciGae. schimă grimasă; tagmă. schimbeâ, schembeâ măruntae de miel; a mâncâ sch. a se păcăli. schinduf mo. cimbru. schirlH od. materie stacojie. schirâs umflătură, rac. schismă desbinare; neînţelegere. schist stâncă cu strat răsfoit; ulei. schiţă contur, liniamente; schiţă a face sch.	[binare.
scinda a împărţi; sciziune des-sclepţ strechea boilor. sclifoseâlă capriţ; toane. sclimpuş copcă de prins rufele sclipul a inciripâ. [pe sfoară. sclivisi a lustrui; a se găti. scoâe albie de moară. scobârdă a arcui, a încovoia. scochlu văgăună. scofălcitură afundătură.
SCO
— 181 —
sed
scofăli a găti bine; scofeturi mâncări bune. scolâstică filozofie medievală; scolâstici teologi şi filozofi din evul mediu (sec. 9 — 15.) scbîie notă critică despre autori clasici; scoliâst care face sc. scolopendră fel de miriapodă;
s. de feregă.	[inte).
scont scăzămânţ (la plătire îna-scâpos (ironic) sop, ţintă. scopt răscopt.
scorbeli a scormoni, [coaselor. scorbut boală: sângerare a mu· scordoleâ mâncare de nuci cu pesmeţi şi usturoi. scoroâmbă porumbeâ. scorumtiic fel de porumb. scrib grefier, scriitor (îa senz de dispreţ). scrijili a cresta; a ciupi. scrimă artă de luptat cu arme. scrob mo. jumări, a. păpâră. scrombâi mo. a roade, a toci;
scroămbe cizme scrombăite. scrumieră cenuşerniţă. [titate. scrupul mustrare de gând ; exac-scrutâ a cerceta. scrutin vot dat prin bile s. bilete în urnă şi apoi numerate. scud od. monetă de argint (5 lei). scul jurubiţă.
sculdţil ce îndeamnă să te scoli. sculptâ a ciopli p. a face chip. sculptură artă d’a sculptâ; chip sculptat; sculpturâl de sc, vrednic de sculptat. scurtcircuit accident produs când se ating 2 conductori scuţ ţurţur.	[electrici.
scutâr cioban cu socotelile.
scutilnic od. scutit de dări; corp de călăreţi, [armele lui Vodă. scutiir scutâr, nobil purtător de sdilcă od. învoeală, contract. sdragon dragon; fig. voinic. sdrâniţă şindilă. sdrelitură sgărietură. seâlbă arşic.
secântă linie ce tae alta. secâu, secâe cu gust sec. secesiune despărţire, separare. sechestru predare de lucru la al 3-lea până la hotărâre definitivă; sechestrâ pune s., a ocupă, a închide ilegal, [aur. sechin od. monetă italiană de seci ochi de crâng. sâcţie despărţământ, împărţire. secfionâ a împărţi în secţii. secretă a scoate anumite lichide;
secreţiutie mat. ce iese din corp. sictă grup de persoane cu a-ceeaş doctrină; sectânt membru al ei, despărţit de comuniune.
sectbr parte de cerc între 2 raze şi 1 arc; parte din loc întărit. secularizâre trecere de averi bisericeşti în stăpânirea statului. secundă, secondâ a ajută. secundăr în al 2. râna; 6ra când apar mamiferele. sedativ alinător.
sedentâr casnic, ce stă pe loc. sedimint depozit, rămăşiţă. sediţiune răscoală; sediţiâs răs-sâdiu loc de rezidiu. [vrătit. sidrie orfanâld od. a. aşezământ admin. p. apărarea minorilor orfani etc.
sef
- 182 -
ser
sefertâs vasele de adus bucatc. sefteâ pocinog. [şi coardă. segment parte de cerc între arc segnăă mo. scântee. segregâre a. od. statorirea dreptului de păşunate şi păduri folosite în comun şi separarea competenţei fiecărui proprietar.	[străini.
seimini od. corp de lefegii sein sur; seină fel de struguri. sensibil simţitor; impresionabil;
sensibilizâ a face sensibil. seiz servitor domnesc. sâlbă (rar) pădure. seleâf brâu cu arme. [pe Vodă. seleam-ceaâş od. celce anunţă select ales; seUcţie alegere cugetată; s. naturâlă suprave-ţuire de vietăţi mai bine adap tate mediului.	[prăpădi.
selimet, silemit: a scoate la s. a selimie mătasă. , selină mo. ţelină. semafor telegraf aerian pe ţărmuri p. navigatori. semânticăy semasiologie studiu despre însemnarea cuvintelor. simi- jumătate, aproape. semidâct om cu învăţătură de po-spăeală. semincer porumb de sămânţă. semiţi popoare care după * tradiţie se tiag dela Sem: sirieni, asirieni, fenicieni, arabi, evrei. semitism evrei me. semui a-şi da seamă; a asămănâ. senamechie (purgativ) frunze de arbustul sena.	[roman.
senâtus-consult act al senatului
senil bătrânesc, scăpătat de puteri. [od. proprietar feudal. senior cei mai bătrân; boer; sens însemnare, înţeles. sensâţie simţire; impresie. sensitivă plantă ale cărei foi se strâng la atingere. sensuâl aplecat la cele trupeşti; sensualitâte aplecare p. s., învăţătură despre idei născute din simţuri. sentinţă pildă, vorbă de ţinut minte; hotărâre de judecător. sentenţiâs vorbitor în pilde;
dăscălitor.	[cătorie.
sentimentalism duioşie; prefă-sepâle foiţe la potir de floare. separatism năzuinţă de separare s. despărţire. sipie molusc a cărei coajă se întreb, ca praf de dinţi; din lichidul său se face coloarea sepia p. pictori; desen cu s. septentrionâl de mează-noapte. sepulcrâl de mormânt; ca de mort.	[anume	plante.
seră local acoperit cu sticlă p. serăfic îngeresc. serâiy sarăi palat. seraschiir od. general turc. serasir od. brocat. serdâr mo. comandant de călăreţi; rang boeresc. serenisim titlu p. principi. serhât od. fortăreaţă dela graniţă. sericicultără industrie p. a pro-serie şir, rând. [duce mătasa. sirjă fr. pănură vărgată. sermaiâ capital. serâs de seară (rar); apos.
ser
- 183 —
sil
serozitâte parte apoasă, apoşie serpengeâ buboi.	[şerpuitor.
serpentină fel de rocă; drum sirta-firta în sus şi ’n jos. sirum parte apoasă din sânge s. lapte, (după închegat se se-serviâbil gata de servit, [pară). servilism slugărnicie. sesiune timp cât e întrunită o corporaţie; a. porţiune de pământ.	[time).
sestirţiu monetă romană (30 cen-setcă plasă, roci. setlevâ fel d’a juca cărţi pontând dublul la ceeace s’a pierdut. sivă suc; fig. vlagă. sevâi stofă de mătasă. sivas od cinste, veneraţie. sex gen, fel; sexual de sex. sezon anotimp; vreme. sfănţueâlâ mituire. sfârcăi a trage din lulea. sfârciâcy sfrânciâc gheunoae. sfârcurât mărginit, înconjurat. sfârla bobârnac. sfârlâc mo. roi mic; baltă. sfârloâgă încălţăminte rupte;
zdrenţos.	fgit	secat.
sfarâg uscat, sfărmicios; sfarâ-sfecli a se înfricâ; a se încurca. sferă glob; regiune; cerc (de activitate ş. a.); sfericitâte ro-tunzime. sferoid corp sămănător sferei. sfeterisi a fura banul public. sfeti a da pe faţă. [a biciui sfichi pleaznă; sfichiui a plezni, sfinx figură cu cap de om şi corp de leu reprezentând soarele la egipteni; animal misterios la greci; fig. taină.
sfoiâg mucegai; sfoiegit mucezit. sforfăre străduire, opinteală. sfungâtă ochiuri de ouă. sgăbârdd urdoare. sgâncă mo. rană învechită. sgârie- brânză sfârnar; sgârcit. sgâriici i. de lemnar. sgârţă babă hârcă. sgâtie mo. pui de şarpe. sgorni a goni vânatul. sgripţâr pajură; vultur; od. ban siâlă mo. sfială. [de argint. sibarit din Sybaris; desfrânat. sibild prorocitoare; cărţi sibiline cu oracole despre viitorul sibilânt şuerător.	[Romei.
(sic) întocmai aşa. sicativ ce usucă iute. sichimeâ secătură, fleac. [mânt. sici partea arşicului ce stă pe pă-siclit pop.· îngrijorare. sicofânt (rar) denunţător, caiafă. sicomâr fel de arţar. sidif nacru, parte de scoică p.
fabricat nasturi ş. a. siderâl relativ la astre. sienit fel de granit siistă somn după ameazi. sifon tub cu 2 braţe p. trans-vazare.
sigă materie roşiatică p. văruit. siglu literă ca prescurtare pe monumente ş. a sihlă, silhă, pădurice deasă. sii mo. a se sfii; siâlă sfială. sileăh brâu de arme. silipsă concordare de vorbe aupă înţeles şi nu după gra-silex cremene.	[mat!că.
184 —
sin
silf fiinţă aeriană, sburător; silfidă silf femenin, subţirică şi graţioasă.	[bază.
siltcăt sare din acid silicic şi o silice mat. bază de silex. siliciu metal de col. închisă. silimet v. selimet silişte od. vatra satului. silogism argumentare din 3 ziceri: două premise (majoră şi minoră) şi o concluzie. [ş. a. silâst groapă de păstrat cartofi siluită chip asămănător umbrei. siluric teren din epoca primară. silvic, silvanâl, forestier. simandicos distins, fruntaş. simbol semn, marcă; simbolism ştiinţă despre simboale, mişcare literară ce vrea să tălmăcească înrudiri tainice între suflete şi lucruri; simbolist scriitor mistic; simbo-liză a spune prin simbol: crucea simbolizează credinţa ere* ştină.	[scuţit.
simceâ spin; vârf; simcelâs a-simetrie potrivire dreaptă, armonie.	[orhestră.
simfonie piesă de muzică pentru similăr de acelaş soi siminechie v. senamechie. simiâtică fel de rachiu. simit pesmet moale. simonie trafic de lucruri sfinte;
simoniâc vinovat de s. simpatriât od. compatriot. simplist care priveşte dintr’un singur punct de vedere. simptâmă semn; prevestire. simulâ a făţări, a preface.
simulâcru icoană, aparenţă; prefăcătorie. simultân în aceeaş clipă; simul-taneitâte existenţă, producţie simultană, [binte In Sahâra. simăn, simum, samăm vânt fier-simzăr samsar.
sin pop. fiu, lui: Ion sin Vasile. sinalagmâtic bilateral. sinalifă reunire de 2 vorbe îu-tr’una: fiecare. [de muştar. sinapism cataplasm cu sămânţă sinaxâr vieţile sfinţilor pe scurt. sincâpă leşin; scoatere de literă din vorbă; muz. notă a cărei durată trece în tactul următor. sincretism sistemă de filos. s. de religie p. contopire de doctrine. sindic ales p. a îngriji de interesele tovărăşiei; sindicat sarcina lui, însăşi societatea. sineălă vineţeală, azur; sineli a scrobi cu sineală. sineâţă. od. svineaţă flintă. sinecdocă înlocuire de cuvânt. sinecură slujbă cu plată şi fără muncă. [cale în diftong. sineriză împreunare de 2 vo-sinet od. poliţă. singulâr deosebit, ciudat; gram.
ur. ce arată un singur lucru. sinlce baniţă. sinie tablă de cositor. sinistru cobitor; îngrozitor; cernit; pierdere. sinolâg cunoscător al limbii şi obiceiurilor chineze. sinonim vorbă cu însemnare înrudită.	[tr’o ochire.
sinâptic, tablou s., cuprins din-
sin
- 185 —
soc
sinorisi a se mărgini. sinteză metodă ce porneşte dela simplu la compus; compunere. sintoism religie primitivă a Ja-sinuâs cotit, şerpuitor, [poniei. sionism mişcare d’a forma in Palestina un stat izraelit autonom şi a-1 împopora cu izraeliţi; sionist. sipă cufăr de papură.
Sire (sir) Maiestate, Măria Ta. sireâp od., aprig. sirină mit. V* femee V2 peşte ce prin cântec înşela pe navigatori şi-i omora; fig. femee amăgitoare; aparat cu sunet şuerător. sismologhiân carte pop. ce prezice viitorul după vremea când se întâmplă cutremur. sistemă întreg alcătuit p. anume ţântă; sistemâtic în legătură; sistematizâ a rândul după sit privelişte, loc.	[ştiinţă.
sitav rflguşit. siv cenuşiu. slad malţ.
slai lemne ce leagă talpa săniei;
fund de luntre, [slâniţă leasă. slavism vorbă slavă; panslavism;
slavist care se ocupă de limbi slavonă grai slav arhaic, [slave. slavoslovie laudă adusă Dlui. stemnă, slimnă culme de casă. slim mat. ce se prinde de lână la spălat; slimos soios. slimui od. a făuri, a pune la cale. sloâtă ploae cu neauă. slobozie od. străini cu scutiri. slog semn de hotar între moşii. slomni a silabisi; fig. a se ivi.
slugir od. boer care avea să îngrijească de carne şi luminări pentru curte. sluji a stă sL a sta în 2 labe (despre câni). smalţ strat lucitor (ce acopere uncie vase ş. a.). [pestriţă. smălţây smălţai a lustrui; a îm-smarâgdy smarâld, pop. sma-rând} peatră preţioasă verde. smârc mocirlă; smârd murdar. smead pălit; ars de soare. smei a prăpădi. smiceâ vlăstar; vergea. smicli a luci; a scânteia. smicurâ a struji, a scoate boabele. smidă tufiş nou pe loc de pă-smidişte mo. fulgeră. [dure. smirdâr cocăzar. smorcăi a fonfăi. [a muştrului. smâtru muştră, manevră; smotrl smredui od. a molipsi. snobism slăvire proastă p. tot ce e la modă; snob atins de sn. snovâs plin de snoave. soâe pată de grăsime, [cumpăt. sâbru cumpătat, treaz; sobrietâte sociâbil tratabil, împăcăcios. sociabilitâte destoinicie d’a trăi în societate. socialism sistemă care cere supunerea individului intereselor colectivităţii. societâr membru al societăţii. socinianism învăţătura antitrini-tarilor lui Socinus; sodniân unitarian.	[sociale.
sociologie ştiinţa problemelor soclu postament, pripici, bază. socoti boală de copii la înţărcat.
soc
- 186 —
spa
socotea marcă de joc. sodiu corp simplu metalic. sodâm nenorocire; mulţime. sodomi a mânca lacom. sofism falşă judecată p. a amăgi. sofist od. retor, învăţat (la greci);
care judecă falş.	[nire.
sofist{ic)ărie subţirenie, ademe-sofit tavan.
sofrâ rnasă mică joasă. sojragi bâşa boerinaş îngrijitor de masa lui Vodă. soită student mohamedan. soharici pesmet. soie fasole japoneză. soitâr măscărici, bufon. sol teren, suprafaţă, [tofii ş. a. solanee plante de care se ţin car-solărit od. dare pe sare. sold diferinţa între credit şi debit; mărfuri rămase. soldă a îucheia contul; a da soldă s. leafă soldatului. sâldie od monetă italiană. solecism greşală de sintaxă. solfatără teren sulfuros. solfegiu lecţie de muzică vocală (rostind numele notelor). soli a trimite veste prin sol. solicită a cere stăruitor. solicitudine gnjă deosebită. solidăr răspunzător unul p. altul. solidaritâte răspundere împrumutată; ţinere la olaltă. solidificâre întărire, închegare. soliditâte tărie; temeinicie. soliped care are la picior o singură copită. solităr singuratic; solitudine sin-solomoni a vrăji. [gurătate.
solstiţiu timp când soarele e la cea mai mare depărtare de ecuator (Iunie şi Dec.). solubil ţe se poate topi, s. re-soluţie deslegare; topire, [zolvâ. solvăbil bun platoic; solvent ca plată.
somă a învitâ, a provocă, a sâmbru întunecat.	[chemă.
somieră saltea cu arcuri. somităte ajuns la culme, fruntaş. somnambul lunatic. somnişor mac. somnolenţă somnoroşie. somân pâne; fel de peşte. sonătă bucată muzicală din 3 s.
4 părţi.	[ştirici.
sondă a cercetă cu sonda; fig. a sândă i. p. a cercetă (rane, a-dâncimi): groapă de petrol şi întocmirile sale. sonit 4 strofe cu 14 versuri. sopă măciucă. soporific adormitor. soprăno voce înaltă de femee s.
tinăr; persoana însăşi. sorb vârtej de apă; fel de arbust. sorbit băutură răcoritoare. sorginte izvor, sorită argument din propoziţii în care cele in» termediare se refac. soroăcă pauză în psaltichie. sorocovăţ mo. od. sfanţ sorţâr care a tras la sorţ. sâtnie escadron căzăcesc. spadasin luptător; bătăuş. spahiu călăreţ turc; spăiie (Bănat) mare proprietar. spălăcânie apă de spălat gura. spălă-vărză flecar.
spa
- 187 —
Sta
spalet epolet. spânce soi de oi. spânchiu v. sbanghiu. [spurca. spârc copilandru, spârcăi a sparcită esparsetă, trifoi turcesc. spârcui a risipi; a sfâşia, [şi sul. spas parte de pânză intre spatâ spasm cârcel, sgârci; spasrnddic spat mat. pietroasă, [convulsiv. spătar od. cel ce ţinea spada lui Vodă; capetenia oştirii. spătării od. ostaşi sub comanda Marelui spătar. spâtie pică (la cărţi). spăcie fel; împărţire a genului. specifică a arăta amănunţit. specimen mostră, pildă. specios ce n’are decât aparenţă de adevăr. spectâcol vedeală; reprezentaţie. spectrâl de spectru; spictru so-lâr raze colorate (7) ce re-sultă din descompunerea luminii solare. spectroscâp i. de cercetat spectrul. spectru vedenie, nălucă. spicul oglindă. speculativ teoretic. spăcăy spilcă ac de păr. sperjur jurământ falş ; care-1 face. sperţ provizion, câştig imoral. sptţ od. monetă de argint. spilcui a se găti.	[cată.
spirâlă linie încolăcită, culbe-spiritism doctrină despre duhuri. spiritual sufletesc; cu duh. spiritualism doctrină despre spirit ca realitate substanţială. spiritualitâte nematerialitate. spiritualiză a da însuşire spiri-spitălâtic bolnăvicios.	[tuală.
spiţelât înalt subţire ca spiţa. spiţilnic stredel. splai mal, ţărm, chei. [colie. spleen (splin) plictiseală, melan-splindtic bolnav de splină s. în-spoliâţie jaf.	[chipuit.
spdncă câtăramâ; pe sponci cruţând, d’abea. spondeu picior de vers: — — spontân, spontaniu de sine. sporâdic rar, când şi când. spori celule de vegetale inferi-sporovăi a toca din gură. [oare. sport petrecere cu exerciţii corporale.
sprâfcă od. anchetă, cercetare. sprenţ(ur) spenţer, scurteică. sprinţar ademenitor, alintat. spuse zăgaz mişcător. square (scuar) grădină publică. stabilimint aşezământ. stacână mo. cană. stâcoj rac de mare. stâdiu măsură de lungime la greci (185 m.); loc de exerciţii; grad stâgiu timp de preparare; sta-giâr care-şi face stagiul. stagiune sezon de teatru. stagnare stare pe loc. stalactită închiegare văroasă pe boltă de peşteră; stalagmită aceeaş închegare de josîn sus* stâlpi a ţânti, a pironi. stâlpnic sihastru. stâmbă creton; tipar; stămbărie negoţ de stofe. stamboâlă baniţă, chilă. stâmine organ fecundant masculin la floare.
sta
- 188 —
sto
stâmpă tipar; gravură; pecete. stâmpi a înceta. stan mo. pieptul cămeşii, [lităţi. standardizâreunificare după ca-sta(n)doâld loc p. hambare. stângăni a stingheri, a turbură. staniâl foiţă de cositor. stânişte Ioc de popas. stânjenii răţişoară, plantă de ornament ; stânjeniţi vioriu, vânăt. stanâg mo. lemn ce desparte vitele în grajd; pripon. stânţâ strofă din 8 versuri. stârcibg scaun de vârtelniţă. stârlici pete vinete pe cadavru. stârnind loc prăpăstios. stâroste od. pârcălab; şef al breslei; mijlocitor de căsătorie; stărosti a peţi. statâriu a. lege marţială. stâticâ parte a mehanicei despre echilibru. statist figurant pe scenă. statistică ştiinţă despre gruparea metodică a faptelor economice, sociale ş. a. stat-majâr corp de ofiţeri ce dă direcţie p. armată, divizie, regiment şcl.; fig. fruntaşi. statuă a hotărâ, a fixa. stătu-quo, (în stătu quo ante), în stare ca mai nainte. stăvi a se statornici. stavrofor preot ort. cu drept d’a purta cruce de aur pe piept. steâjer par în mijloc de arie. steatită mineral verziu. stebă mănunchi. stei stâncă, peatră. stelă coloană fără capitel.
stelin de stele.	[pajură.
stimă peatră preţioasă; coroană; stenahorie nelinişte, urât. stinos astmă.
stintor: glas de st. puternic. stipă câmpie întinsă. stipenă od. rang, treaptă. ster metru cub. [despre solide. stereometrie parte a geometriei stereoscâp i. optic în care 2 icoane plane se văd într’una. stereotip tipărit cu litere fixe;
clişeu; fig. mereu la fel. [st. steril sterp, sec; sterilizâ a face stiriţă în direcţia vântului. sterp scoc prin care se abate apa morii. sterţ, stearţ, ştearţ fitil de opaiţ;
a. opaiţ de mineri. stlbiu antimoniu. stidi a (se) gena, a (se) sfii. stifâs secău, astringent. stigmât semn ruşinător; vârf de pistol; orificiu de respiraţie la insecte; stigmatizâ a înfiera. stih vers; stihoâvnă cânt bis. cu stih mai lung; stihuire versi-stihie element; stafie. [ficare. stimă mo. stafie ; pocitură;
stemă în frunte. stimulă a îmboldi, a îndemna. stinchi mo. a încetă. stinghie sul; stinghii vintre. sti ulăţie condiţie pusă în învo-stirigie mo. funingine? [ealâ. stirpe viţă, origine. stoc cantitate de mărfuri; fonduri în numerar. stoci a stoarce, a secă. stodâlă v. standoală.
sto
- 189 —
stu
stOgomână oae pe */* tfgae î stâgoşă cu lână moale; sto-goşât lăţos. stoic ce se ţine de învăţătura st6icilor; fig. neclintit. stoicism doctrină fii. a lui Ze-uon; fig. tărie, bărbăţie. stâlă haină cu care slujesc preoţii; taxă p. servicii sacre. stoler mo. tâmplar, măsar. stolisi a (se) împodobi. stolnic mare bucătar îngrijitor de masa lui Vodă; stolnicii ostaşii săi.	[por ş. a.)
stopă a opri (o maşină, va-stor perdea cu resort. stârnOy stornâre îndreptare de greşalâ în contare prin nou adaos.	[jucător în stos.
stos joc de cărţi, «faraon»; stosâr străfigâ mu. a strănuta. străgălie cerc de fier la osia carului.	[piedecă.
străgăni a trăgănâ; străgăneâlă strâjnic, strâstnic, parte a trio-dului p. slujba din săptămâna mare.	[coamă.
strâjnic mo. mânz tuns de strămătură lână p. scoarţe. strâmţâri mo. iţari, cioareci. strâmţâş sbalţul calului. strămurâre bold de înţepat vita; stranşulâ a gâtul. [ramură. strâniu ciudat, curios. strânsă căsnicie. strapazân cui p. vâslă. strapontin scăunel ce se ridică şi se lasă. stras imitaţie de diamant.
stratagemă şiretlic de răsboi, iscusinţă.	[boiul.
strategie artă d’a conduce răs-stridie fagure.
striliţi gardişti ruşi. [tutindeni» streptocâc microb respândit pre-stricneâ i. de luat sânge la vite? stricni a luă sânge; a izbi crunt.	[nuca vomică.
stricnină otravă violentă din strident ascuţit, şuerător. strighe fagure. strişte, trişte soarte. stroh mo. pleavă de fân. stroi mo. rând de bătae, front; şir de soldaţi cu vergi: a bate la stroi.	[rând.
stropoli a înciripâ, a aduna pe struj boală de unghii. strujniţă strug p. rotar. struneâ mo. căpăstru. struneâlâ lemn de strunit carul. stru(n)g i. de rotunjit lemn;
scaun de struugar. strungăreăţă găleată de muls la strungă; scobitură pe dinţii strup curea de ham. [de cal. stuc t e n c u e a 1 ă (văcâlaş) de ghips; stucatură ornament de stuc.
studiniţă scorbut; fel de plantă. stufât fiert de bucate în vas astupat; mâncare de ceapă· stundist fel de nazarinean. stupă câlţ; cânepă. stupefiânte leacuri amorţitoare» stupiditâte tâmpenie. sturluibâ mo. a înebuni; star-luibât nebunatic.
sua
- 190 —
suâv plăcut, dulce; suavitâte însuşire de suav. subaltern supus, inferior. subtect cauză; materie; persoană; parte de propoziţie; subiectiv ce se rapoartă la s. subiectivism sistemă ce porneşte dela raporturi subiective şi nu dela reale s. obiective. subit neaşteptat, năpraznic. sublim înalt, măreţ. sublimât biclorură de mercuriu (desinfectant). sublimâre trecerea unui corp din stare solidă în gazoasă. subretă slujnică; cântăreaţă de teatru în roluri vesele. subrogă a se substitui. subsidiu ajutor în bani; sub-sidiâr ajutător lăturalnic. susbsistă a mai fi, a dăinui. subsistenţă brană şî întreţinere. subsol parte de casă sub parter. substânţă materie; parte principală; în s. pe scurt. substanfiâl hrănitor; fig. bogat în idei.	[stanţă	s. idee.
substantiv vorbă ce arată sub-substrât bază, temei. subterfugiu vicleşug, tertip. subtil subţire; ager, isteţ; sub-tilizâ a face s., a rafina, fam. suburbie mahala. [a şterpeli. subvenţie ajutor în bani. subversiv ce poate nimici. succin chihlibar. succint scurt, concis, laconic. sucombă a cădea (sub povară);
a muri. suculent mustos; gustos.
sudit supus străin. [denie. sudîic mo. şalău, sudum sume· suficienţă cantitate d’ajuns; fig.
bizueală neobrăzată. sufix silabă la sfârşit de vorbă p. a-i hotăra înţelesul suflengheru suflet. sufloi unealtă de suflat, [căcios. sufocă a năbuşi; sufocănt îne-sufragăn (ep;scop) supus jurisdicţiei mitropolitului. sugeră a însuflâ, ă inspiră; su-gestiăne îndemn. sugiuc mo. fel de cârnat; prăjitură de nuci şi zahăr. suguşă mo. a sugrumă. suhăr pesmet, «profont». suhârie mo. guturai. suhăt loc de păşune. suicid sinucidere. sui generis în felul său, special. suităr măscărici, paiaţă. suiulgiu od. fântânar. sulăc crap lungăreţ. sulete carâmb la car. sulfatără teren sulfuros. sulfuros cu sulf, de pucioasă. sulger v. sluger
sulgi od. dare pe lapte de vacă. sulhăr creangă. sulinăr ţeavă, tub; sulac. sultan-mezăt licitaţie ţinută în Divanul ţării. sultănă soţie de sultan; s. va-lideă mama sultanului. sumăeş mo. suman p. copii. sumbru sombru, întunecat. sumptuăr privitor la cheltueli. sumptubs măreţ, falnic. supă a cină.
sup
supăpă astupătoare, ventil. superfetăţie prisosinţă. superflua de prisos; fără folos. superlativ desăvârşit; cel mai înalt grad. superstiţie credinţă deşartă. supieră castron de supă. supin substantiv verbal. suplantâ a face să peardă, a supleânt locţiitor, [lua un loc. suplement adaos, spor; suple* mentăr pe d’asupra. supletlv întregitor, [chin, caznă. supliciu pedeapsă corporală; supbft proptea, reazim. [ceilalţi. supraarbltru arbitru pe lângă supravenl a veni fără veste. suprim mai pe sus de toţi; moment s., clipă din urmă, moarte.	[ietate.
supremaţie superioritate, întâ-suprimâ a desfiinţa.	[tae.
surchidl a bate; surchideălă bă-surdină aparat p. a reduce sunetul unui i. de muzică; în s. în taină. surdiic coastă pietroasă. surducă a. minge, balon. surdumâş mucegai; pecingine. surghiuni} surguniy a exila. surguci peniş ca pietri scumpe la cucă.	[bot.
surlă i. muzical de suflat; rât, surogât substanţă înlocuitoare. surugiu poştalion. suşă (fr.) marcă de registru cu suşă şindrilă.	[chitanţe.
susceptibil primitor ;fig. simţitor. suscită a provoca, a stârni. suspect de bănuit. [opreşte. suspensiv de amânare; care
191 —-	şam
saterăn pe sub pământ; ascuns. suterână boltă sub pământ. satură încheetură între oasele craniului. siium culque fiecăruia ceea ce e al său (să i se dea). savăc ac mare. savâi v. sevâi. snvariu od. călăreţ turc. suverân stăpânitor; cel mai mare; fără apel; desăvârşit; suvera-nitâte autoritate supremă. suzerân care are feud. suzeranitate drept al domnitorului unui stat suveran asupra unui stat nesuveran: România a stat sub suzeranitatea Tur-svanţih sfanţ.	[ciei.
svelt subţire, svoând svon, veste.
şabâc (Bănat) broderie. şabanâ mo. fel de haină. şablbn mostră, tipar. şâfer mijlocitor; neruşinat. şahmarâ od. stofă preţioasă. şai od. stofă de lână; şălâc postav.
şalgâu, şaugău tăetor de sare. şalon postav de lână. şalupă barcă mare. salvări nădragi largi; şalvaragiu care-i face s. poartă. şamalageă damască. şamanism religia pop. mongole care cred în duhuri şi vrâji; şamani preoţii lor. şambelân nobil în serviciul interior al camerei unui prinţ.
şan
— 192 —
şol
şan mo. calapod, a. şamfă. şanâl fr. trecătoare în gustă p. corăbii.
şandramâ streaşină; şopron;
baracă; fig. om scăpătat. şantâj fr. stoarcere de bani prin mijloc necinstit.	[răbii.
şantier fr. loc de construit co-şăoâş cal de şea. şarmo. arsenic, [bănci d’alungul. şarabânâ şarabânc trăsură cu şarân, şerân crap. şârld javră, fig. om supărător. şârt rândueală; rost. şâşiu chiorâş.	[cadrilat.
şatrânge joc de şah; cu pătrăţele, şătrăr, od. Mârele ş. demnitar peste şatre în răsboi; boe-rinaş; şătrărei ostaşi sub şâucd şold (la cal). [com. sa. şeic şef de trib la arabi, predi-şerb rob.	[câtor.
şerbegla serbegi-başa od. celce îngrijea dnlceţurile şi oferea lui Vodă şerbet; vânzător de şerbet.
şerbet băutură recoritoare; dulceaţă frecată până la îngro-şare.	[gărului.
şestînă lemn de sub roata joa-şeţ şes, plan. şfac mo. laţ. şiboi micşuneâ. şibolet parolă, lozincă; semn. şifonâ a ghemui, a mototoli. şild ţinătoare de chei. şimpanzdu maimuţă africană. şineâlă v. sineald. şinlc găleată. şibi mo. şuvoi. şip sticluţă; peşte de mare.
şipcă şindrilă.	[terană.
şiroco vânt năbuşitor pe Medica/zoi puşcă arnăuţească. şîşcă paie tocate; vrăjitoare;
şişcoi strigoi. şiştoăre margine de stofe; mâner la crâogul morii. şiUy şui înalt subţire. şieah, şleau drum de ţară. şleâhtd od. boerime polonă;
ceată, clică. şleahtici nobil polon. şleâpcâ pălărie cu 3 colţuri. şledun gorun.
şlep bastiment fără catarte. şlic v. işlic.
şmecher şiret.	[neamţ.
şoâcăţ(d) şobolan; poreclă p. şoângher poreclă p. ungur şi ciangău; şoânghind servitoare unguroaică. şocârlât materie stacojie. şodolân crac, ciolan. şofrâc sfredeluş. şotmân şoim mare; Şoimâne zine volburoase. şoimâr crescător de şoimi p.
vânat de paseri. şoimuleân ca şoimul; aprig. şoldân pui de iepure;/^, tinăr;
şoldăni a tuli. şoldâr parte de ham dela şold. şbldină durere de şold, ischias; ş e r p ă r i ţ ă (plantă); şoldlş şchiopătând. şoldit stricat la şold (despre animal); şoldlu spetit, [şiret. şolomonăr vrăjitor, şbltic mo. şoltăz, şultuz od. primar.
şotn
~ 193 -
tab
şomăj limp de nelucru în industrie; şomer lipsit de lucru. şomoiâg mănunchi de paie. şonţ şchiop; poreclă p. neamţ, şonţişor. şontorog olog şi şchiop, [giri. şopârcăile, a umblă cu şcu amă-şopârlăiţă guşter; plantă cu flori albe.	[teală.
şopoi a şopoti; şoşeâlă şop-şoricei umflături la pântec de şoricioâică acid arsenios. [vite. şoriclu cenuşiu. şoselul a face şosea. şotie poznă; şiretenie. şotroâge cizme purtate. şotron fr. fel de joc de copii. şovăie! şovăind. şovinism sentiment pătimaş de patriotism; şovinlst patriot şovolt încâlcit.	[exaltat.
şpagă sabie, baionetă; spatie. şphlă mo. cenuşă; a da prin şp.t a prinde cu minciuna. şrapnel proiectil cu gloanţe în ştâer vals stirian. [interior. şteâmpuri măcinătoare de peatră auriferă. şteap spin; bucată de lemn. şterc gunoi; a. scrobeală. ştevie măcriş.
ştift ţintă, cui mic fără, cap. ştiob jgheab.	[fundării.
ştiobâlc/ arată sgomotul scu-ştioldiCy ştiulbuc prăjină folosită la pescuit. ştidlnă drum orizontal în mine. ştirbind ştirbi tură. [coşniţă. ştiubU fântână neafundă; stup, ştiulete cocean cu boabe.
ştubeci subst. p. fabricare de verniuri. şucadâ mo. mare nu glumă. şugubăţ glumeţ; primejdios. şugublnă bocluc; od. amendă. şui smintit; podagră; rac (boală). şuiân cărucior cu roate mici.> şuietură crestare la ureche (oi). şulţ căţclul pământului. şulâr cusătură rară. [şălătorie. şuier mo. înşălător; şulerie în-şupuri mo. a (se) strecură. şuşeriiţâ făşie de pământ s. de piele.
şuşlit, şişiety şuşlUey şireglă. şvichi mo. sfichi, pleaznă.
T
tăbăcâreâscă joc în cărţi. tabân scândură; talpă; oţel. tăbărâş ostaş în tabără. tdbărci a ridica în spate. tabernâcul v. chivot tâbie redută, întăritură. tab(i)it manieră; poftă; nărav; a şi face t. a fuma din ciubuc bând cafea. tab in od. fel de mătasă. tablâ'başă od. cal dat de sultan noului Vodă; d’a gata, comod. tăblie tablă de lemn împodobită. tabu instituţie relig. în Poline-zia ce dă lucrului s. persoanei caracter sfânt oprind să fie tăbueţ mo. săculeţ. [atins. tăbula râsa tablă nescrisă; a face t. r. a înlătura un lucra p. a pune altnl nou. tabulhanâ v. meterhaneâ.
13
tab
- 194 —
tap
tabultbc parte de sac cu făinâ. taburU scăunel; scaun fără ră-zimătoare.	[turn	tăcut.
tâcit subînţeles, pe tăcute, taci-taclâle voarbe goale. taclit od. cingătoare vărgată. tacrir od. raport, interogator. tâctică artă d’a rândui şi întrebuinţa trupe în teren de luptă; fig. mijloace de-a izbuti; tactician isteţ în tactică. tacticos regulat, chibzuit. tactil de pipăit. taft, taht reşedinţă. tâftă fel de mătasă; pe deplin;
vine U la cot se potriveşte. tattalâc butuc.
tăftur curea sub pântece la cal. tăgârţâ traistă, [susan p. halva. tahân product din sămânţă de tahmin: cu t. cam, aproape. tain porţiune; întreţinere; pro-viziune. tâiniţă loc ascuns, groapă. talaer v. başlic. talâfuri: lâfari şi t. palavre. talâm închinăciune. tălâmb trândav. talân, tâlâu dalac. talâr haină lungă p. preoţi. talâş paie. tălăşmân bădăran. tâla-tâla încetişor. talâz undă, val de mare. talc silicat de magnezie. talint greutate la greci (26 kg.);
monetă; dar firesc. tali mo. fam. plecăciune. taliân unealtă de pescuit. talică trăsură uşoară. talion, pop. italian ? fel de alifie.
talismân lucru căruia i se atri-bue minuni. taliune od. pedeapsă egală o-fensei: ochi p. ochi. talmud colecţie de tradiţii rabinice ; talmudist care-i aparţine, sau îl tălmăceşte. talon bilet de Inoire a cupo-nilor; parte din matca registrului după detaşarea foii; în joc de cărţi cărţile neîmpăr-tălpâş od. pedestraş. [ţite. tâmâioâre mu. viorele. tămânjăr mo. băţ de bătut caşul. tamazlâc turmă de vite. tâmbâr od. manta p. femei. tâmbură i. muzical cu coarde de sârmă tamburină fel de gherghef tam-nisâm, tam-nesâm deodată. tampetâ od. danţ vijelios. tâmpină tobă mică. tampon astupuş; disc de fier la capet de vagoane. tam~tam fel de toacă de metal de orig. chineză.
Tânâse tip de nărod; hoinar. tancQxr blindat şi înarmat (1916). tandur masă cu covor lung sub care orientalii pun un vas cu jăratec; şede pe L pierde vremea.
tangentă linie de atingere; a scăpă prin t. fr. prin dibăcie. tangibil de atins. [spaniolă. tângo danţ pop. din America tangrin drojdii de acrit zămuri. tanin subst. vegetală p. tăbăcit. tantâi tocmai. tapangeă bătae; pistol.
tap
— 195 —
tel
iapiâcă mat. alimentară din rădăcină de manioc (arbust). taplr mamifer pachiderm, [tezi. tăpsân mo. şes înalt; tăpşi a ne-tăr(ă)buc sac de prins peşti. tarabulus legătură la cap în tărăbuşte mărunţişuri, [orient. tarâCy târâş stâlp sprijinitor. ţărancă funii la codârlă de car. tarantilă joc vioi italian. tarapana od. monetărie,bănărie. tărbâcă obicei la lăsat de sec în Rom. veche; a luă la t. a bate, a batjocori. târbăceălă părueală; ocară. tardiv târziu.
tarifă a taxa, a hotăra preţuri. tăriş rachiu prost, tarla strat, tărla-mârla deodată. [tablă. târlă ocol, ţarc; târlâş cioban la târlă; lucrător ambulant. târn mătură; tufă spinoasă ; târ-tiueâlă părueală.	[nuiele.
târnă corfă, traistă; stup de târnomeâtă rămăşiţe de paie, târşăi a târâ.	[gunoi.
târsână legătoare de opinci;
târsânâr opincar, ţăran. târsoâgă troscot; ceva lung şi stufos.
tartân stofă cu patrate în culori. tărtăneţ îndesat. tărtiţă coinac, parte cărnoasă d’asupra coadei la paseri. tărţiu v. terţiu.	[afurisit.
tărtor şef de diavoli; şef; drac; târtriCy acidt. din tartru de vin;
săricină. târtrUy tirighiesediment pe urma vinului în buţi; peatră ce se lipeşte de dinţi.
tartuf făţarnic, fariseu. tasmâ mo. panglică. tătârcă femee de tătar; eapă tătărească; cojoc; tărtăcuţă. totuâ a imprima figuri pe corp. tăujir băţ; ciomag. tăîilă, tavâlgă plantă ierboasă. taumaturg făcător de minuni. tautologie repetiţia aceleiaşi gân -tavernă cârciumă.	[diri.
laxalişti od. în Ardeal: ţărani cari p. o taxă şi pe timp hotărât primeau dela stăpâni loc taxatdr care taxează, [de casă. taxid od. călătorie de negustori în străinătate p. mărfuri; marfă adusă. taxidărie od. strâns de dări;
taxidâr care le adună. teâră mo. v. natră. [vârtej. tcchir-mechtr în mare grabă, val tecnefâs suspin, năduf la cai. tefderdăr v. defterdar. tegument înveliş de seminţe etc. Witiic ce e propriu unei ştiinţe s. arte; tehnică întreg modul d’a lucra în artă s. meserii; tehniciân cunoscătorul ei. tehnologie ştiinţă despre arte şi meserii; termeni tehnici. tehui căpiat; zăpăcit; tehui a zăpăci; tehueâlă ameţeală. tâică cutie dela coşul morii teism doctrină ce admite existenţa personală a unui D-zeu şi acţiunea sa providenţială. tei-belii acelaş lucru. tel fir, coardă de oţel.
13*
td	—	196	—	ter
teLăl vânzător de haine vechi; strigător Ia licitaţie; telalâc marfA s. meserie de telal. telalbăşă, od. staroste de telali Ia licitaţii. [rea de gură. telăliţă, teleliică mijlocitoare; tcleâp-teleâp încetişor. telemeâ fel de brânză. ideologie cugetări despre noţiunea finalităţii s. cauza finală. telepatie fel de telegrafie între suflete.	[stelelor.
telescâp i. optic p. observarea teletin iuft.
televiziune, radioviziune vedere la mari depărtări cu ajutor de aparat. teiteâ pătură de pus sub şea. teluriu metaloid cenuşiu lucitor. Urnă materie, subiect. tembil trândav; tembelâc, tembelism negrijă trândavă. temerar îndrăzneţ; temerităte oarbă cutezare. timnic mo. loc de iernat stupii. temperâ a potoli, a micşoră. temperament fire; caracter. temperănţă cumpătare. temporizâ a tărăgăni. ten fr. coloritul feţei. tenâce care ţine; dârz. tenchi od. a 4. parte din dram;
a. alac roşu. tendenţă năzuinţă; tendenţiâs ce arată intenţie ascunsă. tendân capăt fibros de muşchi. tendbre întuneric, tinia panglică. tensiune încordare, tentă a ispiti. tentâculă pipăitoare, tentativă încercare.
teocraţie stăpânire exercitată în numele dumnezeirii. teodollt i. de geodezie, [păgâni. teogonie cunoştinţe despre zeii teodicăe tratat despre justiţia divină; parte de metafizică despre Dumnezeu. teorâmă propoziţie de dovedit. teoreticon psaltihie. teorie cunoştinţă pur raţională;
regule de artă s. ştiinţă. teosofie sistem filosofic-religios p. «înfrăţire universală», fel teptll v. tiptil.	[de panteism.
teracotă pământ ars. terapeutică ştiinţă despre tratamentul boalelor. terăsă ridicătură de pământ;
acoperiş plan ; pridvor. terasament săpare şi înălţare de pământ; terasier care sapă la t. terchea-bhrchea lucru de nimic. tererem zorzoane; fig. aparenţe, terestru pământesc.	[forme.
terezie cântar. terfâr a. colăcer, vornicel. terlici od. pantofi.
Urme izvoare calde; termăl cu apă minerală caldă. termen fine; soroc; rată; cuvânt; relaţiune. terminologie termenii tehnici. ternâr din 3 unităţi.	[de t.
teroare groază; terorism cârmuire terţă interval de 3 note; a 60-a parte din secundă; terţet muzică p. 3 voci; terţina strofa tertei găitan. [de 3 versuri. terteleag titirezul morii.
ter
— 197 —
tir
terţiâr strat pământesc apropiat ae epoca actuală. tertip od. sistemă; viclenie. terzi-başa od. staroste de croi* tesâc sabie baionetă. [tori. teşchereâ iândeâ; od. certificat. tescovină trevere, voştină, rămăşiţe în teasc dela struguri. teşi a reteza; a cresta. teşitiiră buturugă. teslă bardă; teslâr bărdaş. teşmec, teşmecherle înşăiătorie. teşâs pieziş, testaceu ţestos. testeâ duzină; nr. de 24 coaie. tetanos convulzie a muşchilor. tetrâdă caiet de 4 coaie. tetra(e)vanghil carte cu cele 4 evanghelii. tetragân figură cu 4 unghiuri. tetreâ dulceaţă de ch'tră. tea riglă s. lineal ca un T. teucă teică; jgheab. tevatură sfsră, gălăgie. tevelichie pieptar. text vorbele proprii ale autorului; citat biblic p. predică; caractere tipografice. textil de ţesătorie; de ţesut. textuâl ca în text. teză propoziţie de dovedit; temă s. subiect de desvoltat; carte unde se tipăreşte o teză. tezaurâr cassier central; od. că-măraş, vistiernic. tiâră ornament de cap p. regi la perşi şi mezi; mitră cu 3 coroane p. papa. tibă blană de oae din Tibet. tibia osul fluerului.	[fes.
tichet bilet, răvaş, tichie scufie,
tichiâtă diavol (cu tichie roşie). ticneâ vas de tăbăcit. tifân plasă, roci. [de palmă. tiflă noroc orb; a da tifle gest tighel dojană, mustrare. tiglici i. p. a întinde pielea în-călţămintelor. tigoâre păcătos, ticălos. tiharâie văgăună. tigvoâsă soi de struguri. tij od. asemenea, ca. timid sfios.	[pe	frunte).
timin od. monetă turcă (salbă timleâc cârlig pescăresc. timpân membrană a urechii;
spaţiu între cornişele fronto-tinctoriâl de a vopsi. [nului. tincturâ mat. p. vopsit; solu-ţiune chimică. tindiche bucată ce ţine întinsă pânza în răsboi. tid! te cară! (cătră dobitoace); twhăi a goni cu tio. [tive. tip formă, figură; însuşiri distinc-tipic însuşire de tip; simbolic. tiptil pe furiş, pe ascuns. tir tot una.	[de	rotar.
tir artă s. loc de tras la ţintă; i. titâdă vorbă goală spusă pe nerăsuflate. tirâj tragere s. tipărire. tirâliâr soldat trimis înainte p.
a hărţui pe duşman. tiriâc electuar din opiu. tiriachiu care bea opiu, ameţit. tiriboânţă roabă. tiriplic bumbăcel, tort; într’una. tirioidie glandulă de 2 laturi ale larinxului; volumul ei mărit e guşă.
198 —
tirs băţ cu viţă şi iederă p. Bac-chus; floare ca o piramidă titân uriaş. [(la liliac ş. a.). titirez căuş (al morii); sfârlează. titrăt care are titlu. tiv margine tivită a rochiei. tiva mo. drept nainte tivilichte pieptar femeesc. tizână ceai, a. herbatei. tizic balegă uscată în formă de cărămidă p. încălzit bordee. toâie omeag. toâipă mo. bardă. toană gaură în gheaţa de râu p. pescuit; nazuri. tâcâ şapcă cu mici borduri. tocmâg mo. ciocănaş; tăeţei. tocmăgil mo. fel de ciuperci. tocsiti clopot de alarmă, tocare de primejdie. todomănl a contrazice. tofăi a se tăvăli. tâgă manta de lână la romani;
togât cu t., fig. roman. tâhu-bâhu talmeş balmeş. tdlbă săculeţ; tolbâş cu t., vân-tolerânt îngăduitor. [zător. toloăcă pârlog, loc sterp. tolocăni a mormăi, a dojeni. toloji a se tolăni, a se tăvăli. toloşcân trândav. [reacţionar. tombattrâ işlic; fig. înapoiat, tbnă greut. de 1000 kgr., 20 măji. tonâj cât ţine corabia în tone. tonalitâte calitatea unei piese de muz. scrise într’un anumit ton. tonic ce arată tonul; leac întăritor.
tonică notă accentuată din gamă. tonsură ras la creştet p. cel ce intră în preoţie; ceremonia ei. tontorbinătâng; joc într’un picior.
top 20 testele de hârtie. topâz peatră scumpă galbenă. topcia od. tunar.	[terne.
tâpica medicamente locale s. ex-topografie înfăţişare grafică a unui loc.	[geografice.
toponimie studiu despre numiri toptangiu care vinete cu toptanul s. cu ridicata. [forţa. topuz od. buzdugan; cu t. cu torâce trunchiul corpului. târbă sac de drum s. de vânat. toreador luptător cu tauri în arenă torănt puhoi, şuvoi. torid fierbinte. toroâpă necaz, trudă. iorocănit torosi a flecări. toropâlă, toroipân măciucă. torpilă peştele electric; maşină ce face explozie sub apă. torpilor luntre de pus torpile. torsâdă ciucur răsucit. torso bust; statue trunchiată. tâşcă plin, înfoiat. tovâl piele de vită. toxic otrăvitor; otravă. trabânt dorobanţ; satelit. trachit rocă cristalină. tradiţie trecere orală în şir lung de ani; lucruri transmise prin tr; tradiţionalism ţinere la tr. trafic negoţ; fig. negoţ necinstit. traftolog, traftoloâgă, ir. hârtii vechi.
trăgâe claviculă.	[răget.
trâgăn boală de grumaz la vite; tragedie piesă dramatică ce deşteaptă groază şi milă prin acţiune eroică; tragediân actor de tr.	[de	tragedii.
tra
- 199 —
tre
trâgic sguduitor, jalnic; autor tragicomedie tragedie cu părţi comice; fig. amestec de se-trâglă cobilă. [rios şi comic. trâgnă rană făcută de şea. tragâdie od. cântare. trahee beregată, răsuflătoare. traiectorie linie urmată de un corp aruncat în spaţiu; traject spaţiu de parcurs. trâmă băteală; fig. uneltire. trâmândău tândală. trâmbă val de pânză; făşie. trambulină scândură înclinată p. luat avânt la săritură. trâmpă mo. schimb. trânchet lemn p. plute şi catarte. trandadâe unealtă de pescuit. transcendent superior, sublim. trancendentâl ce aparţine raţiunii pure, peste experienţă, a tranşâu şanţ de adăpost, [priori. transipt parte transversală în formă de braţele crucii între cor şi nava bisericii. transfigurâ a schimbă la faţă. transformism doctrină despre schimbarea animalelor în alte specii de animale sub înrâurirea mediului unde au trăit. transfug care trece la duşman;
s. la alt partid. transgresiune infracţiune, abatere, călcare de poruncă. translâtor traducător oficial. transmisiune trecere. transpiră a asudă; fig. a răsuflă (o ştire);	[cântat.
transportât dus; Însufleţit, !n-
Uanspozitiv ce transpunr ; limbi t-e, unde raportul voihrlm se arată prin terminaţiuul. transsubstanţiâre prefacere u pânii şi vinului în trupul $1 sângele lui Hristos. transvazâ a pritoci. transversăl ce trece curmeziş. tranzîge a cădea la învoeală. trânze strună, zăbala la frâu. trânzit putinţă d*a trece mărimi fără vămuit.	Jiiirlnic.
tranziţie trecere; tranzit dr vre-trapez cadrilater cu 2 latini paralele şi inegale; «parat gim nastic.	[veşte	liturghia
trapeză masă pe care se un trapezărie prânzitor, referim iu. trasă a emite poliţa. trasiu desen, schiţă, plan. trăsnâe pleznae, toană. trătâji, tratajii, lari asii mo. efli-ticele scrise cu mana p. şconlr primare. tratatl vă, a. per tra claie, linlaie. traversă a trece, a shelrtiâ travifrsă şină de fier p. « Indiii , lemn pus d’a curmezişul irflmic harnic.
trSflă podoabă aihileciuialn (rn trifoi) ; ghindă (iii răi ţi dr jor). trfină dublu jnmcl (	)	pe <> vo
cală p. a fi losliin ar pai al de cea precedeiHA trepăduş alergrttoi iiiti’una. trepăn fllredel de gAurit osul capului; irepanăţie operaţie trfpce v. pretee.	[cu	tr.
trrpMnic carte pop cu preziceri. treptei mescioară cu 3 picioare.
tre
- 200 —
tai
trdti od. al treilea. tretin, tretiâr cal de 3 ani. triâdă treime, triâj, triâre ale-trib seminţie. [gere, cernere. tribârd partea dreaptă a corăbiei. tribulâţie mâhnire, obidă. tributâr care plăteşte tribut;
atârnător.	[hiereu).
trichier sfeşnic cu 3 braţe (p. ar-trichlnă vierme parazit în muşchii porcului.	[3	ori.
tnclety proclet şi tr. blăstemat de tricliniu sală de mâncare (la ro-tridânt furcă cu 3 dinţi. [mani). triedru corp geometric cu 3 feţe. trienâl la s. pe 3 ani. [ceai. triftâng silabă din 3 sonuri: iau, triglifă podoabă în friza dorică. trigonometrie matematică ce calculează elementele unui unghi cu ajutor de date numerice. tril ornament melodic. trilogie şir de 3 piese dramatice s. poeme asemănătoare. trimistru restimp de 3 luni. trinitâte treime.	[inşi.
trio compoziţie din 3 părţi; 3 triâd carte cu rândueala slujbei dela Dum. Vameşului şi Fariseului până în Sâmbăta mare. tripartit od. codice al Ungariei (publ. din porunca regelui în 1514 de Werboczi) cu legile şi obiceiurile ţării. [şlefuit. tripâlii subst. miner, gălbue p. tripâu fr. casă de joc. [lopeţi. trirâmă od. vas cu 3 rânduri de triumvir magistrat roman în colegiu de 3 (în 60 şi 43 î. de Cr.) triviâl comun; josnic.
trivium od. învăţământ de: gramatică, retorică şi dialectică. trivâgă alarmă. troftu semn de biruinţă. trohâu picior de vers: — w. troiân grămadă, massă, val. troieni a (se) acoperi (cu zăpadă); fig. a albi. troiţă Sfânta Treime; cruce la răspântii; treime. trâmbă bot; trompetă. trombân trâmbiţă mare. trâmpd corn, trâmbiţă; bot de elef.; tr lui Eustâtiu canal între timpanul urechii şi gură; boltitură trunchiată. trop expresie figurată tropaâr od. fel de postav. trâpice 2 cercuri paralele cu ecuatorul între care se face mişcarea anuală aparentă a soarelui în jurul pământului. tropicâl de tropice; căldură tr-ă ca la tropice.	[primă.
tropos purtare; fel d’a se ex-trubadur poet medieval în sudul Franţei. trufă ciupercă gustoasă, [prinos. trufandă pârgă (a roadelor); fig. truism adevăr simplu. [lanţi. trust (trost) sindicat de specu-tubârcul excrescenţă, mică tu-tueş mo. ţicnit.	[moare.
tuf formaţiune geologică po* tafănică crizantemă. [roasă. tufeccibâşa od. şef al gardei domneşti; tufecciu lefegiu; armurier.	[fulcâ.
tufll a vârâ, a înfundă; a su-tui steag din coade albe de cal pe o lance cu semilună.
tuj	—	201	—	ţas
tu(j)ldan cocean. tulbânt văl de mireasă, [noase. tulipină arbust cu fructe venite// od. monetă turcească de 15 parale; ban de 20 creţari. tulum burduf p. untdelemn; bu-tumbâc alamă. [căţi de piei. tumbelechi od. fel de ţimbală. tumoâre umflătură. tumult larmă, zarvă. tumul{us) ridicătură de pământ. tumurluc, pop. temniţă. tumurug buturugă. tuptu fr. îndrăzneală, obrăznicie. tupiluş ascunzătoare; t. prin năgăruş prin loc de năgară. tur, tururi fr. ocol; plimbare. tur, turi fund de pantaloni. tură monograma sultanului pe monete; iscălitură. turaliu drept la cântar. tura-vura încoace-incolo. turbă fr. combustibil din mat. vegetală carbonizată, mărăcie; turbârie strat de turba. turbiliân fr. volbură, [verticală. turbină roată idraulică cu osie turbincă săculeţ de drum. turbulent sgomotos. turcă mască in forma unui cap de cerbuţ (ob. de Crăciun). turcoâză fr. peruzea. [cilor. tiircomerit od. admirator al tur-tărişte ogrinji.	[gentă.
turiţă asprişoară, plantă astrin-turîâc ameţit de vin; turlăci a tur(liu)liu curăţel, [se îmbăta. turmâc bivol de un an. turmint chin, canon.
turmentâty /<m. beat. [învârtitor. turnântă fr. dulăpior de cărţi turndu fr. călătorie; plimbare. turnir in evul mediu: serbare ostăşească de lupte. turnură întorsură. turpitudine mârşăvie, [(mere). lurteâ rotiţă de fus. turtur acrişor turungiu portocaliu. tuşind a reteză, a tunde. tuteâ oxid de zinc. tutti-trutti mâncare italiană din fructe; fig. amestec. tutti-quânti toţi, câţi sânt! tutunărit od. dare după pogon de tutun. tuzlamâ fel de mâncare. tuzluci ghetre; tureci.
T
ţa! mo! cea! (cătră boi). ţâba ! ţiba! marş! (catră câni). (ăcfJlie străgălie; cioc de bărbie. ţăcăneâlă tropot continuu. ţachismeţe strâmbături, grimase. ţafandâche fudulâche. ţâglă ţâmbră mo. ghizd.	[ţintă.
ţanc băţ de măsurat vasul; la ţ.
la pont, întocmai.
(ăncuş(ă) beţişor de crestat; crestătură; joc de copii. ţăpârliie ţepuşă. ţâpoş cu coarne lungi. ţărcă joc de copii. ţârina danţ pop. în Munţii-Apuseni: 2 paşi la dreapta, 2 la stânga şi învârtire repede. ţarţăm mo. ciucur; a. unealtă. ţâstâr mo. guzgan de câmp.
ţaţ
ţâţeicăy ţiţtică huiţ, scrânciob. ţeft curea la crucea trăsurii;
centru; clipă hotărâtoare. ţestînveliş osos; unealtă de copt. ţicâ fam. băeţel, pici. ţiclău vârf de munte. ţicni a plesni; a crepâ; ţicnit ţişărit şubred, fraged, [şuchiat. ţiglă mo. frigare de lemn; bâţ crepat de prins raci. ţiitură danţ ţigănesc. ţine căţeluş; ţ. al pământului şuiţ; fam. copilaş. ţincârt ţingău mo. băeţandru. ţincuş, ţintâr unealtă de fierar;
joc în bobi.	[ţean.
ţinut mo. judeţ; ţinutâl jude* ţipă fluer de salcie; ţiplă, ţipinie fiinţă. ţiperig sare de amoniac. ţiplă băşică p. geam. ţişti a ţişni; a bălăci. ţistui a face ţist! a cere să tacă. ţiţă petrol brut; zer. ţiu cioc, plisc.	[seri).
(ivii a atrage cu fluerături (pa-ţivlâi flueriţă.	[ţol mic.
ţoală ţol, cergă; haină; ţolincă ţoi ciocârleţ; păhărel. ţâlină femee desfrânată. ţonţorâi mo. ţanţoş. ţop moţ, locuitor din satele mai sus de Câmpenii Ardealului; od. locuitor din dreapta Mu-răşului (după coada de păr, ţop, ce purtau). ţopârcăy ţopârlân mojic. ţoropâc! d’odatâ!
202 -	uit
ţâşcă mo. săculeţ. ţucluiy ţuglui, ţugiu vârf, pisc. ţucşuiy fam. a bea bine (dintr’un ţuhăi mo. a bate, a lovi. [«ţug»), ţuliic mo. moţ, chică. ţumburuc mo. gămălie. ţunţurlui ţanţoş, semeţ. ţurcân, ţircâv, ţurcâv cu lână scurtă mătăsoasă. [ştirb. ţurchinâr ţeapă, furcă, ţurlă ţurloi fluerul piciorului; scoc. ţurlâi-burlbit ţărlu-burlu sbârlit. ţuşcă ((Va) joc cu legătoare împletită; beat ţiişce soi de oi mărunte. ţuţuiân cu ţuţui s.moţ; muntean. ţuţuiâncă danţ de ţuţueni. ţuţurâ a. a trage de păr s. de urechi.
u
ubichitâte fapt d’a fi în acelaş timp pretutindeni. udagâci v. odagacL udmă uimă, umflătură. ughi od. galben unguresc, 200 ugilit bocitor. [oani vechi· uie ciof, buhă. uimăci a (se) uimi. uium v. oiem. ujuji mo. a usca. ulamâ ciucure.	[nica sa.
ulân lăncier neamţ; ulâncă tu-ulemâ legist teolog muzulman. ulmi ulmâ a adulmeca, a simţi. ulterior ce e dincolo de; venit după.	[irevocabile.
ultimâtum ultim cuvânt, condiţii ultra peste; prea, foarte.
uliramontân se zice despre doctrină favorabilă scaunului papal; dincolo de Alpi. uluc canal, scoc. [netezi uluce. ulucă scândură; par; uluci a ulucâr fel de crap ului a (se) zăpăci. umân omenesc; binevoitor. umaniâre limbi clasice, temelie p. cultura umană. umanist ştiutor de limbi vechi s. clasice; umanism doctrina ce le ţine ca mijloc principal de educaţie. umanitâr privitor la umanitate. umanitâte omenime; bunătate. umaniza a îmblânzi, a civiliza. umărâş altiţă.
umbălă fel de eflorescenţă ca umbrela deschisă; umbelifâre plante ca umbelă. umil cucernic; plecat, modest. umili a înjosi; a (se) pleca. umizi mo. a se miji de ziuă. umoare materie lichidă în corp umâr duh glumeţ.	[organic.
unanim într’un glas. unciâle litere majuscule. uncie mică greutate de 30 gr. uncrop apă caldă; a două zi după cununie când se dă miresei supă caldă. uncţiune cuvânt mângăios. undi a pescui cu undiţă; fig· « undină nimfă.	[cerceta
ungurâş voronic (plantă). unicorn rinocer cu un corn. unionist de uniune; od. aderent al unirii principatelor.
unisân hang, acord în ace laş ton; fig. potrivire. nnitâr care năzueşte spre centralizare ; ce nu admite sf. universalitâte totalitate. [Treime. untişâr fel de salată, uragân furtună, uranisc baldachin. urbân de s. din oraş; fig. omenos. urbanism, urbanistică cunoştinţe despre întocmirea oraşelor prin clădiri potrivite, străzi,, canalizare, iluminat, tramvae. urbanitâte omenie, politeţă. urbâriu od. a. decret p. regu-larea raporturilor de drept între proprietari şi iobagi. urbe oraş.	[tuturora*
iirbi et orbi «cetăţii şi lumii urdubelea deodată. urie substanţă azotată din urină. uremie otrăvire de sânge prin uree (la nefrite). urgilnic urgisit.
iiric v. hrisov; uricâr logofăt;
uricâriu colecţie de urice. iirky acid u. aflător în urină. urioc mo. fire rămase dela ur-urm moşdrean.	[zeală.
urmăritic ce merge în urmă. urs (înţeles tehnic) stâlpi deliL prispă; unealtă de faur. urşinic od. catifea. ursiu cu păr ca blana ursului. ursuzlăc prevestire rea. [piele* urticărie blândă, mâncărime de iisnă mo. limbă de clopot listăv regulă bisericească. usiic (de lână) apă unde se spală lână.
uşu	—	204	—	vap
uşîir zeciueală p. măcinat. utensilii a. unelte. [alt tată. uterin din aceeaş mamă şi din utilitâr care caută utilitatea. utilitarism sistemă ce pune interesul ca regulă de lucrare.
utîiitâte“io\os.
utopic fantastic, cu neputinţă; uţupină dobitoc, [utopie plan u. uvertură început, deschidere la
o	compoziţie muzicală. uză a întrebuinţa; a slăbi, a ruina. uză clevetire.
uzină stabiliment cu maşini mari. uzuâl obişnuit.
uzufruct drept d’a folosi venitul unui lucru care e proprietatea altuia; uzufructuâr care are u. uzurpă a lua cu sila; a încălca.
V
V cifră romană = 5. vac veac.	[dopuri.
vâcătie cerc, bordură; burete p. văcărit od. bir dela 10—66 parale de vită. vacaţiune vacanţe la tribunale. vaccin altoi.
vadeâ termen de plată. vademecum carte de informaţii servind drept călăuză, [vin. vădrărit od. dare pe vedrele de vag nelămurit, nehotărât. vagmistru sergent-major la ad-min. de escadron sau baterie. văiugă jgheab, canal, vâj bătrân. Vâjât lavină, nămet. valâbil bun, acceptabil.
vălătuc	sul;	pae cu lut;
vălătuci a lipi cu vălătuc. valerâş mo. butoiaş. valeriână odolean, năvalnic. valet fante în joc de cărţi. vâhd ce are condiţiile cerute;
validă a declara valid. vâliu guvernator de vilaet. valiză fr. cuferaş, geantă. vâlnic opreg, sorţ dinapoi. valos berbece scopit. valtrăp cioltar. vălturâ a se învârti. vălug v. fachie.	[duios,
vălurâ a unduia; valuros un-valută proporţie între valoarea nominală şi cursul hârtiei mo-nete.	[ricarp.
vâlvă parte de scoică, s. de pe-vâlvă a. zină a vijeliei, a minelor de aur; vâlfă, svon; fală. vâlvulă fel de supapă în vinele corpului p. a împedeca ren-torsul sângelui. vampir liliac în America tropicală; strigoi ce suge sânge»; fi%. îmbogăţit din munca altuia.
vandâl distrugător al operelor de artă şi ştiinţă; vandalism act de vandal. vâniâlj vânj gânj, funie de tei. vânjoli, vânzoli a suci; a se sbu-ciumâ; a cutreerâ. vânteş iute ca vântul. vântoâică furtună. vântoâse iele; vârtej de vânt. vântuit furtunos; fig. bătut de văpâiţ opaiţ.	[griji.
vap dl încreţitură de rochii.
vap
— 205,-
ven
vaporizâ a preface în aburi. \apor6s aburos; neguros. văr dâre gheunoae. varie earbă de mare. vărghie mo. bârnă.	[cios.
variabil ce variază; schimbă-variăntă text cu formă schim-variolă vărsat.	[bată.
vârlân grindel (peşte). vârlog plasă de pescuit. vârlugă svârlugă (peşte). vârşăj vârşie coş de nuele p.
pescuit; vârşâg gura ei. vărtâp groapă mai mare înconjurată de dealuri.	[gul.
vârvâr mo. ţăpoi de clădit sto-varvaric haiduc. varvarie barbarie, cruzime. varzâbi fel de patine de lemn. vasâl atârnător de un suzeran; vasalitâte starea sa, od. ne* meşnicie. vâsc plantă parazită (pe plopi, meri ş. a.); vâscâs cleios. vasculăr cu vase.
Vasilâche joc de păpuşi. vasilcă căpăţină de porc împodobită şi purtată de colindători la Sân-Văsii. vcfciliân, şcoală v-ă, înfiinţată în Iaşi de Vasile Lupu. vasilisc v. bazilisc. vătăhy vătâj\ vătâŞţ vătăf, vătâv conducător; grijitor; od. subprefect; od. căpitan. [mar. vătămân mo. od. ajutor de pri-vătăşil coxn'is&x de cartier; curier rural; slujbaş la primărie; vornicel de nuntă, [fectură. vătăşie od. căpitănie, subpre-
vătrâş ţigan de vatră, stabil. vătăi, vătuie ied s. iadă de l an; pui de iepure. văzdoâgă garoafă, [de cânepă. veârbă mo. mănunchi din 3 fire vechil advocat; om de încredere. vecin mo. şerb; vecinătâte şerbie. vedită sentinelă de cavalerie. vegeiâ a creşte ^despre vegetale); a trăi în nelucrare s. cu greutăţi mari. vegetaria-nism, regim vegetal, mâncare excluzivă de vegetale. vegetâţie toate plantele împreună; desvoltarea lor; fig. trai fără vlagă, [vină v-ă, pe fapt· vegheât treaz; vădit; faptă v-ăt veghi veghe, pază. vehicul mijloc de transport; ce slujeşte p. a transmite. vel od. mare; vel logofăt ş. a. vilă pânză de corabie. veleât od. data anului; fig. sfârşit de viaţă.	[cător.
veleitâte voinţă slabă; gând tre-velin piele de viţel preparată. velit mare, fruntaş. vilniş fel de ulm. vilniţă mo. fabrică de spirt. venal care se vinde; mitarnic. vendită răsbunare, obicei ca un ucigaş să fie omorât de rudeniile ucisului (în Corsica). veniric sexual, venetic od. vene-ţian; galben ven.; venitură. venghircă suman găitănat. ventilă a aerisi. ventriculă cavitate, gol. ventrilâc meşter d’a vorbi «din pântece».
iten
- *206 -
vin
ventuză vas pus pe piele p. a produce iritaţie locală prin rărire de aer; organ al lipitoarei.	[adevăr.
veracitâte iubire constantă p. verbină plantă cu flori lila. verbunc od. a. înrolare. verdif boiştean (peşte). verdict sentinţă; părere. verduncă soi de struguri. veresie credit, împrumut. vergii petrecere la Crăciun. vergelât ghicitul v i i t o r u 1 u i în noapte de Anul-nou cu ajutor de vergele s. alte lucruri.	[form	adevărului.
veridic ce spune adevărul; con* verifică a cerceta; a adeveri. verigâş pezevenchi. vermeliu fr. rumen.	[cilor.
vermifug leac în contra limbri-vermilion chinovar. vermină parazit; fig. ticălos. verniu lustru, lac, smalţ. veros suspect, rău. versatil nestatornic. verset fragment biblic, [spune. versiune traducere; fel de-a vârso dos de foae; opus: recto. vârstă măsură de lungime rusă = 1.77 km. vertibră oscior din şira spinării. verticâl perpendicular pe plan vertiginos ameţitor, [orizontal. verzişâri od. corp de armată (în haine verzi). vişcă vâcălie; a fi purtat în ciur şi V', prin necazuri. vestâlă preoteasă a Vestei la romani; fig. fată castă.
vestibul sală de intrare. vestigiu urmă.
veston haină mai scurtă ca vesta.
vito refuz, opoziţie.
vetrice fel de plantă aromatică;
larve de insecte. vetrilă pânză de corabie. vexâ a supăra, a jigni. via direcţie de cale. viâbil care poate trăi. viaduct pod arcuit peste o vale. viagir pe viaţă.
vibrâtie tremurare repede (a corzii ş. a.); vibratil ce poate vibra; vibratâriu din vibraţii. vibriân fel de bacterii. vicâr locţiitor lângă o persoană bisericească mai înaltă. vice- care înlocueşte. vicevirsa reciproc. vicisitudine scbÂmb&Tz; cumpănă. vid gol, deşert. vida a sfârşi. vidmă mo. vrăjitoare. vil josnic, mârşav.	[turcă.
vilaet împărţire administrativă vilegiatură petrecere la ţară vara. vilic administrator, la romani. vinărici od. dare pe cârciumi. vinârită plantă bine mirositoare, mama-pădurii (Waldmeister). vlnâţ a. mied, vinărel; vinâţe feluri de vin. vinderiu fel de şoim. vindicativ răsbunător, hain. vineriţă tămâiţă. vinicol de cultura viei. viniită gravură decorativă p. vintire vârşă.	[Cărţi.
vin	-	207	—	vor
vintre parte de corp între coapsă şi foaie; urdinare. violă a călca; a silui; a profana. yiolânt puternic; iute; vijelios. violentă a silui, a constrânge. vipie arşiţă.
vipuşcăt vipişcâ şnur, şiret. virăn loc neîngrădit. viril bărbătesc.
viriment transport dintr’un cont viroăgă mocirlă. [intr’altul. virtuăl care e cu putinţă dar n’are efect actual. virtuoz cu mare talent muzical. virulent produs de virus; fig. vehement; virulinţă stare de vir., putere molipsitoare. virus produs toxic secretat de microbi; izvor de molipsire. viscer, viscire măruntaie. visddi luţernă.
vişgâi a da din coadă. [nadă. vişilă undiţa cu peşte mic ca vişinâp rachiu de vişine, vişinată. vitalitâte putere de viaţă. vitâmină parte nutritoare în coaja poamelor, [greşit stricat. viţiâ a strica; a desfiinţa; viţiâs viţiu lipsă, defect; desfrâu. viţâs cu lână lungă. [pictate. vitraliu fereastră cu geamuri vivace trainic; vioi. vivandieră care vinde ostaşilor băutură şi hrană. vivipâr care naşte pui vii. vivisicfie operaţie asupra animalului viu în scop de studiu. viză adeverire; peşte de mare. viziiră fr. cozoroc. vizionâr visător, puşcă ’n lună.
viziune vedenie; năzdrăvănie. vizuăl a vederii: rază vizuală linie pornind dela ochiul observatorului spre obiect. vlâdnic puternic; plin. vlăduţă găgăuţă, gură-cască. vlâjgăn înalt lat în umeri. voăspă mo hoaspă; coajă de cereale.
vocalism regule despre vocale;
totalitatea lor în vorbă. vocaliză a face exerciţii de cântare pe silabe vocatiiine chemare; înclinare. vocativ caz ce arată adresare. vociferâ a sbierâ. vodevil comedie cu cântece. volăn creţe la rochii; dop împănat aruncat cu rachete (joc); roată cârmă. volănt: foae v ă, izolată. volatil ce se preface în vapori. volbâ a învârti, a vârteji. volgamiră plantă de podoabă. volintir voluntar; nemilos, crunt. volintirie oaste de jăfuitori. voliiiune fenomen al voinţii. volâc mo. plasă. vdltă mişcare în cerc. voltăic se zice despre pila electrică de Voita. volubilitâte repeziciune. voluptăie desfătare. vomită a vărsa, a borâ; vomitiv ce provoacă vărsături. vorăce care înghite lacom. vbrnic od guvernator s. judecător în Mold; ministru de interne; primar; pârcălab; v, de poartă, care judeca (în poarta palatului) mici procese.
vor
— 208 —
zam
vornicii od. ostaşi ai Marelui vornic.
vornicii chemător la nuntă. voscreâsnă Învierea Domnului. votiv juruit, făgăduit. vozglâs v. antifon. vraci, pop. doftor. vrăişte năpustit (părăsit). vrej cotor.
vulcânic produs de vulcani. vulcanizâre preparare de cauciuc cu sulf p. a-1 face resi-vulgnorod, plebe, gloată, [stent. vulgâr comun, ordinar; trivial. vulgarizâ a face vulgar. vulgo de obicei, de comun. vulnerâr de leac p. rane. vultdn vultur\ fig. viteaz. vulvoâre flacără. vurta (cu) cu hurta, cu ghiotura. vuvui a vui, a bubui..
W X Y
W dublu v uzitat în vorbe împrumutate. walân locuitor din Belgia de sud. warrânt recepisă negoţiabilă de marfă depusă în magazine. wattman (uâtman) conductor de tramvai ş. a.	[glez.
whisky (uiske) fel de rachiu en-whist (uist) joc de cărţi.
X cifră romană = 10. [străin. xenofil\ xenomân iubitor de xenofob duşmănos p. străin. xilofon i. muzical din plăci de lemn lovite cu 2 ciocănele.
| xilogrâf gravor în lemn. j Y i grec, ipsilon. yard cot englez = 0-914 m.
z
Z ultima literă în alfabet. za ochi de lanţ; zale armură;
fig. înveliş. zabet od. stăpânitor. zabic mu. fel de mâncare ditt făină de porumb. zăblău ţol, cergă. zabrâc, fam. săpuneală, dojană. zăbrân pădurice. zăbrânic văl subţire, crep. zăbun od. haină lungă fără mâ» neci; haină de earnă. zăcâre boală. zăcâş râsbunător. zăceâlă pericopă evangelică. zacuscă gustare, dejun. zădărl a întărâtă; a sâcăi. zddră, zâdă arbore conifer. zăgân şorliţă.	[risipi.
zdhăl a scutură, a turbură; a zahareâ, zahereă od. provizie;
porţiune de nutreţ. zaharină fel de praf de 300 ori mai dulce ca zahărul. zai ghieţoi, sloi plutitor. zaif indispus, bolnăvior; zaiflăc indispoziţie. zaifit, ziafet chief, petrecere. zâică gaiţă. zalhanâ v. abator. zălud lud, nărod, năuc. zămdchişă a. brânză de vacă. zâmberic maşinărie de ceasornic. zambâl, zimbil corfă, coşniţă.
- 209 —
zâmbre umflătură de ging/i la cai; a face z. a dori în sec. zamfir safir.	[trăi greu.
zămori mo. a se nutri rău, a zamparagiu ştrengar; zampara-lâc destrăbălare. zămârcă mo. zeamă slabă. zdnât obicei; meşteşug. zânâticj zitiâtic lunatic, smintit. zănoâgâ vale muntoasă; pădure zăpârste prâsle.	[deasă.
zâpărfd plângoce. zăpâiîc zăpăcit, năuc. zâpcâ, zâtcă întinzător de pânză. zflpceâ sechestru; zăpci a prigoni cu dări.	[plasă.
zapcie od. subprefecturăde zapciu od. subprefect de plasă; executor; sergent de stradă; zapcilăc slujbă de z., execuţie. zapis v. hrisov. zaplân lungan. zaplâz mo. gard de scânduri. zăpâdie vale.
zăpor năboi, pornirea sloiurilor. zăprealâ> zăprire neputinţă d*a zâpsi a sarprinde.	[urină.
zapt od. confişcare; jaf. ^şeală. zâpuc zăduf, zăpuşeală, năbu-zarafir fir de aur. zaraf lâc schimb de bani. zarf suport de ceaşcă. zârghit mo. smintit, ţicnit. zarif frumuşel, nostim. zârişte raze; coamă de deal. zârvurd zarvă; răsvrătit. zârnă fel de plantă veninoasă. zarnacadeă floare de narcis. zârrii a se pipernici zârnoâicâ vrăjitoare. zarpâ brocat. zarpalâtic zăpăcit.
Zarzavila necuratul. zasc podval, căpătâi. zâton îngrădire p. peşti earna. zăticni a turbura, a sminti. zâvâdâ adăpost de vite. zavâz haină p. femei. zăveâzdă stea pe sf. potir; cor-zavelcă mu. şorţ dinainte, [tină. zavfră revoluţie grec. în principate (1821); revoluţie; za-vergiti revoluţionar; zavergisl a se resvrăti. zavistui a pismui; a răsvrăti. zăvoi pădure pe maluri de râu zăvon văl. [sau în ostroave. zeche, zbghe haină largă de postav; zeghibi mintean. zechină od. monetă de aur ve-zee zeiţă.	[neţiană.
zefir stofă subţire; vânticel. zefllu vesel, zelăr zale. zelâtor lucrător cu zel s. râvnă. zămnic fel de bordei. ztmstva instituţie judeţeană în Basarabia cu autonomie p. interese economice locale. zend limbă indoeuropeană a Zendavestei (carte sacră). zenit punct al cerului direct d’a-supra capului; fig. culme. zibelină fel de jder. zibUă fel de mosc. [ţărcat. zilizit mo. boala de copii la în-zimbru bour; fig. erou; cap de z. veche stemă a Moldovei. zimţăr dinţar. [(ui a mărgini. zimţi crestături; margine; zim-zinc metal albăstriu. zincograf ie măestrie d'a face cli-şeuri de zinc.
14
zla
- 210 —
Adaos
zlac mo. floarea vântului. zlătâr ţigan aurar. zlatoust gură de aur. zoâe mo. apă murdară. zoâld apă de zolit rufe. zob fărâmă; zobl a fărâma. zodiâc cerc al sferei cereşti împărţit în 12 părţi (zodii) în care se mişcă planetele, are 12 constelaţii ce corespund
lunilor: ^ berbece, taur, gemeni, HăB rac, leu, fecioară, cumpănă, scorpie,	săgetător,
capricorn, vărsător, 2R peşti, zodiâr carte despre zodii; zo-diir, zodiâş ghicitor din zodii. zâdie semn zodiacal; stea sub care s’a născut cineva; soarte. zof od. flanelă; soi de pere. Zoii retor grec defăimător al lui Homer\ fig. clevetitor. zână regiune; sânt 5 zone: 2 temperate, 2 glaciale, 1 toridă, zooflt animal asămănător plan-zoologie studiul animalelor, [tei. zoomorfie studiul formei externe la animale. zootehnie economia vitelor. zop zob, fărâmă, zopăl a sdrobi. zoralle fel de horă. zoreân plătică (peşte). zorele plantă de ornament. zorllă luceafăr din zori. [geria). zuâv infanterist francez (în Al-
zulle gelozie; zuliâr gelos; zu-lipsi a fi gelos. zumaricâle bomboane. zurbă revoltă; zurbagiu rebel, certăreţ.
Adaos şi îndreptări
aciculâr în formă de ac. aciuâş adăpost. adăstâ a aşteptă stăruitor. adâos: a porni înf adaos a deveni însărcinată. agrăi a. a începe vorba. agrimensură artă d’a măsură , suprafeţe de pământ. [Athos. Agură numele sfântului munte albii (rar) a luă forma de albie. alăg, alegare a (se) lega de. aliniire punere în linie. anerisit od. anulat, desfiinţat. a nescire ad non esse concluzie greşită: din necunoaşterea unui lucru se afirmă că nu există.
antisoporific ce combate somnul. argâtă slujnică. [foc; scump. ardeiât dres cu ardei; supărat bălăbân fel de şoim; chefal. bâră (Bănat) loc băltos, mocirlă. băţăeâlă mişcare repede. bazilisc bujor etc. bordii locuinţă săpată în pământ căptuşit cu scânduri s. cu nuiele împletite şi lipit cu lut şi văruit, peste acoperişul de căpriori sânt prăjini acop. cu stuf şi pământ; fig. casă săracă.
Adaos	—	211	—	Adaos
cimbir tulpan, testemel. [script. câdice pravilă; vechi manu-codicil schimbare la testament. codifică a aduna legile într’un codâşcă mijlocitoare. [cod. coeficient factor ce multiplică o cantitate; număr mijlociu. coerciţie silire după lege. coerenţă unire între lucruri. coesiune putere ce leagă părticelele corpurilor; legătură. cohăy cohâle cupe rotunde. cohortă a 10. parte din legiunea romană; ceată. coinâc noadă; os la glezne; pe-tricea cu sfoară de prins zmeul. coincidenţă brodire. coiog momeală, nadă, potmet. cojăn plugar, locuitor dela câmp. curtâj mijlocire; primă pentru curtâj.	[lâna.
dârăci a r a vila, a scărmănâ dârdâr aruncător de darde. dârdăr fel de joc în cărţi. dârdâră tărăboi.
Daumânt (fr. attelage â la D.) trăsură cu 4 cai cu vizitii călare. [prezenta întâia oară. debutâ a începe; a încercă; a se decanonisâ a înlătura din rândul sfinţilor. doconcertâ a zăpăci, a turbură. deiniţă fâşie, sfoară de moşie, loc de arătură lung şi îngust; ţarină.	[păr.
depilâţie cădere s. pierdere de desuetudine ieşire din uz, învechire.	[unghiuri	opuse.
diagonâlâ dreaptă ce împreună
discalificâ a lipsi pe cineva de un titlu. [bire de păreri. disensiune nenţelegere, deose-dreapta şi stânga, în limbaj parlamentar: partide politice care îşi au locul în stânga şi dreapta salei de şedinţe: dreapta conservator; stânga progresist, dudui a răsuna; a. a alungă, a scoate afară din casă. ebdomadâr săptămânal, [dese. fada loquuntur faptele dove-factotum însărcinat cu toate tre-bile casei.	[ticos.
fad sec, anost, dulceag; plic-fâlfoteâlă alergare sus şi jos. falset voce ascuţită produsă din vibrarea numai a unei părţi a coardelor vocale. familist (cuvânt de mahala ca şi familie) om cu familie. famâs, famoz faimos; grozav· farfaroâne mo. fazoane. [gingaş. fârlifus mo. slab de constituţie, fărtâciune od. fărtăţie, înfrăţire. făşăşeâ (rar) faşă mică. fashion (feşn) modă, etichetă. fashionabel (feşonSbl) modern. fasole (metaforic) dinte. fâtum destin, «scrisul». favite linguis «păziţi limbile», strigătul preotului roman la începutul jertfei: tăceţi! [ire. flirt (flort) cochetărie, îngurlu· flirtâ a spune vorbe dulci. fluctuânt undulător, clătitor ;fig.
nestatornic. foaiir sală în teatru unde între acte se adună privitorii.
14*
Adaos	^	212
focâr punct de concentrare a razelor; fig. loc de unde porneşte ceva. forma dat dsse rei «forma dă obiectului înfăţişare,, forf*?a îl face ceeace este (principi0 filosofic formalist). fornăi a sforăi.
fornăilă care vorbeşte pe n*s* frâuă a. săsoaică măritată: frO&e nevastă.
funâş funâşi od. proprietari cu pământurile («funiile») vecine· furculiţă, cu barba *n furCm cu părţile laterale mai lungi de* cât mijlocul. fusâr fabricant de fuSe; peşte ţipar; pasere de apăcu cioc11* ca un fus. gâmbosl od. a înşelă. gârbiţă gr^beniî caluiui5 grii-mâjii boului; ceafă; ţig% trufie* găuri gărgăun; bombar. getitry nobilime de jos în Angli*» burghezimea fruntaşă. gerânt însărcinat de afaceri. gheenă iad.
ghelfi od. numele italian al tidului papal, (adversari er*u ghibelinii, partidul imperial)· ghizdei vizdei, trifoişte coltura^» luţernâ. glazură luciul dat vaselor. glutinbs lipicios, vâscos. Gobelins fabrică de Covoare *n Paris, covoare ţesute înfăţ*" şând tabl. de mare perfecţiude* Gdlia mănăstire în Iaşi Cu caSă de nebuni 1,1640). grbpniţă od. cimitir.
Adaos
gutta cavat lapidem, picur ce picur găureşte peatra. [lungă. halebârdă băltag cu coadă hăndrălău golan. hănţul a zdrenţui. hic RhoduSy hic salta «aici e Rhodus, aici sai», ad. aici s’a-răţi ce poţi. holcăî a lămuri, a strigă. horbotă fină ţesătură. [spus. horribile dictu înfiorător de horror văcui groază de vid. hors concours afară de concurs, mai pe sus de orce asămănare. hrăpăreţ răpitor, jăfuitor. hudiibâ colibă.
husiţi partisani ai reformaţiunii cehe (sec. 15) numiţi după loan Hus osândit, p. învăţăturile sale, la moarte pe rug hutrupi a contropi. (1415). iarmâlcă, iarmurcă scufie purtată de evrei. iconostâs catapeteasmă, păretele de icoane care desparte altarul de corabia bisericii. Din cele 3 uşi, cea mijlocie se zice uşa împărătească, printr’insa intră în altar numai preoţii cu darurile aduse Împăratului nemuritor. icumenic a toată lumea. ien, yen unitate monetară japoneză, 10J sen (4 lei). igliţă acuişor, cârligaş cu vârf. ignorâbimus «nu vom cunoaşte» cuvântul lui Du Rois-Rey-mond pentru a arătă cât sânt de ţărmurite cunoştinţele noastre despre natură.
Adaos
— 213 -
Adaos
imbricât despre solzi ce se aco-per ca olanele pe coperiş. îmburdâ a. a răsturna. imixtiune amestecare, vârâre. împăiâ a prepara animalul mort şi a-i da înfăţişare vie. împărâ a bate pari, a îngrădi cu pari, a arăci; a trage în ţeapă.
imperiâlă coperiş de omnibus, unde pot sta călătorii; joc de cărţi.	[giuire.
impietâte nedumnezeire, nele-impiu nelegiuit, necinstitor de cele sfinte. impostură minciună, înşelătorie. impromptu fără pregătire, improvizare (în mnzică). inadvertenţă neluare în seamă. inaniţie lihneală, hămeseală. încăminâ a pune la cale. închiciuri a acoperi c’o pătură uşoară de gheaţă. incidit în ScyUam, qui vuit vitâre Charybdim cade în Scila cel ce vrea să se ferească de Ca· ribdis, te fereşti de deavol şi dai de tată-său. încocărjâ a strâmbă, a îndoi. încondeiâ a face cu condeiul ·, a împodobi; fig. a defăima. incurie negrijire, nepază.
Index librârum prohibitârum lista cărţilor oprite de biserica Romei. A pune la /., a opri. in dulci jubilo «în dulce veselie», într’un chef. induraţiăne învârtoşare. in eftigie în icoană (b. o. executat când osând. e dispărut.
înfânât, afânât pufos, poros, lăbărţat.	[noi	(fie	zis).
in parinthesi în parentâză, între însurăţei od. tinere părechi căsătorite care, ieşind din casa părintească, se statorniceau în alt loc; domnul moşiei le da un lot de pământ p. muncă şi hrană; în vechime le da comuna pământul de cultură. Legea dela 1864 (M. Kogăl-niceanu) a hotărât să li se dea pământ pe moşiile statului. intermezzo intercalare, parte pusă între actele unei opere; mică piesă teatrală s. compoziţie de muzică.
intercalâr adăogat. An L an bi-sect; zi i-ă, zi adaogată (29 Febr ); venit i. beneficiu în timp de vacanţă a unui post. involvâ a. a împlicâ, a cuprinde. iâdler fel de chiuit tirolez din frânturi de silabe. in verba magistri (a jură) pe cuvântul magistrului, a ascultă orbeşte.
invita Minerva a face un lucru fără plăcere, fără chemare. învoeii agricole, tocmeli, od. în v. regat contracte între proprietari s. a rând aşi şi între ţărani pe 5 ani s. pe 1 an, ca ţăranii să lucreze pământul în schimbul unor servicii de muncă şi de daruri. Legea mereu schimbată a adus puţin folos.	[înfumurare.
ipseism mare îacrederc în sine, ireverenţibs necuviincios.
Adaos
- 214 —
izbelişte {de) părăsit; fără stăpân. jităr păzitor de ţarină. joâcă joc.
jubrâ bubă.	[moli.
jugul a deprinde la jug; a do-jumuli a ciupeli, a despoiâ. jupân od. titlu dat boierilor. fupâneasă, soţia boerului; /«-pâniţet fetele lui. lăbărţât lăsat în jos; destrămat. lady (ledi) od. titlul reginelor engleze; azi titlul damelor din aristocraţie; Maica Domnului. laie ceată; vagabonzi.
Idinici a rătăci, a pribegi. lâ’tnă mamă tândală, neajutorat. last, not least (last, not list) ca ultimul, dar nu ca cel mai neînsemnat. latin din Laţiu; romanic; pop. letin; imperiul L întemeiat în 1204 de cruciaţi în Constan-tinopol după imp. răsăritean roman; biserica l-ă, apuseană. lătunoâe scândură; lătunoi lătunoios cu firul rărit (pânză). leş leah, polon.
leş, (lişuri) cadavru. [spionă. limbă, od. a luă 1. a ştirici, a lipâş alipit, lingău. [întocmi. localizâ a fixă în loc hotărât; a lock-out (aut) încetarea muncii de cătră întreprinzător, măsură de represiune. logomân cuvântător; flecar. lucus a nou lucindo se zice despre afirmările trase de păr. lupercâlii sărbătoare la romani (în 15 Feb.) în cinstea zeului câmpenesc Pan.
lux bogăţie, belşug; podoabă; mâcru slab, costeliv. [risipă. Madbnă Maica Domnului. magistra vitae «învăţătoarea vieţii», supranumele istoriei. mahrâmă maramă; ştergar; văl. manevră deprindere în mânuirea armelor şi mişcări de trupe în vreme de pace; manoperă; uneltire. măngălău rol de rufe, lemn p.
netezirea lor, calandru. manichei sectă relig. cu învăţături ce se întemeiază pe dualism şi panteism.
Mani, tekel, fares (măsurat, cumpănit, împărţit) ameninţare scrisă de mână nevăzută pe păretele salei unde chefueâ regele babilonean Baltazar vestindu-i peirea (Daniil 5); fig. semn d'a se păzi; răsbu-nare cerească. măre! mări! măi! ean! mârgă amestec de calcar cu argile, marnă, îngrăşământ în agricultură. [mee hazlie. Marghioală Mărioară; fig. fe-marinâ a pune în saramură. Martie, fig. M. din post nu lipseşte, persoană care se vâră pretutindeni. mefistofelic diavolesc, [preţuit. mentă mintă, izmă. meritâs de mtrţă măsură de capacitate, j ferdelă, mo. 10 baniţe.
Mesia unsul Domnului Mântuitorul făgăduit; fig. fiinţă
I	providenţială; [tarea Lui.
1	mesianism credinţa în M.; aştep-
Adaos
- 215 -
Adaos
măru măsură de lungime, unitate în sistema decimală, a 10 milioana parte din cadrantul meridianului (dela pol la ec-vator). M = 10 dcm = 100 cm. = 1000 mm. miercăi a miorcăi, a mugi. mieriu albastru, vânat deschis. milosârd milos, îndurător. mină carte împărţită în 12 părţi după 12 luni ale anului, cu rândueala cântărilor p. fiecare zi şi biografiile sfinţilor. nirodănie mireasmă, aromă. nislic nadă de prins peşti. niţe lână de oi tinere, [voeală. nâdas vivfadi mod d’a trăi, în-nâdus agindi mod d’a lucra. nomâe sperietoare. nondidl fr. universal, ce priveşte lumea toată. nonofiziţi eretici (sec. 5) cari nu recunosc în Isus decât firea divină. noral insanity (sminteală morală) pornire bolnăvicioasă d’a săvârşi fapte imorale. wscâlcă od. moscovită. tovili a grămădi, a vrăfui. 4sgr. Monseigneur, Monsenior. tu/dă mâncare din usturoi cu luldâ a. albie. [sare şi apă. lultiplu de multe feluri. ăbădâe furie; epilepsie. acăâ luntriţă la balon. eostoit neîncetat. eprâvilnic od. nedrept. fous, cu nepusă masă deodată, fără veste.	[nie, baaul.
irvus rirum lucru d(i căpete-
ne sus Minervam (doceat) porcul (prostul) să nu dea lecţii Minervei (înţeleptului). ne siitor ultra crepidam nu te întinde la cele ce nu le pricepi. ninsoriu alb ca ninsoarea. tiâmen et âmen nume şi — totodată — prevestire. no mina odiosa a spune nume este odios. non âlet nu pute (banul) a zis la urmă împ. Vespasian despre dările sale. non scholae, sed vitae discimus învăţăm pentru viaţă, nu pentru şcoală. nulla dies sine linea să nu treacă nici o zi fără a-ţi spori cunoştinţele. nunelâs cu nunele, cu pistrui. nunquam retrârsum nici odată înapoi.
octoih cartea cu cântările învierii pe 8 glasuri de sf. Ioan Da-mascen (sec. 8). omne nimium nocet ce-i prea mult e stricăcios. omofor vestmânt pus în cursul liturgiei pe umerii arhiereului împrejurul grumazului atârnând un capăt pe spate altul pe piept.	[crează.
ora et labâra roagă·te şi lu-orgie petrecere desfrânată, beţie. orgolios trufaş; mândru; orgâliu trufie.	[ornamentelor.
ornamintică artă a întrebuinţării ortodâx drept credincios; fig. conform adevăratelor principii în o materie oarecare.
Adaos	—	216	—	Adaos
ortodoxie credinţă dreaptă. ortodoxism religie ortodoxă a bisericii răsăritene. osanâ strigăt de bucurie şi preamărire, slavi ţie! otpust rugăciune spusă tare la sfârşitul unei slujbe divine; a-şi da o. a muri. o văl în formă de ou, lungueţ. oxfdrd fel de pânză. oxigenâ a se combina cu oxigen;
fig. a învioră, a reînsufleţi. Pândora, cutia P-ei izvor de*nenorociri. pântă loc înclinat, povârniş. parsichi a. dulap, almar, scrin. păscălău păscălitor, prezicător. păsui a prelungi; a amână. patron protector; şef, proprietar de atelier; cartuşă. patronâl de patron; serbare p-â hramul bisericii. patronâty drept de p. (în bis. rom. cat.) se dă numai catolicilor, privilegiu împreunat cu drepturi şi îndatoriri, şi acordat binefăcătorilor bisericii; patronul, în schimbul unor foloase, are să apere interesele bisericii, să repare casa parohială şi bis. ş. a. Bis. ortodoxă nu recunoaşte dreptul de patronat. pavecirniţă slujbă divină de seară.	[proces.
perămţie, perempţie închidere de per fas pe cale dreaptă.
per tiifas pe cale nedreaptă. petrecanie od. îngropare. pia desidtria dorinţe deşerte. piciorâg, picioroângă cătărigă, cătălige.	[riceşti.
pidalidn culeg, de canoane bise. piruetă învârtire pe vârful piciorului. [imn, b. o. irmosul. podobie cântare bisericească podâbnic cântare de laudă. pogan urât; crud; straşnic. pogrâdă curtea bisericii. pohvâlă podoabă, pompă. polei ghieţuş, ploae cu gheaţă. poli el eu cânt. bis. la utrenie in anumite Dumineci şi la săr-bât< ri împărăteşti şi ale sfinţilor.
polihrâm de mai multe colori. poney căluşor.
popritoăre funie de oprit [tor. popul (rar) popor, portor purtă-pospăi a stropi, a spoi uşor;
fig. a atinge pe d'asupra. pospăit ce e la suprafaţă; fig.
uşuratic, [după cea de gheaţa. post glaciâl epocă ce urmează sahân blid, vas. sit venia verbo să fie cu iertare. Treuga Dei pacea Domnului, introdusă întâi în Franţa pe la 1033 Ia iniţiativă preoţească: înlăturarea orcărei duşmănii începând de Mercuri seara până Luni dimineaţa. vâdiu arvună, garanţie. voâtră mijlocitoare.
:: PUBLICAŢIUNI DE E. HODOŞ
Manuale de Limba română:
I.	Carte de citire şi Gramatică, pentru clasa a patra secundară;
II.	Noţiuni de Stilistică şi Poetică, şi Carte de citire pentru Istoria literaturii;
III.	Elemente de Istoria literaturii.
întâia Carte de scriere şi citire (Abecedar).
Mic Dicţionar, cuprinde peste 15 mii de neologisme şi alte cuvinte, pentru şcoale şi particulari.
Frumoasa, din Nor şi alte frumoase poveşti, un volum de 196 pagini.
Poezii Poporale: 1. Cântece (doine şi hore),
II.	Balade, III. Descântece.
Din Biblioteca Noastră, mai sânt Nrele: 48, 49, 51, 56, 58 (despre Simeon Balint).