B. Petriceicu-Hasdeu ETYMOLOGICUM MAGNUM ROMANIAE Supracoperta: Anton Perussi B. PETRI CEICU- HASDEU ETYMOLOGICUM MAGNUM ROMANIAE DICŢIONARUL LIMBEI ISTORICE ŞI POPORANE A ROMÂNILOR EDIŢIE ÎNGRIJITĂ ŞI STUDIU INTRODUCTIV DE GRIGORE BRÂNCUŞ 1 •>25“ EDITURA MI NERVA BUCUREŞTI - 1972 INTRODUCERE Hasdeu este un geniu multilateral, un spirit universal care a covîrşit cu personalitatea sa o jumătate de secol de cultură şi ştiinţă românească. Opera sa vastă şi extrem de variată îl urcă, uriaş, la înălţimea secolului său. Cu Cantemir şi Eliade, cu Iorga şi Călinescu, Hasdeu formează galeria marilor iluştri ai culturii româneşti. Natura l-a răsfăţat cu toate darurile: inteligenţă ieşită din comun şi memorie fenomenală, imaginaţie prodigi- oasă, capacitate receptivă la formele progresului, curajul căilor nebătute, simţul realităţii şi exuberanţa romantică, toate acestea asociate cu o extra- ordinară putere de muncă şi sortite să se manifeste în circumstanţele favo- rabile ale celei de-a doua etape a culturii moderne româneşti. Prin geniul lui Hasdeu, ştiinţa şi cultura românească, trecute de pragul pionieratului, sînt împinse spre universalitate. El a deschis drumuri noi pentru savanţii noştri de mai tîrziu şi a descoperit metode de cercetare care anticipau cu multe decenii ivirea unor discipline ştiinţifice moderne. Lingvistica şi filologia datorează lui Hasdeu contribuţii fundamen- tale. Deşi nu a elaborat o operă de sinteză asupra istoriei limbii române, aproape toate problemele esenţiale ale acesteia au intrat în vederile şi pre- ocupările lui, concretizare în numeroase studii, articole, note. Originile limbii, aportul substratului, raporturile cu limbile romanice şi balcanice, contribuţia influenţelor externe, fizionomia dialectală, stadiul arhaic reflec- tat în textele din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, specificul evolutiv al limbii rezultat din aspectele ei contemporane etc. sînt teme majore ale unei astfel de opere, pentru care Hasdeu a adunat un material bogat, stu- diindu-1 nu numai cu metodele curente în lingvistica epocii sale, ci şi cu cele pe care, descoperindu-le el însuşi, ştiinţa avea să le confirme mult mai tîrziu. Studiile lui Hasdeu şi, într-o oarecare măsură, ale lui Cipariu pre- gătiseră deja terenul pentru ca istoria limbii române să fie scrisă de către marii lingvişti ai generaţiilor următoare: Philippide, Densusianu, Puşca- riu şi Rosetti. Ediţia de texte vechi Cuvente den bătrâni este o operă de valoare excep- ţională, model pentru filologii de astăzi. Notele, comentariile şi explica- ţiile care însoţesc textele, reproduse după un sistem propriu de transcriere, sînt de o mare utilitate pentru cunoaşterea particularităţilor grafice, fone- tice, gramaticale şi lexicale ale limbii noastre vechi. Cu această lucrare se pun şi bazele cercetării vechilor cărţi populare româneşti şi ale folclo- risticii noastre în general. Dar opera care impresionează cel mai mult din întreaga activitate ştiinţifică a lui B.P. Hasdeu şi în care erudiţia şi energiile creatoare ale savantului se desfăşoară larg este monumentalul Etymologicum Magnurn Romaniae, cu subtitlul Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. INTRODUCERE Editată sub auspiciile Academiei Române, între 1886 şi 1895, în trei mari tomuri, lucrarea însumează 1 649 de pagini (dispuse în 3 298 de coloane), la care se adaugă 102 pagini de studii introductive, inclusiv unele rapoarte şi chestionarul. Ultimul volum, al IY-lea, publicat în 1898, nu trebuie considerat ca parte integrantă a Dicţionarului, căci conţine numai „introducerea44, un întins studiu de istorie, intitulată Negru Vodă. Un secol şi jumătate din începuturile statului Ţârei Româneşti (1230—1380). Etymologicul lui Hasdeu reprezintă pe al doilea din cele cinci epi- soade ale istoriei de mai bine de o sută de ani a dicţionarului nostru aca- demic. Dicţionariul limbei române (1876—1877), elaborat de Laurian şi Massim, operă cu care începe lunga istorie a lexicograf iei româneşti din cadrul Academiei, dezamăgise pe contemporani, care, mai ales din cauza ortografiei etimologice în care fusese redactată şi a numărului mare de cuvinte „ireale", introduse direct din dicţionarele latineşti, ajunseseră să-i conteste, pe nedrept, aproape orice merit ştiinţific. Se punea deci pro- blema nu a remanierii operei latiniştilor, ci a elaborării unui nou dicţionar. Pentru aceasta, Academia desemnează, în 1884, pe Hasdeu, acesta fiind singurul lingvist de mare prestigiu, ale cărui cercetări de etimologie şi, în general, de lexicologie românească se impuseseră nu numai la noi, ci şi în lumea ştiinţifică europeană. Cele trei volume redactate de Hasdeu, după un plan grandios, cuprind numai litera A şi începutul literei B, pînă la cuvîntul bărbat. Dar ritmul lent (deşi numai în aparenţă) al redactării dicţionarului provoacă nerăbdare şi chiar o nemulţumire tacită în rîndul membrilor Academiei; de aceea, în 1897, acelaşi înalt for de cultură hotă- răşte întreruperea lucrării în forma începută de Hasdeu şi, în speranţa că dicţionarul, înscris în planul Academiei încă de la fondarea ei, ar putea fi realizat mai repede, încredinţează lui Al. Philippide sarcina întocmirii lui. Savantul ieşean, deşi redactase aproape un sfert din lucrare, nu a reuşit însă să publice nimic, căci, după opt ani de lucru intens, Academia îi res- pinge planul pe motivul că era conceput prea vast şi trece lui Sextil Puş- cariu direcţia dicţionarului. De la Philippide au rămas cîteva sute de mii de fişe, care au format baza materială a redactării lucrării de către colec- tivul condus de Puşcariu. Intre 1907 — 1944, acesta tipăreşte trei volume şi trei fascicule, care cuprind literele A— C, F—L, oprindu-se la cuvîntul lojniţâ. La cel de-al cincilea episod al istoriei dicţionarului academic asistăm astăzi. Colectivele de lexicografi ale institutelor de lingvistică din Bucureşti, Cluj şi Iaşi continuă opera începută şi dusă sub conducerea lui Puşcariu pînă aproape de jumătate. Pînă în prezent, au apărut literele Af, Nt şi O. Pentru completarea tabloului, trebuie adăugate aici, deşi nu au carac- ter general şi istoric, Dicţionarul limbii române contemporane (voi. I—IV, 1955—4957) şi Dicţionarul limbii române moderne (1958), ambele publicate tot sub egida Academiei. .....* .... Elaborat la sfîrşitul unei perioade de activitate ştiinţifică şi literară extraordinar de bogată a autorului, Etymologicul, faţă de care s-a manifes- tat întotdeauna o admiraţie fără margini, nu este un dicţionar obişnuit şi nici o enciclopedie în sensul strict al cuvîntului, dicţionarul şi enciclopedia subsumîndu-se, ca părţi ale întregului, în cuprinsul lucrării. Pentru Hasdeu, „un dicţionar e dator, după putinţă, a-şi împinge cercetările pînă la acea margine extremă, căci ţinta lui, în starea actuală VI a ştiinţei, este de a ne împărtăşi în istoria fiecărui cuvînt genezea totală INTRODUCERE a unei asociaţiuni de idei“ (II, p. XV—XVI). Dicţionarul trebuie să cuprindă, după concepţia lui, un vast tezaur de cunoştinţe privind cultura materială şi spirituală a poporului. De aceea, \nEMR lingvistica (cu multele ei ramuri) şi filologia se regăsesc laolaltă cu disciplinele înrudite cu ele: istoria, litera- tura, folclorul, sociologia, dreptul, istoria religiilor şi a miturilor etc., toate acestea punînd în evidenţă specificul cultural şi de civilizaţie al poporu- lui român. In concepţia lui Hasdeu, lingvistica este ştiinţa cu mijloacele căreia se pot studia formele, oricît de îndepărtate în trecut, ale vieţii poporu- lui, deci este o ştiinţă necesară tuturor disciplinelor umaniste. Dicţionarul include în sfera lui gramatica, fonetica şi folclorul, prin acesta din urmă înţelegîndu-se „întregul trai prezinte şi trecut al unui popor, viaţa lui materială şi morală în treptata-i desfăşurare, cu toate ale ei multe şi mărunte" (II, p. XV). Pe scurt, EMR îşi propunea să fie un dicţionar explicativ şi etimo- logic al numelor comune şi proprii, un repertoriu complet de foneme, ele- mente derivative şi forme gramaticale, studiate sincronic şi diacronic, şi o vastă colecţie de folclor şi material etnografic întocmită sub pretextul tematic al cuvintelor-titlu. Se adaugă aci, în puterea aceluiaşi pretext, studii teoretice de istorie, literatură populară şi etnografie. După cum se vede, lucrarea, unică în felul ei, este aşezată pe principii atît de largi, încît a o judeca după criterii strict lexicografice corespunde unei viziuni critice unilaterale. Hasdeu e refractar la tehnicismul şi disci- plina rigidă pe care le implică lexicografia. Laturile atît de variate ale formaţiei lui intelectuale se întrunesc în sinteza acestei opere. Articolele Dicţionarului sînt elaborări ştiinţifice şi de literatură în acelaşi timp; savantul şi literatul conlucrează. Bogăţia informaţiei şi capacitatea de asociere a cunoştinţelor din cele mai diferite domenii ale ştiinţelor umaniste, jocul ordonat al unei fantezii uimitoare, care îşi întinde aripile pe întreaga istorie a culturii şi civilizaţiei noastre, fac dovada unui spirit genial ajuns în pragul de sus al dezvoltării sale. Cele trei volume ale Dicţionarului sîiit însoţite de studii introductive care se leagă, prin conţinutul lor, de ansamblul operei. Cele din fruntea voi. I şi al ILlea: Ce este etimologia? Cum se amestecă limbile? In ce constă fizionomia unei limbi? şi Dicţionare şi dicţionare sînt expuneri ale cîtorva principii de metodă în lingvistică pe care Hasdeu le-a aplicat la Dicţionar. Aceste principii, menite „a arunca o lumină metodologică asupra întregii opere", cum se exprima autorul însuşi, explică într-un fel specificul Dicţir onarului. De aceea, o prezentare generală a lor, o dată cu modul aplicării practice la faptele din Dicţionar, ne apare ca necesară. Strat şi substrat. Genealogia popoarelor balcanice, studiu cu care se deschide voi. al IlI-lea, este o investigaţie istorico-lingvistică privind formarea popoarelor şi a limbilor balcanice (inclusiv a dialectelor româneşti din sudul Dunării). Materia Dicţionarului se raportă, metodologic, la acest studiu prin latura etimologică şi prin sensul influenţelor. Cercetînd lista de cuvinte înregistrate în EMR, constatăm mai întîi că, cu unele excepţii, neologismele nu figurează în Etymologicum, deşi acestea constituiau un fond uriaş în lexicul românei din secolul al XlX-lea. Ignorarea sectorului neologic, care caracterizează aspectul modern al româ- nei literare, e temeinic motivată de intenţia autorului, expusă deja în prefa- ţă, de a-şi limita cercetarea la vocabularul strict popular (comun, regio- nal, arhaic), singurul interesant, după el, pentru istoria culturii şi a civili- zaţiei noastre populare (aşa cum se reflectă acestea în limbă). De altfel VII INTRODUCERE şi alţi lexicologi (Cihac, Tiktin) au exclus neologismele din obiectul preocu- părilor lor, deci e vorba de un curent mai larg, determinat, foarte probabil, de o orientare generală a culturii noastre umaniste de atunci spre istorie şi folclor. Interesul pentru autohtonism, instituit, teoretic, încă înainte de revoluţia de la 1848, devenise deja o tradiţie. Există însă în Dicţionar o mulţime de cuvinte neogreceşti pătrunse în limbă mai ales în cursul secolului al XVIII-lea (anaforă, anaforă, anag- noste anerisesc, anost, apelpisesc etcj, cărora Hasdeu le acordă atenţie deo- sebită, mai ales că multe dintre ele dispăruseră din limbă o dată cu obiec- tele şi noţiunile pe care le denumeau. Cu toată rezerva faţă de neologisme, Hasdeu a admis totuşi în dicţio- narul său un număr foarte restrîns de elemente romanice care pătrunseseră direct sau prin intermediul limbilor rusă şi neogreacă în cursul secolului al XVIII-lea şi la începutul celui de-al XlX-lea. Unele dintre acestea ajun- seseră deja populare pe la 1880, ceea ce justifică prezenţa lor în Dicţionar. Fiind puţine ca număr, le înşirăm aici: ambră (din franc.), americă, anglie (nume de ţesături), amor, articul, asalt (din ital.), apalt „fermage“ (din ital.), bagatelă (din franc., ital.), baghiunetă (var. a lui baionetă, din franc, prin rusă sau polonă), bală „băile, ballot“ (din ital.), bandă „crajmpon de fer“ (din germană, direct sau prin mijlocire franceză, ori italiană), bariz (din franc.), baston (din ital.), batalion (din ital. prin rusă), batistă (din franc.). Am notat în paranteză limba de origine indicată de Hasdeu. Ca şi în cazul împrumuturilor neogreceşti, şi de data aceasta autorul face menţiuni utile în legătură cu epoca şi împrejurările istorice în care au pătruns în română. La baghiunetă şi batalion de exemplu, arată că fac parte dintr-o întreagă terminologie militară constituită sub influenţa rusă. Bariz şî batistă, introduse prin comerţ, s-au răspîndit mult în graiurile populare. Dacă terminologia tehnică savantă, compusă din neologisme avînd de regulă o circulaţie internaţională, este complet ignorată în Dicţionar, în schimb termenii tehnici populari, în bună parte arhaici sau dialectali, se bucură de o înregistrare abundentă, căci aceştia reprezintă, după cum se ştie, un mijloc foarte important de elucidare a unor aspecte vechi de civi- lizaţie populară. Vocabularul tehnic autohton îl preocupase pe Hasdeu încă înainte de începerea lucrărilor la Dicţionar. Sînt bine cunoscute stu- diile sale asupra originilor agriculturii, păstoritului şi viniculturii la români, publicate în numere din 1874 ale Columnei lui Traian şi în care se reparti- zează pe surse etimologice vocabularul specific al acestor domenii. Hasdeu a arătat cel dintîi că terminologia noastră păstorească este preponderent latină şi dacă, după cum cea legată de agricultură conţine un foarte însem- nat fond de provenienţă slavă. Prezenţa în cantitate mare a vocabularului tehnic popular în EMR corespunde, deci, atît concepţiei generale a autorului asupra caracterului Dicţionarului, cît şi preocup arilor sale speciale de onomasiologie. Indica- ţiile privind poziţia particulară a acestor termeni în raport cu limba lite- rară a vremii permit reconstituirea unui mare număr de domenii termino- logice: botanică (alior, acriş), zoologie (albişor), agricultură (amărunţesc), creşterea vitelor (ales, s.m.j, vinicultură (afumată, s.f J, industrie casnică (alesătură), medicină populară (albeaţă, acrum), vînătoare (barac, ale- mese), comerţ (agemi9)), minerit (băiesc, vb.J, militărie (balimez, vbj, coregrafie (alivenci, agănău), arhitectură (alaş), arheologie (advare, s.n. pl.^, VIII religie, teologie (Adormire, amvon, aghiasmâ), mitologie (ală), muzică , INTRODUCERE (agentă)) etc. Mulţi dintre termenii de acest fel, ilustraţi prin numeroase citate alese în special din răspunsurile la chestionar, sînt însoţiţi de ample descrieri ale obiectelor, însuşirilor şi acţiunilor pe care le denumesc. In cadrul articolelor consacrate acestora, se dau informaţii bogate şi se repro- duc texte, unele foarte lungi, privind tot felul de ocupaţii şi meşteşuguri populare. De exemplu, se arată, cu amănunte, cum se argăsesc pieile de vulpe, de lup, de nurcă, cum se ţese pînza de cînepă în a,rgea, cum se domesticesc albinele, cum se vînau altădată puii de şoim (alemesc, vbj, cum se treieră grîul, cum se cultivă viţa de vie, cum se prepară caşul, cum se întrebuinţează buruienile şi alte plante medicinale în leacuri populare, în descîntece şi în vrăji. Alţi termeni sînt prilej de descriere amănunţită a dansurilor şi jocurilor de copii, a părţilor componente ale casei, morii, plugului, războiului de ţesut, stînii, a speciilor de plante etc. Din întreaga operă se degajă un interes excepţional pentru terminologia tehnică şi, prin aceasta, pentru formele străvechi ale civilizaţiei rurale româneşti. Cuvîn- tul-titlu este pentru Hasdeu un prilej de a pătrunde în adîncurile întune- coase ale istoriei, de a reconstitui, prin corelarea datelor reale şi prin com- pletarea, cu propria sa imaginaţie, a golurilor documentaţiei, formele înde- părtate ale vieţii noastre materiale şi spirituale. Cuvintele dispărute din grai alcătuiesc o cantitate însemnată din totalul materialului lexical înregistrat. Preferinţele autorului, mărturisite deja în prefaţă, sînt îndreptate permanent spre vocabularul arhaic, excerptat din textele vechi de limbă română: „Lucrarea [...] nu va avea în vedere anume limba română literară de astăzi, ci mai ales limba cea veche şi graiul actual al poporului cu diver- ginţele sale dialectale" (I, p. VI). La multe cuvinte care aparţin fondului învechit se face menţiunea directă că au ieşit din uz: acur „accourir", acicea adv., adâvâsesc „depenser, extenuer", adint „etre attentif", d-afetea „gratis", d-afirea „eminent, distingue", a-greaţă „â grand peine", albuginet alboare, alegînd adv., alem s.n., ales adv., amăgea etc. Altele, destul de numeroase, nu poartă indicaţia specială că sînt arhaisme, dar sensurile lor sînt ilustrate exclusiv prin citate din textele vechi, ceea ce însemnează că Hasdeu însuşi le considera ca atare. Şi din punctul de vedere al puterii de circulaţie se face o distincţie care trebuie luată în consideraţie: unele cuvinte au în limba veche o cir- culaţie generală, restrînsă în epoca modernă la zone dialectale periferice. Dacă pentru faza arhaică a limbii citatele puteau fi găsite în texte aparţi- nînd tuturor provinciilor româneşti, în schimb, pentru stadiul mai nou al acesteia, atestările provin doar din unele graiuri. Procesul lent de dis- pariţie a unui cuvînt, prin refugierea mai întîi în ariile mai depărtate de centrul inovator sau în producţiile folclorice, cu o limbă conservatoare prin excelenţă, poate fi ilustrat cu numeroase exemple din Etymologicum. O bună parte din imensul material înregistrat în EMR provine din răspunsurile obţin^ute prin originala anchetă dialectală întreprinsă de Hasdeu cu ajutorul intelectualilor din sate şi tîrguri. Cercetarea cu un chestionar tematic a graiurilor locale îl situează pe marele învăţat printre promotorii geografiei lingvistice, dicţionarul său fiind prima operă lexicografică în care se valorifică din plin rezultatele unei investigaţii, ştiinţific organizate, în structura ramurilor teritoriale ale limbii noastre. Ideea anchetelor dia- lectale se născuse, desigur, din interesul special pentru variatele aspecte ale folclorului şi, implicit, ale limbii populare. Cu aproape un sfert de secol înainte de publicarea celei dintîi opere de geografie lingvistică, Atlasul IX INTRODUCERE lui Gillieron, Hasdeu intuise ideea imposibilităţii trasării unor limite fixe între unităţile dialectale principale ale limbii: „Orice mapă geografică implică rezerva fluctuaţiunilor terminale; centrul fiecărui dialect e pro- nunţat, hotarele sînt echivoce“ (Principii de linguisticâ, în CB, III, Anexe, p. 59). De aceea, prin chestionarul său, a urmărit culegerea de material de limbă vorbită dintr-o reţea foarte deasă de puncte, de peste 700 (cele mai multe din Moldova, Muntenia şi Oltenia). în felul acesta, faptul particular de limbă putea fi localizat cu mare exactitate. Hasdeu ajunsese şi la ideea că dialectele şi graiurile se disting nu atît prin elemente de vocabular sau de morfologie, cît mai ales prin trăsături fonetice, acestea din urmă avînd avantajul că se repetă într-un număr mare de cazuri. Acesta este şi rostul în chestionar al abundenţei de întrebări privitoare la fonetică. Publicat în cadrul prefeţei la Dicţionar, chestionarul este alcătuit din 206 întrebări repartizate astfel: 46 de fonetică, 3 de gramatică, 86 de lexic şi 71 în legătură cu diferite obiceiuri, credinţe, practici populare etc. Cele din prima categorie, redactate simplu, ca toate celelalte, au în vedere mai ales posibilitatea conservării în graiuri a unor fonetisme vechi ca: rotacismul, l şi n în poziţie moale, i plenison la pluralul masculinelor, diftongul ea în tipul leagef -u final în omu şi facu> en în cuvente, africata dz, distincţia r- rr, palatalizarea labialelor (fenomen străvechi, după Hasdeu) etc. întrebările de gramatică se referă la repetarea după verb a pronumelui conjunct ca obiect direct sau indirect (l-am văzutu-l, i-am datu-i), la con- strucţiile de aparent dezacord de tipul oamenii merge şi la formele de plural ale substantivului mină. întrebările de lexic cer întocmirea unor liste de terminologie locală privind cele mai variate aspecte ale universului vieţii omului simplu: fauna, flora, mineralele, conformaţiile naturii, fracţiunile timpului, ocu- paţiile, uneltele, jocurile, cîntecele, relaţiile sociale etc. Aproape fiecare întrebare de lexic îmbrăţişează larg un întreg domeniu terminologic, ca de exemplu: „cum se numesc deosebitele unelte sau scule de plugărie?“ ori „cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la ciobănie, bunăoară felurile de locuinţă ciobănească, uneltele obicinuite de cătră ciobani, vorbe despre păşiune, despre brînzeturi şi lăpturi cu felurile lor şi cu chipul de a le face?“ în sfîrşit, ultima parte de întrebări se referă la viaţa psihică a poporu- lui, adică la superstiţii, credinţe, obiceiuri, tradiţii, legende, sărbători, astronomie populară etc. Şi aceste întrebări vizează conservatismul forme- lor vechi de manifestare spirituală a poporului. Prin chestionarul său, cu o tematică atît de vastă, Hasdeu preconiza o explorare aproape radicală a limbajului popular şi a folclorului (în sensul larg al termenului), care nu putea fi realizată decît cu ajutorul unor cores- pondenţa nulţi {preoţi şi învăţători), născuţi şi trăiţi în sate sau în tîrguri, vorbitori atît ai graiurilor locale cît şi ai limbii literare, familiarizaţi cu îndeletnicirile rurale şi adînc cunoscători ai vieţii spirituale populare. Hasdeu a presupus la corespondenţii săi capacitatea de a distinge ei singuri între ceea ce este local şi ceea ce este general popular sau literar. Rezulta- tele acestei anchete, însumînd un material imens, se păstrează, după cum se ştie, la Academia R.S.R. şi sînt valorificate de lexicografii de astăzi. Materialul folcloric şi etnografic, excepţional de interesant, îşi aşteaptă X încă cercetătorii şi editorii. INTRODUCERE O caracteristică de seamă a Etymo logicului este apelul permanent la datele dialectologiei. Afară de faptele materiale de grai, multe dintre ele înregistrate şi în atlasele şi monografiile ulterioare, în paginile acestei opere sînt puse şi, uneori, bine soluţionate, problemele teoretice fundamen- tale ale dialectologiei noastre. Astfel, încă înainte de Densusianu, Hasdeu a stabilit identităţi lingvistice între bănăţeni şi istroromâni (v. Bănat), arătînd că aceştia din urmă au emigrat din zona de vest a teritoriului daco- român (idee emisă încă din 1872, în introducerea la Vocabularul istriano-ro- mân al lui Ion Maiorescu, publicat de Hasdeu în Columna lui Traian). Tot el a arătat că la venirea ungurilor o ramură de români din vest a fost împinsă spre Moravia şi că absenţa elementelor ungureşti din dialec- tele populaţiei româneşti din sudul Dunării e o dovadă că aceasta, la înce- putul mileniului nostru, se desprinsese deja de trunchiul român comun. Reconstrucţia românei comune poate fi realizată numai prin comparaţie interdialectală. De asemenea, Hasdeu a relevat asemănările mari între graiurile din Banat şi cele din Moldova: „Există alte puncturi, vocalice, consonantice şi chiar morfologice, în cari graiul bănăţenesc se întîlneşte cu al moldove- nilor, ca şi cînd moldovenii, în specie cei de la nord, ar fi o veche migra- ţiune de la Timiş prin ţara Crişului şi prin Maramurăş, contopită apoi în Moldova de mijloc cu un curent sudic oltenesc" (v. Bănat). Din Dicţionar rezultă şi concepţia lui asupra repartiţiei dialectale a dacoromânei, concepţie care corespunde, în linii generale, cu a dialecto- logilor de astăzi. Se observă uşor că localizările cele mai frecvente ale ter- menilor regionali (cuvinte-titlu sau sinonimele acestora), ale unor sensuri secundare şi construcţii sintactice, ori ale particularităţilor fonetice se fac la graiurile din Moldova, Muntenia, Oltenia, Banat, Munţii Apuseni şi, mai rar, din Maramureş, ariile principalelor noastre unităţi dialectale corespunzînd, în general, provinciilor istorice româneşti. Subdialectul din Banat este descris complet (după Enea Hodoş, Poezii poporale, Caransebeş, 1892, p. 3 — 9). De vorbirea bănăţenilor şi a moţilor s-a ocupat şi în lucrări special consacrate acestora. în cuprinsul diverselor articole din Dicţionar, particularităţile celorlalte graiuri sînt răspîndite cu dărnicie. Referirile la vorbirea din Oltenia sînt de o frecvenţă frapantă. Bizuindu-se pe comu- nicările corespondenţilor, autorul localizează elementele regionale cu cea mai mare exactitate, mergînd de multe ori pînă la indicarea precisă a satului în care apar, face distincţii de grai pe sexe, pe generaţii, pe pături sociale sau culturale, ca şi cum s-ar conforma rigidităţii ştiinţifice impuse de pro- cedeele anchetelor dialectale directe de astăzi. De exemplu răspîndirea fenomenului palatalizării labialelor, pe care îl urmăreşte în detalii pe baza răspunsurilor la chestionar, se înfăţişează în paginile lui Hasdeu (voi. III, sub B), întocmai ca pe o hartă de atlas. în întregul Dicţionar sînt nenumă- rate elementele de limbă, vechi sau noi, ca şi cele de folclor şi de etnogra- fie," care, prin trăsăturile regionale care le marchează, se pretează la car- tografiere. Cu titluri aparte, figurează în EMR şi cîteva cuvinte din dialectele sud-dunărene, cuvinte de origine latină şi presupuse ca generale în româna comună, de ex. arom. abeare, (d-)adun adv., amâreaţă, alunariu, bană (care nu e latin, cum crede Hasdeu, ci albanez tîrziu) etc. în cuprinsul articolelor consacrate mai ales cuvintelor fundamentale, sînt trecute şi formele aromâne şi istroromâne (de ex. sub abat, acaţ, acopăr etc.). XI INTRODUCERE De asemenea, corespondentele sudice sînt invocate ori de cîte ori e nevoie pentru explicarea evoluţiilor fonetice, gramaticale sau semantice, ori pentru reconstrucţia unei forme în româna comună. Numărul acestora este, în tot Dicţionarul, foarte mare, ceea ce înseamnă că autorul a avut în vedere din capul locului elementul popular (mai ales latin) comun tuturor ramurilor de români. Un alt sector al vocabularului care a atras de timpuriu atenţia lui Hasdeu îl formează numele proprii. în repetate rînduri el a stăruit asupra importanţei acestora pentru istorie. în EMR, numele proprii care reprezintă cap de articol sînt în număr de circa două sute, repartizate aproximativ egal la cele două mari grupuri esenţiale: nume de persoane şi toponimice. Se întîlnesc nume de familii ilustre şi de personalităţi remarcabile din istoria noastră (Arbure, Balş, Basarabă, Başotă, Bălâceanu, Bâlcescu, Băleanu etc.), nume de familie şi de botez extrase din documente vechi, nume biblice, nume de persoane legate de mituri, de credinţe populare stră- vechi, religioase sau păgîne, nume de sărbători populare, de personaje din producţiile folclorice (basme, legende, descîntece, vrăji) etc. Iată cîteva dintre acestea: Adam, Aguş, Aghiuţă, Albul, Aleodor, Aleargă-cale, Alexie, Alirnoş, Alion, Andrea, Andrei, Antânâsii, Arap-Alb, Sfintu-Aşteaptă, Avestiţa, Avram, Baba-Novac, Barbă-Cot etc. Din toponimie, remarcăm nume de sate (Adunaţi, Afumaţi, Alexeni, Alimpeşti, Amara, Atîrnaţi, Avereşti, Băbeni, Băiţa, Băinţi, Bâjeşti), de tîrguri şi oraşe (Abrud, Agiud, Aiud, Arad, Azuga, Bacău, Baia, Băi- Ieşti), de provincii (Ardeal, Bănat), de ţări şi continente (Agem, America? Anadol, Aravia), de mînăstiri (Agapia, Agafton, Arnota, Aron-Vodă), de rîuri (Amaradia, Ampoi, Argeş, Arieş, Bahlui) etc. Din seria numelor proprii înregistrate în Dicţionar fac parte şi cele care denumesc titlurile unor cărţi religioase sau populare: Acatist, Alexandria, Arghir. Aceste nume prilejuiesc autorului întinse discuţii de- spre cele mai vechi texte bisericeşti sau despre circulaţia cărţilor populare. Lista numelor proprii depăşeşte cu mult cifra dată mai sus dacă ţinem seama că numeroase altele apar în cuprinsul articolelor numelor comune de la care s-au format. De exemplu sub bade, badiu, bălan, barză, barbă etc. sînt notate şi numele de persoană provenite din acestea, după cum sub albină, babă, baci, bade, baltă, bahnă etc. apar şi numele de localităţi denumite astfel sau derivate de la ele. Lista creşte încă dacă adăugăm numele de familie provenite din nume de botez şi tratate sub titlurile acestora din urmă, precum şi numele de locuri formate din nume de persoane şi prezentate laolaltă (de ex. Adamescu, Adamoiu, Adamache, Adameşti, Adam etc.). Unele nume proprii reprezintă de fapt titlurile unor lungi articole de istorie românească-, eu investigaţii stăruitoare în documente şi texte vechi. La numele de persoane de exemplu, se întocmesc adesea arbori genea- logici (Balş, Bălâceanu), se insistă asupra poziţiei sociale, politice, cul- turale a persoanelor respective (voievozi, dregători, conducători de oşti, ipari boieri), asupra implicaţiilor acestora în desfăşurarea unor evenimente din istoria naţională (Basarabă, Băleanu etcj. La cele aparţinînd folclorului şi etnografiei, se descriu diferite obiceiuri, credinţe, practici populare stră- vechi sau se studiază personajele, se urmăresc motivele în filiaţia sau inter. XII ferenţa lor, se presupun influenţe. Comparaţiile şi asocierile se bazează introducere pe cunoştinţe vaste asupra folclorului şi mitologiei popoarelor vecine sau romanice, nordice, orientale, ca şi a mitologiei lumii antice. Nu mai puţin importante sînt numele legate de sate, oraşe, mînăstiri, provincii, care, de asemenea, sînt cercetate în contextul istoriei, arătîn- du-se rolul pe care acestea l-au jucat în dezvoltarea economică, politică şi culturală de-a lungul secolelor. Despre Bacău de exemplu, se scrie că pe la 1400 era un oraş deja întemeiat, în plină înflorire sub Alexandru cel Bun, că fusese reşedinţă domnească şi apoi episcopală, oraş comercial şi punct de vamă. La mînăstirea Agapia, fondată în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, se aflau — zice Hasdeu — „o mulţime de manuscrise slavice şi româneşti, unele foarte interesante.“ Exemplele de acest fel se pot înmulţi. De un interes excepţional pentru istorie sînt şi unele nume comune. Astfel bani1) este un veritabil studiu asupra istoricului băniei olteneşti, bani2), o istorie a numismaticii noastre, baştină, un întins articol despre dreptul feudal din Ţările Române etc. Potrivit concepţiei că Dicţionarul trebuie să înregistreze toate ele- mentele limbii, au fost incluse şi articolele consacrate morfemelor lexicale derivative. Introducerea unui număr relativ mare de sufixe este un prilej pentru autor de a stabili etimologia a numeroase cuvinte care se ordonează în serii derivative unitare. Sînt tratate sub titluri separate sufixele: -ac, -achi, -aci, -adia, -ag, -ai, -ală, -ame, -an, -ar, -are, -ăreţ, -ariţă, -astru, ~aş, -al,-atee, -aţ,-ău. Procedeul de cercetare a sufixelor nu diferă, în esenţă, de al lingviştilor de astăzi. Hasdeu precizează etimologia şi valorile sufi- xelor, deosebeşte cuvintele moştenite sau împrumutate, cu care ni s-a transmis sufixul, de cele derivate pe teren românesc, separă cuvintele deri- vate de cele a căror finală se identifică fonetic cu sufixul, categoriseşte semantic şi morfologic cuvintele care stau la baza derivatelor, face apre- cieri asupra productivităţii sufixelor, observă variantele (de ex. -er în săbier, pimicer este varianta lui -ar). Exemplele aduse în discuţie sînt în număr considerabil, ceea ce dovedeşte că Hasdeu nu a minimalizat posi- bilităţile limbii noastre de a-şi crea cuvinte noi prin mijloace interne. în afară de sufixele examinate în articole speciale, multe altele sînt expuse la cuvintele derivate sau la cele care au la finală un segment identic din punct de vedere fonetic cu un sufix. De exemplu, sub baniţă amin- teşte de suf. -iţă, sub başardinâ, de suf. -ină, sub Başotă, de suf. -otă, obişnuit la nume de familie, sub bâboi, de suf. augmentativ -oi, sub Băcilă, de suf. -ilă, frecvent la nume de persoane (Buşilă, Bădilă, Frăţilă, Mur- gită, Zorilâ). Despre suf.-za (v. Barba-Cot), comparabil cu alb. -ze, afirmă că e moştenit de la daci, în cuvinte ca: pupăză, coacăză, spetează, cinteză, spînz, mînz. De origine autohtonă consideră şi sufixele -ac (cu probabili- tate), -oma (în avaloma, avidoma, kojma), -man. Trebuie adăugat, în sfîrşit, că la numeroase cuvinte-titlu întocmeşte "lista derivatelor formate din acestea, că de exemplu seria de diminutive a lui bade, derivatele onomastice constituite pe baza numelui de persoană Bale, familia de cuvinte a lui bară etc. în concluzie, Hasdeu a realizat în Etymologicul său o operaţie de sin- teză asupra formării cuvintelor, pornind de la elementul formal comun seriilor de derivate. Fără îndoială că, dacă opera ar fi fost completă, am fi avut, încă de atunci, un veritabil tratat de formare a cuvintelor în româneşte. XIII INTRODUCERE Ca prefixe sînt înregistrate: acad-, arhi-, 6a?-. Sub ac- tratează refle- xele româneşti ale deicticului latin ecce- (eccum) în: acel, acest, acum, acătare, iar sub ad- urmăreşte compusele cu lat. ad moştenite: afum, alung, adaog, adun, adevăr, adăpost. Arhi- şi &af- sînt pseudoprefixe. Cel dintîi, de origine neogreacă, apare în titulatura ierarhică bisericească (arhiepis- cop, arhipăstor) şi la superlativul unor adjective (arhiplin), celălalt, de provenienţă turcă, dispărut de multă vreme, denumea ranguri boiereşti în statul feudal (baş-ciohodar, baş-ceauş). în .ETkZT? figurează şi circa 120 de cuvinte compuse, unele tratate ca cuvinte-titlu, iar altele în cadrul articolelor elementelor componente de bază, la locul lor alfabetic făcîndu-se numai trimiterea. Cele mai multe sînt locuţiuni adverbiale populare sau arhaice, constituite dintr-un sub- stantiv sau adverb şi prepoziţia a sau d(e)-a: a-timp, a-mînă, a-mijloc, d-a mirarea, de-a surda, d-a ruptul calului, a-ochi etc. Dintre substantive, mai frecvente sînt denumirile botanice: asudul-calului, aiul-şarpelui, aiul- ursului, aiul-cioarei, aer iş-păsăresc, barba-împăratului, barba-lui-Aron, alună-de-pămint, sau folclorice şi mitologice: Aleargă-cale, Agerul-pămin- tului, Baba-Coaja, Statu-palmă-barbă-col, argint-viu, apă-moartă, apă-vie. Sînt de remarcat şi cîteva compuse verbale arhaice cu ainte (calcuri efectuate în limba textelor vechi): ainte-apuc, ainte-pomenesc, ainte-pun, ainte-văd, interjecţia araca-n de mine şi altele. Numărul compuselor e mult mai mare dacă luăm în seamă şi pe cele care apar sub titlurile cuvintelor simple şi au la iniţiala primului ele- ment component alt sunet decît a sau b. De exemplu, la babă figurează şi nume de plante ca: dinţii-babei, colţul-babei, urechea-babei etc. Lista de cuvinte a EMR pune o problemă specială în legătură cu omonimele. Cele distinse prin etimologie sînt date în articole separate, ca de exemplu ar (verb, sufix şi pers. a IlI-a sg. a vb. auxiliar avea la opta- tiv), acaţ (substantiv şi verb), acar (în acar-că, acar-ce şi subst.), ad (prefix şi substantiv învechit). Regula este extinsă şi la valorile gramaticale, uneori şi semantice, ale aceluiaşi cuvînt. De exemplu abanos formează două articole, ca substantiv şi ca adverb, adine figurează sub patru titluri, ca adjectiv, adverb, substan- tiv şi verb, Adam e tratat de trei ori, ca nume biblic şi mitologic, ca nume de persoană şi ca toponimic, apăs, de două ori, ca verb şi ca substantiv, aprins, de trei ori, ca adjectiv şi ca substantiv (de două ori, cu sensuri diferite). Substantivul albeaţă apare sub patru titluri, după sensurile deo- sebite, apă este de şase ori cap de articol (plus un plural ape şi şapte com- puse pe baza lui apă). Exemplele de acest fel sînt nenumărate. Sînt însă şi cazuri cînd această separaţie nu se face: adevărat, ca adj. şi adv., reprezintă un singur cap de articol (dar adj. şi adv. adevăr sînt separate). Procedeul de tehnică lexicografică de a constitui mai multe articole pentru acelaşi cuvînt în funcţie de apartenenţa lui la clase morfologice diferite sau în funcţie de accepţiunile terminologice deosebite (nume comun, nume de persoană, topic, tehnic), nu trebuie considerat o limită & Dicţio- narului. Hasdeu urmăreşte modalitatea internă de îmbogăţire a vocabula- rului atît prin schimbarea clasei gramaticale cît şi prin interferenţa sec- toarelor lexicale, în special a terminologiilor tehnice. Aceste false omonime sînt legate între ele prin indicaţia cifrică de la umărul stîng al titlului şi prin trimiterile pentru etimologie şi pentru numeroase precizări de descri- XIV ere la cuvîntul de bază. De exemplu la aricii1) „herisson" se arată că din INTRODUCERE el descind şi cele opt înţelesuri secundare (numerotate de la 2 la 9), care formează titluri aparte, fiind însoţite şi de trimiterea la sensul fundamental. La adjectivul apoi, din limba veche, se explică provenienţa lui din adver- bul apoi, amîndouă cu titluri separate. Aproape în toate cazurile similare Hasdeu procedează în felul acesta, încît cuvintele în discuţie nu apar izo- late nici gramatical, nici semantic, nici etimologic. De aceea, obiecţia că prin acest procedeu s-ar fi încălcat principiul istoric în organizarea materialului lexical nu este de loc întemeiată. întot- deauna cititorului i se oferă suficiente elemente pentru a-şi imagina locul exact pe care-1 ocupă cuvîntul în cadrul familiei din care face parte. E potrivit să facem aici o observaţie specială în legătură cu canti- tatea de cuvinte din EMR. Din cauza absenţei neologismelor, aceasta este, evident, mai redusă faţă de volumul celor înregistrate în dicţionarul lui Puşcariu. Lista totală e însă mult mai mare dacă avem în vedere faptul că în Etymologicum, operă de lexicologie în primul rînd, sînt numeroase cuvinte care nu formează cap de articol dar, referindu-se la cele din titlu prin sinonimie, antonimie, etimologie, derivare, asociere contextuală etc., sînt supuse unor discuţii atît de largi încît depăşesc simplul rol de definire şi explicare a celor din titlu. De exemplu sub an{1) autorul discută şi pe văleat şi pe mulţumesc, sub numele propriu Ana cercetează şi pe Buziana, la apâ-vie urmăreşte pe larg şi pe apă-vioară, la apoi aprofundează şi pe înapoi, sub ba explică şi pe bai, sub baierâ, pe pajură, talisman, dezbăra, sub toponimicul Băinţi vorbeşte, cu citate din cronici, şi de numele de persoană Bainski, la baştină se ocupă şi de ohabă şi uric, la batal, de vătui şi bâtălâu etc. Ne întîmpină, de asemenea, o cantitate impresionantă de cuvinte explicate numai etimologic, ca analogie pentru particularităţile evoluţiei fonetice, gramaticale şi semantice ale cuvintelor-titlu, ori ca exemplificare a unui tip de derivare. Astfel la suf. -ăiesc (la pers. I sing. a indicati- vului prezent a verbelor în -ăi) se înşiră peste optzeci de verbe, iar la -an se dau peste cincizeci de derivate cu acest sufix. O dată cu etimologia lui andreai2), se notează şi provenienţa cuvintelor ibric, ibrişin, surcea, vergea, ac, sulă, igliţă, mătreaţă, mătură, ţandârâ, şindrilă, bg. guberka. Prin urmare, lăsînd deoparte sinonimele (şi alte cuvinte) folosite exclusiv pentru definire, putem spune că totalitatea celor discutate, inte- gral sau numai parţial, este copleşitor de mare. Hasdeu recurge la acest material lexical imens potrivit concepţiei sale de a studia cuvîntul-titlu în multiplele relaţii pe care acesta le contractează cu alte cuvinte. Trecînd acum la examinarea structurii1 articolelor din Etymologicum, trebuie arătat mai întîi că a supune redactarea lui Hasdeu unei analize minuţioase în spiritul exigenţei tehnicii lexicograf iei de astăzi contravine intenţiei lui de a realiza cu acest dicţionar „cartea de lectură cea mai răspîn- dită, cea mai atrăgătoare", eliberată de laconismul abreviaţiilor, de stilul tehnicist al dicţionarelor obişnuite, o carte în care faptele de limbă să fie şi un prilej de a discuta despre întregul trai, trecut şi prezinte, al poporului. „Orice cuvînt — zice Hasdeu — oglindeşte un lucru, o fiinţă, o idee, o datină; aceste lucruri, aceste fiinţe, aceste idei, aceste datine, eu m-am încercat şi mă încerc a le apuca cîne-cîneşte din ieri şi din astăzi al poporului român; dar, pentru ca ele cu adevărat să nu fie perdute, pentru ca să poată 1 Observaţii preţioase la Mircea Seche, Activitatea lexicografică a lui B. P. Hasdeu, în voi. Schiţă de istorie a lexicografici române, II, Ed. ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 9 ş. u. XV INTRODUCERE rodi cu îmbelşugare în brazdele cele adînci ale zilei de mîine, mă tem a le da seci, sarbede, retezate, ci m-am silit şi mă voi sili a le aduce palpi- tînde de viaţă pe ogorul neamului românesc" (II, p. XVIII). Prin urmare, opera aceasta trebuie judecată prin ea însăşi, ca un caz unic în istoria dicţionarelor. Raportarea ei la alte lucrări lexicografice este, din multe puncte de vedere, nu numai nemotivată, dar şi ineficientă. Aglo- merarea de fapte extralingvistice nu este o „lacună" a Dicţionarului, ci un scop pe care, cu toată conştiinţa, Hasdeu l-a urmărit printr-o muncă titanică şi o nemaiîntîlnită pasiune. Libertăţile mari pe care autorul şi le-a îngăduit în organizarea mate- rialului lingvistic propriu-zis concordă întru totul cu modul de înfăţişare a abundenţei de elemente extralingvistice (istorice, folclorice, etnografice etc.). Dacă spaţiul rezervat unor cuvinte este mai mare decît cel impus de gradul lor de importanţă în practica propriu-zisă a comunicării, faptul se justifică prin criterii cu totul particulare: etimologia, greu de soluţionat, a cuvintelor respective, importanţa lor excepţională în folclor, în istorie, în mitologie etc. Era, oare, mai utilă definiţia strict lexicografică a bas- mului, urmată de cîteva citate şi de etimologie, care încheiau articolul, decît excelentul studiu de folclor pe care autorul îl elaborează în cele aproape şaizeci de coloane sub pretextul acestui cuvînt-titlu? Şi apoi, cercetarea caracteristicilor, a speciilor etc. ale basmelor nu porneşte de la elementele care definesc noţiunea ca atare? Ordinea în care sînt dispuse părţile constituente ale articolelor este una din manifestările concepţiei de organizare liberă a materialului lexical. Astfel, partea etimologică, tratată de obicei la sfîrşit.ul articolului, în multe cazuri este elucidată către începutul lui. Definirea cuvîntului se face nu numai imediat după traducerea în franceză, ci, de multe ori, după sinonime sau între citate. Alteori se ignorează cu totul, rămînînd în seama corespondentelor franceze, a sinonimelor sau a citatelor. Nici echivalenţele sau oponenţele semantice nu au un loc stabil. S-ar spune că numărul variantelor este foarte restrîns ţinînd seama numai de cele care apar îndată după titlu: bariz (şi bariş, barij), basn (şi basnu, basnă), dar în cuprinsul articolelor sînt menţionate numeroase altele, încît lista toţală nu e de loc săracă: başca (în art. şi bască), bazaconie (în art. şi bezaconie şi bozocoane), bâcuiaţă (în art. şi mase. băcuieţ), bălmăjesc (în art. şi bâlmăgesc), băltag (în art. şi baltag, baltac), antihîrţ (şi ante- hrîst, antihîrstu, antehîrs, antihîrs), aori (şi aoria, aoare), apărător (şi apără- toriu), arbure (şi arbor) etc. Partea explicativă a Ety mo log icului atrage atenţia în primul rînd prin bogăţia de sinonime. Acestea au rostul de a completa sau chiar de a suplini definiţia cuvîntului-titlu. Seriile sinonimice sînt uneori foarte lungi, ca de exemplu la bandrabură „cartof", unde se înşiră, după Barcianu, 16 echivalenţe semantice regionale, ori la bahorniţă „femme depravee", la care se citează, după Opincaru a lui Jipescu, 22 de sinonime. Adeseori se fac menţiuni privitoare la răspîndirea teritorială a sino- nimelor, la originea, frecvenţa şi valoarea lor stilistică. Autorul insistă mereu şi asupra diferenţelor de nuanţă dintre sinonime şi cuvintele-titlu. De pildă, bâcsăilă e sinonim cu bâcsai şi băcsăios, dar se precizează că are „o nuanţă mai ironică datorită sufixului intensiv -&7â". La bădiţă notează: „deminutiv din bade, mai desmierdător decît bădică şi mai puţin XVI INTRODUCERE decît bâdişor, bădiţă este mijlociu între amîndouă“. Despre bîhă spune că e „sinonim cu tăgadă, dar cu un înţeles mai puţin general". în concurenţa dintre ele, unele sinonime dispar din limbă, cum s-a întîmplat cu pânură, alungat de aba, care, la rîndul său, cedează sub pre- siunea lui dimie (v.aba), sau cu bă ies trar, cuvin t vechi, pe care l-au înlocuit rîndaş şi rindaş de bucătărie. Cu frecvenţa unui adevărat procedeu, Hasdeu alege citate, mai ales de limbă veche, în care cuvîntul din titlu să figureze alături de sinonimul său. Asuprealây de exemplu, apare, pe rînd, în acelaşi context cu strîm- bătate, nevoie, năpaste, dodeialâ, năduşealăy armâşie, împresurare, cu care raportul de sinonimie e mai apropiat sau mai depărtat. Celebra teorie a circulaţiei cuvintelor, formulată de Hasdeu pentru prima oară în istoria lingvisticii, îl reprezintă ca promotor al metodei statistice aplicate astăzi în cercetarea limbii. Elaborarea acestei teorii, a „limbii în circulaţiune", cum o numea Hasdeu însuşi, a fost determinată de statistica lexicală pe origini întocmită de Cihac şi înfăţişată în prefaţa dicţionarului său etimologic. Potrivit acestei statistici, numărul extrem de restrîns al elementelor latine din vocabularul românesc (1/5 în raport cu 2/5 slave, 1/5 turceşti şi 1/5 de alte origini) intra în contradicţie evidentă cu caracterul general latin al gramaticii. O statistică asemănătoare întoc- mise pentru engleză, în 1841, Thommerel, pe baza dicţionarului lui Robert- son, constatînd că elementele romanice sînt aproape de trei ori mai nume- roase decît cele germanice. De aici nu trebuie trasă concluzia, susţine Hasdeu, că engleza nu ar fi limbă germanică, după cum statistica lui Cihac nu trebuie să conducă la ideea că româna nu ar fi limbă romanică. Un cuvînt este cu atît mai bogat cu cît are o putere circulatorie mai activă şi o bogăţie semantică mai mare. în utilizarea concretă a limbii, un cuvînt polisemantic contează ca atîtea cuvinte cîte sensuri are; de asemenea diferenţele de frecvenţă dintre cuvinte determină distincţiile valorice dintre ele. în engleză, elementele germanice, iar în română elementele latine sînt cele care au o importanţă covîrşitoare faţă de cele romanice, respectiv slave ori de alte origini. Hasdeu nu contestă, deci, faptul că în română sînt multe cuvinte nelatine întrebuinţate frecvent, dar în comparaţie cu cele de origine latină acestea sînt totuşi în număr redus: „Negreşit, slavismele la români şi chiar turcismele nu sînt puţine; în circulaţiune însă, adecă în activitatea cea vitală a graiului românesc, în mişcarea cea organică, ele se perd aproape cu desăvîrşire faţă cu latinisme" (I, p. LII). Fără să nege rezultatele statisticii lui Cihac1 2, Hasdeu a dovedit însă în polemica sa cu acesta că fizionomia reală a vocabularului se cunoaşte numai printr-o statistică a unităţilor lexicale diferenţiate prin valoarea de circulaţie. El a intuit astfel existenţa fondului principal lexical, consti- tuit din cuvintele cele mai importante şi de cea mai mare frecvenţă în vorbire. Acestea sînt, în română, în mare majoritate, de origine latină. Cercetările statistice ulterioare întreprinse cu metoda descoperită, în esenţă, de Hasdeu îi dau dreptate întru totul. Astfel, în 1942, D. Macrea a arătat că în limba poeziilor antume ale lui Eminescu elementele latine apar în procent de 48,68%, cu o circulaţie de 83%, pe cînd cele slave în 1 Mircea Seche, op. cit., I, p. 107, efectuînd un control al acestor rezultate, arată că sînt inexacte, că nu reflectă situaţia etimologică reală înfăţişată în dicţionar. Elementele latine sînt peste 45% din ter- menii înregistraţi, pe cînd cele slave, sub 35%. XVII 2 — Elymologicum Magmim Romaniae INTRODUCERE procent de 16,81%, cu o circulaţie de numai 6,93%.1 Mai tîrziu, Al. Graur a dovedit că în fondul principal de cuvinte al românei procentul de ele- mente latine întrece aproape de două ori şi jumătate pe al celor de prove- nienţă slavă.2 Concepînd limba ca un sistem, „un tot armonios în care toate se află în cea mai strînsă corelaţiune“ (I, p. XLIV), Hasdeu a extins „principiul circulaţiunii“ la toate domeniile limbii: „Pretutindeni în linguistică — scrie el — un ingredient întrebuinţat de 4 sau de 6 ori în intervalul d are o valoare utilă duplă sau triplă decît un ingredient identic întrebuinţat numai de 2 ori în acelaşi interval d. în acest mod, 100 de ingrediente, utilizate fiecare numai cîte 1 dată pe zi, valorează mai puţin decît 25 ingrediente utilizate fiecare de cîte 5 ori“ (I, p. LVI). Remarcabile sînt observaţiile lui privind frecvenţa şi distribuţia fone- melor, intuind astfel unele teze fundamentale ale lingvisticii structurale contemporane3: „La români sonul r [...] se repetă cel puţin de 15 ori la fiecare 100 de consoane. Putem oare să-i dăm aceeaşi valoare ca lui h, între- buinţat de vro 2 ori la 150 de consoane? Ba chiar toate guturalele şi palatalele la un loc: h, /c, g, 6 [= /c’], g şi j, deşi sînt 6 la număr, totuşi circulează în limba română mai puţin decît singurul r. Să presupunem un moment că circulaţiunea lui j ar fi la noi tot aşa de deasă ca a lui r, încît să se zică cu drept cuvînt: 1 j = lr; atunci însă tipul fonologie al graiului românesc ar fi cu desăvîrşire altceva, fără nici o asemănare cu ceea ce este astăzi. In circulaţiune dară şi iarăşi în circu- laţiune se oglindeşte faţa cea fonică, ca şi cea gramaticală, ca şi cea lexică a unei limbi“ (I, p. LV—LVI). Aceste idei, de o puternică originalitate şi de importanţă capitală pentru studierea limbii, sînt aplicate mereu la faptele înregistrate în Dic- ţionar. Deseori se indică circulaţia activă a unor cuvinte, sensuri, forme şi construcţii sintactice, în opoziţie cu prezenţa pasivă în limbă a altora, se precizează zonele dialectale, stilurile, aspectele limbii sau tipurile de texte în care circulă frecvent elementele discutate, se stabilesc proporţii în legătură cu frecvenţa sinonimelor, se urmăreşte distribuţia, în anumite poziţii contextuale, a unor foneme, în general se încearcă, în limita infor- maţiilor de care dispune autorul, stabilirea poziţiei în sistem a faptelor de limbă potrivit capacităţii lor de circulaţie. Iată cîteva exemple. La cuvîntul bade, popular prin excelenţă, notează că în volumul de doine şi strigături al lui Jarnik şi Bîrsanu ne întîmpină de „peste 150 de ori, afară de formele cele deminutivale“, iar la asemenea menţionează că apare de patru ori într-o fabulă de Donici. Pornind de la un fragment din Legenda Sfintei Vineri (editat în CBt II, 154), constată că frecvenţa pronumelui acel este mult mai mare decît a lui acest: „în adevăr, în gura poporului circulaţiunea lui acel cu diferitele lui varianturi faţă cu circulaţiunea lui acest cu varianturile lui este cam de 7 cătră 3 şi poate chiar mai mare. E de observat, în treacăt, că la Plaut ecc-illum (= acel) ne întîmpină de 1 D. Macrea, Circulaţia cuvintelor în limba română, în Transilvaniâ9 anul 73 (1942), nr. 4, p. 268—288; vezi şi Probleme de lingvistică română, Ed. ştiinţifică, Bucureşti, 1961, p. 40—41. 2 AL Graur, Încercare asupra fondului principal lexical al limbii ro- mâne, Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti, 1954, p. 48—59. 3 Gf. Al. Rosetti, Bogdan Petriceicu-Hasdeu şi studiul limbii române, XVIII în Limba română, XII, 1963, nr. 5, p. 461. INTRODUCERE vro şapte ori, pe cînd ecc-istum (= acest) abia dacă va fi de vro două" (v. acel). Frecvenţa superioară a lui acela (cu -a deictic) în comparaţie cu acel este explicată prin preferinţa românei de a postpune pronumele- adjectiv faţă de nume: „în graiul românesc însă, fiind o tendinţă foarte pronunţată de a postpune elementele pronominale, de aci urmează că circulaţiunea lui acel e rară în comparaţie cu a lui acela. în limba veche acela uzurpă adesea locul lui acel pînă şi denainfea numilor" (v. acel). Chiar la începutul Dicţionarului (sub a), Hasdeu arată că în română numărul cuvintelor care încep cu a- este extrem de mare în raport cu alte limbi, ocupînd „materialmente a zecea parte din întregul vocabular". Observă, în continuare, că, din 135 de cuvinte dintr-un scurt fragment din Cantemir, 19, deci circa 1/7, au a- la iniţială, iar din totalul de 79 de cuvinte dintr-un text din Jipescu, 15 încep cu a-, adică mai bine de 1/5. Despre cuvintele cu b- la iniţială afirmă că majoritatea lor sînt „de origine turanică şi de cea slavică", circulînd rar în română. „Cuvintele curat latineşti [cu &-], în genere foarte circulătoare, [...] formează abia vro cincizeci de familii. Iniţialul b- este sărăcăcios atît în vocabularul latin cît şi-n cele romanice occidentale; la români însă el este bogat prin mulţimea elementelor străine, unele foarte trebuincioase" (sub b). Metoda cercetării frecvenţei şi distribuţiei fonemelor în diferite poziţii ale contextului, pe care Hasdeu a intuit-o aşa de clar, este larg folosită astăzi în fonologie. De cele mai multe ori, observaţiile privind circulaţia unui cuvînt, a unui sens, a unei construcţii sintactice se reduc la aprecieri generale. Termeni de calificare ca rar, des, răsplndit, cunoscut, întrebuinţat, frecvent, circulator etc., precedaţi de adverbe de comparaţie, apar permanent în paginile operei. Astfel, aflăm că bddiu e „mai rar" în circulaţie decît bade> că barac, termen de vînătoare, „pare a fi foarte răspîndit“, că acâu e un „cuvînt aproape necunoscut" in Moldova şi în Muntenia, că acia e mult mai des decît aci, că acresc e o „vorbă^rar întrebuinţată" fiind înlocuită prin „compusul năcresc", că balegă e foarte frecvent în Biblia de la 1688 spre deosebire de alte texte vechi, că verbul a băga determinat de un comple- ment cu la e mai rar decît determinat de complementul cu in etc. Despre arhaismul acicea adv., foarte frecvent în textele din secolele al XVI-lea şi al XVlI-lea, notează că „ar fi anevoie a reproduce măcar a zecea parte de prin pasagele care îl conţin". Exemple de acest fel pot fi date încă nenu- mărate. Toate dovedesc din plin că Hasdeu, nu numai că a formulat teoretic „principiul circulaţiei" în limbă, ci a fost şi preocupat în perma- nenţă, în cursul elaborării Ety mo logicului, de a aplica practic, la toate compartimentele limbii, geniala sa descoperire. Hasdeu nu şi-a impus norme lexicografice unice, pe care să le aplice cu consecvenţă îu tratarea întregii materii a Dicţionarului. Articolele sînt organizate în mod foarte diferit unele de altele, în funcţie de aspectele particulare ale cuvîntului care trezesc interesul special al autorului. La unele articole accentul cade pe etimologie, la altele pe valorile semantice sau pe diversitatea morfologică, a combinaţiilor sintactice, ori a asocie- rilor contextuale, la altele pe raporturile de sinonimie, antonimie etc., pe bogăţia de expresii, locuţiuni, proverbe, pe frecvenţa în textele vechi, pe fapte extralingvistice etc. De exemplu, la aghiuţă, Hasdeu urmăreşte în special etimologia cuvîntului, pe agonisesc îl studiază în raport cu sino- KIX 2* INTRODUCERE nimele ciştig, dobindesc, capăt, la agru stăruie asupra întrebuinţării lui în textele arhaice, la aguridă îl interesează prezenţa cuvîntului într-un proverb, la agust accentul cade pe deosebirea faţă de literarul august„ Agachi atrage atenţia prin expresia înghite, Agachi!, afum e deosebit, prin citate, de fumeg, şi, ca şi numele topic Afumaţi, îndreaptă interesul spre practica afumârii contra ciumei. Articolele mai lungi sînt tratate de obicei pe secţiuni, spaţiul fiecă- reia fiind determinat de asemenea de anumite preferinţe ale autorului. Cele patru secţiuni ale lui apă, de exemplu, cuprind mai întîi prezenţa cuvîntului în opt ghicitori, apoi în 61 de proverbe, zicători şi locuţiuni (unele explicate prin comparaţie cu corespondentele din alte limbi), în numeroase datini şi credinţe populare, ultima secţiune privind cîteva observaţii de natură lingvistică. Adverbul apoi este conceput tot în patru secţiuni: fără prepoziţie, cu prepoziţie, construcţia adjectivală de apoi şi observaţii lingvistice (se indică variantele apăi, păi, poi, apoia). Verbul apropia este studiat în relaţiile sintactice pe care le contractează, adică cu acuzativul, cu dativul, cu prepoziţiile de, la, câtrâ, spre, în preajma. La verbul apleca, după ce se indică etimologia, se expun, cu citate, sensu- rile de „pencher“, „allaiter“ şi „avoir mal au coeur“. La acru se insistă asupra compuselor cu lapte, piatră, apă, mâr, varză, poamă, brînză, ilus- trate prin citate din folclor şi din limba vorbită. în fine, argea e urmărit ca termen tehnic în ţesătorie, în arhitectură, în plutărit, cea mai mare parte a articolului fiind consacrată însă explicării provenienţei autohtone a termenului. Dicţionarul abundă în material de limbă vorbită şi populară. Numărul proverbelor, al zicătorilor şi locuţiunilor este extraordinar de mare. Numai în articolul închinat basmului sînt înşirate 228 de construcţii metaforice frecvente în limba basmelor. în acest SGop, textele lui Anton Pann şi colecţiile de folclor sînt folosite la maximum. Articolele numelor de instrumente, de animale şi plante, de obice- iuri şi credinţe populare, de culori, de boli etc. sînt, uneori, încărcate de amănunte, mai apropiate sau mai îndepărtate de cuvîntul-titlu, proprii studiilor onomasiologice. De .exemplu articolul albină este, din acest punct de vedere, o adevărată colecţie de terminologie apicolă: muscă, biză, bîză, matGâ, albină lucroaie, împărăteasă, trîntor, lăutar, bînzar, bârzâun, ulei, stup, ştiubei, coşnită, urdiniş, căptar, căptălan, fagur, stre- diia, boatcâ, trepce, preci, prisacă, stupină, temnic, stupar, prisâcar, rete- zare, trîntorit, bătut, custjiră, pârvac, paroi, buhai, roiniţă, sfirlac, căţelit, păstură, plămadă, hoştinâ, jintiţâ, băbaş, mid, bîzâie, bombăneşte, zuzâie, vijăieste, sbîrnăie, la care se adaugă o mulţime de derivate (nume comune sau proprii). Sub acrum se înşiră 36 de nume populare de boli, după care se dă o lungă şi amănunţită reţetă de vindecare a altei la copii. O caracteristică a Etymologicului constă în importanţa pe care autorul o acordă gramaticii. Imediat după cuvîntul-titlu se indică partea de vorbire la care aparţine (substantiv, adjectiv, verb etc.), domeniul termi- nologic (nume de persoană, nume de loc etc.), genul, uneori forma arti- culată şi numărul la nume, participiul şi infinitivul la verbe. Cîteva titluri sînt consacrate exclusiv elementelor gramaticale: articolul şi pronu- mele al, a, pronumele acesta, acela, alt, formele verbale de auxiliar a, aş, prepoziţia a (şi de a), emfaticul -a, adj. alde etc. Aspectele morfologice şi sintactice, mai ales ale verbelor, reprezintă XX o preocupare majoră a autorului în organizarea materialului. Sînt relevate INTRODUCERE şi explicate, tn cursul articolelor, o mulţime de forme arhaice, regionale sau din dialectele sudice, construcţii prepoziţionale, diferite îmbinări sintactice caracteristice. (Vezi, de exemplu, formele de imperativ si de perfect ale verbului aduce, formele dialectale ale lui aduna, compusele cu diverse prepoziţii ale adv. afară, formele, valorile şi îmbinările sintactice ale verbului apuca etc.L Nevoia de a studia în profunzime faza arhaică a limbii l-a deter- minat pe Hasdeu să editeze numeroase texte vechi ca: Evangheliarul lui Radu de la Măniceşti, Anonymus Lugoshiensis, Psaltirea românească din 1577 a lui Coresi. Cuvente den bătrâni etc., toate acestea revendicîndu-i, alături de Cipariu, rolul de întemeietor al filologiei noastre. Preocupările sale pentru textele cu dificultăţi se continuă, sub altă formă, în paginile Etymologicului. Evident, problemele spinoase ale interpretării şi expli- cării particularităţilor de grafie, de datare, localizare, paternitate etc. ale documentelor vechi de limbă intră în atenţia autorului de astă dată numai prilejuite de anumite caracteristici ale cuvîntuîui-titlu. Intenţionînd să trateze în articole aparte fiecare sunet-tip şi, implicit, fiecare literă, Hasdeu ar fi realizat, dacă opera ar fi fost dusă pînă la capăt, nu numai o fonetică istorică, ci şi o istorie a grafiei şi ortografiei noastre, cu insistenţă specială asupra valorii fonetice a semnelor chiri- lice din scrierea veche. Astfel, sub a şi ă se vorbeşte, între altele, de notaroa lui ă si î (â) în diverse texte vechi, sub aa do valoarea fonetică a acestui dublet grafic în scrisori şi documente din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, pe alocuri se fac observaţii asupra notării africatelor, asupra literelor geminate, a lui u final etc. Cu dovezi istorice şi paleografice face conjecturi la unele fragmente de texte antice, corectează lecţiuni greşite ale unor editori moderni de documente vechi (vezi Basaraba, Bălincşti) sau folclorice (vezi alimon), interpretează construcţiile dubioase din texte vechi (de ex. agolsună, notat ca substantiv în dicţionarul de la Lugoj din sec. al XVII-lea, e disociat de Hasdeu în sună a gol). Grafiile, formele sau îmbinările sintactice surprin- zătoare pentru epooa, regiunea sau textul în care apar sînt. reproduse şi în transliteraţie, uneori chiar şi în facsimile, ca o garanţie a autenticităţii (vezi acept) acer, acum, acusat, acur, adamant etc.). Ceea ce conferă însă Dicţionarului o indiscutabilă valoare filologică este mai alos cantitatea enormă de citate vechi reproduse interpretativ, cu un sistem propriu de transcriere, după tot felul de manuscrise şi tipă- rituri. Pentru a evidenţia diferitele trăsături specifice ale cuvîntului, privind forma, originea, îmbinarea sintactică, gruparea contextuală, echi- valenţele sau opoziţiile semantice, răspîndirea teritorială, frecvenţa, Hasdeu întrebuinţează metoda comparării citatelor. Sînt puse faţă în faţă citate din manuscrise şi tipărituri, din limba vorbită şi limba scrisă, din traduceri şi texte originale, din texte aparţinînd la epoci şi la regiuni diferite etc. în cazul citatelor din texte traduse, filologul atrage în comparaţie şi corespondentele latine, slave sau greceşti, relevînd calcurile, traducerile, adoptările directe etc. Prin marea bogăţie de citate, vechi sau noi, se realizează, în parte, caracterele multiple ale acestei opere. Lungimea lor nu coincide decît rareori cu limitele stricte ale contextelor suficiente pentru explicarea faptelor de limbă vizate. Uneori, citatele sînt fragmente de documente vechi sau documente întregi, părţi din poveşti, poezii populare, descrieri de obiceiuri, XXI INTRODUCERE de credinţe, de meşteşuguri. Conţinutul lor bogat şi atît de divers, prin care e atras interesul variat al lectorului, împiedică pe autor să le trun- chieze, aşa cum i-ar fi impus un dicţionar obişnuit. Deseori Hasdeu comunică prin citate şi alte cunoştinţe decît cele legate cu stricteţe de cuvîntul din titlu, stîrneşte curiozitate şi interes nu numai pentru lingvis- tică şi filologie, ci şi pentru alte domenii ale ştiinţei şi culturii. Comen- tariile, reflecţiile şi aprecierile sale încadrează fragmentele ilustrative într-o compoziţie ou caracter ştiinţific, dar şi literar totodată, încît opera, în ansamblul ei, devine cu adevărat „o carte de lectură4*. Reconstituind bibliografia izvoarelor, pe care Hasdeu intenţiona să o publice la finele ultimului tom, constatăm că EMB se sprijină, în primul rînd, pe toate marile monumente de limbă română (originale şi traduceri, manuscrise şi tipărituri) de la origini pînă către sfîrşitul seco- lului al XlX-lea. Astfel, pentru limba veche au fost excerptate, între altele, Psaltirea Scheiană, Codicele Voroneţian, Codicele Siurdzan, Palia de la Orâştie, textele lui Coresi, ale lui Varlaam, Silvestru, Radu de la Măniceşti, Simion Ştefan, Dosoftei, Ioan din Vinţi, Biblia de la 1688, Pravilele din secolele al XVII-lea şi al XVlII-lea, cronicile lui Moxa, lui Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce, Radu Popescu, N. Muşte, Enache Cogălniceanu, operele lui Cantemir, actele, scrisorile, documentele etc. publicate în Cuvente den hătrăni, în Uricarul luiCodroscu, în Arhiva istorică a Bomnniei, în Magazinul istoric etc. sau păstrate în manuscris la Arhivele statului, la Academia Română, în colecţii parti- culare, în arhivele unor biserici şi mînăstiri. O mare parte a materialului de limbă veche a fost transcrisă de Hasdeu însuşi direct de pe manuscrise sau de pe tipăriturile originale, după sistemul său propriu de interpretare a grafiei chirilice. Pentru limba modernă, nu lipsesc din Dicţionar cărturarii Şcolii ardelene, Zilot, Văcăreştii, Beldiman, Conachi, Stamati, Ţichindeal, Eliade, Pralea, Baronzi, Alexandrescu, Donici, Pann, Bolintineanu, Negruzzi, Alecsandri, Bălcescu, Filimon, Odobescu, Creangă, Caragiale, Delavrancea, Vlahuţă şi mulţi alţi autori ale căror scrieri se publicaseră în revistele vremii. Citatele din folclor sînt alese din colecţiile lui Alecsandri, O. Dem. Teodorescu, Jarhik-Bîrsanu, Pompiliu, Bibicescu, Sbiera, Baican, Hodoş, Mangiucă, Ghihănescu, Sevastos, Marian, Burada, Tspirescu, Caranfil ş.a., ca şi din materialele tipărite în periodicele epocii şi din cele adunate prin ancheta dialectală. Mulţimea de citate din folclor reproduse în Etymolo- gicum constituie o adevărată antologie de literatură populară, în care poezia, numai în volumul I, e reprezentată prin 3 700 de versuri. O veritabilă colecţie, de un interes excepţional, alcătuiesc şi mate- rialele de etnografie, extrem de variate (obiceiuri, tradiţii, credinţe, vrăji, descîntece, medicină populară etc.), culese din texte vechi sau noi, din lucrări speciale ale unor cercetători, dar mai ales din scrisorile corespon- denţilor. Faptele de aromână şi de istroromână îi sînt cunoscute lui Hasdeu prin lucrările lui Kavallioti, Bojadgi, V. Petrescu, Miklosich, Ion Mâio- rescu, I. Caragiani, T. Burada, Dr. Obedenaru. Comparaţiile cu alte limbi se bazează, de multe ori, pe cunoştinţele proprii ale renumitului poliglot. Referinţele directe la sursele lexicale ale altor idiomuri au în vedere operele de primă mărime. Spre exemplificare, XXH remarcăm trimiterile la Ţomwaseo pentru italiană, la Godefroy şi Jjittre INTRODUCERE pentm franceză, la Hahn, Xyîander, P. Lagarde, Camarda, Dozon, G. Meyer pentru albaneză. Indoeuropenist, slavist, balcanist, Hasdeu utilizează familiar biblio- grafia disciplinelor respective, bogăţia extraordinară a trimiterilor vădind o erudiţie şi o putere de asociere fără egal în epocă. Se adaugă la acestea un volum uriaş de referinţe la ştiinţele contingente cu lingvistica sau legate de aceasta indirect, prin raportul dintre noţiune şi cuvînt. Istoria, arheologia, literatura, psihologia, artele, dreptul, economia poli- tică, istoria religiilor şi a miturilor, ştiinţele naturii, geografia sînt domenii la care marele savant recurge mereu, fiind la curent cu rezultatele cele mai noi ale cercetărilor. în domeniul etimologiei, geniul lui Hasdeu s a manifestat larg, sub toate laturile. Contribuţiile sale teoretice şi practice la studiul originii componentelor limbii române sînt fundamentale pentru lingvistica noastră şi reprezintă partea cea mai importantă din întreaga sa activitate ştiin- ţifică. Etimologiile lui Hasdeu sînt elaborări ale erudiţiei şi ale fanteziei, atribute atît de necesare, laolaltă, omului de ştiinţă superior. Criticii au relevat îndeosebi erorile unora dintre construcţiile sale etimologice, uitînd adesea uriaşele rezultate pozitive obţinute de el în acest domeniu. Erorile înseşi poartă, cu tot paradoxul, pecetea geniului său. Atras spre studiul etimologiei prin preocupările sale de istorie, Hasdeu ora la început destul de rezervat în exprimarea punctului de vedere personal asupra originii unui cuvînt, din cauza caracterului complex al acestei dis- cipline lingvistice. El a ajuns însă repede nu numai la elucidarea etimolo- gică a unui mare număr de cuvinte, ci şi la formulări de metodă dintro cele mai importante, întru totul valabile şi astăzi. în EMR, Hasdeu acordă etimologiei un spaţiu întins, justificat de sensul foarte larg pe care îl dă, chiar de la început, termenului ca atare: „Mai pe scurt, dorivaţiunea sintactică, ca şi cea fonetică, ca şi cea ideolo- gică [= semantică, n.n.], ca şi cea morfologică, toate sînt deopotrivă etimologie" (I, p. XXI). Cu alte cuvinte, „a face etimologie" însemnează, după concepţia lui Hasdeu, a explica provenienţa oricărui fapt de limbă, indiferent de domeniul căruia îi aparţine: fonetică, gramatică, lexic. Eti- mologia „reprezintă în genere derivatiunea în oricare ramură a ştiinţei limbei" (I, p. XXIII). în alt loc, aceeaşi chestiune este pusă în termenii filozofici ai rapor- tului dintre cauză şi efect, subliniindu-se, totodată, interdependenţa dintre compartimentele limbii manifestată la analiza etimologică: „Oriunde linguistul nu se mulţumeşte de a înregistra un fapt, ci caută a stabili rapor- tul între o cauză şi un efect, fie pe terenul sonurilor, fie pe al formelor gramaticale, al sintaxei, al semnificaţiunilor, al cuvintelor etc., iar gene- ralmente cauzele şi efectele se împletecesc pe toate aceste terenuri, uneori abătîndu-^e chiar peste sfera-linguisticei, — el face etimologie" (I, p. XXII). în acord cu această semnificaţie vastă a conceptului de etimologie, în paginile Dicţionarului ne întîmpină ^încontinuu aprofundări de ordin istoric privind originea nu numai a cuvintelor, ci şi a sunetelor, a for- melor gramaticale, a elementelor derivative, a construcţiilor sintactice. Indoeuropenist şi neogramatic, Hasdeu consideră, pe bună dreptate, că în lingvistica comparativ-istorică sfera conceptului de etimologie tre- buie lărgită prin includerea reconstrucţiei lingvistice, aspect al etimologiei: „Etimologia actuală cea adevărat ştiinţifică [...] trebui să tindă a fi recon- structivâ, adecă a găsi pentru fiecare fenomen, întru cit el este diferenţiat XXIII INTRODUCERE în mai multe exemplare, cîte un prototip comun, rezultînd din corelaţi- unea diverginţelor" (I, p. XXIII). Deşi în fonetică rezultatele reconstrucţiei sînt de mai mare siguranţă decît în morfologie şi vocabular — ceea ce a făcut ca în lingvistica epocii această metodă să fie absolutizată de unii la domeniul fonetic (de exem- plu Brugmann) — Hasdeu susţine aplicarea reconstrucţiei la toate sectoa- rele limbii. Mai mult. el găseşte utilitatea acesteia şi în studiile de etno- grafie şi de folclor comparat, „unde, aproape în acelaşi mod [ca în lingvis- tică, n.n.], printr-o riguroasă alăturare a literaturelor poporane sau a obi- ceielor, se pot reconstrui prototipurile lor“ (I, p. XXXIII). Referindu-se direct la EMR, Hasdeu precizează că unul din ţelurile pe care le urmăreşte în această operă este „a face etimologie în sensul ştiinţific al cuvîntului, lămurind prin metoda comparativă, întrucît e cu putinţă, nu numai ori- ginea vorbelor române ca materie, ca formă, ca sens, ca propoziţiune, dar totodată sorgintea credinţelor sau obiceielor exprese prin acele vorbe“ (I, p. LIX). Rezultatele reconstrucţiei lingvistice nu sînt, după opinia lui Hasdeu, nici ipotetice, dar nici exacte., ci întotdoauna aproximative. Cu cît acestea se bazează pe o mulţime mai mare de fapte comparabile reale, cif atît probabilitatea de a fi adevărate (şi deci exacte) devine mai mare: ..Eti- mologia, în opera sa de a reconstrui prototipurile, ajunge la un grad de aproximaţiune cu atît mai înalt, cu cît comparaţiunea cea metodică se exercită asupra unui număr mai mare de fenomene înrudite'4 (I, p. XXVIII). Prin acest principiu teoretic se justifică stăruinţa permanentă a auto- rului Etymologicului asupra laturii cantitative a faptelor, preocuparea lui de a lărgi la maximum cercul în care pot fi incluse, prin materialul comparativ util reconstrucţiei, limbi aparţinînd la cele mai diverse familii sau grupuri. Hasdeu compară formele aproximative rezultate din recon- strucţia lingvistică cu termenii-medii către care converg cifrele concrete ale statisticii în economia politică, şi unele şi altele fiind unităţi colec- tive" necesare în planul abstract al elaborării legilor lingvistice, respectiv economice. Arătînd limitele reconstrucţiei, el stăruie şi asupra inaplicabilităţii acestei metode la o mulţime de cazuri obscure, deosebindu-se, prin linia de mijloc, prudentă faţă de reconstrucţie, atît de lingviştii care absolu- tizau valoarea acestui principiu metodologic (Aug. Schleicher, Fick ş.a.), cît si de cei care, sceptici, îl minimalizau sau îl ignorau cu totul. In vederea cercetării etimologice practice, Hasdeu a formulat, în cursul polemicii cu Cihac, o serie de criterii, în spirit neogramatic, întru totul valabile încă şi astăzi, care trebuie să stea la baza unei etimologii cu adevărat ştiinţifice. Astfel, el cerea etimologului să cunoască tot ce s a scris despre originea cuvîntului dat, să urmărească în texte istoria formelor şi a sensurilor cuvîntului, să reconstituie, prin comparaţia vari- antelor, forma şi sensul primitiv, să ţină seamă cu severitate de acţiunea legilor fonetice specifice fiecărei limbi atrase în comparaţie, să apeleze la analogie pentru cazurile particulare, să argumenteze cu fapte istorice direcţia împrumuturilor dintr o limbă în alta. în cursul Dicţionarului, Hasdeu invocă aceste criterii ori de cîte ori e pus în situaţia de a respinge ca nefundată o etimologie propusă înainte de el. Luînd în seamă cercetările etimologice întreprinse de alţii înaintea XXIV sau în timpul său, citează sursele exacte, cu cea mai mare probitate ştiin- INTRODUCERE ţifică, pentru cele acceptate în Eiymologicum, aducînd dovezi noi în spri- jinul acestora sau corectîndu-le. Pentru o etimologie proprie ridică de obicei, cu o erudiţie extraor- dinară, *un uriaş edificiu de argumente, angrenînd elemente comparative din limbile romanice, balcanice, slave şi germanice, urcînd, în cazurile ne- cesare, cu o mare putere asociativă şi cu o fantezie uluitoare, în do- meniul lingvistic indoeuropean. Evident, la toată această grandioasă ar- hitectură pur filologică se adaugă o impresionantă abundenţă de date şi informaţii privind disciplina ştiinţifică de care aparţine cuvîntul respectiv prin realitatea obiectivă pe care o denumeşte. întreaga construcţie etimo- logică hasdeiană, chiar dacă uneori e o pură eroare, devine impunătoare, incită spiritul, aţîţă curiozitatea, e o delectare a inteligenţei, degajă un far- mec aproape poetic. Am arătat deja că la Hasdeu obiectul cercetării etimologice este „orice fel de derivaţiune14, fonetică, morfologică, sintactică, lexicală, semantică, incluzîndu-se chiar şi folclorul şi mitologia. De aceea, el se ocupă în Dic- ţionar nu numai de originea numelor comune, de persoane şi de locuri, ci si de provenienţa elementelor fonetice fă, i) şi de morfologie (articolul, pronumele demonstrativ, formele lui a avea, deicticul -a etc.), a con- strucţiilor sintactice, a particulelor derivate (prefixe, sufixe), a sensurilor, de originea unor motive folclorice, a obiceiurilor, a credinţelor populare etc. S-a observat1 2, cu dreptate, că Hasdeu urmăreşte originea multor cu- vinte în legătură directă cu realitatea obiectivă pe caro acestea o exprimă, preconizînd astfel binecunoscuta motodă „cuvinte şi lucruri44 (Worter und Sachen), aplicată, cam în aceeaşi vreme, de Hugo Schuchardt, ceva mai tîrziu de R. Meringer, G. Baist ş.a., iar la noi de G. Giuglea-. Metoda constă în folosirea datelor extralingvistice pentru explicarea faptelor de limbă. La Hasdeu, aplicarea ei, chiar şi intuitivă, decurge firesc din concepţia că Dicţionarul trebuie să aibă un caracter multilateral. De exemplu, la cuvinte ca acăţ, acrum, adămască, aghiuţă, aglicâ, ala, alemesc, alimori etc. se ţine seamă de particularităţile „lucrurilor44 pentru explicarea etimologică. Asu- pra caracteristicilor realităţii exprimate se insistă şi la termenii care denu- mesc unelte, obiceiuri, dansuri, jocuri de copii etc. Numeroase întrebuinţări figurative ale cuvintelor sînt explicate, de asemenea, prin trăsăturile spe- cifice ale „obiectelor44. Probabil că prin atenţia deosebită acordată „lucru- lui44 se justifică şi procedeul disocierii în articole de sine stătătoare alo sen- surilor mai importante (dar şi mai îndepărtate faţă de cele fundamentale), legate de domenii speciale. Hasdeu a văzut Ia proporţ iile adevărate capacitatea derivativă a limbii noastre. înainte de a căuta etimonuri în latină sau în limbile de împrumut, el a preferat explicarea derivatelor prin criterii interne. Din punct de vedere etimologic, în EMR cuvîntul nu este considerat izolat, ci în cadrul întregii sale familii de derivate şi compuse, căci la cuvîntul de bază se indică deri- vatele existente, iar în cadrul articolelor închinate acestora se face trimite- rea la cuvîntul primitiv, arătîndu-se, de multe ori, şi modul lor de formare. Analiza derivatului, prin restituirea primitivului, este, uneori, sur- prinzător de interesantă. De pildă, Hasdeu consideră corect că formele bâieţoi, băieţel, băieţică, băieţime provin nu de la plural, ci de la singular 1 Cicerone Poghirc, B. P. Ilasieu, lingvist şi filolog, Ed. ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p. 145. 2 Iorgu Iordan, Lingvistica romanică. Evoluţie, metode, curente, Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti, 1962, p. 70 ş,u, XXV INTRODUCERE (băiat), în ciuda prezenţei Iui ţ dinaintea sufixelor. Qu greu se pot găsi în cele trei volume ale Eti/mologicului. exemple de derivate sau compuse explicate greşit. Aplicînd cu atîta stăruinţă principiul etimologiei interne, Hasdeu, care sesiza ca nimeni altul mijloacele proprii de dezvoltare a vo- cabularului românesc, ni se dezvăluie prin una din laturile cele mai realiste ale laborioasei sale activităţi ştiinţifice. In legătură cu cercetarea structurii etimologice a vocabularului ro- mânesc, un principiu de metodă se degajă din studiul despre „amestecul limbilor". Adept al teoriei limbilor mixte, Hasdeu distinge între amestecul primar şi amestecul secundar, arătînd că cel dinţii presupune cu necesitate contopirea a două popoare diferite care, prin bilingvism, ajung la o „limbă nouă", pe cînd cel „secundar" este accidental, priveşte receptarea influen- ţelor, a elementelor externe, care nu modifică structural limba. Amestecul primar are loc în epoca de formare a limbii şi este singurul de importanţă genealogică, rezultat „dintr-o îndelungată bilinguitate a unei poporaţiuni compuse din două neamuri pe cale de a deveni un singur popor" (T, p. XLII). Cele două idiomuri intră în „amestecul primar" în proporţii diferite, deter- minate de anumiţi factori, ca numărul şi gradul de cultură a populaţiilor contopite şi gradul de rudenie a limbilor respective. Rezultă de aici că, în cazul nostru, latina, fiind într-o situaţie pri- vilegiată, s-a impus ca limbă unică în Dacia, după ce în sistemul ei pătrun- seseră numeroase elemente autohtone. Intr-adevăr, influenţa substratului, care, după concepţia lui Hasdeu, a fost foarte puternică, a afectat nu numai lexicul, ci şi gramatica şi fonologia, pe cînd celelalte influenţe s-au măr- ginit mai cu seamă la vocabular. Elementele autohtone sînt tratate în Etymologicurn întocmai ca cele latineşti, pe cînd cele datorate influenţelor slavă, maghiară, turcă, neo- greacă, posterioare epocii de formare a limbii noastre, sînt considerate, în fiecare caz în parte, adaosuri care nu au modificat structura de ansamblu a românei, la fiecare dintre ele făcîndu-se precizări în legătură cu epoca şi împrejurările pătrunderii lor, cu utilitatea şi viabilitatea lor în limbă, cu răspîndirea teritorială, uneori cu frecvenţa, cu forţa lor în concurenta sinonimică, cu aspectul stilistic de care aparţin, în general cu trăsăturile pe care le implică „adaosurile" externe. Deşi s-a sprijinit mult pe lucrările latiniştilor, dicţionarul lui Laur ian şi Massim şi operele lui Cipariu, ca şi Lexiconul de la Buda, fiind o sursă de prim rang pentru EMR, Hasdeu nu a căzut niciodată în exagerările premeditate ale acestora, păstrînd un spirit critic obiectiv în toate cerce- tările sale. Pasiunea pentru adevărul ştiinţific, neumbrit de interese şi pre- judecăţi străine ştiinţei, I-a ferit şi de exagerările orientării lingvistice an- tilatiniste, care ridica la proporţii ireale aportul influenţelor externe (slavă, maghiară, turcă) Ia constituirea limbii române. Polemica cu Cihac şi, mai ales, criticile, uneori foarte aspre, pe care şi în paginile Dicţionarului le adre- sează unor lingvişti şi istorici străini, sînt elocvente în această privinţă. Elementele autohtone, care reprezintă terenul cel mai nesigur al etimologiei româneşti, dar şi cel mai pasionant pentru Hasdeu, sînt tratate în Etymologicurn pe spaţii foarte întinse. Din lunga listă1 de termeni băştinaşi studiaţi de el, apar în EMR: abeş, Abrud, abur, aghiuţă, aidoma, ală, alac, aldan, andilandi, argea, Argeş, (de)avalma, băl, bălan, bară, barză, Basa- rab, bască, başardină, batal, cot (în Barba-cot), hojma, maldac, Mehadia, XXVI 1 Vezi Cicerone Poghirc, op. oit., p. 174—176. INTRODUCERE nâmrimbă, Sarmisegetusa. Numeroase alte cuvinte traco-dace sînt cercetate în Istoria critică, în Columna lui Traian şi în Cuvente den bătrâni. După concepţia lui Hasdeu, contribuţia substratului în „amestecul primar“ al românei trebuie căutată nu numai în lexic, ci în toate com- partimentele limbii. Astfel, din domeniul foneticii, el atribuie substratului vocala a, diftongarea lui e şi o sub accent, palatalizarea labialelor. în alte lucrări, vorbeşte pe larg de rotacismul lui n intervocalic, de ? (forte) din ro- mâna veche etc. Probleme de gramatică de felul postpunerii articolului sau al omonimiei genitivului cu dativul etc., tratate pe larg în studii speciale, sînt reluate, în treacăt, şi în EMR. De altfel Hasdeu considera că în gra- matică (mai ales în sintaxă) urmele dace sînt foarte puternice. Nu toate rezultatele cercetărilor Iui Hasdeu asupra elementului au- tohton sînt acceptate astăzi, dar nici unul dintre savanţii care i-au urmat nu a adus o contribuţie pozitivă mai mare decît el la cunoaşterea acestui domeniu.1 Ca metodă de lucru, Hasdeu folosea comparaţia cu albaneza (asupra căreia era bine informat), nu ca să explice un împrumut reciproc, ci ca să reconstruiască prototipurile în traco-dacă. Absenţa corespondentelor al- baneze nu-1 împiedica să considere unele cuvinte ca provenind din substrat. Raportările la armeană, la limbile celtice, iraniene, baltice, slave etc. sînt foarte frecvente în studiile lui Hasdeu asupra urmelor autohtone din română. La albaneză în mod special, se referă şi pentru unele elemente latine, pornind de la făptui că această limbă a suferit, de timpuriu, o puternică influenţă latină. Tîrziu, spre sfirşitul vieţii, după ce aprofundase o mare cantitate de concordanţe româno-albaneze, Hasdeu a ajuns să accepte şi ideea, care circula deja, că raporturile atîtde strînse dintre cele două limbi se explică printr-o „intimă veche conIocuire“ a populaţiilor respective. Hasdeu este considerat, pe bună dreptate, şi cel dinţii mare slavist al nostru. Cunoscător al limbilor slave moderne şi al slavei vechi, el a publicat, cu traducere şi comentarii istorice, filologice şi lingvistice, nume- roase documente slave privind istoria şi cultura românească, fiind cel dintîi care a studiat cuvintele româneşti din astfel de documente aflate pe teri- toriul ţării noastre. S-a ocupat în mod special de slava utilizată oficial în ţările româneşti, a examinat numeroase aspecte ale influenţei slave asupra românei, a încer- cat să stabilească cu exactitate domeniul lingvistic slav din care s-au făcut împrumuturi în română. Astfel, el a distins împrumuturile din bulgară de cele din sîrbo-croată sau din polonă, rusă, ucraineană, iar pe toate acestea de cele din slava veche. Hasdeu a văzut corect şi rolul de intermediar al slavei vechi pentru unele împrumuturi greceşti din limba noastră. în EMR ne întîmpină numeroase cuvinte atribuite prin etimologie influenţelor maghiară, turcă şi neogreacă. Hasdeu insistă asupra epocii şi cauzelor care au favorizat pătrunderea acestor elemente în româna, face observaţii în legătură cu circulaţia, cu valoarea lor stilistică, cu sferele ter- minologice din care fac parte etc. Principiile metodologice privind studierea lor sînt remarcabile. De exemplu, constată că prin turcă au pătruns în ro- mână unele cuvinte din arabă (în general orientale), că elemente turceşti au intrat şi prin intermediu sîrbo-croat sau bulgar, că cele din greacă nu trebuie tratate în bloc, ci distinse în neogreceşti, bizantine şi vechi greceşti, că cele turceşti propriu-zise trebuie deosebite de cele cumane. Mai mult, Hasdeu arată ca, în conglomeratul lingvistic balcanic (în care sînt atrase uneori şi limbi din vecinătatea de nord a Balcanilor), româna s-a manifes- XXVII INTRODUCERE tat în cursul istoriei nu numai ca idiom pasiv, receptînd influenta celorlalte, ci şi activ, influenţînd la rîndul ei limbile din jur. Astfel, cuvinte ca ară- mie, bâcie, buctniş, bunică etc. au intrat din română în bulgară, baciy ber- bece, păcurar au pătruns şi în maghiară, barttă în ucraineană şi în sîrbă, balţ în ucraineană, bale în sîrbă, baiera în polonă, numeroase cuvinte păsto- reşti au ajuns din română şi în idiomurile slave de nord şi de nord-vest, pre- cum şi în cele de sud. In general, bizuindu-se pe fapte de istorie socială şi de istorie a limbii, Hasdeu încearcă să precizeze sensul migraţiei, dintr-un idiom în altul, a cuvintelor din fondul comun balcanic. In privinţa valabilităţii soluţiilor etimologice din Etymologicum, s-a arătat1, printr-o comparaţie cu Dicţionarul Academiei editat de Puşcariu (DA) şi cu cel al lui I.A. Candrea (CADE), că, pentru circa 80% din cele 150 de cuvinte-bază antrenate în comparaţie, Hasdeu a dat etimologii bune, acceptate în dicţionarele ulterioare. Un procent asemănător se obţine şi din comparaţia etimologiilor cuvin- telor-bază din primul volum al Etymologicului cu cele corespunzătoare din Dicţionarul limbii române moderne (DLRM). Din 143 de etimologii din EMR I, 117 (se includ aici şi etimonurile latineşti diferite de la un dicţionar Ja altul) se regăsesc în DLRM. Diferenţa de 26 este nesemnificativă, pentru că, în DLRM, pentru 8 cuvinte nu se indică nici o etimologie, pentru alte cîteva se trimite, nu ca în EMR, direct la greacă sau la ebraică, ci la un intermediar slav, iar pentru altele, în sfîrşit, nici etimologiile din DLRM nu sînt convingătoare (aliman, aidoma, alac, aghiuţă). Evident, din EMR nu au putut fi comparate cuvintele arhaice şi cele dialectale, iar din DLRM neologismele; cele două dicţionare, fiind întocmite după criterii opuse, au în comun un fond lexical restrîns. Am procedat totuşi la această comparaţie cu o anume intenţie: ca să arătăm că exagerările sau erorile etimologice ale lui Hasdeu nu privesc decît rareori cuvintele din fondul elementar, de bază, cuvintele uşor de explicat din latină sau din limbile învecinate, ci pe ace- lea care, din cauza anumitor particularităţi de formă sau de conţinut, se pretează greu sau nu se pretează de loc a fi raportate la un etimon cunoscut. Cele mai multe dintre aceste cuvinte, cu etimologii neconvingătoare la Hasdeu, sînt şi astăzi în studiul lexicologilor. Dar chiar şi la aceste etimologii, primite cu rezerve sau, mai adesea, respinse sub eticheta de „neconvingătoare", „eronate", „fanteziste", „abe- rante", de Gătre criticii care s-au ocupat cu asprime şi ironie de opera lui Hasdeu, observăm că sînt sprijinite pe un material imens, pe o bază reală a faptelor, pe studiul amănunţit al modificărilor fonetice, gramaticale şi semantice, pe comparaţia largă cu corespondente din alte limbi. Metoda lui Hasdeu în etimologie este, în general, complexă, determinată de o mare erudiţie, de o putere asociativă rar întîlnită în ştiinţa noastră, de o imagi- naţie de-a dreptul fascinantă. Prin urmare, acele studii etimologice ale lui Hasdeu care ajung la concluzii eronate trebuie judecate, după părerea noastră, prin laturile lor pozitive, cu atît mai mult cu cît numai pornind de la acestea cercetătorii de mai tîrziu au descoperit, în unele cazuri, solu- ţiile corecte. E un adevăr banal că pentru ştiinţă e mai utilă o cercetare temerară, chiar cu riscul unor concluzii greşite, decît abandonarea pesimistă XXVIII 1 Mircea Seche, op. cit., p. 31—32. INTRODUCERE a domeniului greu de explorat. In acest raport de superioritate trebuie pri- vit Hasdeu faţă de cei care i-au contestat meritele ştiinţifice în lexicologie, ca şi în alte ramuri ale lingvisticii şi filologiei. Am spus mai sus că întreaga arhitectură etimologică a lui Hasdeu nu este în afara datelor reale ale limbii. De aceea, pentru cuvintele de care nu dispune de material faptic suficient (de exemplu abagiubă, aculm, bas- tara, baur, bădoacă etc.), autorul nu se hazardează să le stabilească etimo- logia, ci, dimpotrivă, prudent, renunţă de a stărui asupra lor. De ase- menea, în numeroase cazuri, concluziile cercetării etimologice sînt simple presupuneri, sugestii pentru noi studii. Faţă de dicţionarele de mai tîrziu, renunţările la etimologie sînt, în EMR, incomparabil mai rare. Am cuprins în cercetarea noastră, întreprinsă din perspectivă ling- vistică, numai o parte din mulţimea de aspecte sub care se înfăţişează Ety- mologicum Magnum Romaniae. Am arătat în ce constă bogăţia şi varietatea listei de cuvinte, am insistat asupra inovaţiilor de metodă, asupra importan- ţei laturii filologice şi etimologice etc., punînd în lumină caracterul com- plex al operei. Am evitat comentarea discuţiilor care au avut loc la Academia Ro- mână în legătură cu elaborarea Dicţionarului; scopul nostru a fost de a feri expunerea, limitată la analiza propriu-zisă a conţinutului lucrării, de amănunte exterioare prea puţin interesante. Cu trecerea timpului, orice mare operă iese în afara sacrificiilor creatorului ei. Chestiunile de folclor şi de etnografie, reţinute rareori în atenţia noas- tră, pot constitui, împreună ou întregul material obţinut de autor prin an- cheta dialectală, obiectul unor studii speciale. Ne-am oprit numai asupra părţilor pozitive ale Dicţionarului, nu din prejudecata că opera ar fi lipsită de greşeli, ci pornind de la observaţia că acestea, luate în sens strict, sînt neimportante, de o gravitate minimă. Din anumite puncte de vedere, „erorile grave“, de care s-a vorbit atît de mult, sînt, după părerea noastră, aspecte pozitive ale activităţii ştiinţi: fice a lui Hasdeu. Am considerat abundenţa de .fapte extralingvistice ca fiind, nu o limită a lucrării, ci în deplină concordanţă cu caracterul ei pro- priu-zis. Opera a fost elogiată la vremea ei atît în ţară cît şi în străinătate. Aprecierile lui Schuchardt, Ascoli, Gaston Paris, Musafia, somităţi ale lingvisticii epocii, o aşază printre cuceririle de seamă ale romanisticii. Ceea ce a impresionat întotdoauna la această lucrare sînt însă con- cepţiile îndrăzneţe, planul grandios, curajul pentru o întreprindere ştiin- ţifică de atari proporţii. Dacă ar fi fost terminat, acest thesauros ar fi con- ţinut nu numai o cantitate enormă de cunoştinţe lingvistice, de material adunat din texte şi din graiurile vii şi orînduit în legăturile fireşti pe care le implică cercetarea de dicţionar, ci şi un volum masiv de studii umanis- tice redînd inepuizabila gîndire ştiinţifică a marelui învăţat. Nici un alt tip de operă nu-i putea sluji mai bine decît un dicţionar ca pretext pentru desfăşurarea nezăgăzuită a erudiţiei, a capacităţii de a apropia, prin punc- tele lor comune, atîtea domenii ale ştiinţei, a imaginaţiei fecunde, a puterii de muncă ieşite din comun. XXIX INTRODUCERE Scrisă într-o originală limbă literară, combinată din stilul jştiinţific cu cel artistic, cu îngrădirile unuia şi libertatea celuilalt, cartea atrage şi astăzi la lectura ei pe intelectualul rafinat ca şi pe cel în plină formare. Filologii, folcloriştii, etnografii, istoricii, găsesc în paginile ei un tezaur de cunoştinţe, nesfîrşite sugestii şi, de multe ori, geneza atîtor teorii, ipoteze, soluţii, explicaţii, devenite de multă vreme locuri comune în ştiinţă sau reluate şi adîncite de urmaşi. Dar, mai presus de toate, oricine poate afla în această operă pe cărturarul de tip renascentist, care, ca un titan, s-a încumetat să cuprindă cu mintea lui întreaga istorie a culturii şi civili- zaţiei poporului roman. GRIGORE BRÂNCUŞ NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI Reeditarea dicţionarului lui Hasdeu este extrem de dificilă din cauza numeroaselor şi complexelor probleme de transcriere pe care le ridică. Di- ficultăţile provin din natura însăşi a operei: un dicţionar istoric şi popular elaborat într-o epocă de mari fluctuaţii ortografice şi conţinînd pentru aproape fiecare cuvînt-titlu citate ilustrative din texte (manuscrise şi tipărituri) care aparţin la toate perioadele de evoluţie a limbii române scrise. Se adaugă aci volumul impresionant de citate de limbă vorbită obţinute prin inter- mediul corespondenţilor locali şi, în sfîrşit, citatele din dialectele aromân şi istroromân. Fiind vorba nu numai de o operă de lexicologie, ci şi de filo- logie propriu-zisă, am considerat necesar să facem o distincţie netă între citatele de limbă veche (sec. XVI—XVIII), pe de o parte, şi cele de limbă mo- dernă (sec. XVIII—XIX), inclusiv stilul explicativ al autorului, pe de altă parte. Hasdeu a fost un mare filolog în sensul strict al cuvîntului, cel dintîi care a aplicat la noi în mod ştiinţific metoda transcrierii interpretative a textelor vechi. De aceea, am găsit firesc să nu intervenim în felul său personal de interpretare a grafiei chirilice din citatele de limbă veche, aşa cum el însuşi nu a modificat transcrierea făcută de editorii altor texte vechi, utili- zate în dicţionar. Dacă amfiremterpretaţ, în spiritul ediţiilor actuale de texte vechi, modelul de transcriere al lui Hasdeu, ar fi însemnat să ignorăm ideile filologice ale autorului şi să desconsiderăm unul dintre aspectele cele mai importante, cel filologic, ale acestei opere. Prin urmare, citatele vechi sînt reproduse în ediţia noastră aşa cum le-a transcris Hasdeu însuşi (direct după manuscrise sau, în unele cazuri, după ediţiile curente). Particularită- ţile de interpretare caracteristice sistemului său filologic sînt conservate cu fidelitate. Astfel, am menţinut întocmai nu numai pe -u şi -u final, pe 6, g etc., ci chiar şi litera â (în citate din Coresi, Dosoftei, Varlaam etc.), pasi- bilă de a fi interpretată ca a, î sau ca vocală intermediară între acestea două. De altfel, nu rare sînt locurile unde autorul susţine necesitatea notării prin â a unei vocale mai închise decît â şi mai deschise decît ly vocală redată, după concepţia lui, prin * în alfabetul chirilic. De asemenea, am păstrat pe î, cu semnul diacritic pentru scurtime, pentru că, după normele orto- epice actuale, litera i, prin care ar fi urmat să redăm pe I, nota în numeroase cazuri o vocală nesilabică. Refacerea aspectului grafic iniţial, cu l (opus lui i silabic), prin procedeul invers, adică pornind de la criteriul pronun- ţării actuale a formelor din citatele lui Hasdeu, ar fi fost imposibilă în cazul în care am fi generalizat transcrierea cu i ca în ortografia de azi. Am intervenit însă cu o singură modificare în reproducerea grafică a ' citatelor de limbă veche, transcriind pe 6 prin ea în toate cuvintele care se XXXI NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI scriu şi se rostesc şi astăzi cu ea (de ex. greţâ=greaţât direptâ=direaptâ etc.) şi menţinîndu-1 ca atare în toate cazurile în care nu mai corespunde astăzi unui ea (de ex. netede, socotele etc.), ca şi în formele dispărute din limbă (de ex. fece etc.). Substituirea grafică la care am recurs îşi are explicaţia în faptul că Hasdeu însuşi interpreta pe 6 ca ea, utilizînd însă semnul e potrivit nor- melor ortografice academice din jurul anului 1880. Cum nu există nici un citat de limbă veche în care să apară ea, înlocuirea operată în ediţia noastră, a lui e prin ea în situaţia arătată, nu provoacă nici o confuzie, iar menţi- nerea lui e, în celelalte situaţii particulare, are avantajul de a apropia textul arhaic, cu respectarea întru totul a realităţii foneticefde înfăţişarea grafică actuală a limbii. Am redat pe l prin i şi pe â prin î în citatele din cronicarii sec. al XVII—XVIII-lea (reproduse după ediţia Kogălniceanu), din Uricariul lui Codrescu şi din scrierile lui Cantemir, la care am adăugat cîteva lucrări de la sfîrşitul sec. al XVIII-lea (Critil şi Andronius, învăţături de Samuil Micu, Gheografie de Amfilohie), deoarece, la toate acestea nu există, prin generalizarea transcrierii cu i şi î, pericolul confuziei de care vorbeam mai înainte. In citatele din Cantemir am păstrat totuşi pe â final, (doaâ), care apare extrem de rar. Cuvintele reproduse după dicţionarul român-latin (datat circa. 1670 şi numit de Hasdeu, care l-a şi descoperit, Anonymus Lugoshiensis, iar după alţii, mai tîrziu, Anonymus Caransebesiensis) au fost transcrise după normele stabilite de Hasdeu însuşi în Columna lui Traian, 1884, p. 406—429, unde a publicat pentru prima oară o parte din acest dicţionar. In cazurile în care am presupus o pronunţie bănăţeană, am conservat grafia originală (de ex. ameţalăy agser, albaţă)\ la fel am procedat cînd Hasdeu notează pronun- ţarea între paranteze (Agsun, citeşte: agiun). Pentru citatele extrase din texte moderne (sec. al XlX-lea) şi din co- lecţiile de folclor am adoptat norme unice de transcriere, identice cu cele aplicate în redarea textului explicativ al autorului. Aceste norme ni s-au impus prin modul cum am interpretat ortografia etimologică a epocii. Evi- dent, înlocuirile grafice pe care le-am făcut nu afectează realitatea fonetică a formelor. Trebuie precizat că textul lui Hasdeu conţine numeroase inconsec- venţe de ortografie; de ex. ă, care notează pe d, apare deseori fără semnul diacritic: e, încît un cuvînt ca râmîne e scris fie r emane, fie remâne. Am conservat însă toate dubletele sau tripletele grafice care exprimă posibile pronunţări diferite, de ex.: păseri, pasări, păsări; întîmpină, întimpină; dentiiy dentăi; rădica, ridica; se asemenează, se asemănează; lebedă, lebădă; băuturi, beuturi; ziua, zioa; mănţine, mînţine etc. Iată sistemul de înlocuiri grafice pe care l-am aplicat: d:î, cu excepţia român, româneşte, macedoromân; d:d, sub accent: cîntâ = cîntă, da — dă, menţionăm = menţionăm (constant la p. 1 pl. prez. ind. şi p. 3 sg. pf. s.), adâst = adăst, vâst = văst, alămuri = alămuri, cai = căiy flăcăii = flăcăii, tigăile = tigăile, văi = văi, Buzău = Buzău. în suf. -ând al gerunziului verbelor cu tema în -i, l-am redat prin i: studidnd = studiind, apropiând = apropiind. La forme ca alimânit, băţul, înlânţuesc remâşiţâ, am preferat transcrierea lui â prin a, deşi nu este exclusă, pen- tru unele graiuri, şi rostirea cu un ă mai închis. Am preferat formele ac- tuale în cazul dubletelor plantă — plantă, Orâştie — Orăştie, Mâniceşti — XXXII Mâniceşti. în unele răspunsuri la Chestionar provenite de la corespondenţi NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI din Moldova, am păstrat pe â la finală de cuvînt, în cazul în care am avut certitudinea că notează un â închis, specific graiurilor moldoveneşti. ă: e, la finala substantivelor feminine cu tema în -i: analogiâ = = analogie, bucuria = bucurie, ciobăniâ = ciobânie, plugâriă = plugărie, voiniciă = voinicie etc. şi la p. 3 sg. şi pl. ind. prez. a verbelor cu tema în -i: apropiă — apropie, taiâ = taie, descriă = descrie. â: i, în: adine, amindoi, atita, azvîrli, birfealâ, bllnde, ciocîrti, cîmpe- nească, cîmpie, ciwaf, cinească, cînta, cîntec, cîrăitură, cîrlanii, cirpesc, cîr- muiesc, ciştiga, cit(e), citime, crîncen, crîng, crişmăriţă, decît, dîlmâ, dobîndi, fârîmeley filfăindy fîntînây frinciiy gilcevire, gînd(i)y girbovit, hîrdăuy hirtiey jupiny lmbey intîlniy intîmplări, întirziay mîhnity mindruliţăy mingii, miniosy mintuiey minuindy mîrâind, osindirey pircalaby plîngey rămineay răsuflîndy răzgindi, sein tei, s/m ia , sfişia t, sicii taysmin tină, spăimin taţi, s trecurind, tămiie t, tilhary tinguiescy tirziuy trîndăviey lipind, vârsîndy vînt. Scrierea cu a în aceste cuvinte (care constituie lista completă din voi. I) ne întîmpină la diferiţi au- tori din secolul al XlX-lea, inclusiv la Hasdeu. La multe dintre acestea, grafia cu â corespunde unui fapt real de vorbire. Am preferat totuşi redarea lui a prin i nu atît pentru a fi în acord cu pronunţarea literară actuală, cît mai ales pentru că aceleaşi cuvinte apar, chiar la aceiaşi autori şi, uneori, în aceleaşi citate, scrise şi cu i. Din cauza acestei inconsecvenţe a textelor, notaţia fonetică e greu de distins de faptul pur grafic; de aceea, am recurs la unificarea prin i a tuturor cazurilor semnalate. e: ea, sub accent, corespunzînd diftongului ea din rostire: aae = aaea, pa/e = putea, acesta = aceasta; la fel după £ese = şeasey şerpe = şearpey greşelâ = greşeală. e: ia, la iniţială de cuvînt sau de silabă: erbă = iarbây erâşi = ia- Wm, indoelâ = indoialâ. e: a, după labiale şi în toate cazurile în care a provine dintr-un mai vechi ea: vedă — oază, mesă = masăy îmbetă = imbată, nevestâ = nevastăy apesâ = apasă, pe'Jâ = pa<ă, reversă = revarsă; ţeră = /ara. e: ie, la iniţială de cuvînt sau de silabă (cu excepţiile: eu, el, ea, este, era), potrivit pronunţării iodizate general româneşti: esire = ieşire, trebue— = trebuie. e: e, după consoane labiale, corespunzătoar lui ie din diverse graiuri: perdut, perilor, fer, vermi etc., cu e păstrat. în aceeaşi poziţie am menţinut pe ea, care corespunde în unele graiuri cu ia: fearele, peară. Nu am unificat dubletele (perde şi pierde, peară şi piară). e: i, ca semn al pluralului sau al genitiv-dativului substantivelor şi adjectivelor feminine şi neutre terminate în -iu şi -ie (deci cu radicalul în -i): bucuriile, categoriilor, criterii, efigii, familii, fizionomiile, meserii, poeziile, principiile, proprii, provinciile, servicii, studiile, temeliile (în textul original: bucuriele, categorielor etc.). înlocuirea lui e prin i la finala acestor forme corespunde unei realităţi ortoepice, intrînd totodată în simetrie cu substituirea lui ă prin e la nominativ-acuzativul femininelor în i: ciobăniă: ciobănie etc. e: î, corespunzînd unui e etimologic: avead = avînd, mergend = mer- gîndy deschizând = deschizind. e: ă, în numeroase cazuri care presupun vocala e în etimon: capelat, remine, respîndind, resfrînt, jumătate, per, terim etc., toate transcrise cu â. Foarte frecvent, e (=ă) nu e prevăzut cu semnul diacritic: seu = său, teu — tău, teri = ţâri, selbatec = sălbatec, zeu = zău, vediut = văzut, ţer- muri — ţărmuri, şezelori = şezători, rezeş = răzeş, verguţâ = vărguţă etc. în 3 XXXIII 3 — Etymologicum Magnum Romaniae NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI doif, voe, noe, am adăugat şi un u antihiatic, potrivit pronunţiei general româneşti: două, vouă, nouă. I: i. A fost conservat însă în următoarele situaţii: la formele dialec- tale sau arhaice în care i exprimă palatalitatea consoanei precedente; la formele a căror analiză etimologică priveşte evoluţia şi acţiunea unui î; în cazurile necesare pentru evitarea confuziei de accent; în textele dialectale reproduse fonetic; la formele paralele opozabile prin i: i (oameni şi oameni, din întrebarea 11 din Chestionar); ori de cîte ori se insistă asupra unui fapt de rostire privind contexte fonetice cu i. La pluralul articulat al substanti- velor masculine din citatele extrase mai ales din Opincaruî lui Jipescu, am adăugat un i în paranteze drepte, pentru că la formele nearticulate am redat pe i prin i. 6: oa (paralel cu e: ea): pole = poate, frumose = frumoase. -u (final): zero, cu excepţia cazurilor în care grafia cu -u se justifică fonetic: întîniu, înghlu, cuniu, puliu, (v. de exemplu întrebările 6, 7, 8 din Chestionar, unde -u e asociat cu alte fonetisme arhaice sau dialectale). -u: u (au = au, găitanu — gâilanu), dar conservat cînd se discută u ca component al diftongului. la: ea, la finala imperfectului verbelor de conjugarea a IV-a: sporla = sporea, vorblau = vorbeau şi după africate şi ocluzivele palatale, potrivit normelor ortografice actuale: giamuri = geamuri, chlamă = cheamă, ghlaţâ = gheaţă. Formele aceia (fem. sing.), ceia ce au fost transcrise cu ea: aceea, ceea ce. Am preferat transcrierea prin ea pentru că şi astăzi scrierea cu ea, în toate situaţiile arătate mai sus, este dictată de criterii morfologice, în ciuda faptului că pronunţările cu ia sînt extrem de frecvente în limbajul popular. ie (a): ia (scie = ştia, ie = ia). s: z în neologisme, intervocalic sau înainte de consoană sonoră, şi în cuvinte vechi cu contexte fonice care au permis sonorizarea lui s: disposi- ţia = dispoziţia, basă = bază, desvollă = dezvoaltă; chibsuind = chibzuind, isbîndă = izbindă. <), — z (deschidirtd = deschizînd). ch = h (archaism = arhaism, archanghel = arhanghel, technic = teh- nic, archiv = arhiv), qu: cu (equaţiune = ecuaţiune, equilibristic = ecuilibristic, frequen- tativ = frecuentativ, liquidâ = licuidâ (dar: quasi-). sci, sce: şti, şte (sciinţifice = ştiinţifice, iubesce = iubeşte). Am contras literele duble (este mai ales cazul neologismelor): immens= imens, immediat = imediat, immaterial = imaterial, irresistibil = irezistibil, mss. = ms., coli. = col., miscell. = miscel. Am păstrat însă. litera dublă în forme ca îmmulţişle (cu im- <^in-), innecat, cellalt, în care se notează pronun- ţări reale. Am menţinut, tot din raţiuni fonetice, scrierea cu n înainte de labiale, în cuvinte ca: înpămintenire, înbelsugare, să inpreune, se-nparte, înpotrivâ etc. Numele de persoane şi de locuri le-am re produs în ortografia lui Hasdeu: Alexandri, Boiadschi, Caragia (şi Caragea), Dosofteiu, Popoviciu, Receanu, Seulescu, Varlam etc. ("dar: Bîrsanu) ; Jorâşti, Bâileşti, Cristeştii, Vînâtorii (cu şi fără articol). Numele compuse au fost supuse normelor ortografice actuale: Vălenii-de-Munte, Seaca-de-Pădure etc. Am lăsat neschimbată ortografia originală si la cuvintele străine (indo- XXXIV europene, romanice, slave, germanice, semitice, turcice etc.), pe care Hasdeu NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI le utilizează permanent ca termeni de comparaţie în investigaţiile etimolo- gice. Am procedat astfel din respect pentru fidelitatea pe care autorul însuşi a avut-o pentru ortografia izvoarelor operei sale. Din considerentul că unele neologisme circulau în secolul trecut cu forme duble sau cu forme care nu s-au impus în limbă, am păstrat cu stric- teţe formele particulare şi fluctuaţiile din original: metodă şi metoadâ, reci- proce şi reciproace, spanioală, portugeză etc. Iată o listă, incompletă, de neologisme pe care le-am conservat cu toate caracteristicile fonetice şi morfologice pe care le aveau în epocă: abundanţâ, adverbi (pl.), adverbizare, adjectivii, aginie, amalgamă s.f.y angulară (adj.), aparinţâ, articlu, autocton, bilinguică (adj.), bilinguitate, caracterizâ, ces- tionar, Gestiune, circuleazâ, coincidă (3 sg. ind. prez.), comerciu, competinte, consiste (3 sing. ind. prez.), constituă, contimpurană, coordoană (vb.), cores- pundinţă, (se) deterioarâ, deminutiv, dezininţă, (se) dezvoaltă, diferinţâ, difton- girea, diverginţi (pl.), duplă (adj.), excelinţă, excresointe, existinţa, (vom) ex- prime, foarte (= forte), genezea, gintea, incoloară (adj.), independinte, irnji- ferinte, influinţâ, (ne) interesă, lexicâ (subst.), linguisticâ, maioritatea, (ne^ accentat, neologismi, numi (pl.), pagine, parentezi, prezinte, pronumi (pl.), pronunciaţiunea, proveninţâ, psicologie, recensiment, secoli, servă (vb.), (au) supres, tecnic, teraţâ, violinţâ, adverbele în -mente: absolutamente, radical- mente etc. Am păstrat întocmai fonetismele şi formele, învechite, populare sau dialectale, ale cuvintelor din fondul comun al limbii, ca de exemplu: adecâ, amârunţitâ, apropiarea, asemeni, cari (pron.), a carii, câtrâ, celalalt, cinci- sprezeci (şi toate numeralele-adjective de la 11 la 19, cu finala în-i prin acord cu substantivele masculine), cîrcimari, denaintea, dentîi, deoarăce, despârut, desplâcere, împregiurare, întră, mînîncă, mazerey nemerit, nemic, neşte, nicâiri, ovâs, părete, păşiune, preuţi, proaspet, rădica, săptămîne, strâ- curat, trebui (vb. impers. prez.), ţesetură, ţipet, viie (lat. vinea), paşi (vb. part.) etc. Am conservat întru totul sistemul de notaţie al autorului aplicat la cercetarea istorică a cuvintelor şi formelor: 6, g. Toate abaterile de la normele substituirilor operate de noi s-au făcut în sensul păstrării identice a formelor din original. Aceste „abateri", extrem de rare, care nu afectează în nici un fel caracterul ştiinţific al ediţiei, îşi află explicaţia, unele, în prudenţa noastră de a nu interpreta neconvingă- tor cazurile deosebit de dificile, altele, în faptul că privesc realităţi lingvis- tice învechite, dialectale sau cu totul particulare (de ex. menţinerea lui a, Z, a în unele cuvinte dialectale şi învechite). Punctuaţia a fost restabilită după normele actuale. Astfel, am redat într-un singur cuvînt construcţii adverbiale sau pronominale ca: altfel, ast- fel, totdauna, / iecare, cîteva, totodată, bunăoară, deopotrivă, ceva, niscaiva> celalt, cellalt etc. pe care Hasdeu le scria cu linioară de unire sau, în unele cazuri, cu apostrof. Derivatele cu rae- le-am reprodus într-un singur cuvînt- nepunînd, cu excepţia celor care presupun dispariţia lui î- de la iniţiala cu- vin tului-bază: ne-mpedecatâ, ne-ncetal, ne-mpăcat. Am înlocuit apostroful prin linioară de unire la forme latineşti ca: eccu-illum, eccu-islum etc. Am păstrat, ca în textul original, scrierea cu linioară a cuvintelor com- puse ori de cîte ori această disociere grafică e impusă de cercetarea etimolo- giei unuia dintre elementele componente (de ex. a-nevoie, a-boală, a-bubă, a-ce, a-locuri, alt-unde, al-mai-râu, alaltă-ieri etc.). XXXV NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI Am restabilit locul virgulei în text după regulile actuale, iar în nume- roase cazuri am înlăturat, ca inutil, semnul două puncte (:). Am introdus citatele între ghilimele; numele autorilor citaţi le-am re- dat cu litere drepte derînd* iar al lucrărilor (opere, colecţii, reviste) cu carac- tere cursive. Intervenţiile noastre în text, foarte puţine la număr, apar între paranteze drepte, rezervînd parantezele rotunde pentru intervenţiile în citate ale autorului. Cuvintele discutate în text, dar nesubliniate în vreun fel, sînt, în ediţia noastră, izolate prin caractere cursive sau drepte spaţiate. Am introdus la locurile cuvenite adaosurile făcute de Hasdeu însuşi la sfîrşitul fiecărui volum şi am operat în text erorile de tipar semnalate. Celelalte greşeli de această natură au fost corectate tacit. La sfîrşitul voi. al III-lea sînt cîteva adaosuri comunicate autorului de Aureliu Candrea. Am notat sursa acestora in paranteze drepte. Am refăcut ordinea alfabetică a articolelor, fără ca prin aceasta să fie stînjenită raportarea unui articol la altul. Din cele două formulări ale titlului operei (Etymoîogicum Magnum Romaniae şi Magnum Etymoîogicum Romaniae)t am preferat-o pe cea dintîi, pentru că, spre deosebire de cealaltă, care figurează numai după studiile introductive ale primului volum, apare pe coperta fiecăruia dintre cele patru volume. Confruntarea textului pe care îl edităm cu fragmentele „de probă“ publicate de Hasdeu înainte de apariţia primului tom al EMR sau cu cele şase ediţii de culegeri selective, din 1894, pentru uzul şcolarilor, nu duce la distincţii demne de relevat. Am întocmit, la sfîrşitul operei, un indice de cuvinte grupate pe origini şi cu trimitere la volum şi la pagină. Cuvintele-titlu figurează ori de cîte ori apar în cuprinsul altor articole. De asemenea, un indice de materii şi o bibliografie a izvoarelor. G.B. ETYMOLOGICUM MAGNUM ROMANIAE DICŢIONARUL LIMBEI ISTORICE ŞI POPORANE A ROMÂNILOR PREFAŢĂ [....................................................................1 „Lucrarea [...] nu va avea în vedere anume limba română literară de astăzi, ci mai ales limba cea veche şi graiul actual al poporului cu diverginţele sale dialectale. Pentru limba cea veche vor servi ca fîntîne: 1. Texturile vechi române tipărite şi manuscripte. 2. Cuvinte sau locuţiuni române de prin vechile documente scrise slav oneste sau în altă limbă străină. 3. Actele vechi, publicate sau inedite, scrise româneşte. 4. Vechile dicţionare şi glosare române manuscripte. Pentru graiul actual al poporului cu diverginţele sale dialectale vor servi ca fîntîne: 1. Scriitorii moderni foarte populari, precum Alexandri, Costachi Negruzzi, Anton Pann etc. şi unii scriitori de pe la începutul secolului. 2. Dicţionarele şi vocabularele române, mai ales acelea din prima jumătate a secolului, dar toate cernute prin excluderea neologismelor. 3. Poeziile poporane, basme, zicători, locuţiuni proverbiale etc. publicate sau inedite. 4. Arhaisme şi provincialisme adunate de-a dreptul din gura poporului, întrucît graiul viu conservă pînă astăzi elemente dispărute din limba literară. 5. Terminologia tecnică vulgară din istoria naturală şi din viaţa industrială. Pentru înavuţirea ultimelor două rubrice, a patra şi a cincea, se vor consulta învăţătorii săteşti, preoţi şi alte persoane de prin sate din toate provinciile locuite de români, cărora li se va adresa un cestio- nar ad-hoc, tipărit într-un mare număr de exemplare sub titlul de: [...] Programă pentru adunarea datelor privitoare la limba română. Răspunsurile la acest cestionar, după ce vor fi utilizate, se vor depune în original în arhivul Academiei. Stabilită pe aceste baze, lucrarea va da după putinţă pentru fiecare cuvînt, pe lîngă traducerea sensului general în limba latină sau în cea franceză, următoarele rubrice: a) Forma cea mai răspîndită şi formele dialectale vechi şi nouă. b) Diferitele accepţiuni cu citarea exemplelor din fîntînele in- dicate mai sus. c) Filiaţiunile istorico-etimologice. Spre a fi înlesnit în sarcina curat materială, autorul avînd o nea- părată trebuinţă de cel puţin trei tineri cari să lucreze sub direcţiunea PREFAŢĂ sa, primind o modestă retribuţiune, guvernul va fi rugat din partea Academiei Române să ia cu acest scop o măsură ce va crede de cuviinţă. Opera întreagă urmînd a fi terminată în interval de 6 ani, în fie- care an autorul va prezintă Academiei o parte din lucrare, însoţită de un raport despre mersul ei ulterior. Tipărirea definitivă se va putea începe în sesiunea generală din anul 1885, după ce Academia va fi luat cunoştinţă de un specimen al operei.“ îndată după aceasta, prin intermediul mai ales al revizorilor şco- lari şi al protopopilor, am răspîndit în ţară următorul Cestionar: 1. în ce cuvinte anume poporul de acolo rosteşte curat pe a cel neaccentat, fără a-1 trece în â, bunăoară malaiu, iar nu mâlaiu, şi altele? 2. în ce se cuprinde pe acolo, în chipul de a rosti al poporului, de- osebirea între sonurile â (-k) şi i sau â (*)? 3. Cari sînt cuvintele unde se aude mai bine sonul x? 4. Se zice oare:sura, fată, masă etc., ori seară, feată, measâ şi altele? 5. Sînt oare cuvinte în cari poporul rosteşte curat pe o cel neac- centat, fără a-1 trece în u, bunăoară dormim pentru durmim, român pentru rumân etc.? 6. Se zice oare umblu ori înblu? unghia ori inghiu? sau cum altfel se zice? 7. Sînt oare cuvinte în cari ni nu s-a muiat în i, precum întînîu pentru intîlu, cuniu pentru cuîu, straniu pentru straiu, câlcîniu pentru câlctiu etc.? 8. Sînt oare cuvinte în cari li nu s-a muiat în i, precum taliu pentru taiu, puliu pentru puiu, liepure pentru iepure, ureclie pentru urechie şi altele? 9. Se aud oare pe acolo, în chipul de a rosti al poporului, vocale lungi, adecă a lungit ca aa, o ca oo etc.? 10. Se întîmplă, oare, ca poporul să rostească întreg pe u de la sfîrşitul unui cuvînt fără articlu, precum omu în loc de om, sau la ver- buri ca făcu în loc de fac etc.? 11. Nu cumva se rosteşte cîteodată întreg i de la sfîrşitul cuvîntu- lui, bunăoară oameni, pentru oameni, faci pentru faci etc.? 12. Se zice oare cuvente, mente, mormente, vene, mene etc. în loc de cuvinte, minte, morminte, vine, mine? 13. Diftongul oa se rosteşte el curat, adecă aşa ca să se auză de- opotrivă o şi a, ori se aude mai mult numai una din ele, şi care anume? 14. Diftongul ea se rosteşte el aşa ca să se auză bine e şi a, ori se aude mai mult ca ia? 15. Sînt oare cuvinte în cari poporul rosteşte e sau ea acolo unde limba noastră literară de astăzi pune pe simplul e, de ex. plâceare pentru plăcere, leage pentru lege, mearge pentru merge etc.? 16. Sînt oare cuvinte în cari se rosteşte simplul e acolo unde limba noastră literară de astăzi pune pe ea, de ex. şese pentru şease, vre (voieşte) pentru vrea, şi altele? 17. Ce alte particularităţi, străine limbei noastre literare de astăzi, se observă în privinţa vocalelor în graiul poporului de acolo? 18. Poporul de acolo cunoaşte el numai sonul z? ori că deosebeşte pe z de dz? 19. Z în Dumnezeu se rosteşte el tot aşa ca z în praznic, ori altfel 4 cumva? PREFAŢĂ 20. Cari sînt anume cuvintele unde se aude dz în loc de z? 21. Poporul de acolo rosteşte el oare pe r în două feluri, deosebind adecă pe un r vîrtos, ceva ca rr, de un r moale? 22. în cari cuvinte anume se aude rr? 23. Poporul de acolo preface el oare pe f în h, de exemplu hie pentru fie, hler pentru fler, hierbe pentru fierbe etc.? 24. Sînt oare cuvinte în cari fie sau fi nu se preface niciodată în hie sau hi? 25. Sonurile fie sau fi nu se rostesc oare ca ş sau chiar ca c, bună- oară ser sau cer pentru fler? 26. în ce cuvinte preface poporul de acolo pe v în h, de ex. hulpe pentru vulpe, râhnire pentru răvnire etc.? 27. Ştiţi oare cuvinte în cari h se preface în v? 28. Poporul de acolo nu rosteşte el oare deopotrivă, fără a simţi deosebirea de sonuri, fie şi hie sau vulpe şi hulpe? 29. în ce cuvinte poporul preface pe v în g, de ex. ghiu în loc de viu, ghie pentru vie etc.? 30. Nu se rosteşte oare jiu sau chiar giu pentru viu, şi altele de asemenea? 31. Un v la începutul cuvîntului nu piere el oare cîteodată, ros- tindu-se bunăoară in în loc de vin? 32. în cuvintele steaua, ziua, reaua etc. nu se aude oare va pentru ua, adecă steava, ziva şi altele? 33. Deosebeşte oare bine poporul de acolo pe j de g (y), ori că le pune pe una în loc de alta, zicînd de exemplu glur pentru jur sau jinere pentru ginere? 34. Poporul de acolo rosteşte el oare pe bi ca ghi, de pildă ghine pentru bine, cerghl pentru cerbi, corghi pentru corbi etc.? 35. Poporul de acolo rosteşte el pe pi ca ki, de ex. kiept în loc de piept, kiclor în loc de picior şi altele? 36. Nu cumva se rosteşte chiar cept sau ciclor în loc de piept şi picior? 37. Cum se rosteşte pluralul de la lup şi de la popă, adecă: lupi, lukl, lupkl, lupei sau cum altfel? 38. Mie şi miel cum oare se rostesc, adecă nie, niel, ori mnie, mnlel sau cum altfel? 39. Poporul de acolo rosteşte el în acelaşi chip mie (1000) şi mie (pentru mine) în fraza: „mi-a dat mie o mie de lei“? 40. în ce cuvinte poporul de acolo preface pe n între vocale în r, bunăoară pîră în loc de pînâ şi altele? 41. în ce cuvinte poporul de acolo preface pe r în n, bunăoară fânină pentru fărinâ etc.? 42. Poporul de acolo nu amestecă oare pe j cu ş, întrebuinţînd pe unul în loc de altul ? 43. Nu amestecă oare pe s cu z? 44. Nu amestecă oare pe cl cu gi? 45. Cari sînt exemple de toate aceste schimbări de consoane în gura poporului, şi de alte schimbări de aceeaşi fire ce se mai observă pe acolo? 46. Rosteşte poporul pe acolo fluerarlu ori fluerar, mîncâtoriu ori mlncător, ajutoriu ori ajutor, cuptorlu ori cuptor şi alte vorbe de acest fel? 5 PREFAŢĂ 47. Are poporul pe acolo obiceiul de a zice: Z-am văzutu-1, te-au bătutu-te, i-am datu-Z, ne-am întîlnitu-we, Ze-au arătatu-Ze, cu pronu- mele repeţit? ori zice numai: l-am văzut, i-am dat, ne-am tntîlnit etc.? 48. Are poporul pe acolo obiceiul de a zice: oamenii merge, copiii doarme, muierile tace, în loc de oamenii merg, copiii dorm, muierile tac? 49. Zice poporul pe acolo minile, mînule, mînurile, ori intr-altfel? se întrebuinţează numai o formă? şi care? ori se întrebuinţează mai multe, şi anume cari? 50. Cari sînt cuvintele, puţin întrebuinţate pe aiuri sau necunos- cute, privitoare la climă, adecă la iarnă, primăvară, vară, toamnă, zăpadă, gheaţă, polei, arşiţă etc.? 51. Cari sînt cuvintele, puţin întrebuinţate pe aiuri sau necunos- cute, privitoare la poziţiunea locurilor, bunăoară la: mare, noian, toi, rîu, părîu etc.? munte, movilă, măgură, dîlmă, grui etc.? codru, pădure, rediu etc.? stan, lespede, stîncă, cărşie etc.? vale, văgăună, groapă, vizuină etc.? 52. Cari sînt pe acolo numirile locale cele mai neobicinuite pe aiuri şi cum îşi explică sau cum tălmăceşte poporul acele numiri? 53. Cari sînt cuvintele, puţin întrebuinţate pe aiuri sau necunos- cute, privitoare la minerale, adecă: peatră, bolovan, cotroanţă, aur, argint, fer, cositor, plumb, păcură etc.? 54. Cari sînt metaforele, figurele sau asemănările luate de popor din lumea minerală, adecă: ce fel de lucruri sau de însuşiri se aseme- nează cu aurul, ce fel cu argintul, cu ferul etc. şi cu ce cuvinte anume? 55. Cari sînt cuvintele, puţin întrebuinţate pe aiuri sau necunos- cute, privitoare la vegetaţiune, adecă părţile arborului sau plantei una cîte una, creşterea plantei etc.? 56. Cari sînt numirile cele mai neobicinuite pe aiuri ale arborilor sălbateci: stejar, fag, ulm, mesteacăn, anin, brad etc.? 57. Cari sînt numirile cele mai neobicinuite pe aiuri ale arborilor roditori: păr, măr, prun şi altele? 58. Cari sînt pe acolo diferitele numiri de struguri, cu descrierea pe cît se poate mai pe larg a fiecării varietăţi? 59. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la viie şi la lucrarea ei sau la cules? 60. Cari sînt pe acolo numirile feluritelor vinuri şi cele privitoare Ia culoarea vinului, la gustul lui, la tăria etc.? 61. Cari sînt pe acolo numirile feluritelor grîne: grîu, orz, ovăs etc. şi dacă sînt vreunele numiri neobicinuite pe aiuri? 62. Cari sînt pe acolo numirile, puţin întrebuinţate pe aiuri sau necunoscute, ale legumelor bob, mazere, fasole etc.? 63. Sînt oare pe acolo numiri de arbori, de plante, de grîne sau legume cari se întrebuinţează şi pe aiuri în ţară, dar cu un alt înţe- les? 64. Cari sînt pe acolo, într-un număr pe cît se poate mai mare şi cu o descriere pe cît se poate mai lămurită, numirile diferitelor buru- ieni, ierburi şi flori? 65. Cari sînt metaforele, figurele sau asemănările luate de popor din lumea vegetală, adecă: ce fel de lucruri sau însuşiri se asemănează 6 cu arborul cutare, cu floarea cutare, cu buruiana cutare etc.? PREFAŢĂ 66. Cari sînt pe acolo numirile, puţin întrebuinţate pe aiuri sau necunoscute, ale feluritelor fiare şi dobitoace? 67. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinţa calului: felurile lui, vrîsta lui, culoarea şi altele? 68. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinţa boului şi vacei: felu- rile, vrîsta, culoarea şi altele? 69. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinţa berbecelui şi oiei: felurile, vrîsta, culoarea şi altele? 70. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinţa caprei şi a porcului: felurile lor, vrîsta, culoarea şi altele? 71. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinţa cîinelui: felurile, vrîsta, culoarea şi altele? 72. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinţa pisicei? 73. Cum se numesc pe acolo deosebitele feluri de şoareci? 74. Cum se numesc pe acolo deosebitele feluri de vermi? 75. Cum se numesc pe acolo deosebitele feluri de insecte? 76. Cari sînt pe acolo cuvintele despre gîscă, raţă, lebedă, porum- bel sau turturică, cocoş şi găină şi altele? 77. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la albină şi la creşterea albinelor? 78. Cari sînt pe acolp cuvintele despre urs, lup, vulpe, cerb sau ciută şi căprioară, vidră, iepure, veveriţă etc.? 79. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la vultur, uliu, coroiu, şoim şi alte păseri răpitoare de acest fel? 80. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la bufniţă sau cucu- vaie? 81. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la corb şi cioară? 82. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la mierlă, sturz, ciocâr- lie, rîndunica, vrabie, cuc, pătîrniche etc.? 83. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la cocor şi la barză sau cocostîrc? 84. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la broască şi felurile ei, la arici, la viezure etc.? 85. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la şopîrlă cu felurile ei şi la şerpi cu felurile lor? 86. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la melc sau culbec, la scoică, la rac, la păianjen, la omidă, flutur, lăcustă, grier, furnică, lipitoare etc.? 87. Cari sînt pe acolo numirile feluriţilor peşti? 88. Cari sînt metaforele, figurele sau asemănările luate de popor din lumea animală, adecă: ce fel de lucruri sau însuşiri se asemănează cu fiara cutare sau cu dobitocul cutare? 89. Cum se cheamă pe acolo sonul sau glasul ce scot feluritele fiare sau dobitoace, bunăoară: boul muge, raţa măcăieşte şi aşa mai încolo pentru toate animalele, în privinţa cărora se află în popor cîte o vorbă deosebită? 90. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la vînătoare? 91. Cari sînt ţipetele sau strigătele ce obicinuiesc vînătorii, fie în privinţa vînatului, fie în a cîinilor de vînat? 92. Ce fel de numi se dă pe acolo cîinilor de vînat? 93. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinţa pescăriei? 7 PREFAŢĂ 94. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la ciobănie, bunăoară felurile de locuinţă ciobănească, uneltele obicinuite de cătră ciobani, vorbe despre păşiune, despre brînzeturi şi lăpturi cu felurile lor şi cu chipul de a le face etc.? 95. Ce fel de numi dau ciobanii vitelor ca să deosebească pe una de alta? 96. Ce fel de numiri se dă pe acolo clinilor ciobăneşti? 97. Ce deosebire fac ciobanii între un dulău, un mozoc sau un altfel de cîine de stînă? 98. Cum împărţesc ciobanii ziua şi cum se cheamă la ei fiecare parte a zilei? 99. Cari sînt metaforele, figurele sau asemănările întrebuinţate de cătră ciobani în privinţa deosebitelor lucruri sau însuşiri? 100. Au oare ciobanii cuvinte pe cari nu le întrebuinţează ceilalţi săteni? 101. Cari sînt pe acolo cuvintele, puţin întrebuinţate pe aiuri sau necunoscute, privitoare la plugărie? 102. Cum se numesc deosebitele feluri de cîmp, lucrat şi nelucrat? 103. Cum se numesc deosebitele unelte sau scule de plugărie? 104. Cum se numesc, una cîte una, deosebitele părţi ale plugului? 105. Cum se numesc, una cîte una, deosebitele părţi ale căruţei? 106. Cum se numesc, una cîte una, deosebitele părţi ale moarei? 107. Cum se numesc deosebitele meşteşuguri sau meserii cunoscute pe la ţară? 108. Cum se numesc uneltele de dulgherie, materialul şi apucă- turile la lucru ale dulgherilor? 109. Cum se numesc uneltele de ferărie, materialul şi apucăturile la lucru ale ferarului? 110. Cum se numesc uneltele de zidărie, materialul şi apucăturile la lucru ale zidarului? 111. Cum se cheamă deosebitele feluri de ţesături ţărăneşti, co- voare, pînzeturi etc.? 112. Cum se cheamă deosebitele unelte de tors, ţesut şi cusut? 113. Cari sînt pe acolo cuvintele, puţin întrebuinţate pe aiuri sau necunoscute, privitoare la plutire, precum luntre, vîslă etc.? 114. Cum se cheamă deosebitele arme cu cari se servesc sătenii? 115. Ce fel de cuvinte s-au păstrat printre săteni despre armele obicinuite la români în trecut? 116. Cari sînt pe acolo cuvintele, puţin întrebuinţate pe aiuri sau necunoscute, privitoare la ale casei, precum la: zid, acoperiş, poartă, ferestre, vatră, beci, curte sau ogradă, puţ, pat, scaune sau laviţe, mese, oale etc.? 117. Oare se întrebuinţează acelaşi cuvînt, cînd este vorba că mănîncă un om şi cînd este vorba că mănîncă o fiară sau un dobitoc, ori altfel se numeşte mîncarea de om şi altfel mîncarea de animal? 118. Cari sînt pe acolo, una cîte una, numirile hainelor la săteni, fie bărbăteşti, fie femeieşti? 119. Cari sînt pe acolo numirile podoabelor femeieşti, precum: 8 salbă, brăţări, inele etc.? PREFAŢĂ 120. Cari sînt pe acolo numirile mai deosebite ale mîncărilor? 121. Cari sînt pe acolo numirile deosebite ale băuturilor? 122. Cari sînt cuvintele privitoare la înrudire, adecă despre pă- rinţi, fraţi, veri şi alte rude, trupeşti şi sufleteşti? 123. Cari sînt cuvintele privitoare la căsătorie, începînd de la logodnă pînă la săvîrşirea nuntei? 124. Ce fel de jurăminte întrebuinţează poporul de acolo? 125. Ce fel de ocări întrebuinţează poporul de acolo? 126. Ce fel de jocuri copilăreşti, cu cuvintele privitoare la ele, cunoaşte poporul pe acolo? 127. Cum se numesc vasele pentru gătirea bucatelor, pentru pune- rea lor pe masă şi pentru ducerea lor la cîmp? 128. Cari sînt pe acolo cuvintele cu privire la gătirea bucatelor şi la tot ce se ţine de aceasta? 129. Cum se numesc deosebitele feluri de cîntece ce le cîntă poporul pe acolo? 130. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la jocul de cărţi? 131. Ce fel de danţuri, cu cuvintele privitoare la ele, cunoaşte poporul de acolo? 132. Cum se numesc pe acolo deosebitele instrumente de muzică, cu părţile fiecăruia? 133. Cari sînt pe acolo cuvintele privitoare la înmormîntare? 134. Face poporul vreo deosebire între suflet de om şi suflet de dobitoc, şi cum se numeşte aparte fiecare din ele? 135. Este oare vreun cuvînt deosebit cînd se vorbeşte despre moarte de dobitoc, bunăoară: omul moare şi dobitocul cicneşte? 136. Cari sînt credinţele poporului în privinţa cugetului, a minţii, a gîndirii etc.? 137. Cum înţelege poporul frumosul, şi cari sînt, după părerea lui, lucrurile cele mai frumoase în lume? 138. Care este părerea poporului în privinţa stelelor, despre natura lor, scopul etc.? 139. Cum se cheamă la popor, una cîte una, deosebitele stele, şi ce se zice despre fiecare din ele? 140. Cum se cheamă partea cea albicioasă a cerului de noapte, pe care unii o numesc Calea lui Troian, şi ce se povesteşte despre ea? 141. Cum priveşte poporul eclipsa ori întunecarea soarelui sau a lunei şi ce povesteşte despre acestea? 142. Ce sînt vîrcolacii după credinţa poporului şi cum se mai cheamă? 143. Cum înţelege poporul aşa-numitul diochiu şi ce povesteşte în această privinţă? 144. Ce fel de zîni şi zîne cunoaşte poporul, cum îi numeşte pe toţi unul cîte unul, şi ce povesteşte despre ei? 145. Ce se povesteşte despre zîna Cosînzana sau Sînzana şi ce alt nume i se mai dă? 146. Cunoaşte oare poporul vreo zînă cu numele de „Filma“? 147. La nunţi sau în alte întîmplări se cîntă oare despre „Lada“ şi „Mana“, şi ce sînt acestea? 148. Ce povesteşte poporul despre Drăgaica? 9 PREFAŢĂ 149. Ce povesteşte poporul despre strigoi sau strigoaie şi despre stafie, şi prin ce se deosebesc aceste fiinţe unele de altele? 150. Ce povesteşte poporul despre dracul şi cum îl descrie? 151. Ce povesteşte poporul despre Ursite şi cum le mai numeşte? 152. Ce povesteşte poporul despre Iele sau Dinsele şi despre Iezme şi cum le mai numeşte? 153. Ce povesteşte poporul despre Joimariţa şi cum o mai numeşte? 154. Ce credinţe şi obiceiuri are poporul în privinţa zilei Sîntului Ioan Botezătorul? 155. Ce este Papaluga sau Paparuda şi cu ce fel de obiceiuri e însoţită? 156. Ce povesteşte poporul despre Zburător şi cum îl mai numeşte? 157. Cunoaşte oare poporul de acolo vreun obicei sau vreo credinţă cu numele de Turcă sau Ţurcă? 158. Ce este Brezaia? 159. Ce sînt Borboasele? 160. Cum se petrec pe acolo Colindele? 161. Ce povesteşte poporul despre Pricolici sau Tricolici şi cum îl mai numeşte? 162. Ce însemnătate au în basmele şi credinţele de acolo zmeii şi balaurii şi cum sînt descrişi de cătră popor? 163. Poporul de acolo povesteşte el ceva despre „oamenii roşii“, şi ce anume? 164. Ce obiceiuri sînt pe acolo în privinţa vrăjilor? 165. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinţa boalelor de om? 166. Cari sînt pe acolo cuvintele în privinţa boalelor de vite? 167. Care este, după părerea poporului de acolo, pricina frigurilor, a epilepsiei, a holerei, a ciumei etc.? 168. Cum povesteşte poporul de acolo despre Sîntul Petru? 169. Cum povesteşte poporul de acolo despre Sîntul Ilie? 170. Ce alţi sfinţi sînt mai socotiţi de cătră popor şi pentru ce anume sînt mai socotiţi? 171. Cum împărţeşte poporul ziua şi noaptea, necunoscînd îm- părţirea precisă în ore sau ceasuri? 172. Dacă pe acolo zioa dîntîiu a fiecării lune nu poartă o numire deosebită, bunăoară: Sîn-văsia lui Faur, a lui Mărţişor etc.? 173. Ce zice poporul despre fiecare zi a săptămînei, adecă le soco- teşte pe toate deopotrivă, ori face între ele vreo deosebire? 174. Ce povesteşte poporul despre Sînta Miercuri, Sînta Joi, Sînta Vineri, Sînta Duminică etc.? 175. Ce fel de dobitoace sau păseri socoteşte poporul de acolo ca mai plăcute lui Dumnezeu? 176. Sînt oare locuri, ape, păduri, movile sau altceva pe care poporul le priveşte ca sfinte? 177. Poporul priveşte el oare ca sfinţi pe Soarele şi pe Luna? 178. Ce sînt, după părerea poporului de acolo', Zorilă şi Murgilă? 179. Este oare pe acolo vreun blăstem cu pomenirea Dunării, 10 bunăoară: bată-te Dunărea! sau altfel cumva? PREFAŢĂ 180. Cari sînt prejudecăţile poporului de acolo în privinţa vîntului? 181. Cum se numesc pe acolo deosebitele vînturi? 182. Cunoaşte oare poporul de acolo niscaiva rugăciuni afară de cele bisericeşti? 183. Cum îşi explică poporul căderea stelelor? 184. Ce înţelege poporul prin fapţi, — punerea cuţitului şi darea de argint-viu? 185. Ce este şi cum se face legarea sau dezlegareaploiei? 186. Ce este Mama pădurii? 187. Ce este Ciurica şi ce sînt Circovii? 188. Ce credinţe şi obiceiuri are poporul asupra Anului Nou, a Bobotezei, a Lăsatului de sec? 189. De ce scot babele ochii la sfinţii zugrăviţi pe biserică? 190. Ce sînt pasările cu ciocul de foc? 191. Ce este vintul turbat? 192. Ce înţelege poporul prin toaca din cer? 193. Ce crede poporul despre curcubeu? 194. Ce este rodul pămîntului? 195. Ce e mînicâtoarea? 196. Ce e focul lui Sîn-Medru? 197. Ce e iarba fearelor? 198. Ce sînt pocînzeii şi colăcerii? 199. Ce e ceasornicul casei? 200. Ce credinţă are poporul despre raiu şi despre iad? 201. Ce înţelege poporul cînd zice: „pe celalt tărîm“? 202. Ce se înţelege prin Craiu-nou? 203. Cum îşi explică poporul ieşirea cu plin — ieşirea cu sec? 204. Ce este Spiriduşul? 205. Ce sînt căpciunii sau cătcâunii şi cum altfel se mai cheamă? 206. Ce crede poporul despre Vremea d-apoi?... în acest Cestionar predomnesc două puncturi de vedere nouă pe cari mi le impunea starea actuală a ştiinţei limbei şi cari sînt cu totul străine lexicografiei de şcoala clasică: 1. fonetica poporană, temelia dialectologiei; 2. credinţele cele intime ale poporului, obi- ceiele şi apucăturile sale, suspinele şi bucuriile, tot ce se numeşte astăzi — în lipsă de un alt cuvînt mai nemerit — cu vorba engleză f oi- le 1 o r e. Voiam să cunosc pe român aşa cum este dînsul în toate ale lui, aşa cum l-a plăsmuit o dezvoltare treptată de optsprezeci veacuri, aşa cum s-a străcurat el prin mii şi mii de înrîuriri etnice, topice şi culturale. In interval de un an, mi-au sosit teancuri de răspunsuri de pe la preuţi şi mai ales de pe la învăţători săteşti: vro cîteva adevărat pre- ţioase, unele foarte bune, multe bunicele, aproape nici unul din care să nu se tragă o brumă de folos. De la primele pagine ale Dicţionarului — oriunde indic în parentezi numele corespondentului şi localitatea — se vede modul în care m-am putut servi de acele răspunsuri. în cazuri dubioase sau puţin lămurite, trimiteam o cartă-postală cu întrebări suplementare, şi mi se răspundea prin scrisori, aşa că s-au mai grămădit 11 PREFAŢĂ un nou teanc din epistole primite, pe lingă cari unii mi-au împărtăşit plante şi chiar minerale în natură, împreună cu nomenclatura. Dicţionarul unei limbi trebui să fie pentru un popor o enciclopedie a traiului său întreg, trecut şi prezinte. In limbă o naţiune se priveşte pe sine însăşi într-o lungă galerie de portrete din epocă în epocă, unele ceva mai şterse de vechime sau de împregiurări, dar în cari totuşi ea îşi recunoaşte pe deplin individualitatea: cum a fost din leagăn, cum a crescut, cum a mers înainte şi iarăşi înainte, cum a ajuns acolo unde este. Graţie Cestionarului meu, cele mai învechite din acele portrete vor căpăta un colorit de viaţă; cele mai nouă, vor putea chiar să vorbească, fiecare cu timbrul său propriu. B. P. H. Bucureşti, 15 mai 1885 ÎN LOG DE INTRODUCERE I. CE ESTE ETIMOLOGIA? - II. CUM SE AMESTECĂ LIMBILE? III. ÎN CE CONSISTĂ FIZIONOMIA UNEI LIMBI? I Ce este etimologia? Termenii tecnici în genere ar trebui totdauna să-şi întinză accep- ţiunea în măsură cu treptata lărgire a acelei sfere ştiinţifice sau artis- tice, din care ei fac parte. Dacă la cei vechi âvaToţjtvj însemna o simplă disecţiune, ba încă foarte neperfectă, de aci nu urmează ca acelaşi sens îngust să aibă anatomia actuală. Ei bine, într-o contradicţiune flagrantă cu imensul progres în studiul limbei, etimologia mai păstrează pînă astăzi accepţiunea cea rudimentară, pe care o avusese cu sute şi chiar cu mii de ani înainte de naşterea linguisticei. Romanii explicau pe grecul eTVfxoXoyta prin: „quae verborum originem inquiHt"1. Aceasta rezumă cît se poate de bine aplicaţiunea cea tradiţională a termenului, care, la romani, ca şi la greci, ca şi la noi toţi pînă acuma, are a face numai cu verbum, numai cu c u v î n- t u 1 şi iarăşi cu cuvîntul. Prin perifrază, etimologia este „deriva- ţiunea unei vorbea. De ce însă nu orice derivaţiune linguistică? Cum să numim oare, de exemplu, derivaţiunea unei construcţiuni sintactice? Menţionăm anume cazul sintactic, căci el încurcase îri secolul trecut pe unul din oamenii cei mai geniali, care ghicise de pe atunci aproape tot ce distinge metoada linguistică contimpurană. Nemuri- torul Turgot a scris, între celelalte, o scurtă bucată intitulată: Etymo- logies et fragments sur Ies langues, compusă din şease numere, dintre cari primele trei se referă la originea unor cuvinte latine, iar restul la originea unor construcţiuni sintactice ebraice. Pe cele dentîi, el le numeşte „etymologies“ ; pe cele din urmă, negăsind nici un termen pro- priu, se vede silit a le boteza „fragments“, expresiune pe care ar fi putut aplica mult mai bine la o grămadă de petre sau de geamuri sparte !2 O derivaţiune sintactică este etimologie cu acelaşi drept ca şi o derivaţiune lexică. Cînd Weil probează că construcţiunea engleză: The Ling's eldesţsonhasgiven a feast to the citizens derivă din amestecul construcţiunii franceze: Le fils aîne du roi a donne une fete aux citoyens cu construcţiunea germană: Des Konigs ăltester Sohn hat den Burgern ein Fest gegeben, astfel că dacă vom exprime ordinea cuvin- telor în cea franceză prin: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, vom avea atunci în cea germană: 4, 5, 3, 2, 6, 10, 11, 8, 9, 7, iar în cea engleză: 4, 5, 3, 2, ca la germani, şi apoi: 6, 7, 8, 9, 10, 11, ca 1 Quinctil., Inst. I, 6, 28. 2 Turgot, Oeuvres, Paris, 1844, t. 2, p. 754 — 6. 4 — Etymologicum Magnum Bomaniae IN LOC DE INTRODUCERE la francezi1 2, —■ el ne dă o etimologie întocmai ca şi cînd ar explica pe englezul useful prin francezul user şi anglosaxonul ful. Etimologia sintactică, în cazul de faţă, se rezumă în următoarea ecuaţiune: The king's eldest son has given a feast to the citizens = Des Konigs âltester Sokn + a donne une fete aux ( =ă Ies) citoyens, care nu diferă întru nemic de etimologia lexică: useful = use + ful* Pe acelaşi temei, dacă este etimologie de a zice că cuvîntul francez charme „ceva ce ne atrage prin plăcere44 vine din cuvîntul latin carmen „cîntec44, atunci tot etimologie este de a constata că sonul francez eh- vine din sonul latin c-; şi iarăşi etimologie este de a arăta că semnificaţiunea „cîntec44, graţie semnificaţiunii intermediare de „fermec prin cîntare44, poate să treacă la semnificaţiunea de „ceva ce ne atrage prin plăcere442 ; în fine, va fi tot etimologie dacă, mergînd mai departe, vom descompune pe latinul carmen, sub forma cea veche casmen, în radicala cas- şi sufixul -men. Mai pe scurt, deri- vaţiunea sintactică, ca şi cea fonetică, ca şi cea ideologică, ca şi cea morfologică, toate sînt deopotrivă etimologie. Pînă la naşterea linguisticei, sonurile nu aveau pentru ştiinţă nici o geneze hotărîtă: „Ies voyelles ne font rien, et Ies consonnes font peu de chose44, după faimoasa glumă a lui Voltaire; formele gramaticale se expuneau atunci în paradigme, regulate sau neregulate, dar fără nici o analiză genetică; regulele sintactice constituiau de asemenea un fel de codice dogmatic; doctrina semnificaţiunilor nu exista de loc; a deriva dară o vorbă d intr-o altă vorbă sau — cel mult — a o deriva din oarecari elemente constitutive înţelese în modul cel mai confuz, iată tot ce făcea şi tot ce putea face etimologia. Astăzi însă, cînd lin- guistica derivă nu numai cuvintele, ci încă sonurile, formele gra- maticale, construcţiunile sintactice, semnificaţiunile, orice alt ingre- dient al limbei, se cuvine oare ca „etimologia44 să mai rămînă închisă nestrămutat în cercul cel strimt al „cuvintelor44? Şi totuşi anomalia nu încetează. Gurtius începe clasica sa operă prin aceea că „etimologia este ştiinţa menită a urmări originea cuvintelor şi filiaţiunile lor reci- proace“3 4. Pentru Pott, etimologia este „descompunera cuvintelor în radicale şi elemente formative444. Cînd cităm pe un Pott şi pe un Curtius, ajunge. In fond, tot aşa înţelegeau etimologia Menage şi chiar Cicerone. Hovelacque a scris un paragraf întreg intitulat Pericolele etimolo- giei, în care ne spune, între celelalte, cum că există o „etimologie filo- logică44 (etymologie philologique) şi o „etimologie linguistică44 (etymo- 14 1 Weil, De Vordre des mots dans Ies langues anciennes compavees aux langues modernes, Paris* 1869, p. 47. 2 Cfr. Littre, Etudes el glanures, Paris, 1880, p. 9. 3Curtius, Grundzuge der griechischen Etymolcgie, ed. 3, Leipzig, 1869, p. 3: „Denn unabweislich ist trotz alles Zweifelsund Spottes das Streben dem Ursprung der Worter und ihrer Verwandschaft unter einander nachzuspiiren, oderwie es ţder Name unserer Wissenschaft so treffer.d bezeichnet, das ^Topov* das seiende, den wahren und eigentlichen Gehalt derselben, zu ergriinden...“ — Cfr. Tobler, Versuch eines Systems der Etymologie, în7eitschr. /. Vdlkerpsyeht. l,p. 355. 4 Pott, Etymologische Forschungen, ed. 2, t. 2, part. 1, Lemgo, 1861, p. 185: „die Etymologie, d.h. die Lehre freilich nicht bloss von den Wurzeln, sondern aueh von den Bildungselementen, die zu ihnen, und es fragt sich, unter weleherlei Bedingungen, hinzutreten...“ ÎN LOC DE INTRODUCERE logie linguistique), ambele foarte primejdioase. El aduce ca specimen de cea dentîi derivaţiunea lui cadaver din caro data vermibus, iar ca specimen de cea a doua pe latinul forma din grecul [xop9*if) *. Ceea ce speriase atît de mult pe Hovelacque şi i-a produs chiar un fel de confu- ziune în spirit, se pare a fi tocmai identitatea cea fundamentală, pe care am constatat-o noi mai sus în rolul cel mărginit al „etimologiei44 la cei vechi şi la cei noi. La cei noi şi la cei vechi deopotrivă, scopul este derivaţiunea unui cuvînt; toată deosebirea consistă în procedură. Un Pott sau un Curtius, negreşit, întemeiază o derivaţiune lexică pe fonologie şi pe ideologie, ba încă mai recurg nu o dată la sintaxă, urmărind întrebuinţarea cuvîntului în frază; dar derivaţiunea sonului şi derivaţiunea sensului, în orice caz, îi preocupă abia pe un plan se- cundar, numai ca un instrument, ca un mijloc metodic de a ajunge la ţintă. Nedomerirea trebui curmată o dată. Dacă etimologia este deri- vaţiune, atunci ea nu formează o ştiinţă separată şi nu face parte dintr-o singură ramură a ştiinţei, ci aparţine linguisticei întregi. Oriunde linguistul nu se mulţumeşte de a înregistra un fapt, ci caută a stabili raportul între o cauză şi un efect, fie pe terenul sonurilor, fie pe al formelor gramaticale, al sintaxei, al semnificaţiunilor, al cuvintelor etc., iar generalmente cauzele şi efectele se împletecesc pe toate aceste terenuri, uneori abătîndu-se chiar peste sfera linguisticei, el face eti- mologie. Să luăm pe francezul dirai. Aceste două silabe se descompun în dire-ai, derivînd din latinul dicere habeo. Tranziţiunea lui dicere habeo în dirai constituă: o etimologie fonetică prin r din cr = cer- etc.; o etimologie morfologică, prin scăderea lui habeo la un simplu sufix, întocmai ca -bo în dicebo sau-aco în o>; o etimologie ideologică, de vreme ce sensul de prezinte se schimbă în sensul de viitor; o etimo- logie lexică, fiindcă dirai este un singur cuvînt; am mai putea adăuga încă o etimologie, tonică, căci perderea lui ce în dire = dicere se dato- reşte conservaţiunii accentului pe prima silabă latină, ca şi-n redu- cerea lui habeo la ai. Dacă e atît de omnilaterală derivaţiunea disi- labicului dirai, apoi cu cît mai vîrtos ne va fi imposibil de a măn- ţinea etimologiei un caracter numai lexic, cînd ne vom apuca de me- xicanul notlazomahuizteopixcatatzin, care, deşi nu e decît un cuvint, se traduce totuşi prin: „pretre venerable que je cheris comme mon pere“ !1 2 în scurt, fonologia se ocupă cu sonur i, morfo- logia cu forme gramaticale, lexiologia cu cuvinte, ideo- logia sau semasiologia cu semnificaţiuni etc.; cît se atinge însă de etimologie, ea reprezintă în genere derivaţiunea în oricare ramură a ştiinţei limbei. Cu acelaşi temei, cu care un dic- ţionar poate fi etimologic, poate fi etimologică şi o gramatică. Este un fel de contradicţiune, cînd Brachet, de exemplu, întitulează o carte a sa Dictionnaire etymoTogique de la langue frangaise, iar o altă carte Grammaire historique de la langue frangaise, deşi ambele cărţi sînt absolutamente de aceeaşi direcţiune derivativă. Vrînd cineva să-şi explice originea francezului fais din facio, n-o găseşte în Dicţionarul etimologic, ci trebui să alerge la Gramatica istorică! 1 Hovelacque, La linguistique, p. 18 — 9. 2 A. Humboldt, Essai politique sur le royaume de Nouvelle Espagnr, p. 81, ap. Pott, Wurzel-Wdrterbueh, t. 5, p. XXII. 4* IN LOC DE INTRODUCERE Etimologia actuală, cea adevărat ştiinţifică, cată nu numai să îmbrăţişeze un cîmp fără asemănare mai vast decît etimologia cea empirică din trecut, care se închidea oarecum ermeticeşte în cercul lexic, dar totodată trebui să tindă afireconstructivă, adecă a găsi pentru fiecare fenomen, întrucît el este diferenţiat în mai multe exem- plare, cîte un prototip comun, rezultînd din corelaţiunea diverginţelor. Pott nu reconstruieşte niciodată prototipurile lexice. El constată, bunăoară, că latinul sex, grecul Fs£, sanscritul şaş, zen- dicul kşvas etc., sînt forme colaterale; dar nu le urcă prin compara- ţiune la un părinte comun ksvaks, din care trebuia să se fi născut toate. Şcoala linguistică germană cea numită nouă, cu Brugmann în frunte, se arată uneori chiar ostilă reconstrucţiunii, dar iarăşi numai pe terenul lexic. Să examinăm. Oricine respinge în linguistică o reconstrucţiune de un fel este dator a respinge totodată orice altă reconstrucţiune, căci nu se poate invoca în favoarea unei singure specii de reconstrucţiune nici un argument care să nu militeze în acelaşi timp pentru reconstrucţiunea în genere. Ei bine, toţi linguiştii pînă la unul admit reconstruc- ţiunea fonetică: din corelaţiunea sanscritului bh cu grecul 9, cu goticul £>, cu latinul fete., se reconstruieşte, de exemplu, proto- tipul bh. Cuvintele însă fiind compuse din sonuri, reconstrucţiunea fone- tică duce necesarmente la reconstrucţiune lexică, ceea ce se poate demonstra tocmai asupra şcoalei lui Brugmann, care se pare cîteodată a fi atît de ne-mpăcată în această privinţă1. Din acea împregiurare că sanscritul am în âgvam corespunde grecu- lui ov în i7r7iov, pe cînd sanscritul am înpâdam corespunde grecului a în mda, Brugmann conchide că prototipul lui am = ov diferă de proto- tipul lui am = a. Tot aşa prin an = ov în bhâranti = Paris, 1872, p. 139 — 45; Pott, Etymologische Forschungen, t. 2, Lemgo, 1836, p. 478, şi Indogermanischer Sprachstamm, în Ersch u. Gruber, Encykl., 2-te-Sekt., t. 18 (1840), p. 37: „Nocli immer aber gebe ich zu bedenken, dass sich im Celtismus auch eine dem Sanskri- OA tismus fremdere Seite zeigt..Gfr. Ascoli, Studj critici, t. 2, p. 20. ÎN LOC DE INTRODUCERE Circulaţiunea în linguistică se apropie pînă la un punct de ambele aceste sensuri. Prin multă circulaţiune materială, o monetă sau o marfă iute se învecheşte, se şterge, perde lustrul. Şi nu e necesar ca acest fel de circu- laţiune să se petreacă prin mai multe mîni: copilul, el singur, sucind şi răsucind mereu jucăria, o strică mai degrabă şi mai lesne de cum s-ar strica ea călătorind de la New York pînă la Bucureşti. In acest înţeles, circulaţiunea în economia politică nu e altceva decît o neastîmpărată locomoţiune, fie prin concurs colectiv, fie prin mijloace individuale. In linguistică, un cuvînt, o formă gramaticală, o semnificaţiune, orice alt element al limbei, se deterioară tot aşa printr-o deasă între- buinţare. Aceasta s-a observat de demult şi s-a spus de mai multe ori. Ceea ce a scăpat însă din vedere linguiştilor este că întrebuinţarea cea deasă nu trebui să fie neapărat colectivă, adecă nu trebui neapărat să se exercite în totalitatea graiului unui popor. Pentru ca francezul Pierre să se metamorfozeze în vro două sute de forme, pe cari le enumără Robert Mowat1; pentru ca loan să devine la români Ion, Iancu, loniţâ, Ionaşcu, Niţâ, Ionel etc.; pentru toate acestea ajunge acţiunea cea dezmierdătoare a cîtorva familii, în cari se află cîte un Pierre sau loan, chiar dacă în sînul naţiunii ar fi puţine asemeni familii. Mult mai important, fie în economia politică, fie în linguistică, este cellalt fel de circulaţiune: mişcarea productivă a valorilor, în puterea carii două lucruri, identice sub orice raport, reprezintă totuşi neşte valori foarte disproporţionate, astfel că din doi m unul face 12, pe cînd altul numai 1 sau chiar zero. Precum în economia politică moneta este mijlocul universal al circulaţiunii tuturor bunurilor, tot aşa în linguistică graiul este mijlocul universal al circulaţiunii ideilor şi impresiunilor. Şi fără monetă, bunurile ar circula, dar cu mult mai greoi; cu mult mai greoi ar circula de asemenea, deşi tot ar circula, ideile şi impresiunile fără grai. Acest paralelism odată stabilit, să lăsăm acum textualmente să vorbească economistul cel mai competinte în materia circulaţiunii. „Supposons — zice Skarbek — qu’une piece d’un franc soit remise dans la matinee de la premiere journee par un habitant de la capitale â une Jaitiere en echange du lait qu’elle apporte au marche; que celle-ci remploie tont de suite â acheter une aune de toile; que le marchand de toile fasse avec cette meme piece de monnaie sa provision deviande dans la boucherie; que le boucher la depense dans la boutique d’un marcband de vin; que celui-ci l’emploie â l’achat de bouteilles; que le marchand de verreries la depense en pain, le boulanger en bois, et que le marchand de bois la retienne pour une depense â venir et la laisse sans emploi dans le courant de la journee suivante. La difference d s Services rendus par cette piece de monnaie dans le courant des deux joumees est-tres sensible, et peutetre exprimee par des chiffres, car elle est c o mm e sept â un. Dans la premiere journee, la piece d’un franc a fait la fonction de sept francs, parce qu’elle a servi â faire sept achats consecutifs, au lieu que dans la seconde journee elle n’a represente qu’une unite dans Ies mains du marchand de bois. Si celui-ci n’en fait point usage dans le courant de la seconde journee, 1 Les noms fimilierş, în Mân. de la Soc, Lingmsiique, t. 1, p. 297 — 9, 33 ÎN LOC DE INTRODUCERE on peut meme dire avec raison que, pour la societe en general, la diffe- rence des Services rendus par la meme piece de monnaie dans Ies deux journees est c o mm e sept ă z er o, parce que, etant restee inac- tive dans Ies mains du marchand de bois, elle n’a point rempli sa fonc- tion comme instrument d’echange, et l’effet est le meme que si elle n’eut point existe. Sa valeur, dans la premiere journee, est egale en Services rendus â celle de sept francs, et il est facile de s’en convaincre en rassemblant tous Ies produits qui ont ete achetes par son moyen: car en evaluant la valeur du lait, de la toile, de la viande, du vin, des bouteilles, du pain et du bois achetes consecutivement avec la meme piece d’un franc, on se convaincra aisement qu’il faudrait depenser sept francs pour pouvoir acheter toutes ces choses simultanement.ul Rezumînd şi completînd această particularitate în două cuvinte, un alt economist observă: „Cu cît mai des o monetă trece din mînă în mină, cu atît mai multe bunuri şi servicii se pot cumpăra cu ea şi cu atît mai puţin numărar se va cere pentru întreaga circulaţiune dintr-o ţară“. Cu această ocaziune, el citează un fapt foarte instructiv. Pe la jumătatea secolului trecut, comandantul unei cetăţi asediate nu avea la dispoziţiune decît 7 000 fiorini, cari i-ar fi ajuns abia pe o săptămînă pentru plata garnizoanei. El a susţinut totuşi asediul în curs de şeapte săptămîne, plătind regulat soldaţilor săi, cari cheltuiau apoi banii pe la cîrcimari, iar cîrcimarii împrumutau mereu aceiaşi bani comandantului.2 în acest chip, 7 000 de fiorini au reprezintat valoarea de 49 000 1 întocmai în acelaşi mod, din două lucruri linguis- t i c e de o valoare intrinsecă identică, unul poate să aibă o valoare utilă înzecită şi chiar însutită decît cellalt, dacă în graiul comun al poporului circulează de zece sau de o sută de ori mai mult în acelaşi interval de timp. Autorul unei scrieri despre fuziunea limbei franco-normande cu limba anglo-saxoană şi-a dat osteneala de a distribui după proveninţă respectivă cele peste 40 000 de cuvinte din dicţionarul englez al lui Robertson, de unde a rezultat că limba engleză posedă 13 330 cuvinte germanice şi 29 854 cuvinte romanice, şi anume după litera iniţială a cuvîntului: Germanic Romanic A. 392 2 230 B. 1 210 846 C. 680 3 630 D. 637 2 757 E. 297 1 810 F. 853 1 171 G. 594 679 H. 729 613 I. 250 2 608 K. 165 13 L. 500 636 M. 555 1 412 N. 244 375 1 Skarbek, Idee generale de la circulation, ap.Coquelin, Dict.de VEcon. poli- iique, ed. 1854, t. 1, p. 867—8. 2 Rau, Corso di economia politica, trad. Conticini, (renova, J855, p. 370 —ţt 34 ÎN LOC DE INTRODUCERE Germanic Romanic 0. 478 594 p. 171 1 545 Q. 163 169 R. 499 1 926 s. 1 973 2 411 T. 697 1 107 U,V. 1 332 3 221 W. 834 81 Y. 61 Z. 16 20 13 330 29 8541 Muncă colosală, fără rezultat serios! Important este de a cunoaşte mişcarea cea productivă a valorilor, iar nu de a socoti cu d-amăruntul întregul numărar dintr-o ţară, clasificîndu-1 după diferitele efigii ale suveranilor, dar uitînd a distinge mai pe sus de toate moneta care circulă în realitate, care concurge la avuţia naţiunii, care este o adevărată utilitate, de cătră moneta cea îngropată fără folos în pămînt sau ascunsă în lăzile cîtorva zgîrciţi. Dacă Thommerel, în loc de a despuia un dicţionar, în care cuvin- tele întrebuinţate o dată pe an figurează alături cu cele întrebuinţate în toate zilele, ar fi luat mai bine un text englez poporan, un basm sau un cîntec, el s-ar fi încredinţat că aproape toate vorbele de origine ger- manică se bucură acolo de o circulaţiune duplă, triplă, decuplă, decît vorbele de origine romanică. Prin urmare, cele 13 000 de germanisme din Robertson reprezintă o valoare, o utilitate naţională, de mai multe ori mai mare decît cele 30 000 de românisme. Prin necontenită între- buinţare, germanismele din limba engleză nu numai s-au ros, s-au tocit, s-au redus generalmente la monosilabe, pe cînd românismele sînt mai toate lungi, dar încă pe de o parte s-au ramificat în numeroase familii etimologice, iar pe de alta s-au diferenţiat fiecare într-o mul- ţime de semnificaţiuni, astfel că verbul to get, de exemplu, are peste patruzeci de sensuri diverse, adecă corespunde cu peste 40 de cuvinte deosebite! Nu este oare curios de a pune pe germanicul to get, repetat la tot momentul, în aceeaşi cumpănă cu vreo raritate ca dissembarras- sment sau imprescriptibiliiy ori jactitation, ca şi cînd ar fi 1 = 1, de- oarăce în dicţionar ele apar fiecare ca o unitate egală? Un dicţionar — zice Steinthal — este „o statistică a limbei442. Ar fi trebuit să adauge că este anume o statistică foarte viţioasă, un fel de recensiment unde poporaţiunea se împarte după origine sau după religiune, dar nu se arată de loc rolul fiecărui individ în societate, aşa că cetăţeanul cel mai folositor, cel mai căutat de cătră toţi pentru ne- contenitele sale servicii, e pus pe aceeaşi linie cu un vagabond despre- ţuit sau cu un călugăr ce-şi scoate nasul din chilie abia la zile mari, ba şi atunci numai doară pentru biserică. Dicţionarele, aşa cum s-au făcut pînă astăzi, nu ne dau circulaţiunea limbei; şi tocmai aceasta este punctul cel esenţial. 1 1 Thommerel, Recherches sur la fusion du ţranco-normand ei de Vanglo-saxon, Paris, 1841, p. 102-3. or ^Stemthal, Abriss der Sprachwisşenscjiaţt, p. 3Ş. ţ/P IN LOC DE INTRODUCERE Aceeaşi eroare ca Thommerel, dar pe o scară mai întinsă, a comis-o Cihac în privinţa limbei române, asigurîndu-ne că: „L’element latin de la langue roumaine ne represente guere au- jourd’hui qu’un cinquieme de son vocabulaire, tandis que l’element slave y entre pour le d o u b 1 e ou pour 2/5 â peu pres...“ Şi mai departe: „Les elements turcs — presque un cinquieme du vocabu- laire roumain...c<1 Cu alte cuvinte, limba română se compune, după Cihac, din o 1/5 la- tină, o 1/5 turcă şi 2/5 slavice, afară de o 1/5 eterogenă. E mai pe sus de orice îndoială că nicăiri ca în Dobrogea românii n-au fost expuşi la o mai mare influinţă slavică şi turcă totodată, lo- cuind acolo, în curs de cîţiva secoli, într-un strîns contact cu bulgarii şi cu otomanii. Ei bine, nici chiar în Dobrogea aritmetica lui Cihac nu se potriveşte. Iată o scurtă doină română dobrogeană, culeasă de neobositul Teodor Burada: „Vara vine, iarna trece, N-am cu cine mai petrece; Şi cu cine am avut, Vai de mine, l-am perdut! L-a mîncat negrul pămînt, La biserică-n mormînt !“2 Luăm primul tom din dicţionarul etimologic al lui Cihac, cuprin- zător de „elemente latine“, şi găsim acolo: varâ=ver, veris; vin=venio; iarnă—hibernum (tempus); trec=trajicio; nu=non; am, avut, avea= habeo; cu=cum; cine=guinam; mai=magis; petrec—pertrajicio; şi= sic; vai—vae; de=de; el=ille; perd=perdo; mînc—manduco; negru— nigrum; pămînt=pavimentum; la— „un l euphonique (?) prepose â la preposition a=adu; bisericâ=basilica; în—in; mormînt=monumen- tum; fiind uitat numai mine, care însă, deşi coincidă cu slavicul M6H6, totuşi nu se poate despărţi de vechiul italian mene: „Lontano son de gioi, e gioi de mene..“s Cîte cuvinte, atîtea latinisme, fără nici un amestec străin, abso- lutamente nici unul! Ar fi putut oare Cihac să ne găsească tot aşa un cîntec românesc pe jumătate mai scurt, sau măcar să compună el însuşi în proază o frază românească de cinci şiruri, în care toate cuvintele să fie numai slavice sau numai turce, sau numai slavice şi turce? de vreme ce — după el — elementul turc în limba română este egal la număr cu cel latin, iar elementul slavic „y entre pour le d o u b 1 e“. Negreşit, slavismele la români, şi chiar turcismele, nu smt pu- ţine; în circulaţiune însă, adecă în activitatea cea vitală a graiului românesc, în mişcarea cea organică, ele se perd aproape cu desăvîrşire faţă cu latinisme. Chiar dacă toate derivaţiunile turce şi slavice ale lui Cihac ar fi corecte, pe cînd în realitate cele mai multe 1 36 1 Cihac, Dict. d'etymologie daco-romane, t. 2, p. VII, XII. 2 Burada, O călătorie în Dobrogea, Iaşi, 1880, p. 10. 3Caix, Le origini delta lingua poetica italiana, Firepze. 1880, p. 210. IN LOC DE INTRODUCERE păcătuiesc contra ştiinţei şi contra metodei1, tot încă nu s-ar putea zice că ingredientul slavic şi cel turc luate la un loc sînt egale la ro- mâni cu ingredientul latin, necum a reduce pe acesta din urmă la o biată pătrime în alăturare cu celelalte două. Un calcul serios în lin- guistică, ca şi-n economia politică, are în vedere nu unitatea brută, ci valoarea de circulaţiune. Să luăm tot din Dobrogea, pentru motivul arătat mai sus al unei influinţe turco-slavice mai pronunţate, următorul bocet sau cîntec de jale, în care sînt destule cuvinte nelatine: „Drăguţul meu bărbăţel, Drăguţul meu sufleţel, Cînd ţi-a veni dorul Să iei drumuşorul, Să-mi stingi focuşorul? Astă primăvară, Cînd ieşeai afară în revărsatul zorilor, în cîntatul paserilor, în şuierul vînturilor, Pluguşorul înjugai, Neagră brazdă răsturnai, Şi din gură tu ziceai: Ţa Plevan Şi hăis Joian, Hai cu tata, nu vă daţi Şi la greu nu mă lăsaţi, Brazda toat-o răsturnaţi! Eu cînd te-auzeam, Cu gură nu grăiam, Mă luam, Mă sculam Şi-n grădină mă duceam, Floricele semănăm, Să le poarte fetele, Fetele, nevestele. Florile au înflorit, Bărbatul mi-a putrezit! Timpul coasei c-a sosit Şi la cîmp cînd am ieşit, Pe răzoare m-am uitat, Sufleţelul mi-am strigat: Spune-mi, dragă, un cuvînt Să pot trăi pe pămînt! Am rămas fără de s p r i j i n, Singurică făr’ de r a z i m ! Valuri mari m&-nvăluiesc, N-am cum să mă s p r i j i n e s c. Bătută-s de gînduri, Ca vîntul de d e a 1 u r i, Ca apa de maluri !U2 1Cfr. Cuvente den bătrâni, Sup leiţi, la tom, I, passiin. ^Burada, op. cit., p. 265. di ÎN LOC DE INTRODUCERE Prin litere cursive noi am însemnat cuvintele nelatine, Intrate în limba română prin amestec secundar, şi anume: 1 vorbă greacă, 3 vorbe maghiare şi 18 slavice. Prin litere rărite am indicat 7 cuvinte, despre originea cărora nu e aci locul să discutăm, cari însă în orice caz nu sînt nici slavice, nici turce. Peste tot, în cîntecul întreg, sînt 155 de cuvinte, dintre cari, prin urmare, numai 29 nu sînt latine; adecă elementul latin întrece m a i mult decît de cinci ori pe toate celelalte împreună. Apoi nici un singur turcism la 155 de cuvinte, deşi scena se pe- trece tocmai în Dobrogea. Să mai observăm că din numărul vorbelor latine noi am şters pe strig, pe care însuşi Cihac, nu se ştie prin ce minune fonetică, îl derivă din latinul exquirito1. Afară de aceasta, am trecut la cuvinte slavice pe zori, măcar că forma zuori, atît la transilvăneanul Silvestru: uih AHh 3$opH powa HaumpiH taaî2, precum şi la moldoveanul Dosof- teiu: ahhk 3$wp a* k;kha mt* m;kh*k3 4, alături cu vechea formă cunos- cută 3$wa = ziua, indică mai curînd originea din latinul dies, sau cel puţin un compromis poporan între vorba latină şi cea slavică. Mai pe scurt, am fost mai părtenitori pentru străinisme decît pentru latinisme. ’ Circulaţiunea relativă a elementelor linguistice se recunoaşte prin întrebuinţarea lor mai deasă sau mai rară într-un text, în care orice element, de cîte ori se repetă, se consideră ca atîtea elemente deosebite. Astfel în cîntecul de mai sus slavicul drag, de exemplu, întimpinîn- du-ne de 3 ori, noi a trebuit să-i dăm valoarea de 3, faţă cu vorbele cele puse numai cîte o dată = 1. După Cihac, un asemenea drag nu este decît 1 = 1 cătră predmet, râtan, sădelcâ, tripol şi cine mai ştie cîte altele, pe cari noi — românii — le auzim, poate, la zece ani o dată. Cele mai circulătoare însă, adecă cele mai utile din elementele slavice în limba română, ca să nu mai vorbim despre cele turce, posedă totuşi o valoare mult mai mică decît cele latine. Un şi, un să, un că, un cu etc., fără cari nu e chip a construi o frază română, sînt ca 100, ca 1 000 cătră 1 chiar în privinţa unui drag. Principiul circulaţiunii în limbă, în sensul mişcării productive a valorilor, n-a fost pînă acum niciodată formulat în linguistică. Aceasta ar putea scuza pînă la un punct pe Thommerel şi pe Cihac. Să nu uităm însă că unii dintre corifeii ştiinţei l-au presimţit de demult. Aşa Curtius, vorbind despre posibilitatea ca o formă gramaticală să modeleze după sine alte forme gramaticale di- ferite, zice că aceasta se întîmplă în două cazuri: „sau cînd o formaţiune este foarte număroasă, pe cînd celelalte sînt izolate, sau cînd ea este foarte întrebuinţată444. Ce însemnează această dilemă? Ea stabileşte 1 Cihac, Dict., t. 1, p. 266. 2 Psaltirea ce sa zice cântarea, Bălgrad, 1651, ps. CIX. 3 Psaltire a sfântului prorocit Davidit> Uniev, 1673, ps. LXX. 4Curtius, Studien zur griechischen und lateinischen Grammatiky t. 9 (1876), p. 232 nota: „sei es, dass numerisch eine grosse Zahl von Bildungen mehrere vereinzelte nach sich zieht, sei es, das eine sehr viei gebrau ch te und deshalb dem sprechenden besonders lebhaft vorsGhwebende Form ihn von der Tradition abirren lăsst“. — Cfr. Misteli, Lautgesetz und Analogie, în Zeitschr. /. qq Volkerpsych., t. XI (1880), p. 414 — 5, şi Brugmann, Morphologische Untersuchungen QO auf dem Gebiete der indogcrmanischen Sprachen, Leipzig, 1878, ţ. 1, p. 83, ÎN LOC DE INTRODUCERE din punct în punct ecuaţiunea, pe care o avem noi înşine în vedere, şi anume: 1 franc cu o activă circulaţiune face cît zece franci circulînd fiefcare de zece ori mai puţin. Acţiunea unei forme gramaticale în 50 exemplare este pentru Curtius deopotrivă cu acţiunea unui singur exemplar circulînd de 50 de ori în intervalul cînd cele cincizeci exem- plare au circulat numai cîte una dată, adecă: 50 (la + 1 b + lc...) = = 1 s x 50. Curtius ne strămută din sfera dicţionarului în a gramaticei. Pre- cum dicţionarul este statistica cuvintelor, de asemenea gramatica e statistica formelor de relaţiune; şi o statistică tot atît de vicioasă, dacă indică numai existinţa elementului cutare sau cutare, dar nu şi c i r- culaţiunea lui, urmărită în texturi poporane. Zicem şi aci „texturi poporane“, căci în cele literare, cu cît ele sînt mai literare, cu atît mai mult ne întimpiiiă forme străine uneori cu desăvîrşire graiului comun, sau cel puţin neajunse încă a deveni vulgare. Româneşte, bună- oară, adverbii în -mente sau adjectivii în -abil sînt deocamdată literare şi numai literare. Alfabetul, ca şi gramatica, ca şi dicţionarul, este şi el o statistică de aceeaşi natură a proviziunii fonetice a unei limbi. în alfabetul ciri- lic un s, un 3, un un <0, figurează ca 1 = 1 alături cu a, e, k etc., deşi în circulaţiunea dialectelor slavice ele sînt o curată excep- ţiune, sau chiar o ficţiune. în alfabetul latin z sau y, cu totul exotice pentru vechii romani, sau mai bine proprii numai limbei latine lite- rare, ocupă în alfabet un loc identic cu sonurile cele mai răspîndite. Aci, ca şi-n privinţa cuvintelor sau a formelor gramaticale, texturile sînt unicul mijloc de a constata circulaţiunea, adecă adevărata valoare sau utilitate a unui son. O încercare de acest fel a făcut-o de demult Forstemann. Să luăm, de exemplu, proporţiunea celor două nazale în limbile elenă şi latină. La 100 consoane, în elena sînt 18 n şi numai 4 m; în latina 14 n şi 12 m. în elena dar, un ^valorează de 4 y2 ori cît un m. La 100 vocale, în elena sînt numai 7 fc, în latina 27.1 în latina, prin urmare, un i are o utilitate aproape de 4 ori mai mare ca în elena. Un asemenea tabel al circulaţiunii relative a sonurilor ne dă o noţiune vie despre caracterul fonetic al unei limbi; un alfabet — nu ne spune nemic. Niciodată printr-o simplă enumeraţiune a sonurilor cunoscute într-un grai noi nu vom înţelege, de pildă, pe cei 5 i din latinul dif- ficillimi, pentru care în deşert am căuta o paralelă în elena şi-n mai multe alte limbi. La români sonul r, pe care nu-1 au de loc mexicanii şi chinezii, se repetă cel puţin de 15 ori la fiecare 100 de consoane. Putem oare să-i dăm aceeaşi valoare ca lui A, întrebuinţat de vro 2 ori la 150 de con- soane? Ba chiar toate guturalele şi palatalele la un loc: A, Zc, g, &, şi jîy deşi sînt 6 la număr, totuşi circulează în limba română mai puţin decît singurul r. Să presupunem un moment că circulaţiunea lui j ar fi la noi tot aşa de deasă ca a lui r, încît să se zică cu drept cuvînt: Ij = lr; atunci însă tipul fonologie al graiului românesc ar fi cu desăvîrşire altceva, fără nici o asemănare cu ceea ce este astăzi. în circulaţiune 1 Forstemann, Numerische Lautverhaeltnisse, în Kuhn, Zeitschr., t. 1, p. 163— 79. Cfr- ibid-, t. 2, p. 36 — 44. 39 " V ÎN LOC DE INTRODUCERE dară şi iarăşi în circulaţiune se oglindeşte faţa cea fonică, ca şi cea gramaticală, ca şi cea lexică a unei limbi. Cele de mai sus se aplică deopotrivă bine la construcţiuni sintac- tice, la răspîndirea mai mare sau mai mică a diferitelor categorii ideo- logice, la orice altă secţiune a studiului linguistic în genere. Cînd Bergaigne constată că-n a doua carte întreagă din De bello gallico Cesar pune totdauna verbul la sfîrşitul propoziţiunii, afară de vro cincisprezeci excepţiuni1, el urmăreşte în latina un caz de c i r- culaţiune sintactică. Cînd Heyse ne spune că francezii au 4 cuvinte: pointe, saillie, trăit d'esprit şi bon mot pentru 1 singur german Witz, sau alte 4: ruse, fourberie, friponnerie şi espieglerie pentru 2 germane: List şi Betrug2, el surprinde un fenomen de circulaţiune ideologică. Pretutindeni în linguistică un ingredient întrebuinţat de 4 sau de 6 ori în intervalul d are o valoare utilă duplă sau triplă decît un in- gredient identic întrebuinţat numai de 2 ori în acelaşi interval d. în acest mod, 100 de ingrediente, utilizate fiecare numai cîte 1 dată pe zi, valorează mai puţin decît 25 ingrediente utilizate fiecare de cîte 5 ori. Şi o probă irezistibilă în această privinţă este, mai cu seamă, raportul numilor proprii, locale şi personale, cătră graiul comun al unui popor. Onomastica unei ţări de o întindere oarecare constituă în totali- tatea sa un dicţionar mult mai voluminos decît dicţionarul cel mai complet al graiului comun de acolo. Vro 9 000 de numi proprii, mai toate personale, şi mai toate numai din Germania, au fost explicate de cătră Pott, abia ca o încercare, ca o mică frîntură aşa-zicînd dintr-un colosal mozaic.3 Pentru singura onomastică topică a României n-ar ajunge 100 000 de numere! Mapa cea mai amărunţită, acoperind cu litere aproape imperceptibile un părete întreg, nu ne împărtăşeşte decît notahilia, fără a se putea pogorî la atîtea movile, stînci, părîiaşe, fel de fel de accidente teritoriale, pentru cari la faţa locului există generalmente cîte un nume propriu.4 Dacă ne aducem aminte că o mare parte, poate chiar cea mai mare, din această imensă nomenclatură e cu totul străină limbei comune a ţărei, astfel că — un exemplu foarte caracteristic — din cele 30 dis- tricte ale României: Mehedinţi, Gorj, Argeş, Dîmboviţa, Prahova, Buzău, Rîmnic, Putna, Bacău, Suceava, Dorohoi, Botoşani, Iaşi, Ro- man, Vaslui, Tutova, Fâlciu, Covurlui, Tecuci, Brăila, Ialomiţa, Ilfov, Vlaşca, Teleorman, Olt, Romanaţi,’ Dolj, Neamţ, Muscel şi Vîlcea, numai cele 3 din urmă se pot înţelege româneşte, ba încă în Vîlcea din vâlceă = vallicella s-a mutat accentul, iar Neamţ e de ori- gine slavică, — se naşte fireasca întrebare: cum oare graiul poporului 1 Bergaigne, Essai sur la construclion grammaticalc, în Mirii, de lu Soc. de Ling., t. 3, p. 8. 2 Heyse, System, p. 242. 3 Pott, Die Personennamen insbesondere die Familiennamen, Leipzig, 1859, p.IX. 4Cfr. Brandes, Die Heiligen und die Teufel mit Himmel und Holle in den geo- graphischen Namen, Lemgo, 186f>, p. 3: „Wie die Sterne am Himmel und die Sand- korner am Meeresgestade nicht ?u zăhlen sind, so unzăhlbar sind auf unserer Erde die Stâdte, Flecken, Dorfer, Weiler, die Strome, Fliisse, Băehe, Berge und Wălder, jfv und alle haben ihre Namon bekommen; und nicht allein jene sondern auch fasţ ţU jeier Fje?-k in den Feldmarken und Waldrevieren ist benannt wordenf..“ ÎN LOG DE INTRODUCERE nu se afundă întreg sub un amestec ibrid atît de covîrşitor? Tot ce-1 scapă de potop este principiul circulaţiunii. Limba comună, abstracţiune făclnd de şovăiri dialectale, se re- produce aceeaşi pe fiecare punct al ţărei. Dacă vom admite că ea posedă 10 000 cuvinte, pe cari să le reprezintăm prin ra, atunci orice individ, cunoscînd numai jumătatea cea mai întrebuinţată, va avea o provi- ziune lexică de m/2. Limba onomastică totală a aceleiaşi ţări fie de 200 000 termeni, adică 20m. E ceva spăimîntător; nu există însă nici un punct unde această manină să fie cunoscută întreagă. Individul cel mai familiar cu nomenclatura personală şi locală a ţărei sale ştie cel mult 1 000 de numi proprii, adecă m/10. Aceasta încă nu e tot. La 1 000 de cuvinte din limba comună, chiar din gura acelui individ ex- cepţional, circulează în conversaţiune 5, maximum 10, fie chiar 25 de numi proprii, ceea ce constituă, într-un caz extrem, abia m/400. Iată cum un element, de 20 de ori mai număros ca cifră brută, posedă totuşi prin circulaţiune o valoare de 40 sau de 100 de ori mai mică!... în linguistică marele principiu al circulaţiunii, uitat pînă aci aproape cu desăvîrşire, s-ar putea privi ca peatra cea angulară a edificiului. Ceea ce se cheamă fizionomia unei limbi nu este altceva decît rezultatul circulaţiunii. Fizionomia totală a limbei se compune din fizionomiile sale parţiale: fonetică, tonică, morfologică, sintactică, lexică, ideologică, rezultînd fiecare dintr-o circulaţiune deosebită, astfel că se poate întîmpla, bunăoară, ca fizionomia fonetică sau lexică să nu fie de aceeaşi natură cu cea sintactică sau cu cea tonică, dar toate circulaţiunile speciale la un loc concurg într-o singură fizionomie generală. Limba franceză, de exemplu, are în întregime o fizionomie u n a, deşi fizionomia sa lexică e hotărît latină, pe cînd fizionomia fonetică este, din contra, de un caracter celtic foarte pronunţat, ca şi cea tonică, nu ştim însă pînă la ce punct cea sintactică sau cea ideolo- gică, rămînînd a se decide problema prin criteriul circulaţiunii, fără care orice caracteristică totală sau parţială a unui grai e radicalmente falsă. Cuvintele lui Rousseau despre fizionomia individuală: „On croit que la physionomie n’est qu’un simple developpement de traits deja marques par la nature; pour moi, je penserais qu’outre ce developpe- ment, Ies traits du visage d’un homme vien- nent insensiblement â se former etd p r e n- dre de la physionomie par Vimpression frequente e t habituelle de certaines a f f e c- t i o ns de V âm e", — se aplică pe deplin la fizionomia unei limbi, pe care el ar fi putut s-o explice: „par l’impression frequ- ente et habituelle de certains phenomenes materiels et psychiques". Circulaţiunea şi numai circulaţiunea dă o dezminţire aforismului lui Humboldt cum că fizionomia unui grai, ca şi a unui individ, ar fi nedescriptibilă. O fizionomie e nedescripti- bilă, în adevăr, dacă noi ne mărginim a cunoaşte natura brută a ele- mentelor sale; ea se descrie însă aşa zicînd de la sine, din dată ce se constată printr-o proporţiune aproximativă valoarea cea utilă a fie- cărui din acele elemente... 41 ÎN LOC DE INTRODUCERE ★ A face etimologie în sensul ştiinţific al cuvîntului, lă- murind prin metoda comparativă, întrucît e cu putinţă, nu numai ori- ginea vorbelor române ca materie, ca formă, ca sens, ca propoziţiune, dar totodată sorgintea credinţelor sau obiceielor exprese prin acele vorbe; A discerne în limba română, aşa cum o găsim în monumente vechi şi-n gura poporului, amestecul primar, care i-a dat naştere, şi multiplele amestecuri secundare, prin cari se carac- teriză viaţa-i ulterioară în curs de veacuri; A dezvăli adevărata fizionomie a graiului românesc: ceea ce circulează în el şi ceea ce nu circulează sau abia circulează; Aceasta este ţinta pe care şi-o propune Etymologicum Magnum Romaniae. PRINCIPALE PRESCURTĂRI adj. adjectiv. adv. adverb. A. 1. R. Arhiva istorică a României. Alex. Alexandri. Arh. Stat. Arhiva Statului din Bucu- reşti. ari. articlu. ar tic. articulat. c. sau com. comună, sat. cf. sau cfr. compară. Col. I. Tr. revista Columna lui Traian. conj. conjuncţiune. Conv. Ut. revista Convorbiri literare. Cuv. d. bâtr. Cuvente den bătrâni, demonstr. demonstrativ. / . sau fem. feminin. interj, interjecţiune. L. B. sau Lex. Bud. Dicţionarul român din 1825. L. M. Dicţionarul şi Glosarul de Laurian şi Maxim. loc. local. m. sau mase. masculin. ms. manuscript. n. neutru. n. pr. nume propriu. pari. participiu. plur. plural. prep. prepoziţiune. pron. pronume. s. sau subst. substantiv. sing. singular. v. vezi. vb. verb. N.B. Ne-am ferit în genere de prescurtări cari ar putea îngreuia lectura. Lista amărunţită a cărţilor consultate, a manuscriptelor, a documentelor şi a corespondenţilor se va publica la finea operei. Vom mai observa aci că cronicarii moldoveneşti sînt citaţi după 1-ma edi- ţiune de d. Cogălniceanu, cronica lui Moxa după Cuvente den bătrâni, t. 1, scrierile mitropolitului Dosofteiu şi alte vechi tipărituri după anul publicării lor, de ex.: „Varlam 1643“ însemnează Cazania mitropolitului Varlam tipărită în Iaşi la acel an, „Coresi 1577“ = Psaltirea lui Coresi, iar „Coresi 1580“ = Omiliarul etc. A lA, a; lettre et voyelle a. „Prima literă din alfabetul român şi prima din cele cinci vocale clare ale limbei române. Atît ca semn, cît şi ca sunet, cînd se ia absolut, este de gen masculin: un a mic, doi a mici; cînd însă se pune cu una din vorbele literă, semn, sunet etc., atunci se respectă genul acestor vorbe: litera a e tonică sau ne- tonicău (L.M.). I. a, s e m n grafic. 1. Ca literă, a stă în fruntea alfabetului fenician şi a mai tuturor alfabetelor derivate, dintre cari numai în cel sanscrit şi-n cel latin el se numeşte prin însuşi sonul său: «, iar în celelalte are drept nume cîte un cuvînt început prin a, de ex. semiticul aleph, de unde grecul alpha. In alfabetul cirilic al slavilor, trecut şi la români, această literă se cheamă azuy ceea ce însemnează „eu“. Diferitele forme ale lui a în paleografia română se pot vedea facsimilate în Cuv. d. bâtr. I, p. 77. în curs de veacuri, românii din Carpaţi înyăţau la a z, iar românii de la Pind îşi băteau capul cu a 1 f a. Lexiconul slavo-român, circa 1670 (ms. al Societăţii arheologice din Moscva): „A z u, la azbuchile sloveneşti numele slovei dentăiu, îar la limba slovenească loc-de-nume eu...“ v. Azbuchi. — Azbucoamă. — Azu. 2. întrebuinţarea lui a ca cifră pentru unul, trecînd de la greci la slavi, de la slavi apoi, împreună cu cărţile bisericeşti, s-a introdus la români şi a durat, mai mult sau mai puţin, pînă în secolul nostru. Sp*e a se deosebi de literă, peste cifră se punea deasupra semnul â. în combinaţiunea pentru unsprezeci se scria întîi a (1) şi după aceea i (10), nu vice-versa ca în latinul XI. Preces de semnul -ff-ff sau -+- , a în scrisoarea cirilică însemnează 1 000. Statistica Moldovei, 1591 (Arhivul ms. Petru-vodă, în Academia Română): „Tutuva. ţinut axai (1311) oameni cu săraci../1 3. în pipăiturile de ortografie româno-latină, începînd de pe la finea secolului trecut, scriitorii s-au servit de a, fie simplu, fie dupli- cat, fie cu tot felul de semne, nu numai pentru sonul propriu a, dar şi pentru varietăţile aşa-numitei vocale confuze. Astfel în Molnar, Şincai, Glain, Budai etc. vedem scris: căpraa, sănătos, addeverâtă tă lăuda etc. Despre aceste sisteme ortografice, v. Cipariu, Principia, p. 301 sqq. şi Papiu, Tes. de monum. I, p. 92. 6 — Etymologicum Magnum Romaniaa A Deja în secolul XVII, făcîndu-se încercări de a scrie româneşte cu litere latine, s-a întrebuinţat â pentru vocala confuză. Intr-un act de la 1660 (Dim. Sturdza, în Col. L Tr., 1877, p. 82), o nepoată a lui Mihai Viteazul iscăleşte: 1 c u o cf9* Pentru dialectul macedo-român, grafica greacă (Kavalliotis) admite a şi a, cea latină (Bojadschi) pe a şi â, aşa că vorba tată se scrie prin două feluri de a: toctoc sau tată. II. a, element fonetic. 1. Sub raportul fiziologic sau al foneticei generale, a este vocală prin excelinţă, căci i şi u trec prin y (i) şi w (w) în sfera consoanelor, pe cînd a nu-şi perde niciodată natura sa muzicală. Vocalele e şi o se nasc din apropiarea între a şi i pe de o parte, între a şi u pe de alta, adecă e = %a -f- %i, iar o = %a + %u- Vocala confuză Ti sau vocală indiferinte, după cum au numit-o unii, este aceea din care se pot desfăşura şi la care se pot întoarce cele cinci vocale clare (v. Techmer, Phonetik I, p. 44). 2. Sub raportul istoric sau al foneticei române speciale, neaccen- tatul a din mijlocul şi de la finea cuvîntului scade mai totdauna la vocala confuză ă sau â (î), ba chiar şi cel accentat cînd îi urmează o nazală (n, m), iar mai vîrtos urmîndu-i nazală şi o altă consoană: pâgîn=paganus, blînd=blandus, lînâ=lana etc. Orice excepţiune de la această normă, dacă nu e un neologism, atunci trebui justificată prin vreo analogie, şi mai cu seamă prin acţiunea acomodativă a con- soanelor şi vocalelor învecinate; de ex. la moldoveni în barbat sau calare, în loc de bărbat şi călare, netonicul a se mînţine prin înrîurirea combinată a licuidei şi a tonicului a din silaba următoare, pe cînd în fenomenul românesc general: feţe din faţe, judecăţii din judecatei, cărţi din cărţi etc., tonicul a scade la e şi â prin acţiunea următorilor e sau i. La începutul cuvîntului, din contra, afară de cazul cînd precede nazalei însoţite de o altă consoană, ca în îmblu = arnbulo sau înger = angelus, nu numai a se conservă, cu sau fără accent, ci încă, pe de o parte, iniţialul e tinde a trece în a, ca în acel = ecc-ille, acest = ecc- iste, arici = ericius, aleg = eligo etc.; pe de altă parte, sînt foarte dese cazuri de prepoziţionalul a şi de un a curat inorganic, mai cu seamă în dialectul macedo-român: aumbrâ = umbră, asun = sono, alavdare = laudare etc., v. Miklosich, Lautl. d. rum. Dialekte I, p. 10 sqq. şi Ci- pariu, Gramm., 17 sqq. 3. Sub raportul statisticei fonetice, mulţimea cuvintelor începă- toare cu a, cari sînt nu mai puţine în latina şi-n fiicele neolatine din Occidinte, dă limbei române în alăturare cu graiurile învecinate slavice o fizionomie atît de individuală romanică, încît e ciudat că fenomenul n-a fost observat pînă acuma. în paleoslavica, dacă vom scoate cîteva vorbe împrumutate de la greci, nu vor rămînea decît vro zece cuvinte, cel mult, începătoare cu a. Poloneşte, la şease tomuri din Linde, peste tot vro 4 000 pagine, abia 36y2 sînt consacrate literei A, ş-apoi chiar 46 între acelea maioritatea cuvintelor sînt neologismi. Aproape aceeaşi A proporţiune în aceleaşi condiţiuni ne întîmpină în marele dicţionar bohem al lui Jungmann. Serbeşte, la 850 pagine din Karadzic, numai 8i/2 aparţin lui A, în care întră în mare parte cuvinte de proveninţă turcă. Mai avuţi în această privinţă nu sînt nici bulgarii. La români, din contra, luîndu-se ambele dialecte, cel daco-român şi cel macedo- român, litera A ocupă materialmente a zecea parte din întregul voca- bular. Proporţiunea creşte şi mai mult în vorbire, căci cuvintele cari se încep cu a, precum şi monosilaba a cu feluritele ei înţelesuri, sînt dintre cele mai întrebuinţate. Un frumos pasagiu din Cantemir, Chron. II, 65: „Arată-se greutatea aceştii istorii: Mărturisim şi, nu fără puţină tînguială, ne cutremurăm de mare şi de nepurtat greuinţa care asuprâ-ne vine, căci mari stînci în mijlocul drumului ca neclătite stau, şi multe şi împletecite împiedecături înnaintea paşilor ni se aruncă, carile şi paşii înnainte a-i muta ne opresc, şi calea chronicului nostru slobod a alerga tare astupă, şi ca troenii omeţilor, de vifor şi viscol în toate părţile spulberaţi şi aruncaţi, cără- rile cele mai denainte de alţii călcate atita le acopăr şi le ascund, cît nu fără mare frică primejdia ni este ca nu cumva, pîrtea rătăcind şi cărarea pe care a merge am apucat pierzînd, cursul istoriei noastre în adînci vîrtopi şi neumblaţi codri, de povaţă lipsit, să cadă, şi ase la doritul popas şi odihnă să nu putem agiunge..“ Sînt 135 cuvinte, din cari 19 cu a-, adecă 1/7. Un ţăran din Prahova (Vălenii-de-Munte) vorbeşte aşa: „Hin-că ne cunoaştem ăla p-âla d-atiţia ai dă zile, am tot dat să mă riped pîn’ la dumneata acasă; că n-am strigăt tare, — că mi-e glasu necăcios şi secăţiv, — ca s-auzi d-aci dîn ăi Bucureşti togm-acolo la-n- fundătură dă munte ce-aveam să-ţi înşir; şi hindă-că nu mă ieartă nici timpu, nici păsurili, nici aii treburi să yhiu ieu p-acolo, d-aia-ti scrisei mai bine carte rumânească...“ (Jipescu, Opincaru, p. 19). La 79 cuvinte, 15 cu a-, adecă ceva ca 1/5. în termen de mijloc, se poate zice că în limba română după ambele dialecte a şeaptea parte din cuvintele în circulaţiune se încep cu a. La macedo-români în specie, grămădirea vorbelor cu a- merge adesea pînă la urît. Bunăoară, pentru a ne spune că şoaricele sări în sus şi-n jos pînă ce într-o săritură ajunse la arborele, un basm de la Gruşova zice: „şoariclu arsâri arup de arupâzînă şi cu puţin arstrisărmin- tu ajunse sum arburle...u (V. Petrescu, Mostre II, p. 3). Deja vechii romani, din punctul de vedere estetic, erau supăraţi pe marea răspîndire a iniţialului a, pe care Cicerone îl numeşte oare- unde „littera insuavissima“. Scriitorii latini, prin măiestria stilului, îşi dedeau osteneala de- a înlătura acest neajuns. In graiul poporu- lui român, ca o reacţiune instinctivă contra monotoniei, în parte cunoscută neolatinilor din Occidinte şi chiar altor familii linguistice, consoanele h şi d se anină la iniţialul a fără nici un motiv etimologic. Aşa, pe de o parte, se aude: harbore, harc, harici, harmasar etc., mai cu preferinţă acolo unde după a urmează r; pe de alta, generalmente numai în cîntece: dalb, daleu, dalt, daşa, damt... v. H. — D. — Ea. — Oa. 74 6* A 2A2 interj. Unul din sensurile sale apare destul de bine în versul fabulistului Donici: „A / ce năcaz, ce osîndire! Asupra gînştelor ce crudă prigonire!...“ (Gînştile) Cu o adevărată melancolie, în Inima mea e tristă de Gr. Alexan- drescu: „A / cît de mult amară Viiaţa o să-mi pară! Minuturile — veacuri o să le socotesc; A orcării zi rază Noi lacrimi o să vază, Cînd pe streine ţărmuri strein o să trăiesc!... Durerea cea mai mare Nu poate să omoare; P-a mea care-a-ntrecut-o? dar tot nu poci să mor! A ! de-i mai ţinea minte Atîtea jurăminte, îmi vei păstra tu, poate, o urmă de amor!...“ în exemplele de mai sus, a! cuprinde o părere de rău pentru ceva care nu trebuia să se întîmple. Cu sensul de mirare mai pronunţat, dar tot faţă cu un ce supărăcios: „Florica: I! cînd aş fi de capu meu, pre legea me, m-aş face vivandieră. Colivescu (viind pe portiţă): Florico... Florica: A ! tot aici eşti? Colivescu (oftînd): Tot, tot, păcatele mele...44 (Alex., Florin şi Florica, sc. IV). Cu o supărare împinsă la furie: „Veveriţă rădică păharul şi închinînd zise: «Să trăieşti întru mulţi ani, măria-ta! să stăpîneşti ţara în pace, şi milostivul Dumnezeu să te întărească în gîndul ce ai pus de a nu mai strica pre boieri şi a bântui norodul...» N-apucă să sfîrşească, căci buzduganul armaşului, lovindu-1 drept în frunte, îl oborî la pămînt. — A! voi ocăriţi pre domnul vostru ! strigă acesta../4 (C. Negruzzi, Alexandru Lâpuşneanul III). Sensul fundamental al interj ecţiunii a! este surprinderea, în exemplele ce preced, surprinderea e întovărăşită şi chiar precumpă- nită de d e s p 1 ă c e r e. Se poate însă ca s-o însoţească mişcarea opusă de plăcere: „Arvinte: Mai întîi să ciocnim cîteva pahare! Pepelea: Să ciocnim, giupîne! Noroc şi întru ceas bun! Arvinte: Amin. (bea) Al... bun îi...“ (Alex., Arvinte şi Pepe- lea, sc. XI). în vorbire, fiecărui sens şi fiecării adumbriri de sens corespunde o altă intonaţiune şi o altă durată. Interjecţiunea de uimire a! nu trebuie confundată cu interjecţiunea 48 de durere ah! după cum le confundă latineşte editorii lui Plaut şi ai A lui Terenţiu, deşi în manuscripte figurează ambele exclamaţiuni. Dinarchus cînd sărută pe Phronesium: „ah! hoc est mei melle dulci dulcius!...“ ar fi mai coreot de a citi: „a! hoc est mel...“ A pune aci ah! în loc de a! este ca şi cînd am face pe Arvinte, cînd bea şi-i place vinul, să zică: „ah!... bun îi..Intre a! şi ah! fie lati- neşte sau româneşte, este o mare deosebire psicologică. Ambele însă nu sînt nici latine, nici române în parte, ci comune tuturor popoarelor. Cît pentru cea dentîi din ele, deschiderea gurei şi ieşirea din gîtlej a sonu- lui a la vederea unui lucru surprinzător este un fel de gest vocal firesc al copilului şi al sălbatecului. v. Aa! — Ah! —- Ahi! — Aho! — Ama! — Aos! — Au! 5A pentru va, verb auxiliar la formarea viitorului singular de a 3-a persoană. E des în cîntecele poporane, mai ales cînd forma întreagă va ar cere două silabe, de ex. se pa..., imi va..., iţi va etc., acolo unde metrul permite numai una: s-a..., mi-a, ţi-a... Balada Codreanul: „Pe Codreanul nu-1 ierta, Că el capul ţi-a mînca Şi foc tîrgului ţi-a da Şi pe doamna ţi-a fura...“ Balada Inelul şi năframa: „Aurul cînd s-a topi, Să ştii, frate, c-oi muri...“ Balada Mioriţa: „Fluieraş de os, Mult zice duios 1 Fluieraş de soc. Mult zice cu foc! Vîntul cînd a bate, Prin ele-a răzbate...“ Intr-o comedie de Alexandri, o voroavă între doi ţărani: „Gheorghe: Ii privighetor măi, îi subprefect d-nu Răsvrătescu I... are putere, frate. Veveriţă: Las’, eumăiri, ea de-al de Răsvrătescu se schimbă pe toate lunile. Ca mîni a vini altu şi ne-a zice alte poveşti..." In conjugaţiunea română existînd un viitor propriu-zis sau afirma- tiv şi un viitor dubitativ cu funcţiunea de prezinte optativ, la cei vechi ne întimpină uneori o frumoasă diferenţiare de sens între a şi va: Neculce, Cron. II, 310; „de a hi aşa, va da samă lui Dumnezeu. In acest pasagiu, a este dubitativ, va e afirmativ. Cu sens dubitativ e şi mai obicinuită în popor contracţiunea lui pa în o: „dacă n-o putea, n-o veni, şi s-o alege cu atît“ (L. M.), prin 49 A care auxiliarul voire se confundă foneticeşte cu auxiliarul a v e r e la preteritul de a treia persoană: „o făcut“ pentru „a făcut44, v. O. — Au. — Voi. 4A, verb auxiliar la formarea preteritului compus singular de a 3-a persoană: „a venit, a fugit44 (L. M.) în opoziţiune cu pluralul: „a u venit, a u fugit44 . Formă literară modernă, deja foarte înrădăcinată şi destul de ne- merită, dar care e aproape necunoscută poporului şi vechilor texturi, unde ne întimpină „a u venit, a u fugit44 sau „venit-a u, fugit-a uu la singular şi la plural deopotrivă. în părţile Ţărei Româneşti pe unde se aude în grai a în loc de a u, el se întrebuinţează şi la plural, de ex.: „as-noapte a întrat luchi[i]-n zăvadă ş-a mîncat vo trei oi...u (T. Theodorescu, Ialomiţa, c. Lup- şeanu). Tot aşa în dialectul istriano-român se zice „a venit, a fugit11, dar nici acolo nu se face deosebire între ambele numere, ci a se aplică la plural ca şi la singular: „o votă foşt-a trei fraţ, doi orb şi ur n-a văjut...“ (Miklosich, Rum. Untersuch. I, 78). Am spus că diferenţiarea „a venit el — a u venit ei“, admisă în limba actuală literară, e frumoasă şi va rămînea; dar vreo raţiune etimologică ea nu are. Din latinul singular habet, poporan avet, s-a născut românul a u = av(et), şi tot a u = av(ent) trebuia să se nască din pluralul latin habent. în scurt, a u la singular, ca şi la plural, este unica formă română organică. Tocindu-se finalul u în grai, s-a tocit deopotrivă la ambele numere. Dacă n-ar fi a u la singular, poporul n-ar putea să aibă forma contrasă o, foarte răspîndită: „el o venit, o fu- git'4, căci monosilaba a nu scade la o decît prin contact cu o consoană sau o vocală labială. — v. Au. — O. Macedo-românii, în adevăr, întrebuinţează pe a u numai la plu- ral ; însă nici pentru singular ei nu cunosc pe a, ajutîndu-se în locu-i cu „are44 şi mai ales cu „easte44: „easte fugitu44, „easte venitu44: „Eu din cor nu-mi mă despartu, Că-mi easte venit bărbatlu...44 (V. Petrescu, Mostre II, 70) 5 * * * 5A, pârtie, enclit. O vocală emfatică, care se acaţă: 1. la ăst, cest, acest, ăl, cel, acel, în cazurile direct şi oblic din ambele numere la masculin şi feminin: âst-a, ăstui-a, âşti-a, ast-a, astei-a, aste-a, âstor-a...; 2. la un, alt, atit, cit, în cazul oblic din ambele numere şi genuri: unui-a, unei-a, unor-a...; 3. la mult, tot, amindoi, în cazul oblic plural mascu- lin şi feminin: multor-a, tuturor-a, aminduror-a; 4. la nimene, în ambele cazuri ale singularului : nimene-a, nimenui-a; 5. la ordinalul masculin: al doile-a, al treile-a, al patrule-a...; 6. în fine, la mai mulţi adverbi: aici-a, aieve-a, alăture-a, purure-a, acum-a, atunci-a, pretutindene-a, asemene-a, aimintere-a, aşijdere-a, aiuri-a, nicâiri-a etc. în toate aceste cazuri emfaticul -a este netonic, întărind cuvînţul fără a atrage accentul asupră-şi. Altfel e în aşa = asia din aşi şi în abia din abi, unde nu e decît diftongirea vocalei scurte accentate, fenomen fonetic cunoscut limbilor neolatine, iar nu o particularitate 50 morfologică proprie graiului român. De aceea vedem, de exemplu, că A a s c h a lingă a s c h i există şi la reto-romani, pe cînd nicăiri în Occidinte nu găsim o paralelă pentru âst-a lingă ăst sau pentru atunci-a lingă atunci. Tot astfel de o altă natură este iniţialul a în aşa, abia, atuncia, acesta, acela etc., adecă generalmente sau prepoziţiunea ad, sau ac- din ecce ori eccum, sau vreun alt ingredient analog de asemenea ro- manic, pe care-1 regăsim în dialectele neolatine occidentale: aquest, aquel, adunque, asi, abes..., unde însă — încă o dată — nu ne întîm- pină nicăiri emfaticul -a, una din trăsurile cele mai caracteristice ale graiului românesc între limbile surori, nu numai în daco-româna, dar şi-n macedo-româna: atunci-a, aist-a, acest-a, aci-a, acel-a, aliur-a, a doile-a, a treile-a etc., şi chiar în dialectul istrian, atît de puţin stu- diat şi deja aproape dispărut: acmoce-a lîngă acmoce, aiure-a lîngă aiure, anci-a lîngă anei, cel-a lîngă cel, cest-a lîngă cest şi altele. Emfaticul -a este pe deplin un element pronominal demonstrativ, un „cuvînt deictic“ (deiktisches Wort), după expresiunea lui Mik- losich (Lautl. I, 5). El joacă în limba română, pe o scară mult mai în- tinsă, acelaşi rol pe care-1 avusese în vechea atică lungul i în o&toc-i lîngă odtos, ToUTov-t lîngă toutov, toot-i lîngă touto, aoTYj-t, exeivoa>i, ~ exetvYjo-l etc., cu acea deosebire că acesta din urmă îşi atrage accen- tul, pe cînd celalalt întăreşte demonstraţiunea fără a zgudui tonul. Chiar etimologiceşte, românul -a pare a fi de aceeaşi origine cu vechiul grec -i, căci forma-i primitivă nu e -a, dar -ia, care reapare în a i a = a-ia de la a şi-n aceia = acea-ia de la acea, unde -i- nu este un adaos eufonic pentru înlăturarea hiatului din aa şi aceaa, fiindcă româneşte hiatul în asemenea cazuri se înlătură nu prin -i-, ci prin -u- sau -o-, ca în stea-u-a s. stea-o-a, zi-o-a, basma-u-a etc. Conservîndu-se dară în a-ia şi-n acea-ia, primitivul -ia s-a redus pe aiuri la -a, întocmai după cum s-a redus la -’a articlul nostru feminin postpozitiv din latinul illa, de unde prin muiare trebuia să fie ’îa, nu ’a. O dată primit pentru emfaticul -a prototipul -ia (ya), ne găsim faţă-n faţă cu pronumele demonstrativ indo-europeu foarte cunoscut ya, (ia), sanscrit ya(s), zendic ya, litvan ji(s), paleoslavic i, latin i în is, id etc., cu care deja Curtius (Grundz., no. 606) a identificat pe emfaticul i al grecilor (v. Windisch, Relativpronomen, în Curt. Stud. II, 316). Prin urmare, un oî)xoa-i este paralel cu românul acest-a sau acel-a nu numai prin funcţiunea de demonstrativ emfatic, dar poate şi materialmente prin -l = -a, deşi românii n-au împrumutat această particulă de la gfeci. Să fie oare o rămăşiţă dacică?... 6A, article feminin adjectival. Denaintea adjectivului, singurul articlu feminin întrebuinţat în limba noastră literară veche şi nouă este cea, tot aşa la istriano- români, iar la macedo-români a c e a: cea frumoasă, cea muşată, acea muşată „la belleu; în gura poporului însă, mai ales în Ţara Românească şi peste Carpaţi, circulează în multe locuri forma a, care aparţine în specie posesivului. Ne întimpină des la Anton Pann: „Şi în fuga lui a mare II prinzi cu mîna călare...s £v86E)o\x; 2’3ABĂT (abătut, abatere), vb. Sub această formă limba română posedă patru verbi foarte diferiţi prin semnificaţiune şi-n parte chiar prin origine, deşi în unele cazuri e anevoie a-i despărţi pe unul de altul, confundîndu-se în grai din cauza identităţii materiale. Voca- bularul româno-latin scris în Banat, circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. 421), ne dă: 1. Abat. Diverto. (Ecarter). 2. Abat. Festino. (Hâter). Trebui să mai adăugăm pe: 3. Abat. Deverto. (S’arreter en passant). 4. Abate. Incidit. (Vient dans l’esprit). Din aceste patru numere, cel dentîi singur derivă cu certitudine din latinul rustic battuo prin prepoziţiunea ab; apoi no. 2 şi no. 4 vin din acelaşi battuo, dar prin prepoziţiunea a d; în fine, no. 3 pare a fi rezultatul compromisului între a d şi a b, fără a aparţine cută- ruia sau cutăruia pe deplin. SUb raportul etimologic, cei patru verbi se reduc dară la trei, 84 cari urmează a fi studiaţi îndeosebi. ABAT I. ^bat = ecarter, devier. 1. Ca activ şi mai ales ca neutru: „...a abate un rîu din albia sa; a abate un car din drum; de aci in înţeles moral: a abate un om din calea binelui şi a adevărului; cu elipsa obiectului real: abateţi din drum, că noi nu abatemu (L.M.). Beldiman, Tragodia, v. 3735: „Taina vreau să se păzească şi numai voi să o ştiţi. Interesul e al vostru, se cuvine să-l păziţi; Grec de-acuma la domnie nu veţi mai avea nicicum, Dar să vă păziţi credinţa, să n-o abateţi din drum...“ Intr-un basm din Transilvania: „a doua zi mergînd iarăşi cu vitele la păscut, abătu din drum şi dete iarăşi pe la copaciul cu pri- cina, şi iarăşi se culcă la tulpina lui, şi iarăşi visă acelaşi vis...“ (Ispir., Legende, 231). 2. Ca reflexiv: „...nu ne vom abate niciodată de la datoria noastră; nu te abate de la adevăr; v-aţi abătut din calea binelui...“ (L.M.). „...abatu-mă din cale = de via deflecto; abatu-mă de la bună- tate = a bono deflecto; abatu-mă de la rău = declino a malo; aba- tu-mă intr-o parte = secedo“ (Bobb, Dict. I, 2). N. Muşte, Chron., p. 52: „...Domn să fie neschimbat, şi după viaţa lui să fie feciorii lui neschimbaţi, de nu se vor abale din obiceile ce sănt tocmite şi scrise...a Dosofteiu, 1680, ps. 33: „abate-te de la rău şi fă binele“, unde în Vulgata: „declina a malo et fac bonum“. Acelaşi pasagiu la Coresi, 1577: „f e r e ş t e- te de rău şi fă bine“; la Silvestru, 1651: „î n t o a r c e-te despre rău şi fă binea; iar la Arsenie de la Biseri- cani, din sec. XVII (Ms. Sturdzan, in-4, în Acad. Rom.), se traduce în trei feluri: „p 1 e a c ă-te de rău“, „1 a s ă-te de rău“, „p ă r ă s î a ş- t e-te de rău“. Biblia Şerban-vodă, 1688, ps. 118: „blăstămaţi ceia ce să abat de cătră poruncile tale“, unde în Vulgata: „maledicti qui d e c 1 i n a n t a mandatis tuis“. Tot aşa la Dosofteiu, 1680: „blăstămaţi-s carii să abat de la poruncile taleu. La Coresi, 1577: „blăstemaţii ce 1 ep â- d a r â-se de legea ta“. La Silvestru, 1651: „blăstămaţi-s carii să d e- p a r t â de porăncile tale“. Vechile texturi întrebuinţează dară ca sinonimi la reflexivul mă abat pe: mă feresc, mă întorc, mă plec, mă las, mă părăsesc, mă leapădă mă depărtez, pe lingă cari s-ar mai putea adăoga arhaicul: mă dclung, toate exprimînd sensul latinului declino. Această corespundinţă a lui abat în vechile texturi cu „declino“ făcuse ca însuşi termenul gramatical „declinatio“ să fie tradus româ- neşte de cătră unii prin: „abat cuvînt, abatere cuvîntuluia (Bobb), pe cînd alţii îl traduceau prin „plecare“ (Şincai). în 1Abat, prefixul a, indicînd înlăturare, vine deci nea- părat din lat. ab, cu aceeaşi funcţiune ca în: absum, abigo, abdo, abdaco, abeo etc. II. 2Abat = hâter, presser, s’empresser, 1. Ca neutru. Foarte des în limba veche. 85 ABAT Ureche, Chron., 184: „Tomşa, după izbînda cu noroc ce au înşe- lat pre Vişnoveţki, s-au întors spre Suceava, şi, stringănd ţeara, au în- cungiurat cetatea unde era închis Despot-vodă, şi au abătut puşcele de o batea...u Moxa, 1620, p. 364: „decii merse (Constantinii Marele) şi birui pre toţi, şi însuşi înpăratu întăîu creştinescii, şi abătu de surupâ casele idoliloru şi astupa capiştile...44 /d., p. 386: „iară Theofil atunce abătu de nu căuta să râmăe ceva din avuţie-şii, ce păzi de noi acîa spărtura de cetate...44 Viaţa S-tei Vineri, ms. din sec. XVII (Cod. miscel., Braşov), p. 75: „stlăpniculîi încă nu putea răbda atăta putoare a acelui trupu, şi nevoiţii fu diîn stlăpu a deştinge, şi zise unora să sape o groapa adă- încâ şi acolo să bage acelu trupu înpuţitîi; iară aceia foarte cu osrădie ascultară elu cumu i învăţă, şi se srăguiîa în lucru, şi într-aceia amu aceia abătură şi, groapa adăîncăndu, săparâ...44 Varlam, 1643, II, f. 72: „şi de srăgu abătu (sf. Gheorghie) de văndu ce avu şi dede săraciioru...44 Ibid., II, f. 29: „prinsă de veste şi svăntulu Nicolae şi puse într-ă- nima sa să izbâvascâ acele trei suflete diîn mănule diavolului, şi abătu de legă într-o mâhramâ 300 de galbeni.:.44 Tot acolo cu acelaşi sens ne întimpină abătu de trei ori pe foaia 30. Dosofteiu, Synax.j 28 dec.: „oblicindu episcopulu, abătu de bo- tedză pre toţ...44 Uitat în limba actuală literară, acest abat n-a despărut din graiul săteanului român. In Transilvania, în loc de: „mă silesc să viu curînd44, se zice ade- sea: „abat de vin curînd44 = cito venire conor (Bobb I, 2). Iată cum descrie pe Dumnezeu un ţăran din Prahova: „Ăl mai muncitor creştin, vorba yhine, dăpă faţa pămîntului, dîn cer şi dă supt soare, e Dumnezeu. Cine e mare ca el, drăguţul El pururea lucrează şi nu să osteneşte. D-aia e aşa dă puternic şi cu dare dă mînă. Avuţiia lui curge pă rîuri şi pă pîraie, stă-n fundu mărilor; unili averi şed negură pă faţa pămîntului şi-năuntru lui, altili ies dîn pămînt, şi cîte n-or hi şi în air în sus, pînă dîncolo de vîntu turbat! Dacă el abate pă nerăsuflate, mereu şi fără pregit, noi, mu- coşi[i], să-nţelenim cu mîinili-n sîn?...44 (Jipescu, Vălenii-de-Munte). Aci abate se explică prin „pururea lucrează44, o nuanţă de sens din „presser44 — „activer44. Fără continuitate, aceeaşi noţiune se cuprinde în imperativul foarte obicinuit pe la ţară: „abate de porneştel = age moveas, trachte dass du aufbrechest44 (L.B.). Cu acelaşi sens, românii de peste Carpaţi mai au imperativul reflexiv: abatele! pe care Clemens (Wrtb., 1823, p. 4) 11 traduee nem- ţeşte prin „fort !44 2. Ca impersonal. Un idiotism greu de tradus într-o altă limbă. în sfera morală, în care se întrebuinţează mai cu deosebire, abate însemnează o cugetare sau o voire nemotivată, născută pe neaşteptate, venită în grabă nu se ştie de unde. Prin elementul „grabă44, acest abate se leagă cu abat = h â t e r, de unde s-a desfăşurat etimologiceşte; 86 prin elementul „nu se ştie de unde44, e impersonal, ABAT „Ca netransitiv, se zice de dorinţe, cugete şi rezoluţiuni subite şi capriţioase: Ce ţi-a abătut să pleci? Ţi-a abătut să te-nsori, şi mai multe nu! Mult te ţine cind îţi abate?...u (L.M.). Trei exemple din Costache Negruzzi: a) la trecut: „eu nu ştiu, ce i-au abătut tătăni-meu să vie să şeadă toată vara aice?...“ (Cîrlanii, 203). b) la trecut demult: „la vrîstă de patruzeci ani îi abătuse să se-nsoare...“ (Au mai păţit-o, 65). c) la viitor: „de-mi va abate vrodată să-mi vînd moşia...“ (Scri- soarea VIII). Peste Carpaţi se întrebuinţează şi fără nuanţă ironică: „abate-mi-se în minte = in memoriam venit“ (Bobb); dar’aceasta rar. In sfera materială, se zice abate la orice durere grabnică şi de care nu ştim bine să ne dăm seamă. De exemplu, o ţărancă din Ialomiţa povesteşte despre fiu-său: „Lu Ionică al nostru nu ştiu ce i-a abătut la o urechie că-1 doare urechia, mînca-l-ar măicuţa, dă nu să poate odihni dă loc; o să iau nişte cîrpă dî la pămătuf şi baliga dîn zioa dă Mărina ş-o să-l afum la urechie, că ci-că-i bun dă năjit, că dă pustiîu d-ala-1 doare urechia...“ (T. Theodorescu, c. Lupşeanu). Tot aşa abate se aplică la momentul cînd femeia începe a simţi durerile facerii. „Intr-una din zile, iată că şi nevestei îi abătuse să facă, şi născu un dolofan de copil, sănătos şi voinic ca tată-său...“ (Ispir., Leg., 27). Franţuzeşte această situaţiune se cheamă t r a v a i 1, englezeşte 1 ab our; româneşte, impersonalul abate nu exprimă de loc vreo noţiune de muncă, ci numai pe aceea de c a p r i c i u. In fond, „i-a abătut să facă un copil“ nu diferă de: „i-a abătut să facă o glumă, o poznă, o copilărie^. Intr-un caz ca şi-n celalalt, românul priveşte lucrurile dintr-un punct de vedere curat satiric, parcă ar zice: uite că din nemic iase ceva! Ca să ne rezumăm, dintr-un tip latin a d-b a 11 u o s-a format românul abat cu sensul fundamental de „dau înainte, grăbesc“; de aci apoi, pe de o parte neutrul abat „lucrez iute şi mult“, luîndu-se graba în bine; pe de alta, luîndu-se graba în rău, impersonalul abate „vine ceva pripitu. III. 3Abat = s’arreter en passant. Mai totdauna se întrebuinţează ca reflexiv. Marian, Bucovina II, 103: „Frunză verde lemn de tei, Măi bădiţă, bade hei i Ian te-abate pe la noi Şi-ţi dejugă bieţii boi...“ Balada Badiul: „Alei, cumnăţica mea! Răsărit-ai ca o stea! Ce vînt dulce te-a bătut La noi de te-ai abătut?“ 87 ABATERE Beldiman, Tragodia, v. 1221: „Iau ce vor fără cruţare, nu lasă, de-ar fi putut, Ceva ca să mai rămîie, oriunde s-au abătut.. N. Muşte, Chron., p. 42: „Pentru aceea era mare nevoie şvezilor mergând în urma oştilor moskiceşti, unde nici bucate nici hrană de cai nu găsia; şi ori încotro să vrea abate şvezii, tot ars şi stricat era...“ Cantemir, Chron. I, 69: „Aceşti doi pomeniţi domni troadeani, vînslind spre Italie, s-au abătut în părţile unde acum iaste ţara vene- ţiianilor ş-au descălecat acea ţară...“ In zicerea: „mă abat la cineva“, e peste putinţă a decide dacă prefixul a vine din a b ori din a d, căci deşi se arată un fel de ten- dinţă, iar prin urmare a d, dar totuşi nu este o venire de-a dreptul sau cu hotărîrea de a rămînea, ci numai în trecere şi din lăture, ceea ce se exprimă prin a b. Oricum însă, elementul a d predomneşte. Românul: „bine că te-ai abătut pe la noi“ s-ar traduce în limba lui Terenţiu: „bene factum te a d venisse“. Tot aşa latinul: „Quis deus Italiam, quae vos dementia a d egit“ (Virg., Aen.) nu e departe de al nostru: „ce vînt v-a abătut''. E foarte important de a constata că nici unul din cele trei sau chiar patru sensuri ale românului abat nu corespunde francezului abat- tre, ital. abbattere, spân. abatir, cari toate însemnează: „a doborî, a dărîma, a umili, a da josu, adecă ceva care româneşte nu se exprimă niciodată prin abat. Cauza diverginţei este că-n al nostru abat elemen- tul principal, bat, n-are în compoziţiune înţelesul de „lovesc“, ci pe acela de „împing“, de ex. în: strâ-bat, răz-bat, z-bat. Astfel abat cu ad însemnează „pousser en avant“, iar abat cu ab „pousser de cote“, semnificaţiuni specifice româneşti, străine limbilor surori din Occidinte. în macedo-româna nu există numai impersonalul abate; celelalte sensuri şi nuanţe de sens sînt toate bine reprezintate, cel puţin aşa cum se vorbeşte la Cruşova (M. Iutza). Pentru xAbat: „abaţi-te din cale“ = „e c a r t e z vous“. Pentru 2Abat: „abate callu cît poţi cama cu de-alaga“ = „h â t e z votre cheval autant que possible“. Pentru zAbat\ „abati-te şi la noi“ = „p a s s e z aussi chez nous“. Macedo- românii mai întrebuinţează pe abat cu sensul de străbat, de ex.: „abătui tută geana şi cu de-ayhia vidzui piştireaua“ = „j ’a i t r a- verse tout le plateau, et c’est â peine que j’ai trouve la grotte.“ Aceasta întăreşte şi mai mult ceea ce am spus noi mai sus, că numai la români verbul bat capătă totdauna în compoziţiune sensul de „pousser“. în macedo-româna se zice la infinitiv mai mult abăteare. Istriano- românii, cari zic şi ei la infinitiv abăteare, întrebuinţează acest verb ca reflexiv cu sensul de s c r i n t i r e, în expresiunea: „căzut-a şi s-a abătut pre mănă“ (I. Maiorescu, Istria, 83). v. Bat. — Răzbat. — Zbat. —■ Străbat. ABÂTERE (plur. abăteri), subst. fem.; ecart, deviation. Fapta de a abate sau de a se abate: înlăturare materială sau călcare 88 morală. Rareori are şenşul de venire uneva sau la cineva în trecere ABĂIOARĂ (Lex. Bud.); şi niciodată pe acela de grăbire. Cu alte cuvinte, derivă mai cu seamă din XA b a t şi-n parte din 3A b a t, dar nu din 2A b a t. v. Abat. IABÂ (art. aba, plur. abe), subst. fem.; bure de couleur blanche. Se întrebuinţează în Transilvania. Sub forma aspirată se află în Lexico- nul Budan (p. 259): „habâ, pănură albă, pannus albusu. Accentul în ăbă ne face a crede că cuvîntul nu vine d-a dreptul din turcul ’aJâ, ci prin mijlocul altor vecini, fie unguri, fie şerbi sau poloni, cari ac- centuează această vorbă totdauna pe prima silabă. în Transilvania, păstrîndu-se în acelaşi timp vechiul român p ă n u r ă = lat. panula, „aMa căpătat prin diferenţiare sensul de ţesetură mai fină, deosebin- du-se astfel de sinonimul său sub raportul calităţii44 (I. Bianu, Tîrnava). v. Aba. — Abâioarâ. — Pănură. 2ABĂ, subst. fem.; passe-temps, veillee rustique ou Ton travaille en s’amusant. Acest sinonim cu clacă şi cu şezătoare n-are a face cu xAbâ, cu care-1 confundă Lexiconul Budan şi d. Şaineanu (Tocii. Rev., t. 4, p. 651). în forma aspirată habă, singură pe care o cunoaştem, h nu este protetic, ci organic. Pentru istoria cuvîntului, v. 1Habă. ABĂGER. — v. Abager. ABĂGERESC, adj.; appartenant au metier A'*abager. Epitetul de abăgeresc se dă mai cu seamă la un ac mare, numit în alte locuri: ac ţigănesc, v. xAc. ABĂGERIE. — v. Abagerie. ABĂIOARĂ, subst. fem.; mantelet de cheval, mantelet de femme. Deminutiv de la a b a e, avînd aproape acelaşi sens. într-un act scris în Argeş, la 1621 (Arh. Stat., Episc. Argeş LXIX): „şi au fost într-ace răcliţă 2 păhare de argintu ce au fost dăruite la nunta cuconii comisului, unul l-au dat nunul, altul l-au dat jupă- neasa Chera a Găei; şi au fost 1 dulamă de zarba pre trupu cuptoşită cu atlaz r-QşiLy şLiar Q dulajnă de zarba cuptoşită cu bogasiu, şi o abâioarâ vechi şi spartă; aceste s-au aflat...44 în Alexandria scrisă la 1704, în Bucureşti, de Bucur Grămăticul din Făgăraş (ms., Arh. Stat.), între tezaurele lui Darie se pomeneşte la f. 50: „20.000 de abâioare de piei de peşte de mare, şi acela nici un her nu-1 tae...44, acolo unde în originalul slavic, scris în Moldova la 1562 pentru M-rea Neamţ, se citeşte: „chakyzmu konskîch44, ade- că „arsele44 (Jagic, Opisi i izvodi I, 25; cfr. Miklosich, Lex., v. chakiz- mo). — v. Alexandria. 89 ABĂZA Despa logofeteasa a lui Vlad Cocorăscu, într-o „foiţă de zestre“ scrisă la 1689, dă între altele fiicei sale Elincăi: „...carăta cu 6 telegari; 1 cal de ginere cu rafturi, cu şa cu florile de sărmă, cu abăioara iară cu flori de sărmă. Cuvînt foarte eufonic, abâioarâ n-ar fi trebuit să dispară din limbă, v. Abai. — 2Abagiu. — Abaluţă. ABĂLUŢĂ. — v. Abaluţă. ARĂTĂTOARE (pl. abâtâtori), subst. fem.; auberge, gîte. Lex. Bud „abâtâtoare, loc de abătut, deversorium, diversorium“. Format prin acelaşi sufix ca în latinul diversorium. v. *Âbat. ABĂTUT, supin d’a b a t. „Loc de abătut, deversorium, diversorium“ (L.B.). v. Abâtâtoare. 2 ABĂTUT {-â)\ part. passe d’a bat, surtout dans le sens d’ecarte. C. Negruzzi, Scrisoarea XIV: „Prin abătut înţelegeţi aceea ce francezul zice prin ecarte“. Cantemir, Chron. I, 127: „a dachilor limbă samănă-ş cu a ita- lilor, însă atîta-i de stricată şi abătută, cît de-abiia poate să înţă- leagă italul...“, unde traduce pe bizantinul Chalcocondylas (lib. II): „Aaxeţ Se xpwvxa: cpovT) Tuapa7uXv)aLa t9]’ItocX(i)V, Siecp&ap[jiEVY) Sk zţ toctou- tov xal Su vsyxo a 7)...a v. 1Abat. ABĂZâ, n. pr.; nom d’une familie noble moldave. La plural: Abâ- zeşti. Prin „Abazoestii“ începe Cantemir (Descr. Mold., ed. Pap iu, 114) lista familiilor boiereşti moldovene din epoca sa. într-un act de la Dabija-vodă din 1662 (A.I.R. III, 244): „acela sat (Păstrăvenii) îaste la ţănutul Neamţului, care sat au fostu a lui Gavril hatmanul, iar pre urma lui Gavril hatmanul au fost rămas acel sat pre măna a ficorilor lui Gavril hatmanul Radul şi cu Abâza...“ Abăzeştii erau încuscriţi cu Sturdzeştii, Moţoceştii şi alte neamuri boiereşti din Moldova. Unui din ei, Ilie Abâza, pe care cronicarul Neculcea (Let. II, 366) îl numeşte „vornic despre doamnaa pe lîngă Dimitrie-vodă Cantemir, a însoţit la 1711 pe acest ilustru principe în Rusia, şi acolo a şi rămas, ajungînd colonel în armata" lui Petru cel Mare. — v. Vita Constantini Cantemiri, Moscva, 1783, p. 373-78. Abâză este unul din numile personale cele mai obicinuite în Tur- cia, unde l-au purtat mai multe personage istorice: A&asa-Hasan,* Abaza-Mohamed paşa etc. (Hammer). Mateiu Basarab se urcase pe tronul Ţărei Munteneşti graţie unui Abaza-paşdL. „Intr-acea vreme — zice cronica muntenească (ap. Cipariu, Arhiv, 1867, p. 18) — fiind pre marginea Dunărei un paşă ce-1 chema Abaza-paşa, şi înţelegând 90 el pentru această săracă de ţară cum au spartu-o domnii cei streini ABIA cu grecii ţarigrădeni, făcut-au acesta paşă sfat, ca să aducă pre Ma- teiu aga..." In regiunea Caucazului este o provincie întreagă ocupată de poporul numit Abazi (Schiefner). De acolo veniseră la noi şi Abă- zeştii. Această familie s-a aşezat în Moldova nu înainte de jumătatea secolului XVII, anume pe timpul lui Vasilie Lupul, care — zice Miron Costin (Let. I, 283) — „şi-au adus doamnă pre fata unui Mărzac din Ţeara Cerchezască", iar cu dînsa au venit şi o seamă de circazieni: „cerchezi de a lui Vasilie-vodă" (Ibid., 305). v. Arapu. — Cerchez. ABEARE, subst. fem.; terme macedo-roumain pour banquet. „Iraţî la văr-nă abeare? = fost-aţi la vro petrecere?" (M. Iutza, Cruşova). Tot abeare se cheamă masa pe care după nuntă o primeşte mireasa sau „nveasta nao“ de la neamurile ei (Id.). Cuvîntul vine învederat din beare = lat. bibere, cu un a prepoziţional sau numai protetic, atît de des în dialectul macedo-român (v. L4). E foarte remarcabil că şi la vechii romani se făcea după nuntă un prînz, în timpul căruia mireasa căpăta daruri de pe la rude şi care se numea „repotia", de la „potus" = b eutură. v. Pocînzei. — Nuntă. ABEŞ, adv.; en verite, ma foi. Cuvîntul se găseşte deja în Dicţionarul româno-latin, ms. circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. 421), unde e scris Abesh, dar lăsat fără traducere. Pînă astăzi se aude foarte des în partea răsăriteană a Banatului. „Abeş se întrebuinţează în vorbire ca adverb afirmativ. De ex.: abeş că-i zic oamenii prost, că nu-i zic în zădar. De asemenea, unul vorbind ceva, celalalt afirmă vorba, zicînd: abeş!u (Sofr. Liuba, corn. Maidan, lîngă Oraviţa, Banat). Prin urmare, abeş însemnează: „pre lege, pe cinste, pe credinţă", adecă întocmai adver- bul afirmativ albanez: bessl bessâ! şi chiar cu reduplicare: bessâ pâr bessă! (Hahn, II, 106), de la b e s s ă „credinţă". Nici albanezii n-au luat cuvîntul de la români, nici viceversa, căci în dialectul macedo-român, singurul intermediar posibil între ambele aceste naţionalităţi în hazuri de împrumut, abeş lipseşte cu desăvîrşire. Rezultă dară că albanezii şi românii l-au moştenit deopo- trivă, unii în Epir, ceilalţi în Dacia, din substratul ante-roman tracic. Românii adăugîndu-i prepoziţiunea a = a d, bănăţeanul abeş vrea să zică literalmente: „ad fidem". După cum la români cuvîntul s-a păstrat numai în Banat, tot aşa la albanezi nu-1 mai conservă astăzi decît dialectul toschic, nu şi cel gheghic. ABGE. — v. Abiă. ABÎ. — v. Abiă. ABIĂ, adv.; â peine. Disilabic: a-bia, sau trisilabic: a-bi-a. „Abia pot sta pe picioare; abia se mişcă; abia s-a culcat şi a adormit; abia 91 ABIA se poate crede ce spui tu; abia Intrasem la dînsul, cind îl văzui sărind asupră-mi; abia răsărise soarele, cînd plecă la cîmp..." (L.M.). Cuvîntul are două adumbriri de sens fundamentale: abia = ane- voie, cu greu, şi abia = pe dată ce, îndată, chiar în momentul acela. „Şoimuleanul meu, pentru care p-aci — p-aci eram să-mi perd viaţa pînă l-am dobîndit, a îmbătrînit şi el; este un răpciugos; abia îşi tîrîie şi el viaţa de azi pe mîine. Altădată, abia mă arătam înain- tea vrăjmaşului şi, să te ţii, pîrleo! îi sfîrîia călcîiele dinaintea feţei mele...“ (Ispir., Legende, 12). în acest pasagiu, primul abia însemnează „anevoie", al doilea — „pe dată ce". Cu sensul de anevoie: Balada Blăstemul: „Murgu-i mic şi drumu-i greu, Abia duce trupul meu..." Moxa, 1620, p. 383: „perirâ mulţi greci, înpăratul încă abila scâpâ..." Pann, Prov. III, 96: „într-acea zi se tîrîră, După cum şi hotărîră, Cu vai, cu chin şi abia..“ Aci „cu vai" şi „cu chin" figurează ca sinonimi cu abia. Cu sensul de p e dată ce: Zilot, Chron., p. 113: „pică poamele cînd se coc, abia mişcînd pomul la rădăcină..." Cost. Negruzzi, Alergare, 38: „abia începuse a gusta dulceţile unei căsătorii potrivite cu întâiul ei bărbat, şi moartea îl seceră sub zidurile Silistrei..." Uneori nu se poate trage o sigură linie de despărţire între ambele sensuri. Gr. Alexandrescu, Mulţumirea: „Aşa! îmi trimiţi daruri, iubită copiliţă; Abia eşti de o palmă, şi vrei să te slăvesc! De ochii tăi albaştri, de mica ta guriţă, în limba armoniei îţi place să-ţi vorbesc..." Aice abia însemnează ceva mijlociu între „cu greu" şi „pe dată ce". în zicerea „abia aştept", greul consistă în nerăbdare, într-o dorinţă prea vie de a vedea ceva realizîndu-se mai curînd. Dosofteiu, 1673, ps. 40: „Că pizmaşii, ei mi să-mbuneadzâ Ş-a£ue-aşteaptâ în rău să mă vadzâ..." în oricare din cele două sensuri, abia poate să-şi asocieze prepo- ziţiunea d e, fără ca prin aceasta să se atingă cît de puţin înţelesul: „De-abie cresc şi mă fac floare, Abie mă-ncălzesc la soare, Şi pe mine cade-ndată Umbră neagră-ntunecată..." (Alex., Poez. pop.2, 232) ABIA Moxa, 1620, p. 379: „cu mare chin şi meşteşugii de-abia dobândi cetatea...u C. Negruzzi, Aprodul Purice, 96: „D-abea dobele şi surle semnul bătăii vestesc, îndată cu toţi-n oastea ungurilor năvălesc...“ Viata St. Nicolae, din sec. XVII (Cod. ms. miscel., Braşov), p. 154: „toată cetatea plânge şi de-abila te aşteaptă...14 Pentru a exprime un adaus de greutate, abia poate să-şi asocieze două prepoziţiuni: cu de-. Dosofteiu, Synax., decembre 10: „şi cu d e-abiia âlii înduple- cară în sfatulu lor, şi le dzâsâde-Ifiacerâ acolibiţâ, o mică căşcoarâ...44 Mai adesea însă noţiunea superlativă de dificultate se reprezintă prin reduplicarea materială a lui abia: „Se duse să-şi deştepte ucenicul. Acesta dormea mort. îl zgudui, îl scutură, şi abia, abia se deşteptă...“(Ispir., Leg., 370). Tot aşa se reduplică abia pentru noţiunea de „pe dată ce44, cînd voim a arăta o acţiune petrecîndu-se mai repede. Donici, în fabula Peptenul: „Că cum abia-abia de păru-i s-au atins, Copilul de dureri au şi strigat cu plîns: Ce pepten îndrăcit!...“ în Sînta Scriptură, prin abia se traduce totdauna latinul v i x. Aşa, pasagiul din Vulgata (Act. Apost. XXVII, 7—8): „et vix devenissemus contra Gnidum, prohibente nos vento, adnavigavimus Cretae juxta Salmoneum; et vix juxta navigantes, venimus in lo- cum...44, se vede tradus: 1. Codex Voronetzianus, circa 1550 (ms., în Acad. Rom.): „...abia fumu întru Chindu, că nu nă lăsa noi văntulu, de-aci nutămu în Critu şi ceia diîntru Salmonu, abia alesemu margirea; de-aci veînrimu în locul cela...44 2. Noul Testament Silvestru, 1648: „şi abila sosim lăîngâ Cnida, nelăsăndu pre noi vântul, vănslăm în Crit lăîngâ Salmonu; şi abila trecăndu pre lângă ia, venimu la unu loc...44 3. Biblia Şerban-vodâ, 1688: „şi abila sosind spre Senidosu, nelă- sându pre noi vântul, am trecutu pre lângă Crit despre Salmoni; şi abila abătându-ne de la ia, venit-am la un locu oarecarele...44 în latinul vix se găsesc ambele adumbriri de sens fundamen- tale ale lui abia. Sensul de „cu greu44: „v i x me contineo, quin involem in capillum...44 (Ter.) = „abia mă stăpînesc ca să nu te înhaţ de chică44; sensul de „pe dată ce44: „v i x agmen novissimum extra munitiones proeesserafc,-quiH» Galii cohortati inter se...44 (Caes.) = „abia a treia ceată ieşise din tabără, cînd iată galii sfătuindu-se...“ De asemenea şi reduplicarea materială „vix v i x q u e“ (P. Albinov.)= abia-abia, deşi latina preferă aci reduplicarea logică: „vix et aegre44 sau „vix aegreque44, care se apropie mai mult de românul: cu chin şi abia. Din v i x cu prepoziţionalul a d, deja în latina rustică se for- mase abis, pe care vechea spanioală îl conservă aproape intact, în Poema del Cid, din secolul XII, v. 589-91: 93 9 — Etymologicuin Magnum Romaniae ABIA „Falido ha â Mio Cid el pan e la cebada. Las otras a b e s lieba, una tienda ha dexada. De guisa va Mio Cid...“ Poetul zice aci că Cid, rămas fără proviziuni, a fost silit a părăsi un cort şi plecă înainte, abia ducînd cu sine celelalte lucruri. în poeziile lui Gonzalo de Berceo, de pe la jumătatea secolului XIII, acelaşi cuvînt ne întîmpină sub forma a v e s. Pentru reduplicatul abia-abia, spaniolii zic pînă astăzi mal-a v e s sau mal-a v e z, deşi pe simplul a v e s l-au înlocuit de mult prin „a p e n a s“. Deja Diez (Etymol. Wtb. II, 98) a observat că de vechiul spaniol a b e s nu se poate înstrăina reto-romanul ves = abia, ambele ve- nind din lat. a d-v i x. La reto-romani „a merge abiau se zice „ir ves“; „a lucra abiau — „far v e s“ (Carisch). La noi forma organică abi = lat. ad-vix au păstrat-o pînă astăzi mehedinţenii (cfr. Burlă, Stud. filoL, 87). Din abi prin diftongirea vocalei scurte tonice s-a făcut abia, întocmai ca din a ş i = lat. sic — asia; de aci apoi o formă scăzută abie paralelă lui a ş e, în ambele cazuri prin acomodaţiune între i şi a; în fine, monosilaba diftongită finală -ia s-a dezvoltat mai departe în disilabicul -iia: abilă = abiă. v. 5A. — Aşa. — Aşi. — 1I. Sub raportul consonantic, abiă a trecut după localităţi în: aghlâ sau aghie, abghîe şi chiar abge. în Transilvania: „La noi se zice: el vorghi ghine; ea înălghi pînza; aghie am sosit de a munte; bunghî, porunghi...“ (învăţătorii Floca, Radu şi Dobre, Sibii, corn. Şina). în Muntenia: „...bati-l-ar mama lu Dumnezeu de Grecu dracului! de gras ce-i, aghia se cîrnieşte...“ (T. Theodorescu, Ialomiţa, corn. Lupşeanu). Aproape în toată Moldova se zice aghie, în unele locuri abghîe prin fuziunea ambelor forme abie + aghie (cfr. Cuv. d> bâtr. II, 218-19), şi apoi de aci prin asibilare abge, de ex. în comunele Şaru-Dornei şi Broştenii din districtul Suceava, unde se rosteşte: bgini = bine, corbgi = corbii, albgină = albină, abge = abie... Tot aşa vorbesc şi ardelenii în regiunea Năsăudului: „în doo săp- tămîni de-abge m-am făcut sănătos; Mniculai de-abge mere de slab; oaia cea niagră abge o scăpat din apă...“ (A. Pop, Transilv., Valea Someşului, comuna Sîn-Giorgiu). Din prototipul abi, conservat în Mehedinţi, s-a format la români nu numai prin diftongire abiă „â peine“, dar totodată şi abia „a peu preş, presque“ prin acăţarea emfaticului a (v. 5A). Termenul se între- buinţează pînă astăzi în Banat, alături cu abiă şi fără a se confunda cu acesta, deşi ambele cuvinte se aseamănă atît de mult, fie prin son, fie prin sens. Accentul e totdauna pe i, şi finalul a rămîne invariabil, ca şi-n deminutivul abiuţa, cu sufixul -uţă adaos cătră o tulpină cu ie, ca în Mărie — Mariuţă, fringhie — frînghiuţâ, cutie — cutiuţă şi altele, pe cînd la o tulpină cu -id sau -a se acaţă sufixul -Iută, niciodată 94 -uţă: abieluţâ, abaluţâ etc. . ABIRUIRE „Abiuţa şi abia, cu tonul pe Z, însemnează «de tot puţin», de ex.: apa e abiuţa sau abia, adecă abia călduţă44 (S. Liuba, Banat, com. Maidan). Din abi s-a format abia prin emfaticul a, întocmai ca din aci— aci a. Genealogia cuvîntului se rezumă dară în următorul chip: lat. clas. ad -1-_yir — lat. rust. abis spân abia abii&-------abia i abge în macedo-româna, abia s-a perdut, fiind înlocuit prin neogrecul (3>Za şi prin albanezul rne-zie. v. Abieluşa. — Abieluţa. ABÎA, adv. — v. Abia. ABIELUŞA, adv.; diminutif d’abiâ. „...e ca văzu orbeţului, cînd zărieşte d-abieluşa, ca prin sită or ca pîn ciur...44 (Jipescu, Opincaru, 50). Format prin sufixul -uşă, care totdauna îşi asociază pe -Z- cînd se acaţă la o tulpină cu finalul tonic â. Tot aşa prin sufixul -uţă s-a format deminutivul abieluţa = abiâ-l- u ţ a, întrebuinţat cu acelaşi sens. ABiELţiţA,. adv, — v* Abieluşa. ABIRUIRE, subst. fem.; victoire. Intr-un text circa 1600 (Cuv. d. bâtr. II, 81): „şi căzu întru ce nu ştiia, unde ţi-i mortia acolo, unde ţi-i abiruirea...“, faţă cu paleoslavicul pobeda „victoria44. Substantiv format într-un mod anormal din infinitivul întreg luat împreună cu prepoziţiunea infinitivală a: a-biruirea. v. 10 A. — Bir. — Biruiesc. 95 9* ABO ABITÎR, adv.; excellemment, brillamment, tres-bien. Cuyînt între- buinţat aproape exclusivamente în Muntenia. D. Şaineanu (Tocii. Rev. IV, 651) citează următoarele trei pasage din basme muntene: „...petre de berliant, care lumina năuntrul casei mai abitir ca sute de luminări1' (Calendarul basmelor, 1875, p. 55); „... o coroană care lumina mai abitir ca cele mai scumpe petre" (Cal. basm., 1875, p. 5); „... o lumină ce strălucea mai abitir ca un soare" (Cal. basm., 1881, p. 20). De aci d. Şaineanu conchide că abitir derivă din comparativul persian abeter „plus clair, plus transparent". Dacă abitir ar avea în adevăr înţelesul fundamental de „strălucit" şi mai ales de „peatră scumpă", atunci s-ar identifica cu o altă vorbă orientală, cunoscută deja vechilor romani şi chiar introdusă tocmai în mitologia latină. Abidir, cu forme colaterale Abaddir, Abadir, Abaddier, pe lîngă cari putea să fi fost în latina rustică şi forma Abatir sau Abitir, este „lapis aerius", patauXos, Meteorstein, peatră cării romanii îi atribuiau o putere divină de a birui pe vrăjmaşi (Plin., Hist. Nat. XXXVII, 135). Cfr. Wolfflin, Arch. f. lat. Lexikographie, t. I (1884), p. 435, unde citează din Mythogr. Vat. I, 104, extr. (B): „gemmam quam Abidir vocant", adecă: „peatră scumpă numită abidiru. Deasa întrebuinţare a lui abitir în basme pare a mai întări provenin- ţa-i mitologică, deşi nu totdauna el însemnează strălucire materială, ci încă adesea noţiunea generală de ceva fruntaş sau ales. în basmul despre Omul-de-flori, din Dîmboviţa: „Băiatul care pînă aci plînsese de udase pămîntul şi slăbise de rămăsese scîndură, s-a văzut acum în braţele unui om, care-1 ţinea mai abitir ca tată-său chiar..." (S. Stănescu, corn. Bilciureştii). I. Dumitrescu, Zmărăndiţa, vodevil în 2 acte (Buc., 1855), p. 26: „E drăgăstoasă fata pîndarului mai abitir decît toate fetele..." Balada Mizilic-crai: „Atunci Mizilic-crai în casă că mi-şi întră Şi din gură cuvînta: —■ Ce e groaza lupului, Mai abitir a împăratului..." (Ţara-nouă, 1887, p. 252) Trecerea substantivului abitir „pierre precieuse" în adverb cu sensul de „excellement" ar fi pe deplin de aceeaşi natură ca trecerea substan- tivului abanos „bois dur" în adverb cu sensul de „perpetuellement". Sub raportul categoriei gramaticale, nu este nici o deosebire între: „Ion se ţine mai abanos decît Barbu" şi: „BarbirsetinemaiTrfrrttrd^cît ltm". v. Abanos. — Fedeleş. — Cobză. — Cuc... ABO! interj. în Dicţionarul latino-român bănăţean, circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. 421): „Abo. Admirantis particula". Este un simplu variant al interjecţiunii: a-bal despre care s-a vorbit la locul său. Raportul între abo! şi a-ba! este acelaşi ca între interjecţiunile aha ! şi 96 a h o ! — v. A-ba! ABRAŞ A-BOALĂ. — v. A-nevoie. ABOARE, subst. fem.; souffle du vent. Mai des se zice boare: „bate boare“ (Lex. Bud.). Sinonim cu adiarc. Intr-o uraţie de nuntă sau „conocărie“ din Moldova: „Ş-am venit cu potcoave de-argint Să scoatem floricica din pămint, S-o scoatem din rădăcină S-o răsădim la-mpăratu-n grădină. Ca acolo să rodească, Locul să-i priască, Să nu se veştezască; Ş-aşa plecarăm Şi venirăm Pe stelele cerului, Pe aboarea vîntului, Pe faţa pămîntului...“ (N. Balănescu, Suceava, com. Păşcani-Stolniceni) v. Abur. — A burez. — Boare. ABOR. — v. Abur. ABORE. — v. Abur. ABRAŞ, {-&), adj.; cheval arzel, fig. malheureux, malencontreux, de mauvais augure. Se zice şi iabraş. Aşa se cheamă calul cu o pată albă sub coadă; cîteodată şi cal pătat pe la ochi. Precum în limbile neolatine din Occidinte cuvîntul corespunzător e de proveninţă arabă: franc, arzel, ital. argilio, spân. şi port. argel, din arabul argel (Devie), tot aşa arab e şi românul abraş: arabeşte ebreş, ebraş, abraş „bariole, bigarre, cheval nuance de taches blanches“ (Şaineanu, în Tocii. Rev. IV, 652). E de crezut că această vorbă, foarte răspîndită în dialectul daco-român şi necunoscută în macedo-româna, nu ne-a venit prin intermediul relati- vamente modern al turcilor, ci în veacul de mijloc prin cumani. Oricum însă, de la turci d-a dreptul par a o fi primit serbii, bulgarii şi albanezii (Cihac, II, 541), la cari ea poate să fie mai nouă decît la români, căci acolo nu s-a diferenţiat ca la noi în mai multe sensuri, ba chiar în două forme, şi nu s-a împleticit cu vechi credinţe naţionale. „Calul se cheamă abraşcînd are o pată albă sub coădă^(EVErăîIă, Iaşi, com. Galata; N. Ionescu, Covurlui, com. Măcişeni; I. Bondescu, Suceava, com. Giurgeştii etc.). „Cind calul are vrun semn bălan la buză, se zice buzat sau strănut; cînd fruntea şi ochii sînt cărăraţi, se zice cal iabraş...“ (N. Coman, Buzău, com. Macsenu). „... iabraş cal deo^hiat; ex,; amîndouă iepele sîjţţ abraşe* (L, M.). ‘ ..... ' ■ 07 ABRUD Pontbriant: „iabraş, tachete de blanc (sub coada cailor); fig. ensor- cele“. Cînd românul zice că „catîrii sînt abraşi“ (L.M.), el n-are în vedere ibridismul lor, ci credinţa poporană că ei sînt de piază-rea. Prin noţiune de nenorocos, abraş a trecut şi la om. Cu acest sens ne întimpină adesea la Alexandri. „Hojma unii scriu, răcnesc Să nu fie boieresc Şi pămîntul să se-nparte. Tot mojicul s-aibă parte! Numai noi să fim abraşi: Liude printre calaraşi...“ (Alex., Sandu Napoilâ) Românul însă aplică mai cu preferinţă acest epitet la oameni roşcaţi. „Poporul crede că oamenii cu părul roşu sînt pociţi; dacă, mergînd cu o treabă, întimpină în drum vrun om roş, n-o să izbutească în cele dorite; le mai zice că sînt abraşi.. “ (V. Mircea, Iaşi, com. Copou). „De oameni cu părul roşu să te fereşti că sînt oameni abraşi...11 (Preut V. Mironescu, Neamţ, c. Vînătorii). E necontestabil că vorba abraş e arabă; nu arabă însă, ci curat latină este asociaţiunea între „pată albă sub coada calului“ şi între noţiunea de „nenorocosu; astfel că românii n-au făcut decît a îmbrăca într-o haină orientală o veche idee romanică, pentru care mai-nainte avuseseră, negreşit, un alt cuvînt. La francezi: „Ies cavaliers superstitieux ne montent jamais de chevaux arzels un jour de combat; ils Ies croient infortune s“ (Rolland, Faune popul. IV, 162). La italiani, într-un text din 1562: „Chi saprâ mai trovar la cagione perche il caval balzano del pie destro di dietro, che con proprio voca- bulo chiamiamo arzeglio, sia d i s a s t r o s o ? “ (ap. Bohmer, Roman. Stud. I, 277). La spanioli, ceva şi mai mult: vorba a r g e 1 însemnează în acelaşi timp „cheval balzan“ şi calitatea de „etre i n f o r t u n e“, întocmai ca la noi abraş. v. Bâlţat. — Breaz. — Cârârat. — Ciacâr. — Dereş. — Peag. — Turcat... ABRtfD, n. pr. loc. ; nom d’un bourg tres historique en Transylvanie. Orăşelul Abrud, aşezat lingă rîul Ampoiu, în munţii Apuseni ai Ardea- lului, este punctul de căpetenie al Anelor de aur.de acojqîsj)e care de aceea ungurii îl numeau în latina lor, oficială: Aurar ia m a g n a, nemţeşte „Gross-schlatten“. împreună cu localităţile învecinate: Bu- ciumeni, Cărpeniş, Roşia şi altele, distinse prin pozitiuni strategice şi prin bărbăţia locuitorilor, Abrud a jucat un rol însemnat în măi toate mişcările revoluţionare din Transilvania, mai ales sub Horia şi Cloşca la 1784, sub Iancu şi Balint la 1848. întreaga regiune de-mpregiur poartă la popor numele colectiv de „Munţii Abrudului11, iar locuitorii ?ş se fălesc de a fi moţi (v. N. Densuşianu, Horia; Pap iu, Dacia Superioară), ABRUDEAN într-o doină de lingă Sibii: „Peste-Abrud, peste Aiud, Dalelei ce drum bătut !“ (Tompiliu, Sibiu, 24) Vărsările de sînge, întîmplate în diferite timpuri la Abrud între unguri şi români, a dat naştere în Ardeal la o locuţiune proverbială: „sănătate de la Abrud = moarte“. Basmul Busuioc şi Măgheran, de peste Carpaţi (Familia din Pesta, 1883, p. 174): „A venit acum şi rîndul leului. Dacă nici lui nu i s-a sfeti să poată aduce paloşul, apoi sănătate de la Abrud !...u Abrud avusese un fel de poet al său, de la care există o broşură, tipărită cu ortografia ungurească, fără indicaţiunea locului, sub titlul: „Versu Kotrancl in sztihurî âlketuit de Petru F u r du i delâ Abrudfalva Ik Annul 1818 18 zile December“. Abrudenii amestecă în vorbire cuvinte şi chiar fraze ungureşti. Iată un pasagiu din Furdui (pag. 4), transcris cu ortografia ordinară: „Care casă n-au avut, Curte cu poartă au făcut, Şi coriihă, şi grajd de boi, Şi-i mai fălos decît noi; Care nici nu cuteza în crîşmă a se băga, Du-te-n crîşmă unde-s ei, Că-s după masă temei, Şi cere vin ungureşte, Şi cîntă şi duhăneşte: Ado vin Că banii vin! Ordog atta Bani[i]-s gata...“ La 1786 s-au descoperit la Roşia (Verespatak) lîngă Abrud preţi- oase table cerate romane, scrise între anii 140—160 după Crist, adecă nu mult după colonizarea Daciei, şi din cari rezultă că această localitate se numea atunci A 1 b u r n u s. Deja Massmann (Libellus aurarius, 114) observă că între Abrud şiAlburnus este o prea mare asemă- nare, admiţîndu-se o formă intermediară A 1 b r u d; dar pe de altă parte, el atrage in acelaşi timp atenţiunea asupra numelui oraşului tracic din Mesia A b r u t u m, unde se bătuse împăratul Deciu contra goţilor. Cu alte cuvinte, Abrud, ar putea să fie numele dacic al locali- tăţii, pe care colonii romani prin asonanţă au numit-o apoi Albur- n u s. Noi vom adăuga cătră aceasta că în Tracia exista oraşul ’AppoXepa, adecă prin obicinuita confuziune paleografică greacă A = A: Abru- deva sau Abru&ava, (Du Mont, Inscript. de la Thrace, p. 76), de unde Abrud, fără mai nici o modificare fonetică. Ar urma de aci că numele roman oficial Alburnus s-a uitat, dar numele dacic poporan Abrudava s-a conservat pînă astăzi. ABRUDEAN (-Ă), adj. şi subst.; habitant d’Abrud; appartenant â Abrud. Prin abrudean se înţelege numai cineva sau ceva din Abrud 99 ABUA în sensul restrîns al cuvîntului. Pentru locuitorii din munţii Abrudului în genere, de la Roşia, Cărpeniş, Buciumeni etc., se întrebuinţează mai mult numele de moţi. v. Abrud. — 2Moţ. ABRUDEANCA. — v. 2Ardeleneasca. ABUA s. BUA. sorte de dodo, rejrain de certaines berceuses. Se zice în loc de n a n i—n ani, care este pentru cîntecele româneşti de leagăn termenul cel mai obicinuit, răspîndit de asemenea la toate popoarele neolatine şi la neogreci, pe cînd la slavi şi la germani îi corespunde „lulli44. Pe lîngă aceste două expresiuni tipice, mai există însă altele de o circulaţiune mai restrînsă, precum este „dodo44 la francezi şi-n parte la germani, „eia popeia44 la germani, „baiu44 la ruşi etc., iar printre acestea şi abua sau bua la românii din Austro-Ungaria. In Satmar: „Abua-te cu mama Că mama te-a legăna; Cucă-te tu pititel Şi te scoală plugărel; Cucă-te şi te-abuă Şi te scoală mîni la zuă!...“ (c. Şomcuta-Mare) In acest variant abua figurează ca şi cînd ar fi un verb: „a se abua =a adormi44, întocmai după cum din „nani44 italienii au făcut „nannare44 şi „ninnare44, iar neogrecii „vavapCW4. Forma mai întrebuinţată este âna, fără accepţiune verbală. Iată trei varianturi din Ardeal: „Bua, bua, bua, Puiu mamii, Drag frumos, Creşti luminos Şi să fii prea norocos, Să trăieşti nepăcătos; Pentru tine mă năcăjesc Şi în lume mă amăresc, Să te cresc, Să te măresc!“ (Cohalm) „Bua, bua, bua, Puişor ş-al meu drăguţ, Ficior fă-te mare mărişor Ca să-mi fii de ajutor, Şi să-mi iei boul de corn Şi la-ntors şi la ogor; Pentru tine mă căsnesc Ca să te cresc, *00 Să te măresc; A-BUBĂ Haide luică De mi-1 culcă, Şi tu cioară De mi-1 scoală, Şi tu peşte De mi-1 creşte, Şi tu raţă De-l răsfaţă, Şi tu ţarcă De-l îmbracă, Numai mare să se facă, Să crească, Să-mbătrînească, Pe lume să vecuiască!...“ (Tot de acolo) „jBua, bua, cu mama, Că mama te-a legăna Şi frumos ţi-a descînta: Bua, bua, puiul mamei, Dragul mamei frumuşel, Pînă-i creşte măricel!../4 (Gazeta Transilvaniei, 1891, nr. 32) Iată şi un variant din Banat: „Bua, bua, Ionaş, Dragul mamei copilaş! Taci şi dormi încetişor, Sufletul meu puişor; Pînă ziua te-a trezi, Mama bună te-a păzi, Pe-al ei pept te-i odihni! Bua, bua, păunaş, Scumpul mamei îngeraş!../4 (Familia din Pesta, 1875, p. 74) Albaneşte, după dialectul gheghic, hui însemnează „dormi44 (Hahn, Alb. Stud., Wtb., 16) v. Liuli. — Nani. Ă-BUBĂ, subst. fem. sing.; maladie cancereuse, specialement pustule maligne. Se accentează şi a şi u. Dr. Polysu (Wrtb., ed. Bariţ, p. 2) traduce acest cuvînt nemţeşte prin Karbunkel cînd e vorba de a-bubâ în genere ; iar cînd este numai „în gură44, prin M u n d f â u le . In cazul al doilea, vorba se întrebuinţează mai mult în oraşe, foarte rar pe la ţară. în cazul dentîi, e aceeaşi boală care în Moldova se cheamă mai adesea buba-trînjilor şi pe care a descris-o pe larg Dr. G. Vernav (Physiographia Moldaviae, Budae, 1836, p. 62), adăugind că ea este proprie anume poporului de jos: „morbus est quem solummodo plebi proprium novi44. Numele românesc cel mai vechi al acestei boale, cunoscut deja în latina rustică, este bubă-neagră (L.M., I, 261). 404 A-BUNĂ Sub termenul tecnic de „pustule maligne" medicina înţelege o boală care se naşte la om anume prin contact direct sau indirect cu vitele atinse de dalac, cu pieile lor sau cu lîna, ba chiar prin pişcătura muşte- lor cari supseră din sîngele unor asemeni vite (Littre-Robin, v. pustule). Prin urmare, este ceva curat ţărănesc şi mai ales ciobănesc, însă teri- bil: după ce s-a arătat buba, omul moare peste o săptămînă. De aci groaza românului, care de frică se sfieste măcar a caracteriza această boală printr-un epitet, ci-i zice numai: aceea. Intr-un descîntec din Banat se înşiră: „Bubă blîndă, Bubă ră, Bubă galbănă, Bubă neagră, Bubă vînătă, Bubă românească, Bubă nemţască, Bubă ungurească, Bubă porcească, Bubă căiască, Bubă văcească, Bubă oiască, Bubă sălbatecă, Bubă de nou ă-z e c i şi nouă de feluri... (S. Liuba, com. Maidan) La un alt capăt al pămîntului românesc, în Moldova, descîntecul sună: „... buba cu săgetătură, buba cu pocitură, buba cu-ntîlnitură, bubă albă, bubă neagră, bubă vînătă, bubă cu nouăzeci şinouă de junghiuri, bubă armenească, bubă jidovască, bubă ţigănească, bubă românească"... (Ap. Tocii Rev. II, 383). Ei bine, din acele bube o sută fără una, specificate după fantazia poporană prin culori, prin vietăţi şi prin neamuri, una le întrece pe toate: i se zice adesea b u b ă - r e a, ca şi cînd celelalte ar fi bune în alăturare cu ea; cei mai mulţi însă abia o indică cu fiori fără a-i da vreun epitet: a -bubă, adecă acea-bubă, buba ştiută de toţi, buba xoct^oxv)v. Asemenea teroare românul o resimte numai doară dena- intea epilepsiei, pe care de aceea o şi numeşte în acelaşi fel: a - b o a 1 ă sau a - n e v o i e . ' * V.M. — 2A-nevoie. — Bubă. — Bubâ-neagrâ. — Dalac. A-BtJNĂ (DE-), adv.; â bon presage. Cînd zicem: nu-ţi e folositor, afir- măm; zicînd însă: nu-ţi e a-bunâ, exprimăm o părere, o presupunere, o bănuială, dar fondul este acelaşi. 1 - Substantivul latin bonum, prin pluralul său bona, a trecut la români din neutru în feminin: b u n ă , fără a se confunda cu adjectivul pro- priu: bună „bonne" sau cu adjectivul substantivat : bună „grand’mere‘% Peste Carpaţi se zice adesea: „a face ceva c u buna", în înţeles de: „placidis mediis" (Lex. Bud.). Pasagiul din Sallustiu (Cat. IX): „jus bonum que apud eos non legibus magis quam natura valebat" s-ar putea traduce româneşte: „ei trăiau 4repl şi ou buna, nu de frica 10£ legilor, ci din fire". ? ABUR In unire cu prepoziţiunea de prevestire a, acest bună devine adverb cu sensul de: „animus praesagit b o n a“, iar după negaţiune: „animus praesagit mala",-ea într-un vers din Staţiu. întrebuinţarea negativă e cea mai deasă. ,*... nu e a-bunâ copilului că tot plînge; nu-ţi e a-bunâ că te scoli noaptea şi nu dai pace altora să doarmă; atîta rîs să dea Dumnezeu să vă fie a-bunâu (L.M. I, 236). „...yhisai as-noapte un pustiu dă yhis urît — scuipaţi-vă-n sîn şi hie dăparte d-ăst loc! Dîn asta, nu mi-e a-bunâ. Teamă mi-e că m-oi prăpădi../1 (Jipescu, Prahova, Vălenii-de-Munte). Din toate cuvintele cu prepoziţiunea de prevestire a, precum: a bine, a rău, a moarte, a secetă etc., a-bunâ este singurul care-şi mai aso- ciază uneori într-un mod arbitrar pe d e , căci, din cauza prea rarei întrebuinţări a substantivului separat bună, natura prepoziţională a lui a în a-bunâ nu se mai simte, fiind tractat întocmai ca a în abia = = de-abia, încît foarte corect s-ar putea scrie într-una: abună. „Aspru cu românu tău şi blînd cu lepra! Bine-ţi sade! De ţi-ar hi d-abunâ numa... (Jip., Vălenii-de-Munte). „Bucuria ce avea nu era d-abună = nu-i prevestea sfîrşit favorabil44. („Costinescu, Vocab., 7). v. 1ZA. — 2Bunâ. 1ÂBUE (plur. aburi), subst. mase.; vapeur. Se pronunţă de asemenea abor, apoi abure şi abore; articulat însă poporul zice numai aborul sau aburul, niciodată aburele sau aborele. „... aburi ies din apa ce începe a da în fiert; căldura soarelui scoate aburi din lacuri, rîuri, mare: ceaţa şi negura nu sînt decît deşi aburi; nuorii încă se formează din aburii scoşi prin căldura soarelui din apele pămîntului; ploaia şi rouă se nasc tot din aburii scoşi din sinul pămîn- tului, cari răciţi se fac iarăşi apă; prin căldură mare nu numai apa, ci şi cele mai solide corpuri, cum metalele de exemplu, se pot preface în abur 44 (L.M.). In enumeraţiunea de mai sus lipseşte aburul vinului : „... şi apoi cînd aburii vinului şi ochii crîşmăresei au produs efec- tul lor, încep horele, rîsurile, tropotele...44 (C. Negruzzi, Scrisoarea XXVIII). Mai lipseşte aburul calului: „... calul era numai spumă; muşchii i se întinseseră ca coarda unui arc, şi aburi groşi ieşeau din el...44 (Id., Alergare, 39). Apoi răsuflarea se cheamă de asemenea abur (Polysu). Dosofteiu, 1673, ps. 134: „Gură au şi nu pot să grăiască, Cu ochi sînt şi nu pot să zărească, Urechi au şi nu pot să audzâ, Nice aburi nu le iaste-n budzâ...44, acolo unde la Silvestru, 1651: „nici iaste răsuflare în rostul lor44 = Coresi, 1577: „nece iaste s u f 1 e t în rostulu loru = Arsenie de la Bisericani, circa 1650 (msM în Acad. Rom.): ,,nice iaste suflare întru gurile lor“. ABUR In medicină, prin abur se înţeleg mai în specie gazurile scoase prin evaporaţiune. Aşa: baie de abur. Intr-un tractat medical din secolul trecut (ms., Arh. Stat.): „udă un burete în apă şi în untdelemn adeseori şi încălzeşte cu el pe deasupra partea cea cu poroi, încă şi oblojind şi cu făină de orz sau cu tărîţe sau cu smochine sau cu nalbă, să-l aşezi încă în abur făcut de ierburi moicioase: de nalbă, de muşeţel, de sămînţă de in...“ La săteni însă, chiar în medicină abur exprimă mai mult noţiunea de s u f 1 a r e . Astfel, poporul crezînd că un copil se poate vindeca de deochi, dacă tata sau muma îi va sufla peste cap, într-un descîntec din Transilvania ne întimpină: „Fugi deochi fierbinte, Că te-ajung aborii de părinte...“ (R. Simu, Sibiu, com. Orlat) Alături cu fum, cu pulberea şi cu cenuşa, aburul este unul din sim- bolurile nestatorniciei lucrurilor. Ioan din Vinţ, 1689, f. 111: „Cale scurta iaste pre care alergămu. Fumu iaste viîaţa acasta, aburu şi ţărănâ şi cenuşe. Intru puţin să arata şi în degrabă piiare...ct De aci, făcînd o deosebire între principiul vital la om şi la celelalte vietăţi, poporul român recunoaşte omului suflet propriu-zis, pe care-1 crede nemuritor, pe cînd fiarelor şi dobitoacelor le acordă numai o suflare trecătoare, numită uneori bleasc = „scînteie“, maitot- dauna însă abur. In toate provinciile Daciei lui Traian, abur însemnează „âme des animaux“, iar cînd animalul încetează de a trăi, rareori i se zice că „a murit“, ci mai ales: a pierit, afară de mai multe alte expresiuni ca: „a crăpat“, „a cicnit“, „a ieşit“ etc., prin cari se stabileşte şi mai bine credinţa poporană despre deosebirea între cele două principii vitale. „A murit un om; a pierit un bou; a ieşit o oaie“ (C. Liciu, Iaşi, comuna Cotnarii). „Poporul zice despre dobitoc că nu are suflet, ci numai abure, care piere o dată cu dobitocul, iar sufletul omului este neperitoriu, şi deaca se desparte de trup se duce la D-zeu pentru ca să-şi ia răsplată“ (Preut D. Popoviciu, Banat, com. Tincova). „Despre omul ce jure strîmb, poporul zice că acela n-are suflet ca oamenii, ci numai abor ca cînii“ (A. Bunea, Transilv., com. Vaidarecea). „Despre un om foarte slab, se zice: ăsta-i numai cald; sau: numai cît are suflet în oase; iar despre un om rău: ăsta are numai abur ca cînii“ (T. Crişianu, Transilv., com. Cugieru). Tot aşa se vorbeşte pretutindeni în România. La munteni: „Şi de cum se apropie de ea, Murga se trase înapoi spăimîntată d-aşa mîndreţe, c-o fi avînd dobitocul abur în loc de suflet, dar văzul e tot văz...“ (De la Vrancea, Sultănica, 246). în Moldova, deja la Cantemir, în Divanul lumii (A.I.R. II, 128): „aburul dobitocului, muritor şi în nemică întorcător...“ După credinţa poporului român — ceva cam darvinist — o fiinţă 404 intermediară între om şi dobitoc este strigoiul, adecă omul naş- ABUR cut cu coadă, care tocmai de aceea n-are suflet, ci numai un fel de abur, persistînd însă şi după moarte. „Strigoii şi strigoaiele sînt un soi de oameni carii au coadă; şi după ce mor, ies din mormînt în chip de abur...u (C. Rosescu, Neamţ., corn. Bistricioara). La români Intre suflet şi abur este acelaşi raport psicologic ca la vechii romani între animus şi anima, ambele avînd de aseme- nea înţelesul fundamental de „vînt“: av£(io<;. Omul singur avea „animum44, celelalte fiinţe, toate, „animam44: „... Indulsit communis conditor illis Tantum a n i m a s , nobis a n i m u m quoque...a (Juven., XV, 148) Numai „animuscc era nemuritor: „nihil est nisi mortale et caducum praeter animosa (Cic., DeRep. II, 12). Apoi,,animus44, fiind sinonim cu „sollertia44, cu „voluntas“, cu „consilium44, prin el domnea omul asupra naturei. Tot aşa zice românul: „Dobitocul este fricos şi supus omului fiindcă n-are suflet, ci numai abur..“ (D. Resmiriţă, Neamţ, corn. Vînătorii) = „a n i m a m tantum, non a n i m u m“. Pe lingă abur cu sensul de „suflareu, mai este forma aboare, ambele întrebuinţîndu-se deopotrivă în privinţa vîntului. Aşa, în acelaşi cîntec de nuntă se aude în unele locuri: „Ş-aşa plecarăm Şi venirăm Pe stelele cerului, Pe aboarea vîntului...44 (N. Busuioc, Suceava, corn. Păşcani-Stolniceni) iar în altele: „îndată pornirăm Şi venirăm Pe faţa pămîntului, Pe aburii vîntului...44 (G. Constantiniu, Neamţ, corn. Doamna) sau: „Pe razele soarelui, Pe aburul vîntului...44 (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 177) Să se observe că latinul „vapor44 n-are niciodată sensul de suflu, atît de esenţial în românul abur şi pe care lătineşte noi îl putem traduce numai doară prin spiritus, sau chiar prin anima, de ex. în: „animae- veniorum44. A trage dară pe abur din ,Mvaporu1 cu perderea ini- ţialului a- şi cu trecerea lui p între vocale, în &, este nu numai contra foneticei române, dar încă ceva pe care nu scuză nici măcar o deplină corespundinţă de sensuri. Cu „vapor44, în care predomneşte noţiunea de c ă 1 d u r ă , de ex.: aestivus vapor, dissiliunt vapore saxa, vapor amorque torret etc., e înrudit al nostru văpaie, dar abur — nu. între ambele cuvinte nici măcar o depărtată fiiiaţiune ario-europee nu există, deorăce vapor, arhaic vapos, derivă dintr-un prototip cvapos = litv. kvâpas, din aceeaşi rădăcină cu grecul xot7rv6<;. 105 ABUR Dar a pretinde, pe de altă parte, că românii au împrumutat pe abur de la albanezi, fiindcă aceştiia au pe „a^aZ44, iarăşi nu este corect. Miklosich (Alban. Forsch. II, 69), după ce pune alături: „lat. vapor, alb. avui, rom. abureu, are bunul-simţ de a adăuga că nu e sigur de înru- direa lor: „die Zusammengehorigkeit dieser Worter ist nicht sicher44 (cfr. Diefenbach^Volkerkunde I, 243). E cu atît mai regretabil, cînd alţii le identifică fără nici o rezervă. Mai întîi, latinul vapor trebui lăsat cu totul la o parte, cercetîndu-se apoi numai legătura între abur şi albanezul avui, cari slnt în adevăr de aceeaşi origine primitivă, însă fără a se fi putut naşte unul din altul. Albaneşte avui, rostit şi âvâl, însemnează „vapeur, exhalaison44 (Dozon), uneori „fumee44 (Camarda), niciodată „souffle44. Cată să fi avut totuşi odată sensul fundamental de s u f 1 u, fiindcă derivă din aceeaşi rădăcină ario-europee: av, din care este grecul a“ „legătură de fîn“ (De Lagarde, Gesamm. Abhandlungen, 280), în care sufixul -ac s-a păstrat intact şi pe care au moştenit-o ro- 115 AC- mânii în cuvîntul măîdac „petit tas de foin“ (Cihac, II, 672). In maiori- tatea cazurilor, sufixul -ac pare a se fi acăţat în dialectele tracice la tulpine nominale cu finalul t sau d. In „măld-ac“ = jxavSaxrjţ se învederează pe deplin caracterul deminutival al sufixului -ac la traci, pe cînd în latina literară acest caracter se perduse aproape cu desăvîrşire, după cum ne întimpină prea puţin şi-n cuvintele slavice, grece şi turce, introduse in limba română. Ori de unde ar veni, de la daci sau din latina rustică, e foarte interesantă întrebuinţarea curat deminutivală a sufixului -ac de cătră ţăranii noştri într-o mulţime de vorbe plăsmuite de dînşii şi pe cari nu le cunoaşte sau le nesocoteşte graiul cărturarilor. Iată, de exemplu, cum vorbeşte un sătean din Prahova: „Dacă uscăţiva, puţinica şibudulaca mea vorbire cu ande hinu mîeu Moţăilă n-or hi-n plăcu multor duhuri mari..." (Jipeseu, Vălenii-de-Munte). „Cînd eşti mic, s c u n d a c, văzut-ai că te hărtăpălesc toti?“ (Id.). „... îndrăzneala tinerilor, mintea pururea c r u d a c ă a feţilor..." (M.) In balada Cucul şi turturica (Alex., Poez. pop.2, 8): „Ba, cucuie, ba, Nu te-oi asculta, Porumbacule, Frumuşelule, Pestrişorule, Drăguşorule...", unde deminutivalul -ac corespunde deminutivalilor -el = lat. -ellus şi -ior = lat. -Mus. Sufixul român -ac ne-nfăţişează sub raportul formei următoarele: 1. Tinde a scădea consonantic la -ag, de ex. desag sau desagă = gr. Scaă a ţinea moşiia, partea Ursului cu tot vinitul, pănă-i va întoarce Ursul banii, de adia îş va lua moşiia...“ O predică transilvană, circa 1600 (Cm. d. bătr. II, 226): „...toţi voru sta, cineşu cu meserearea sa, ce îaste gătită lor în vecia veacului, şi amu de-acia cu bucurie nesfrăşitâ bucura-se-voru, şi amu de-acia greaţâ de nimenilia nu voru avea...“ 153 ACIA In Călătoria la iad a Maicei Domnului, scrisă circa 1550 (Cm. d. bătr. II, 330): „...să s-erâ aprinde casa acelora de tute patru lunghîurele şi să o încungure foculu şi n-ară pute eşi afară, ce ară arde aciia.. “ Psaltirea Scheianâ, circa 1550 (ms., Acad. Rom.), ps. XLIX, 23: „...şi acia cale cu ce ivescu lui spăsenia mea...“, ceea ce la Dosofteiu, 1680, sună: „şi a c o 1 o — i calîa cu care voiu arăta.= et i 1 1 i c iter... = exet oS6^_ La Radu din Măniceşti, 1574 (ms. Harl. 6311 B. British Mus.): Mat. VI, 21: „şi io îaste comoara „...ubi enim est thesaurus tuus, voastră, aciia va fi şi inima voastră...“ i b i est et cor tuum...44 Mat. XVIII, 20: „şi iuo amu săntu „...ubi enim sunt duo vel tres con- doi sau trei adunaţi în numele mieu, gregati in nomine meo, i b i sum...“ adia săntti eu...44 Mat. XXVI, 16: „şi de aciia socotiîa „...et e x i n d e quaerebat, oppor- podoabă vreme să el vănză...44 tunitatem ut eum traderet...44 Marc. I, 31: „şi o lăsă îa focul „...et continuo dimisit eam aciia... 44 febris...“ Luc. VIII, 44: „aciia stătu cursul „...confestim stetit fluxus sângelui ei...“ sanguinis ejus...“ Luc. XIV, 5: „carele deîn voi „...cujus vestrum asinus aut bos in fecoru sau bou în puţă va cădea, şi puteum cadet, et non continuo nu aciia-1 va scoate elu...“ extrahet illum...“ Emfaticul -a scăzînd la -e prin acomodaţiune regresivă cu -f-, rezultă forma acie = acia, care nu rareori ne întimpină în grai şi-n texturi. în Codicele Voroneţian, circa 1550 (ms. în Acad. Rom.): Act. Apost. XVIII, 19: „pristoi „...devenitque Ephesum, et illos întru Efesu şi acela lăsă acie, e i b i reliquit, ipse vero ingressus însuş întră întru gloată...“ synagogam...44 Ibid.y XXVII, 6: „şi acie află „...et ibi inveniens centurio na- sutaşul corabie...44 vem...44 Ibid.y XXVIII, 15: „şi acie fraţii „...et i n d e quum audissent fra- audziră...44 tres...44 Ib.y XXV, 14: „ca multe dzile „...quum dies plures ibi demo- prebăndi acie...“ rarentur...44 Ib.y XXVII, 12: „sfătuiră-se cum „...statuerunt consilium navigare se văîaslădze de acie..“ i n d e...44 Născut prin acomodaţiune din acia, trisilabicul acie scade apoi prin asimilaţiune la disilabicul acii (= acii). - Coreei, 15??:' .......Dosofteiu, 1680: Ps.CXXXVI: „Larăulu Vavylonu- „La păraole Vavilonului, acii şe- lui, aciia şezumu şi plânsem...44 dzum şi plânsăm...44 Ps. CXXXVIII: „...de faţa ta „...de faţa ta încătro să fugu? de încătruo să fugu? să suire în ceriu, m-oî sui în ceriu, tu acolo eştîi; tu eşti aciia; să deştinsere în Iad fi, de-aş pugorâ-mâ în iad, acii eşti...44 154 aciia eşti...44 AC IA Deosebirea între emfaticul acia din aci şi emfaticul aicea din aice se arată mai apriat la Dosofteiu în psalmul CXXXI: „A6asta-i odihna mia în veacul de veac, a i c î a m-oî sălăşlui...“ „Haec requies mea in saeculi, h i c habitabo...4 saeculum „Acii voîu răsări comă lui Da- vidu...“ „I b i suscitabo cornu David...44 Astfel aicea este „hic“, iar acia — „ibi“, dar nu tocmai cu sensul de „acolo“ ci cu acel de „acolea“ precum vedem tot la Dosofteiu, în Paremiar, 1683, f. 103 a: „...să-î adufcu în cortulu mărturiei, şi voru sta acii cu tine, şi mă voî pugorâ şi voî grăi a c o 1 î a cu tine...44 auTo^x; 7Tp&<; ., 1882, p. 43), cu trecerea iniţialului ac- în ag- ca şi-n toate celelalte graiuri romanice, pretutin- deni prin analogie cu agrestis „sălbatec". In forma italiană această analogie a modificat pînă şi sufixul. v. Acru. — xAcriş — zAcriş. — Agriş. — Agrişă. — Aguridă. — Agurizar.. 3ACRÎŞ, s.n.; t. de botan.: oseille, Rumex acetosa. Se zice mai des macriş sau măcriş.■■ Bobb (I, 9; 11, 2) aduce ambele forme pentru „oseille", dar pune numai pe acriş la „acrişw-calului", care totuşi în Lexiconul Budan (p. 367) figurează ca „mâcrişu-calului". Tot aşa la Porcius (Flora Năsăuduluij Buc., 1885, p. 83—4) „berberis vulgaris" se cheamă in acelaşi timp acriş-roşu şi macriş-spinos. Este învederat că în această nomenclatură graiul poporan a fuzionat pe a c r u (=lat. acrum) cu m a c r u (= lat. macrum). Numirile străine ale plantei: lat. rumex acetosa sau acetosa pratensis, germ. S a u e r- 177 ACRITOARE ampfer sau S ă u e r 1 i n g, franc, v i n e 11 e, provenţ. a i g r e 11 o, ital. acetosa şiagretto, spân. vinagrera etc. do- vedesc că noţiunea de acru este cea fundamentală, trecerea la m a c r u fiind deja ceva posterior. Cu toate acestea, născută printr-o etimologie poporană, forma macriş a devenit cea mai răspîndită, înlo- cuind aproape cu desăvîrşire pe organicul am? pentru diferitele specii din genul „Rumex“. Alăturînd acum istoria lui 2acriş, trecut în agriş, cu istoria lui 3acriş, trecut în macriş, avem un frumos specimen de diferen- ţiare analogică: acru + iş agrestem -f acriş + macrum agriş macriş v. Acru. — 2Acriş. — Macriş. ACRIŞ-ROŞU; t. de botan.: epine-vinette, Berberis vulgaris. Se mai cheamă: macriş-spinos şi macriş-de-riuri, afară de alţi termeni. Despre trecerea formei acriş în macriş, vezi mai sus la: 2Acriş. Şi-n numirile străine ale acestei plante, precum: spina acida, oxy- acantha, Sauerdorn etc., apare aceeaşi noţiune de acru. v. Acru. — zAcriş. — Dracilă. — Lemn-galben. — Macriş-spinos. — Macriş-de-rîuri... ACRIŞOR. — v. Acru. — Acriu. ACRIŞ-PĂSERESC. — v. Macriş-păseresc. ACRIŞU-CALULUI. — v. Macrişu-calului. ACRÎT. — v. Acresc. — Năcresc. ACRITOARE, s. f.; terme familier: volee, râclee, action de rosser quolqu’un. Literalmente: ceva care acreşte, precum „învălitoarew e ceva care învăleşte, „tocitoare" = ceva care toceşte etc., iar prin urmare oţet (v. 1 Acriş); poporul însă întrebuinţează acritoare numai intr-un sens ironic: „Pe la noi, cînd este cineva bătut de cătră altul, îi zic că a mîncat o săferdă; unii îi zic salată, alţii naframă, alţii acritoare.(Preut I. Filip, Tutova, corn. Corodeştii). Franţuzeşte se zice „donner du v i n a i g r e ", cînd sileşte cineva 178 pe copil a sări iute şi de multe ori peste coardă. ACRU y. Acru.----oare. ACRITURĂ (plur. acrituri), s. f.; chose aigre en general. Pann, Prov. II, 116: „Omului de orce bine îi vine înbuibături: De dulceţuri greaţă-i vine, doreşte şi acrituri...“ Tractat de medicină populară din secolul XVIII (ms., în Arh. St.): „...din praful acesta să ia de trei ori pe zi, căci drege foarte mult acri- tura sau amărăciunea fierii la cei sîngeroşi şi mânioşi şi la cei buhavi...“ v. Acru.----------ură. ACRÎU, -Ie, adj.; aigrelet. Sinonim cu acricios, acrişor şi a c r u ţ , cu deosebirea însă că aceste două din urmă însemnează „puţin acru“, dar fără vreun alt gust, pe cînd cele două dentîi indică un alt gust „dînd în acrua. Aşa un lucru poate fi amar-am» sau dulce- acricios, dacă în amar sau în dulce se amestecă o acriciune oare- care; cînd zicem însă acrişor sau a c r u ţ , e numai acru, deşi nu tare. v. Acru.----iu. ACROI, -OAIE, adj.; tres aigrelet. Se întrebuinţează în graiul români- lor din Selagiu (Tribuna din Sibii VII, 333). Fiind compus din acru prin sufixul cel intensiv -oi (=lat. -oneus), acroi este mai mult decît acriu. V. Acriu. ĂCRU, -Ă, adj.; aigre, acre. Din latinul acrum, de unde atît sinoni- mul francez, precum şi ital. agro, spân. agro, provenţ. agre etc. La ro- mâni -c- a trecut în -g- numai în derivatul agriş. Pretutindeni, acelaşi sens fundamental de „înţepător la gust". Ca şi ama r, acru e în opoziţiune cu dulce. Un contrast şi mai energic cu noţiunea de dulce exprimă asociaţiunea: amar şi acru. Poporul zicC: „acru ca o ţ e t u 1 “ sau „acru ca b o r ş u 1 “, mai ales cînd se vorbeşte despre vin; iar într-un sens superlativ: „a făcut un borş catran de a c r u “ (E. Mironescu, Covurlui, c. Oancea). „A veni cuiva acru de ceva sau de cineva“ este o locuţiune prover- bială pentru a arăta dezgust. Pann, II, 114: „Mulţi doresc singurătatea, Dar eu de ea sînt sătul: I-am cunoscut bunătatea, Mi-a venit acră, destul..." Pentru ţăran, sînt acre pînă şi hainele acelora pe cari îi consideră ca „ciocoi": Negustoru, boieru, dregătoru, adicătele alde ăi îmbrăcaţi în acre, în albastre, îi sînt negri înaintea ochilor. Rar să puie ochi buni ţăranu pă cîte un orăşan..." (Jipescu, Opinc., 10). 179 ACRU Ca epitet specificativ, acru întră într-o mulţime de termeni ca: a) L a p t e-acru „oxygala“. Jarnik-Bîrsanu, Transilv., 394: „Hop săracă mîndra mea, De mîncat îmi aducea L a p t e-acru-ntr-o mărgea, Mîncam şi-mi mai rămînea; Dar acuma însurat Trăiesc ca ş-un împărat, Şi nici cînd nu-s săturat!“ Ibid., 193: „Frunză verde 1 a p t e-acru, Mă băgai slugă la dracu..." într-un text latin medieval: „et pastores dabant nobis acrum 1 a c bibere" (Du Cange, v. Acrum). Sinonim cu 1 a p t e -acru este „lapte-c o v ă s i t “, în care epitetul specificativ vine din slavicul kvasu „fermentum" (Miklosich). Ca nume personal, într-un document moldovenesc din 1620 (A. I. R. I, 181): „Glegorcea L a p t i acru...u b) P e a t r e.-acră „alaun, alumen". Termen întrebuinţat de toţi românii, dar avînd şi unii sinonimi provinciali. In Banat „se zice la alaun: c i p s ă sau şi p e a t r ă -acrâu (S. Liuba, Caransebeş, c. Mai- dan). c) A p ă -acră „eau minerale" se întrebuinţează în unele locuri peste Carpaţi: „borvizul la noi se cheamă apă -acră“ (I. Georgescu, Făgăraş, c. Scorei). d) M ă r -acru, mai des la plural: mere -acre „care nu sînt bune la mîncare si din care se face must acru; pommes â cidre" (Costinescu, Vocab. II, 87). Pann, P/w. III, 150: „N-are dinţi să roază pîinea, şi-i cere inima mere acre...“ Alexandri, Nunta ţărănească, sc. I: „Mări, nu-mi mai pomeni de caţaonul cel de dascal, lua-l-ar năbădaicele! că m-am săturat de dînsul ca de m e r e acre..." Se zice de asemenea: mere pădureţe şi mere mistreţe* In Basarabia există o familie de boierinaşi: Meriacri = M e r e - acre. e) V a r z ă -0cra„choucroute“. Pann, Prov. II, 92: „Mai bine varză acră cu-nvoială Decît zahăr dulce cu cîrteală..." f) Poamă -acră „fruit aigre, verjus". Acest termen se aplică în graiul poporan cătră soacre. Alexandri, Poez. pop.2, 237: „Soacră, soacră! Poamă acră 1 De te-ai coace cît te-ai coace, Poamă dulce nu te-ai face,„“ 180 ACRUM Marian, Buc. II, 183: „Soacră, soacră, Poamă acră, De te-ai coace cît te-ai coace, Ca măicuţa nu te-i face; De te-ai coace-un an ş-o vară, Tot vei rămîne amară...u Bietelor soacre li se cîntă acest cîntec chiar la nunţile ţărăneşti: „Foaie verde iarbă lată! Soacră, soacră, poamă acră ! De te-ai coace cît te-ai coace, Poamă dulce nu te-ai face; De te-ai coace-un an ş-o vară, Tot eşti acră şi amară 1“ Apoi ca un fel de consolaţiune comică: „Frunză verde de cicoareI Bucură-te, soacră mare, Că-ţi vine cheptănătoare Să te cheptene pe cap C-o lobdă de lemn de fag, Jîpai, jîpai peste cap 1“ (G. Constantinul, Neamţ, com. Doamna) De aci şi proverbul: „s-a săturat soacra de poamă acrău (Pann, I, 167). Este foarte interesant că, printr-un fel de afinitate electivă, acru întră în compoziţiune intimă numai cu vorbe de viţă latină: lapte, peatrâj apă, mar, varză, şi poamă. Singura excepţiune, pe care ne-o aducem aminte, este: g) Br în z ă-acra: „aşa se cheamă în Banat brinza închegată de sine din laptele înăcrit" (S. Liuba, Caransebeş, c. Maidan). Deminutivele lui acru sînt: acruţ şi acrişor, însemnînd ambele „puţin acru“; iar amestecul lui acru în alte gusturi produce pe acriu şipeacricios, cari însemnează: „dînd în acru“. v. Acresc. — Acrime. —- Acriş. — Acritoare.— Acritură. — Acriu. — Apă. — Borş. — Brinză. — Catran.— Lapte. — Măr. — Mistreţ. Oţet. — Pădureţ. — Peatrâ. — Poamă. — Soacră. — Varză... ACRU. — v. Acum. 1,2ACRtJM (plur. acrumuri), s.n.; t. de med.: 1. aphtes, muguet, millet, maladie de la bouche chez Ies enfants; 2. marasme infantile, tabes meseraica; 3. sorte de sel medicinal, probablement sulfate de magnesie. Cu primele două sensuri: Pontbriant: „acrumu, aphthe, petit ulcere dans la bouche“; Dr. Polysu: acrum, die Aphthen, Mundfâule der Kindertc. Gr. Perian (Tutova, com. Bogeşti): „Poporul de aicea numeşte boalele astfel: poală-albă, rast, umflătură de ţîţă, durere de ochi, 181 ACRUM albaţă la ochi, cîrcinul sau broască la ochi, durere de cap, diochi, ple- cate, potcitură, verme, plăscaghiţă, rîie, tifos, friguri, troahnă, văr- sat, coriu, bube dulci, boale lumeşti, vătămătură, treapăd, holeră, ciumă, oftigă, gălbănare, strîns, rohini, buba cea rea, giunghi, chel- be, gîlci, bubă neagră, dropică, şi acrum la copii, un fel de boală care se întinde peste tot corp ul“. Intr-o scrisoare ad-hoc, d. Perian ne dă următoarele amănunte: „Acrum bîntuie mai cu deosebire pe copiii rău tractaţi, în vîrstă pînă la 15 sau 18 luni. Copilul ţipă întruna, se învineţeşte în timpul plîn- sului cînd este lovit de această boală, apoi după un timp oarecare cade într-o mare slăbiciune, are lipsă de sînge, duhul îi este greu, şi-n fine pelea începe a se zbîrci puţin pe partea spinării, a turului, a picioa- relor şi a braţelor; e trist şi abia se mai mişcău. Ţăranii scaldă pe micul bolnav în apă din „scuturătură de fîn de şes“, îl ţin totdauna la căldură, şi-i dau un medicament intern, compus din „80 dramuri miere curată44, în care se amestecă „cu o lingură de lemn nouă44 cîte un dram sau două de scorţişoară, cuişoare, nucuşoară, „sînge de nouă fraţi44 etc., toate pisate şi cernute; iar ca medicament extern, „în două zile pe săptă- mînă, adecă miercurea şi sîmbătă, cîte de două ori pe zi, dimineaţa şi seara44, copilul se unge cu o alifie din „200 dramuri untdelemn şi 15 dramuri spirt de vin44, ferte foarte bine la un loc cu cîte „trei pumni frunze de rugă uscată, trei cepe albe şi trei căţei de usturoi44. Cuvîntul dară e deopotrivă cunoscut în România întreagă şi —- oricare ar fi organul cel atins — se aplică deopotrivă la o boală copilărească. Cu al treilea sens: Tractat de medicină populară din sec. XVIII (ms., în Arh. Stat.): „Bun este şi acrumul să ia femeia cînd este grea, la şeapte luni şi la noă; să-l pisezi acrumul să-l faci praf, şi cît iei pe o pară să pui intr-un fe- ligean cu puţină apă, să bea dimineaţa pe nemîncate, într-o zi să ia şi în alta să nu ia; aşijderea şi cînd naşte copilul să dea şi copilului o dată, puţintel pîn-a nu suge ţîţă, cît un grăunte de meiu...44 Descrierea nu e destul de lămurită ca să ne permită o identifi- care sigură; ea ajunge însă pentru a se bănui cu multă probabilitate că e vorba de sulfat de magnezie. Avem dară trei cuvinte acrum, cîtetrele aparţinînd sferei medicale. Nefiind nici slavic sau turcesc, nici maghiar sau grecesc, terminul acrum cu cele trei înţelesuri ale sale, ba măcar cu unul singur, nu fi- gurează de loc în repertoriul lui Cihac. Oare de unde vine? Din aceeaşi tulpină „acro-44 şi prin acelaşi sufix ,,-men44, limba latină vulgară îşi formase două cuvinte: dentîi „acrimen44, de unde românul „acrime4-4; apoi acrumen, care ne interesă aci mai în specie. Intr-un text medical din secolul XI: „nullum acrumen detur antequam febris absolvatur44 (Du Gange, ad voc.). Din latinul „acrumen44 descinde italianul a g r u m e, vechiul francez aigrun, egr um, egrun şi românul acrum, fiecare dezvoltîndu-se pe o cale proprie. 1. Italieneşte agrume însemnează legumele si fructele cele 182 acre sau acrişoare, iar figurat orice lucru neplăcut. ACRUMA Ambele accepţiuni se combină la Dante în: „E poscia per lo ciel di lume in lume Ho io appreso quel che, s’io ridico, A molti fia savor di forte a g r u m e...“ (Parad. XVII, 117) 2. în vechea franceză a i g r u n vrea să zică nu numai „toutes especes de legumes â saveur âcre“ (Godefroy, Dict., v. Aigrun), dar încă exprimă noţiunea generală de ceva nesănătos. Aşa la Marot (+1544): „Dames pourtans atour ou couvrechief, Si vous voulez d’honneur venir â chef, Dechassez la (l’oisivete); car ce vous est a i g r u n Plus que poison..." sau într-un vers din Charles Fontaine (1555): „Car en courant on s’eschauffe et enflambe, Arriere donc, c’est aigrun pour ma jambe...“ în ambele aceste pasage, francezul aigrun = lat. acrumen = ital. agrume este deja aproape sinonim cu b o a 1 ă, „chose propre â aggraver un mal, une maladie“, după cum observă Godefroy (loco cit.). Şi mai mult la Alain Chartier, poet din prima jumătate a secolului XV: „Mais il te faut garder d’ esgrun, Peu penser, querir compaignie...“ De aci dară avem mai puţin de un pas pînă la: 3. Românul acrum cu înţeles de „mal, maladie, malaise“, care însă e înrudit prin sens, pe de altă parte, şi cu italianul agrume în înţeles de vegetaţiune, căci una din cele două boale copilăreşti nu- mite acrum consistă tocmai din neşte parazite vegetale, avînd şi un aspect vegetativ, astfel că franţuzeşte ea se cheamă muguet „clocoţel" sau millet „mei“, iar nemţeşte Schwamm „ciupercă". E de crezut dară că, înainte de a fi devenit termen medical, acrum însemna şi la noi o clasă de legume. Cît se atinge de aplicarea cuvîntului la o sare medi- cinală, fie sulfat de magnezie sau altă, aceasta nu are trebuinţă de justificare, deoarăce asemeni săruri implică în însăşi compoziţiunea lor prezinţa unui acid. Sub raportul curat fonetic, din latinul acrumen, masculin în franceza şi-n italiana, limba română nu putea să facă decît acrum. Sufixul latin -men cu cele trei forme ale sale amplificate \-a-men, -i-men şi -u-men a trecut la noi: -i-men în -im e: acrime, asprime, cruzime etc.; -a-men în -a m e şi -a m ă: aramă, vechi arame = lat. aeramen; -u-men n-a conservat nicăiri urma lui -e-, devenit -ă la feminin: legumă = lat. legumen = fr. legume, iar prin urmare la masculin tre- buia să dispară de tot: acrum = lat. a c r u m e n = fr. aigrun. v. Acru. — Acrime. — -ame. — -ime. — Legumă. — Limbariţâ. — Spuzeală.-----urne. ACRUMA. — v. Acum. 183 ACUFUND ACRtJŢ. — v. Acriu. — Acru. ACSION, s. m.; chant de l’eglise grecque, dans lequel se repete le mot Si^ioq „digne“ (Cihac). Enache Cogălniceanu, Letop. III, 251, povestind urcarea pe scau- nul metropolitan din Moldova a lui Gavril Calimah (1759): „apoi i-au adus cafe, dulceţi, şerbet şi fumătoare; şi earăşi sculăndu-se au mul- ţămit Domnului, şi au purces mergând în biserica cea mare domneas- că, scoţindu-i Evanghelica înainte după obiceiu, căntănd aksion, po- menindu-l...“ Cuvîntul aksion a trăit cîtva timp în România, după cum trăiesc astăzi „bonjour“ sau „adieu“, dar românesc n-a devenit niciodată. Ca şi a g h i o s, ca şi a 1 i 1 u i a, acsion a căpătat la noi o între- buinţare glumeaţă. P. Ispirescu, Snoave, p. 95: ACŞdR. — v. Aculeţ. ACU. — v. Acum. AOU-DOAMNEl, t. de botan. — v. Mc. ACUFÎJND (acufundat, acufundare)3 vb.; enfoncer, plonger. Formă mol- dovenească în loc de c u f u n d, născută prin amestec cu sinonimul afund, astfel că: acufund = a(fund) + cufund, fără ca să avem nevoie de a reconstrui un prototip latin cu: ad + con... Se întrebuinţează ca activ şi ca reflexiv. „Popii de la Richiţele Toţi aveau ciubuce şi lulele; Numai biet popa Stoian Cu luleaua de cocean. Cînd mergeau la rugăciune, Toţi luau cîte-un tăciune; Cînd era pe 1-A g h i o s, Ieşea fumul gros; Iară cînd pe 1 -Acsion, Nu se vedea om cu om“. v. Aghios. — Aliluia. 184 „Robul luă îmbe trupurile-n spate, Şi-ndată ce-a nopţii umbră se ivi, Merse, şi în apa Dunării spumate ACUM El le azvîrli. Ah! cu trupul grecei, în val îngropat, Ş-a mea bucurie s-au acufundat...“ (C. Negruzzi, Şalul negru) „Sfîrăia ca ferul roş __y ____P____7 „a CC * În apă acufundat... (C. Stamate, Ciubăr-vodă) „Tocmai atunci a sa maică, împreună cu-al său tată, Şăzind amîndoi pe vatră, în gînduri acufundaţi, îşi spuneau făr’ să grăiască de nenorocita fată Prin duioasă cătătură a ochilor lăcrămaţi../4 (IdGa fi ţa) I. Creangă, în Cinci pîni (Conv. lit., 1883, 486): „Eu am venit înaintea judecăţei să capăt dreptate, şi văd că dumneta, care ştii legile, mai rău mă acufunzi...“ v. Afund. — Cufund. — Fund. ACULÎIŢ (plur. aculeţe), s. n.; aiguillette, camion. Sinonim cu a c ş o r = a c*u ş o r şi cu a c u ţ, iar în opoziţiune cu augmentativul acoi „grande aiguille“. Din cele trei deminutive, numai acut are un sin- gur sufix: -ut. în celelalte două, sufixurile sînt duple: a c u ş o r = ac + uş + or; aculeţ = ac + ul + eţ. Sufixul -ul în -uleţ nu reprezintă de loc articlul din acul, deoa- răce ne întimpină şi-n forme feminine ca furc-ul-iţă, musc-ul-iţâ, zi-ul-ică etc., ci este deminutivul latin: -ullus (-ollus), -ulla (-olla), care era compus din tematicul -on şi din -ul (cfr. Corssen2 , II, 149), astfel că vorbele româneşti ca aculeţ etimologiceşte cuprind în sine chiar trei sufixuri. Latineşte ar fi: acullitium = ac-on-ul-itium. v. xAc. — Acioală.----------eţ.---ol. — -or.-----ul.----uş. ACULM (aculmat, aculmare), vb; se pencher, s’incliner (Pontbriant), propendeo, inclino (L. B.). Cuvînt care trebui încă verificat, sub raportul formei, al sensului şi al regiunii unde se întrebuinţează. în texturi nu l-am găsit, v. Culme. ACIJM, ACMtr, adv.; â present, de suite, maintenant. Forma acmU a despărut din grai. Funcţionînd numai ca adverb de timp, acum expri- mă noţiunea de ceea ce este, faţă de ceea ce nu mai e sau care nu este ACUFUND Are acufundat Acufund. încă. 185 ACUM Don ici, Grierul şi furnica: „Ai cîntat! îmi pare bine; Acum joacă, dacă poţi../4 Pann, Prov. II, 98: „Fost-ai lele cind ai fost, Dar acum eşti lucru prost; Ai fost floare trandafir, Dar acum eşti borş cu ştir_____cc De aci: „vreme de acumu în antiteză cu trecutul şi cu viitorul. Gr. Alexandrescu, Meditaţie: „Vremea d-acum, trecutul, a-1 şti avem putere, Numai ce-a să se-ntîmple noi nu putem vedea; Dar cînd ceasul soseşte, cînd nălucirea pere, Se trage deodată şi xecinica perdea...44 Pravila Moldov., 1646, f. 31: „acestu obiceîu au fost legiuit de legiuitorii cei bătrâni, iară în v r e m i a de aemu cest mai tineri s-au tocmit toţu înpreună ş-au schimbaţii acea tocmalâ...44 Caragea, Legiuire (1818), p. 64: „Să fac daruri şi pre vremea de acum, şi pe vreme viitoare../4 Dintre ceilalţi adverbi de timp, acum este într-o corelaţiune mai intimă cu atunci. Moxa, 1620, p. 356: „puseră nume besereciei Capitol, şi de a t u n c e pănâ acum noi chemăm beserecile latineşti româneşte capişte../4 Dosofteiu, 1673, f. 84 a: „...pentru viţăii oltarîului de-a t u n c e, aemu sînt mieluşeii lui Dumnedzău cei cuvîntareţ...“ Cuvîntul Sf-lui Ion Crisostom despre răbdare, text din sec. XVII (Cod, ms, miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 515): „...multă depărtare văzu de cătrâ acei păstori ce-au fostu a t u n c e de ceştea ce săntu acum; nice săntu acestea de acumu ca ceia de a t u n c e, că aceia era hrâbori, iară ceştea de acum fugâtori...44 Cînd se repetă: acum-acum, sau cînd îşi asociază prepoziţiunile „de44 şi „pînă44, acum devine sinonim cu a c i, întrucît acesta funcţio- nează ca adverb de timp. Neculce, Letop. II, 374: „Nădejdea Domnului este ca săninul cerului şi ca încetul mărei: acum este sănin şi se face nour, acum este marea lină şi se face furtună...44 Gr. Alexandrescu, Meditaţie: „Dar astfel umbra-nşală zadarnica-ţi silinţă: Acum din mîni îţi scapă, acum iarăşi o vezi...44 Moxa, 1620, p. 350: „şi răspunseră: nice tu nu veri domni d e acum, şi-şi aleseră pre o slugă a lui Solomonu...44 Noul Testament, 1648: Act. Ap. IV, 17: „de acum să nu I „...ne ul tra loquantur...“ mai grăiască../4 | Act moldovenesc din 1610 (A, I. R. I, 22): „...pre acolea să hie 186 şi d e aemu hotarul../4 ACUM Omiliarul de la Govora, 1640, f. 75 a: „... ce iatâ d e acmu a şti de tine nu voiu şi nice dinăoarâ d e acmu întru nevoile tale nu te voiu asculta...“ Psaltirea Şcheianâ, circa 1550 (ms., Acad. Rom.): „şi ponă acmu spuniu minunile tale...“ In aceste şi asemeni pasage, acmu ar putea fi înlocuit prin: „a c i — a c i, de a c i, pînă ac i“, care însă are totodată funcţiunea de adverb de loc, ceea ce lipseşte lui acum. Aşişderea construcţiunea foarte întrebuinţată: „de acum Ina- i n t e“ nu exprimă altceva decît: de a c i înainte, franţuzeşte „dore- navant“ = „de hore en avant“. Mateiu Basarab, 1649 (A. I. R. I, 107): „... iară voi să căutaţi de acum înainte foarte să vă feriţ de mănăstire...“ Un act moldovenesc din 1669 (Â. I. R. I, 140): „... să-i hie de acmu înainte egumenului direaptâ ocina şi cumpărătură în veci...“ în „d e acum“, se poate ca cele două vocale să se contracteze, ca în Pravila Moldov., 1646, f. 111: „certaria ce se dă în vaculu deacmu celuia ce va face silă vreunii muieri, iaste după voia gudeţului“; sau poate să dispară iniţialul a-, ca într-un zapis moldovenesc din secolul XVIII (A. /. R. III, 224): „dec d e 'emu să nu avem a pără unul pre al tul...u La mitropolitul Dosofteiu, mai ales, ne întimpină: a) Contracţiunea npteKA^ = p r e acmu: „si pănâ pre-aemu voi vesti miratele tale“ (1680, f. 87). Tot aşa în documentul moldo- venesc din 1617 (A. I. R. I, 1, p. 13): „voi foarte să daţi pace să ţie călugări de la Săcul cum au ţănut şi pănă pre-aemu...u Construcţiunea „pînă pre acmu“ sau „pînă pe acumu astăzi nu se mai întrebuinţează, şi nici chiar „pe acum“. b) Eliziunea k4km$ = că acmu (1673, f. 106): „Ni-i păţâ c-atunce să te îngrozascâ, C-acmu vine Domnul să te miluiască../1 c) O reduplicare curioasă a prepoziţiunii de: = d e acmu: „ce noi ceşti vii vom blagoslovi pre Domnul d e d e-aemu şi până în vecu“ (1680, f. 150). Vechile texturi ne dau cîteodată forma organică trisilabică acumu. Legenda Sf-ei Maria Egipteană, text din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 392): „...acumu e vreme să faci cumu ţi s-au zisu...“ Cuvîntul Sf-lui Ion Crisostom (Ibid., p. 478): „...cela ce-m era eri de trupulu mieu, acumu-lu privâscu ca unu striinu...“ Un tractat teologic, tot acolo, p. 630: „... ce mă voiu face, că acumu m-au ajunsu caşul cela înfricatulu de carele de multe ori au- ziîam...“ Legenda lui Avrăm\"circă‘1600 {Cuv. d. bătr. II, 192): „de acomu nice diriorâ nu te voiu vedea...tc în forma întreagă acumu tonul era nesigur: putea să cază pe a doua sau pe a treia silabă, adecă acumu ori acumu, căci numai prin această incertitudine tonică se explică cele două forme scurtate: acum (=acumu) şi acmu (=acumu), cari sînt dopotrivă vechi. în unele texturi ambele se găsesc la un loc. Aşa, în Călătoria la iad a Maicei Domnului, circa 1550 {Cuv. d. bătr. II, 346, 860): „acmu nu se roagă 187 ACUM dereptu păcătoşi../4, dar si: „acum vedemu tine, roditoare Domnu- lui...44 Din forma acmu, prin asimilaţiune regresivă s-a născut amu; din forma acum, prin perderea consoanei finale: acu. 1. Amu: Jarnik-Bîrsanu, Transilv., 165: „In loc de acum, la noi se zice amu, dar asemenea şi acu...“ (C. Teodorescu, Vaslui, c. Lipova). Deja la mitropolitul Dosofteiu, 1680, ne întimpină de două ori amu scurtat din acmu: 2 .Ac u: O naraţiune ţărănească din Moldova de pe la începutul secolu- lui XVIII (A. I. R. III, 278): „...pănă acu n-am vinit la dânsul şi viindu nu l-am găsit...44 Enache Cogălniceanu, Letop. III, 226: „...mai pe urmă au scos şi goştina întreită, cîte 11 parale de oae, care nu se arăta semne bune, că-1 blăstăma ţara, căci se uitasă această slujbă întreită, iar acu iar au găsit-o de au scos-o la medean...44 Un ţăran din Prahova: „Da bine, naş Gligore, cu ce ne aleserăm noi din războiu dă fu mai acu? — Păi de, hine 1 Ne aleserăm cu ce au dat împărăţiile, nu cu ce a vrut Dumnezeu...44 (Jipescu, Opinc., 135). I. Creangă, în Capra cu trei iezi (Corn. Ut., 1875, p. 339): „Bun! zise el în gîndul său. Ia acu mi-e timpul...44 Şi mai jos (/£>., p. 343): „... mi-aduc aminte ca acil că l-am întîl- nit o dată prin zmeuriş...44 In loc de m a i acu = „recemment44 şi c a acu = „comme si c’etait present44, se poate pune şi m a i acum, ca acumy dar mai bine emfaticul acuma. în poezie, acu în loc de acum permite a cîştiga o silabă prin eli- ziunea vocalei iniţiale a cuvîntului ce urmează sau prin contracţiune. De exemplu: Beldiman, Tragod., v. 745: „De-acw-i vreme să purceagă şi să meargă toţi în jos...44 Pann, Prov. I, 39: „Ţi-1 dau d-acu-n mină făr’ să mă sfiesc, Ş-o pungă de galbeni încă-ţi dăruiesc...44 „Foaie verde, verde pană, Astă iarnă era iarnă, Bătea vîntu şi ningea Şi badea la noi venea; Amu-i vară şi-s Rusale, Punte nouă peste vale, Amu-i cald şi amu-i bine Şi bădiţa nu mai vine!...44 Ps. XLIII: „Dara amil urniş şi ruşinaş pre noi..." Ps. C.XXVITT: „dzâcă amu Tzra- „Nune aut,em repulisti et con- fudisti nos...“ ...dicat n u n n Israel. “ 188 Gr. Alexandrescu, Clinele izgonii: „Dar după o lungă vreme, Sătul în zadar a geme, Jalbă clinele a dat, Zicînd că d-acw-nainte Toate îi vor părea sfinte, Numai să fie iertat...44 O doină din Basarabia: „Frunză verde poamă coarnă, Astă iarnă era iarnă Şi ningea şi viscolea, Bădiţa la noi venea; Dar acu-i senin şi bine Şi bădiţa nu mai vine...44 (Alex., Poez. pop.2, 405) în poezia poporană forma acu se mai utilizează şi pentru rimă. Marian, Bucovina, 1, 140: „Ce feliu de voinic eşti tu De te-ai lăsat tocma-acu, în floarea vieţii tale, Să fii călcat în picioare?../1 Tot aşa la Iancu Văcărescu, p. 37: „Şi gîndului acu Să tacă îi plăcu : Vorbirea s-a-nceput L-al inimilor fund; Spun ele şi răspund Cu glasul lor cel mut...“ în fine, acu este indispensabil în idiotismul poporan: acu-i acu! care arată sosirea unui moment decisiv de a face sau de a se face ceva. I. Creangă, în Dănilâ Prepeleac (Conv. Ut., 1876, p. 457): „ — Măi omule! Stăpînu-meu s-a răzgîndit; el vrea mai întîi să ne cer- căm puterile ş-apoi să iei banii. — Ia acu-i acu, zise Prepeleac în gîn- dul său, oftînd...44 Acelaşi, în Stan Păţitul (Conv. lit., 1877, p. 32): „Mai iscodeşte ea pe ici, pe colea să vadă n-a pute afla ceva despre copil, dar copilul parcă întrase în pămînt. — Ei, ei! Acu-i acu. Vai de mine../4 în acest idiotism, acu nu poate fi înlocuit decît numai doară prin emfaticul a c u m a (v. Acuma). A se zice acum e acum sau amu-i amu n-are destulă energie. Construcţiunea „de-acu“ sau chiar „de-cuu, foarte deasă în graiul ţărănesc, însemnează un viitor apropiat, pentru care însă limba fran- ceză se mulţumeşte mai adesea cu „â present44 sau „maintenant44. Iată cîteva exemple din Tutova (C. Mironescu, corn. Ibăneştii): „Poporul pe aici, mai ales femeile, cum văd vreun ţigan cu ursul, îl cheamă să-i joace ursul şi să i-1 vîre şi-n casă; şi deacă o întrebi: pentru ce? ea-ţi răspunde: aşa-i ghine să hie numai giocuri şi veselii în ograda me, iar din casă ursul ni-o scos faptul şi d e-cu are să-ni meargă ghine...44 15 — Etymologicum Magnum Romaniae ACUM „Cum vede primăvara cocori şi berze, poporul zice: Măi vere, iote trec cucoarăle la văratic, d e-cu ne-am mîntuit de iarnă../4 „Pe brotăcel,cum îl aud cîntînd, zice: i-auzi bre, cum cîntă hojma broşticul? d e-cu să ştii c-are să ploaie../4 Să se observe că poporul numai pe acu îl construieşte cu prepoziţiu- nea d e, mai niciodată pe amu, deşi ambele varianturi se pot întîlni în aceeaşi frază, bunăoară: „amu-i aşa, dar d e-acu să vezi../4 Forma amu din acmu nu trebui confundată cu vechiul adverb amu = lat. a d m o d u m, astăzi despărut din grai, însă des în ve- chile texturi, totdauna cu sensul de actualul „dară44. în loc de „acum dară44 străbunii noştri ziceau: „acmu a m u“, iar pentru: „iată dară acumu se putea zice: „adecă amu acmuu. Coresi, Omiliar, 1580, quatern. II, p. 15: „acmu amu meste- caţi sănt derepţii cu păcătoşii, iară atunce foarte bine despărţiţi fi- voru...44 Ibid., quat. XI, p. 12: „...apa vie iaste ceia ce se varsă şi cură, apă vie dulceaţa duhului sfăntu, că în toate chipurile cheamâ-se, după că ce în multe chipuri lucrează, acmu amu cheamâ-se apă, aorea focu...44 Legenda Slutei Vineri, din sec. XVI (Cod, ms. miscel. al Bis. St. Nicolae din Braşov, p. 72): „...pănâ amu înblatu în pustie, tine amu avutu ajutătoare, iară acmu cătrâ lume m-amu turnatu, ce ajutorîu-mi trebuîaşte de la altu cineva fără de la tine? acmu amu, înpărâ- teasâ, stăi dereptu mine, săraca de eu, şi-mi fii ajutătoare../' Predica transilvană, circa 1600 (Cuv. d. bâtr. II, 228): „... de pre zeu, te părăsiră tine toţi şi trecură ca umbra, şi adecă amu acmu aceia de sine-şu stau, e tine părăsiră toţi şi te-ai înplutîi plinii de ama- rul adului...44 în Codicele Voroneţian, circa 1550 (ms., Acad. Rom.): p. 130: „amu acmu ciînre grăiaşte../4 p. 131: „adecă amu acmu, bogaţii, plăngeţi-vă...44 v. Adecă. — Amu. Un alt idiotism arhaic foarte interesant este „iar cînd a fost acum“ sau „iar cînd acumu cu înţeles de „recemment, depuis peu“. Un act muntenesc din 1630 (A. /. R. I, 32): „... după aceia cându au fost acum, Iar dumnelui vornicul Hreza mi-eu dat banii căt amu dat eu../4 Badea Bălăceanul, 1679 (A. I. R. I, 61): „...un loc ce au cumpărat Necula log de la Nedelea fratele Călii dreptu ug 3 şi ţine scaune pe acel loc, îarcănd au fost acum, fiind casa părinţilor Călii aproa- pe de acel loc şi acum iaste pe seama ei, nu să sufere să fie scaunele acolea înaintea casii ei...44 Tudor Logofăt, circa 1584 (Cuv, d, bătr, I, 38): „... Iar c ă n d u a u f o o s t u a c u m, Iar se au apucatu aceştii boerii ce săntu iiiaii sus zişi, şi cu egumănul, de acestu ţigan Calcul fecorul Oprei de să-l îaa...44 Constantin Brîncovanu, 1694 (Cond. ms. Brîncovenească, în Arh. Stat., p. 86): „...şi tot le-au ţinut boiarinul domnii mele cu bună pace, îarcănd au fost acum, după ce au trecut 5 ani, venit-au Mi- halcea şi Moise înpreună cu Dragomir căpitan înaintea domnii mele 190 în divan de s-au întrebat de faaţă cu boiarinul../4 ACLM Aceeaşi Condică Brîncoveneascâ, p. 108: „...iar cănd acum în zilele domnii mele, iar au venit Pană Logofăt...“ Cu un sens ceva apropiat, dar nu acelaşi, se zice: „acum de la o vreme44. Gheorgachi, Letop. III, 311: „şi după masle mergea boierii de-şi lua de la domn ertăciune; dar acmu de la o vreme s-au rădicat şi acest obiceiu...44 Din latinul vulgar e c c u-m o d o , cu un accent nesigur, s-au născut: pe de o parte românul acumu = acmu şi acumu = acum; pe de alta, cu aceeaşi bifurcare tonică: friulanul acumd = lat. eccu-mddo = rom. acumă, şi sardul como = lat. eccu-modo = rom. acumu. Această observaţiune a făcut-o deja de mult Ascoli (Kuhn's Z. f. v. Sprachf. XVI, 123). Sardul zice: „dai como innantis“ (Spano, 164), italianul: „da qu i innanzi“, cel dentîi corespunzînd românului „de acum înainte44, iar cellalt: „de a c i înainte44, ca şi cînd graiul nostru ar concentra în sine la un loc neşte varianturi pe cari le găsim numai împrăştiate în limbile surori din Occident, ba încă unele — ca forma acrum1 despre care mai jos — nu se mai găsesc nicăiri. Din variantul acumu prin intermediarul acmu vine scurtatul amu; din acumu — acu. Macedo-româna şi istriano-româna posedă numai forma acmu, pe care au amplificat-o în acmoce, acăţînd pe -c e după analogia lui „atunce44. Pe acmoce istriano-româna îl mai reduce la: cmoce (Miklosich, I. Maiorescu). In acest mod, cuvîntul român n-are de loc a face cu vechiul grec âxjjnqv „tout-â-l’heure, encore44, deşi se aseamănă atît de mult prin funcţiune şi prin formă. Neogrecul olkq\u sau ax6p,oc a perdut pînă şi sensul de „tout-â-l’heure44, dezvoltînd numai pe acela de „encore44, astfel că pentru a exprime noţiunea de prezinte tre- bui să-şi asocieze pe Tcopoc: âxoţju xal rfopot. Tot aci vine albanezul akoma „încă44. Genealogia cuvîntului: laf. vecii-modo t lat. cccu-mddn A. A cccu-nwdn friul. acumd rom. acumu rom. acumu sard.’rowm acmu I amil ac iun arii în graiul din Banat, de exemplu lingă Lugoş, mai există formele acru, acrum şi ac nit. Trecem peste acnu = lat. eccu-nunc, despre care am vorbit la locul său. Forma acrum însă aparţine aci şi este de o importanţă extremă, ca un adevărat rest aşa-zicînd fosil din latini- 191 ACUMA tatea cea mai depărtată. Pe lîngă ecce, latina vulgară avea variantul eccere, care ne întimpină des la Plaut: „Prandi in navi, inde huc egressus sum te conveni. — Eccere, Perii misera!...“ (Menae:hmei II, 3 v. 50) „Jam, enim eccere ibo in forum...14 (Trucul. 11,2 v. 68) „Mihi praedicas? — Eccere! jam tuatim Facis, ut tuis nulla apud te sit fides...“ (Amphitr. II, 1 v. 4) Precum în compoziţiune ecce devine e c u- în toţi pronumii şi adverbii romanici derivaţi, tot aşa eccere cată să fi avut în compo- ziţiune o formă e c r u-, de unde e c r u-m o d o alături cu ecu- modo. Din e c u-m o d o vine acum-, din e c r u-m o d o — acrum. Din variantul aerau, prin intensivul -şi (lat. sic), s-a format vechiul a c m u ş i , astăzi amuşi; din variantul acum, prin scurtatul acu, s-a născut intensivul acuşi cu deminutivul a c u ş i c ă, iar prin particula emfatică -a: acuma. v. Acnu. — Acuma. — Acuşi. — Amu. — Amuşi. — Atunce. ACÎ'MA, adv. ; tout-â-l’heure, ă present. Format din simplul a c u in prin emfaticul -a (v. 5A), acuma circulează în concurenţă cu formele scurtate acu şi amu, dar geograficeşte e mai răspîndit decît ele. In Dicţionarul ms. bănăţean, circa 1670: „Acmu. Nune. Acuma. Nuncu. Pann, Prov. I, 99: „Nevasta 1-acea-ntîmplare începu a se-nchina, Zicînd cu mare mirare: U i t ă - t e acuma, na !...“ Pompiliu, Sibiiu, 25: „De-aţi făcut voi cuiva bine, Faceţi ş-acuma cu mine!...“ Zilot, Cron., p. 112: „Cine să latre? Cei ce împarte Cu lupii turma Ş - a t u n c i ş-acuma?..“ Iancu Văcărescu, p. 16: „Iar acuma făr-a prinde Eu de veste nicidecum, Fără arcu a-mi întinde Fugar m-am trezit pe drum...“ Ţăranul din Prahova: „Acuma ie acuma, hine Moţăilă! Strîngi-te 192 la piept şi ia-ţi căciula../1 (Jipescu, Opinc., 97). ACUSAT Emfaticul acuma se poate pune aproape pretutindeni unde se întrebuinţează simplul acum, dar mai ales în locul energicului acu: A cu - i acu = acuma- i acuma; Uită-te acu = uită-te acuma; Acu, de! = acuma, de... v. Acum. ACUR (acurs, acurgere), vb.; accourir. Arhaism trecut în Lexiconul Budan. în texturi nu-1 găsim. Numai în aparinţă îl poate bănui ci- neva la Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XXVII, p. 11: „...mulţi ne- voiaşte, ce mai yrătosu lenivoşii şi iuţii spre cuviinţa ceia buna şi spre spăsenie a cură (dK0\rp;fi)---“> căci contextul probează că aci este vechiul infinitiv „a cură44 = lat. currere, iar nicidecum compusul acur. v. 2Cur. — Curg. A-CURMEZÎŞ. — v. Curmeziş. — De-a. 1 v. Acusat. ACUSÂRE J ACUSAT,-Ă, adj.; constate, reconnu, prouve par serment. Acest cuvînt este un adevărat mărgăritar, găsit din întîmplare într-o claie de fîn. Pintre documentele inedite ale mănăstirii Bistriţa din Oltenia, conservate în Arhivele Statului din Bucureşti, se află o epistolă de la Petru-vodă Mircea cătră„jupan Neagoe marele ban al Craiovei“, scrisă întreagă slavoneşte cu mîna vel-logofătului Bogdan. Actul poartă numai data lunară: „30 octobre“; anul însă nu poate fi decît 1560, căci din alte documente se ştie că atunci anume era Neagoe pe scaunul bănesc şi Bogdan la logofeţie (v. Venelin, Vlacho-bolg. gramaty, p. 177). în acea epistolă, Vodă scrie lui Neagoe cum că călugării de la Bistriţa ar pretinde a fi ale lor trei familii de ţigani, pe cari le stă- pînesc Laţco şi Panga, şi deci — urmează epistola — „dacă călugării vor putea să jure că aşa este, atunci graţiozitatea ta să le dai pe acei ţigani menţionaţi mai sus ca să fie ai mănăstirii, iar lui Laţco şi lui Panga să cauţi a le da alţi ţigani la număr în locul acelor ţigani pe cari graţiozitatea ta îi vei fi găsit acusaţi: rfX diţurdHH hto îch hjiiua TROd mhaoctk dKScdiţH44. Neştiind cum să-şi exprime ideea într-o limbă ce-i era străină, scriitorul a vîrît în textul slavic termenul juridic cu- rat românesc: acusatu, acusaţi, cu sens de „recunoscut, constatat, do- vedit prin jurămînt“. Sub raportul fonetic, acest acusaţi, cu s ca în „casă“, „nas44, „pus“ etc., nu cu z ca în neologismii luaţi din franceza sau italiana, reprezintă din punct în punct pe latinul accusatus. Sub raportul logic însă nu se potriveşte de loc cu latinitatea clasică, în care cuvîntul nu are nicăiri sensul de „constate44, ci numai cu lati- nitatea vulgară, de unde ne întimpină această accepţiune în francezul accuser şi italianul accusare. Franţuzeşte: a c c u s e r son âge, accuser sa maladie, accuser reception d’une lettre, accuser son jeu... Italieneşte: a c c u s a r ricevuta, a c c u s a r una lettera, accusarun dolore. în terminologia jocului de cărţi, occidentalul accusare este mai-mai tot aceea ce făcuseră călugării de la Bistriţa în privinţa celor cîteva sălaşe de ţigani: „în alcuni giuo? 193 ACUŞI chi, accusata dicesi di quelle verzicole (tre o piu carte) che vengono accusate o sia dichiarate da’giuocatori, a tenor delle regole del giuoco, per tirarne qualche v a n t a g g i o“ (Boerio, Diz. Veneziano, v. Acuso). Româneşte însă se pare că acusat era anume cel „dovedit prin jurămînt“,„et jurata fuit accusa“,după cum se zicea în latinitatea medievală (Du Cange, v. Accusa). v. Râu. ACtJŞI, adv.; sur le champ, de suite, â l’instant. Format din acu (=a cum) prin intensivul -şi ( = lat. sic), acuşi exprimă un viitor imediat. Pann, Prov. I, 97: „Nevasta lui mai în grabă Căldarea la foc puind, Şi el umblînd după treabă, De caii lui îngrijind, îşi întrebă pe nevasta: Puseşi, dragă, ce făcuşi? Ea îi răspunse 1-aceasta: Da, da, bărbate, acuşi...u „în săptămîna Paştilor merg copiii seara în cimitir şi bat toaca, zicînd: / Toaco tocorezele C-au trecut botezele, Toaco tocoriile N C-au trecut floriile, Toaco tocoruţele C-acuşi vin păscutele...44 (P. Olteanu, Hunedoara, Haţeg) I. Creangă, Povestea lui Dânilă Prepeleac (Conv. lit., 1876, p. 459): „Măi omule, zise dracul. Tu cu şmichiriile tale ai tulburat toată drăcimea; da acuş am să te vîr şi eu în toate grozile morţii!...“ Alecu Văcărescu, p. 28, rău a pus pentru rimă pe acuşi în loc de acum: „Şi tu limbă, ce tăcuşi, Ca o mută păn-acw^...44 Numai cînd se repetă, acuşi arată o activitate febrilă în prezinte, nu în viitor: „Pe cînd soacra horăia, dormind dusă, blajina noră m i g ă i a prin casă; acuş la strujit pene, acuş îmbala tortul, acuş pisa malai şi-l vîntura de buc...44 (Conv. lit., 1875, p. 284). Prin emfaticul -a (v. hA), acuşi se amplifică în a c u ş a, fără a se modifica sensul. „Cînd ameninţă pe cineva cu bătaie, poporul zice: Lasă că-ţi voi arăta eu Bacăul acuş a!...44 (Preut G. Palladi, Tutova, c. Şendreş- tii). Din acuşi, după analogia lui „atîtica44 din „atît44, se formează deminutivul acuşica, care se"poate aplica dopotrivă la prejriflta 194 şi la viitor imediat, ADAM o să-ţi dăsluşesc, pă cit m-o tăia puterea, atîtea ş-atîtea-ntre- bări şi nepriceperi, trecătoare dă multe ori pin mintea ta-ntunecată şi nedăslegate ţin-acuşica de judicata ta nedăprinsă...“ (Jipescu, Opincaru, 20). v. Acum.— Amuşi. îSL} - **• ZT} - *■**• *AD-, prefixe. Devenind prefix, prepoziţiunea latină ad ne apare în graiul român: 1. Tedusă la a-, fără a se reduplica următoarea consoană, după eum se reduplica în italiana: afum = it. affumo, afund = it. affondo, alin = it. alleno, alint — it. allento, alung = it. allungo, amorţesc = it. ammorto, aplec == it. applico, apun = it. appono; 2. rămasă ad- denaintea vocalei: adaog = lat. adaugeo, adap = lat, adaquo, adun = lat. aduno; 3. Amplificată printr-o vocală iraţională denaintea consoanelor labiale: adevăr = lat. ad-verum, adăpost = lat. adpositum, ademinâ =* ad-manum. v. 15 A. aAD, s. n. ; enfer. Astăzi se zice numai i a d. Predica transilvană, circa 1600 (CW. d. bâtr. II, 228): „deci acolo în lăunutru întru ad# întunerecul ales fi-va, chinu cumpliţii şi durere nespusă; că acolo vare-ce veri simţi şi vare-ce veri auzi, totu ţi-e urâţii şi de totu te îngrozeşti; şi vare-ce veri atinge sau se va atinge deţine, de toate te vatămi,că adul îaste plinu de amarii fierbinte...w Cod. ms. niiscel. sec. XVII (Bis. Sf. Nicolae din Braşov), p. 652: „besereca sa, care nu o va învince uşa adului...“ Dosofteiu, 1680, f. 110 b: „izbăviş sufletulu mîeu din adul cel maî de desuptu../3 4; dar şi cu forma i a d, f. 150 a: „toţ carii să pugoarâ în i a d...a Paleoslavicul din grecul aSv^. Cuvîntul vechi românesc, rămas de epoca păgînă pentru a exprime aceeaşi noţiune, este tart ar = lat. tartarus (= gr. Taprapoţ), de ex. în Cugetări in oara morţii, circa 1500 (Cuv. d. bâtr., 465): „...o, amar ceia ce nu se pocâescu de păcatele sale, că aceia toţi se ducu în foculii nestinsu şi în vermii neadurmiţi şi în t a r t a r u...“ v. Genune. — Iad. — Tartar. — Tărîm. 3AD! — v. Aduc. ADÂM, n. pr.; nom du premier homme, personnification semitique et chretienne des origines de Thumanite. Numele primului om, după Biblie. Arăbeşte; adam „om“. *95 ADAM Abia în secolul trecut românii au început a întrebuinţa data creş- tină în locul cronologiei bizantine de la zidirea lumii, presupusă a se fi întîmplat cu 5508 ani înainte de Crist, şi care se numea „cursul anilor de la Adamu. Nic. Costin, Letop. II, 77: „...şi l-au rădicat pe Mihaiu-vodă din scaun, şi cu mare mănie şi grabă l-au cuprins, în 14 zile, fiind vineri, fiind Mihaiu-vodă la biserică la Trii-sfetitele, fiind în zioa sărbătoarei a Prepadoamnii Paraschevii, fiind cursul anilor de la Adam 7218, iar de la Hs. 1710...“ De aci locuţiunea poporană: „de cînd cu moş Adamu, pentru a arăta o vechime extremă a unui lucru, ceea ce se zice italieneşte: „da Ada- m o in qua“. In Moldova: „de la Adam b a b adam, adecă „baba Adamu, cu turcul sau tătarul babă „tată“. v. Veleat. Nemic nu era înainte de Adam. Numai el se născuse fără părinţi. Singur pămîntul i-a fost tată şi mumă. Aceste credinţe sînt exprese prin două ghicitori ajunse a fi poporane, deşi sînt învederat de o prove- ninţă cărturărească: „— Cine nu s-a născut şi a murit? — Adam strămoşul. — Cine la moartea lui a intrat în pîntecele maichi-sii? — Tot Adam strămoşul (A. Pann, Moş Albu I, 28). D.G.D. Teodorescu (Poez. pop., 250) aduce următoarele paraleluri străine, al căror număr s-ar putea înzeci: „ — Quel est l’homme qui n’a pas eu de mere? — Adam. — Quel est l’homme qui est mqrt sans etre ne? — Adam. — Wer gestorben und nit geboren sey? — Adam. — Nun nasciu, nun addatau, senza nasciri muriu. — Adam o.“ Alte ghicitori, de aceeaşi natură, v. la Dr. Gaster, Liter. pop., 230, unde ne apare totodată figura lui Adam în literatura noastră poporană cea popească, adecă muncită şi-n mare parte tradusă din slavoneşte sau din greceşte de bieţii dascăli bisericeşti, dar îmbrăţişată şi răspîndită pe la ţară. Aşa este, de exemplu, o Poveste despre »Adam“ şi Eva şi Versul lui „Adam“ (op. cit., 276 sqq.), care se începe prin: „Veniţi toţi cei din Adam Şi cu fiii lui Avram, Să cîntăm versuri cu jale Pentru-a lui Adam greşale...ct Tot de origine dăscălească, însă îmbrăcat ceva mai româneşte, ni se înfăţişează Adam în colinde şi-n cîntece de nuntă. într-o colindă, culeasă de d. I.G. Bibicescu în Transilvania (Col. ms.), „Ion sînt-Ion şi cu bunul Dumnezeu“ judecă pe Adam, care se scuza cu naivitate că l-a înşelat Iuda de i-a băgat mărul în gură; apoi: „Adam din rai a ieşit, Tot plîngînd şi suspinînd Şi-n cîrji albe răzimînd Şi din gur-aşa grăind: — Rai, rai, rai! grădină dulce! Nu mă-ndur a mă mai duca 196 A DAM De dulceaţa poamelor, De mirosul florilor, De sunetul frunzelor, De zgomotu-albinelor. De viersul păserilor Şi de glasul îngerilor...u La nunţi, duminica, înainte de plecare la biserică, se recită aşa numita Iertăciune, în care se zice că Dumnezeu a zidit: „Pe strămoşul nostr-Adam, Din care ne tragem neam: Cu trupul din pămînt, Cu oasele din peatră, Cu frumseţea din soare, Cu ochii din mare...“; apoi despre Eva şi gonirea din rai: „Dar Dumnezeu s-a milostivit Şi a doua oară l-a primit Şi i-a zis: — A dame, Adame, Creşteţi şi vă îmulţiţi Ca nisipul mării Şi ca stelele cerului, Şi pe pămînt să trăiţi Şi să-l stăpîniţi! Şi de atunci se trage Viţe Şi seminţe Pînă ce-a ajuns rîndul Şi 1-aceste două mlădiţe, Ce stau plecaţi Ca dumneavoastră, părinţi, Să-i iertaţi Şi să-i binecuvîntaţi...“ (G. D. Teodorescu, op. cit., 166 — 7) După o versiune din Moldova, Adam fusese zidit: „Cu trupul din opt părţi, Cu oasele din cheatră Şi cu gîndul din mulţimea îngerilor../4 (M. Busuioc, Suceava, c. Paşcani-Stolniceni) După o altă: „Dumnezeu a văzut Că raiul rău i-a şezut Fără moştenire Şi făr’ vieţuire, S-au gîndit ca pe om să zidească Şi raiul să moştenească: Au luat ochii din mare, Chica din soare; 197 ADAM Lut din pămint Şi suflet din Duhul sfînt, Şi-n clipă pe strămoşul Adam a făcut...44 (Constantinul, 'Neamţ, c. Doamna) în alte varianturi, se mai adaugă: „sîngele din rouă44, „cugetul din noori“, „suflare din vînt“ etc., sau în loc de „mulţimea îngerilor44 se pune: „iuţimea44. Cele „opt părţi44, din cari fusese zidit trupul lui Adam, figurează în manuscripte slavice începînd deja de prin secolul XIV, cari însă fiind de proveninţă sudică, căci ele menţionează pe cumani, pe români, pe arnăuţi, e tot aşa de cu putinţă ca noi şă fi luat legenda de la şerbi sau bulgari, precum e cu putinţă şi viceversa (v. Tichonravov, Pamiatniki otrelennol ruskoi literatury, t. 2, p. 439 sqq.). în orice caz, fîntîna comună, directă sau indirectă, a acestor subtilităţi teologice poporane e bizantină, după cum e şi explicaţiunea simbolică a numelui ADAM în Pravila lui Mateiu Basarab: A = ’AvoctoXy) (răsărit), D = Aucnc; (apus), A = *'Ap>cTo<; (nord) şi M = MecnrjfxPpia (sud). v. Conăcârie. — Iertăciune. — Nuntă. Mult mai românesc e Adam în vrăji şi descîntece. într-un descîntec cînd s-a deochiat o vită: „... ie vacile, Le du pe cărarea lui Adam La păşunea lui Avram Şi la apa lui Iordan... (I.P. Nour, Bîrlad) îiitr-un altul de desfăcut farmecele: „De mîna dreaptă m-au luat, Pe cărarea lui Adam m-au purces, La fîntîna lui Iordan dusu-m-au, Cu crucile de mir, Cu ţărmurile de vin; Aşa Sfînta Precistă iarăşi de mînă m-au luat, Pe croh alb m-au aşezat...u (Idem) într-un descîntec de albeaţă: „De mîna dreaptă l-a luat, Dipe soare l-a înturnat Ş-a pornit, şi a plecat Pe drumul lui Adam La fîntîna lui Iordan, Ş-a tîlnit Trei surori a soarelui...a (Albina Carpaţilor, 1879 , p. 345) Ce să fie oare „cărarea lui Adamu sau „drumul lui Adam“? în alte descîntece figurează în locu-i: „cărarea lui Troia n“, de ex. în lunga vrajă „de a face pe dragoste44, culeasă de d. S.F. Marian în Bucovina şi unde ne întimpină de trei ori: „Mărioar-au sinecat, 198 Şinecat ş-au mînecat Pe cărarea lui Troian La rîul lui Iordan../4 ADAM In altele: (Col. I. Tr., 1870, nr. 3, p. 4) „Pe cărare, Pe uliţa mare, La rîul lui Iordan, La fîntîna lui B o g d a n....“ (G. D. Teodorescu, 362) Traian, părintele Daciei; Bogdan, fundatorul Moldovei; iată-ne deja departe de lumea biblică! Inlocuit-au românii pe strămoşul omenirii Adam prin strămoşul naţional Traian? sau nu cumva, din contra, vechiul cult al erou- lui păgîn va fi fost gonit mai tîrziu prin elementul semitic al creştinis- mului? In astronomia poporană „calea lui T r o i a n“, fiind una din numirile „drumului de lapte44, să fie oare tot aceea şi „calea lui A dam44? Iată, negreşit, neşte cestiuni cît se poate de interesante. Vom observa numai că-n latinitatea medievală această parte a cerului se chema „via Sancti Jacobi44, de unde: spân. cantino de Santiago, fr. cheminde St. Jacques, provenţ. cami de San Jaques, bret. hent sânt Jakez etc. (v. Gaidoz et Rolland, Melusine, 1884, p. 151-3). v. Avram. — Bogdan. — Iordan. — Troian. Se pare că tocmai funcţiunea cea astronomică a lui Adam, suit într-o sferă mai pe sus de cei doi luminători, ne întimpină în balada poporană Soarele şi luna, aşa după cum se cîntă în Dobrogea (Burada, Câlât., p. 168). Neştiind cum să scape de amorul fratelui său, Luna ii zice Soarelui: „— Soare luminos, Mlndru şi frumos! O scară de fer Pîn’ la naltul cer Tu mie să-mi faci, Pe ea să te urci, Iute să te duci Pîn’ la moş Adam, Căci dorinţă am La el să priveşti, Să te spovedeşti. — Degrabă el s-apuca Şi îndată că făcea O scară de fer Pîn’ la naltul cer, Ş-apoi se urca Şi se înălţa pîn’ la moş Adam, Străbun lui Avram, La el că privea, Se spoveduea. Adam scoborea, De-a stînga-1 lua, In iad îl băga../* 199 A DAM în fine, după cum prin Adam s-a început lumea, tot prin Adam se va sfîrşi; aşa crede poporul.Una din legendele române despre Judecata cea din urmă sau „vremea de apoi“ este că atunci „cînd se vor împlini veacurile44, Dumnezeu va pune pe Adam să buciume, şi la trîmbiţa lui se va zgudui lumea şi se vor scula morţii de prin morminte (Vaslui, c. Negreştii şi Mirceştii; Botoşani, c. Poiana-Lungă). O versiune adaogă că buciumarea va ţinea trei zile şi trei nopţi, „şi cine n-o va auzi, va rămînea în iad, iar ceilalţi vor merge la judecată44 (A. Ciureanu, Vaslui, c. Zăpodenii). Unui om perdut fără îndreptare şi fără mustrare, i se poate zice că: n-a auzit trîmbiţa lui Adam. Cu toate astea, nici pe Adam nu-1 cruţă poporul în înjurăturile sale. La Vrancea, bunăoară, „auzi mereu ocări de: Pasca mă-sei, crucea, Dumnezeu, feştania, luceafăru mă-sei, Adamu mă-sei etc44. (Putna,com. Găurile). în vechile texturi, numele Adam îşi acaţă uneori pe flexionarul -u: ăA4Mg. în Călătoria la iad a Maicei Domnului, scrisă circa 1550 (Cuv. d. bătr. II, 358): „puterea cinstiteei cruci, ceia ce Adamu şi Eva izbăvi deîn blăstemu...44 De asemenea în Legenda Duminicei, 1600 (Cuv. d. bătr. II, 45): „ainte fecu omu întăe Adamu de-1 feciu în chipul mieu...44 în ambele pasage Adamu e la acuzativ, în loc de: „pe Adamu. Ca nume de botez, Adam — de unde patronimicul Adămescu, augmentativul Adamoiu (în Banat: Adamoniu)şi deminu- tivele Adamuţ şi Adamache — e foarte rar la români. Ca nume evreiesc, îl vedem într-o satiră poporană din Bucovina, Jidovii şi volintirii: „într-o seară neguroasă, Care vîră frică-n oasă, Mergeam noi, O sută de jidănoi: Chişer şi Haham, Bureh şi Adam, Şi cu rabin între noi, Cu trei cară de-usturoi...44 (Col. I. Tr., 1871, p. 19) Ca nume local, este un sat Adam în Tutova, numit după mănăstirea de maice de acolo, şi un sătuleţ Adam în districtul Sucevei: apoi A d a m e ş t i i , sat în Teleorman. v. Aron. — Avei. — Cain. —• 2Jidov. — Moise... 2ADĂM, nom propre personnel. — v. 1Adam. —*Adam. 3ADÂM, nom de certaines localites en Moldavie. Din localităţi cu acest nume, cea mai însemnată e mănăstirea Adam, altădată aparţinînd Covurluiului, astăzi însă — prin schimbarea hotarelor districtuale — căzînd în partea Tutovei. Un act din 14 octobre 1652 (Arh. Stat.): „ -f adecă eu Petrişor ot Tăplăoni şi Vrăbie izbaşa şi Vasilie Ţocol ot Mileşti şi Sava Rojan ot 200 Grădinari scriem şi mărtorisim co cestu zapis al noostru cum noi de ADAMASCĂ bonă voe noostră am dat danie a noostră draptă ocină şi moşie din Codrul Ghenghii din hotarul Osiîacilor pe Vale Brabănului în Pădure Meriaâ în loc pustiîu, am dat lui A d a m căpitanul de ş-au făcut mănăstire... “ Dentîi bărbătească, mănăstirea Adam a trecut apoi, abia în prima jumătate a secolului nostru, la călugăriţe, aduse aci din Floreşti: Mitropolit Veniamin, 1836 (Arh. Stat.): „luînd aminte şi pentru pitrecirea şi viaţa a maicelor călugăriţe din sf. monastire Adamul, unde prin vrerea lui D-zeu mutîndu-să de la monastirea Floreştii, lă- sîndu-o ace monastire pitrecătorilor cu lăcuinţa părinţilor greci...“ ADAMÂJVT (plur. adamanturi), s.n.; diamant, pierre precieuse. Lex. Budr. „Adamant, der Diamant; de adamant, Diamanten.44 Varlam, 1643, II, f, 53 a, în viaţa Sf-lui Ioan de Ia Suceava: „să usteniră şi slugile, b&Căndu acelu trupu tare ca de adâmantu (4A^MdHTh)...“ Peste Carpaţi se pronunţă mai mult adiemant, sub influinţa ma- ghiarului gyemânt. La noi nu se mai zice decît diamant, cu forma italiană. Italienii însă, alături cu „diamante14 mînţin şi pe „adamante44, dar numai ca vorbă poetică, după cum ar putea să rămînă şi-n poezia română, lăsîndu-se pe „diamant44 graiului prozaic. „Non, se di ferro doppio o d’a d o m a n t e Onesta muraglia impenetrabil fosse...44 (Tasso, Ger. III, 51) Derivă din grecul âSaţiac, trecut la români prin paleoslavicul adamantu. Sinonim curat românesc, în legătură cu legende poporane, este nestimată, „peatră care luminează noaptea ca ziua44, v. Balaur. — Nestimată. — Peatră. l lADAMÂSCĂ, s. f.; 1. Sorte d’etoffe de luxe importee de l’etran- ger; 2. sorte d’etoffe fabriquee de coton et de laine par Ies paysannes roumaines. 1. Ca stoafă de lux, adamascâ se fabrica dentîi în China şi mai cu seamă la D a m a s în Siria, de unde-i vine însuşi numele; apoi în Occident, unde nu întîrziase a ajunge la o mare perfecţiune, mai ales în Italia: la Veneţia, la Genova, la Lucea. Sub raportul bogăţiei, adamascâ stă alături cu catifea: „Souvent sur le velours etledamas soyeux On voit Ies plus hâtifs des convives joyeux S’asseoir au banquet avant l’heure..44 (V- Hugo) Ca ţesetură de mătasă, „damas soie44, adamascâ este o stoafă grea, amestec de atlaz şi de taftă, cu frumoase flori sau desemnuri ieşite dasupra, uneori cu fire de aur sau de argint. Pentru amănunte, v. Bezon, Dict. des tissus, t. 6, p. 71 sqq. In România această stoafă pătrundea în două fabricate pe două căi: o varietate d-a dreptul din Orient, prin Turcia, şi atunci se chema muşchi, din turcul dimişki, grecul Stfxhixtov „satin de Damas44; 201 ADAOG o altă varietate, din Italia, unde se zice astăzi „damasco“, dar în veacul de mijloc purta numele de „adamasco“, latineşte „adamascus14, de ex. într-un act italian din 1389; „planeta una drappi auri in campo viridi, facta ad spicas cum frisiis largis Adamaschi, fodrata tafetali rubeo“ (Du Cange, ad voc.). Cuvîntul românesc vine dară imediat din italieneşte, nicidecum de la slavi (Cihac, II, 1), fiindcă atunci ar trebui să fie adamaşcâ, nu -ascâ, deoarăce ruseşte e adamaşka, poloneşte ada- maszeky iar la ceilalţi slavi fără iniţialul a-: bohemul damasek, slovenul tamasek etc. Slavii însă au primit şi ei vorba tot prin comerciul ita- lian, mai ales veneţian. In inventarul m-rii Galata din Iaşi, 1588, ambele varietăţi: muş- chi şi adamaşcâ figurează alături (Cuv. d. bâtr. I, 199):,,4 poale (de icoane) de adamaşcâ galbeni şi cu flore albe şi pre margine atlazu m u ş c h i i Tot acolo ne întimpină adamaşcâ de următoarele culori: verde, roşie, albă, mohorîtă, albastră, neagră; apoi: „cu obraze“ şi „cu obraze şi cu flori11. „O b r a z e “ se numea desemnurile. 2. Ga stofă ţesută de ţărance române, se cheamă adamaşcâ, mai ales în Moldova, un fel de al esăt u r ă. „...urzala bumbac, bătaia lînă boită, în cinci iţe, se numeşte adamaşcâ. (M. Dimitriu, Govurlui, c. Smulţii). „Adamaşcâ este o ţesetură în patru sau cinci iţe, a cării urzeală este de in sau bumbac şi bătătura de lînă cu diferite culori, formînd o faţă cu mici cadrilaturi de felul acesta: (A. Negru, Tecuci, com. Poiana).“ La ţărani această sărăcăcioasă adamaşcâ din bumbac şi lînă servă pentru haine femeieşti şi mai cu seamă pentru aşternut tot aşa de bine ca la cei bogaţi adamasca cea de mătasă. v. Alesâturâ. — 2Bâtaie. — Coftirie. — Iţă. — Război. —- Ur- zeală,.. 2ADAMÂSCĂ, t. de botan. — v. Avrămeasă. AD\OG, ADÂUG (1. adaos (-«5), -gere; 2. -aty -are\ 3. -ity -ire), vb.; 202 ajouter, augmenter, accroître, multiplier. ADAOG Din toate limbile romanice, latinul a d a u g e o (-xi, -cturn, -ere) a rămas numai la români, păstrînd acelaşi sens, dar diferenţiindu-se în trei conjugaţiuni: adâogăre, adăogire şi adăogere. Trecerea lui adaug în adaog se datoreşte acomodaţiunii, o fiind fiziologiceşte mai aproape dea decît a, astfel că poporul de multe ori rosteşte „aor“, „taor“ etc., netonicul u supunîndu-se tonicului a. Macedo-româneşte, după o altă tendinţă fonetică, u după vocală devine v: adavgere, ca şi în lavdu = laud, avdu = aud, arevdu = râbd etc. (v. 1U). I. Ramificarea sensurilor. a) Adaog = sporesc „augmenter“: Beldiman, Tragod., v. 1103: „Se deşteaptă eteriştii, că i-au amăgit simţesc, Adaoge turbăciunea, pe Balş învinovăţesc...“ Ibid., v. 4099: „Se întorc iarăşi la gazdă, cai de menzil poroncesc, A se face prelungire nicicum nu-1 îngăduiesc; Aceasta îl dărma tare, aceasta îl supăra, Adăogea îngrijirea întru care el era...u b) Adaog = m ă r e s c „accroitre“: Pravila Moldov., 1646, f. 26: „cela ce va face vama noo caria n-au fostu, sau de va mai adaoge cea vîache decumu au f ostii...“ O predică din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 260): „iară cănd avem pre Dumnezău îndemnâtorîu şi aju- tătorul, atunce şi usrădiîa noastră aprinde-se şi se adaoge...“ Constantin Brîncovan, 1695 (Cond., ms., în Arh. Stat., p. 127): „iar carele de nu va drege, încă şi nu va adaoge, ci va scădea şi va strica dentr-acestea şi dentr-alte mili de ale sfintei mănăstiri...“ Enache Cogălniceanu, Letop. III, 228: „...şi acei bani să steie temeiu păn la anul să ămble, neavănd voie ispravnicii nici să-i adaogă, nici să-i scadă...“ Ibid., 228: „Domnul încă au chemat boieri şi le-au arătat, zicăn- du-le ca să se adune la un loc cu toţii şi să găsească leac să adăogă sfertul...“ Critil şi Andronius (Iaşi, 1794), p. 13: „a me mirare să adaoge cu măsura ce a me luare aminte să îndoe...“ c) Adaog = îmmulţesc „multiplier“. Omiliarul de la Govora, 1642, p. 96: „şi va adaoge munci cătrâ munci...“ Mai ales în urarea: a se adaoge anii sau zilele cuiva. O scrisoare rustică muntenească, circa 1609 (Cuv. d. bătr. I, 174): „ni rogămu dumnitale şi jipănesei dumnitale şi coconui dumnitale, şi Dumniziu să vă adaogă zele şi ai dumniiavostă...lt d) Adaog = m a i dau sau mai spun „ajouter“: Pann, Prov. III, 78: „Scumpul cumpără stafide şi cere să-i adauge piper...u Moxa, 1620, p. 393: „(Nichifor Foca) au plecat Syriia şi s-au închi- naţii Lichiîa şi au dobândiţii Finichiia, şi Iară adaose grecasca să fie grecascâ...u 203 ADAOG Constantin Brîncovan, 1695 (Cond., ms. Arh., Stat., p. 101): „iar pentru a părinţilor ce vor fi lăcuitori într-însa hrană [şi traiu vieţii am adaos şi am ajutorat cu cele după putinţă...44 Ibid., p. 103: „şi iar am dat şi am adaos domniea-mea la sfânta mănăstire ocină în sat în Rămesti...44 Omiliarul de la Govora, 1642, p. 85: „derept aceia apostolul au adaus de-au zis: nu vâ înşălareţi...44 Un cuvînt al Sf. Ioan Crisostom, text din sec. XVII (Cod. ms. mise. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 359): „pentru ce adaoge cătrâ cuvăntu ş-altele? câ cum au zişii: lepădaţi hitleniia, au nu era destul acasta? pentru ce adaoge de zice şi: înaintea ochiloru miei?...44 e) Adaog cu p î r ă „decrediter, diffamer.44 Nic. Costin, Letop.II, 129: „Zic unii cum şi cu acel Bekir Aga şi-au fost imputat Lupul Costachi vornicul, şi cu Mehmet Efendi Iazagiul, că turcilor cine le poate sătura lăcomia lor? Deci să-l fie adaos c u p î r ă la vezirul şi ei...44 Nic. Muşte, Letop. III, 59: „Apoi eşind din Edecula, tot nu-1 lăsa domnul muntenesc să se odihnească mazil cum era, ce cu multe p î r i îl adâogea să-l facă surgun şi din Ţarigrad...44 Ibid., p. 80: „şi acum nici de poronca împărătească n-au vrut să de pe boieri; şi cu alte p î r i adăogăndii-l, i-au stricat domnia lui Mihaiu-vodă...44 f) . Adaog c î n t e c . Dosofteiu, 1673, f. 114 a: „Carii cearcă să mă prindzâ, Răutatîa să-î cuprindzâ, Iară eu, hie-n ce vriame, Lăngă tine nu m-oî tîame, Ce-ţ voi adaoge cîntec Din zuor de când mă mânec...44 In „a adaoge cîntec44 cu sensul de „a închina44, „vouer, dedier44, se surprinde o accepţiune foarte arhaică, pe care o avusese şi latinul „adaugeo44 în graiul sacerdotal, de ex.: „decumam adaugere44 la Plaut. In Psaltirea lui Arsenie de la Bisericani, circa 1650 (Ms. Sturdzan, în Acad. Rom.) se presară pe ici, pe colea o interesantă sinonimică a cuvîntului, fiindcă traducătorul, deşi avea denaintea ochilor un text slavic, totuşi îşi da multă silinţă de a găsi pentru fiecare idee o expre- siune curat românească, astfel că traduce multe pasage în cîte două-trei feluri, de ex.: Ps. LXXII: „îatâ acestea păcâtoş se adaugn pururîa = iată aceş- tia păcătos seînmulţescu pururîa...44 Ps. LXXXVIII: „şi nemica nu va s p o r i vrăjmaşul spr-insu = şi nnmica im va adauge = şi nemica nu va f o 1 o s i ...“ Ps. CV: „şi se î n p r e u n a r â lui Velfegor = şi se adauserk lui Velfegor...44 Să se observe însă, în teză generală, că în cărţile bisericeşti traduse din slavoneşte adaog corespunde totdauna Ini npHjiOîKHTH, literal- mente „punere lîngă44, dar avînd o mulţime de accepţiuni în frazeologie,, asa că reprezintă după împrejurări pe grecul 7rpocTi^evai, 7rapsiîrsan;i, Transilv28). Să punem alături caracteristica unui prelat: Zilot, Cron, p. 88: „Mitropolit se afla la venirea roşilor Dositeiu, grec de fel, adăpat cu învăţătură, şi fireşte cu duh pentru patrie bun, căci tot sta la întîmplări cu boerii cei buni pentru dînsa...44 v. Adâp. — 2 Adăpat. 2ADĂPÂT, s. n.; 1. action d’abreuver ou d’imbiber; 2. empoison- nement. Ca „acţiune de a a d ă p a“, acest participiu substantivat nu se deosebeşte de adăpare, adăpătură, adăpăciune, fiind însă mai elegant adăpatul vitelor, adăpatul pămîntului. E mai interesant sensul de „înveninare44, prin care adăpat a devenit ca şi un termen tecnic medical în gura poporului pentru orice intoxica- ţiune printr-un corp fluid, fie în faptă, fie numai în presupunere. „Pe aice se numesc hoaţele aşa: durere de cap, dinsele sau ielele, vătămătură, surpătură, pîntecărie, dropică, păr pe la degite, friguri, bubă-neagră, rîie, potcitură, diochere, făcut, adapat etc. Pricina frigu- rilor se socoteşte de săteni că este un dat sau adapat...“ (P. Teodo- rescu, Vaslui, c. Lipova). Contra adăpatului, orideunde să fi provenit, babele de la ţară întrebuinţează mai cu seamă argint-viu (D. Alboteanu, Covurlui, c. Mastacani). v. Adâp. — Argint-viu. — Dat. — Fapt. ADĂPĂCIUNE, s. f.; „action d’abreuver44 (Cihac). v. 2Adăpat. ADĂPĂTOARE (plur. adăpători), s.f.; abreuvoir, citerne, âuge. Cuvîntul, literalmente „ceva care a d a p ă44, însemnează mai ales sghiaburile cu apă pentru vite. Iată unul şi acelaşi pasagiu după Paremiarul din 1683 şi după Biblia din 1688: în contextul latin: „canales44; greceşte: tolc, Constantin Brîncoveanu (Cond., ms., în Arh. Stat., p. 8) în descrie- rea hotarelor unei moşii: „...den Şcheaoa în sus în vălceaoa piscului nalt şi despre Vulpeni la deal în lac, de la lac în coada vălcelii grecilor alăturea cu curăturile lui Cazan pre vâlcea în jos păn în Scorbura, şi iar Scorbura în jos păn la adăpători, de acolea poteca lupoaei la deal...44 2 13 Dosofteiu: Şerban-vodă: Exod. II, 16: „...şedzu la putu; iară popa lui Madiîamu avia şiapte fiate de păştia oile tatălui loru; şi venind scoţia până înplia adăpătoriie ca să-ş adape oile..'.** ...au şăzut la fântânii: ş: la pună den Madiiam era 7 fete păseându oile tătâni-său lui Iothor; şi mergând scotea apă până umplură j g h î a- burile ca să adape oile...“ ADĂPOST Pravila Moldov., 1646., f. 20: „cela ce va lua de pre lângă drumu adâpâtorile ce s-au făcuţii să să adape călătorii, sau de le va strica, acesta să să certe ca unu furu...“ în medio-latina se zicea adaquatorium (Du Cange, ad voc.). v. Adâp.----oare. ADĂPĂTOR, -oare adj.; abreuvant, quelque chose qui abreuve. y. Adâp. — Adăpătoare. ADĂPĂTURĂ, s. f.; „action d’abreuver, imbibition“ (Cihac). v. 2Adâpat. ADĂPOST (plur. adăposturi), s.n.; abri, refuge, asile. Sinonim cu acioală, zăvadă, liman etc., dar avînd sensul cel mai gene- ral de orice loc unde o fiinţă poate să se liniştească fiziceşte sau moral- mente. Arsenie de la Bisericani, circa 1650 (Ms. Sturdzan, în Acad. Rom., p. 249): Ps. CVI: „şi se veseliră că se domo- liră, şi-i indoivplă pri-nşu intru 1 i n î- ştîa vrerii sale = intru adăpostul vrerii sale...44 „...et laetati sunt, quia siluerunt, ct dcduxit cos in pertu m volun- tatis corum...44 Alţi sinonimi: Corcsi, 1577: „...şi se veseliră că tăcură, şi derese-i în pristanişte voci lui...44 Silvestru, 1051: „...atunci să veseliră că tăcură şi povăţi pre ei la ţ ă r m u r i 1 e ce vria eî...44 Acoperit sau descoperit, la munte sau lingă mare, în pădure sau pe cimpie, mare sau mic, adăpost este pretutindeni unde poate să înce- teze sau să se împuţineze grijile, fie trupeşti, fie sufleteşti. Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XVII, p. 9: „acelor (albinelor) amu şi noi, fraţilor, să ne închipuim, căndu amu cătrâ dumnczecsculu şi frămseţatului acestui adăpostii alu besericiei venim...“ Balada Iordachi al Lupului: „Şi cu bine el sosea, Adăpost el îşi găsea La saraiul Hanului, Cumnatul Sultanului...44 A. Odobescu, Pseudokyneg., p. 11: „în orice alt loc al Bărăganului, vînătorul nu află alt adăpost, spre a îmbuca sau a dormi ziua, decît umbra căruţei sale...44 A. Pann, Prov. I, 95: „Iar javra, căţelul prost, Sărind de supt adăpost, începe a alerga...44 214 ADĂPOSTESC I. Creangă, în Stan Păţitul (Conv. Ut., 1877, p. 32); „ — Dar eu ce fac tocmai acum la bătrîneţe fără leac de adăpost? — Nu te îngriji de asta, mătuşă dragă, că am să te ieu cu mine şi-i trăi pe lingă noi, ca banul cel bun...44 Costachi Stamate (Muza, p. 179): „Şi acolo stînd pe gînduri, privea sub a lui picioare Zbuciumaţi nourii negri de vînturi clocotitoare, în cîmp colbul ca ninsoare spulberat de vifor mare, Cerbul pintre stînci cătîndu-şi un adăpost de scăpare...“ Chiar în construcţiune cu „sub44 sau „supt44, adăpost nu presupune neapărat ceva acoperit, ci numai răzemat, lătineşte „apposi- tumu. Aşa, la Costachi Negruzzi, Alexandru Lăpuşneanu, II: „carii de multe ori s u b t adăpostul zidurilor acestora...44, latineşte „moeniis appositis44. De aci se lămureşte de la sine-şi originea vorbei. Etimologiceşte, adăpost (= lat. adpositum) este acelaşi cuvînt cu apus (= lat. appositum), un dublet cu sensul fundamental de „re- paos44, „le coucher44, repaosul vietăţilor, pe de o parte; pe de alta, repa- osul soarelui sau al stelelor. Ambele formaţiuni sint proprii limbei române. Relativamente mai nou este apus, dezvoltat deja în epoca postlatină din „apun44 (= lat. appono) în locul participiului original: a p ost. Mai vechi este adăpost, născut în Dacia latină din adpo- situm prin intercalarea vocalei iraţionale denaintea labialei întoc- mai ca în „adevăr44 (= lat. adverum) şi cu păstrarea organicului -post (= lat. positum). La moţii din Ardeal (Frâncu-Candrea, Munţii Apuseni, p. 107) se aude azăpost şiazăpostos „loc scutit de vînt44, care totuşi se cheamă mai des z ă p o de. Este învederat că numai silaba z ă p-, din „zăpode44,. adecă din sinonimul cel mai circulator, a concurs a preface în z pe d din adăpost. v. Acioală. — lAd. — Adâpostealâ. — Adăpostesc. — Adăposti- turâ. — Apus. — Apust... ADĂPOSTEALĂ (plur. adâposteli), s. f.; delassement, repos. Rosofto iu, 1080; Ps. RXV: „trecut-am prin foc şi printr-apâ, şi ne scoseşu la adăpos- tealâ..“ Silvestru, 1051: „...intrasem în focii şi în apa, şi ne-aî scos in loc de r ă p a o s...“ In contextul latin: refrigerium, greceşte: slavoneşte: pokoî. v. Adăpost. ADĂPOSTESC (adăpostit, adăpostire), vb.; abriter, conforter, se întrebuinţează mai ales reflexiv: ase adăposti „se refugier, se met- tre â l’abri, echapper, se tranquilliser“. Beldiman, Trag., v. 145: „Acei ce din han scăpase, sau afară s-au aflat Unii la boieri aleargă, iar alţii la consulat. 215 ADĂPOSTITURĂ Acolo află limanul, acolo s-adăpostesc, Scapă de osînda toată, şi de ferul duşmănesc...“ Aci, „mă adăpostesc“ se explică prin: „aflu liman, scap“. Mitropolitul Dosofteiu, 1680, f. 48 b, pune forma adăpostedzu: „...slăbnşte-mi, ca să mâ adăpostedzu „...remittc mihiut refrigerer mai-nto pană a nu mâ duce...“ priusquam abeam...“ Sinonimica acestui pasagiu: Corcsi, 1577: ..slâbeşte-mâ să răpausu ainte pănâ nu mâ ducu...“ Silvestru, 1651: ,....părăseşte-te de mine a mâ supăra şi mă voiu întări pănâ nu voîu merge.. Sensul de „refrigerium44, ca la Dosofteiu, ne apare în infinitivul substantivat adăpostire la Beldiman, v. 2713: „Grecii zăluzi de văpaie, pîrliţi de straşnicul foc, Neştiind ce să mai facă, alergau din loc în loc, Puţină adăpostire, loc ceva mai răcorit, Unde nefiind binale, era mai de suferit../4 Cu sensul de „repaos44, ca în sinonimul din Coresi: „Pămîntul ţării noastre e azi adăpostire L-a grecilor ţărînă; iar agonia lor Cu jale a văzut-o a Oltului oştire, Şi semne de frăţie, dovadă de iubire Le-a dat ea îndestulă în zioa de omor...44 (Gr. Alexandrescu, Drâgăşani) Cu acelaşi sens la Ioan din Vinţi, 1689, f. 173 b: „cela ce eşti adăpostiria cea lină acelor cuprinşi de valuri...44 v. Aciuez. — Adăpost. ADÂPOSTÎ1Z ] ADĂPOSTÎlti; > v. Adăpostesc. ADĂPOSTIT j AdApostitukă (pl. adâpostituri), s. f.; retrăite. Coresi, 1580, quatern. III, p. 6, face o deosebire oarecare între adăpost şi adăpostitură: „ajunsem la cea adăpostiturâ bună şi fârâ voroavâ, la adâpostu şi la linu şi fârâ scrăbâ...44 Intr-un alt loc, quat. IV, p. 3, el înţelege prin adăpost un port maritim :„(ceîa ce înnoatâ) stau în lăuntrulu adăpostul ui căndu vădu bure şi turburele, şi căndu va să vie văntu ei au şi voroavâ...44 De aci ar urma că a d ă- p o s t însemnează un loc de linişte momentană sau puţin sigură, iar adăpostitură — un locaş de odihnă deplină. Această distincţiune însă pare a fi mai mult individuală. 216 v. Adăpost.------urăt ADĂST ADĂST (adăstat, adâstare), vb.; etre dans l’expectative, attendre jus- qu’â un terme. Sinonim cu a ş t e p t, de care însă diferă prin aceea că cuprinde în sine noţiunea de nerăbdare, de grăbire, de dorinţă de a scurta timpul pînă la realizarea celor dorite. Constantin Brîncovan, 1695 (Cond. ms., în Arh. Stat., p. 70): şi Datco slujer neavănd nici atunce banii să-i dea, ear s-au rugat să mai adaste încă într-un an de aceşti bani...“, unde e interesantă cons- trucţiunea lui adăst cu prepoziţiunea „de“. Psaltirea lui Corbea din 1700 (ms., Acad. Rom.): „Şi nu vor avea cum a sta, A răbda ş-a adăsta...“ Zilot, Cron., p. 30: „unii trecînd înlăuntru la Sibii, alţii pe la Rîmnicul de Vîlcea, alţii prin alte părţi, rămîind numai din negustoraşii cei mai mici puţini, şi din cealaltă prostime, precum şi din boerii cîţi- vaşi, care se afla cu treabă încărcaţi, dar însă aceştia numai călări, adestănd cînd de cînd să le sosească peirea...u Ibid., p. 47: „Domnul Moruz încă în Bucureşti aflîndu-se, fiindcă adăstase pe Mihaiu-vodă pentru nişte socoteli ale ţării__“ Ibid.,]). 31: „nu cumva aceşti turci şi arnăuţi, într-ascuns uniţi fiind cu pazvangii, n-adastă vreme îndemânatică ca deodată să năvălească cu toţi pe toate părţile să ne jefuiască, să ne robească...“ lancu Vacărescu, p. 53: „Ţintuit întru-ntristare Am rugat-o lăcrămînd, Să mai aibă adăstare: Poate iarăşi vrun vînt mare îmi va da frunza curînd...“ A. Pann, Prov. I, 144: „noi unele adăstăm s-altele întîmpinăm...“ Ibid., I, 24: „Aşa el de la femeia prînzuleţul cîştigînd Şi la tovarăşul care îl adăsta ajungînd, Iacă, prietene, zise...“ Românul adăstare nu poate să se tragă d-a dreptul din lat. astare adstare (Cihac), ceea ce ar presupune dezvoltarea vocalei ira- ţionale după a d- denaintea unei sibilante, pe cînd fonetica noastră justifică fenomenul numai denaintea unei labiale (v. 1Ad). Afară de aceasta, adăstare există şi-n italiana, unde latinul a d- nu se amplifică niciodată printr-o vocală iraţională. La Jacopone da Todi, poet din sec. XIII: „La vita non me basta A farne penitenza, Che la morte m’ a d a s t a A dame la sentenza...u Să mai adăugăm că din lat. asto vechea limbă română moştenise cu acelaşi sens verbul astau (astâtut, astare), de ex. la Dosofteiu, Paremiar, 1683, f. 63 b: „a s t â n d u - 1 e Azariîa, să rugâ aşîa...“, sau, tot acolo, f. 87, cu contextul slavic: „...a statura îngerii strigându, I „...p redstaă e aggeli vupiaăSe, Hristoase, uceniciloru tăi...“ | Christe, ucenikomîi tvoimu...“ 217 ADÂVĂSESC Cu totul altceva este adăstu, care — dintre texturile cele mai vechi — ne întimpină în Codicele Voronetian, circa 1550 (Ms., Acad. Rom., p. 156): Pctr. 1, 3: „căndu adăsta a Iu „...quanrîo exspeetabant Dumncdzeu luîng'ă rebdare in dzilele Dei patientiam in diebus Noe..." Iu Noi1..," Românul aclâst = ital. adasto nu poate dară să fie decît un latin adasto = ad + a(d) -fsto, adecă cu duplul prefix ad-, adăogîndu-se un al doilea atunci cînd se ştersese deja cu totul individua- litatea celui dentîi. Simplul „asto44 însemnînd „stau înainte44 sau chiar „stau atent44, deex:. „a sta atqueaudi44 (Plaut.), compusul adasto capătă sensul de „stau pentru cutare lucru anume44, de unde: „etre dans l’expectative44. v. Acept. — Acer. — Astau. — Aştept... ADĂSTA RE 1 y ADĂSTÂT J Adâst. ADĂŞfiNI, n. pr. loc. plur.; nom d’un viilage en Moidavie. Sat in dis- trictul Dorohoi, odată al celebrului cronicar Miron Costin, iar mai-nainte al familiei princiare Movilă (A.I.R. III, 283). Colectivul Adâşeni, din singularul Adăşeanu, presupune o colonie venită dintr-o altă localitate numită A d a ş , care — la rîndul său — este un deminutiv polon şi bohem din numele A d a ni (Adus, Adas), pro- babilmente dară o colonie de peste Nistru, v. Slobozie. ADĂU, s.n.; tribut, redevance. Cuvînt bănăţenesc, aflat în Dicţionarul ms. româno-latin, circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. 421): „Adău. Tribu- tum44. Este maghiarul a d 6 „tribut44, cu obicinuita trecere a lui -6 în -ău. v. -ău. *ADĂVilS, adv. — v. Adăvâsesc. ADĂVĂSÎISC (adâvăsit, adăvâsire), vb.; depenser, extenuer, depouiller, regler. Un arhaism dintre cei mai interesanţi, pe care cată să-l urmărim mai întîi în vechile texturi. Palia din Ordştia, 1582 (Cipariu, Anal., 57): Genes. XLÎX, 7: „înpărţi-voîu pre „...dividam eos in Jacob et d i s- oi in Iacovu şi voîu adâcâsi in Iz- pergam eos in Israel. 218 drail...*’ ADĂVĂSESC Yarlam, 1634, I f. 8 b: Luc. XV, 13 — 14: „st,rănsâ totu fecorulu celu mai rnicu, şi să duse intr-o lăture departe şi acolo addvăsi avuţiia sa, petrec and u cu cur vele; şi deaca adih'ăsi elu totu, fu foamete.. Tot acolo, f. 338 a: Luc. VIII, 43: „şi adecâ o fâmiae ce-i curre singelo de doisprădzece ai, co îi adâi'ăsise vraciloru toata avu- ţia, şi nu putu nico de unulu sa sa tămădui ase ă...“ „...congregat.is omnibus, adolescen- tior filius peregro profoctus est in regionem longinquam, et. ibi dis- s i p a v i t subst.antiam suam vi- vendo luxuriose; et postquam omnia c o n s u m m a s s e t, facta est fa. „...et mulier quaedam orat. in fluxu sanguinis ab annis duodecim, quae in med icos erogaverat. omnem substantiam suam, ncc ab ullo potul!. curari...“ In Noul Testament din 1648, adăvâsire e înlocuit prin „răsipireu şi „cheltuire41. Cu sensul de „prăpădit44, vedem la Dosofteiu adjectivul a d e v ă- s â t „extenue44, Synax., 1683, dec. 10, în viaţa St-lui Toma: „... îarăş î-au venitu-î muşte mari tăuni de-1 potricăliia şi-î răniiă piîalia, care era adevăsâtâ şi sfârşita de post...44 Cu sensul de „prădat44, tot la Dosofteiu, Acatist, 1673, f. 23: „te ştiu vistiarîu nefurat şi ne-a d evăsât...44 In Dicţionarul lui Budai-Deleanu (ms., în Muzeul istor. din Bucur.) cuvîntul adevăsesc se traduce nemţeşte prin: „auszehren, entkrâften, ausmergeln44, adecă ca în primul pasagiu din Varlam şi-n primul din Dosofteiu. Trecînd acum la graiul viu, aflăm: 1. In Transilvania, ba tocmai pe-n munţii Abrudului, adjectivul „d ă v ă s i t = prădat44 (Gr. Sima, în Tocii. Rev. II, 183). 2. In Oltenia, cel puţin în districtul Vîlcea (corn. Nisipeni), ver- bul dăvăsesc = „cheltuiesc mult44,de ex.: s-a dăvăsit toată averea. In ambele aceste forme s-a perdut prin tocire iniţialul a-, care ne întimpină pretutindeni în vechile texturi, precum şi-n o a treia formă, şi anume: 3. Răposatul G. Seulescu găsise la ţăranii din Moldova, probabil- mente în Vaslui, pe adevesesc cu sensul de „tocmesc44 (Arhiva Albinei, Suplem., no. II, 1845). într-o a patra formă, la moţii din Ardeal, s-a perdut nu numai a, dar şi d a trecut în t: „a tâvăsi — a prăpădi, de ex: toate vitele mi s-or tăvâsit = toate vitele mi s-au prăpădit44 (Frîncu — Candrea, Rotacismul, p. 62). Confruntîndu-se graiul viu şi texturile, singurul sens fundamental pentru adâvăsesc poate să fie acela de „sich gegenuberstellen44, „obvier, faire face â quelque chose ou â quelqu’un44, de unde decurge într-un mod firesc: pe de o parte „tocmesc, aşez44; pe de alta, „cheltuiesc, perd, slăbesc, mă despoaie, mă pradă44. Lătineşte această noţiune se exprimă prin verbul adverso (adversor); pe noi însă ne interesează acum numai adverbul advers u s sau adversum, care nu însemnează „contra44, ci „faţă44, de ex.: „gratus adversus aliquem44 (Reisig, Lat. Sprachwiss., p. 730). 219 ADECĂ Din verbul a d v e r s o , intercalîndu-se între d şi v o vocală iraţională ca în „adevăru = lat. „ad-verum44 (v. 1Ad)1 graiul româ- nesc ar fi făcut a d e v ă r s sau adăvărs, care rămînea în prima conjugaţiune, fiind sprijinit prin propria sa flexiune şi prin flexiunea verbului înrudit vărs. Nu aşa însă procede limba în genere cînd are a face cu părţile cele invariabile ale cuvîntului, pe cari, sub raportul fonetic si morfologic, nu le susţine nici o flexiune. Originea lui adăvăsesc nu este dară în verbul „adverso44, ci în adver- bul advers um. Precum din latinul „deorsumu vine românul „jos44, de unde verbul „(în) josesc44, sau precum din „dorsum44 vine „dos'4, de unde verbul iarăşi de formaţiune post-latină „dosesc44, tot aşa din lati- nul adversum se născuse la români adverbul *a d ă v e s, şi de aci apoi verbul adăvăsesc. Străbunul a d ă v e s a despărut din grai, nu însă fără posteritate. Paralelurile romanice pentru filiaţiunile logice ale lui adăvăsesc sînt: 1. adăvăsesc „cheltuiesc44 = medio-latinul adversa tio „dare fiscală, tribut44 şi a d v e r s i o „mită44, ba încă şi advcrsatus „un om ce şi-a perdut minţile44 (Du Cange); 2. adăvăsesc „tocmesc44 = italianul avversare „dare ordine alic cose, a’negozi, a’ pensieri, ex. gr. il segretario avversa i fogli44 (Tommaseo). Ceva mai mult. Prin analogie cu adăvăsesc ..tocmesc44, născut din a d ă v e s , românii din slavicul protivu „adversum41 au făcut potrivesc „tocmesc44, pe cînd la slavi nu există nicăiri această asociaţiune de idei itaiico-română. y.Rutes. 1A!)]]-, — v. lAd. 2 A di:. - v. Alde. 3ADE. — v. 2A (lins. Adecă, ADICĂ, ADÎcA, adv.; c’est-â-dire, savoir, donc. Sensul obicinuit actual al cuvîntului este acela pe care ni-1 dă Dicţionarul Laurian-Maxim: „adeca, termen explicativ, de ex.: mintea, adecă pulerea do a cugeta; termen specificativ, de ex.: în acel loc erau pomi, adecă un măr, un prun şi un păr44. Cînd se introduce pentru prima oară în grai sau se introdusese de curînd un neologism, el are nevoie de un adecă urmat de cuvîntul cel poporan cu acelaşi înţeles. Miron Costin, Letop. I, 231: „avea (Ştefan-vodă Tomşia) un ţigan călău, adecă perzător de oameni...44 Acelaşi, I, 341: „Mihnea-vodă, domnul muntenesc, om fărădenice o frică de Dumnezeu, fără de nice un temeiu, tiran, dirept fantastic, adecă buiguitoriu în gânduri...4' Ibid., I, 354: „... aşa de greu l-au cuprins herbinţeala, căt pănă la 220 Tighinea au stătut frănătic, adecă buiguit de hire...44 ADECĂ Nicolae Costin, Letop. II, 29: „aflând pre turci carii încungiurase de bătea cetatea Viena, adecă Beciul...“ Dosofteiu, Synax., 1683, 12 ian.: „acesta era din oraşulu Savariei Tafoniei, de ruda mare şi luminată şi vestitu de cinste la illiric, adecă la sloviac...44 Pe de altă parte, cind crede cineva că nu s-a expres destul de clar sau că nu şi-a dat gîndul pe deplin, ori că n-a făcut decîî, o introducere la vorbă, el pune un adecă, prin care revine lacestiune. Gr. Alexandrescu, Dreptatea leului: „Leul, de multă vreme, rădicase oştire Să se bată cu riga ce se numea Pardos, Căci era între dînşii o veche prigonire Şi gîlcevire mare, pentru un mic folos: Vrea, adică, să ştie Cui mai mult se cuvine. A. Pann, Moş-Albu II, 63: „Căci întîi e vinul must, Al doilea fiert la gust, Şi al treilea oţet: Nici must, adecă, nici fiert...14 Alexandri, Rusaliile, sc. I: „Toarce, leleo, toarce, toarce Pîn’ce badea s-a întoarce. Vai I fuiorul mi l-am tors Şi bădica nu s-a-ntors! adică, ferească Dumnezău pe-o fimee să se mărite cu vornicu satului, că nu mai are parte de bărbat...u Zilot, Cron., p. 111: „... într-acest chip şi Caragea, căci el în 5 ani trecuţi ai domniei sale petrecînd ca în întunerecul nopţii, slobodă hiară nesăţioasă, hrăpind din ţară şi făţiş şi curmeziş şi dosiş, iar întru al 6-lea an începînd a se lumina de zio, adică a se descoperi ale lui fapte toate,după mijlocul ce au lucrat Banul Filipescul de le-au arătat Porţei prin Roşia....“ Text din secolul XVII {Cod. ms. mise. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov): p. 259: „fugiîa Domnulii ca să încredinţeze că adevâru omu era...44; p. 364: „acesta adevâru Izrailteaninu îaste şi întru elîi hiltenşugu nu e...“ Ca şi substantivul adevăr, adjectivul îşi asociază de ase- menea prepoziţiunea „de44 scăzută la prefix, devenind deadevâr, fără schimbarea sensului. Codicele Voroneţian, circa 1550 (ms., Acad. Rom.) alăturat cu Noul Testament din 1648: 1550: Pet.ru I, V, 1;P vrn?.rturi'-iescu acasta a fi deadevăru cu buinrătatia lu Dum- nedzeu...“ 1648: ...mărturisind u c-acasta-i mila cia adevărată a lui Dumnezău...v‘ Legenda Slutei Vineri, circa 1580 {Cuv. d. bătr. II): p. 146: „acela îaste deadevăru Domnedzeu luminătorul şi sfin- ţitoriu...44; p. 149: „apropie-te de vedzi sija deadevărului Domnedzeu../4 v. xAd. — 1»3»4Adevăr. — Adevărat. — Adeverit. 3ADEVĂR, adv.; 1. vraiment, certainement; 2. amen, ainsi soit-il. Arhaism, ca şi adjectivul corespunzător adevăr. Astăzi se înlo- cuieşte prin locuţiuni adverbiale ca: în adevăr, cu ade- vărat etc. Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XXI, p. 6: „şi aşa înbogâţindu-ne, în manile lu Dumnezeu avuţiîa să o dămu, în manile săracilor aceia puindu, şi la ceriu de vomu strânge, atunce adevâru afla-ne-vămu bogaţi../' Legenda Sf-lui Dimitrie, text din sec. XVII {Cod. ms. mise. al Bis. Sf. Nic. Braşov, p. 124): „că adevâru, iubiţilor, de lucrurile celea « deşartele ale ceştii lumi peritoare să ne ferim...44 Acest adverb se mînţinuse mult timp în limba bisericească în loc de: a m î n „ainsi soit-iT4. Noul Testament, 1648, f. 119 a: Is. X, 1: „adevâru, adevâru zic I „...amen, amen dico vobis...“ voao...“ I Apocalipsul lui Paul, circa 1550 {Cuv. d. bătr. II, 425): „aceluia e slava şi înpârăţie şi ţinutulu cu Tatălu şi cu Duhul sfăntu de acum 236 şi pururea în vecu, adevâru...44 ADEVĂR Cugetări în oara morţii, circa 1550 (Cuv. d. bâtr. II, 462): „şi vom cănta înpreunâ cu îngerii cu lauda, în slava sfinteei Troiţe în vecu, adevăru...u Dosofteiu, 1673, Dedic.: „într-acîaîa dăruiască Domnul Dum- nedzău îndelungată şi nărocitâ domniîa mării-tale, întru mila sfin- ţi i-sale cătră cinstîa şi lauda sfăntu-numeluî său, adevârâu. Ibid., f. 158 a: „dă, Dumnedzău sfinte şi Doamne Isuse Hris- toase, şi mie, unui păcătos, parte s-alb în sfânta ta cetate, pentru ruga sfinţii sale maicii tale Precistiî ş-a tuturor sfinţilor, adevăr...“ Context slavo-român, circa 1600 (Cuv. d. bătr. II, 82): „...aceluia-i ţirutul şi slava în | „...tomu slava i druzava vu veki veaeu adevâru..." | amin u...“ Cu prefixul d e, întocmai ca în adverbul italian davvero ( = de-ad-verum), găsim în Dicţionarul bănăţean, circa 1670 (ms. în Bibi. Universităţii din Budapesta): „Dadevăr. Equidem“. v. xAd. — 1'*>*Adevăr. — Amin. 4ADEYÂB, ADEYERÎîZ (adevărat, adevărare), vb.; affirmer, constater, realiser. Arhaism înlocuit astăzi prin adeveresc. In poezia poporană, adevărare s-a stereotipat în construcţiune cu aflare la reflexiv: „a se afla ş-a se a d e v ă r a " avînd sensul de „realiser quelque chose de tres-difficile“. O colindă din Ilfov: „Cine-n lume s-ar afla, S-ar afla ş-adevăra Să dea-n mare Ca o floare, Să iasă-n vad Ca un brad...u (G.D. Teodoreseu, Poez. pop71, 72) O altă colindă: „Cine-n lume s-o afla, S-o afla ş-adevâra Merii de mi-o săgeta? Nimenea nu se dafla, Nimeni nu se bizuia...u Balada Bîcul Haiducul, din Prahova: „Şeapte pungi făgăduia Ori la cine s-o afla, S-o afla ş-adevâra Să se ducă Să-l aducă Din fundul ceardacului, Din marginea drumului. (Ibid., 81) (Ibid., 605) 237 18 — Etymologicum Magnum Romaniae ADEVĂR Ba încă. cu afereza lui a „Cine-n lume s-ar dafja, S-ar d a f 1 a , s-ar devăra Pe negrul d-a-ncălica Fără şea, fără oblînci...44 (lbid.t 74) Sensul de „affirmer44 se învederează mai cu seamă din următorul pasagiu în Noul Testament din 1648: Luo. XXII, 59: „şi trecând ca unu „...et intervallo facto quasi horae 5asu, altulu adevăra zicăndu...44 unius, alius quidam af firma bat dicens...44 Cu sensul de „constater“, adevărare este un vechi termen juridic, care ne întimpină la tot pasul în crisoave şi-n pravile. Badea Bălăceanul (A.LR. I, 61): „să adevăraţi pe măruntul, făr de făţărie, cînd au cumpărat Necula acel loc de la Nedelea fratele Călii, fost-au scaunele făcute acolea? au făcutu-le-au Necula după ce au cum- părat locul? deci precum veţi mărturisi şi veţi adevăra cu sufletele voastre.,.44 Iată un şir de exemple din Condica Logofeţiei sub Constantin Brîncovan (ms. în Arh. Stat.): 1692 (p. 12): „au umblat şi au adevărat semnele moşiei satului Oreaviţa...44 1693 (p. 65): „deci aceşti 4 boîari, ei s-au strănsu toţ la un locu, fiindu şi ei amândoi de faţă, de le-au luat seama pre amăruntul şi bine au adevărat cum că acastă moşie, ce au fostu partea lui Bivol şi a Braţului, îaste den funea moşălor popii Fierăi...44 1693 (p. 29): „şi bine am adevărat domniîa mea cu tot divanul...44 1694 (p. 146): „...aşa au fost adevărat acei boîari cu sufletele lor...44 1696 (p. 166): „iar pentru dumbravă şi pentru luncă, cătă să va adevâra că îaste, aşa i-au tocmit să aibă a ţinea frăţeşte...44 1696 (p. 173): „şi au ţinut sfânta Mitropolie satul Oreaviţa cu tot venitul din hotar în hotar, cum îaste mai sus zis, precum au ales şi au adevărat aceşti 6 boîari...44 1696 (p. 96): „drept aceia şi domniîa mea, adevârănd că au fost obiceiu şi mai denainte vreme, aşa le-am dat acastă carte...44 1697 (p. 230): „le-au cerşut ca să-ş scoaţă moşnenii cărţi domneşti şi scrisori ce vor avea pre moşiîa satului Godenilor, ca să poată adevăra in tot hotarul căte delniţe săntu, şi fieştecarile moş căte delniţe au stăpânit, şisăadevereze ce s-au vândut şi ce au rămas nevăn- dute, şi ca să poată adevâra cătă îaste partea boîarinului...44 1698 (p. 254): „deci aceşti boîari ce scriu mai sus, neputănd adevăra într-altu chip, au întrebat pre bătrânii şi megiîaşii de acolo denprejur...44 Trecînd acum la Moldova: Pravila, 1646, p. 24: „de va fi făcut una ca afcasta şi să va ade- văra cu mărturie oameni de cinste şi credincoşu, certarîa lui să fie moartîa...44 Ibid., p. 25: „orcare vameşu va face năpaste cuiva şi-i va lua 238 negoţulu, dzăcăndu că nu ş-au plătită vama, şi elu va adevâra c-au ADEVĂR plătit, acesta nu numai negoţul va întoarce înapoi, ce încă şi ca un fură să va certa../1 Ib., p. 50: „căndă] să va prileji un om căsarlu în viiaţa lui să-ş dăruiască avuţiia sa fămeii sale, sau fămeîa bărbatului său, acestă dară să va adevâra după moarte, iară nu în viîaţâ...44 Ib., p. 150: „nişte oameni mulţi voră ucide pre vrunulă cu rane de moarte, carele una dentr-ănse săngurâ putia să-lu omoară, iară să nu să poată adevâra la gudeţă carele l-au omorât, atunce pentru căce săntu mulţă, nu să va omorâ nice unulă...44 Cu acelaşi sens de „constater44, în Catechismul transilvan, din 1560 (Cuv. d. bătr. II, 99—100): — „Cu ce veri adevâra ca eşti creştinii? — Cu aceia că m-am botezată... — Cu mai multă, cu ce veri adevâra? — Cu aceia că ştiu rădăcina creştinâtâţiei...“ Dosofteiu, 1680, f. 66 a, întrebuinţează infinitivul substantivat adevârare cu sens de a d e v ă r : „...întoarce-va rialele pizmaşilor „...avertet mala inimicis meis, in miei, cu adevârarea ta răspiiaide-î veritate sua disperde illos...“ pre înşă...“ La perfect se conjugă: adevărat, adevăraşi, adevără... Legenda Sf-tului Dimitrie, text din sec. XVII (Cod. ms. mise. al Bis. Sf. Nic. Braşov, p. 113): „şi după aceia, deaca se stinseră focu- rile, iară tocmitoriul beserecei tuturoră adevâra adastă ciudesâ...44 La prezinte indicativ şi la subjunctiv, forma organică: adevăr, adeveri, adevară, adevere, ne apare înlocuită deja în vechile texturi prin forma cu -e z : adeverez etc. Pravila Moldov., 1646, f. 84: „mai adevărate sămtă mărturiile carile dzăcă că iaste asia decătă ceia ce dzică că nu-i asia; ce să dzice: ceia ce adevereadzâ mai de credinţă sămtă decătă ceia ce tăgă- duescă....44 Ibid., f. 87: „macară de-are şi fi un martură destonic şi credin- cosă să adeveredze preacurviia muerii...44 * Ibid., f. 100: „să cade să adeveredze giudeţul cu mărturii oameni de credinţă, cum iaste răpitoriu, şi atunce să va certa...44 Ib., f. 150: „să nu poată gudeţulă să adeveredze, cine i-au făcută rana cia de moarte, şi cine î-au făcută celialalte ce nu-s de moarte...44 Constantin Brîncovan, 1694 (Cond., ms., Arh. Stat., p. 214): „ca să caute şi să adevereze şi să mărturisească precum vor şti cu sufle- tele pentru aceste 2 delniţe de moşie din Topoloveni: ţinut-au mănăs- tirea Glăvăcogul vreodinioară...44 Zilot, Cron., p. 113, despre dinastia Basarabilor: „neam blagos- lovit de Dumnezeu precum însuşi faptele lui în vileag adeverează, nu numai aici în^pămînţul tarei, ci şi pre alte pămînturi../4 E foarte interesant că forma cu -e z, pe lîngă sensurile de „affir- mer, constater, realiser44, pare a mai fi dezvoltat unele accepţiuni, pe cari nu le găsim în derivatele fără -e z; de exemplu: „să se adevereze = s’assurer, se convaincre44: Moxa, 1620, p. 397: „mişeii de pretutindinia multă bine lua dentru mănile lui, şi cine va vrea s ă s e adevereze a mare cre- dinţă ce avea: beserecâ prea frumoasă zidi lu sveti Gheorghie şi alte...44 239 ADEVĂRAT Tot aşa: „adeverez =j’atteste“, la iscăliturile marturilor unei tranzacţiuni: Act muntenesc din 1622 (A.I.R. I, 32): „eu Pavel sticlaru adeve- rezu, eu Stan sticlariu adeverez, eu Şerbanu ot Vălcana adeverez, şi am scrisu eu popa Toader ot Vălcana cu zisa loru; Pătraşc poştei ot Tărgovişte adeverez, Vasilie postelnicu adeverezu, Tănase postelnec ot Coţăeni adeverezu, Oprea postelnic ot Săteni adeverezu"'. în fine, participiul trecut adevărat şi-a asigurat un loc indepen- dinte în grai, ca adjectiv şi ca adverb, chiar după ce adeverire a reuşit a uzurpa toate funcţiunile verbale ale lui adevărare, scăzut din prima în a patra conjugaţiune. v.Md. — 1>2’3 Adevăr. — Adevărat. — Adeveresc. — Adeveritor... ADEVĂRÂ.RE. — vAAdevăr. 1»2ADEVĂRÂT, adj. si adv.; part. passe d ’ adeverez: 1. pris adjectivement: vrai, reel, authentique; 2. pris adverbialement: en verite, en realite, serieusement, vraiment. Un text din sec. XVII (Cod. ms. mise. al Bis. Sf. Nic. Braşov, p. 21): „deaca priimi bucurie Mariia, vru îa şi însăşu cu vederea să se încrează, să vorii fi adevărate cuvintele...44 Neculce, Letop. II, 310: „şi zicu să-i fie dat atunceîncaie otravă, care şi cam samănă acel lucru să fie fost şi cam adevărat, că curând s-au bolnăvit...“ Act moldovenesc din 1698 (A.I.R. III, 264): „scriu şi mărturi- săscu cu acestu adevăratu zapis al nostru...41 Act muntenesc din 1682 (A.I.R. I, 61): „pentru m a i adevărată credinţă mi-am pus degetul mai jos ca să crează...44 în Moldova e foarte obicinuită forma adevarat, adecă cu silaba -va- în loc de -vă- (= -ve-); de exemplu: Pravila Moldov., 1646, f. 166: „pentru să poată înţelege, carele iaste adevaratu (dA*KdpaTh) şi mai întăi vinovată...44 Darie Toder, 1674 (A.I.R. III, 249): „mărturisăscu cu acest ade- varat zapis al mieu...44 Şi mai poporană în Moldova e forma adivarat: O naraţiune ţărănească din districtul Suceava: „Omu tari di ân- gir poate să să lupţi cu un drac şî sâ-1 ghiruiascâ, dacâ-1 va lega cu brăcinariu dila bernevici, şî tot năcăjîndu-1 şî bătîndu-1, scoati bani, cari sâ prifac în cărbuni; di aceia nu trăbuî să ni mulţănim cu banii scoşi întăiaşi dată, ci sâ-1 batem mereu când l-am prins, arătându-i o cruci şî tot stuchindu-1, pân’ ci scoati bani adivaraţi..." (I. Bondescu, corn. Giurgeştii). Asociindu-şi pe „cu44, adevărat formează o locuţiune adverbială: Act moldovenesc din 1620 (A.I.R. 1,23): „mulţiboiari şi slugi dom- neşti aşijdere mărturisim c-au fost aşea c u adevărat, c-au fost înpre- surând acea bucată de ocina Agâpiianii fărâ lege şi fărâ ispravă...44 Altul din 1631 (Ibid., 71): „să să criază acastă mărturie a noastră, c u adevărat scriem...44 Pravila Moldov., 1646, f. 38: „nu să va certa ca un suduitoriu de domnie, ce c u adevărată mai multu să va certa pentru acasta 240 sudalmă sau vătămare a giudeţului decăt pre altul ce n-are fi gîudeţu...44 ADEVĂRAT Ibid., f. 147: „să-lu cunoască gudeţulu au doară să face, au c u adevărată îaste nebunu...“ Ibid., f. 157: „să va face că doarme, iară elii c u adevărată va fi deşteptată. Zilot, Cron., p. 38: „Care sînge, c-al lui Avei, striga la cer ne-ncetat Răsplată să facă dreaptă ţie c u adevărat...“ Alexandri, Rămăşagul, sc. 18: „Teodoreanu: Da bine, domnu Nicu Tolinescu ce caută aici? Smărăndiţa: G u adevărat! (cătră Ţinea, zîmbind) Răspunde tu... Ţinea: Verişoară... Nicu: Domnule Teodorene, am venit aici ca să cer mina duducăi...“ O doină din Dobrogea: „Tu nevastă cu barbat, Eu flăcău necununat, Spune-mi tu c u-adevarat Cîte lacrimi am varsat?...44 (Burada, Câlât., p. 231) Rareori în loc de „cu“ se întrebuinţează „p re“: Constantin Brînc-ovan, 1697 (Cond., ms., în Arh. Stat.): „într-a- ceia boiarenul domnii mele Radul Golescul aga, el ştiind lucrul pre adevărat, au mărturisit cu mare încredinţare../4 Locuţiunile adverbiale: „c u adevărat44 şi „p r e adevărat44 au un sens mai afirmativ decît adverbul propriu-zis adevărat. Neculce, Letop. II, 435, despre caracterul turcilor: „dupre cum li-i hirea de dulău, de le zicu dulăi adevărat: dacă văd ca nu pot isprâvi, ei dau vina capetilor...44 A. Pann, Prov. III, 34: „Adevărat — ea răspunse — aşa e după cum zici, Că de te-oi primi în casă nimica nu o să-mi strici, Decît nu e cu cădere unei tinere femei Să doarmă cu altu-n casă, cînd e dus bărbatul ei...44 „Jurămintele întrebuinţate pe aici sînt: Să fiu al dracului, să fiu afurisit, să chiorăsc, pe legea mea, D-zeu aşa! Să nu-mi văd copchiii, să-mi moară boi[i] di la jug! Asta-i pîne, dacă nu spun adivarat\“ (D. Alboteanu, Govurlui, c. Mastacani). In unele comune din Dobrogea, cînd vrea cineva să afirme într-un mod mai energic, ia un păhar cu vin sau cu apă, varsă puţin jos şi zice: „Ista-i vin sau ista-i apă de nu spui adevarat!“ (I. Plesnilă, Tulcea, c. Turcoaia). Donici, Vulturul şi paingul: „Să-ţi spun adevărat, — Paingu au răspuns — Pe coadă-ţi am venit, Ţu însuşi m-ai adus?M“ 241 ADEVĂRĂTATE în poezia poporană, expresiunea „a spune adevărat“ a devenit ste- reotipă. Marian, Bucovina I, 63: „Dragule, voinicule! Să nu-ţi fie cu bănat, Spune-mi mie-adevărat, Cum, de cînd eşti tu armaş, N-ai venit 1-al meu locaş?. Ibid., I, 72: „Spune-mi mie-adevârat, Ce bei păhar neurat? Şezi la masă ne-nbiat?...“ Ib., I, 94: „Radule, Bărbatule! Spune-mi mie-adevărat, De ce eşti tu blăstemat?...44 Ib., I, 140: „Spune-mi mie-adevărat. Oare cum de te-ai lăsat Turcilor, Femeilor, De pe tine te-au legat?.. Jarnik-Bîrsanu, Transilv., 403: „Spune-mi, mindr^.-adevărat, De cînd badiu te-a lăsat, Tu cu citi te-ai sărutat?...“ v.z Adevăr. — Adeveresc. — Adeverit. ADEVĂRĂTÂTE (plur. adevărâtâţi), s.f.; verite. Sinonim cu adevarâ, adevăr, adevericiune. N-are a face d-a dreptul cu lati- nul „veritatem44, ci este de formaţiune românească din participiul „adevărat44 sau chiar din „adevăr44 prin acăţarea analogică a finalului ca în bunătate, dreptate ete. Dosofteiu, 1680, ps. 24: „toate căile Domnului milâ-s şi adevâră- tate..“, unde la Silvestru, 1651: „mila săntu şi adevăru iar la Coresi, 1577: „mila şi deadevăru ...44 Alte exemple din Psaltirea slavo-română a lui Dosofteiu: F. 27 a: „povăţiaşte-mâ la adevă- râiatea ta...“ F. 33 b: „răscumpăraşi-mâ, Doamne Dumnădzăul adevăr ăiăţâl...u F. 35 a: „îubiţ pre Domnul, tot cuvioşii luî, ca adevăr ă tăi Sarea 242 Domnul../4 „...deduc me in ver i ta tem tuam...“ „...redemisti me, Domine Deus ve- rităţi s...“ „...diligite Dominum, omnes sancti ejus, quoniam veritatos requi- rit Dominus../4 ADEVERESC F. 42 a: „Doamne, în ceriu mila ta, şi adevărâtaiea ta pănă la nuorî...“ F. 88 a: „în vase de psalom ade- vârâtatea ta...“ F. 108 a: „ca mila şi adevărătate iubîaste Domnulă...“ In acelaşi psalm LXXXIV, cu acelaşi sens: F. 109 a: „mila şi adevărul să tâlnirâ, direptatia şi pacîa să sărutară; adevărâiatla din pământă au răsărit..." v?-Adevăr. — Adevericiune. „...Domine, in coelo misericordia tua, et v e r i t a s tua usque ad nubes..." „...in vase psalmi v e r i t a t e m tuam...“ „...quia misericordiam et v e r i- tatem diligit Dominus..." adevărătate şi adevăr figurează „...misericordia et v e r i t a s oc- currerunt, justiţia et pax osculatae sunt; v e r i t a s de terra orta est...“ ADEVERESC (adeverit, adeverire), a!d.; 1. affirmer, constater, 2. con- firmer, verifier, 3. assurer, promettre solennellement. Deja în graiul vechi, din organicul adevărar e (=lat. adverare = ital. avverare = — franc, averer etc.) se formase, prin trecere în a patra conjugaţiune, dubletul adeverire, ambele varianturi circulînd în acelaşi timp. Ca mai totdauna în asemeni cazuri, n-a întîrziat a se produce o disociaţiune de idei, forma cea nouă adeverire începînd a exprime unele nuanţe stră- ine formei celei vechi, şi anume pe acelea de „întărire44 şi „asigurare14, pe cari mai că nu le avea adevărare. Apoi cu încetul acesta din urmă a despărut aproape de tot, gonindu-1 celalalt, care însă singur nu ajunge. Limba română trebui să păstreze amîndouă formele, după cum păstrează participiile lor: adevărat şi adeverit, între cari există o deosebire atît de mare sub raportul logic, încît se poate zice: „cutare lucru o fi adevărat, dar nu e încă adeverit = peut-etre vrai, mais pas encore verifie44. Cantemir, Divanul lumii, 1698 (A.I.R. II, 128): „macar că al omului suflet, precum nemuritoriu să fie, adeverit şi adevărat iaste, însă adevărat că, după lumeştile de vei înbla pofte, şi cu trupul şi cu sufletul vei în veci muri, precum adevereşte în Pildele sale Solomon...44 In acest pasagiu, adevereşte înseamnă „confirme44, adeverit — „confirme44, iar adevărat — „vrai44. Adevărare este o simplă afirmaţiune a unei stări, pe cînd adeverire e nu numai atîta, ci încă acea afirmaţiune controlată, adecă o adevărare făcută a doua oară. 1. adeveresc = adeverez. La începutr după ce se formase dubletul etimologic a d e v ă r a r e — adeverire, ambele varianturi circulau mult timp cu acelaşi înţeles. Aşa la Coresi participiul adeverit nu însemnează altceva decît ade- vărat. De exemplu: Omiliar, 1580: Io. IV, 37: „acostă amu cuvântă îasto adeverită y că altulă îasto de seamânâ şi altulă îaste de secera...“ Noul Testament, 1648: „...într-acasta acelă cuvânt îaste adevărat, că altul îaste celă ce samănâ şi altul oare sâcerâ... « 243 ADEVERESC Latineşte: „verbum v e r u m 44. Coresi întrebuinţează uneori ambele forme pe aceeaşi pagină, fără nici o deosebire logică; bunăoară in Omil., quatern. XII, p. 1: „derep-ce că dereptatea — grăîaşte-se — înpreunâ cu toate bunătăţile, şi ade- verită închinăciune iaste şi lu Dumnezeu cu podoabă, cumu iaste creş- tineasca dereptate; mai mare iaste şi mai pre susu mai vrătos de eli- neasca şi de jidoveasca; că elineasca amu dereptate trupească ia şi rătăcită, iară iudeiasca adevărată amu, însă şi acasta e trupească../4 Tot cu sensul de adevărat : Coresi, Omil., 1580, quatern. III, p. 13: „postulu adeverită iaste nu numai să topimu trupulu, ce de ce mâîncămîi noi să înpărţimîi şi altora să mânâînce...44 Ibid., quatern. VI, p. 15: „pentru aceia fece Hs. aşa, ca să ne arate şi noao calea nălţimei şi a paceei ceia adeverită...“ Ib., quat. IX, p. 11.: „bucurie fece ucenicilor şi întări pre ei spre credinţa ceia adeverită...44 Ib., quat. XI, p. 16: „închinătorii ceia adeveriţii închinâ-se pă- rintelui nu cu trupulu, ce cu duhulu, ce se zice nu cu trupească jrătvâ, ce cu sufletească../4 Acelaşi participiu adeverit funcţionînd ca adverbul adevărat: Coresi, Omil., quat. XI, p. 16: „cărei credu întru elu, ce se zice cărei săntu ai besereciei, noao arată că adeverită cinstescu pre Dum- nezeu...44 Mai pe dasupra, din participiul adeverit, Coresi, Omil., quat. XII, p. 14, formează prin sufixul -ură substantivul feminin adeveri- t u r ă cu sensul de adevăr: „şi la lumină să dereptaţi ceia ce-au orbiţii, spre lucrurele celea bunele şi spre adeveriturâ şi spre creştinătate...44 2. adeveresc = „confirmer, verifier44. Act muntenesc din 1622 (A.I.R. I, 31): „noi aceştie moşteni ot satul Brăneşti, care ne-amu numitu, adeverim cu această scrisoare a nostră, precumu să să ştie că...44 Act moldovenesc din 1680 (A.I.R. III, 254): „să hie platnic lui Neculai Cocărlan vornicului, să-i plătească toată paguba precum s-a putea adeveri...4t Enachi Cogălniceanu, Letop. III, 197: „aceste multe vorbe căzând în urechile prostimei, care de care le î n t ă r i a, de care auzind şi domnii carii era mazili, ales Mihai-vodă, că sădea de atăţa ani în Ţa- rigrad mazil, le adeveria şi le încredinţa, ămbla de zi şi noapte după domnie...44 Zilot, Cron., 1: „...peste patruzeci de ani au slujit ţărei cu drep- tate, şi dreptatea lui o ar adeveri condicele ce i le-am văzut...44 Alexandri, Boieri şi ciocoi, act. IV, sc. 8: „Hîrzobeanu: Frumoasă poveste! Tarsiţa: Nu-ţi face cruce, Iorguşorule... poveştile din ziua de astăzi s-adeveresc cîteodată...44 In graiul vechi, nu o dată ne întimpină locuţiunea: „adeveresc lucrul44 sau „adeveresc lucrul cum...44, prin care se amplifică numai forma, fără a se adăuga ceva la sens. Pravila Moldov., 1646, f. 150: „gudeţul nu şti carele-i va fi făcut rana cea de moarte, numai ce şa adevereşte lucrul cum l-au ucAş 244 toţ înpreunâ»,.44 ADEVEREZ Nic. Muşte, Letop. III, 10: „care poveste auzindu-se în Ţarigrad la împărăţie, n-au crezut ^ ce vrând să adeverească lucrul, vezirul au scris la Duca-vodă...44 Ibid., p. 51: „Vezi ce sfat nesocotit cu întreagă sminteală 1 Mos- calul neştiutor rândul şi puterea acestor ţări s-au înşelat, anume că se va adeveri lucrul cum l-au sfătuit muntenii şi Dimitraşco- vodă...“ Ib., p. 60: „Vezirul adeverind lucrul cum nime nu se va pune împotriva poruncii împărăteşti../6 Infinitivul adeverire funcţionînd ca substantiv: Critil şi Andronius (Iaşi, 1794), p. 83: „fără a cerca nişte adeveriri între romani şi greci, unde să află atîtea slăvite pomeniri din minunile meşteşugului../4 Caragea, Legiuire, 1818, p. 78: „cînd (diiata) nu are adeverirea cea orînduită de pravili, sau că cel ce au făcut diiata nu-şi avea minţile întregi../4 3. adeveresc = „assurer, promettre solennellement44. Dosofteiu, 1673, f. 42 b: „aşîa cuvîntul Domnului Hs. îngrozîaşte pre păcătoş cu focul nestins şi cu munca vecnicâ, iară cei direpţ ăi bucură cu fericinţa cea adeverită...“ Nic. Muşte, Letop. III, 42: „Atunce şvedul necunoscănd meşteşu- gul moscalului, socotind că moscalul de frica puterii au dat dos şi fuge, avănd şvedul şi pe Mazepa hatmanul căzăcesc îndemnător şi adeverin- du-i că se vor rădica toată căzăcimea în ajutorul craiului, sumeţ şvedul, cu neînfrânte oştile sale, s-au depărtat de locurile Ţării Leşeşti, mer- gând după oştile Moscului...44 Ioan Canta, Letop. III, 178: „Mai adeverit-au (Constantin-vodă Mavrocordat) că de-i va eşi somă bună de bani, a rădica desătina şi văcăritul boierilor mazili şi mănăstirilor, şi toţi s-au bucurat...44 Reflexivul „m ă adeveresc44 însemnează în vechiul grai nu numai încredinţare sau făgăduinţă, ci anume obligaţiune legală: Act moldovenesc din 1699 (A.I.R. III, 266): „şi păn oi fi vie, s-au adeverit dumnelui nepotul Lupaşco să mă cate şi să mă socotescă, şi după moarte me încă să nu mă uite...44 De aci în legătură cu j u r ă m î n t : Moxa, 1620, p. 398: „(Evdochiia) se adeveri cu jurământ îi mare că nu se va mărita după moartea lui (Constantinii Duca)../4 Cu aceeaşi noţiune, fără formă reflexivă: Neculce, Letop. II, 297: „(Duca-vodă) trimise pe vlădica de Roman anume Avrentie la Bogdan şi la Iordachi în Ţara Leşească de le g i u r ă şi le adeveri mare milă, şi-i aduse în ţară...44 Un contract moldovenesc de zestre din 1715 (A. I. R. III, 276): „m-au g u r u iţ u dumnalui socru-meu şi mi-au adeveritu să mi de doao mii de zloţii bani...44 Moxa, 1620, p. 401: „legă jurământ mare Catacozinu cu Amu- ratii şi scriseră cărţi de adeverit, ca să nu strice turcii grecilor...44 v. 1,2’3Adevâr. — Adevărat. — Adeverinţă. — Adeveritor. APEYEBÎig- — v A4dev$ri 245 ADEVERINŢĂ ADEVERICltJNE (plur. adevericiuni), s. f.; verite. Una din numeroasele formaţiuni analogice prin sufixul -c i u n e, care ne întimpină mai ales în Biblia Şerban-vodă, 1688: Isaia, XLVIII, 1: „pomenindu-se nu cu adevericlune, nici cu direp- tate...“ Dan. X, 21: „voîu spune ţie cel ce e rânduită cu scrisoare de adeveri- ciune...“ Dan. XI, 2: „stătuiu la vârtute şi tărie, şi acum adevârâciune voîu vesti ţie...“ v. Adevărătate. — -dune. „...commemorantes non cum ve- ritate, neque cum justiţia. „...annuntiabo tibi quod constitu- tum est in scriptura verita- t i s...“ „...stabam ad robur et fortitudinem, et nune veritatem annuntiabo tibi_“ ADEVERINŢĂ (plur. adeverinţe), s. f.; 1. certificat, quittance; 2. assu- rance, promesse; 3. revelation. In graiul de astăzi, cuvîntul se întrebuinţează mai mult cu sensul restrîns de „cuitanţă", ca sinonim cu d o v a d ă, de ex.: „dă-mi o adeve- rinţă sau dovadă de plata banilor, de primirea mărfei etc."; în vechile texturi însă predomnesc accepţiunile de: 1. adeverinţă = „certificat": Constantin Brîncovan, 1694 (Cond., ms., în Arh. Stat., p. 150): „şi au fost făcut aceşti 24 de boîari şi scrisoarea lor de adeverinţă, cum să ţie Necula Banu cu nepoţii lui aceste moşii..." Caragea, Legiuire, 1818, p. 56: „Vechil de judecăţi iaste cel ce să orîn- duiaşte de altul ca să să judece în locul lui; vechilul de judecăţi să să orînduiască cu adeverinţă în scris; vechil fără adeverinţă în scris să nu fie primit..." 2. adeverinţă = „assurance, promesse": Neculce, Letop. II, 319: „(Carol XII) au purces în gios spre Poltava prin Ţara Căzăcească, avănd adera-mfa că or veni şi turcii şi tătarii la dânsul de va merge întins la stoliţa moschicească..." Enachi Cogălniceanu, Letop. III, 243: „...i-au trimes căciulă, căftan, făcăndu-1 deplin han, scrii[n]du-i după adeverinţă ca să scoată toată paguba de la tatari a săracilor..." 3. adeverinţă = „revelation": Varlam, 1643, II, f. 81: „aceştia sămtu meşterşugurile vrăjmaşului adeverinţei, a Satanei părintelui tău, c-au întrat în tine ca într-unu vasu al său destoinic, şi cu tine grâiaşte cătrâ mine, nedejduind că mă va trage spre perire şi nevoiaşte să mă leapâdu de Dumnedzeu celu adevâru; ce mai vrătosu tu de la mine, ce iaste adeverinţa să ştii: să leapedzi întunereculu necredinţei..." Cantemir, Ist. ieroglif. (ms. în Acad. Rom., p. 36): „...dară lin suflînd Austrul adeverinţii, şi într-o parte dînd poalele hainei adevărului, grozavă goliciunea minciunii descoperindu-să să arată..." Ibid., p. 19: „...iute iaste adulmăcarea adeverinţii, unde a sufletului pătimire într-altul despre a sa o măsură cineva..." 246 v. Adeveresc. — Dovadă.-------------inţâ. ADEVERITOR ADEVERINŢE/ (adeverinţat, adeverinţare), vb.; reveler. Cuvînt format din adeverinţă după analogia lui „încredinţez44 din „credinţă44. Dosofteiu, Paremiar, 1683, f. 113 b: „care svăntu şi mângăitori Duhu au înţălepţâtu ş-au luminatu ş-au învăţat pre apostoli cu limbi strălu- minate şi înfocate, ş-au adeverinţatu ş-au întărită a fiîuluî lui Dumnăd- zău acel purtăreţu de viaţa...44 v. Adeverinţă. ADEVERITOR, -OARE, adj. et subst.; verificateur, juge enqueteur. „Boieri adeveritori" se numeau în Muntenia cei însărcinaţi de cătră domnie a cerceta la faţa locului împresurările averii nemişcătoare, fie urbane sau rurale. Deşi în exerciţiul misiunii li se da titlul de b o- ieri, totuşi ei puteau fi dintre neguţitori sau popi ori plugari, ge- neralmente vecini cu proprietatea cea împresurată şi oameni cunoscuţi prin onorabilitatea lor. Liste de asemeni „boieri44, confecţionate la timp după districte sau oraşe, se ţineau la logofeţie, purtînd numele tecnic de „răvaşe domneşti44. Pentru modul de a procede a boierilor adeveritori, iată cîteva exemple din Condica judiciară a lui Constan- tin Brîncovan (ms., în Arh. Stat.): 1693 (p.8): „...dec fiind acastă ocină bătrână şi neştiind el in acastă ocină pre unde sănt semnele hotarului bine, nefiind nic cărţile moşiei Racoviţei de prilej, într-aceia sluga domnii-mele Badea logofăt au venit la domnia mea de ş-au luat 6 b o i a r i adeveritori pre răvaşe dom- neşti, ca să-ş caute şi să-ş descopere hotarăle cele bătrâne ale moşiei Racoviţei; dec cănd au fost la zi şi la soroc, ei s-au strănsu aceşti b o i a r i toţ la un loc, anume: Mihai den Dobrosloveni şi Preda ot Preajva şi Manea capitan ot Leul şi Papa ot Bărza şi Sima de la Balşi şi Radul Paise diacon, şi au mersu acolo la acastă moşie ce scrie mai sus, fiind ispravnic sluga domnii-mele Vasilie 2 portar, de au căutat hotarăle cele bătrâne şi o au însemnat pre hotară cum scrie mai sus, precum am văzut domnia-mea şi cartea celor 6 b o iar i adeveritori..." Satele Racoviţă, Dobroslovenii, Preajba, Leul, Bîrza şi Balşii, men- ţionate în acest pasagiu, se află toate în districtul Romanaţi. 1693 (p. 65), în procesul între popa „Fiera şi Şimjorzu feciorul popei Nechifor Mazăre44 pentru un loc de la Băjeşti, ajungînd treaba să vină amîndoi „în Divan de s-au întrebat de faţă44, urmează deciziunea princi- ară: „domnia-mea am judecat şi le-am dat la mijlocul lor 4 boi ari adeveritori şi judecători pre răvaşele domnii mele, anume: Ghinea slujer i Vlaicul clucer i Mateiu clucer Dobriceanul i Tudor chiurciubaşa ot Boteni, ca să caute şi să adevereze ...44 1696 (p. 194), pentru neşte locuri de prăvălie din Bucureşti: „şi nepu- tăndu-să a d e v ă r a din Divan dereptatea acestor locuri, domnia-mea am judecat împreună cu toţ boiarii Divanului domnii-mele şi le-am dat (lui Cărste şi egumenului Teofan) domnia-mea la mijlocul lor 12 b o î a r i adeveritori şi judecători pre răvaşele domnii meie...44 între cei „12 b o i a r i44 figurează: „Enuţă starostea za negu- ţitori, Iorga biv staroste, Mânui neguţitoriul44. 247 -ADIA Să se observe că de la boierii adeveritori nu se cerea nici un fel de jurămînt ad-hoc şi că numărul lor — fie 4, 6, 12, 24 etc. — atîrna cu totul de hotărîrea domnului, v. Boier. — Jurâtor. ADEVEBITtJRĂ. — v. Adeveresc. ADEVESÎÎSC. — v. Adâvâsesc. ADEVÎ1Z (adevat, adevare), vb.; regler, rassembler, arranger. Răposatul G.Seulescu (Arh. Albinei româneşti, 1845, Suplem., no. 11) găsise acest cuvînt la ţăranii din Moldova cu sensul de „tocmesc, aduntc şi aduce chiar fraza: „adevez şi am adevat toate hîrtiile trebuitoare44. El îl derivă din latinul adaequare, ceea ce nu se poate admite, deoarăce qu trece la români numai în k (c, c) şip, niciodată în v. Nu cumva să fie o contracţi- une disimilativă din adevăsesc, pe care tot acolo îl auzise Seulescu cu acelaşi înţeles? Nu cutezăm a ne rosti, pînă a nu se urmări mai întîi toate formele şi toate accepţiunile cuvîntului, precum şi a se preciza regiunea unde se întrebuinţează. în orice caz, pare a fi de o proveninţă latină. E foarte ademenitoare qnasi-identitatea fonetiră şi logică a lui adevare cu spaniolul a d o b a r „arranger44, care există în toate dialec- tele romanice occidentale, dar pe care Diez (Wtb.2 , I, 6) îl crede de ori- gine germanică, v. Adâvâsesc. -ÂDIA; suffixe de certains noms propres topiques. Mulţi cred că M e h a- d i a, numele renumitelor băi aşezate la margine între Banat şi Olte- nia, n-ar fidecît o corupţiunedin A d-M e d i a m, după cum se chema aceeaşi localitate în epoca romanilor (Tab. Peuting.). Nici prin legi fone- tice normale, nici prin vreun fel de analogie sau de etimologie poporană, „Ad-Mediam44 nu putea deveni „Mehadia44. Asemănarea între ambele numi, dacă vom admite chiar că ele se aseamănă întrucîtva, este o întîm- plare, nemic mai mult. în Mehadia, finalul -âdia e sufix, şi încă un sufix foarte interesant. Să alătureze cineva numirile locale ca: Amarâdia, rîu ce trece prin Gorj şi Dolj, vărsîndu-se în Jii şi dînd numele său la două plase, la o vale etc.; Ciocâdia, un părîu şi un sat în Gorj; Arpădia, un cătun în Dolj; Apădia, un sat românesc în Banat lingă Lugoş; Varădia, un sat românesc în Banat lingă Verşeţ; Minârădia, nemţeşte Donnersmarkt, şi Cinâdia, nemţeşte Scholten, sate româneşti în Transilvania; afară de altele, pe cari noi nu le ştim sau nu ni le aducem aminte. Apoi să se compare forma Mehădia cu forma Mehedla, de unde re- zultă că acelaşi sufix, cu scăderea posterioară a accentului, ne întim- pină în: Cernâdia, două sate în Gorj; Cisnădia, nemţeşte Heltau, orăşel în Transilvania; Crevedia, un părîu în Mehedinţi şi cîteva localităţi în Ylaşca şi-n Ilfovu etc. 24$ Care ya fi dară prima concluşşiyne? -ADIA Existinţa unui vechi sufix românesc topic -adm, păstrat mai cu persistinţă în regiunea olteană, foarte rar în Ardeal, de tot excepţional în partea răsăriteană a Munteniei şi cu desăvîrşire necunoscut în Moldova. Acelaşi sufix ni se prezintă la şerbi în: Grcădia „grecime, mulţi greciu ; Srbădiia „neamul serbesc“ ; Tură- dila „neamul turcesc, turcime44; momcâdiia „tineret, mulţi tineri44; piesâdiia „cînime, o droaie de cîini44; Şumădila, numele unei pro- vincii etc. Sufixul -ădia nu este slavic la şerbi, după cum nu e latin la români. Luatu-l-au românii de la şerbi? dar atunci rămîne deschisă cestiunea: de unde-1 au serbii? Luatu-l-au serbii de la români? aceeaşi cestiune îşi mută numai doară locul, dar nu se dezleagă. Fără a ne rosti pentru sau contra, atragem atenţiunea linguiştilor asupra sufixului onomastic - edius şi-edia în dialectele cele antice ale Italiei sudice, un sufix despre care Mommsen (UnteritaL Dia- lekte, p. 347) zice: „Die Namen wie A t i e d i u s und Anaiedius gehoren ebenfalls zu den Eigenthumlichkeiten der marsischen und abru- zzesischen Distrikte, es finden sich auf dortigen Inschriften z. B. A ma- re d i us (cf. Amaradia), Appaedius (cf. Apadia), D e c u m e- d i u s (cf. Mehadia), Musedius,Novelledius,Numie- dius, Pappedius, Paquedius, Pescennedius, Peted ins und Petiedius, Poppedius, Staedius, Statedius, Titedius, Veredius (cf. Varadia), Vet- t e d i u s und Vettiedius — meistens Verlăngerungen bekann- ter Geschlechtsnamen, wie z. B. neben Anaiedius auch A n a - i u s vorkommt.u Să nu uităm forma „Meh -e d i a“ lîngă „Meh - -a d i a“, „Crev -e d i a 44 etc. Adaug totuşi încă o dată că aceasta nu este decît o simplă ipoteză, originea românului -ădia neîncetînd de a fi foarte întunecoasă, dar şi foarte interesantă. Teoria d-lui Putnoki despre ungurismul lui -adia la noi, prin urmare şi la şerbi, — mai ştii dacă nu şi-n anticele dialecte ale Italiei 1 — a se vedea în Ungaria d-lui Gr. Moldovan, I, p. 189. El ne asigură că „Mehadia41, „Ciocadia44, „Amaradia44 etc. trebuiesc accentate pe t; o fi trebuind pentru etimologia d-sale, dar nu este aşa. întemeindu-se pe această eroare fundamentală, el susţine apoi că toate numirile cu -adia derivă din numiri topice ungureşti cu -a d (Csanad, Disznod etc.) prin adausul sufixului -i a, pe cînd în „Mehadia44, „Ciocâdia44, „Amaradia44, încă o dată, nu există nici un sufix tonic -i a . Mai nostim decît toate este că, pentru a-şi întări părerea, d. Putnoki citează pînă şi sufixul -la în grecul fjiaxe&cma ! I-ar fi fost mai lesne de a cita pe românul „nero- zia44, în care însă, tocmai din cauza lui -ia, s-a făcut trecerea lui d în z, pe cînd în .„Mehadia44 acest d se ţine ţeapăn. Ungurii, cu tipicul lor ac- cent pe prima silabă, puteau să facă un -a d sau -o d din românul -adm, dar din maghiarul -a d sau -ode foneticeşte peste putinţă de a ajunge la românul -ădia, ba nici măcar la -adia, al cărui -d- ar fi trecut în -z-. Aşadară mai trimitem o dată pe d. Putnoki la „nerozie44 în loc să alerge la (jiaxsSovLoc.44 In forma -ădia şi-n variantul -ădia, d nu se asibilează. El trece însă în 2 pe dată ce accentul scade pe o vocală mai jos de i. Aşa, din Amara- 249 ADIATA dia vine numele părîului Amărăzoae = Amaradioane, iar din Ciocâdia porecla C i oc ă z ân = C i o c a d i ân u . v. Amaradia. — Mehadia. — Mehedinţi. ADIAFOR, adj.; indifferent. Curat româneşte: nepăsător. Alexandri, Iaşii In carnaval, act. II, sc. 6: „îi vorba că te iubesc aşa de năstruşnic, încît acum sînt adiafor pîn’ şi de ciubuc! eu care eram în stare să-mi vînd sufletul pentr-o liulea de tiutiun...“ Acelaşi, Hagi-Petcu, act. I, sc. 4: „Vrei să-ţi spun una, dacă-i aşa? Eşti un nerecunoscător, un adiafor...“ Acelaşi, Boieri şi ciocoi, act. I, sc. 7: „decît a sta de o parte răce şi adiafor, mai mult patriotism arată cel ce se luptă cu orice armă...“ Termen grec din epoca fanariotică: dSiaIÂT, -Ă, adj. 2ADlAT, s.n. | v. Adii. ADIATA, ADIIAtă, s. f.; testament. Forma literară este di iată sau d i a t ă = neogr. SiaToc (Cihac), termen întrat în grai prin legis- laţiunea fanariotică, în locul vechii locuţiuni curat româneşti: lăsat 250 culimbademoarte. ADIIARE Caragea, Legiuire, 1818, p. 67: „Moştenirea iaste priimirea unui viu a dreptăţilor unui mort, căruia îi sînt dăruite după pravilă fără d i i a t ă sau cu d i i a t ă ...“ Poporul însă rosteşte mai adesea: adiată sau adiiată. în această formă, a- nu este un simplu adaos fonetic, ci rezultă dintr-o ingenioasă etimologie poporană. Un testament manifestă ultima suflare, „le dernier s o u f f 1 e “ a murindului. Astfel ţăranul, căruia nu-i plac în genere neologismii, a împămîntenit pe grecul SiaTa^cc;, căsă- torindu-1 cu românul a d i i a r e „souffler legerement“: adiiată „resultat d’ un souffle“. Jipescu, Opincaru, 57: „... dă mi s-or scurta zilili pîn’ la Paşte, las vouo cu graiu limpede, cu limba dăzlegată şi cu minţili adunate, adi- iata mea; şi blestemaţi dă la mine să hiţi şi uiduiţi dă tot plaiu şi dă toate satili d-împrejur, dă la Piţigoiu şi pînă-n Malu-Vînăt, şi dîn vac în vac să hiţi goniţi, dă n-ăţi ţinea cu dinţi[i] dă doru şi dă voiea mea a dă pă urmă...u Basmul lui Ţugulea (Ispirescu, Legende, 331): „Această carte ce-i aduse era adiata împăratului. Căci bolnav fiind pe patul morţii, l-au fost întrebat sfetnicii şi gloatele pe cine le lasă împărat, pentru că n-avea alţi copii. împăratul le-a fost răspuns că mai vrednic nu cu- noaşte pe nimeni decît pe Ţugulea. Atunci s-a scris adiata, s-a iscălit de împărat şi de toată obştea...“ Cînd zice adiată, poporul nu mai vede nimic străin în acest cuvînt, fiind sigur că întrebuinţează pe un derivat din adie, adecă un par- ticipiu femeiesc substantivat, întocmai carspusă, zisă,faptă, ursită etc. v. Adii. — Diată. — Limbă. — Testament. Adică, ADICĂ ADÎCĂTE v. Adecă. ADIIARE, ADIÎ1RE (plur. adieri), s.f.; l’infinitiv substantive d’a- diez: action de souffler â peine, souffle, vent leger, brise, zephyr. Sinonim cu boare şi abureală. Basmul celor 12 fete de împărat (Ispirescu, Legende, 238): „Un freamăt puternic se făcu atunci în toată pădurea, ca de o furtună ce vine întărîtată asupra copacilor; şi totuşi nici o frunză măcar nu se mişcă din loc, ba nici măcar nu se cletină, ca de o adiare de vînt barim...“ De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 195: „Scăpătase soa- rele; ogoarele îşi plecau bogăţia de grîu, orz, ovăz şi mei la adierile în- cropite ale vîntului de meazăzi...“ C. Negruzzi, Scrisoarea VIU: „Daliile îmbrăcate în bogatele lor rochii colorate şi gingaşii tamarini se legănau la adierea vîntului...44 A. Odobescu, Doamna Chiajna, p. 110: „...şuierătura frunzelor ce se legînau în adierea dimineţii...“ Alexandri, Concina, sc. 2: „...adierea răcoritoare a nopţii, lumina dulce a stelelor, cîntecele depărtate ale păscarilor neapolitani, produ- ceau o armonie, o atmosferă încîntătoare...“ v. Abureală. — Adii. — Boare. 251 ADU ADÎI, ADlfiZ (adiat, adiet; adiare, adiere), vb.; 1. souffler legerement; 2. fretiller, branler; 3. respirer. Necunoaşterea tuturor formelor şi a tuturor sensurilor cuvîntului au împins pe unii a-i căuta originea în la- tinul adhalare (L. M.), iar pe alţii în polonul odwiewaâ (Cihac). 1. adiere „souffler legerement“. în Dicţionarul ms. bănăţean, circa 1670 (Col. L Tr., 1883, p. 420): „Adiedz. Vix levor“. O colindă din Dobrogea: „Vînt de var-a adiat, Flori de măr s-au scuturat, Peste noi s-au revărsat...44 (Burada, Călăi., 74) Basmul Ţurloaiele blendei (Ispirescu, Leg., 246): „Un vînticel adia încit de abia îl simţeai că vine să-ţi mîngîie obrajii../1 B. Ştefănescu (De la Vrancea), Sultănica, p. 221: „Soarele zăpu- şeşte firea; lumina lui te orbeşte; aerul joacă, fierbe, şi nici un pic de adiere nu astîmpără arsura../4 2. adiere „fretiller, branler44. în ghicitoarea poporană despre cumpănă : „Nici moartă, nici vie, Numai din coadă adie...u (Ispir., Pilde, nr. 10) în colinda Toader Diaconul din Brăila: „Sfîntul Mihailă Cu s a b i a -n mînă, Deac-aşa vedea, Cu ea c-adia Şi ameninţa...44 (G.D. Tflodorescu, Pcez. pop., 36) 3. „respirer44. Cu acest sens şi cu forma organică adillare (adillare) cuvîntul s-a păstrat în dialectul macedo-român. „Adillare însemnează a respira, a aspira44 (V. Petrescu, Mostre II, p. 151), adecă se aplică la vietăţi, nu la vînt, dar totuşi nu este altceva decît o mişcare lină a aerului. „Sub- stantivul adilîatu, articulat a d i 1 i a t 1 u, vrea să zică răsu- flare44 (M. Iutza, Cruşova). Prin sufixul verbal deminutival -i 1 1 o sîntem puşi faţă-n faţă cu un cuvînt fără nici o îndoială latin, oricare ar fi înţelesul părţii radicale a d-. Acest sufix servea vechilor romani pentru a făuri verbi cu sensul de „mişcare uşoară44, întocmai ca în al nostru adiez după tustrele accepţiuni. Astfel din „canto44 -cantillo, din „mur- muro44 —-murmurillo, din „scribo44 — scribillo, din „sorbeo44 — s o r b i 1 1 o, apoi vacillo, oscillo etc. în lhtina vulgară numărul unor asemeni formaţiuni cată să fi fost fără alăturare mai mare decît cele conservate în latina clasică. De aci mul- ţimea lor în limbile romanice occidentale, unde ele au trecut ca ,,-illo44 şi ca ,,-ello44, căci cuantitatea lui i în prototipul latin nu era sigură; 252 uneori scurt şi uneori lung. Astfel sînt în franceza: fretiller, brandiller, ADU tortiller, sautiller şi sauteler, chanceler etc.; în italiana: balzellare, saltellare, canterellare şi altele. în macedo-româna, adillare a reuşit a reţine nu numai forma organică, dar întrucîtva pînă şi una din accepţiunile clasice ale lati- nului ad ir e : „Se zice om a d i 1 1 o s cu sensul de om milos, om care se afectează facilmente cînd vede pe alţii suferind44 (Y. Petrescu, loco cit. ).în „om adillosu, ceea ce daco-româneşte ar fi adiios, nu mai vedem nici o umbră de „respirer44. Simplul a d i r e însemnînd lăti- neşte „întimpin pe cineva44, deminutivul adillare trebui să fi avut anume accepţiunea de „întimpin cu plăcere, cu bunătate, cu blîndeţe44, căci însăşi funcţiunea sufixului -i 1 1 o e dezmerdătoare. Acolo unde Plaut zice: „...satius est Adire blandis verbis, atque exquirere, Sint illa, necne sint, quae tibi renuntiant? Bonus animus in mala re dimidium est mali...44 (Pseudol. I, 5) deminutivul adillare, prin natura sa mîngîitoare, ar înlocui pe întregul „adire blandis verbis44, caracterizînd pe un „homo a d i 1 1 o s u s Tot aşa „ventus a d i 1 1 o s u s „ventus qui a d i 1 1 at 44, nu poate fi decît un „vînt plăcut, blînd, dulce44. De aci daco-românul adiere, macedo-românul adiliare, cu toate sensurile lor. La moţii din Ardeal forma a aduia a păstrat mai cu samă sensul latinului „adire blandis verbis44 din Plaut, căci ea însemnează în genere „a mîngîia44 (Frîncu — Candrea, Rotacismul, p. 48). La Alexandri, adverbul ce însoţeşte obicinuit pe adiere este 1 i n sau alin. Aşa despre cîntul priveghitorii: „Vîntul tace, frunza deasă stă în aer neclintită. Sub o pînză de lumină lunca pare adormită, în a nopţii liniştire o divină melodie Ca suflarea unui geniu pintre frunzi alin adie Şitotcreşte mai sonoră, mai plăcută, mai frumoasă...44 (Concertul in luncă) Despre aer, unde iarăşi nu e vorbă de vînt: „Aerul e viu şi proaspăt!... el trezeşte şi învie Peptul, inima şi ochii peste care 1 i n adie...u (Balta ) Trecerea lui a d e o, prin deminutivul a d i 1 1 o, la noţiunea de „suflare a vîntului44, era înlesnită şi chiar provocată de o asocia- ţiune de idei tot atît de latină şi numai latină ca şi sufixul verbal deminutival -i 1 1 o. Printr-o ciocnire fonetică, independinte de ori- ginea vorbelor, numele latin al vîntului: „ventus44 (1/va) s-a întîlnit cu participiul „ventum44 de la „venio44 (|/gva). în acest mod nu putea să nu se nască la vechii romani o etimologie poporană care, prin noţi- unea intermediară de mişcare, lega ideea de v î n t cu acea de v e- n i r e, şi pe care nu s-a sfiit a o reproduce chiar un filolog ca Sca- 253 19 — Etymologicum Magnum Romaniae ADINEAORI liger: „ventus a veniendo, quia sit aeris motus“ (Vossius, Etymol. l. lat., 546). Dar sinonim cu „venio“ este a d e r o, de unde apoi deminutivul a d i 1 1 o . v. Abureală. — Boare. ADIldS, -Ă. — v. Adii. ADIMENÎJSC ADIMENÎRE ADIMENlT v. Ademenesc. ADINEAORI, adv.; naguere, depuis peu, dernierement, tantot. Cihac (I, 183) aduce următoarele forme ale cuvîntului: adineaoarâ, adineori, dineoară, dineori, adecă numai pe cele întrebuinţate în Moldova, unde predomneşte accentul pe o. Lexiconul Budan (p. 4, 5, 172, 190): adeneaori, adeneoarâ, adineaori, deneaori, dineaori, cu precumpănirea tonului pe e. Macedo-româneşte se zice: adineavră şi deaneavrâ (Dr. Obedenar; M. Iutza). Adineaori îşi asociază foarte des pe mai „â peu pres“, fără ca prin aceasta să se schimbe înţelesul. Alexandri, iS’cara mîţei, se. 3: „Magdian: Acum spune-mi, văzut-ai ceva m a i adinioare... într-acoace? (arată scara). Marin: într-acoace?... cînd te scoborai de sus?...a Jipescu, Opincaru, p. 65: „Sănătos lucru e să aveţi chieagu vostru şi la păs să legumiţi din ce aţi pus, cum vă spusei m a i adineauri.. “ In Muntenia accentul se aude mai totdauna pe e. A. Odobescu, Mihnea-vodâ, p. 20: „Fie-vă aceasta numai pildă la zisele mele de adineauri...“ La A. Pann ne întimpină forma adineaurâ, foarte apropiată de acea macedo-română: „Se căzneşte d-adineaurâ Să facă în năsip gaură...14 (Proo. I, 81) sau: „Avem un strein în casă şi poate n-o fi dormind. Mă pomenii adineaurâ cu el la uşă bătînd, Plnă mîine dimineaţă sălaş de la noi cerînd...44 (Moş A\bu I, 9) ori cu emfaticul -a: „încai de alde moş Neagu crez că n-o mai fi putînd, L-am văzut de adineaura tot mereu de somn căscînd...44 (Ibid.y II, 67) Adineaori indică în trecut un punct foarte apropiat; un interval mai lung ne desparte de adăunăzi sau dăunăzi : Lex. Bud., 5,188: „a dăunăzi, dăunăzi, dăunăzile 254 nuper, nuperrime, neulich, vor etlichen Tagenu. ADINS Cînd punem pe adinioarâ sau dinioarâ alături cu adăunăzi sau dăunăzi, în privinţa căruia nu poate fi îndoială că e compus din elementele latine: ad-de-una-dies, se naşte o puternică bănuială că între ambele cuvinte jiu există, sub raportul combinaţiunii, altă deosebire decît aceea dintre oară şi z i , adecă adinioarâ nu este „ad-de-in-hora“ (Cihac), ci o acomodaţiune vocalică din adeunoarâ = = lat. ad-de-una-hora, sau chiar adeunioarâ = lat. ad-de-unia-hora, cu latinul vulgar „unia“ în loc de „una“ (Du Cange, ad voc.). In scurt, adinioarâ ar însemna: „acum numai o o r ă “, precum adă- unăzi însemnează: „acum numai o zi44. în adevăr, forma scurtată dinioarâ ni se înfăţişează în vechile texturi cu sensul precis de „numai o d a t ău, „una oară“, de exemplu: Dosofteiu, 1683, f. 75 a: Ps. LXI: „dânâoarâ grăi Dumned- I „...semel locutus est Deus, duo zău, doaâ aceştia audzât-am...44 | haec audivi...“ în contextul grec: obroc?; eXaÂTjaev... Şi mai bine la Coresi, 1577: „...dinioarâ grăi zeulu, de doao ori acasta auzii../4 Pravila Moldov., 1646, f. 175: „ucigătorîulu de va fi omu streinii, carele nu va fi cunoscutu n i c e dânâorâ pre acelu omu...44 Paremiar, 1683, f. 11 b: Genes. XVIII, 32: „şi dzâsâ: cevaş, I „...et dixit: numquid, Domine, si Doamne, de-aş grăi încă dânâoarâ?...“ | loquar adhuc semel?../4 Codicele Voroneţian, circa 1550 (ms., Acad. Rom., p. 155): Petr. I, 3, 18: „că Hs. dilnrâoară I „...quia et Christus semel pro de păcate dereptu noi chinui../4 | peccatis nostris mortuus est../4 Exemple mai multe se vor aduce în alte locuri. Forma adineaure cu contrasul adineauri, în loc de adinioarâ, s-a născut sub influinţa adverbilor: purure, alăture sau alături, aşijdere sau aşijderi, altmintere sau altminteri etc., făcînd să dispară organicul -oară. Metamorfoza cată a fi foarte veche, de vreme ce o găsim şi-n macedo-româna. Limba noastră literară a întrebuinţat şi poate să întrebuinţeze deopotrivă toate formele, o varietate care convine mai ales poeziei. v. Dinioarâ. — Odinioară. 1ADÎNS, adv.; expres, ă dessein, avec intention, ad-hoc. Ceea ce se face adins este în opoziţiune cu ceea ce se întîmplă sau s e nemereşte, fie din greşeală, fie din nebăgare de seamă, fie în glumă, fie din iroroc sau -nenoroc etc., pe cînd adins e totdauna inten-# ţional. El exprimă dară ideea juridică deprecugetare şi de aceea e des în vechile noastre legi penale. Pravila Moldov., 1646, f. 175: „De să va afla neştine acolia de faţa cu arme unde să va face ucidere, şi gudeţulii nu va putia asia lesne să cunoască: î n - d e-adinsu au venitu, au tămplatu-s- a u de s-aii n e m e r i t u acolia, atunce să cade să fie îngăduitoriu şi cu milă...44 255 ADINS Ibid.y î. 123: „căndu va gura cela c-au suduită, cumu nu l-au sudu- iţii în d e-adinsu pre neştine, atunce giudeţulu va socoti...44 /6., f. 52: „de să va afla c-au făcuţii acestu lucru î n - d e-adinsu cu înşelăciune ...“ /£., f. 63: „cela ce va ucide pre sprijinitoriu cu înşelăciune, ce să dzice: căndu nu l-are ucide nice dereptu vreo greşalâ sau dereptu ce au vrutu să ucigâ pre vrăjmaşu-i, ce numai î n - d e-adinsu, atunce şi acesta să va omorâ...u Ib.y f. 72: „poate muiaria să trimită î n - d e-adinsu unu omu acolo unde i-au fostu bărbatulii, să întrebe de viu, de mortu...44 în loc de „î n - d e-adins“, cînd vrea să se rostească într-un sens superlativ, Pravila Moldovenească, 1646, pune: „cu tot d e - adinsuV\ de ex. la f. 134: „cela ce va grăi rău de domnulu locului ace- luia şi-l va sudui cu mânie şicu totu d e-adinsulu...“ Fără î n şi fără tot, Lexiconul Sudan (p. 179) ne dă construc- ţiunea d e adins, pe care o explică prin „fără glumă, cu voie, cu sîr- guinţă, cu strădaniei Astăzi poporul zice mai mult: c u-d i n-adinsul, c u-t o t-d i n -adinsul. în Condica Logofeţiei lui Constantin Brîncovan, 1692—1713 (ms. în Arh. Stat.), precumpăneşte construcţiunea: „c u-d e-adinsulu. Un frumos pasagiu la p. 161: „...aşijdirea şi glasul nostru cel de rugă celor ce după noi vor fi de D-zău aleşi stăpănitori c u - d e-adinsul întindem, ca fieştecarele den voi în vremea stăpânirii sale din avuţia ceia ce de la D-zău iaste voao dată să nu fie sfânta mănăstire acasta lipsită...“ La comparativ se zice: „mai c u - d e-adinsul44: Zilot, Cron., p. 36, despre lupta între cazaci şi pazvangii în Cra- iova: „... Turcii călăreţi, ce-i avea de ajutor, văzînd năvălirea vrăjma- şilor, ori de frică sau de pizmă ca să-i lase pe cazaci în peire, i-au nă- pustit şi au fugit; iar a treia şi cea mai mare împotrivire au stătut o ploaie repede ce s-au întîmplat în toiul războiului, din care, udîndu- li-se armele, au slăbit foarte tare, şi pazvangii, înţelegînd aceasta, mai c u - d e-adinsul au năvălit asupra lor şi i-au sfărîmat foarte, încît prea puţini au scăpat...u Se poate zice şi nearticulat, c u - d e-adins: Pravila Munten., 1640, f. 9 a: „Acestea vâ învăţăm, preoţilor şi ţărcovnicii bisericiloru, ca înşivă să umblaţi întru învăţăturile ce vâ sănt date voao, şi după aceia să învăţaţi toţi oamenii, c u -d e- -adiînsii de pururea, nu pentru vreo plată orcare de argint sau de aur, ce pentru spaseniia sufletelor...“ Omiliar de la Govora, 1642, f. 90 b: „urechile carile ascultă şi iau .aminte c u - d e-adins cântecele muerilor celor curve şi cenghii. în multe chipure, acolo nemicâ nu vor auzi de acestea, numai acel glas înfricoşat../4 Pînă astăzi însă, chiar în gura ţăranului, sună mai mult forma articulată, adecă cu -u întreg: Jipescu, Opincaru, p. 48: „Nu cumva cîrlani[i], mînjifi], armă- sarii], telegari[i], jugani[i] si măcar utupinili din lumea lu Dumne- 256 zeu, c u - d-adinsu te dau dă şugubină?...44 ADINS Numai cînd lipseşte „cu44, adins perde articlul în graiul poporan: dă cu ochi[i] dă dânsili şi spuni-le dă la mine multă sănătate şi arată-le să mai lase focului frunzişoara şi alihiîa dă pă faţă, că parcă-ş nişte paparude-mbrezăiete şi nişte case văruite cu bozii şi cu soc; rogu-le d-adins să nu mai umble cu fleacuri, în chieltuieli, în înţoţo-. neli...44 (Jipescu, op. cit., 132). Dar construcţiunea cea mai răspîndită este: înadins sau într- - adins. Balada Iencea Sâbiencea: „Află, Ienceo, de la mine Gă-n-adins te vream pe tine Şi-n-admsm-am lăudat Că n-ai hal să-mi fii bărbat...44 (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 642) Donici, Vulturul şi paingul: „Se uită vulturu şi vede î n-adins Paingu lîngă el cum mreaja au întins...44 Zilot, Cron., p. 65, despre cruzimile pazvangiilor: „Cu ochii am văzut: nasuri, urechi cruţate, Nu zburate de tot, ci-n piele spînzurate, Ş-aceasta î n t r-adins, pentru mai mare groază La cîţi vor auzi, iar mai vîrtos să-i vază...44 I. Creangă, Povestea lui Stan Păţitul (Conv. lit., 1877, p. 26): Măi omule, vorbeşti î nadins ori vrei să şuguieşti? — Ba ferească Dumnezeu, cucoane; înadins...“ Acelaşi, Povestea lui Dănilă Prepeleac (Conv. lit., 1876, p. 454): „Şuguieşti, măi omule, ori ţi-e într-adins?...u „A fi cuiva î n t r-adinsu: ţie ţi-e î n t r-adins, mie mi-e î n t r- adins etc., este un idiotism care însemnează: „prendre bien au se- ri eux44, în opoziţiune cu: şagă, glumă, păcăleală şi altele. Din exemplele de mai sus vedem că adins se întrebuinţează numai asociat cu prepoziţiunile d e, c u, c u d e, î n, înde, întru. Dr. Silasi constată în vechiul grai din Banat şi din Haţeg forma ad- verbială adensul „serio, ex proposito44, anume în Psaltirea manuscrisă a lui Viski, din 1697 (Bariţ, Transilv., 1875, p. 152); şi acolo însă, după cum ne-am încredinţat din copia în posesiunea d-lui I. Bianu, cuvîntul e însoţit de o prepoziţiune. Pasagiul citat de Dr. Silasi sună aşa în psalmul XXXIII: „Szuflet e n adenszul doreşte pre Domnul...44 Putem dară afirma, pînă la probă contrarie, că adverbul adins „expres44 cere totdauna denainte-i cel puţin o prepoziţiune, deacă nu şi două. v. Adesul. — Ararul. — Lupiul. Paralelismul cu ital. adesso, vechi spân. adiesso, v. franc, şi pro- venţ. ades, fac ne-ndoioasă derivaţiunea românului adins din lat. a d -i p s u m (Cihac, I, 28. — Diez, Wtb.2, I, 167), sub forma naza- lizată: ad-impsum ; aceasta nu însă fără o rezervă foarte impor- tantă. Occidentalul adesso este un adverb de timp, derivînd din „ad- ipsum (tempus)44, pe cînd al nostru adins e un adverb de mod: „ad-ip- 257 ADINS sum (negotium)“. Există dară între ambele o identitate numai doară de două treimi din elementele cele constitutive. Un paralelism perfect cu românul adins ne înfăţişează numai doară vechiul piemontez ades, într-un manuscript din secolul XII, publicat de profesorul Forster. îl găsim acolo de două ori (Bohmer, Roman. Studien IV, 28): no se retrahen, mas ades van de virtute in virtutem...“ = „nu se retrag, ci cu-tot-adinsul păşesc din virtute în virtute... şi mai jos: „... le main e li ol tenea ades estendue envers lo cel...“ = „mî- nile şi ochii îşi ţinea înadins aţintiţi cătră cer...“ în aceste pasage ades nu mai este de loc „ad-ipsum (tem- pus)“, ca în italianul adesso, ci numai „ad-ipsum (negotium)“ ca în românul adins. Un al treilea adverb romanic independinte adins s-a format din ad-ipsum (hominem) sau ad-ipsos (homines). Vezi-1 în articlul următor. Vom încheia prin recapitularea multiplelor asociaţiuni ale lui adins: d e-adins = de-ad-ipsum; c u-d i n-adinsul = cum-de-in-ad-ipsum-illud; c u-d e-adinsul = cum-de-ad-ipsum-illud; î n-adins = i n-ad-ipsum; î n-d e-adins — in-dc-ad-ipsum; î n t v-adins = inter-ad-ipsum; î n-adinsul = in-ad-ipsum-illud. v. 2Adins. — Dins. — Ins. 2ADÎNS, adv.; entre soi. Arhaism. Sinonim cu î n t r e, de care însă diferă prin aceea că arată numai acţiunea reciproacă imediată între persoane, nu şi î n t r e lucruri, şi niciodată interval. Se deose- beşte cu totul prin sens, deşi nu prin origine, de cellalt adins, de- spre care vezi articlul precedinte. Codicele Voroneţian, circa 1550 (ms., Acad. Rom., p. 159): Petr. I, IV, 8: „ainte de toţi, „...ante omnia autem, mutuam in aclinsu voi îubosti pururea aibăndu...“ vobismet i p s i s caritatem con- tinuam habentes...“ Cu acelaşi sens la Moxa, 1620, p. 354: „puse domnii pre partea răsăritului alu doile filu Costandie, iară pre Consta şi Costantinu loru le dede apusulu şi Galiia; ce se tinserâ curăndu, o amaru! că se sfădiră adinsu eişi...u Noul Testament, 1648, Marc. IX, 15: „...atunci întreba pre eărtulari: ce 1 „...et interrogavit eos: quid in vă pricit adins voiş?...“ | t e r vos conquiritis?...“ Tot acolo, Paul ad Coloss. III, 13, 16: „...răbdăndu u n u 1 ii altui şi ertăndu-vâ adinsu voiş, de are cineva u nulii pre a 1 a 1 t u înpută- 258 cuine../* „...supportantes invicem, et donan- tes vobismet ipsis si quis adversus aliquem habet querelam,,/4 ADINS Şi mai jos, în construcţiune cu p r e şi perzînd pe iniţialul a „...învăţăndu-vâ şi dojenindu-vâ înşivă p r e dlnsuvoişi întru psalomi si în cântări. „...docentes et commonentes vosmet ipsos psalmis, hymnis et canti- cis...“ Sa se observe că acesta e unicul pasagiu în care adins „entre soi44 se construieşte cu o prepoziţiune, şi tocmai cu prepoziţiunea p e, cu care nu se asociază niciodată adins „expres44. în norma generală, adins „entre soi44 funcţionează totdauna singur, iar adins „expres44 se întrebuinţează numai preces de elemente prepoziţionale: de, cu, în, din. Păşim mai departe la examinarea texturilor. Radu din Mănicesti, 1574 (Ms. Harl. 6311 B., British Museum), Mat. XVIII, 15: „...e să greşire ţie fratele tău, pasă şi oblicoşte elu adinsere şi acela singurii..." „...si autem pcccaverit in te frater tuus, vade et corripe eum inter te et ipsum solum...“ întocmai aşa în cel mai vechi Evangeliar românesc tipărit, pu- blicat de Cipar sub nr. 1 (Analecte, p. 5). Apoi în Legenda Duminicei, 1600 (Cuv. d. bătr. II, 49): „şi voîu întoarce lumina soarelui de cătră voi de va fi întuînrerecu, de vă veţi giuinghea adeîn (a^^) voi...44 în fine, în graiul poporan din munţii Moldovei s-a conservat pînă astăzi aden, redus la ade, cu sensul de „singur44, funcţionînd ca adverb. „La noi în plasa Muntelui ţăranii zic: m-am dus ade, în loc de: m-am dus singur44 (G. Gavriliţanu, distr. Neamţ, corn. Galu). Contextul latin al celor mai multe pasage de mai sus: ,;ipsis“, „in ipsis44, „ipsos44, „inter ipsos44, pune afară de orice îndoială deriva- ţiunea cuvîntului din a d-i p s u m, nazalizat: a d-i m p s u m, adecă tot de acolo de unde vine şi cellalt adverb adins „expres44, deşi între ambii deosebirea de sensuri nu poate a nu fi mare, deoarăce unul este „a d-i p s u m (negotium)44, pe cînd cellalt „a d - i p s u m (hominem)44 sau „ad-i p s o s (homines)44. Filiaţiunea varianturilor: ade „entre soi: seul, seulement44 = a d-i p s u m; aden, adins „entre soi: l’un l’autre“ = a d-i p s o s ; adinsere, formaţiune analogică după norma adverbilor: altmintere, aşijdere etc. Acelaşi preţios text piemontez din secolul XII, în care noi am găsit mai sus pe a d i n s „expres44, ne dă şi pe adins „entre soi44, şi anume: „...episcopi e presbiteri qui tuto di sonent le tube per predicaciun, quar a d e s nqs^prediquen e castien e nos mostren la via de deu, ades nos cornen...44 (Bohmer, Rom. Siud. TV, 17). „...Deus superbis resistit, humilibus dat gratiam. Deus, zo dis, contrasta ades aii orgoillos, e aii humei dona la soa gratia...44 (Ibid., * In primul pasagiu: „ades nos prediquen, ades nos cornen44 însemnează: „între noi predică, între noi buciumă44, adecă para- lel cu „adinsu eişi44 la Moxa sau „adinsu voisi44, aden voi44 în tex- turile din 1600 şi 1648, ? 259 ADINTAT în al doilea pasagiu „contrasta ades aii orgoillos" însemnează: „respinge numai pe cei mîndri" sau: „pe cei mîndri singuri^, adecă paralel cu graiul ţărănesc din Moldova: „m-am dus ade...u v. 1Adins. ADÎNT (adintat, adintare), vb.; etre attentif, preter attention. Arha- ism a cărui dispariţiune e de regretat, căci nu-1 putem înlocui decît prin perifrasticul: bag seamă; iau aminte etc: Dosofteiu, Paremiar, 1683, f. 134 b, arhangelul cătră Maica Dom- nului: „Strigu-ţu, bucurându-mâ: pliacă-ţu urîachîa şi-mi adiniâ a Domnului spuindu-ţu culcuşu nesămănatu, c-ai aflatu-ţu daru dena- intia Domnului, ce n-au mai aflaţii cândva alta..." Reproducînd acest pasagiu, răposatul G. Seulescu (Buciumul ro- mân, 1876, p. 253) zice: „adintă sau a t i n t ă“, crezînd că forma ro- mână ar deriva din latinul a 11 e n d o, deoarăce, în adevăr, zice- rea „şi-mi adintă" nu poate însemna decît „et a 11 e n d e mihi“. Ecuaţiunea adint = a t i n d ar prezintă o metateză între d şi t fără exemplu în fonetica română. Admiterea ei e cu atît mai de pri- sos, cu cît etimologia lui adint este una din cele mai limpezi. Din Dosofteiu cuvîntul a trecut în Dicţionarul româno-german al lui Budai-Deleanu (ms. în Muz. istoric din Bucur., II, p. 6), care însă — neştiind cum să-l traducă — bănuieşte numai: „v i e 1 1 e i c h t winken, malinen4’. Este învederat că traducerea e greşită. In textul din Dosofteiu, singurul în care ne întimpină adint, această vorbă nu însemnează „winken", „faire signe", dar nici „mahnen", „faire souve- nir", ci numai: „auf etwas spannen, auîmerken, mit Aufmerksamkeit horen", „ecouter avec att-ention“, „attendere", după cum înţelesese foarte bine Seulescu. „Pleacă-ţi urechea şi-mi adintă a Domnului spu- indu-ţi culcuş.se traduce prin „prete ton oreille et sois attentive â ce que je te dirai de l’accouchement divin..." E sigur că-n textul slavic, după care lucra Dosofteiu, lui adint îi corespunde ,,vunimaia, a 11 e n d o". De aci însă nu urmează derivaţiunea cuvîntului din latinul „at- tendo“, pe cît timp sare în ochi identitatea lui cu a d i n t u o (intuor, intueor) din i n t u o cu prepoziţiunea a d, care funcţionează ca şi-n: adincresco, adinflo, adinvenio, adinvicem, adinstar etc., adecă numai ca un mijloc poporan de a da şi mai multă amplitudine unei vorbe compuse deja cu „in". Prin sens, i n t u o este sinonim cu „attendo", de ex.: i n t u e r i veritatem (Cic.), intueri causam (Liv.), i n- t u e n d u m quid affectet quisque (Quinct.) etc. „Intueri im- plique l’idee d’attention et d’activite d’esprit dans la personne qui regarde" (Barrault). Din a d i n t u o, trecînd în prima conjugaţiune, vine românul adint fără nici o modificare fonetică sau logică. N-am avea trebuinţă de a dăuga că latinul -tuu şi -tuo se reduc totdauna româneşte la -1: mor-tuus = mort, in-pro-mutuo = împrumut, batuo = bat etc. v. 2Uit. 260 ADÎNC ^ADÎNC,- Ă, adj.; profond, epais, enfonce. Pe cînd sinonimul afund se rapoartă numai la extremitatea inferioară, adine exprimă întregul volum al unei deschizături de sus pînă jos, astfel că se poate confunda cu n a 1 t , de exemplu în locuţiunea: apele sînt adinei = Ies eaux sont h a u t e s . Fiind însă că adine se consideră de sus în jos, iar n a 1 t de jos în sus, între ambii termeni e contrast. Aşa, într-o colindă din Transilvania (I.G. Bibicescu, col. ms.,) sfinţii găsesc pe Dumnezeu: „’Ntr-o chilie De tămîie Cu uşa de alămîie, Îmi şedea Şi-mi socotea Şi cetea Vanghelia, Cum să facă munţi înalţi, Munţi înalţi şi văi adinei...“ Latineşte aduncus e sinonim cu „curvusu; „curvusa însă sau „curvatusu este ceva încovăiat în genere, fie mult sau puţin, pe cînd aduncus se cheamă în specie o mare încovăitură foarte intrată în întru, în opoziţiune cu „pandusa, care însemnează o linie abia strîm- bată. Aşa „cornua a d u n c a “ se zicea la neşte coarne formînd am- bele împreună mai mult decît un semicerc, după cum sînt, bunăoară, la zimbrul de pe vechile monete moldoveneşti. Acum se înţelege de la sine desfăşurarea logică a românului adine „profond44 din latinul aduncus „recourbe en dedans44. In loc de coarne, n-are cineva decît să-şi închipuiască munţi sau maluri: des- chizătura de la mijloc este adine. „Dacă aşa cuvînta Şi începe a cînta, Munţi nalţi se cutremura, V ă i adinei îmi răsuna../4 (A. Pann, Moş-Albu II, 68) Ghicitoarea poporană: „Intr-o vale adîneâ Zace-un popă de brîncă. — Mămăligă44. (Ispir., Pilde, 34) Dosofteiu, 1673, f. 109 b: „Şi să scap de cine mi-s cu greaţa Şi de g e n u n i adânci, line-n faţâ; Yivorul apei să nu mâ tragâ Să mă~ngh4ţă gonunia cea larga; Nice smârcul budza să-ş deşchiae, Să mă soarbâ şi să să închiae...44 Cantemir, Ist. ierogl. (ms., Acad. Rom., p. 35): „nici adine fun- dul mărei, nici nestrăbătută a pămîntului grosime...44 Sensul latinului „aduncus44 pare a se fi păstrat mai cu deosebire în idiotismul românesc: „adinei bătrîneţe44, care nu este altceva decît „vrîstă încovăiată44. Latineşte se zicea „curva senecta44: 261 ADÎNC „Et nondum câni nigros laesere capillos, Nec venit tardo curva senecta pede...“ (Tibu\. III, 5 v. 16) Un om gîrbovit de ani era „toto curvatus corporelc (Stat., Theb. VI, 649). Tot aşa, ca un grad şi mai înaintat de încovăiare bătrînească, se putea zice: a d u n c a senecta, toto a d u n c u s corpore, adun- c at u s corpore. O altfel de desfăşurare logică are la germani: „er ist schon t i e f in die Jahre“, alături cu: „er ist schon h o c h in die Jahre“, unde bătrîneţele se consideră ca o extremitate de sus sau de jos a unei linii: se urcă prin ani şi se pogoară din putere. O a treia dezvol- tare independinte are slavicul „glăboka starosti“, cum ar fi lătineşte g 1 u b a t a senecta (cfr. Miklos., Lex., 130, 131). în scurt, sinoni- mul german însemnează „âge descendu tout bas“, sinonimul slavic „âge creuse“, sinonimul românesc „âge recourbe“. v. Bătrîneţe. — Crescut. Inventariul M-rii Cotroceni, 1681 (ms., Arh. Stat.), f. 15: „jupă- neasa Despa ajungăndu la adânci bătrâneţe...“ Enache Cogălniceanu, Letop. III, 254: „... i-au sărutat măna, zicăndu-i să-i fie într-un ceas bun, să trăească pănă la adânci bătrâ- neţe în luminat scaunul măriei-sale...“ Dosofteiu, Synaxar, 1683, la 19 ghen.:„aşia s-au nevoit, şi la adânce bătrânîaţe sosând, la Dumnedzău s-au mutat...“ De la sensul general de o mare deschizătură, considerată de sus în jos şi în totalitatea sa, cuvîntul trece, pe de o parte, la orice se pleacă prea jos, de ex.: „Apoi vesel se-nturna La Sultan de se-nchina Cu adincâ temena...“ (Balada Sirb-sărac) pe de alta, la orice se ascunde într-o înfundătură, orice ni se înfăţi- şează ca o grămadă care se întinde departe nestrăbătută de văz, orice e foarte anevoie de pătruns, fie materialmente, fie într-un mod figu- rat. Arsenie de la Bisericani, circa 1650 (Ms. Sturdzan, în Acad. Rom., p. 112), traduce pe „abis, a(3ucy<7o<;“ prin „cel adâncu“ şi apoi comentează pe acesta cu: „cel fărâ de fundu, celu neştiută şi negăndi- tu, celu neagîunsu de mente de omu“. Aşa sînt: 1. adine „enfonce“. a) lăcaş adine: „Acolo au odihna, locaş adine, tăcut, Eroi ce mai-nainte mult zgomot au făcut.u (Gr. Alexandrescu, M-rca Dealul) b) lăture adincâ: Dosofteiu, 1673, f. 68 a: „Căt le prisosiaşte de nu ne mănîncâ, Ne mână ca turma-n lăture adincâ., “ 2. adine „epais“. a) întunecime adincâ: 262 ADlNC A. Pann, Moş-Albu I, 3: „Mergînd astfel puţin încă, nişte ceaţă s-a întins, Ş-o-ntunecime adincă din patru părţi m-a coprins...“ b) ceaţă, negură, pîclă adincă: Dosofteiu, 1673, f. 108 b: „O, Dumnedzău sfinte! tu mă scoate De poghoiu de ape, toiu de gloate Ce-m vine la suflet, şi de gloduri Cu pâcle adînce fără poduri...“ c) umbră adincă: Balada Erculean: „Soţie de vrei. De vrei să mă iei. Mă scoate din stîncă, Din umbră adincă.. d) oaste,ceată adincă: „Iar a noastră ceată încă Vine înapoi adincă, Tot cu puşti şi cu pistoale, Mai mulţi cu mînile goale...“ (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 178) Tot aici: e) ruşine adincă, adecă groasă, îndesată, în Cuvîntul sf. Ion Crisostom, text din sec. XVII (Ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Bra- şov, p. 538): „o, ruşinea adâncă! o, răutatea avuţiei! o, amara iubirea argintului! o, nesătululîi pântece!...“ In acelaşi mod se poate zice: neştiinţă adincă, prostie adincă etc. 3. adine „impenetrable = tres fin“. a) înţelepciune adincă: Dosofteiu, 1673, f. 167 a: „Adincă ta-nţălepciune Nime nu va putia spune, Omul fără minte-ntreagâ Nu va putia să-nţăleagâ...“ b) minte, socoteală adincă: Moxa, 1620, p. 392: „celu cu minte adâncă Romană, deaca se văzu înălţată în Scaună...“ Beldimanr -Tmgod., v. 293: „Grecii aceşti mult cu minte, aceşti adinei şi isteţi, Urmări, fapte de aceste, puteai de la ei s-aştepţi?...“ Zilot, Cron., p. 45, despre Alexandru Muruz: „Această nedomirire avîndu-o şi eu, am făcut cercetare întrebînd pe oameni înţelepţi, şi m-am înştiinţat într-acestaşi chip, care şi adevăr seamănă a fi, cum că el fireşte nu au fost atîta supţire la minte şi adine la socoteală, ci încă încovoia si spre oareşicare prostime, dar avea darul bunătăţii si al blîndeţelor,,.“ 263 ADÎNG c) g î n d adine: Arsenie de la Bisericani, circa 1650 (Ms. Sturdzan, în Acad. Rom., p. 213): „se măriră lucrurele tale, Doamne, şi foarte-s adânci gândurile tale...44 Balada Fata Cadiului: „Nici nu bei, nici nu mănînci; Ce stai pe gînduri adinei?.. “ Marian, Bucovina I, 144: „Nici nu beu, nici nu mănînc, Că mă bate-un gînd adine...44 d) vorbă adincâ: Pann, Prov. III, 8: „N-a dezlegat sacul încă, Dar să vezi vorbă adincâ...44 Tot aşa: ştiinţă adincâ, învăţătură adincâ şi altele. 4. adine „impenetrable = tres intime44. a) durere adincâ: Jarnik-Bîrsanu, Transilv., 120: „Şi nici bea şi nici mănîncă De durerea cea adincâ..?' b) amărăciune adincâ: Zilot, Cron., p. 70: „Şi cum să nu fim toţi ]-admc-amărăciune?...“ c) j a 1 e adincâ: Jarnik-Bîrsanu, Transilv., 222: „Mă dusei cu coasa-n deal, Cosii iarbă şi amar; Mă dusei cu coasa-n luncă, Şi cosii jale adincâ /“ La italieni „adunco44 sau „adoncou a păstrat sensul material cel restrîns al latinului „aduncus44 = „curvatusu, de unde însă, prin noţi- unea intermediară de „ungues adunciu (Cicer.), „dentes adunci44 (Ovid.) etc., în cari „aduncusa coincidă cu „acutus44, s-a dezvoltat şi la dînşii expresiunea: mente adunca „minte ascuţită44, ceva cu totul independinte sub raportul genezei logice de românul „minte adincâ44. Aşa la Salvini, în clasica traducere a Iliadei (1723): „Uno comandi ed uno il rege sia, A cui dono il figliuolo di Saturno, Che profonda ed a d u n c a ha la sua mente...44 v. 2,ZAAdine. — 1 Afund. 2ADÎNC (plur. adîncuri, vechi adincure, excepţional: adince), s.n.; abîme, profondeur, fond. Ambele pluraluri: adincuri şi adince la Do- softeiu, 1680, în acelaşi psalm LXVIII: „venim într-adâncurile mării 264 şi volbura potopitu-m-au...44 şi apoi: „izbăvîaşte-mâ de carii nu mă ADÎNC pot vedia şi de adâncile apelor, să nu mâ înnîace volbura apei nice să mă soarba adâncul...44 întrebuinţarea cea mai deasă a cuvîntului este cu sensul general de „abis44, mai totdauna în legătură cu noţiunea de „apă44. Ioan din Vinţi, 1689, f. 5 b: „vihorulă şi văntulă, de a căruia căutare saca adâncurile, şi groaza lui topeşte măgurile../1 Arsenie de la Bisericani (ms., Acad. Rom., p. 179): „şi se spă- măntarâ adăncurele de mulţimea sunetului apelor../4 Dosofteiu, 1680, f. 190 a: „cu luciul acoperi pre inşii, să afundară \ntT-adâncu ca piatra...44 Gantemir, Ist. ieroglif. (ms., Acad. Rom., p. 36): „...de lăcaşul stătător despre uscat s-au părăsit şi prin adincurile apelor orbăcănd../4 Moxa, 1620, p. 386: „căzu o data o iarna prea geroasă de îngheţă marea pănâ într-adăncu...u Cu sensul de „ocean44, în glosarele din sec. XVII (Cuv. d. bătr. I, 295): „luciul mării, adâncul, noianul...44 în balada despre Napoleon cel Mare, aşa cum se cîntă în Ardeal (Retegan, Poez. pop., 33): „Amărîtul Bunăparte Stînd în adînc de departe^...44 Fără noţiunea de „apă44; Critil şi Andronius (Iaşi, 1794), pag. 41: „m-amă văzutu aşa de gosu afundată într-adîncimele adîncuriloru, cită am avută frică că n-oiu mai eşi de acolo...44 Cugetări în oara morţii, circa 1550 (Cuv. d. bătr. II, 454): „toţi voru înviia din morte diîn toate adâncurilla pământului...44 Legenda Ap. Petru şi Paul (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nic. Bra- şov, p. 650): „acestea petrecurâ adâncul a toată lumea şi ca cu plugul semănarâ credinţa...44 De aci figurat: a) sub raportul intelectual, a d î n c u 1 învăţăturei şi a tot ce se trage din ea: Moxa, 1620, p. 399: „cum nu poţi ajunge naltul ceriului, nice adâncul pământului, nice marginea lumiei, şi cum nu se potă număra stelele ceriului, nice nâsipul măriei, aşa nu se poate afla adâncul scripturiloră...44 /£id.,p.380: „ştiia filosofiia toată şi adâncul scripturilor elineşti...44 Eustratie logofătul, 1632 (Bianu, în Col. I. Tr., 1882, p. 26): „... au fostă dăscăli desăvrăşită, carii au scos ş-au arătată toate adân- curile cărţilor şi svaturile direpţiloră den limba cia mai supţire şi mai ascuţită de toate limbile, ce să dzice elenească...44 b) sub raportul moral, adîncul inimei şi al mişcărilor ei: Pravila Moldov., 1646, f. 133: „dentru adănculu inimii lui arată cumă să aibâ-prieteşugă...44 Moxa, 1620, p. 392: „dentru adâncul inimiei elă bătea să fie in- părată...44 Ibid., p. 403: „deaca auziră grecii, numai ce suspina cătrâ Dum- nezeu dentru adănculu inimiei loră...44 A. Pann, Prov. II, 38: „Gîndul omului e iad Şi un adînc fără vad...44 265 ADÎNC Samuil Clain, Învăţături, Blaj, 1784, p. 39: boiari şi viteji, carii la culmea fericirii lumeşti ajunsese, şi mai pre urmă au căzut întru adîncul necazurilor../1 In fine, în loc de „a d î n c i bătrîneţe44, care este construcţiu- nea cea mai răspîndită, se poate zice: adîncul bătrîneţelor: Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XVI, p. 5: „însuşii acesta Avra- amu, întru adănculu bătrâneţelor, deîn pântece fără plodii născu pre Isaacu...44 Legenda Sf. Nicolae, text din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nic. din Braşov, p. 172): „şi mulţi elini fapt-au creştini, vieţui sfântul lui D-dzău anii cu dulce cinste şi ajunse întru adâncul bătră- neţelorfl şi fu plin de zile...44 v. 1 Adine. — Adîncime. 3ADÎNC, adv.; profondement, bien avant, completement. Reprezintă ca adverb toate sensurile adjectivului a d î n c . Proverb: „Cine ţi-a scos ochii? — Frate-meu. — D-aceea ţi-a scos aşa adinc“ (A. Pann, III, 28). Zilot, Cron., p. 45: „însuşi văzîndu-şi puterea minţii că nu lucra adînc, se sfătuia cu din miniştrii săi...44 Neculcea, Letop. II, 257, descriind pe nemuritorul mitropolit Dosofteiu: „nu era om prost de felul lui, era neam de mazil, prea în- văţat; multe limbi ştiea: elineşte, lătineşte, slovineşte şi alte; adînc din cărţi ştiea şi deplin călugăr../4 Fără nici o schimbare materială, aceeaşi asociaţiune de idei poate fi expresă româneşte prin adînc: ca adverb „profondement44, ca sub- stantiv „profondeur44 şi ca adjectiv „profond44; de ex.: a) ca adverb: „oftez adînc“. Pompiliu, Sibiiu, 80: „Mîndruţa se geluia, Din suflet adînc ofta Şi din grai aşa grăia...44 b) ca substantiv: „oftez dintr-admc44. Alecu Văcărescu, p. 46: „Suflet hain, nu-i păcat Să mă vezi tot înfocat Şi Amir-adinc o f t î n d, In chinuiri petreeînd...?44 c) ca adjectiv: „un adînc oftat44. Beldiman, Tragod., v. 17: „Toţi aleargă, cer scăpare, în pustiuri năvălesc, Căci viaţa, starea toată, în primejdie-o privesc, Mînile la ceriu rădică, înalţă adînci oftări, Plîng cu tînguire mare, privind jalnicele stări...44 v. 1'2Adînc. — 2 Afund. 4 ADÎNC (adîncat, adîncare), vb.; creuser, approfondir, enfoncer. 266 Mai vechi decît sinonimul adîncesc şi contimpuran adjectivului AD ÎNCÂT a d î n c = lat. aduncum, verbul adîncare vine d-a dreptul din lat. adunco (-atus, -are): „aduncantur quae ex diverso coacta faciunt anguli formam44 (Paul. Diac.). în contextul grec: <72'*Adînc. — 1'2Adincat. — Adîncata. — Adîncitură. ADÎNCA, n. pr. de quelques localites. După Frunzescu (Dicţ. top., 1) se cheamă Adînca o pădure şi un sat în Dîmboviţa. Ca nume propriu topic, e mult mai răspîndită forma Adîncata. v. Adîncata. ADÎNCÂ RE (plur. adîncări), s. f. — v. 4Adînc. *AD ÎNCÂT, -A; part. passe d’adînc: creuse, approfondi, enfonce. în cele mai multe cazuri, adîncat exprimă noţiunea de „înfundat44, fie înfundătura mare, ca la Barac, Risipirea Ierusalimului, p. 77: Coresi, 1577: „...că mârirâ-se faptele tale, Doam- ne, foarte adăncarâ-sQ cugetele tale...“ „...precum să măriră lucrurile tale, Doamne, foarte s-adâncară gândurile tale...“ Dosofteiu, 1680: „Era o cetate tare Iotapata, foarte mare, Supt un munte aşezată Şi de munţi încungurată, Cu văi foarte adîncate...“ 267 ADÎNCATA sau ibp. 122: „Stîrvurile aruncate In nişte văi adîncate...u; fie înfundătura oricît de mică, de exemplu la Dosofteiu, Synax., 1683, ghen. 1, despre St. Vasilie cel Mare: „lungăreţu la mîarele obrazului, tâmplele adâncate, puţintel tunsu...44 In graiul ţăranului din Prahova: „...gîndurili fămei[i] şi marea n-au sfîrşit, n-au început, atît sînt dă adîncate...u (Jipescu, Opinc., 133). Aci, de la sensul de „înfundătură mare44, adîncat trece deja la acela de „fără fund44. Arsenie de la Bisericani, circa 1650 (ms., Acad. Rom., p. 88): „cela ce adunâ ca-n neşte foi apele mării şi le-au pus întru vistiare adâncate = fărâ de f u n d u...“ Id., p. 182: „şi-i adăpâ pri-nşi ca în neşte ape multe adâncate = ape multe fără de fund u...u Cuvîntul e des în Psaltirea Şcheianâ, circa 1550 (ms., Acad. Rom.), ca şi-n a lui Coresi din 1577, bunăoară în psalmul LXVIII: 1550: „...întinaiu-me în tină adâncată şi nu e stare. „...izbăveşte-me de uriţii miei şi de ape adăinca ic.. 1577: „...întinai-mâ în tina adâncată şi nu e stare...“ „...izbăveşte-mâ de urâţii miei şi du adânca ic apo...“ în aceleaşi texturi e nu mai puţin des substantivul adîncat. v. 4Adine. — 2Adîncat. -— Adîncata. — Adînciturâ. — Într-adîn- cat. 2AD ÎNCÂT (plur. adîncate), s.n.; enfoncement, chose tres enfoncee. Se întrebuinţează nu o dată la Coresi, 1577, şi-n Psaltirea Şcheianâ, circa 1550 (ms., Acad. Rom.), de exemplu: „turbură adâncatulu măriei44 (ps. LXIV) sau: „veniîu întru adâncatele măriei...44 Zilot, Cron., p. 52: „Ci ei întîi căzură în mare adîncat; Ceilalţi iar, cum văzură, Cumpătul îşi perdură, Şi toţi ne-am înecat !...44 v. *Adînc. — 1Adîncat. — Adîncata. — Adîncime. ADÎNCATA, n. pr. de plusieurs localites. O mulţime de localităţi din România poartă acest nume, datorit — fireşte — poziţiunîî Tor într-o vale sau într-o înfundătură. Aşa sînt, după dicţionarul topografic al lui Frunzescu (p. 1), satele numite Adîncata: unul în Dîmboviţa, unul în Prahova, cîte unul în Dorohoi, în Argeş şi-n Teleorman, două în Dolj. în Buzău — după B. Iorgulescu (Dicţ. top., ms.) — un sătuleţ Adîncata şi o pădure Adîncata. 268 v. *Adînc. — Adînca. — 1>2Adîncat. ADÎNCIME ADÎNCĂTURĂ(plur. adincâturi), s. f.; creux en general, petit enfoncement. „Vale numeşte poporul o adîncătură oarecare în pămînt, pe care merge un părîu din ploaie sau izvor.(P. Bădescu, Dolj, c. Filiaş). „Pe aci vale se cheamă o adîncătură strînsă între două dealuri../4 (I. Georgiu, Tutova, c. Corodeştii). Pînă şi orbita ochiului se poate zice adîncătură. Jipescu, Opinc., p. 133: „îl învîrteşte şi îl suceşte şi-l întoarce pînă scoate limba, şi ochii i ies cît pumnu afară dîn adîncături..“ Cuvîntul e format nu din a d î n c, ci din participiul a d î n c a t prin fsufixul -ură. v. 1>*Adîncat. — Adîncime. — Adîncitură. — 2 Melc.------ură. ADÎNCÎ1SC (adîncit, adîncire), vb.; creuser, enfoncer. Formaţiune posterioară, care moşteneşte funcţiunea vechiului a d î n c = lat. adunco, gonindu-1 puţin cîte puţin din grai. Jarnik-Bîrsan, Transilv., 111: „De-i vedea că stă pe apă, Fie-ţi inimioara-ntreagă; De-i vedea că s-adînceşte, Nu-mi trage nici o nădejde, Plînge şi te tînguieşte!...“ Donici, Rial şi heleşteul: „Deşărtăciunile lumeşti eu le urăsc Şi în filosof ie prin somn mă adînce$c...“ De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 214: „în curtea bise- ricilor vechi, vezi cruci de peatră şi de lemn, uneori cîte două-trei în acelaşi cuib, umbrite de vişini şi de pruni. Te adînceşti în gînduri, parc-ai vrea să ştii cine odihneşte sub pămîntul încărcat cu ştevie, cu urzici şi pelin. v. 4Adînc. — Adîncit. — Adîncitură. ADÎNCÎME (plur. adîncimi), s. f.; profondeur, epaisseur. Sinonim cu adînc, cu adîncare sau adîncire şi cu adîncă- tură, cu deosebire că a d î n c este ceva foarte profund, fără a se avea în vedere măsura, sau chiar fără măsură; adîncare sau adîncire este acţiunea de a săpa, a scurma etc. sau rezultatul imediat al acestei acţiuni; adîncătură e ceva puţin profund; adîncime este profundul măsurat sau măsura profundului. Astfel un adînc sau o adîncătură poate să aibă nu numai o singură, ci mai multe adîncimi în diferite direcţiuni. Critil şi Andronius, 1794, p. 41: „aşa de gosu afundată într-adîn- cimele a d î n c u r i I o r u../4 Odobescu, Pseudokyn., p. 34: „...echo îi răspunde de prin toate adîncimile codrului trezit...44 O adîncime, fie cît de mare, se poate măsura. Costache Negruzzi, în descrierea turnului din Tîrgu-Ocnei (Scri- soarea XXVIII): „te cobori pe o scăriţă dreaptă şi îngustă, putredă acum de vechime, într-o închisoare subpămînteană fără lumină, fără aer şi de o adîncime grozavă../4 269 20 — Etymologicum Magnum Romaniae ADÎNCITURĂ Aci ar fi fost o greşeală de a zice: „un adine11. Mitropolitul Dosofteiu însă întrebunţează foarte des adîncime în loc de adînc, acolo unde Silvestru e mai corect: 1680: Ps. XXXV: „giudecările tale adân- cime multa... “ Ps. XXI: „adâncimia pre adâncime chlamâ...“ Fs. LXXVII:„i-auadăpatu-î ca-ntru adâncime multâ...“ 1651: „...giudecările tale a d ă n c u mare...“ „.a d ă n c u pre a d ă n c u chi- iamâ...“ „...adăpâ pre ei ca den adân- curi mari...“ Adîncime s-a format prin sufixul -ime din adjectivul adînc, ca „nălţime“ din „nalt“, „lărgime“ din „larg“ etc. v. 1 Adînc. — Adîncătură. — Adînciturâ. ADÎNCÎRE. — v. Adîncesc. ADÎNCÎT, -Ă; part. passe d’ad încesc. Această formă mai nouă s-a substituit din ce în ce mai mult vechiului a d î n c a t. Gr. Alexandrescu: „Singurul tovarăş de nenorocire, Singura-i avere, un cîine iubit, Şedea lîngă dînsul, şi-n mare mîhnire Părea adîncit...u Costachi Negruzzi, Melancolia: „Cîte ori a zilei rază îl găseşte încă treaz, Adîncit în reverie şi cu lacrimi pe obraz. Beldiman, Tragod., v. 125: „Jăcuesc, pradă, omoară, mărfurile împărţesc, Şi cu cît privesc folosul, cu atîta se iuţesc. Cine să se-mpotrivească? căci, săracii, ameţiţi Fiind toţi în aşternuturi şi întru somn adînciţi..“ v. Adîncesc. ADÎNCIŢOR, -OARE, adj.; „approfondissantu (Cihac). ADÎNCITÎJRA (plur. adîncituri), s. f.; creux en general, petit enfoncement. Sinonim cu adîncătură, pe care tinde a-1 înlocui în grai. v. Adîncătură. Fiindcă, atît în ordinea alfabetică precum şi-n cea cronologică, adînciturâ ne apare ca ultimul descendinte din tulpina latină adun- c o aci dară va fi locul cel mai potrivit de a da în conspect întreaga 270 familie născută pe tărîmul românesc din prototipul străbun: ADOARA ad lirico- aduncus, -a, -w?i adunco — aduncalum ■—adunco re adine, -â sub st-, adv. adine adine adlncime adine — adîncat— adîncare adlncesc adîncâtură adineit adincitură Latinul adunco- era compus din prepoziţiunea a d şi din tulpina nominală u n c o -: uncus, „crampon“ ; uncus, a, um „recourbe“ = gr. o'yxos, 6yx<&v = sanscr. anto = litv. anka etc. Chiar lati- neşte originalul a- era conservat în arhaismul a n c u s „qui aduncum brachium habet“ (cfr. Curtius, Griech. Etym.5, 130). De aci, ca un rest din latinitatea vulgară, se explică forma română adine în loc de adune. Să mai adăugăm că grupul final -ne era o nazală guturală, rostindu-se ca grecul Yx sau ca franţuzeşte în „manque“, de unde vine că în vechile texturi cuvîntul se scrie foarte des prin 4 sau chiar pe cînd nazala dentală se exprimă totdauna prin h. In macedo-româna, după Dr. Obedenaru (Dicţ.y ms. în Acad. Rom.), adînc nu mai există, fiind înlocuit prin „ahundosu (= afundos). Din istriano-româna el a despărut de asemenea, întrebuinţîndu-se în locu-i: „profundăit“ (Miklos., Unters. I, 71). ADÎNCUŢ, -Ă, adj.; „un peu profondu (Cihac). ADOĂRA, ADĂORA, adv.; secondement, pour la deuxieme fois. O contracţiune veche, elegantă şi foarte poporană, din cele trei cuvinte: a doua oară, cimentate într-un singur adverb şi întă- rite prin emfaticul -a (v. 5A). Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XII, p. 5: „strigară amu adoara (aA^pa) omului ce-au foştii orbii, ziseră lui: dă slavă lu Dumnezeu...u Legenda Sf. Dimitrie, text din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 121) : „de tot amăruntulu înnaintea tuturora spunea cumu i se-au arătat sfântul şi î ntăi şi adoara...“ Cu prepoziţiunea d e: A’k/^Awpa = de + a + doua + oară + a, adecă din cinci elemente constitutive, fără a mai număra ca al şeaselea pe articlul feminin din „dou-au: Dosofteiu, Paremiar, 1683, aug. 6, f. 53 b: Regn. III, XIX, 7: „...şi să-ntoarsâ îngerulu Domnului deadaora de l-au deşteptată şi i-au dzâsu-i...“ „...et revertit angelus Domini s e - cundo, et tetigit eum, et dixit ei...“ 271 19* ADORM In graiul ţărănesc de astăzi: ,,.,.(La lucrarea viei) primăvara se iau parii de pre viţe, iar viţele se scoală în sus, apoi ascuţindu-se parii se împlîntă din nou în pămînt lîngă viţe; după aceea vine legatul viţei pre pari, adecă cercuitul; apoi urmează săpatul î ntîi şi a doua oară, ceea ce de popor se zice: adoara...u (învăţător G. Dobrin, Transilv., Făgăraş, corn. Voila). „Lucrarea viei se cheamă: tăiat, îngropat, butăşit, arăcit, cercui-t, sapă de vie, plevilă î n t î i şi dadoara, adecă al d o i 1 e a...“ (N. Vasilescu, Muscel, corn. Glîmbocel). Macedo-româneşte se zice d e-adauora (M. Iutza, Cruşova). Intr-un alt loc noi am vorbit deja despre o interesantă fuziune a acestui adverb adoara sau adaora cu verbul adaug în gura ţăranilor din Moldova. v. Adaog. — Adauză. — Doi. ADOCHÎSC (adochit, adochire), vb.; faire signe des yeux, jouer de la prunelle. „A adochi, a face semn cu ochiul44 (Costinescu, Vocab. I, 19). Cuvîntul să fie oare poporan? Italieneşte: adocchiare, adocchiamento. v. A-ochi. — Deochi. — Ochesc. ADORM (adormit, adurmit; adormire, adormire), vb.; endormir, s’en- dormir, s’assoupir, fig. mourir. „A începe a dormi, a cădea în somn, a perde conştiinţa de sine: nu vorbiţi, că deşteptaţi pe amic, care abia a adormit; ca tranzitiv, a face să doarmă: nu poţi adormi copilul? figurat, a repausa, a muri: amicul nostru a adormit întru Dom- nul44 (L.M.) A. Pann, Prov. II, 90: „Abia pîn-aci el zise şi ostenind încetă, Adormi, ochii-şi închise şi nu se mai deşteptă...44 Doina haiducească: „Să deie ploaie cu soare Ce îndeamnă la culcare, Să adoarmă stevarii, Să le fur armăsarii...44 (Alex. Poez. pop.2, 314) Pompiliu, Sibii, 22: „Şi deodată ameţea, Pe masă capul punea Şi în grabă adurmea...“ Moxa, 1620, p. 353: „... se luară a bîa şi a mănca şi a juca pănâ înnoptâ, şi adormiră de greu... Poporului îi place pleonasticul adorm somn: „Cotul pe masă trîntea, Mîna la obraz punea Şi greu somn că adormea.. “ (G.D. Teodoiescu, Poez. pop., 665) 272 ADORM sau: „Iar unde lungit cădea Acolo somnu-1 fura, Somn adînc că adormea...“ (Ibid673) Aci ne apare sinonimul cel mai metaforic al adormirii: mă fură somnul. Macedo-româneşte se zice mai puţin poetic: mă 1 u o „somnul, mă băgai să dorm (Dr. Obedenaru, Dict., ms. în Acad. Rom.). Adorm e sinonim cu a ţ i p e s c, dar arătînd o treaptă ceva pos- terioară: cel ce aţipeşte începe a adormi, devenind nemişcat şi încetînd de a simţi ceea ce se petrece în giuru-i; cel ce adoarme aţipise deja, dar încă nu doarme deplin. Raportul între aţipesc şi adorm este ca greceşte între: vuara^o sau xoijiao şi U7UVCOC7<7CO. Dosofteiu, 1680, ps. III: „...eu aţipi iu şi adormilu..“ „.. .eyo> sxoiţjLiQ&Tîv xocl tirc- vcoaa“...“ La Silvestru, 1651: „eu mâ culcaiu şidormii u...“ E rău intervertit la Coresi, 1577: „eu adurmiiu şi a ţ i p i î u...“ Cu toate acestea, deosebirea între adorm şi aţipesc e atit de mică, încît confuziunea e scuzabilă. Arsenie de la Bisericani, circa 1650 (ms., Acad. Rom., p. 282): „...nici ca să adormâ cela ce te fereşto. lata nu va adormi nici va aţipi cela ce fereşte israiltenii...“ „...p.Y)Se vuata^Yj 6 (puXaaacav ae. ’I&ou ou v o a t <£ £ e t oo8e 6 7C v v tov ’lapoajX..." Acelaşi pasagiu la Coresi, 1577, ps. CXX: „şi să nu d u r m i - teze celu ce fereşte tine: adecă nudurmiteazâ, nece adurmi, ce fereşte Israilii...“ Un al doilea sinonim e p i r o t e s c, un fel de cădere în nesimţire, fără culcare, dar cu aparinţa somnului, ceea ce se poate exprime şi prin adormire, de exemplu: La A. Pann, Prov. I, 104: „Puind pe săteni la clacă oarecare arendaş, S-a-ntîmplat în ei să fie şi un leneş, nevoiaş, Care de-1 punea la sapă, adormea în mîini cu ea...“ Costachi Negruzzi, Scrisoarea VII: „... de multe ori în biserică li se întîmpla să adoarmă şi să horaiască cînd era mai frumos../1 De aci ocara: adormitule! cînd e vorba de cineva fără spor la lucru, de un om care adoarme în p icioare. Vocabularul lui Costinescu (I, 15) aduce cu acelaşi sens: „a adormi pe tăciuni, a moşmoli, a nu căuta cu îngrijire de un lucru“, alăturîndu-1 cu locuţiunea franceză: „s’endormir sur le rotiu. între adorm şi pirotesc există totuşi o deosebire: cineva piroteşte numai de slăbiciune, de boală, de o patimă cronică, de care poate să se vindece, pe cînd adormire, rareori patologică, este în principiu un fenomen curat fiziologic. 273 ADORM Un al treilea sinonim e aromesc, care insă — precum vom vedea la locul său — implică totdauna un început de vis sau de iluziune optică. Intr-un sens figurat, adorm e sinonim şi cu a 1 i n: a adormi o durere, o suferinţă, o temere, o grijă. într-o doină din Transilvania, o copilă adoarme dorul pentru iubitul său: „Dorul lui e mare domn; Seara cind îi vine somn Trebuie să i-1 adorm, Dimineaţa să-l trezesc, Peste zi să-l giugiulesc../4 (Jarnik-JBîrsanu, p. 126) Gr. Alexandrescu, Un ceas e...: „A! dacă-n astă lume ceva putea fi-n stare S-a line, să adoarmă un chin sfîşiitor...44 Cost. Negruzzi, O alergare de cai, II: „fiinţă ticăloasă ce sînt! ador- meam pe nădejdea făgăduinţelor lui; visam fericirea în braţele ce erau să mă vîndă...44 De aci adorm se aplică foarte des la moarte, mai ales cînd ea este liniştită, venind oarecum pe nesimţite. Moxa, 1620, p. 362: „pentru că era bunii şi milostivă, lui i fu moartea ca unu somnii de adurmire..“ Dosofteiu, 1673, f. 6 a: „Iară eu cu pace buna Voi adormi de preunâ, Şi cînd din lume mi-i duce Mă vei odihni cu dulce...44 sau ibid.y f. 19 b: „Să nu adorm în somnul de a doa moarte...44 Dosofteiu, 1680, ps. XII: „ca nu cândva să adorm întru moarte...44; Coresi, 1577: „să nu căndu-va adormu în moarte...44; Silvestru, 1651: „ca să nu adormu în moarte...44, unde greceşte: ţi-f) tots 6 iz v d> a co eiq &<£vaTOv. Cost. Negruzzi, Scrisoarea XI: „Moartea! Numele ei înfiorează pre cel bogat, pre cel care lumea nu-1 încăpea... Săracul însă, privindu-o ca o odihnă după o zi de muncă, adoarme în linişte...44 Numai excepţional se aplică adormire la o moarte care nu e tocmai liniştită: Moxa, 1620, p. 346: „adurmi Adamu somnul celu amarii, începă- tura căderiei...44 O aplicaţiune de tot poporană a adormirii cătră moarte este: „a adormi somnul tatei44. A. Pann, Moş Albu I, 4: „Noroc că nu fuse apă, ci un puţ năsipos, sec, Săpat neisprăvit încă, dar puteam să mă înec; Nici n-au fost ghizduri sau lemne de care să mă lovesc, 274 Că adormeam somnul tati [i], să nu mă mai pomenesc...44 ADORMIT Lătineşte addormire era o vorbă mai mult poporană în loc de clasicul „obdormire“. Vechi italian addormire, provenţal şi vechi spaniol adormi r, adurmir (Cihac). Există şi-n vechea franceză, dar numai reflexiv: „II faisoit elz doner bevrajes por loquel ils’adormoit matin...44 (Godefroi). v. Adormit. — Adormitez. — Aromesc. — Aţipesc, — Dorm. — Dormitez. — Picotesc. — Pirotesc... *ADORMlRE (plur. adormiri)', Pinfinitif substantive d’ adorm; action d’endormir, de s’endormir. — v. Adorm. 2 ADORMIRE, t. de theol.: la fete de TAssomption de la Ste-Vierge. Se zice: „Adormirea Preacuratei fecioare44, „Adormirea Precistei44, „Adormirea Maicei Domnului;44; mare sărbătoare sau „sărbătoare îm- părătească44, de la 15 august. Varlam, 1643, II, f. 104 b: „...merse arhanghel Gavriil cu stlă- parîu de finicu în mănâ şi dzise: să ştii, măria-ta a lui Dumnedzău Născătoare, că de astădzi a treia dzi te veri muta de pre pămăntu în ceriu; deci te gătiadzâ pre sine şi tocmeşte cele ce-s de moarte şi aştaptâ Adormiria ta, că va veni fiiulu tău de va lua sufletul tău...44 Termen curat poporan pentru această sărbătoare este: Sîntă Maria-Mare, în antiteză cu Sîntă Maria-Mică, de la 8 septembre, adecă ziua naşterii Preacuratei fecioare. La naştere, „Maria-M i c ă“; la moarte, „Maria-M are44. Fiindcă în acest interval de trei săptămîni foarte rar se întîmplă să cază bruma, poporul din Banat zice în ironie: „de la Sînta-Maria- Mare pînă la Sînta-Maria-Mică dacă nu cade bruma, se imput jidovii44 (Mangiucă, Calendar, 1882) [...] Adormirea Preacuratei, fiind una din sărbătorile creştine cele mai importante, îi sînt închinate o mulţime de mănăstiri şi biserici în Româ- nia: mănăstirea din Gîmpulung, mănăstirile Barnoski (Iaşi), Varatic, Bistriţa din Moldova şi Bistriţa din Oltenia, Cotrocenii, Tismana, Ţigăneştii şi altele, catedralele din Buzău, din Argeş, din Bîrlad, din Botoşani, Sărindar etc. (Melchisedec, Oratoriu, passim). Slavoneşte această sărbătoare se cheamă „Uspenie44, greceşte „Koip.7)ai<;44, ambele cuvinte însemnînd „Adormire44. Dar şi-n latini- tatea medievală se zicea Dormitio: „in loco ipso usque ad D o r- mitionem Mariae hospitari44 (Du Gange, v. Dormire). v. Adorm. — Maica-Domnului. —- Maria. 1 1 ADORMIT, -Ă; part. passe d’adorm : endormi, assoupi, pares- seux; fig. tranquille, mort, decede. „Adormit, apucat de somn, repausat, mort. Ce om adormit! adecă fără vivacitate44 (L. M.). Dosofteiu, Liturgiar, 1673, f. 17 b: „cerceteadză-ne, Dumnedzău, şi pomenîaşte pre toţ adormiţii pre nediajdia de viaţa vefcnicâ şi răpaosă-i...44 -Cost. Negruzzi, O alergare de cai III: „Vedeam oraşul adormit des- făşurîndu-se sub mine ca o mare umbră. Liniştea domnea pretu- tindeni, numai inima mea era turburată...“ 275 ADORMITEZ O caracteristică a femeii la I. Văcărescu, p. 279: Te plîngi d-o mică înşelăciune! La femei asta nu e minune. Eu ştiu că ele, şi adormite, Izvodesc lucruri mai negîndite..." Una din înjurăturile poporane de despreţ este: „adormitule !“ sino- nim cu „trîndav“, „leneş“, „netrebnic", dar mai ales cu „căscăun d" (I. Ştefănescu, Buzău, c. Zărneşti). Italieneşte se zice cu acelaşi sens: addormentato şi chiar addormentatissimo; în dialectul sicilian: addormisciutu, addormisciutis- simu (Traina). v. Adorm. 2ADORMjT, ADURMlT, s. n.; part. passe d’adorm pris substan- tivement. Goresi, Omiliar, 1580, quatern. VII, p. 2: „... grăi lor: Lazară soţul nostru au a d u r m i t u , ce mergă să deşteptă elă; ziseră uce- nicii lui: Doamne, de va durmi, mântuită va fi; zise Isus de moartea lui, ei le părea că de adurmitulu somnului grăiia..." v. Adorm. — 1Adormit. \ v- Adormitez. ADORMITĂT J ADORMITEZ, ADURMITEz (adormitat, adormitare)y vb.; endormir len- tement, s’endormir lentement, commencer â sommeiller. Formaţiune frecuentativă din adorm, paralelă simplului dormitez „som- meiller" din dorm. Goresi, 1587, ps. CXVIII: „...crdwrmifdsufletulu mieu de triştii, „...d ormitavit anima mea învrătoşâ-mâ în cuvintele tale...“ prae taedio, confirma me in verbis tuis...“ Tot aceea la Ioan din Vinţi, 1689,102 a: „.. adormita sufletul mieu de întristare; întăreşte-mâ pre mine după cuvântul tău..." O corelaţiune perfectă între a d o r m = lat. (ad) dormio şi adormitez = lat. (ad) dormito ne întimpină la Coresi în psal- mul LXXV: „A du fm irâ somnulu său, şi nu aflarânemicâ toţi bărbaţi cu mâi- nile sale. De zapreştenia ta, zeulu lu Iaeovu, ădurmitarâ încălecăndu cai...“ „Dormierunt somnum suum, et nihil invenerunt omnes viri divi- tiarum manibus suis. Ab increpatione tua, Deus Jacob, dormitave- runt qui ascenderunt equos...“ Paralelismul e cu atît mai instructiv, cu cît Coresi traducea din 276 paleoslavica şi nu ştia de loc lătineşte. ADUC La Dosofteiu, 1680, f. 94 b, sînt forme fără ad: „d o r m i r â somnul său", şi: „dormitară ceia ce încălecarâ", adecă şi mai aproape de contextul latin. Lex. Bud., 5: „adormitare, somnus lenis, das Schlummern; adormi- tez sau adormit, obdormito, obdormisco, schlummern, einschlummerncc. v. Adorm. — Dormitez. ADORMITOR,-OARE, adj.; endormant, assoupissant, soporifique. în- suşirea aceluia care adoarme, în toate sensurile cuvîntului: buruiană adormitoare, cîntec adormitor, poveşti adormitoare. v. Adorm. ADORMIŢEĂ (plur. adormitele), s. f.; t. de bot.: 1. Anemone pulsa- tilla, Pulsaţiile; 2. Ipomaea variabilis, Convolvulus, Liseron. Se între- buinţează numai la plural. Cu primul sens, cunoaştem cuvîntul la româ- nii de lîngă Nistru (Dubassari, 1855); cu sensul al doilea circulează în părţile unde Transilvania se învecinează cu Banatul (N. Sînzian, Haţeg). 1. Adormiţele „Anemone". Sinonim cu d e d i ţ e i. Se mai zice: oiţă, floarea-vîntului, floarea-paşt elui etc. (cfr. Dr. Brîndză, Col. I. Tr., 1882, p. 227). Fiecare din aceste numiri îşi are o regiune unde se aude şi o explicaţiune prin paraleluri străine. Basarabeanul adormiţele ar merita de a se generaliza. Această floare se stringe sau se închide după apusul soarelui, ca şi cînd ar adormi, de unde-i vine însuşi numele, un frumos deminutiv de la a d o r m i t ă: „Ies petites endormies". Nemţeşte se cheamă de asemenea în unele provincii: Tage-schlaf, Sieben-schlăferchen, Schlaf- kraut etc. (Nemnich, v. Anemone). Tot aşa ruşii îi zic: Son-trava, adecă „i a r b ă - s o m n “ (Gubernatis, Myth. des plantes I, 291). 2. Adormiţele „Ipomaea". Sinonim cu zorele, volbură, rochiţa-rîndunelei etc., dintre cari cel mai elegant este termenul moldovenesc: bună-dimineaţă. Această plantă agăţătoare, podoabă a gardurilor, a teraţelor, a balcoanelor, dimi- neaţa îşi deschide florile şi le strînge la apropiarea nopţii, de unde spaniolii au şi numit una din varietăţile sale: Buenos-noches, nemţeşte Gute-Nacht (Nemnich, v. Ipomaea). v. Adorm. — Albastru. — Bună-dimineaţă. — Dediţel. — 2Oiţâ.— Floarea-paştelui. — Floarea-vintului. — Volbură. — Zorele... A-DRAG. — v. Drag. A-DREAPTA \ A-DREPT J V' 11 A. - 12A. - Drept. \AJDUC {adus, aducere), vb.; 1. apporter, amener, faire venir, faire parvenir, produire, causer. 2. aduc aminte: rappeler, faire souvenir. Derivat din latinul a d d u c o (=ad + duco), ca şi italianul a d d u r r e, spân. a d d u c i r, vechi francez aduire etc., aduc exprimă 277 ADUC acţiunea de a da cuiva sau de a pune undeva, într-o apropiare materială sau numai ideală de vorbitor, un ce care se afla mai-nainte la o depăr- tare relativă sau nu se afla de loc, fie aceasta o vietate, ori un lucru sau fenomen, ori o situaţiune, sau chiar o simplă cugetare, o vorbă de aiuri şi din alte timpuri. De aci: aduc un om, aduc un cal, aduc o tră- sură, aduc fin, aduc mărturie, aduc roadă, aduc pace, aduc somn, aduc veste etc.; dar tot aşa: aduc pagubă, aduc sărăcie, aduc lipsă, aduc supărare, aduc ruşine, aduc boală, aduc nenorocire, şi altele asemeni. In compusul aduc-a. minte, sensul de „amintire44 se datoreşte ele- mentului celui adaos: ad mente m. De aceea ambele cuvinte: simplul aduc şi compusul aduc-a minte se pot întrebuinţa în aceeaşi frază, fără a produce efectul unei repetiţiuni; de ex. la Dosofteiu, Liturgiar, 1673, f. 18 a: „Pomenîaşte, Doamne, pre ceia ce aducă rodâ şi făcu lucruri bune în svintele tale besiaricu şi-ş aducă-a minte de mişei...44 Diferitele accepţiuni ale lui aducy lăsînd la o parte pe aduc-a- minte, nu se pot traduce lătineşte prin singurul a d d u c o, ci şi prin „adfero44. Dicţionar ms. bănăţean, circa 1670 (Col. I. 7>., 1883, p. 421): „Aduc. Âdduco. Adfero. — Adus. Adductus. Allatus44. I. aduc în accepţiunile ordinare. a) Despre vietăţi: I. Canta, Letop. III, p. 187, zice că Vodă Grigorie Ghica (1764) „greci n-adusâse mulţi, numai căţi era de trebuinţă curţei sale...44 Nicolae Muşte, Letop. III, p. 7: „zic că au poroncit împăratul să-i aducă pre Dabiia Vornicul, să-l vază în ce chip este, si l-au adus de l-au văzut...44 Dosofteiu, 1680, ps. XLIV: „/lduce-să-voru înpăratuluî feco- riţe după dânsa; priîatinile eî adu- ce-să-vor ţie; aduce-să-vor în veselii şi-n bucurie...“ „Afferentur regivirginespost eam, proximae ejus afforen tur tibi; afferentur in laetitia et exultatione...“ Acelaşi pasagiu la Corbea, Psaltire, 1700 (ms., Acad. Rom.): „Aduce-sa-vor în veselie Şi se vor închiina cu bucurie, Intru biserecă să vor aduce înpăratului cu cîntec dulce...44 Constantin Brîneovan, 1694 (Cond., ms., în Arh. Stat., p. 73): „şi am judecat cum să aducă Mihaîu cu frate-său Dumitraşco oameni buni mărturii de acolo dinprejurul locului...44 Doina din Transilvania: „Zice taica să mă-nsor, S-aduc mamei ajutor; Dară mama nu mă lasă Să-i aduc leneşă-n casă, Cum eşti tu, măi jupîneasă 1...“ (Jarnik-Bîrsanu, 428) Pravila Moldov., 1646, p. 10: „cănd va merge neştine să-şu aducă 278 nişte dobitocii den câmpii...44 ADUC Tot aci vine aduc în privinţa lucrurilor considerate ca persoane, ceea ce ne întimpină mai ales în ghicitori poporane; de exemplu: Ce este „fedeleşul11? „Urduc, Burduc, De barbă îl duc, De barbă baduc.“ Un dialog intre „căldarea, în care ferbe apa, şi între doniţa, menită a căra apă“: Scurto, groaso, und’te duci? — Arso-n fund, de ce mă-ntrebi? Unde eu mă duc, Tot ţie ţi-aduc.“ Apoi într-o mulţime de ghicitori locuţiunea „acasă m-aduse11 se repetă într-un mod stereotip. Aşa: „în pădure crescui, în pădure născui, Acasă dacă m-aduse Horă-mprejuru-mi se puse. — Masa“. „în pădure născui, In pădure crescui, Acasă dacă m-aduse Vătaf de curte mă puse. — Pragul.11 „în pădure născui, In pădure crescui, Acasă dacă m-aduse, Cercei grei îmi puse. — Cobiliţa.11 „In pădure născui, în pădure crescui, Acasă dacă m-aduse Gurva satului mă puse. — Baniţa." „In pădure născui, în pădure crescui, Acasă dacă m-aduseră Vătaf mare mă puseră. — Ciomagul." b) Despre lucruri şi fenomene: Pann, Proa. II, 67: „Aleargă la apă, aduce pe loc Şi de mămăligă pune vas la foc...“ N. Muşte, Letop. III, p. 7: „Adiw-au moldovenii care încărcate de borfe şi de fer..." 279 ADUC Cost. Stamate, Muza I, 69: „Sau precum viţa de vie, Măcar vite să o roadă, Odrăsleşte şi învie Şi aduce iarăşi roadă../4 „Această moşie aduce un venit de două mii de galbeni = c ett e terre rend un revenu de deux miile ducats44 (Pontbriant). Doina din Transilvania: „Bădiţă cu buze dulci, Seara vii, seara te duci Şi nimica nu-mi aduci Fără sinul plin de nuci, Tu le-aduci, Tu le mănînci!../4 (Jarnik-Birsanu, 83) sau: „Deschide uşa, măi lele, C-aduc în gură mărgele...44 (Ibid412) Dosofteiu, 1680, ps. LXXVII: „...Rădica austrul de pre ceriu şi adusă cu puterea sa vântul Li- veî...“ „...Transţulit austrum do coelo, et i n d u x i t in virtute sua afri- cum...“ In acelaşi mod: vîntul aduce nori, norii aduc ploaie etc. c) Despre o situaţiune în genere, materială sau morală. Zilot. Cron., p. 115: „Brîncoveanul înţelese înşelăciunea Cantacu- zinului; dar ce să facă atunci la aşa ceasuri primejdioase? fără de cît sta încremenit, aşteptînd ce va aduce întîmplarea...44 Acelaşi, p. 103: „Dachii stătură: Minuni făcură, Cum sînt ştiute în cărţi trecute; Pre chiar romanii, Lumii tiranii, Aşa-i aduse — Supt bir îi puse...44 Tot astfel: „n-am putut aduce pe tată-tău să-ţi dea voie...44 (L.M.), unde — ca şi la Zilot — după aduc se subînţelege: „în stare44. Costachi Negruzzi, Zoe I: „Vai mie nenorocita ! iată la ce am ajuns ! iată in ce stare m-ai adus! mă despreţuieşti după ce m-ai înşelat...44 Acelaşi, Aprodul Purice: „Pricina bejănăriei ş-a jalei obşteşti, tu eşti, Hoţ turbat şi fără lege, care prăzi şi pustieşti! Care vii cu cete multe de tîlhari şi prădători 280 S-aduci jale în locaşul unor pacinici muncitori../4 ADUC „Poamele necoapte aduc friguri = Ies fruits verts d o n n e n t Ies fievres44 (Pontbriant). „A aduce bucurie părinţilor; a aduce mulţămire celor ce ne îndato- rează; mari greutăţi ni-aţi adus pe cap; mari încurcături aduseră ro- mânilor vecinii lor creştini44 (L.M). d) Despre cugetări, vorbe, opiniuni luate de aiuri. în graiul vechi, cu sensul de: „citer un auteur, un passage, une sentence44, se zicea: aduc sau: aduc la mijloc, ori: a- m i j 1 o c. Cuvîntul Sf. Ioan Crisostom, text din sec. XVII {Cod, ms. miscel. -al Bis. Sf. Nicolae din Braşov): p. 504: „să aducemu la miljocuşi grăitorii lui Dumnedzău şi să auzimă de la ei ce de eretici învaţă pre noi...44; p. 509: „încă şi prorocii ce-au fostă mai denainte de demultu aşijdere grâirâ, dereptă aceia nevoinţâ iaste să aducemu şi pre acestea la m i 1 j o c u ...4‘; p. 510: „îaste-ne destulă acasta, au aduce-voiu a -m i 1 j o c şi toţi prorocii de acaste grâindă?...44 Tot aci pare a-şi avea locul Beldiman, Tragod., v. 21: „Aice am trebuinţă pe Iraclit să aduc, Starea Moldovei să plîngă, sau să pui să scrie lung, Dar încîtu-i prin putinţă, mă voi nevoi şi eu Osînda ţării a scrie, oricîtu-mi va fi de greu...44 II. Compusul aduc aminte. Pravila Moldov., 1646, f. 35: „va dzice că nu-1 cunoaşte pre vănd- zătoriulu cela ce i l-au vândută, sau nu-ş poate aduce ament e...44 Se construieşte generalmente cu „d e44, foarte rar cu „p r e44. Moxa, 1620, p. 378: „nu numai boîariloră le făcia rău, ce-ş aduse amente de patima căndu era el în Hersonă...44 Corbea, Psaltire, 1700 (ms., în Acad. Rom.), ps. XXI: „Aduce-ş-vor d e Domnul aminte, Şi s-or întoarce la dins cu cinste...44 Samuil Clain, Învăţături (Blaj, 1784), p. 10: „Iară elă cu faţă ve- selă şi voioasă au răspuns: cu adevărat, prea bun priiaten al mieu te mărturisescu, şi aducîndu-mi aminte de acea puţină cinste ce mi-ai dat, astăzi cu camătă ţi-o voiu întoarce...44 într-o propoziţiune negativă este elegant de a pune pe „a m i n t e44 înainte de aduc: Moxa, p. 390: „măîncâmu şi bemă depreunâ cu domniia ta, şi aminte nu ne aducemu d e -nsul...44 Tot aşa într-o doină din Transilvania: „Niciodată să nu-mbuci Pîn-a minte nu-ţi aduci De-a noastre cuvinte dulci...44 (Jarnik-Bîrsanu, 263) în toate exemplele de mai sus ne intimpină construcţiunea cu d e; ea nu este însă singură permisă. Cuvîntul Sf. Ioan Crisostom, sec. XVII {Cod. ms., Braşov, p. 529): „tu-ţi adu aminte de Domnul cum au grâitu..44; dar mai jos: „tu-ţi adu aminte pre Davidu prorocu cum zice...44 281 ADUC Sau chiar fără nici o prepoziţiune: Dosofteiu, 1673, f. 10 b: „Ce poate fi omul de-1 aduâ aminte, De cerS pentru dînsul folos înnainte?...“ v. 12A. — Aminte. — Minte. III. aduc in: a) Proverb i: „Cu lăutari şi cu masă Aduci pe dracu în casă“. (Pann, II, 111) „Cu lăuta şi cu toaba Adusei in casă gloaba“. (Ibid.) „Vorba dulce Mult aduce11. (Ibid., I, 21) „Tu îl trimiţi la foc. Şi el îţi aduce busioc; Tu îl trimiţi la surcele, Şi el îţi aduce floricele.“ (Ib., I, 86) „Dacă aduci întîi terciul, pe urmă aduci de surdă oaspetelui oauă şi urdă...“ (Ib., II, 148) „Bărbatul să aducă cu sacul, muierea să scoaţă cu acul, tot se isprăveşte" (Ib., II, 123). „De multe ori nu aduce anul ce aduce ceasul..." (Ib., I, 151) Acest din urmă proverb se găseşte deja la Miron Costin în Vieaţa lumii, 1670: „Norocul, fără să stea, îşi tot schimbă pasul: Anii nu pot aduce ce aduce ciasul! Numai mină şi aripi, iar picioare n-are, Să nu poată sta în loc nici odinioare..." (Ap. Hasdeu, Răzvan, ed. 3, p. 180) b) Idiotismi:! „A aduce pe cineva în sapă de lemn" (L, M.) = a-1 sărăci. „ A aduce v o r b a" = a ajunge în convorbire pe nesimţite, ca şi din întîmplare, la cestiunea care ne preocupă. Gr. Alexandrescu, Dervişul: „Dintr-una-ntr-alta vorba aduse, Şi în stil neted patima-şi spuse, Zicînd: Ascultă, eu te iubesc..." Basmul Cotoşman (Ispirescu, Leg., p. 289): „Şi fiindcă vorba vorbă aduce,.cotoşmanul şi boierul stătură la taifas şi se înţeleseră 282 la cuvinte..." ADUC „A aduce din condei11 (Baronzi, Limba, p. 48) sau: „a aduce din meşteşug44 = a atinge cu multă dibăcie un punct în scriere sau in artă. Basmul Broasca ţestoasă (Ispirescu, Leg., p. 38): „Baia era pardo- sită cu tot felul de marmură lustruită, şi adusă din meşteşug aşa, încît închipuia fel de fel de flori, de păseri şi cîte nagode toate. „A aduce c u cineva41, „a-şi aduce c u cineva44 = a se asemăna întrucîtva. „Acest copil îşi aduce c u tată-său44 (L. M.). „Pruncul acesta ş~aduce mult c u maică-sa = dieser Knabe ist der Mutter sehr â h n 1 i c h44 (Budai-Deleanu). Jipescu, Opincaru, p. 36, despre neolatinii din Occident: „Cînd să duc orăşani d-ai noştri p-acolo, să-ntîlneasc cu letini[i] ăia, s-adună cu toţi[i]| stau la vorbă; spun c-aduce mult cuvîntarea lor cu a noastră şi cam seamănă...44 „A aduce p î r â 44 = a porni judecată, a intenta proces. Pann, Prov. I, 120: „Plin de nebunie, cu arţag în sine Se ardică-ndată, la crăiasa vine A aduce p î r ă...44 Caragea, Legiuire, 1818, p. 87: „De să va dovedi că bărbatul ce aduce p î r ă de preacurvie asupra nevestii sale i-au fost mijlocitoriu, nevasta să fie apărată...44 „Dracul aduceu = cînd dă peste noi o neplăcere de care ne temeam, dar speram totodată că poate să nu se întîmple. Alexandri, Surugiul: „Stăm lingă biata mamă şi o jăleam din fundu inimei, căci era acum pe aproape de îngropat, cînd îl aduce dracu pe un ciocoi de cei afurisiţi. Toţi flăcăii erau porniţi la drum, numai eu, din păcate, mă aflam la poştă. Cuconaşu era grăbit parcă-1 alungau tătarii din urmă; el vine la bordeiu meu şi mă smunceşte fără îndurare de lîngă săcriu maică-mea...44 O doină din Transilvania: „Mă dusei cu plugu-n coastă Ş-aduse d r a c u - o nevastă; Uitîndu-mă după dînsa S-a rupt cucura şi bîrsa...44 (Jamik-Bîrsanu, 390) O altă tot de acolo: „Cînd era gura mai dulce, Pe bărbat d r a c u -1 aduce...“ _ .................... 398) Miron Costin, Letop. I, 335: „Spun de Vasile-vodă că avea mare grije că va veni Ştefan-vodă la Poartă, şi în taină zicea: Să nu-1 mai aducă dracul aice!...44 „Păcatul aduce44 = cînd ne urmăreşte o fatalitate. Neculce, Letop. II, 245: „Şi ce găndia el să facă, şi la ce se ispitia, şi la ce l-au adus p ă c a t u 1 şi osinda de la Dumnezeu! Şi aşa l-au dus pe Duca-vodă în Ţara Leşească de au murit acolo...44 283 ADUC „A aduce la soro c“, expresiune poporană de danţ = a juca în tact, „â tempo44: „Ian aruncă-te la joc, Dar la joc colea cu foc, S-o aduci tot la soro c...44 (Jarnik-Birsanu, 489) „A aduce la î n d ep 1 in i r e44, „a aduce un lucru la c ă p ă t î i44 = „venir â bout de, mener â fin, terminer44 (Pontbriant). IV. aduc la imperativ. Imperativul de la aduc ni se prezintă în texturi şi-n viul grai sub patru sau cinci forme, circulînd toate în acelaşi timp şi chiar din ace- eaşi gură: adă sau adâ, ado, adu, ad, a. 1. adă ! adâ ! Dosofteiu, Liturgiar, 1673, f. 39 b: „ada-ţu aminte de noi păcă- toşii şi netriabnicii şerbii tăi../4 Jarnik-Bîrsan, Transilv., 165: „Cucuie, pană pe cap, Du-te-n pădurea de fag Ş-adâ flori pană să fac ; Adă floare de bujor Să fac pană de ficior; Adâ ş-un trandafiruţ Să fac pană la drăguţ...44 în acele localităţi unde poporul pronunţă pe finalul netonic -a ca pe -d, se zice: adâ! Aşa vorbesc, bunăoară, bîrlădenii. „La noi se rosteşte: adâ o ladă plina, sau: adâ dou cofi di apâ, în loc de: adâ o ladă plină, adă două cofe cu apă44 (Preut C. Tudoran, Tutova, c. Fruntişenii). 2. ado! Pann, Prov. II, 112: „De vom lua şi neveste, Pas’ apoi de mai trăieşte Or în lume pribegeşte! Că ele nu te întreabă D-ai negustorie slabă, Ci ado! dă-i! cheltuieşte...44 Arsenie de la Bisericani, circa 1650 (Ms. Sturdzan, în Acad. Rom., p. 270): „...ado aminte cuventele tale şerbului tău...44 Dosofteiu, 1673, f. 14 a: „Rădică-te, Doamne şi Dumnădzău sfinte, De-ţ înnalţâ mâna şi-ţ ado aminte...44 Omiliar de la Govora, 1642, f. 90 b: „şi tu-ţi ado aminte acasta, care te sulimăneşti şi te ungi cu deresuri mirositoare în multe chipure 284 spre înşelăciunea sufletelor celor neîntărite...44 ADUC 3. adu! Corbea, Psaltire, 1700 (ms., în Acad. Rom., ps. XX): „înalţă-te, Doamne, într-a tale coarne, Şi cu-a ta puteare Le adu lor fieare...44 A. Pann, Prov, I, 65: „îi zise arhiereul: unde e? adu-\ aici...44 Silvestru, 1651, ps. XXIV: „adw-ţ aminte, Doamne, de milele tale...11 Jipescu, Opincaru, p. 145: „Adu mîna-ncoa! Ai noroc!...“ 4. adl Dosofteiu, 1673, f. 36 a: „Şi cu a ta milâ ţ-ad aminte, Să nu mă uiţ, Dumnădzău sfinte...14 Acelaşi, 1680, f. 93 a: „Tu feceşu toate hotarăle pământului, vara şi primăvara tu plăzmuitu-li-ai, t-ad aminte de îale...44 A. Pann, Prov. I, 129: „Gura omului e iad, Cît să-i dai, tot zice: ad/...44 Tot ad, nu adă, trebui să se citească în poeziile poporane la Alexan- dri pretutindeni unde editorul pune: „adă-o...44, de ex. Balada Codreanul: „Măi bădiţă, măi crîşmar, Ad o ploscă de Cotnar...44 5. a! Pompiliu, Sibii, 57: „Adă-mi soră, a să beu, Bine ştiu eu gîndul teu...44 Editorul explică (p. 92) că „a să beu44 este „o prescurtare din add...“ şi că tot aşa în unele localităţi de peste Carpaţi se zice„au în loc de auzi“. Adevărul însă este că imperativul a! aparţine conjugaţiunii contrase ac în loc de aduc, după cum se aude pe ici, pe colea în regiunea Braşo- vului şi Făgăraşului, unde se zice bunăoară: „mă-c s-ac un sac44 = „mă duc s-aduc un sac44. Din acest ac imperativul e: a! 6. adă! — ad! Doina Nevasta bolnavă: „Ea-mi zice: de eşti bărbat Şi ai suflet de durere, Ada-mi o cupă de miere Şi-mi ad o cupă de vin, Durerea să mi-o alin...44 (Alex-, Poez. pop.2, 310) 7. adu! - ad! Ioan din Vinţi; 1689, f. 66 b: „...şi-ţu adu aminte de îndurările şi milele tale câle multe, adw-ţâ aminte cu deadinsfl...44 8. ado! — adă! 285 21 — Etymologicum Magnum Romaniae ADUC Samuil Clain, învăţături (Blaj, 1784), p. 90: „...dojeneşte-i şi le ado aminte cele viitoare, adâ-le aminte şi de mine...“ V. Forme istorice. a) Prima persoană singulară a perfectului simplu: eu aduş = lat. a d - d u x i. Cipar (Principia, p. 167) reproduce vro douăzeci exemple după Evangeliarul, circa 1570, Omiliarul, 1642, Evangeliarul şi Psal- tirea lui Silvestru, 1648—1651, Biblia din 1688 şi după un manuscript. Să mai adăugăm altele cîteva. Codicele Voroneţian, circa 1550 (rns., în Acad. Rom.): Aet. Ap. XXIII, 28: „aduşu elu în gloata loru...“ Ibid., XXV, 26: „aduşu eîu inrain- tia voastră../* „...deduxi eum in ooncilium eorum../4 „...produxi eum ad vos...“ Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XIX, p. 14: „aduşu elu cătrâ uce- nicii tăi, şi nu putură vindeca pre elă...“ Arsenie de la Bisericani, circa 1650 (Ms. Sturdzan, în Acad. Rom.), p. 271: „aduşu-mi aminte de tocmelele tale cele de demultîi...; aduşu-mi aminte noaptîa de numele tău, Doamne...; adusă-mi (dASurhMH) aminte căile tale şi tocmii picioarele mele...“ în macedo-româna se zice pînă astăzi aduşu, în loc de adusei. b) Prima persoană plurală a perfectului simplu: noi adusem = lat. adduximus. Coresi, Omil., 1580, quat. XXXIV, p. li: „nemicâ un adusemu în castă lume şi iară nemicâ nu avămu nece a ducere...“ Dosofteiu, 1680, f. 174 b: „aciî şedzum şi plânsăm, cându ne adu- sămu aminte noi de Sionu...“ Macedo-româneşte pînă astăzi: adusemu, nu: aduserăm.. c) A doua persoană plurală a perfectului simplu: voi aduset = lat. adduxissetis pentru „adduxistisu. Des în Noul Testament din 1648: Luc. XXIII, 14: „zise cătrâ ei: aduseiu-xni pre omul acesta...“ Act. Ap. VII, 42: „au doară jrătve şi daruri aduset mie?...“ Jb., XIX, 36—7: „nemicâ în de- grabă să nu faceţ, că adusetă pre oamenii acestea../4 în Codicele Voroneţian, acest din urmă pasagiu sună: „adusesetu bărbaţii aceşteau, adecă şi mai aproape de prototipul latin: aduxis- s e t i s , afară numai dacă silaba -se- nu se va fi repetat cumva dintr-o grăbire curat grafică. CuvintulSf. Io an Crisostom, text din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 579): „golu era, şi mă înbrâcat; şi în temniţe, ş-aţi venitu cătrâ mine; bolnavii, şi m-aţi cercetată; strii- nu, şi mă adusetu...u Macedo-româneşte chiar astăzi: adusetu, nu: aduserăţi. d) Prima persoană singulară a imperfectului: eu aducea = lat. adducebam, şi numai la plural: aduceamu = lat. adduce- 286 b â m u s . „...dixit ad illos: obtulistis mihi hune hominem...“ „...numquid victimas et hostias obtulistis mihi?../4 „...nihil temere agere, a d d u x i s- tis enim homines istos...“ ADUC Codicele Voroneţian, p. 75: Act. Ap. XXVI, 10: „ucigându ei, I „...quum occiderentur, d o tu 1 i aducea svetu...“ | sententiam.. Legenda Sf-ei Maria Egipteană, text din sec. XVII (Cod. ms. mise., Braşov, p. 377): „...aciiaş eu mâ lăcrăma, şi cu credinţă b â t e a- - mâ în pieptu, şi-mi aducea aminte de făgăduinţa ce-am fâcutu...“ E interesant că la Dosofteiu, 1673, în Dedicaţiune, p. I, ne întim- pină forma moldovenească poporană a imperfectului: aduce, în loc de aducea: „Isus Hristos de multe ori aduce (dAS1**) aminte ucini- ciloru...“ e) în graiul vechi aduc se poate construi cu pronumele personal la acuzativ fără „p r e“, după cum am văzut deja cu cîteva rînduri mai sus în pasagele din Coresi şi din Codicele Voroneţian: „aduşu e l u“. Legenda lui Avram, circa 1600 (Cuv. d. bâtr. II, 190): „eşirnu, doară vrem vedea undeva vr-u omu să-lfi aducemu el u la casa noastră...“ f) Document moldovenesc din 1610 (A. I. R. I, 22): „să are ei ş i aduce nescare urice sau alte ispisoace, măriia-ta să nu le crezi...“ — „ e t quand merne ils produiraient quelques ac- tes...“ v. 2Aduc. — 1Adus. — Duc. — Reduc. 2AD Cjc (adus, aducere), vb.; flecliir, fairepencher, brandir. E anevoie a decide dacă acest cuvînt, derivat în orice caz din d u c o, vine anume din a d d u c o sau din a b d u c o, ori dintr-o fuziune poporana între abduco şiadduco. Prin accepţiunile sale, el se depăr- tează cu totul de aduc „apporter, ameneru, formînd o vorbă pe deplin independinte. O legătură logică între ambele ziceri se între- vede în expresiunea „aduc mîna să fac cruce“: „Frunză verde de lemn dulce, Aduc mîna să-mi fac cruce, Mintea din cap mi se duce; Aducă mîna să mă-nchin, Picioarele nu mă ţin, Parcă nu-s făcut deplin. (G.D. Toodorescu, Pocz. pop., 202) De asemenea în locuţiunea „aduc ceva la gurău = „p o r t e r â la bouche“: „Codrenaş, cît o vedea, Plosca la gur-aducea dar în acelaşi cîntec: „în cap mîna că-i puneam, L a p ă m î n t îl aduceam, Căpăţina i-o tăiam...u u (Balada Codreanul) unde acea legătură logică dispare aproape cu desăvîrşire. Cu acest sens se zice deopotrivă: „a aduce la p ă m î n tu sau „a aduce 1 a v a 1 e“, ori numai „a aduceu. 287 ADUC Balada Vidra: „Cînd în loc mi se-nvîrtea, Cînd la vale s-aducea, Nici unul nu dovedea../4 şi mai jos: „Stoian popa s-aprindea Şi făcea el ce făcea Pe Păun că-1 aducea Şi-n p ă m î n t că mi-1 izbea, Cît pămîntul despica!...“ Cu acelaşi sens, macedo-româneşte: „Ih! ci ghine nii-1 aduşi; cara deade di cădzu şi feace ţistale = of 1 ce bine l-am t r i n t i t; cînd căzu, îşi sparse capul44 (M. Iutza, Cruşova). In toate aceste exemple, aduc însemnează „flechir44, „a pleca44, „a da jos44, ceva ca a b d u c o la Cicerone în: „ab illis hominibus qui turn versaţi sunt in re publica, ad hanc hominum licentiam atque libidinem me a b d u c i s44 sau: „a religionis auctoritate abduceretur ad mercedem.44 Cu acelaşi înţeles în proverbul: „Vinu-i dulce, Dar te-aduce.. “ (P. Teodorescu, Iaşi, c. MiroslaVa) despre un vin plăcut, care însă te-mbată sau — mai bine — „te culcă jos44. In exemplele ce urmează aduc are înţelesul de „brandir44, însă tot cu duşmănie şi tot de sus în jos, astfel încît ambele accepţiuni se în- lănţuiesc. Balada Iorgovan: „Cu paloşul aducea, Capul Nedii îl tăia, Trupul la cîini arunca...44 (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 561) Balada Bolbocean haiducul: „Şi cînd astfel îi vorbea, Mîna pe baltac punea, Drept cătră zapciu pornea, Binişor s-alătura; Cu baltac cînd aducea, Mîna dreaptă că-i frîngea...44 (Jbid603) Din vechile texturi: Pravila Moldov., 1646, f. 60: „cela ce va ucide pre cela ce-1 îngro- ziaşte că-1 va ucide, nu să va certa; acasta îaste căndu omul cela ce-lă îngroziaşte să-l ucigâ face semne în toate fîaliurile şi-i măhăiaşte şi aduce să-l lovasc ă...44 288 v. Abat. — Adii. — 1Aduc. — 2Adus. ADULCESC ADUC-AMINTE. — v. 1Aduc. — Aminte. ADUCĂTOARE, s. f.; t. de gramm.: guillemet. Vechi termen grama- tical, format din aduc cu sensul de „citez cuvintele altuia“. Radu Tempea, 1797, p. 216: „Aducătoare să pune la începerea şi la sfîrşitul vorbii, a încheieturii sau a periodului, care să a d u c e din gura altuia“. Diaconovici-Loga, 1822, p. 13: „Aducâtoarea („...“), cuvintele cele închise între aceste semne, cu ton puternic şi înalt le vădim“. Mai puţin elegant e termenul: „semnul aducerii, cînd aducem vorbele cuivaw la Heliade, Gramm., 1828, p. 159. v. 1Aduc. ADUCĂTOR, -OARE, adj. et subst.; qui apporte, qui amene, qui con- duit, porteur, conducteur. Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 40): „întăi fost-au trebuit pre cei ce aducători şi pricinuitori gîlcevii ar fi fost, fără nici o zăbavă dintru mijlocul nostru să-i fim scos...“ Dosofteiu, Liturgiar, 1673, f. 14 a: „că svinţia-ta eşti aducătorlulu şi adusulu şi priimitoriulu şi înpărţâtorîulu, Hristoase Dumnedzăulu nostru...“ Miron Costin, Letop. T7 p. 301: „pre Ştefan Pârcălabul de Soroca l-au dat în sama unora de Hănceşti, carii se ţinea pre lăngă Stefăniţă Paharnicul, să-l ducă la Vasilie-vodă; ce pentru lăcomiea sa, aducă- torii, să fie a lor ce luasă şi ce mai era pre lăngă dânsul, l-au omorit pe cale...“ v. 1Aduc. — xAdus. — 3Adus. 2ADUCĂTOR. — v. 2Aduc. — 2Adus* ^IDtCERE. — v. xAduc. aADtJCERE. — v. 2Aduc. ADUCERE-AMINTE. — v. Aminte. ADUIU. — v. Adii. ADULCESC (adulcit, adulcire), vb.; adoucir. Cuvînt a cărui existinţă trebui controlată în grai, sau cel puţin în vechile texturi. El cores- punde pe deplin medio-latinului a d d u 1 c i r e == ital. a d d ol - c ir e = spân. adolcir etc. şi ne întimpină în Dicţionarul ro- mâno-german al lui Budai-Deleanu (ms. în Muz. istor. din Bucureşti): „adulcescu, versiissen, angehehm, vertrâglich machen; adulci- t o r i u, Versiisser, versussend, vertrăglichw. v. Dulce. 289 ADULMEC ADULCITOB. — v. Adulcesc. ADULM. — v. Adulmec. ADULMEC, ADÎJRMEC (adulmecat, adurmecat; adulmecare, adurmecare), vb!; flairer, suivre â la piste, depister, pressentir. Cu sensul propriu, ,,adulmecare se zice de fiare sau alte animale, cari simt prin miros pe vînătorul ce vine cu vîntul asupra lor44 (Ba- ronzi), sau „mirosul cînilor în urmărirea vînatului“ (L. M.), ori în genere: „odoratu investigo44 (L. B.); în sens figurat, însemnează pă- trunderea aceluia care iute pricepe cursa ce i se-ntinde, primejdia ce-1 aşteaptă, uneltirile duşmăneşti ce i se pregătesc, sau orice este ascuns pentru o minte obicinuită. In ambele sensuri, cel propriu şi mai ales cel figurat, cuvîntul e des la Cantemir, care-1 întrebuinţează uneori cu multă eleganţă; de exemplu : Istoria ieroglifică (ms., în Acad. Rom., p. 57): „Atuncea lupul cu chipuri filosofeşti şi ţeremonii politiceşti înainte adulmectnd pur- ciasă...“ Ibidp. 19: „iute iaste adulmăcarea adeverinţii, unde a sufletu- lui pătimire într-altul despre a sa o măsură cineva...44 Chron. II, 66: „părăsită cale a cerca şi urmele cele astupate şi pierdute a adulmăca şi a le descoperi ne vom nevoi...“ Apoi adjectivii adulmecător şiadulmecos: Cantemir, Ist. ierogl., p. 39: „...pre cît lumina soarelui a lucra poate în organele văzătoare, pre atîta agiutoreşte mai denainte ştiinţa în mintea adulmăcătoare...“ Ibid., p. 67: „în lup nu numai tăcere inimoasă, ce şi oarece sim- ţire adulmăcoasă iaste...“ Critil şi Andronius (Iaşi, 1794), p. 102: „celii înţelepţii adulmăcă şi simte de depart e...“ I. Creangă, Moş Nichifor Coţcariul (Conv. Ut., 1877, p. 383): „Mie-mi vine să sting focul, că acum mi-am adus aminte că dihania de lup adulmecă şi vine după fum...44 „Despre corb zice poporul că se duce cale de 24 oare după hoit mai-nainte de a răsări soarele, iar după răsărire nu se mai duce; cu- noaşte unde e hoitul după miros, ceea ce se cheamă: adulmecă...“ (învăţ. Carare, Iaşi, corn. Cucuteni). A. Odobescu, Pseudokyneg., p. 172, despre critici: „S-au deprins să stea mereu la pîndă, drăcoşii, ca şi cînd altă treabă n-ară mai avea: caută, miroasă, se furişează prin cărţi şi dibuiesc mai rău decît copoiul cînd adurmecâ dîra fearei prin ţărînă, şi bine n-apuci să te bucuri de vreo nevinovată haiducie ce te-ai ispitită a face prin codrii literaturei, cînd fără veste te şi pomeneşti dovedit. Atunci se fac Du- năre de mînie, domnia-lor../4* ’ *.< * Tot aşa, în Mihnea-vodă, p. ^3, despre craioveni: „ca copoii adur- mecâ orice mişcare a domniei...44 „A adulmeca ca copoiul14 este o locuţiune proverbială despre cei ce iscodesc. 290 Alături cu adulmec circulează forma fără prepoziţionalul a d-. ADUMBRĂTOR N. Rucăreanu, încercări poetice, p. 63: „Vînătorul se opreşte. Jos, copii, pe brînci cu toţii! Auzirăţi şuieratul Caprei negre pîntre stînce? Ne-a ulmat, dar sînt aicea. Drept 1-aninători vă duceţi../4 „Pe la noi copoii sau cînii ce u 1 m e a z ă şi aduc vînatul la puşcă nu se găsesc mai de loc...44 (I. Tăcu, Covurlui, c. Braniştea). Caracteristica poporană despre urs şi lup: „Ursul se zice că ar fi fost fecior de popă. Cînd a ieşit Maica Precista la biserică, el a speriat-o orăcăind şi, blăstămat fiind de ea, s-a făcut urs. El e timp la vedere, dar ulmă bine. Lupul se zice că e clinele Sf.-lui Petru şi, unde-i porunceşte, el acolo face pradă. Cînd se strîng mai mulţi lupi la un loc de urlă, se zice că se roagă lui Sf. Petru să le rînduiască pradă. Se crede că lupul are trei peri de drac pe cap, de aceea e fioros. Lupul vede bine, însă nu u 1 m ă44 (I. Aldoiu, Muscel, c. Voineşti). Forma cu -r-: adurmec s-a născut prin etimologie poporană de la „urmă44. Organică, mai veche şi mai răspîndită, e forma cu -Z-: adulmec. Sensul fundamental al cuvîntului nu este urmă, ci miros. Adulmecarea stă în acelaşi raport cătră nas, ca vederea cătră ochi şi auzul cătră urechi. Cantemir, Divanul lumii, 1698 (A. /. /?. II, 108): „cu ochii nevăzînd, cu urechile neauzind, mirosul neadulmâcînd...u In secolul XVI mai exista încă la noi substantivul olmu „odeur44. Il găsim la Radu din Măniceşti, 1574 (Ms. Harl. 6311 B., British Mus.): Io. XII, 3: „casa îirplu-so de o 1- [ „...domus impieta est ex odore m u 1 myrului...“ | unguenti...“ Vechiul român olmu, învederat de la latinul „oleo44, presupune un prototip o 1 m en, cu „ol-44 ca în „ol-facio44 şi cu sufixul ,,-men44. Latinul vulgar o 1 m e n se referă cătră medio-latinul olimen- tum „miros44 (Du Cange, ad voc.: olimentum pretiosorum florum), ceva ca: „tegmen44 cătră „tegimentum44. Din numele olmu vine dentîi verbul u 1 m a r e, apoi u 1 m e c a r e prin sufixul verbal deminu- tival -ec (= lat. -ico) ca în „orbec44, şi de aci în fine, prin prepoziţiona- lul a d- sau -a: adulmec, alături cu forma a u 1 m e c la mitropolitul Dosofteiu. v. xAd. — Aulmec. — Olmu. — Ulmec... ADULMECĂT6R 1 ADULMECOS J Adulmec. ADUMBRAre ) y Adumbresc. ADUMBRIT J ADUMBRĂTOR, -OARE, adj.; ombrageux, qui repand de l’ombrage. Forma pe care o găsim în Dicţionarul lui Budai-Deleanu (ms. in Muz. istor. din Bucureşti), ca şi adumbrăciune şi adumbră- 291 ADUMERESG ----------------------------ic----------------- tură. In grai se aude mai mult adumbritor, a d u m bri- ei u n e, adumbritură. y. Adumbresc. ADUMBRĂCltJNE 1 ADUMBRĂTÎJRĂ J Adumbrâtor. ADUMBRÎîSC (adumbrit, adumbrire), vb.; „ombrager, couvrir d’om- bre, mettre â l’abri, proteger44 (Cihac). O formă mai organică, dar aproape dispărută din grai, este din prima conjugaţiune: adum* b r a r e = lat. adumbrare = ital. a d om b r a r e = provenţ. adu mb rar, aombrar etc. Mai sînt două forme fără prepozi- ţionalul ad: umbrire şi umbrare, de exemplu: Coresi, 1577: Arsenie, 1650: Ps. XC cu spatele sale umbri- „...cu spatele sale ta va umbră...44 -te-va...“ Lex. Bud., 6: „adumbresc, beschatten, iiberschatten etwas44.. în basmele adiinate de Ispirescu: p. 230: „Copaciul supt care se adumbrise era măreţ şi parcă se lupta ca să ajungă la nuori...44; p. 289: „Băiatul rămase adumbrit intr-un crînguleţ verde, căci era gol pistol...44 în poezia poporană ne mai înţimpină forma dumbresc, în pri- vinţa cării nu se poate decide dacă d este un rest din ad- ca în d e v ăr s i t = a d e v ă s i t, ori din „dect ca în: d a 1 b = a 1 b. Doină din Transilvania: „Mărită-te, mîndra mea, După mine nu şedea, Nu trage nedejdea mea! Că nedejdea de la mine Ca şi umbra de la spine, Cînd gîndeşti să te dumbreşti, Tot mai tare te soreşti...44 (G. Sima Ion, Familia, 1883, p. 580) v. Umbră. — Umbresc. ADUMBRÎ1Z ADUMBRICitJIVE ADUMBRÎRE ADUMBRITOR ADUMBRITURĂ v. Adumbrâtor. — Adumbresc. ADUMERÎ2SC (adumerit, adumerire), vb.; ajuster, adapter. Această formă o găsim numai la Budai-Deleanu (Dicţ., ms. în Muz. istor. din Bucureşti): „adumeresc, anpassen, einer Sache gemăss machen, ein- richten44. 292 V. Dumeresc. ADUN 1AI)tJN (adunat, adunare), vb.; reunir, rassembler, amasser, recolter, additionner. Derivat din lat. aduno(=oc! + uno), care s-a păs- trat în toate graiurile romanice (Cihac), adun exprimă noţiunea fun- damentală de: a reduce o mulţime la u n u, în opoziţiune cu „risipesc“ şi cu „împrăştii“, cari consistă în bucăţirea unităţii. Doină din Transilvania: „Străduieşte-te, bărbate, Ş-adunâ multe bucate, Că şi eu m-oi strădui Pînă ce le-oi r i s i p i...“ (Jarnik-Bîrsanu, 454) Dosofteiu, Liturgiar (Cuminicare), 1674, f. 90 a: „s-au ivit cîale- -ntunecate să luminîadze, să adune ciale-m p r ă ş t i i a t e...“ Principalii sinonimi ai lui adun sînt: strîng, culeg, îm- preunez sau întrunesc, cu aceşti doi din urmă fiind înrudit şi etimologiceşte. I. Sinonimica. a) adun = string: Ca verb tranzitiv, adun se intîlneşte cu s t r î n g şi adesea îl înlocuieşte atunci cînd e vorba de fiinţe aduse din diferite direcţiuni şi de averi grămădite cu încetul. Zilot, Cron., p. 61: „S-au ostenit prea mult Mihaiu-vodă s-adune Ostaşi, şi au şi s t r î n s, dar doar numai cu nume...“ Moxa, 1620, p. 351: „acesta adună oşti mari pre apa şi pre uscat... Beldiman, Tragod., v. 4125: „Vrăjmaş ţi-am fost pînă astăzi, iar acum te tînguiesc: Sfetnicii ce adunaseşi, aceia te osîndesc...“ Act moldovenesc din 1639 (A. I. R. I, 87): „mergând la numitul loc, am adunat pre toţi omenii bătrâni şi pre toţi megiiaşii di prin prejur...“ Cost. Stamate, Muza I, 293: „Dumnezeu aruncă soarte pentru oameni pe pămînt: Unii, încujbaţi sub sarcini de nevoi, amar trăiesc; Alţii, cu averi mulţime şi trăiesc tot adunind, Şi trăiesc în îmbuibare, iar la săraci nu gîndesc...“ Jipescu, Opincaru, 134: „sărac eşti, că nu te taie capu şi puterea să faci negoţuri, meserii şi plugăriie mare; păstrare n-ai, şi nu-nţelegi cum să adună.. “ Ca verb reciproc^ adun se poate pune în loc de s t r î n g cînd se atinge de vietăţi în genere, venite la un loc din mai multe părţi. N. Muşte, Letop. III, p. 73: „Sultanul încă au venit cu tătări, şi s-a u adunat cu toţii la Botoşeni...“ Balada Iordachi al Lupului: „Boierii s e adunară De la tîrg şi de la ţară, Şi trei zile se vorbiră, Trei zile se sfătuiră...u 293 ADUN Balada Mihu Copilul: „Un cîntec duios, Atît de frumos Munţii că răsună, Şoimii s e adună, Codrii se trezesc, Frunzele şoptesc../1 Doină din Transilvania: „Colea jos în prunduleţ A crescut un nuculeţ, Nuculeţ cu frunză rară, S-adună cucii din ţară Şi cîntă de se omoară../4 (Jarnik-Birsanu, 182) Act muntenesc din 1622 (A. /. R. I, 31): „ne-amu adunatu toţi şi amu vorbitu, de vor vrea să ne primească şi pă noi...“ A. Pann, Moş Albu II, 54: „Stan era un tînăr d-aia care traiul îi plăcea; Cînd cu unul, cînd cu altul, s-aduna şi petrecea../4 b) adun = culeg: Culeg şi adun se întrebuinţează adesea unul pentru altul în privinţa rodurilor: flori, poame, grîne etc. Basmul Luceafărul de ziua (Ispirescu, Leg., p. 381): „...priviră fluturii cum săltau şi săreau din floare în floare, cum albinele cule- geau ceara şi adunau mierea...44 Doină din Ardeal: Alta: „De la noi pînă la Cluj Viorele şi lemnuş... Da cine le-o aduna? Bădiţă cu mîndra sa...44 (Jariiik-Birsanu, 305) „Săracele fetele, Multu-şi bat picioarele Pe toate răzoarele, S-adune ceapă ciorească, Faţa să şi-o rumenească...44 (Ibid439) Macedo-româneşte: „ună ligatură di floare, care se clîamă tufă, u adunai pre livade...44 (Bojadschi, 1813, 161-2). în Colinda Plugului: „Alţi[i]-n urma lor lega, Snopuri nalte aduna Şi clăi mîndre rădica Ce la soare se usca...44 (Alex., Poez. pop.2, 389) 294 ADUN In privinţa finului mai ales, adun este un termen rămas- încă din latinitatea rustică: „pro f eno dictorum pratorum adu- nând o“, vechi francez: „a li n e r Ies foins“ (Du Cange). v. Adunător. Intr-un sens figurat: Cost. Negruzzi, Aprodul Purice: „Precum norul de lăcuste, soarele întunecînd, Vine pre sus cu iuţeală ţarinile-ameninţînd, Incit tremurînd aşteaptă spăriiatul muncitor Neştiind unde-a să cadă acel nor îngrozitor: S-amăgeşte cu nădejdea că ogoru-i va scăpa Ş-a sudorii sale roduri va putea inc-aduna. Tot aşa omul poate să adune suferinţe, dureri etc. C. Negruzzi, Gelozia: ; „Ştii pentru ce? — Ba nu. —Ah! trebui să ţi-o spun, Destul e de cînd chin în sufletu-mi adun...u Acelaşi, Zoe IV: „despoaie pe văduvă şi pe orfan, adunindu-şi o pomenire de blăstemuri...44 Omiliar de la Govora, 1642, p. 83: „fără temere greşaşte, măniind pre Dumnezeu, şi adună spre sine mănia lui în zua mâniei...44 c) adun = împreunez, întrunesc: Balada Radu Calomfirescu: „Noroc bun şi cale bună! Ce vînt dulce vă adună Şi cu mine vă-m p r e u n ă?...“ Ca împreunare sexuală, reciprocul adun figurează nu o dată în vechile texturi: Radu din Măniceşti, 1574 (Ms. HarL 6311 B., British Mus.): „a lu Isus Hristos născutul aşa era: logodită amu muma lui Mariîa cu Iosifu, mainte pănă nu s e adunase, aflâ-se aibăndu în maţe de Duhul sfăntîi...44 De asemenea în Evangeliarul, circa 1570, la Cipar (Analecte, p. 1). Text din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Bra- şov, p. 43): „mainte pănă nu s e adunase ei, afla-se avăndii în maţe diîn Duhul sfăntu...44 Dar şi-n înţeles de întrunire, adecă o întîlnire nesexuală între două sau mai multe persoane, de exemplu: Dosofteiu, Synaxar, 1683, nov. 30: „acolo (apostolul Andreîu) să diade în cunoştinţă cu dumnedzăesculu Pavelu şi s ă adună cu frate- său Petru, şi de-acolo miarsâ...44 Nicolae Cost in, Letop. ll, 85: „Fost-au şi aicea veniţi aceşti bo- ieri ungureşti de s-au adunat cu Nicolai-vodă: datu-le-au cărţi de volnicie şi lor şi oamenilor lor se fie slobozi de toate supărările...44 Acelaşi, II, 113: „Şi doamna lui Dumitraşco-vodă atuncea s e adunasâ cu împărăteasa, şi i-au dăruit împărăteasa un leftu de aur...44 Tot aşa în macedo-româna: „tamamu tora m e adunai cu buna Nuşa mea...44 (Bojadschi, 169). în cronice, „adun pe cineva c u cineva44 ne mai întimpină în accepţiunea cauzativă de „faire rencontrer quelqu’un". 295 ADUN Nic. Costin, Letop. II, 129: „Şi aşa îndată i-au pus în hiere pre trei boieri, pre Lupul Costachi vornicul, pre Antiohie Jora hatmanul, pre Maxut postelnicul, şi cu mare pază i-au dus la urdie, şi nice i-a u adunat cu vezirul...44 într-un sens figurat: Zilot, Cron., p. 19: „Aşa au fost şi cu oastea cea împărătească: destulă era, zic că ar fi fost peste o sută de mii; vrednică au fost; dar în zadar! nimic nu s-au cunoscut, din pricină că aceştia fiind atîţia paşi daţi supt ascultarea căpitan-paşei, a cărora minţi de ar fi fost cu putinţă să le aduni toate la un loc şi cu a căpitan-paşei împreună, o minte întreagă nu s-ar fi putut face...44 II. adun în: a) Proverbi: Pentru cheltuitori: „Nu risipi meiul, c-anevoie se adună (Pann, II, 87; III, 72). Pentru cei ce cîştigă pe căi piezişe: „adună unde n-a răsipit, dar nu se sfinţeşte44 (Ib., II, 28). Pentru cei ce perd speranţa: „Vîntul adună norii* şi tot vin tul îi risipeşte44 (Baronzi, Limba, p. 50). E mai cu seamă interesant proverbul: „Parcă a tunat şi i-a adunat" (Pann, II, 136). P. Ispirescu, Părintele Bimbiricâ (Familia, 1883, p. 73): „Nu cu- nosc eu pe românaşul ăla care cel dintîi a zis: a tunat şi i-a adunat; că zău! dacă ar fi mort, i-aş zice: Dumnezeu să-l odihnească în cortu- rile drepţilor; iar dacă ar fi viu, să-i zic: bravo ţie, om dezgheţat! fi-ţi-ar gura aurită! Şi apoi nu crez eu o dată cu capul că vreunul din d-voastre, români neaoşi, să nu fi auzit, o dată măcar în viaţa d-voastre, zicătura: a tunat şi i-a adunat. Acuma să vă spui şi eu că pe părintele Bimbirică şi pe maica preoteasa a tunat şi i-a adunat., .* Cînd tună, toate vietăţile speriate, fără a-şi da seamă de ce fac, îşi caută printr-o acţiune reflexă tovarăşi cu cari să împărţească spai- ma. De aci: „a tunat şi i-a adunat*, un fel de confederaţiune de frică. Proverbul poate să aibă o veche origine romanică. Despre Catone se zice că: „jamais sa femme ne l’embrassoit, sinon quand il tonnoit bien fort, et pour ce avoit il accoustume de dire en se jouant, qu’il estoit bien heureux quand Jupiter tonnoit44 (Amyot). Ar fi putut să zică şi el: cînd tună, ne adună*. „Spune-mi cu cine te aduni, să-ţi spun ce fel de om eşti44 (C. Ne- gruzzi, Scris. XII) — zice un alt proverb, cunoscut în mai toate limbile, dar care la români se ramifică în zicători secundare cu sens rău şi cu sens bun, de exemplu: „Unde e stîrvul, acolo se adună cioarele44 (Pann, II, 73), proverb de origina biblică. Radu din Măniceşti, 1574 {Ms. Hori. 6311 B/, Bri- tish Mus.): Math. XXIV, 28: „îuo va amu fi „...ubicumque fuerit corpus, illic trupul, acolo aduna-se-vor v lăturii..."' congregabuntur et aqui- lae...“ Italieneşte se zice: „Le mosche si posano sopra! alle carogne44 (Giusti). Un proverb analog despre „muşte44, dar mai trivial, se gă- 296 seşte şi la noi. îl indicăm numai, fără a-1 reproduce întreg: ADUN „S-au adunat La sfat Ca muştele../1 (R. Simu, Transilv., c. Oriat) Fără rime, acest proverb e foarte cuviincios sub forma: „S-au adunat ca muştele la miere“ (Baronzi, Limba, p. 41) = în limba sardă: „ad su mele curret sa musca“ (Spano). O variantă: „Ca albinele la fag s-adună“ (Conv. Ut., 1874, p. 74). Cu acelaşi înţeles: „La gospodină bună Mulţi voinici s-adună...“ Şi tot aci frumosul vers de I. Văcărescu (p. 434), ajuns a circula în grai ca un adevărat proverb: „La faptă bună Puţini s-adună: Mult pot puţinii Buni împreună!“ Dar şi mai frumoasă este o urare moldovenească curat poporană: „Cele rele Să se spele, Cele bune Să s-adune, Vrajba dintre noi să piară Şi neghina din ogoară...“ (I. Creangă, Conv. Iii., 1881, p. 10) b) Idiotismi: „A-şi aduna g î n d u r i 1 e“, „a-şi aduna m i n ţ i 1 e“ = „se recueillir“. Alexandri, Florin şi Florica, sc. 5: „Mare poznă şi minune!'De cînd am văzut vivandiera regimentului, nu-mi mai pot aduna g in- el u r i 1 e p e - a c a s ă. Ce frumoase haine purta. Jipescu, OpincarUy hl: „las vouo cu grai limpede, cu limba dăs- legată şi cu minţili adunate, adiiata mea...“ In poezia poporană, reflexivul „m ă adun“ se aplică la florile cari îşi închid cununa la apropiarea nopţii. Aşa în legenda cicorii, schimbate dintr-o zînă în floare, soarele zice că o va face: „Floare de cicoare Cu ochi după soare: Cînd voi răsări, Ea s-o-nveseli; Cînd voi asfinţi, Ea s-o ofeli; Cînd voi scăpăta, Ea s-o aduna...“ (Familia, 1881, p. 585) 297 ADUN III. Varianturi dialectice. Nu putem socoti tocmai ca un variant forma adanedzu în loc de adun la mitropolitul Dosofteiu: Paremiar, 1673, f. 102 a: „Toate le da Duhul cel svântu: izvorlaşte prorocii, preuţiî obârşîaşte, necărturareţu înălepciune au învăţatu, păscari bogoslovnicu arăta, toată aduneadzâ (aASHfcsiK) pusoarîa besiariciî...“ E însă foarte importantă forma istriano-română adur (adurat, adurare), care adesea ni se prezintă în unele texturi curat daco-române din secolul XVI, bunăoară: Codicele Voroneţian, circa 1550 (ms., în Acad. Rom.): Act. Ap. XIX, 18: „adura-şi căr- ţile şi Ie ardea între toţi../4 Ib., XIX, 25: „adură ceia cn era de aceîl i lucratori şi la dzice...“ Ib., XXI, 22: „ce amu îaste? totu gintu cade-se a se adura...'1 „...contulerunt libros et combusserunt coram omnibus...44 ...quos c o n v o c a n s, el. eos qui hujus modi erant opifices, dixit_“ „...quid ergo est? utique oportet convenire multitudinem.. /' Codicele Şcheian, aproape din aceeaşi epocă {Ms. Sturdzan, în Acad. Rom.): Ps. XV, 4: „nu adurâse zborul lor de sânge../4 Ps. XXX, ii. „„audu adun) so do ură spre mere...44 Ps. XXXII, 7: „tlăută ca în foaie apele măriei...44 Ps. XXXIV, 15: „şi de mere vrcse- liră-se şi aiurară-se; aiurară-se spre mere rane...44 Ps. XXXVIII, 7: „ascunde şi nu şt.i cui adură.. “ Ps. XLVII, 5: „că amu înpăraţii pământului aiurară-se...“ „...non congregabo con- venticula eorurn de sanguin ibus...44 duru c o n g r e g a r an t u r ipsi sirnul adversum me...“ „...congregans sicut utrem aquas maris...44 „...et adversus me laetati sunt et convenerunt; c o n g r e g a- t a sunt super me flagelia...“ „...thesaurizat, et ignorat cui con- g r e g a b i t ea...44 „...quoniam ecce reges terrao con- g r e g a t i sunt...44 Cu r = n şi totodată cu o pentru u, în Legenda lui Avram, din sec. XVI (Cuv. d. bâtr. II, 191): „căndo se adora îngerii şi se închiră Domno- lui...“ Prin syllexis: n — nr (cfr. Cuv. d. bătr. II, 218, 240), în Codicele Voroneţian ne întimpină şi forma Act. Ap. XXV, 5: „ceia ce sănt.u tari întru voi, gice, aduînră-se (aa*V*- vjvpkcc şi ce e de bărbatul acesta se grăiască spri-însu...44 Ibid.y XXVIII, 17: „şi deca se aduînrară /aa&^W*) 0i> 8 răi câtrâ -nşii...44 adunru: „...qui ergo in vobis — ait — po- tentes sunt, descend entes si- m u 1, si quod est in viro crimen, accusent eum...“ „...quurnaue convenissent, dicebat eis...44 Vom observa aci în parentezi că o asemenea trecere syllectică a lui n în nr se găseşte şi-n dialectul italian de la Perinaldo în Provin- 298 cia di Porto Maurizio, unde se zice: pellegrinraggiu = pellegrinaggio, ADUNARE iinra = una, Zitora = Z^wa, caichiXnra = qualcuna, villanramente = villanamente etc., iar prin urmare şi adunrare = ital. adu- nare. Acest fenomen, pe care profesorul Vivaldi (ap. Papanti, / pariuri in Certaldo, p.362) îl constată unic în dialectele italiane, pre- supune la Perinaldo, ca şi la români, o trecere anterioară a lui n în r, de unde apoi syllecticu! ^ nr. v. 2Adun. — Culeg. — Împreunez. — întrunesc. — Risipesc. — Strîng. — 2ADtJN (D-*), adv.; ensemble, y compris. Formă macedo-română, care totuşi s-ar putea introduce şi-n daco-româna. Bojadschi, 121: „d i adunu, avrama, zusammenu. Ibid., 163: „atuncea va si le lomu d i adunu = dann wollen wir sie m i t e i n a n d e r heraus nehmen". Ib., 167: „şi eu arideamu d i adunu cu elii = ich wiirde m i t lachen". Petrescu, Mostre I, 31: „să niieargă d e-adun cu năşii = a merge împreună cu dînşii“. Nu derivă din verbul adun (= lat. aduno), ci d-a dreptul din numeralul unu prin prepoziţiunea a d. Deja lătineşte construcţiunea ad-unum servea ca adverb: „a d u n u m omnesu (Gell.) = „toţi î m p r e u n ă", „consurrexit senatus cum clamore a d u n u m" (Virg.) = „cu zgomot s-a rădicat senatul î n t r - u n a“ etc. v. Unu. — Una. ADUNÂRE (plur. adunări), s. f. ; l’infinitif substantive d’adun: addition, recueil, assemblâe, reunion, rendez-vous. Sinonim cu î n- t r u n i r e, cînd e vorba de oameni, şi cu strînsură, cînd se vorbeşte de lucruri. Vechiul Testament din 1581 (Cipar, 46) în alăturare cu Biblia din 1688: 1688: Genes. I: „şi zise Dumnezău: a d u- n e-se apa cea do suptă ceriu într-o adunare şi să să ivească uscatulu, şi să făcu aşa, şi să adună apa cea de suptu ceriu la adunările ei şi să ivi uscatulu; şi numi Dumnezău uscatul pământii şi adunările apeloru numi mări...u 1581: „...şi zise Dumnedzeu: s l r i n - g â -se apele de suptu ceriu intr-unu locu să se vadzâ uscatulu, şi fu aşa; şi chemă Dumnedzeu uscatulu pământii şi s t r i n s u 1 apeloru chema mare.. In contextul greco-latin: t et synagoga potentium quaesie- runt animam meam...“ In Biblia Şerban-vodă, 1688: „adunarea celor tari...“ Pentru sinonimică, acelaşi pasagiu, după cum s-a tradus în: Coresi, 1577: „...lege-călcâtorii scularâ-se spre mine, şi z b o r u 1 u vrătoşilorii cerşurâ sufletulu mieu...“ Arsenie de la Bisericani, circa 1650 (ms., Acad. Rom.): „... căl- cătorii cei de lege se sculară spre mene, şi s ă b o r de cei tari cercară sufletul mieu...“ Silvestru, 1651: „...făloşii sculară-se spre mine, şi sfatul puternicilor căutarâ sufletul mieu...“ Adecă: adunare de- = sbor sau săbor şi sfat, doi slavismi, din cari însă cel dentîi însemnează mai în specie „concile“, cellalt: „conseil“, în ambele cazuri ceva organizat, pe cînd adunare d e- pre- supune o unitate de stări de vederi fără a implica o constituire. Chiar în privinţa clerului, s o b o r se zice despre o întrunire organi- zată; iar despre una momentană: adunare. Enachi Cogălniceanu, Letop. III, 231, descriind înmormîntarea unei doamne: „... a doua zi cu mare cinste şi jale au rădicat boierii cei mari oasele, cu mare adunare de vlădici, egumeni şi preoţi făr de număr... “ Tot aşa: adunare de neguţitori, adunare de învăţaţi etc. în vechile texturi, adunare, ca şi ceilalţi substantivi cu iniţia- lul a-, iubeşte prepoziţiunea î n t r u în loc de în. Dosofteiu, 1673, f. 32 b: „în mijloc de besîaricâ mare Aţ voi mulţămi ş - i n t r -adunare.. Cipar (Principiap. 122) citează vechea formă a genitivo-dativu- lui determinat adunariei ~ adunării, după Pentateucul din 1581: Exod. XVI, 9: „a toată adunariei „...omni synagogae filiorum fiilor lu Israil...“ Israel../4 Ibid., XXXIV, 30: „mai marii adunariei... “ „...s e n i o r e s...“ v. 1Adun. — Adunâciune. — 2Adunat. — Adunătură. 1ADUNÂT, -Ă; part. passe d’adun: reuni, rassemble, amasse, recolte, additionne. Sinonim cu strîns, cules, î n t r u n i t, împreunat, în opoziţiune cu risipit şi împrăştiat. 301 22 — Etymologicum Magnum Romaniae ADUNAT Evangeliarul lui Brîncovan, 1693, în alăturare cu al lui Silvestru, din 1648: 1693: Marc. I, 33: „şi era adunată toată cetatea la uşă...“ 1648: „...si era tot oraşulu stră nsu la uşe...“ Moxa, 1620, p. 353: „deaca văzură troianii adunate atâta oşti de pretutindinia, adunară şi ei ajutorii...** Samuil Clain, ÎnvăţăturiiBlaj, 1784, p. 7): „Dară încă de are adu- nate avuţii, de are moşii bune, de are căsi frumoase, pentru care elu atîta s-au osteniţii, atîta s-au muncit, atîtea nevoi au răbdatu...“ Zilot, Cron., p. 79: „Prin uliţe, prin curţi, vedeai adunaţi pilcuri: Prieteni, cunoscuţi, toţi făcînd fugei tîlcuri...** Cost. Negruzzi, Aprodul Purice: „De acolo nu departe ţăranii stau adunaţi, Cu securi, cu lănci, cu coase şi topoare înarmaţi. v. xAdun. 2 ADUNAT (plur. adunate), s. n.; part. passe d’ a d u n pris substan- tivement: recolte, reunion. Cîntecul Nevasta bolnavă: „Cînipa mi-am semînat, Dar cînd fu pe adunat, Boala-n trupu-mi a intrat...“ (Alex., Poez. pop.2, 310) Cîntecul haiducului Petreanu: „Bată-1 crucea om bogat, Om bogat şi fără sfat! Toată vara l-am rugat Să-mi dea bani pe adunat, Măcar două, trei parale Să-mi cumpăr la copii sare...** (Ibid., 259) La Coresi adunat ne apare ca sinonim cu adun ar e „reunion*1, de ex.: 1577, ps. LXXVIII: „...pomeneşte adunatulu tău ce-ai aîlatu de întăiu..." „...memento congrogatio- n i s tuao quam poasediâti ah ini - tio...“ 1580, quat. XXII, p. 5 (Math. XXII, 41): „...adunatele Fariseilor întreba Isus I „...c ongregatis autem pha- grăi...“ | risaeis, interrogavit eos Jesus...“ Primul pasagiu sună la Silvestru, 1651: „adu-ţi aminte de adu* 302 n a r i a ta“, iar la margine mai adaugă scholia: „s ă b o r u 1“. ADUNĂTURĂ v. xAdun. — Adunare. — 1 Adunat. ADUNAŢII, nom propre de plusieurs villages. In secol ii trecuţi şi pînă sub Regulamentul Organic, cînd ţăranii români lăsau vetrele lor şi se risipeau de groaza năvălirilor din afară, a dărilor domneşti şi a jafurilor din întru, astfel că — zice N. Bălcescu — „numai din judeţul Dolj au fugit o dată 15.000 familii44 (Mag. ist. II, 239), adminis- traţiunea şi stăpînii pămîntului întrebuinţau toate mijloacele pentru a face să se întoarcă fugarii, şi uneori reuşeau de a-i aduna, fie cu d-a sila, fie prin făgăduieli. De aci mulţimea satelor numite Adunaţii. Frunzescu (Dicţ. top., 2) menţionează vro trei numai în Dîmboviţa. Mai sînt în Teleorman, Olt, Mehedinţi etc. \.1Adun. — lAdunat. ADUNĂCltJNE, s. f.; jonction, reunion. Ca sinonim cu a d u n a r e, la Budai-Deleanu (Dicţ., ms. în Muz. istor. din Bucur.): „adunâciune, Versammlung“. Cu sensul de „jonction“, la Dosofteiu, Paremiar, 1683, f. 127 a: „părintele să cunoaşte şi fiiul să slăviaşte şi de toţii iaste ştiut, una putiaria, una adunâclunia, una închinăcîunia svintei troiţe...41, unde în contextul slavic: ciiMfTdHîi. v. 1Adun. ADUNĂTftR, -OARE, adj. et subst.; qui reunit, qui assemble, qui ras- semble. Cuvîntul e interesant mai ales cu sensul agricol de „cel ce adună fîn6t. Balada Buruleanu: „Tu măre mie să-mi faci, De voieşti ca să mă-mpaci, Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători Să-mi cosească f î n cu flori...44 (G.D. TQodorescu, Poez. pop., 60i) Formă şi accepţiune din epoca latinităţii rustice. Intr-un act fran- cez din 1312 (ap. Du Cange, v. Adunator): „Una cum corveriis debitis pro f e n o dictorum pratorum adunando et intassando, pro quibus corveriis adunatoribus et intassatoribus dicti f e n i XVIII denarii duntaxat annuatim debentur...44 v. 1Adun. — 2Adunat. ADUNĂTtJRĂ (plur. adunături), s. f.; ramas d’hommes ou de choses. N. Muşte, Letop. III, p. 39: „Turcul dăndu-le (ungurilor) bună nădejde de ajutor, ei s-au şi rocoşit asupra nemţilor din cetăţi şi, rădi- căndu-şi craiu pre Racoţi, feciorul lui Gheorghi Racoţi celui bătrân ce au fost craiu acolo, s t r î n s-au adunătură de ţară, catane şi altă pihotă multă...44 Zilot, Cron., p. 85, despre domnia fanariotului Constantin Ipsi- lant: „făcea mereu şi oaste, din adunătură de felurimi de oameni bles- 303 22* ADUS temaţi, cu cheltuială din visteria ţărei, pe care oaste o numia a tarei; — era, pociu zice, curată ceată de tîlhari, că pe unde ajungea, gemea pămîntul...“ De aci, tot la Zilot, p. 61, expresiunea: „oameni de adunătură“. Enachi Cogălniceanu, Letop. III, 279, aplică această vorbă chiar la un congres de ambasadori, care însă n-a făcut nici o treabă: „nu s-au putut tocmi, şi s-au stricat acea adunătură...“ In sens bun, adunătură la Costachi Negruzzi, Aprodul Purice: „Un puţin număr de oameni, tot în cete împărţit ; Ins-acea adunătură era mîndră de privit: D-o parte boierinaşii, d-a lor slugi încungiuraţi, Călări pe armăsari ageri şi felurit îmbrăcaţi... Unul c-o sabie-ntoarsă, c-un capot roş înfirat Şi haine înaurite, este turceşte-mbrăcat; Altul încalecă iarăşi un cal de Don căzăcesc, Poartă o suliţă lungă şi un hanger calmucesc...“ Era frumoasă, dar tot adunătură, adecă un „mixtum composi- ium“, un „fel de fel nu de un fel“. La Dosofteiu, 1680, ps. LXVII, despre vite: „adunătura taurilor în vacile popoarelor.unde la Silvestru, 1651: „a d u n a r i a tau- rilorîi...“ Despre lucruri, adunătură însemnează o strînsură de ceva prost sau sărăcăcios: Jipescu, Opincaru, 126, descrie averea ţăranului: „Să te apere numa Dumnezeu, casa ta, boi[i] tăi, muierea ta, pămîntu, copilaşifi], adunătura ta...“ v. 1Adun. — Adunare. ADUNÎ1Z 1 ADtR J v. Adun. A-DtJRA (D-A), adv.; roulant comme une boule, roulant avec fracas. Se construieşte cu verbul dare: „a da d-a-dura“. Alexandri, Răzbunarea lui Statu-palmă, descriind pe fabulosul uriaş Sfarmă-peatră: „Unde vede-o stîncă naltă, el o macină cu palma. Bolovanii sub picioare-i dau de-a dura, dau de-a valma; Şi cu peatra măcinată, şi cu petrele-aruncate El iezeşte, bate, umflă rîurile tulburate...“ I. Creangă, Povestea lui Harap-Alb (Conv. Ut., 1877, p. 174): „să aibi tu puterea mea, ai vîntura ţările şi mările, pârnintul l-ai da de-a dura...u v. nA (p. 61). — Dur. — Dura. !ADtS, -Ă, adj.; apporte, amene, produit, cause. v. 1Aduc. ADUSĂTURĂ 2ADtJS, -Ă, adj.; flechi, penche, recourbe. A. Odobescu, Mihnea-vodă, p. 7: „Amîndoi purtau în cap o ţurcă flocoasă, adusă la o parte...“ Acelaşi, Doamna Chiajna, p. 69: „uşi cu tocuri de peatră nalte şi înguste, aduse sus în îndoit perghel...“ De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 165: „De şapte ori s-a lăsat temeiul nopţii de cînd Şuer aţine, în plaiuri depărtate, potica arnauţilor cu fes roşu şi cu iatagan adus..“ Laurian-Massim I, 30: „coarnele unor boi sînt tare aduse spre spate...“ Pe la noi coarnele la vite se deosebesc în: ţapoşe, grebleşe, aduse, lateşe, butace, flencheşe şi cercelate“ (I. Iordăchescu, Botoşani, c. Cristeşti). Acest participiu trecut n-are a face cu aduc „apporter, amener“, ci vine din celalalt verb aduc, corelativ cu „răsucesc, îndoiesc“, de exemplu: Balada Balaurul: „Paloş răsucea, Paloş aducea Şi-n două-1 tăia../4 (G.D. Teodoroscu, Poez. pop.y 450) sau balada Ghiţă Cătănuţă: „La genuche le-a ducea, In genuche le-n d o i a Şi pe toate le rupea.. (Ibtd., 628) v. 2Aduc. 3ADtJS (plur. aduse), s.n.; offrande, premices. Arhaism. Coresi, 1577, ps. XXXIX: „...comandări şi aduse nu vruşi...“ I „...sacrificium et o b 1 a t i o no in i noluisti..." v. 1Aduc. ADUSĂTtJBĂ (plur. adusăţuri), s. f.; t. de med.: litteralement a p- p ort, toute sorte de maladie que l’on suppose etre apportee de loin par un malefice quelconque. Adusâturâ face parte din numeroasa terminologie medicală poporană cu-tură: vâtâmâtură, aruncătură, apucătură, lipitură;, strîcniturâ, năprăcitură, potcitură etc. Orice boală, a d u s ă în casă prin fermecele sau vrajile unui duşman e adusâturâ. Descîntec ardelenesc „ca să desfacă de urît“: „Tu ştii de toate făcăturile, De toate aduseturile, De toate puseturile Din talpa căsii Pînă-n vîrful căsii, Din vîrful căsii 305 AEPT Pînă-n talpa căsii; Toate făcăturile, Toate aduseturile Şi toate puseturile Le ia în gură Şi le du pe capul cui le-a dat Şi le-a minat..." (S. F. Marian, Familia, 1883, p. 102) v. 1Aduc. — Boală.-------tură. ADUSOARE (plur. adusori), s. f.; e mp ort ement. Admirabilă formaţiune din participiul adus, pe care cu multă eleganţă o întrebuinţează mitropolitul Dosofteiu, Paremiar, 1683, nov. 30, f. 18 b: „Trevalure de gânduri, şi de patimi adusori, şi adâncuri de păcatu, ticălosulu mieu sufletîi învăluesc...“ v. xAduc. — Pusoare. ADY'ÂRE, s. n. plur.; t. d’archeol.: phylactere, morceau de parche- min sur lequel sont ecrits des passages de l’Ecriture et que Ies Juifs s’attachent au bras et surtout au front. în limba ebraică se cheamă „thephilin". La noi astăzi se zice corn sau cornul jidanilor, după prima impresiune pe care o produce vederea acestei amulete puse pe frunte. Biblia Şerban-vodă, 1688, f. 767 (Math. XXIII, 5) despre farisei: „toate faptele lor le fac pentru să să arate oamenilorfi că-ş lărgescu advarele lor şi-ş măresc poalele veşmintelorii ...“ Tot aşa în Evangeliarul bucureştean din 1703, f. 20. Noul Testament greco-român, 1693, f. 105: „...că-ş lărgescu advarele lor şi I „...TcXocTtSvouaiv Y&P

) — pare a dovedi că vorba n-a trecut la noi prin intermediul slavi- lor, la cari se zice aăpk (Miklos., Lex., 3), ci cu mult mai denainte, accentuaţiunea şi vocalismul fiind curat latine: aer. v. 1Aer. AEBÎIL, s. n.; t. de botan.: Asa-foetida. O plantă ombeliferă exotică al cării suc are un miros foarte greu şi un gust respingător. Cuvîntul se întrebuinţează, pare-ni-se, numai în Transilvania: „Aerelu, der stinkende Asant, Teufelsdreck" (S. Barcianu). Are trebuinţă de a mai fi verificat, ca sens şi ca formă. Nu cumva să fie aiorel, de la a i u (= lat. allium) „usturoi", din cauza mirosului specific al asafetidei? v. Aiu. — Aior. AERÎISC. — v. Aerisesc. AERISESC (aerisit, aerisire), vb.; aerer, eventer (Cihac). „A svînta, a scoate, a întinde la aer“ (Costinescu). De aci şi substantivul aeri- s e a 1 ă „action d’aerer, etat d’aere (Polysu). Guvînt din epoca fana- riotică, aproape necunoscut graiului ţărănesc şi peste Carpaţi. Din neogrecul despici). Curat româneşte, de la a e r (= lat. aer) se poate zice: aeresc, aerare, aereală. v. 1Aer. — Svtntez. AER1SEALĂ 1 AERISIRE j Aerisesc. AERdS, -OASĂ, adj.; aerien, vaporeux. Cost. Stamate, Muza I, 58, despre umbra lui Ştefan cel Mare; „Grăind aceste, el pune pe a soldatului frunte A sa mină aeroasă, zicînd cu glas tunător..." v. 1Aer. AÎIST, AEASTĂ (plur. aeşti, aeste), pron. demonstr.; ce, cet (cette). Formă rustică în loc de acest (v. pag. 145), de care altfel nu se deosebeşte întru nemic prin funcţiune. Acăţîndu-şi pe emfaticul -a (v. 6A), se face aesta (aeasta) = acesta (aceasta). In vechile tipăriture, aest nu ne întimpină mai de loc. Numai doară printr-o scăpare de vedere, la Dosofteiu, 1673, f. 162 b: „aesta (iicn) psalom aratâ scurtărîa vieţii..." In documente însă nu e rar, mai ales în cele din Moldova şi-n zapise scrise de ţărani. Pătraşco Păturniche, Suceava, 1597 {Cuv. d. bătr. I, 77): „nime din ruda mea ca să n-aibă a pără aiastâ păra nice dineoară..."; dar în 310 acelaşi act: „a c a s t ă mică cărţulie,,," AFARĂ Dumitrachi Vătavul, 1695 (A. I. R. I, 63): „deci să-i întorcem de frate căte 4 lei, aeşti patru fraţi cari mai sus scriu, şi-i fac să i să de 16 lei...44; dar cu cîteva rînduri mai sus: „noi aceşti patru fraţi44, şi: „dintr-a ceşti 80 lei____44 Popa Vasilie, Bîrlad, 1603 (Cuv. d. bâtr. I, 131): „căndu am făcut aestu zapis, au fost şoltuzul Sandul di Bârlad...şi mai jos: „aiasti omeni sintu toţ din tărgu din Bârlad.. Inventarul mănăstirii Galata, Iaşi, 1588 (C. d. b. I, 192): „toate aiastea s-au dat la măna lui Ghervasie...44 Din aest se mai reduce la e s t şi chiar la e s, de ex. în acelaşi In- ventar (C. d. b. I, 207): „stoguri de grâu de e s -timpu...44 Costachi Negruzzi, Cîrlanii, sc. 4, convorbire între ţărani: „Fecio- rul boieriului, care vine în toate dimineţile de citeşte sub răchiţile aeste...“ Pentru Transilvania, Lex. Bud., 7: „aestu = ac est u“. v. Acest. — Acesta. — Aist. — Est. — Ist... AîiSTA. — v. Aest. AÎîVE. — v. Aieve. AFÂN, s.n.; contrariete, ennui, creve-coeur. „Vorbă de origine necu- noscută şi auzită în gura puţinilor români din Moldova în loc de: durere de inimă, necaz, amar al sufletului44 (L. M.). Acest cuvînt se potriveşte prin înţeles şi prin formă, pe de o parte, cu italianul a f f a n n o, vechi spaniol a f a h o, vechi francez a h a n = af an etc., toate cu sens de „turburare, nemulţumire44, pe de alta, cu grecul â 9 oc v i a (io ţ, a 9 a v i £ o „nemicire, peire44, de unde verbul afanisesc. Pînă la probă contrară, derivaţiunea neogreacă este mai de crezut. In texturi vechi, în graiul ţărănesc şi-n poezia poporană, noi nu l-am aflat nicăiri; ba încă — dacă nu ne înşeală memoria — nici la Costachi Negruzzi, nici la Alexandri, nici la Creangă, scrii- torii cei mai avuţi în moldovenismi, el nu se găseşte. v. Afanisesc. AFANISÎ1SC (afanisit, afanisire), vb.; „aneantir, detruire, ruiner = = neogr. oc9avt£co“ (Cihac). Scrisoarea mitropolitului moldovenesc Leon cătră consulul aus- triac baron de Metzburg, 1788 (Cogălniceanu, Arh. rom. II, 394): „PeloponisuJ şi alte locuri a stăpănirei turceşti, cum şi parte din Mol- dova i Ţara Muntenească, care prin robie şi sabie şi foc s-au afanisit de dânşii...44 v. Afan. 1 1A FĂRĂ, AFÂR, adv.; dehors, â l’exterieur. Macedo-românesc: afar şi afoarâ; în istriano-româna: fără şi foarâ (I. Maiorescu, Miklosich). |n poezie, afară şe reduce adesea la disilabicul afar; 311 AFARĂ Jarnik-Bîrsanu, Transilv., 306, plîngerea recrutului: „Ian ieşi, maic-afar din sat De vezi cum mă duc legat...tc Donici, Magariul: „...cu vro despicătură Să deie pe magar afar din curătură...“ Din latinul ad-foras (a d - f o r i s) = vechi ital. a f f u- ori= spân. afuera, fuera = portug. fora etc. (Cihac). Materialmente diferă numai prin „ad“ de prepoziţiunea „fără44, cu care uneori se confundă şi-n privinţa sensului, de exemplu: Evangheliar, 1648: Act. Ap. XXV, 22: „nemicâ zicăndu f ă r â oelea ce-au prorocită proro- cii. Biblia, 1688: „...nimica afară grăindu dentrn carele prorocii au grăiţii. în context: „sxto? >iY<*>v44, „e x t r a dicensu. Această sinonimică cu f ă r ă se învederează mai cu seamă cînd afară e urmat de prepoziţiunea d e, însemnînd atunci „excepte, outre, en dehors de“, bunăoară: Pravila Moldov., 1646, f. 53: „căndu va fi neştine nebun şi d e n afară d e minte şi de-ş va ucide tată-său sau pre fiiu-său, acestuia să nu i să dia nice un fîal de certare, pentru căce agunge-i lui certare că iaste nebunu şi fără de mente...44 în loc de „fără minte44, in vechiul grai se zice ades „afară d e minte14: Omiliarul de la Govora, 1642, p. 32: „toţi păcătoşii afară d e min- tea sa înblâ..44; şi pe aceeaşi pagină: „afară d e sine era osebit de min- tea sa...44 „Nemine nu poate îndrepta această stare de lucruri afară d e Dumnezeu44 (L. M)., unde e permis a zice şi: „f ă r ă numai Dum- nezeu44 (Lex. Bud.). „Afară de aceasta44, „afară d e aceea44, „afară d e asta44 = „en outre, â cela preş, d’ailleurs44 (Pontbriant, Dr. Polysu), circulează în popor cu acelaşi înţeles ca şi: „f ă r-aceea44 sau „f ă r’ de aceea44 (L.B.). „Afară d e rînd = extraordinarius, extra ordinem44 (L. B.) puţin se deosebeşte de „f ă r ă rînd44. „Afară d e orice îndoială = f ă r ă nici o îndoială44. v. Fără. Dicţionarul romăno-latin, ms., circa 1670 (Col. L Tr., 1883, p. 421): „Afară. Foris. Foras. Extra44. Ca sens fundamental, afară însemnează ceea ce nu se află î n 1 ă - u ntr.u sau î n c a s ă, întocmai precum lătinaşte „foris44 este în opoziţiune cu „intusa (Cic.: relictus i n t u s, exspectatus foris) şi cu „domi44 (Liv.: bellum foris, seditio d o m i). în antiteză cu lăuntru: Pompiliu, Sibii, 29: „Că căsile taică-teu Nu le vede Dumnezeu: Pe din afarâ-s cu var, -înlăuiitru cu amar, 312 Jarnik-Bîrsanu, Transilv., 275: „Căci casa avutului Din afară-i văruită, I n i ăuntru-i otrăvită; Dar casa săracului în afară-i cu mînjală, D in lă untru-i cu ticneală!...“ Coresi, Omiliar, 1580, quatern. IV, p. 5: „cu cătu omulu deîn nafarâ boleşte şi e în neputinţe, atăta elu deîn lăuntru se înno- iaşte şi se vindecă de păcate...“ în antiteză cu î n casă: Doină din Moldova: „Ies afară cat la munţi, Intru-n casă n-am părinţi; Ies afară cat la brazi, Intru-n casă n-am nici fraţi; Ies afară cat la flori, Intru-n casă n-am surori; Ies afară cat la spini, Intru-n casă la străini...“ Doinii din Ardeal (E. Sevastos, Conv. Iii 1882. p. 268) Cîntec „Că moşul îmbătrînit Ca păcatu-i de urît: Ieşe-afarâ tot tuşind, Intră-n casă mîrăind; Iar feciorul cel sărac E plăcut ca ş-un colac: Ieşe-afarâ fluierînd, Intră-n casă tot cîntînd...“ oltenesc: (Pompiliu, Sibit, 17) „Lun-a/ard-mi luminează, Puica-n casă mi-şi oftează; Oftează, puică, oftează, Toată lumea să te crează...“ (Corn. Ut1876, p. 211) în ghicitori poporane: „Nici în casă, nici afară, nici în cer, nici pe pămîntu. — Fereastra. „Hoţul intră in c a să Şi capul afară îşi lasă“. — Cuiul. Prin corelaţiune cu „înlăuntru“ şi „în casă“, afară poate să-şi asocieze şi el pe î n, căpătînd forma aglutinată nafarâ, macedo-româ- neşte nafoară, fără vreo schimbare de înţeles. Ion din St. Petru, Alexandria, ms. din 1620, p. 16: „să întorse napoi Alexandru de-grabi nafarâ şi eşi...u APARĂ Modificările logice ale Jui afară se datorează verbilor şi prepozi- ţiunilor cu cari se însoţeşte. Cu ies, afară e pleonastic, fiind peste putinţă a i e ş i ( = = lat. ex-ire) altfel decît afară. Nu se poate suprime numai în idiotis- mul: „ies afară = Stuhlentleerung haben“ (Dr. Polysu). Uneori totuşi pleonasticul „i e s afară" e trebuincios pentru mai marea plasticitate a expresiunii, de exemplu: Omiliar de la Govora, 1642, p. 11: „de la inemâ esu cugetele hicliane şi acolo întăîu să născu, îarâ apoi esâ afară preîn gura şi preîn lucru şi fapte...“ Cu scot, afară este de asemenea un pleonasm, deoarăce noţiunea „dehors“ se cuprinde deja în verb. Pravila Moldov., 1646, f. 29: „singură cu voia sa şi fără voia giude- ţului va s c o a t e afară pre Pavelă d e n t r-acea aviare...“ Zilot, Cron., p. 38: „Eu ştiu, fără îndoială, că cu aceste stihuri şi cu alte vorbe multe ale acestei istorii, care închipuiesc defăimări stă- pînirii şi altor mulţi, dau pricină celor care ştiu pravila şi hotarele istoricilor după toată cuviinţa a mă defăima şi a mă scoate afară cu totul ca pe un netrebnic. Mai adesea şi mai româneşte afară se construieşte cu verbul dau, constituind idiotismul „d a u afară = mettre a la porte, chasser, expul- ser, congedier“. Proverb: „îl d e t o afară-ndată Ca pe o măsea stricată...“ (Pann, III, 24) Dar şi aci poporului îi place pleonasmul, adăugind: „pe u ş ă“ sau „pe p o a r t ă“ OhipocOs). „Punga plină pînă-mi fuse, Mîndra pe mină mă puse; Cînd veni la jumătate, Mîndra mă dete la spate; Cînd de loc nu mai sunară, Mă dete pe u ş-afară..." (Pann, II, 123) „Minciuna nu-mi place, vorbesc adevărul, D-aceea orunde mă pisez ca mărul Şi mă dau îndată pe poartă afară De nu-mi găsesc locul şi pacea în ţară...“ (Ibid,., I, 26) „Eu fac patul să se culce, El ia puşca să mă-mpuşte; Eu mă sui pe vetrişoară, El mă ia de cîrpuşoară Şi mă d ă p e u ş-afarâ..." (Jarnik-Bîrsanu, T*an$i\v.y 462) Tranzitivului „dau afară = chasserct îi corespunde netranzitivul „a p u c afară = s’esquiver, sortir avec precipitation“, cărui i se anină 314 de asemenea pleonasticul „pe u ş ă“ sau „pe poartă“: AFARĂ „Ş-a p u c ă pe u ş-afară, Zicînd: ne plătirăm dară...44 (Pann, Prov. I, 20) Macedo-româneşte: „ş-o a r u p s e nafoarâ“ (M. Iutza, Cruşova). A fără se construieşte cu prepoziţiunile: p e, de, din, dintru, pe din, p î n ă. Preces de p e, el însemnează: „dehors quelque part44. Zilot, Cron., p. 78: „Cei mai mulţi din boieri la Sibii în Cetate, Iar alţii mai de jos p-afară pă la sate...44 Cîntecul Doinei: „Bate vînt de primăvară; Eu cînt doina pe afară, De mă-ngîn cu florile Şi privighitorile...44 (Alex. Poez. pop.2, 224) Cintec oltenesc: „Să mai văz focuri p e-afară, Copilaşi cu pelea goală, Cai în cîmpuri nechezînd Şi voinici pe plai suind...“ (Ibtd., 287) Cu prepoziţiunea d e, afară însemnează „de dehors44: Cost. Negruzzi, O alergare de caiy II: „...văzui pe poliţmaistru că veni d e afară cu grabă şi vorbi cu doctorul../4 Balada Chiruţa: „Căci păgînul nu scădea, Ci mai tare se-mmulţea; Pentr-un turc care cădea, Zece d e-afară venea...44 (Jamik-Bîrsanu, Transilv494) Construit cu din, afară poate să însemneze de asemenea „de dehors44, de ex. la Coresi, Omiliar, 1580, quatern. VI, p. 3: „nu îaste a opri boala cu vreuîn lucru, şi îarâ nici d e î n-afară nu întră îa, nici deîn lăuntru nu mai iase...u; mai adesea însă „d in afară“ are sensul de „en dehors44, precum: Proverb: „D i n afară măr frumos • Şi-nlăuntru găunos../6 (Pann, Prov. II, 109) Text din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nic. din Braşov, p. 374): „curăţiţi mai-nainte sticla deîn lăuntru, şi blidulu după aceia d e i n nafară...“; proverb biblic (Noul Testament, 1648, Math. XXIII, 26): „...curăţeşte întăi înlăuntiulu paha- rului şi blidului, ca să fie şi din afara curate...“ „...munda prius quod intu9 est calici9 et paropaidis, ut fiat Id, quod de f o r i a eat, mundum..." 315 AFARA Tot aşa „d i n afară d e“ însemnează „en dehors de44, ceea ce ne întimpină mai cu seamă des în Pravila lui Vasile Lupul, 1646; de exem- plu: f. 48: „ucigătoriulu, den nafarâ (A*H’Ha$Jp;sO de ce-1 vor certa cu moarte, iaste datorîu încă să plătească rudeloru celui ucisu toate cheltuîalele c-au făcutu...44 f. 49: „pre acesta, den nafarâ d e pagubă, îl vor certa întru tot ca şi pre un ucigătoriu...cc f. 38: „cela ce va sudui solii carii vin de la o domnie la altă, sau într-alt chip de-i va vătăma, den afară d e certaria ce dau pravilele cele mireneşti, acesta să să afurisească../4 Moxa, 1620, p. 404: „feacerâ războiu mare den afarâ d e cetate la Cosmida...44 Veche locuţiune proverbială despre o cunoştinţă de tot pe dasupra sau o pospoiaJă ştiinţifică: „a mirosi d i n afarâ d e prag44. Cantemir, Chron. I, 205: „cineva carele macar cît de puţin ceteala sfintelor şi a profanelor scrisori va fi amirosit, precum să zice cuvîntul: macar den afară de prag, cât de departe...44 Cu p e din, afară însemnează: „â l’exterieur44; Un jurămînt poporan glumeţ: „Să mă bată untu Pe din-untru Şi zară Pe din afarâ!u (N. Srnzian, Transilv., Ilaţog) Ga idiotism, „pe din afarâu e sinonim cu „pe de rost44, însemnînd „de memoire, par coeur44. Cost. Negruzzi, Cum am învăţat româneşte: „d-ta vei binevoi a le învăţa pe de rost pentru ca să le poţi cuvînta curat şi pe înţeles, pentru că văd că dăscălii d-tale grecul şi franţuzul, pre care dracul să-i iaie, ţi-au stricat proforaoa, nu poţi rosti pe ;k, ii, ui, h şi altele vro cîteva; am nădejde că poimîne mi le vei putea spune p e din afară...“ Cu p î n ă, afară însemnează „tout prâs dehors44: „Ieşi, mîndruţo, pînă-n prag Şi-mi arată cin’ ţi-i drag. Iese mîndra p î n-afară Şi-mi arată drum de ţară...44 (Jarnik-Bîrsanu, 123) C. Negruzzi, Toderică: „Aici este nu ştiu ce miros greu; ian să ieşim puţin p î n-afarâ...“ In construcţiune cu genitivul determinat, afară îşi poate aglutina pe articlul genitival, devenind afara, după analogie cu „înapoia44 sau „înaintea44, de exemplu: Codicele Voroneţian, circa 1550 (ms., în Acad. Rom.), p. 76: „goni- ia-i păînră afara cetăţilor u...44 Cezar Bolliac, Sila: „Se-nbrobodea copila şi o-neca suspine; Era să-noate-n viscol să meargă la vecine 316 Să cear-un ouşor, AFEDRONA O mină de făină, să fac-o pîinişoară; Si a din afara u ş e i să vaz-o pîrtioară, Să vază vrun focşor...“ Din punctul de vedere al filologiei romanice, e interesantă urmă- toarea concordanţă între funcţiunile lui a d- f o r a s (ad-foris, foras, foris): de afară „de dehorsu = spân. de afuera, de fuera— — portug. de fora; pe afară „au dehorsu = spân. por afuera, por fuera = = portug. por fora; afară rfe„excepte“ = spân. fuera de; afară de asta „en outreu = spân. fuera de eso; pe poartă afară = portug. pela porta fora. Ceva mai mult, idiotismul nostru afară din cale, macedo- româneşte: nafoară di cale (M. lut za) „outre mesure, sans regie, sans raisona, se regăseşte întocmai la spanioli: „f u e r a de camino“. Vom încheia printr-un alt idiotism românesc de origine ciobă- nească: „a ieşi din răbuş afară“ = a face ceva peste tocmeală sau fără socoteală, pe neprevăzute. I.Creangă, Stan Păţitul (Conv. Ut., p. 25): „... să nu fii rău de gură, c-apoi mi-i să nu mă scoţi din sărite şi să mă faci cîteodată să-mi i e s din răbuş afară...ki Despre ce este „răbuşul", a se consulta iiurada. Crestăturile pluta- şilor (Iaşi, 1880), p. 13. v. 2Afară. 2AFÂRĂ! interj.; va-t5en ! allez-vous-en 1 A. Pann, Prov. I, 26: „Strigînd: auzi vorbă! auzi fleac o dată! Tocma un ca tine de min’ joc să-şi bată? Afară! afară! slugă blăstemată...“ Spaniolul „a f u era !u sau „afuera! afuera !“, portugezul „fora !“ se întrebuinţează cu acelaşi sens interjecţional. v. 1 Afară. AFEDRON. — v. Afedrona. AFEDRftNA, s. indecl.; anus, lairine. Neogrecul â., 1883, p. 421): „Aferim. Euge. Laudantis particula4'. Cantemir, Divanul lumii, 1698, f. 75 b: Math. XXYr, 23: .,'ijerim, slugă hună şi crcdinciasă, că pre puţina ai fost credincoasă, mai pro mult. to. voiu pune...“ „...euge, serve bone et fideiis, quia super pauca fuist.i fidelis, super multa te constituam...'* Pentru aceeaşi noţiune, vechii romani luaseră de la greci pe suye, românii de la turci pe aferim. în secolul nostru, cînd s-a introdus sinonimul bravo, mult timp ambele interjecţiuni se întrebuinţau una lîngă alta. Filimon, Ciocoii vechi, p. 41: „B r a v o, Ioane, aferim! ai răspuns tocmai după dorinţa mea...44 Alexandri, Cinel-Cinel, sc. 3: „O căprioară/ Aferim/... tocmai de ziua Smărăndiţei...44 Balada Ghemiş: „Aferim, frate Ghemiş, Bine făcuşi că venişi..=u Balada Meşterul Manole: „Aferim, Manole, Meştere Manole, Meşter învăţat, Meşter lăudat! Aferim, zidari, Nouă meşteri mari...44 (G.i). Teodoroacu, Poez. pop., 620) în eonstrucţiune: „aferim de c i n e v a44, de ex. într-o colindă: „Grăi bunul Dumnezeu: Aferim, domn bun, d e tine, Că stătuşi de mă-ntrebaşi Cînd e capul veacului, Sfîrşitul pămîntului...44 (Conv. hl., 1877, p. 401) Marian, Bucovina II, 159: „Şi iubesc o copilită, Aferim d e româncuţă Cu garofe în cosiţă...44 Cu sens ironic: Critilşi Andronius (Iaşi, 1794), p. 64: „ — eu nu mai ştiu, ziâ este au noapte; spune-ţi-mu mă rogu. — Aferimu! i-a zis Hironu. Lucafă- rulu nu ese dinu umbrile nopţii decitu ca să vestească sosirea zilii...u 319 AFETEA Marian, II, 239: „Mîndra cum mă auzea, Uşa iute-o descuia Şi în casă mă poftea; Eu în casă m-am vîrît, Găsii focul dezvălit Şi lemne nepuse-n vatră: Aferim că era fată!...44 Balada Fulga: „Din guriţ-o judeca, Cu năpîrca o bătea Şi din gură-i tot zicea: Aferim, căţea bătrînă! Unde-mi sînt mieoarele? Unde-mi sînt odoarele?...44 (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 511) In Ţara Românească, printr-un adaos de ironie se zice: „aferim popă Marini" (L.M.), măcar că acela cu care vorbim nu e nici „popă44, nici „Marin41, v. Halal. 2AFERÎM (plur. ofer im i), s. m.; le bravo. Interjecţiune luată ca sub- stantiv. „Fă ce-ţi zic eu, şi-ţi voi da un aferim...“ (L.M.). Costachi Negruzzi, Cum am. învăţat româneşte: „Bărbaţii îl feri- ceau, îi mulţemeau, îi strigau aferim de se zguduiau păreţii; şi bătrînul Socolean, doborît sub grindina laudelor şi a aferimilor, se lăsase pe un scaun, unde-1 împrejuraseră copiii, ameţit, răpit....44 v. 1 Aferim. AFÎÎTEA (!>-), adv.; gratis, en vain, sans resultat. Sinonim cu turcul (de) g e a b a şi cu slavicul (în) zădar sau (de) pomană, d-afetea este unul din cei mai remarcabili arhaismi latini în limba românească, păstrat în Banat şi pe alocuri în Transilvania. Lexiconul Budan, 169: „de-afetea = 1. adj. inutilis, frustraneus, irritus, vanus; 2. adv. gratis, frustra, sine causa, vane, inutiliter44. S. Bărcianu, 61: „De-afetea, vergeblich, umsonst44. S. Liuba (Banat, corn. Maidan): „d-afetea., pronunţat şi d-aficea, fără bani, în cinste44. Picot, Dialectes roumains, p. 25: „S-or păzit, de îel cit. or putut; d-afiecea, că îel nu se ducea nică- îurî...“ „Ils se garderent de lui tant qu’ils purent, mais e n vain, car il n’allait nulle part...“ Variantul aficea sau afiecea, datorindu-se particularităţii fonetice bănăţene de a amesteca pe te (ti) cu ce (ci), apoi mai înlăturîndu-se emfaticul -a (v. 5A), ne rămîne forma organică afete, în care e peste 320 putinţă de a nu recunoaşte de la prima vedere adverbul latin e f f e t e, AFIEROSESC din adjectivul e f f e t u s, pe care Forcellini îl explică prin: „vanus, irritus, fatigatus, defessus44. Iată cîteva exemple: Virgil., Aen. VII, 440: „e f f e t a senectus44. Val. Flacc., Arg. IV, 300: „spes e f f e t. a44. Stat., Theb. VI, 870: „Vis eadem Oenidae: nec sole, aut pulvere fessa Membra labant: riget arcta cutis, durisque laborum Castigata toris; contra non integer iile Flatibus alternis aegroque e f f e t u s hiatu...44 Cic., Desenect. IX: „libidinosa etenim et intemperans adolescentia effetum corpus tradit senectuţi../4 Virgil., V, 395: „... gelidus tardante senecta Sanguis hebet, frigentque e f f e t a e in corpore vires...44 De aci în latinitatea vulgară adverbul e f f e t e „sine effectu44 (Du Cange, v. effate, cfr. Diefenbach, Novam Glossarium, v. effeta), adecă „en vain44, „in deşert44, cTafete. Deja în latina rustică putea să fi existat forma a f f e t e, din e f f e t e, după cum există „affe- minalus44 lingă „effeminatus44 sau „affugere44 din „effugere44. Chiar fără aceasta însă, românul d-afete rezultă de la sine din contracţiunea a trei vocale: d-a-fete = d e a-effete. D.N. Densuşianu ne asigură că-n Haţeg adverbul d-afelea se mai aude şi amplificat: d-afetelea, d-afeteaşi şi d-afetelcaşi, urmînd aderă analogiei adverbilor ca: as aşi, aciiaşi, acilea, acilcaşi, încailea, amin- trelea etc. AFfiTEAŞI afEtelea afEteleaşi AFlCEA v. A fetea. AFIEROSESC (afierosit, afierosire), vb.; dedier, consacrer. Neogrecul a9L£p(ovco, aor. a- Tot acolo, mai jos: „această afierosire şi m i 1 u i r e...44 1817: „prin danii şi afierosiri...u {Ibid., IV, 325). v? închin, 321 AFIN AFlF, adj. et. subst.; pauvre, gueux (Cihac). Turcul h a f î f „leger, etourdi, inconstant4', de proveninţă arabă (Şaineanu, Eleni. turc., p. 7). Cuvînt necunoscut graiului ţărănesc. Alexandri, Covrigariul: „Lume, lume pospăită şi deşartă! (sunînd banii în palmă). Ian priveşte bănărit, de unde eram afif de parale. Acelaşi, Chiriţa în provincie, act. II, sc. 12: „Şi cînd mă trezesc, tufă-n pungă, tufă-n busunar, afif! Dar ce-mi pasă!...u v. Ififliu. — Tufă. ĂFIN sau AFÎX, s.m.; 1. t. de botan.: airelle, Vaccinium Myrtillus; 2. t. de mythol. populaire: nom d’un heros qui se sacrifie par amitie. Tufa numită afin înfloreşte şi rodeşte între lunile mai şi iuniu pe toate plaiurile României, scoţînd mici broboane albastre dînd în negru, foarte gustoase şi cari se cheamă afine. Dr. Brîndză, Prodrom, p. 336: „Afin, prin locurile stîncoase şi umede din pădurile montane şi subalpine şi prin păşunile petroase din regiunea alpină". Jipescu, Opincaru, 92: „(pă iarba muntelui Gămăliia) făceam singur in mijlocu frunzilor, a stîncilor, a fragilor ş-a afinilor, o prescurtare lăuntrică dă toate cîte-mi vini-n minte..." Cuvîntul e comun tuturor românilor. în macedo-româna, aşa cum se vorbeşte pe la Crusova. afin se cheamă afînchin, a f i n ă a f i u e li e (M. lutza), cu un sufix deminutival, după cum şi la „fragă" se acaţă acolo un sufix deminutival: „afrandză". Un tu far de afini se zice a f i n a r i u (P. Olteana, Transilv., Haţeg) sau a f i n i ş (A. Bunea, Făgăraş, c. Vaidarecea), ori a f i n e t. (R. Simu, Sibii, c. Orlat). Uneori se pronunţă: afen, a f e n ă, a f e n i ş. Dar de unde vine cuvîntul? Românii posedă în două varianturi legenda eroului care merge cu amicia pînă a se preface de bunăvoie într-un stan de peatră: un variant bănăţean, publicat de fraţii Schott sub titlul de Viliş Viteazul (Wal. Mărchen, Stuttg., 1845, nr. 11) şi un variant cules în Muntenia de răpo- satul Filimon sub numele de Omul de peatră (I. lonescu, Ţăranul român, 1862, nr. 34). Legende analoage au fost studiate de Hahn (Griech. Măr- chen, Leipz., 1864, nr. 29): una neogreacă, una neapoiitană, una gcrma nă, afară de oarecari asemănări indice. Omul de peatră se începe aşa: „A fost odată un împărat şi o împărăteasă, amîndoi tineri şi fru- moşi, dar nu făceau copii. într-o zi veni la împăratul un arap buzat şi-i zise: Să trăieşti, luminate împărate! Am auzit că împărăteasa nu face copii şi am adus buruieni, pe care cum le-o bea, rămîne grea. împăra- tul luă buruienile de la arap şi porunci să-i dea cal împărătesc şi un rînd de haine de aur ce-ţi lua vederile de frumuseţe, apoi chemă pe împărăteasa şi-i dete buruienile să le fearbă şi să le bea. împărăteasa chemă pe bucătăreasă şi-i dete buruienile să le fearbă, fără să-i spuie de ce treabă sînt. Bucătăreasa, neştiind puterea lor, gustă dintr-însele şi apoi le duse împărătesei să le bea. Nu trecu mult timp la mijloc, şi rămase grea împărăteasa. Iară cînd veni vremea, născură amîndouă cite un coconas, mai frumos decît tot ce este frumos pe lumea aceasta, si 322 le puse nume; unuia Dafin şi altuia A f i n.,," AFIN Basmul întreg aminteşte intr-un mod surprinzător mitul elenico- fenician al Dioscurilor, cei doi fraţi gemeni, unul de viţă mai strălucită decît celalalt, sacrificîndu-se necontenit unul pentru altul. Deocam- dată însă ne interesă numai elementul onomastic: Dafin şi Afin. Aci nu e o simplă paronomasă fonetică, ca la arabi între „Abel44 şi „Kabel“ (Avei şi Cain) sau în Biblie între „Gog44 şi „Magogu (cf. Farrar, Language and languages, Lond., 1878, p. 227), ci este o ingenioasă între- buinţare logică a două forme ale unuia şi aceluiaşi cuvînt, ajunse a însemna două lucruri foarte înrudite: dafin „lauriera şi afin „myrte“. Laurul şi mirtul se bucurau la vechii romani de o egală consideraţiune mai presus de toate celelalte plante: „duabus coronis utebatur, 1 a u- r e a et m y r t e a“ (Plin., H.N. XV, 29). Ambii erau deopotrivă sacri (Dierbach,FZora mythol., p. 63). Ambii se menţionează mereu împreună: „cum floribus lauri et m i r t a e“ (Du Cange, v. Mirta). Este o reminiscinţă clasică la Corneille: „Votre epoux â son myrte ajoute ce laurier...“ Nu vom urmări pe Max Miiller (Selected Emiys, 1881, I, 396), in ingenioasa identificare a grecului §a., v. Afin); şi atunci, între numele lui „vaccinium myrtillus“ la noi şi numele lui la francezi n-ar mai fi nici măcar deosebirea dintre original şi traducere, în conspect: gr. Sacpv'O lg. dhuius -- a/finuti (con sin) rom. dafin (afin) (consin) ,.laurit*r“ ,.invrte“ „myrteu dafin afin cotişi net „laureolc" „inyrlille“ vmyrlilk‘u Fraţi în arheologia latină, fraţi în mitologia românească, afin şi dafin sînt fraţi şi prin etimologie. în Banat, pînă astăzi afinul se cheamă pe alocuri dafin, iar broboanele lui cele dulci, d a f i n e (Pa- roh G. lancu, corn. Visag, Bobolna, Baia-de-Criş). Să nu uităm că pre- poziţionalul d, ca în „dalb“ = „alb“, nu se acaţă la noi niciodată la ferm ini bol an ici. Se zice „aiu", „aglică", „alun', „anin", „arţariu” etc., nu „daiu“, „daglică“ şi aşa mai încolo. Forma dafin pentru afin, conservată la bănăţeni, este dară cea organică, moştenită ca dublet din epoca latină. De la noi, pe afin „vaccinium myrtillus“, sau mai bine numele fructului afină, bau luat apoi pe de o parte ungurii, prefăcîndu-1 în a f o n y a după armonia vocalică maghiară, iar pe de alta — rutenii din Bucovina sub forma a f e n a, alături cu termenul propriu rutenesc „boriwka“ (= polon, borowka). v. Chiralina. — Coacăz. — Dafin. — Merişor. Afină sau AFINĂ. — V. Afin. AFINĂ RIU AFINfiT AFINÎŞ v. Afin. AFION, subst.; opium. Turcul af iun, luat de la arabi, cari la rîndul lor îl împrumutară din grecul omov, deminutiv de la onoţ „suc“ (Şai- neanu, Elem. turc., p. 7). Substanţa narcotică numită afion se extrage din diferite specii de mac, şi mai cu seamă din specia „papaver somniferum“. Preparaţiunile orientale, între cari şi faimosul „haşiş“, sînt cele mai vestite. Şi italie- neşte se zice a f i o n e (Tommaseo). în Dicţionarul bănăţean, ms. circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. 421): „Afiom. Herba soporifera“. Aci forma e ungurească: a f i u m. Morfinomania pare a nu fi de tot nouă la români. Cronicarul Ion 324 Canta, Letop. III, p. 181, vorbind despre domnul moldovenesc Cehan AFIREA Racoviţă, zice: „Au domnit cu pace 3 ani cu toţi boierii bine. De atâta era straşnic că mânca afion dimineaţa, şi la vreme de chindii bea pelin cu ulciorul, şi preste toată ziua se afla tot vesel; dar trebile şi le căuta cu toată răndueala...“ în poezia poporană, cîntecul de blăstem al unei fete înşelate: „Frunză verde de-afion, S-a dus bădiţa Ion Ş-a lăsat murgu-n pripon: Murgul paşte şi nechează, Puica plînge şi oftează../1 v. Mac. (Marian, Bucovina I, 21) A-FIR-A-PĂR (D-), adv.; tres-minutieusement, tres-exactement, de fii en aiguille. Formă mai veche a locuţiunii adverbiale din fir în păr „singillatim, accurat.issime, haarkîeinu (L.B.). Cantemir, Chron. I, 76: „spuindu-i toate d-inceput, precum i-au aflat, şi pe ce vreme, şi de hrana lor — întîiu de la lupoaică, apoi de la dinsul — şi de toate d e a-fir-a-păr povestindu-i...“ I. Creangă, Amintiri (Conv. Ut., 1882, p. 446): „au făcut nemţii mare tărăboi prin mănăstiri şi au răscolit d e a-fir-a-păr toate chiliile ionicelor.. Adverbul a-fir-a-păr reprezintă literalmente un prototip latin: a d - f i 1 u m - a d - p i 1 u m. Paralela romanică cea mai apropiată prin elemente constitutive şi prin asonanţă este italianul a p e 1 o a o a p e 1 1 o „con tutta esattezza44 = lat. a d - p i 1 u m • a d ■ o a- p i 1 1 u m. v. 12A (p. 65). — Aţă. — Fir. — Păr. AFÎRKA (f)-),adj. indccl.; eminent, distingue, noble. Un arhaism dintre cei mai eleganţi şi mai energici. „Un om d-afireau este acela care nu numai este, ci merită de a fi sau — cu infinitivul arhaic — merită de a firea. Nu există nicăiri în limbile romanice o forma- ţiune cu acelaşi sens atit de plastică. Ea ar trebui re-ntrodusă în litera- tură, mai ales în poezie, în loc de prozaicul neologism „eminent44. v. (p. 58). Pravila Moldov., 1646, f. 20: „cela ce va vinde fecorul altuia sau robul altuia sau fie pri ce omu, de va fi boiarin să-l bage în ocna; iară de va fi slugă ce să dzice om mai de gos, dentăi să-lu poarte de coadele eailoru, decii să-lu spăndzure; îarâ de va fi omu deafiria (a'Mshpa), atunce să-i tae capulu...44 La Nicolae Costin, aşa cum s-a tipărit (Letop. II, 113), în descrie- rea împăratului Petru cel Mare: „om de fire întru tot% este o gre- şeală a ediţiunii în loc de: „om de-afirea...u Mai adesea se întrebuinţează la comparativ. Cantemir, Chron. I, 326: „Apoi (Constantin cel Mare) au luat soţie pe Likinie; ce Maximin, carele cu ostile la Asia, vrînd decît Constantin şi decît Likinie mai mare şi m a i de-afirea să să arate, s-au sculat cu oaste şi au intrat neprieteneşte în Iliria...44 Acelaşi, Divanul lumii, 1698, f. 3 a, vorbind despre Alexandru Machedon; ,,Au doară m a i di-afiria decît dînsul mă voiu face?...44 32^) AFINEZ Ibid., f. 20 b: „...precât socotesc, nici tu vei fi m a i di-afiria sau mai harnic decît alalţi oameni...“ Ib., f. 102 b: „... să nu să mai de-afiria decît iaste socotească şi cu deşartă mîndrie înflîndu-să să să mîndrească...“ Cu -hi- = -fi-: Dosofteiu, Synaxar, 1683, dec. 4, f. 198 a: „a iubi neştine să-ş întărească cumu-nspune mintia sa şi nu-ş tae a sa voe, ce să aibă mărsei spre une osăbite lucruri, a să-mbrăca mai de-akiria (.vkXwpM) decât alţâi fraţu... “ Acelaşi, Paremiar, 1683, f. 94 b: „omulu iaste pre lume fiinţă mal de-ahirîa, căce că-i cugetătoriu şi cuvântăreţu...“ în Pentateucul orăştian, din 1581 (ap. Cipar, Princ., 195) cuvîntul ne întimpină cu sensul de„vir“: „era de-afirea Iosif de treidzeci de arii...“ ceea ce se zice astăzi: „m a r e de atîţia ani“. La românii de peste Carpaţi acest adjectiv se mai păstrează încă. Lexiconul Budan, 170: „De-a fire sau de a fire, de-a fi sau de a fi, har- n i c, idoneus, aptus, tauglich, schicklich“. Din adjectivul de-afirea, vechiul grai formase substantivul abstract de-afirime „noblesse, majeste“: Cantemir, Ist. ierogL (ms., în Acad. Rom., p. 31): „Aşadară Stru- tocamila, precum pănă acmu adevărat păşire au fost, aşea şi de acmu înainte păşire a fi vrednică iaste, şi încă nu fietece păşire, ce aşeaşi slăvită, lăudată şi în buni chezi luată, de vreme ce, deosebit de dea- f i r i m i a (a'Mmphma) trupului ce poartă, şi în basna veche va să să zică că oarecare evghenie în niamul său are...u v. A-mirare. — Fireş. AF1RÎMF (DE-) — v. Aftre. AFÎNÂRF AFÎNÂT ez AFINEZ (afinat, afinare), vb.; rarefier, rendre moins epais ou moins solide. A întinde un corp, făcîndu-1 mai mare la vedere, dar fără a i se adăuga ceva în materie sau in greutate. Este în opoziţiune cu îndes. Proverb: „O ceri rasă s-afinată, O dai cu vîrf şi-n d e s a t ă...“ (A. Pann. 111, HO) Un car cu lemne este afinat, dacă lemnele sînt subţiri, ori aşezate astfel îneît numai se pare că sînt multe. Afinez nu înseamnă niciodată „rendre mince, menu, amincir, amoin- drir, degrossiru (Cihac, I, 87) şi întru nemic n-are a face cu italianul a f f i n a r e sau francezul a f f i n e r „subţiezu. Etimologia cea bună s-a dat de Laurian şi Massim (I, 39): „Afinare (din a d şi f î n), rarefacere, rarum sive minus compactum reddere; afinat, rarus, minus compactus“. Şi mai denainte o spusese Costinescu, Vocab. I, 24: „A afina, a rari 3^6 ca finul din claie, a dezdeşi“. AFLĂTOR Vine din latinul vulgar affenare = „versare fenum fur- cillis 44(Du Cange). Fără prepoziţionalul a (= lat. ad), acelaşi cuvînt este francezul f a n e r, vechi f e n e r, în provenţala f e n a r. „F a n e r — zicea glumind d-na de Sevigne — est la plus belle chose du monde, c’est retourner du f o in en batifolant dans une prairieu. Precum în franceza termenul plugăresc f ane a trecut metaforic la sensul de „veşted11, tot aşa la români participiul afinat a ajuns a însemna „uşurelcc sau „nestatornic44. Cezar Bolliac, O dimineaţă pe malul lacului: „Ca prim-acea zăpadă ce cade afinată Pe locuri neumblate 1-al soarelui ivit...a Cuvint afinat sau stil afinat însemnează „prolix44 sau „polilogic44; cap afinat, inimă afinată ~ „om fluşturatec44. Jipescu, Opincaru, 79: „omului cu mintea plăsmuitoare îi ie felu d-aşa, adică: cela ce cugetă nalt, copt şi mare, e tîrzior la vorbă şi molîu la pas; ăl fîrfînatic are şi cuvînt afinat şi mers cărărat...44 Ibid., 130: „cît lenea, nazurili, mintea dă cocă, simţirea-ngustă or domni piste cap şi inimi afinate...u v. Fin. AFLĂ RE (plur. aflări), s.f.; action de trouver ou dese trouver, d’appren- dre, dedeeouvrir, d’inventor. Infinitiv substantivat, reprezintnul toate sensurile verbului aflu. Pravila Muntenească, 1640, f. 39 b: „o aflare a dracului, pentru ce că toate jucările le-au făcuţii dracul...44 Text din sec. XVII (Cod. ms. rniscel. al Bis. Sf. Nic-olae din Braşov, p. 199): „credinţa îaste arătare şi aflare ccloru lucrure nevăzute...“ Zilot, Cron., p. 9, despre „văcărit44: „Destule cercetări L-al vitelor aflări, Pentru ca să s-ârate Cu sadacat la toate....44 Intre sărbătorile creştine sînt: Aflarea Sîntei Cruci (Lex. Bud.) şi Aflarea capului Sf-lui Ioan Botezătorul (25 mai), în ambele cazuri lătineşte: i n v c n t i o. v. Aflăturâ. — Aflu. 1AFLĂT, -Ă, part passe d’a fiu: trouve, appris, decouvert, invente. Corespunde ca adjectiv tuturor sensurilor verbului aflu. v. Aflu. 2AFLĂT, s.n.; provincialisme de Banat: epilepsie. „Epilepsia se nu- meşte la noi boala mare, boala ră, aflat de nevoie şi fras44 (S. Liuba, Caransebeş, corn. Maidan), v. Aflu. — 2Anevoie. AFLĂTOR, -OARE, adj. et subst.; qui trouve ou invente quelquechose; qui se trouve quelque part. „Cel ce a f 1 ă; cel ce şe a fi & în cutare loc sau în cutare stare, adecă este44 (L.M.). 327 AFLU Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom.,p. 51): „Iară mai pre urmă cu toţii zisără că precum vulpea au fost aflâtoarea sfatului, aşea iarăş ea va fi săvîrşitoarea faptului../4 Cost. Negruzzi, Au mai păţit-o şi alţii: „Ciaiul vărsat prin pahare luă o văpsea purpurie, amestecîndu-se cu rumul de Giamaica. Toţi sorbeau astă iscusită băutură, care face nu mai puţină cinste aflătorului ei decît aflătorului tipografiei şi a corăbieriei cu abur...44 v. Aflu. AFLĂTURĂ (pi. aflâturi), s.f.; chose trouvee, decouverte, invention. L.M.: „lucrul aflat44. Dicţionar ms. bănăţean, circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. 421): „Aflătură. Inventio44. v. Aflu. — Aflare. ÂFLlî (aflat, aflare), vb.; 1. invenire: trouver, decouvrir, inventer, apprendre, constater; 2. se invenire: etre, exister, demeurer, se compor- ter. Pe de o parte, sinonim cu: găsesc, descopăr, născo- cesc, prind veste, adeverez; pede alta, cu: s î n t, pe- trec, trăiesc. In vechile texturi bisericeşti, aflu corespunde totdauna latinului i n v en i o; în grai însă şi-n texturi istorice el funcţionează într-un mod mult mai vag sau mai elastic. Intr-unui şi acelaşi pasagiu, de exemplu, ne întimpină: „am cercat ca să putem afla adevărul ca să nu mă aflu scriitor de cuvinte deşarte...44 (Letopisiţe I, 95), unde primul aflu exprimă noţiunea de „habere44, iar al doilea pe acea de „esse44. în aceste două direcţiuni: h a b e o şi s u m, se clasi- fică toate accepţiunile lui aflu; dar subsensurile fiecărui sens fun- damental se confundă adesea unul cu altul. 1. aflu „avoir44. a) aflu = găsesc: Pann, Prov. II, 52: „Să-l fi tot căutat, nu l-ar fi aflat..." Cronicarul Ureche, Letop. I, 96: „de multe ori omul însuşi cele ce vede cu ochii săi nu poate să le pue pe rănd, şi multe zminteşte, şi au spune mai multe, au mai puţine; dar cele de demult şi răsuflate de atăta vremi de ani! ce eu cum am aflat, aşa am arătat...44 Act moldovenesc din 1610 (A.I.R. I, 22): „...să afle pre măria-ta casta puţinea scrisoare de la noi cu bune păci şi cu sănătate petrecând...44 Moxa, 1620, p. 366: „deaca veni (Theodosie cel mic) în vrăstâ de însurată, soru-sa Polhiriîa grijiîa să-i afle soţii...44 Pravila Moldov., 1646, f. 9: „de va afla neştine mascuru sau dulău sau şi altu dobitocii stricăndu şi făcăndu pagubă...44 Dosofteiu, Paremiar, 1683, f. 102 a: „vădzumu lumina cea adevă- rată, luâmu duhulii cerescu, aflămu credinţă adevărată...44, unde aflăm este vechea formă organică pentru actualul aflarâm. Doina Nevestei: „La mama pe cînd eram, De lucram, de nu lucram Mamei tot dragă eram; Iar de cînd m-am măritat, Nici un bine n-am aflat..." 328 (Alex., Poez, pop.2, 308) AFLU Cu acelaşi sens în locuţiunile: „aflu v r e m e“ şi „aflu p r i 1 e j“ = „trouver le moment favorable“. Pravila Moldov., 1646, f. 89: „înparte-sâ muîaria de la bărbată cu voia ei şi fărâ ştirîa gîudeţului, căndă va fi bărbatul ei ereticu şi pentru ce va meşeruşugui să afle vreme să o poată omora...u Moxa, 1620, p. 390: „auziră de la masă boîarii şi-şă aflarâ de-acila p r i 1 e j ă şi începură a plânge şi a ruga pre înpăratul...“ Legenda Sf-tei Vineri, text din secolul XVI (Cod, ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 77): „iară acest înpâratîi Ioanîi (Aseanu) bunu p r i 1 e j u află şi cugetă uîn sfetu foarte bunu şi cu ogoadâ cătrâ D-dzeu şi cu laudă şi cu folos, şi aciîaşă tremise cătrâ cei frânei ce era în Ţarigrad şi le zise: nu voîu de la voi nice aurii, nice argintă, nice mărgâritari, nice pietri scumpe să-mi daţi, ce moaştele prea- podobnei...u Să mai menţionăm aci locuţiunile: „aflu cu cale = trouver opportun“, „aflu de cuviinţă = trouver convenable“ (L.M.) v. Găsesc. b) aflu = descopăr; Moxa, 1620, p. 356: „săpândă temeliîa afundă în pământă, aflarâ unu capă de osă...“ Delimitarea unei moşii din Moldova, 1644 (A.I.R. I, 87): „...pănă într-un stejar unde am aflat boorul vechiu, şi de acolo tot culmea în gos păn-tr-un plop întru carele am aflat boorul vechîu...“ Zilot., p. 79: „Acei mai mari boieri pe loc cum s-aşezară, De vodă cercetând, conacul i-1 aflarâ...“ Pompiliu, Sibii, 1 „Şi prin codri m-aş lua Pînă, dragă, te-aş afla...u Balada Corbac: „Maică-ta mi-a poruncit Să tot zbor neobosit, Pe spinarea vîntului în giurul pămîntului, Să te aflu, ca să ştiu De eşti mort sau de eşti viu!...u Negruzzi, Zoe I: „Unchiul meu a aflat legătura noastră şi e foarte mînios asupra mea...“ Figurat: Pravila Moldov., 1646, f. 92: „apucă de le află f i r î a şi de-aciîa le scoate den minte...“ Tot aci vine locuţiunea „a nu-şi afla 1 o c = a nu se astîmpăra, a fi tare turmentat de anxietate, de durere etc.‘‘ (L.MII, 181). Doina Nevasta bolnavă: „Asta-i lumea, ard-o focul! Cînd chiteşti să cerci norocul, Nici că-n lume i-afli 1 o c u 1!...“ (Alex., Poez. pop310) v. Descopăr. 329 AFLU c) aflu = născocesc: Balada Vulcan: „împregiuru-i adunaţi Şedea turcii înarmaţi, Şi pe rînd se întreba: Ca ce moarte i-ar afla? Unii zicea să-l omoare Cu laţ de spînzurătoare...u Acelaşi sens în locuţiunea: „aflu c h i pu sau: „aflu un chip de caleu: Nicolae Muşte, Letop. III, p. 26: cum au mers acolo, se ruga lui Şerban-vodă să între la mijloc să afle un chip de cale să-i măntuească de Dumitraşco-vodă...“ Cost. Negruzzi, Zoe I: „Iliescul aflase chip a se dezlega pe nesimţite dintr-un lanţ ce nu era potrivit cu uşurătatea inimei sale...“ De asemenea „aflu pricină^: Nicolae Costin, Letop. II, p. 21, despre Duca-vodă: îndată au aflat pricină, că era şi om meşter şi isteţ la fire, zicând că are împărăţia multe trebi şi-i cere de la ţară mulţi bani, şi aşa îndată au şi scos dări multe fără samă pre boeri şi pre ţară...a v. Născocesc. d) aflu = p r i n d veste, mă înştiinţez* „Ce ai aflat? = qu’as tu appris?" (Pontbriant). Balada Calul Radului: „Nu te, maică, supăra, Tristă veste de-i afla (Jarnik-Uirsanu, T ninşi Iv497) Un strigăt de joc: „Muieruşcă din Bercuţ Cu peptarul cel mîndruţ, De ce dracul n-am aflat Că tu eşti de măritat, Că şi eu te-aş fi luat...u (Ibul371) Balada Codreanul: „Frunzuliţă de dudău, S-au aflat la Movilău De Codreanul cela rău Că se primblă pin ponoare, Pin potice fără soare...“ Balada Chira: „Unde s-au aflat Că s-a-mpreunat Corbi cu turturele, Şerpi cu floricele, Urşi cu căprioare 330 Şi nouri cu soare?. AFLU Nic. Muşte, Letop. III, p. 10: „care poveste, auzindu-se în Ţarigrad la împărăţie, n-au crezut, ce vrând să adeverească lucrul, Vezirul au scris la Duca-vodă aice în ţară, numai să caute să afle cum ar fi lucrul mai adevărat../1 A. Pann, Prov. I, 171: „Trăind omul, cînd şi cînd Află ce nu-i dă prin gînd...44 Ibid., III, 45: „Se duseră împreună La moşie să se plimbe, Aerul ca să-şi mai schimbe; Sătenii toţi, cum aflarâ, Cu mari cu mici alergară../1 Tot aci locuţiunea: „au aflat tîrgul şi ţarau = „la chose s’est ebruitee44. Doină muntenească: „Am iubit-o numai seara Ş-au aflat tîrgul şi ţ e a r a...“ (G.D. Teodoioscu, Poez. pop319) e) aflu = adeverez. Cu acest sens, aflu se deosebeşte de „găsesc44 şi „descopăr44 prin aceea că presupune o cercetare făcută într-adins pentru ca să se dea cuiva ceea ce i se cuvine. în scurt, este o întrebuinţare mai mult juridică a cuvîn- tului. Vasilie Lupul, 1639 (A.I.R. I, 87): „s-au jeluit rugătorii noştri călugării de la Beserecani că le-au scos (stâlpi) de unde i-au pus hotăr- nicii, şi de nişte păine ce au zăs că le-au luat Dumitraşco stolnicul; de se va afla că le-au scos stâlpii, ca să hie tare şi puternic cu cartea domnii-mele a lua hatalmul 12 boi şi să-i aducă aicea la domniea-mea...44 Pravila Moldov., 1646, f. 41: „orcare zlătarîu va mesteca aurulu sau argintulu cu alte lucruri fără ştirîa stăpânului, ce să dzice de va spurca lucrulu şi să va afla mincîunos, cu altă cu nemicâ numai cu capulu să plătească...44 Constantin Brîncovanu, 1697 (Cond., ms., în Arh. Stat., p. 233): „şi adevărăndu-să cum că au plătit Stroe vornic toţ banii deplin încă din viiaţa lui, precum adeverează în diîată, şi aflăndu-să lucrul şi dintr-alte scrisori cum că au fost făcut Iordache stolnic la zilele lui Antonie-vodă năpaste lui Stroe vornicul...44 Acelaşi, 1696 (ibid., p. 203): „ci rămăind ei de judecată şi vrănd domnia-mea ca să li să afle direptatea lor, am poruncit domnia-mea cum de vor putea luoa rumânii din satul Teşila carte cu blestem asupra lor pentru aceşti oameni ce scrie mai sus...44 De aci, în graiul juridic din trecut: „aflu de r î n d u 1 unui lucru44 vrea să zică „de stătu rei cognoscere44; „aflu de f a ţ ă44 = „te- neo manifestum44; „a afla cu sufletele sale44 = „videri ex animi sententia44. Tudoru Logofăt, 1584 (Cuv. d. bătr. I, 39): „ne-a foost luatu pre nooii pre răvaşe domneştii de să aflâmu de rândul acestui ţigan...44 331 AFLU Tot acolo: „nooii, aceştii trei booiarii, nooii amu ublatu pre urma acestui i ţigan, şi nooii aşaa amu aflatu cu ale nooastre su- flete, cum acestu ţigan ce faste maii sus scris au foost de mooşie alu jupăneaseii Anncăei...44; şi mai jos: „nooi aşa amu aflatu cu ale nooastre suflete şi mărturisim...44 Act moldovenesc din 1659 (A.I.R. III, 241): „să hotărâţi cum veţi afla mai cu direptul cu sufletele voastre, şi precum veţi afla, să ne faceţi şi o mărturie să ne daţi ştire...44 Miron-vodă Barnovski porunceşte la 1627 pârcălabilor de la Neamţ (A.I.R. I, 14): „să lăsaţi foarte în pace mişeii, să nu mai vie jaîobă pre voi, iară de se vor afla nescare oameni răi, furi sau tâlhari, de să v or afla de faţă, unii ca aceia să-i prindeţi şi să-i legaţi şi să-i trimiteţi la domniia-mea...44 Simpla negaţiune impersonală „nu se află" însemnează că ceva nu se poate constata juridiceşte, nu fiindcă nu este, dar fiindcă nu se dovedeşte. Mitropolitul Anastasie, 1610 (A.I.R, I, 22): „de s-are şi mai scula Agăpiîanii să facă vro pără şi să nu să ţie de lege, măriîa-ta să nu crezi, că aimentrilea nu să va afla...u Cu acelaşi înţeles la Alexandri, Covrigarial: „Epistatul: Ce ai făcut boierului, măi covrigarule? Stan: Eu? ferească sfîntul! Nu i-am făcut nimica. Epistatul: Cum nu? s-a plîns mie că l-ai batjocorit. Stan: N u s e află, domnule epislat..." în fine, în poezia poporană ne întimpină nu o dată expresiunea stereotipă: „se află şi se a d e v e r e a z ă44, în care ambii termini sint meniţi a întări unul pe altul. O colindă din Ilfov: „Cine-n lume s-o afla, S-o afla ş-a d e v ă r a Să dea-n mare Ca o floare, Să iasă-n vad Ca un brad...44 (G.l). Teodor ^scu, Pcez pop., 72) Alte exemple vezi mai sus, la p. 237. 2. aflu „elre44. E totdauna reflexiv. Trebui înlăturate acele cazuri în cari „a se aflau, deşi s-ar putea înlocui prin „a fi44, totuşi răspunde la o căutare, şi prin urmare e sinonim cu găsire; de exemplu: Moxa, 1620, p. 388: „aduseră lui Mihailu unu bidiviu prea bunu, dară deîn Misiru, şi nu s e afla nime să-lii poată încăleca..." Sau la Gr. Alexandrescu, Oglinzile: „Oglinzi ca să se vază, nu se afla în ţară, Şi era poprit lucru să s-aducă d-afară...44 Nici o noţiune de căutare nu se cuprinde însă într-o mulţime de cazuri în cari „a se afla" însemnează numai „a fi44, cel mult „a fi faţă44 sau „a fi într-o situaţiune determinată44. Aşa mai întîi, în obicinuita întâmpinare: „cum t e afli? Cum v ă 332 aflaţi?" sinonimă cu „ce mai faci?44 AFLU Dumitrachi Vătavul, 1695 (A.I.R. I, 63): „pentru mine să ştiţi dumnavostră că cu mila lui Dumnezău n e aflăm cu sănătate...“ De asemenea, în următoarele exemple: Coresi, Omiliar, 1580, quatern. IV, p. 3: „toţi oamenii aflâmu-ne ca întru o corabie întraţi, ce se zice întru trupulu acesta putredulu...“ Dosofteiu, 1673, f. 119 a: „Şi dzâlele li s-or afla pline, Cîndu-i va lua Domnul cu sine...“ Act muntenesc din 1687 (A.I.R. I, 62): „moşiile căte să află să fie pe seama mănăstirii toate; însă pănă va trăi soţul mieu Ancuţa, să le păzească şi să să hrănească şi ia cu dănsele...u Cost. Negruzzi, Aprodul Purice: „Luînd veste cum că Ştefan, domnul lor, atunci s-afla In ţinuturi depărtate, avînd cu el oastea sa...“ şi mai jos: „De va vrea Dumnezeu astăzi să putem ca să scăpăm De primejdia aceasta întru care ne aflăm...u Pravila Moldov., 1646, f. 89: „muîaria iaste datoare să margâ după dănsu oriunde va merge; şi de-are fi şi vinovată, totu să cade să margâ dupâ dănsu: să să afle la nevoia lui...“ Constantin Brîncovan, 1696 (Cond., ms., în Arh. Stat., p. 181): „tuturor călugărilor căţi se vor afla lăcuitori acolo la sveti Ilie...“ Zilot, Cron., p. 38: „Nu cumva să te hrăpească moartea cu acest păcat, Cu sînge drept, c-al lui Avei, să te afli judecat...u A. Văcărescu, p. 24: „A-ţi fi rob îmi este fală, Rău te afli la-ndoia!ă...“ în ultimele două exemple ar fi mai româneşte: „stai la îndo- ialău şi „să f i i judecat“; dar poetului îi trebuiau două silabe şi, pu- nînd pe afli, el n-a făcut decît a se folosi de marea elasticitate logică a acestui cuvînt. 3. Forme arhaice: a) Prima persoană plurală a perfectului: aflâmu = actualul aflarâm. Codicele Voroneţian, circa 1550 (ms., Acad. Rom.): Act. Ap. XXI, 2: „şi aflâmu o corabie ce trecea întru Finikiîa, întrămu de văînslămu şi ne apro- piem de Chipru...“ Ib., XXIV, 5: „aflâmu acestu blrbatu piardzâtoriu...“ Ib.y XXVIII, 14: „a doao dzi viîn- remu întru Potiol,îuo aflâmu fraţii, şi rugaţi fumu de ei...“ „...et quum invenissemus navem transfretantem in Phoenken, adscendentes navigavimus; quum ap- paruissemus autem Cypro...“ „...inve n i m u s hune hominem pestiferum...“ „...secunda die venimus Puteolos, ubi i n v e n t i s fratribus rogati sumus...“ 333 24 — Etymologicum Magnum Romaniae AFLU b) Secunda persoană plurală: aflatu = actualul aflarâţi. Varlam, 1643, II, p. 55 a: „şi cuventele ce grâi muîarîa aceia acestea fură: vedeţi, 6! oamenilorii căţi vă aflatu astădzi aicea, acestu pruncii mititelu au întărită cerîulu şi pâmăntulu...44 c) Viitorul: vrem afla. Omiliar, circa 1575 (Gipariu, Principia, p. 182): „mai scumpă lucru afla-y r e ţ i în cestă casă decătă argintul şi aurul../4 d) un fel de viitor: ama afla, adecă după tipul romanic occiden- tal „invenire habeo44 (trouver-ai). Coresi, Omiliar, 1580, quatern. VII, p. 16: „aşa amu şi la înţelep- ciunea lu Hristos cine va vrea să se sue, străminoasâ şi colţuroasă are a afla calea...44 e) Construcţiunea lui aflu cu un gerundiu: Radu din Măniceşti, 1574 (Ms. Harl. 6311 B., British Mus.), Math. I, 18: „...mainte pănă nu se adunase, afla-se a ibăndu In maţe de duhul sfăntu...“ „...antequamconvenirent, inven- ta ost in utero habens de Spiritu sancto...“ f) O remarcabilă atracţiune sintactică: Constantin Brîncovan, 1694 (Cond., ms., Arh. Stat., p. 241): „dreptu aceia şi domniia-mea încă, pentru dreaptă şi credincoasă slujbă c e (=cu care) se află boiariul domnii-mele Diicul vel logofăt în tot locu de slujeşte ţărăi şi domnii-mele...44 g) Aceeaşi atracţiune sintactică şi totodată construcţiunea cu un gerundiu: Ienachi Văcărescu, Istoria (Papiu, Monum. II, 287): „atît în vre- mile vistieriei cît şi în vremea spătăriei c e (=în cari) m-am aflat slujind într-această domnie...44 4. Filiaţiuni istorice. Aflu s-a păstrat şi circulează deopotrivă în toate dialectele ro- mâne: daco-român, macedo-român şi istriano-român, fără a oferi undeva măcar varianturi fonetice. Iniţialul a- nu se aspiră niciodată. în graiul poetic însă el îşi asociază uneori pe d-, ca în d a 1 b = a 1 b; de exemplu: „Cine-n lume s-ar dafla, S-ar dafla, s-ar devăra Pe negrul d-a-ncălica...44 (G.D. Teodoiescu, Poez. pop., 74) Astăzi nu se mai poate vorbi despre derivaţiunea de altă dată a lui aflu din grecul aXcpdivc). Studiul comparativ al dialectelor romanice ne procură o necontestabilă filiaţiune curat latină. Dentîi, e vechiul spaniol afla r, de ex. într-un act spano-îatin din 11*66: „qui in villă pignos a f 1 a n d o, et fiador, et ad montem fuerit pendrar, duplet la pendra et pectet 60 solidos44 (Du Cange, ad pac.). Modernul spaniol h a 1 1 a r vine din forma metatetică f a 1 1 a r, bunăoară în Poema lui Cid, v. 1273: „quando los f a 1 1 6 = cîndu-i aflâ“. Apoi vechiul portugez a f 1 a r, scăzut la a c h a r. Cînd cineva întreabă: „como a achais vos? = cum o aflaţi?“ altul îi răspunde: „eu acho- 334 -a bella = eu o aflu frumoasă44. Portugezeşte: „a c h a r se presente44 AFUM însemnează: a se afla faţă. De aci în Italia, vechiul affiare = = afflare a trecut în dialecte moderne, după fonetica provincială, la neapolitani şi siciliani înasciare sau a s c i a r i, la calabrezi in ah h i ar i. Mai bine însă decît la toţi, cuvîntul s-a păstrat pînă astăzi în reto-romanul a f 1 a r. Iată, de exemplu, un proverb rumanş din Elveţia, tradus literalmente româneşte: „Tsehell ilg qual afla un ver amig, | „Acela carele aţlă un adevărat afla un seazi...“ | prieten, află o comoară. (Haller, Altspan. Sprichw. I, 188) Cuvîntul dară este romanic general, şi Ascoli (Studj critici I, 32) îl explică prin latinul a f f 1 a r e „soffiare addosso, donde si pud venire traslativamente a raggiungere col fiato, toccare, trovare“. însă nici într-o limbă neolatină el n-a prins o rădăcină atît de adîncă şi n-a ajuns la o întrebuinţare atît de deasă şi răspîndită ca în graiul românesc. Pe lîngă forma aflu = lat. a f f 1 o, peste Carpaţi se mai cunoaşte esaflu = lat. e x a f f 1 o (Caransebeş, corn. Visag; Hunia- doara, corn. Bobîlna şi Baia-de-Criş), care însemnează mai în specie „trouver“ şi pe care-1 găsim şi-n Dicţionarul bănăţean, circa 1670 (ms. în Bibliot. Universit. din Budapesta): „Izafflu. Reperio“. Trecerea iniţialului es- (= lat. ex) în iz- se datoreşte influinţei posterioare sla- vice, după analogia cuvintelor ca: izbîndâ, izbesc, izvodesc etc. v. Esaflu. AFORISÎîSC. — Afurisesc. AFT. — v. Aht. ÂFTANÂ.SIR, n. pr. m; Athanase. Una din formele poporane pentru numele Atanasie. Alexandri, Chera Nastasia: „Nostimu-i, sfinte Aftanasiel cînd îmi zice: bunică! cer cuvîntul... dă-mi o bucată de pîne cu povidlă...“ Forma Aftanasie, cu ft = th (&), este un slavism. Curat româneşte e T ă n a s e. v. Tănase. A-FtJGA (D-), adv.; vite, â toutes jambes. Idiotismii poporani: „a o rumpe d-a-fuga = s’enfuir avec prâcipitation"; „a o tuli d-a- fuga = s’esquiver lestement“. De la Vrancea, Sultănica, p. 34: „îmboldită d-o silă tainică, speri- ată de orce zgomot, îşi încordează vinele, şi, suflînd ca de frica morţii, o rupe d-a-fuga...“ Jipescu, Ofincaru, p. 28: „Boierimea mai în toate vacuiuli şi-a pus şi chieptu şi sufletu şi obrazu pentru naţie, a luptat în frunte şi a-nfruntat toată năvala duşmanului; da uniori o mai t u 1 i a şi d-a- fuga afară din ţară...“ v. 1>2 Fuga. AFÎJM (afumat, afumare), vb.; fumer, enfumer, parfumer, fumiger, boueaner, saurer. Literalmente însemnează „a pune ceva la f u m“: 335 24* AFUM medio-lat. affumo (= ad-fumo)y ital. affumo, spân. ahumo, portug. afumo etc. Se aplică însă nu numai la fum, ci adesea şi la abur. Se întrebuinţează ca verb neutru, de ex.: această sobă afumă; ca verb activ: ai afumat bucatele; ca impersonal: aci afumă. Doina Haiducului: „Ş-astă iarnă am iernat Mai colea de Calafat Intr-un bordei dărîmat: Picătura m-a picat, Crivăţul m-a îngheţat, Fumul că m-a afumat...u (G.D. Teodoiescu, Poez. pop., 289) La Anton Pann (Prov. II, 149), o nevastă, al cării bărbat să plîngea că laptele nu e bine fert: „Se mira săraca, cu ce îngrijiri Să-l fiarbă mai bine, s-aibă mulţămiri! Spăla, freca vasul, punea de-1 fierbea, Păzind să n-afume şi-n foc să nu dea...u In privinţa aburilor ce iese ca fum, dar fără lucrarea focului, se poate zice cîteodată deopotrivă bine: afumă şi f u m e g ă. Aşa, pasa- giul din Psaltire (ps. GUI, 32; CLXIII, 5): „tangit montes et f u m i- g a n t , sau: „tange montes et f neşte: Coiesi, 1577: „...atinge codrii şi afumă-se... atinge codrii şi afuma-se-voru...“ Arsenie, circa 1650: „.. .se atinge de măguri şi se af umâ... atinge-te de măguri şi se vor afuma...“ m i g a b u n t“, se traduce româ- Silvestru, 1651: „...atinge munţii şi fu megâ... atinge munţii şi fuma g a -voru...“ Dosofteiu, 1680: „...să atinge de munţ şi fuma- g a-să-vor... atinge-te de munţu şi f u m ă g a-să-vor...“ Cu acelaşi sens „se zice despre o căpiţă de fîn jilavă că afumă = sloboade abure“ (L. B.); dar se poate şi: fumegă. Deosebirea cea de căpetenie între fumeg şi afum este că f u- m e g însemnează scoaterea fumului din sine-şi fără a-1 aşeza undeva anume, iar afum presupune totdauna depunerea fumului pe ceva. Aceasta rezultă din diferinţa funcţională între elementele formative ale ambelor cuvinte: sufixul verbal -eg (= lat. -igo) arată numai mişcare în genere, pe cînd prefixul pronominal a- (= lat. ad-) exprimă mişcare într-o direcţiune. v. Fumeg. Afumare joacă un mare rol în medicina poporană a românului. Cost. Negruzzi, O alergare de cai IV: „...mi-am adus aminte că babele la noi gonesc pe necuratul afumînd pene prin casă. Am cerut o căţuie şi foarfeci; am tăiat fărîmele scrisoarea şi răvăşelele viclenei şi le-am pus pe jăratecul din căţuie. Privind fumul ce se ridica şi apoi perea cum perise amorul ei, am zis slugei mele să se ducă şi s-afume 336 odaia cu hîrtiile aceste...“ AFUM De aci într-un cîntec poporan din Bucovina: „Adă-ncoace mina ta Şi mi-o pune subsuoară, Că-s mîncat de săbioară, Şi-mi dă păr ca să m-afum, Că-s mîncat de ţări şi drum, Şi-mi fă leac prin descîntare, Căci sînt bolnav de lungoare...u (Marian, I, 29) în curioasa însemnare pentru câte doftorii, scrisă în Muntenia la 1788 de un Florea Copilul şi pe care ne-a oferit-o d. Dr. Antonescu- Remuş (ms., în Arh. Stat.), ne întimpină următoarele: „Pentru tuse, să să afume cu burete de cruce, acoperit la cap; Pentru tuse cu năduh să caute unbrău de om mortu cînd îl dezgroapă, să să afume cu el; Pentru friguri să să afume cu găniiaţ de barză...“ La ţărani, aproape fiecare boală îşi are un fel de afumare. „Cu iarba-mare, cu turtei şi cu avrămeasă se afumă oamenii de speriat; cu măsălariţă, se afumă pentru durere de măsele; afumare cu planta zburătoare e bună pentru boala numită zbură- tor; pentru boala numiiă d î n s e 1 e e bine a se afuma cu unghia- -găiei...a (C. Decusară, Tecuci, corn. Ţigăneşti). „Cu păr de urs se afumă oamenii, zicînd că le trece de a m e ţ e a 1 ă“ (A. Paraschivescu, Muscel, c. Valea-Mare). în graiul ţărănesc din Ialomiţa (Th. Theodorescu, corn. Lup- şeanu): „Lu Ionică al nostru nu ştiu ce i-a abătut la o urechie, că-1 doare urechia, mînca-l-ar măicuţa, dă nu să poate odihni dă loc; o să iau nişte cîrpă dî la pămătuf şibaligadînzioa d ă M ă- r i n a ş-o să-l afum la urechie, că cică-i bun dă năjit, că dă pustiiu d-ala-1 doare urechia...“ în sens ironic, despre un om beat se zice: „s-a afumat cu luleaoa“ (A. Pann, Prov. I, III). Acelaşi idiotism se aplică şi la ţigani, între cari pînă şi pe copii îi vezi umblînd cu luleaoa în gură. — De ce sînt negri ţiganii? — „S-au afumat cu luleaoa“, răspunde românul. Mijloc de vindecare la boale, afumare este un mijloc de păstrare pentru unele substanţe alimentare: astfel se afumă oarecari cărnuri, peşti şi altele. I. Ionescu, Mehedinţi, p. 66: „Păstrăvii prinşi se spintecă, se cu- răţă de maţe şi se sară. Păstrăvii săraţi sau îndulciţi în sare se usucă şi se afumă puindu-i pre o leasă şi aprinzînd sub dînşii putregai de nuc sau de salce, şi acoperindu-i cu draniţă sau mai bine cu frunze verzi de nuc...“ Cu acelaşi sens în texturi latine medievale: „duas anguillas salîtas et affumatas per internuntium transmisit... (Du Cange, advoc.). Ma cedo-rom âneşte: „S-afumă casa, s’feace sumu-lae = s-a afumat c£sa de s-a făcut neagră; s-afumară dra^îlîi = au perit dracii afumîndu-se cu tşmîie; s’nu s-afumă laptile; pescu afumat...u Cu un sens necunoscut în daco-româna, macedo-românii mai nu- mesc afumare poleirea unui lucru cu aur sau cu argint,de ex.: „nellu este 337 AFUMAT afumat tu amalămă = inelul este suflat cu aur...“ (M. Iutza, Cruşova). v. Afumare. — Afumat. — Afumaţi. — Suflu... AFUMÂRE (plur. afumări, vechi afumari), s. f.; 1’infin. substantive d’a fum: fumage, fumigation, action d’enfumer ou de parfumer, bou- canage, saurage; encens. Reprezintă ca substantiv toate accepţiunile verbului afum. în graiul vechi afumare era sinonim cu „tămîie“, după cum este pînă astăzi în macedo-româna. Aşa la Coresi, 1577, ps. LXV: „...toate arsele mojdane lădicu ţie cu afumare şi berbeci rădicu ţie boi cu ţapi...“ „...holocausta medullata offeram tibi cum i n c e n 3 o et arietibus, faciam tibi boves cum hircis...“ acolo unde la Silvestru, 1651, şi la Dosofteiu* 1680: „...jertvâ grasa voiu înălţa ţie cu myrosenie de berbeci, jertvi- -voiu ţie boi şi ţapi...“ „...jrătve cu-ntregul do arsu cu măduhâ grase rădica-voî ţie eu t ă- mâie şi areţu, rădica-voî ţie boi cu vătuî...“ La plural, Coresi, cant. VII, pune afumari: „nece toate arsele, nece cumândari, nece prinoase, nece afumari (di|&oyAupH.)---“ v. Afum. — Afumători. AFUMÂRIU, s. n.; fumoir, endroit destine â fumer Ies viandes et Ies poissons. „Afumariu, lucru pe care se expune ceva la fuma (Costi- nescu). v. Afum. ariu. 1 1AFUMÂT, -Ă, adj.; part. passe d’a fum pris adjectivement: fume, enfume, fumige, parfume, boucane, saure; de couleur de fumee. Re- prezintă ca adjectiv toate accepţiunile verbului afum. E bună limba afumată, dar e rău laptele afumat; o odaie afumată de la sobă e nesu- ferită, dar nu o odaie afumată cu smirnă; afumat şi afumat nu e tot una. Cîntec oltenesc: „Cuculeţ, unde-ai iernat? Peste Jiu, la Vadul lat într-un cătun afumat.. “ (Cquq. Iii., p. 209} „Afumat cu luleaoa = beatu, după cum şi franţuzeşte se zice cu acelaşi înţeles „enfume“ (Boileau)* Despre ţigani: „afumat cu luleaoa = negru, ba şi murdartc. Intr-un singur sens, participiul afumat se depărtează oarecum de la verbul său şi anume cînd însemnează o cuibare cenuşie-gălbuie, uneori căpătată prin lucrarea fumului, mai adesea însă prin vechime 338 sau vremuri rele. AFUMAŢI Alexandri, Istoria unui galben: „Fieştecare ţigan are şatra lui făcută din mai multe bucăţi de ţoluri afumate şi o căruţă cu roţi nalte ce-i slujeşte de culcuş...44 Acelaşi, Iaşii în 1844: „o mulţime de hardughii vechi, nalte, strîmbe, mucede, cu păreţii afumaţi şi crăpaţi, cu ferestrele mici şi chioare...“ Acelaşi, O primblare la munţi: „el ţinea într-o mină o psaltichie veche şi afumată, şi în ceialaltă o păreche de metanii de lînă neagră../4 Acelaşi, Harţă Răzăşul, sc. II: „Să-ţi arăt ispisoacele din pod. Am ian aşa un teanc de hîrţoage afumate...u Cost. Negruzzi, Cîntec vechi: „găsind un ghizdan vechi, îl deschise, şi dintr-un smoc de tărfăloage de moşie, care-1 sărăciseră de tot cu judecăţile, scoase o hîrtie afumată, pe care mi-a dat-o...“ Dosofteiu, Synaxar, 1683, ad Januar. 25, descrierea S-tului Gri- gorie Teologul: „nu forte lunga barba, ce destul de deasa; pleşivu, alb la păr; barba pre la margini afumată...44 Acelaşi, ad Jan. 30, despre S-tul Vasilie cel Mare: „albii la păru, afumată marginia barbei...44 A se alătura versul lui Regnier (ap. Littre, v. Enfume): „Son teint jaune, e n f u me, de couleur de malade...44 Formele deminutive de la afumat sînt: afumăcior, şiafu- măţel, la femin. af umăţea. v. Afum. — Afumată. — Afumaţi. 2AFUMÂT (plur. afumaturi), s.n.; part. passe d’a f u m pris substan- tivement: fumage, fumigation, boucanage, saurage. Sinonim cu afumareşicuafumătură. Se poate zice deopotrivă bine: afumatul peştelui sau afumarea peştelui, afumatul cu tămîie sau afumătura cu tămîie, apucă-te de afumat etc. v. Afum. — 1Afumat. AFUMATĂ, s. f.; t. pop. de viniculture: espece de raisin. O varietate de strugure care se apropie detămăioasă. Termenul se întrebuinţează mai ales în Muscel: „Afumată se cheamă pe la noi un fel de strugure ruginit, de o culoare amestecată din alb, galben şi roşu, picurată cu negru. Strugu- rele se face des şi borbonat. La mîncare e dulce şi gustos44 (N.Vasi- lescu, corn. Glîmbocel). v. 1 Afumat. AFUMÂŢI, n. pr. loc.; nom de plusieurs villages en Roumanie. Aşa se cheamă cîte un sat în Ilfov, în Dolj, în Teleorman, în Tutova, în Olt (Frunzescu, ad voc.). Dionisie Eclesiarcul, Cronica (Papiu, Monum. II, 184): „Fost-au făcut acest domn (Alexandru Moruzi, 1795—97) fabrică de hârtie la Afumaţi nu departe de Bucureşti, şi cînd i-au venit mazilie au pus-o în spinarea Mitropoliei de i-au dat sumă de pungi de bani geremea, 339 AFUMĂTURĂ zicînd că au cheltuit măria-sa de la dînsul de o au făcut, şi Mitropo- liei îi este de trebuinţă să facă hârtie pentru tipografie../4 Numele topic Afumaţi, plural de la a f u m a t, rămîne vecinică amintire a tristelor vremuri ale ciumei. Pînă astăzi, în districtul Brăilei se cheamă Ciumaţi un sat a căruia numire veche este Afumaţi (Frunzescu, v. Ciumaţi). Un medic german din secolul trecut, Gustav Orraeus, venind în Moldova la 1770 şi cercetînd cari sînt la români mijloacele cele prezervative contra ciumei, i s-a răspuns că pe piaţe, în lăcuinţe, pretutindeni se dă foc la gunoi, la oase şi altele ase- meni, afumîndu-se într-un chip nesuferit ziua şi noaptea: „prae- servatio, cui maxime fident, in eo unice posita est, ut undique in pla- teis, et atriis, acervos fimi, ossium et variarum quisquiliarum, lento igne comburant, f u m o que hoc foetidissimo aerem die noctuque impleant“ (Orraeus, Descriptio pestis, Petrop., 1784, p. 11). De aci Afumaţi. Afumarea contra ciumei era lăsată de la moşi-strămoşi, deoarăce o seamă de sate se numeau aşa deja din secolul XV. Unul dintre domnii Ţărei Româneşti, ginerele lui Neagoe Basarab, e cunoscut în cronice sub numele de „Radul din Afumaţi^. v. Afum. — Afumat. — Afumâciori. — Ciumă. AFUMĂCIOR, -OARĂ. — v. Afumâciori. AFUMÂCIORI, n. pr. plur.; nom d’un village en Valachie. Pluralul lui a f u m ă c i o r, deminutiv de la afumat. Aşa se numea un sat în districtul Buzău (Frunzescu, v. Grădişte). v. Afumaţi. AFUMĂTOARE, s. f.; cassolette (Cihac). Căţuie sau orice văscior cuprinzînd substanţe mirositoare cu cari se afumă. Sinonim cu sla- vicul „cădelniţă44, care se întrebuinţează numai în biserică, v. Afumător. AFUMĂTOR, -OARE; adj. et subst.; qui fume, enfume, parfume etc. Cela sau ceea ce afumă, în toate accepţiunile acestui verb. De aci, prin diferenţiarea sensurilor, femininul singular afumătoare, luat ca substantiv, însemnează „encensoir44, iar pluralul afumă- t o r i „encens44. v. Afum. — Afumătoare. — Afumători. — Afumos. AFUMĂTORI, s. f. plur.; parfum, encens (Cihac). Orice substanţe mirositoare, cu cari se a f u m ă. .... v. Afumare. — Afumător. AFUMĂTURĂ (pi. afumâturi), s. f.; „action de parfumer, parfum44 (Cihac); „qui sert â fumiger, â parfumer44 (Pontbriant). Portugezul afumadura. De asemenea în limba sardă affumadura (Spano). 340 v. Afum. — 2Afumat. AFUND AFUMĂŢÎÎL, AFUMĂŢEÂ. — v. Afumat. AFUMOS, -OASĂ, adj.; qui fume, enfume, parfume etc. Sinonim cu afumător ca adjectiv, dar aplicîndu-se numai la lucruri, nu şi la persoane. „Afumos, fumosus, fumeus, fumicus“ (Bobb). In grai, aproape nu se aude. v. Afumător. 1 AFUND (afundat, afundare), vb.; plonger, immerger, enfoncer, appro- fondir. însemnează, materialmente, ori figurat, a împinge pînă 1 a fund (= lat. ad fundum). Deja în limba veche e sinonim cu cu- fund. Aşa versetul din psalmul IX: „i n f i x a e sunt gentes in interitu“ se traduce prin „afundară-se“ la Silvestru 1651 şi la Dosofteiu, 1680, iar la Coresi: „c u f u n d a r â -se limbile...u E sinonim si cu înfig: Silvestru, 1651, ps. LXVIII: „Afu,ndalu-m& in lina adăncâ şi I „I n f i x u s sum in limo pro- n-am loc de a staria...“ | fundi, et non est substantia...“ unde la Dosofteiu, întocmai ca latineşte: „î n f i p ş u -mâ în pâclâ de adâncime../4 Cu toate astea, î n f i g e r e are un înţeles cu mult mai întins decît afundare, iar cufund are un sens ceva mai restrîns. A În- fige un cui, a înfige ghiara etc. n-are în vedere nici un fel de „fund“. Cufundare, pe de altă parte, e numai de sus în jos şi presupune dispariţiunea totală a celor împinse la fund, ba chiar peirea lor. Şi mai energic e compusul scufund, o mişcare violentă şi repede. Printr-o fuziune poporană, din afund şi cufund s-a născut forma mixtă acufund, cunoscută mai ales în Moldova şi despre care vezi la locul său. Alături cu afund, unii întrebuinţează afundez: A. Odobescu, Pseudokyn., p. 46: „E păcat de Dumnezeu, cocoane, să mă afundez eu cu totul în focul Gheenei.unde ar fi fost mai bine: scufund. a) Afund ca verb activ. O epigramă poporană din Ardeal: „Mere nora la fîntînă Cu cămaşa soacri-n mînă, Ş-o afund-o dată-n baltă Şi o ţipă peste poartă: Na-o, soacră, că-i spălată!“ (Jarnik-Bîrsanu, 455) A. Pann, Prov. I, 144: „In loc să-l scoaţă din undă, în vuitoare îl afundă.. La botez, preutul afundă pe copil în apă. 341 AFUND Ioan din Vinţi, 1689, f. 15 b: „Deaca-1 vei pomăzui, preote, boteadză-1 ţiindu-lu în măni, căutăndu spre răsăriţii; afundându-lu şi scoţindu-1 de o dată, dzi: boteadză-să robulu lui Dumnedzău imerek în numele Tatălui amin; iară a doa oară afundându-VX şi scoţindu-lu, dzi: şi al Fiiului amin; iară a treia oara afundăndu-lu...“ b) Mai adesea sub forma reflexivă. Legenda St-lui Sisin, circa 1550 (Cuv. d. bâtr. II, 288): „Şi dzise sveti Sisin: lemnul lu Dumnedzeu maslinu! vădzuşi dracul fugindu şi u cocon ducăndu? Şi dzise măslinul: vădzuiu-1 în mare afunudându-se (d4s$HhArfcHA#c()...“ Coresi, Omiliar, 1580, quat. XVI, p. 15: „şi aciia se porni turma toata deîn ţărmure în mare şi se afundară într-apâ, e păstorii fugiră...44 Silvestru, 1651, f. 126 a: „scoate-mâ den tină ca să nu mă afund...il Legenda Sf. Nicolae, din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nic. din Braşov, p. 178): „şi apa se desfăcea şi fierbea şi clocotiia diîn fundfl, căt nu se afunda corabiia...44 O predică din sec. XVII (ibid., p. 291): „apa îaste una diîn cele patru făpturi diîn ce îaste lumea tocmită, şi-şu îaste rudă cu pământul; şi într-apâ ne afundâmu şi ne acoperim, ca şi Hristos în pâmăntu...44 Cantemir, Ist. ierogl. (ms., în Acad. Rom., p. 33): „şi în fundul mării a mă afunda, şi în mijlocul focului a mă arunca, şi nici cum vieţii mele a cruţa, nu mă voiu feri...44 A. Pann, Prav. III, 137: „Şi cînd el de groază plîngea, spuind multe, Vine un val mare tocma cît un munte, îi repede luntrea, o sparge de-o stîncă, Şi el se afundă în marea adîncă...44 Fără noţiune de apă: De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 195: „Spicele răs- coapte şi ţepoase, încărcate cu bob mare şi greu, să clătenau alene, încovăindu-se în văi şi dealuri de aur ruginit, în jurul colnicelor, sub cari s-afundă satul Măgura...44 Balada Soacra şi nora: „De cînd mîndra s-a-ngropat, Ploaie mare s-a vărsat, Vreme lungă n-a-ncetat, Vîntu-ntr-una c-a suflat, Groapa i s-a afundat Şi mormîntu-i s-a stricat...44 (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 625) Fiindcă fund se cheamă nu numai în linie verticală partea cea mai depărtată a unei văi, fie cu apă sau fără apă, dar şi în linie orizon- tală partea cea mai depărtată a spaţiului în genere, de aci afundare se poate aplica la orice direcţiune. Alexandri, Pastel XL: „Pe cîmpia dunăreană care fuge-n depărtare, Unde ochii se afundă dintr-o zare-n altă zare...44 342 E mai ales poporană expresiunea: „a se afunda în codri44. Pompiliu, Sibiu, 51: „Mă-sa-n pragul uşii sta, După fecior se uita Pin’ ce-n codri s-afunda.. “ Balada Soacra şi nora, după cum se zice în Prahova: „Multă vreme nu pierdea, Ghencea murgu-ncăleca, Ziua-bună-şi mai lua; Iar mîndruţa, vai de ea, Tot cu ochi-1 petrecea Pînă-n codri s-afunda.. “ (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 623) v. Afundiş. Intr-un sens figurat, se zice: a se afunda în gînduri, în griji, în bănuieli, în datorii etc., sau: a afunda pe cutare. De asemenea: a se afunda în ştiinţă, în lene, în trîndăvie, în somn şi altele. v. 1Afundat,. Verbul afundare nu e latin clasic, dar comun tuturor graiurilor romanice: ital. affondare, spân. a f o n d ar (ahondar), portug. a f u n d a r etc. în vechea franceză: a f o n d e r, de ex.: „y ot tant de gens oudit bâtei, qu’ilz furent en double d? af onder en laditte riviere et de noyer“ (Du Cange, ad voc.). v. 2Afund. — Cufund. —■ Fund. — Scufund. 2AFUND, adv.; âfond. Intr-un mod nu numai pe deasupra sau pe de lături, ci pînă la fund = lat. ad-fundum, ital. affondo, spân. hondo etc. (Cihac). E sinonim cu deplin, dar presupune mai multă adîn- cime, iar prin urmare şi mai mare greutate de a ajunge acolo. Jipescu, Opincaru, p. 55: „Sînt ca spuza rumâni ce să cred că afund cunosc limba rumânească, cînd colo: crinta, adică vasu un’ să pune caşu-nchiegat să să scurgă, zic că e lucru dă mîncare; şi-ntreabă-i ce e bleavu, risteu, bulfeiu, oporu, cormana, că dă ţi-o şti, lasă!...44 O doină muntenească: „Să mă-ngroape unde-oi zice, La un sîn cu două ţîţe; Să mă-ngroape mai afund Să nu putrezesc curînd: Cu mina la ţîţişoară, Cu gura la bărbioară, Unde-i dragostea mai mare...44 (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 304) Idiotismul „a d a afundu, „a se da afundu, „a întră afundu, însemnează „plonger, faire le plongeon, s’enfoncer44. Balada Vîlcan: „De l-or da afund în ape, O să-noate s-o să scape...44 * Q£Q (G.D. Teodorescu, 555) AFUNDARE Balada Chira: „Vreme nu pierdea, în apă sărea, Afund că se da...“ (Ibid., 645, 652) Idiotismul: „trage afund“ însemnează un înec fatal, fără vreo putinţă de scăpare. „La noi holbură se cheamă locul adînc şi unde în faţă apa se învîr- teşte, astfel că cel ce cade acolo trebui săpeară, căci îl trage afund...“ (A. Vasiliu, distr. Iaşi, corn. Poienii), v. 1Afund. 3AFUND, -ă, adj.; „profond, creux“ (Gihac). Se întrebuinţează rar în loc de a d î n c. „Apele line sînt afunde“ se zice în Transilvania (Iosif Lita, Blaj). Cuvîntul e poetic. Boliac, O dimineaţă pe Caraiman: „In văile afunde, a Besnei locuinţă, Coboară-n şiruri brazii spre rîul zgomotos Ce spumegă, se luptă în repedea-i silinţă Şi cade, se sfărâmă p- a d i n c prăpăstios..." v. 2Afund. 4AFUND (plur. afunduri), s. n.; abîme, profondeur. Rar, dar totuşi se aude: „afundul „afundul codriloru etc., în loc de ad incu 1. Intr-o colindă muntenească: „Toţi s-au înecat, L a afund s-au dat...“ (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 57) afund figurează de asemenea ca substantiv, v. 1A fund. AFUNDÂRE (plur. afundări), s. f.; l’infinitif d’afund pris sub- stantivement: plongeon, immersion, submersion. Fapta de a se a f u n- d a sau a se da afund. A. Pann, Prov. I, 87: „Pe loc se dezbracă, se aruncă-n baltă,, Negîndind nerodu c-o să paţă ş-altă: Pe cînd el cu totul se da-n afundare Să scoaţă securea din apa cea mare, Vine oarecine în ascuns, pe taină, Şi-l fură de-1 lasă fără nici o haină...“ Ca termen religios, „afundarea S î n t e i C r u c i“ la Bobotează. 344 v. 1Afund. — 2Afundat. AFUNDIŞ 1 AFUND ÂT, -Ă; part. passe d’afund pris adjectivement: plonge, immerge, enfonce, approfondi. Legenda Sf-lui Nicolae, din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nic. din Braşov, p. 173): „cine va fi gonit de oameni răi muncitori, şi va scăpa în besereca numelui mieu, dâ-i să invincâ pre acei gonitori; şi vare-cine va fi în bure şi în valurile măriei afundată sau în toate gri- jile în tot loculu, şi va pomeni numele mieu, să faci lină bura../4 Dosofteiu, 1673, f. 12 a: „S-avem bucurie de-a ta mîntuinţâ, Să vedem pizmaşii afundat în sălţă...“ Critilşi Andronius (Iaşi, 1794, p. 41): „m-amu văzutu aşa de gosu afundată într-adîncimele adîncuriloru, cătu amu avutu frică că n-oiu mai eşi de acolo...“ A. Odobescu, Mihnea-vodâ, p. 9: „ochii unchiaşului, afundaţi sub cercul albit al sprîncenelor...“ In sens figurat: Coresi, Omiliar, 1580, quatern. IX, p. 3: „luîndâ carnete şi asu- prindu cu nedereptate şi afundaţi în răpiciuni... Cantemir, Ist. ierogl. (ms., în Acad. Rom.), p. 98: „...unii, ca cum încă mai denainte de mîngăioase voroavele ei spre somn furaţi şi în chiteala socotelelor afundaţi ar fi fost, ca de somn sau de vin ame- ţiţi../4 Alexandri, O primblare la munţi: „Călugărul, zicînd aceste, ţinti ochii în gios şi stătu puţin afundat în gînduri; tot trupul lui părea împe- trit; numai buzele i se mişca../4 v. 1 Afund. 2AFUNDÂT, s. n.; l’infinit. d’ a f u n d pris substantivement: immer- sion, plongeon. Sinonim cu afundare. Ca supin: dacă e vorba de afundat; cînd e treaba pe afundat etc. v. Afundare. AFUNDĂTdR, -OARE, adj. et subst.; „approfondissant44 etc. (Cihac). în grai nu se aude şi în texturi nu s-a întrebuinţat. AFUNDĂTIJRĂ (pl. afundături), s. f.; approfondissement, enfonce- ment. Italieneşte affondatura (Cihac). Se întrebuinţează mai mult înfundătură şi afundiş. v. 1Afundat. — Afundiş. — înfund. AFUNDÎŞ (pl. afundişuri), s. n.; enfoncement, fond. Punctul foarte depărtat al unui spaţiu, dar numai pe uscat. De la Vrancea, Sultănica, p. 176: „în afundişul depărtării s-auzi, încetinel, un glas de ceată, cîntînd dupe pofta inimei../4 Ibid., p. 197: „măsurai afundişul codrilor, ţinîndu-mi zilele cu porumbe sălbatece şi cu pere pădureţe; trecui prin toate, gîndindu-mă la tine../4 v. 1 Afund. — 4Afund. — Afundâtură. 345 AFURISANIE AFUNZÎME, s. f.; profondeur. „Afunzime, profunditasct (Bobb). Sino- nim cu a d î n c i m e. în grai nu se obicinuieşte. y. *Afund. — Afundiş.------ime. AFURISÂNIE, AFURISENIE (plur. afurisenii), s. f.; excommunica- tion, damnation, malediction. Cuvînt format de cătră grămăticii români vechi din tulpina verbului afurisesc prin acelaşi sufix ca în terminul slavic corespunzător „zaklinanie44, în loc de infinitivul substantivat afurisire. Sinonim cu anatemă, dar însem- nînd o penalitate canonică de un grad ceva mai mic. Vorba curat poporană, trecută la români din greaca prin mijlocire latină, este b 1 ă st em, care însă a căpătat un înţeles mai întins, deşi totuşi se întrebuinţează uneori în texturi juridice ca sinonim cu afurisenie; de exemplu: Constantin Brîncovan, 1694 (Cond., ms., Arh. Stat., p. 146): „cu cartea domnească şi cu cartea părintelui patriarhului de la Antiohia cu mare blestem şi afurisanie asupra acelor boiari...u Acelaşi, 1696 (ibid., p. 214): „cu mare blestem şi groaznică afurisanie asupra tuturor delenilor şi moşnenilor şi împrejurenilor de acolo de la Topoloveni...44 După Pravila Moldovenească din 1646, f. 54 a, acela care află pe muierea lui „cu om din clirosulu besericei, poate să-i ucigâ pre amândoi, şi să nu se teamă de afurisenie...u Tot acolo, f. 141 a, cu sensul de simplu blăstem: „aforisenila ce să va face cu mănie, numai aceia să prinde în samâ şi iaste foarte rrîa şi cumîiplitâ, aşijdere şi alteori fiece b 1 ă s t â m u...44 Termenul afurisenie se întrebuinţa mai cu deosebire atunci cînd domnul ţărei lega un bir nedrept sau asupritor pentru popor, îndato- rindu-se pe sine şi pre toţi urmaşii săi, sub pedeapsa celei mai teribile excomunicaţiuni bisericeşti, de a nu-I mai renoi pe viitor. Nicol. Muşte, Letop. II, p. 77: „In anul acesta iară au scos Mihaiu- vodă desetina de stupi să dea toţi; neplăcut lucru era, ales boierimei şi mănăstirilor acest obiceiu; şi testamenturi cu afurisanie era de la alţi domni să nu mai fie desetina pe boieri...44 Zilot, Cron., p. 7: „Iar cînd fu pe Ia dechembre, cam aproape de Crăciun, îndemnă dracul pe vodă spre alt gînd groaznic nebun: Ca să scoaţă văcăritul, un huzmet prea blestemat, Prin cărţi de afurisanii de arhierei legat...44 Acelaşi, p. 23: „şi aşa văzîndu-se de faţă că nu sufere cerul o lăcomie ca aceasta ca să plătească dajdie pe cap steap dobitocul purtător de sarcina plugului, s-au lucrat straşnice legături cu grozave afurisanii, ca să nu se măi pomenească numele văcărîtuluî...44 v. Angară. — Văcărit. Alexandri extrage dintr-un vechi text următoarea „formulă de afurisenie44: „Ferul, petrele şi toată firea neputrezitoare să putrezească şi să se risipească, iar trupurile acelor fără credinţă să steie întregi şi sufletele lor niciodată să nu vadă lumină! Să-i omoare pe dînşii dumnezeiasca 346 sabie! Să se facă ei mîncarea vulturilor şi a corbilor! Să cadă asupra AFURISESC lor cărbuni de foc ! Fiii lor să fie săraci şi femeile lor văduve ! Diavolul să steie în dreapta lor! Să dobîndească bubele lui Ghiezi şi zugrumarea lui Iuda! Să-şi peardă inima şi faţa de om şi s-ajungă jidan! Să fugă de el şi om şi vită, şi răcoarea şi căldura, şi umbra şi soarele şi tot ce este bun pe pămînt etc.“ Apoi poetul adauge: „Crîncen blăstem şi de o sălbatecă energie! Accentul neîmpăcat ce-1 caracteriză explică luptele şi cruzimile fanatismului religios. Dar ceea ce inspiră o mirare dureroasă este că toate acele formule de afuri- senii şi acte de cruzime au fost pretutindeni dictate şi executate în numele lui Christos, care a căutat să propage simţirea de frăţie pre pămînt, în numele lui Moisi şi a lui Mohamed şi a tuturor fundatorilor de religii../4 (Conv. Uter., 1875, p. 336) O interesantă descriere a ceremonialului de „mare afurisenie44 se poate citi în cronica lui Enachi Cogălniceanu (Letop. III, 238). v. Afurisesc. — Anatemă. —■ Blăstem... AFURISESC (afurisit, afurisire), vb.; excommunier, damner, maudire. Termen trecut la români din dreptul canonic bizantin: d. lit., 1876, p. 457): „Tot mănăstiri că croieşti, dacă vrei să te bage dracii în samă, să-ţi vie 354 cu banii d-a gata la picioare şi să te facă putred de bogat...44 AGĂ Jipescu, Opincaru, p. 109: „Păi vezi,hine, aia e aia! D-aia n-are ursu coadă! Că ne-ndemnăm şi ne-mbulzim mai cu drag la mămăligă, la bucăţica a mare, la toate d-a gata; şi la muncă — hici!...“ „Intre albine sînt şi trîntori, cari mănîncă d-a-gata, cum fac şi ciorbagiii...“ (V. Voinea, Tulcea, corn. Somova). „A aştepta de a-gata, toate de a-gata, bani de a-gata...u (L.M., Glos., 260J. v. 11 A. — Gata. AGATÂNGHEL, n. pr. pers.; espece de Nostradamus. Sub titlul de ’ÂYa&aYYsXoo IIpo

koa)-*-u v. Aiud.----ud. 2AGIUD, n.pr. mase. pers.; Aegydius. v. 1Agiud. AGIUDEAN, -Ă, adj. et subst.; habitant ou dependant d’ A g i u d. v. 1 Agiud. AGIUDÎ1NI, n. pr. loc.; nom d’un village en Moldavie. Un mare sat în districtul Roman (Frunzescu, Dicţ. topogr., p.3), care şi-a căpătat numirea în secolul trecut de la o colonie venită din Agiud, iar mai-nainte se chema „Iugani“ (Melchisedec, Notiţe, p. 116). v. 1 Agiud. AGIUDUMA. — v. Aidoma. AGIUN. — v. Ajun. AGIUNG. — v. Ajung. AGIUT. — v. Ajut. AGÎMBÂ.LĂ, s.f.; epilepsie, maladie grave. Cuvînt întrebuinţat la românii ardeleni din regiunea Năsăudului (Gazeta Transilvaniei,'1887, 371 AGLICĂ nr. 262): „aglmbalâ = stropşală, nevoie, boală rea44; şi tot acolo verbul „a a g î m b a = a stropşi, a apuca pe cineva nevoia44. în latina medievală gamba se numea un fel de boală de piele: „unguentum ad sanandas g a m b a s et omnes plagasu, zice tractatul de chirurgie a lui Constantin Africanul (Du Cange, v. Gamba). Ca termen medical, cuvîntul a pătruns atunci şi la slavi, căci în paleoslavica rw- Eisii (rostit: gom-bavu) însemnează „lepros44, r>KK4 (gomba) — „burete44, litvanul g u m b a s „burete44 şi „umflătură pe corp44 etc. (Miklosich, Etymol. Wtb., 71). De aci vine şi românul agimbală, a g î m b e z, prin prepoziţionalul a ( = lat. a d), cu o schimbare însă a sensului pato- logic. v. Boală. —* Gubav. AGÎMBfiZ. — v. Agimbalâ. AGLÎCĂ (plur. aglici), s.f.; t. de botan.: 1. Spiraea filipendula, Fili- pendule; 2. Primula officinalis, primevere. In primul sens, sinonim cu t e i ş o r; în al doilea, cuciuboţica-cucului. în grai, cuvîntul s-a diferenţiat intr-o mulţime de forme, unele mas- culine, altele feminine. Tipul masculin se aplică mai cu deosebire la „Primula officinalis44, avînd flori galbene şi care se cheamă, după loca- lităţi: agliciu, agliş şi chiar angliriu. Tipul feminin, aplicat mai în spe- cie la „Spiraea filipendula44, ale cării flori sînt albe, prezintă varianturi: aglicâ, anglică, oglicâ, oglice, oglicie, iglice, agrice. Prin forma nazali- zată anglicâ şi angliciu, acest termen se confundă cu numele unei alte plante: a n g h e 1 i c ă. Benko, 1783 (ap. Molnâr, Magyar Kbnyvhdz II, 410): „Primula veris, valachice Aglits...u Sava Bărcianu: „Aglicâ, die Engelwurz, Brustwurzel. Agliciu, die Schliisselblume...44 Dr. Polysu: „Aglicâ, die Angelika, Engelwurz44. Pontbriant: „Aglicâ, primevere44. Poienar, F. Aaron, Hill: „Primevere, agliciu, agliş, o plantă care iese întîi primăvara44. Dr. Brîndză, Prodrom, p. 58, 410: „Aglicâ, oglice, Spiraea filipen- dula. Angliciu, Primula officinalis44. Sim. Mangiucă, Familia, 1874, p. 586: „Aglice, oglice, agrice = primula44. „Aglicea cu floarea albă, bujor cu floarea roşie, drăgaica cu floarea galbenă...44 (G. Poppescu, Olt, c. Viişoara-Mărunţei). „Oglicea are o floare albă şi un miros plăcut; creşte pînă la 15 cm.44 (P. Bădescu, Dolj, c. Filiaşi). „Bujorul e un stol la un loc, făcînd pînă la 20 flori dintr-un stol. Oglicea are floarea albă compusă din mai multe floricele mărunte; ea creşte tot pe unde creşte bujorul, însă un singur fir într-un loc, iar nu în stol...44 (I. Georgescu, Dolj, c. Gubaucea). Numai în Haţeg aglicâ se aplică exclusiv la „primula44, şi de aceea se aude acolo în gura poporului: „înalt ca bradul, tare ca stejarul, fru- mos ca trandafirul, galben ca aglicau (P. Olteanu, Transilv., Haţeg). E probabil însă că aci prin galben se înţelege mai mult !V72 „palid44, adecă ceea ce un poet numea: AGLICĂ „Vedeţi cit e de slabă şi cît e de frumoasă! Ce galbenă albeaţ ă...“ (Boliac, Fata de ţigan) In adevăr, pentru culoarea galbenă propriu-zisă poporul caută asemănare îndrăgaică şi mai ales în ş o f r a n, nu în aglicâ. In orice caz, semnificaţiunea cea mai răspîndită a cuvîntului este acea de „filipendule“, apoi pe a doua treaptă „primevere“. Identificarea cu „angelique“ rezultă dintr-o amalgamare fonetică. Ca o simplă eroare trebui privită la Baronzi (Limba, 127): „Agliciu, Galantineu. în fine, în Vocabularul lui Costinescu: „Aglică — Gazon d’Espagne“ poate să fie o confuziune între aglică şi cuvîntul glie „gazon“. în poezia poporană, aglicâ nu e tocmai deasă, în cîntecul Ariciului, după variantul din Dolj (P. Ciocîlteu, c. Galiciuica): „Frunză verde trei oglici, Arici pogonici! Cu plăntici De sfîrc de bici, Arici pogonici.. într-o doină muntenească: „Foaie verde trei aglici, De v-oi mai găsi p-aici, O să mă fac pricolici, Că la toate v-am plăcut, Pe toate-o să vă sărut...“ (G.D. Teodorescu, Pocz. pop620) într-o altă doină: „ — Foicică De aglicâ, Pivnicioara-i mititică, Cîrcimăreasa-i frumuşică../4 în balada Meşterul Manole: „Foaie de aglică, într-o duminică, într-o zi cu soare, într-o sărbătoare...“ (Ibid., 331) (Ibid., 467} „Ogliciea înfloreşte pe la finea lui mai şi-n primele zile ale lui iunie. Floarea ei răspîndeşte o aromă pătrunzătoare. în stare uscată, vinarii o întrebuinţează la aromatizarea vinurilor. în judeţul Olt, în fiecare an, în ultima zi a sîmbetei-morţilor, copilele de prin sate merg in cîrduri în livezi spre a culege oglicie, făcînd atîtea chite sau buchete cîte oale poate împărţi familia a doua zi în memoria morţilor săi. Chi- tele de oglicii, puse la mînuşa oalei plină cu apă ori cu lapte, cu bulz, cu colivă şi o luminare dasupra, se împart la lume în dimineaţa sîmbe- lei-morţilor. Mai au românii obiceiul de a culege din vară chite de 373 AGLICĂ oglicii şi de a le păstra în timpul iernei în casă, înfipte în grinzi sub tavan...44 (A. P. Radianu, inspector agricol). Ceva analog există şi-n Banat. „Astfel — zice d.S. Mangiucă (Câlindar, 1881, p. 140) — ghioceii, agricele (oglicele, iglicele), mic- şunele, cocoşei etc., cînd înfloresc primăvara şi se capătă mai întîi, se sacrifică morţilor spre aducere aminte...44 O frumoasă legendă poporană despre aglică, vezi mai jos la forma deminutivă a g 1 i c e 1. Unii au căutat originea cuvîntului în şerbul j a g 1 i k a, atribuind acestuia sensul de „primevere44 şi înrudindu-1 cu slavicul „jagnicî44 care vrea să zică „miel44 (Cihac). Şerbul j a g 1 i k a n-are a face cu „jagnicî44 (= lat. agnus), ci este un deminutiv din „jagla44, explicat de Karadzic: „granum zeae tostione diruptuma. Nici într-un dialect slavic derivatele din tulpina „jaglau nu însemnează „primevere44, nici „fiii- pendule11 sau altceva apropiat (Budilowicz, Pervobytnye Slawiane, t. I, p. 97, nr. 13). De unde dară se trage cuvîntul? Din cauza florilor celor albe ale aglicei, ar fi foarte ademenitor de a bănui în numele ei vorba cumanică a g h 1 i c „albeaţă14 (Kuun, Cod. Cumanicus, p. 248), care corespunde turcului a k 1 e k. Noi pre- ferim însă o altă etimologie. Termenul latin „filipendula44 (= filam, pmdere) vine din particu- laritatea acestei plante de a avea o rădăcină compusă din fire pe cari spînzură din distanţă în distanţă tubercule. Numele româ- nesc, pe de altă parte, se datoreşte anume tuberculelor celor acăţate ca neşte cepe. Este grecul dyXfc; „căţel de ceapă44, „gousse d’a i l44. Să se observe că zambila „jacinthe44, dintr-o cauză analoagă, se cheamă fran- ţuzeşte „a i 1 de chien44 sau „o i g n o n sauvage44, italieneşte „c i p o- 1 1 e canine44 (Nemnich), iar greceşte se zicea dyaXXfc (Hesych.), o formă dialectică din dyXfc (Benfey, Griech. Wurzellex. I, 148). v. Aişor. — Aior. — 2Aiuş. — 1Alunele. A noastră aglică se alătură dară la crin, dafin, tranda- fir, garoafă şi alţi termini româneşti botanici de proveninţă greacă; ba încă este de o proveninţă foarte veche, deoarăce ayXu; nu se află în neogreacă. Dacă latinul -gl- n-ar trebui să treacă la români în -g/u-, atunci s-ar putea admite chiar o formă intermediară latină rustică a g 1 i - c e a, cu acelaşi sufix ca în „rosâ-cea44 sau „pani-cea44, de unde d-a dreptul aglice. Contra unei asemeni mijlociri italice mai este o pedecă nu mai puţin gravă. Intr-o vorbă moştenită din latina ar fi inexplicabilă trecerea lui ag- la og- în forma oglice, pe cînd într-un cuvînt împrumutat din greaca iniţialul o- rezultă din aglutinarea arti- clului nostru indefinit: oglice = o + dyXfc, tot aşa caomidă=o-f Prin urmare, cată să înlăturăm intermediul latin, mănţinînd filiaţiunea greacă imediată. Din ayXfc, chiar la greci putea să fi existat adjectivul dyXixo<; „sem- blable â la gousse d’ail44, după cum a existat 7cupa(Juxo<;, de la Tcupaţjife (Budenz, Das Suffix xo^, p. 25). De aci, din dyXixo^, dyXua) — aglic; aglică. Această ipoteză însănu e necesară. Varianturile române aglică şi aglice cu masculinul agliş şi agliciu se referă între ele întocmai ca p i t u 1 i ş, p i t u 1 i c ă, pitulice şi p i t u 1 i c i u (Marian, 374 OrnitoL 1,321 — 2). Prototipul românesc este agile = gr. dyXk. Forma AGNEŢ agrice, cu tulpina ca în a g r u şi agreş, este analogică şi de tot rară. v. Aglicel. — Crin. — Ciuboţica-cucului. — Garoafă. — Ghiocel. — Oglice. — Omidă. — Sglâvoc. — Teişor. — Trandafir... AGLÎCE. — v. Aglicâ. AGLICEÂ. — v. Aglicel. AGLICÎ1L s. AGLICE (plur. aglicei s.aglicele), s.m. şi f.; t. de botan.: diminutif d’ a g 1 i c i u: petite filipendule, petite primevere. Jipescu, Opincaru, p. 74, enumerînd „buruienili pîntru băut şi dă leacuri14: „sunătoare, sulhină albă, aglicei, gălbioară, rădăcini de brusturaş...44 Ca deminutiv, din forma feminină a g 1 i c ă sau a g 1 i c e, este agliceă, în Banat agriceă. S. Mangiucă, Călindar, 1881: „(în luna lui Mărţişor) ghioceii mici (Galantus nivalis), micşunelele (Hepatica triloba), cocoşeii (Erythro- nium dens caniş), viorelele (Viola silvestris), pupăza (Orobus vernus), rujiţele (Roşa canina), fragile (Fragaria vesca), brebeneii (Corydalis bulbosa) şi agricelele (P r i m u 1 a a c a u 1 i s), toate aceste flori, acum în luna lui Mărţişor adunate şi împreunate, se leagă laolaltă şi astfel se aruncă în apă curgătoare, spre a le duce apa în sînul său întru iertarea păcatelor celuia ce le-a împreunat iarăşi şi aruncat în apă, căci aceste flori se socot ca 8 fraţi (4 fraţi şi 4 surori) şi un tată (ghiocelul), izgoniţi şi în lume risipiţi de mama vitregă, după cari tatăl lor, ghiocelul, a plecat spre a-i căuta şi iarăşi a-i împreuna...44 v. Aglicâ. AGNÎ1Ţ, s.m.; t. de theol.: hostie, Agnus. „Bucată de pîne de formă aproape cubică, ce preutul taie şi scoate din mijlocul altei pîni mai mari numită prescură. Prin această operaţiune mistică se figurează junghia- rea mielului lui Dumnezeu, si cu părticelele din agneţ credincioşii se comunică ca cu corpul lui Chrişt“ (L.M.). Inventariul Cotrocenilor, 1681 (ms., Arh. Stat.), f. 37: „cutie de argint rătundă poleită pre denlăuntru dă treaba svăntului agneţă...u Varlam, 1643, f. 45 b: „de te miri că trupul să frânge bucăţi căndu să înparte svăntulu agneţ, dară cumu iaste Hristos întregu în toate bucă- ţile, mirâ-te şi de acasta căndu zdrobeşti oglinda în mici bucăţi, iară chipulu omului nu să zdrobeşte într-ănsa, ce în toate bucăţile să vede întregu...44 Cuvîntul s-a luat fără nici o modificare din terminologia liturgică slavică: arHfiţh, întocmai precum polonii sau bohemii au luat fără nici o modificare din terminologia liturgică latină pe agnus. Negreşit, prin tulpină ario-europee, slavicul a gnu este din punct în punct 37T> AGONISESC acelaşi cuvînt cu latinul agnus, dar pe deminutivul slavic a g n e ţ românul l-a păstrat nou-nouşor într-o cămară închisă, ca pe o haină ce se poartă o dată pe an, pe cînd deminutivul latin a g n e 1 1 u s, asi- milîndu-şi-I pe deplin, prin deasă întrebuinţare, după legile fonetice proprii, l-a prefăcut în m i e 1. v. Miel. AGOAIE, s.f.; femme d’un a g ă. Din agă s-a format agoaie după ana- logia cuvintelor mai vechi ca: armăşoaie din „armaşu, corni- soaie din „comis44 etc., în cari sufixul -oaie corespunde sufixului -e a s ă în: „logofeteasă44, „vorniceasă44 şi altele. La Alexandri, Boieri şi ciocoi, act. IV, sc. 9, agă Neamuş zice cătră nevastă-sa: „Taci, muiere neruşinată... De mîni nu-i mai fi agoaie...“ v. Agă.------oaie. AGOLSUNĂ. Dicţionarul bănăţean, ms. circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. 422): „Agolsună. Vacuum sonat44. Autorul a dat aci drept un singur cuvînt propoziţiunea „sună a go 1“, unde „a gol“ nu este adverb, ci o construcţiune sintactică neaglutinată, întocmai ca în: sună a spart, miruaoă a ceapă ele. v. 13 A. AGONISEALĂ (plur. agoniseli), s.f.; acquisition, gain, profit, produit du travail ou de la peine. Sinonim cu agonisire şicuagoni- s i t ă, circulînd în grai mai mult decît cel dentîi, dar mai puţin decît al doilea. A. Pann, Prov. I, 150: „Greierele în vremea agoniselii cîntă, şi iarna cere să se împrumute../4 Inventariul Cotrocenilor, 1681 (ms., Arh. Stat.), f. 28: „au den vama peştelui, au den vama altor bucate ce se vor vende, au den judecăţi, au den prăzi, au veri den ce aru hi agoniseala acei vămi, den toate să aibă a luare mănăstirea al treilea ban...44 Dosofteiu, 1680, f.133 b: „Câtu să de măriră lucrurile tale, Domne; toate cu-nţălepcîune le feceş; s-au înplut pământul de agonisala ta...44, unde agoniseală rezultă din „feceşi44 şi „lucrurile44. „Albinele cari lucrează, p-aici se zic alghine; cele cari nu fac nimic, ci mînîncă agoniseala albinelor lucrătoare, se numesc trîntori...44 (T. Theodorescu, Ialomiţa, cu. Lupşeanu). v. Agonisesc. — Agonisită. AGONISESC (agonisit, agonisire), vb.; acquerir, gagner laborieusement, â la sueur du front. „A aduna foloase cu mari osteneli44 (Costinescu), E sinonim cu cîştig: 376 Codicele Voroneţian, circa J550: Act. Ap. XXII, 28: „eu cu mul tu preţu agonisita acasta cetate**. Biblia, 1688: „...eu cu multă cheltuială politiia afcasta amu câştiga t...“ AGONISESC Ep. Petr. I, V, 5: „urul alăltui supuindu-se, smerită mândrie ago- nisiţi..." „...unulu la alaltu plecându-vă, smereniîa întru voi câştigaţi...' Dosofteiu, 1680: Silvestru, 1651: Ps. LXXIII: „Ţ-ad aminte de zborul tău c-ai agonisit dintăî../ ,,Adu-ţi aminte de adunarîa ta, săborulu carele ţe-ai câştigat u dentăîu../ A, Pann, Prov. II, 153: „La mult iar ca să c î ş t i g e Niciodată nu se-nfige, Ci pe cît s-agonisească Dajdia ca să-şi plătească. De asemenea, agonisesc e sinonim cu dobîndesc. Balada Badiul: Samuil Clain, învăţături (Blaj, 1784), p. 13: „Să ne aducemu aminte cumii că lumea trece, şi chipul ei; iară celu ce face voia lui D-zeu petrece în veci, celu ce-şi agoniseşte fapte bune dobîn- deşte înpărăţiia../4 în fine, agonisesc e sinonim cu capăt. De cîtetrele: capăt, dobîndesc, cîştig — agonisesc se deosebeşte prin elementul unei stăruinţe îndelungate. Poate să c î ş t i g e cineva din întîmplare, poate sădobîndească prin îndrăzneală, poate să c a p e t e în dăruială; însă nu agoniseşte decît prin trudă, prin muncă, prin răbdarea de a strînge picătură cu picătură, v. Capăt. — Cîştig. — Dobîndesc. Miron Costin, Letop. I, 307: „aşa cu anevoese agoniseşte ce se perde o dată...44 „Că lumia acîasta-i ca o miză mică, Omul cât de-a-hirîa iaste o nemicâ, De vriame ce triace ca o umbrâ rara: Zădar sătrudiaşte de dzâ pănă-n sarâ De-ş agonisîaşte s-aibâ şi pre mâne; Strînsura ce strînge nu şti cui rămâne../' „Badiul tot măcelăreşte, Gălbenet că dobîndeşte, Cu bănet se-mbogăţeşte, Mulţi duşmani agoniseşte...44 (Cr.p. Tpodoroscu. Popz. pop.. 538) Dosofteiu, 1673, f. 60 b: Doina Jianului: „Stau in drum să mă gîndesc Ce s-apuc, ce să muncesc Pînea să-mi agonisesc...u AGONISESC Şi lucruri bune, şi de cele rele se pot c î ş t i g a, se pot căpăta ori d o b î n d i deodată sau într-un timp scurt; pe cînd se agoniseşte ceva, bun sau rău, numai printr-o luptă grea şi de mult timp. I. Canta, Letop. III, 182: măcar că vaci nu rămăsăse la locui- torii ţării, dară de vreme că văcăritului tot trebuia să dee sumă de bani, şi o babă săracă ce torcea în furcă să-şi agonisească hrana şi comăn- dul său trebuia la acea vreme să dea şi ea bani la văcărit...“ Doină din Moldova: „De cînd plaiul am lăsat, Traiul bun eu l-am uitat, Arma-n sîn mi-au ruginit, Nimic n-am agonisit...“ Doină din Ardeal: (Alex., Poez. pop.2, 257) „Ce hasnă că tot slujeşti Şi nimic n-agoniseşti? Făr’ slujeşti pe-o tundră sură Şi pe-o pipă cu ciutură!...“ (Jarnik-Bîrsanu, Transilv., 409) Constantin Brîncovan, 1696 (Cond., ms., in Arh. Stat,, p. 198): „pre săraci nimene de nimic să nu-i băntuiţ din ce ar agonesi toamna prin deal...44 Ca termen juridic, „avere agonisită“ era aceea pe care cineva şi-o făcuse singur, în opoziţiune cu „avere m o ş t e n i t ă44 sau „d e n bătrân i“, adecă rămasă de la părinţi. Pravila Moldov., 1646, f. 50: „De vreme ce ocinele ucigâtorîului pogor den bătrâni, ce să dzice de la părinţu, atunce cuconii ucigâtorîului nu-ş voru piiarde ocinele ce li să vin de la moşu- său, nice vor putîa să fie domneşti; ce să vor lua ocinele ce va fi ago- nisită ucigătorîulu... “ Cu sens figurat: „A-şi agonisi viaţa = sein Leben erwerben, sich Unterhalt ver- schaffen44 (Dr. Polysu). Coresi, Omiliar, 1580, quat. VII, p. 1: „smereniia ceia buna nu numai cicea dulceaţa şi treaba agoniseşte, ce şi în ceia lume găteşte şi agoniseşte dulceaţa14... Cantemir, Divanul lumii, 1698 (A.I.R. II, 164): „neorînduite şi fără ispravă pofte, carile, prin ale noastre iarăş păcate, noao prăpădenie şi peire a ne agonisi pot...“ N. Muşte, Letop. III, 60: „iată ce agoniseşte zavistia, cum află vreme neprietenul de-şi isprăveşte trebile lui...u Din punctul de vedere curat material, românul agonisesc este, negre- şit, grecul ayoiv^co, la aorist aYwtda (Cihac); sub raportul logic însă, e un produs al cugetării proprii româneşti, căci vorba greacă însemnează „luptă44, niciodată „cîştig44. Asociaţiunea de idei între cîştig şi luptă, înlănţuirea ambelor noţiuni şi identificarea lor, nu e grecească. Din latinul 1 u c r u m „cîştig44, românul a făcut lucru „muncesc44; din grecul aY<*>vt£co[jLai „muncesc44, el a făcut agonisesc „cîştig44. Nici o muncă temeinică fără cîştig; nici un cîştig trainic fără muncă. Este interesant a constata că la macedo-români cuvîntul există 378 numai în înţeles de „zor44, „grabă44, mai apropiat de cel grecesc (Dr. AGONISITĂ Obedenaru, Dicţ., ms., în Acad. Rom.), şi chiar cu sensul cel curat grecesc de „luptă44 (Miklosich, Rumun. Untersuch. II, 11), pe care în daco-româna abia îl aminteşte pînă la un punct numirea danţului po- poran „a g ă n ă u l44. v. Acolisesc. — Agăinâu. — Agoniseală. — Agonisită. AGONISÎRE (plur. agonisiri), s.f.; 1 ’inf initif d’agonisesc pris substantivement: acquisition, profit. Acelaşi sens cu agoniseală şi cu agonisită. Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom.), p. 33: „şi în fundul mării a mă afunda, şi în mijlocul focului a mă arunca, şi nici cum vieţii mele a cruţa, nu mă voiu feri; numai precum toţi cei cu socoteală în lume, aşa şi eu, nu numai pentru agonisirea, ce şi pentru paza cinstei mă nevoesc...44 Enachi Cogălniceanu, Letop. III, 262: „Văzând domnul (Grigorie Ghica) aice în Iaşi o mândrie la pământeni, purtând fieştecare cuma- şuri scumpe şi blane, care nu era fieştecare harnic de agonisire după straele ce purta; şi sta domnul de găndia ce agonisită poate să le dee ca să cuprindă cheltueala lor, şi nu putea găsi cu gândul măriei- sale, şi cunoştea că se sting cu straele lor şi a femeelor, şi sta de se mira ce va face...44 v. Agonisesc. — Agoniseală. — Agonisită.-----eală. AGONISÎT, -Ă, adj.; part. passe d’a g o n i s e s c : acquis, gagne avec peine. Funcţionează ca adjectiv: lucru agonisit, moşie agonisită, banii agonisiţi prin trudă etc.; la masculin rareori se întrebuinţează ca substantiv: „agonisitul cuiva44, ci numai la feminin: „agonisita cuiva44, v. Agonisesc. — Agonisită. AGONISÎTĂ (plur. agonisite), s.f.; part. passe fem. dagonisesc pris substantivement: acquisition, gain, profit, benefice, quelquechose gagnee â la sueur du front. Nu se deosebeşte prin sens de agoniseală şi agonisire, dar este cel mai întrebuinţat din cîtetrele. Nic. Costin, Letop. II, 94: „...pentru hotarele tîrgurilor domneşti, de la o vreme se deprinsăse domnii cei mai de curând a da şi a boieri şi altora, aşa căt n-au rămas loc deosebit pentru hrana şî agonisita pe dînsul tîrgurilor...44 Neculcea, Letop. II, 301: „Moldoveni mulţi şi feciori de boieri se ducea la lefe, unii la moscali, unii la Ieşi, unii la Racoţi, unii la şved pentru agonisită...4t N. Muşte, Letop. III, 42: „toată agonisita acestui pământ stupii sănt, şi cu acestii îşi plătesc boierii şi mănăstirile birurile şi îşi ţin casele...44 Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom.), p. 139: „Iară una dintre albine zisă: eu astăzi în cîmp pentru agonisită eşind şi printre erbi şi flori miare cercînd...44 Zilot, Cron., p. 51: „boierii toţi, iar mai vîrtos ai Craiovei, că se întoarseră ticăloşii din fugă după arderea ei, unii traseră în oraşe, alţii pe la moşii pe afară, şi-şi căuta risipa fiecare îndreptîndu-şi veniturile caselor lor şi bucurîndu-se că s-au mai văzut o dată pe la nemestii; 379 AGREAŢĂ neguţătorii îşi întinseră mrejile neguţătoriilor, împrăştiindu-se pe la bîlciuri şi făcîndu-şi tot felul de pornire fieştecare întru a sa neguţătorie, bucurîndu-se şi ei că s-au izbăvit de lanţul fricei; ţăranii birnici se apucaseră cu temeiu de lucrarea pămîntului, de sămănătură îndestu- lată, şi altele care se pleacă în teapa lor; şi cu un cuvînt, toţi lăcuitorii ţării, care cu una, care cu alta, îşi căuta de agonisita lor...“ v. Agonisesc. — Agonisire. — Agoniseală. AGOST, s.m.; le mois d’Aout. Dicţionar ms. bănăţean, circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. 422): „Agost. Augustus“. v. A gust. — Gustar. AGRĂlESC (agrăit, agrăire), vb;. adresser la parole, faire une allo- cution. Cuvîntul se întrebuinţează peste Carpaţi. „Albinele se prind într-o coşniţă carea se unge mai întîi cu floarea- stupilor. Cel care le prinde, le fluieră şi le agrâieşte: puişorii mei, pui- şorii mei, aşezaţi-vă jos ! După ce ele se pun pe o cloambă, le pune coş- niţa aproape şi 1 e zice: băgaţi-vă-n casa voastră, că-i grijită şi fru- moasă, puişorii mei...“ (P. Olteanu, Huniadoara, corn. Haţeg). Este slavicul grăiesc, care însă prin prepoziţiunea a ( = lat. ad) capătă sensul latinului „adloquor (alloquor)“. v. Agrămădesc. — Grăiesc. AGRĂMĂDESC (agrâmâdit, agrâmâdire), vb.; accumuler, amonceler, tasser. Se aude peste Carpaţi. „Zmeii răstoarnă tot şi toate, chiar fîntînile le întorc cu fundul în sus de se trezesc înotînd în apă. Zmeii agrămădesc munţii şi bolovanii cei mai mari, cari nu este în stare un sat să-i mişte din loc...“ (D. Păs- cuţ, Făget). O compoziţiune poporană din slavicul grămădesc şi prepo- ziţiunea a ( = lat. ad), cu sensul latinului „adcumulo (accumulo)“. v. A grăiesc. —- Grămădesc. AGREAŢĂ, adv.; â grand peine, difficilement. Arhaism. Dicţionarul ms. bănăţean, circa 1670 (Col. L Tr., 1883, p. 422): „Agraţă. Difficulter. Aegre“. Reprezintînd pe latinul: ad-gravitiem = (ital. a gravezza), românul agreată, deşi pare conservat numai în Banat, trebuia totuşi să fi circulat în întregimea graiului românesc pînă a nu se fi întrodus sinonimul anevoie, format întocmai după acelaşi tipic 380 din prepoziţionalul a- (lat. ad) şi din slavicul n ev o 1 ia . AGRĂlRE AGRÂÎT | v. A grăiesc . AGRĂMĂDÎRE AGRĂMĂDÎT Agrămădesc. AGRIŞ Să se observe că-n secolul XVI ambii termini: g r e a ţ ă (= lat. gravities) şi nevoie ( = slav. nevoita) se aflau încă în concurenţă unul cu altul, exprimînd aceeaşi noţiune. Astfel la Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XI, p. 2—3: „cu minte buna să fimă întru toate căte vină noao de la Dumnezeu, că acestea amu toate spre folosu ne-au toc- mită şi spre ispravă lasă nevoia şi greaţa spre noi Dumnezeu a fi, derep-ce căndu ne dă Dumnezeu noao rău, iară noi să s 1 ă v i m şi să m ă r i m sfântă numele lui...u Cu încetul, „slăvire44 a gonit pe „mărire44, „nevoia44 respinse pe „greaţă44 la o altă nuanţă de sens, anevoie înlocui pe agreaţă. Macedo-româneşte se zice pînă astăzi:„cu g r e a ţ ă = 8uox6X2 Haiducesc. AIDUCÎIŞTE. — v. Haiduceşte. AIDUCÎE. — v. Haiducie. AIE, pron. — v. Aia. -AIE, suff. — v. -ai. AIENÎISC, -EASCĂ, adj.; appartenant â ou dependant d’un ayan. Se mai aude numai doară în Dobrogea. Balada Tudor Tudoraş: „De-i găsi oi aieneşti, Să le scrii împărăteşti, Beilicul să le cei, Din zece una să iei___cc (Burada, Dobrogea, 125) Balada Mierla şi sturzul: „Cărucer m-oi face Şi pe drum oi trece Cu cară, Cu povară, Cu mărfuri aieneşti, Aieneşti şi domneşti...u (Ibid-, 127) v. Aian. 411 AIEPT AlBPT (aieptat, aieptare), vb.; 1. allecherj 2. flechir, diriger; 3. ajus- ter, brandir, jeter; — mă aiept, se tromper soi-meme, se donner des airs, se venter. Lexicon Budan: „Aiept; 1. ca verb activ: a) răped ceva cu năvală, schleudern; b) îndreptez, ocărmuiesc, lenken; c) ghicesc, errathen, beynahe treffen ; 2. ca verb reciproc: m ă aiept—A) cu mintea, alunec, sich verleiten lassen; b) mă fălesc, mă laud însumi, prahlen. A lat. a d et j a ct o, quasi a d j e c t ou. Derivaţiunea aiept = lat. adjectoa fost singură propusă pînă acum şi primită de toţi fără control şi fără controversă (Cihac, I, 6). Numai Miklosich a observat că ea nu se împacă cu legile fonetice (Lautlehre, Consonant. II, 64). In adevăr, din latinul „adjecto“ s-ar fi putut naşte la noi „ajept“, ca „ajung = adjungo“ sau „ajut = ajuto“, cel mult: „azept“, ca în „zac = jacio (djacio)a, dar niciodată aiept. Foneticeşte, aieptare poate fi numai doară latinul allectare = ital. allettare = franc, a 1 1 e c h e r. Prin urmare, sensul fun- damental al cuvîntului este amăgesc. Acest sens ne şi apare sin- gur în Vocabularul lui Costinescu (I, 28): „a aiepta, a îndemna la o plăcere, a amăgi“.Totaşa la Pontbriant (p. 19): „a aiepta, vezi a amăgiu. în Ţara Românească vorba pare a nu fi cunoscută în popor decît numai cu acest înţeles. In Lexiconul Budan reflexivul „m ă aiept — sich verleiten lassen“ implică şi la activ: „aiept = verleitenu, „amăgescu. Tot aci vine prin sens „mă aiept = prahlenu, însemnînd literalmente: „mă măgulesc pe mine însumi, mă înşel crezîndu-mă prea mare“, precum şi adjectivul aieptător „fălos, Prahleru, în Vocabula- riul de la Sibii, din 1822. Deja latineşte a 1 1 e c t o, frecuentativ din „allicio“, se pleca cătră sensul de „diriger“, de exemplu la Columella: „ad aquam duci boves sibiloque a 1 1 e c t a r i“. De aci românul „aiept = lenken“, în gramatica transilvană a lui Molnar, de la 1788 (p. 254) şi chiar în Lexiconul Budan, ca şi „aiept = ghicesc, errathen“; „aiept = hin- weisen“, la Budai-Deleanu (Dicţ., ms., în Muz. istor. din Bucur.); „aiept = flecto, dirigo“, în gramatica bănăţeană a lui Alexi (1826, p. 254), „aiept = andeuten, anpassen“, la Sava Bărcianu (p. 5) etc. Abia pe a treia linie, rezultînd din noţiunea intermediară secun- dară de „diriger = ajuster“, s-a născut sensul de„arunc“: „aiept, jacto“ (Bobb), care a făcut pe filologi să se amăgească, să se aiepte în toată puterea cuvîntului, alergînd la latinul a d j e c t o. Al nostru aieptare este dară frate bun cu francezul allecher, care în limba veche avea şi acolo o formă reflexivă aproape identică prin sens cu românul „mă aiept“. Versul lui Ronsard: „Puis donne voile, et sânt plus t’allecher Va-t’an ailleurs ta fortune chercher...“ se traduce româneşte: „Apoi întinde-ţi pînza şi făr-a t e-aiepta Te du în altă parte norocu-ţi a căta...u Din litertuara poporană cunoaştem trei texturi cu aiept. Basmul Nuştiu-împârat (Tribuna din Sibii, 1886, p. 1118): „acum 412 s e aiaptă o dată calul şi ca fulgerul trece preste poartă...“; AIEVE Basmul Tei-legânat (ibid., 1885, p. 38): „croieşte un şoşonete bun din pulpa piciorului sting şi-l aruncă în gura pajurei, care cu o aieptare a şi fost afară (din lumea cealaltă pe lumea noastră)"; Proverb: „Mă iai cu a i e p t u 1, Ţi-a pîrăi pieptul; Mă iai cu de-acelea, Te-a ustura pielea..." (Ibid., 1885, p. 22) In primele două pasage, aiept însemnează o avîntare sau o răpe- zire; în pasagiul al treilea, cel mai important prin natura sa stereotipă de proverb şi unde cuvîntul ne întimpină ca substantiv, aiept poate să însemneze deopotrivă avîntare sau răpezire la luptă şi înşelă- ciune, şoşele-momele, „allechement". Cîtetrele texturile sînt din Transilvania, unde — după cum am văzut mai sus — predomneşte în această vorbă sensul derivat de „arun- care". v. îniept. AIEPTÂRE AIEPTÂT AIEPTĂTOR, -OARE. — v. Aiept. AlESC (aiit, aiire), vb.; appreter â l’ail. La prezinte indicativ, la conjunctiv şi la imperativ singular se întrebuinţează mai mult: aiez, să aieze, aiază! (L.B.), ba unii conjugă peste tot ca pe „cutez": aiezai, aiezare, aiezat etc. (Pontbriant). v. 2Aiu. — Aite. — Aitură. 1Al£VE5 adv.; reellement, manifestement, evidemment. Compus din prepoziţionalul a (= lat. ad) şi din adverbul paleoslavic rast „SyjXou, 39) 444 AJUNG In idiotismi: a ajunge pe cineva păcatul, ceasul rău, osînda, ciuma etc. Balada Badiul: „Turcii sărea şi fugea, Dar păcatu-i agiungea! Care scăpa de stîlpan, Nu scăpa de buzdugan../4 Zilot, Cron., p. 113: „priimiţi de la Mateiu-vodă încoace, mai vîrtos neamul Cantacozinilor, pentru milostivire a se chivernisi aici, încă şi rudindu-se cu români, ei nu s-au mulţumit pe atîta, ci au rîvnit şi la scaunul domniei, pe carele în cea din urmă l-au şi dobîndit, călcînd facerile de bine şi pîinea românilor şi nesocotind că păcatul nemulţu- mirii îi va ajunge vreodinioară...“ Beldiman, Tragod., v. 4021: „Muieri ce avea prin casă, pe toate le-au dezbrăcat, Cea mai mare osîndire, la purces ele-au cercat; Pe toate-au ajuns osînda, sfîrşitul au fost urît, Căci cîte-au fost burduhoase, pe toate le-au omorît...cc Moxa, 1620, p. 398: „(Isachie Comnenu) domniîa înţelepţeşte, ce curând 1 -ajunseră boale grele...44 Legenda Sf. Nicolae, sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nic. din Braşov, p. 166): „nu faceţi rău, să nu vâ ajungă rău...“ Basmul Tinereţe fără bâtrîneţe (Ispirescu, Leg., 5): „blăstemul părinţilor le-a ajuns, şi d-aia s-au făcut lighioi aşa precum le vezi...44 Un cîntec poporan: „Vai român de capul tău, Cum te-agiunse ceasul rău!...“ (Alex., Poez. pop*, 238) sau: „Frunză verde de negară! Vai sărmană biată ţară, Cum te-agiunse focul iară!...u (Ibid246) v. Dor. 3. Ajung „atteindre, saisircc ca termen juridic. Lexicon Budan: „ajung pre cineva cu procesu, adecă îl înving, causa vinco quempiam, Jemanden den Proces abgewinnen44. E foarte des în preţioasa Condică de judecăţi a lui Constantin Brîn- covan, 1692—1713 (ms., în Arh. Stat.); de exemplu: p. 91: „Deci au fost rămas Şerbu cu fii-său Manole de judecată dinaintea boîarilor domnii mele ce scriu mai sus, şi au luat Vasilie vel căpitan şi cartea boîarilor domnii mele ce sănt mai sus-zişi de judecată şi de rămas la măna lui, şi iar au stăpânit aceste vii pre seama lui, precum le-au cumpărat şi precum 1- a u ajunsu judecata../4 P. 151: „cănd s-ar evi acele cărţi veri la ce judecată, să se ia de la măna ei şi să se dea la măna Neculii Banul şi a nepoţilor lui, după cum a u ajunsu judecăţile...44 445 31 —• Etymologicum Magnum Romaniae AJUNG P. 211: „iar Lile şi Ilie şi Matei să-ş ţie numai partea lor ce le-au rămas nevăndută, pentru că a şa a u ajunsu judecata şi d irep- t a t e a...44 P. 192: „Ştefan Aprodul neavănd putere ca să intoarcă banii îna- poi lui Istratie, precum l-a u ajunsu judecata Divanului. In vechea franceză, acelaşi înţeles avea „ a 11 e i n t et con- vaincu44, „a t i n t de la justice li roi“ etc. v. Dovedesc. Tot aci vine proverbul: „Satul mic îl ajunge podvoada des44 (A. Pann I, 113). III. Ajung = „arriver, parvenir, recourir44. 1. Ajung „arriver44. Cînd e vorba de mers, deosebirea între ajung „arriver44 şi ajung „atteindre“ stă numai în regimul indirect al celui dentîi faţă cu regimul direct al celuilalt. Astfel: „ajunsei satul =j ’atteignis la campagne“, dar „ajunsei la sat = je suis arrive â la campagne“. E sinonim cu sosesc; ajung însă cuprinde în sine elementul unei dificultăţi, pe care nu-1 are s o s e s c. Aşa: „au sosit oaspeţii44 nu este tot una cu „au ajuns oaspeţii44, căci numai în cazul din urmă se exprimă o îndoială că puteau să fie împedecaţi de a veni. v. Sosesc. Ion din Sîn-Petru, Alexandria, 1620 (ms., în Acad. Rom., p. 13): „merse spre răsăritu 10 zile şi ajunseră la un cămpu mare şi frumos...44 Noul Testament, 1648, Act. Apost. XXI, 7: „...vănslămu deîn Tiru, agiunsemă I ..navigatione expleta a Tyro, d es- în Ptolomaida...“ | cendimus Ptolomaîdam..." Balada Iordachi al Lupului: „Şi la Ieşi cît agiungea, Iordachi la domn mergea...44 O doină: „Ţiu, ţiu, ţiu, murgule! zboară Pîn’ la verdea dumbrăvioară S-agiungem încă cu soare La Florica, dulce floare...44 (Alex., Poez. pop.'1, 248) O frumoasă gradaţiune la Costachi Negruzzi, Şalul negru: „Z bor, ajung, descalec rece ca de moarte, Şi întru la ea...44 Proverb i: „Ţiganul cînd a ajuns la mal, atunci s-a înnecat44 (Pann, II, 86). „Au ajuns şi ei săracii După ce-a-mpărtit colacii44. (lbid.,U,to) „A pornit în cale lungă Si va-ndată să ajungâ“. ' (IbidI, 82) „N-a ajuns pîn’ la pîrîu Şi şi-a ardicat poalele-n brîu.44 446 (Th. Theodorescu, Ialomiţa, c. Lupşeanu) AJUNG „La rîu n-a ajuns, şi poalele şi-a ridicat/4 (Baronzi, Limba, p. 55). Locuţiune proverbială: a o/uns la spartul tîrgului = prea tîrziu. Figurat: a ajunge la bătrîneţe, la nevoie, la lipsă etc. Inventariul Cotrocenilor, 1681 (ms., Arh. Stat.), f. 15: „jupăneasa Despa ajungându la adânci bătrâneţe...44 Constantin Brîncovan, 1696 (Cond., ms., în Arh. Stat., p. 190): „mumă-sa Smeada ajungând la lipsă şi la sărăcie au fost vândut aceste case...44 2. Ajung „parvenir44. Neculce, Letop. II, 395: „Vremea viitoare va arăta cine va agiunge să trăească...44 Urare la cununie cătră naşi: „Cum aţi ajuns să cununaţi, să ajun- geţi şi să botezaţi, să vă faceţi hini din hini şi să vă fie chefu deplin...44 (A. D. Holban, Fălciu, c. Albeşti). Proverb: „Armăsarul cînd îmbătrîneşte ajunge la rîşniţă...44; sau simplu: „a ajunge de la moară la rîşniţă44 (Pann, II, 64; III, 105). „Scărăbuş, p-a cui mînă ai ajuns!“ (Baronzi, Limba, p. 52), lo- cuţiune proverbială, cînd cade cineva în puterea unui om crud sau nevrednic. v. Încap. 3. Ajung „recourir44. Proverb i: „E anevoie cînd ajungi să cumperi orz de la gîşte44 (Pann, III, 72). „Ajungi în casa altuia, nu poţi şedea cum îţi place; ajungi la masa altuia, nu mănînci după cum ţi-e gustul; ajungi în patul altuia, nu poţi dormi cum ţi-e voia44 (Ibid., I, 136). Nic. Muşte, Letop. III, p. 20: „ajungând şi turcii cu daruri la Ra- madanovski...44 Ibid., p. 31: „Agiuns-au dară şi el la Poartă şi au trimis pe Panai- taki Postelnicul şi au scos ferman...44 Ibid., p. 41: „şi căt cheltuia Băsărab-vodă, domnul muntenesc, nimică asupra lui Mihai-vodă nu putea isprăvi, ce în zădar îşi cheltuia banii şi ajungea pre la toţi paşii, dăndu-le bani să fie întru ajutor să mazilească pre Mihai-vodă...44 Ib., p. 44: „Dar n-au lăsat loc Brăncoveanul domnul muntenesc să nu ajungă cu pîră şi cu daruri pre la toţi paşii...44 v. Alerg. IV. Ajung „devenir, etre reduit44. 1. Ajung „devenir44. Balada Movila lui Burcel: „De-atunci n-am ce să mă fac, C-am agiuns un biet sărac!..44 Beldiman, Tragod., v. 557: „Se deşteaptă boierimea, începe-a se sfătui, Ce chip să-ntrebuinţeze răul spre a-1 lecui, C-acum agiunsese rana cangrenă desăvîrşit, Nu se mai aştepta altă decît un cumplit sfîrşit______44 A. Pann, Prov. I, 62: „Lăsîndu-i într-a lor voie, pînă se fac mari ştrengari Ş-ajung în cele din urmă desfrînaţilor stegari...44 447 AJUNG In proverbi: „Ţiganul, cînd a ajuns împărat, Întîi pe tată-său a spînzurat.u (Pann, III, 28) „Ajunge din cal măgar Şi catîr din armasar“. (IbIII, 70) Mai adesea se zice simplu: „ajunge din cal măgar44 (Ib., II, 64). „A ajunge la sapă de lemn = cu totul lipsit“ (L.M.). „Vai cînd ajunge coada cap!“ (Pann, II, 55). „Vai cînd ajunge lupul sameş la oi!“ (Ib., II, 52). „Omul, pînă nu slujeşte, stăpîn nu ajunge44 {Ib., II, 47). „Stăpîn nu poţi ajunge, dar slugă cînd vei vrea44 (Ib., II, 86). „Să nu te blesteme cineva s-ajungi slugă la cai albi“ (Ib., II, 52). în locuţiuni proverbiale: „A ajunge de poveste-n ţarău (Pann, III, 128). Zilot, Cron., p. 117: „Săracul vultur românesc, cum s-amăgi de vulpe, Cuibşorul lui cel strămoşesc în gura ei să-l surpe! Pre toată hiara şi pre leu făcutu-le-au să crape, Iar d-ale vulpii linguşeli nu au putut să scape! O ascultă la sfat ficlean aripele să-şi taie, Iată acum că au ajuns al ei de joc bătaie !“ Ibid., p. 118: „scăzură de tot şi ajunseră batjocură grecilor../4 Idiotism: „ajunge treaba =esso weit kommen, darauf an- kommen“ (Dr. Polysu). A. Pann, Prov. II, 144: „Să n-ajungă treaba singur cu paraoa să-mi găsesc beleaoa...44 Alt idiotism: a ajunge cal de p o ş t ă = a nu mai avea odihnă. Alexandri, Barbu Lăutarul: „Sărmane biete Barbule! ai agiuns cal de poştă împregiuru horii../4 A ajunge o Joimăriţă: „Foaie verde peliniţă! Mărită-mă, măiculiţă, G-am agiuns o Joimăriţă...44 (G. D. Teodorescu, Poez. pop., 337) „Ajung bine, ajung departe^ weit kommen, es weit bringen, Fortschritte machen; ajung rău = ins Ungluck gerathen, verarmen, sich zu Grunde richten44 (Dr. Polysu). Cu acelaşi sens, ajung fără determinare: „Vai de mine, ce-am ajunşi Să iubesc pe sub ascuns...44 (Jarnik-Bîrsanu, Transilo.y 81) Reduplicat, pentru mai multă energie, la Zilot, p. 12: „N-ai gîndit, sărace, n-ai gîndit, eu ştiu fără a-mi da răspuns, 448 Că de ai fi gîndit în adevăr, n-ajungeai cum af ajuns..,u AJUNG 2. Ajung „etre reduit44. Locuţiune proverbială: „am ajuns să ne ia copiifi] în picioare44 (Pann, Prov. III, 150). Zilot, p. 56: „Aceşti doi ticăloşi, din butcă, din odihnă, Din aşternut cu puf, din verice altă ticnă, S-ajungă — o, ce foc! — călări pe deşelate, Să doarmă pre pămînt, vezi acum de se poate!...44 V. Ajung =„suffire, assez44. Pravila Moldov., 1646, f. 34: „de va fi om bun şi cu nume bun, agiunge gîurămăntulu, iară de nu, trebue altă arătare mai buna...44 1. Proverbi: „Ajunge un ciomag la un car de oale44 (Pann, III, 133). „Joacă danţ pe mămăligă Şi-i ajunge cît cîştigă...44 (Ibid., I, 106) „Bună e mîneca lungă, Dar pînza nu va s-ajungă...a (IbI, 161) „întinde-te cît îţi ajunge plapoma*4, adecă trăieşte după mijloacele tale. Jipescu, Opincaru, p. 132: „Pă cîţi nu mi i-au văzut ochi[i] în slava cerului două-trei luni, şi pă urmă dară toată ghiaţa dă coadă-n vale, pîntru că s-au întins mai mult dăcît le ajungea ţolu...44 2. Locuţiuni proverbiale: a) Ajunge de glumă, ajunge de şagă — cînd gluma sau şaga se prea lungeşte, ori nu mai place. Balada Mănăstirea Argeş: „Agiungâ-ţi de şagă, Că nu-i bună, dragă...44 b) „Cale lungă să ajungă"1,, despre o foarte lungă călătorie. I. Creangă, Povestea lui Harap-Alb (Conv. Ut., 1877, p. 178): „Şi merg ei şi merg cale lungă să 1 e-ajungă, trecînd peste nouă mări, peste nouă ţări...44 De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 258: „Apoi, cale lungă să-i ajungă, întîlni un călugăraş, îi dădu veşmintele ei şi îi luă rasa şi caucul lui; plecă înainte...44 c) Tot aşa despre o luptă foarte lungă: „Se luptară Zi de vară Pînă-n sară: Luptă lungă Să Y\-ajungă...“ (Marian, Bucov. I, 167) 3. Imperativul ajunge sau ajungă întrebuinţat în locul adverbu- lui d e s t u lt 449 AJUNG Cantemir, Ist. ierogl. (ms., în Acad. Rom., p. 35): „...nici în ritorică tropul îndestuliriiau ascultat, nici în gramatică gra- iul fără chip şi cuvîntul agiunge au învăţat...44 Costachi Negruzzi, Alexandru Lâpuşneanul II: „Ajungă atîta sînge vărsat, atîte văduvii, atîţia sărimani...44 A. Pann, Prov. II, 102: „Mă rog, bărbăţele, dă puţin cu milă, Că nu ştiu bătaie de mică copilă, Aoleo, ajunge!...“ I. Văcărescu, p. 62: „Ah! ajungă dar, ajungă Atîta mînie lungă!...“ 4. Forma reflexivă: ase ajunge. Lexicon Budan: „el nu s e ajunge cu leafa sa = non sufficit ei salarium44. Laurian-Maxim: „el nu s e ajunge cuvenitul ce are“. Impersonal: Caragia, Legiuire, 1818, p. 84: „cît nu s ă ajunge din averea mu- flujilor spre plata împrumutătorilor...u „Un bun pe zi de ne vine, Cheltuim cinci şi mai bine; Pe unde nu se ajunge, Ştim şi cu vorbe a unge...“ (Pann, Prav. II, 154) Zilot, Cranp. 47: „şi fiindcă ostaşii seîmulţiseră în urmă după ce s-au ars Craiova, şi ludele ţării se împuţinaseră, măcar deşi era dăj- diile grele, dar iar nu se ajungea cu venitul vistieriei a se răspunde lefile...44 VI. Particularităţi fonetice şi morfologice. 1. Istorice. a) -n- în ajung se rostea ca vocala nazală franceză; de aci uneori scris prin 4: alteori vocalizat de tot: K$r$. Pravila de la Govora, 1640, f. 109 b: „era şi tineri amândoi, şi ajuînserâ pănâ în sâmbăta cea mare...44 Act oltenesc din 1591 (Cuv. d. bătr. I, 56): „ajugăndu-l (awSnvHAS/O vreme de lipsă şi de nevoe, el se-au dus încătroo au putut...u b) La perfect simplu se conjuga: (eu) ajunşu sau ajunşi (= lat. a d j u n x i), (noi) ajunsemu (= lat. adjunximus). Legenda Sf. Maria Egipteană, sec. XVII [Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 371): „mâ prinse un cutremură şi frica, deaca ajunşi la uşa ce mi se închidea mainte şi fârâ de greaţa întrai înlâuntru../4; şi mai jos, p. 373: „Tara apuindu soarele, ajunşu la bese- reca sfântului../4 Goresi, Omiliar, 1580, quatern. III, p. 6: „c-ătrâ uşa postului ajun- semu şi nevoinţa sufleteasca înnainte zace...44 Pînă astăzi aşa se conjugă la macedo-români. 2. Poporane. In limba poetică, ajung poate să-si asocieze pe d-, ca în „dalb = 450 alb“. AJUNS O baladă din Ardeal : „Deac-acolo dajungea, Străjile nu-1 slobozea, Mîna-n buzunari băga, Galbeni jos le arunca...“ (Reteganu, Poez. pop72) O colindă muntenească: „De departe ce-mi vedea? Pe arhanghelul Gavril Şi pe sfîntul Mihail Că-mi venea, mereu venea Şi la masă dajungea...“ (G. D. Teodorescu, Poez. pop., 33) v. Ajungere. — li2tS Ajuns. AJUNGĂ 1 adv.; assez. — v. Ajung. AJUNGE J ’ J 6 AJÎJNGERE s. AGIUNGERE, s. f.; l’infinit if d’a j u n g pris corame substantif: action d’atteindre, d’arriver, de parvenir etc. Reprezintă ca substantiv abstract toate sensurile verbului. Uneori e foarte ele- gant; bunăoară într-un cîntec poporan din Bucovina: „Şi pinteni zimţoşi îi da, Pinteni zimţoşi murgului Spre-a/ungerea dorului, Căci dorul e mare cine: Peste multe dealuri vine...44 (Marian, I, 146) De asemenea la mitropolitul Antim, Didahi[i] (ms. din 1781, în Acad. Rom.), p. 10: „am trudit din zi şi din noapte să înmulţesc ta- lantul Domnului, pentru ca să nu mă număr în rândul leneşii slugi, şi am silit după putinţa mea şi după proastă ajungerea minţii mele...44 în primul pasagiu, ajungerea dorului^ „accomplissement du deşir44; în al doilea, ajungerea m i n ţ i i = „portee de l’intelli- gence44. v. Ajung. ^JUNS s. AGIUNS, -Ă, adj.; part. passe d’a j u n g pris comme adjectif: arrive, atteint, muri. 1. Ajuns = s o s i t. 1. Văcărescu, p. 423: „Că ne iubeşte Dumnezeu cu dragoste curată, în toată vremea o vedem, în toate ni s-arată: Fulgere, vijelii şi ploi, oblăduiri ascunse, Ce provedinţa-i îngrijind, sînt tot la vremi ajunse. 2. Ajuns = atins, 451 AJUNS Corbea, Psaltire, circa 1700 (ms., în Acad. Rom., ps. XCVI): „Şi de faţa Domnului, munţii, ca ceara S-au topiit, ca de soare ajunsă vara...“ „Ajuns cu cui, beruhrtu (Dr. Polysu). La negativ: Bocet din Banat (Cuv. d. bâtr. II, 712): „Că-n două răzoare Va fi cîte-o floare: Floare la pămînt N-ajunsă de vînt, Floare La răcoare N-ajunsă de soare...u „Ajuns de bătrîneţea şi „ajuns la bătrîneţe“, ambii termini în- semnînd: „aproape bătrînu, cu acea deosebire că-n cazul dentîi poate să fie o îmbătrînire înainte de timp, prin boale sau necazuri, pe cînd în cazul al doilea este o îmbătrînire treptată firească. Zilot, Cron., p. 76: „Vedeai oameni cinstiţi, ajunşi de bătrîneţe, De frică munţi urcînd, ca-n cele tinereţe...“ De aci tranziţiunea logică la: 3. Ajuns = c o p t: „poamă ajunsă, reif“ (Dr. Polysu). „Ajuns la mintea şi „ajuns de minte“ == „copt, matur“; dar pri- mul cuvînt implică o lipsă anterioară de minte, pe cînd cellalt arată numai o dezvoltare deplină a minţii. Enachi Cogălniceanu, Letop. III, p. 240: „Era om de treabă şi învăţat şi agiuns de minte...“ v. Ajung. — 2,3 Ajuns. 2AJUNS s. AGIUNS (plur. ajunsuri), s. n.; part. passe d ’ a j u n g pris comme substantif: arrivee. Cantemir, Ist. ievogl. (ms., în Acad. Rom., p. 35): „nici adînc fundul mărei, nici nestrăbătută a pămîntului grosime, nici pre supt rădăcinele munţilor şi stîncilor a metalilor şuvăite vine, nici nevoia agiunsului...“ Mai ales în urarea de bună sosire din drum a unui oaspe dorit sau plăcut: „Trece-n gios, se duce-n sus, Nime nu-i dă un răspuns, Nici îi zice: bun agiuns/...“ (Alex., Poez. pop2., 240) v. Ajung. — li8Ajuns. 3AJÎJNS s. AGIUNS (DE-), adv,; assez, suffisamment. Sinonim cu destul. Neculce, Letop. II, p. 244: „se vor apăra câteva zile, că şi bucate, 452 şi hrană de cai, şi earbă de puşcă de agiuns avea..,“ AJUT Beldiman, Tragod., v. 345: „Unuia îi lua şalul, altuia punga cerea, De-agiuns îi da bătaie, dacă se împotrivea...“ Doină muntenească: „A plecat neică, s-a dus Şi nemica nu mi-a spus Să-i dau guriţă d e-ajuns! A plecat cu caru-n sus, N-a lăsat nici un răspuns Să-1 îmbrăţişez d e-ajuns !...u (Vulpian, Text, p. 11) v. Ajung. — lt2 Ajuns. AJUT, s. AOIÎJT (ajutat, ajutare), vb.; aider, venir en aide, seconder, soutenir, donner un coup de main. A uşura pe cineva la greu sau la nevoie. „Ajută pe vecinul tău; ajută-te, şi Dumnezeu te va ajuta; aju- taţi-vâ unii pe alţii; m ă ajut cum pot “ (L. M.). Vine din lat. a d- j u t o, frecuentativ de la a d j u v o (= a d + j u v o), de unde ital. a j u t o sau alto, spân. a y u d o, fr. aide etc. (Cihac). v. Sprijinesc. 1. Ga şi prototipul latin, ajut se construieşte cu acuzativul şi cu dativul. a) Cu dativul: Moxa, 1620, p. 401: „de nu-m veţi ajuta acum, apoi voi vă veţi căi...u Zilot, Cron., p. 76: „Acei mai mulţi mergea pă jos spre uşurinţă, Carălor ajutînd pe cît era putinţă...“ Construcţiunea cu dativul e stereotipă în blăsteme, jurăminte şi urări: „Să nu -m i ajute sfînta zi de astăzi!“ „Nu ţ i-ar ajuta ţie...“ „Aşa să -m i ajute sfîntul soare!“ etc. Jipescu, Opincaru, p. 50: „Dă ţi-o ajuta s f î n t u s-ai tîrlă, ci- readă şi turme...“ In cîntece poporane: „Am avut un frate drag, L-a jurat neamţul sub steag; Am avut un frate dulce Ş-acuma departe-1 duce, Nu 1 e-ajute sfînta cruce !...“ (Jarnik-Bîrsanu, Transilv297) „Badea-i călător, se duce, Nu-i ajute sfînta cruce! Badea-i călător, porneşte, Pe mine mă părăseşte, Nu-i ajute ce gîndeşte (ibid., 160) 453 „De n-oi înşela-o eu, Nu-mi ajute Dumnezeu Să-ncalec pe murgul meu!...“ (Pompiliu, Sibiu, 71) „Oh, drăguţ bărbatul meu, Ajuta-ti-ar Dumnezeu!../4 (Alex., Poez. pop.2, 53) Afară din blăsteme, jurăminte şi urări, în cari dativul e de ri- goare, în graiul obicinuit ajut se construieşte mai ales: b) Cu acuzativul. O predică, text din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 203): acasta fi-ne-va, să vomu ajuta credinţa cu viîaţâ bunâ...44 Dosofteiu, 1673, f. 14 a: „S-agiuţi p r e săracul cu mânâ-nduratâ...44 I. Creangă, Danilă Prepeleac (Conv. lit., 1876, p. 453): „Apoi dă, nevastă, sîngele apă nu se face. Dacă nu l-oi ajuta eu, cine să-l ajute?...u Balada Radu Calomfirescu: „Rogu-te, măria-ta, De vroieşti a m-agiuta, Dă-mi agiutor pe Buzeşti...44 Proverb : „Dumnezeu cînd te ajută, Plumbul ţi se face plută44. (Pann, I, 72) c) Nedeterminat: Moxa, 1620, p. 376: „unde nu va să ajute Dumnezeu, în deşert se nevoîaşte niştine...44 I. Văcărescu, p. 441: „Fereşte-te de buna A lor căutătură! Florile totdauna, Cînd i se-ncred, se fură: N-ajută păzitori../4 II. Compusul „Doamn e-ajutău constituă un idiotism cu accepţiuni diferite. a) Strigăt de luptă sau de vitejie. Balada Român Grue Grozovanul: „Grue vreme nu perdea, Două cruci numai făcea, Doamn e-agiută! el zicea, Barda-n mină apuca Şi-n tătari se arunca../4 I. Creangă, Povestea lui Harap-Alb (Conv. lit., 1877, p. 185): „Şi zicînd Doamne -ajută, se aruncă cu calul în apă, o trece înnot din- 454 colo la cela mal fără primejdie, şi apoi îşi ie drumul înainte,./4 AJUT De aci, cînd cineva ne sileşte sau ne grăbeşte a face ceva fără voie ori fără timp, se zice că: „dă zor cu D o a m n e-ajutău. b) Invocaţiunea plugarului şi a muncitorului în genere, cînd se apucă de lucru. Jipescu, Opincaru, p. 148: „înbucă cîţiva dumicaţi dă mămăligă, muşcă dă douo-trei ori dîntr-o ceapă, înjugă bouleni[i] şi apoi, făcînd cruce, zice: D o a m n e-ajută! I, boi, mă!...“ I. Creangă, Stan Păţitul (Conv. Ut., 1877, p. 22): „pune mîncarea în traistă, înjugă boii la car, zice Doamne -ajută şi se. duce la pă- dure să-şi aducă un car de lemne.apoi, la întoarcere ca şi la ple- care: „înjugă boii, zice iar un Doamne -ajută, şi pe la prînzişor porneşte spre casă...u De aci în legătură cu plugăria, la Marian, Bucovina II, 25: „D o a m n e-ajută cucului Să zboare din cuibul Iui In mijlocul cîmpului Pe coarnele plugului...“ „Dulgherii, la începutul lucrului îşi fac cruce şi zic: Doamnc- ajută!u (D. Alboteanu, Covurlui, corn. Mastacani). c) Sinonim cu bătaie, însă numai pe neaşteptate. A. Pann, Prov. II, 102: „Să nu te pomeneşti cu Doamne- ajutâ pe spinare...“ In graiul ţăranului din Prahova: „Poporu ie ca oaia; azi te poartă pă sus, te măreşte; mîine dă l-o sumuţa altu pă tine, tot norodu ăl de ieri te-ncarcă dă Doamne -ajută, pîntru că ţara nemintoasă e pururea doritoare dă pocinoguri...“ (Jipescu, Opincaru, p. 97). d) Ceva mic, neînsemnat, abia de-ajuns. „Nici casă ca lumea, nici trai dă D o a m n s -ajută, nici grijă dă sănătate, nici lumină la minte...“ (Ibid., p. 65). La comparativ: Basmul Făt-Frumos (Ispirescu, Legende, p. 194): „N-apucase ca- lul să se depărteze o bucată de loc mai de Doamne -ajută, şi iată că smeoaica iară îi ajunse...u Cu sensul de sub litera a şi b, se zice şi „cruc e-ajutâ“. Alexandri, Florin şi Florica, sc. 2:. „Colivescu: Psaltul Chiriac mi-o spus că am un ohtoic de cele zdravene. Vrei să-l asculţi? Florica: Vreu. Dă, începe, şi cruce -agiutâ!....“ Acelaşi, Cinel-Cinel, sc. 14: „Graur: Gata sînteţi? Toate: Gata. Graur: Cruce -agiutâ! Să te văd, Graure băiete!... acu să-mi vînezi cumsecade../4 Acelaşi, Surugiul: „Ei! da ce stau eu de mă amăresc cu gînduri pocite. Piei nălucă şi cruce- agiutâ!... III. Din forme istorice, este de observat: a) Dosofteiu, 1680: ps. XC III: „că de n - a r fi Dom- nulu aglutatu-mi, în puţintel s-ar hi sălăşluit în ad sufletulu mieu.,/4 „...Nisi quia Dominus ad juvit me, paulo minus habitasset in inferno anima mea../4 455 AJUTOR Acelaşi pasagiu la Coresi, 1577: „că să nu v r e a Domnulu ajuta mie, în neşchitfi întra-vrea întru îadîi sufletulu mieu...44; iar la Arse- nie din Bisericani, circa 1650 (ms., în Acad. Rom., p. 217): „că de- n-a u vrut fi Domnul agiutându-mi, puţinei deci au vrut fi sălăş- luindu în adîi sufletulu mieu...“ b) Arsenie din Bisericani, p. 247: ps. CVI: „şi slâbirâ şi nu era cine „...infirmaţi sunt nec fuit qui le agîuta lor...“ a d i u v a r e t...“ unde la Dosofteiu, 1680: „slăbiră şi nu era cine să agîute...u v. li2’3Ajutor. — Ajutoresc. — 1,2Ajutorinţă. — Ajtezeu. AJUTĂRE s. AGIUTÂRE, s. f.; l’infinitif d ’ a j u t pris comme sub- stantif: action d’aider. Sinonim cu ajutor. Rar se întrebuinţează. Coresi, 1577, ps. XLVIII: „şi a j u- Dosofteiu, 1680: „şi agîutaria lor torîulu loru vecheşte întru vechi-să-va în iad...“ Iadu...“ v. Ajut. AJUTÂT, -Ă, adj.; part. passe d’a j u t pris comme adjectif. — v. Ajut. AJUTĂTOR s. AGIUTĂTOR, -OARE, subst. et adj.; auxiliaire. Forma- ţiune analogică în loc de organicul ajutor (= lat. adjutorius), care dispare din grai. a) In sens juridic. Pravila Moldov., 1646, f. 101: „sviatnicii şi agiutătorii răpitoriu- Jui nu să voru putîa mântui asia, ce să voru certa după cumu va fi voia giudeţului; şi acasta să dzice pentru ceia ce vor fiagiutaţu la răpit, iară nu pentru ceia c-au agiutatu după ce s-au răpitu...a b) în sens teologic. Dosofteiu, 1680, ps. IX: „şi fu Domnul scăpare mişălului, agiutâtoriu în bună vreme în griji... „...et factus est Dominus refugium pauperi, adjutor in opportunita- tibus in tribulatione../'* Legenda Sf. Parasceve, text din sec. XVI (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 72): „stăi dereptu mine, săraca de eu, şi-mi fii ajutătoare şi dereptâtoare...u Legenda Sf. Maria Egipteană, sec. XVII (Ibid., p. 378): „şi cănd mă ajungea grijile, iară ia-mi era ajutătoare../4; şi mai jos: „şi pănâ în zua de astăzi acea ajutătoare ajută -mi de pururea../4 v. Ajut. — 1 Ajutor. AJUTĂTORIE. — v. Ajutorie. 1 AJUTOR s. AGIUTOR (plur. ajutoare, ajutoară, ajutorări), s. n.: aide, secours, assistance. Sinonim cu sprijin. Latinul a d j u t o* 456 r jum - ital, aitorio, spân, ayudoiro etc. (Cihac), AJUTOR Coresi, 1577, ps. VII: „ajutorîulu mieu de Dumnezeu44, acolo unde Silvestru, 1651: „aglutorlulu mieu de la Dumnezăul44, iar în contextul latin: „adjutorium meum a Domino44. Dosofteiu, 1673, f. 11 b: „Mişelului iaste Domnul de scăpare, Agutoru la treabă, la greu stîncă tare...“ Jipescu, Opincaru, p. 160: „Ş-aşa aidea, aidea, doma, doma, mai In care şi-n căruţe, mai pă jos, ajung cu ajutoru s f î n t u 1 u i acasă...44 Pluralul poporan este ajutoarâ = lat. adjutoria. Zilot, Cron., p. 113: „cele mai multe mănăstiri ale împăraţilor greci, care primejduia a se perde supt robia turcească ei (Basarabii) le-au miluit, le-au ajutorat cu ajutoarâ vecinice, care şi pînă astăzi li se urmează de aici din ţară...44 Acelaşi, p. 118: „nemulţumindu-se pe ajutoarăle şi milele dom- nilor români, amăgiră pe români şi luară rînd la domnie...44 Pluralul literar este ajutoare. I. Văcărescu, p. 434: „Daţi ajutoare, Vedeţi ce floare! Ce pătimeşte, Şi în ce stare!...44 In popor se mai zice şi ajutoruri. Alexandri, Boieri şi ciocoi, act. I, sc. 7: „Hei! vere, în vremea de mai nainte boierii, adevăraţi stîlpi ai ţărei, în loc de-a cere agiutoruri de peste hotar, mergeau de-a dreptul la curtea domnească şi ziceau lui Vodă cu glas bărbătesc: Măria-ta! ţara sufere...44 Pentru „a cere ajutor", în graiul vechi se zicea mai obicinuit: „a pofti ajutor". Ureche, Letop. I, p. 100: „au fugit Ştefan, fratele cel mai mare, la Cazimir, craiul leşesc, pohtind ajutor împotriva frăţine-seu lui Pe- tru...14; şi mai jos, p. 110: „s-au dus Ilieaş-vodă la craiul leşesc, la Vladislav Jaghello şi au poftit agiutor să-l ducă la domnie...44 Dar la Moxa, 1620, p. 382: „elu c e r ş u ajutoriu la Irina...44 Fiind poftit sau cerut, ori cerşut, se d a ajutor. Pravila Moldov., 1646, f. 41: „căndu va prinde giudeţulu vreun calpuzană, trebue să-l cercetiadze: mai are soţii? şi cine le d ă agiu- torlu..." Beldiman, Tragod., v. 411: „Cîţiva nebuni, alţii falnici, se pleacă, dau ajutor, Vrînd s-areate fiştecare cum că este rîvnitor...44 Construit cu de: Act muntenesc din 1679 (A. /. R. III, 253): „să-i ducă (pre oamenii fugiţi de pre moşie) pre lăngă casa lui să fie d e ajutor şi de p o s- 1 u ş a n i a casăi...44 Balada Bujor: Unde-ţi sînt averile Ca să-ţi scapi tu zilele? — Le-am ascuns pe la copaci D e -agiutor la cei săraci Să-şi cumpere boi şi vaci...44 457 AJUTOR Balada Toma Alimoş: „Murgule, murguţul meu, Datu-mi-te-a taică-tău Ga să-mi fii d e ajutor La nevoie şi la zor...“ (G.D. Teodorescu, Poez. pop583) De aci: a fi m î n ă de ajutor, a da m î n ă de ajutor, a pune mină de ajutor. A. Pann, Paw. III, 156: „Fă bine şi mă ardică, mină d-ajutor să-mi pui...“ Altceva este după un adjectiv însemnînd lipsă: dezbrăcat d e ajutor = fără ajutor. Zilot, Cron., p. 30: „Pentru c-ai rămas cu totul pustie de ajutor Şi Pazvangiii crîşneşte să te puie supt picior../1 în construcţiune cu întru: „Dumnezeu într-ajutori = que Dieu soit en aide!“ (Cihac). Pravila Moldov., 1646, f. 98: „părinţii, fraţii, rudele, stăpânii, ispravnicii muerii, toţii aceştia potu să-i ucigâ de tot pre răpitori şi să nu aibă nice o certare; şi încă nu numai pre răpitori, ce şi pre so- ţiile lorii şi pre ceia ce le vor fi într- agiutoriu...u Ştefan Gheorghie Vv., 1667 (A. /. R. I, 109): „să-i fii î n t r - a- giutor acestui sărac de copil să-ş poată dezbate moşia../4 Nic. Muşte, Letop. III, p. 8: „Şi dăndu-se vezirul într-o parte cu ostile sale, au trimes la serascherul ce-1 lăsase la Leva, şi cu tatarii şi cu moldovenii şi cu muntenii, să-i vie întru ajutor să bată pre nemţi../4 Costachi Negruzzi, Aprodul Purice: „Dumnezeule! la tine nădejdea lor a rămas, înalţe-se pîn-la tine a lor trist şi jalnic glas! Şi trimite-le din ceruri un înger într -ajutor, Căci se bat pentru scaparea ş-apărarea ţărei lor...“ v. Ajut, — 2,3Ajutor. — Ajutorinţă. 2AJUTOR s. AGIUTOR, -OARE, adj. et subst.; aide, aidant, celui ou celle qui aide. Sinonim cu ajutător, prin concurenţa căruia a ieşit din întrebuinţare. Lat. a d j u t o r i u s = ital. ajutore etc. (Cihac). Psaltirea Şcheiană, circa 1550 (ms., în Acad. Rom.): XVII: „Dzeul mieu agiutorlul mieu.. XXVI: „Agiatoriu-mi fii şi nu impenge mere...“ XXXII: „că agiu tor iu şi scut noao 458 feste..." „...Deusmeus adjutor meus...“ „...A d j u tor meus esto, ne dere- linquas me.. „...quoniam adjutor et pro- tector noster est...u AJUTORESC Coresi, 1577, ps. XLI: „...ajutoriu mie eşti, că ce mâ ul- „...susceptor meus es, quare taşi...“ oblitus es mei...“ Moxa, 1620, p. 379: „de-acii (Leu) curând fu cunoscuţii de sfatnici şi sosi voevodu răsăritului, şi-şi află ajutoriu Artavazdu anume, unu boîarinu...44 Pravila Mold., 1646, f. 103: „la vremea răpitului n-au strigaţii să-i vie cineva agiutoriu.. Gantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom.), p. 35: „cu curată inimă mă giuruesc că în toate agiutoare şi înpreună lucrătoare, şi ce iaste capul lucrului, spre toate primejdiile primitoare şi suferi- toare voiu fi...“ Beldiman, Tragod., v. 69: „Pe domnul Mihail-vodă, a ţărei stăpînitor, S-au silit îndat-a-1 trage să le fie agiutor...“ v. Ajut. — ltZ Ajutor. 3AJUT0R s. AGIUTdR, s. n.; t. fisc.: subside. Sinonim cu ajuto- rinţă, care însă era o dare mai statornică decît ajutor; punctul co- mun între ambele este că le plătea dopotrivă nu numai poporul, dar încă boierii şi călugărimea. Zilot, Cron., p. 6: „Şi mai întîi sfătuiră să scoată o angarea Pre boieri de toată starea şi pre bresle foarte grea, Pă mănăstiri şi pă schituri, şi văduvele să dea, Fieşcare după stare-i, că şi lor li s-ar cădea, Numindu-o cum că este ajutor de cheltuieli Pentr-ascherii ce s-adună la Diiu ş-alte rînduieli...“ Acelaşi, p. 70: „Cu binele ne-am stins, dînd de lefi ajutoară; Cu vestea ce ne-au dat, mintea va să ne sară...44 v. Ajut. — 1,2Ajutor. — 2Ajutorinţă. AJUTORARE AJUTORAT v. Ajutorez. AJUTORfiSC s. AGIUTORÎ1SC (ajutorit, ajutorire), vb.; aider, secou- rir, venir en aide. Formă colaterală lui a j u t o r e z, ambele derivate dintr-un verb a j 11 u r = lat. *a d j u t u I o, format din ajut prin sufixul verbal frecuentativ -ur = lat. -uloy ca în „scutur44, „vîntur44, tremuru etc. De aceea ajutoresc nu însemnează numai „ajutw, ci „ajut mereu44 sau „ajht adesea44. „Ajutoresc, saepe juvo, oft helfen44 (L. B.). Biblia Şerban-vodă, 1688, Genez. XV, I: „...nu te teme, Avrame, eu-ţi aju- torescu...“ „...noii timere Abram: ego t e g o te...“ p r o- 459 AJUTORIE Ibidem, Esai. X, 3: „...şi cătră cine veţi fugi ca să vă „...et ad quem confugietis ut auxi- ajutoriţi? ...“ lium consequam in i?...“ Pravila Moldov., 1646, f. 48: „cându să va prileji de va face ucidere vreun boiarinu, şi de nu va fi nice de o treabă ţărăi, acela, de-are da căţ bani, nu să va putia răscumpăra, alegăndu căndu are da niscare bani să agîutoreascâ la vreo nevoe a ţărăi; iară care boiarinu bogatu de să va fi izbăvit cu bani de moartia cia grabnică, şi apoi iarâşii va fi făcut al doile răndu aşijdere aceia ucidere grabnică, nu s-are mai putia plăti cu bani, macarii de-are scoate ţara din ce nevoe, sau macarii de l-are agiutori şi alţii streini cu di ce are putia să-l plătiascâ...44 Ibid., f. 65: „macarii că are fiecine voe să agîutoreascâ pre cel asu- prită şi, unde va vedia că stau cu războiu asupra lui, să-i scoaţâ ca- pulu şi să-l mântuiască den moarte, iară acestu lucru nu iaste nemărui dată cu vreo silă cumu să fie datoriu să facă acestu agiutoriu de multe o r i; şi cu cuvântulu poate să agîutoreascâ neştine pre altulu pănâ-1 va izbăvi../4 Ureche, Letop. 1,106: „Alexandru-vodă făcut-au prieteşug mare cu leşii, şi legătură tare, ca hie la ce treabă unul pre altul să agiutorească...“ Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom.), p. 35: „cel ce spre rău cu lucrul agiutoreşte şi cel ce fapta rea cu gîndul o priimeşte şi o învoiaşte, tot una sînt...“ Reflexivul „a s e ajutoriu: „Domnul mie-mi iaste ajutor Şi-n toate năpăştile scutitor; Spre dîns inima-m au nădăjduit Şi or în ce greu m-am ajutorii...^ (Corbea, ms. în Acad. Rom., ps. XXVII) v. Ajut. — Ajutorez. — Ajutorinţă. AJUTORÎ1Z s. AGIUTORÎIZ (ajutorat, ajutorare), vb.; aider, secou- rir, venir en aide. Sinonim cu ajutoresc, ambii diferind de ajut prin sens frecuentativ. Constantin Brîncovan, 1695 (Cond., ms. în Arh. Stat., p. 119): „rămăind mănăstirea aceasta (Polovragii) de tot pustie, căt nici cti- torii nici o putere n-au avut ca să o mai înnoiască şi să o ajutoreze...“ Zilot, Cron., p. 94: „Filipescul, şi de avea alte cusururi derăpănă- toare, dar foarte ajutora şi miluia pre săraci../4 v. Ajutoresc. AJUTORlE s. AGIUTORÎE, s.f.; aide, assistance. Sinonim cu aju- tor, de care se deosebeşte prin aceea că are un sens intensiv. O doină din Transilvania: „M-ai făcut, maică, fecior, Să fiu tatii d-a j u t o r ; Cînd eram de-ajutorie, M-a scris neamţul pe hîrtie Şi m-o dus la cătănie...44 460 (Jarnik-Bîrsanu, 301) AJUTORINŢĂ Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XXXIX, p. 8: „unuia amu să dă- mîi florincorulu, e altuia argintulu, e unora păine, e altora veşminţele, e altuia păharu de apa rece, e altuia cuvântă bunu, e altora alţii a j u- t o r i u şi ajutorie spre bine...44 Ibid., quat. XXIII, p. 3: „de spăseniia şi de ajutoriia fraţilor nici uîn cuvântu...41 Coresi mai întrebuinţează (quat. XXII, p. 14) o formă şi mai lungă: a jutătorie. v. Ajut. — 1Ajutor. AJUTORINŢĂ s. AGIUTORÎNŢĂ (plur. ajutorinţe), s. f.; aide, secours. Sinonim cu ajutor, dar cu un sens intensiv, derivînd din a j u t u r sau din ajutoresc prin sufixul -i n ţ ă = lat. -entia. Dosofteiu, 1673, f. 40 b: „Bunăcuvîntare s-aibi, Dumnedzăîi sfinte, Că mi-audzâş glasul cel de rugăminte De-m est sprejinealâ şi agiutorinţâ Şi inemiî miale est nedejdîuinţâ...44 Cantemir, Chron. I, 225: „puind nedejde în dumnezeiasca agiuto- rinţă, cules-am chronicul Moldovei...44 Zilot, Cron., p. 72: „C-aşa obicinuieşti: unde nu e putere, Acolo mîna ta întinde mîngîiere; Aşa ai tins ş-acuma mînă d-ajutorinţă, Cu cei săraci făcînd minuni peste putinţă...44 v. Ajut. — Ajutoresc. — 2Ajutorinţă.--------inţă. 2AJUTORÎNŢĂ s. AGIUTORÎNŢĂ, s.f.; t. fisc.: subside. Acelaşi cuvînt cu cel precedinte, întrebuinţat însă ca termen tecnic fiscal. Enachi Cogălniceanu, Letop. III, p. 252: „Şi aşa rămăind boierii acole, multe ceasuri vorovind ei înde ei, au găsit cu cale ca să scoată o slujbă pe casă de trei măni, adecă 11 lei şi 5 i pol lei, şi 3 lei, însă pe ogiaguri, şi să se numească agiutorinţâ, şi să iasă în an o dată, şi să agiute cu toţii să nu fie nimine scutit la această slujbă, făcând şi tah- men, că poate ca să cuprindă mare somă de bani. Atunce făcăndu-se a- ceastă hotărire cu tot de-adinsul, au mers la Curtea Gospod şi s-au îm- preunat cu toţi miniştrii, arătăndu-le ce chip au găsit şi căţi bani poate să cuprindă. Atunce au mers şi au arătat domnului toate* acele ce au socotit, zicăndu-i că văcăritul poate să dea mare tulburare în ţară, iară această slujbă nu va căde cu greu ţârei şi vor a g i u t a şi mănăs- tirile şi fieştecare. La care priimind şi domnul, au pus de au scris cărţi pe la toate ţinuturile, arătând şi pentru văcărit că l-au ertat şi măria- sa, iară fiindcă sănt multe dări a Porţii, şi nu pot cu alte feliuri a le cuprinde, au socotit cu tot sfatul măriei-sale şi au scos această slujbă a agiutorinţei, ca să agiutoreze cu toţii...44 I. Canta, Letop. III, 186, vorbind despre domnul moldovenesc Grigorie Galimah: „încă din domnia tătăni-său se făcuse o d a j d e 461 32 — Etymologicum Magnum Romaniae AL nouă cu nume de agiutorinţă, dar mai uşoară; iară în zilele lui se îngreu- ese cu some mari../4 y. Ajut. — 3Ajutor. sr} - - ai-—». AJUŢOrnic, -ă, adj.; dispose â venir en aide, secourable. Format din ajutor prin sufixul slavic -n i k, ca în „puternic44 din „pu- tere44, ajutornic se aude uneori în grai, deşi se poate înlocui orişicînd prin ajutător. v. Ajutător.-----nic. AJtJTUR, vb. — v. Ajutoresc. *AL (ĂL), article masculin prepositif de l’adjectif. în loc de articlul adjectival tipic cel, macedo-româneşte acel, în Ţara Românească şi peste Carpaţi se întrebuinţează în graiul popo- ran forma aZ, rostită mai adesea ăl şi hal, corespunzînd femininului a sau ha în loc de tipicul cea sau a c e a. La plural masculin: ăi sau hâi, mai niciodată ai sau hai; la feminin: ale, hale, h ă 1 e. La genitivo-dativ singular: alui sau ălui, alături cu femininul: alei ori ă 1 e i; la plural, pentru ambele genuri: a\or sau ălor. De ex.: al drept, ăi drepţi, ălor drepţi. A. Pann, Prov. I, 54: „O bătrînă astfel cum mă vezi pe mine, Nici la degetul ăl mic nu te pui pe tine...44 Jipescu, Opincaru, p. 26: „Domnu al bun şi mare vede numa cu ochiu lui, aude numa cu urechia lui...44 Rusticul al sau ăl cearcă a se introduce şi-n limba literară. A. Odobescu, Doamna Chiajna, p. 52: „Haoleu! vai de biata mo- şie, dac-o fi să-i meargă toată seama, şoldîş, ca Făt-Frumos ăl ghebos...44 în Banat, comparativul Al-m a i - r ă u face parte din demo- nologia poporană: „La femei, cînd sînt aşa bolnave de nu mai are leac, se zice că Ahm a i - r ă u s-a năprăcit pe ele. Al-m a i - r ă u, adică z m ă- u 1, şede ziua ascuns în butoarea de nuc ori de alun, căci lui nu-i este iertat de la Dumnezeu a vedea lumina soarelui; din acele butori iese seara îmmurgit şi zboară în lume ca să facă rele. El are solzi rotunzi ca cei de peşte albi, cari nu ard în foc...44 (S. Liuba, Banat, corn. Maidan). Prin emfaticul -a (v. bA) se face ala sau ăla ori MZa, la plural ăia ori haia, la genitivo-dativ aluia, hăluia ori ăluia, ălora sau ălora ori hălora. în graiul poporan, adjectivul ce urmează după emfaticul ala gene- ralmente se mai postarticulează: „omu ăla bunu = omul ăla bunul44 sau: „oameni[i] ăia buni[i] = oamenii ăia bunii44. Un ţăran din Ialomiţa zice: „Azi am o plăcere grozavă să mă duc 462 la nuntă cu văr-nio Ionică; el merge călare pă calu lui ăla bunu; AL ci-că i-a cumpărat tat-so dî la Bucureşti...“ (T. Theodorescu, com. Lup- şeanu). Tot în Ialomiţa se aude şi: „e ca aur-oZ bun =e ca auru ăl bun“ (A. Bărbulescu, c. Pribegii), unde ol reprezintă o contracţiune din ar- ticlul substantival postpozitiv -ul şi din articlul prepozitiv adjec- tival al. Sub raportul material, articlul alm este acelaşi cu pronumele a 1, din care derivă. v. «A. - 'Acel. - Ahâl. - 2Al. - Cel... 2AL (ĂL), pron. demonstr. mase.; celui, celui-lâ. Formă rustică în loc de tipicul acel. Deşi corespunde femininului a, la plural ale, şi deşi a dat naştere articlului adjectival prepositiv a 1, totuşi mai nicio- dată nu se aude în grai cu vocala clară: al, ci cu cea obscură: ăl, la plu- ral aZ, sau aspirat: hăl, hăi. Circulează în Ţara Românească şi peste Garpaţi. Doină muntenească: „Lasă la dracul a iie Şi hai cu neicuţa-n vie: Pîn-or paşte a 1 e raţe, Noi să ne strîngem în braţe; Pînă s-o usca ăl fîn, Noi să ne vedem de drum... (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 342) Proverbi din Anton Pann (I, 145; III, 50, 51): „Se plînge şi ăl de are, se plînge şi ăl de n-are“; „Pînă nu dă cu capul de pragul de sus, nu vede pe ăl de jos“; „Vulpea nu se sperie de ăl de se laudă seara, ci de ăl de mănîncă dimineaţa...“ In grai, ăl se reduce uneori la simplul Z, de exemplu: DelaVrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 14: „Da să te ferească-Z de sus de gura satului şi de pizma celor vinovaţi şi răi...lt A. Pann, Moş Albu I, 80: „Nevasta-i văzîndu-1 de acasă dus, Alergă îndată la-Z în dulap pus, Deschizînd îl vede mort înnăbuşit...“ Al, ăl, hăl, alături cu a c e 1 şi c e 1, pot să derive toate din lati- nul ecc-illum, după cum „ast“, „ăst“, „hăst“, toate dopo- trivă, derivă din latinul „ecc-istum“ ; este însă nu mai puţin cu putinţă derivaţiunea separată a lui al, ăl, hăl din latinul ellum (= en i 1 1 u m), care în Plaut şi în Terenţiu ne întimpină funcţionînd întoc- mai ca ecc-illum. Ba chiar mai curînd din latinul e 1 1 a m decît din ecc-illam se explică femininul român a. în orice caz, această formă se regăseşte în dialectul sicilian: allu = eccolo, a 1 1 a = e c c o 1 a, alli = eccoli (Traina). v. 7A. — 2Acel. — 'Al. — 'Ala. — Ăl. 3AL, article masculin possessif. Se prepune: 1. posesivului propriu- zis; 2. numărului ordinal; 3. genitivului; avînd în aceste trei funcţiuni 463 32* AL la plural ai şi corespunzînd femininului a cu pluralul a 1 e. Apoi fără flexiune şi fără moţiune: 4. denaintea prepoziţiunii d e: „aZ-d e = certain, connu44; 5. denaintea lui a 1 t: „aZ-a 1 t = l’autre44; 6. în ad- verbul: o-l-a 11 ă = o-a l-a 11 ă „ensemble44. Despre ultimele trei funcţiuni vom avea a vorbi la o parte, v. Alde. — Alt. — Olaltâ. 1. Denaintea pronumelui posesiv, cînd nu-i precede un nume post- articulat: „acest bou este al meu, aceşti cai sînt ai mei“, dar: „bou-1 meu, cai-i mei44. Act oltenesc din 1599 (Cuv. d. bătr. I, 88): „cum au ei lăsat cu al lor cuvântă...44 Moxa, 1620, p. 368: „imple-mi ce ai făgăduită depune unu fecoră alu mieu să fie Chesară...44 Act moldovenesc din 1639 (A. I. R. I, 93): „mărturisescu cu acestu zapis alu nostru...44 Fără concordanţă cu un nume, singularul «Zmeu, al t ă u etc. se poate întrebuinţa substantival; de ex.: Constantin Brîncovan, 1695 (Cond., ms., în Arh. Stat., p. 100): „Precum şi dumnezeescul Ioan Zlatoust zice: de vei ură, ome, bunătă- ţile lumii, vei moşteni ca u n al-1 ă u săvârşit cereştile bunătăţi...44 Ba chiar se poate postarticula: Dosofteiu, Synaxar, 1683, decemb. 2: „filosofii la dăscăliia lor dorescă să lase ucenic pre urma, să le rămâe pomană şi laudă fără de moarte, că binelui acesta-i al-s ă u 1 ă (Sacti^ak) celă hireşu să-ş dia şi la alţâi din binele său...44 v. Aleluiesc. — Alsâuesc. 2. Denaintea numărului ordinal de la 2 în sus, care se mai postarti- culează şi poate să-şi acaţe şi pe emfaticul -a (v. 5A): al d o i 1 e, al doilea. Formele organice, dese în vechile texturi şi trecute în Dicţionarul ms. bănăţean, circa 1670 {Col. I. 7>., 1883, p. 422-3), sînt: al d o i 1 e, al t r e i 1 e, al p a t r u 1, al c i n c i 1 e, al ş e a s e 1 e, al şeaptele, al o p t u 1, al n o ă 1 e, al zecele; adică articlul postpozitiv -1 e urmînd numai după numerii cei termi- naţi în -i sau -e, iar articlul postpozitiv -Z u după cei cu -u: al p a- trul, al op tul, în loc de actualul „aZ patrule, al optule44, în cari „le“ este posterior analogic. Pe cînd la cei vechi ne întimpină foarte des: Moxa, 1620, p. 368: „atunce fu alu p atrulu săborul a toată lumea...44; Pravila Munten., 1640, f. 17 b: „aZ patrulă sănge amestecată, de se vor amesteca veri premari...44; Pravila Moldov., 1646, f. 171 a: „aZ patrulă sămnă faste, 464 cândă mainte de svată va dzice cătrâ cineva: eu voîu să ucigă...“ AL Analogia a prefăcut nu numai pe „al- p a t r u 1“ în „al- p atru- 1 e“, dar încă în unele locuri a mers şi mai departe, făcînd pe „al- patrele“. Aşa la Donici, Leul la vînat: „Şi iată: cea întâi e partea me de frate; Al d o i 1 e, pe drept ca unui leu se cade; Ş-acea al t r i i 1 e, tot mie se cuvine, Precum voi ştiţi prea bine; Iar de ai p a t r e 1 e, oricare s-ar atinge Pe loc îl voi învinge../4 Printr-o altfel de acţiune analogică, la Costachi Stamate, Muza I, p. 223: Dar a patrulea tocmală? — Ah! să ţi-o spun nu am poftă...44 şi tot acolo, p. 239: „Dar iată, al zece an cumplit soseşte Şi mai a trecut, Păcătosul plînge, amar se căieşte De ce a făcut...44 în grai formele masculine al d o i 1 e etc. înlocuiesc uneori pe cele feminine. Astfel, în loc de „o a doua pînză44 sau „o a treia44, găsim la Alexandri (Poez. popul.2, 140), vorbind despre înmormîntare la ţară: „o al d o i 1 e a pînză se pune asemine la giumă- tatea drumului, şi o al t r e i 1 e pe pragul porţei...44 Chiar în texturi vechi masculinul al doilea se pune adesea la plural în loc de „a i doi i44; de exemplu: Constatin Brîncovan (ms. cit., p. 113): „şi cu mulţi boiari mari şi al doilea, mărturii iscăliţi în zapis...44 v. Ai. în fine, ordinalul al îşi asociază pe d e, fără a-şi schimba sensul: d e-al d o i 1 e, d e-al t r e i 1 e etc. O predică din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 257, 262): „învăţă păgânul să ucigâ coconii, nu numai întru Vithleem, ce şi în toate hotarâle lui, de d e-al-d oile anu şi mai jos...44 3. Denaintea genitivului concordat cu un nume masculin nearti- culat la singular: „acest om este aîdracului44, „sat al moşne- nilor44; dar după numele postarticulat: „omu-1 dracului44, „satu-1 moşnenii or“. Totuşi, în graiul vechi se pune cîteodată genitivalul al şi după numele postarticulat: Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XVI, p. 13: „untunereculu de afară îaste loculu alu muînciloru...44 Ibid., quat. XXI, p. 1: „mărăcinii ai îubireei de argintu...44 Corbea, Psaltire, circa 1700 (ms., în Acad. Rom., ps. XIII): „Domnul al puterilor, el acesta iaste împăratul mărirei cu atîta veste...44 Alexandri întrebuinţează nu o dată pe a în loc de al printr-o concor- dare atractivă a articlului genitival cu cuvîntul ce urmează, iar nu 465 ALA cu acel ce precede; bunăoară, în Istoria unui galben: „mă întorc iarăşi la sînul fărmecător a Zamfirei...“ ; sau în Nicolae Bălcescu: „el se cerca a grăbi păşirea românilor cătră acel viitor, purtîndu-le pe la ochi pres- tigiul strălucitor a gloriei strămoşeşti şi făcînd să pătrundă în sufletul lor glasul fărmăcător a istoriei trecutului../1 2 * * In dialectele istriano-român şi macedo-român formele al, ai, ale nu există, ci numai a funcţionează singur ca articlu posesiv: a meu, a mei, a mele, a doile, vacii a lu Petru etc. E sigur însă că trans-dună- renii avuseseră şi ei odată pe -Z, perzîndu-1 mai în urmă, după cum l-au perdut din grai pe alocuri şi cis-dunărenii, în Moldova bunăoară. In adevăr, în subdialectul macedo-român de la Cruşova primii numeri ordinali sună aşa: an-doilea, an-treilea, an-patrulea, an-cincilea (Dr. Obedenaru, Dicţ., ms., în Acad. Rom., II, p. 520), unde an reprezintă pe vechiul al. La istriano-români, pe de altă parte, se poate zice în caz oblic „alu om“ alături cu forma mai obicinuită „1 u om“ (Miklo- sich). Articlul posesiv al fusese dară propriu oarecînd tuturor români- lor; însă acest al (a, ai, a 1 e), care niciodată nu se aspiră şi nu trece in vocală obscură, niciodată nu-şi acaţă pe emfaticul -a, niciodată nu se înlocuieşte prin cel sau a c e 1 şi nu se confundă cu ele, n-are a face cu demonstrativul ăl (a, a i, al e), pronominal pe de-ntregul (v. lt2Al), pe cînd aci pronominal este abia elementul final. Masculi- nul singular al e compus din a + lu (= Uium); pluralul ai din a + i (= Mi), iar a 1 e din a + 1 e (= illae); femininul singular a din a + a (= illa); dar iniţialul a este şi nu poate fi decît numai prepo- ziţionalul a d. In acest mod avem: al-meu = ad-illum-meum, ai mei = ad-illi-mei, mur al-casei = murum ad-illum cassae-illius etc., ceea ce prin formele simple: a-meu, a-mei, a-casei şi aşa mai încolo, revine în fond la: „maison ă moi“,„enfants ă toi“, sau învechea franceză: „fille ă roi“ etc. Prin compoziţiune materială, articlul românesc posesiv al este dară identic cu dativul romanic a 1 1 u m (=ad-illum), a 1 1 o s (== ad-illos), devenit: al, a 1 1 o, alia, ai, agii, a 1 1 e în ita- liana, unde pluralul se scurtează adesea în a’; a 1, â 1 a, â 1 o, a 1 o s, â las în spanioala; a 1, a 1 a, a 1 s, a 1 o s în provenţala; a u, â 1 a, a u x în franceza etc. In toate acestea iniţialul a = a d îşi perde cu desăvîrşire caracterul prepoziţional, romanicul a 1 fiind pe deplin un pronume scăzut la articlu, întocmai ca românul al, care însă, sub raportul funcţional, se desparte cu totul de limbile surori din Apus. Cauza acestei despărţiri trebui căutată mai cu seamă în substratul tracic al românilor, după cum se va întrevedea mai jos la cuvîntul alt. v. S *A. — 9Ai. — 10Ai. — Ale. 1ÂLA, pron. demonstr. mase.; celui, celui-lâ. Compus din al (v. 2Al) şi emfaticul -a (v. 5A). La plural aia, la genitivo-dativ aluia, alora. Formă rustică pentru tipicul acela. Se rosteşte mai mult: ăla, ăluia, ăia, ălora sau aspirat: hăla etc. Corespunde femininului a i a, plural alea. Circulează mai ales în Ţara Românească şi peste 466 Carpaţi. ALA-BALA Balada Antofiţâ: „Dar la masă ce mînca? Numai peşte şi morun, C-am auzit d-un bătrîn C-ala e peşte mai bun...“ (Vulpianu, Text, p. 13) Jipescu, Opincaru, p. 52: „Cin’ să lasă greu, moale şi trămîndău, ala aşa moare..şi mai jos, p. 55: „Cine ţi-o vorbi verde, curat, ala e ceva dă capu lui...44 Uraţia de nuntă, după cum se rosteşte în Fălciiu: „cui ni se va arăta de sfetnic împărătesc, aluia numai să-i vorbim...“ (G. D. Teodorescu, Poez. pop., p. 163). Proverb despre cei ce făgăduiesc: „Caprelor, mugurul ala voi o să-l mîncaţi“ (Pann, III, 118). Munteneşte „vorba âluiau, adică fără numele aceluia ce a spus-o, însemnează proverb. „Vorba ăluia: pe mine cîti c-îini m-au lătrat, toţi au turbat...“ (Ibid., III, 106). v. Zicală. — Zicâtoare. Excîamaţiunea „ala rumân44 e sinonim cu: român verde, om dez- ghieţat, cineva deştept şi îndrăzneţ. Jipescu, Opincaru, p. 61: „Ala rumân, hine ! Văzut-ai ce dete din iel?“ şi mai jos, p. 68: „Bietu Dumitru Lupu, premar dă la Buciu- mu, să nu-i mai moară oşcioru lui, ala rumân!...“ Cu partitivul d e, d-aia = d i n t r e aceia. A. Pann, Moş Albu II, 54: „Stan era un tînăr (f-aia, care traiul îi plăcea, Cînd cu unul, cînd cu altul s-aduna şi petrecea../4 In unele locuri, articlul postpozitiv al substantivului ce precede se contrage în grai cu ala; de exemplu în Teleorman: „nebun-uZa = = nebunul âlau (I. Stănescu, corn. Odaia). Posedînd mai multe forme, poporul utilizează uneori varietatea lor într-un mod foarte estetic. Aşa, bunăoară, ţăranul din Prahova zice: „c-o hi aşa, ba aşa, ba pă dincolo, îşi dă cu părerea şi hăla şi ăla...u (Jipescu, p. 102). v. Ahâla. — 1'2^Aia. — 2Al. 2 ĂLA. — v. 1AL ÂLA-BÂLA, subst. collect. invar.; tripotage,melange, tutti-frutti. Une- ori se aude aspirat: hala-bala (Şaineanu, Elem. turc., p. 8). De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 92: „Domniţă, ce mai ala-bala cu lumea de pe tărîmul vostru? Nu se mai ceartă?...14 Jipescu, Opincaru, p. 142: „Intrînd ţăranu la neguţător în prăvă- liie, zice: să hiîe dă bine logofete, sau: noroc, jupîne! — Noroc să dea Dumnezeu, nea Pîrvule! îi răspund băieţi[i] din prăvăliie, or stăpînu. — Da ce mai ^ala-bala pă la dumneavoastră? 467 ALAC — Iaca, pace, sănătate! Mai venirăm şi noi pă la oraş...“ Basmul Balaurul cel cu şeapte capete (Ispirescu, Legende, p. 202): „Pasă-mi-te, bucătarul împăratului, un ţigan negru şi buzat, se dusese d-a-minune să vază ce mai ala, bala, pe la flăcăii ce stau de pîndă...“ Basmul Cîtea-n varză (Col. l. Tr., 1882, p. 126): „ — Ce mai ala-bala pe aici, pe la d-voastră, cuscre? — Ce să fie? iaca muncim ca să trăim. Intr-o variantă a jocului copilăresc „d-a-ascunsele“, formula recitativă sună: „Ala Bala Portocala; Cioc, Boc, Treci la loc...“ acolo unde într-o altă variantă: „U n a Alta Portocala. sau: „U n a mara Două para...“ (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 194—5) Din alăturarea tuturor pasagelor de mai sus, rezultă că ala-bala, întrebuinţat aproape totdauna intensiv: m a i ala-bala, însemnează: una şi alta, cîte ceva de toate, felurite lucruri, o amestecătură, o cîr- peală. „Ce mai ala-bala pe la voi?“ vrea să zică: „ce mai amestecătură sau ce mai cîrpeală pe la voi?“ Tocmai aceasta se exprimă albaneşte, după dialectul gheghic, prin adverbul reduplicat: băii a-b alia „Flickwerk an Flickwerk, liberali geflickt“ (Hahn). Românul ala-bala, în loc de bala-bala, prezintă ceea ce se cheamă în linguistică o redu- plicare frîntă, atunci cînd prima parte a cuvîntului repetat se modifică prin disimilaţiune, ca în francezul „pele-mele“, în loc de vechiul „mesle- mesle“, româneşte: talmeş-balmeş, cioro-bor, laur-balaur, lavre şi pala- vre etc. (cfr. Pott, Doppelung, 70). Ala-bala nu e vechi şi pare a nu fi tocmai răspîndit. Noi l-am auzit numai în Ţara Românească. Este foarte probabil că s-a furişat în graiul nostru de pe la arnăuţii din epoca fanariotică, tot atunci cînd ni s-a altoit neogrecul reduplicat a g a 1 e-a g a 1 e. Oricum însă, a g a le- aga 1 e şi ala-bala s-au premenit ambii atît de româneşte şi sună aşa de onomatopoetic, încît vor rămînea în limbă, v. Agale. — Alandala. — Andilandi. — 1Arnâut. ALABÂBULĂ ) ALABÂBURĂ J — v. Arababurâ. MIÂC (plur. alace), s. n.; t. debotan.: 1. epeautre, Triticum spelta; 2. baillarge, Hordeum distichon, ou bien: escourgen, Hordeum hexa- 468 stichon. Un fel de g r î u şi un fel de orz. ALAC a) Ca „Triticum spelta“: Poenar-Aaron-Hill, I, 597: „alac, săcară albă, un fel de grîu al căruia grăunte este mai mic şi mai închis decît al celui obici- nuit“. Costinescu, I, 29: „a/ac, un fel de grîu, secară albă; fro- nt ent-locar, epeautre...44 Lexicon Budan: „a/ac, triticum monocorum, alica../4 Dosofteiu, Paremiar, 1683, iul. 20 şi aug. 6, Regn. lib. III, cap. 19: „...scoală de mănâncă şi bia; şi să-mpregîuru caută Ilie, şi adecă la căpătiîulu lui adzâmâ de alacu şi cană cu apâ...“ „...surge et comede; et Eliu res- pexit, ecce ad caput ejus subcineritius s i 1 i g i n e u s et locythus aquae...“ Greceşte: oXupiTY)<; de la oXopoc „epeautre44. b) Ca „Hordeum polystichon44: Baronzi, Limba română, p. 101: „alac, un fel de orz de munte, care e în trei muchi...“ „... orzul se zice: alac, orzoaică, orz mucheriu...u (I. Maior, Tutova, corn. Plopana). ,,... orz, oves, oves negru, alac a 1 b şi alac roşu, căruia îi mai zic şi ten chiu...44 (T. Crişeanu, Transilv., c. Cugieru). „... alac este tot un fel de o r z, care se face cu cîte două fire înge- mănate../4 (V. Mircea, Iaşi, c. Copou). „... la munte creşte alac, al cărui bob seamănă cu al orzulu i, însă cu deosebire că tot în acelaşi bob cuprinde două şi trei grăunţe../4 (I. Constantinescu, Buzău, c. Beceni). Ion Ionescu, Calendar, 1845, p. 64: „orzul ce se seamănă de cu toamnă se numeşte în Moldova de jos aZac...44; şi mai la vale, p. 188: „alacul sau orzul de toamnă, escourgeon...44 în doine ne întimpină adesea invocaţiunea „foaie verde trei alaceu sau „frunză verde trei alaceu, după care urmează într-un mod sistema- tic expresiunea dorinţei de a reuşi în ceva sau de a-şi vedea soarta îmbunătăţită: „Foaie verde trei alace, Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă pasăre de-argint Cu aripile de vînt, Ca să zbor Unde mi-i dor...44 (Jarnik-Bîrsanu, Transilv., 124) „Foaie verde trei alace, Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă puiul cucului în dealul Luduşului, S-aud moara văjîind, Pe badea boii mînînd...44 (Ibid143) „Foaie verde trei alace, De cînd trecui dealu-ncoace Voie bună nu-mi poci face...44 (Ibid., 193) ^(>9 „Foaie verde trei alace, Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă năframă tărcată Peste cetate-aruncată, Să văz frunza cum se-ngustă Şi pe badea scos la mustră.. (Ibid., 312) „Foaie verde trei alace, Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă, Doamne, lemn de tufă Să mă taie mîndra furcă, Să mă ducă-n şezătoare, Să mă ţie-n brăţişoare !“ (Ibid., 368) „Frunză verde trei alace, Ziuă albă-acum se face, Prind cocoşii a cînta Şi de ici şi de colea, Cînd mai gros, cînd mai subţire Despre-a noastră despărţire....44 „Frunză verde trei alace, Lasă-mă, măicuţă-n pace, Să trăiesc cu mîndrele Ca codru cu frunzele!...“ „Frunză verde trei alace, Fă-mă, Doamne, ce mi-i face. Fă-mă strugure din vie La badea-n cănţelărie...44 (Ibid., 163) (Ibid., 58) (Ibtd., 120) Apoi la singular şi fără „foaie“ sau „frunză44: „Scînteiuţă din alac, Nu mă blăstema să zac, Că n-am pe nime cu drag Să-mi vină seara la pat, Să-mi puie mina la cap...44 (Familia, 1885, p. 464) Tot aci aparţine doina din Banat: Paseruica din alac, Mult mă mir ce să mă fac, C-o zis mîndra că nu-i plac...“ unde d. Picot (Dialectes roumains, p. 51) a pus greşit: 470 „Păseruică de p r e 1 a c.„“ ALAC Invocaţiunea celor trei alace „epis d’epeautre" numai atunci cînd e dor de îmbunătăţirea soartei ar putea să fie o reminiscinţă italică. La vechii romani „adorea", adecă alace „epis d’epeautre", constituiau o emblemă a izbîndei, astfel că ajunseseră a însemna mărire în genere: „gloriam denique ipsam a farris hon ore a d o r e a m appel- labant" (Plin.). Lătineşte se zicea „laus et adori a“, „triumpha- les a d o r e a e", „agro adore aque affecit populares suos (Plaut.), literalmente: „laudă şi alace“, „alace de biruinţă" etc. Totuşi cuvîntul nostru alac nu e de loc latin. în grai el nu se rosteşte nicăiri aleac (Pontbriant) sau aliac (L. M.), după cum au scris unii pen- tru a-1 apropia de latinul alica sau h â 1 i c a „farine d’epeautre", de unde — după legile fonetice ale limbei române — s-ar fi putut naşte numai doară â r e c ă, dar alac sau chiar aleac ori aliac niciodată. Forma veche românească, după cum ne vom încredinţa îndată, era alacru, cu iniţialul a- protetic, ca şi-n „alamă", „alăută", „alămîie" etc. Tulpina dară este lâcr-, identică cu albanezul toschic 1 â k ă r, la plural: lâkra „legume", pe care Camarda (I, 55) îl înrudeşte foarte bine cu grecul Xaxocvoc. In adevăr, albanezul gheghic 1 â k ă n (Jarnik, Prispevky, 1883, p. 45), la plural 1 â kn a (Hahn), probează că prototipul tracic, comun românilor şi albanezilor, era 1 â k a n o = Xax aTcoTpexo) =a7roTpexo) e^c- (Miillach, Gramm.,28). Legătura logică între albanezul 1 â k ă r „legumă" şi românul alac „grîu, orz" se lămureşte prin grecul Xaxaivco (= Xaxavjco) „creuser, fouiller", indicînd orice vegetaţiune datorită lucrării pămîntului. Cum că in veacul de mijloc forma românească era anume alacru, do- vadă este că ungurii, luînd atunci cuvîntul de la noi, iar nu noi de la dînşii (Cihac), l-au făcut: a 1 a k o r. în limba maghiară acest a 1 a- k o r = rom. alacru e cu totul străin. Nici descompunerea a 1 a k-o r sau a 1 a-k o r, nici celelalte limbi turanice înrudite, nu-1 explică. Este o vorbă plugărească, pe care ungurii au găsit-o la români şi au primit-o de la dînşii. Aşadară iată genealogia lui alac: truc ic lakano - (lakaro) alb. lukna rum. *lacru (lakra) alacru — ung. alakcr alac Nu cumva francezul 1 o c a r „epeautre" să fie un împrumut de la unguri? Este o cestiune de urmărit. v. Abeş. — Aghiuţă. — Aidoma... 471 ALAGEA 2ALÂC, adj. et subst.; couleur d’epeautre. Epitet ce se dă peste Car- paţi la boii „cari seamănă la păr cu spicul al acul u i = Triticum spelta“ (.Familia, 1878, p. 459). Şi franţuzeşte se zice: „boeuf f r o- m e n t, boeuf â robe jaune claire“ (Rolland, Faune pop., t. 5, p. 24). v.1Alac. ALÂCI, -E, adj.; bigarre, de diverses couleurs. Sinonim cu pestriţ, bălţa t, tărcat etc. Cuvîntul se aude în Bucovina: „Asta-i lumea cea alace, Face omu cum îi place; Lumea asta-i din bucăţi: Cere unu, dă la tăţi...“ (Marian, Descintece, 30) Tot de acolo: „Spun pe cinste că ţi-oi da Nouă cirede de vaci Toate cu viţei alaci...“ (Marian, Bucov.. I, 124) în pasagiul din urmă, ar putea să fie vorba de „viţei de culoarea a 1 a c u 1 u i (v. 2Alac), nicidecum însă în pasagiul dentîi: „lume alaceu. Derivaţiunea din turcul a 1 a c a „bigarre“ (Şaineanu, Elem. turc., p. 8), sub forma tătărească alac, este singură care se potriveşte în ambele caruri: „viţei alaci = veaux bigarres“ ; „lume alaceu expli- cată prin „lume din b u c ă ţ i = monde bigarre“. Cuvîntul se aude şi la românii din Selagiu [...]: „alaciu = iedul sau cinele alb şi cu pete negre“ (Preutul Em. Bran, c. Bîrseul- de-Jos). v. 1Alagea. — Bâlţat. ALACUSTĂ s. HALACUSTĂ, s.f.; sauterelle. O formă bănăţeană pentru lăcustă ( = lat. locusta), pe care o cunoaştem prin urmă- torul exemplu: „între metafore, figure sau asemănări luate din lumea animală, poporul de pe aci întrebuinţează: merge ca melciul, adecă fărăsporiu; îi uşor ca un fluture; ca şi o halacustă, aşa mînca...“ (L. Iancu, Caraş-Severin, corn. Visag). v. Lăcustă. 1ALAG£Â s. HALAGE (artic. alageaua, plur. alagele), s.f.; sorte d’etoffe rayee, indienne. între veşmintele mănăstirii Negoeşti, 1739 (Cond., ms., în Arh. Stat., p. 125): „sfită dă belacoasă neagră verde 1; stiharîu dă alagea albu...“; şi mai jos: „procoveţe dă a t 1 a z alagea...u între veşmintele mănăstirii Snagov, din acelaşi an (ibid., p. 156): „orariu albastru dă hatai; orarîu dă halagea vechîu...“ v. Atae. Dionisie Eclesiarc, Cron. (Papiu, Monum. 11,224), între exemple 472 de scumpete în anul 1812 aduce: „alageaoa proastă 12 lei, şamala- ALAI geaoa 25 lei şi 30 bucata.unde „şamalagea“ însemnează o „alagea de Damasc44, de două ori mai scumpă decît cea obicinuită, v. Şamalagea. în tarifa vamală moldovenească din 1761 (Arh. Român.1, II, 323) se menţionează: „Alâgea de H a 1 e p44 şi „Alâgea şam44. Filimon, Ciocoii vechi, p. 215: „asta este hataia de Veneţia sadea, hataia florantin, camohus de Veneţia cu fir, camohus sadea, catifea cu aur şi sadea de Veneţia, sandal cianfes, canavăţ, tafta, atlas vărgat şi cu flori, hares pungiuc, fesuri tuneslii, basmale de Triest, de Franţa şi de Englitera, tulpan mosc, alagea de Triest...44 Este turcul a 1 a c a sau a 1 a g a, cu acelaşi sens (Şaineanu, Cihac). „Alagea, materie ţesută cu fire de in şi de mătasă44 (L.M.). v. Atlaz. 2ALAGE s. HALAGEl, s.f.; embarras, complication. Termen întrebuinţat numai în locuţiunea: „a păţi alageaua = a fi amăgit, a cădea în mare nevoie44 (L.il/.; Cihac; Pontbriant). N-are a face cu numele stofei alagea, despre care vezi mai sus şi cu care o confundă unii, ci este grecul aÂXocYv) „changement, vicissitude, troc, contrat44. Cu această derivaţiune se împacă şi următorul pasagiu la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 216: „dar tu, cînd ne-i întinde hala- geaua nunţei?...44 P. Ispirescu, Snoave, p. 77: „Ce să facă el ca să iasă d-acolo? Să întrebe, nu-i venea la socoteală, ca să nu paţă vro alagea...44 v. Hâlăgie. ALĂH! — v. Alalahl ALĂI (plur. alaiuri), s.n.; pompe, suite, cortege, procession; beaucoup de bruit, brouhaha. Turcul alai, trecut şi răspîndit în toate limbile de pe Peninsula Balcanică. Cuvîntul e mai frumos,în orice caz, decît neologismii pompă şi paradă. E des în cronice. Neculce, Letop. II, 331: „l-au pus domn în Moldova (pe Dimitrie Cantemir) şi apoi l-au dus la vezirul de l-au îmbrăcat în caftan şi i-au dat ferman, făcăndu-i alaiu p r e obicei u...44 Nic. Costin, Letop. II, 99: „i-au eşit boierii ţării şi cu slujitori şi cu tabulhanaoa ţării, de i-au făcut alaiu după obicei u...44 N. Muşte, Letop. III, 19: „venind Buhuş hatmanul de la Suceava în Iaşi la Dimitraşco-vodă, făcutu-i-au alaiu cu toţi slujitorii curţii, cu trîmbiţe, cu dobe...44 Istoria lui Brîncoveanu, 1730 (Conv. lit., 1875, 330): „Cu ochii dacă văzură, Pe Ştefan spătariu îl socotiră, La Imbrihor că l-au dus, Domnul tânăr că l-au pus, Cu alaiu mare-1 luară Şi la curte îl duseră...44 473 ALALAGMON Enachi Cogălniceanu, Letop. III, 217: „când s-au apropiet de Iaşi, i-au eşit toţi boierii şi caimacamii cu alaiurile înainte...“ Beldiman, Tragod., v. 461: „Oastea din Iaşi cea mai mnltă la Galata au ieşit, Ca de acolo alaiul să se facă în sfîrşit_cc Forma aspirată, la Dionisie Eclesiarc (Papiu, Monum. II, 166, 169): „(Alexandru Ipsilant) întrînd în Bucureşti cu mare halaiu şi şezînd în scaun...“, iar mai jos: „cu ce halaiuri şi cu ce cinste şi dragoste i-au întimpinat...“ în epoca fanariotică se făcuse încercarea de a înlăcui pe alai prin p o 1 i t i e = gr. 7roAiT£ia. Neculce, Letop. II, 414: „aducăndu-1 (pe Constantin Mavrocordat) cu frumoasă politie pănă la sfîntul Nicolai...“ încercarea n-a izbutit. P o 1 i t i a a despărut, iar alai a rămas, perzînd însă cu încetul sensul său oficial şi căpătînd în grai accepţiu- nile de: a) Fanfaronadă, ca în proverbul: „Umblă pe drum cu alai Ş-acasă n-are mălai...u (Pann, I, 160) b) Ţipetele unei mulţimi: A. Pann, Prov. I, 20: „Nevasta acum îmi strigă: Bărbate, lemne, mălai! Pruncii: pîine, mămăligă! îmi zbier toţi şi-mi fac alai...“ sau acelaşi, în Moş Albu I, 8: „Şi tocma cînd căscai gura să-ncep a o întreba Despre una, despre alta, şi d-are bărbat sau ba, Din depărtare dodată se auzi un cimpoi, Făcîndu-i alai toţi cîinii cu lătratul dinapoi...“ De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 202: „Această văl- măşeală de cară, de cai şi de boi cari mugesc în mijlocul cîmpiilor, acest alai de moşnegi, femei, bărbaţi şi copii cari jelesc pătrunşi la oase de spaimă...“ v. Turc. ALÂL! — v. Halal! ALALĂGMON, s.n.; cri de joie. Grecul v = vorbesc alandala. In adevăr, Costâchi Negruzzi, Muza de la Burdujâni, sc. 11, scrie această vorbă cu t şi o pune în gura unui grec, Lakerdopulos: „Ti ine heramu? îţi vorbesc cre- ştineşte şi-mi răspunzi alantala...“ In ambele cazuri, fie neogrec sau neoalbanez, cuvîntul ne-a venit pe aceeaşi cale în zilele fanarioţilor. Dacă însă va fi cumva adevărat că alandala sau alantala se află ca vorbă curat poporană şi la românii de peste Carpaţi, precum ne afirmă oarecine din Selagiu în fundul Transilvaniei, atunci nici albanez el nu mai poate să fie, nici grecesc, ci va fi un rest medieval lăsat de năvă- liri turanice, comani sau pecenegi, căci în dialectul turc djagataic din Asia — printr-o coincidinţă foarte curioasă — pînă astăzi a 1 a n-t a- lan însemnează „grand desordre“, „grosser Wirwarr“ (Vâmbery, Sprachstud., p. 256). în adevăr, tocmai la românii din Selagiu, în Ungaria, departe de orice înrîurire neogreacă, d. Vasile Yaida (Tribuna din Sibiu, 1890, p. 334) constată că: „alandala, în cele mai multe rînduri cu aspiraţi- une, înseamnă fără cap, fără rost, spulberat^, şi mai aduce o altă vorbă cu a 1 a-, anume „a 1 a-o b g h I a 1 a, foarte des aspirat, înseamnă: a fi aruncat din o mînă în alta, nebăgat în samă; se zice îndeosebi despre obiecte, dar în sens figurat şi despre oameni, semnificînd starea cea mai deplorabilă de umilire şi înjosire“. Acest al a-ob gh î al a, care trebui descompus poate în a 1 a-o b d i a 1 a, sună iarăşi foarte turanic. v. Ala-bala. — 1Arnăut. AlAs (alâsat, alăsare), vb.; laisser. Formă macedo-română pentru I a s, care ne întimpină în Penticostarul ms. de pe la începutul seco- lului XVII, pe care-1 avem de la d. Ar. Densuşianu, p. 184: „cele nebune ale lumii alasă Dumnezău ca să ruşineze pre cele tari înţe- lepte; şi cele neputlnfioase ale lumii alasă Dumnedzău ea să ruşineze pre cele tari; şi cele fără de rod ale lumii şi cele batgocorite şi călcate alasă Domnul... “ v. Las. ALAş (plur. alaşe), s.n.; t. d’archit.: echafaudage. Se întrebuinţează în Transilvania ca sinonim cu ş c h e 1 e, adecă podurile şi scările ce se aşează pentru zidari ca să poată lucra la rădicarea unei clădiri. 477 33 — Etj'mologicum Magnum Romaniae ALĂ Budai-Deleanu (Dicţ., ms. în Muz. istor. din Buc.): „alaşu, Geriiste". „Z a s c se cheamă un alas mai înalt“ (L.B., 768). Este maghiarul â 1 1 â s. v. Podeală. — Schele. ALĂT. — v. Halat. — Holteie. ALĂTRU, vb.; aboyer. In loc de simplul 1 a t r u. Este latinul a 1- 1 a t r o (=ad + latro), deşi iniţialul a- s-ar putea explica printr-o simplă proteză denaintea lui l (v. 1Alac). Se întrebuinţează pe alocuri de ambele laturi ale Oltului. „...măgarul şi oaia zghiară, clinele alatră, lupul urlă...“ (C. Bă leanu, Dolj, c. Seaca-de-Cîmp). „Pe la noi se zice: calul rînchează, nu nechează; porcul grofăieşte, nu grohăieşte; cinele alatră, nu latră..." (C. Voiculescu, Teleor- man, com. Viişoara). v. Latru. ALĂTURE. — v. Alături. ALĂUR. — v. Laur. ALĂUTĂ. — v. Alăută. ALAVĂSTRU, s. n.; vase d’albâtre, vase â parfums. Noul Testament din 1648, Luc. VII, 37: „...aduse un alabastru cu unsoare..." | “...xojiîcaca liXijBao'pov puipou..." v. Albastru. 1,S-ĂLĂ, suffixe servant ă former: 1. des noms feminins instrumen- tâux; 2. des sobriquets Ingendaires masculins et feminins. In „amor- ţeală", „rîncezeală", „agoniseală", „sărbezeală", „oboseală" etc., deşi se rosteşte adesea cu -alâ, totuşi este acelaşi sufix feminin abstract -eală ca în „abureală", „bîrfeală" şi atîtea altele, după cum observase foarte bine Diez (Gramm.8 II, 327). El diferă cu desăvîrşire prin origine şi prin funcţiune de sufixul propriu-zis -ală, adecă — mai corect — de cele două sufixuri -alâ, din cari: 1. Unul servă a forma numi femeieşti instrumentale ca: ţesalâ „ătrille", tînjaîâ „court-bouton du jong des boeufs", sucală „rouet â bobinet", zăbală „mors de bride", cereală „filet ă poissons" etc., în cari toate este sufixul slavic -a-lo sau -a-dlo: Sesalo sau âesadlo, zabalo sau zqbadlo şi aşa mai încolo. 2. Cellalt formează numi femeieşti sau bărbăteşti pentru tipuri comice legendare ca: tîndală, păcală, cicalâ, dârvală, matahală etc., înrudite cu tipurile legendare formate prin sufixul - i l â: zorilâ, mur- gită, surdilă, negrilă şi altele, astfel că filiaţiunea ambelor sufixuri 478 va trebui studiată mai departe la un loc. ALĂ Aci vom observa numai: a) In latina, tipul comic: hirquitallus şi numileproprii: Messalla, Hispallus, Camillus, Ursilla, Taurilla, Juvencilla etc.; b) în inscripţiuni tracice, numile proprii: Dizala, Diszatral, Atta- - te, Ko&yjXocs, EaSaXou;,, Zantiala, MoujcaTpaXvjs, Ardila etc. (Dumont, Monum. figures, 1877, p. 66, 78—81). v. -eaZa. — -ilă. — -ulă. ALĂ s. HÂLĂ (plur. aZe s. AaZe), s.f.; t. de mythol. pop.: 1. mau- vais genie de la tempete, personnification de la grele, orage; 2. incube, cauchemar; 3. un etre vorace, insatiable. Numai cu sensul al treilea se găseşte în Dicţionarul româno-latin bănăţean, circa 1670 (ms. în Bibliot. Universităţii din Budapesta): „Hală. Vorax. Prodigus“. Totuşi primele două sensuri sînt cele fundamentale: ală.= un fel de balaur nimicind grînele şi un incub, de unde apoi se dezvoaltă: pe de o parte, ală = fiinţă nesăţioasă, cu abstractul a 1 i m e, pe de alta, verbul denomi- nativ a 1 u i e s c = turbur sau zăpăcesc, cu derivatele a 1 u i t, a 1 u i a 1 ă etc. Vom începe printr-o împărtăşire ţărănească din Oltenia: „Balaurii, cari aici se mai numesc şi ale, sînt crezuţi de popor a fi nişte duhuri rele ce se fac pe cer în timpul ploiei, şi că unde se întîl- nesc două ale încep a se bate şi dărîmă tot ce întimpină în calea lor; astfel dezrădăcinează arbori, dau jos pătule şi coşeri, iau carăle ce se află la lucru şi le duc departe. Se zice că alele se fac din oameni cari au duh necurat şi cari în timpul furtunei se culcă adormind un somn greu. în acest interval sufletul celui adormit făcîndu-se ală se duce a întimpină pe cealaltă ală, care este sufletul altei fiinţe din altă localitate, şi apoi se bat amîndouă. Locul unde se bat alele şi locali- tatea alei celei învinse sînt supuse furtunei şi sufăr mult de grindină...14 (M. Giocîlteu, Dolj, c. Pleniţa). „Vîntul turbat se crede că este sus în cer, şi cînd bate el se zice că este aZa...44 (P. Ciocîlteu, Dolj, c. Galiciuica). Tot aşa se poveşteşte în districtul Olt (C. Corbeanu, c. Alimăneşti), unde insă se rosteşte aspirat: hală, ca şi în Dolj pe alocuri (I.Vulcănescu, G. Peleşti). Din Teleorman: „Poporul crede că sînt unii oameni cărora le-a dat Dumnezeu să se prefacă în uragane numite hale, şi că aceste hale se bat cînd este vînt rău...44 (M. Ştefănescu, c. Traian; C. Popescu, c. Cioara). Ga să trecem peste Carpaţi, răposatul Dr. Vasiciu (Antropologia, Buda, 1830, p. 217), explicînd diferite fenomene de vis, observă: „Cînd se înpeadecă cercuirea sîngelui în părţile foalelui, se naşte în om aşa- zisă apăsarea (incubus) sau cum îi zic oamenii noştri cal ă r i rea halelor sau a dracilor, pentru că visează că halele sau dracii îi călăresc...44 O comunicaţiune poporană din Banat: „Despre vînt se crede că este o hală sau balaur mare care suflă numai pre o nare de nas, căci de ar sufla pre amîndouă ar prăpădi tot pămîntul. Lăcomia in mîncări ori beuturi încă se numeşte halim e. Apoi un om ce zace mult în pat şi aiurează, se zice h a 1 u i t, adecă pocit de hale..“ (S. Liuba, Banat, c. Maidan). 479 ALĂ Verbul a 1 u i e s c, bănăţeneşte haluiesc, scăzut la ulu- iesc prin asimiliaţiune vocalică regresivă, este răspîndit la toţi românii, chiar pe acolo unde, ca în Moldova, nu se mai aude ală, din care el s-a născut prin sufixul verbal denominativ -u i e s c, întocmai ca „ceruiesc“ din „ceară“, „făptuiescu din „faptă“ etc. Cantemir, Cron. I, 208: „tocma ca cum ar cădea în amestecarea limbelor la turnul Vavilonului, aşea să u 1 u i a ş t e...% Caragea, Legiuire, 1818, p. 20: „Cînd vinzătoriul şi cumpărătoriul să vor ului, unul gîndind că vinde alta, iară celalalt că cumpără alta...“ De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 243: „se gîndea că lumea d-aci încolo nu mai e ca lumea, pasă-mi-te să u lu is e...“ Balada Marcul Viteazul: „Dar el, măre, tot gîndea Şi cu mintea judeca: S-a uluit maică-mea...“ (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 665) Credinţele româneşti despre ale se regăsesc întocmai la şerbi, cu acelaşi nume şi chiar cu aceleaşi filiaţiuni logice. „AZa (dAd) — zice Karadzic (Lex., 3) — se deosebeşte de balaur (aw^Xd) prin puterea de a zbura aducînd nori şi grindină asupra bucatelor. Avem locuţiuni: ala nesăţioasă (mo wecHTd)! se luptă ca ala cu bielşugul; năvă- leşte ala asupra alei. Apoi adjectivul a 1 a v = gefrăssig, gierig, vorax“. Prin urmare, afară de sensul foarte important de „incubus“ şi afară de verbul derivat a 1 u i e s c, serbii au şi ei pe ală cu cele două înţelesuri: 1. „mauvais genie de la tempete“; 2. „un etre vorace“. Dar cuvîntul nu e de loc slavic. De unde vine? Mitul, împreună cu numele, este nu tocmai elenic, ci mai bine greco-tracic, căci se ştie că o mare parte a mitologiei elenice fusese de proveninţă tracică, după propria mărturie a vechilor greci, cari nu se sfiau a zice că Orfeu, Lin, Thamyris, mai toţi fundatorii ideelor lor religioase, fuseseră traci. In ciclul românesc, mai complet decît cel serbesc, trăsurile esen- ţiale ale alelor sînt: 1. Personificaţiuni legendare; 2. Fiinţe bărbăteşti, „balauri“ sau „zmei“, deşi numele ală e feme- iesc; 3. Totdauna doi; 4. Nemicesc grînele; 5. Sînt aruncători de peatră; 6. Sînt i n c u b i. Trăsura din urmă e cea mai semnificativă, fiindcă-n întreaga mitologie elenică există un singur mit în care noţiunea furtun ei se uneşte cu acea de incub: este anume mitul fraţilor ’AXwaSou sau 9 AX 298) v. Alamă. ALĂMIOARĂ. — v. 1Alămâiţă. ALĂMÎU, -E, adj.; couleur de Iaiton, jaune luisant. O culoare gal- benă ca a alamei, nu ca a „alămîii“, astfel că alămiu nu trebui confundat cu a 1 ă m î i. „Se crede că fiecare casă are un şearpe al casei, pe care nu este bine a-1 omorî, căci trebuie o dată cu el să moară cineva al casei. El are o culoare alămie...u (S. Stănescu, Dîmboviţa, c. Bilciureşti). v. Alamă. ^ALĂMII, s. m.; t. de botan.: citronnier, Gitrus medica, v. 1Alâmîie. 2ALĂMÎI, -ÎIE s. ALĂMĂÎU, -lE, adj.; couleur citron, jaune-clair. O faţă ca a a 1 ă m î i i. „Culoare alâmîie sau deschis-galbă- nău (S.F. Marian, Ckromatica, p. 123). în popor se aude variind: alămii, alămiu, lămii, lămîu (Ibid.^ p. 157). v. 1Alămîie. 1 ALĂMÎIE (plur. alămii), s. f.; t. de botan.: citron, malus citrus. Rodul arborelui numit alămîi = Citrus medica. Arborele creşte numai în regiuni calde; rodul însă, din cauza însuşirilor sale alimentare şi medicale, se răspîndeşte pretutindeni prin negoţ. Are [o culoare galbenă deschisă şi un gust acrişor. Istorie de patima Galaţilor, 1769 (Conv. lit., 1875, 326): „Vedeai corăbii în vad Sosite din Ţarigrad Cu fel de fel de bucate. Intrai, cumpărai de toate: Cafea, naramză, migdale, A lămii şi portocale Şi alte multe mezele, De te îndulciai din ele...“ Jipescu, Opinca™, p. 57: „negustoru încurcă lumea la cîntar şi stoarce paisprece cîştiguri din spinarea muştiriului; pă mine cu trei leiţe la sare, pă cumătră cu şapte bani la frunzişoară, pă Puican cu douo parale la lipia dă pîine, pe Tîrcav c-o băncuţă d-ali dă cinzeci dă bani la săpun, pă văru Găvanea c-un leu la alămii., “ 483 ALĂMllE Rodul şi frunza alâmiii avînd un miros foarte plăcut, într-o colindă din Transilvania se descrie locuinţa lui Dumnezeu: „Alergat-am alergat, Pîn’ pe Domnul l-am aflat Intr-o chile De tămîie Cu uşa de alâmlie..“ (I.G. Bibicescu, col. ms.) In poezia poporană, mai ales din Moldova, nu o dată se invoacă „frunza verde de alâmîie“, mai ales cînd sufletul eieînăcrit de ceva; de exemplu: „Frunză verde de-alâmtie, Mă suiam în deal la vie. Mă uitam pe Slobozie, Vedeam casa mea pustie..." (Marian, Buc. I, 1; II, 174) „Frunză verde de-alâmiie, Mă sui, dragă,-n deal la vie, Mai din jos de Slobozie, Căci într-o căncilărie Şeade-un ciocoiaş şi scrie. Scrie carte cu m î n i e ..." (Ib., I, 4) „Frunză verde de-alămîie, Dragă mi-a fost lumea mie, Nici acu nu mi-e urîtă, Da-s cu multe-n v ă 1 u i t ă ..." (Ibid., II, 160) . „Frunză verde de-alâmtie, Păsăruică cînipie, Spune puiului să vie, Şi să vie prin livadă, Nime-n lume să nu-1 vadă... “ (Conv. lit., 1884, p. 39) In cîntecele hoţeşti, se invoacă uneori trei alămii lingă „trei gutîi", printr-o ciudată asociaţiune de gust acrişor cu gust asprişor. Aşa în balada Jianului: „Foicică trei gutîi, Trei gutîi, trei alămii, Iancule, de unde vii? — Ia d-aci de peste Jii. — Iancule, ce-ai tîrguit? — Dat-am aur şi argint Pe vro cinci oca de plumb..." (G. D. Teodorescu, Poez. pop-, 29l) ALĂMÎ1E Intr-o doină: „Foaie verde trei gutîi, Trei gutîi şi trei lâmîi, Din seara de Sîn-Văsii S-au ivit nişte copii Ce se-nvaţă-n codru-ntîi...“ (Ibid.t 294) Cînd doi amanţi se despart, urîndu-li-se împreună, unul vorbeşte de „gutîi cu alâmîiu, cealaltă îi răspunde prin acrele mere verzi şi prin otrăviciosul alfior: Geaba,-puică, mă mîngîi Cu gutîi, cu alămii, Că de mine tot rămîi! — Geaba, bade, mă desrnerzi • Cu-alfiori şi mere verzi, Că de-acum nu mă mai vezi...“ (Familia, 1873, p. 115) v. Alior. — Gutiie. Fără „gutîi“, într-un cîntec soldăţesc din timpul luptelor de !a Plevna şi Vid in: „Frunzuliţă trei lâmîi, Spurce-mi-te-n bot de Dii, Toată iarna te păzii Cu raniţa căpătîi, Cu bucile pe zăpadă, Cu puşculiţa-ncărcată...“ (Chr. Ncgoescu, Dolj, col. ms.) Era acru, negreşit! Iniţialul a în alâmiie este protetic. Fără a, la Anton Pann (Prov. I, 119), unde înşiră ierarhia poamelor: „Rodia alese, cum şi pe lămîie, Piersica, naramza pentru treapta-ntîie...“ Este persianul 1 imun, introdus prin comerciu în toată Europa: ngr. tefjLovi, ung. lemonya, ital. limone, rus. limonu etc. (Cihac). v, 2'*Alărhîie. — 1 ^Alâmăiţâ. — Alimon. 2ALÂMÎIE, s. f.; t. de botan.: espăce de haricot, Phaseoli species. Din cele foarte multe varietăţi de f a s o a 1 e, una poartă pe alocuri în Moldova numele de alâmiie^ „Pe la.noi poporul numeşte un fel de f a s o a 1 e alâmiie, deosebind-o de fasoale grasă, cireaşă, hălăciugă, copăcel, oloagă etc.u (I. Bîncescu, Vaslui, corn. Ipatele). v. Fasoale. — Făsui. 3ALĂMÎIE, s. f.; nom d’une danse populaire, surtout en Moldavie. Un joc ţărănesc, cunoscut într-o mare parte a Moldovei (Tutova, com. Bogdăneşti, Avrămeşti, Iepureni, Cîrjeoani; Falciiu, c. Podoleni, 485 ALÂTUR Moşna; Tecuci, c. Nărteşti; Vaslui, c. Gîrceni etc.). „Se joacă flăcăi şi fete la hore şi la nunţi, cîte doi, făcîndu-se mai multe părechi. Seamănă cupolca şotişă: merg un pas înainte, un pas înapoi, şi apoi se învîrtesc înprejur, cît în partea dreaptă atît şi în stînga. Cîntec n-are, ci numai arie, care se deosebeşte de a celorlalte danţuri din popor. Acest joc este vechi. Bătrînii spun că dînşii pe vremea lor nu cunoşteau un alt danţ mai frumos şi-l numeau danţul alâmîie. Tinerimea îl joacă rar...“ (C. Melinte, Covurlui, c. Gineşti). în unele localităţi, „fiecare mişcare înainte şi-napoi cuprinde patru paşi, după cari urmează o miş- care împregiur la stînga şi o altă mişcare împregiur la dreapta, cîntîn- du-se un cîntec obscen“ (Gr. Perieanu, Tutova, c. Bogeştii). Se zice şi la deminutiv: a 1 ă m ă i ţ ă sau 1 ă m ă i ţ ă. v. Aţicâ. — Sultănică... 4ALÂMÎIE — v. 2Alămii. ALĂMÎU. — v. 2Alămii. ALĂMOJNĂ, s. f.; aumone. Din grecul eXev^ocnivT), de unde paleoslav. almuzno, v. germ. alatnuosan, ital. limosina, spân. limosna, provenţ. almosna etc. Legenda Duminicei, 1600 (Cuv. d. bătr. II, 51): „Ainte du-te de te iartă cu însul şi vă lăsaţi greşalele urul alaltu, atonce du prescorea la beserecă şi alămojna..“ v. Buzunar. ALĂMURI. — v. Alamă. ALĂPTEZ. — v. 1 Aplec. ALĂTUR s. ALĂTUREz (ialăturat, alăturare), vb.; mettre â cote de, mettre aupres de, rapprocher, confronter, mettre en parallele. însem- nează: pun a-lature = apropiu, potrivesc. Şi-n latinitatea medie- vală se zicea: adlaterare din: ad-latera (Du Cange, ad voc.). Sub forma activă: „Pe murgul că mi-1 scotea, La fîntînă-1 adăpa, Cu cersala-1 cersăla, Cu peria-1 peria, Cu şaua mi-1 înşăua, Cu cinga mi-1 încingă, Cu frîul mi-1 înfrîna, La scări mi-1 alătura, Tudor din curţi că ieşea, Pe murguţ încălica...“ (Marian, Bucov. I, 34) ALĂTURARE Balada Nunul mare: „Şeapte buţi alătura, Şeapte-n capete punea Şi din gură iar striga: Care-mi este mirele, Mirele, ginerele, Să s-aleagă din nuntaşi, Din nuntaşi din călăraşi, Ca să-mi saie buţile...44 (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 655) Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 147): „...cu pene roşii o înbrăcase, lingă carile aripi negre ca de corb alăturase.. Necrologul lui Ştefan cel Mare, secol. XVIII (Arh. Român} I, 39): „Vai mie! cînd denaintea acestui sfînt altariu, unde se rădică jărtva cea fără de prihană în lăcaşul lui Dumnezeu, aş îndrăsni deşărtă- rile lumeşti să laud şi mincinoasele măriri acestui trecător veac cu cre- dinţa lui Dumnezeu Hristos să le alăturez...“ Zilot, Cron., p. 86: „Măria-sa făcea mereu şi oaste din adunătură de felurimi de oameni blestemaţi, cu cheltuială din visteria ţărei, pe care oaste o numia a ţărei — era, poci zice, curată ceată de tîlhari, că pe unde ajungea gemea pămîntul — iar în sfîrşit o alătură cu oşti- rile roşeşti şi urma cu roşii de faţă împotriva turcilor. Sub forma reflexivă, mai deasă în circulaţiune: Dosofteiu, Liturgiar, 1679, f. 69 a: „nespoveduitii şi negătatu să nu sâ apropie la-nfricatele a luî Hristos taine, nice să s-atingâ, nice să să alăture...“ Neculce, Letop. II, 400, despre Mihaiu-vodă Racoviţă: „l-au sţricat acei greci blăstămaţi, alâturându-se pre lăngă dânsul şi şezănd tot cu dânşii de se sfătuia...44 Beldiman, Tragod., v. 3411: „Toţi răii şi toţi beţivii lîngă ei s-alăturau, Căci îi ocrotea la toate şi de dări îi apărau...44 In colinda Plugului: „Aho, aho, copii argaţi, Staţi puţin şi nu mînaţi, Lîngă boi v-alâturaţi Şi cuvîntul mi-ascultaţi...44 (Alex., Poez. pop.2, 387) Este o deosebire între „a se alătura pe 1 î n g ă44, „a se alătura l i n g ă44 si „a se alătura I a sau e ă t r ă“ . în cazul întît, aproprfarea e mai vagă, în sens material sau numai figurat; în cazul al doilea, ne apropiem de tot dintr-o parte determinată, însă fără contact; în cazul al treilea, este o alipire. v. Alăture. ALĂTURÂRE (plur. alăturări), s. f.; Pinfinitif d’a 1 ă t u r pris comme substantif: rapprochement, mise en parallele. 487 ALĂTURE Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 89), descriind pe helgea, adecă „nevestuicaa (Mustela nivalis): „cu suleagec trupul, cu albă peliţă, cu negri şi mîngîioşi ochi, cu subţiri degeţelele, cu roşioare unghişoarele, cu molceluşe vinişoarele, cu iscusit mijlocelul şi cu rătungor grumăgorul helgii, ce potrivire! ce asămfnare! şi ce alăturare are!...“ v. Alătur. ALĂTURĂŞ, -Ă, subst. et adj.; t. de jurispr.: voisin. Sinonim cu vecin, dar indicînd în specie vecinătatea funciară. Aşa, la Caragea, Legiuire, 1818, p. 8: „Cînd moşiia ce să măsoară, avînd seneturi cu stînjăni, nu va avea şi semne nătăgăduite, atunci să să înceapă sforîrea din semnele răzasilor cele netăgăduite sau dintr-ale alâturasilor cu aceia si celor- lalţi’..^ v. Alăture.----aş. — Lăturaş. ALĂTURĂT, -Ă. — v. Alătur. ALĂTURE s. ALĂTURI, adv.; â cdte, environ, attenant â; l’un preş de l’autre. îşi asociază mai totdauna pe emfaticul -a (v. 6A): alăturea sau alâturia, fără vro schimbare de înţeles. E sinonim cu 1 î n g ă, deosebindu-se prin aceea că 1 î n g ă indică un punct sau un moment, pe cînd alăture presupune întindere sau durată, de ex.: „stau alăture de biserică“, dar: „am fost 1 în gă biserică". In stil de cancelarie, vechi şi nou, ambii adverbi se întovărăşesc într-un mod pleonastic, bunăoară la Constantin Brîncovan, 1696 (Cond., ms., în Arh. Stat., p. 154): „care loc iaste alăturea p r e 1 î n gă locul mănăstirii lui Mihai-vodă..." Mai adesea îi urmează prepoziţiunea c u. Act moldovenesc din 1644 (A. I. R. I, 87): „movilită cari iaste supţii Gropa-boului alăture c u vale..." Nic. Costin, Letop. II, 86, vorbind despre primirea unui ambasa- dor polon de cătră Mavrocordat: „scaun domnesc şi lui pus din stînga, alăture c u scaunul lui Nicolai-vodă...“ N. Muşte, Letop. III, 68: „şi dăndu-se pe din deal vânătorii ală- ture c u catanele, au început a da din săneţe..." I. Creangă, Povestea lui Stan Păţitul (Conv. lit., 1877, p. 31): „Alăture c u casa socru-tău, este o căsuţă tupilată, în care şede un tăl- poi de babă, meşteşugoasă la trebile sale, cum îi sfredelul aracului..." In limba poporană poetică, alăturein asemenicazuri se post pune subiectului. Balada Movila lui Burcel: „Mi-a căzut ghioaga din mină De o sabie păgînă, Dar n-a căzut numai ea, A căzut şi mîna mea Cu păgîn alăturea!...“ 488 ALĂTURE Din Ardeal: „Poale albe-oi rădica, Cisme negre-oi desculţa Şi prin Murăş m-oi băga, Cu pruncuţ alăturea...“ (Pompiliu, Sibiiu, 26) sau: „Că s-o aprins podina Cu turcii alăturea, Cînd ş-o trecut Dunărea...44 Din Bucovina: „Sîngele mi-1 năbuşea, Jos de pe cal că pica, Şi calul alăturea...44 (Ibid., 70) (Marian, I, 83) sau: „Acolo Carabăţ bea Cu trei mîndre-alâturea...“ (Ibid., 135) E mai prozaic: „Ară badea cu plugul Alăturea cu drumul...“ (Jarnik-Bîrsanu, Tramilv., 376) Idiotismul: „alăture cu dreptatea„alăture cu adevărul44, „alăture cu legea" însemnează „afară d i n..,“ Jipescu, Opincaru, p. 86: „Cîţi pîrcălabi nu storc şi măduva din săraci, cîţi puternici mari şi mici nu scot legea dă judică dăpă ea numai p-ăl dă nu poate, iară ălui dă poate judică alături cu legea...14 Cu prepoziţiunea pre, alăture capătă sensul de „autour, environ“: „mă învîrtesc p e alăture şi nu nemeresc44. Proverb despre oameni ne-ndemînateci: „Pune brînză în strachină şi întinge p-alăturea" (Pann, III, 78). Cu acest sens se poate întrebuinţa substantivalul plural alăturile „Ies environs44: „alăturile oraşului = die Umgebungen44 (Dr. Polysu), fiind însă mai obicinuit: împregiurimi sau preajmă. Adjectivalul „d e alăture = lateral44. Caragea, Legiuire, 1818, p. 68: „rude d e alăturea sînt fraţii, un- chii, nepoţii, verii şi ceilalţi...44, în opoţiziune cu „rudele din sus şi din j o s“ (p. 78). Alăture = ,,1’un preş de l’autre44; de ex.: „să nu mergeţi alăturea44. In poezia poporană: „Toţi îmi pleacă la bătaie Intre sunet de cimpoaie, Cîte şas-alăturea, Cîte patru-asăminea...44 (Pompiliu. 77) 489 ALĂUTĂ sau: „Cîntă cucii vinerea, Trec voinicii Dunărea Cîte trei alăturea...“ (Marian, II, 40) în limba veche ne întimpină nu o dală fără vocală obscură: ală- ture. Un text din secolul XVI {Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 368): „la cinstea ceia mare ajunse a şedea pre unulă de cele doasprâzece scaune cu Hristos alature...1' Este latinul a d-1 a t e r a în loc de singularul a d-1 a t u s, de unde ital. allato, spân. allado (Cihac). v. Lat. — Lăture. ALĂTUREA. — v. Alăture. ALĂTURÎŞ, adv.; mâme sens qu’ a 1 ă t u r e. Format din alăture prin sufixul -iş, după analogia adverbilor: făţiş, dosiş, curmeziş etc. Rareori se întrebuinţează, v. Alăture. —is. 'ALĂU. — v. Halâu. 2ALĂU s. ALfiU (plur. alâuri, aleuri), s. n.; arrhes. Se aude peste Carpaţi. „Aleu = a r v u n ă“ (L. B.). E peste putinţă a-1 trage din maghiarul „foglalo“ (Cihac, II, 475), dar totuşi maghiar el este, însă vine din e 1 6 „avance, commencement". „A 1 ă s a c u i v a de alău = a da arvună11. Doină de pe Mureş: „Du-ţi bade dorul cu tine, Nu-1 lăsa de-alâu cu ruine. Că eu am de secerat, Dor aşteaptă sărutat, Şi eu am de făcut fîn, Dor aşteaptă strins la sîn...“ (Familia, 1883, p. 215) ALĂUTĂR 1 ALĂUTÂŞ j S' v. Alăută. m.; menetrier. ALĂtJTĂs. LĂUTĂ (pi. alăute s. lăute), s. f.; t. de mus.: instrument ă cordes. în texturi şi-n grai, după timpuri şi locuri, alăută se aplică la tot felul de instrumente muzicale cu coarde, cari de aimintrea poartă numiri aparte de: vioară, scripcă, diplă, cobză, cea- 490 teră,broancă etc. Pentru instrumente scurte se zice simplu alăută ALĂUTĂ sau lăută; pentru cele lungi: alăută mare, altă dată: alăută nem- ţească (Cuv. d. bătr. I, 267). Cugetări în oara morţii, circa 1550 (Cuv. d. bătr. II, 464): „o, amar cela ce be şi mănăîncâ cu cimpoi şi cu c e t e r i şi cu alăute...“ Varlam, 1643, II, f. 4 a: „nu te înbăta, nu chema cîuînpoi şi alăute şi măscărici...u Silvestru, 1651: ps. LXXX: „daţ în tămpănâ, cân- tec dezmierdat cu alăută...“ ps. CXXXVI: „spre sălci spănzu- rămu alăutele noastre...“ ps. CXLVI: „cântaţi Dumnezăului nostru întru alăuta..." Coresi, 1577: „...daţi tămpănâ, psăltire frumoasă cu ceter i...“ „...în salce pre mijlocu de îa spăn- zurâmu organele noastre../4 „...cântaţi zeului nostru în ce- ter i...“ Noul Testament din 1648, Apocal. XIV, 2: „...auziîu glasulu lău tas i 1 o ru 1 ă u t ă n d cu lăutele sale...“ „...vocem quam audivi sicut c i- tharoe d orum citharizan- tium in citharis suis...“ De asemenea, o formă alăută, de exemplu la Arsenie din Biseri- cani, circa 1650 (ms. în Acad. Rom.), ps. CVII: „sculaţi, cântări şi alaute (dA48T*)“, unde la Silvestru: „deştiaptă-te, psaltire şi lautâ (AdSTjft)“, iar la Dosofteiu, 1680: „scoală-te, psăltire şi c I a t e r â...u Şi Dosofteiu însă întrebuinţează nu o dată pe alăută, mai ales în versuri, de ex., 1673, f. 115 b: „Cu vase ce-s de cîntare Âdevara ta cea mare Şi-ntr-alăute cu strune Ţ-voi cînta cu viersuri bune...“ sau f. 167 a: „Să o cînte-ntr-alăute ’N dziace strune-n viersuri multe...“ Gorbea, Psaltire, circa 1700 (ms. în Acad. Rom.), ps. XXXII: „Domnului vă mărturisiţi în alăută şi-l slăviţi, în psaltiri cu zece strune Cîntaţi-i cu-nţelepciune...a Olteanul Moxa, 1620, p. 395: „sunetele armeloru şi răsunulu coardeloru de arcu mai iubiia decâtu glasu de alăute..; iar maijps: „numai ce bea şi măînca cu mueri frumoase, şi cu fluere şi cu alăute, jucări şi cântece...a Poetul basarabean Costachi Stamate, care apucase încă secolul tre- cut, zice (Muza I, p. 9): „Lăuta era un fel de scripcă cu două sau trei coarde, pe care cu mîna dreaptă se învîrtea o roată ce zbîrnîia pe coarde, iar cu mîna stîngă lăutarul călca cu degitile tonurile cîntecului său...u, adecă ceea ce se cheamă franţuzeşte „vielle“. Trecem la graiul poporan de astăzi. 491 ALB Pe la Făgăraş se zice în glumă cătră lăutari: „Suceşte-ţi, ţigane, cuiele Să se-ntindă coardele; Prinde lăuta de gît, Trage-mi una de urît...44 (A. l rişianu, Transilv., c. Mărgineni). „La vioară se zice pe aci lăută şi c e a t e r ă“ (D. Păscut, Banat, c. Făget). „Pe la noi in unele sate se rosteşte lăută, în altele lăută (G. Do- brin, Sofia Gila, I. Munteanu, Transilv., Făgăraş şi Hunedoara). „Violina se cheamă lăută; părţi la lăută: gît, trunchi, coarde, scăiuş, şiroafe pentru întinsul coardelor şi arcul...14 (G. Paltineanu, Transilv., corn. Ţînţari). „...lăută şi lăută- m are sau broancă; părţile lăutii: guşa, cioii, coarde, scaunuş, arcuş...44 (Preut M. Dragalina, Banat, c. B ori ova). „Poporul zice dopotrivă a 1 ă u t a r i şi 1 ă u t a r i44 (C. Miro- nescu, Tutova, c. Ibăneştii). Se mai aude pe alocuri a 1 ă u t a ş i sau 1 ă u t a ş i (L. B.), alături cudiplaşi şiceteraşi. Expresiunea curat poporană pentru muzica din instrumente cu coarde nu este „a cînta44, ci „a zice44: „zic în alăută = violina cano, geigen“ (L. B.) Obîrşia cuvîntului, fără îndoială, este arabul a V u d „instru- ment muzical44, de unde totuşi, afară de forma portugeză a 1 a u d, în celelalte limbi a perit pretutindeni iniţialul a-: turc. lăut, ngr. Xaoura, ital. liuto, provenţ. lahut, germ. Lăute, franc, luth etc. (Cihac). La români dară, a- în alăută este un adaos protetic la simplul lăută. Forma însă cea mai veche este lăută, din care scăderea accentului în lăută se datoreşte influinţei derivatului lăutar, pe cînd cazul contrariu, al urcării tonice din lăută la lăută, nu s-ar putea justifica prin nici o analogie. De aci urmează că românul lăută nu poate fi de o proveninţă orientală directă, adecă nici din turcul lăut, nici din neogrecul XaotSTOc, ci este germanul Lăute, foarte răspîndit la nemţi între secolii XV- XVII (GrimrrCs Wtb. VI, 371). Termen anterior, care peste Carpaţi mai trăieşte pînă astăzi, a fost c e a t e r ă =ital. cetera „ghitară44. Un termen şi mai vechi, o moştenire tocmai de la traci, se păstrează în Banat: broancă = „Bpov^ov. xi&apocv. ©paxs<;44 (Hesych.). v. Broancă. — Doină. — Cobză. — Ceaterâ. — Diplă. — Scripcâ. — Vioară... 1ALB> -1^ adj.; blanc, blanahe. Cea mai deschisă din toate culorile, în opoziţiune cu n e g r u, care este culoarea cea mai închisă. Poporu- lui îi place antiteza între ambele culori. Balada Oprişanul: „Mihnea-vodă se scula, Faţa albă îşi spăla, Barba n e a g r ă-si peptina, 492 La icoane se-nchina...44 ALB Balada Doicilâ: „Din ochi negri lăcrămînd, Faţa albă zgîriind...“ (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 580) Uraţia de la nuntă: „Tînărul nostru-mpărat De dimineaţă s-a sculat, Faţa albă şi-a spălat, Chica n e a g r-a peptănat... (Ibid., 174) „Poale albe^oi rădica, Cisme n e g r e-oi desculţa Şi prin Murăş m-oi băga...“ (Pompiliu, Sibii, 25) „Pe la zori mi se scula, Mîneci albe sufleca, Pe ochi negri se spăla...“ (Marian, Bucov. I, 86) Ghicitoarea despre „ziua şi noaptea“: „Două fete-mi poartă salbă: Una-i neagră, alta-i albă; Ne-ncetat se tot alungă Şi nu pot să se ajungă...u (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 225) Altă ghicitoare: „Cîmpul alb, Oile negre, Cin’ le vede Nu le crede, Cin’ le paşte Le cunoaşte“. — Scrisul. (Ispirescu, Ghicitori, 28) Vezi altele mai jos. Prin derivaţiune etimologică din alb, feluritele nuanţe ale culorii se cheamă: albeţ, albicios, albine ţ, albior, albi- şor, alburiu, albui etc., iar prin compoziţiune: alb-a 1- b a s t r u şi alb-g a 1 b e n (Marian, Cromatica, p. 50). Mai interesant însă, mai ales din punctul de vedere al poeziei şi psicologiei poporane, este paralelismul între alb şi diferitele manifestaţîuni din: a) Lumea vegetală. „Să-i aducă lui trei cai Ca trei crai: Unul negru ca corbul, Unul roşu ca focul, Unul alb ca g h i o c u 1...“ (Marian, Bucov. I, 188) 493 34 — Etymologicum Magnum Romaniae ALB „...alb ca c o 1 i 1 i a (= Stipa pennata), adecă un fel de iarbă cu spicu alb şi mătăsos../4 (S. Negoescu, Rîmnic-Sărat, c. Bogza). Se zice mai adesea simplu: alb colilie. „Despre o femeie albă: faţa-i ca o coprină de albâ...u (G. Dobrin, Făgăraş, Huniadoara) = „Narcissus poeticus44. „... alb ca floare a-P astei44 (Preut I. Bălilescu, Muscel, c. Bălileşti), sau ca floare a-P a ş t i 1 o r = „Anemone nemo- rosa44, numită şi oiţă, din cauza culorii albe. De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 229: „era c-o cămă- şuţă soioasă pe ea, de unde o ştiam albă floare din tălpi pînă la creştet...44 v. Aglică. — Colilie. — Coprină. — Floare. — Floarea-Paştelui. — Ghioc. — Oiţă. b) Lumea animală. „...alb cum îi helgea44 (M. Lupescu, Suceava, c. Broşteni; G. Gorescu, Iaşi, c. Şipotele), numele moldovenesc pentru neves- t u i c ă = mustela nivalis44. In Dobrogea: „alb ca e 1 c i u44 (G. Eftuşescu, c. Ciobanu). I. Creangă, Amintiri (Conv. Ut., 1882, p. 446): „îmbrăcaţi cu căme- şuice cusute cu bibiluri şi albe cum e helgea...44 „,..aZ6 ca 1 e b e d e a44 (D. Georgescu, Ialomiţa, c. Coşereni). „Albă ca şi lebăda, Rumănă ca călina, De ţi-oi rumpe inima Şi ţie şi altuia !...44 (Marian, Bucov. II, 15) „Ieşeam seara pe uliţă Albă ca o lebediţ ă...44 (Jarnik-Bîrsanu, Transilv., 177) Doina de la Năsăud: „De mi-ar fi de dumneata, Altmintrelea m-aş purta, Tot albă ca lebăda, De ţi-aş rumpe inima...44 (Familia, 1885, p. 223) „Mitutica lui Catiţă Cu sîn alb de porumbiţă Şi cu miere pe guriţă...44 (Pompiliu, Sibiij 74) Dionisie Eclesiarc, Cron. (Papiu, Monum. II, 184): „La leatul 1798 au venit a doilea rînd domn ţării Alexandru Ipsilant voevod, trimis de la Poartă, bătrîn alb ca oaia...44 Intr-un sens ironic: „albă ca o gîscă“ (R. Simu, Transilv., c. Orlat). Altceva este „gîscă albâu într-un obicei poporan: „Dacă o femeie a născut un copil, scaldă mai întîi o gîscă albă şi apoi copilul, crezînd că de acel copil nu se va lipi nici o fermecătorie. De aci poporul zice: te-a scăldat mă-ta cu gîscă albâ...u (I. Teodorescu, Ialomiţa, c. Petro iu). 494 v. Boboc. — Gîscă. — Helge. — Lebedâ. — Oaie. — Porumbiţă. ALB c) Lumea fizică şi socială. Ţăranca din Ialomiţă: „Mariio, mamă! în vara asta am făcut nişte borîngic galbin ca auru, şi altu albu ca argintu şi tare ca hieru...44 (Th. Theodorescu, c. Lupşeanu). De la Vrancea, Sultănica, p. 213: „de unde şi pînă unde un bujor de fată, să o fi sorbit într-o lingură cu apă de dragă ce-ţi era, să te pomeneşti cu ea zbîrcită, încovoiată, cărunţită şi-n cele de pe urmă albă-c o 1 i- liecauntroiande zăpadă...“ Alexandri, Harţă Răzâşul, sc. 4: „(pînza) albă ca ziua „Cu trei steaguri de mătasă: Unul roşu ca focul, Unul negru ca corbul, # Unul alb ca o m ă t u 1...“ (Mariani Bucov. II, 50) „Pînă soarele-mi răsare, Iată dun voinic călare, Alb ca fulgul de ninsoar e...44 (G.D. Teodorescu, Pcez. pop., 453) „Sf. Ilie umblă cu carul tras de doi cai alghi ca Unsoare şi cu arichi...“ (N. Ludovic, Dobrogea, c. Niculiţel). Ghicitoarea: Ce este mai alb decît laptele? — Ziua, că laptele nu luminează44... (G.D. Teodorescu, 252) Basmul Ţugulea (Ispirescu, Legende, p. 328): „Cînd văzură fraţii pe Ţugulea cu o logodnică mai frumoasă decît florile şi mai albă A ec ît spuma laptelui, îi puseră gînd rău...44 Intr-un sens ironic: albă ca o papă-lapte44 (Baronzi, Limba, p. 86). „Ce mi-i urît, nu mi-i drag, De-ar fi cît caşul de alb...“ (Jarnik-Bîrsanu, 14) „Despre vin se zice: galben cum îi chilimbariu, roşu cum îi sîngele, curat alb ca 1 a c r î m a...44 (G. Bottez, Iaşi, c. Şipotele). v. Argint. — Caş.—Zi. — Lapte. — Nea. — Papă-lapte. — Spumă... Tot aci pe a doua linie, cu un semiparalelism, vine alb ca epitet caracteristic constant pentru unele noţiuni, bunăoară: a) Lumea albă, în opoziţiune cu cea „neagră44. Alexandri, La gura sobei: „Iată pajuri năzdrăvane, care vin din neagra lume, Aducînd pe lumea albă Feţi-Frumoşi cu falnic nume.. .4C Basmul Ileana Simiziana (Ispirescu, Legende, p. 12): „Ce să ştiţi voi face, dragele mele! De cînd sînteţi pe lumea asta albă, voi aţi umblat cu furca, cu acul, cu războiul...44 Adverbial: „a trăi lumea albă = a duce viaţa în petreceri44. v. Lume. b) Ziua albă, în opoziţiune cu „negrul44 nopţii. 495 34* ALB „Frunză verde trei alace, Ziua albă-acum se face, Prind cocoşii a cînta Şi de ici şi de colea. (Jarnik-Bîrsanu, 163) I. Creangă, Moş Nichifor Coţcariul (Conv. lit., 1877, p. 383): „...de la o vreme i-a furat somnul pe am îndoi ş-au adormit duşi; şi cînd s-au trezit ei, era ziulica albă..“ v. xAlba. c) La românii din Dobrogea: vîntul alb, în opoziţiune cu cel „negruct. Vîntul care bate de la meazăzi se numeşte b a 1 a n sau alb...a (M. Neculau, Dobrogea, c. Garvăn; I. Diacon, c. Luncaviţa; A. Vasiliu, c. Mărleanu etc.). „Vîntul alb este a pagubă; usucă totul; vine despre mare...“ (S. Voinea, Dobrogea, c. Somova). „Vîntul despre răsărit se numeşte vîntul alb; cel despre apus — caraiel...“ (Dobrogea, c. Oltina), turceşte k a r a-y e 1 însemnînd „vînt negru“. Deşi proveninţa ar părea orientală, totuşi să nu se uite că la vechii romani tocmai vîntul cel uscat se numea alb: „Notus a 1 b u s“, „albuş Iapyx“ la Horaţiu. v. Vînt. d) V i t e albe = cele mai trebuincioase omului. „Dobitoace mai plăcute lui Dumnezeu sînt vi t e 1 e albe: boii şi vacile, cărora — zice poporul — le-a dat Dumnezeu o zi în tot anul, spre Sf. Vasile, ca să vorbească şi ele ca oamenii../1 (S. Mîndru, Iaşi, c. Iepureni). „Boii şi vacile se zic în genere: vite albeu. (A. Vasiliu, Iaşi, c. Poiene). v. Bou. e) P î i n e albă = grînele cele de căpetenie. „Pine albă se zice în genere la grîu, orz, ovăs şi sacară“ (G. Bottez, Iaşi, c. Şipotele). „Pe la noi toate cerealele se cheamă p în e albău (V. Florescu, Suceava, c. Ruginoasa). Altceva în: „Du-te la maica de-i spune Pine albă să frămînte Şi pe mine să mă uite...“ (Conv. lit., 1886, p. 283) sau: „Pită albă stă pe masă, Cum îi pita mai frumoasă../1 (Jarnik-Bîrsanu, Tramilv., 119) unde e vorba anume de „pain blanc“. v. Bucate. f) Barbă albă = bătrîn, ca la Plaut (Bacch. V, I): „Cano căpiţe 496 atque alba barba ALB Pravila Moldov., 1646, f. 142: „de vreme ce va fi el cu toate bătră- neţele şi cu b a r b a albă, şi de va fi bărbatu şi bunii şi întregii la simţiri şi la minte, atunce de va greşi, să va certa ca şi un tânăru...44 Ca nume propriu, la 1593, sub Alexandru-vodă, ministru de finance în Ţara Românească era boierul Barbă -Albă (Cuv. d. bâtr. I, 258). g) Săptămîna albă, numită altfel „a brînzei“, înainte de postul cel mare, cînd se poate mînca lăp turi. Urechia, Letop. I, 108, ne spune că la 1434 bătălia la Dărmăneşti între cei doi fraţi Ilieş-vodă şi Ştefan-vodă s-a dat „în săptămâna albă, luni, în zi întăi a lui fevruarie...“ Data e foarte exactă, căci în 1434 Pastile cădeau la 28 martiu şi, prin urmare, lunea săptămînei albe venea tocmai la 1 februariu. h) Peşte alb. — v. Albişor. i) Calea — albă, în unele locuri peste Carpaţi se cheamă aşa ceea ce se zice mai obicinuit „cale-primară“. Budai-Deleanu (Dicţ., ms. în Muz. istor. din Bucur.): „cale -albă, der erste Weg den die Braut zum Brăutigam macht44. v. Cale. Pe a treia linie, epitetul aglutinat de alb e foarte des în nomen- clatura topografică. Un act moldovenesc din 1644 (A.IM. I, 88): „... iasă în gura dru- mului şi drept lafăntăna albă şi într-o moviliţă unde iaste dru- mul vechiu, şi de acolo iarăşi în p e t r i 1 e albe, de unde s-au început hotarul../4 v. Balta-Albă. — Cetatea-Albă. Trecem la proverbi şi locuţiuni proverbiale. Alexandri, Iorgu de la Sadagura, act. I, sc. 5: „Sănătatea-i ca o iapă albă, cum trece dealul, nu se mai vede...44 v. zAlba. „Bumbăcariul nu se uită cu ochi buni la cîinele alb“ (Pann, III, 81), negreşit pentru că e mai frumos decît bumbacul. I. Creangă, Soacra cu trei nurori (Conv. Ut., 1875, p. 283): „mai avea strînse şi părăluţe albe pentru zile negre, căci lega paraoa cu zece noduri../4 „Bani albi de zile negre, arată ajutorul ce avem de la bani la vreme de nevoie44 (Iordachi Golescu, Conv. lit., 1874, p. 71; cfr. Jipescu, Opincaru, p. 30). v. Ban. Despre oameni cari se laudă cu frumuseţea sau cu neam: „Zăpada albă o udă cîinii44 (Pann, II, 129). „Nu-i bine să te pui viziteu la cai albi şi slugă la femei44 (Conv. lit., 1877, p. 375), sau: „să nu te blesteme cineva s-ajungi slugă la cai albi şi stăpîn femeie s-aibi44 (Pann, 11,52). Italieneşte se zice cu un alt sens: „Caval bianco e donna bella non e mai senza martello44 (Brinkman, Metaphern I, 289). „îl cunosc ca pe un cal albu (Pann, III, 19), fiindcă se zăreşte de departe. „De cînd lupii albiu (Conv. lit., 1875, p. 340) = „niciodată44, lupii albi fiind atît de rari, încît franţuzeşte se zice: „decrie comme le loup blanc44. „A scoate cuiva peri albi = a-1 îmbătrîni/4 I. Creangă, Povestea lui< Harap-Alb (Conv. lit., 1877, p. 194): „duceţi-vă de pe capul meu, că mi-aţi scos peri albi de cînd aţi venit...44 497 ALB Alexandri, Peatra din casă, sc. 13: „Of! mi-o ieşit peri albi de cînd am fată mare...44 „Zile albe == viaţă fericită44, întocmai ca lătineşte: „current a 1 - bus que d i e s horaeque serenae“ (Silius, XV). De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 30: „tot bine, tot vesele, tot zile albe duc...“ Basmul lui Ionică Făt-Frumos (S. Negoescu, col. ms.): „unchiaşul, nemaiavînd zile albe cu baba, a plecat...44 Basmul Copiii văduvului (Ispirescu, Legende, p. 383): „...nu ştiau ce să facă, ce să dreagă, ca să umble după placul ei, dară în deşert; nu mai aveau zi albă, căci ea se ţinea mereu de cîra lor...44 Intr-un cîntec poporan macedo-român (Dr. Obedenaru, col. ms., în Acad. Rom., p. 306): „Toată bana şi tricui, D ziuă albă nu-mi vidzui, Tot ohtai şi suschirai, Tunusit me blăstimai...44 A. Pann, Prov. III, 133: „Aşteaptă întîi să vedem alb în căpistere...44, adecă: să aibi răbdare pînă să se macine grîul şi apoi să cază făina în lada morii (cfr. G.D. Teodorescu, Proverbe, p. 57). Dacă aşteptarea e prea lungă, căci la moară se macină pe rînd, atunci se zice: „pînă să văz albe în căpestere, mi-a ieşit părul pin căciulă44 (Baronzi, Limba, p. 62). „Alb în căpestere44 mai însemnează: cîte ceva de hrană, abia cit să ajungă. De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 229: „muncea să se răpuie, şi-şi ţinea casa cu rostul ei, stropolind şi deretecînd prin vecini; pleca din răvărsatul zorilor şi se întorcea pe la amurg cu alb în căpeste- rie: cu d-ale giirei pentru^ea, cu boabe pentru păsări...44 „Nici albă, nici neagră = sans rîme, ni raison44, Jipescu, Opincaru, p. 42: „Nici albă, nici neagră, unde m-apucă de gît, unde-şi înhige labile în păru mieu neatins dă foarfieă, unde mă tărnuieşte pîn toată casa...44 Aceeaşi locuţiune cu o altă întorsătură: „Văzînd ei aceasta, prea mult se mirară Ş-au zis întru sine că-n zadar întrâră; Şi neagră sau albă fără să vorbească, Deteră să plece...44 (Pann, Prov. III, 76) ^„A împleti coada albâu (Baronzi, Limba, p. 46) = „â quoi bon? Ie jeu ne vaut pas la chandelle44. . •' „O să mă judec pînă în pînzele albe, se zice pentru cei ce mor prin judecăţi44 (Iordachi Golescu, Conv. lit., 1874, p. 69). Tot aşa se zice: „mă voi lupta pînă-n pînzele albeu sau: „voi ţinea cu tine pînă-n pînzele albeu, adecă: pînă la moarte, „pînza albâu simbo- 498 lizînd mormîntul, ca într-un bocet din Moldova: ALB „P î n z a albă şi frumoasă, Frumoasă şi de matasă, Şi seîndură prea aleasă, Să fie mortului casă...“ (Burada, Datine, p. 108) „îndată după moarte se anină un petec de p î n z ă albă în stre- şina casei, pe care se zice că şede sufletul mortului pînă la ducerea lui la groapă.(Preut G. Vrînceanu, V. Tanasachi, Iaşi, c. Bivolari). „Slove negre pe hîrtie albâu (Pann, I, 170) = scrisoare sau carte, o locuţiune comună mai tuturor limbilor. Nic. Costin, Letop. II, 83: „(Nicolae Mavrocordat) au poroncit pe la zlotaşi să arunce năpăşti pe oameni şi pecetluituri albe nescrise faţa omului...“ Din latinul a lbus = gr. aX, reto-romanii pe a 1 v şi portugezii pe a 1 v o ; în celelalte limbi neola- tine, afară numai doară de unele subdialecte, el a fost înlocuit prin deri- vate din vechiul german „blanch“; franc, blanc, ital. bianco etc. Pe lîngă o mulţime de derivate directe, unele foarte interesante, alb a intrat ca element principal în două cuvinte române: salbă = ex-alba, şi salbe d, trecut mai tîrziu în s a r b e d = ex- al b i d u s. în dialectul macedo-român: albu, la plural alghi; în cel istriano- român: a&, abă, abi, abe, şi chiar diftongit: oaby oabâ (I. Maiorescu). Proverb: „Şi vaca neagra ab lapte are“ (Strangford, Letters, 1878, pag. 261). La daco-români, în multe locuri se aude la plural masculin: alghi; în unele, prin fuziunea ambelor forme albi + alghi (cfr. Cuv. d. bâtr. II, 218—19): albghi. „Pe la noi se zice albghi = albiu (G. Pop, Făgăraş, c. Lisa). „Poporul de aci rosteşte: doi corghi = corbi, trei boi albghi = albi...“ (N. Isbăşanu, Muscel, c. Albeşti). v. Cudalb. — Salbă. — Sarbed. Alb cu sensul de „blancu foarte rar îşi asociază pe proteticul d. Nu în: „Cîtu-i moşu de bătrîn Tot ar mînca măr din sîn; Gîtu-i moşu dalb (= de alb) la plete Totu-i stă firea la fete!_____ (Jarnik-Bîrsanu, 467) dar în reduplicatul alb-dalb: „Ea tot coasă şi-nchindeşte ?i frumos mai potriveşte ntr-un guler ş-o basma Albă dalbă ca ziua...u ' (Burada, Călât., 103) v. 2>sAlb. — Bălan. 2 ALB, subst. mase. sing.; le blanc, couleur blanche. Adjectivul alb substantivat. „Albul ochiului = das Weisse im Augeu (Dr. Polysu); în portugeza: „alvo de olhou sau simplu: „alvou. 499 ALB I. Văcărescu, p. 41: „Albul în negru să prefac A ta poruncă este, ?i săvîrşirea după plac n grab’ vrei, fără veste...44 Albul-o c h i 1 o r, pronunţat dalbul-d ochilor, este numele unui cal năzdrăvan în basmele din munţii Transilvaniei (Foişoara din Sibii, 1886, p. 8). v. 1Alb. —- Albuş. — Agerul-pămîntului. — Cal. 3ALB s. DALB, -Ă, adj.; (personne) candide, chaste; (objet) resplen- dissant; (sentiment) rejouissant. Acelaşi cuvînt cu cele două precedinţi, dar dezvoltîndu-şi neşte sensuri cu totul independinţi de noţiunea culorii. La macedo-români, cînd mulţumeşte cineva unei femei, îi zice: „albă să hiî!44 (Dr. Obedenaru, Dicţ., ms., în Acad. Rom., I, 354). Aceasta nu însemnează de loc: „să ai toate în bineu (Petrescu, Mostre I, 39), căci atunci s-ar potrivi şi la bărbaţi, fără a se face o deosebire între sexuri. Urarea are aci un caracter distinctiv femeiesc. După cum cea mai frumoasă dorinţă pentru un bărbat este voinicia: „sois brave! courage !“, tot aşa prin „albă să hii!“ se urează ceea ce este mai de dorit pentru o femeie: „sois candide! sois chaste!“ v. An. — Mulţumesc. La Moxa, 1620, p. 352: „Parie văzu pre Elena muîaria lu Menelai, prea frumoasa şi albă, deci o prea îndrăgi şi puse ochii hitleni spr-insa...44, cei doi adjectivi însemnează: „belle et candide“, nu „belle et blanche“. De asemenea în cîntecul poporan: „Aşa strig-o mîndruliţă, Albă fată f e c i o r i ţ ă Cătr-un voinic din colniţă: — Vere, vere, mila mea, Insoară-te şi mă ia...44 (Pompiliu, Sibii, 55) sau: „In căile lor ieşeau Fete albe tinerele Pe obraz cu lăcrămele...u (Ibid.,19) Uneori poate să fie îndoială dacă alb însemnează „blanc44 ori „can- dide“; de exemplu, într-un bocet din Moldova: „Alba lună le zărea „Şi cu drag mi le privea...44 (Burada, Datine, p. 110) In cele mai multe cazuri, alb „candide“ îşi asociază pe proteticul d (v. 1A. —1D): dalb, şi atunci confuziunea cu alb „blanc44 se înlătură, 500 ca în descîntecul de diochi: ALB „Ochii cei vătămători Şi de foc săgetători înveliţi să fie cu perdele albe, Să nu mai privească la obraze dalbe...“ (Alex., Poez. pop.2, 10) In balada Dobrişean: „O dalbă călugăriţă, Albă, albă la peliţă, Neagră, neagră la cosiţă, Sor cu vodă Ştefăniţă...44 (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 476) se adauge „albă la p e 1 i ţ ă“, pentru a se arăta anume că aci e vorba de culoare, căci de aimintrea într-un vers poporan se pot între- buinţa ambele forme, alb şi dalby cu acelaşi înţeles de „candide44, după cum este în balada Erculean: „O dalbă de fată, Albă, goală, toată, Vie şi frumoasă, Dulce, răcoroasă...44 unde walbă, goală...44 însemnează „candide, toute nue44. „El de tînăr s-o-nsurat, Dalbă fată ş-o luat, Pe sub soare Soaţă n-are...44 (Pompiliu, Sibii, 50) Balada Cucul şi turturica: „Dulce turturică, Dalbă păserică!44 Cu sensul de „resplendissant44 în balada Codreanul: „El în sîn mîna-şi băga, Dalb de paloş că scotea...44 Balada Doncilă: „Apoi adă-mi haine dalbe Cusute cu firuri a 1 b e, Adă-mi şi armele mele Ce lucesc ca nişte stele...44 Balada Soarele şi luna: „Haideţi să ne logodim, C-amîndoi ne potrivim Şi la plete şi la feţe „Şi la dalbe frumuseţe...44 501 ALBA Cu sensul de „rejouissant44 în balada Radu Calomfirescu: „Dar cînd fu despre beţie, Despre dalba veselie, Iată, nene, că sosea Şi la domn îngenuchea Radul din Calomfireşti...44 sau: „In codruţul cu izvoare Şi cu mîndre căprioare; în codrul cu veselie Şi cu dalbă vitejie. (Jarnik-Bîrsanu, 290) Cu diferitele sale sensuri, cari se-ncrucişează şi se amalgamează între ele, dalb este unul din cele mai frumoase cuvinte poetice în limba română. în proză mai că nu se întrebuinţează; în graiul ordinar nu se aude niciodată, v 1'2Alb. 4AXB, s.m.; t. de polit.: membre du parti conservateur. în opozi- ţiune cu r o ş u = membru al partitei progresiste, alb este un termen politic nou, împrumutat din Franţa, unde „blanc s“ se numeau partizanii Burbonilor; totuşi a devenit atît de poporan, încît nu va putea să dispară din grai. v. 1Alb. — Roşu. ^LBA, s.f. artic.; aube, aurore. Sinonim cu zori şi revărsat. Vine din latinul vulgar alba, de unde de asemenea italianul, spani- olul şi provenţalul alba, portugezul şi reto-romanul a 1 v a, fran- cezul aube. S-a păstrat la noi aşa-zicînd stereotipat în singura locu- ţiune: „a intrat alba în sat = s-a luminat de zi44, şi-n construcţiunea „alba z i 1 e i“. De aceea e totdauna articulat. Basmul Ţugulea (Ispirescu, Legende, p. 316): „Cînd se întoarse la fraţii săi, începuse a întră alba în sat. Sculaţi, fraţilor! — le zise el — că iată ne-a luat ziua de pe urmă...44 G.D. Teodorescu, Proverbe, p. 57: „se spune somnoroşilor pe cari i-a apucat ziua albă dormind: scoală, mă, c-a întrat alba-n sat!“ De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 33: „Alba zilei se împrăştie; o suflare de viaţă cleatănă uşor ramurile arborilor, scuturîn- du-le d-o puzderie de ninsoare...44 Cu poeticul d (v. 1A), alba „aurore“ figurează ca refren în unele colinde de Crăciun, în cari editorii pun adesea greşit „florile dalb e44. în popor se aude mai totdauna la genitiv: „florile dalbeiu, „Ies fleurs de 1 ’a u b e44, adecă un fel de cîntece numite franţuzeşte a u b a d e, spanioleşte a 1 b a d a, portugeşte a 1 v o r a d a, cîntate des-dimineaţă şi cari scoală din somn. în munţii Neamţului: „Sculaţi, sculaţi boieri mari, Florile dalbii! Că vă vin colindători, 502 Florile dalbii! ALBA Şi v-aduc pe Dumnezeu, Florile dalbii...u (I. yerdeanu, com. ( îrligii) în Dobrogea: „Ici, Doamne, în ceste curţi, Florile dalbei! Unde-s străini oaspeţi mulţi, Florile dalbei/“ etc. (Burada, Călăt38) y. 1^Alb. — Crepat. — Revărsat. — Zori... 2ALBA, n. pr. fem.; Blanche. Ca nume propriu femeiesc, AIba corespunde numelui bărbătesc Albul, de asemenea articulat. Pomelnicul mănăstirii Bistriţa din Moldova, sec. XIV — XVII (ms., în Acad. Rom., p. 69): h ruipAJKHHHd ero fl a k a ...“ Act modovenesc din 1581 (Cuv.d. bâtr. I, 28): „am vândut nepotu- mieu lui Ignat Doboş şi surorii sale Albii preutesii...“ Doina poporană: „Albo, Albo de la munte! Ce-ai pus fesciorul pe frunte, Că ţi-au ieşit vorbe multe...“ (Alex., Poez. pop.2, 267) v. 1Albul. 3ALBA, s.f. artic.; rosse, terme comique pour designer une jument. Se ştie că la bătrîneţe caii cu amestec de peri albi ajung a albi de tot. O iapă albă, adecă bătrînă, cîndnumaitrebuieştenimenui, o capătă săracul. De aci: alba = „haridelleu. O anecdotă poporană din Moldova: „Un ţigan avea o iapă albă, care din întîmplare a murit pe cîmp. Găsind-o moartă, ţiganul a des- poiat-o, hoitul l-a lăsat spre mâncare cînilor, iar pielea o duse acasă. Băiatul ţiganului, văzînd pa tată-său, începu a striga: Mamo-fa! Albei noastre nu i-i îndămînă, Că-i aduce tetea pielea pe mînă!...“ (Tutova, com. Floreşti) în locuţiunea proverbială: „Alba-n car, Alba sub car; Alba e-n tot locul, Seca-i-ar norocul!“ nu e de loc vorbă de „omătul de care se văietă bietul ţigan că l-a găsit golăneţ şi fără cojoc“ (G.D. Teodorescu, Proverbe, p. 57), căci ţiganul, cînd are un car, are şi un cojoc, ci alba este tot o mărţoagă de iapă, care aci cade sub car, aci trebui dusă în car, nemaiputînd să se mişte. 503 ALBAC I. Creangă, Moş Nichifor Coţcariul (Conv. Ut., 1877, p. 375): şi apoi îndată da bici iepelor zicînd: Alba-nainte, alba la roate, Oiştea goală pe de o parte, Hii! opt-un cal, că nu-s departe Galaţii, hii!...“ Despre un om prăpădit de nevoi: „E mîncat ca alba de ham44 (Pann, Prov. I, 146). Cînd ni se urăşte spunîndu-ne cineva mereu acelaşi lucru, se zice: „Tot alba în doi bani44 (Ibid,., III, 125), adecă — după explicaţiunea d-lui G.D. Teodorescu (Proverbe, p. 57) — „iapa albă a ţiganului, după care se tot ţinea mereu un poznaş de român ca să i-o cumpere în doi bani“. în balada din Bucovina Ioniţăşi fata cadiului, figurează iapa cadi- ului numită Alba, Alba Arborencuţa şi Alba Alborea: „De-ar trăi numai Alba, Alba Arborencuţa, De mine el n-a scăpa...44 Şi mai jos: „Şi pe Alba şi-o lua, Alba Arborencuţa, Şi pe dînsa-ncălica...44 Şi-n fine: „Fiică, fiiculeana mea! Iată Alba A 1 b o r e a!“ (Marian, Bucov. I, 148, 150) Aci Alborea este vocativul: albo rea! = „mechante ju- ment!“ de unde apoi Arboreancă şi Arborencuţă prin etimologie poporană de la Arbore, numele unui sat în Bucovina, unde se tine o herghelie a statului (Alth, Hauptbericht f. Bucovina, 1862, p. 139). v ^Alb. 4ALBA, n.p*. loc. f. artic. în districtul Putna, plasa Zăbrăuţi, „Alba este părîul cel mai mare ce dă în Şuşiţa. El se formează din trei păraie: Alba, Limpegioara şi părîul Vîrlanului din moşia Măreştii. Pe Alba sînt şi două mori...44 (I. Ionescu, Putna, p. 41). v 1Alb. — Albeni. 5 ALB A. — v. Acherman. — Albeni. ALBĂC, n. pr. loc. m.; nom d’un village roumain en Hongrie. Un sat în regiunea Bihorului, de unde s-au cules cîteva cîntece poporane (Familia, 1885, p. 573). Din a 1 b cu sufixul -a c. în Albac se născuse vestitul Horia. A. Odobescu, Scrieri III, p. 528: „în fundul cel mai adînc al văilor, 504 chiar la obîrşia Arieşului, zace Albacul, satul de naştere al lui Horia, ALBASTRU unde modesta lui căscioară ţărănească încă şi pînă astăzi se păstrează cu sfinţenie de nepoţii eroilor şi martirilor de la 1785...“ v. -ac. — 1Alb. ALBANAş s. DALBANAş, s.m.; Albanais. în loc de arbănaş, sinonim cu arnăut, ne întimpină într-o colindă din Dobrogea: „Se certa el cu turcii, Cu turcii şi cu frîncii, Să-i dea turcii vadurile Şi frîncii corăbiile; S-a certat, Le-a luat, De cea parte le-a cărat, în cea parte-n dalbanaşi, La oamenii groşi şi graşi...“ v. Arbănaş. — 1 Arnăut. (Burada, Călăi., 80) ALBASTRU, -A, adj.; 1. blanchâtre; 2. bleu, azure; 3. figur.: malheu- reux, sinistre, funeste. Cu primul sens, care este cel fundamental, căci cuvîntul e format din a 1 b prin sufixul -astru întocmai ca italie- neşte „biancastro“ din „bianco“ (Cihac), ni-1 dă Lexiconul Budan: „Albastru, ori din ce faţă trăgînd spre alb, candicans, weisslich, hell, licht.“ în dialectul macedo-român, albastru nu însemnează pînă astăzi altceva decît „blanchâtre“ Dr. Obedenaru, Dicţ., ms., în Acad. Rom., I, 11); la noi însă acest sens a despărut aproape cu desăvîrşire din cauza numeroşilor sinonimi: albiu, albui, albişor, albine ţ, albior, albicios etc. în acest mod, sensul predomnitor a rămas: una din cele trei culori principale, între „galben“ şi „roşu“. Cînd se apropie de galben, e albastru-v e r z u i; cînd se apropie de roşu, e albastru -vioriu. între nuanţele albastrului este: ceadiriu şi h a v a i. Sinonim cu vînăt = (lat. venetus), care totuşi însem- nează numai un albastru mai închis. v. Ceadiriu. — Havai. — Vînăt. în Inventarul mănăstirii Galata, din 1588 (Cuv. d. bâtr. I, 197, 199): „dvere de zarba albastre... zaveasâ de tafta albastră... şirince de taftă albastră peste icoana... atlaz albastru“ etc. Ion din St. Petru, Alexandria, din 1620 (ms., în Acad. Rom.): „era unele albe, altele negre, altele roşii, vinete, mohorite, albastre, galbine...“ Critil şi Andronius (Iaşi, 1794), p. 16: „toată osebirea de a loru floare, din care unele adecă strălucindu în albu, altele în roşu, unele în galbănîi şi altele în albastru...“ A. Pann, Prov. III, 66: „îi făcu o haină-n spate Cu peteci feţe schimbate, Albastre, verzi, galbeni, roşii...“ în toate limbile, culoarea albastră se alătură cu faţa cerului, de unde latinul „caerulus“ sau „caeruleus“. 505 ALBASTRU Alexandri, Borsec: „Cînd pămîntul este acoperit cu zăpadă, omul gîndeşte cu drag la frumoasele şi călduroase zile ale verii, la iarba ce învioşa cîmpii, la frunzele ce împodobea pădurile, la cerul albastru...“ Poporul însă îi caută paralelismuri mai ales pintre flori. „La ochi albaştri se zice: doi ochi ca două viorele44 (D. Ionăşescu, Iaşi, c. Movileni). Ochi albaştri ca viorica, ochi negri ca mura...44 (Iaşi, c. Copou). Ochii albaştri închişi, cînd se apropie de culoarea neagră, ca greceşte în xuocvo^, se alătură de asemenea cu mura: „Muieruşcă din Braşeu ! Mur-albastră-i ochiul tău, Care mă ucide rău,..44 (Alex., Poez. pop.2, 53) Cel mai răspîndit însă este paralelismul cu floarea cicorii, „Cicho- riun intybus44 sau „Solsequium caeruleum44. Alexandri, Legenda ciocârliei: „Ea are faţă albă de flori de lăcrimioare, Şi ochi cereşti, albaştri ca floarea de cicoare...44 v. Cicoare. — Mură. — Viorea. Ţărancele române sînt meştere a face pentru ţeseturele lor, din ingrediente vegetale, minerale şi altele, cele mai frumoase nuanţe albas- tre, pe cari le numesc: albastru-i n c h i s, albastru-d e s c h is, ne- gru -albastru, întunecat -albastru, mieriu -albastru, albas- tru-n e g r i u, albastru-m u r i u, albastru-r î n d u n i u etc. v. Albăstrealâ. Din medicina poporană: Florea Copilul, însemnare pentru cîte doftorii, 1788 (ms. în Arh. Stat.): „Pentru junghiu să cumpere mărgeluşe albaştri mici, să le piseze, să bea cu rachiu de drojdii...44 In poezia poporană se invoacă adesea „floare albastră44 sau „foaie albastră^, dar fără vreun caracter simbolic. „Foicică, foai^-albastră! Ce mi-e drag pe lumea asta? Numai calul şi nevasta!...44 (G.D. Teodorescu, Poez. pop294) „Floricică-n foi albastră! Păcat de dragostea noastră, Că e lumea rea şi hoaţă, Umblă-n faţă să ne-o scoaţă...44 (Alex., Poez. pop.2, 278) „Floricică, îloaxe-albastrâ Răsărită-n calea noastră, Năltişoară, subţirea, Tocmai de potriva mea...44 (Ibid., 403) „De la deal de casa noastră Este-o floricic-albastrâ...u 506 ».. (Marian, Bucov. II, 1?9) ALBASTRU „Să samene în grădină Garofele şi sulcină, Sub fereastră Floar e-albastră..“ (Ibid., II, 131) Afară de „flo&re-albastrâ = Iris germanica44, cuvîntul întră ca epitet constant în: pestra-albastră, numită şi „peatră-de-brîie44 (Marian, Chromatica, p. 10), nemţeşte „Blaustein44’; „bub^-albastră, la încheieturile degetelor44 (P. Sălăgianu, Neamţ, corn. Hangu). Una din cele mai interesante moşteniri din vechea Romă este groaza românului pentru albastru. Cîteodată, nu-i vorbă, îi plac ochii albaştri, dar numai atunci cînd şi dînsul îi are, ca în doina: „Leliţo cu alunei, Nu căta la doi, la trei, Ci cată la ochii mei, Că-s albaştri ca ş-ai tăi...44 (Alex., Poez. pop.2, 344) sau după povestea vorbei: „cînd nu sînt ochi negri, săruţi şi albaştriu (Conv. Ut., 1877, p. 177). De aimintrea, o credinţă foarte răspîndită la români este că ochii albaştri deochie. „Oamenii cei mai răi de deochi sînt acei cu ochi albaştri44 (D. Cer- bulescu, Mehedinţi , c. Rudina). „Se crede că deoache numai oamenii cu ochi albaştri, cari sînt năs- cuţi strigoi, adecă la naştere ies cu un fel de tichie pe cap, pe care îndată o apucă cu mîinile şi o trag la gură ca să o mănînce; mîncînd acea tichie, rămîn strigoi în toată viaţa şi deoache orce ar vedea şi or de ce s-ar mira44 (C. Corbeanu, Olt, c. Alimăneşti). O fiinţă nenorocită este „pasere albastrâu: „Hîş, hîş, hîş pasere-albastrâ, Ce-mi baţi noaptea la fereastră?... — Mamă, stăi nu mă hîşi, Pînă nu m-oi jelui! Lasă-mă să-ţi povestesc Al meu chin şi cum trăiesc...44 (Marian, Bucov. II, 26) „Cînd curcubeul e mult roşu, poporul crede că va fi mult vin; cînd e mult verde, va fi mult grîu; cînd e mult albastru, va fi multă secetă şi moarte44 (T. Sebeşanu, Dîmboviţa, c. Poiana-de-Sus). „Inimă albastră are omul cînd e trist, mîhnit, cînd pe dînsul nu-1 mîngăie nemic din frumuseţile ce-1 înconjură. Doinele sînt c î n- tece de inimă albastră44 (M. Lupescu, Suceava, c. Broşteni). „Cîntă-mi de inimă albastră, vrea să zică: cîntă-mi de jale44 (G. Căderea, Neamţ, c. Buhalniţa; T. Popovici, Iaşi, c. Cucuteni). Faţă cu acest caracter funest atît de pronunţat al culorii albastre la români, e peste putinţă de a nu ne aduce aminte trăsura identică în 507 ALBAŞ vechiul simbolism italic. La romani se puneau pe morminte cununi albastre: „... stant Manibus arae Gaeruleis moestae vittis atraque cupresso...“ (Virg., Aen. III, 64) Albastră era luntrea pe care călătoreau sufletele morţilor: „caerulea puppis Charontisu (ibid., VI, 410). Şerpi albaştri „caerulei angues“ încolăceau capetele furiilor (Virg., Georg. IV, 482). In fine, doliul la matroanele Romei nu era negru, ci albastru: „feminas olim in luctu, purpurea veste deposita, caeruleam sumpsisse“ (Serv., ap. Forcellin., v. Caeruleus). Iată de unde la noi: inimă albastră, curcubeu albastru, pasere albastră, ochi albaştri, pretutindeni albastru ducînd întristare, boală, secete şi moarte. Cuvîntul latin s-a înlocuit printr-o formaţiune romanică, dar străbuna idee a rămas cristalizată. Un alt motiv, probabil scandinav, trebui să aibă o asociaţiune de idei aproape identică în limba engleză: „blueboy (băiat albastru) = orfan“, „bluedevils (draci albaştri) = mîhnire“ etc. v. 1,2 Albastre. — Albăstrel. — 1Albăstresc. — 2Albăstrime. 1AXBÂSTKE, s.f. plur.; habits de couleur bleue, habits azures, port bourgeois ou noble. „îmbrăcat în albastre“ vrea să zică: ciocoieşte şi chiar în genere: orăşeneşte, adecă altfel de cum se poartă ţăranul. Se vede că-n trecut, în hainele claselor superioare ale socie- tăţii, predomnea culoarea albastră, tocmai cea mai antipatică poporului român. Jipescu, Opincaru, p. 10: „Negustoru, boieru, dregătoru, adicătele alde ăi îmbrăcaţi în acre, în albastre...“, unde „acre“ figurează numai ca un fel de comentar poporan la albastre. v. Acru. în cunoscutul cîntec Cine bate la fereastră, bărbatul mustră pe nevasta că primeşte „om cu haină a 1 b a s t r ă“, căci e „bătaie c i o c o i a s c ă“ (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 340). v. Albastru. — Albăstrel. — 1Albâstresc. — 2Albâstrime. — Burtă- verde. 2ALBASTRE, s.f. plur.; t. de med. pop.: sorte d’herbe medicinale. „A Ibastre se numesc un fel de buruieni bune pentru ceas-rău...“ (P. Boureanu, Covurlui, c. Bujor). „Geas-răutc, literalmente „malheuru, „mala-hora“, se cheamă în popor pleurezia. Contra acestei boale, babele din Moldova obicinuiesc, pe lîngă descîntece, tot leacuri albastre, precum o fiertură din floarea albastră a „losnicioarei“ sau „viţei evreului44 (Solanum dulcamara) şi scrobeală albastră în rachiu (S.F. Marian, Descîntece, p. 76). v. Babă. — Boală. — Leac. ALBĂŞ, n. pr. mase. între mai mulţi locuitori din Suceava, în două acte din 1610 se menţionează Albaş „fost starostetc (A.I.R. III, 205, 207^. Din a 1 b prin sufixul -a ş. 508 v. Alb.---------aş. ALBĂSTREL ALBATÂRIŢĂ, s.f.; t. de med. pop.: sorte de plante medicinale. „Alba- tarifă^ se spală la ochi cei ce au a 1 b a ţ ă“ (I. Nour, Bîrlad). v. 2Albeaţă.------ariţâ. 1 ALBĂSTREA. — v. Albăstrel. 2ALBĂSTREĂ (plur. albăstrele) s. ALBĂSTRIŢĂ (pl. albăstriţe), s.f.; t. de botan.: 1. Gentaurea cyanus, bluet; 2. Campanula trachelium, campanule. Cu ambele sensuri, cuvîntul e cunoscut mai cu seamă în Moldova (Alth, Hauptbericht f. Bucovina, p. 87, 94). v. Clopoţel. — Floarea-grîului. — Ghioc. — Zglâvoc. — Fircetea... ^LBĂSTREALĂ, s.f.; aspect bleu, etendue azuree. — v. 1Albâstrime. 2ALBĂSTREALĂ (plur. albăstrele), s.f.; t. d’industr. pop.: l’ensemble d’ingredients employes pour faire prendre la couleur bleue aux tissus. Văpsea făcută de ţărance pentru a da faţă albastră ţeseturelor. Poporul cunoaşte mai multe mijloace de a albăstri, dobîn- dind tot felul de nuanţe prin îmbinarea diferitelor ingrediente, precum: peatră-acră, peatră-albastră, apă tare, usuc, lemn-cînesc, borş, zer etc. Amăruntele sînt descrise de S. F. Marian (Cromatica, p. 24—27). v. Albastru. — 2Albăstresc. — Alesătură. ALBĂSTREL, ALBĂSTREA, adj.; bleuâtre, bleuet. Diminutiv din albastru. Poezia poporană pune pe albăstrel mai pe jos de roşior şi de g ă 1 b i o r. Aşa, în balada Bogdan: „Cum era şi nuntaşul, Aşa-i da şi postavul: De era el năltişor, Ii da postav roşior, Să fie strălucitor; De era el medior, îi da postav gălbior, Ca să-l prinză binişor; De era el mititel, Ii da postav albăstrel, Ca să se mîndrească-n el...“ v. Postav. într-o doină din Ardeal, fata cu epitetul de „floricică albăstrea“ nu pare nici ea a fi tocmai ceva de soi: „Mîndră mîndruleana mea, Floricică albăstrea, De ai gînd să ne iubim, Vină-n crîşmă să bem vin...44 (Jarnik-Bîrsanu, 388) v. Albastru — 1 Albastre. — 2Albăstrea.-------el. 509 35 — Etymologicum Magnum Romaniae ALBĂSTRESC 1ALBĂSTRÎ1SC (albăstrit, albăstrire), vb.; avoir un port bourgeois ou noble, par opposition au port campagnard. Pentru săteanul român, albăstresc toţi acei cari, deşi români sau creştini, totuşi apasă poporul de la ţară. Cîntec hoţesc: „Dragul meu colnic cotit Şi de frunză năsădit; Cînd văz ciocoi albâstrind, Mă fac broască pe pămînt, Gît un puişor de lup, Şi casc gura să-l îmbuc. (Preut G. Brebei, Prahova, c. Brebu) Intr-o altă variantă: „Unde văz ciocoi pe drum Şi mi-1 văz mai albâstrind, Mă fac broască pe pămînt, Numai cît un pui de cuc Şi iau puşca să-l împuşc...“ (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 293) Participiul trecut albăstrit, întrebuinţat ca adjectiv, e sinonim cu c i o c o i t. Jipescu, Opincaru, p. 85: „Să-mpănăm aşa dară oraşili noas- tre-nstreinite cu rumâni neaoşi; să mai rumânim odăţică ţara albăstrit ă...“ v.1 Albastre. — Albăstrel. — 2Albâstrime. 2ALBĂSTRÎ1SC (albăstrit, albăstrire), vb.; bleuir, rendre bleu ou bleuatre. A da unui ce o faţă albastră. Se întrebuinţează mai cu seamă în industria poporană. S. F. Marian, Cromatica, p. 26: „Unele românce fac albastru şi cu lemn-cînesc. Pun adecă lemn de acesta într-o căldare cu apă la foc şi-l lasă să fearbă pînă ce iese tot sucul dintr-însul. După ce a fert deajuns, scot beldiile din căldare afară, iară în locul lor toarnă peatră- albastră, care a fost de mai-nainte muiată în rachiu. Deodată cu turnarea acestei petre pun acuma şi părul sau sculul ce vor să-l albâstrească, lăsîndu-1 înnuntru să fearbă ca la jumătate de oară. La jumătate de oară îl scot apoi gata albăstrit...“ Cuvîntul însă circulează şi-n afară din sfera industrială. Peliţa omului se albăstreşte cînd se străvăd vinele obrazului, fie de slăbiciune sau de boală. Intr-un descîntec „debeşică“ din Bucovina: „Nu ustura, Nu săgeta, Nu giunghie, Nu săbie, Nu roşi, Nu albâstri...u 510 (Marian, Descintece, p. 40) ALBĂSTRIU Albâstrire în acest sens nu este tot una cu învinătăţire, care se întîmplă chiar la oamenii cei mai sănătoşi cînd capătă v î n ă t ă i prin lovire sau cînd se fac v i n e ţ i de furie reţinută, v. Albăstrui. Laptele se albăstreşte cînd se ia spuma dasupra sau cînd îşi perde puterea. Intr-un descîntec menit a „întoarce laptele“: v. Albastru. — 2Albâstrealâ. ALBĂSTRIME, s.f.; aspect bleu, etendue azuree. Faţa albastră a lucrurilor. Alexandri, Legenda ciocârliei: „Plutind sub cer albastru pe-a mării albăstrime, Vezi tu colo, în zare, colo pe-o înălţime Acel palat de aur...?“ Aproape cu acelaşi sens se poate zice albăst reală. A. Odobescu, Pseudokyn., p. 233: „în fund de tot, înălţîndu-se înalbăstreala înnegurată a cerului, se perdeau culmile pădu- roase ale Steşicului, învălite în umbre viorii, civite şi negre...“ Totuşi albăstrime însemnează un albastru mai adînc sau mai des decît albăstreală. v. Albastru.------ealâ.---ime. 2ALBĂSTRIME, s.f. coli.; gens habilles en buu; bourgeois ou nobles, en opposition aux villageois. Sinonim cu c i o c o i m e din punctul de vedere al ţăranului. Jipescu, Opincaru, p. 63: „Nu pricepi că multă albăstrime te soco- teşte ghită-ncălţată, şi d-aia te robieşte mereu?...“ v. 1 Albastre. — 1Albâstresc. — -ame. „Mana luatu-i-o, Lapte albâstritu-i-o, Untu albitu-i-o...“ (Ibidp. 137) 12ALBĂSTRiRE 1 ’2ALBĂSTRÎT ALBĂSTRÎŢĂ. — v. 2Albăstrea. ALBĂSTRIU, -IE, adj.; bleuâtre. Sinonim cu albăstrui. Costachi Stamate, Muza I, 281: „Iată se urcă luna în carul de lumină Pe albăstria boltă a cerului senin; Razile ei sînt blînde, lumina ei îi lină, Ea mîngăie ş-alină a omului suspin...“ v. Albăstrui. 511 ALBEALĂ ALBĂSTRIII, -tJIE, adj.; bleuâtre. Formă întrebuinţată mai mult în Ţara Românească, pe cînd în Moldova se preferă albăstriu. De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 9: „Părul lins, cu unde albăstrui, îl poartă-n tîmple, aşa a apucat de la mă-sa şi mă-sa de la mă-sa.şi mai jos, p. 58: „...cu pielea de pe faţă aşa de subţire, încît i se numărau vinele albăstrui urzite în curmezişul tîmplelor...“ v. Albastru,---------iu,----ui. ALBÎU -ÎIE, adj.; blanchâtre. Sinonim cu albior, a 1 b i n e ţ, albişor, albuţ etc., dar cu o nuanţă augmentativă, nu deminutivă. Dosofteiu, Paremiar, 1683, f. 19 b (Genes. XXXI, 12): „...cautâ cu ochii tăî de vedzu pârei! şi areţâî cum să sue pre oi şi pre capre, albâi (aak^h) şi pestriţă şi cenuşii stropiţii...“ „...vide hircos et arietes ascenden- tes super oves et capras, s u b a 1- b o s et varios et cineritios sparsos...“ Femininul albîie ca nume de localitate: într-un act moldovenesc din 1615 (A.I.R, I, 158), satul Doljeştii din districtul Roman e pus pe apa Albâîa (Aak^mO- v. Alb,----------îu. ALBÎIA, n. pr. loc. f. — v. Albiu, 1ÂLBE, s.f. plur.; habits blancs, linge. Se presupune haine sau rufe (Sava Bărcianu). „Albe, veşmînt alb de in sau de cînepă, cămeaşă etc.“ (L.M.). „Românul se îmbracă în albe, ungurul în n e g r e “, îmi spunea un moţ de la Abrud. în medio-latina, a 1 b a e = o îmbrăcăminte a preuţilor, a copiilor botezaţi, dar şi a mirenilor: „laici cum a 1 b i s induuntur“ (Du Cange), v. 1'2Alb. — Albitură, 2ÂLBE s. ALBELE, s.f. pl.;t. de mythol. popul.: 1. fees bienfai- santes chez Ies Daco-roumains; 2. fees malfaisantes chez Ies Macedo- roumains. v. 2Albul, ALBEALĂ (plur. albele s. albeli), s.f.; fard, cosmetique destinee â blanchir le teint. Un suliman alb se zice albealâ, „rumeneală“ un suliman „roşua, ambele cuprinzîndu-se sub termenul generic de d r e s sau de foiţe. Se întrebuinţează mai mult la plural. A. Pann, Prov, I, 172: „Surda osteneşti tu, babă, cu ale tale albeli, 512 în deşert sînt şi degiaba foiţe şi rumenei i...“ ALBEAŢĂ O doină din Transilvania: „Vai, mîndruţă, albă eşti, Albă eşti, frumoasă eşti, Dar eşti albă de albele, Roşie de rumenele!...“ (Jarnik-Bîrsanu, 438) Uneori se zice a 1 b e ţ e în loc de albeli. „Eu ştiu numai de la feţe zbîrciturile să trag, Să dau rumeneli, a 1 b e ţ e, şi încolo nu mă bag...44 (Pann, I, 178) v. 1 Albeaţă. "ALBEAŢĂ s. ALBÎîŢE, s.f.; blancheur. Însuşirea lucrurilor albe. La- tinul a 1 b i t i e s, vulgar a 1 b i t i a. Sinonim cu a 1 b i m e şi cu a 1 b i c i u n e, cari însă circu- lează mai rar şi se întrebuinţează într-un sens absolut, pe cînd albeaţă e des în circulaţiune şi are diferite nuanţe ca şi alb. Boliac, Fata de ţigan: „Vedeţi cît e de slabă şi cît e de frumoasă! Ce galbenă albeaţă! şi talia ei trasă Poţi s-o cuprinzi in mini...44 Balada Fulga: „Foaie verde ismă creaţă, Nu mi-e ceaţă negureaţă, Ci mi-e numai d-o albeaţă, Că-n cornul Buzăului Şi-n susul Călnăului Scos-a Costea oile...14 (G.D. Teodorescu, Poez. pop509) I. Creangă, Moş Nichifor Coţcariul (Conv. Ut., 1877, p. 374): „...albeaţa iepelor — zicea el — îi slujea de fanar noaptea la drum...44 „Ce’folos de multă albele, dacă n-are un vino-ncoace44 (Pann, II, 129). „La 1 martie se leagă copiilor la gît un ban cu aţe roşii şi albe, pe care-1 păstrează pînă ce vin barzele, şi atunci îl leapădă zicînd: „na-ţi negreţile şi dă-mi albeţile...u (G. Eftuşescu, Dobrogea, c. Ciobanu). 2 ALBE AŢĂ. — v. Albealâ. 3ALBEAŢĂ (plur. albeţe), s.f.; t. de med.: taie blanche dans l’oeil, cataracte. întunecarea luminei ochiului, formîndu-se ca o perdea, care împedecă străbaterea razelor. Se rosteşte mai adesea albaţâ. Nu vine din albeaţă = lat. a 1 b i t i e s, ci este o formaţiune ana- logică din adjectivul a 1 b a t, plur. a 1 b a ţ i = (oculus) a 1 b a t u s, 513 ALBEAŢĂ (oculi) a 1 b a t i. Forma organică e albaty conservată în a 1 b a t a- r i ţ ă, numele buruienei contra acestei boale, compus din albat şi sufixul -a r i ţ ă, întocmai ca „limbricariţă“ = limbric-ariţă44, numele săminţei contra limbricilor. v. Albatariţă. Lexiconul Budan distinge: „Albeaţa cea din afară, cataracta, der graue Staar; albeaţa cea dinlăuntru, gutta serena, der schwarze Staar.44 In cazul dentîi se mai zice: apă-albă; în cazul al doilea: apă- neagră; termenul albeaţă le cuprinde pe amîndouă. Mitropolitul Veniamin, 1815 (Uricar VII, 69): „...cluceru Dimcea, pisaltul Mitropoliei, pătimeşte de ochiul stîng, încît au început cu totul a nu vide, şi după cercetarea ce au făcut pe la doftorii de aice şi la cei ce ar ave oareşcare cunoştinţă de ochi, i-au zis că aceia ce i-au ocoperit chiar lintea luminei ochiului, fiind puţin cam albă, nu este albeaţă, ce unii zic apă-albă, iar unii zicapă-nea- gr ă; s-au pogorît din pricina răcelei printre peliţa ochiului şi i-au acoperit lumina...44 v. Apă. Poporul atribuie albeaţa răutăţii ielelor numite „Vîntoase44 şi „Frumoase14: „L-o tîlnit Vîntoasele Şi cu Frumoasele, Din faţă l-o tîlnit, De pămînt l-o trîntit, Gros-negru l-o făcut, Cu ţărnă l-o acoperit, Albeţe-n ochi i-o băgat...44 (Marian, Descîntece, p. 1) Contra ielelor se invoacă zînele cele bune „surori aîe soarelui44: „Curăţiţi albaţa albă, Albaţa neagră, Albaţa roşă, Albaţa de 99 de feliuri, A Ibaţa de 99 de chipuri.. .4t sau: sau: 514 „Albaţâ ghimpoasă, Albaţâ lăcrămoasă, Albaţâ cu mirări, Albaţâ cu scăpărări...44 (Ibid., 4, 14) „Albeaţa prin potcă, Albeaţa prin rîhnă, Albeaţa prin strîgorc, Albeaţa prin diochi...44 (Balteanu, Lumina, 1886, p. 579) ALBEAŢĂ Descîntecul are puterea de a face: „Să nu rămîie albaţă Nici ceaţă, Nici pohoială Cît un fir de mac uscat In patru despicat../4 (Marian, Dese., p. 12) Dacă însă nu se deseîntă cîte de nouă ori în nouă zile, atunci — după expresiunea poporului — „albaţa iarăşi se aruncă pe ochi44. Afară de descîntece, medicina poporană mai cunoaşte o mulţime de alte mijloace, unele foarte ciudate. Floarea Copilul, Însemnare pentru cîte doftorii, 1788 (ms., în Arh. Stat., p. 7—8): „Pentru albeaţă, burete de soc să-l usuce bine, apoi să-l piseze şi să-l cearnă pă dosul sitei de 9 ori şi să-l sufle în ochiu miercurea şi vinerea dimineaţa; „Pentru albeaţă de multă vreme, să caute furnici de cele mari de copac şi să le ia oaole şi să le bage într-o sticlă de 50 de dramuri şi să le umple şi să o astupe bine la gură şi să o bage într-o pită mare crudă şi să o bage în cuptor să să coacă bine, şi scoţând pita să des- facă şi să ia sticla, şi ce va rămânea în sticlă să lase să să răcească, şi apoi să pice în ochiu căte o picătură dimineaţa şi seara pănă îi va trece, măcar să fie veche de 56 ani; „Pentru albeaţă să ia vin albu de o para şi să caute o căldare sau tinjire noao nespoită şi să pue vin într-ănsa, apoi să şază 60 zile, şi să pice seara şi dimineaţa o picătură...44 „Albeaţa neagră = goutte sereine, amaurose; a tăia albeaţa ochiului = abattre la cataracte44 (Pontbriant). v. 1Alb. — 4 Albeaţă. — Albugine. 4ALBEAŢĂ (plur. nlbeţe), s.f.; t. veterin.: dragon, cataracte des animaux domestiques. O boală a vitelor cornute şi a cailor, analoagă cu albeaţa la om. „Boii şi vacile, cari capătă la vreun ochi albeaţă, se vindecă prin aceea că pun la ochiul cu albeaţă unt proaspet amestecat cu sare ordi- nară sau cu ochi de sare (kristallisiertes Steinsalz) şi freacă apoi ochiul, sau si numai prin aceea că stupesc în ochi si apoi îl freacă44 (.Familia, 1878, p. 496). Floarea Copilul, 1788 (ms., în Arh. Stat., p. 20): „Pentru albeaţă de vite iaste foarte bun coajă de stridie de mare, să piseze foarte bine şi Să o cearnă şi să-i sufle în ochiu miercurea şi vinerea, că trece. Pentru albeaţă la cal să caute lemn de mesteacăn şi să-l găurească cu sfredelul, şi să umple gaura cu sare, şi să arză lemnul în foc cu totul, şi să piseze ce va rămânea şi să-l cearnă şi să sufle în ochiu vinerea dimineaţa...44 în popor se rosteşte adesea albează, care este şi forma cea orga- nică, cu sufixul -z ă ca în g ă 1 b e a z ă, numele „gălbinării44 la oi. în acest mod albeaţă = albează la vite şialbeaţă = alba- t u m la oameni sînt două cuvinte cu totul diferite între ele sub rapor- 515 ALBENI tul morfologic, ambele diferind totodată de albeaţă = albi- t i e m. v. Albeaţă.------ză. ÂLBED, -Ă, adj.: blanchâtre. Budai-Deleanu (Dicţ., ms. în Muz. istor. din Bucur.): „Albedu, albedă, weiss, weisslich“. Latinul â 1 b i- d u s. Din compusul e x a 1 b i d u s derivă s a 1 b e d. v. 1Alb. — Salbed. 1ALBÎ1I, adj. et subst.; vieillot, ayant l’air vieux. Bătrînel sau om cu păr a 1 b. în balada din Ardeal Chiva: „Duminica dimineaţă Chivei îi sosea pe ceaţă Vre cincizeci de călăraşi Şi cu doi albei de naşi...“ (G.I. Bibicescu, col. ms. Din alb, cu acelaşi sufix ca în holtei, v. Albei.-------ei. 2AJLB£i, s.m.; chien de berger, blanc et de petite taille. Din alb, prin acelaşi sufix ca în c o t e i şi g r i v e i, alte două numiri de cîne. „La ciobani, cînii albi cu păr mic se cheamă albei..(S. Liuba, Banat, c. Maidan; T. Crişianu, c. Cugieru). v. Cotei.-------ei. 3 ALBEI, s.m; t. de botan.: chien-dent pied-de-poule, Panicum dac- tylon. Un fel de iarbă cu o faţă albicioasă, de unde-i vine şi numele de albei, nemţeşte „w e i s s e r bohmischer Schwaden“ (Nemnich), avînd un trunchi subţire şi tare cu spicul ramificat ca şi cînd ar fi neşte degete, ceea ce a făcut să i se zică „daktylon“, „digitaria dac- tylon“ etc. „Albeiu se taie foarte greu la coasă, şi cosaşii la tocmeală întreabă dacă finul are albei.(C. Negoescu, Rîmnic-Sărat, c. Bogza). v. 2Albei. — Costrei. — Iarbă cîinească. — Opsigâ... ÂLBELE, n. pr. loc. f. plur. artic. Mai multe localităţi române poartă numele de Albele, în care se subînţelege „petre“, „apeu, „caseu sau alt substantiv dispărut cu timpul: Albele, munte în Neamţ; Albele, pădure în Vlaşca; Albele, două sate în Bacău (Frunzescu, Dicţ. top., 3). v. *Alba. — Albeni. — Albeşti... AJLBÎ2NI, n. pr. loc. plur. m. Numele topic Albeni, după cum se cheamă cîteva sate (Bacău, Vlaşca, Gorj), presupune pe oameni veniţi din alte localităţi numite Albul, Alba sau Albele. 516 v. -eni. ALBESC ALBESC (albit, albire), vb.; blanchir, devenir blanc. A face alb sau a se face alb. Se întrebuinţează mai ales cu sensul latinului a 1 b e s c o, de ex.: albeşte părul = albescit capillus (Horat.), albesc penele = albescunt pennae (Plin.) etc. Dicţionar bănăţean, ms. circa 1670 {Col. I. Tr., 1883, pag. 422): „Albâsc. Albesc o“. Balada Vîlcan: „De bărbaţi să n-aveţi parte Zece ani şi jumătate, Pînza vi se-n gălbenească, Florile vi se-n egrească, Păru-n cap vi se albească...11' (G.D. Teodorescu, Poez. pop•, 551) Se zice albesc şi î n ă 1 b e s c sau nălbesc, dar forma simplă, fără element prepoziţional, e mai elegantă. Dosofteiu, 1680, ps. L: „...spăla-mă-veî, şi maî multu de- I „...lavabis me et super nivem câtu omătulu albi-mă-voî...“ | d e a 1 b a b o r...“ unde la Goresi, 1577: 1 n ă 1 b i-mâ-voîu, iar la Silvestru, 1651: „n ă 1 b i-mă-voîu.44 In aceeaşi baladă Vîlcan, după cum a publicat-o Alexandri, o binecuvîntare cătră fete: „Lucrul vostru să sporească, Pînzele să se-n ă 1 b e a s c ă, Cum e coala de hîrtie Şi floarea de iasomie. iar mai jos ca blăstem: „Lucrul să nu vă sporească, Pînzele să nu albească. Ci la soare să-negrească Şi la vînt să putrezească../4 Totuşi ca verb activ se zice mai mult nălbesc cu derivatele nălbitorşinălbitoare, nălbitură, nălbitorie, iar albesc circulează aproape totdauna ca verb neutru; de exemplu: „nălbeşte părul44 însemnează „il teint Ies cheveaux en blanc44, pe cînd „albeşte părul = Ies cheveux deviennent blancs44. O doină din Ardeal: „Ba eu, bade, n-oi veni, Că n-am pînză de-a nălbi, Nici poveşti de-a povesti...44 (Jarnik-Bîrsanu, 233) Ca activ şi ca neutru, în aceeaşi poezie de Gr. Alexandrescu, Viaţa cîmpenească: „Casa p-o muche clădită, Singură cîmpul domnind, De umbră neocolită O vezi în aer albind...“ 517 ALBESC iar mai jos: „Şi cînd lun-argintuită, Albind iarba de pe vale, Ieşea lină, ocolită, De stelele curţii sale...44 Neutrul albesc e mai cu deosebire des în privinţa părului. Basmul Tinereţe fără bâtrîneţe (Ispirescu, Legende, p. 9): „supărat, plecă înainte, fără a băga de seamă că barba şi părul îi albise...“ 0 doină muntenească: „Mustăcioara-mi se lungeşte, Faţa mi se-ngălbeneşte, Păru-n cap mi se albeşte...44 (G.D. Teodorescu, 327) Chiar fără a se menţiona p ă r u 1, De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p 200: „o trece ş-asta, că nu una am văzut eu de cînd am albit...u în loc de simplul albesc „je vieillis“ e mai puţin corect reflexivul „m ă albesc44, ca la A. Pann, Moş-Alba I, 39: „Căci cînd plecai eram tînăr, ş-acum am îmbătrînit, M-am albit de griji, necazuri, şi faţa mi s-a zbîrcit...44 La I. Văcărescu, p. 332: „D-odată calu se încordează, S-aruncă-n lături, se spăimîntează! Se zvîrcoleşte! de fric-a multă Nici bold, nici glasu nu-mi mai ascultă. Ager descalec, văz jos turtită Albind o trîmbă învăluită!../4 albeşte nu însemnează „devenir blanc44, ci „paraître blanc44. Formele albesc şi a 1 b e z figurează una lîngă alta la Boliac în O dimineaţă pe malul lacului: „Gălbuia auroră de purpură urmată Albeşte înverzită dumbravă de anin, Şi stele licurinde abia se mai arată Prin umbrele ce noaptea păstrează în senin, în lacul de-nainte-mi un cer se adîncează Şi lasă pe oglindă-i abia a mai luci Făcliile murinde sub pînza cealbează Al nopţii întunerec ce-ncepe a fugi...44 Forma a 1 b e z, cu derivatele albat şi albare, aproape despărută din grai, reprezintă pe latinul activ albare. Participiul trecut albit, ca adjectiv, în balada Oprişanul: „Iar înîntru o bătrînă Cu-o icoană sfîntă-n mînă Şi cu haine mohorîte 518 Şi cu pletele albite...“ ALBIC Gr. Alexandrescu, O impresie: „Puţini erau la număr ostaşii României, Dar cînd ale lor cete pe luciul cîmpiei Semeţ înaintară cu pas răsunător, Din suliţe, din coifuri, din armele albite, Cînd soarele în unde, în raze aurite Lumina îşi răsfrînse pe steagul tricolor...44 v. Alb. ALBfiSC, -EASCĂ, adj. patronym.; appartenant â ou descendant d’une personne nommee A 1 b . — v. Albeşti. ALBilŞTI, n. pr. loc. plur. m. O mulţime de sate în întreaga Românie poartă numele de Albeşti, plural de la patronimicul A 1 b e s c = „fiiul lui A 1 b44, ceea ce probează marea răspîndire de altădată a acestui nume personal. Frunzescu (Dicţ. top., 3—4) înşiră pe două pagine loca- lităţile Albeşti din Moldova (Fălciu, Vaslui, Iaşi, Botoşani) şi din Ţara Românească (Muscel, Mehedinţi, Teleorman, Buzău, Ialomiţa, Dolj, Olt, Prahova, Argeş). Despre cele moldoveneşti în parte, vezi un vechi dicţionar horografic în Buciumul român, 1875, p. 34-6. Apoi o vale în Muscel se cheamă Albească, adecă: (vale) A 1 b e a s c ă = „a lui A 1 b 44, şi tot aşa un sat în Argeş, adecă: (parte) Albească. Constantin Brîncoveanu, Condica vistieriei, 1694, p. 39: „23 % ta- leri s-au dat pietrarilor de la Albeşti pentru nişte pietre ce au tăiat de treaba caselor domneşti...44 v. Albu.-----esc.----eşti. 1ALBilŢ, s.n.; aubier, „peliţa cea subţire şi albicioasă care este între coaja şi între lemnul unui copaci44 (P. Poenar). „Părţile arborelui se cheamă: trunchi, crăci, vîrf, coaje, mîzgă, albeţ şi inimă ...4t (P. Roşculescu, Dolj, c. Căpreni). Se zice şi a 1 b u 1 e ţ . I. Ionescu, Agricultura din Mehedinţi, p. 396: „Şindrila se face numai din partea lemnului care se numeşte albuleţ şi care se află între scoarţa şi inima lemnului ...44 Francezul aubier şiaubour, spaniolul a 1 b o r n o sau b o r n o , portugezul a 1 v u r a etc., ca şi latinul clasic a 1 b ur- n u m , diferă numai prin sufixuri de cele două forme române. v. xAlb.----eţ. — -uleţ. 2ALBÎîŢ. — v. Albineţ. ALBfiZ (albat, albare). — v. Albeaţă. — 1 Albesc. ALBÎC. — v. Albică. 519 ALBICIUNE ALBÎCĂ s. DĂLBICĂ, adj. fem.; t. poet.: diminutif d’ al b ă „candide14. Balada Cucul şi turturica: „Dragă turturică, Pasere dâlbicâ ...44 Să se observe că a 1 b îşi asociază toate sufixurile cu -c: a 1 b a c , a 1 b u c şi albie. v. Alb.----------ic. ALBICIOS, -OASĂ, adj.; blanchâtre. Sinonim cu a 1 b u i sau a 1 b i u şi cu alburiu, arătînd că ceva este aproape alb, dar fără nuanţă deminutivală caînalbişor,albineţ etc. Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 232): „... ca soarele de luminos, ca luna de arătos şi ca omătul de albicos iaste...44 A. Odobescu, Doamna Chiajna, p. 86: „... sosi în sfîrşit la malul dorit, tocmai cînd luna scăpăta, gonită de luceafărul albicios al dimi- neţei ,...44 Ibid,., p. 88: „...acolo salcia pletoasă, socul mirositor, alunii mlădioşi, arţarii cu pojghiţe roşii, carpenii stufoşi, salba-moale şi teii cresc amestecaţi cu falnici jugaştri, cu plopi nalţi şi subţiri, cu anini uşurei, cu ulmi albicioşi...u Alexandri, Bradul: „Sus pe culme bradul verde Sub zăpada albicioasă Pintre negură se perde...44 O doină muntenească: „Foaie neagră de rogos! Mult eşti, plopule, fălos; Mult eşti nalt şi albicios, Dar n-aduci nici un folos...44 (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 354) v. Alb.----cios. ALBICIUNE, s.f.; blancheur. Sinonim cu albeaţă, cu alb ime şi cu substantivul alb. E rar şi nu e tocmai de trebuinţă. Biblia Şerban-vodă, 1688 (Levit. XIII, 4, 17, 20): „.. iară de va fi şi stricăciune albă în piialea trupului lui, şi afundă nu va fi vederea ei din piiale şi părulu lui nu s-au premenitu în albiciune, ce iaste elu negru...“ „...si au tem et lucidus albuş erit in cute carnis ejus, et humilis non fuerit aspectus ejus a cute, et pilus ejus non mu tăvi t pilum album, ipse autem est obscurus...u Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 209): „...corbul bătrîn în a 1 b de s-ar văpsi, cu o ploae sau şi cu o roaă să să spele poate, şi ce supt albiciune din fire imăciune au avut în curîndă vreme îş va arăta...“ 520 v. Alb.------------ciune. ALBIE ÂLBIE (plur. albii s. albii), s. f., mai, jatte, auge; lit d’une riviere; berceau. Vine din latinul alveus, vulgar alveurn (Du Cange), prin pluralul al ve a. Ital. alveo, în dialecte’a 1 b i (Azzolini); spân. şi port. alveo; franc, auge. Cu sensul de trunchi de formă lunguiaţă, scobit înîntru pentru a se păstra ceva, a se spăla sau a se scălda, a se adăpa vite ori do- bitoace, albie are mai mulţi sinonimi: copaie, căpistere, covată,postavă, troacă, muldă... „Albia sau copaia în care se ţine mălaiul se cheamă căpis- tere (D. Negoescu, Dîmboviţa, c. Pietroşiţa). „Albia în care se spală cămeşile se zice c o v a t ă “ (C. Ciureanu, Vaslui, c. Zăpodenii). „...copaia se zice postavă; albie este o postavă mai mare pentru cămeşi, adecă pentru rufea (D. Cerbulescu, Mehe- dinţi, c. Rudina). „...t roacă sau troc, albie, muldă, covată = alveusu (L.B.). Cu sensul de fund al unei ape curgătoare, adecă „albia g î r- 1 e i“ (Dr. Polysu), se mai zice matcă (Costinescu), cîteodată prund. „Pe la noi locul dintre malurile unui rîu nu se zice albie, ci prund (B. Ionescu, Dîmboviţa, c. Săcueni). Vorba însă cea mai răspîndită cu acest sens rămîne albie. „Capul turcului sărea Şi de-a dura se ducea în albia Nistrului Lîngă peatra Corbului../1 (Pompiliu, Sibiu, 24) Balada bănăţeană Iovan Iorgovan: „înceată, înceată, Cerna mea curată, Că-ţi voi arunca în albia ta Şi-ţi voi da eu ţie Mreană argintie...“ (Familia, 1874, p. 24) „A ieşi din albie = deborder, inonder“ (Pontbriant). Albie este şi fundul unei văi închise între rădicaturi. „Dîlmă se cheamă lungul unui deal fără pădure pe el; văgăună este locul mai jos dintre două dîlme, adecă albia dintre dîlme...“ (N. Vuga, Vaslui, c. Bodeşti). v. Căpistere. — Copaie. — Covată. — Muldă. — Postavă. — Prund. — Troacă... Se rosteşte după localităţi: albie, alghie, albghie, albgie; peste Carpaţi se aude şi alvie: „Ş-aşa cîntă cu căldură De stă Oltul şi nu cură... — Taci, cuce, nu mai cînta, Că tu-mi opreşti alvia...u (Jarnik-Bîrsanu, 106) 521 ALBIE „Poporul crede că dacă cineva bagă argint-viu în fîntîni le strică izvorul, sau într-un rîu strică alvia, căci el tot mereu sapău (A. Bunea, Transilvania, Făgăraş, c. Vaidarecea). v. Argint-viu. în caz oblic poporul rosteşte adesea âlbil = albiei, după cum scrie şi A. Odobescu, Doamna Chiajna, p. 85: „cursul rîului furase luntrea şi o-mpinsese cu repeziciune pînă la gura acelei strîmtori, prin care apele ălbii celei mari se revarsă cu volbură...“ Locuţiunea proverbială „a face pe cineva albie de p o r c i“ sau „albie de c î n iu, adecă un vas din care mănîncă porcii sau cînii, însemnează „a înjura, a batjocori, a arunca cu noroict. Anton Pann, Prov. III, 115: „...m-a-njurat, m-a necinstit, Ca p-o albie porcească m-a făcut şi m-a gonit.. Alexandri, Sandu Napoilă: „dacă nu vrei să iei cîmpii pe urma lor, te fac albie de c î n i . . . “ Lexicon Sudan, p. 724: „fac pre cineva troacă de porci sau albie de c î n e = quempiam maxima ignominia afficio“. Pontbriant: „a face pe cineva albie de p orc i = accabler quelqu’un d’ignominieu. Sătenii leagănă pe prunci în albie. De aci expresiunea: „din albie = din cea mai fragedă vrîstă“. Jipescu, Opincaru, p. 21: „Cît malu m-aş face, zău hine, că mare ie, zău, dă mi-ar şiui pă la urechie vestea că dă la fîţa din albite, dă la c o p i 1 a n d r i [i] şi codanele pîn’la unchieşi[i] betegi şi babili iertate, toţi cu toţii cu mic cu mare şi-au îndulcit inima şi s-au otă- rît bucuroşi să facă-ndreptare relilor...“; şi mai jos, p. 65: „dă la albie pînă la cosciug să domniească cuvîntu dreptului...“ I. Creangă, Amintiri (Conv. Ut., 1881, p. 11): „...copil de ţîţă în albie, pe lîngă alţi vro şase, care aşteptau să le facă de mîncare...“ Tot aci vine albia în care se scaldă copiii. Doina Blâstemul din Dîmboviţa: „Că tu, maică, cînd m-ai fapt, In albie m-ai scăldat, In scutece m-ai făşat, Scutecele că mi-ai strîns, De durere eu am plîns...“ (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 438) Fabricaţiunea albiilor era o specialitate a ţiganilor rudari, pe cari pînă astăzi în unele locuri poporul îi numeşte de aceea a 1- b i e r i sau ă 1 b i e r i (C. Corbeanu, Olt, c. Alimaneşti). Deminutivii din albie sînt a 1 b i u ţ ă {Conv. Ut., 1877, p. 32) şi a 1 b i o a r ă. v. Albină. — Budar. ALBÎE, s.f.; blancheur. în loc de albeaţă sau a 1 b i m e, la 522 Dosofteiu, Synaxar, 1683, 23 oct., f. 81 a: „şi-î era părulu a 1 b îi ca ALBINĂ omătulu: ni să punîa pre ochi caţâ de albita lor; şi vădzumu faţa luî, şi de multe bătrâniaţe nu i să vedîa ochii...“ v. Albeaţă.---------le. ALBIiîR, s.m.; Bohemien fabricant d’ustensiles en bois. — v. Albie. ALBÎME, s.f.; blancheur. Sinonim cu albeaţă, dar însemnînd o faţă albă mai întinsă sau mai adîncă. Alexandri, Portret: „Nici marmura cioplită albimea ta nu-ntrece. Ga luna-n miezul iernei, frumoasă eşti şi rece...“ v. li2Alb. — Albeaţă. IALBÎN, s.m.; abeille-mere. y. Albină. 2ALBÎN, adj.; blanchâtre. — v. Albineţ. ALBÎNA, n. pr. f. artic. — v. Albină. ALBINÂR, subst. et adj.; apiculteur, celui qui eleve des abeilles. v. Albină. — AlbinâreL ALBINĂRII, n. pr. loc. m. plur. artic. — v. Albină. ^ALBINĂ (plur. albine), s.f.; abeille. O goangă de felul celor hymenop- tere, care produce miere şi ceară, trăind în cete compuse fiecare din cîte o singură albină femeie şi din mai multe albine lucrătoare şi ne- lucrătoare, aceste din urmă bărbaţi, cele dentîi neutre. Omul dumesticeşte, îmbunătăţeşte şi întrebuinţează pentru folosul său pe albina, care altfel ar fi rămas numai în stare sălbatecă. Un text din secolul XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 280): „...mixarea sălbatecă, zic, care fac albinele sălbateci, care se află în lemne şi în pietri...“ O frumoasă descriere poporană a dumesticirii albinei, la I. Creangă, Povestea lui Harap-Alb (Conv. Ut., 1877, p. 186): „Şi mai merge el cît merge, şi numai iaca se aude o bîzăitură înăduşită. Se uită el în dreapta, nu vede nimica; se uită în stînga, nici atîta; şi cînd se uită în sus, ce să vadă? Un roi de albine se invîrtea în zbor pe deasupra capu- lui său şi umblau bezmetice de colo pînă colo, neavînd loc unde să se aşeze. Harap-Alb, văzîndu-le aşa, i se face milă de dînsele, şi luîndu-şi pălăria din cap, o pune pe iarbă la pămînt, cu gura-n sus, şi apoi el se dă într-o parte. Atunci bucuria albinelor; se lasă jos cu toatele şi se adună ciotcă în pălărie. Harap-Alb, aflîndu-se cu părere de bine despre asta, aleargă în dreapta şi în stînga şi nu se lasă pînă ce găseşte un 523 ALBINĂ buştihan putrigăios, îl scobeşte cu ce poate şi-i face urdiniş; după aceea aşează nişte ţepuşi într-însul, îl freacă pe dinăuntru cu cătuş- nică, cu sulcină, cu mătăciune, cu poala-sîntă-Măriei şi cu alte buruiene mirositoare şi prielnice albinelor, şi apoi, luîndu-1 pe umăr, se duce la roi, răstoarnă albinele frumuşel din pălărie în buştihan, îl întoarce binişor cu gura în jos, îi pune deasupra nişte căptălani ca să nu răzbată soarele şi ploaia înlăuntru, şi apoi, lăsîndu-1 acolo pe cîmp între flori, îşi caută de drum. Şi cum mergea el, mulţămit în sine pentru această facere de bine, numai iaca i se înfăţişează înainte crăiasa albinelor...” Din acest pasagiu se vede deja că creşterea albinelor are în popor o bogată terminologie proprie, care cîteodată se deosebeşte după lo- calităţi. Aşa: albina în genere se cheamă m u s c ă , şi cînd sporeşte bine: „are multă muscă” (Iaşi), iar în Banat se zice: b i z ă (corn. Visagu) sau b î z ă (corn. Bouţar); albina femeie: matcă, pe alocuri albină lucroaie (Bră- ila, c. Ceacîru), împărăteasă (Mehedinţi), albină împă- rătească (L.B.); albina bărbat: t r î n t o r , iar figurat: lăutar, fiindcă nu face altă treabă decît bîzăie, cîntă şi joacă (Iaşi); albina sălbatecă: b î n z a r (Covurlui) sau b ă r z ă u n (Buzău); vasul sau butucul găurit în care se adăpostesc albinele: ulei, stup, şt u bei sau ştiubei, matcă, coşniţă sau c u ş n i ţ ă ; bortecică în stup pe unde întră şi ies albinele: urdiniş ; ceea ce se pune pe stup ca să-l apere de ploaie sau de arşiţă: căptar, căptan, căptălan; stratele unde se aşează mierea şi din cari se face ceară: f a g u r , peste Garpaţi fagor, la Coresi,’1577, ps. CXVII: „...încungurarâ-mâ ca albinele „...circumdederunt me sicut apes strediia...“ favum...“ chilioarele în cari se reproduc albinele: boatcă (Neamţ, Suceava); ţepuşele de lemn prin cari se susţin fagurii: t r e p c e , în Ol- tenia p r e c i (Mehedinţi); locul unde se ţin stupii vara: p r i s a c ă sau stupină ori s t u c h i n ă (Ialomiţa); iarna: t e m n i c sau t e v n i c ; păzitorul albinelor: s t u p a r sau p r i s ă c a r ; scoaterea mierii şi a cerii din stup .-retezare sau retezat ; exterminarea trîntorilor: trîntorit sau bătut ; instrumentul cu care „se retează”: custură ; înmulţirea albinelor ieşind pentru a căuta un nou locaş: r o i r e , roit, „iese musca” (Iaşi); stupul vechi cu albine: r o i sau matcă ori p ă r v a c , iar noul stup căpătat din cel vechi: p a r o i , de unde apoi verbii: ro- ieşte şi paroieşte sau roieşeşte ; stupul care nu roieşte: buhai (Iaşi); un mic stup purtăret, în care se prinde noul roi: r o i n i ţ ă ; 524 un mic roi: s f î r 1 a c (Dorohoi); ALBINĂ oul sau puiul de albină: căţel, iar producerea lui: c ă ţ e - lit,căţeleşte; materia vîscoasă din care se nutreşte căţelul: p ă s t u r ă ; materia din care se formează căţelul: plămadă ; fagurul fiert din care se scosese ceara: hoştină, jintiţă, b ă b a ş (Tutova); S5==et apa prin care a trecut miere: m i d sau n i i d (Neamţ). Despre sonul pe care-1 scoate albina, generalmente se zice: b î - z ă i e, uneori: bombîneşte sau bo m b î i e ş t e (Transilv., Sibiu), ori bombînează (Deva), z u z ă i e (Făgăraş, Hunia- doara), v î j ă i e ş t e (Banat), zbîrnăie (Teleorman). Albina se răsfaţă printre flori, pe al cărora suc îl preface în faguri. Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XVII, p. 9: „Câţi amu tocmelei lu Dumnezeu cu dragoste nevoescu-se, trudei ceia draga a albinelor închipuescu-se, că cum zboară acelea pre cămpure şi deîn toate erbile şi deîn toate florile adună care e cu frâmseţe şi cu folos, aşa şi acestea. Legenda Sf. Vineri, text din sec. XVI (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 71): „ca o albină strângea deîn toate flo- rile primâvârie...“ în colinda Plugul: „Unde sînt fete nebune Ce azvîrlă cu alune, Şi se leagă de feciori Ca albinele de flori...14 (Alex., Poez. pop.2, 391) Donici (1840), I, 1: „Vulturul pe o albină Au zărit-o în grădină La răvărsatul de zori Bîzîind pe lîngă flori...44 în proverbi şi locuţiuni proverbiale: „Ca albinele la fag s-adună“ (Iordachi Golescu, Conv. lit., 1874, p. 73). „Albina în gură ţine mierea cea mai dulce, şi în coadă acul cel mai otrăvitor...44 (Jbid., p. 69). „Vine binele Ca albinele.. (Pann, Prov. II, 21) „Albina vine încărcată de ceară şi miere pe picioare, pe spate, pe burtă; de aceea se zice despre un om strîngător: vine încărcat acasă ca o albină...44 (S. Stănescu, Dîmboviţa, c. Bilciureştii). „Aduce ca o albină sau: încărcat ca o albină, se zice de omul care îngrijeşte bine de casnicii săi, îndestulindu-i de nu le lipseşte nemic...44 (D. Georgescu, Ialomiţa, c. Coşereni). „...harnic ca albina, strîngător ca furnica...44 (S. Negoescu, Rîm- nic-Sărat, c. Bogza; Gr. Gheorghiu, Botoşani, c. Călineşti). 525 36 — Etymologicum Magnum Romaniae ALBINĂ „Unui om ce umblă de colo-n colo i se zice: ce umbli, mă, ca un roi fără m a t c ă ?“ Unui leneş: „mă t r î n t o r e , ce nu te apuci de treabă?...“ (S. Tăcu, Govurlui, c. Braniştea). O înjurătură cătră cai, la Alexandri, Surugiul: „Perire-ar albinele care or strînge ceara de făcut luminare celui ce vă are!...“ In cosmogonia poporană română, albina şi ariciul joacă un rol foarte interesant, care ne aduce aminte că-n mitologia elenică albinele, pixittoci, sînt dădacele lui Zeus, iar după Virgiliu: „Esse apibus partem divinae mentis...“ Iată o naraţiune în graiul din Vîlcea: „La început cînd a zîdit D-zău lumea, a făcut măi întîi ceriu şi pă urmă pămîntu. Dar cînd a făcut pămîntu a avut de ajutori pă arici. D-zău a desfăşiurat după un ghem aţă cît erea ţancu ceriului şi pă urmă a dat ghemu ariciului. Ariciu şiret, vrînd să facă pă D-zău să greşească, cînd vedea că D-zău să apropie de el cu zidirea pămîntului desfăşura cîte puţin cîte puţin aţă după ghem; aşa că tomnai la urmă, cînd D-zău a văzut că pămîntu ieste măi mare decît ceriu, a priceput că ariciu i-a stricat ţancu. Atunci ariciu a fugit şi s-a pitulat în iarbă. D-zău, după ce s-a gîndit şi s-a răzgîndit şi n-a aflat nici un mijloc ca să facă pămîntu să nu fie măi mare decît ceriu, a trimes albina ca să caute pă arici şi sa-1 întrebe. Albina, găsind pă arici, l-a întrebat, dar el a zîs că ştie şi nu vrea să spună. Albina, şi ea şireată, s-a prefă- cut că pleacă. Ea însă depărtîndu-să puţîn s-a ascuns într-o floare. Ariciu, crezînd că e sîngur, a zîs: «Hei! nu să pricepe D-zău atîta lucru ! Să ia pămîntu în mîini de margini, să-l strîngă, şi aşa o să facă munţi, văi şi dealuri». Cum aude albina lucru, zboară din floare, şi ariciu auzînd-o i-a zîs: «Eii...! aci ai fost, hoaţo ! mînca-ţ-ar ce nu să mănîncă cin-te-a trimes! Şi de atunce albina face miere în loc de altceva...» (I. Nisipeanu, c. Nisipii). Tot aşa se povesteşte denccace de Olt (P. Diaconescu, Muscel, c. Godeni; D. Basilescu, Prahova, c. Drajna de Sus; P. Michăescu, Brăila, c. Ceacîru). In acest mod poporul îşi explică pentru ce numai la albine se mănîncă „ceea ce nu se mănîncă“, fiindcă blăstemul ariciului silea tocmai pe Dumnezeu vrînd-nevrînd s-o mănînce. v. Arici. — Broască. Fiindcă se pitulează atît de mîlcom într-o floare şi apoi zboară bîzîind numai după ce o supsese bine, albina caracterizează adesea în legendele poporane pe iscoadă. Basmul Ţugulea (Ispirescu, Legende, p. 315), „...priponi caii, apoi, dîndu-se de trei ori peste cap, se făcu o albină şi plecă înspre meazănoapte încotro şedea zmeoaica pămîntului. După ce ajunse acolo, zbîrn ! în sus, zbîrn ! în jos, întră în casa zmeoaicei şi ascultă ce vorbea cu zmeii...“ Pe lîngă numele său de iscoadă, albina mai are şi pe acela de o gîngoană răutăcioasă. Se ştie că albinele cele lucrătoare înghimpă foarte dureros cu aşa- numitul a c , pe care-1 are şi matca, deşi ea nu-1 întrebuinţează nicio- dată, astfel că poporul crede că dînsa nu-1 are. O legendă din Ardeal : 0 „Cînd a făcut Dumnezeu toate vietăţile, a întrebat pre fiecare ca ce putere voieşte să aibă. Albina a răspuns că: pre cine voi împunge cu ALBINĂ acul meu, să şi moară. Atunci Dumnezeu a zis: mai bine să mori tu ! Şi aşa se vede pînă în zioa de astăzi, că, îndată ce înghimpă cu acul său albina pre cineva, moare ea însăşi.(G. Dobrin, S. Gila, I. Mun- teanu, Făgăraş şi Huniadoara). De asemenea se povesteşte în Moldova (V. Mircea, Iaşi, c. Copou; , Dumbravă, Neamţ, c. Uscaţii) şi-n Ţara Românească (P. Georgescu, Prahova, c. Proviţa; N. Călinescu, Brăila). Şi totuşi, pe această răutăcioasă iscoadă poporul o priveşte ca s f î n t ă. „Dracul se poate preface în orice feară sau dobitoc, numai în oaie şi-n albină ba“ (L. Iancu, Banat, c. Visagu; I. Vişoianu, Muscel, c. Măţău; I. Bădescu, Muscel, c. Botenii etc.). „Albina e privită ca sfîntă, căci ea face ceară pentru luminări de dus la biserică. Poporul crede că este păcat a da cu ceară pe-n case, la podeală sau ceruit, după cum unii din boieri au obicei...“ (Stareţ G. Theodorescu, Galaţi, Mavromolu; M. Rădulescu, Dîmboviţa, c. Finta; Cărare, Iaşi, c. Cucuteni; P. Pintea, Banat, c. Nevrincea etc.). O rugăciune poporană din Banat: „Sînta Vineri a avut un fecior, Ca un mîndru domnişor; Din ochi lacrămi îi mergea, Din inimă sînge-i curea, Nime-n lume nu ştia, Făr de Lină Magdalină Şi surorile lui Lazar, Cari se duseră pe cîmpul lui Iordan, Culegînd flori de amin, Şi deteră cu picioru-n spin; Ci acela nu fu spin, Ci fu albin, Din albini se făcu mierea, Mierea făcu ceară, Ceara s-a aprins, Raiul s-a deschis...“ (S. Liuba, Banat, c. Maidan) Din Transilvania: „Am plecat pe-o călicea, Mă-ntîlnii c-o a 1 g h i n e a, Alghina a făcut ceară, Ceara s-a făcut lumină, Lumina s-a aprins, Raiul s-a deschis, Pomete, înflurete, Dumnezeu sînt să ne ierte...u (I. Floca, Sibiu, c. Şina Din Dobrogea: „Albina face miere, Mierea se face ceară, 527 36* ALBINĂ Ceara se face făclie, Făclia s-aprinde, Raiul se deschide, Maica Domnului pe toţi în braţe ne coprinde. (N. Ludovic, c. Nîculiţei) în Occident se zice că-n noaptea Crăciunului albinele cîntă o mi- nunată colindă despre naşterea Mîntuitorului, şi că ele nu înghimpă cu acul lor decît numai pe oameni desfrînaţi şi pe femei perdute(Rolland, Faune pop. III, 268); se mai zice că patria albinelor e paradisul, şi alte legende analoage (Gubernatis, Zoologic. Mythol. II, 218); dar numai la români, printr-o imagine de cea mai înaltă poezie, poporul ne asigură că: „Albina este făcută din lacrămile Maicei-Domnului...u (Dumbravă, Neamţ, c. Uscaţii). De aceea e mieroasă, dar şi te doare totodată. în fine, nu lipseşte o legendă comică: „Poporul zice că la început albina a fost a ţiganilor şi oamenii au făcut schimb cu dînşii, dîndu-le în loc nişte bărzăuni mari, cari trăiesc sălbateci şi de cari s-au bucurat ţiganii, crezîndu-se ciştigaţi, căci albina e mult mai mică...“ (Buzău, corn. Boziorul). v. Ţigan. , Cuvîntul s-a păstrat în toate dialectele române: macedo-român alghinâ, istriano-român albiră, la noi după localităţi: albină, alghină, albghinâ şi, chiar albgină (Năsăud). Este latinul: musca a 1 v i n a, literalmente „mouche de ruche“, de unde pe de 6 parte simplul .muscă „abeille“, după cum se aude adesea pe la ţară, pe de alta —- albină, substantivîndu-se adjectivul ca în: fîntînâ = (aqua) fontanau, „arma- sariu = (equus) admissariusu, „iarnă = (tempus) hibernumu etc., sau precum în latina lui Plaut se zicea bunăoară: „melina = (crumena) melinau. Aşadară albină este în cea mai strînsă înrudire cu a 1 b i e (= lat. alveum), după cum se numea dentru-ntîi stupul sau ştubeiul (Cihac). Masculinul albin în poezia poporană din Banat ar putea să ne amintească că la vechii romani tocmai albina-femeie era privită ca bărbat: „rexu sau „regulusu (Virgil., Varr. etc.), astfel că albin ar fi „(rex) a 1 v i- n u s „regele stupului“; e mai probabil totuşi că, după ce cuvîntul albină fusese deja format, poporul l-a apropiat apoi printr-o asociaţiune de idei de adjectivul a 1 b i n = lat. alblnus, nu cu sensul de „blanc“, ci cu acela de „candide14. Prin aceeaşi asociaţiune de idei s-a născut forma femeiască a 1 b i n i ţ ă în loc de albineaţă, într-o doină din Ardeal: „Tot mă mir, mă mir drăguţă, Cum poţi fi aşa mîndruţă? Nu ştiu cum poţi fir leliţă, Chiar aşa de a 1 b i n i ţ ă?“ şi mai jos: „Frunzuliţă d a 1 b i n i ţ ă...“ (Familia, 1886, p. Vil) 528 ca şi cînd ar fi deminutivul a 1 b i n i ţ ă din albină. ALBINĂREL Cu mult înainte de colonizarea romană, Dacia era vestită prin a 1 b i n e t u 1 său, căci deja pe timpul lui Erodot tracii spuneau cu emfază grecilor că pe aci nu poţi străbate de mulţimea albinelor: Se 0pY)îx£<; XeYouct, piXicmai xaTe^ouai toc rcepiv xou "Iarpou, xal U7uo toutcov oux elvoct SceX^etv to 7upo2Halcâ. ALCÂM (plur. alcamuri), s.n.; ruse, piege, guet-apens, savoir-faire. Cuvîntul se aude în Transilvania. Lexiconul Budan, vrînd cu orice preţ să-l apropie de latinul „arcanum44, îi suceşte forma şi sensul tot- odată: „Alcamu vel a r c a m u: 1. taină, lucru ascuns, arcanum, mysterium, res occulta, 2. viclenie, ars, techna44. Alţii au mai confun- dat cu alcam pe arcan „fune cu ochi la capăt44 (L.M.), o vorbă curat tătărească. Numai forma alcam şi sensul „viclenie44 sînt poporane şi istorice. Cuvîntul ne întimpină de trei ori la Coresi, Omiliar, 1580: quatern. XI, p. 3: „... ne-amu cufundată şi ne chinuimu în nă- păştile vrăjmaşului şi în alcămurile lui...44 quat. XVI, p. 14: „...chinuiţii de ale vrăjmaşului năpăşti şi de alcâmuri- i...44 quat. XXVI, p. 1: „... acastâ dumnezeiască sămâînţâ să ne ne- voimu să o priimimu, ca să nu fie călcată sau răsipitâ de dracii văz- duhului; aşijderea să o răsădim într-adăncu, să ne nevoimu ca să se înrădăcineze, ca să nu de alcămurile năpăştilor să se usuce...44 Alcam nu e turcesc, nici slavic. El n-are a face cu latinul „arca- num44, căruia i-ar corespunde româneşte „arcîn44 ori „arcîm44 sau „ar- cîu44, niciodată alcam. Prin sens şi prin formă, este curat maghiarul a 1 k a 1 m „meşteşug, îndemînare44: alkalmas „habile, adroit44, alkal- massâg „adresse, savoir-faire44, alkalmazekony „expeditif44, alkolmaz- kodni „s’accomoder, s’arranger44 etc. Din a 1 k a 1 m — alcam prin di- similaţiunea unuia din cei doi l. v. Arcan. — Hatalm. — Meşteşug. 541 ;7 — Etvmologicum Magnum Romaniae Alcătuiesc ALCAZl (p]. Alcâzeşti), n. pr. m.; nom d’une familie noble moldave. Astăzi se zice mai des Alcaz. Această familie e cunoscută în Moldova din prima jumătate a secolului XVIII, locuind atunci în districtul Neamţului şi fiind încuscrită cu vechiul neam boieresc B a n t ă ş . într-un act al moşiei Aldeni (Arh. Stat. din Buc.) din 1767 se men- ţionează mai de multe ori Iordache Alcazi (d akaxh), cumnat cu Nico- lae Lipan şi fiu al sulgerului Constantin dintr-o fiică a lui Ursache Bantăş. Sub vechea-i formă Alcazi, de unde mai tîrziu s-a mutat tonul în Alcăzi ş-apoi s-a perdut finalul -i, acest nume este de tot turcesc sau tătăresc: Alkazy sau A 1 - q a z i. v. 2Arap. — Bantăş. — 1Turc. — Turcul. ALCĂTUIALĂ (pl. alcâtuieli). — v. Alcătuinţă. ALCĂTUIESC (alcătuire, alcătuit), vb.; creer, produire, former; com- poser, arranger. Deşi, fără îndoială, cuvîntul vine d-a dreptul din ma- ghiarul alkotni „creer44, totuşi derivaţiunea din c î t, propusă de Lexiconul Budan, e foarte ingenioasă, răzămîndu-se pe ana- logia vechiului italian „q u o t a r e = componere, ordinare44, şi nu este fără o brumă de adevăr. Dintru-ntîi alcătuiesc = a 1 k o t n i trebuia să fi însemnînd numai „creer44, adecă „scot la iveală ceva nou privit ca o unitate, nu ca o adunare44, de exemplu: „Lui Adam l-a sa zidire Dumnezeu i-a dăruit A fi stăpîn preste toate ce el le-au alcătuit...44 (Zilot, Cron., p. 3) şi deja mai tîrziu, pe terenul românesc, se va fi născut sensul de „com- poser, arranger44, „aşez împreună mai multe una c î t e una44, pe care nu-1 are prototipul unguresc şi care pare a se datori anume etimologiei poporane de la a 1 - c î t, înlesnită prin unele construcţiuni ca: „Milă îţi era de ţară s-o vezi cum o bîntuia, Iscodiri n-ajunge-n minte pe c î t e alcătuia...44 (Beldiman, Tragodv. 2497) în alcătuire, după cum s-a încetăţenit la noi prin etimologia poporană, fiecare din elementele constitutive ale totului este al c î t e 1 e faţă cu celelalte, adecă alcătuieşte cutare proporţiune numerică; bunăoară la Alexandri, Iaşii în 1844: „ţăranii, cari, slavă Domnului! alcă- tuiesc cel mai mare n u m ă r , nu şi-au părăsit niciodată obiceiurile, nici limba, nici portul ...44, unde alcătuiesc este ca şi cînd am întreba: „al c î t e 1 e este ţăranul între ceilalţi români?44 I. Ca verb activ, alcătuiesc se poate traduce mai totdauna fran- ţuzeşte prin „composer44 şi „arranger44. a) Alcătuiesc „composer44, fie în sens fizic, fie în cel intelectual, sinonim cu întocmesc. A. Odobescu, Mihnea-vodâ, p. 37, vorbind despre mazilia acestui principe în Ardeal: „Toţi grofii şi nemeşii din Sibii şi de prinpregiur alcătuiau o curte care se bucura de bilşugul şi traiul domnesc al voe- vodului mazil...44 Costache Negruzzi, Zoe I: „El purta un antereu de suvaia alb, 542 era încins cu un şal roşu cu flori, din care o poală i se slobozea pe coapsa ALCĂTUINŢA stingă, iar capetele, alcătuind un fiong dinainte, cădeau apoi peste papucii lui cei galbeni../4 Zilot, Cron., p. 2: „Acum văzînd iar în patria mea primejdie mare şi înţelegîndu-o pre dînsa tocmai stîrv în mijlocia atîtea hiare, mai alcâtuii şi această scurtă scrisoare../4 La Cantemir, Ist. ierogl. (ms., în Acad. Rom., p. 29): „... cămila nepăsărită şi paserea necămilită, căriia unii alcâtuindu-i numele Stru- tocamilă îi dzic; acasta precum hirişă cămilă să nu fie, penele o vă- desc, şi iarăşi hirişă păşire să nu fie, nezburarea în aer o pîreşte../4 — alcătuiesc se referă la numele compus : aTpou&o-xap/y)Xo<;. b) Alcătuiesc „arranger44, sinonim cu tocmesc. Ioan din Vinţi, 1689, f. 179 a: „Priîmeşte dară, Biruitoriule, ruga şi rugăcîunia noastră şi odihneşte toate sufletele carele s-au pristă- vitu mai înainte întru nădejdea învierii şi a vieţii cei de veci, şi le alcâtulaşte numele lor în cartea vieţii...44 O predică a Sf. Ioan Crisostom, sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 492): „aşa cu adevâru să credeţi că pre noi tocmit u-n e -a u Domnul şi ne-au alcătuiţii...44 II. Ca verb reciproc, ase alcătui, sinonim cu „a se î n v o i44, însemnează „convenir44. Beldiman, Tragod., v. 43: „Pun soroc, hotărăsc ziua, între ei s-alcătuiesc. Şi o grabnică ispravă cu toţii nădejduiesc...44 sau la Donici, Leul la vînat: „Leu, lupu, vulpea şi cinele odat’ Ca nişte buni vecini s-au fost alcătuit: Cu toţii întrunit Să umble la vînat...44 III. Ca verb reflexiv, m ă alcătuiesc are în limba veche înţelesul de: a-şi strînge toate părţile corpului într-o grămadă ,ase ghemui, a se zgîrci, „se ratatiner, se ramasser, se pelotonner44. Aşa la Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XXXI, p. 7: „îaste cămi- leei mai lesne preîn urechile acului ase alucâtui decătu bogatulu a se spăsi...44, unde alcătuire însemnează a se face de tot mic (Luc. XVIII, 25). De asemenea la Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom.), p. 59: „... supt gardul din afară bine aproape să lipi şi acolea ca mor- tul să trînti; acesta aşea alcâtuindu-să şi mulcomiş la pămînt ascun- dzindu-să, celalalt cît ce putea ciriteele scutura, şi cu picioarele usca- tele frundze tropşind-stropşind le suna...44 Pe lîngă substantivul verbal alcătuire şi adjectivul ver- bal alcătuit , din alcătuiesc s-au format a lc ă tu i a 1 ă sau alcătuinţă „composition 44 şi alcătuitor „compositeur44. v. Rînduiesc. — Tocmesc. AJLCĂTUÎNŢĂ (pl. alcătuinţe), s.f.; formation, composition, arran- gement, structure. Din alcătuiesc, prin sufixul - i n ţ ă, re- prezint înd ca substantiv abstract toate sensurile verbului. După Lexi- conul Budan (p. 15), e mai întrebuinţat decît infinitivalul alcătu- 543 37* AL CÎTELE i r e, care exprimă aceeaşi noţiune. Prin sufixul -eală se formează si- nonimul a 1 c ă t u i a 1 ă (Budai-Deleanu). v. Alcătuiesc. — 1,2 -eală. — -inţă. ALCĂTUIRE (pl. alcătuiri), s. f.; l’infinitif substantive d ’ alcă- tuiesc: formation, composition, arrangement. Sinonim cu a 1 - cătuială şi alcătuinţă. Critil şi Andronius (Iaşi, 1794, p. 23) descriind universul: „Aşa totu este rînduitu de unu chipu, citii nimi'că nu lipseşte într-acastă mare alcătuire pentru toate zidirile: apa are trebuinţă de pămîntu pentru a o sprijini, pămîntulu are trebuinţă de apă pentru a să face rodîtoriu, aerulu să adaoge din apă şi foculu să hrăneşte din aeru, şi aşa totu este rînduitu de unu chipu cîtu fieştecare lucru are trebuinţă de celalaltu pentru a sa ţinere şi toate înpreună alcătuescu şi ţinu lumea. v. Alcătuiesc. — Alcătuinţă. ALCĂTUIT, -Ă; adj.; part. passe d5 alcătuiesc: forme, corn- pose, arrange etc. Reprezintă ca adjectiv toate sensurile verbului din care derivă. Alexandri, Rămăşagul, se. I : „Spiritul femeiesc este alcătuit de trei părţi din iad şi una din rai...44 Zilot, Cron., p. 107: „Domnia lui Ion-vodă Caragea, alcătuită întîi pre scurt în stihuri greceşti../4 Cuvîntul e foarte des la Cantemir, cu diferite nuanţe de înţeles. Aşa, de exemplu, în Istoria ieroglificâ (ms. în Acad. Rom.): p. 22: „a unui organ de muzică toate coardele deodată lovindu-să o răzsunare oarecaria dau, însă vreo melodie tocmită şi după pravilele muzicăi alcătuită nice cum nu să aude...u p. 267: „... de demult întemeiatului şi în veci alcătuitului nostru prieteşug aemu roada în vreme a-ş da şi dragostea viptul a-ş arăta, precum mi se pare, s-ar cuveni şi s-ar cădea../4 p. 169: „... pictrile scumpe frumos cu aur alcătuite era...44 La negativ, ibid., p. 48: „pre cît greu bucatele vîrtoasă stomahu- lui slab aduc, pre atîta nesufferire aduce şi cuvîntul nealcătuit la urechia bine ascultătoare../4 v. Alcătuiesc. ALCĂTUITOR. — v. Alcătuiesc. ÂLCIU, s.m.; t. de zool.: l’elan. Cuvînt adus numai de Budai-Delea- nu (Dicţ.,nîs. în Muz. istor. din Bucur.), care-1 traduce prin :„Elen, Elenthier44, adecă latinul a 1 c e = gr. aXxyj. Poporan să fie? v. Helge. AL-CÎTELE, A-CÎTA, adj. num.; quantieme. Forma bărbăţească îşi acaţă mai adesea pe emfaticul -a (v. bA): al cîtelea. Servă ca în- 544 trebare pentru a afla locul sau rîndul pe care-1 ţine ceva sau cineva ALDAN între mai multe unităţi omogene, avînd drept răspuns: al doilea, al treilea sau: a doua, a treia; de ex.: al citelea ai vorbit în adunare? — al şeaptelea; a cita casă? — a treia. Niciodată nu se întrebuinţează fără articlu posesiv al. Simplul c î t e 1 e n-are în grai o existinţă individuală, ci numai ca element constitutiv în adjectivul al citele şi-n adverbul a-n c î t e 1 e . Formele flexionare ai citii, ale citele, indicate de Cihac (I, 47), sînt numai teoretice, dar nu se aud în popor, v. A-ncitele. — Cit. ALdAn s. HALDAn, s.m.; t. de botan.: chanvre femeile, Cannabis femina. In Muntenia se întrebuinţează forma neaspirată aldan: „La cînepa de sămînţă, după ce se uscă, în unele sate se zice cînepă, în altele aldan.,.u (T. Sebeşan, Dîmboviţa, c. Poiana de Sus). în Moldova se zice cu aspiraţiune: haldan: I. Ionescu, Calendar, 1845, p. 61—62: „O dată cu sămînţa de popuşoi să aruncă şi cînipă pentru haldani de sămînţă şi bostani pen- tru porci.dar eminentul agronom, rostindu-se mai jos contra aces- tui obicei, adaugă: „totuşi aş zice ca să să samine deosebi haldanii...u Dr. D. Brîndză ne împărtăşeşte următoarea notiţă: „în Moldova se dă numele de haldan individului femeiesc de Cannabis s a - t i v a, adecă cînepei femele, care produce sămînţa şi care în Tran- silvania se zice c î n e p ă - de-toamnă, pe cînd planta masculină se zice cînepă-de-vară. îmi aduc aminte de cînd eram copil că toam- na se adunau toţi haldanii şi se făcea glugă din ei (precum se fă- cea şi din strujănii de popuşoi) pentru ca mai în urmă să se b a t ă de pe ei sămînţa de cînepă...“ în forma moldovenească haldan faţă cu muntenescul aldan, ini- ţialul h este o aspiraţiune inorganică, întocmai caînharmasariu, după cum se zice în Moldova pentru armasar (= lat. admissa- rius). Pe alocuri se aude o formă şi mai degenerată: hlandan (Baican, Despre cînepă şi in, Giurgiu, 1882, p. 5—6) în care, pe lîngă inorga- nicul h, ne mai întimpină propaginaţiunea lui n, din cauza căriia s-a produs apoi metateza hla = hal. O vorbă românească o dată nazali- zată nu mai perde pe nazala: din cânunt = lat. canutus se poate face prin rotacism cărunt, dar nu se mai întoarce la cănut. Forma hlandan este dară învederat terţiară, forma haldan secundară, forma aldan primară. Chiar dacă forma aldan n-ar fi cea primară, totuşi etimologia pro- pusă de Cihac (II, 121): „haldan pour h 1 a v a n, g 1 a v a n“ din slavicul glava „tete“, e foneticeşte peste putinţă, ptfesupunînd o nepilduită trecere a lui o în d. Să se mai observe că bohemul pecare-1 aduce în paralelă Cihac dîndu-i sensul de „chanvre femelle“, nu are niciodată acest înţeles, ci numai pe acela de „entete“, „Dick- kopf“ (Jungmann, I, 683), iar „chanvre femelle“ se cheamă bohemeşte hlavac şi hlawatka, de unde pînă la aldan e şi mai departe. Dar de unde vine cuvîntul? Pe de o parte, întrebuinţarea sa exclusiv rustică, atît în Moldova cît şi în Ţara Românească; pe de alta, imposibilitatea de a-i găsi vro 545 ALDAN sorginte slavică, ba nici turcă sau maghiară; totul dovedeşte că aldan este o veche vorbă indigenă, care începe deja a se perde chiar din graiul ţăranului. Nu cumva dară, ca şi alţi termeni botanici româneşti foarte poporani, despre cari s-a vorbit mai sus şi vom mai vorbi adesea, să fie un arhaism elenic, trecut prin daci la români? Aci se prezintă două ipoteze, deopotrivă ademenitoare la prima vedere, din cari însă numai una se susţine pînă-n capăt. I. Aldan = ’AXfroda. Finalul -a n este un sufix posterior, adaos la forma primitivă a 1 d u, care cu un alt sufix posterior s-a mai păstrat pînă astăzi în popor ca nume personal bărbătesc Alde, format ca „Petre“ din „Petru“ şi nu mai puţin răspîndit decît numile personale bărbăteşti analoage: Floare, Trandafir, Călin etc., toate de proveninţă botanică. Ca şi „Petre“, Alde este masculin cu flexiunea femeiască, articu- lîndu-se A 1 d e a, nu „Aldele“ ; la genitivo-dativ A 1 d i i, nu „Alde- lui“. Alde este un deminutiv din Al du, iar aldan eun augmen- tativ, întocmai ca „băietan“ din „băiat“, „boldan“ din „bold“, „şoi- man“ din „şoim“ etc. Prototipul lui aldan este dară masculinul a 1 d u, care totuşi, după cum ne vom încredinţa îndată, se trage dintr-o formă feminină despărută: al dă. O plantă foarte asemănată cu cînepa şi care creşte în toată România „pe marginea pădurilor şi prin tufi- şuri“ (Dr. Brîndză, Prodrom, p. 169) este „A 1 t h a e a cannabina“, în vechea spanioală „cahamera“, portugezeşte „canametra“, adecă „cînepă“ sau „cînepoasă“ (Nemnich, I, 206), franţuzeşte „guimauve â feuillesdechanvre“, astfel că trecerea poporană a numelui de la această „A 1 t h a e a“ la „Cannabis feminau e de tot firească. Foneticeşte românul a 1 d ă corespunde perfect grecului <£Xfb), de unde apoi aX&oaa pe aceeaşi cale ca în alţi termeni botanici, de ex. xipxaia din xtpxY). Pe cînd în numele personal Alde genul masculin este asigurat prin aplicarea-i exclusivă la bărbaţi, in privinţa plantei termenul a 1 d ă = aX&y) era feminin numai pînă ce a trecut la cînepă. Această schimbare a genului, care a necesi- tat acăţarea unor sufixe curat masculine, se justifică prin aceea că românii consideră ca bărbătească pe „chanvre femelle“, întocmai după cum o fac şi alte popoare: „die deutschen Benennungen des mănnlichen und weiblichen Hanfes, Fimmel und Mâschel, sind lateinischen oder italienischen Ursprungs, Fimmel = femella, Măschel = masculus, frei- lich mit umgekehrter Anwendung, denn der Fimmel ist gerade der mănnliche Hanf, der aber weil er kiirzer und schwăcher ist, in der Vorstellung des Volkes als der weibliche erschien“ (Hehn, Kulturpfl.3, 169). între românul aldan şi grecul aX&atoc este dară acelaşi raport de gen ca între germanul „der Fimmel“ şi latinul „fe- mellau (cfr. GrimnCs Wrtb. III, 1638). Să mai adăugăm acum că grecu- lui & (= sanscr. dh) e corelativ d aproape în toate limbile ario-euro- pee numai întruclt cuvintele sînt congenere, căci în cele împrumu- tate românul îl preface în t ca italienii (eften = eo&yjvo*;) sau în f ca slavii (logofăt = Xoyo&eTT)*;), de unde rezultă că între aldan, adecă a 1 d ă, şi între dcXOma = aXJb) trebuia să fi fost la mijloc, pentru ca să poată fi împrumutată, o formă greacă cu 8 = & şi o găsim în adevăr tocmai în vechiul dialect elenic din Macedonia, în care se rostea: eXeSco = e&sXco, Savoc; = &avaTO^, ’aSpoua = ai&pia, Scopa^ = 546 ftcipa^, 3av&txo<; =5? 5av5hxo<; (Sturz, De dial. Macedonica, p. 31; ALDAN Benfey's Orient, II, 721), iar prin urmare: <5cX8y) = <£xfb). De la grecii din Macedonia, termenul a trecut ca împrumut la vecinii traci, şi de aci apoi ca moştenire prin daci la români, unde din a 1 d ă „A 1 t- h a e a cannabina“ s-a născut aldan „Cannabis femina“. II. Aldan = L a d a n u m. Aproape toate varietăţile din genul plantei „Galeopsis“ oferă oarecari asemănări cu cînepa. De aceea la germani ele poartă în genere numele de „H a n f n e s s e 1“, literalmente „c î n e p ă -u r z i c ă“, iar varietatea „Galeopsis tetrahit“ în specie se cheamă franţuzeşte c h a n v r i n sau c h a n v r e -bâtard. Una dintre varietăţi, foarte comună în România (Dr. Brîndză, Prodr., 394), este „Galeop- sis ladanum“, numită în vechea terminologie botânică „L a- d a n u m segetum“ (Nemnich), ungureşte „K e n d e r i k e adesă „c î n e p i o a r ă Din Ladanum s-ar face româneşte aldan prin aceeaşi metateză iniţială ca în al nostru altiţâ din primitivul „lătiţău, de unde, prin împrumut medieval de la români, vine şerbul latiţa. Dar această derivaţiune, atît de simplă în aparinţă, se izbeşte de o mare dificultate fonetică: dacă finalul -a n nu este un adaos pos- terior românesc, ci un vechi sufix moştenit împreună cu cuvîntul în- treg, atunci el trebuia neapărat să treacă la români ca -î n sau ca -î u, astfel că din Ladanum am avea aldin sau aldîu, niciodată aldan, după cum din romanus avem român şi din granum — griu. Rămîne dară în picioare numai prima ipoteză, adecă: gr. ocX'Oy) (&k§7\) ’aX9aia lai. allhaea --------trac. aldă ,,guimauve“ rom. aldă (aldu) ,--------**------, aldan Alde „chanvre femeile1* n. pr. haldan hlandan Cumcă -a n în aldan este un sufix adaos la tulpina cea primitivă a 1 d, aceasta se confirmă pe deplin prin forma întrebuinţată la ro- mânii din Selagiu (Tribuna din Sibiu, 1890, nr. 85): „â 1 d u r = a- cele fire de cînepă cari se seamănă între păpuşoi sau şi separat, însă foarte rar, îneît să rămînă între ele mare distanţă; sînt semănate pen- tru roada mînoasă ce aduc“. Precum aldan, adecă a 1 d + a n, este un augmentativ din a I d, tot aşa â 1 d u r, adecă a 1 d + u r, for- mat întocmai ca „fagur = favulus“, „strugur = trugulus“, „bour = = buvulus“ etc., este un deminutiv din acelaşi a 1 d. Din â 1 d u r, cu conservarea accentului şi cu trecerea lui -Id- în -nd- ca în „ande = alde“ (v. Alde), s-au născut tot în Ardeal două forme aspirate: handur şi durhan, din cari cea a doua este o simplă 547 ALDĂMAŞ metateză din cea dentîi: dur-han = han-dur, o metateză foarte curioasă, dar învederată. Următoarea notiţă despre aceste două forme o datorim d-lui Ioan Ret'eganul: „Hdndur şi durhân = cînepa mare, groasă, ce se seamănă prin mălaie, porumburi, cucuruze şi care serveşte de sămînţă. Sînt şi handuri de vară, din cari fac copiii sbiciuri; aceştiia sînt netezi şi abia cam ca degetul de groşi, dar sămînţă se face numai din handurii cei de toamnă. Auzi muierile vorbind: — Mîndră ţ[i]-i cînepa, Părască? — Las-o-n foc că-i numai handuri! — Io încă am neşte durhani cît nu ştiu să-i topesc, să-i îngrădesc în gard...“ In acest mod, genealogia de mai sus a cuvîntului trebui comple- tată, pe lîngă ramura cea formată prin sufixul tonic -an: ald + -an, printr-o altă ramură cu sufixul netonic -ur (=-ulus): dld + -ur dnclur handur durhân v. Aglicâ. — Alac. ~ 1Alde.-------an. — Cînepă. —• Lâor... ALDÂŞ, s.n.; benediction, felicitation. Este întocmai maghiarul â 1- d â s. Se întrebuinţează numai la românii din părţile Ungariei (Lex. Bud.). v. Alduiesc. AL-DÂTĂ, adv.; autrefois. Contracţiune poporană din altădată. Jipescu, Opincaru, p. 26: „Al-datâ nu le iera ruşine domnilor noş- tri a umbla pă jos pîntre braslili poporului, ca să afle păsu şi nevoile rumânului...“ De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 220: „...soarta a fă- cut să se ridice în locul bisericuţei, plină al-dată de credincioşi la săr- bători, biserică mare şi falnică, dar goală...“ v. Alt. — Dată. ALDĂMĂŞ s. ADALMÂŞ (pl. adalmaşuri, aldămaşuri), s. n.; 1. vin bu comme arrhes â la conclusion d’un marche; 2. pourboire. Cu sensul al doilea se aude numai peste Carpaţi. Dicţ. ms. bănăţean, circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. 423): „Alde- mas. Donum.u Lexicon Budan: „Aldămaş, das Trinkgeld“. Cu primul sens, avînd o accepţiune juridică, cuvîntul e foarte 548 poporan, „A da aldămaş“ şi „a bea aldămaş“ însoţeşte la ţărani şi la ALDĂMAŞ orăşenimea de jos orice vînzare sau cumpărare, şi chiar tot felul de învoieli între doi sau mai mulţi. „Aldâmaş se numeşte hiritisirea ce se face în urma tocmelei şi care constă din următoarele: părţile seduc şi cer băutură spirtoasă, vin sau rachiu; se dă întîi de cătră cumpărător, care cinsteşte pe vînzător, şi acela-1 felicitează zicîndu-i: dea D-zeu să ai parte de-... (obiectul cumpărat), atît d-ta cît şi urmaşii de urmaşii d-tale, şi să fii sănătos să-l stăpîneşti! Apoi dă şi vînzătorul tot atîta băutură, şi cinstind pe cumpărător, acesta-1 felicitează: şi d-ta să dea D-zeu să ai parte de bani, unde vei pune un ban să scoţi o mie, spor şi izvor să dea D-zeu!“ (I. Curpăn, Bacău, c. Nadişa). „Aldâmaşul se face la vînzări şi cumpărări. Se mai numeşte şi cinste. Se dă de vînzător două părţi şi de cumpărător o parteu (I. Georgescu, Prahova, c. Călineşti). „La aldâmaş vînzătorul plăteşte două părţi, iar cumpărătorul nu- mai una44 (P. Ştefănescu, Dolj, c. Simnic). In unele localităţi aldâmaşul priveşte numai pe vînzător. A. Pann, Prov. II, 136: „Au mers să peţească, obicei cum este; Priviră, văzură, vorbiră de fată, Şi se învoiră cu mumă, cu tată. Acuma rămase să bea aldâmaşul...“ Jipescu, Opincaru, p. 145, descriind pe ţăranul venit la „jupîn“ în prăvălie pentru a-şi cumpăra „cioareci14: - Ei, daca ie aşa, nici cum zici dumneata, nici cum zic ieu, hiîe cu cinsprece lei! — Adu mîna-ncoa! Ai noroc ! Poartă-i sănătoşiel! — Să dea Dumnezeu! — Acu aldâmaşu cade pe dumneata să-l dai, logofete! — Aşa, neică Pîrvule ! Adu băiete cîte un şapte-şi-cinci (adică 75 dramuri de ghin). — Să-ţi trăiască cocoana si mititei[i]!...“ „Cu ţăranii din Basarabia — zice călătorul Dr. Zucker (Bes- sarabien, Frankf., 1834, p. 19) — anevoie se poate face o învoială de orice fel fără a o încheia în cîrşmă prin aşa-numitul aldamaş...u Alexandri, Arvinte şi Pepelea, sc. 4: „Pepelea: Bună tocmală!... Dar ceva adalmaş? Arvinte: O baniţă de nuci uscate... hai, treacă de la mine; unde-o mers miia, meargă şi suta... Pepelea: Bunătatea d-tale!... însă un lucru strică... Arvinte: Care? Pepelea: Nu-mi plac nucile... Arvinte: Nu fii prost, măi! O baniţă de nuci vechi, de şease ani... Nu scăpa chilipiriu din mînă. Pepelea: Ba nu aşa, giupîne!... Almintire... Dă-mi pe Măndica adalmaş... Vrei?...44 Act din Tîrgovişte, 1636 (A.I.R. I, 16): „au cumpărat o vie de la Stancul şoijnarul de Tărgovişti, însă vila în feţe în dealul Tărgo- viştie, de lată deîn Nica iuz(başa) păn în diîaconul Tudor Muce, şi cu pometul şi cu tot locul căt se va alege înprejurul şi în lungul acei vii, dereptu ughi 110 bani gata; şi am cheltuitu la aldâmaş ughi...“, 549 ALDÂMAŞ apoi e lăsat gol locul pentru cifră, fiindcă — pesemne — petrecerea nu se isprăvise încă pe deplin, la facerea actului. Fără noţiune juridică, orice beţie sau petrecere, în aşteptarea unei izbînde sau la urmă, se poate zice aldâmaş. „Cînd se scoate pentru întâia dată un plug nou, este obicei de a bea aldâmaşu plugului ...“(G. Secăreanu, Dîmboviţa, c. Runcul). A. Odobescu, Mihnea-vodâ, p. 24: „Cînd m-oi vedea scăpat şi de odrasla asta de olteni blestemaţi, o să mi se mai veselească inima în mine. Acum cheamă pe pivniceri şi să le bem aldâmaşul. Noroc bun, măre bădiţă!...“ în acest sens, un om care a făcut o izbîndă şi care de bucurie ar trebui să cinstească pe ai săi, se zice: „bun de aldâmaş" (L.M.). Cei ce iau parte la aldâmaş, veselindu-se împreună ca un fel de marturi la încheiarea tocmelei, se cheamă aldămăşari. Lexicon Budan: „Aldămăşeariu, praesens mercipotui, combibens e mercipotu“. în Ţara Românească mai cu seamă, aldâmaşul era un obicei atît de juridic, încît în actele domneşti de întărirea cumpărăturelor se arată anume aldămăşari i. Astfel, într-un crisov din 1631 scris slavoneşte (Venelin, 298), Pîrvul din Urlaţi cumpărîndu-şi mai multe vii, domnul specifică pe toţi aldămăşarii (d/xA^MMuapN) cîţi au asistat, adecă au băut cu prilejul fiecării cumpărăture în parte. Act rustic din Prahova, 1596 (Cuv.d.bâtr. I, 67): „acasta moşia văndut-am cu ştirea megiîaşilor deîn sus şi de jos, fost-au şi aldă- măşarii care să vor iscăli mai jos...“ Act din Ilfov, 1608 (Cuv.d.bâtr. I, 169): „au cumpărat ocină în Berileşti de la Mariîa fata Vladului 2 funi dereptu aspri 9000 şă cu u rumăn anume Şărb ; au vândut de a lor bunăvoe, şă aldămăşari anume: Avram postelnic i Şteful postelnic i Costantin fratele lu Dănişor logofăt de Buzău i Bălan i Mihăil i Duţe i Dragomir i Vladul de acolo de sat de Berileşti...“ în veacul de mijloc mai ales, acest obicei juridic era foarte răs- pîndit pretutindenea. într-un text din Francia, citat de Du Cange (Gloss. lat., v. Poticula): „Vendidimus Druvallono presbitero dimi- dium cujusdam campi, et accepimus pretium in quo nobis complacuit, hoc est, in argento solidos XVIII, etad poticulas quas simul bibimus denarios XVIII“. D. Bogisic, pe de altă parte, în tractatul său despre „obiceiele juridice la slavi“, constată aceeaşi datină la şerbi, la bulgari, la poloni, la ruşi etc., unde ea se numeşte „mohoryczu, „litki“, „litkup“, „likovo“ şi altele (Pravni obicaji u Slovena, Zagreb, 1867, p. 85, 182). La români dară instituţiunea în sine-şi nu e de loc ungurească, însă curat unguresc este numele: aldâ- maş = â 1 d o m â s „pot-de-vin, toast, benediction“, de la a 1 d a n i „benir“. Tot de la unguri au luat cuvîntul şi serbii: aldumas, întrebuinţîndu-1 întocmai ca la noi (Bogisic, Zbornik pravnih obicaja, Zagreb, 1874, p. 424, 465, 466). Prin etimologie poporană de la „a da (vin ori rachiu)u s-a născut apoi forma românească metatetică adălmaş sau adalmaş, cea mai întrebuinţată în grai şi pe care de la moldoveni au împrumutat-o rutenii: odomas. După cum am văzut mai sus, la ţărani aldâmaş e sinonim cu c i n - s t e, cuvînt slavic anterior introducerii termenului unguresc şi carele 550 la rîndul şău traduce pe latinul vulgar h o n o r , cu acelaşi sens, de ALDE exemplu într-un text medieval: „domini consules faciendo h o- n o r e s villae dederunt dietis communitatibus unum vas vino p 1 e n u m adecă: „au făcut cinste cu un butoi de vin“, de unde şi franţuzeşte „faire Ies h o n n e u r s “, ca într-un act din 1363: „commenşa ledit Perrin ă dire que de 1’ h o n n e u r oududisner dessusdit il ne paieroit aucune chose“ (Du Gange, v. Honor). In acest mod ne apar la români trei straturi: dentîi latinul h o n o r , pe care apoi slavicul cinste îl înlocuieşte în toate accepţiunile sale şi ast- fel îl goneşte din grai, în fine maghiarul aldâmaş suprapunîndu-se vorbei slavice numai în sensul cel juridic, v. Aldaş. — Alduiesc. — Cinste. ALDĂMĂŞÂR. — v. Aldâmaş. — Mohorici. *ALDE (artic. Aldea, gen.-dat. Aldii, voc. Aldeo), n. pr. pers. m. Un nume bărbătesc foarte poporan la toţi sătenii din Dacia lui Tra- ian, deşi rar pe la oraşe. Cată să fi existat şi o formă Aldu, de unde Alde ca deminutiv, iar aldan ca augmentativ, şi de unde vine şi nu- mele de familie Alduleanu. Alde se referă la Aldu ca „Petre“ la „Petru“. Jipescu, Opincaru, p. 156, înşirînd numile mai obicinuite pe la ţăranii din Prahova: „Scoate-ţi bani, vere, că tribuie la boieri! înju- gă-te, Stoico, fă-te luntre şi punte, Frîncule; părpălieşte-te, Soare; frigi-te, Aldeo!...“ In vechiul Pomelnic al mănăstirii Bistriţa dip Moldova (ms., în Acad. Rom., p. 68): „fiaHHa, CTOHind, fL\Afc...“ şi tot acolo (p. 56) numele bărbătesc Aldomir, format din Alde sau din Aldu după analogia numilor bărbăteşti slavice ca „Dragomir“, fiindcă slavică era pe atunci la români moda timpului, deşi în onomasticul propriu slavic nu există de loc Alde, fie simplu sau în compoziţiune, ba nici elementele acestui nume (cfr. Moroskin, Slavianskiî imenoslov., Ptrb., 1867, p. 2). Pe lingă moldovenescul Aldomir, se mai poate adăoga mun- tenescul A 1 d i m i r , în crisovul lui Alexandru-vodă Mircea din 1575 (Mănăstirea Cozia, pach. XXIV, nr. 2, în Arh. Stat. din Buc.): „nOKSflH CrOHKd WWhS 8 CT$AHHHd WT flAAHMHp MICTO 3d KHHOrpdA-~“ Este foarte interesant de a regăsi acest nume Aldomir sau A 1 d i m i r , sub forma Oldamur, la un principe al cumanilor, pe care cronica maghiară îl menţionează sub anul 1282: „Oldamur Dux Cumaniae“ (Chron. Budense, ed. Podhradczky, p. 207; Katona, Hist. crit. Arpad., t. VI, p. 866). Nu cumva va fi fost român? v. Bîrlad. Lîngă Iaşi, un sat se cheamă Rădiul-Aldii, adecă „păduricea lui Alde". Un sat în Buzău şi altul în Neamţ se zice Aldeni. O mul- ţime de sate poartă numele de A 1 d e ş t i, în Moldova, în Munte- nia şi peste Carpaţi. A 1 d e n i i indică pe oameni veniţi dintr-o localitate Alde, iar A 1 d e ş t i i însemnează pe pogorîtori dintr-un strămoş Alde, 551 ALDE în Ţara Făgăraşului, acest nume bărbătesc a fost oarecînd atît de răspîndit, încît într-un singur act din 1556 ne întimpină şease ro- mâni de acolo numiţi Alde (N. Densuşianu, Monum., 1885, p. 10—12). Cihac (II, 475) explică pe Alde prin maghiarul âldani „be- nir44, ca şi cînd ar fi o traducere a numelui creştin Benedictus. Dar ungurii din „Benedictus44 fac „Benedek44, „Bencze44, „Bene44, „Ben- ke“ sau „Benko44, „Bende44, „Benes44, „Bank“, „Beno44 (Czuczor-Foga- rasi, Szot., v. Benedek), şi niciodată nu-1 traduc prin vrun derivat din âldani. Ceva mai mult: tribunalelor maghiare din Ardeal acest nume, pe care-1 auzeau mereu la români, li se părea totdauna atît de neunguresc, încît în acte oficiale ele nu ştiau cum să-l transcrie: Algya, Algye, Algja, Alde, Aldgie, Alge, Alga, Aida, Aldgya etc. (N. Densuşianu, op. cit., passim). Nici slavic, nici maghiar, Alde s-ar părea la prima vedere a nu diferi de numele personal italian Aid o, Aldin o, francez A u - d i n, care e însă pe acolo de o importaţiune germană medievală (Pott, Personennamen, 495—6). Rezultă dară că al nostru Alde e ceva curat românesc, şi încă nu- mai ţărănesc. De aceeaşi origine cu a 1 d a n „chanvre femeile44, el face parte din cercul numilor personale aşa-zicînd botanice, ca F 1 o a - re, Trandafir, Calomfir, Călin, Bujor etc. La şerbi Konoplia, adecă „cînepă“, este un nume personal femeiesc foarte obicinuit (Karadzic). v. Aldan. 2 ALDE, adj. invar.; certain, quelqu’un des notres; meme; pareil, semblable. Un idiotism românesc, foarte anevoie de tradus în orice altă limbă şi care, deşi tot ce poate fi mai poporan, a fost însă pînă acum uitat aproape de tot în dicţionare. în unele localităţi, poporul rosteşte ande în loc de alde. „Pe la noi, în comunele Rucăr şi Sîmbăta-de-Sus şi cea de-Jos, nu se zice niciodată: mă duc pînă la nănaşul, mă duc la judele, şi alte fraze analoage, ci totdauna după prepoziţiune se pune cuvîntul ande: mă duc pîn’ la ande nănaşul, la ande judele etc.44 (G. Pop. Făgăraş, c. Lisa). Jipescu, Opincaru, p. 14: „budulaca mea vorbire cu ande hinu mieu Moţăilă...44; ibid., p. 16: „pe rînd tot pe d-ande noi ne poftişi...44; apoi, p. 21: „ande lea Calohira, Ileana, leica Ilinca...44; dar pe aceeaşi pagină 23, alde şi ande: „rude cu d-ande noi, bieţi[i] rumânaşi d-acolo, căci sînt năcăjiţi în vac de veciie, supuşi, răriţi dă noi şi robiţi la neamţ, la ungur, la rus, la turc, nu le dă pas alde ahăia să ghiîe- ncoace...44 Ca ande = alde, tot astfel la macedo-români se aude a n - d o i 1 e pentru al d o i 1 e. în ambele cazuri este efectul acomodaţiunii fonetice, dentalul n fiind mai apropiat lui d decît licuidul l. I. Fără prepoziţiune[a] d e, alde circulează în grai: a) Mai ales cînd e vorba de rude sau neamuri, fiind urmat de substantivul postarticulat: alde tata, mama, nenea sau nea etc. „Cînd se întîlnesc doi săteni şi se întreabă între dînşii: 552 — Unde te duci, Ioane? ALDE — Mă duc la alde frate-mio, sau la alde tata, sau la alde naşa etc. — Cu cine ai pus în plug? — Am pus cu alde cumătru Ilie_____cc (P. Boureanu, Covurlui, c. Tîrgu-Bujor) „Pe Ia noi la mamă se zice: muică, la mamă mare: alde-b ă t î r - n a ...“ (Domnica Gheorghe, Dolj, c. Măceş-de-Jos). Dintr-un lung şir de exemple despre graiul ţărănesc din Ialomiţa, iată cîteva: „AIdi nea Ivan a vinit azi... Pă urmă s-a dus baldi moş Manea... Aldi nea Coman, ăştiia sînt nişte oameni dă ispravă... Eu acum ghiu dî la plug, ghine ş-aldi văru Stoica, şi-ni pare c-o să ghie cu dînşii ş-aldi moş Iorga... Azi a vinit aldi mamaia noi cu aldi nenea..“ (T. Theodorescu, corn. Lupşeanu). De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 216, pune pe o ţă- rancă să întrebe pe un sătean drumeţ dacă nu cumva văzuse în călă- torie pe bărbatul ei: „Nea Mitrane, ai întîlnit pe ale drumuri pe alde dumnialui?u — şi săteanul, ştiind că „alde d u m n i a 1 u i “ nu poate fi decît bărbatul, îi răspunde: „Da, cumetriţă, dăscarcă la Olteniţa44. Boliac, Ocna: „Cît vru să ias-afară fetiţa rumeoară, Eu sai ş-o iau în braţe şi parcă fu a mea. O strîng şi ea-mi răspunde. O iau la subţioară Şi fug, căci era mică, ca pana de uşoară, Bătea subt ţîţă-i peptul şi gura îi ardea. Ajung cu ea acasă ş-o bag la alde tata; > Aci o văzui bine şi tare îmi plăcu. Eu mi-am găsit nevastă...44 In cazuri ca cele de mai sus, rareori denaintea lui alde se pune d e, şi atunci nu ca element prepoziţional, ci numai ca o amplificare fone- tică sau un fel de emfază, cuvîntul rămînînd la nominativ, de exem- plu : „Au mers să peţească, obicei cum este; Priviră, văzură, vorbiră de fată, Şi se învoiră cu mumă, cu tată. Acuma rămase să bea aldamaşul D-alde cuscru, socrul şi de alde naşul...44 (Pann, Prov. II, 136) b) Fără noţiune de înrudire, dar despre cineva foarte cunoscut vorbitorului şi ascultătorilor, precum în Zburătorul de Heliade: „Ori aide 1 -alde baba Comana...44 şi mai jos: „Tot zmeu a fost, surato. Yăzuşi împieliţatul! Că ţintă 1 -alde Floarea în clipă străbătu...44 Basmul Aleodor-împârat (Ispirescu, Leg., 48): „... luă de soţie pe fata lui Verdeş-împărat şi se întoarse la împărăţia lui. Cînd îl văzură alde gloatele venind teafăr...44, unde „alde gloatele = împărăţia 1 u i44. în această întrebuinţare, vedem deja la Dosofteiu, 1680, f. 293 b, cu contextul slavic: bhS alde „...liră îngerul Domnului să pugorâ „...aggelu ze gospodri sunide kupno îndată la c(i cu alde (aMe) Azarîîa în ku ize su A z a r i e m u vu pes6u...“ cuptoriu. •.“ Acelaşi pasagiu la Coresi, 1577: „e îngerul Domnului destinse depre- unâ cu Azaria-fecorii în cuptoriu.iar la Silvestru, 1651: „iară în- gerulu Domnului înpreunâ cu soţii Azariei pogorâ în cuptoriu...41 Tot cu sensul de „cineva bine cunoscut44, figurează alde în gra- matica basarabeană a lui Doncev, care ne spune: „Pentru a arăta nu- mirile familice în numărul plural, se întrebuinţează prepoziţia alde sau finalele -eştii, -uleştii: alde Cazimir = Cazimireştii, alde Catargi = Catargieştii, alde Ghica = Ghiculeştii etc. De ex.: Pre alde Cazi- mir şi alde Alexandri, ca şi pre Doniceştii şi Bălşeştii...44 (Cursul, Chişinău, 1865, II, p. 23). Tot aci vine: „Un om de nemic sau fără căpătîi se zice: alde-i n c u r câ- ne g a r ă “ (St. Voinea, Dobrogea, c. Somova). A. Odobescu (Rev. rom., 1862, p. 364:) „... nu ştie să-mparţă paie la doi măgari, — ia, alde nea Vlad, alde nea Vlăduţă...44 c) Fără prepoziţiunea d e , dar preces de un adjectiv şi urmat de un nume sau mai ales de pronumele personal în caz oblic: săracul de mine = sâracu alde mine, păcătosul de el = pâcătosu alde el etc. Coresi, Omiliar, 1580, quatern. II, p. 2: „jâluîaşte amu amă- ra t u 1 u de omu să se sature...44 Cum că în toate aceste cazuri -l de este o simplă contracţiune din alde, probă femininul săraca-n de mine!, unde -nde ar fi peste putinţă a se explica altfel decît prin poporanul ande = alde. II. Cînd lui alde îi precede prepoziţiunea d e, şi anume: a) Partitivul de = „dintre44: Gr. Alexandrescu, Satira duhului meu: „învaţă danţul, vistul şi multe d-alde alea; Iar de vrei să faci versuri, ia pildă de la Pralea...44 E foarte des la Anton Pann: „Zicînd d-alde aste, pleacă către mare, Cu ciubucu-n mînă ca în preumblare...44 (Prov. III, 134) „Finul, vorbe d-alde aste şi altele îndrugînd, Şi cu naşul împreună la casa sa ajungînd, Cu destulă bucurie pe oaspet au priimit...44 (Ibid., III, 83) „Aşa cinstite părinte, păcatu-mi mărturisesc Şi orcum ştii, rînduieşte-mi canon să mă mîntuiesc; De alde sărbători iarăşi nu ştiu de le-oi fi păzit...44 (Ibid., I, 138) 554 „D-alde aceste şi alte înşiră cu glasuri nalte...44 (Ibid., II, 156) ALDE „D-alde aste ş-alte multe Şi mai mari şi mai mărunte...“ (Ibid., III, 44) b) Mai rar genitivalul de = „despre“: Alexandri, Barbu Lăutariul: „De! unde se mai pomeneşte de-alde astea prin oraşe! Numai pe la ţară dacă se mai trec...u A. Pann, Moş-Albu I, 25: „Ci îi cer ca să le cînte d-alde viteazul Miliai, Trăgînd din arcuş o dată să zică zece din grai...u Intr-un vechi text ne întimpină alde întrebuinţat pentru a ex- prime raportul genitival fără prepoziţiunea d e, şi anume: Gheorghie Ştefan-vodă, 1656 (A.I.R. III, 230): „dămu-ţi ştire pentru o pără ce avură înnaintea domniei mele boîarinul nostru Pelin vistiîarnicul şi Gherman şi Simion de Şileşeu, cu toţi Murgeştii, pen- tru sat pentru Mihalcu ce îaste aproape de târgul Cernăuţilor, zicăndu boîarinul nostru Pelin vistiîarnicul şi cu Gherman şi cu Simion de Şileşeu cum acela sat Mihalcul le îaste lor drept de moşie şi-l ţin Murgeştii cu înpres.irătură, şi nî-au arătat şi un zapis de la Constan- tin-vodâ făcut pre multe ocine a lor, şi-ntr-acel zapis scrie şi satul Mihalcul, şi aşea scrie cum acel sat Mihalcul l-au fost cumpărat Ga- vril Motocel, moşul vistiîarnicului Pelin şi alde Gherman, de la Ilea vamăşul...“, unde contextul ne arată că alde figurează pentru „al lui“. III. Originea. a) In privinţa semasiologică, cată să plecăm de la forma cea mai simplă: alde fără prepoziţionalul de. Alde tata, alde mama, alde F lorica, alde baba Cornana, alde Cazimir etc. însemnează pe o fiinţă foarte cunoscută nouă. In amârîtul de om = amărit alde om, păcătosul de el = păcătos alde el, săraca-nde mine = săraca ande mine, alde întă- reşte noţiunea individualităţii, ceva ca şi cînd am zice: amărît în- suşi omul, păcătos chiar el, săracă însămi; adecă revine tot la cunoscut. In: de-alde astea, de alde sărbători, de-alde alea, alde are sensul de asemene, ceea ce iarăşi nu se depărtează de noţiunea cunosc ut ului, deoarăce se întemeiază pe o compa- raţiune. In scurt, înţelesul fundamental al lui alde este cunoscut sau foarte cunoscut, „certusu, şi dacă în unele cazuri el trece la acela de o a r e c a r e, de pildă în versul lui Anton Pann (Prov. I, 22): „Că d-alde alte bucate crez că aici nu găsim...u, apoi întocmai aşa francezul „certainu a trecut şi el de la înţelesul funda- mental de cunoscut: „but certain, Science certaine, coup certain“, la acela de oarecare: „certaines gens, certain conte, certain âge“. Regula actuală a gramaticei franceze de a pune pe „certain = cunos- cut“ după substantiv, iar pe „certain =oarecare“ înainte, n-a existat încă în vechea franceză si nu era pe deplin admisă nici chiar în seco- lul XVI. b) Sub raportul morfologic, alde se compune din pronominalul al ca în „al meuu, „al doile“ etc. şi din prepoziţiunea d e, pe care a 1 şi-a atras-o, dar care în principiu e independinte, avînd în regim pe numele sau pronumele ce-i urmează, după cum aceasta lesne se 555 ÂLDUIRE recunoaşte mai ales în construcţiunea: amărîtul de om, unde d e funcţionează în acelaşi mod ca în: „vai d e cutare44. Această natură prepoziţională a lui d e ne apare nu mai puţin bine în: „Ha vezi, ast cîntec îmi place, Asta pentru mine face, Dar nu d-alde -pierde-vară, Fire-ai #cu el de ocară../4 (Pann, Prov. I, 20) unde „d e-pierde-vară44 este în fond aceeaşi construcţiune ca „de ocară44. Funcţiunea lui a 1,, ca articlu posesiv, este de a arăta intimitatea, fără însă o specificare mai de aproape ca în „a 1 meu44, „a 1 tău44, unde pronumele indică în specie felul intimităţii, pe cînd simplul a 1 în alde exprimă un raport posesiv atît de general, încît nu admite nici măcar distincţiunea sexuală, ceva ca lătineşte în „nostras44, zicîn- du-se „alde tata44, întocmai ca şi „alde mama44, „alde Mihai44, ca şi „alde Comanau. Românul alde n-are nici o analogie în celelalte limbi romanice, v. zAl. ALDÎ1NI 1 ALDfiŞTI J —v. 1Alde. ALDIMIR, n. pr. m. — v. 1Alde. AL-DOILE, A-DOUA, adj. num.; second, deuxieme. — v. 3Al. ALDOMÎR, n. pr. m. — v. 1Alde. ÂLDU. — v. Aldan. ALDUIESC (alduit, alduire),vb.; benir, feliciter, souhaiter du bon- heur. Este maghiarul âl dani. Se întrebuinţează numai peste Carpaţi. Lexicon Budan: „Alduiesc — norocesc, fericesc; alduiesc pre cineva la ziua sa, la anul nou, pentru dobîndirea căriiva norociri sau vrednicii44. Dicţionar ms. bănăţean, circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. 423): „Alduiesc. Benedico. „Alduit, - ă. Benedictus, -a. „A 1 d u i t u r ă. Benedictio44. Furduiu, Versu Kotranci, Abrud, 1818, începe cu: „Oh, baie Vercheşenească, Dumnezeu te alduiască...“ v. Aldaş. — Aldâmaş. — Alduit. 556 ALDUIRE. — v. Alduiesc. ALE ALDU,IT, -Ă, adj.; beni. Participiu trecut din alduiesc. Circu- lează în Banat şi-n Ardeal. Lexicon Budan: „Alduit = norocos, feri- cit; bun, cuvios44. „în Făget se zice: boul este alduit pentru că au fost de faţă la naş- terea Domnului; despre soarele şi luna se aude: s î n t u 1 soare şi alduita lună...44 (D. Păscuţ). y. Alduiesc. ALDULEANU. — V. 1Alde. ALDUITURĂ. — v. Alduiesc. ALDUR. — v. Aldan. 1 ’2’3ÂLE, pluriel feminin pour le: 1. pronom demonstratif al (ăl); 2. article prepositif adjectival al (ăl); 3. article possessif al. Funcţiunile cele normale şi originile acestor trei forme feminine plu- rale au fost deja dezbătute cu ocaziunea singularului lor şi a formelor masculine. y. 6’7’8A. — 9Ai. — 1*2'BAl. Aci vom indica dară numai acei idiotismi în cari femininul plu- ral capătă o individualitate aşa-zicînd independinte, ca şi cînd ar fi un cuvînt aparte, ba chiar uneori nu funcţionează ca feminin, ci pe deplin ca un neutru. I. Demonstrativul ale „celles, celles-lă“: a) t o a t e alea = „toute sorte de choses44; b) alte alea = „paralysieu. a) Acăţîndu-şi pe emfaticul -a (v. bA) şi întrebuinţat într-un mod absolut în construcţiune cu toate, ale însemnează în graiul fami- liar „fel de fel de lucruri“. Basmul Ileana Simziana (Ispirescu, Leg., 16): „Fata împăratului, cum auzi aceasta, puse toate alea la cale pentru drum...44 Jipescu, Opincaru, p. 46: „La noi să cumpără mai toate alea dă la streini.../4 Aproape acelaşi sens are în construcţiune cu multe şi chiar cu in uite d - a 1 d e : „învaţă danţul, vistul şi multe d-alde alea; Iar de vrei să faci versuri, ia pildă de la Pralea...44 (Gr. Alexandrescu, Satira duhului meu) într-un înţeles mai restrîns se construieşte cu partitivul d e, ca în uraţia din Transilvania: „...o mahramă Mult mîndră şi frumoasă, Să ne-o daţi dumneavoastră; Fie şi de in, S-o şterge mirele de vin; Fie şi de bumbac, Nouă şi d-alea ne plac...44 (G.D. Teodorescu, Poez. pop181) v. 2Alde. - Tot. 557 33 Etymologicum Magnum Romaniae ALE Acolo pe unde nu se obicinuieşte forma ă 1, bunăoară în Moldova, în loc de „t o a t e aleau se zice cu acelaşi sens „toate c e 1 e a“ sau „toate c e 1 e“; de asemenea: „m uite c e 1 e „m uite d - a 1 d e c e 1 e“ etc. v. 1Cele. b) Cu emfaticul a şi construindu-se cu alte, demonstrativul ale devine un nume eufemistic al „paraliziei". De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 29: „O sudoare rece îi brobonă fruntea, şi, în genuchi cum era, îşi acoperi faţa cu amîn- două mînele. Alte alea i-au luat luminele; o ceaţă întunecoasă îi împăiejeneşte ochii..."; apoi mai jos, p. 52: „apucată ca de a 1 t e alea, fără să deschiză gura, o rupse la picior...“ (cfr. p. 231). Jipescu, Opincaru, p. 79: „Ţine-ţi hirea, hine, să nu te dea în alte alea d-atîta înălţare!...“ Intr-un alt pasagiu, p. 57, Jipescu pune pe „alte haleau în loc de „t o a t e aleau: „...dau la copii meraz alte halea: oi, casă, lăpteturi, velinţe...“, înţelegînd aci numai lucrurile materiale în opo- ziţiune cu o moştenire mai înaltă: „limba şi legea“; dar o asemenea întrebuinţare nu e tocmai poporană. Pe cînd pluralul a 11 e -alea însemnează „paralizie", singularul a 1 t ă - a i a se ia în popor cu înţeles de „monstru, dihanie, arătare", bunăoară la Ispirescu, Unchiaşul sfătos, p. 35: „dar se minună ca de a 1 t ă - a i a, cînd văzu că în locul capetelor tăiate cresc altele la loc îndoite..." sau mai jos, p. 66: „fugeau de dînsul ca de a 1 t ă- a i a şi se ascundeau..." v. Alt. II. Adjectivalul ale, formă familiară în loc de cele „Ies (belles)": a) d e ale = „des plus —, d’entre Ies plus , d’importance"; b) ale- sfinte, ale- f rumoase = „fees". a) Preces de un substantiv feminin la singular şi urmat de un adjectiv la plural, compusul „d e aleu sau „d-ale" exprimă cu mai multă energie, aproape iperbolic, noţiunea cuprinsă în epitet, bună- oară: „o zi d-ale mari" este ca şi cînd am zice: „o zi foarte mare" sau „mare de tot". Cîntecul pandurilor din 1821: „Să trag brazda dracului La uşa spurcatului, O brăzduţă d-ale sfinte Să ţîie ciocoiul minte..." (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 484) Cînd vorbitorul, fiind prea mişcat, nu găseşte în grabă un adjec- tiv destul de puternic, ajunge substantivul cu „d-a/e..." de pildă: „o soartă d-ale...", „o bătaie d-ale...", „o păcăleală d-ale..." sau: »d-aler ştii!", subînţelegîndu-se la urmă un calificativ cu atît mai energic cu cît nu se află un cuvînt ca să-l exprime. în Moldova şi pe aiuri se întrebuinţează cu acelaşi sens: „d e cele —". Forma emfatică alea se însoţeşte mai adesea în graiul poporan din Ţara Românească cu postarticularea adjectivului: „...avem o grămad’ dă gîşte, raţe, găini şi porumbei; ţi-e mai mare 558 mîndreţea cînd le vezi pe bătătură, dă nu le-ar hi dă dăochi; aldi ALE jupîn Gheorghe cîrciumaru cea-că să le vindem şi lor vo cîteva d-alea mai frumoasile...44 (T. Teodorescu, Ialomiţa, c. Lupşeanu). v. 2Cele. b) în mitologia poporană, între numeroasele epitete eufemistice ale ielelor, la olteni figurează: ale-s f i n t e şi ale-f r um o a s e. „Ielele sînt un fel de zîne numite de popor şi ale-f r u m o a s e, cari umblă în aer zburînd şi cîntînd, însoţite de un cimpoier. Ele joacă cîteodată pe pămînt făcînd horă, apoi dacă vreun om din întîm- plare şede după aceea în vatra jocului, se bolnăveşte, şi atunci se zice că l-au lovit din iele, că a călcat în masa alor-î r u m o a s e...u (Preut R. Popescu, Mehedinţi, c. Isverna). „Ielele sau dînsele se cheamă şi ale-s f i n t e...“ (D. Constan- tinescu, Dolj, c. Negoieştii). Pe aiuri se zice ielelor sfintele şi frumoasele (cfr. Şaineanu, Ielele, p. 24 sqq.). III. Posesivul ale „Ies (miennes)a: a) redus la monosilabă; b) d e ale = „de ce qui concerne44. a) în grai, ale se reduce foarte des la a: uneori şi-n texturi. Costache Conachi, p. 218: „Cartea ce te învăţasem, ah! cartea cea înfocată, La care eu uceniţă ţi-am fost ţie-ntăiaşi dată, Cetind-o, amare lacrămi pe obrazul meu se varsă, Căci cetesc a t a 1 e stihuri cu inima de foc arsă...44 Arsenie din Bisericani, circa 1650 (ms., în Acad. Rom., p. 205), ps. LXXXVIII: „a tale săntu cerurele şi a 1 tău îaste pământul...44 Dosofteiu, 1673, f. 14 b: „Dzâcâ cât le place cela ce n-au minte De vor sa mă sparie cu a 1 o r cuvinte...44 Uneori ca mijloc de variaţiune, de ex. la Constantin Brîncovan, 1695 (Cond., ms. în Arh. Stat., p. 75): „...această casă cu locul şi cu prăvăliia ce scrie mai sus fost-au ale lui Dumitrasco si a fraţilor lui...44 Printr-o altfel de reducţiune, ale se aglutinează cu substantivul nearticulat ce-i precede, formînd în aparinţă o postarticulare. Catechismul transilvan, circa 1560 (Cuv. d. bâtr. II, 100, 101), de trei ori: „dede Domnezeu zece cuvinteZe sale = cuvinte ale sale...44 Nu rareori însă, în vechile texturi, chiar în cele rustice din Mol- dova, unde astăzi se aude aproape numai a, se păstrează întreg ale, de exemplu: Act moldovenesc, 1687 (A.I.R. I, 62): „... casa cu pimniţa cu heleşteul să fie ale Ancuţii, iar jumătate de vie să rămăe în partea mea, iar în urmă să fie iar ale Ancuţii...44 b) Cu partitivul d e şi urmat de un genitiv, ale formează idio- tismul „d e ale gurei44 sau „d e ale mîncării = „quelque chose â manger44 şi alte cîteva locuţiuni înrudite, în cari nu funcţionează de loc ca feminin, ci ca un plural neutru. „A face ceva rost de ale gurei = a găti bucate44 (S. Popescu, Buzău, c. Chiojdu). 559 ALE A. Pann, Prov. I, 153: „Mai multa lui vreme era petrecută Făr’ de nici un lucru şi-n deşert pierdută: Ce lua-n trei zile dintr-o săptămînă Da pe d-ale gurei, odihnind p-o rînă...44 Cu reducerea lui ale la a: I. Creangă, Capra cu trei iezi (Conv. lit., 1875, p. 339): „eu mă duc în pădure, ca să mai aduc ceva de-a mîncării...44 Tot aci vine „d e ale = quelque chose appartenant â“, de exem- plu la Constantin Brîncovan (Cond., ms. în Arh. Stat.): p. 86: „ce vor putea găsi d e ale slujitorilor celor fugiţi, ori moşii ver bucate, măcar ver-ce d e ale lor, să le vănză...“; p. 140: „ce au rămas d e ale tătăne-său, moşii, rumâni, ţigani şi alt mult puţin...44 O funcţiune analoagă, cu prepoziţiunea î n: Jipescu, Opincaru, p. 111: „Dacă ahăia lucrează în aii negoţului ş-ali meserii[i], da noi, pitulicili, să şedem?...44 Dar se zice şi mai bine: „de ale negoţului44, „de ale miseriei44, de ale gospodăriei44 etc., sau: „în d e ale negoţului...44 Altceva este construcţiunea ordinară cu partitivul d e = „dintre44, unde ale nu este neutru, ci curat feminin, ca în: Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XXXI, p. 7: „vreo fune d e ale corăbiei ce au în corabiia ceia mare mai groasa...44 Grigorie din Măhaciu, 1600 (Cuv. d. bâtr. II, 45): „nece o dzisă de-ale mele nu fecetu...44 Doină din Ardeal: „Cîtă apă pe vâlcele, Sînt tot lacrimi d e -ale mele...44 (Jarnik-Bîrsanu, Transilv218) De asemenea, altceva este construcţiunea lui ale ca feminin, nu ca neutru, cu genitivalul d e, bunăoară: Coresi, Omil., 1580, quatern. XXXIV, p. 16: „nu îaste năemnicîî, ce stăpânii, şi ale sale-i săntii oile şi ca d e ale sale-şu socoteşte şi se grijaşte d-insele...44 4ÂLE, forme employee exceptionellement au lieu du simple a comme article possessif feminin au singulier. Chiar pe titlul Bibliei lui Şerban-vodă, de la 1688, se citeşte: „Bibliîa, adecâ dumnezeiasca scriptură ale c e i vechi şi ale c e i noao lege44, unde „aZc cei44 este învederat pentru „a cele i44, printr-o metateză foarte curioasă, dar de tot poporană, a silabei -le-, care sare din celei, lăsînd numai „eei44, şi se aglutinează pndeplin cu articlul posesiv feminin singular a, dîndu-i aspectul pluralului ale. Analoagă, deşi nu identică, este formaţiunea a i în poporanul „zise a i sale neveste44 = „zise nevestei sale44, despre care noi am vorr bit într-un alt loc. v. l0Ai. 560 5ÂLE. v. 3ALĂ. ALEAN 1,2ĂLEA, pluriel feminin pour le: 1. pronom demonstratif ala (ăla); 2. article prepositif adjectival ala (ăla). v.6»7 A. — 1,2,3 A le. ALEAN (plur. aleanuri), s.n.; 1. contrariete, adversite, envie; 2. me- lancolie. In primul sens figurează în vechile texturi, mai ales în cons- trucţiunea „î n aleanul cuiva = pour contrarier quelcun44, corespun- zînd pe deplin maghiarului e 1 1 e n „contre44, e 1 1 e n e lenni „etre contraire44, ellenere etc.; în sensul al doilea s-a păstrat în viul grai şi a devenit un cuvînt foarte înrădăcinat, mai cu seamă în poezia poporană. N-are a face cu adjectivul paleoslavic alinii (Cihac), nici cu latinul alienus (L.B.). Din derivatele maghia- rului e 1 1 e n, mai găsim în Dicţionarul ms. bănăţean, circa 1670 (Col l Tr., 1883, p. 422): „A 1 e n s i g. Inimiciţia44 (= ellenseg). „A 1 e n i ş. Inimicus (= e 1 1 e n e s ). „A I e n z u i e s c . Contradico (= el 1 enezn i ). „Alenzuitură. Contradictio44. Aleneş figurează deja în Palia de la Or ăştia, din 1582*(Cipariu, Anal., p. 73). Despre originea maghiară a cuvîntului nu mai poate fi dară cea mai mică îndoială. Ca termen poetic, el va rămînea în limbă. I. Alean ca arhaism: Codicele Voroneţian, circa 1550 (ms., în Acad. Rom.), Act. Apost.: XXVI, 9: „multe într aleanu se facu...“ XXVII, 4: „derep-ce era vântul într -aleanu...u XXVIII, 17: „nemică într -aleanu fecîu oameriloru...“ „...multa contraria agere. „...quod essent venti contra- r i i...“ „...nihil adversus plebem fa- ciens. Fiindcă Codicele Voroneţian preface sistematic pe n între vocale în r, forma nerotacistică aleanu în loc de alearu dovedeşte că acest maghiarism era pe atunci prea de curînd Introdus în grai, neajungînd însă a se împămînteni. Fragment biblic oltenesc, circa 1560 (Cuv. d. bâtr. I, 6—12): Levit. XXVI, 17: „voîu întorce .‘aţa mea în aleanul vostru...44 Ib., 27 — 8: „să iară nici cu acestea au vă veţi învăţa, ce veţi înbla în aleanul mieu, eu încă voîu înbla în aleanul vostru...u Noul Testament din 1648, Math. „...fratele tău are ceva alean spre tine...“ Ibid., Paul ad Gal. V, 20: „...pizmele, sfadele, alean urc le, mă- I niile.,.“ I „...obfirmabo faciem meam i n vos...“ „...si autem in his non obcdieritis mihi, et ambulaveritis erga me o b 1 i- q u i, et ipse ambulabo vobiscum in furore obliqu V, 23: „...frater tuus habet aliquid ad- vers u m te...“ „...inimicitiae, contentiones, ae- m u 1 a t i o n e s, irae...44 561 ALEAN IbPaul ad Col. II, 14: „...ştergăndu care ne era înprotivă scrisoarea obicaîurelor care ne era întru alean...“ „...delens quod adversus nos erat chirographum decreti, quod erat con- tra r i u m nobis...“ O predică a Sf. Ioan Crisostom, sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 513): „aşa eade-se a goni pre toţi aiavea, pre carii cugeta în aleanu...“ II. Alean în viul grai: Alexandri, Barbu Lăutarul: „Cînd se întîmpla de se îndrăgea vreun cuconaş de o cuconiţă şi vrea să-i spuie aleanu sufletului, soco- tiţi că-i scria răvăşele franţuzeşti?../1 „Cîntecelor triste li se zice: de alean, de jale, de aht, de dor, de răcoreală...“ (Iaşi, V. Mircea, c. Copou; V. Lohan, c. Buciumii). Balada Tudor Vladimirescu: „Spune, maică, ce te doare, Că m-oi face vrăjitoare, De alean să te descînt, Să calci vesel pe pămînt...u Doină voinicească: „Cînd eram de douăzeci, Mă legam de turci, de greci, Şi de capete-i scurtam Şi aleanu-mi uşuram...“ Balada Bogatul şi săracul: „Tu ai galbeni la chimir, Eu am un seleaf cu fir, Şi-n seleaf un iatagan Ce mă scapă de alean...“ Balada Giurgiu: „Eu nu cînt în butul tău, Ci horesc de-aleanul meu: Mă tînguiesc prunilor De jelea părinţilor, Şi mă vaier brazilor De bănatul fraţilor...“ (Alex., Poez. pop.2, 216) (Jhid.y 254) (Ibid., 43) (Potopită*, SibU, 41) O doină din Ardeal: „Cîte-s de la noi la deal, Toate ţin pa mine-alean; Cîte-s de la noi la vale, Toate stau să mă omoare../4 562 (Jarnik-Birsanu, 66) ALECU O doină din Bucovina: „Să nu cînţi sara pe lună, C-a mea inimă nu-i bună, Că-i încinsă cu curele, Mîncată de multe rele, Şi-i încinsă cu colan, Mult oftează de alean...“ (Marian, II, 74) O doină din Basarabia: „Şi să stau să m-odihnesc, Să plîng şi să mă jelesc Şi de bune şi de rele, De aleanul vieţei mele...“ (Alex., Poez. pop.2, 410) Alean e mult mai frumos decît neologismul melancolie şi va rămînea în grai, mai ales ca termen poetic alături cu sinonimul mai figurat, dar mai puţin energic: inimă-a lbastră. v. Albastru. — But. ALEARGĂ-CALE, subst. invar.; t. poet.: grand marcheur, grand cou- reur. O interesantă compoziţiune nominală, pe care o găsim în Psal- tirile române din secolul XVI pentru slavicul teşii pqti = ad curren- dam viam = Sp vechi „courre“, pentru care se zicea altădată şi româneşte „a c u r ă“ = lat. c u r r e r e. Dosofteiu, 1680, ps. XLIX: „De vediaî furulu, alergai cu dân- I „Si videbas furem, currebas sul...44 | cum eo...“ unde la Coresi, 1577: „să vedeai furulu, curai cu nusu.pe cînd la Silvestru, 1651, deşi pune în text: „să vedeai furulu, curai cu el“, totuşi Ia margine explică pe „curai“ prin „alergai^; iar la Arsenie din Bisericani, circa 1650 (ms. în Acad. Rom.), se află alături ambii sinonimi: „...de vedzi furul, tu curi cu „...de vedzi furul, tu alergi cu nus...“ nus...“ In acelaşi mod în psalmul CXLVII, acolo unde latineşte: „c u r r i t verbum ejus“, la Coresi: „c u r â n d u aleargă cuvăntulu lui“, la Silvestru: „de grăbi cura cuvăntulii luîw, cu scolia marginală: „aliargă", la Arsenie: „de srăgu c u r â“ alături cu „de srăgu alîargâi\ iar la Dosofteiu numai: „de sârgu c u r â“. Ca paralelism cu francezul „courir“, in proverbi: „Cine aleargă după doi iepuri, nici unul nu prinae“ (Pann, II, 86). „La copaciul căzut toţi aleargă să taie crengi" (Ibid., II, 87). „Qui court deux liăvres, n’en prendra aucun.“ „Quand 1’arbre est tombe, tout le monde court aux branches." Italieneşte: „Come l’albero e caduto, ognun vi cor re colla scure...“ I. alerg „courir“. Varlam, 1643, II, f. 45 a: „să ne oprimu ochii de-a prâvirea lu- cruri de curvie, urechile de-a ascultarea cântece lumeşti de iuboste, mănule de-a apucarîa şi de-a prâdarîa, picoarele de-a alergarla în uci- deri şi în vărsări de singe...“ Dosofteiu, 1680, f. 87 a: „alergaţă de-lu apucaţ, că nu iaste cine-1 izbăvi. Zilot, Cron., p. 73: „Ştii ce suna aşa? aproape e de minte: Aleargă care-ntîi să fugă mai nainte...“ A. Pann, Prov. I, 19: „Cîte basne firoscoşii Undeva spunea-n vileag, Şi eu ca năbîdăioşii Alergam s-ascult cu drag...“ Des în proverbi şi locuţiuni proverbiale: „Scumpul mai mult păgubeşte şi leneşul mai muR^^ aleargă" (Pann, III, 78). „Omul la rău aleargă cu armăsarul şi la bine merge cu carullc (Ibid., II, 21). Cantemir, Ist. ieroglif. (ms. în Acad. Rom., p. 66): „gura desfrî- nată mai tare aliargâ decît piatra din dial răsturnată, pre care un ne- bun cu picorul poate a o prăvăli, şi o mie de înţelepţi a opri nu o ,580 pot..,“ ALERG Balada Român Grue Grozovanul: „Negrişor fugea, fugea, Cum se fuge nu fugea, Ci sărea tot iepureşte Ş-alerga tot ogăreşte, Nechezînd tot voiniceşte.. A. Odobescu, Doamna Chiajna, p. 52: „... iscoditori de dezbinări, ce priviţi de subt obială păsul ţărei şi alergaţi ca d u 1 ă i i la pradă...44 Figurat: gîndul aleargă, ochii aleargă, dorul aleargă etc. Doină din Moldova: „Frunză verde iarbă neagră ! Gîndul meu pe unde-aleargâ, Nu-i pasere să-l întreacă../4 (Conv. Ut., 1886, p. 183) Alerg e un termen tecnic în privinţa cailor puşi la întrecere. Costachi Negruzzi, O alergare de cai I: „numai armăsari şi iepe sînt priimiţi să alerge...u Sub forma reciprocă, se zice: „caii s e aleargă = se întrec la f ugălt. De aci, generalizîndu-se noţiunea de „întrecere44, vine: II. a se alerga „concourir, se surpasser Tun l’autre44. Aşa s e aleargă ouăle de la Paşti, cînd le ciocnim pentru a vedea care se sparge cel întîi: „Ca două oauă cînd s-aleargă Şi a se ciocni apucă, Un’ din ei o să se spargă Şi trebuie să se ducă...44 (Pann, II, 83) în acelaşi mod se poate zice despre oameni că s e aleargă, cînd se silesc a se întrece care pe care. O predică din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 621): „luna se va schimba spre sănge, ceriul se va strânge ca o trâmba, căndu vom vedea agghelii tremiş şi s e vor alerga de pripă de voru strânge robii lui Dumnedzău...44 Tot de la fuga cailor, se naşte cauzativul alerg în idiotismul: III. î m i alerg calul „faire courir le cheval44. Doină din Ardeal: „De ţi-s dragă, bade, dragă; De nu, iată lumea-i largă, Iar ţi murgul şi ţi-1 aleargă, De-ţi cată alta mai dragă...44 (Jarnik-Bîrsanu, 232) Moxa, 1620, p. 388: „prinse calul de frău şi-l şi încăleca şi alergă câtu-i fu voia...44 Proverb: „Cu mai marele tău calul nu-ţi alergau (Pann, II, 55), adecă fereşte-te de a te pune la întrecere cu cei puternici; spanioleşte: „no poder hacer carrera con alguno44. 581 ALERG Locuţiune proverbială: „Lasă să-şi alerge calul cît o vrea44 (Ibid., II, 100), care însemnează: a zburda fără frîu, ceva ca italie- neşte în: „fare correre lacavallin a“, franţuzeşte: „don- ner libre carriere â“. O poveste din Ardeal: „Drept că nu-i trec nicicînd pe dinainte, că-mi este stăpîn şi mai mare, dar mă are hăt bine la inimă şi mă lasă uneori de-mi alerg caii cum am poftă şi plăcere../4 (Foisoara din Sibii, 1886, p. 11). Figurat: „a-şi alerga o c h i i = faire courir ses yeux“, o admira- bilă metaforă care ne aminteşte că, în epoca primordială a familiei ario-europee, numele calului a k v a şi numele ochiului a k a se formară din aceeaşi rădăcină a k cu sensul de „repeziciune". Balada Mogoş Vornicul: „Pe drum ochii-şi alerga Şi cu glas dogit striga./4 IV. alerg „reeourir44. Nic. Muşte, Letop. III, p. 39: „Agiuns-au dară la turc cu nădejde de ajutor să se poată desbate de supt stăpănia neamţului, cum fieşcine căzând în primejdie şi nenorocire aleargă la prietinii săi...44 Beldiman, Tragod., v. 9: „Sate, oraşe, ţinuturi, mai toate pustii le vezi; Ş-un norod in îngrijire, atlta incit nu crezi: Povăţuitor nu crede, n-ascultă mîngîitor, Aleargă, neştiindu unde, vor liman, cer agiutor../4 Donici, Grierul şi furnica: „La vecina sa furnică Alergînd cu lacrămi pică Şi se roagă să-i ajute...44 A. Pann, Prov. III, 45: „Sătenii toţi cum aflară, Cu mari cu mici alergară Să se plîngă fiecare, Spuind păsul său ce-1 are...44 Gr. Alexandrescu, Candela: „Voi alerga la tine în dureri şi necazuri, De oameni şi de soartă cînd voi fi apăsat: Astfel corăbierul cînd marea e-n talazuri Aleargă la limanul ce-adesea l-a seăpat../4 A. Odobescu, Mihnea-vodâ, p. 10: „La măria-ta aleargă toţi cu nădejdea, ca puii la cloşcă...44 V. Originea. Nici vorbă nu poate fi despre vreo înrudire între alerg şi maghiarul n y a r g a 1 n i „galopper44 (Cihac, II, 475)! Dar nici cu italianul allegro (L. B.) n-are a face. Etimologia cea serioasă s-a dat de 582 Laurian-Maxim: „alergare, verb format din a d şi 1 a r g, ca şi a 1 u n - ALERG gare din a d şi 1 u n g“. Alerg şi a 1 u n g figurează uneori chiar ca sinonimi, bunăoară în ghicitoarea despre „roatele44, în care se zice deopotrivă bine: „am patru surori, una pe alta sealungă...41 şi: „am patru surori, una pe alta se aleargă...u (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 242). Macedo-româneşte există simplul alâgu — alărgu „courir44 (Dr. Obedenaru) alături cu compusul „dau de a - 1 a g ă = dau de a - 1 a r g ă 44 cu acelaşi sens (Miklosich, Rum. Unters. II, 21). La Bojadschi, 159: „acolo şă da cu di a 1 a g ă un liepure = dort 1 ă u f t ein Haase44. La istriano-români, întocmai ca la noi, se zice: alerg, alei- gat „rennen44 (I. Maiorescu). în forma daco-română şi istriano-română, finalul - a r g trece în - e r g prin analogie cu sinonimul merg ( = ]at. mergo). în latina vulgară „a d largum vadere44 însemna „aller 9a et la44: „cum sit res mali exempli, quod homo accusatus de morte duorum hominum, ita vadat ad largum44 (Du Cange, v. Largus). în dia- lecte italiene, allargu = „fugi încolo!44 (Traina). într-un text francez din sec. XV: „lessent Ies dettours aler alarge a lour vo- lunte44 (Godefroy). Fie din latina rustică, fie de la români, albanezii au împrumutat pe largă „loin44, 1 ă r g u e m „eloigner44, dar nu cu sensul de alerg. Noţiunea fundamentală de „aller â larg e44 se învederează pînă astăzi în unele asociaţiuni ale lui alerg, bunăoară: Dosofteiu, 1673, f. 78 b: „Că-i deprins p r e cale larga Cătră perire de-aleargâ...u Mai cu seamă însă în stereotipul „alerg c î m p u 1 44 din ghicitori. Cimilitura despre „ochi44: „Tărtăcuţă neagră Peste cîmp aleargă...44 (Revista, populară, 1884, p. 47) Cimilitura despre „coasă44: „Căţeluşă neagră Tot cîmpul aleargă...44 (Ibid., p. 67) O variantă din Bucovina: „Coteicuţ-ă neagră tot cîmpul aleargă şi tot urdă face44 (Sbiera, Poveşti, 320). Cimilitura despre „secere44: „Mititel şi strîmb Aleargă pe cîmp...44 (Sbiera, l. c.) Cimilitura despre „cioară44: „Am o ţarcă Buleargă Tot cîmpul aleargă...44 (Bălteanu, Lumina, 1886. p. 142) 583 ALERGARE Balada Mioriţa: „Măicuţă bătrină Cu brîul de lină, Din ochi lăcrimînd, Pe cîmpi alergînd..“ Şi mai bine reiese noţiunea de „aller â 1 a r g e“ într-o doină din Ardeal: „Hai, mîndră, să te sărut, Că îndată plec la plug Să alerg în lat ş i - n lung...“ (Jarnik-Bîrsanu, 381) Alerg şi-a format în grai o întinsă familie: pe de o parte, substan- ti vii abstracţi alergare, alergat şi alergătură, avînd cîte un sens bine determinat; pe de alta, substantivii de agent a 1 e r- gaci şi alergău cu adjectivul substantival alergător, reprezintînd fiecare cîte o nuanţă proprie; în fine, doi termini tecnici deosebiţi: alergătoare, fără a mai vorbi de adverbul p e - alergate şi de epitetul arhaic aleargă-cale, despre cari toate vezi mai jos. v. 2Cur. — Merg. — 2Meu... ALERGICI. — v. Alergau. ALERGÂRE (pl. alergări), s.f.; l’infinitif substantive d’a 1 e r g: course; fatique; action de courir ou de se fatiguer. Sinonim cu substan- tivul alergat şi cu alergătură, de cari însă diferă întru- cîtva; aşa bunăoară: „cal de alergare“ însemnează pe cel menit a fi trimis la întrecere cu alţi cai; „cal de a 1 e r g a t“, pe cel gătit sau gata să alerge cu călăreţul; „cal de a 1 e r g ă t u r ă“ , pe cel întrebuinţat fără cruţare la orice nevoie. Ca termen tecnic, nu tocmai vechi în limba română, după cum nici instituţiunea nu e veche, alergare este „une course de chevaux, le turf“, punîndu-se la încercare răpeziciunea mai multor cai şi răsplătindu-se stăpînul aceluia care ajunge la ţintă înainte de ceilalţi. In Dicţionarulslavo-romăn, circa 1670 (ms. al Societăţii arheologice din Moscva, f. 83 b): „NnnoApOMit, loc unde aleargă caii“. O frumoasă nuvelă de Costachi Negruzzi este intitulată: „O aler- gare de cai“. Cu un sens figurat, alergare a sinonim cu oboseală, chiar cînd nu este vorbă de picioare. Zilot, Cron., p. 115: „Aşa rămîind Brîncoveanul odihnit, Toma spătar îndată au pornit planul către marele Petru, carele, văzînd un vînat aşa plăcut că-1 câştigă fără alergare, îndată şi plecă cu oştiri în Ţara Moldovei...u Cu acelaşi sens, despre oboseala postului: Ioan din Yinţi, 1689, f. 193 b: „spodobeşte pre toţi în curăţie a trece alergarla postului../4, iar la Dosofteiu, Liturgiar, 1683, f. 45 a: „nevoinţa cea bunâ să nevoimu, alergătura postului să obră- şimu...“ 584 v. Alerg. — 2Alergat. — Alergătură. ALERGĂTOARE lALERGAT, -Ă, adj. — v. Alerg. — 2Alergat. 2ALERGÂT, s.n.; course. Participiul trecut din alerg, întrebuim ţat ca substantiv abstract şi care foarte rar funcţionează ca adjectiv. Sinonim cu a 1 e r g a r ej^şi alergătură. Dicţionar ms. bănăţean, circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. 422): „Alergatul. Cursus“. Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 150): „... toată pă- şirea iute la zburat, toată jigania repede la alergat, şi toată dihania ascuţită la adulmecat, pururea gata şi fără preget să fie...“ ' Zilot, Cron., p. 73: „Dar acest alergat ce-au trebuit a-1 face De parte-ne au fost de iad puţin încoace, Incit ne-au dogorit a iadului văpaie: Prea puţin au lipsit s-ardem ca nişte paie...“ Proverb: „Cîine surd dus la vînat, Cal şchiop pus la alergat. (Pann, I, 104) Uraţia de nuntă: „Mici de stat, Dar buni de sfat, Cari avem cai ăe-alergat...“ (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 163) v. Alerg. — Alergare. — Alergătură. AJLERGĂTE (PE-, ÎN-, ÎNTR-), adv.; bon train, vite, promptement. Costinescu: „Pe alergate, în alergate = cu fuga, în fugă“. Dosofteiu, 1673, f. 227 b: „Boiarii esirâ î n t r -alergate In deşert făcându-mî răutate...“ v. Alerg. — Alergat. ^ALERGĂTOARE — v. Alergător. 2ALERGĂTOARE (plur. alergători), s.f.; t. de moulage: meule de moulin, surtout meule courante. „în moară sînt trei-patru alergători; fiecare alergătoare se compune din două petre, una dasupra şi alta dedesupt; dasupra fiecării alergători este cîte un coş în care se pun boabele de măcinat; în acest coş este cîte un titirez care face a cădea boabele în moară...“ (Preut D. Nisipescu, Vîlcea, c. Nisipii). Mai în specie, p e a t r ă -alergătoare se cheamă la toţi românii numai peatra cea de sus, care se mişcă, în opoziţiune cu acea de jos, nemişcătoare, care se zice: stătătoare sau zăcătoare ori şezătoare. 585 ALERGĂTOARE „Părţile deosebite ale moarei se numesc: r.oata-de-apă şi roata-cu-măsele, al cărora butuc la ambe capetele are cîte un fus de oţel, care se învîrte în tigăile tot de oţel, aşezate pe neşte bîrne tari de stejariu. Roata-cu-măsele învîrte pris- n e 1 u 1, care e înţepenit în p e a t r a-alergătoare, încongiurată de o v e ş c ă de lemn. Sub peatr a-alergătoare este peatra- stătătoare, iar dasupra se mişcă coreţul în care vin bu- catele din c o ş...“ (G.D. Păltineanu, Braşov, com. Ţînţari). „Peatr a-alergătoare se află dasupra petrei-şezătoare sau zăcătoare,şi împreună amîndouă petrele sînt aşezate într-un cerc de lemn numit v e ş c ă...“ (A. Minculescu, Putna, com. Iveşti). în Biblia Şerban-vodă, din 1688, peatr di-alergătoare se cheamă p î r p ă r i ţ ă: Deuter. XXIV, 6: „să nu zălojeşti moara nici p â r p ă r i ţ a morii, căci suflet acesta zălojaşte...“ „Non pignorabis molam, neque su- per iorem lapidem molae, quia animam iste pignorat...“ v. Alerg. — Moară. — Pîrpăriţă... 3ALERGĂTOARE s. LERGĂTOARE (plur. alergători s. lergători), s.f.; t. d’industr. pop.: sorte de bobinoir ou de bobineuse. O unealtă de tot primitivă, naltă cam de un metru, ceva mai puţin în lăţime, compusă din cinci beţe şi care servă femeilor de la ţară pentru a urzi sculurile de ţesut. în Ilfov, după exemplarul pe care ni l-a procurat d-na Paulina Zaharescu, alergâtoarea sau lergătoarea are forma următoare: 586 ab: cele două laturi verticale cu găuri, în cari se petrece cîte o şvoară cu cîte un mosor cu fire de urzit; cd: cele două laţuri orizontale, din cari în cea de sus e petrecut piciorul mişcător; nn: şvoarele pe cari sînt înşirate mosoarele, astfel că se învîrtesc cu înlesnire lăsînd a se desfăşura firele; st: piciorul mişcător numit răzămătoare; bbt: cele trei picioare pe cari stă unealta; f: firele ce se desfăşoară cîte unul de pe fiecare mosor şi cu cari, ţiindu-le într o mînă, aleargă ţesătoarea de urzeşte. ALERGĂTOR S.F. Marian, Cinepa (Familia, 1885, p. 342): „Româncele din unele părţi ale Ungariei şi Banatului nu urzesc pînzele ca româncele din Bucovina pe u r z i t o a r e , ci ele o orzesc pe parii unui gardfsau după neşte pomi; pun adică mosoarele, cu tortul depînat pe dînsele, într-un instrument mic numit lergâtoare sau alergătoare, şi prin ajuto- rul acesteia apoi le urzesc după parii unui gard sau după neşte pomi. De-aice vine că firele astfel urzite capătă numirea de coard ă...“ „Alergătoare este o unealtă pe care ţăranca aşează mosoarele ş-ast- fel cu dînsa în mînă aleargă de urzeşte pînza împregiurul casei, sau pe nişte pari socotiţi a fi în depărtare unul de altul după cîţi coţi voieşte a ţese ;iar urzitoare este o altă unealtă, pe care asemenea urzeşte, întinzînd firele pentru pînză în loc de a alerga împregiu- rul casei sau parilor.(G. Voicu, Tecuci, c. Stănişeşti). „Auxiliarele războiului sînt: rişchitoriul, va- talele, vîrtelniţa sau roata, mosoarele şi alergâtoarea sau lergâtoarea...u (Buzău, c. Glod-Siliştea). „In alergătoare se pun mosoarele la urzeala pînzei, de la 2 pînă la 24 şi chiar mai multe mosoare... “ (N.P. Guran, Crai ova). în unele locuri, ţăranca înfige alergâtoarea în pămînt prin cele trei picioare destul de ascuţite în vîrf, şi apoi aleargă ea singură cu firele ce se desfăşoară.de pe mosoare; mai adesea însă, îşi atîrnă aler- gâtoarea de braţul stîng prin laturea orizontală superioară, şi astfel ţinînd-o şi mînuind totodată firele pintre degetele ambelor mini, aleargă cu unealta din par în par, urzind cu multă iuţeală şi cu o mare îndemînare. Acest mod de urzire pe alergate trebui să-l vază arheologul, dacă voieşte să înţeleagă ţesetoria cea primordială a familiei ario- europee şi să privească aşa-zicînd vie pe Calypso a lui Homer: 1 apte şi curvarii...u v.Alerg. ALERGĂTURĂ (pi. alergături), s.f.; course; fatigue. Sinonim cu aler- gare şi alergat. Dicţionar ms. bănăţean, circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. 422): „Alergătură. Cursus44. Coresi, Omiliar, 1580, quatern. XXIII, p. 6: „nu-ţi e cu iscodire trebuinţa, nici cu multă alergătură, nici a şutili alţii...41 Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 17): „de alergă- turile iuţilor olăcari şi tropotele picioarelor a neobosiţilor alergă- tori toată pulberea de pre toată calea în ceriu să ridica...44 Costachi Stamati, Muza I, 157: „Sprinten la alergătură, ca calul cel mai zburdatec; La trup puternic şi iute, la luptă nebiruit...44 v. Alerg. — Alergare. —■ 2Alergat. ALERGĂU (plur. alergăi), s.m.; courrier. Lexicon Budan: „Alergău = alergătoriu, cursor, der Renner44. Costinescu, I, 31, pune cu acelaşi sens: „a 1 e r g a c i = alergă- toriu, serv călăreţ44. Ambele derivate din alerg, unul prin sufixul -ă u, cellalt prin sufixul -aci, sînt deopotrivă poporane (Cihac) şi exprimă noţiunea de „courrier44 mai bine decît sinonimul al ergător, care funcţio- nează mâi mult ca „coureur, celui qui court44. Un alt sinonim este vechiul o 1 ă c a r i u, care însă însemna mai în specie pe „courrier de l’Etat44. v. Alerg.-----aci.-----âu. — Olăcariu. lALi:S, -EASĂ, adj.; part. passe d * a 1 e g pris adjectivement: 1. choisi, elu, d’elite; 2. delimite, precis, positif; 3. notoire, de noto- riete. Ca adjectiv, reprezintă toate sensurile verbului din care derivă. I. ales = ceva sau cineva luat din mai mulţi sau din mai multe ca cel mai bun; de unde apoi: ceva sau cineva atît de bun încît de la 588 sine-şi se deosebeşte din mulţime. ALES Balada Petrea Bradului: „Dar acum la înturnat, Eu, măicuţă, am aflat Toate holdele culese, Toate mîndrele alese...u (Familia, 1886, p. 332) Despre cai: Balada Oprişanul: „Două, trei, cinci mii de iepe, Tot alese şi sirepe, Pintenoage la picioare, Cu cergi albe pe spinare../4 Nic. Muşte, Letop. III, p. 59: „...venit-au poroncă împărătească la Nicolai-vodă de au dat cinci sute de cai de oaste de pre la boieri şi de la mazili, tot cai aleşi...“ Despre g r î u : „Grîu frumos ca jarul, gîndeşti că-i ales pe m a s ă “ (R. Simu, Transilv., c. Orlat). y. Colivă. Cîntec poporan din Bucovina: „Ba eu zău nu te-oi lua, Deşi tata m-ar lăsa, Că viţa mea nu-i c-a ta: Viţa mea-i de grîu de vară, A ta, lele, de săcară; Viţa mea-i de grîu ales, A ta, lele, de ovăs...“ (Ibid., II, 216) Despre boieri : „Mare masă e întinsă, De boieri aleşi coprinsă...“ (Marian, I, 60) Pravila Moldov., 1646, p. 158: „ruda cia aleasă ce să dzice b o e - r i i a...tc Zilot, Cron., p. 109: „După venirea în scaun a lui Caragea, fiindcă ţara după răzmiriţă avea trebuinţă de îndreptare, şi vodă, deocamdată purtînd chip părintesc pînă să-şi întocmească ficlenele lui mişcări, alese de vistier mare pe banul Grigorie Brîncoveanu, ca pe unul ce pe acea vreme era cel mai numit şi ales b oi e r al patriei despre toate, adică împodobit cu înaltă învăţătură, fireşte blajin şi ticnit, bogat foarte şi după neam mai slăvit decît toţi../1 Despre femei: Un boacet din Bucovina: „Să bată mirosu-n casă, Căci a fost o îlosire-aleasă...u (Marian, I, 90) 589 40 — Etymologicum Magnum Romaniae ALES Balada Fata Radului: „Iară sluşnica zicea: — Draga mea, stăpîna mea, Inălţată-mpărăt easă, Doamnă mîndră şi aleasă...u (Pompiliu, Sibii, 40) Balada Doncilă: „îţi aduc altă mireasă, Mai frumoasă, mai aleasă...“ Doină din Ardeal: „Vecină, mîndrut-aleasă^ De bădiţu meu te lasă...“ (Jarnik-Bîrsanu, 278) Idiotismul „p u i c ă aleasă11 exprimă curat româneşte pe fran- cezul „coquetteu. Balada Badiul: „De vestita Bădiuleasă, Cu ochii de puie- aleasă, Cu chipul de jupăneasă, Ca ea nime de frumoasă!...“ (Marian, I, 128) Balada Codreanul: „La Şanta, la crîşmăreasă Cu ochi mari de puie- aleasă, Bea Codrean, se veseleşte, Cu Şanta se drăgosteşte...“ „Voinic ales = homme d 5 e 1 i t e “ în cimilitura despre „cartect: „Rădăcină ’mpleticină, Ales voinic o dezbină...“ (Ispirescu, Ghicitori, p. 28) II. ales = despărţit de tot ce-1 încungioară sau cu care s-ar putea amesteca, precum un pămînt ales din alte pămînturi, o casă aleasă dintre alte case, o datorie aleasă dintre alte datorii etc., de unde apoi: ceva sau cineva lămurit, limpede, neamestecat. Act moldovenesc din 1687 (A.I.R. I, 62): „Viile afară dintru ale mănăstirii, care sânt alese, cele den Valea-Popei...“ Pravila Moldov., 1646, f. 31: „cela ce va avia datorie şi să va fi tocmit cu voia sa să Ia vreun lucru în preţu, acesta iarâş nu poate lua fără de gîudeţu numai sănguru cu voia sa, de vreme ce datoriîa nu va aleasă să să ştie...u Ibid.j f. 33: „mai vrătosu căndu va fi zapisulu alesu şi înţelegăndu, 590 dzăcăndu fără de multe cuvinte şi fără nice o gălcavă...“ ALES Uraţia de nuntă: „Să ne spunem cuvîntul Cu adevărul, Că de multe ce sînt şi dese Nu le putem spune alese...“ (G.D. Teodorescu, Poez. pop174) Mai cu seamă în construcţiune cu lucru. Doină din Ardeal: „Bade strucişor de rouă, Nu ţinea calea la doauă: Decît la doauă şi rar Şi să umbli In zădar, Mai bine la una des: Să se ştie lucru- ales.“ (Familia> 1884, p. 203) Foarte des în Pravila lui Vasile Lupul: f. 71: „să n-aibă voe nice putere să să mai mărite după al doile bărbatu, de-are aştepta căţii ai de mulţi, daca nu va putia alesă lu- cru să înţeleagă de bărbatu-şu: viu-i au mortă; numai cându va înţelege foarte cu adevăraţii, atunce-i slobodă...44 f. 75: „de vreme ce nu să va arăta un lucru alesă pentru acas- tâ preacurvie, bărbatulu nu va lua nemicâ den dzestrele muerii-şă...44 f. 79: „de păndzâ, sau fie ce altă să fie lucru alesă de aceia treabă...44 Tot aci vine proverbul: „Socoteala deasă O frăţie aleasă...“ (Pann, II, 81) III. ales, ca rezultînd din cele două sensuri de mai sus = ceva sau cineva neobicinuit şi fără soţ, fie în bine sau în rău. Pontbriant: „ales în felul său = unique en son genre44. Constantin Brîncovari, 1696 (Cond., ms., în Arh. Stat., p. 80): „pentru rugăciunile aceluia luatu-s-au izbăvire căt toţi s-au minunat de spăimata minune aleasă...44 O predică, circa 1600 (Cuv. d. bătr. II, 227): „acolo în lăunătru întru adu întunerecul ales fi-va, chină cumplită şi durere nespusă...44 Fragment omiletic din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 303): „focul nestinsă şi întunerecul ales şi în toate muncile..celea iuţile...44 Pravila Moldov., 1646, f. 36: „de va fi om vestită şi alesă d e o m bun ă...44 Dar tot aşa: „t î 1 h a r ales = brigand fieffe44 (Pontbriant) sau: „Bădiuleaso mult frumoasă, Cu ochii de c u r v -aleasă, Unde-i Badiul? — Nu-i acasă...“ (Caranfil, Valea Prutului, 77) 591 39* ALES In sens bun ca şi-n cel rău, se zice ales pe sprinceană sau de pe sprinceană = cel dentîi sau cel mai văzut dintre toţi, ceva ca greceşte 09pu6£i^ sau 69pua>Sv]<;. Basmul Fiul vînătorului (Col. l. Tr., 1876,p.88): „Daca se adunară, alese din ei fiul vînătorului vro două sute de meşteri, tot p ă sprinceană, ştii!...“ Filimon, Ciocoii vechi, p. 104: „scoase pe sofragiu şi pe stolnic, sub cuvînt de mîncătorie şi puse în locul lor pe alţii, aleşi de dînsul dupe sprinceană I. Caragiale (Conv. Ut., 1880, p. 410): „Leonida: Dar, da întreabă-mă să-ţi spun ce fel de oameni sînt. Cocoana: Ceva tot unul şi unul. Leonida: Ăi mai prima, domnule, aleşi pe sprinceană, care mai de care, dă-cu-puşca-n-Dumnezeu, volintiri, mă rog...“ In grai, la plural feminin se aude adesea alesă sau aleasă în loc de alese: ^ „Cîte stele-s mai aleasă, Toate vin la noi acasă...44 (Foivoara din Sibii, 1886, p. 10) Critil şi Andronius (Iaşi, 1794), p. 78: „una din cele mai alesă veselii...44 v. Aleg. — s'*Alcs. 2AL®S, -EASĂ, adj.; t. d’industr. pop.: faşonne (tissu), brode en cou- leurs, ornamente en parlant d’etoffes. Ca verb, se zice: a alege cu pui, cu flori, cu rîuri; ca substantiv: alesătură, şi mai cu seamă la plural: alesături; ca participiu trecut adjectivat: o ţesetură aleasă, cînd e chitită cu figure colorate, în opoziţiune cu ţesetură sade „etoffe unie44, adecă fără figure sau fără culori. De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 8: „Pe patul de scîn- duri e aşternută o scoarţă aleasă în fel de fel de migălituri...44 S. F. Marian, Cromatica, p. 49: „Traiste şi trăistuţe de sărbători, cari sînt foarte frumos alese şi ţesute, şi traiste simple, cari sînt numai cîte cu două feluri de vîrste ţesute...44 „Ştergare cu cari ţărancele împodobesc casele atîrnîndu-le de cuie în întrul pe lîngă păreţi, le fac de obicinuit alese frumos sau învărgate cu diferite culori, ca roşu, verde, negru etc.44 (I. Ştefan, Buzău, c. Zărneşti-Călnău). „Covor se zice cel lucrat cu igliţa.; chilim, cel ales, adică ţesut cu flori...44 (P. Bădescu, Dolj, c. Filiaş). „...cămăşi subţiri de borangic alese şi cu fluturi; bete alese, cu măr- gele şi cu fluturi...44 (A. Iliescu, Dîmboviţa, c. Sărdanu). „Scoarţele se fac în două iţe şi oricît de groase, cu p u i ş o r i aleşi de deosebite culori...44 (N. Teodorescu, Iaşi, c. Sineştii). In acelaşi sens; „masă aleasă14, „foată aleasă44, „lînă aleasă^ şi aşa înainte. v. Aleg. — 2Alesătură. 3AL®S, adv.; precisement, decidement, notamment. Sinonim cu: de bună seamă. La comparativ se zice: m a i ales = m a i 592 cu seamă „surtout, principalement44. Diferă cu totul prin sens ALES de locuţiunea adverbială „într-ales“, care însemnează numai „au choix“. Dicţionar ms. bănăţean, circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. [422): „Ales. Punctatim.“ Codicele Voroneţian, circa 1550 (ms,. în Acad. Rom.): Act. Ap. XXI, 34: „iară alţii altu ceva striga în gloată cum nu putia înţelege a lesu dereptu vo- rova...“ XXV, 26: „de elu alesu ce se scriu n-amu domnu-miu...“ „...alii autem aliud cîamabant in turba; et quum non posset certum cognoscere prae tumultu...“ „...de quo quid certum scri- bam domino non habeo‘\ Pravila Moldov., 1646, f. 56: „cela ce va ucide pre cela ce-i înblâ cu muîarîa, şi şi pre muiare, alesu căndîi să va prileji să fie boiarinîi sănguru mai marele lui, sau altu gîudeţii cineva, acesta nice o certare să nu aibâ...“ Ibid., f. 60: „unu om de va fi încinsu cu arme şi de va da cuiva o palma numai, ucide-l-va de totu cela cu palma şi nu să va certa, alesă de-1 va fi suduit şi-l va fi ocărăt mainte de palmă...“ Nic. Muşte, Letop. III, p. 77: „în anul acesta iară au scos Mihai- vodă desetina de stupi să dea toţi; neplăcut lucru era ales boierimei şi mănăstirilor acest obiceiu...“ I. Văcărescu, p. 353: „Ş-ăl vis că-n Bucureşti stă-n scaun Bucuria! Aevea ce să văz? Ales Neomenia Stă: inimă şi duh boldeşte cătră fală: Toţi în minciună cred, înşăl şi se înşală...“ Anton Pann, Prov. II, 11; „Deci ei cum s-o fi-nţeles, Nu poci să vă spui ales, Că cu toţii au plecat Ş-au mers la zapciu în sat Să-i împace la un fel...“ Doină oltenească: „Din baltag să-mi fac eu plug, Pistoalele să le-njug Ca să brăzduiesc ales Unde-a fi crîngul mai des...“ (Alex., Poez. pop.2, 285) Ca adverb, simplul ales se întrebuinţează astăzi rar; foarte des însă comparativul: mai ales. Nicolae Costin, Letop. II, p. 98: „(Mavrocordat) era grabnic la mînie, şi m a i ales asupra acelora ce-i cunoştea că mînca banii viste- riei...a Zilot, Cron., p. 32: „Şi pentru aceasta mai vîrtos l-au trimis Pazvan- toglu pe dînsul, fiindcă era umblat prin ţară, m a i ales peste Ql.U--a v. Aleg. —1Ales. 593; ALES 4ALÎ!S, ALEASĂ, s. m. et f.; un etre elu, qulqu’un d’elite. Acelaşi cuvînt cu cele precedinţi, dar întrebuinţat ca substantiv, despre fiinţele presupuse a fi cele mai bune, fie într-un sens comun, fie în cel teologic, fie în cel juridic. I. în sens comun. Doină din Ardeal: „Mă dusei pe sat în jos Să-mi aleg drăguţ frumos; Amar de alesul meu, Cum mi-am ales eu de rău!...“ (Jarnik-Bîrsanu, 180) Din Bucovina: „Mărită-te sănătoasă! Mi-oi găsi şi eu aleasă Alta-n lume mai frumoasă../4 (Marian, II, 173) II. în sens teologic, mai cu seamă la plural: aleşii = „Ies eiusîl. Călătoria Maicei Domnului la iad, circa 1550 (Cuv. d. bâtr. II, 364): „eu merşu la iadul, vrăjumaşul călcaiu şi aleşii mei învişu...“ III. în sens juridic. Nic. Muşte, Letop. III, p. 7: „Numai chcmînd pre boieri Ia Poartă, cum s-au zis mai sus, au tocmit trebile Cuparul, să nu se facă vreo împărechere între boieri pentru alesul dintre dânşii la domnie...44 v. Aleg. — li3'5Ales. 5ALES (plur. aleşi), s.m.; t. d’administr.: notable de village. Arhaism. Aleşii formau altădată un fel de consiliu comunal al satului, numin- du-se astfel mai cu seamă în Ţara Românească. Dr. Polysu: „Aleşii satului, die Dorfgewăhlten44. Boliac, Sila: „Şi,mama e bătrînă, şi n-avem nici găteajă; Pe nenea de trei zile de cînd l-au dat de ştreajă ; Aleşii l-au luat...44 şi mai jos: „Pe frate-său îl dase aleşii la oştire, Şi singură orfana plîngea în zăpăcire Şi părul îşi smulgea...44 Astăzi numai bătrînii de la ţară îşi mai aduc ceva aminte despre vremea aleşilor. „Bătrînii spun că satul se cîrmuia de p a t r u aleşi, avînd în capul lor pe logofăt. Acesta din urmă purta pecetea satului şi făcea orice-i plăcea. Pîrcălabul era şi el dintre săteni, avînd pe seamă c i s 1 a satului, la facerea căriia îl ajutau aleşii...“ (G. Constantinescu, Gorj, c. Ioneştii). „Vătafii, ca vătăşeii de acum, alergau prin sat pe la oameni după trebile săteşti, trimişi de cătră aleşii satului, pe lîngă cari era pîrcălabul ca strîngător de bani şi logofătul care ştia 594 carte,..44 (I. Rădulescu, Rojnanaţi, c. Balşu), ALES „Fiecare sat, adecă ceea ce se cheamă astăzi cătun, avea cîte un logofăt, lingă care se alegea, ca subordinaţi ai lui, t r e i oameni numiţi juraţi , mai în urmă aleşii satului. Aceştiia, fiecare cîte o săptămînă pe rînd, judecau pricinele mai mici ce se iveau între săteni, iar la pricine mai mari se întruneau tustrei cu logofătul şi osîndeau pe cel vinovat: sau îl băgau la jug, ori îl ţineau nouă zile închis, ori îl băteau cu nuiele,ori îl globeau...44 (G. Verlan, Mehedinţi, c. Glogova). Pe alocuri aleşilor li se zicea paznici (I. Ghiru, Putna, c. Păuneştii), ba încă şi d i p o t a ţ i (I. Ştefan, Buzău, c. Zărneştii). v. Aleg. — 1'/kAles. — Cisla. — Pîrcălab. — Paznic. — Vătav. — Vataman... 6ALlEs (plur. alesuri şi alese), s. n.; part. passe d’ a 1 e g pris substan- tivement: 1. choix; 2. preferance; 3. delimitation; 4. resultat. în pri- mele două sensuri se întrebuinţează numai asociat cu prepoziţiunile de, pe, întru, cari îi dau o funcţiune adverbială. Prin aceasta şi prin celelalte două sensuri foarte restrînse diferă de sinonimii alegere, alegătură, alesătură. I. ales „choix“. Act ţărănesc moldovenesc din sec. XVIII (A. I. R. III, 278): „neavăndu bani să-m de, au zis să-m de 60 de prăjini de păpuşoi să-m aleg din 300 de prăjini care m-e plăce mie, dar să mi-i prăşescu eu; şi am aşăzat aşe; dar căndu au fostu vreme prăşitului am vinit şi am plătit căte o para pe prăgină, dar el au pus pricină că nu m-e da î n t r - ales...“ Donici, Lupul şi lupuşorul: „Cole subt deal se pasc mulţime de oi grasă; Putem întru ales vreuna să luăm Şi să mîncăm...44 Tot aşa se zice: p e ales, sau la plural: p e alese, î n t r - alese. Negativul: „p e n e- ales = pele-mele44 (Pontbriant). II. ales „preferance44. Garagea, Pravila, 1818, p. 95: „La tocmelele cele cu îndoială cău- tăm mai mult la voinţa celor ce să tocmesc decît la vorbă, şi mai mult la ceia ce să face decăt la ceia ce să zice, pentru ca mai de ales şi mai cu putere iaste înţelegerea decît vorbele../4 III. ales „delimitation44. Inventariul Cotrocenilor, 1681 (ms., Arh. Stat.), f. 10: „1 carte a lu Dragotă judeţul pentru alesul acei pră(vă)lii...4C; şi mai jos: „1 carte a lu Dragotă judeţul pentru alesul acestor 2 prăvălii...44 Constantin Brîncovan, 1697 (Cond., ms., în Arh. Stat., p. 231): „precum am văzut domnia mea şi cartea acestor 12 boîari de alesul şi de hotărniciia aceştii moşii de la Godeni...44 Acelaşi, 1692 (ibid., p. 14): „şi cartea Gherghini judeţul cu par- garii şi cu oroşanii de alesul acestui loc al sfinţii mănăstiri...44 IV. ales „resultat44. ........ Nic. Muşte, Letop. III, p. 51: „Dimitraşco-vodă grabnic la domnie neschimbată, precum este obiceiul la creştini, n-au aşteptat alesul - oştirilor între împăraţi să vază cum îşi vor a 1 e g e, cş agiungăndu-se 595 ALES cu unul din sfetnicii împăratului, anume Sinior Sava, dăndu-i şi câţiva bani, au stătut pre lăngă împăratul../4 v. Aleg. — 1»2’3’4’5A/^. 7ALfiS (plur. alesuri), s. n.; vendange. Formă bănăţeană pentru c u - leşul (viilor). Dicţionar ms. bănăţean, circa 1670 (Col. L Tr., 1883, p. 422): „Alesul viniilor“. v. 2Cules. 8ALÎîS, s. m. sing.; t. de bergerie: triage de brebis dont on separe Ies agneaux; sorte de fete populaire qui accompagne cette operation. Numele şi obiceiul există la toţi românii, mai cu seamă însă în Banat. „Alesul = cînd se aleg’ oile; tot în ziua de ales dreg vacile ca să deie lapte mult şi bun şi să nu-1 poată lua strigoii. Locuţiunea: pînă la timpul alesului te aştept, însemnează: după Paşti../4 (Liviu Iancu, Banat, c. Visagu). A. M. Marienescu (Familia, 1873, p. 237): „Alesul e o sărbătoare a păcurarilor români, şi se serbează totdauna în 22 aprile vechi, cu pregătire în 21 şi încheiare în 23 aprile ce e ziua de Sîn-Georgiu. Alesul e timpul cînd poporul iasă afară la cîmp şi începe viaţa păstorească, cînd se fac strungele şi colibele pentru anul acesta. Acuma e, în înţeles strîns, începutul economiei cu oile, întîia mulsoare a lor, întîiul ales al mieilor dintre ei, şi sărbătoarea de la acest ales şi-a căpă- tat numele../4 S. Mangiucă, Câlindar, 1882: „22 aprile, joi, Alesul lui Sîn-George. Pre ziua aceasta cad şi următoarele sărbători, datine şi credinţe: 1. Suflarea bucinului pentru curăţirea locuinţelor, staulilor şi a aerului = lat. tubilustrium; 2. Curăţirea vitelor, oilor şi a păcurarilor prin foc şi apă = lat. lustratio perignem et aquam; 3. Facerea unturei pentru ungerea vitelor; 4. Punerea oilor la măsură (după alţi şi numărarea oilor); 5. Descîntarea leuşteanului, pelinului şi bozului, cari astfel descîntate în seara spre Sîn-George se pun în staul la picioarele vitelor şi a oilor, ca să nu li se ia laptele şi să nu se întîmple rele; 6. In ziua Alesului lui Sîn-George, după amiazi, se seamănă toate florile: bosiocul (după alţii în ziua de Sîn-George), cucumerele, să- mînţa de varză sau curechi etc/4 v. Aleg. — 9Ales. — Cioban. — Cuţit. —* Nunta-berbecilor. — Sarea-oilor... 9 ALES, interj.; t. de bergerie: sorte d’exclamation invariable, signi- fiant quelque chose comme: separez-vous! triez-vous! „Ciobanii cînd aleg oile strigă: băr oaie, ales oaie, ales la strungă 1 şi ele se a 1 e g ...44 (C. Ionescu Iconom, Iaşi, c. Sineştii). Ca să deosebească oile una de alta, ciobanii le dau numiri: ales bela, ales bucălaia, buzata, oacheşa.,.44 (N. Ludovic, Tulcea, c. Niculiţel), 596 v. 8Ales, ALESĂTURĂ ALESĂTOR (pl. alesâtori), s. m; agrimenseur, arpenteur, quelqu’un prepose â la delimitation des terres. Cuvînt despărut din grai şi care totuşi nu poate fi înlocuit prin altceva mai bun. Urechea, Letop. I, 104: „Logofăt mare, giudecător şi alesâtor d e ocini ceea ce Picot (Chronique de Moldavie, p. 643) explică necorect prin „arbitre44. v. Aleg. — 1»eAles. ^LESĂTtJRĂ, s. f.; 1. election; 2. separation des cheveux, râie. Formă veche pentru alegătură şi sinonim cu a 1 e g e r e . Dicţionar ms. bănăţean, circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. 422): „Alesătură. Electio“. Dosofteiu, 1680, f. 148 a, în titlul psalmului CXII pune: „a noului popor alesâturâc\ unde în contextul slavic: „novych lîudii i z - branie“. La Costinescu (I, 31): „A 1 e s u r ă, alegătură, alesătură = alegerea părului în cărări, în codiţe44. v. Aleg. — Alegere. 2ATiESĂTlIRĂ (plur. alesături), s. f.; t. d’industr. popul.: fleurs ou desseins tissus, broderie, fa^onnage d’une etoffe, ornamentat ion. Cuvînt uitat în dicţionare, deşi circulează în toate zilele în întreaga Dacie. Un călător englez, vorbind despre industria ţărancelor române din Ardeal, zice: „Covoarele alese (woven) pe alocuri de cătră femei mai dibace sînt atît de frumoase, încît ar fi privite ca o podoabă în orice salon din London sau din Paris. Gustul cu care ele a 1 e g şi potrivesc culorile e admirabil, şi desemnurile, deşi orientale în fond, sînt totuşi curat româneşti. E nemărginită varietatea izvoadelor prin îmbinarea văpselelor şi a liniilor, toate aceste mozaicuri fiind născocite şi apoi ţesute cu o deopotrivă uşurinţă...44 (Boner, Transylvania, 1865, p. 241). Iată ce se cheamă alesătură, sau mai bine alesături, căci cuvîntul se întrebuinţează mai mult la plural. Se pot alege însă nu numai covoare, ci orice fel de ţesătură, şi nu numai ţesătură, adecă alesături din război, dar uneori şi cusuturile cele figurate se cheamă alesături d e m î n ă. „Alesăturile închipuiesc un meşteşug aparte44 (D. Huţu, Tecuci, c. Nărteştii). Dibăcia în a alege este o adevărată fală pentru o fată de la ţară. într-un boacet din Dobrogea: „Alesăturile ei Mare cu drag le privei...44 (Burada., Inmormint126) unde să se observe construcţiunea curat latină: „magno cum amore44. Ca meşteşug aparte, alesăturile îşi au o bogată terminologie proprie: ele se fac în f 1 o r i, în r î u r i, în puişori, în costiţe, în fluturi etc. „Ţeseturile în patru iţe, cînd au numai o faţă, se cheamă î n s c r i p e t e; ţeseturile cu desemne din urzeală sau nevedeală se cheamă cu speteze; dacă au flori în ţesetură se zice alesă- 597 ALESTINCĂ turi, iar la covoare, foiţe. Alesăturile în pînză au diferite numiri: broasca, breadurile, omida, păpuşă, porum- beii, vîrfu-cuţitului, roşcova, şărîmpoiul, butuce 1...“ (G. Eftuşescu, Dobrogea, Constanţa, c. Ciobanu). Ce poate fi mai dezgustător şi mai monoton ca o o m i d ă ? Şi totuşi în alesăturile româneşti omida, un tipar cunoscut tuturor ţesetoreselor de la ţară, capătă o figură din cele mai graţioase. Iată-o, bunăoară, de pe o broboadă a Societăţii „Furnica44,* cu fire albe pe pînză ca vişina putredă: Sub raportul culorilor, cari — zice poporul —se muşcă cînd nu se potrivesc una cu alta, iar cînd se potrivesc atunci te prinde sau te apucă de ochi (Marian, Crom., 49), ţărancele noastre rîvnesc a reproduce mai cu seamă armonioasa coloraţiune a sala- mandrei. „Şulumîndriţa este un fel de şopîrlă foarte frumos înpestriţată: neagră cu picături galbene, albe, roşii, verzi. De aceea o caută mult fetele mici, puindu-şi minele în calea ei ca să treacă peste dînsele, căci cred că apoi se învaţă uşor la f 1 o r i sau r î u r i de cămăşi şi foate...44 (I. Aldoiu, c. Voineşti; G. Ţuţuianu, c. Valea-Mare). O admirabilă reproducere în culori, cu aur şi cu argint, de alesâturi româneşti din Banat şi Ardeal, se află la Pulszky şi Fischbach, Orne- ments de VIndustrie domestique de la Hongrie, Pesth, 1878. y.Aleg. — 2 Ales. — Brădişor. — Butucel. — Fir. — Război... 1,2ALÎ1SC. — v. 1,2 Hâlesc. ALESTÎNCĂ, s. f.; etoffe de coton, indienne ordinaire. O doină din Moldova: „Cum te plîng surorile Pe toate cărările! Cum te plînge cea mai mare Cu păr galbăn pe spinare, Cu lacrămi pînă-n paftale! Te plînge cea mijlocie Cu rochiţa vişinie, Cu lacrimi pînă-n bărbie, Se despică frunza-n vie! Cum te plînge cea mai mică Cu rochiţa de-alestincă...u Alexandri, Scara mîţei, sc. 4: „Am să cumpăr o rochie de halastîncă 598 Floricăi; da ştii! cole ghiurghiulie, să-ţi ieie ochii cale de-o poştă.,.44 ALEŞUITOR E cuvîntul rusesc holstinka „guingan“, literalmente „toile de H o 1 s t e i n“ (Cihac), după cum şi francezul „guingan“ însem- nează literalmente „toile de Guingamp“, orăşel în Bretania cu fa- brice de ţeseturi (Littre). La români cuvîntul e nou şi circulează numai în Moldova, v. Americă. — Anglie. ALESERĂ. — v. 1Alesăturâ. lALEŞ, adv.; insidieusement, de guet-apens. Pîndind dintr-ascuns, întinzînd cuiva o cursă. Ca adverb, se găseşte numai în vechile texturi. Pravila Moldov., 1646, f. 172: „cela ce-ş va zăloja casa sa la omu ucigâtoriu, pentru să se pue a-leş (£ apuptXoxY)44, unde Xuxtj aparţine ace- leiaşi rădăcine Xox = 1 u c. Trecerea lui lu (Xu) în li: licuresc, licurici, aliceşte, alături cu conservarea-i în lucesc, luciu, luceafăr, lu- coare, pare a indica un fonetism latin rustic şovăitor, ca în limbric = lat. lumbricus faţă cu luntre = lat. linter, şi chiar în latina clasică: libet din Iubeţ. Daco-românul alicesc nu poate avea nici o legătură cu macedo- românul alic, care însemnează „ponce, ecarlate44 şi este identic cu neogrecul provincial fiXtxoţ, bunăoară: „’A.Xixo piou xocpuccpuXXi xal yaXa^to pion ^[xttlXi44 (Passow, 239), din turcul ă 1 „stacoşiu44 (cfr. Şaineanu, Elem. turc., p. 116). In acest mod, alicesc merită a-şi relua locul în graiul nostru co- mun, ca sinonim cu „se zăreşte44. v. Licur. — Luciu. — Nălucă. — Zăresc. ALIFÎE (pl. alifii), s. f.; onguent, pommade. Grecul aXstcpr), aXoi!.; I. demytliol.: nom d’une fete populaire, le jour des Brandons, la Valentine. O rămăşiţă foarte interesantă din vechiul cult roman, păstrată mai cu seamă în Banat. D. Mangiucă, Călindar, 1882, indică la românii bănăţeni mai multe zile cu Alimori: 1. „30 ianuariu, sîmbăta. Alimori s. Roata-de-foc, pre alocuria cade duminica la începutul păresimilor; 2. „6 februariu, sîmbăta. Alimori, pre alocuria, sîmbăta înaintea lăsatului de carne: 3. „25 martiu, joi. Alimori, pre alocuria în duminica lăsatului de brînză...“ D. S. Liuba ne împărtăşeşte următoarele amănunte asupra A Umorilor: „La zăpostitul de Paşti sau la lăsatul de brînză se face în unul sau mai multe locuri foc, fiecare părtaş aducînd partea sa de lemne, paie etc. Acolo cîntă, strigă, joacă şi urează sau chiuie poporul adunat din tineri şi bătrîni. Acest foc se numeşte priveghi. în intervalul petrecerii iau tinerii din focul priveghiului tăciuni aprinşi în mîni şi-i întorc pre lîngă sau în jurul corpului, formîndu-se din tăciune sau paiele legate şi aprinse pe tăciune un cerc de foc. La întoarcerea cercului, în Lugoş se strigă: Alimori! Alimori! pînă cît îl întoarce, în alte locuri fac din nuiele o roată sau chiar iau o roată de car ori de plug, o învăluie cu paie legate, paiele le aprind şi aşa lasă roata de pe un deal pre coastă la vale, strigînd: Alimori! La priveghiurile acestea povestesc bătrînii despre timpurile bune din trecut; iar tine- rii în unele locuri se adună la astfel de priveghiuri pentru a rîde de fetele mari ce au rămas nemăritate. La noi în Maidan în loc de Ali- mori se zice: hai la moară!... “ „Hai la moară“ este o ingenioasă etimologie poporană, prin care 610 românul caută să-şi explice pe^enigmaticul Alimori, pe care altfel? ALIMORI deşi-1 păstrează din veac în veac, totuşi nu-1 mai înţelege. Din Alimori se putea închipui comentativul „hai la moară“; din „hai la moară“, din contra, nu se putea naşte Alimori, deoarăce n-are nici un înţeles în grai. Este aşa zicînd o petrificaţiune din arhaicul nume latin: Lemures, în care ambele prime silabe fiind scurte, româneşte cuvîntul trece în 1 e m o r i , cu le = lat. le- ca în „legumă = legu- men“ şi cu -0- = lat. -â- ca în „noră == nurus“, „moare = muria“, „roib = rubeus“ etc. Iniţialul a- ar putea să fie o simplă proteză dina- intea lui l (v. Alâmlie)\ mai probabil este însă prepoziţionalul 0, deoarăce Alimori se întrebuinţează numai ca^o invocaţiune: 1 A d- Lemures ! Lătineşte Lemures însemna sufletele cele rele ale morţilor deveniţi strigoi, în opoziţiune cu „Iares“, cari erau morţii cei buni, pe cînd „manes“ se zicea despre răposaţii cei de mijloc, nici buni, nici răi. Romanii aveau groază de Lemures. Trei zile în şir pe la începutul lunei lui mai se serbau „Lemuria“ sau „Lemuralia“ pentru îmblînzirea acestor suflete ne-mpăcate, despre cari se credea că ele iese atunci din morminte şi umblă noaptea pe la neamuri. Pentru a-i goni, romanul îi ameninţa cu degetul, făcea zgomot cu aramă, arunca îndărît cu boabe de fasole: „fabam iactant noctu ac dicunt se Lemures domo extra ianuam eiicereu (Varr.). Roata-de-foc de la Alimori este un fel de alungare de aceeaşi natură, dar mai ener- gică. Prin cercul de flăcări impregiurul corpului românul se apără pe sine-şi, iar prin cercul rostogolit la vale prăvăleşte pe duşmanul cel închipuit, în care însă recunoaşte pe un moş sau strămoş al său, şi tocmai de aceea îi face totodată priveghi (= lat. pervigilium), şi aceasta mai ales într-o zi de sîmbătă, consacrată la noi anume cul- tului morţilor. Alimorii ne prezintă două trăsuri caracteristice, prin cari ei se deosebesc cu desăvîrşire de focuri festivale, uneori chiar sub forma de roată-de-foc, la popoare germanice şi slavice: 1. Particularitatea de a fi un priveghi, adecă „excubiae juxta cadaver mortui“ (Lex. Bud., 551), un fel de moşi, o solemni- tate pentru sufletele străbunilor; 2. Particularitatea de a îndemna pe cei tineri la căsătorie, la înmulţirea neamului, la înlocuirea generaţiunilor dispărute prin alte generaţiuni viitoare, şi aceasta rizînd de fetele nemăritate. Una din cele două trăsure caracteristice, însoţită de asemenea de formalitatea focului, se regăseşte la neolatinii din Occident, mai ales în Franţa, şi tot pe la începutul primăverei, în februariu şi-n martiu, dar abia mai păstrînd, foarte întunecată, urma numelui arhaic Ali- mori = Ad-Lemures. în partea italiană a Tirolului tinerii se adună seara pe un deal sau o movilă, aprind un foc şi încep apoi astriga măritişu- rile, de exemplu: „In questo Marzo chi e la piu bella Tra le putte da maritar? La piu bella e N. N. A chi la vogliomo dar? A chi non la vogliomo dar? Diamola a N. N. che Te un bel par!...a şi la fiecare strigăt şe face zgomot cu cornuri, feare şi altele. 611 ALIMOŞ în Franţa se strigă: „Qui done? Qui done? Je done! Je done! — Qui mărie? Qui mărie? Je mărie! Je mărie! — Monsieur NN. avec mademoiselle NN.“ Dar totodată în munţii Vogesi se străvesteşte un cioban şi, urcînd o stîncă, povesteşte de acolo cu o voace schimbată toate scandalurile cele intime ale satului. In alte localităţi se cîntă: „Brandons brulez Pour Ies filles â marier...“ adăugîndu-se apoi satiric: „Mais Ies vieilles n’en auront pas...44 Pe alocuri, mirii astfel îmbinaţi se cheamă „fechenots44 şi „feche- nottes“, şi conciliul provincial din Toul, la 1663, se crezuse dator a stigmatiza pe calea bisericească pe aceia cari „font des jeux dits Fasse- nottes, esquels ils designent â hauts cris des epoux et epouses â tous Ies fils et filles du village...44 în departamentul Orne sărbătoarea focului se face nu numai pentru măritişuri, dar şi pentru a apăra pomii cei roditori, mai cu seamă perii şi merii, cîntîndu-se: „T a u p e s et m u 1 o t s, sortez de mon enclos, Ou je vous brulerai la barbe et Ies os...44 unde se străvăd deja pe deplin latinii L e m u r e s, dar scăzuţi la m u r e s = „taupes et mulots44, o etimologie poporană adusă de la sine-şi prin stingerea paganismului pe de o parte, iar pe de alta prin aceea că în mitologia ario-europee şoarecii sînt priviţi ca sufletele cele rele sau răzbunătoare ale răposaţilor (Gubernatis, Zoolog. Myth. n, 67). ; ... Din Franţa, de-mpreună cu cucerirea normandă, obiceiul străbă- tuse în Anglia, unde e foarte poporan sub numele de „Valentine44, fiindcă se serbează la 14 februariu, în ziua de Sîntul Valentin, cînd totodată — printr-o asociaţiune de idei proprie credinţelor poporane —- se zice că se căsătoresc şi păserile. Alte amărunte se pot vedea la Mannhardt, Der Baumkultus, p. 455 sqq. Prin alăturarea datinei române cu datinele franceze şi italiene, întregindu-se într-un mod metodic unele prin altele, se reconstituă astfel o străveche serbare rustică latină, în privinţa căriia clasicitatea rămîne aproape mută. într-un alt loc vom urmări această datină afară din Banat. v. Sîlitamore. ALIMOŞ s. ALIMOŞ, n. pr.; personnage legendaire. Toma Alimoş, eroul uneia din cele mai frumoase balade poporane moldoveneşti din colecţiunea lui Alexandri: „Şedea Toma Alimoş, Boier din ţara de jos, Şedea Toma cel vestit 612 Lîngă murgu-i priponit...44 ALIN unde Alexandri observă (p. 76) că: „unii din cîntăreţi numesc pe Toma Alimoş — Toma a lui Mo ş.“ In variantul muntenesc, publicat de G. D. Teodorescu (Poez. pop., 581—584): „Şeade Toma Alimoş, Haiduc din ţara de jos, Nalt la stat, Mare la sfat Şi viteaz cum n-a mai stat...44 Intr-un alt variant muntenesc: „Şeade Toma Dalimoş C-o ploschiţă D-o vedriţă, Vadra Ţari gradului, Măsura-mpăratului...44 (Bălteanu, lAimina, 1886, p. 575) Un al treilea variant muntenesc despre Toma al lui Moş (Calendarul lui Ioanid, 1860, p. 149—152) n-are nici o valoare poporană. v. Săvai. Un dublet al aceleiaşi balade, cunoscut iarăşi in mai multe vari- anturi, este acela cu „Aguş al lui Topală44 sau „Aguşiţa lui Topala44. foarte răspîndit în Banat şi-n Oltenia. „Topal44 însemnează turceşte „şchiop44. Toma din Moldova pare a fi o etimologie poporană pentru Topal din Banat. Printr-o altă etimologie poporană, Alimoş şi mai cu seamă „a lui Moş“ sau „al lui Moş44 reprezintă un nume curat mahometan: A 1 i - M u s â . Eroul dară ar fi un Topal-Ali-Musâ, turc sau tătar, agă după dubletul oltenesc. Adversarul lui Alimoş, care-1 omoară prin trădare, este Manea, un nume de rău ogur în poezia poporană română ca şi-n acea slavică meridională: la şerbi şi la bulgari Manoilo Grecul este per- sonificaţiunea epică a cruzimii şi a perfidiei totodată (Bezsonov, Bolgarskiia pesni I, 83). Cu acest material onomastic în mînă, ar fi interesant de a urmări cineva mai departe originea baladei române. v. Aguş. — Manea. ALIMPÎJŞTI, n. pr. loc. m. pi.; un village dans la Petite-Valachie. Sat în Gorj, formînd o comună cu satul Bereştii. Numele topic Alim- peşti presupune un nume personal A 1 i m p u sau A 1 i m p e a, care ar putea reprezintă aproape deopotrivă bine pe sîntul A 1 i p i u s şi pe sîntul O 1 y m p i u s, mai curînd însă pe acesta din urmă, prin trecerea iniţialului ol- în al- ca în „altoi44 din „oltoi44. 1ALÎN (alinare, alinat), vb.; calmer, apaiser, adoucir. Alin este etimologiceşte paralel italianului a 1 1 e n o din latinul vulgar a d 1 e n o sau a 1 1 e n o. Sinonim cu înruditele liniştesc şi alint, dar mai dezmierdător decît cel dentîi şi mai puţin dezmier- dător decît cel al doilea, apropiindu-se prin sens de m î n g î i şi de adorm, bunăoară; 613 ALIN Costachi Stamate, Muza I, 281: „Iată se urcă luna în carul de lumină Pe albăstria boltă a cerului senin; Razele ei sînt blînde, lumina ei îi lină: „Ea m î n g ă i e ş-alinâ a omului suspin...cc Gr. Alexandrescu, Un ceas: „A! dacă-n astă lume ceva putea fi-n stare S-aline, să adoarmă un chin sfîşiitor, O ştiu, ar fi frăţia-ţi acea mîngîitoare...44 Şi chiar cu sensul material de adormire, în balada Balaurul: „Ist copil chiar din pruncie Maica sa mi l-a dat mie, Că ades îl blăstema Şi-i zicea cînd îl culca: Culcă-te, alină-te, Şearpele sugă-mi-te !...“ sau: „Cîte păsărele sînt Trăiesc bine pe pămint: Toate cină Şi s-alină; Numa io-s pasere strină; Nice cin, Nice m-alin..“ (Pompiliu, Sibiiy 34} Se întrebuinţează adesea în loc de astlmpăr sau poto- lesc. Cron., Zilot, p. 26: „deci cu aceasta s-au astîmpărat fur- tunele ţărei, au mai alinat durerile creştinilor../4 Doina Turturica, după variantul de la Abrud: „Unde vede apa plină Tot cu năroi şi cu tină, Merge şi setea-şi alină, Şi de soţul ei suspină...44 (Reteganu, Trandafiri, p. 14) Doină din Ardeal: „Străină-s, Doamne, străină, De nici apa nu m-alină, De-ar ploua osăptămînă...44 (Jarnik-Bîrsanu, 207) Din Bucovina: „Dacă şi mie mi-ţi da Un păhar de vin pelin (ritul să ţni-1 mai alin..“ 614 (Marian, I, 85) ALIN Alta: „O ocă de vin pelin Setea ca să mi-o alin...“ (lbid., I, 138) Beldiman, Tragod., v. 4263: „A domniei începuturi, acele m-or lumina, Voi cunoaşte de sînt semne Ceriul a se alina...“ Nic. Muşte,Letop. III, p. 76: „Şi numai căt au ars curţile domneşti, îndată au stătut vântul şi s-au alinat...“ Costachi Conachi, Poez., p. 221: „Şi dacă vremea s-alină, parcă mă mai răcoresc, Ş-atuncea, printre suspinuri, îmi fur glasul şi răcnesc, Zicînd: Pentru ce nu vine? ce face? ce l-au oprit?!...“ Mai cu seamă însă în loc de uşurez sau domolesc. I. Văcărescu, p. 245: „Nimic nu are putere A mea groaznică durere Un minut a-mi alina; Firea astăzi se sileşte, Sărbătoarea îşi găteşte, Mie-mi zice-a suspina...41 Doina Singur pe lume: „Frunză verde mărăcine, Numai mie n-are cine Durerile să-mi aline...“ (G.D. Teodorescu, Poez. pop-, 283) Doina Mîndra Liţa: „Şi că-n lume-s fete multe Cari ar vrea să mă asculte Şi să facă tot ce vreu Ca s-aline dorul meu...“ (Alex., Poez. pop.2, 303) Din Bucovina: „Bea-aş apă să tot beu Din pumni de la puiul meu, Să-mi alin chinul cel greu, Să alin suspinul meu...“ (Marian, II, 127) Doina Zis-au badea: „De-ai venit, bine-ai venit, Trandafirul meu iubit! Că cu tine mă mai ieu De-mi alin necazul greu...“ (Alex., Poez. pop.2, 360) 615 ALINARE Doina Grtu mărunt: „Apă rece de fîntînă, Cine bea, de dor i-alină...“ (G.D. Teodorescu, Poez. pop.> 319) unde „i-alină" = „îi alină pe ei“, iar nu: „îi alină lui“, după cum s-ar părea la prima vedere. Alături cu alin, în popor circulează alinez şi chiar forma alinesc, prin care verbul trece din prima în a patra conjugaţiune. Ioan din Vinţi, 1689, f. 71 b: „stânge într-ănsîi para ca ardză- toare, alineadzâ-1 chinurile, goneşte-î toată durerea trupascâ...44 Costachi Negruzzi, Cîrlanii, sc. 21: „Dacă brudnica junie Amor caută, visează, Gingaşa prietenie Patimile alinează...u Basmul bucovinean Fata Ciudei (Sbiera, Poveşti, p. 55): „După prînz n-au vrut boieriul să se mai alineascâ la cumnatu-său, că tare-i era greu la inimă şi dor de soţia sa...“, unde însă reflexivul m ă ali- nesc se depărtează de m ă alin nu numai prin formă, ci şi prin sens, însemnînd „mă odihnesc44, „reposer44. Alin îşi asociază foarte des pe m a i eu înţeles de „un peuu. Dr. Polysu: „Durerile s-au m a i alinat = die Schmerzen haben sich gelindert; vîntul s-a m a i alinat = der Wînd hat etwas nach- gelassen44. C. Negruzzi, O alergare de cai IV: „Tu îmi scrii să te înştiinţez ce face? cum sufere depărtarea ta? şi dacă durerea-i s-a m a i alinat...u v. Alint. — 1Lin. — Liniştesc. 2ALÎN, adv.; doucement, tranquillement. Cu o nuanţă mai dezmier- dătoare decît sinonimii încetişor sau cătinel, dar aproape fără nici o deosebire de adverbul lin, din care s-a şi format prin prepoziţionalul a-. Alexandri, Concertul în luncă: „In a nopţii liniştire o divină melodie Ca suflarea unui geniu printre frunzi alin adie...44 sau în Vînâtorul: „Valuri limpede de aer, ca o mare nevăzută, Trec alin pe faţa lumii şi din treacăt o sărută...44 în vechiul grai se întrebuinţa cu acelaşi sens c î t e 1 i n . v. Cîtelin. — 2Lin. ALINÂRE, s.f.; adoucissement, relâche. Se zice şi alinătură (Cihac). Costachi Negruzzi, Melancolia: „Fie ca aceste versuri ce curînd vor fi uitate Şă aducă alinare vrunor inimi întristate, 616 ALINT Stihuirea lui Ghica-voevod, circa 1780 (Corn. Ut., 1875, p. 462): „De duminecă-n desară, — O, ce ceas şi zi amară! — Au poroncit să gătească Careta sa cea domnească, Parc-ar merge la primblare Vesel şi cu alinare...u Zilot, Cron., p. 51: „şi cu un cuvînt, toţi lăcuitorii ţărei, care cu una, care cu alta, îşi căuta de agonisita lor, bucurîndu-se şi vese- lindu-se că s-au ivit primăvara şi le-au sosit alinarea furtunilor, du- rerilor....u O doină din Bucovina: „Cită boală şi durere, Are leac şi mîngăiere; Cîtă boală şi oftare, Are leac şi alinare...“ (Marian, Bucov. II, 16) v. 1Alin. ALINÂT, -Ă. — v. Alin. ALINĂTOR, -OARE, adj.; „calmant, lenitif, adoucissant“ (Cihac). — v. Alin. ALINĂTURĂ. — Alinare. ALIN fiSC 1 1AKn ALINfiZ J ALINOR. — V. zAlion. ALÎNT (alintat, alintare), vb.; mignarder, caresser, amadouer, dor- loter. Format prin sufixul verbal -z- ca în „capto“ din „capio“, „jacto“ din „jacio“, „habito“ din „habeoa, „agitou din „agou etc., alint este frecuentativ din alin, însemnînd literalmente „alin de s“ sau „alin mult De aceea noţiunea de plăcere este şi mai accen- tuată în alint decît în a 1 i n. E sinonim cu dezmierd, răs- făţ, răzgîiesc, mîngîi, cocolesc etc. Acest verb atît de frumos şi derivatele lui s-au păstrat pe deplin numai în gra- iul din Moldova, pe aiuri auzindu-se abia într-un mod sporadic. Costachi Conachi, Poez., p. 235: „Abia somnul îmi închide genile cu lăcrămare, Şi amoriul mi s-arată cu aripi dizmerdătoare, Mă alintă şi-mi sfeteşte acele nopţi fericite, n Ce petreceam într-o vreme, cu desfătări însoţite../4 61 > ALINT Costachi Stamati, Muza I, p. 277, Luntrea: „Senin deasupra cerul, sub ea ca steclă mare, Ş-a florilor mirazmă, ş-a zefirilor boare Gingaş o dizmerda; Incit părea că toate i se supun, se pleacă Şi vor ca a lor graţii numaidecît să-i placă, Iar luntrea s-alinta.. “ Alexandri, Harţă Răzeşul, sc. I: „Acum m-am retras la moşia mea, la Bursufleni, ca să respir aerul cîmpiei, să visez, să mă alint şi să-mi caut amorul../4, unde în glosarul din tom. IV (Teatru, ed. Socec), p. 1753, alint e explicat prin „f a s o 1 e s c“. Să se observe că precum alint n-are a face cu linte, tot aşa nici „fasolesc44 cu „fasole44, dar nici cu germanul „faseln44 (Cihac, li, 107), ci este un neologism „fasonesc = faire trop de faşons, etre fagonnier44. v. fasolesc. Costachi Negruzzi, Muza de la Burdujăni, sc. 2: „Cînd rea şi nesuferită, cînd sentimentală şi cochetă, s-aprinde şi se alintă ca o copilă brudnică...44 I. Creangă, Amintiri din copilărie (Conv. lit., 1881, p. 2): „bra- ţele ei m-au legănat, cînd îi sugeam ţiţa cea dulce şi mă alintam: la sînu-i gîngurind şi uitîndu-mă în ochi-i cu drag...44 A. Vlăhuţă, Nuvele, p. 49: „se aşeza pe genunchii lui şi-l săruta, alintîndu-şi vorbele şi netezindu-i părul...44 în graiul vechi abia există o deosebire de sens între alint şi alin. Dosofteiu, 1673, ps. LXXXVII: „Ţ-ai pusu-ţ asupră-mî mânia ta sfântă, Preste mine valuri trec de nu s-alintă...11 Acelaşi, în Paremiar, 1683, f. 51 b: Jon. I, 12: „luaţâ-mâ şi mă arun- caţu în mare şi va alinta marîa de pre voi...“ „...Tollite me et mittite me in mare, et quiescet mare a vobis...“ iar mai jos, f. 108: „adecâ suindu Hs. la muntele Eleonului la Văzne- senie, alintindu-le inema şi m â n g â i n d u-i pre iubiţâi săi...44 De aceea şi la Budai-Deleanu (Dicţ., ms., în Muzeul istoric Bucu- reşti), care cunoştea cuvîntul numai după vechile texturi, găsim: „alintezu = alinezu, lindern, mildern44. Vechiul francez a 1 e n t e r are acelaşi înţeles, bunăoară la Ronsard: „Mais la fievre d’amours Qui me tourmente Demeure en moy tousjours Et ne s’a 1 e n t e ...44 sau: „A ma douleur, qui jamais ne 618 v. 1Alin. — Mădâresc. s’a 1 e n t e a ALION ALINTÂRE. — v. Alint. ALINTÂT, -Ă, adj.; part. passe d’a 1 i n t: dorlote, cajole, amadoue. într-un mic glosar, Costachi Stamati, Muza I, p. 532, explică pe alintat prin „c ocolit, dizmerdat, gingăşi tM. Alexandri, Chiriţa in Iaşi, act. I, sc. I, face pe Guliţă al cucoanei Chiriţa să vorbească „cepeleag şi alintat“, ceea ce în glosarul din tom. IV (Teatru, ed. Socec), p. 1757, se explică prin: „peltic şi r ă s f ă ţ a t“. Acelaşi, Concina, sc. 2: „Gîndeşte-te la dulcea fericire de a te vedea iubit, dizmierdat, alintat de o copilă ca Lina...“ A. Vlăhuţă, Nuvele, p. 80: „privind duios îndărît şi surîzînd, alintată şi copilăroasă...“ v. Alint. ALINTĂTOR, -OARE, adj. et subst.; caressant. — v. Alint. ALINTĂŢÎJRĂ (pl. alintâturi), s.f.; „caresse, mignardise = ital. allentatura, relâchement“ (Cihac). Alintăturile copiilor = „Ies petites faşons des enfants“. Cuvînt foarte frumos, care ar putea să înlocuiască adesea neologismul „cochetărie41, v. Alint. — Alintat. 1/lLIftN, n. pr. pers. m.; Leon, Ae Ce vii, bade, tîrzior? Au de mine nu ţî-i dor?...“ (Aurora română, 1881, p. 14) în industria poporană: „Cu alior ţărancele văpsesc ouăle galbene la Paşti... “(D. Huţu, Tecuci, c. Nărteştii; I. Corciovă, Tutova, c. Docani). 621 42 — Etymologicum Magnum Romaniae ALIOR Despre modul cum se fac „gălbenele44 din alior, nu numai pentru ouă, dar si pentru văpsirea teseturelor ţărăneşti, vezi S.F. Marian, în Col. l.'Tr., 1882, p. 263-4. în medicina poporană: „Alior cu apă caldă se bea ca purgativ, iar în hapuri cu făină de grîu se ia pentru durere de slomah44 (I. Nour, Bîrlad). Se dă şi la friguri, de unde-i vine numele buruiană-de- friguri (Dr. Brîndză). La boale de vite: „Sucul de alior ţăranii îl întrebuinţează la spălatul oilor de rîie44 (St. Negoescu, Rîmnic-Sărat, c Bogza). Această întrebuinţare ciobănească a sucului de alior ca unsoare pare a fi dat naştere unei forme alfior = a 1 i f i o r , prin etimologie poporană din alifie, deşi ar fi nu mai puţin cu putinţă o eti- mologie poporană de la fior „fievre44, deoarăce este „buruiană de friguri44; în orice caz, vreun fel de etimologie poporană trebui să fie, căci pe calea istorică forma alfior nu se explică. Doină din Ardeal: „Frunză verde de-alfior, Mi-i bărbatul beutor, La toată crîşma-i dator Şi la lucru n-are spor...44 (Familia, 1884, p. 240) Altă: „Frunză verde de-alfior, Eu de slab ce sînt mai mor, Şi-ncă nime nu mă crede, Că pe picioare mă vede...44 (Amicul familiei, 1879, p. 83) Doină din Bucovina: „Geaba puică mă mîngîi Cu gutîi, cu alămii, Că de mine tot rămîi! Geaba bade mă dezmerzi Cu-alfiori şi mere verzi, Că de-acum nu mă mai vezi...“ (Familia, 1873, p. 415) Fără etimologie poporană, ci dintr-o simplă asemănare fonetică, alior se confundă adesea cu a i or „Alliufti ursinum44 (v. 1Aior); iar prin asimilaţiune regresivă între ambele licuide -Z-r, din alior s-a născut variantul arior (Lex. Bud.y 31). Tipul organic al lui alior este aleur, care se şi păstrează în grai în mai multe localităţi. „O plantă veninoasă, naltă de 2-4 decimetri şi cu floarea ca o umbrelă, se cheamă aleur, şi se zice şi laptele cucului, fiindcă rumpînd o foaie dă un suc alb...44 (I. Popescu, Buzău, c. Mă- răcineni; D. Georgescu, Ialomiţa, c. Coşereni). între alior şi aleur se află acelaşi raport de accent şi de vocalism 622 ca între românul fior şi latinul f e b r i s , macedo-româneşte ALişVEtUŞ hevră = feură, De aci se limpezeşte de la sine obîrşia cuvîntu- lui, căci aleur nu poate fi decît helleborus = gr. eAX£|3opo<;, italieneşte elleboro, în dialectul sicilian ellebburu, în texturi medio-latine ellebrum (Diefenbach, Novum gloss., 147), adică o plantă numită astăzi româneşte „spînz“ şi „iarba-nebunilor44, la olteni „cutcurigi44 şi „bojoţei44 (Dr. Brîndză), dar al căriia nume primitiv era aleur, trecut apoi asupra euforbiei, cu care se întîlneşte prin aceea că ambele sînt deopotrivă otrăvitoare. v. sAlion. — Bojoţel. — Cutcurig. — Laptele-cucului.— Laur... ALIPÎîSC (alipit, alipire), vb.; accoler, serrer contre. Din lipesc cu prepoziţionalul a (= lat. ad.) De la Vrancea (B. Ştefănesc-u), Sultănica, p. 16: „Se alipi de bă- trînă, o cuprinse pe după gît cu braţele ei rumenite de dogoarea focu- lui şi mult timp privi...u Macedo-româneşte alichesc se zice în loc de lipesc (Dr. Obedenaru). v. Lipesc ALIPÎT^ } V ^ ttpesc' ~~ Lipesc. ALIŞVERÎŞ (plur. alişverişuri), s.n.; „trafic, vente, debit qui se fait dans le marche44 (Cihac), „literalmente luare-dare, daravere, negoţ, vînzare, tîrguială, din turcul alys-veris commerce44 (Şaineanu, Elem. turc., 9). Cuvînt introdus în grai abia de prin secolul trecut, dar devenit necesar. Istoria de patima Galaţilor, 1769: „Că oricine ce ducşa Tot alişveriş făcea, Că cu bun preţ le vindea Şi nevoia îşi prindea../4 şi mai jos: „Vedeai un norod ferbînd, Alişverişuri făcînd, Vedeai corăbii în vad Sosite din Ţarigrad Cu fel de fel de bucate; Intrai, cumpărai de toate...14 (Conv. lit1875, p. 326) Dionisie Eclesiarcul, Cron. (Papiu, Tes. II, 166), sub anul 1775: „neguţătorii se lăţia cu alişverişurile lor la cîştig, meşteşugareţii sporia în lucrarea sa, ţăranii îşi lucra pămînturile lor...“ Ianachi Văcărescu, Ist. (ibid., 299), sub 1790: „vindea cum vrea feluri de lucruri, fîn, lemne, zaherele de tot felul, şi făcea alişveriş cu îndestulare...44 623 ALIVANCĂ Beldiman, Tragod., v. 3333: „De te jăluiai de vrunul, neputînd mai mult răbda, Nu te mîntuiai de dînsul, se fălea că foc ţi-a da: Alişveriş era focul, căci prăda făţiş pe toţi, Cîte în trei-patru locuri auzeai în toate nopţi. Filimon, Ciocoii vechi, p. 238: „Ia spune-mi, cum mergi cu aliş- verişurile?.. v. Saftea. — 1Turc. “ALNIC. — v. -elnic.-------------------nic. ALIYĂNCĂ (plur. alivenci), s.f.; t. de cuisine populaire: ramequin, raton, sorte de găteau de mais au fromage. Cuvîntul rareori se între- buinţează la singular. Se aude aproape numai în Moldova, ca şi sino- nimul ghiţumane sau ghismane . în unele locuri (Covur- lui, c. Jorăşti) se zice la singular alivenci, şi atunci pluralul este aii- venciuri. „Turte subţiri făcute din făină de popuşoi cu chişleac şi brînză se numesc alivenci^ (G. Sireteanu, Botoşani, c. Rînghileşti). Alexandri, Rusaliile, sc. 13: „Du-te ca gîndul, te fă ţărancă, Şi te întoarce vesel, gigît, Că-i găsi gata o alivancâ, Care-ţi va merge cam greu pe gît...“ Ţăranul din Moldova priveşte alivencile ca ceva atît de delicios, încît se poate pune la întrecere numai doară cu „purcel fript“. într-o doină din Covurlui: „Răvaş puică, răvaş dragă, Răvaş de la vornicu Că-ţi vine ibovnicu 1 — Las’ să vie, Domnu-1 ştie, Calea trandafir să-i fie 1 Că cămeşa i-am spa^t, Cu busuioc o-am frecat, De mîncare i-am gătit Alivenci ş-on purcel fript...41 (Iconomul G. Teodorescu. Galaţi, Mavromoîu) Alexandri, Surugiul: „Măriuco fa, să mă aştepţi cu alivenci pe cînd mă voi întoarce, că ţi-oi aduce un tulpan nou...“ Acelaşi, Scara miţei, sc. 6: „Mă rog, sorioară, să-i poronceşti să-mi facă un borş cu perişoare şi alivence„“, unde editorul explică (t. IV, p. 1747) că alivencile sînt „plăcinte mici de ţară“. Costachi Negruzzi, Scrisoarea IV: „Dimineaţa vom mînca cotlete si vei bea un pahar de porter în loc de dicoct; la prînz, jambon, ma- 624 caroane, alivenci, cu vin de Odobeşti...u ALIVANDA Fără amestec deneologismi, la I. Creangă, Capra cu trei iezi (Conv. Ut., 1875, p. 342): „Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pască cu smîntînă şi cu ouă şi fel de fel de bucate.. Acelaşi, Amintiri (Conv. Ut., 1881, p. 10): „făcînd mama un cuptior zdravăn de alivenci şi plăcinte../4 „Alivenci sau g h i s m a n e Sint un fel de plăcinte ţărăneşti, cari se fac din trei părţi făină de popuşoi cernută prin sită deasă, din o parte făină de grîu, din două părţi brînză de vacă proaspetă, toate amestecate împreună şi cu cîteva ouă, aşa ca aluatul să nu fie vîrtos; apoi se fac din aceasta mici mălăieşe puse pe frunze de popuşoi, de nuc, de hrean, cum se întîmplă, şi după ce se coc în cuptoriu, se scot, se ung încă ferbinţi cu unt sau cu smîntînă şi atunci să tot mănînci...“ (N. Bălăuţ, Vaslui, c. Ivăneşti). Cihac (II, 2) a indicat foarte bine originea slavică a cuvîntului. Bohemeşte 1 i w a n e c sau lewanec „orbiculus farinaceus fu- susct (Jungmann). Negreşit însă nu din bohema d-a dreptul vine româ- nul alivancâ, ci din vreo formă provincială poloană sau ruteană, de unde l-au împrumutat moldovenii, şi nu trebui identificat etimolo- giceşte nici cu adverbul alivanta, nici cu terminul choreografic alivenci, despre cari mai jos. v. Ghismană. — Plăcintă. —■ Turtă. ALIVĂNDA s. ALIVÂNTA, adv.; â la culbute, en culbutant. „A da, a cădea, a se duce alivanda = a cădea în cap; a se da alivanda = a se da peste cap; a da pe cineva alivanda = a ruina; a da alivanda = a cădea din mărirea sa, a se ruina, a perde starea44 (L.M.). Cuvîntul se aude mai ales în Moldova şi peste Olt; în Transilvania pare a nu fi cunoscut^ I. Creangă, Amintiri (Conv. Ut., 1881, p. 459): „Ion însă, împie- decat cu picioarele în mînicile contăşului, căzuse alivanta la pămînt...44 Alexandri, Iorgu de la Sadagura, act. I, sc. 5: „Gîngu: Să te păzeşti, dragă cucoană Gahiţă, pentru că la vîrsta noastră cataroile sînt foarte şugubeţe. Gahiţa: Cine ţi-a spus d-tale că am cataroi?... Gîngu: Precum zici foarte bine... ele deodată, nitam-nisam, te trîntesc alivanta plăci nta-n groapă...44 Acelaşi, Peatra din casă, sc. 9: „cine ştie? mîni, poimîni, poate alivanta-n groapă...44 Acelaşi, Florin şi Florica, sc. 11: „(se împedecă în poalele rochiei) Na! că era să dau alivanta peste cap...44 Acelaşi, Kera Nastasia: „Azi tare, mîne tare, poimîne pe spinare, adică alivanta...44 In Oltenia: „Cînd se răstoarnă o trăsură, auzi zicînd: văzut-ai cum boierul şi cocoana au venit alivanta peste cap? între copii, cînd se încurcă zmeii: ţi l-am dat alivanta! A venit zmeul alivanta/“ (Chr. Cuţana, Craiova). Cihac (II, 2) crede că alivanta „culbute44 ar fi aceeaşi vorbă cu aii van că „gâteau“: „l’acception de culbute est deduite de la maniere de faire ces petits gâteaux, que l’on roule44. Asociaţiunea lui alivanta cu plăcinta ş-ar părea la prima vedere a justifica această 625 ALIVENCI derivaţiune; în fond însă acea asociaţiune nu este altceva decît tocmai rezultatul unei etimologii poporane. Faţă cu asemănarea materială a ambelor cuvinte, poporul — ca şi Cihac — şi-a închipuit că ele trebui să fie înrudite; apoi de aci, ca un fel de explicaţiune la alivanta, s-a adaos plăcinta în: alivanta -plăcinta. Cihac citează lo- cuţiunea: „a cădea alivanta - plăcinta ca o broască = faire une culbute comme une grenouille“. Mai adesea însă se zice: „alivanta în g r o a p ă “, „alivanta peste c a p “, „alivanta pe spi- n a r e “. Alivanta - plăcinta se aude numai în Moldova, nu şi la olteni, în graiul cărora nu există alivenci, şi prin urmare o asemenea etimologie poporană nu avea cum să se nască. Finalul -ca din a 1 i v a n c ă , fiind un sufix foarte răspîndit în limba română, nu putea să treacă în -ta şi -da din alivanta sau aii- vanda, o terminaţiune de tot rară. Afară de aceasta, s-ar fi zis: „a cădea a 1 i v a n c ă“, după cum se zice într-un mod adverbial: „cade m o r m a n“, „curge g î r 1 ă“, „leagă f e d e 1 e ş“ etc. (cfr. Jar- nik, Rumân. Volksmărch., 21), iar nu articulat: „a cădea a 1 i v a n t a“. în scurt, din toate puncturile de vedere, alivanta n-are a face cu a 1 i- v a n c ă. Forma -anta sau -anda, în loc de -inta ori -inda, dovedeşte că vorba nu e veche la români. Este terminul italian de marină a 1 1 a - b a n - d a (Tommaseo, vv. alla-banda şi banda), cu un consonantism care indică trecerea-i prin gura marinarilor bizantini, căci în medio-greaca italianul banda se rostea (3 a v t a (Du Cange, Gloss. graec., ad voc .). Italieneşte „andare alia bând a“ se zice despre corăbiile cînd se pleacă pe o parte, şi de aci materialmente: „andare alia banda = ase povîrni, a sta să cadă, a şovăi ca beţivii44, iar figurat: „andare alia banda = ase ruina, a suferi o nenorocire şi chiar a muri44, adecă într-un mod adverbial toate accepţiunile românului alivanda sau alivanta. Este încă una dintr-o seamă de vorbe italiene străbătute la noi de la Marea Neagră prin comerciul veneţian şi genovez pe la finea veacului de mijloc. v. Acioaie. — Alamă. — Aleodor. AL1VÂNT, s.m.; t. de botan.: Lavandula, lavande. Se aude în Mol- dova (Vaslui, c. Muntenii-de-Jos). în Ţara Românească se zice 1 e - v a n t ă (Poenar-Aaron-Hill). Numele cel mai românesc, care merită a fi generalizat, este aspic. O plantă de grădină, cultivată mai cu seamă din cauza plăcutului său miros şi care a păstrat aproape în toate ţările numele-i tecnic latin Lavandula: nemţeşte La- ve n d e 1, ruseşte lavendu), poloneşte lewanda etc. For- ma moldovenească alivant este o apropiare prin etimologia poporană de alivanta. Cuvîntul nu e vechi la noi. v. Alivanta. — Aspic. — Levantă. 1ALIY£NC-I. — v. Alivancâ. aALlVÎ:KCI s. AL1VÎNCI, s. f. plur.; t. de choreogr. popul.: ronde, 626 danşe en cercle, sorte de ballet. Un fel de horă foarte răspîndit ALIVENCI în Moldova. Unii au descris-o ca: „sorte de danse rustique, comme la hora, pendant laquelle hommes et femmes se versent mu- tuellement â b o i r e“ (Cihac, II, 2), o particularitate de tot fantastică, născocită numai şi numai pentru a putea trage cuvîntul din slavicul „liti = verseru. Alivencile n-au a face cu nici un fel de beţie sau băutură. I. Creangă, Amintiri (Conv. Ut., 1881, p. 449): „...ne cînta din fluier: doina care te umple de fiori, corăbiasca, măriuţa, horodinca, alivencile, ţiitura, ca-la-uşa-cortului...“ Burada, Almanah muzical, 1877, p. 63: „Alivencile. Acest joc se joacă ca şi hora,femeile şi bărbaţii la un loc formează un cerc, din cînd în cînd se despart în părechi şi bat în palme şi apoi iarăşi întră în cerc...“ O descriere din districtul Iaşilor: „Alivencile sînt o horă din mai multe părechi de jucători, fiecare păreche un bărbat şi o femeie, numai în lipsă de o femeie, doi bărbaţi. Toţi joacă cu paşi mărunţi şi repede, sau înspre dreapta sau înspre stînga; după ce s-au învîrtit de 2—4 ori împregiur, se opresc, ieşind în mijloc o singură păreche şi jucînd amîndoi, pe cînd ceilalţi stau pe loc; apoi femeia din păreche îşi lasă pe bărbat şi începe de la un capăt al horei a lua la braţ cîte o persoană de o învîrteşte, de aci mai ia la braţul drept şi pe bărbatul cu care joacă în păreche şi se învîrtesc împreună tustrei o dată, la dreapta sau la stînga; d%pă aceea cei doi se lasă trecînd la loc, iar femeia ia o altă persoană din joc, făcînd ca şi cu cea dentîi, şi aşa pe rînd una cîte una; apoi după ce isprăvise a juca pe toţi, atunci toate părechile din horă se învîrtesc împreună, o dată la dreapta şi o dată la stînga, fiecare aparte; în urmă se opresc, bat din palme şi strigă: joi sau marţi ! De aci se aşează hora la loc şi iese din ea o altă păreche, jucînd singură şi jucînd pe ceilalţi întocmai după cum făcuse cea dentîi, pînă ce ies toate părechile în mijloc saupînăceli se urăşte...44 (I. Vasiliu, c. Gropniţa). O descriere din Covurlui (D. Alboteanu, c. Mastacani): „Este o horă din părechi: bărbat şi femeie sau flăcău şi fată, prinşi de mîni, femeia la dreapta bărbatului. După o mişcare cu toţii de la dreapta spre stînga şi înapoi, hora se opreşte, şi atunci bărbatul, care se crede ca mai însemnat între jucători, înaintează cu părechea sa în mijlocul horei jucînd, se întoarce înapoi, o învîrteşte o dată cu braţul drept, o lasă, şi cu braţul stîng învîrteşte pe bărbatul care vine la dreapta pă- rechii lui, îl lasă, şi cu braţul drept învîrteşte iarăşi pe părechea sa ca întîi, apoi o lasă din nou, şi cu braţul stîng învîrteşte pe părechea băr- batului pe care-1 învîrtise mai-nainte, de aci iarăşi se duce la părechea sa de o învîrteşte, pe urmă trece de joacă pe părechea a treia, întîi pe bărbat şi apoi pe femeie, şi urmează tot aşa înainte, pînă ce ispră- veşte de învîrtit la rînd pe toţi jucătorii, bărbaţi şi femei. După aceea strigă: Alevinci! şi toţi jucătorii se învîrtesc aparte cu părechile lor. Unii strigă în glumă: alevinci plăcinte goale! începe din nou jocul printr-o mişcare comună, şi apoi părechea bărbatului ce.ju- 627 ALIVENCI case face întocmai după cum făcuse el. După aceea bărbatul din a doua păreche, apoi părechea lui, şi aşa înainte cu toate părechile. Aria aces- tui joc este moale şi lină. Poporul nu-1 prea joacă pe la noi, ci mai mult ciocoieşii sau surtucarii de la ţară pe la petrecerile lor...“ Deşi jocul alivenci n-are nici o legătură cu turtele de acest nume şi cu onomastica proprie, totuşi prin etimologie poporană el se confundă cu ambele: „Jocul alivenci-p lăcinte“ (G. Poppovici, Iaşi, c. Golăeşti). „Alivenciul se zice la noi hora lui L i v e n t e“ (I. Chi- rica, Tutova, c. Cîrjeoanii). y. Livente. — Plăcintă. Apoi poporul din Moldova priveşte alivencile ca un joc ne- românesc: „Alivencile este un fel de horă evreiască (G. Căderea, Neamţ, c. Buhalniţa). Originea străină a acestui joc, care n-a reuşit a se răspîndi afară din Moldova şi a rămas abia pe jumătate împămîntenit chiar acolo, ne explică mulţimea etimologiilor poporane. Numele alivenci, mai corect alevinci, vine din strigătul ce se scoate atunci cînd toţi jucătorii trebui să se învîrtească . Este germanul: a 1 1 e w i n d e n ! Tot nemţesc trebui să fie şi strigă- tul cellalt: „joi sau marţi !“ care n-are nici un înţeles şi pâre a fi o curioasă românizare asonantică din: „ s o m a n wal zt“, după cum se zice şi româneşte: „aşa joacă pe la noi!“ In adevăr, în multe jocuri d-ale poporului se pomenesc zilele săptămînei. Aşa, de exemplu, la alunei se strigă în Vîlcea (I. Stănescu, c. Recea): „Azi e 1 u n i şi mîine marţi, Alunelul să mi-1 baţi! Azi e miercuri, mîine joi, Alunelul la bătăi...11 dar nicăiri şi niciodată „joi“ nu se pune înainte de „marţi“, ba încă fără trebuinţa rimei. Nu poate fi decît rezultatul unei etimologii po- porane. Alivencile este o horă nu evreiască, precum crede poporul din Mol- dova, fiindcă evreii vorbesc acolo nemţeşte, ci un fel de balet pe care-1 vor fi întrodus la români aceiaşi muzicanţi ambulanţi din Germania, de la cari noi am căpătat şi pe lăută, vechi 1 â u t ă = germ. Lăute, ba şi cuvîntul devenit de tot poporan, mai ales la nunţile ţărăneşti: d a n ţ = germ. T a n z e. în Occident o mulţime de ter- meni coreografici sînt de asemenea de proveninţă germană, precum şi la slavi. Din „alle winden“, alivenci sau alevinci, pe alocuri la singular alevincă (C. Alexandrescu, Neamţ, c. Bistricioara), şi de aci apoi „hora lui Li vente“, astfel străvesteşte poporul prin propria sa etimologie toate vorbele străine fără familie în ţară, căutînd să le găsească cu orice preţ neşte neamuri pămîntene în fpndul cel vechi 628 al graiului. a?a duPă AL-MAI-RĂU A- Munteanu (Vulpi^ ^Moldova de clanul Allegro v. Alăută. — Danţ. — Horă. — 1 Neamţ Ştaer... ALlVlNCI. - y. 'Alivenci. ALJOSUL. — v. Naljosul. ALLILUIA. — v. Aleluia. ALMA, n. pr. loc. f.; un village roumain en Transvlvanie O doina din Ardeal: J „Dragostele din Alma S-au dus tot pe Tîrnova, Pîn-au stat la Mediaş Că-i locul mai drăgălaş...“ (Jarnik-Bîrsanu, 385) Din maghiarul alma „pommeu. Tot de acolo vin numirile to- pice a o mulţime de sate române, dealuri şi pîraie: Almaş ( = ung. Almâs) şi Almaj (=ung. Almâgy) cu deminutivii lor A 1 m ă- ş e 1 şi A 1 m ă j e 1 şi cu derivatele Almăjeni, Almăşeni etc. Această nomenclatură e mai cu seamă deasă în Ardeal şi-n Banat, apoi în Oltenia şi-n districtul Neamţului, adecă în regiunile înveci- nate cu elementul etnic unguresc. Act moldovenesc din 1644 (A.I.R.l, 87): „un sat anume Silişte în ţinutul Neamţului peAlmaşul cel m i c ...“ v. Almaş. AItMAI-BĂU? s, m.; Satan. — v. 1Al. — Drac, ALMAŞ ALMÂJ. — y. Alma. — Almas. ALMÂRE, n. pr. loc. m.; localite dans la Petite-Valachie. Numele unui deal în Romanaţi (Frunzescu), compus din al-mare, lite- ralmente „le grand“. v. 1Al. ALMARIU (plur. almare), s.n.; armoire. Cuvînt întrebuinţat numai peste Carpaţi. Sinonim cu dulap. Strigătură de lîngă Beiuş: „Bagă-mă Doamne-n potică Să-mi ieu gură de-o groşiţă; Iar mă bagă în almariu, Să-mi ieu gură de-un griţariu...“ (Familia, 1885, p. 307) Nu vine d-a dreptul din latinul armarium, ci prin ma- ghiarul a 1 m a r i o m sau prin germanul Almer (cfr. Cihac, I, 17, II, 2). v. Dulap. ALMÂS, s.m.; diamant. Din grecul dSd(xa^, prin forma turco-per- siană almas, acest cuvînt a străbătut la ruşi şi la români. Se află mai de multe ori în inventarul autograf de odoarele lui Petru-vodă Şchiopul, 1580 (ms. în Acad. Rom.), de ex.: „on left cu almas, altul left mai mic cu almas, iară un casnic cu almas cu îacut...“; sau: „on almas mari migloc, 20 almas pirăgor lui...“ v. Adamant. — Diamant. ALMÂŞ s. ALMÂJ, n. pr. loc. m.; une pârtie du Banat. O regiune din Banat învecinată cu acea a Mehadiei şi cunoscută în popor mai mult sub numele de „Valea Almaşului“. Forma cea veche este Almaj sau Halmaj = ung. A 1 m â g y sau H a 1 m â g y. într-un act din 1387 (Kurz, Magaz. II, 304), banul unguresc al Severinului Ştefan de Losoncz dă o moşie românului „Petrus filius Dees Keneziustc din districtul H a 1 m a g y . Sub Constantin Brîncovanu un însemnat număr de almăjeni s-au aşezat în România, închipuind ca un fel de breaslă deosebită, supusă la o dare fiscală aparte. Astfel în Condica Vistieriei dintre 1694—1704 (ms. în Arh. Stat.) ne întimpină: Sub anul 1694, aprilie 12: „Semele breslelor cine cum au dat la lipsa hamacului: Brăilenii, jumătate ughi 140; Vtori armaşi, ughi 30; Slujitorii, pre jumătate ughi 3750; A 1 m ă j a n i i, ughi 2661/2...“ Sub anul 1696, martiu 1, tot pentru plata haraciylui; „Satul Albeştii, ughi 200; 630 ALOI Satele cu rumptoarele cele vechi, ughi 3200; Satele cu rumptoarele cele noao, ughi 1668; Hălmăjanii, ughi 266 1/2; Ungurenii ot heleşteul lu Costantin-vodă i ot Cornăteni, ughi 400...u A 1 m ă j e n i i plăteau, prin urmare, aproape tot atît ca satul Albeştii, în care se afla o breaslă a petrarilor (v. Albeşti), şi pe jumă- tate cît dedeau „ungurenii44, adecă o imigraţiune din Ardeal. De. la 1696 nu-i mai găsim pe a 1 m ă j e n i ca breaslă, căci unii vor fi intrat in numărul birnicilor ordinari din Mehedinţi, iar alţii — poate — se vor fi întors în Almaş. In grai, prin metateza licuidei, românii rosteau uneori Amlaş în loc de Almaş. Cronica anonimă (Laurian-Bălcescu, Magaz. V, 101): „(Cantacu- zinii cereai de la împăratul Leopold) să le dea o parte de loc a Ardea- lului, unde sînt cetăţile acestea: Logosul, Cavaran-Sebeş, Mehedia, Lipova cu ţ i n u t u 1 Amlaşului, ca să fie moşie cu privileghii de la împăratul date neamului cantacuzinesc...44 v. Alma. — Amlaş. ALMĂJEAN 1 Alma _ Aimas ALMĂŞEAN J ALMllS'TRE. — v. Altmintre. ALOCURI s. ALOCURE, adv.; par-ci par-lâ, par endroits. General- mente construit cu p e şi întărit prin emfaticul -a (v.5A): p e alo- curia = pe unele locuri, nu pretutindeni, nu în multe locuri. Cantemir, Chron. II, 261: „însă pre furiş, p r e alocurea suppu- indu-să, apoi totdeodată arătîndu-să...44 Dionisie Eclesiarc, Cron. (Papiu, Monum. II, 167): „spunea unii că s-au şi găsit bani pe alocuri...44 Zilot, Cron., p. 29: „că nu numai nu făcea vro împedicare paz- vangiilor, ci încă pe alocuria unii din ei se şi întovărăşia cu dînşii la prăzi şi la jafuri...44 A. Odobescu, Pseudokyn., p. 14: „uneori cerul se încingea pe alo- curea, în depărtare, de o vîlvoare roşiatică...44 De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 215: „P-alocurea viile să mlădiau încărcate cu ciorchini, pe aracii plecaţi puţin de greutatea rodului...44 Alocuri se compune din prepoziţionalul a (= lat. ad) şi din plu- ralul locuri , vechi 1 o c u r e. Intr-un text din sec. XVII (Cod. ms. miscel. al bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 673): „se face acestu să- boru întru cinstitulu al ei hram în Vlaherna şi se prăznuiaşte şi prespre toate alocure unde sânţii sfintele besereci...44 v. 12A (p. 65). — Loc. iALOj. — v, Odogacit 631 ALT 2ALdI. — y. Sabur. ALOV. — v. Halâu. ÂLOVIŢĂ s.f.; bete errante. Cuyînt adus de Pisone (Dicţ., 1865, p. 50) alături cu sinonimul b i t a n g, traducîndu-se prin: „pecus er- rans, das herumirrende Vieh44. Este slavicul alova, alovitza, î a 1 o v i t z a „sterilis de pecore et porno41 (Miklosich, Lex., 4, 1145) şi prin urmare însemnează literalmente „vită stearpă44, de unde „vită fără spor44, şi de aci apoi „vită rătăcită44, v. Bitang. — Ialomiţa. ALSĂU (plur. alsâuri), s.n.; nature particuliere, propriete. Cuvînt format din articlul posesiv al şi din pronumele său, prin care vechii scriitori români au căutat a traduce pe paleoslavicul svoistvo de la s v o i „suus44 şi pe grecul i8ioty)s din îSioţ. Dosofteiu, Paremiar, 1683, f. 127 a: „cum are părintele alsăulu său a naşte pre fiîulu şi a scoate duhulu svântu, şi cumu are fiîulu alsăul său a să naşte din părintele, asia şi duhulu svântu are alsăul său a pur- cîade din părintele şi a să odihni pre fiîul; asia li-î osahiciunia numai cu câtu să osăbăscQ alsâurile..“ Acelaşi, Sinaxar, 1683, dec. 3: „binelui acesta-i alsăulu cel hireşîi să-ş dia şi la alţâi din binele său...44 Din substantivul alsâu s-a format apoi verbul a 1 s ă u e s c „ap- proprier44, care reprezintă semasiologic pe paleoslavicul s v o i t i sau u s v o i t i = gr. I8ioifte',-dĂeă n-am despărţi din capul locului pe cel activ de cel auxiliar; şi aceasta mai cu seamă în limba română, care a reuşit a-i diferenţia pe amîndoi chiar foneticeşte. în propoziţiunea „am u n cal bun, pe care am cumpăra t“, ambii am sînt etimologiceşte unul şi acelaşi cuvint, ca şi franţuzeşte „ai“ în: „j’a i un bon cheval que j ’ a i achete“; dar, pe cînd franţu- zeşte activul „ai“ şi auxiliarul „ai“ se conjugă într-un mod identic: 673 AM „j’ai, tu as, il a, nous avons etc., româneşte activul am are o flexiune diferită de auxiliarul am: eu am tu ai el are noi avem voi aveţi ei au un cal pe care eu am tu ai el a noi am voi aţi ei au cumpărat unde auxiliarul ne prezintă forme contrase: a, am, aţi, acolo unde la activ vedem: are, avem, aveţi; o disociare morfologică pe care o găsim şi-n unele dialecte italiene, bunăoară In cîntecele poporane marchi- giane (Gianandrea): „Bello, che m'ete d a t t o ra parola, Tanto ro core mia se ne fida; Rocervello 1 'a v et e a banderolla...“; uneori cu a-: „Ma vo’senza carbo’ gran foco fate, Pazienza, bello mia, si p e r s o m’â t e...u In acest mod, nu numai în fond, dar şi prin formă, ambii am ur- mează a fi studiaţi fiecare în parte, deşi e mai pe sus de orice îndoială că materialmente aţi (=it-al. âte) este identic cu aveţi (= ital. a v e t e). I. Sensurile. a) am „posseder, tenir“. Verbul activ am se apropie prin sens de stăpînesc, dar ex- primă ceva cu mult mai general, fără nici o noţiune de drept sau de mod: cine stăpîneşte un lucru, îl şi are; cine însă îl are, poate să nu fie stăpîn peste acel lucru. Eu am un cal, şi totuşi calul nu este al meu, ca în cîntecul poporan: „Bădiţă de peste deal Ar veni şi n-are cal; Ia-ţi bădiţă, cal cu plată Şi mai vin’ la noi vrodată...“ (Jarnik-Bîrsanu, Transilv., 105) Este dară o quasi-stăpînire, un fel de ţinere, dar cu o nuanţă mai puţin materială. Tocmai din cauza generalităţii prea mlădioase a sensului său, am a putut să scază treptat la o funcţiune curat auxi- liară, după cum — ceva mai anevoie — a scăzut în unele dialecte neolatine şi sinonimul ţin, bunăoară la spanioli. Sensul cel nedecis al lui am ne apare mai cu seamă în ghicitori, unde el însemnează ceva ca „ţinere“, insă cu o nuanţă de tot abstractă sau chiar metafizică; de ex.: Ce este luna? „Am o miţă, albă, grasă, Toată noaptea imblă-n casă...“ (Sbiera, Poveşti, p. 322) Ce este negura ? „Am o vacă surie, Vine din pustie, 674 AM Cuprinde luncile Cu brîncile...44 (Ibid.) Locuţiuni metaforice: Am gură „parler sans gene, oser ouvrir la bouche...44 „Vai, vai, vai inima mea, Multu-i bună, multu-i rea, Multu-i neagră ca tina: Mult se arde şi se frige Şi n-are gură să strige../4 (Jamik-Bîrsanu, 213) v. Gură. Am nas „avoir du toupet, etre considere44: „Minciunosul nu are nas la nime = a nemine honoratur44 (L.B.). v. Nas. Am cap „etre en etat de faire quelque chose44: „Poţi desface ce-ai făcut, Dar eu n-am cap să te uit, Că cu gîndul te-aş uita, Nu mă lasă inima...44 (Jarnik-Bîrsanu, 164) v. Cap. Am parte „avoir de la chance, avoir sa part de44: „Ocolii ţările toate Şi de bine n-avui parte...44 (Ibid., 131) v. Arte. — Parte. ^ Am cinste „etre honore44: ^ Moxa, 1620, p. 372: „c i n s t e să aibă de la domniîa ta, iară de nu voîu fi dereptfl să-m tai capul...44 Am treabă „etre occupe44: Act moldovenesc din 1638 (A.I.R. III, 223): „să nu mai avâm noi trăsură pentru garduri, nice să avăm treabă la acele vii...46, unde ne întimpină totodată arhaicul: Am trăsură „etre tergiverse44. Apoi: „am pe d r a c u l44, „am h a z“, „am pe vin o-n coa* c e44, „am g ă r g ă u n i44 şi altele, despre cari se va vorbi la substan- tivii lor. A treia persoană imperativă: „n-aibă...!“ constituă un fel de blăs- tem: „n-aibă parte!44, „n-aibă noroc!44, „n-aibă pace !44, „n-aibă casă !44 etc* Cînd pomeneşte poporul pe d r a c, adauge cu groază: „n-aibă loc aici!44 (L.M., Gloss402), de unde apoi unul din numeroasele epitete ale necuratului: n a i b ă, format printr-un imperativ ca şi-n „ucigă-1 toaca !“. Termen curat românesc de baştină, n a i b ă n-are a face nici cu italianul „nabisso44 (L.B.), care însemnează „prăpastie44, darnici cu turcul ,,năîbe“ „ce qui vient tour â tour44 (Cihac, II, 599), care este feminin din arabul „năîb = lieutenant, gouverneur44 (Şaineanu, Elem? turc., 75). v. Naibâ. 675 Tot sensul de „stăpînesc“ sau „ţin44 predomneşte în construcţiunea lui am cu un adjectiv sau cu un calitativ în genere: o am i u b i t ă, îl am v r ă j m a ş, îi am b u n i pentru treaba aceasta etc., unde româ- neşte se şi zice deopotrivă bine: îl ţ i n b u n. „Vai de mine, ce să fac! Că n-am pe nimene d r a g...“ (Jarnik-Bîrsanu, 208) Act moldovenesc circa 1626 (A.I.R. I, 92): „acele urice au fost date de părintele losip stariţul mănăstirii la neşte posluşnici, c-au fost avându demult credincoşi, ca să le ţie...44 ^ilot, Cron., p. 37: „acest tîlhar însovonit mai mult au prădat şi au jefuit, ca unul ce ştia toate pe larg ale Craiovei, avîndu-l e ochite din vreme...44. De aci nu mai e decît un pas pînă la verbul auxiliar al trecutului: am pe cineva o c h i t = am ochit pe cineva. b) am „sentir, ressentir44. Întrucît noţiunea de stăpînire sau ţinere trece din lumea exteri- oară în sfera intimă, ea se preface în s i m ţ i r e, de unde locuţiunea: am pe inimă sau: am ceva sau chiar simplul am însemnînd „je sens, je ressens44. Costachi Negruzzi, Clrlanii, sc. 1: “En nu mai înbla, şi-mi spune c e ai? Ştii că eu ţie îţi spun tot ce am pe i n i mă...“ Pentru a exprime noţiunea cuprinsă în francezul „indisposition44, românul zice: „am ce am, că nu mi-e bine...44 Am lipsă = s i m ţ e s c lipsă; Am nădejde «simţesc nădejde; Am bucurie = simţesc bucurie; Am poftă = simţesc poftă etc. In multe din asemeni locuţiuni, am poate fi înlocuit prin este: am dor = mi-e dor, am gind = mi-e gind, am grijă = mi-e grijă etc., după cum şi lătineşte se zicea „curae alicui e s s e“, alături cu „curae aliquiJ h a b e r e44. Cîteodată însă, printr-o astfel de înlocuire s-ar schimba înţelesul, bunăoară in „mi-e milă = misericordiam habeo44, lingă „am milă“ nu numai „misereor44, ci şi „misericordiam consequor“. „Străinu-s ca pui de cuc, Milă n-am unde mă duc...44 (Jam ik-B îrsanu, 207) v. Milă. Tot aci vine reciprocul „a s e avea = a se simţi44: „cum t e ai? = ** quomodo vales? m ă am cu cineva bine sau rău = convenio; cum te ai cu frate-tău? = quomodo convenit tibi cum fratre?44 (Lex. Bud.). Enachi Cogălniceanu, Letop. II, p. 260; „Grigoriervoda TLpunea la multe Irebi avăndu- $ e prea bine...44 Un ţăran din Ialomiţa: „mi-a spus unchiu Barbu cîteva cuvinte dă ni-a Intrat la inimă; el e un om cu minte şi înţelept grozav; cu, mine s ă are ghine dă ninune...44 (T . Theodorescu, c. Lupşanu). c) am „devoir, etre force44. Construit cu infinitivul, deja în latina „habeo44 căpătase sensul de trebuie, trecut apoi în toate limbile romanice şi care în Occident a dat naştere formei viitorului: dir-ai = dicere habeo. La români această AM construcţiune şi-a dezvoltat două nuanţe proprii diferenţiate: pe cînd numai viitorul „voi face44 arată o acţiune liberă, condiţionalul „a m face44 exprimă o îndoială, iar noţiunea de necesitate sau fatalitate, „faciendum estu, şi-a rezervat pe „am a face“, foarte des în vechile texturi, dar pe care nemic nu ne îndreptăţeşte de a-1 crede că a fost vreodată la noi „în loc de viitor14 (Cipariu, Principia, p. 183). Cînd Coresi zice: „cine va bea amu deîntru elu, n-are ase însetoşa în vecie44, „va bea44 este o formă gramaticală, dar „are a se însetoşa44 constituă o propoziţiune sau o construcţiune sintactică cu sensul de: „nu va putea să se însetoşeze44 sau „îi va fi peste putinţă a se însetoşa44. Din nenumărate exemple lesne de adunat, iată cîteva: Codicele Voroneţian, circa 1550 (ms. în Acad. Rom.).: Act. Ap. XXVIII, 26: „cu audzul audziţi şi nu aveţi a înţelege, şi vădzăndu prăviţi şi nu aveţi a ve- dea41... „...aure audietis, et nan intel- ligetis; et videntes videbitis, et non persp icietis...“ Radu din Măniceşti, 1574 (British Mus., ms. Harl. 6311 B): Matth. XVII, 21: „pridăditu are I „...filius hominis tradendus a fi filul omenesc.| est...“ unde în Noul Testament din 1648: „d a - s â - v a fiîulu omenescîi44, iar în Biblia Şerban-vodă din 1688: „v a sa să dea fiîulu ome- nescu...44 Text din sec. XVII (Cod, ms, miscel, al Bis. Sf. Nicolae din Bra- şov, p. 647): „ca să poată fi izbăviţi de mâniia aceia şi de foc şi de greul ce are a fi...44 Ibid.j 487: „eu gol am eşit diîn maţele mamei, şi iară golu am a merg e...44 Ib., 501: „carii laptele şi lăna diîn turmă iau, iară de oi nu se grijescu, de carile cuvăntu aveţi a d a în zua ceia mare...44 Ib., 504: „a veni avea-vorii în zilele de apoi bâtjocoritori...44 Ib., 510: „cine nu va socoti căte-amu grăiţii, nice de mai multe nu va avea a crede ...4C Varlam, 1643,1,f. 73 a: „aşea are a p ă ţ i de oameni ca şi Ioanîi...44 Simeon Movilă, 1602 (Cuv. d. bâtr. 1,127): „de vreme ce veţi vedea cartea domnie-mele, iară voi să ava,ţi a vă f e r i de acel satu...44 Pătraşco Păturniche, 1597 (ibid., I, 77): „nime din ruda mea ca să n-aibă a pără...44 Şi la trecut se poate exprime un grad de fatalitate prin „avea a...44, de exemplu la Dosofteiu, 1680, ps. LXXI, 12: „...c-au izbăvit pre mişel de sâlnicu şi pre mîaseru căruia n-avla cine* î fi agutoriu...“ „...quia liberavit egenum a potente, et pauperem cui non e r a t adju- tor...v< unde la Silvestru, 1651: „care n-are agiutoriu44; la Arsenie din Bise- ricani, circa 1650 (ms. în Acad. Rom.): „ce elu n-avia agîutâtorii“, la Coresi, 1577: „cui nuera ajutoriu...44 In graiul de astăzi: „Pentru mîndra care-mi place Nici părinţii n-au c e-m i face...44 (j.b., ii) 677 AM „N-am ce face, sus îi locul, Inima-mi arde ca focul! N-am ce face, sus îi dealul, Inima-mi arde ca jarul ...“ (Ibid., 193) „Frunză verde lapte acru, Mă băgai slugă la dracu, Dar la dracu nu-mi prea place; Cat’ să şez, că n-am ce fac e...“ (Ibid., 139) „Rămîneţi cu toţi[i]-n pace, Eu mă duc, că n-am ce face, Gă-i poruncă-mpărătească, Trebuie să se-mplinească...“ (Ibid., 322) „Jele-i, Doamne, codrului De armele hoţului, Că le plouă şi le ninge Şi n-are cine le-n c i n g e...4t (Ibid., 288 „Bădiţă cu şease boi N-are ce căta la noi...“ (Ibid., 38) De aci exclamaţiunea: ce are a face! = „impossible! incroya- ble !“ = italieneşte: „non ha a far!“, „che ha da far!“ Cu conjunctivul în loc de infinitiv: „Bate, Doamne, neamţu-n drum, C-o ales ce-o fost mai bun Ş-or rămas neşte pitici, Altfel n-ai cum să le zic i!“ (J. B., 298) „Bat-o cruciuliţa lele, N-avu cum să num ă-n ş e 1 e, C-o văzui albă la pele Şi la grumaz cu mărgele...44 (Ibid., 242) Tot aşa în locuţiunea proverbială: „are cui să semene44 = ital. „ha a chi somigliare44, care însemnează: „trebui să fie cum este, căci aşa i-a fost neamul44. Cu conjunctivul însă, sensul de „devoir, etre force44 e mai puţin lămurit. „Am a face44 vrea să zică: „je d o i s faire44; „am să fac44 poate să însemneze numai: „je suis dispose â faire44. Aşa într-o satiră poporană din Bucovina, o femeie zice cîte ar fi dispusă ea să facă numai ca să nu-i învie bărbatul pe care-1 îngropase: „Ş-am s ă dau o pălărie Să-i citească-o liturghie Colea-n colţ la chir Ilie; AM Ş-am s ă -i vînd izmenele, Ş-am s ă -i port pomenele Pin’ l-or lua ielele; Ş-am s ă -i vînd mînuşele, Ş-am s ă-i port şi slujbele Prin toate crîjmuţele; Ş-am s ă-i dau hosmetele Ga să-l plîngă fetele; Ş-am s ă-i dau ciobotele Să-l bocească mîndrele; Ş-am s ă-i dau opincele Să-l bocească miţele Prin toate cotruţele; Ş-am s ă-i dau şi pieptarul Să-l plîngă han-tătarul!...“ (Tribuna dia Sibii, 1886, p. 246) în toate acestea conjunctivalul „am s ă“ este cu totul altceva decît infinitivalul „am a44, care singur exprimă pe deplin noţiunea de „devoir, etre force44. în fine, cu infinitivul sau cu conjunctivul subînţeles: n-ai cum! n-ai încotro! n-ai unde!... „De urit te poţi ascunde, Dar de dragoste n-ai unde..." (J. B9) Tot cu nuanţa de „devoir, etre force44 figurează am unit cu supin prin prepoziţiunea d e: am d e făcut, am avut d e scris, aveam d e zis, voi avea d e mers etc., cari toate, mai mult sau mai puţin, s-ar putea traduce prin trebui. Şi atunci cînd însemnează „sentiru, am se poate construi uneori cu d e urmat de substantiv. Aşa se zice deopotrivă bine: „am gînd“ şi „am d e gînd“, „am grijă“ şi „am d e grijău, unde d e ne aminteşte pe genitivul latin in „curae habeo“: Acelaşi d e pe lîngă am „posseder44 ne întimpină în Legenda Sf. Nicolae, sec. XVI (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nic. din Braşov, p. 134): „era buni creştini şi bogaţi şi avea d e destulă..unde „de destul44 se datorează analogiei cu „deajuns44. Ca normă însă, graiul românesc postpune pe d e numai lui am „devoir44. v. De. II. Forme gramaticale. a) am şi aib. Din latinul h a b e o derivă aib în loc de „abiu44, cu metateza lui i ca în „roib = rubeus44, şi nici într-un caz nu poate să derive de acolo am, după cum se crede generalmente (Cihac), care este o contracţiune din avem: „eu am = „ego tabemu s44, întocmai ca francezul popo- ran „j’a von s44. Înrădăcinîndu-se am pentru prima persoană a prezin- telui indicativ, aib a trecut asupra subjunctivului: ca să aib, de unde iarăşi în graiul actual a început a-1 goni am, astfel că se zice mai adesea: s ă am, şi numai la a treia persoană persistă nestrămutat: s ă aibă. în vechile texturi aib sau aibu, la a doua persoană aibl sau aibiy este o formă predomnitoare. Cipar (.Principia, p. 139—40) citează o 679 AM mulţime de exemple de prin tipăriturile din secolii XVI şi XVII; e nu mai puţin des în acte: Contăş Uricar, 1656 (A.I.R. III, 235): „deci eu să aibu a da cuco- nilor aiurea altă falce de vie...“ Neacşul Cantaragiul, 1683 (A.I.R. I, 62): „să aibu a-i da banii la cărtovul viilor...“ Ion sin Vătav Roman, 1715 (A.I.R. III, 276): „aic în ţara leşască să n-aibu amestec la nemic, Iar după ce a hi mila lui Dumnezău să eşim în ţară la pământul nostru, să aibu şi eu trabă...“ Dar şi-n scriitorii din secolul nostru, dintre cari ajunge a cita pe Beldiman, Tragod., v. 3223: „Dumnezeule înalte, condeiul meu este slab S-arăt zgomotul, strigarea, putere nu pot să alb, Atîta voi putea zice, mai pre scurt intr-un cuvînt, Că nu s-auzea nimica, nici în cer, nici pre pămlnt...“ b) aibînd şi avind. Din latinul h a b e n d o derivă d-a dreptul avind, care însă în vechile texturi se ciocneşte cu forma aibînd, născută sub înrîurirea lui aib = h a b e o, după cum şi-n vechea italiană era o formă a b b i e n- d o de la a b b i a, pe lingă forma obicinuită a v e n d o. Codicele Voroneţian, circa 1550, alăturat cu Noul Testament, din 1648: Act. Ap. XXIV, 15: „upovăinţa aibăndu spre Dumnedzeu.. Radu din Măniceşti, 1574: Matth. I, 18: „aflâ-se aibăndu în maţe de Duhul sfântă...“ Matth. VII, 29: „învăţa ei ca des- punsu aibăndu...“ c) condiţionalul: să avure. Codicele Voroneţian în alăturare cu Testamentul din 1648: Iacob II, 17: „aşa şi crediinţa, se „...aşîa şi credinţa, să nu va nu avure lucru, moartă faste de avea fapte, moartă-I întru îa-ş...“ siînre..." avăndu nădejde în Dumnezău..." „...inventa est in utero habens de Spiritu sancto...“ „...docens eos sicut potestatem h a- b e n s...“ Macedo-româneşte se zice pînă astăzi la condiţional (Bojadschi): s i avurimu, a treia persoană: s i avuri. Este latinul habuerim. III. Fonetica. In vechile texturi nu e rar avâm în loc de avem, ca şi v ă m pentru vom. Radu din Măniceşti, 1574: Io. VIII, 41: „părinte avămu Dum- nezeu...u Ibid., XIX, 7: „lege avămu.. “ Ibid., 15: „nu avămu înpăratu...“ „...patrem habemus Deum...“ „...legem habemus..." „...non habemus regem...“ Coresi, Omiliar, 1580, quat. XVI, p. 3: „de multe ori grăescfi bogaţii: ce avămu a măînca demâneaţa...“ w Varlam, 1643, II, f. 51 b: „sănebucurâmu, că multa plată avâm..“ AM Ibid., f. 55 b: „a doa învăţătură avâmă...u în poezia poporană ne întimpină „a davea = a aveac\ cu proteticul d ca în „dalb = alb“: O colindă muntenească: „Ferice-mi ferice, Ferice de mine Şi de maica mea ; ’N zile ce-am născut, Parte ce-am davut...“ (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 78) Balada Rusalin: „Num-un fecior a davut, Ce Rusalin l-a chemat, Şepte şcoli l-a învăţat Ca să mi-1 popească-n sat; Nevastă pe cin* şi-a luat? Pe Lena de la Maidani Numai c-un şfertar de bani; Ibovnică îmi davea Pe Veta de la Soceni...“ (Reteganu, Poez. pop.. 22) v. 1D. Pe alocuri se aude aivâ în loc de aibă: „Ca jurămînt, poporul zice: să nu aivâ parte de luminile ochilor, să nu aivâ parte de ce e mai drag în lume...“ (P. Iftimie, Tutova, c. Oblrşeni). E şi mai curioasă forma poporană trisilabică avîndă pentru disila- bicul avînd (Jipescu, Opincaru, p. 20), precum şi macedo-româneşte sînt două forme: avlndălui şi avindu (Bojadschi). v. 2 Am. — Avere. — Avut. aAM, vb. auxil.; avoir. In articlul precedinte s-a văzut modali- tatea materială şi logică a naşterii auxiliarului am din activul a m. Aci dară ne mărginim a-1 urmări în sine-şi. Auxiliarul am se conjugă numai la prezinte indicativ, unde se uneşte cu participiul trecut: (eu) am (tu) ai (el, ea) a 1 făcut; (noi) am (voi) aţi (ei, ele) au J şi la optativ, unde se uneşte cu infinitivul: (eu) aş (tu) ai (el, ea) ar 1 f a c e. (noi) am (voi) aţi (ei, ele) ar J La indicativ, ca şi la optativ, am se poate construi cu verbul său în două feluri: direct: am făcut, aş face. invers: făcu t-am, fa cer e-aş, unde revine la optativ forma infinitivală nescurtată, deşi pe alocuri se aude în popor: f a c e-u-as. 1581 AM Gonstrucţiunea directă poate să fie: continuă: am făcut, aş face; întreruptă: am eu ceva cumva f ă c u t, aş eu ceva cumva face. Gonstrucţiunea indirectă poate să fie întreruptă numai prin pro- numele personal: f ă c u t u - m-au, face- m-as. Funcţiunea cea obicinuită în ambele timpuri este acea directă continuă; nu e rară însă, şi uneori nu e fără eleganţă, acea întreruptă, mai ales la indicativ. Moxa, 1620, p. 372: „de amil eu făcuţii ceva cu nedereptul, nu-mi veghea voe nemicâ...“ Act rustic din Mehedinţi, 1599 (Cuv. d. bătr. I, 88): „au ei 1 ă s a t cu al lor cuvăntu...“ Psaltirea Şcheiană, circa 1550 (ms. în Acad. Rom.), X, 4: „că ce ai tu s f r ă ş i t, e ei sparseră...“ Foarte des într-un fragment măhăcean, circa 1600 {Cuv. d. bătr. II, 87 sqq.): „s-au neştire de întâia cas 1 u c r a t u“; „s-au neştire dupâ al treile cas veritu“; „s-au neştire dupâ al şasele cas a j u n s u“ etc. Pronumele reflexiv se pune denaintea lui am: m-am făcut, f ă c u t u - s-au; există însă şi exemple ca: Pravila de la Govora, 1640, f. 25 a : „deci acestea noao au g r ă i t u- s e...i; = „nouă s-au g r ă i t“. Gonstrucţiunea inversă alături cu acea directă, fără ca ele să se deosibească prin ceva sub raportul sensului, permite graiului româ- nesc încrucişarea ambelor întocmai după regula chiasmului în retorică, deşi procesul e de tot poporan. Aşa ne întimpină mereu în cîntece: „M e r s-au ei pîn’ la un loc Ş-au a p r i n s un mare foc...“ (Alex., Poez. pop.2, 20) „S ă m ă n a t-am grîu de vară, Au ieşit numai negară; S ă m ă n a t-am orz, ovăs, Au ieşit mohor pe şăs; S ă m ă n a t-am popuşoi, Au ieşit iarbă-n fuşoi...“ „F o s t-ai, badeo, om voinic, Ş-ai rămas chiar de nemic...u „D u c e-ni-aş la cununie, Şi m-aş duce ca vîntul Cînd spulberă pămîntul...“ (Ibid., 228) (Ibid338) (Ibid., 307) „Ber e - aş vin cu mintă creaţă, Ş-aş d u r m i la mîndra-n braţă...“ (Familia, 1886, p. 115) 682 AM Proverb: „F o s t-ai, lele, ce ai fost, Dar acum eşti lucru prost...“ Această încrucişare a ambelor construcţiuni e cu atît mai deasă în cronicele noastre, cu cît mai necărturar era cronicarul, adecă mai puţin înrîurit de modeluri grece şi slavice, căci la slavi şi la greci nu se găseşte nemic analog. Aşa în letopiseţul lui Ion Neculce se află peste două sute de chiasmuri analoge, dintre cari iată patru unul lîngă altul: Letop. II, p. 363: „Mai c e r ş u l-au turcii Azacul, şi s-au apu- cat ruşii să-l dee cu tot venitul şi hotarul lui. C e r ş u l-au şi bir să le dee şi cheltueala oştii, ce bir n-au primit. Zi s-au turcii să mai strice şi alte pălănci ce sănt pe marginea hotarului pre lăngă zapo- rojeni şi la pragurile Niprului, anume Gamen, Zoton şi altele, şi s-au apucat că le-or strica. Mai z i s-au turcii şi pentru Ucraina etc.“ Din diferite construcţiuni chiasmatice, cari nu sînt tocmai puţine la noi, cea mai în circulaţiune decît celelalte toate la un loc este acea prin auxiliarul am; apoi pe a doua şi pe a treia linie prin auxiliarul voi, prin elemente pronominale şi altele: „merge-voi şi voi vedea, bucură-te şi te veseleşte“ etc. v. Eu. — Se. — Voi. In vechea italiană ni se prezintă din cînd în cînd un fenomen foarte înrudit. Aşa sini exemplele citate de Tominaseo: „Grazie ti rendo, Iddio mio, perocche tu m’a i visitato, ed h â m i dimostrato li peccati miei...“; sau la San-Francesco d’Assisi: „Perdonami, Signore, Che t’ho fora serrato: No h o 11 i ricambiato Un vero amore...“ Formele istorice pentru monosilabicii am, ar şi aş sînt disilabice: amu, are şi aşi. Act rustic din Ilfov, circa 1600 (Cuv. d. bâtr. I, 94), de două ori: „ama lăsatu eu cu sufletul miu...“ Act muntenesc din 1622 (A .I.R. 1,31): „auzindu că va să facă sfântă mănăstire, ne-ama adunatu toţi şi amu vorbitu...“ Altul din 1612 (ibid., 71): „amu întorsu partea lui Săban Gliga...u Varlam, 1643, I, f. 51 a: „mulţi are hi mai bucuroşi să moara decătu să-şu descopere boala ca să o vadzâ toţi...“ Pe lîngă are este şi forma ară, de unde apoi actualul ar: Silvestru, 1651, f. 96 a: „mănâncă pre oamenii miei cumu are mănca păine...u; iar f. 111 b: „deşărţie săntfi fii oameniloru, minclu- noşi-s fii bărbatului; de s-ara pune în cumpănă, mai iuşori ară fi decătu deşerţiia...“ Moxa, 1620,p. 352: „ard fi mai bine ce va naşte să-l arunci în foc...“ Radu din Măniceşti, 1574 (ms. în British Mus., Harl., 6311 B): Io. III, 12: „cum, de aşi (aiuh) zice I „...quomodo, si dixero vobis coe- voao de ceri, credere-aţi...“ | lestia, credetis...“ Pe lîngă aşi, forma aşu prin analogie cu amu: Psaltirea Şcheianâ, circa 1550: „Doamne Dumnedzăul mieu, se aşu face casta...“ 683 AM Unii derivă pe aş din neogrecul &; în Slc, ypaecît a consacra pe cele ce aminteau, poporului neasămuita glorie şi dreptate a ferioitului Traian...“ v. 1,2 Aminte — Amintire. AMINTIRE (plur. amintiri), s.f.; ressouvenir, reminiscence. Cuvînt format pe calea poporană, deja înrădăcinat în grai şi trebuincios, căci aducerea aminte este „souvenir", iar nu „reminiscence". Aducerea aminte poate să fie despre ceva foarte proaspet şi e totdauna chiară; amintirea este numai despre cele de demult sau cari ni se re-nfăţişează într-un chip nu destul de limpede.. Golstachi Negruzzi, O alergare de cai I: „eu slăvesc toate femeile tinere şi cinstesc pe bătrîne în amintirea trecutei lor frumuseţi..." De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 226: „Tămăduianul să scărpină în cap, îşi drfese glasul şi începu cuvîntul, privind lung, dibuind în pustiul amintirilor v.1’2 Aminte. AMlNTRE, AMlNTRELE etc. — v. Aimintre. — Altmintre. A-MINÎJNE, adv.; ă merveille, merveilleusement. Din prepoziţio- nalul o şi minune. Sinonim cu adverbul minunat, care însă e mai puţin energic. Dosofteiu, Synaxar, 1683, april. 23 (f. 96 a): „pusa stlăpultt în rând din a-direapta, unde scriia scriptura, carele stă şi pănâ astădzu a minune de să pomeniaşte..." v. A-mirarea. AMÎR (amiral, amirare), vb.; admirer. Budai-Deleanu (Dicţ., ms. în Muz. istor. din Bucureşti): Amiru = mit Bewunderung ansehen, bewundern; a m i r a t u = bewundert; amirătoriu = Bewun- derer, bewundernd; amirăciune = die Bewunderung". Negre- şit, românul amir corespunde pe deplin latinului adm ir o; dar cuvîntul să fie oare în adevăr poporan? v. A-mirarea. — lMir. — Mirac. A-MIRÂKEA (D-), adv.; â merveille, â ne pas y croire. Din prepoziţiu- nea a şi mirare, acest frumos adverb se aude adesea la popor, mai ales în Moldova. In Povestea lui Harap-Alb de I. Creangă (Corn. lit., Î877) el ne întimpină de patru ori: p. 175: „mi-i d e-a mirarea de unde ai să-l iei, dacă n-are fiinţă pe lume..."; 747 AMÎROS p. 180: „împăratul şi fetele sale văzînd aceasta, le-a fost d e-a mi- rarea.. p. 181: „Mulţi împăraţi şi crai înadins vin*să le vadă^ şi li-i d e- a mirarea de unde le am...“ p. 188: „împăratului i-a fost d e-a mirarea, văzînd că nişte golani au asemenea îndrăzneală de vin cu neruşinare să-i ceară fata ...“ v. Mirare. AMIRÂRE AMIRÂT AMIRĂCIUNE amirătOr v. Amir. AMIROS (amirosit, amirosire), vb.; sentir bon ou mauvais, flairer, avoir de l’odeur. Din miros şi prepoziţionalul a, miros însemnează „a cunoaşte din mirosu (Gostinescu). Lex. Bud.: „amiros cutare floare = olfacio; această floare ami- roase frumos = pulchre olet; amiros, dau din mine m i r o s = odo- rem edo“. Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 64): „Armăsarul, văzînd că lupul, nu ca dintăiu vrăjmaş năvăliaşte, ce ca stîrvul mort pămîntului să lipiaşte, întîiu de departe pre nări forăiîa, apoi mai cu îndrăznială de lup să apropiia, de ciia — după cum a tuturor dobi- toacelor obicaiul iaste cînd vreun stîrv mort află a-1 amirosi — din- coace şi dincolea a-1 adulmăca începu. Deci armăsarul, precum am zis, din toate părţile amirosindu-l, şi despre partea botului vini...“ v. Adulmec. Ca netranzitiv, amiros se uneşte cu substantivul dependinţe prin prepoziţiunea a (v. 13A). Alexandri, Florin şi Florica, sc. 2: „s-agiung deodată cucoană, pălămăreasă; să amiros tot a tămîie şi să mă hrănesc tot cu colivă. Doină din Ardeal: „Lelea cu mărgele multe Amiroase-a flori mărunte De pe vale, de la munte; Dar cea cu mai puţintele Amiroase-a floricele De la munte, din vâlcele...a (Jarnik-Bîrsanu, 36) Figurat, amiros însemnează „savoir confusement ou superficiel- lement, pressentir vaguement“. Cantemir, Chron. I, 205: „pare-mi-să că cineva, carele macar cît de puţin ceteala sfintelor şi a profanelor scrisori va fi amirosit — pre- cum să zice cuvîntul — macar den afară de prag...w De aci derivate: amiroseală, amirosire, amiro- si t u r ă „odoratio, odoramenu; amirositor „odorus, olens“ (Lex. Bud.), în locul cărora se zice însă mai des: miroseală, mirosire, mirositură, mirositor. 748 v. Miros. AMIN AMIROSEALĂ AMIROSlRE AMIROSIT0R AMIROSrrtJRĂ y. Amiros. — Miros. AMIRUIÎ1SC (amiruit, amiruire), yb.; gagner, avoir du profit, bene- ficier, Sinonim cu c î ş t i g şi d o b î n d e s c. Se întrebuinţează nu- mai peste Garpaţi. Bărcianu: „Amiruesc = verdienen, erwerben, gewinnen44. Compus din prepoziţionalul a şi din miruiesc, pe care ni-1 dă Lexiconul Budan: „m iruesc = dobîndesc“ alături cu o formă mai scurtă m i r u i. N-are a face cu grecul [xup££co „unguentis inungo44, ci este maghia- rul nyer „cîştig44. în Ardeal se aude şi substantivul m i r i ş u g „dobîndă“ (L. B.J = ung. nyereseg. v. 2Miruiesc. AMIRUlRE AMIRUÎT | v. Amiruiesc. — 2Miruiesc. AMISTIJIÎISC. — v. Mistiiiesc. AMIN s. AM ÎN ii Z (aminat, aminare), vb.; ajourner, reculer, tem- poriser, tarder, sursoir. Din prepoziţionalul a şi m î n = lat. vulg. m i n o, cu acelaşi sens ca italieneşte în „m e n a r per la lunga44 (Cihac). Sinonim cu zăbovesc, preget, î n t î r z i u, p e s- t e s c. In opoziţiune cu grăbesc, iuţesc, pripesc. Dicţionar ms. bănăţean, circa 1670 (Coi. I. Tr., 1883, p. 402): „Amănădz. Tardo. Moror44. Psaltirea Şcheiană, circa 1550 (ms.,în Acad.Rom.), XXXIX,18: „...dzeul micu, nu amâna.. “ „...Deus mcus, nc tardavc- r i s...“ şi tot aşa la Coresi, 1577: „nu amâna“, iar la Silvestru, 1651, şi la Dosofteiu, 1680: „nu p e s t i“. A. Pann, Prov. III, 59: „Auzind leul aceste, ceru de la ceilalţi sfat, Zicînd: spuneţi ce să facem? că nu e de aminat, Ci trebuie mai în grabă..." Jipescu, Opincaru, p. 135: „Lucru din mină nu-1 amina pă mîine, da cu judecata minţiţi] poţi s-amîi şi pă poimîine-ndiseară...“ Costachi Conachi, Poez., p. 258: „Iar vrîsta, obicinuinţa, grijile cu ispitirea Stîmpără zborul cel iute şi-i amănează pornirea..." v. Mln. — Pestesc. — Preget. 749 50 — Etymologicum Magnum Komaniae A-MÎNĂ AM ÎN  RE (plur. amînâri), s.f.; action de temporiser, de tarder. Infinitiv substantival din amin. Sinonim cu zăbavă şi-n opo- ziţiune cu grabă. A. Pann, Prov. III, 61: „Carii văzînd masa-ntinsă şi pe nimenea aci, Fu pricina ca să iasă la uşă d-a se suci Ş-a privi, cînd de o parte, cînd de alta ne-ncetat, Că doar vor vedea să vie marele lor împărat; Dar şezînd cu amînare pe verdeaţă ş-adăstînd...“ v. Amin. — 1,2 Amînat. 1AMÎNĂT, -Ă; part. passe d5 a m î n pris comme adjectif: l.tardif; 2. retarde, ajourne. Codicele Voroneţian, circa 1550 (ms., în Acad. Rom.): Jacob. I, 19: „amănatu a grăi şi „...tar dus ad loquendum et amănatu întru mănie...“ t a r d u s ad iram...“ unde în Noul Testament din 1648: „p e s t i t a grăi, p e s t i t spre mănie...“, iar în Biblia lui Şerban-vodă din 1688: „târziu a grăi, z ă b a v n i c spre mănie...“ Dicţionarul ms. bănăţean, circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. 402) pune cu acelaşi sens: „A m ă n ă c o s. Tardus“, iar participiul tre- cut din amin numai ca adverb: „Amânat. Tarde. Sero“. în adevăr, sensul cel mai potrivit pentru „tardif“ este a m î n ă c i o s şi a m î n ă t o r, iar aminat ca adjectiv se ia mai mult în sens de „retarde, ajournc“: un lucru amînat nu trebui amînat pe mîine etc. v. Amin. — 2Amînat. 2AMÎNĂT, adv.; part. passe d’amîn pris comme adverbe: tard, tardivement. Codicele Voroneţian, circa 1550 (ms., în Acad. Rom.): Act. Ap. XXVII, 14: „nu amănatu „...non post multum autem elu mai suflă protivnicu văntu...“ misit se ventus typhonicus...“ unde în Noul Testament din 1648: „nu preste multa vreme“, iar în Biblia lui Şerban-vodă din 1688: „nu după multă vreme“. „Bănăţeneşte, amînat = t îr ziu, mai amînat = mai t î r- z i u, de ex.: a doua seară sau chiar şi mai amînat..(L. Iancu, c. Visagu). A. Pann, II, 64: „Unul totdauna nevasta-şi certa, O făcea lenoasă şi îi împuta, Căci nu găsea seara gata de cinat, Ci îi punea masa cît de amînat...“ v. Amin. — 1Amînat. A-MÎNĂ, adv.; sous la main. Vechiul adverb românesc a-mînă cores- punde pe deplin latinului a d m a n u m în: „servum habere a d 750 m a n u m“ (Cic.) sau: „aliquid a d m a n u m habere“ (Quinct.), A-MÎNĂ arătînd un raport direct sau o apropiare imediată între un lucru sau o fiinţă oarecare şi între mîna noastră, fără ca acea fiinţă sau acel lucru să fie neapărat chiar în m î n ă = lat. in mânu. Cu acelaşi sens se zice italieneşte şi spanioleşte a - m a n o, portuge- zeşte â - m a 6 , franţuzeşte în dialectul normand: „a main , adv. = d’un usage commode, â portee de sa main“ (Dumerii, Dict. du patois normand, p. 15). Cantemir, Chron. I, 157: „Laslău pricepînd că agutorul îi este trimis de la Dumnezeu, coborîndu-să de pe stîlp să fie încălecat pe calul cel năzdrăvan din ceru coborît şi să fie luat a-mînâ toporul../1; iar pe pagina următoare: „făcînd chipul lui Laslău de aramă vărsat, pe cal călare şi în m î n ă toporul ţiind...44; unde în primul pasagiu toporul e mai mult gata de a fi apucat, dar poate să fie şi alături, pe cînd în pasagiul al doilea el este deja ţinut cu mîna; sau, cu alte cu- vinte, primul pasagiu reprezintă un punct dinamic, cel al doilea un punct static. Tot aşa la Dosofteiu, 1673, f. 38 a: „Şi ceî fără lîage să nu-m fie-n viaţă, Crunţâî şi viclianii de carii ţi-i greaţă, Ce sînt pre tot ceasul cu răul a-mână Şi de mâzde strâmbe li-i direapta plină...44 unde „cu răul a-minău nu însemnează în mină. Intr-o frumoasă doină din Ardeal, unde a-mînâ mai circulează pînă astăzi, pe cînd de dincoace de Carpaţi pare a fi dispărut din grai: „Decît în ţară străină Cu colac de grîu a-mînâ, Mai bine în satul tău Cu pîne de mălai rău...44 (Familia, 1886, p. 263; cfr. Marian, Bucov. II, 197) colac sau pîine a-mînâ ar putea să le aibă şi un ciung, deşi n-ar fi în stare de a le avea în m î n ă. Cu toate astea, a-mînâ cu sensul concret de „î n m î n ă44 e foarte legitim şi des în vechile texturi. Legenda Sf. Maria Egipteană, text din sec. XVII (Cod- ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braşov, p. 392): „cum veri săpa să faci groapă, neavândîi nemic a-mănâ?...“ Urechia, Letop. I, p. 105: „cu spata încins şi cu buzduganul a-mănă..“ Mitropolitul Dosifteiu din Ardeal, 1627 (A.I.R. I, 93), vorbind despre neşte acte putrezite în pămînt: „căndu mi le-au adus, n-am avut ce prinde a-mănăj că a fosta stricatu-se de tot de n-am avutu ce prinde a-mănâ...“ Varlam, 1643, I, 143: „a doua dzi săînbâtâ avia jidovii sărbătoare mare, că siînbâta nice unu lucru a-mânâ nu prindea...44 Dosofteiu, 1673, f. 9 b: „Şi de nu v-eţ întoarce cătră pocăinţă, Are sâgeţ a-mânâ, scoase din tulbiţâ...44 Nicolae Costin, Letop. II, p. 99: „venia înaintea lui un turc cu o ghigă lungă de lemn ţiind a-mânâ..“ 751 A-MÎNĂ Neculce, Letop. II, p. 255: „Velicico năvălia în războiu singur cu suliţa a-mănă...“ Nic. Muşte, Letop. III, p. 58: „încungiurănd turcii casa, au nă- vălit să-l ia din casă (pe Carol XII), iară el au sărit pe o fereastră cu şpaga a-mănă în gloata turcilor, si apucăndu-1 turcii l-au dus la Tari- grad...“ Enachi Cogălniceanu, Letop. III, p. 251: „s-au tras puţin înapoi mitropolitul şi au început întăi a mulţămi lui Dumnezeu, stănd în picioare cu cărja a-mânâ...“ Tot aşa într-un descîntec „dintru iele“ din Transilvania (A. Popp, Năsăud): „S-o luat N. De la casă, De la masă, Sănătos Şî voios, Şî s-o dus în poiana mare La meru tufos, Meru crănguros, Două mere a-min-o luat, Ca cu două mere de aur s-o giueat...“ Cu prepoziţiunea d e, la Miron Costin, Letop. I, p. 257: „Avea o slugă Radul-vodă încă din copilăriea sa, căruea socotind că nu-i este de boierie, îl socotia de-a-mânâ, iar boierie nu-i da...a, unde d e-a-mînă însemnează numai „bon â servir“; dar la acelaşi, p. 249: „vro 2.000 de căzaci carii păştea caii, ţiindu-i d e-amânâeste deja o „ţinere cu mîna“, iar la p. 290: „luatu-mi-au Ceplinski Sobotovul şi tot ce am avut, iară sabiea d e - a-măna nu mi-au luat...“ ne apare articulatul a-mîna. Moxa, 1620, p. 392: „celuia ce avea pâne de saţiu, se apucă d e a-mănă-i şi se sătura ai lui, iară sătulul rămase flâmăndu...,, Cu prepoziţiunea pre : Dosofteiu, 1673, f. 15 a: „Şi vin prin-tunlarec cu arce pre -a-mănă Intru să sâgîate pre cei fără vinâ...“ Cu un sens apropiat se aude pînă astăzi în Moldova la plural ar- ticulat într-o locuţiune proverbială: I. Creangă, Moş Nichifor Coţcariul (Conv. lit., 1877, p. 375): „Spunea tata că i-au spus şi lui bătrînii, care auziseră din gura lui Moş Nichifor, că pe vremea aceea era bine să fii harabagiu în Tîrgul- Neamţului, că te apucau p e-a-mânele...u, adecă „care mai de care“ sau „pe-ntrecute“. In fine, a-mînâ s-a cristalizat în doi idiotismi, cari merită a se păstra în limba literară: „a umbla cu zilele a-minău = = „etre dans Ies trapses morţellestc şi „a scăpa cu capul a- mînâ“ = „conjurer l’orage, detourner la mort, echapper sain et sauf â un grand dangertc. Miron Costin, Letop. I, p. 231: „nice ei fără groaza morţii nu era, 752 ce imbla în tot ceasul cum se zice: cu zilele a-mănă. AMINDOI Acelaşi, p. 308: îmbla şi ei cu zilele a-mânâ şi s-au cerşut la Vasilie-vodă să-i lasă să meargă la ţară...“ Dionisie Eclesiarc, Cron. (Papiu, Monum. II, p. 201): „prins-au (Pazvantoglu) şi pe boieri ispravnici şi-i ţinea la Diiu închişi, pînă cînd da cîte 40 sau 50 de pungi de bani, apoi scăpa cu capu a-mînă...“; şi mai jos, p. 205: „Capicheheiaoa de ]a Ţarigrad au scris lui vodă (Constantin Ipsilant) cu grabnici olăcari turci, dîndu-le mulţi bani să meargă foarte iute la beiul cu înştiinţare, scriindu-i de toate., şi să facă cum va face să s c a p e cu viaţă; tată-său Alexandru- vodă Ipsilant încă i-au scris cum că s-au hotărît să-i ia viaţa, ci să caute cum va putea să s ca pe cu capu a-minâ; capicheheiaoa de la Ruşciuc, simţind ce se lucrează pentru vodă, încă i-au scris că Trăstăninoglu se găteşte ca fără de veste să-l cuprinză cu oaste, ci să fugă cu capul a-mînă..“ v. A-ochi. — A-umâr. — Mină. AMÎNĂClOs, «OASĂ, adj.; tardif. — v. lAminat. AMÎNĂT0R, -OARE, adj. et subst.; tardif, ajournant. — v. 1Amînat. AMÎNDOl, -OUĂ, pron. et adj.; Ies deux, tous Ies deux, toutes Ies deux. O compoziţiune latină din ambo şi duo, trecută în toate limbile romanice, în unele dialecte italiene chiar cu perderea lui -b-: amendua, amendue, amenduni, amenduoi (Cihac), ceea ce dovedeşte că exista deja în latinitatea rustică. în flexiune, amîndoi urmează ca toţi: amînduror ca tutu- r o r, sau cu emfaticul -a (v. 5A): amîndurora = tuturora; şi cere după sine un substantiv articulat: amîndoi caii, amînduror cailor = = t o ţ i caii, tuturor cailor. Sinonim cu î m b i sau î m b e (= lat. ambo). Ioan din Vinţi, 1689, f. 78 a: „Cu boala cumplită fiindă cuprinsă, de î n b e părţile pătrunsă, sufletulă îmi slăbeşte în păcate multe, trupulă iară-mi boleşte cu rane putrede, de amăndouo mă tămăduiaşte, Născătoare...u Cantemir, Chron. I, 66: „într-î n b e părţile mare moarte, amîn- duror împăraţilor de plîns şi de olecăit sfărmare şi răsipă...“ 1. Ca pronume. Omiliar de la Govora, 1642, p. 40: „pre meserul înbogăţiş şi pre bogatul de meserătate izbăviş, amândurora le-ai dat ajutoriul mâinilor sfinţiei-tale...u Varlam, 1646 (A.I.R. III, p. 226): „şi pre-aiurelea pre unde vor mai hi ocine amăndorora, să-ş ţie frăţeşte...u Balada Soarele şi luna: „Haideţi să ne logodim, C-amîndoi ne potrivim Şi la plete şi la feţe Şi la dalbe frumuseţe../1 753 51 — Etymologicum Magnum Romaniae AMlNDOISPREZECE Balada Inelul şi naframa: „Amîndoi îmbrăţişaţi, Pe năsip galben culcaţi; Amîndoi senini la faţă De păreau că sînt în viaţă...44 Doină din Moldova: „Tu n-ai tată, eu n-am mamă, Amîndoi sîntem de-o seamă; Tu n-ai fraţi, eu n-am surori, Amîndoi ca doi bujori (Alex.} Poez. pop.2, 242) Doină din Basarabia: „Frunză verde de pelin, Tu străină, eu străin, Amîndoi ne potrivim, Hai în codru să trăim...44 (Ibid.y 403) Proverb i: „O mînâ spală pe alta şi amîndouâ faţa44 (Baronzi, Limba, p. 53); în Sicilia: „una mânu lava all’ autra e tutti dui lavanu la facci44 (Traina). v. Mină. „Amîndoi Două nevoi = alle beide taugen nichts44 (Dr. Polysu). „Unul ş-altul tot un drac: Amîndoi un ban nu fac44. (Pann, I, 88) II. Ca adjectiv. Moxa, 1620, p. 401: „multu sănge se vrăsâ într-amândoao os- tile, apoi biruirâ turcii...44 Pravila Moldov., 1646, f. 119: „avuţiîa amânduroru obrazele ce vor face mestecare de sănge să fie toată domnească...44, unde este de observat: „obrazele44 în loc de „obrazelor44. Copiii, crezînd că amîn: însemnează toţi, adecă: amîndoi = = t o ţ i doi, zic uneori: am între i, amînpatru etc. Printr-o procedere copilărească analoagă, la Radu din..........Măniceşti7 1574 (ms. în British Mus., Harl. 6311 B): Math. XXVI, 20: „şezu cu auiăn- „...discumbebat-cum duodec im do isprăzece ucenici...“ discipulis...“ v. Ambi. — Doi. — Tot. 754 AMÎND5ISPBEZECE. — Amîndoi. AMNAR A-MÎNECĂTE (D-), adv.; de grand matin. Derivat din m în ec „se lever de grand matin“. O formă de tot poporană. „Cînd se scoală omul înainte de revărsatul zorilor, zice că s-a scu- lat d e -a mînecatele ...“ (G. Popovici, Neamţ, c. Siliştea). „Ciobanii, ca şi ceilalţi săteni, împărţesc noaptea în: de-cu-seară, la miezul-nopţii, după miezul-nopţii, aproape de ziuă şi r e v a r- satul-zorilor sau d e -a minecate ...“ (I. Chirică, Tutova, c. Cîrjeoanii). v. Minec. A-MÎtfGĂIARE. — v. Mîngăiare. AMlAş, n. pr. loc. m.; village, anciennement viile en Transylvanie. O localitate în Ardeal, nu departe de Sibii şi de Miercurea, numită săseşte Hamlesch, ungureşte Omlâs, în gura romanilor Amlaş, Amnaş, uneori Almaş. Joacă un rol foarte însemnat în vechea istorie a Ţărei Româneşti. Incepînd din a doua jumătate a secolului XIV, titulatura normală a domnilor munteneşti copriiidea in sine pe „duce al ţărilor de peste plaiuri Amlaş şi Făgăraş“, slavoneşte: „zaplaninskim stranam Am- laşa i Fagrasu Hertzeg“ (A.I.R. I, b). Lătineşte, ba chiar în acte in- ternaţionale cu regii Ungariei, se zicea: „terrarum de Omlasch et de Fogaras Dux“ (Kemeny, în Kurz's Magaz. II, 45). Se ştie ce este Ţara Făgăraşului. Prin ducatul Amlaşului se înţelegea o regiune înveci- nată a Ardealului, al căriia centru era actualul sat cu acest nume, altădată orăşel nu fără însemnătate, numit „o p p i d u m Omlash“ (Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum I, p. 40; Schwandtner, Script. Rer. Hung. I, 886; Katona, Hist. crit. XIV, 338). Apucat cam sub domnia lui Vladislav Basarab (1360-74), acest teritoriu a fost apoi în curs de peşte o sută de ani un măr de discordie între munteni şi unguri, trecînd din cînd în cînd de la unii la alţii, fie prin luptă, fie prin surprindere. De la 1500 încoace Ţara Românească nu l-au mai stăpî- nit niciodată, dar totuşi în titulatura domnească cea solemnă, aproape pînă la epoca fanarioţilor, se zicea mereu: „duce al Amlaşuluiu: v. Almaş. — Făgăraş. AMLĂŞEAN, -EANCĂ, subst. et adj.; habitant d’A m 1 a ş. —v. Amlaş. AMNÂR s. AMĂNÂR (plur. amnari, amânari, s. amnare, amânare), s.f. ou m.; l.fusil ă allumer, fusil â aiguiser; 2. t. de tîssânderie: pârtie du metier â tisser servant â etendre ou â detendre la toile; 3. t. d’agric.: une pârtie du soc de la charrue; 4. une pârtie de Ia ridelle du chariot; 5. t. d’archit.: poutre verticale soutenănt aux angles la toiture d’un bâtiment, solivau horizontal reliant Ies solives du plancher. Afară de Dr. Polysu, care cunoaşte forma amînar, şi afară de Cos- tinescu, care indică amnare în arhitectură, celorlalţi lexicografi ai noştri au fost cunoscute pînă acum numai forma amnar şi numai sen- şul de „briquetV astfel ca ei toţi pe rînd n-au pregetat a trage cuvin- AMNAR tul dintr-un prototip latin igniarium „instrument pentru foc44. Negreşit, latinul -gn- trece la noi în -mn- ca in „lemn = lignum44 şi-n altele; dar niciodată în cuvinte latine iniţialul i- nu se urcă la a- şi niciodată grupul -nia- nu devine -na-. Un igniarium, din cauza celor doi i urmaţi de vocale, a căror proprietate după fonetica română este de a muia consoanele învecinate, ar fi dat româneşte pe un „iauu, cel mult un „iar44 sau „iiar“, cîtu-i lumea pe un amnar. Dar această imposibilitate curat materială nu este singură. Sub raportul logic, cum oare de la „ignis44 să ajungem la noţiunea de neşte stîlpi ai casei sau ai morii, cari tocmai de foc trebui să fie feriţi? Afară de toate aces- tea, se ştie că „ignis44 n-a trecut nicăiri in vreunul din dialecte neola- tine, pretutindeni fiind înlocuit prin „focus44. In fine, lătineşte „ignia- rium44, în graiul vulgar „focale44 sau „focaris44, se chema nu amnarul, ci cremenele: „petra quae ferro parcussa scintillam emittit44 (Du Cange). Toate sensurile cuvîntului amnar şi toate dificultăţile fonetice se împacă din dată ce plecăm de la forma amânar, foarte întrebuin- ţată în popor şi de unde amnar vine prin aceeaşi scurtare ca în: destul = desâtul = lat. desatullo. Macedo-româneşte amnarul se zice numai mânar şi.mânare (Dr. Obedenaru, Dicţ., ms., în Acad. Rom., I, p. 16). Este latinul manuale sau manuarium, tot ce e la m î n ă sau î n d e m î n ă sau ca m î n a. în latina vulgară (Du Cange, ad. voc.): m a n a r i a „faucille, serpette, quod a d m a- n u m facilis44 ; m a n u a 1 e s „forcipes ferrarii, longum ferarii44; m a n u a 1 i s „instrumentum medicorum sic dictum quod mânu astringatur, dum plurima continet ferramenta44. De aci lesne putem urmări toate înţelesurile euvîntului românesc, cari nu sînt puţine. I. Amînar sau amnar de scăpărat şi de ascuţit. Este un oţel care, lovind în cremene peste iască, scapără scîntei şi o aprinde, sau care prin frecare ascute un briceag, un cuţit, o armă. In cazul dentîi se zice: a d a î n amnar; în cazul al doilea: a d a p e amnar. Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., in Acad.t Rom., p. 79): „Au nu pri- cepi că scânteia amnariului, pînă a nu să stinge, iasca aprinde, iară stingîndu-să, a doa şi a triia lovitură pofteşte?...44 Ghicitoarea despre „iască, amnar şi cremene44: „Mireasa-n pădure, ginerele-n Ţarigrad şi nuna-n gîrlă44 (G. D. Teodorescu, Poez. pop., 226), ceea ce presupune că amnarele ni se aduceau oarecînd de peste Dunăre. Hora vinului: „Băgai m î n a - n posunare, Găsii cremene ş-amnare...“ (G.D. Teoclorescu, 333) Balada Enciu Sâbienciu: „Dar şi Enciu ce-mi făcea? Din amnari că scăpăra, Ciubucul şi-l aprindea...44 (Burada, Dobrogea, 178) Puştele cele vechi, de cari se mai găseşte ici-colea pe la ţară, în 756 loc de piston aveau cremene şi amnare. AMNAR Balada Busuioc: „Dar Busuioc ce făcea? Mîna pe durdă punea, De amnare mi-o-ntindea, Cremenea că-i potrivea, Drept afară că-mi ieşea, Potera se spăimînta...“ (G.D. Teadorescu, 605) Locuţiunea proverbială „cît ai da în amnaru însemnează: într-o clipă. Basmul Voinicul cel cu cartea (Ispirescu, Legende, p. 104): Ii dete şi pe vizitiul curţii, om vechi, credincios şi iute la slujbă, care să nu se dezlipească de stăpînul său nici cît ai da în amnar...“ De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 83: „N-a trecut nici cît ai scăpăra din amnar...“ Povestea Vlad şi Catrina (Tribuna de la Sibii, 1885, p. 818): „Cit ai da o dată, de două ori cu amnarul, puteai s-o duci cu loc cu tot...“ Un idiotism: „Zama acră se zice la noi zamă de amnariu...u (D. Pop, Tran- s j J v., Făgăraş, c. Copăcel); pe la Năsăud: „zamă de c u t e “ (A. Pop, c. Sîn-Georgiu); în ambele cazuri, ca ceva sec, ca şi cînd ar fi fiert cu fer sau cu peatră în loc de carne. Amnarul de ascuţit poate să fie acelaşi care servă la scăpărat, ori este ceva mai mare, mai ales cînd e vorba de a ascuţi o sabie; cînd însă e de peatră, atunci nu se mai zice amnar, ci cute sau gre- sie. v. Cute. I. Creangă, Moş Nichifor Coţcariul {Corn. Ut., 1877, p. 381): (Stri- cîndu-se un capăt de la căruţă şi neavînd secure ca să taie un gîrneţ, moş Nichifor), „scoate bulicherul din teacă, îl dă pe amînar şi începe a ciocîrti un gîrneţ Balada Balaurul: „Cînd tînăr huşean, Pui de moldovean, Viteaz şi hiclean, Paloşul scotea, Pe amnar îl da De şi-l ascuţea...“ (G.D. Teodorescu, 450) Balada Marcu Viteazul: „Paloş din teacă scotea, Pe amnar că-1 ascuţea...“ (Ibid665, cfr. 668) Balada Rusalinn „Rusalin ce mi-şi făcea? Bagă mîna-n buzunariu, Scoate micuţei amnariu, Bagă mîna pe tureac, 757 AMNAR Scoate cuţit de casap, Şi se pune-a-1 ascuţi...44 (Reteganu, Poez. pop., 25) „Cuţit de casap44 este acela pe care italienii îl numesc m a n n a- j a, la sicilieni m a n n a r a (Traina), adecă mînariu, fiindcă măcelarul îl poartă totdauna cu sine, avîndu-1 purure la mină, după cum ţăranul român nu se desparte de amnar. „Ceea ce poartă ciobanii la brîu sînt: cuţit, fluier, amnariu, iască şi cremene44 (A. Iliescu, Dîmboviţa, c. Sărdanu). Această enumeraţiune ne aduce aminte dintr-un text medio-la- tin: „accipiens de domo mannariam, asciam etcutellum, ascen- dit inmontem ubi cedrina ligna caedebat44 (Du Cange), unde m a n- n a r i a nu poate fi topor, dar nici cuţit, căci ambele se menţionează alături, ci numai doară amnar. După expresiunea românului, culmea sărăciei este atunci cînd rămîne cineva chiar fără amnar. O doină din Bucovina: „Să nu mai ajungă nime Să beie-n crîşmă cu mine! Că-s fecior de gospodariu, Ş-am rămas făr’ de amnariu; Şi-s fecior de gazdă bună, Ş-am rămas cu bota-n mînă...44 (Aurora română, 4881, p. 16) în adevăr, servind în acelaşi timp a scăpăra foc şi a ascuţi arma, amnariul este pentru ţăran unealta cea mai folositoare, mai a d m a- n u m, mai trebuincioasă şi mai purtăreaţă totodată, mai amînar. v. A-mînâ. II. Amînar sau amnar la ţesut. Termenul e foarte răspîndit la toţi românii din Dacia lui Traian. Nu ştim dacă nu cumva îl va fi avînd şi dialectul macedo-român sub forma de m î n a r e. „între unelte de ţesut, ca părţi ale r ă z b o i u 1 u i , una se chea- mă amnaru (A. Copuzean, Ialomiţa, c. Copuzu; R. Simu, Transilv., c. Orlat; A. Bunea, Făgăraş, c. Vaidarecea; T. Crişianu, c. Cugieru etc.). „La război, amnariu se zice acea parte cu care se întinde pînza44 (P. Popescu, Buzău, c. Ghiojdu—Bîsca). „Amnarul de la r ă z b o i se mai numeşte cîteodată şi întin- z ă t o r. E lung de la una pînă la două palme. Prin el se fixează în- tinderea n a t r e i, adecă a spaţiului dintre cele două suluri. Speteaza servă de ajutor amnarului...44 (C. Negoescu, Rlmnîc- Sărat, c. Bogza). „Amnarul de la r ă z b o i stă în tot timpul ţesutului în una din cele patru găuri a sulului denainte, în partea dreaptă spre acela care ţese. Prin ajutorul amnarului se ţine întinsă partea ţeseturei de la sulul de dinapoi pînă la cel de dinainte. Dacă partea ţesută s-a prea lungit, atunci o strîngem pe sulul de dinainte, învîrtind sulul cu am- nărui. Are forma unui diapazon sau camerton, dar cu cele două extre- 758 mităţi de sus unite. E de lemn ...4t (S. Miropescu, Neamţ, c, Dobreni), AMNAR în Dolj, amnarul de la r ă z b o i se cheamă întorcăto- rul , fiindcă „prin învîrtirea lui se ţine pînza întinsă (N. Guran, Craiova). v. 2Război. în dialectul sicilian se cheamă „mînuţă“ o parte a r ă z b o i u- 1 u i prin care el se întinde sau se strînge: „m a n u z z a, regoli che servono ad allargare e stringere il telajo“ (Traina), fiindcă facultatea de a strînge şi a întinde aparţine mai în specie m î n e i . Tot de la mină şi din aceeaşi cauză o parte a războiului se zice româ- neşte amnar, adecă amînar, unde noţiunea fundamentală nu mai este acea de a d - m a n u m ca în unealta de scăpărat şi de ascuţit, ci aceea de mânu: ceva care reproduce instrumentalitatea m î n e i. Aproape în acelaşi sens se cheamă: III. Amînar sau amnar la plug. „La plug ferul lat este cel ce umblă prin pămînt, iar amnariu se zice o bucată de fer sau un fel de cui prin care se afundează orice rădică ferul lat...u (S. Liuba, Banat, c. Maidan). „... andrea se cheamă un fer lung, care prinde ferul-lat de g.r indei, avînd în capul de sus un alt fer zis amnar...“ (Preut R. Popescu, Mehedinţi, c. Isverna). y. 2Andrea. Pentru a afunda sau a rădica ferul-lat, plugarul întoarce sau învîrteşte cuiul numit amnar, după cum se întoarce sau se învîr- teşte amnarul de la r ă z b o i pentru a da pînzei trebuincioasa întin- dere. între lucrarea ambelor amnare este o deplină analogie. v. Btrsâ. — Plug. Tot ca imitînd instrumentalitatea m î n e i, se zice amnar sau amînar la căruţă o spetează care, fără a se asemăna cîtuşi de puţin în formă cu unealta de scăpărat şi de ascuţit, cu lemnul întinzător de la război sau cu ferul cel mişcător de lâ plug, este un băţ ce ţine sau susţine capetele loitrelor: IV. Amînar sau amnar la căruţă. „O căruţă are două părţi de căpetenie: coş şi d r i c. La coş sînt patru druci : doi dasupra şi doi dedesupt; dracii deasupra sînt uniţi cu cei dedesupt prin opt s p e t e z e, cari formează d ră- gi n i 1 e; cele patra speteze de la extremităţile draginelor se cheamă amnari...“ (Preut N. Sandovici, Dorohoi, c. Tîrnauca). „Deosebitele părţi ale carului, una cîte una, se numesc: roate, osii, perinoace, inimă, amînare, chisc, splină...“ (G. Balaban, Putna, c. Răcăciuni). Prin capetele de jos ale celor patru amnare, la unele căruţe numai două, loitrele sau draginele sînt aşezate pe dricul căruţei. Pe la Năsăud aceste amnare se cheamă m î n u ş e , iar spetezeie loitrelor în genere se numesc b r ă ţ a r e (A. Pop, c. Sîn-Georgiu). v. Brâţar. — Car. Cele patru amnare de la căruţă susţin loitrele, formînd din acestea ca două garduri sau doi păreţi. Un rol analog de s u s ţ i n ă- t o r i, cam tot în număr de patru, distinge pe: V. Amînar sau amnar în arhitectură. Ion Ionescu, Calendar, 1845, p. 115: „Stogul clădit şi păluit bine opreşte răzbaterea aerului într-însul, şi aşa nu se sminteşte fînul. 759 AMNU Nemţii fac acoperişuri de paie, în alte locuri se lasă un ogeag în mij- locul stogului, pe aiure vîrfurile de paie a stogurilor se rădică şi se pogoară cu scripţi, pe une locuri acoperişurile sînt puse pe 4 amnare; pe aiure numai pe unul în mijloc...44 I. Creangă, Dănilâ Prepeleac (Conv. Ut., 1876, p. 456^: „Am să durez o mănăstire pe pajiştea asta, să se ducă vestea în lume, zise el. Şi deodată se şi apucă. Face mai întîi o cruce şi o înfige în pămînt, de însamnă locul. Apoi se duce prin pădure şi începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de amînare, cela de tălpi, ista de grinzi, cela de tumurugi, cela de costoroabe...44 „La mori, ca şi la case, una din părţile de căpetenie ale clădirii sînt amînare sau amînari. Amînare la moară se numesc acele lemne cari sînt în colţuri în număr de patru, fiind dăltuite, iar prin dăltuituri întră paianturile. La casă, amînare se numesc acele lemne cari se pun în colţuri, două în faţă, două în dos, apoi cîte unul la coaste, cu par- tea de jos fiind îngropate în pămînt, iar pe vîrfuri dasupra se rădică acoperemîntul casei“ (G. Melinte, Covurlui, c. Gîneşti). „Casa morii se compune din opt tălpi, pe cari se pun mai mulţi amnari dăltuiţi la două părţi, pentru a putea sta scîndurile ce formează păreţii; în capătul amnarilor se pun opt costoroa- v e, pe cari se face acoperemîntul cu stuh sau şindrilă../4 (Preut S. Vrînceanu, Iaşi, c. Bivolar). „în amnarele morii sînt băgate a r e p i 1 e, înţepenite prin neşte icuri ce se numesc pene...44 (R. Simu, Transilv., c. Orlat). „Amînare la moară sînt un fel de furci, pe cari se formează corpul morii, şi sînt înfipţi pe răscrucea de la b a b a 1 u c...44 (T. Coate, Covurlui, Tîrgu-Bereşti). Amnarele în sensul de mai sus sînt verticale; tot amnare se cheamă la zidari neşte bîrne orizontale, „lemne scurte cu cari se prind grinzile unui tavan44 (Costinescu). v. Casă. — Moară. Ceea ce a concurs a da în zidăria românească unor asemeni bîrne numele de amînare este acea particularitate că obicinuit ele se fac în furcă. Şi la sicilieni o furcă se zice m a n u z z a (Traina). Din aceeaşi cauză macedo-româneşte se cheamă m î n a r sfeşnicul cel mare de Ia biserică (Dr. Obedenaru, Dicţ., ms., II, 500), care în m î n ă nu se poartă, dar este făcut „â branches44. Toate sensurile cuvîntului amnar derivă dară deopotrivă de la m î n ă, dar se pot clasifica în două rubrice: 1. obiecte î n d e mi- nate c e, ca amnarul de scăpărat şi de ascuţit; 2. obiecte în felul m î n e i, ca amnarul de la război, de la plug, de la căruţă, de la casă, de la moară şi — la macedo-români —- din biserică. v. Cremene. — Iască. AMN ti, adv.; â present, de suite. Se aude la nordul Transilvaniei (G. I. Popescu, Selagiu). Precum forma bănăţeană ac nu reprezintă un prototip latin „eccu-nunc44, tot aşa amnu al moţilor, compus din amu şi din n u , este: m o d o -n u n c. 760 v. Acum. — Amu. AMOR 1AM0l (amoiat, amoiare)y vb. „A amoia = a muia, a topi, a descăli. Amoietură = descălitură, topitură44 (Gostinescu). Etimologi- ceşte este acelaşi cuvînt cu cel ce urmează, y. 2Amoi. 2AM0l, adv.; â mouill *r. Din prepoziţionalul a (= lat. ad) şi m o i ( = lat. mollioadverbul amoi sau a-moi se mai aude peste Carpaţi, totdauna în construcţiune cu verbul pun. Dicţionar ms. bănăţean, circa 1670 (Col. 1. 2V., 1883, p. 402): „Amoi pun. Repono ut mollesca t.44 Lexicon Budan: „Amoi, ad macerandum, emolliendum. Pun curechi amoi =ich beitze oder weiche Kohl ein.“ Iser: „Amoi = zum Beitzen oder Einweichen.u v. Amuiez. — Moale. AMOIETtRĂ. — v. 1Amoi. AJUOR (plur. amoruri), s.n.; amour. Sinonim cu dragoste şi cu iubi re, cari sînt ambele de proveninţă slavică, amorul ne-a venit abia pe la finea secolului trecut prin cultura italiană a unor boieri ca Vâcăreştii sau a unor scriitom ca Iorgovici; şi totuşi cuvîntul a devenit foarte poporan pe-n oraşe, de unde apoi a reuşit a se furişa şi pe la cătune. Românul însă nu-1 înţelege tocmai ca dragoste sau ca i u b i r e, cea dentîi exprimînd sentimentul în sine, iar cea- laltă acţiunea, pe cînd amor se ia obicinuit ca o personificare, dînd naştere şi deminutivului a mo ras. A. Văcărescu, p. 42: „Că şi-n iad şi fi-te-unde, Voi striga făr’ de-a ascunde Că tu eşti amorul meu...44 Costachi Conachi, p. 224: „Tu mi-ai zis cum că tot omul ce amoriu au înşelat li vrednic de toată moartea, fără a fi giudecat...44 Beldiman, Tragod., v. 4025, despre neşte nenorocite femei din timpul răzmeriţei: „La Bahlui vro paisprezece, ucise le-au înnecat; Apoi prin fîntîni, prin puţuri, prea multe au aruncat; La aceasta prea cu cale că au făcut socotesc: Să se sature, le lasă, de amorul cel turcesc...44 Costachi Negruzzi, Şalul negru: „Dar statornicie este pe pămînt? Credinţa e vorbă, amorul cuvînt...!44 Doină din Ardeal: „— Foaie verde trei nuiele, Jele mi-i, zău, mare jele 761 52 — Etymologicum Magnum Romaniae De frunzuţa munţilor, De dorul părinţilor; Dar mi-i jele, frate, jele, De-a cîmpului floricele, De amorul mîndrei mele...“ (Jarnik-Bîrsanu, 311) [.............................] Doină muntenească: „Cine la amor nu crede N-ar mai călca iarba verde Şi-ar călca pămînt uscat, Să ştiu că l-am blestemat! Vezi amorul ce lucrează: Te bucură, te-ntristează, Inimioara friptă-ţi lasă! Amorul cînd se-mpreună, Parcă bei vutcă d-a bună; Amorul cînd se desparte, Parcă bei păhar de moarte...“ (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 303) Doină din Moldova: „Foaie verde peliniţă! Ieşi Catincă, de la pînză, Că te strigă unu-n frunză: Of, amorule! Din frunza stejarului, Feciorul vătavului: Of, amorule!...“ (D. Arghirescu, Covurlui, c. Moscu) Doină din Dobrogea; „Amorule, amoraş, Vide-te-aş călugăraş I Pînă*n patruzeci de zile Să te văd la mănăstire Cu coatele pe psaltire. (Bufâda, 226) între strigaturi de la jocuri ţărăneşti! ^ftuce-imaş cu puieâ-n nor Să mă satur de amorfa “ (C. Alexândtesctij Ialomiţa* C; Răviga) Sunînd mereu in gura lăutarilor ţigani, amorul nu putea, vrincU nevrînd, a nu deveni gutural, unii rostindu-1 Âamof, alţii chiar ahmot. * „Cîntecul zis al hamorului se începe aşa: Dehamurizat ce sînt, Nu văz iarba pe pămînt...u (I. Comanescu, Teleorman, c. Voivoda) 762 AMOREZ Alexandri, Covrigarul: „Încît scos fiind din minte, Nu mai poţi vinde plăcinte, Căci în focul de a h m o r Arzi, te coci ca în cuptor...“ E foarte curios că ilustrul Bopp crezuse că ţigănitul hamor este nu numai o veche formă românească, ci chiar un arhaism latin. Apropiind pe latinul a m o de sanscritul k a m, el zice că guturala primitivă s-a păstrat la români: „lingua Valachica offert vocem chamor a m o r “ (Gloss. sanscr.3, 71). Afară de deminutivul amoraş, amorul a produs derivate: amorez, amoreze z, amorezat, cari şi ele în grai se aspiră adesea în ham-. v. Dragoste. AMORÂŞ, s. m.; petit amour. Deminutiv din amor, care însă nici- odată nu exprimă sentimentul sau acţiunea de a iubi, dar nici ceea ce însemnează deminutivul italian amorazzo şiamoraccio sau amoretto şi francezul amourette, ci numai pe persoana cea iubită. O elegie quasi-poporană înainte de 1832: „Amoraş tiran, Tiran şi duşman, Tare te-ai silit Şi m-ai despărţit De-al meu puişor. Doină din Moldova: (Albina Pindului, 1868, p. 90) Tot de acolo: V. Am>t■. „Mîngăie-l-ar Dumnezeu Numai cum voi zice eu, C-a fost amoraşul meu...“ (D. Arghirescu. Covuriui, c. Moscu) „Amoraş, amoraşi Vide-te-aş călugăraş, Cu mina pe la icoane Şi cu ochii la cucoane...'4 (D. Alboteanu, Covuriui, e. Mâslaeani) UitdltSz, -i) subst. eţ adj.: amant, atnoUreiii. Sinonim cti iii o V - hicşi drăguţ, dintre cari poporul pe cel dentîi îl ia în sens rău, pe cellalt în sens bun, iar amorezul — o proprietate mai mult orăşe^ ilească — este incolor. Costachi Negruzzi, Aoe I: Spune-mi, mă iubeşti? — Mă întrebi un lucru care poate ţi l-am spus de o mie de ori, răspunse cu răceală nesimţitorul amorez...“ 763 t AMOREZAT Acelaşi, în Potopul: „Edvin sprijinea în braţe p-a lui scumpă amoreză..." v. Amor. — 2Amorez. *4MORÎ!Z s. AMOREZÎîZ, vb.; amouracher, aimer. Se întrebuinţează totdauna sub forma reflexivă, şi numai în Banat se aude ca activ: „Pe la noi se zice: te amorează = te iubeşte11 (L. Iancu, c. Visagu). A. Pann, Moş Albu I, 66: „Dar cîtă îi fu mirarea, cînd auzi că şi el Nu voieşte să se-nsoare cu altă fată de fel, Ci tot pe acea din casă, care ceilalţi o cerea, A s u p r ă - i s-amorezase şi după dînsa murea...“ Acelaşi, Erotocrit II, p. 95: „Inimioara ei în pieptu-i foarte tare se bătea, Şi alt decît Efrosina nimeni nu o pricepea: Tinerele ce vrodată se vor fi amurezat Pot cunoaşte cu lesnire ce dureri ea a-ncercat...“ Cîntec muntenesc: „Foaie verde maghiran ?-o cracă de leuştean! n credinţă de ştiam, Nu mă mai amurezam, Că a m o r u 1 de la tine M-a ofticat, vai de mine!... (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 303) v. Amor. AMOREZAT, -ă, adj. et subst.; amoureux, amant. Diferă de amo- rez numai prin funcţiunea adjectivală. Costachi Conachi, p. 57: „Doi ochi porţi Ce fac morţi Ca nişte gelaţi! Şi arunci Tot în munci Pre amorezaţi/...“ Acelaşi, p. 109—110: „Duceţi, spuneţi cu putere, Că amorezatul piere In pustii, plin de durere!...“ Costachi Negruzzi, Gelozia: „Cunosc că mă iubeşti, o văd neîncetat; 764 Dar oare n-ai avut vre-un alt amorezat...?“ AMORŢESC Cîntec muntenesc: „Cine nu-i amurezat, Las’ să moară, nu-i păcat, Să moară necununat. (G.D. Teodorescu, Poez. pop303) v. Amor. — Amorez. AMdRT s. AMURT. — v. Amorţesc. AMORŢEALĂ (pi. amorţeli), s. f.; engourdissement. Stare ce urmează după amorţire. A: Odobescu, Mihnea-vodâ, p. 33: „Mircea şi Stoica încă nu ieşiseră din a lor amorţeală; spaima şi obosirea sleise cu totul sîngele într-înşii. Ei şedeau î n c r e m e n i ţ i pe laviţe cu capetele pe mînă, cu ochii turburi şi holbaţi; semănau a fi pierdut orice simţire. ..." In grai se aude mai ades amurţalâ. Dicţionar ms. bănăţean, circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. 402): „Amurţalâ. Stupor.“ v. Amorţesc.----eală. AMORŢESC (amorţit, amorţire), vb.; „amortir, s’amortir, engour- dir, s’engourdir, se relâcher, transir, s’emousser, s’eteindre, s’enrouer, s’assoupir, s’endormir. Ital. ammortire, ammortare, amixiorzare; v. spân. amorţi r, amortecer; n. spân. amortiguar, amortizar; portug. amortecer, amor* t i $ a r; provenţ. a m o r t i r etc. Mi-a amorţit piciorul = j’ai la jambe engourdie“ (Cihac, I, 170). Amorţesc e sinonim cu încremenesc, împetresc, înlemnesc, în ţepene sc, cari însă exprimă ceva mai mult: o nesimţire desăvîrşită ca a petrei sau a lemnului , pe cînd amorţire destinge numai fiinţele supuse morţii şi mai păstrînd o brumă de simţire. I. Văcărescu, p. 286: „Inima-mi e tot aceea!... Iubirea-mi ai amorţit-o, Dar ea n-a putut să m o a r ă...u In grai se rosteşte mai mult amurţesc. în Banat există şi o formă primitivă amort sau amurt. Dicţionar ms. bănăţean, circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. 402): „Amurt. Obstupefacio. „Amurţesc. Obstipb. Flaccesco44. Această diferenţiare între sensul tranzitiv şi între cel netranzitiv nu se prea observă: „După ce s-a astrucat cu pămînt mortul, toţi se spală pre mîni cu apa mortului preste groapă, pentru ca să nu le amurtă ori asude mînile...u (Ş. Liuba, Banat, c. Maidan). Budai-Deleanu (Dicţms., în Muz. istor. din Bucur.): „amurt = amorţesc765 AMORŢIRE Şi macedo-româneşte se zice amurt. Dosofteiu, 1673, f. 41 a: „Amurţât-am de-m sînt oasele vechite, Toată dzua ce-am strigat, Dumnedzău sfinte ...“ şi f. 61 a: „Amurţâiu de nu mî-am mai deşchisu-mi rostul ...44 Acelaşi, 1680, ps. LXVIII: „...ostenitu-m-am strigându5 amur- ţât-au gâtlejul mieu...“ „...laboravi clamans, raucae factae sunt fauces meae...“ la Coresi, 1577: „tăcu grumazului mîeu ...“; la Arsenie din Bise- ricani, circa 1650 (ms., în Acad. Rom.): „amorţiră grumazii mie ...“ Biblia lui Şerban-vodă din 1688: Job. XXXIII, 19: „şi mulţimea oa- „...et multitudo ossium ejus o b- selorâ lui aii amorţitu..“ torpu it...“ Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 171): „coteii de cehnit, ogarii de scîncit, dulăii de brehăit şi şoimul de piuit amurţisâ...“ I. Văcărescu, p. 258: „Oscar cînta pe lină De zefir adiere, Dodat-a sa vedere Un fulger amorţeşte: A lunei plină Lumină Ii piere, Glonţu-1 răpeşte ...“ A. Pann, Erotocrit, p. 26: „Simţ un prea dulce leşin, toate vinele-mi slăbesc* Nişte sfîrşituri îmi vin, De nici nu poci să suspin Pînă de tot amorţesc ...“ Gr. Alexandrescu, Anul 1840: „După suferiri multe, inima se-n petreşte, Lanţul ce-n veci ne-apasă uităm cît e de greu; Răul se face fire, simţirea amorţeşte, Şi trăiesc în durere ca-n elementul meu...u Costachi Negruzzi, Au mai păţit-o şi alţii: „cînd fericirea amor- ţeşte oricare alte simţiri ale noastre../4 Acelaşi, Scrisoarea VII: „a amorţi suferinţă" prin vesela petre- cere../4 v. Moarte. — încremenesc. AMORŢIRE (pl. amorţiri), s.f.; engourdissement. Ceva mai trecător decît sinonimul amorţeală şi ceva cu mai puţină intensitate decît sinonimii încremenire, împetrire, înlemnire, 766 î n ţ e p e n i r e. ’ AMPROOR Alexandri, Gerul: „Gerul aspru şi sălbatic strlnge-n braţe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori G-un văl alb de prorporoacă şi cp ţurţuri lucitori ...w v. Amorţesc, AMORŢIT, -k, adj.; part. passe d'amorţesc; engourdi, âmoussâ, transi etc. Se întrebuinţează dopotrivă în sens fizic şi-n cel moral sau intelectual pentru a exprime o lipsă aproape desăvîrşită de energie sau de activitate. Dicţionar ms. bănăţean circa 1670 (Col. I. Tr., 1883, p. 402): „Amurţit. Stupefactus. Stupidus". Beldiman, Tragod., v. 4045: „Chiuciuc-Ahmet, foarte straşnic, zulumuri nu suferea, Deacă îndrăznea vreunul, sub topuzul lui perea; Şedeau amorţiţi prin sate şi pe la boieri supuşi...“ Gr. Alexandrescu, Te mai văzui...: „Plăcerea, frumuseţea, podoabe felurite, Tot era înzădar; Ele nu pot să-nvie simţirile-amor/ite D-al patimei amar...“ v. Amorţesc. AMPOI, n. pr. loc. m.; une rivi&re en Transylvanie. Rîul Ampoi, ungureşte O m p o 1 y, un braţ al Murăşului, curge prin partea cea auroasă a Ardealului, în regiunea Abrudului şi a Zlatnei, din cari această din urmă deja în epoca romană purta numele de A m p e - i u m, într-o inscripţiune din timpul Antoninilor: „ordo Ampeie- (n s i u m)“ (Mommsen, Corp. Inscr. Lat. III, nr. 1293, 1308; Ack- ner, Inschr., nr. 547, 598). în forma românească, -e- a trecut în-o-: Ampoi = Ampeium, sub înriurirea celor două consoane labiale -mp-. în forma ungurească „O m p o 1 y “, / nu este organic, căci nici o inscripţiune romană nu are „Ampel-“. La intrarea lor în Tran- silvania, ungurii au găsit la români pe Ampoi = Ampeium, şi au trecut pe finalul român -oi în o 1 y întocmai precum din româ- nul „cimpoi (= ital. zampogna)li ei au făcut „csimpolya“. v. Abrud. AMPROOR s. AMPROR, s.m.; 1. veille de la Saint-Georges; 2. un certain intervalle de temps apres le minuit et avant le midi. Sub forme mai mult sau mai puţin diverginţi şi cu oarecari şovăiri sub raportul sensului, acest cuvînt e foarte răspîndit pe la ţară, deşi aproape necu- noscut orăşenilor. Totodată există şi la macedo-români. No. 1. „împărţirea zilei la popor: revărsatul zorilor; în zori; în răsăritul soarelui; la ziuă; prîndzişor; amproor (cu doi o ca în: noor) pe la 9 — 10 oare (S. Liuba, Banat, c. Maidan). 7(57 AMPROOR No 2. „Pînă pe la 8 oare dimineaţa se zice: pînă la improru (D. Receanu, Banat, c. Bucova). No.3. „Pe la 9 oare ante-meridiane se zice nâprăor“ (I. Bombăcilă,. Banat, c. Teregova). Tot aşa la Orşova şi la Mehadia. No. 4. „La ciobani, cînd nu mulg oile dimineaţa, ci înainte de amiazi, se zice că: fac năproor“ (R. Popescu, Mehedinţi, c. Isverna). No. 5. „La 12 oare ciobanii zic nâprorît“ (I. Spineanu, Mehedinţi, Severin). No. 6. O rugăciune poporană: „De cu sezrăi-nprori Pin’ la ciniori, De la ciniori Pin’ la cîntători, De la cîntători Pînă-n dalbe zori ...“ (G.D. Teodorescu, Poez. pop., 189) No.7. „Dimineaţa cînd este promoroacă, ciobanii zic înprour, şi tot înprour se cheamă ajunul lui Sf. Gheorghe, cînd se poate găsi — zice poporul — iarba fearelor ...“ (v. Iftimiy, Tutova, c. Obîrşeni; I. Pândele, Fălciu, c. Grumezoaia). No.8. „Proor însemnează a j u n u 1 lui Sf. Gheorghe, adecă ziua de 22 aprile. Poporul zice că Sf. Gheorghe î n proorul lui porneşte călare de încheie toţi codrii, fînaţele şi toată verdeaţa cîmpului ...“ (D. Arghirescu, Couvurlui, c. Moscu). No. 9. „Poporul crede că sînt femei cari prin vrăji şi descîntece iau mana vacilor cu lapte înproolul, adecă ajunul lui Sf. Gheorghe...“ (M. Ţigîiu, Covurlui, c. Folteşti). No. 10. „la Sîn-Giorgiu oamenii se udă cu apă, ceea ce zice că se împreoră, alţii zic î m p r 6 o r ă ...“ (P. Olteanu, Haţeg). No. 11. Un deseîntec de „Iele44: „Savatina, Mărgălina Şi cu ele Rujalina, Gătiţele ’Nprourele, Cu betiţe puchiţele Cu şistori roşi cinsăţele ...“ (Marian, Descintece, p. 268) No. 12. „La ciobanii români de la Pind pror sau prour însemnează timpul pe la 2—3 oare după miezul nopţii. Se zice: „duc oile î n prour = duc oile să pască înainte de zori“, sau: „sărmâ oile tu prour = mînă oile la păscut de cu noapte“, (I. Caragiani). Cuvîntul n-are a face cu latinul p r i o r „de mai-nainte“ (A.T. Marienescu, Familia, 1873, p. 239, 241), deşi este de o origine curat latină. Cele douăsprezece numere de mai sus ne permit a urmări fără multă greutate forma cea primitivă şi fundamentalul sens al acestei 768 foarte interesante vorbe. AMU Dentîi, trebui să înlăturăm prepoziţiunea î n , cătră care în Banat se mai adaugă prepoziţiunea a: amproor = a-m-proor = a - î n - proor. Al doilea, oo sau ou, adecă o duplă vocală, fiind comun dialec- tului daco-român (no. 1, 3, 4, 7 — 12) şi dialectului macedo-român (no. 12), este învederat că prototipul pan-românesc e proor sau prour, iar nu pror ca în forma cea contrasă (no. 2, 5, 6). Proor este p e - r o u r sau pe r o o r = lat. per rorem, timpul cel mai priincios pentru păscutul oilor, după cum ne asigură de două ori Virgiliu: „At vero, zephyris quum laeta vcteantibus aestas In saltus utrumque gregem atque in pascua mittet, Luciferi prima cum sidere frigida rura Carpamus, dum mane novum, dum gramina canent, Et ros in tenera pecori gratissimus herba ...“ (Gcorg. III, 322 sqq; cfr. Bucol. VIII, 15) Iată de ce la Fălciu dimineaţa se zice inprour numai atunci „cînd este p r o m o r o a c ă “ (no. 7), şi iată de ce în Haţeg „a î m p r o- ora“ însemnează că unii pe alţii „se udă cu apă44 (no. 10), adecă „se rourează", „s-arrosent“. Româneşte din verbul latin r o r o s-a făcut r o u r e z sau r o o- r e z ; tot aşa din substantivul masculin rorem forma noastră or- ganică trebui să fie r o o r sau rour , care s-a şi păstrat în proor sau sau prour, fiind înlocuită pe aiuri prin formaţiunea analogică poste- rioară rouă. în acest mod amproor, termen eminamente ciobănesc, însemna dentru-ntîi numai paşterea cea foarte matinală a oilor pe rouă, de unde apoi a trecut la semnificaţiunea mai generală de ceea ce precede zilei, aplicîndu-se la oara cutare sau cutare, dar în orice caz înainte de amiazi, şi totodată s-a aplicat mai în specie cătră ajunul lui sf. George, un ajun cînd — după credinţa poporului — des-dimineaţă pe rouă babele umblă după mana vacilor şi tîlharii după iarba-fearelor. v. Georgiu. AMU, adv.; 1. donc, deja; 2.â present, de suite. în graiul de astăzi,, mai ales în Moldova, s-au confundat pe deplin amu contras din a c m u (— lat. eccu-modo) cu amu din admodum sau —• mai corect — format prin prepoziţionalul a din adverbul latin modo întrebuinţat ca în: „tace mod o44, „advenis m o d o „m o d o ait modo negat44 etc., care deja în latina clasică avea uneori înţelesul de „nune44 şi de unde vine şi italianul m o „deunăzi41, în unele dia- lecte am m o. Identitatea materială şi o mare aprop iare logică intre ambii termini nu putea să nu aducă cu încetul o asemenea amalga- mare, pe cînd în vechile texturi, mai cu seamă în cele din secolul XVI, în cît timp a emu nu perduse încă pe c, ei circulau fiecare îndeo- sebi, rareori amestecîndu-se laolaltă, şi anume a c m u cu sensul de „â present44, iar amu cu acela de „donc44 sau ca o simplă amplifica- ţiune sintactică de felul grecului 8e, piv. în Codicele Voroneţian, circa 1550 (ms., în Acad. Rom.), amu ne întimpum de vro cincizeci de ori, corespunzînd adverbilor latini; 769 AMU e n 1 m , autem, vero, ergo , igitur, quidem , ta* men, itaque, quoniam nune; de exemplu; Act. Ap. XVIII, 18: „avea amu rugă...-4 Ib., XXIII, 8: „Saduchieii amu dzicu...“ Ib., XXIII, 6: „înţelese amu Pavel e£ o parte faste...“ Petr. III, 12: „faţa amu Domnului spre cela ce face reu...“ Act. Ap. XXIIP, 21: „tu amu se nu asculţi de ei...u Ib., XXVIII, 28: „a şti amu se vă fie voao...“ Ib., XXV, 1: „şi Fistu amu preemi despus...“ Ib., XXI, 22: „ce amu faste?...“ Ib., XXIII, 22: „mifaşul amu lăsă gîu rele...“ Ib., XXVI, Amuiez. amuiAt, -Ă. J AMUIÎIZ (amuiat, amuiare), vb,; tremper, mouiller, humecter. Ală- turi cu a m o i , Budai-Deleanu (Dicţ., ms., în Muz. istor. din Bucur.) pune pe amuiez, traducîndu-1 prin „befeuchten, erweichen, eintauchen etc.“ Mai întrebuinţat în grai este î m m o i . v. 1'2Amoi. — Immoi. — Moi. AMURG, s.m.; crepuscule, entre chien et loup, la tombee de la nuit. „Pe la şease oare seara, cînd ciobanii zic mulgătoarea, căci atunci ei îşi m u 1 g viteleu (N. Mereuţă, Tutova, c. Mînzaţii), tim- pul pe care şi vechii greci, din aceeaşi cauză, îl numeau #p.oXYo<; de la âpiXY<*>, se cheamă la noi mai obicinuit amurg. Alexandri, Legenda ciocârliei: „Dar după multă trudă şi mult amar de cale, O dată cu amurgul ajunge într-o va!e...u Şi mai jos: „Copila varsă lacrimi; uimită ea simţeşte Că inima-i ferice în sînu-i se topeşte, Ca ziua cea de vară cînd razele se scurg Topindu-se în umbra adîncă din amurg Costachi Negruzzi, Au mai păţit-o şi alţii: „Cuprinsă de un trist necaz, Az Priveam amurgu-ntunecdit; Cat, Şi văd că dintr-un nour des Ies Mulţime de draci fiorosi 772 Roşi...“ AMURGIT De la Vrancea (B. Ştefănescu), Sultănica, p. 5: „amurgul serei înfaşe firea într-un zăbranic sur...“ Ibid., p. 229: „pleca din revărsatul zorilor şi să întorcea pe la amurg cu alb în căpesterie într-un sens figurat: A. Odobescu, Doamna Chiajna, p. 103: „se-nălţa pe albăstreala întunecată a cerului un părete îngust şi negru, cu muchea surpată, cu laturile crăpate, fioros şi cobitor ca urma unui păcat în amurgul conştiinţe i...u Pentru amurg se mai aude în popor amurgeală (Rîmnic- Sărat, c. Bogza), amurgit sau amurgite, personificatul M u r g i 1 ă, impersonalul murgeşte sau amurgeşte etc., toate din aceeaşi tulpină, despre care: v. Murg. AMURGEALĂ. — v. Amurg. AMURGESC (amurgit, amurgire), vb.; s’obscurcir, tomber (du jour, de la nuit). Sinonim cu î n s e r e z. Alexandri, Plugurile: „Dar lumina amurgeşte, şi plugarii cătră sat, Haulind pe lîngă juguri, se întorc de la arat...44 O colindă din Dobrogea: „Iar cînd soarele se duse Şi de tot el se ascunse, Pe cînd zioa amurgea, Ochii el îşi arunca Sub o tufă De schindufă...“ (Burada, p. 86) Mai adesea funcţionează impersonal. Costachi Negruzzi, Alexandru Lâpuşneanul IV: „Abia amurgise cînd Stroici şi Spancioc sosiră...u Alexandri, O primblare la munţi: „Acum amurgise mai de tot, caii obosiseră, şi noi începuserăm a sîmţi oarecare dureri prin şolduri../4 Balada Leacul: „Şi colea cînd amurgea, La mîndra lui ajungea...44 (Marian, Bucov. I, 184) Participiul trecut luat ca adjectiv: A. Odobescu, Pseudokyn., p. 110: „la oara cînd aburii, înălţîndu-se pe apă, începeau a înnegura orizontele amurgi t...44 v. Amurg. — Murgesc. AMURGÎRE1 Amurgesc ‘AMURGIT / ' Amur8esc- 773 AMURŢESC 2AMURGiT (plur. amurgite), s.n.; part. passe d’ amurgesc pris substantivement: crepuscule, la tombee de la nuit. Sinonim cu a m u r g . Se întrebuinţează adesea la plural. Basmul Ţugulea (Ispirescu, Legende, p. 321): „Merse ce mai merse, şi, cînd fu pe la amurgit, întîlni un om care se uita în sus cu un arc în mînă...“ „D e - c u -s e a r ă se zice şi la amurgite“ (P. Căderea, Neamţ, c. Bistricioara). „Cînd se îngînă zioa cu noaptea, poporul zice că e: p e-amurgite“ (M. Lupescu, Suceava, c. Broşteni). v. Amurg. — Murgilâ. AMURT j AMURŢEALĂ | v. Amorţeală. — Amorţesc. AMURŢfiSC J Lector : ANDREI RUSU Tehnoredactor : POMPILIU STATNAI Apărut 1972. Hîrtie tipar A de 63 glm*. Format 700X1080/16. Coli ed. 63,90. Coli tipar 50,75. A. nr. 2373811971. C.Z. pentru bibliotecile mari şi mici 859—96. Tiparul executat sub comanda nr. 10 251 la Combinatul Poligrafic „Casa Scînteii“, Piaţa Scînteii nr. 1, Bucureşti, Republica Socialistă România