ACADEMIA ROMÂNĂ
INSTITUTUL DE FONETICĂ ŞI DIALECTOLOGIE „AL. ROSETTI”
MARIA MARIN • IULIA MĂRGĂRIT
Glosar Dialectal
MUNTENIA
EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE BUCUREŞTI, 1999

PREFAŢĂ
PRECIZĂRI PRELIMINARE. Cu Glosar dialectal. Muntenia (= GL. MUNT.) se încheie seria de texte şi glosare consacrate ariei graiurilor sudice ale dacoromânei, realizate în cadrul sectorului de dialectologie al Institului de Fonetică şi Dialectologie „Al. Rosetti”, sub conducerea şi cu aportul ştiinţific ale celui care a fost profesorul Boris Cazacu.
Concepută ca lucrare complementară în raport cu Noul Atlas Lingvistic Român, seria amintită reflectă stadiul actual al graiurilor dacoromâne sudice vorbite pe teritoriul provinciilor Oltenia, Muntenia şi Dobrogea, valorificând textele culese, în decursul a cincisprezece ani, după principii şi cu metode unitare, riguros respectate1. Menţionăm că acest set de lucrări include Texte dialectale. Oltenia, Glosar dialectal. Oltenia, apărute în 1967, trei volume de Texte dialectale. Muntenia, publicate în anii 1973 (voi. I), 1975 (voi. al II-lea) şi 1987 (voi. al III-lea), precum şi un volum de Texte dialectale şi glosar. Dobrogea, apărut în 1987.
GL. MUNT. cuprinde material lexical (termeni, locuţiuni, expresii dialectale) din cele trei volume de texte dialectale munteneşti. El valorifică, totodată, materialul lexical extras din texte nepublicate, înregistrate pe benzi de magnetofon în cele 200 de localităţi din Muntenia care fac parte din reţeaua Noului Atlas Lingvistic Român. Muntenia şi Dobrogea (punctele cartografice 671 - 870; vezi harta). în acest fel, glosarul de faţă este, considerăm, cea mai cuprinzătoare întreprindere de acest gen asupra graiurilor munteneşti2.
ELABORAREA GLOSARULUI. Pentru realizarea lucrării s-au parcurs mai multe etape de lucru la care au participat majoritatea cercetătorilor din sectorul de dialectologie.
Prima etapă a constat în extragerea şi glosarea materialului lexical de pe benzile de magnetofon. Operaţiile au fost îndeplinite de către cercetătorii care au efectuat transcrierea fonetică a textelor din localităţile
1	Scopul, principiile şi metodele propuse pentru culegerile de texte dialectale, culegeri iniţiate de Al. Rosetti, au fost expuse de Valeriu Şuteu în Arhiva foriogramică a limbii române, în FD, I (1958), p. 211-219. Ele au fost reluate, apoi, în parte, în Prefaţa la Texte dialectale. Oltenia, Bucureşti, 1967.
2	Subliniem că textele dialectale nu-şi propun cercetarea, în primul rând, a lexicului şi, în consecinţă, glosarul nu este rezultatul unei investigaţii speciale asupra acestui compartiment al graiurilor, ci el înregistrează elementele lexicale aşa cum apar ele în textele culese pentru Arhiva fonogramici a limbii române.
FD, XIII, Bucureşti, 1994, p. 125-235
126
Maria Marin şi Iu li a Mărgărit
2
incluse în cele trei volume menţionate: Costin Bratu (20), Mihai Conţiu (3), Galina Ghiculete (21), Paul Lăzărescu (18), Maria Marin (40), Bogdan Marinescu (25), Victore la Neagoe (17), Ruxandra Pană-Boroianu (29), Marilena Tiugan (8), Magdalena Vulpe (19). Etapa a coincis, deci, cu perioada elaborării volumelor de texte (1967 - 1974).
A doua etapă a constat în atestarea elementelor de glosar cu principalele dicţionare ale limbii române şi cu o serie de lucrări lexicografice referitoare, în primul rând, la zona cercetată sau la zone învecinate. Această operaţie a fost efectuată, în perioada 1976 - 1978, de către Eugenia Flintea, Anca Marinescu, Iuiia Mărgărit şi de către regretatul Aurel Nicolescu.
în cea de a treia etapă (1981 -1982) s-a realizat redactarea într-o primă formă a glosarului de către un colectiv format din Eugenia Flintea (literele D - F, î, L şi o parte din literele C şi P), Maria Marin (literele A, B, Ş - Ţ), Anca Marinescu (literele N, O şi o parte din litera P) şi Iulia Mărgărit (literele G - I, J, M, R, S, U - Z şi o parte din literele C şi P).
Redactarea în formă finală, stabilirea variantelor şi a sinonimiilor şi revizia întregii lucrări au fost efectuate de Maria Marin şi Iulia Mărgărit, în două perioade distincte (1984 şi 1992). Cele două autoare au realizat şi atestările cu GL. OLT., GL. DOBR., cu dicţionarul Dorinei Bărbuţ şi cu volumele din DLR apărute după 1982.
CONCEPŢIA LUCRĂRII este, în linii mari, cea care a stat la baza elaborării glosarelor dialectale publicate de sectorul de dialectologie al institutului nostru (cf. GL. OLT., V - XI).
Materialul prelucrat prezintă o bogăţie, o varietate şi o complexitate mult sporite comparativ cu celelalte glosare (peste 5600 de cuvinte-titlu, termeni de bază şi variante, faţă de cele aproximativ 1600 din GL. OLT.), ceea ce presupune un grad de dificultate mai mare în elaborare şi, implicit, necesitatea de adaptare la specificul acestui material. Deosebirile cantitative sunt în relaţie directă cu întinderea zonei şi cu numărul de localităţi cercetate (200 în GL. MUNT. faţă de 100 în GL. OLT., de exemplu), fapt din care decurge, firesc, un număr cel puţin dublu de informatori (aproximativ 1200), de vârste diferite, potenţiali furnizori de elemente lexicale; în acelaşi timp, amploarea şi varietatea textelor sunt considerabil mai mari comparativ cu cele culese din Oltenia. Nu trebuie neglijată nici experienţa dobândită ulterior de dialectologi, experienţă fructificată de noi sub diverse aspecte.
Lucrările de dialectologie consideră, în general, că graiurile munteneşti sunt mai unitare şi mai apropiate de româna standard decât alte graiuri ale dacoromânei, inclusiv la nivelul lexicului. GL. MUNT. reuşeşte, credem, să nuanţeze această imagine, în special în privinţa anumitor aspecte precum: prezenţa unor termeni ori sensuri considerate în dicţionare ca învechite, arhaice, ieşite din uz sau specifice altor zone ale dacoromânei (recunoscute pentru caracterul lor mai conservator); marea disponibilitate în crearea unor elemente lexicale noi prin derivare, prin mijloace gramaticale ori prin procedee stilistice.
3
Glosar dialectal. Muntenia
127
în privinţa inventarului de elemente lexicale, am considerat că atestarea într-o singură lucrare lexicografică a unui termen nu este suficientă pentru a elimina termenul în cauză din glosar; ca urmare, am procedat la excluderea unui cuvânt doar atunci când el este semnalat ca muntenism sau ca aparţinând limbii comune în cel puţin trei dintre dicţionarele generale ale limbii române. Ideea acestei selecţii ne-a fost impusă, pe de o parte, de dorinţa de a reflecta cât mai fidel actualitatea şi viabilitatea unor termeni atestaţi în dicţionare elaborate, unele, cu peste cincizeci de ani în urmă şi, pe de altă parte, de faptul că, uneori, dicţionarele mai recente, chiar dacă înregistrează unele elemente, ele preiau ca atare atestările anterioare, fără a le completa cu date mai noi. în felul acesta, GL. MUNT., adresându-se specialiştilor (lingvişti, dialectologi, lexicografi), dar şi unor categorii mai largi de cititori (etnografi, etnologi, scriitori, cadre didactice), poate servi, totodată, la elaborarea unui dicţionar tezaur al limbii române contemporane.
REDACTAREA MATERIALULUI a avut în vedere câteva principii (unele dintre ele aplicate şi în elaborarea dicţionarelor generale), printre care le menţionăm doar pe cele strict necesare pentru înţelegerea modalităţii de lucru.
Alineatul I
1.	Cuvântul-titlu este redat în transcriere literarizată, în forma în care a fost întâlnit în text, cu notarea accentului şi cu indicarea numărului de silabe atunci când accentul nu este suficient pentru a distinge hiatul de diftong; de ex. ACI&I (3 sil.) s.n. „clopot mare”; BIŢÂIC (2 sil.) s.n. „drojdie de bere”. Dacă termenul e constituit din două silabe, notarea accentului este suficientă pentru a se subînţelege acest lucru; cf. piâ, pâus, şi6ţ, tri6n ş.a., aşa după cum lipsa accentului sugerează că forma respectivă este monosilabică: cf. bau, biu, trânci. Când cuvântul a fost înregistrat cu mai multe forme, am ales pentru titlu nominativul singular la substantive, masculinul la adjective (elemente care nu mai sunt specificate în descrierea termenului), persoana 1 sau a 3-a indicativ prezent la verbe.
2.	Indicaţiile gramaticale referitoare la forma din titlu se dau cu prescurtările explicate în Lista de abrevieri. La verbe, indicaţia tranz./ intranz. apare numai când este necesar să se atragă atenţia în mod special asupra acestui fapt; de ex. FIGURĂM vb. tranz. ind. impf. 1 pl. „aşezam (buştenii) în stive, în figuri”; MĂRÎT, am ~ vb. intranz. ind. pf. c. 1 sg. „am crescut, m-am făcut mare” ş.a. în cazul în care, din răspunsurile înregistrate, nu rezultă clar genul, numărul etc. unui substantiv, acestea nu sunt notate; de ex. BĂNÎC s. „bănuţ (la ou)”; GENUNCHliR s. „bucată de piele folosită pentru a proteja genunchii lucrătorilor la pădure”.
Dacă un element lexical are o formă ce poate fi interpretată atât ca adjectiv, cât şi ca participiu, am procedat diferit de la caz la caz; astfel, când forma este în mod indiscutabil participiul unui verb prezent în glosar,
aceasta este considerată ca atare; când, însă, în glosar nu este atestată forma verbală propriu-zisă, pentru a nu risca reconstituirea unui verb care, poate, s-a pierdut sau n-a apărut încă în grai, mai ales, că, adesea, în vorbire/limbă un verb îşi face apariţia printr-un adjectiv/participiu, ca abia pe urmă să se constituie întreaga paradigmă, am preferat să tratăm termenul ca adjectiv; de ex. CHIDÂT adj. „acoperit cu chidă, cu chiciură”; FURTUNÂT adj. „furios, nervos, în toane rele”. Aceasta a atras după sine renunţarea, cu bună ştiinţă, la unele sinonime posibile; de ex. OLĂRlT adj. [despre un buştean] „rotunjit la capete” nu a fost considerat sinonim cu ŞPRONŢUlM vb. ind. prez. 1 pl. „rotunjim un buştean la capete”, deşi participiul acestuia, atestat de asemenea în glosar, are sens identic cu adjectivul amintit.
3.	Urmează numărul cartografic al localităţii şi sigla informatorului 3 de la care s-a înregistrat forma-titlu a cuvântului. Informatorii ocazionali sunt indicaţi printr-un asterisc notat la umărul numărului cartografic.
4.	Glosarea are în vedere forma gramaticală a cuvântului-titlu, iar când, pentru înţelegerea sensului, sunt necesare explicaţii suplimentare, indicaţiile redactorului se dau, înaintea definiţiei, între paranteze drepte; de ex. CALlC adj. 1° [despre om] „rău la suflet”. 2° [despre un animal] „lacom”.
Dacă materialul o impune, am apelat, pentru o glosare cât mai fidelă, la un termen neatestat în dicţionarele limbii române actuale; de ex. CHIŞiâS (3 sil.) adj. „cu nisip, cu chişai”, pentru cuvintele cu circulaţie regională sau cu mai multe sensuri specifîcându-se (între paranteze rotunde) semnificaţia cu care sunt utilizate; am recurs la acest procedeu în special în cazul diminutivelor unor termeni dialectali necuprinşi în glosar; de ex. CUTIŞOÂRE s. f. pl. dim. de la cută („felie, bucată dintr-un întreg”); atunci când definiţia cuprinde un termen prezent în glosar, acesta se notează spaţiat; de ex. SĂRÎŢA s.f. art. „numele unei figuri la dansul numit căluş”; ÎNVÂRGHIÂSCĂ (5 sil.), să ~vb. conj. prez. 3 sg. „să pună v â r g h i i la casă”.
5.	Sensurile cuvintelor au fost ilustrate adesea cu unul sau mai multe exemple. Pentru simplificare, citatele au fost literarizate (cu păstrarea unor forme specifice variantei munteneşti a limbii vorbite; de ex. dă „de”, pă „pe”, dân „din” ş. a.), redând în transcriere fonetică doar termenul glosat sau varianta acestuia.
6.	Sinonimele sunt notate în continuare, spaţiat, în ordine alfabetică, precedate de cf.; pentru comprimarea spaţiului tipografic, când un sinonim
3	întrucât lista informatorilor ar fi încărcat considerabil volumul, fără a aduce elemente ştiinţifice strict necesare pentru interpretarea materialului, am renunţat la aceasta. Siglele informatorilor corespund categoriilor de vârstă şi de sex respectate în volumele de texte şi glosare dialectale publicate de sectorul nostru (cf. Prefaţa la Texte dialectale. Oltenia, Bucureşti, 1967, p. XIX). Pentru termenii înregistraţi de la vorbitorii (de regulă VIII) care au fost şi informatori la NALR. Muntenia, Dobrogea, se foloseşte sigla A.
5
Glosar dialectal. Muntenia
129
este o sintagmă sau o variantă a unui cuvânt, se face trimitere doar la cuvântul-titlu din glosar sub care apare sinonimul respectiv; de ex. RÂZĂ s.f. „floarea s o a r e 1 u i ”; cf. f 1 o â r e 5°, în loc de f 1 o â r e soire; MATOLfeŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. „se îmbată, se chercheleşte”; cf. leasă 2°, în loc de s-a făctit leâsă.
Cazuri speciale la alineatul I
1.	Când cuvântul-titlu este însoţit de determinant, acesta se dă după caracterizarea gramaticală a cuvântului-titlu; de ex. CÂLE s. f. 2° ~primâră „drumul pe care îl fac mirii, înainte sau după nuntă, la oraş, pentru cumpărături”; dacă, în unele localităţi, este înregistrat doar cuvântul-titlu, iar în altele el apare, cu acelaşi sens, însoţit de un determinant, se fac trimiterile necesare după flecare caz în parte; de ex. CAP s. n. 4° 719VIIa, 783 VII, 808 VII, 827 VII, 832 VII, 868 VII, - de ţărână 774 Vila, 779 Vile, 785 Vllb, 803 V, 805 VIII, 828 VII, 837 V, 862 VII, ~ sldbod 815 V „pomană la înmormântare sau, ulterior, la termene fixe”; când determinantul este cel pentru care atestăm un sens nou, acesta este considerat cuvânt-titlu; de ex. ORB adj. în maţ ~ „cec (la porc)”. Atunci când ambii termeni sunt la fel de importanţi din punctul de vedere al sensului, chiar dacă sunt semnalaţi atât sub cuvântul-titlu, cât şi sub celălalt, sintagma este explicată o singură dată; de ex. ridică panaghia, poartă câpetele semnalate sub panaghie 1°, respectiv^ sub cap 4°, sunt detaliate numai sub ridică şi, respectiv, sub poârtă. în acelaşi fel am procedat în cazul expresiilor. Locuţiunile figurează o singură dată în glosar, considerându-se cuvânt-titlu termenul pregnant semantic; de ex. VAL s.n. 3° se dă în ~ loc. vb. „fierbe, clocoteşte”.
2.	Când cuvânul-titlu are mai multe sensuri, acestea sunt date în ordinea numărului de atestări, sinonimele şi exemplele ilustrative notându-se pentru fiecare în parte. în unele cazuri, deşi am fi putut grupa mai multe sensuri sub o singură definiţie, cuprinzătoare, am preferat tratarea lor separată, dat fiind faptul că flecare sens ilustrează o anumită zonă; aşa se explică, de exemplu, sensurile multiple ale unor cuvinte ca gratie, horă, hălă etc. Atunci când unul dintre sensuri este specific unei variante a cuvântului-titlu, acest lucru este marcat în primul alineat, pentru a nu se crede că şi sensurile 2°, 3° etc. aparţin aceleiaşi forme; de ex. CARTAB6Ş s. 1° „tobă preparată în cecul porcului”. 2® var. pl. „caltaboşi”. 3° var. „stomac (la porc)” ş. a. Dacă un termen are mai multe sensuri, atestate sub forme gramaticale diferite, am selectat pentru cuvântul-titlu, în cazul verbului, forma cea mai apropiată de pers. 1 ind. prez., iar dintre sensuri am trecut pe primul loc pe cel mai apropiat de atestările din dicţionare sau, după caz, pe cel cu atestările mai numeroase; de ex. DUBEÂM vb. 1° part. „argăsit”. 2° ind. impf. 1 sg. „albeam torturile (de cânepă) ţinându-le într-un amestec de apă cu mălai”.
3.	Un caz special îl constituie cuvintele cu circulaţie în limba comună, reţinute în glosar pentru un sens neatestat, care prezintă, totodată,
130
Mari a Marin şi Iulia Mărgărit
6
o variantă formală (neatestată sau atestată pentru alte zone) având sensul general cunoscut al cuvântului-titlu; pentru a evita glosarea variantei prin însuşi cuvântul-titlu, am preferat tratarea acesteia separat, considerând-o cuvânt-titlu. Aşa se motivează existenţa unor cuvinte-titlu ca cheg, colte, derept, deşi glosarul cuprinde şi formele cheag, colţ, drept.
4.	Termenii neologici cu forme sau cu sensuri diferite de limba standard au fost reţinuţi numai dacă au mai multe atestări.
5.	în acordarea statutului de diminutiv unei forme lexicale am avut în vedere prezenţa formei nediminutivale în grai; de ex. i6ne - dim. ienică, dâdă - dim. dădică. Nu sunt considerate diminutive formele care, deşi prezintă sufixe specifice, sunt singurele variante întâlnite în grai, fapt rezultat din ancheta dialectală; astfel, termenului âbur din unele localităţi îi corespunde în altele aburel, între cei doi stabilindu-se o relaţie sinonimică.
Alineatul al II-lea cuprinde formele gramaticale înregistrate pe lângă cea din cuvântul-titlu, cu indicaţiile gramaticale corespunzătoare şi cu siglele localităţilor şi ale informatorilor de la care provin.
Alineatul al III-lea conţine variantele fonetice şi/sau morfologice ale cuvântului-titlu, notate în formă literarizată, cu indicarea caracteristicilor gramaticale, a localităţilor şi a informatorilor de la care provin, precum şi, în continuare, a formelor gramaticale atestate ale acestora. Fiecare variantă figurează şi separat cu trimitere la cuvântul-titlu sub care este tratată.
a) Sunt considerate variante fonetice formele prezentând transformări fonetice specifice graiurilor, de tipul:
-	proteza sau afereza lui a-: răvăcâşti - var. arăvăceşti ; atârnătoâre - var. târnătoâre;
-	căderea lui h- sau prezenţa acestuia ca urmare a hipercorectitudinii: huruitor - var. uruitdr; amuşesc var. hămuşăsc;
-	forme hipercorecte rezultate în urma „depalatalizării” unor consoane (considerate, în grai, modificate ca urmare a palatalizării): chişcă - var. pişcă, fîşcă;
-	sonorizări sau asurziri ale unor consoane ori confuzii între sunete din serii apropiate: boroghină - var. moroghină; vârghii - var. birghină;
-	accidente fonetice (metateze, acomodări, disimilări, haplologii etc.): motoloâcă - var. tomolog; chemel6ţ-var. mechelâţ; hălălăi -var. bălai; flrmitur6şti - var. frimiturim; storcoşit - var. strocoşit, stroşit; glăveâjă - var. gleăjă ş.a.
în unele cazuri, trecerea de la o formă de bază la variantă are un drum mai sinuos şi, drept urmare, la prima vedere raţionamentul după care am considerat o formă drept variantă a alteia poate scăpa cititorului. Aşa este situaţia cuvântului NACAVÂLELE s.f. pl. art. „treburile, angaralele” cu var. năfâluri s.n. pl. „petreceri gălăgioase, bairamuri”. Termenul are la origine un nafacâ (după DLR turcism înv.) devenit, prin metateză, nacafi (după DLR înv. şi reg.); după pl. năcăfâle (v. Ion Creangă) s-a refăcut un sg. năcăfâlă (v. LEXIC REG., I, p. 83, Vâlcea) care poate
7
Glosar dialectal. Muntenia
131
presupune un pl. năcăfâluri (cf. bucaţuri, bătrânâţuri din glosar) şi care, la rândul său, prin haplologie, ajunge la forma năfăluri.
b) Am considerat variante morfologice formele rezultate din schimbarea caracteristicilor gramaticale (schimbări de gen, de declinare, la substantive, schimbări de conjugare, la verbe; de ex. aplecătoâre - var. aplecătdr; boron6z - var. boronSsc; cărărâm - var. cărărini). Menţionăm aici că, la substantive, am procedat diferenţiat, în funcţie de caracterul numelui desemnat: la cele mobile, denumind fiinţe, atunci când este atestat atât masculinul, cât şi femininul, acestea au fost tratate sub cuvinte-titlu separate; de ex. stropolit6ri s.m. pl. şi stropolitoâre s.f. pl.; pentru termenii desemnând substantive neînsufleţite, formele masculine/neutre au fost considerate variante ale femininelor sau invers, de la caz la caz; de ex. voi s. n. - var. voâlăs. f.; zdrobit6r s.n. - var. zdrobitoâre s. f.
în anumite cazuri, forme ale unor cuvinte prezente în diverse lucrări lexicografice ca termeni diferiţi se întrepătrund, în graiuri, în aşa măsură, încât ne-a fost dificil să le despărţim în cuvinte-titlu separate. Astfel, sub cuvântul-titlu butul am tratat şi pe bătur, întrucât sg. but are pl. buţi, dar şi bături, de la care s-a refăcut un sg. bătur(â) considerat de noi, din această cauză, variantă. Tot aşa, sub cuvântul-titlu cap, cu pl. câpuri, dar şi câpete, am inclus ca variantă câpăt, singular refăcut şi având în glosar sensuri identice cu cap.
Uneori, în crearea unei variante acţionează schimbări fonetice combinate cu cele morfologice. Aşa este situaţia lui TRAMBULEÂSCA, să se ~ vb. refl. conj. prez. 3 sg. „să se mute dintr-un loc într-altul, să se trambaleze”, cu variantele au tărămbăni\b. imperat. 2 sg., având acelaşi sens, şi tărăivenite vb. part. f. pl. „nearanjate, în dezordine”. Forma considerată cuvânt-titlu este ea însăşi o variantă a termenului din limba comună trambală, rezultată prin disimilare şi prin schimbarea conjugării, care a atras după sine schimbarea sufixului morfologic. Varianta tărămbăni este rezultatul anticipării lui ă şi al schimbării 1 > n, prin acomodarea m—n; forma tărăivenite a rezultat prin disimilarea totală a lui m (tărămbăni > *tărăbăni), anticiparea lui i semivocalic (*tărăbăni > *tărăibăni) şi schimbarea b > v, frecventă în graiuri (cf. tăvănui > tăbănui).
Considerarea unei forme, dintre mai multe variante atestate, drept cuvânt-titlu ne-a fost impusă, de regulă, ca în exemplul citat mai sus, de criteriul maximei apropieri de forma din limba comună. Atunci când, însă, acest criteriu nu a putut funcţiona, dat fiind faptul că variantele atestate fie că nu aveau corespondent în limba comună, fie că erau toate la fel de apropiate sau îndepărtate de acesta, am considerat cuvânt-titlu forma cu cele mai multe atestări; de ex. zgămuş6şti, cuvânt atestat în trei localităţi, cu variantele zgămoşim şi zgârmuşit, cu câte o atestare fiecare.
Cuvintele formate cu diferite prefixe sau sufixe lexicale sunt tratate drept sinonime şi nu variante; de ex. păpuşâşti - împăpuş6şti; legato âre - legătură.
Alineatul al IV-lea cuprinde trimiterile la dicţionarele şi glosarele
care înregistrează cuvântul respectiv în alte regiuni sau cu alte sensuri ori cu diferite indicaţii limitative, precum arh., înv., reg., rar, fam. etc.
Trimiterile la lucrările de referinţă se fac cu v. (= vezi) atunci când elementul din glosar se suprapune formal şi semantic cu cel atestat şi cu cf. (= confer) atunci când termenul din glosar se prezintă sub o formă sau cu un sens apropiate.
Lucrările de referinţă la care facem trimiteri au fost grupate în trei categorii: dicţionare, glosare regionale şi liste de termeni dialectali apărute în diverse publicaţii de specialitate; cu excepţia DA/DLR, cel mai cuprinzător dicţionar pentru scopul urmărit de noi şi, drept urmare, menţionat primul pe lista de atestări, în cadrul fiecărei grupe am încercat respectarea ordinii cronologice a apariţiei. Atunci când atestările au putut fi grupate, pentru a reduce din spaţiul tipografic, această ordine a fost încălcată cu bună ştiinţă.
în încheiere, autoarele aduc mulţumiri, în mod deosebit, colegei Magdalena Vulpe, ale cărei observaţii şi sugestii numeroase şi pertinente au contribuit substanţial la îmbunătăţirea glosarului; mulţumim, totodată, colegilor Ion Ionică, Nicolae Saramandu şi Dana Zamfir care, parcurgând parţial sau integral volumul, ne-au atras atenţia asupra unor aspecte variate susceptibile de ameliorări. Un cuvânt de mulţumire adresăm, de asemenea, tuturor colegilor care, pe parcursul elaborării acestei lucrări, ne-au sugerat diverse soluţii pentru cazurile mai dificile.
AUTOARELE
9
Glosar dialectal. Muntenia
133
ABREVIERI
adj. = adjectiv
adv. = adverb, adverbial
arh. = arhaic
art. = articulat
art. nehot. = articol nehotărât
augm. = augmentativ
Ban. = Banat
bibi. = biblic
Bucov. = Bucovina
cit. = citat
colect. = colectiv
cond. = condiţional
conj. = conjunctiv
conjuncţ. = conjuncţie
dat. = dativ
denum. = denumire
dim. = diminutiv
Dobr. = Dobrogea
expr. = expresie
f = feminin
fam. = familiar
fig. = figurat
gen. = genitiv
ger. = gerunziu
imper. = imperativ
impers. = impersonal
impf. = imperfect
ind. = indicativ
inf. = infinitiv
interj. = interjecţie
intranz. = intranzitiv
invar. = invariabil
înv. = învechit
lb. v. = limba veche
loc. adj. = locuţiune adjectivală
loc. adv. = locuţiune adverbială
loc. conjuncţ = locuţiune conjuncţională
loc. subst. = locuţiune substantivală
loc. vb. = locuţiune verbală
m. = masculin
m.	m.c.pf. = mai mult ca perfect Maram. = Maramureş
mod. = modern Mold. = Moldova Munt. = Muntenia
n.	= neutru
num. cârd. = numeral cardinal
Olt. = Oltenia
p. = pagina
part. = participiu
pas. = pasiv
peior. = peiorativ
pf. c. = perfect compus
pf. s. = perfect simplu
pl. = plural
poez. pop. = poezie populară
pop. = popular
prep. = prepoziţie
prez. - prezent
prezumt. = prezumtiv
pron. = pronume
pron. dem. = pronume demonstrativ
pron. nehot. = pronume nehotărât
prov. - provincialism
refl. = reflexiv
reg. = regional
s. = substantiv
sg. = singular
sil. = silabă
sup. = supin
Trans. = Transilvania
tranz. = tranzitiv
unipers. = unipersonal
val. = valoare
var. = variantă
vb. = verb
viit. = viitor
voc. = vocativ
LISTA LUCRĂRILOR DE REFERINŢĂ
AAF = Anuarul Arhivei de Folklor, publicat de Ion Muşlea, Cluj, 1922 ş. u.
An. Dobr. = Analele Dobrogei. Revista Societăţii culturale dobrogene. Director C.
Brătescu, Constanţa, Cernăuţi, Anul I (1920) ş. u.
Arh. = Arhiva Societăţii ştiinţifice şi literare. Iaşi, Iaşi, Anul I (1889) ş. u.
BĂRBUŢ = Dorina Bărbuţ, Dicţionar de grai oltenesc, Craiova, 1990.
BL = Bulletin linguistique. Facultă des lettres de Bucarest. Public par A. Rosetti, Bucureşti-Paris-Copenhague. Voi. I (1933) ş. u.
B Ph = Buletinul Institutului de filologie română „Alexandru Philippide”. Universitatea din Iaşi. Iaşi, voi. I (1934) ş. u.
CADE = I. Aurel Candrea - Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat, Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1926-1931.
CL = Cercetări de lingvistică, [Cluj], Academia Română, Filiala Cluj, Institutul de Lingvistică. Anul I (1956) ş. u.
COMAN, GL. = Petre Coman, Glosar dialectal, în Academia Română. „Memoriile Secţiunii Literare”, Seria III, Tomul IX, Mem. 5, Bucureşti, 1939, p. 63 -149.
CV = Cum vorbim. Revistă pentru studiul şi explicarea limbii. Bucureşti, Anul I (1949) Ş' U*
DA = Dicţionarul limbii române, Tom I, partea I: A - B9 Bucureşti, Librăriile „Socec”, 1913; Tomul I, partea II. C9 Bucureşti, Tipografia ziarului „Universul”, 1940; Tomul I, partea III, fascicula I\ D- de, Bucureşti, Universul, 1949; Tomul II, partea I: F - /, Bucureşti, Imprimeria naţională, 1934; Tomul II, partea II, fascicula I: / - lacustru, Bucureşti, Universul, 1937; Tomul II, partea III: Ladă - lojniţâ, [fără editură şi an](Academia Română).
DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1975.
DLR = Dicţionarul limbii române. Serie nouă. Tomul VI, Fascicula 1 \ M - mandră*, 1965; Fascicula a 2-a: MandriP- - mascat*, 1965; Fascicula a 3-a: Mascat2
-	mămăifă, 1966; Fascicula a 4-a: Mămălatifă - mătărîngă, 1966; Fascicula a 5-a: Mătăsar - mergător, 1966; Fascicula a 6-a: Mergătoriu -microbiologie9 1966; Fascicula a 7-a: Microbiologist - miniaturistică, 1967; Fascicula a 8-a: Miniaturiza - mititel, 1967; Fascicula a 9-a: Mititeîuş - mîrlănime, 1967; Fascicula a 10-a şi Fascicula a 11-a: Mîrleală
-	morsă* 1968; Fascicula a 12-a şi Fasciula a 13-a: Morsă - Muzur-aga9 1968; Tomul VII , Partea l, Litera N9 1971; Partea a 2-a: Litera 09 1969; Tomul VIII, Partea 1, Litera P, P - păzui, 1972; Partea a 2-a, Litera P, Pe
-	pînar9 1975; Partea a 3-a, Litera P, Pfnă - pogribanie9 1977; Partea a 4-a, Litera P, Pogribanie - presimţire , 1980; Partea a 5-a, Litera Pf Presin
-	puzzolană9 1984; Tomul IX, Litera R, 1975; Tomul X, Partea 1, Litera 5, S - scîăbuc, 1986; Partea a 2-a, Litera S, Scladă - seminfărie9 1987; Partea a 3-a, Litera S, Semn - sîveică, 1990; Tomul XI, Partea 1, Litera Ş9 1978; Partea a 2-a, Litera T, T - tocăliţă9 1982; Partea a 3-a, Litera T, Tocană -twist9 1983, Editura Academiei Române.
DM = Dicţionarul limbii române moderne, [Bucureşti], Editura Academiei, 1958.
DR = Dacoromania. Buletinul Muzeului Limbei române condus de Sextil Puşcariu, Cluj, Anul I (1920-1921) ş. u.
GL. ARGEŞ = D. Udrescu, Glosar regional Argeş, Bucureşti, 1967.
11
Glosar dialectal. Muntenia
135
GL. DOBR. = Texte dialectale şi glosar. Dobrogea, publicate de Paul Lăzărescu, Victorela Neagoe, Ruxandra Pană, Nicolae Saramandu, Bucureşti, 1987.
GL. OLT. = Glosar dialectal. Oltenia. întocmit sub conducerea lui Boris Cazacu, de Galina Ghiculete, Paul Lăzărescu, Nicolae Saramandu, Magdalena Vulpe, Bucureşti, 1967.
GLOSAR REG. = V. Arvinte, D. Ursu, M. Bordeianu, Glosar regional, Bucureşti, 1961.
GS = Grai şi suflet. Revista Institutului de filologie şi folclor publicată de Ovid Densusianu. Bucureşti, Atelierele Socec & Co., Voi. I (1924) ş. u.
LEXIC REG., I, II = Lexic regional, Bucureşti, voi. 1. Redactor coordonator: Gh. Bulgăr, 1960; voi. 2. Redactor coordonator: Lucreţia Mareş, 1967.
LR = Limba română, Academia Română, Institutul de lingvistică, Bucureşti, Anul I (1952) ş. u.
SCL = Studii şi cercetări lingvistice, Bucureşti, Editura Academiei Române, Institutul de lingvistică din Bucureşti, Anul I (1950) ş. u.
SCRIBAN = August Sriban, Dicţionarul limbii româneşti (Etimologii, înţelesuri, exemple, citaţiuni, neologisme, provincialisme), Ediţiunea întâia. Iaşi, Institutul de arte grafice «Presa bună», 1939.
SCŞt. Iaşi = Studii şi cercetări ştiinţifice. Filologie, Iaşi, Anul I (1950) ş. u.
ŞĂINEANU = Lazăr Şăineanu, Dicţionar universal al limbei române, Revăzut şi adăogit la Ediţia a Vl-a, [Craiova], Editura „Scrisul Românesc”, [1929].
Şez. = Şezătoarea. Revistă pentru literatură şi tradiţiuni populare. Fălticeni, 1982 ş. u.
TDRG = Dr. H. Titkin, Rumănisch-deutsche Worterbuch [Bând I - III]. Bukarest, Staatsdruckerei. I: 1903; III: 1911; III: 1924.
Punctele cartografice reprezentând reţeaua de localităţi anchetate pentru TEXTE DIALECTALE. MUNTENIA, I.n.ffl.
13
Glosar dialectal. Muntenia
137
A prep. 709 VIII, 711 VII, 721 Vllb, 723 VIII, 731 II, 732 III, VI, 733 II, 739 V, 743 VI, 753 VI, 755 Vllb „la”: Stăm până ...a ziuă, a ziuă plecăm fiecare acasă 743 VI.
v. DA, TDRG (înv.), CADE (vechi şi pop.), LEXIC REG., II, p. 19 (Vâlcea), GL. DOBR. s.v.
ABĂLÂR s. m. 791 VII, 794 VII, 796 VII, 797 VII, 798 VII, 801 VII, A „abagiu”: Abălârj care le da [dimiile] la piuă 801 A.
pl. abălâri 794 VII.
ÂBĂNĂ adj. f. 843 V [despre pâine] „crescută bine, afânată”: Frământăm pâinea [...] şi pă urmă când creşte o punem în străchini [...] Şi iese o pâine, măi frate, âbănă!
ABĂTEÂ, se ~vb. refl. ind. impf. 3 sg. 843 V „se zbătea (ca să se descurce în viaţă)”: Ea [= mama] să abatea şi-n stânga şi-n dreapta şi nu ne lăsa să răbdăm dă foame; cf. natrii,storonit.
ABfiD s. în expr. o ia-n ~ 834 A „o ia razna”.
ABl, de— loc. adv. 760 Vllb „de abia”.
v. DA (Tumu-Severin) s.v. abia, CADE (Olt.) s.v., SCRIBAN (Ban.) s.v. abea, GS, 1931-1932, p. 118 (Gorj) s.v.
ABREZEÂZĂ, se ~vb. refl. ind. prez. 3 sg. 747 V „se presează”: [Toba] o pun la teasc. Pă un funduleţ, încă alt funduleţ pă ea, un ... piatră, greutate pă ea, de să abrezeâză ea;cf. pistoneâză,pistosesc 2°, st iciuim,taxează.
ÂBRIG s. n. 686 VI, 864 VI „rindea mecanică”: Doagele le luăm de-acolo şi le băgăm, le dăm la banzic, le subţiem, pe urmă le dăm la âbrig pă muchie 686 VI.
ABŢIGUIÂ, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 870 Viile „se ameţea de băutură, se îmbăta”; cf. matoleşte,picat 4°
v. GL. ARGEŞ s. v. abţigui; cf. CV, 1951, 12, p. 37 (Dolj) s. v.
ÂBUR s. 741 VII, 746 VII, 749 VII, 753 VII, 754 VII, 851 VII, 858 Vllb, 863 VII, 869 VII „pomană constând din mâncare caldă dată zilnic, timp de o săptămână, după înmormântare”: Noi [mortului] îi purtăm săptămâna: toată săptămâna facem în fiecare dimineaţă un aburu 753 VII. Abur, ca să iasă aburu din mâncare, să mănânce cald, să se ducă aburu la mort 851 VII; cf. abureâla, aburel 2°.
v. DA, GL. DOBR. s. v.
ABUREÂLA s. f. art. 741 VII „pomana constând din mâncare caldă dată zilnic, timp de o săptămână, după înmormântare”; cf. abur, aburel 2°.
cf. DA, GL. DOBR. s. v. abur.
ABURUL s. 1° 697 VII, 741 VII, 851 VII dim. de la abur. 2° 742 Vllb „pomană constând din mâncare caldă dată zilnic, timp de o săptămână, după înmormântare”; cf. abur, abureâla.
2° cf. DA, GL. DOBR. s. v. abur.
ABURITOÂRE s. f. 687 V „cameră specială (cu aburi) într-o fabrică de cherestea, în care se tratează scândura”.
AC&BAŞI, după ~loc. adv. 806 Via „după aceea, pe urmă, apoi”;
138
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
14
cf. aci 1°, acolea 1°, ac61o, dia, ap6ilea.
ACHITĂM vb. ind. 1° impf. 1 sg. 768 VI „terminam”: în vreo două săptămâni, trei akitâm cu secera. 2° ind. prez. 1 sg. 760 VI „omor”; cf. p ti n e 4°.
2° ind. prez. 1 sg. achit 760 VI, pf. c. 3 sg. a achitâtl66 V.
1° v. GL. ARGEŞ, LR, 1959, 2, p. 51 (Argeş) s. v. achita; 2° v. B. Ph., 1935, p. 51 (Piteşti) s. v. achita.
ACÎ 1° de- -loc. adv. 690 VIII, 765 VIII, 766 VIII, 772 VlIIb, 778
VI,	779 Vila, c, VIII, 780 VII, 782 V, VII, VlIIb, 784 Vllb, 785 V, 791
VII,	792 VII, A, 794 III, VII, 795 V, VII, VUIa, 797 II, VII, 799 V, VII, VlIIb, 800 V, 801 Va, VII, A, 803 I, Vila, b, c, VIII, 806 VI, 808 VII, 809
VIII,	823 VII, A, 829 V, VII, 830 V, 835 VI, 842 VIII „pe urmă, după aceea, apoi”: Aduceam boabele acasă noi, d-aci căram paiele acasă, le făceam şiră şi d-aci dam grâul la ţilindru 801 A; cf. aceeaşi, ac61ea 1°, a c 6 1 o , dia, apoilea.2° var. într—loc. adv. 767 II „încoace”: [Bibliotecara] mă hiă-ntr-aiiâ.
var. 1° de-acilea loc. âdv. 687 VI, 693 VII, 769 VIII, 779 Ha, Vila, 782 III, V, VII, 785 VI, 792 VII, 794 VI, 796 VI, VII, 799 A, 802 VI, 803 I, VIII, 805 VIII, 806 VI, 807 V, 817 III, VII, VIII, 823 VII, A, 825 VII, 832 V, 835 VII, VIII, 842 VIII; de-acile loc. adv. 806 VI; 2° într-aici loc. adv. 767 II.
1° cf. DA, CADE s. v., SCRIBAN (vest) s. v., GL. DOBR. s. v.
acia.
ACÎLE, de- ~v. aci 1°.
ACÎLEA, de- ~v. aci 1°.
ACl6l (3 sil.) s. n. 807 V „clopot mare; talangă”: Simţ în cap ca un ... ca un bâtaci dă acijJoi, zic, când e aciudiu ăla aşa mare, dă sună la bou la gât; cf. păcănedţă, teledncă, tracă, trăcălie.
cf. DA, TDRG, CADE, SCRIBAN s. v. acioaie, LEXIC REG., I, p. 49, II, p. 90 (Făgăraş) s. v. ceoaie, BĂRBUŢ s. v. cioaie.
ACIORÂSE (5 sil.), se — vb. refl. ind. m. m. c. pf. 3 pl. 722 VIII „se aciuaseră”.
cf. SCRIBAN (Vâlcea, Argeş) s. v. aciuiez, LR, 1959, 5, p. 75 (Argeş) s. v. adora.
ACOÂLE adv. 701 Vllb „acolea”.
AC6LEA 1° de- - loc. adv. 701 Vllb, 717 Viile, 719 V, 724 Ia, b, VI, VII, 727 VI, A, 728 II, III, VII, A, 732 V, VII, 733 I, V, VII, 735 V,
VI,	Vila, 736 VII, 737 V, VI, 738 VII, 740 VII, A, 741 VII, 742 VlIIb, 744 I, Vila, 745 V, VUIa, 748 VI, 749 II, IV, VII, 751 VlIIb, 821 VI, VII, A, 827 I, 837 VI, VII, 838 Va, b, 839 VI, VII, 847 VI, VIII, 848 VII, 851
VII,	858 V, Vila, 866 VIII, 868 VI, VIII, 869 VII, VlIIb „pe urmă, apoi, după aceea”; cf acdeaşi, aci 1°, ac61o, dia, apdilea. 2° pân- -loc. adv. 868 VI „până atunci, până în acel moment”: [Porumbul s-a îndreptat după ploaie] şi pîn-acolea era veşted.
1° v. DA, CADE (arh.), GL. DOBR. s. v.
AC6LO, de- - loc. adv. 733 V, 741 Vb, VII, 742 Vllb, A, 844 V,
15
Glosar dialectal. Muntenia
139
847 VII, 849 VI „pe urmă, după aceea, apoi”; cf. a c 6 e a ş i , aci 1 °, a c 6 1 e a 1°, ăia, a p 6 i 1 e a .
cf. DA, CADE (arh.), GL. DOBR. s. v. acolea.
ACRUI adj. 839 VI „acrişor”: Cireşile are un gust acruiaşa. ACTIVÂT adj. 815 A [în terminologia militară] „trecut la partea activă”.
ACULEGfeM vb. ind. prez. 1 pl. 805 VI „culegem”: Pe urmă venea toamna, [porumbul] îl aculegeăm 803 VIII.
ind. prez. 3 pl. aculegel%3 III, impf. 1 pl. aculegeâm 803 VIII, 805 VI; sup. la aculăs 803 V, 805 VI; refl. ind. prez. 3 sg. se aculăge 827 VI. v. LEXIC REG., II, p. 67 (Roşiori de Vede), GL. OLT. s. v. ACtJMÂLEA adv. 827 VII, 830 VIII, 835 VII „acum”: Fata acumîlea este rămasă acasă, e casnică 835 VII.
ADĂLMÂŞ s. n. 766 VlIIb „ospăţ la terminarea construcţiei unei
case”.
cf. DA, CADE (Mold.), TDRG s. v.
ADĂPOSTOÂSĂ adj. f. 707 Via „bună de adăpostit”: [Facem] un adăpost bun în pădure, unde-i pădurea mai deasă, mai adăpostuăsă. ADEVARÂT. s-a ~vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 755 VI „s-a adeverit”, v. DA, TDRG, CADE (înv.) s. v. adevâra, SCRIBAN (înv.) s. v. adeveresc.
ADlBA adv. 816 Vllb „cu atenţia mărită”: Acu, eu, când a grijit pă Stănica, am stat adlba lângă popa când a grijit-o. E! am fost atentă.
v. DA (Muscel) s. v. a-diba, SCRIBAN (Munt.) s. v. diba\ cf. GL. ARGEŞ s. v. adib, LEXIC REG., II, p. 19 (Vâlcea) s. v.
ADlBUIE v. dibuia.
ÂDO v. ale.
ADRE&LUL (4 sil.) s. art. 762 II „numele unui joc de copii”. ADUCĂTOARE adj. f. 727 A [despre o plantă] „productivă”: Mai este iarba de Sudan, aia, da nu-i aducătuăre ca parângu.
ADUCĂTURĂ s. f. 827 VIII „cotitură, curbă”: La orice aducă tură [a drumului] venea şi să prindea [roata stricată].
ADUNĂTURĂ s. f. 844 V „bani adunaţi; economii”: Am avut adunătiiră, ni s-a adunat; hai să cumpărăm alt loc, ca să ne mutăm.
ÂFANĂ adj. f. 747 VlIIb „afânată”: [Tescovina] o băteam bine ca să nu stea âfînă.
AFIONÂT, a ~vb. ind. pf. c. 3 sg. 697 VlIIb „a tratat cu aflon; a anesteziat”.
conj. prez. 3 sg./pl. să afioneze; part. afionâi 674 VlIIb. cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN, DM s. v. afion, GL. ARGEŞ s. v. afion a, GL. OLT. s. v. afionată.
AFUMĂRfE s. f. 705 VI „fumăraie”.
AFUNDfeZI vb. ind. prez. 2 sg. 858 V „înfunzi”: O afundăzi ş\ o predai la vândut [putina cu brânză], v. DA (rar) s. v. afunda.
140
Maria Marin şi Iulia Mătgăîit
16
AGHlPERI s. m. pl. 731 VIII „jnepeni, ienuperi”: Acolo pe nişte jneperiş, cârlanii era băgaţi p-acolo pân jneperi de ăia, agiperj; cf. j i p .
cf. GS, 1929, 1, p. 133 (Prahova), s. v. neghiper.
AGRESÎEI s. f. gen. 771 VIII „igrasiei”; cf. a g r i s i 6 r e .
AGRISIIiRE (5 sil.) s. f. 838 VI „igrasie”; cf. agrestei.
AGtJD s. m. 722 V, 723 VI, VII, 726 II, VII, 727 V, 728 A, 735 V, 736 V, 737 V, 738 V, 740 V, 741 Vb, 743 VI, 744 VII, 745 Vllb, 749 VII, 751 VII, 839 VI,VII 842 V, 847 VII, 848 V, 866 VII, 868 V, 869 VII „dud”.
pl. agâzi 754 V, 839 VII, 847 VII, 853 Vila, 868 VII.
v. DA s. v., TDRG, CADE, ŞÂINEANU (Mold.), SCRIBAN (est), DM (reg.), GL. DOBR. s. v.; cf. CV, 1950,4, p. 41 (Tecuci) s. v. agudoiu.
AGXjTDE s. f. pl. 726 II „dude”.
v. DA s. v. agudă, CADE (Mold.), SCRIBAN (est) s. v. agudă\ cf. TDRG, ŞÂINEANU (Mold.) s. v. agud.
AGOSTRU s. 790 VIII „nume al lunii august”.
v. GL. ARGEŞ s. v.
AHÂ adv. 804 V „cât pe-aci, aproape”: Ahâsă mă bage la-nchisoare. Ne-am judecat cu comuna Lăceni, aha să facem şi-nchisoare; cf. dar 1°.
ÂIA, de- ~ loc. adv. 804 VUIa, dintr- ~loc. adv. 838 Vila „după aceea, apoi, pe urmă”; cf. acăeaşi, aci 1°, acolea 1°, acolo, apâilea.
AlCI v. aci 2°.
AlCILEA adv. 827 VIII, 834 VIII, 835 VII „aici”.
cf. DA, TDRG, CADE s. v. acilea, DM s. v. aici.
AlfiPT vb. ind. prez. 1 sg. 674 V „aranjez”.
ind. impf. 1 sg. aieptâm 674 VII.
v. GL. ARGEŞ s. v. aiepta, LR, 1959, 5, p. 74 (Argeş), 6, p. 50 (Hunedoara) s. v. aiepta-, cf. DA s. v. aiepta, SCRIBAN (rar) s. v. aiept, LEXIC REG., II, p. 97 (Orăştie) s. v. aiepta.
AiNTE adv. 784 Vllb „înainte, demult”; cf. î ndemdlt, timp 1°, vac, vechi, vechime 2°, vrăme 1°.
v. DA (înv.) s. v. înainte, TDRG, SCRIBAN (înv.), CADE (arh.) s. v.
AJUNGE se ~vb. refl. ind. 1° prez. 3 pl. 746 VIII [despre oameni] „cresc, se fac mari”: Mai înainte vreme de mine, am văzut că majoritatea caselor era cu nuiele [...] de când m-am ajuns eu încoace nu mai e cu nuiele 838 VIII; cf. î n m ă r i t, m ă r i t. 2° pf. c. 1 pl. 844 V „ne-am înstărit, ne-am ridicat din punct de vedere material”: Şi pe urmă înaintasem, făcusem case bune iar şi pe urmă, de-acolo, ne-am decis să ne mutăm aici, că ne mai ajunsesem, la ce să zic, ne ajunsâsem bine; cf. atârnă 2°, gherbăsc, încherbâ2°.
1° ind. pf. c. 1 sg. m-am ajânsl46 VIII, 838 VIII, 848 Via, 855 V, VI, 1 pl. ne-am ajtins 848 VIb, 3 pl. s-a ajhns!46 VIII; 2° ind. pf. c. 1 pl. ne-am ajtins, m. m. c. pf. 1 pl. ne ajunsesem 844 V.
1° v. GL. DOBR. s. v. ajuns.
AJUNGERE s. f. 800 VII „îndestulare, belşug”.
17
Glosar dialectal. Muntenia
141
AJUTOÂREA s. f. art. 735 III „domnişoara de onoare”: cf. călţfine, chemătoare 1°, însoţitoarea.
AJUTOR s. m. 1° 779 III „tânăr care poartă bradul la nuntă”: Fratele de mână merge cu lumânările, când merge la biserică, şi ajutâru cu bradu; cf. brădeni, brădeţ.2°~cfe nun 794 V „invitat al nunului la nuntă”: Naşu, c-o săptămână înaintea nunţii, îşi strânge şi el câţiva oameni care să numesc picioru dă nun sau ajutor dă nun; cf. lăturoi, năşărau, picior 3°, r ă ţ 6 i i . 3° pl. 735 III „persoane care ajută la masa de nuntă”; cf. alergători 1°, călţunâr, călţunâşi, chender, stropolitorii. 4° s.n. 869 VI „fiecare dintre prăjinile care se pun transversal peste loitre, pentru a mări capacitatea carului”; cf. fruntâr, mijlocaşul.
pl. 3° ajutori 735 III.
ALÂRGI adj. f. pl. 753 VI „largi”.
ALÂRMĂ s.f. 733 VII, 753 VIII „larmă, gălăgie”: A făcut o alărmă câinii, ciobanii 753 VIII; cf. halima, revâl, talabanţul, t ă 1 ă m bă lau,tărâmb6i.
ALÂSE, să ~vb. conj. prez. 3 sg. 748 Vllb „să lase”.
refl. ind. prez. 3 sg. se alâsălf>7> VII, impf. 3 sg. se alăsâlAb V.
ALÂT s.n. 785 III „cablu de sârmă (cu care se scoate găleata din fântână)”: Alâtu ăla dă să scoate apă, citura cu el; aşa să spune, nu e lanţ, e din sârmă aşa sucită; cf. ş u f ă .
cf. LEXIC REG., I, p. 33 (Gura Jiului) s.v.
ALĂMÂIE s.f. 726 VII, 743 V „lămâie”.
v. DA (Mold., Trans.) s.v. lămâie, TDRG, ŞĂINEANU (Mold.), CADE (Mold., Trans.) , SCRIBAN (est), GL. DOBR. s.v.
ALĂSTĂREÂLA v. lăstăreâlă.
ÂLBĂ adj. f. 1° 717 V [despre vatra cuptorului] „încinsă, arsă bine”: Cuptoru să arde, se face vatra zis, noi aşa zicem: vatră albă. 2° 747 Vllb (despre o zi) „nelucrătoare”: Noi n-avem zi âlbă, ca să zicem c-am terminat de treabă.
2° cf. DA, TDRG, CADE s.v. alb.
ALBEÂLĂ s.f. 745 VI „pârguială, pârg”: Când îi gata grâul de ... dat în algâlâ, ori coasa pe el, ori combina.
ALBEŞT&NII s.m. pl. art. 855 VII „locuitorii comunei Albeşti”.
ALBlfiZI (3 sil.) vb. ind. prez. 2 sg. 776 V „modelezi, rotunjeşti în formă de albie”: [Pământul pentru ţest] e albiiât pe muşuroi, cf. b u r i c â t 2°.
part. albiât 776 V.
v. GL. AR,GEŞ s.v. albiat.
ALCALÂC s.n. colect. 835 A „cantitate mare de fiare; fierărie”; cf. f i e r 2°
cf.DA, TDRG, SCRIBAN, DEX (înv.) s.v. halca, CADE s.v. alea.
ALCOLÎSTĂ adj. f. 745 VUIb [despre o băutură] „care conţine alcool; alcoolică”.
ÂLDO v. âle.
ÂLDOR v. âle.
ÂLE art. invar. 778 III, 783 I, III, V, 784 I, 785 III, V. VI, Vila, b, 805 VIII, 807 III „alde”: N-a ştiut âle maică-sa, nimeni 783 III.
var. âdo art. invar. 775 V; âldo art. invar. 777 IV b, VIII, 800 IV, V, 828 VII, 829 V; âldor art. invar. 775 VI.
ALIaI s.n. 835 A „heleşteu”; cf. g â 1 d a u.
pl. aleie 835 A.
ALERGÂTÂ s.f. 793 II, 823 II, 844 VII, 855 V, art. 695 II, 699 II, 706 II, 730 II, 734 I, 784 I, 787 II, 815 VI, 820 Ha, cu ~ loc. subst. 694 II, de-a ~ loc subst. 838 II, 840 I „nume al unui joc de copii”; cf. alergâşul,prinsa.
var. alergâtes.f. 843 Ila, art. 709 II, 710 II, 718 III, 743 Ila, 848 I, la ~ loc. subst. 717 Ib.
v. LEXIC REG., II, p. 56 (Sibiu), GL. DOBR. s.v.
ALERGÂTE v. alergâtă.
ALERGĂTORI s.m. pl. 1° 770 V, 771 Vb, 788 VII, 790 VII, 791 VII, 792 V, 794 V, 797 V, 799 V, 801 Va, 812 V, VII, 815 VII, 823 VII, 834 VII, 835 VIII „persoane care ajută la masa de nuntă”: Luni ne-am adunat toţi: fraţii lu socru mare, vecinii şi alergătdri, cum să spune, adică cei care au ajutat duminică la masă, la servit 794 V; cf. a j u t 6 r 3°, călţunâr,călţunâşi,chânder,stropolit6rii.2° 762 V „tineri care invită la nuntă”.
var. 1° lergătdri s.m. pl. 809 VII, 835 Vb.
1° v. GL. ARGEŞ, BÂRBUŢ s.v. alergător, LEXIC REG., I, p. 51 (Vânju Mare) s.v.; cf. GL. OLT. s.v. lergătorii; 2° v. DA s.v.
ALERGĂTORILE s.f. pl. art. 812 V „femeile, rude ale mirilor, care ajută la masa de nuntă”; cf. călţunăreâ să, lergătorâ -sele, stropolitoâre.
cf. GL. ARGEŞ, BÂRBUŢ s.v. alergător, LEXIC REG., I, p. 51 (Vânju Mare) s.v. alergători.
ALERGtJŞUL s.n. art. 678 II, III „numele unui joc de copii”; cf. alergâtă,prinsa.
ALfiS adv. 1° 674 V, VII, 720 VII, 727 V, 732 VII, 735 Vllb, A, 760 VUIb, 776 V, 814 V, 817 A, 818 A, 820 VII, 823 A, 836 A, 844 VII, 847 VII, 867 Vila, VIII „mai cu seamă, mai ales”: Făceam clacă, venea toate fetele, al6s când auzea fetele mari, maica lu dumnezeu! 844 VII. 2° 690 VII „separat”: [Cânepa] o culegeam ales, p-a dă vară, dă vară, p-a dă toamnă, dă toamnă.
1° v. DA (cu citate din limba veche), TDRG, CADE (înv.), ŞĂINEANU, SCRIBAN (pop. şi vechi), GL. DOBR. s.v.
ALGEREÂNCĂ s.f. 848 VIII „soi de viţă de vie”; cf. alge-r i â n ă .
var. argeleâncăs.f'. 739 VI, 839 VI.
ALGERIÂNĂ (5 sil.) s.f. 771 VIII, 774 VI, 778 VUIb „soi de viţă de vie”; cf. algereâncă.
var. argeliână(5 sil.) s.f. 782 VI; argeriănăs.f. 801 VI.
19
Glosar dialectal. Muntenia
143
cf. LEXIC REG., I, p. 33 (Gura Jiului) s.v. ageri ană,
ALICfiSC vb. ind. prez. 1 sg. 815 A „disting, recunosc”: Nu alicăsc [o fotografie sau o persoană].
cf. DA ŞĂINEANU s.v. alici, DM (rar), GL. ARGEŞ s.v. alici, SCRIBAN (vest, rar) s.v.
ALINÂT , s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 673 VIII, 763 VI „s-a aninat, s-a agăţat”: După ce l-a retezat de la suprafaţa pământului, [copacul] a venit şi s-a alinat dă alt copac 763 VI. part. alinât; ger. alinându-se 673 VIII. v. CADE (Olt., Ban. ) s.v. alina.
ALTCEVÂŞILEA pron. nehot. 793 III, 815 VII, 817 VIII „altceva”: Mireasa îi lua [naşei] un batic sau îi făcea alcevâşilea 815 VII. cf. DA s.v. alt.
ALTOÂIE s.f. 675 VII „vaccin”: [Copilului] i-a făcut o altoâieşi a ars rău şi a prins aprindere la plămâni; cf. sturnătâră.
v. GL. ARGEŞ s.v. ; cf. DA, CADE s.v. altoi, SCRIBAN (vest) s.v.
altoi.
ALUÂ vb. ind. impf. 3 sg. 748 Vllb „lua”.
AMARNICIT, m-am ~vb. refl. ind. pf. c. 1 sg. 776 VIII „m-am amărât, m-am chinuit”: M-am amarnicit, vai de viaţa mea!; cf. străduit, uricinât , uriciânea 3°. cf. SCRIBAN (Mold.) s.v. amămicit.
AMÂNÂR v. amnare.
AMEGiT adj. 780 VII „ameţit, zăpăcit” Să te culci, d-aci să nu mai te scoli, să te scoli amegit aşa ?; cf. caniu,meceâcănă, melci e, tâieră,vălmătăcită.
AMIRÂ, se ~vb. refl. ind. impf. 3 sg. 727 A „se mira”: Da ea să anirâ singură dă ea.
AMNÂRE s.n. pl. 725 A, 727 VI, 736 VI, A „stâlpi la colţurile casei, pentru susţinut acoperişul”.
var. amnâri s.m. pl. 727 VI; amânir s.m. , pl. amânări 724 VI; amânire s.n. pl. 724 VIII.
v. DA (Mold., Bucov.), CADE (Mold.) s.v. amnar; cf. GL. ARGEŞ s.v. amânar.
AMNÂRI v. amnare.
AM6l adv. 858 VIII „la înmuiat în apă”: La douăsprezece venea cu ei [=bivolii] la Borcea, de sta amdi în apă până se răcorea.
cf. DA (Trans.), CADE (arh., Ban,) TDRG, SCRIBAN s.v., LEXIC REG., I., p. 47 (Turnu-Severin), GL.DOBR. s.v.
AMORTAT, am ~vb. ind.pf. c. 1 pl. 849 VII „am încremenit, am înlemnit”: A venit nemţii sus la noi. A întins livorveru şi noi am amortât; cf. b u 1 i m â c 2°, î n m 6 r i e .
AMUŞfiSC, să ~vb. 1° tranz. conj. prez. 1 sg. 780 VIb „să înăbuş, să încing”: Ăm mai scurtat [viţa de vie] ca să pot să-i leg, să nu acopăr strugurii, să-i amuşasc, să zic, să-i înăbuş; cf. â r d e. 2° var. refl. ind.
144
Mana Marin şi Iulia Mărgărit
20
prez. 3 pl. 740 VI [despre piei la argăsit] „îşi pierd părul, se degradează”: Le mai întoarcem din două în două zile în zer, ca să se amestece bine, ca să nu să hămuşâscă pieile. Că dacă le ţii strânse aşa, ele să hămâşeşte dă căldură.
1° sup. la amuţit 830 A.
var. 2° să se hămuşeâscă vb. refl. conj. prez. 3 pl. 740 VI.
1° v. LEXIC REG., II, p. 67 (Roşiori de Vede) s.v. amuşi; 2° v. DA (Ban.) s.v. amuş, SCRIBAN (Ban.) s.v., DM, DEX (reg.) s.v. amuşi, GL.OLT. s.v. amuţească.
AMV6N s.n. 855 VII, VIII „prispă”: Aveam anvdnţi, prispe [...] aveam de jur împrejur prispă VII.
ANAF(!)R s.n. 848 VIII „ochi, vârtej de apă”: Şi când te fură anafdru nu mai scapi de-acolo, te-nvârteşti acolo; cf. sfor.
v.SCRIBAN (Dobr.), DM, DEX (reg.) , GL. DOBR. s.v., BL, 1937, p. 56 (Almăj) s.v.
ANANÂS s. 819 VIb „soi de viţă de vie”.
var. ananisă s.f. 801 VI.
ANANÂSĂ v. ananas.
ANCUR6D s. 783 VI „gheară metalică de strâns cârligele (la pescuit)”: [Pescarul] se duce cu un ciuline, la noi zis ancurdd; cf. ciuline 2°.
cf. CADE, DM, DEX s.v. ancorot.
ANGÂŞUL s.n. art. 863 VI „fiecare dintre prăjinile care, legate împreună la unul din capete, se aşază pe o căpiţă pentru a o apăra de vânt”.
pl. angâşuri 863 VI.
cf. DA (Dobr.), GL. DOBR., LR, 1963, 1, p. 46 (Constaţa, Tulcea) s.v.
ANTEPLIN6R s.m. 734 Vllb „antreprenor”.
pl. an ţepii nori 683 VUIa.
APÂIŢv. opâiţ 2°.
ÂPĂ s.f. 1° 790 V, VII „nume al unui obicei la nuntă: duminică dimineaţa, înainte de cununie, mireasa merge la fântână şi stropeşte cu un mănunchi de busuioc înmuiat în apă în toate direcţiile”: Sâmbătă cheamă fata, mireasa, fete şi le spune să vină duminică dimineaţa la âpă, să gătească bradu, adică care fac âpă V; cf. u d â t. 2° pl. 779 Vile, 782 V, VII, 787 VII, 793 VII, 798 VII „cantitate de apă cărată ritual la casa cuiva, timp de şase săptămâni după înmormântare”: Dai la o fată âpili, două ape: una dă patruzeci şi cinci de cobiliţe şi una de optzeci şi opt. Le cară fata aia până la şase săptămâni 779 Vile. 3° ~mâre loc. subst. 760 V, 766 VII, 768 VUIb, 770 Vila, b, 771 Va, 773 VIII, 775 V, 776 V, 778 Vllb, 779 Vile, 780 V, 782 V, 784 V, 789 VII, 793 VII, 794 VII, 797 VII, 799 VII, 821 VII, 827 VII, 833 Vila [în opoziţie cu apa mică] „cantitate de apă cărată ritual la casa cuiva, zilnic sau în anumite zile ale săptămânii, de obicei timp de şase săptămâni după înmormântare”: în timpu ăsta dă şase săptămâni dai la două fetiţe şi aduc apă, în fiecare zi una; apa mică să numeşte-n fiecare zi şi ipa măre să numeşte numai marţea,
21
Glosar dialectal. Muntenia
145
joia şi sâmbăta 760 V. Aia de optzeci şi opt de cobiliţe e âpa măre şi aialantă de patruzeci şi patru este âpa mică 779 Vile. 4° ~ mică loc. subst. 760 V, 766 V, 768 VUIb, 770 VIIa,b, 771 Va, 773 VIII, 775 V, 776 V, 777 VII, 778 Vllb, 779 Vile, 780 V, 782 V, 784 V, 789 VII, 793 VII, 794 VII, 797 VII, 799 VII, 821 VII, 827 VII [în opoziţie cu a p a m a r e] „cantitate de apă cărată ritual la casa cuiva, zilnic sau în anumite zile ale săptămânii, de obicei timp de şase săptămâni după înmormântare”. 5° ~rea loc. subst. 846 VIII „ţuică fără tărie”; cf. codleâlă, mitilic, olercă,pişoârcă ,poală 3°, posl6diu,v6dcă,vurt. 6° pl. 706 Viile, 827 VI, 844 VI, 855 VI „planuri înclinate la acoperiş”: Aduceam un meşter, mi-o făcea [casa] în patru âpe [...] ba în două âpe 827 VI; cf. plasă. 7° 865 II „linie trasată pe teren la jocul de copii zdrechea”: Este o âpâ, o linie, şi, dacă a trecut de âp-aia, nu sânt spurcat.
pl. âpe 2° 779 VIIc, 782 V, VII, 793 VII, 798 VII; 3° 777 VII; 6° 706 Viile, 827 VI, 844 VI, 855 VI.
6° v^GL. OLT. s.v. ape; 2°, 3°, 4° cf.GL . ARGEŞ s.v. apă.
ÂPĂI, (~...~)conjucţ. 823 V, VII „sau, fie (că) ” : [Pâinea] o băgăm în cuptor, âpăiXn tavă, âpăijos V. Dumneata să-mi trimiţi telegramă âpăi scrisoare VII; cf. chiar, o â r e2 2°.
var. păi .;. păi conjuncţ. 691 V, VI, 816 Vila.
APESTfiŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 1° 814 A, 821 A, 835 A [despre lună] „răsare şi apune în fiecare seară din ce în ce mai târziu, întârzie: [Luna] apesteşte şi când răsare şi când să pune 821 A. 2° 814 A [despre soare, lună etc.] „apune”: Să apesteâ peste coastă, ştii, sfinţea luna 794 VIII; cf. p u n e 3°.
2° refl. ind. prez. 3 sg. se apestâşte, impf. 3 sg. se apesteâ, m. m. c. pf. 3 sg. se apestisel94 VIII.
1°, 2° cf. DA, LEXIC REG., II, p. 67 (Roşiori de Vede) s.v. apesti, SCRIBAN s.v. apestesc.
APLECĂTOÂRE v. aplecătdrl0, 3°.
APLECĂT6R 1° adj. 830 VIII „înclinat, aplecat”; cf. p 1 e ş i t. 2° s. n. 834 VIII „încăpere adăugată pe un perete al casei, sub prelungirea acoperişului”: Când făcea casa, îi făcea în spatele casei tot un celar, un aplecătâr cât ţine casa şi acolo băga şi butoaie şi mai multe trancanaie ale omului; cf. 1 ă s ă t 6 r , şâtră.3° var. 694 VI „parte de sub streaşină la acoperiş”; cf. cucuvea, pazie, saceâc.4° var. pl. 674 VI „oi cu lapte, înainte de a pleca la munte”: Plecătorile astea sânt mânzări, le spunem la deal, la munte nu să mai spune plecătort\ astea sânt cu lapte, dă le mulgem. Pă izlaz aşa le spunem, plecâtdrî.
var. 2° aplecătoâre s.f. 783 VI, 832 A, pl.. aplecătdri 832 A; 3° aplecătoâre s.f. 694 VI; 4° plecătdri s.f. pl. 674 VI.
2° cf. LEXIC REG., II, p. 19 (Vâlcea), GL. DOBR. s.v. aplecătoâre; 4° v.DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v.; cf. GS, 1933-1934, p. 46 (Râmnicu Sărat) s.v. plecătoare.
AP6ILEA (3 sil.) adv. 689 lila, VII, 692 II, 760 I, III „pe urmă,
146
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
22
apoi, după aceea”; cf. a c 6 e a ş i , aci 1°, a c 6 1 e a 1°, acolo, aia.
cf. GL. ARGEŞ s.v. apăilea.
APRINDERE s.f. 764 VI „căldură, temperatură ridicată”: [Gunoiul] l-am lăsat în juru dă fro patru zile, până a făcut aprindere, căldură, şi am semănat sămânţă.
cf. DA (mai ales fig.), LEXIC REG., II, p. 67 (Roşiori de Vede) s.v.
APROPIÂT n-am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 820 A „n-am apucat, n-am ajuns”: N-am apropijât să merg zece paşi, c-a ieşit [lupul] înaintea noastră.
cf. DA (cu citate din lb. v.), CADE (arh.) s.v. apropia.
APUCAT, m-am ~vb 1° refl. ind. pf. c. 1 sg. 796 II „ra-am luat la ceartă”. 2°refl. ind. prez 3 sg. 724 VII [despre un copil mic] „se îmbolnăveşte de epilepsie”: [Copilul] când s-apucâ, plângea întruna, după aia nici nu mai mânca cum trebuie.
2° tranz. ind. impf. 3 sg. apuci 867 Vllb; refl. ind. prez. 3 sg. se apăcă, impf. 3 sg. se apuci 724 VII.
2° cf. DA, TDRG (Munt.), ŞĂINEANU, GL. ARGEŞ s.v. apuca, SCRIBAN s.v. apuc. _
APUCĂTtlRĂ s.f. 741 VII „lucru (obicei, fel de a vorbi etc.) apucat, păstrat din bătrâni; deprindere”.
v. DA s.v. 5° SCRIBAN s.v.; cf. CADE s.v.
ARĂCÂRUL s. art. 782 VI [la plantarea răsadurilor] „lemn, ţăruş pentru făcut gropi”; cf. cioacă', înfigătorii 2°, planta t 6 r u 1 .
ARĂMpC v. haramuce.
ARĂTÂTEA, pe — loc. adv. 808 Ha [în jocul de copii târpu-1 u g u 1 ] „arătând (pietrele câştigătoare)”.
ARĂVĂCfiŞTI v. răvâceşti 1°.
ARÂNEŞTE v. hărănit 1°, 2°.
ARCA1 s.f. 863 A „arcan”.
ARCA2 v. harciua.
ARCÂŞ s. 697 VI „loc ferit, neîngrădit, unde se adăpostesc oile primăvara când urcă la munte”: Primăvara [oile] este goale, că ... tunse d-atunci. Şi le duce-aşa-ntr-o parte, mai adăpost, la poalele brazilor. Ş-acolo doarme până să-mbracă ea niţel (...) dă are şi ea nevoie dă adăpost. Şi acolo-i spune la arciş, la marginea pădurii.
cf. DA, CADE, SCRIBAN, DM, DEX s.v. arcaci.
ARCtJŞ s.n. 753 VII, 783 VII „arc, nuia folosită la scărmănatul bumbacului”; cf. cerc 1°, zbârna, zdrâmbiţă.
v.GL. DOBR. s.v.
ÂRDE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 837 VI [despre tutun] „se încinge şi putrezeşte”; cf. a m u ş e s c 1 °.
ARDlil, - boii s. compus 797 V „boia de ardei”.
ARDICÂT v. ridică.
AREÂPĂ s.f. 1° 682 VI, 697 VI, 707 Via „parte laterală, margine
23
Glosar dialectal. Muntenia
147
a unei turme de oi”: De exemplu aici sânt trei sute de oi şi ciobanu nu să culcă în mijloc, să culcă aici afară, în areâpă, în margine. Unu în areâpa asta, unu în areâpa aia, şi le-mprejmuieşte aşa, ca să le păzească 697 VI. 2° 674 V, VlIIa „gard care împrejmuieşte târla oilor”: Locu să numeşte târlă şi gardu ăla să numeşte areâpă VlIIa.
pl.2° arâpe 61A V.
1° cf. DA s.v. aripă, SCRIBAN s.v.; 2° cf. LEXIC REG., II, p. 48 (Făgăraş), p.56 (Sibiu), LR, 1959, 3, p. 64 (Piteşti) s.v.
ARGĂSEÂ, se —vb. refl. ind. impf. 3 sg. 757 VIII b [despre lapte] „se acrea, se altera”: Tot laptele se strica, să argăseâ, s-acrea tare.
ARGELEÂNCĂv. algereâocă.
ARGELIÂNĂ v. algeriină.
ARGERIÂNĂ v. algeriână.
ARGINTEÂSĂ, ~ bătută s. compus 774 VI „soi de viţă de vie (nealtoită)”.
ARÎCI s. pl. 753 VI „tăvălugi pentru nivelarea terenului semănat”: Semănătorile-1 seamănă [porumbul] şi după aia urmează ... îi dau cu... cum să spune aici la noi, cu aricili [...] Alea sânt nişte tăvăluci de fier, mari, cu colţi lungi aşa de zece-doisprezece centimetri şi la ăia le spune arie.
art. aricele 753 VI.
ARÎNE s.m. 674 VII „anin”.
v. DA (Trans., Mold., Bucov.), TDRG (Trans.) s.v. arin, LEXIC REG., I, p. 89 (Făgăraş) s.v.
ARIOÂIE v. aridi 1°.
ARI Ol (3 sil.) s.n. 1° 690 VIII, 727 A, 728 A, 729 A, 737 A, 740 A, 741 A, 793 A, 803 VIII, 866 VIII „arie (la treieratul cu cai)”: Prăşea iarba de prima dată, unde făcea ariuoiu, bătea un ţăruş în mijloc acolo şi îl ... punea caii sau boii 793 A; cf. t 6 r i ş t e 2°, vatră 2°. 2° 848 VIII, 863 A „grămadă de boabe strânse la arie”: Ariudi să numea o strân-gătură de toate boabele, la steajeru ăla, la păru ăla. Le strângeam, le făceam grămadă 863 A. 3° 736 A „ogor de cânepă sau de in”. 4° 736 A 746 A „oglindă a stupului”.
pl. arioâie 1° 866 VIII, 2° 848 VIb, VIII.
var. 1 ° arioâie s. f. 831 VI.
1° cf. BĂRBUŢ , GL. OLT. s.v. arioaie; 2° cf. CADE s.v.
ARMÂN s.n. 728 VII, A, 852 VIb, VIII „curte boierească; conac”: [în 1907] haide la armând toată lumea acolo să distrugem armânii boieresc a lu Simionescu 728 A.
pl. armâne 735 V.
cf. DA, CADE, ŞĂINEANU s.v., SCRIBAN (sud), DM, DEX (reg.), GS, 1929-1930, p. 128 (Prahova) s.v.
AROÎTUL s.n. art. 731 VI „acţiunea de a roi; roitul”: Arojftu artificial e mai l>un_la [stupii] sistematici.
ARSĂTtJRĂ s. f. 845 V [la mâncare, săpun etc.] „arsură”.
v. BĂRBUŢ s.v.
148
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
24
ARŞIN s. 848 V, 853 Vila „scul (de borangic)”: La bumbac, bumbac zicem, da ăsta era dă borangic şi d-aia-i ziceam arşin dă borangic 853 Vila; cf. chil ip,roată 2°, t r ă s u r ă 2°.
pl. arşine 848 V, 866 VII, arşini 866 VII.
v. GL. DOBR. s.v. 1°; cf. DAs.v., CADE (arh.), SCRIBAN (Dobr.) s.v.
ARTÂN v. hartanele.
ARTĂNÂŞELE s. n. pl. art. 808 III dim. de la a r t a n .
ART&LNIC s. m. 779 VIII „magaziner într-un regiment”.
v. COMAN, GL. (Muscel), SCRIBAN, Arh., 1914, p. 140 s.v.
ARUNCĂ vb. ind. prez. 3 sg. 801 A [despre o plantă] „începe să dea rod”: Al doilea an [viţa] aruncă şi ea puţini struguri. Nu mulţi, doi-trei struguri aruncă, dă mâncare. Şi al treilea an arăncă mai mulţi 801 A. Când să-i arănce lui tufa, [porumbul] îl mai tăia sau mai copileam 868 VI; cf leapădă 1°.
ind. impf. 3 sg. aruncai 68 VUIa, 805 VI; conj. prez. 3 sg. să arănce 166 VUIa, 868 VI.
v. DA (rar) s.v arunca, GL. DOBR. s.v.
ARUNCĂTURĂ s. f. 809 VIII, 825 VI „grămadă formată prin aruncarea ştiuleţilor în timpul culesului”: Când era ploi şi nu puteam să-l culegem [porumbul], să-l aruncăm pă loc, să-l facem aruncătărj, îl culegeam în coşuri. S-aruncă nu risipit aşa [...] aruncam până puteam cu mâna aşa s-aruncăm, pă urmă treceam dă aruncătăra aia, mai aruncam în alta 825 VI.
pl. aruncături 825 VI.
ARVÂŢI s. m. pl. 677 VIII, 706 VII „populaţii năvălitoare”: Pă vremuri, când cu arvâţi, când a... arvâţi şi cu turcii, [localnicii] s-a bătut şi-a fugit aici în munţi 677 VIII.
cf. DA, SCRIBAN (înv.), CADE (arh.) s.v. arvat, LEXIC REG., I, p. 89 (Făgăraş), CV, 1950, 3, p. 36 (Teleorman) s.v.
ARZÎNTE adj. 772 VII, 798 VII, 802 V, 806 VII, 829 V, 834 A „fierbinte, clocotit”: Mălaiu opărit îl iei la mestecat cu facăleţu, că te arde terciu dacă... la mână, că-i arzinte 829 V; cf. înfierbânt.
v. GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ, CV, 1951, 1, p.35 (Roşiori de Vede) s.v.
ASCtJNSA 1° s. f. art. 725 I, 810 II, IV „numele unui joc de copii; de-a v-aţi ascunselea”; cf. ascunsarii, împitita, mijitoârea, pârpâc, pitilişul, pitită, piti-toârea, pitulâta, pituluşul, tictâc 1°, tictă 1°. 2° var. s. compus 727 I „numele unui joc de copii”.
var. 1° ascunselea, de-a m—loc. subst. 741 II; 2° ascănsul băţului s. compus 727 I.
1° v. GL. DOBR. s.v.
ASCUNSÂRII, fâţa ~s. compus 723 II „numele unui joc de copii; de-a v-aţi ascunselea”; cf. ascânsa 1°, împitita, mijitoârea, pârpâc, pitilişul, pitită, pititoârea, pitulâta, pituluşul, tictâc 1°, tictă 1°.
ASCUNSELEA, de-a m- ~v. ascănsa 1°.
25
Glosar dialectal. Muntenia
149
ASCtJNSUL v. ascânsa 2°.
ASPRES6R s. n. 803 IV „aspersor”.
pl. aspresoâre 7 81 VI.
ASTABILEÂZĂ, se ~vb. refl. ind. prez. 3 sg. 791 VII „se aşază, se stabileşte”: [Cloşca] să duce la cuib şi să astabileiză.
ASTĂRfiŞTE, se ~vb. ind. impf. 3 sg. 824A „se pune astereală la
casă”.
var. astereâ vb. ind. impf. 3 sg. 824 VIII.
v. DA, CADE (arh.) s.v. as ţări, SCRIBAN (rar azi) s.v. astăresc.
ASTELÂTĂ adj. f. 764 VI [despre grapă] „stelată, cu dinţii dispuşi în formă de stea”.
ÂSTELEA pron. dem. f. pl. 697 V, VII, VUIa „acestea”: Mai demult nu era maşini d-âstilea VUIa.
ASTEREÂ v. astăreşte.
ASTRÂGÂRI adj. m. pl. 762 VII [despre miei] „din rasa astrahan”.
ASTRÂNG, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 pl. 711 I, 725 VII „se strâng”.
ind. pf. c. 3 pl. s-au astrâns 733 VII.
v. DA (Ban., Trans., Mold.), CADE (Ban.), TDRG s.v. astrânge, SCRIBAN (Olt., Ban.) s.v., LEXIC REG., II, p. 67 (Roşiori de Vede) s.v. astrânge.
ASTRIUC A v. astrucam.
ASTRUCÂM, să ne ~vb. refl. conj. prez. 1 pl. 734 V, 743 VI „să ne adăpostim, să intrăm în casă”: Când omu e gata cu casa, ne astriucam ia ea acolo 743 VI.
var. se astriucă vb. refl. ind. prez. 3 sg., 1 pl. ne astriucam 743 VI.
cf. DA (prin Ban., rar, Trans.), TDRG (pop. Olt.), CADE (Olt., Ban.), ŞĂINEANU (Bucov., Olt., Trans.), LEXIC REG., I, p. 19 (Vâlcea), BĂRBUŢ, LR, 1959, 5, p. 74 (Piteşti) s.v. astruca, SCRIBAN (înv.) s.v. astruc, GL. REG. (Vatra Domei) s.v. astrucat.
ASTUPĂTtlRĂ s. f. 769 V, 784 Vllb, 805 VI „astmă”; cf. hâzmâ.
ASUPREŞTE vb. ind. prez. 3 pl. 786 III „copleşesc, întrec măsura”: Şi-i bat şi eu [pe copii] , da aşa când m-asupreşte prea rău, dă nu mai pot 786 III. Şi pe urmă, când l-a asuprit de-a copt apendicita, s-a dus şi n-a mai vrut doctoru să-i mai facă [operaţie] 782 V.
ind. pf. c. 3 sg. a asuprit782 V; part. asuprit79\ Illb.
v. DA, CADE (înv.) s.v. asupri.
AŞEZÂT s.n. 736 A, 776 VIII, 806 VII „înţelegere în vederea căsătoriei; logodnă”: Pă urmă venea cu aşezâtu [...] cu băutură, cu mâncare, venea la socri acolo la fată 806 VII; cf. aşezământ, căsătorie, croială, împăcăciâne 1°, logodeâlâ, 1 o g 6 n d ă 1°, tocmeâlă.
v. DAs.v., TDRG (înv.) s.v. aşeza, DR, 1922-1923, p. 458 (Muscel) s.v.; cf. GS, 1931-1932, p. 118 (Gorj) s.v. aşază.
AŞEZĂMÂNT s. n. 731 A, 796 VII, 799 V „înţelegere în vederea
150
Maria Marin şi Iu li a Mărgărit
26
căsătoriei; logodnă”: Am plecat acasă la el, am făcut aşezămîntcu lăutari 799V;cf. aşezât, căsătorie, croială, împăcăcitine 1°, logodeâlă, 1 o g 6 n d ă 1°, tocmeâlă.
v. DA (înv.), CADE (arh., Trans.), ŞĂINEANU (înv.), SCRIBAN (Trans.), LEXIC REG., II, p. 19 (Vâlcea), BĂRBUŢ s.v.
AŞTEÂMĂ adv. 833 A „în urmărire, urmărind pas cu pas”.
cf. DA (Teleorman, Brăila), CADE, GL. ARGEŞ s.v. aşteamăt, BĂRBUŢ s.v. aşteamăt, B. Ph., 1939, p. 211 (Gorj), CV, 1949, 7, p. 34 (Mehedinţi) s.v. aş teamă tu.
ATÂRNĂ vb. 1° ind. prez. 3 sg. în expr. ~la clocit 692 V [despre găină] „este pe punctul de a cădea cloşcă”: Când vedem că găina nu mai ouă şi atfmă la clocit, noi strângem ouăle; cf. picat 2°. 2° refl. ind. m. m. c. pf. 1 sg. în mă atâmâsem de gospodărie 762 VI „mă înstărisem, devenisem gospodar”: Am stătut la ţară, aveam boi, aveam toate, în fine mă formasem, m-atîrnâsem dă gospodărie bine; cf. a j li n g e 2°, gherbesc, încherbâ 2°.
2° refl. ind. m. m. c. pf. 1 sg. mă atâmâsem 762 VI.
ATÂRNĂTOÂRE v. atârnătdri 2°.
ATÂRNĂT6RI 1° adj. m. pl. 748 Vllb „leneşi, delăsători”: Să duc la muncă, nu sânt atîmătdrf, munceşte copiii. 2° var. s.f. 708 V „loc, în pădure, unde se odihnesc oile în timpul amiezei”; cf. nimieză-toâre, tabun.
var. 2° atârnătoâre s.f. 708 V; târnătoâre s. f. 767 VI.
2° v. DA (Brebu-Prahova) s.v. atârnătoâre.
ATÂTĂLEA adv. 827 VII „atâta”.
ATINSA s.f. art. 859 II „numele unui joc de copii; leapşa”; cf. 1 6 p c e a , lepş6iul, plata.
var. atinsea s. f. art. 784 I.
ATÎNSEA v. atinsa.
ATtJNCILEA adv. 827 VII, 833 VI, 834 VII, VIII „atunci”.
AŢEÂZĂ vb. imper. 2 sg. 807 VIII „înhaţă, apucă!”.
imper. 2 pl. aţâţi 807 VIII.
ÂULA v. Jiâula.
AURORA s. f. art. 832 III „numele unui soi de pătlăgele roşii”.
AUSTRU s. 753 VIII „punct cardinal dinspre care bate austrul; sud”: Bătea un vânt din soare; ştii ce-nseamnă soare? de aici din auăstru;
cf s o â r c
V. DA (înv.), TDRG (bibi.), CADE (arh.), ŞĂINEANU s.v.; cf. SCRIBAN s.v.
ÂUTUL v. hâot.
AUZÎTEA, după prin ~ loc. adv. 717 VUIb „din auzite”.
cf. GL. DOBR s.v. auzite.
AVAfîT s. n. 828 VIII, 870 VMb „corvoadă, obligaţie suplimentară în muncă prestată de ţăran pe moşia boierului care i-a arendat pământ”: Avaiety: îţi da [boieru] două hectare dă pământ şi la două hectare îţi da un hectar dă mazăre de-o coseai, o strângeai acolo şi o cârai la maşină şi
27
Glosar dialectal. Muntenia
151
0	treierai. Şi-ţi da şi un hectar dă grâu dă-1 secerai cu mâna 828 VIII; cf. finitiv, pogon 3°, racdntră, r e s f 6 t.
pl. avaâturi 828 VIII.
cf. DA, TDRG, ŞĂINEANU, DM, DEX (înv.), CADE (arh.) s.v.
AVALiU s. 827 VIII „înclinare”: Dacă e înălţime mare [la căruţa încărcată], face avalfu la câte-o groapă, la câte ceva, face aval/u şi să poate întâmpla să... răstoarne. Da dacă e pus mai larg şi mai lung, vine mai în jos şi nu mai are atâta aval/u.
AZAVÂDA s.f. 779 Vile „adăpost, loc adăpostit”: [Tutunul] îl bagi la azăvâdă să nu-1 bată vântu, să nu-1 usuce.
v. LEXIC REG., I, p. 26 (Balş), CV, 1951, 1, p. 35 (Teleorman), 9-10, p. 45 (Gorj), LR, 1959, 5, p. 73 (Craiova) s.v.; cf. GS, 1929-1930, p. 136, (Prahova) s.v. zăvadă, LEXIC REG., I, p.40 (Gura Jiului) s.v. zevedi.
AZIMIŞOÂRĂ (4 sil.) s. f. 795 V dim. de la azimâ.
AZI-NOÂPTE loc. adv. 750 VIII a „în timpul nopţii respective”: M-am băgat [în timpul războiului] pă neşte rădăcini de salcie, sub malu Şiretului şi acolo am stat până la douăşpe az-noipte, pă rădăcini.
cf. SCRIB AN (Munt. fals) s.v. azi.
AZOTÂTURI s.n. pl. 855 VI „azotaţi, îngrăşăminte cu azot”.
BÂBĂ s.f. 1° art. 842 VII, 866 VII „moaşa” : [La naştere] aducea biba, vinea bâba, mă consulta ea aşa cum ştia 866 VII; cf. m o â ş ă 2°. 2° ~ de câpete loc. subst. 863 VII „femeie bătrână care pregăteşte prescurile şi capetele pentru pomeni, parastase etc.”; cf. căpiţă-n e â s ă .3° 675 VII, 676 V, 677 V, 681 V, VII, 682 V, VII, 697 V, VII, 698 Vila, 705 III, Va, 706 V, 707 VII, 709 V, 710 V, VII, 711 V, 712 V, 734 Vila, 736 VII, 737 V, 739 V, 745 Vllb, 850 V „stomac (la porc)”: Bâba, cum îi zicem noi, burta, o facem tobă 734 Vila; cf. b u r t â n 1 °, burticânl0, cartabâ ş 3°, chişcă 1°, moâşă 1°, traistă 3°. 4° 706 V, 709 V, 850 V „tobă preparată în stomacul porcului”; cf. bârtă 1°, burtân 2°, burticân 2°, chişcă 2°. 5° 733 VII, 755 V, 838 Va, Vllb „cec (la porc)”; cf. b u r f 6 i u 1, burt6i 1°, cheag, chişcă 3°, fundic, fundânul, fundăraul, fundăr6ţul,fundăroi, fundau, fundă iul, f u n d 6 i, fd ndul, maţ 2°, moş 1°, tâgârţă, tesâc, trâistă 1°, trăistdiul, t r ă i s t 6 r , t r ă i s t u ţ a
1	°, u n c h i â ş u 1.6° pl. 707 VIb [la pădurărit] „scânduri care formează fundul canalului pe care sunt coborîţi buştenii”. 7° pl. 713 II „puncte câştigate la jocul de copii numit gruia” Dacă n-o prinde [ţurca], i-o dă acolo şi bate bâbe; şi care dă mai multe bâbe ăla câştigă. 8° art. de-a-n~ oârba loc. subst. 742 I „numele unui joc de copii; de-a baba oarba”.
pl. bâbe 6° 707 VIb, 7° 713 II.
1° v. DA, CADE (Ban.) s.v.; 4° v. GL.DOBR., LR, 1959, 2. p. 51 (Argeş) s.v.; 7° cf. DA s.v., CADE (Mold., Trans.) s.v.
BABÎC s. 747 V „tobă preparată în cecul porcului”: [Cecul] îl fac bab/ceu [...] tot din compoziţia asta umplu care pun la tobă; cf. b u r t 6 i
152
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
28
2°, cartab6şl°, m o ş 2°, trâistă 2°, trăistuţa 2°.
BABtJŞCĂ s.f. 780 Via, b „un fel de buruiană care creşte prin culturi”.
v. DA (prin Tutova, Covburlui, Tecuci) s.v. băbuşcă.
BADGADlEI v. bagdadîe.
BADfE, în ~ loc. adv. 721 VI „în ţinută lejeră, comod”: Prin luna iunie, cald, frumos, [umblam] în pantof, în badîieaşa ... lejer, cu pantofii descheiat, numa în cămaşă.
cf. COMAN, GL. (Muscel) s.v. badii.
BAD6c s.n. 717 VI, 809 VI „ţarc de vite; padoc”; cf. h a r c â n , ţărcădau.
BÂFTINA s.f. art. 864 A „norocul, şansa”: Alţii s-au mai dus [la război], da eu am avut bâftina ş-am stat acasă.
cf. DA, CADE, ŞĂINEANU (Mold.), TDRG (fam. Mold.), SCRIBAN (rar), DM, DEX (fam.) s.v. baftă.
BAGADEÂ s.f. 1° 711 VII „dantelă”: [Mama] lucra [...] te duceai la ea pân murgu serii aşa şi ea făcea la bagadeâ. 2° pl. 835 A „garnitură din lemn traforat, aplicată sub streaşină casei”.
pl. bagadele 1° 785 Vllb, 807 III, 830 VII, 835 VIII, 844 VII; 2° 835 A.
1° cf. DA, ŞĂINEANU s.v. bagatelă 2°.
BĂGĂ 1° ~ şipcă\oc. vb. 753 VI „ şipcuieşte, bate şipcă la pereţii casei”; cf. baschiez, cercuiâi, împaienteâză, încercui m 2°, jordăiâ, lănţuie şte, ostreţeâză, paientă z, stucătoră şte, şipceâi, ţăndăreâ .	2°
~ bob loc. vb. 719 IV, 739 VIII, 855 VIII [despre cereale] „rodesc, prind rod”: [Grâul] când face spicu, nu face cu bobu odată. Când îi dă spicu, îi dă spicu şi pe urmă, la un moment dat, băgă grâul bob; el atunci formează bobuleţu 855 VIII.
BAGDADtE s.f. 721 A, 742 VIII, 754 VIII „tavan”: A ars numai acoperişu şi corzile, rămăsese bagdadîa asta 742 VIII; cf. t a b â n u 1, tăvăneâla, terâz.
var. bagdadîei s.f. dat. art. 726 VIb.
v. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU (Mold.) s.v.
BAIBC^LŢ (2 sil.) s. 754 VI „gândac de apă, mic şi negru”: Baibdlţ este un gândac mic, negru vine, şi el cântă în apă.
BAIESCHEZI v. baschiăz.
BAINfiZE (4 sil.), să se ~vb. refl. conj. prez. 3 sg. 672 VI [la pădurăriţ] „să se ude jgheabul pe care alunecă buştenii”: Şi acolo trebuie să se balineze, să să ude planta, ca să meargă lemnele.
cf.GLOSAR REG. (Vatra Dornei) s.v. bania.
BAL, ~ coşars. compus 846 VI „petrecere la inaugurarea unei case”: Mergem la cutărică să facem bal cUoşâr., joc de noi între noi.
BALAMOCILOR s.m. pl. voc. art. 867 Vllb „nebunilor, zvăpăiaţilor”: Fire-aţi ai dracului să fiţi, să dea dracii-n voi, balamăcilor! cf. s c a 1 6 i 2°.
29
Glosar dialectal. Muntenia
153
cf. GL. ARGEŞ s.v. balamuci.
BALÂSTRU s.n. 695 VI, 742 A, 760 VI, 821 VIb „amestec de pietriş cu nisip; balast”.
BALDAC s.n. 748 V 1° art. la ~ „numele unui joc de copii”. 2° „piatră folosită la jocul de copii numit ~ ”: Pietre din alea rotundele, noi îi spunem baldâc, ne jucăm la baldâcu.
1° pl. art. /a baldâcele 748 V.
BALDAHÂRUL s. art. 687 VII „intestinele (la porc)”: După ce-1 dăsface oamenii, noi scoatem baldahîru ăla tot d-acolo dân năuntru [porcului], le dăsfacem, zvârlim murdăria aia afară, cf. DA (Ilfov) s.v. baldâr.
BALERCĂ s.f. 722 VIII, 723 A, 742 VI, 850 VIII „putină”: [Mustul] curge într-un hârdău sau într-o balârcă mare, făcută tot dă lemn 850 VIII; cf. b ă d â n ă, botă 2®, ptitie, ptitine. pl. balercillX A, 738 V.
cf. DA (Mold., Bucov.), TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN (Mold.) s.v.
BALERCtJŢĂ s.f. 725 A dim. de la balercă: Nu mai am vederea bună aşa, da tot mai ciocănesc: câte-o balîercăţă, câte-o putină de murături.
v. DA (Mold., Bucov.), CADE (Mold.) s.v., TDRG s.v. balercă. BALH(!)I s. 736 II „baraj rudimentar pe cursul unui râu”; cf. leasă 1°, năsâdă. cf. DA s.v. balhui.
BÂLIE (2 sil.) s.f. 1° 722 VII, 723 VII, 742 V „vas mare, din doage, în care se spală rufe”; cf. bei. 2° 742 V „putină (în care se păstrează brânza)”: Şi o aşez la bâlie, ce este, brânza, şi pui saramura; cf. p r i t 6 c.
1° v. DA (Mold., Bucov.), TDRG, CADE (Mold.), SCRIBAN (est) s.v.
BÂMBIA (3 sil.) s.f. art. 835 A „bama”. pl. bâmbii 835 A.
cf. DA s.v. bame, CADE, SCRIBAN (Mold.), TDRG s.v. bamă, ŞĂINEANU (Mold.) s.v. bame.
BÂNCA s.f. art. 694 VIII [în terminologia mineritului] „stratul de cărbune”: Bătea huma aia, o scotea afară dintre ... porţiunea dă sus şi porţiunea ... binca dă sus şi bănea dă jos.
cf. DA s.v. banc, ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v. bancă.
BANCHET s.m. 810 VIII „stivă de cărămizi puse la uscat”: Şi pă urmă [cărămida] am facut-o banReţ! dup-aceea am ars-o 865 VI. pl. banehăţi 865 VI.
v. DA (înv.) s.v. banchetă, CV, 1951, 9-10, p. 47 (Vâlcea) s.v. BANDAJÂT adj. 694 VI [despre puţ] „căptuşit cu schele”: N-a mai vrut să sape [la puţ], din cauză că era adâncime rău şi-i era frică să să surpe, cu toate că era bandajât.
BÂNTĂ s.f. 760 V, 841 VI, 858 VIII „ceată, bandă; cf. cana-
154
Mana Marin şi Iulia Mărgărit
30
râie, şleâtcă,şveu.
cf. CV, 1950, 5, p. 42 (Tecuci) s.v.
BÂNZIC s.n. 686 VI, 864 VI „ferăstrău mecanic; circular”: [Lemnele] le spargem la bânzic, din salcâm, le facem pătrate, cu dimensiunile respective, cât ne trebuie.
cf. GL. OLT. BĂRBUŢ s.v. banţig.
BARABÂNĂ s.f. 698 VIII „tambur pe care se înfăşoară frânghia (la sonda rudimentară)” : [Se înfăşoară] o frânghie mare p-o barabână mare, o roată mare.
cf. DA (rar, înv.) s.v. baraban, ŞĂINEANU s.v., TDRG, CADE s.v. barabancă.
BARÂC s.m. 674 VI „rasă de câine mare şi mustăcios”, pl. barăci 674 VI.
cf. DA (rar), SCRIBAN (înv.) s.v., CADE s.v. brac.
BARÂTAI v. baritai.
BÂRBURILE s.f. pl. art. 687 Vllb „cele nouă zile în care nu se lucrează după sărbătoarea numită Barbură (4 decembrie) ”: Nu speli azi [...] că e ... s-au pornit hârburile. v. DA; CADE s.v. barbură.
BARITAI adj. invar. 711 VII, 827 A „ditamai, uriaş”: Când, baritai
lupu!
var. bară tai adj. invar. 840 VIII; bătăi adj. invar. 703 V. BASCHiE s.f. 809 VIII, 835 VI „laţ, şipcă”: [Bucăţile de pământ] le îndesa cu mâna pântre basltiili care erau acolo, bătute pă ... paiantă 835 VI; cf. cerc 1°, grădeâua 1°, ldcre, paiântă 1°, răzlogi, riglă 3°, stacheţi,şip 1°, ştucătoâre. pl. baschii 809 VIII, 834 VIII, 835 VI.
BASCHlfîZ (3 sil.) vb. ind. prez. 1 sg. 834 VIII „bat baschii (la casă)”; cf. băgă 1°, cercuiâi, împaienteâză, încercui m 2°, jordăiâ, lănţuieşte , ostreţeâză, paientâz, stucătorâşte, şipceâi, ţăndărea.
ind. prez. 3 sg. baschiâză, 834 VIII, impf. 3 sg. bascbiâ 835 VI; refl. ind. impf. 3 sg. se bascbiâ 835 VI.
var. baiescbăzi vb. ind. prez. 2 sg. 834 VIII.
BÂŞCA, de-a ~ loc. adv. 814 V „de-a valma, grămadă, laolaltă”, v. LEXIC REG., I, p. 74 (Vâlcea) s.v.
BAŞOLDll adj. f. pl. 785 Vila „şubrede (în ceea ce priveşte sănătatea); bolnăvicioase”; cf. becâşnici, găleşită, mereu 2°, m o 11 i c i .
cf. DA s.v. başordină, LEXIC REG., II, p. 11 (Argeş), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. başoldiu, LR, 1959, 5, p. 54 (Argeş) s.v. başoldin. BATAI v. baritai.
BATERfE s.f. 1° pl. 773 III „suită de dansuri; potpuriu”: [La horă se joacă] jocuri obişnuite, hora pă două, sârbe, dansuri, baterii d-ăstea, astea sânt dansuri. 2° 744 VIII „loc amenajat pentru cazanul de rachiu; povarnă”; cf. rachierie, vâlniţă.
31
Glosar dialectal. Muntenia
155
pl. \° bateriim III.
BATÎSTA, ~ împarfumâtă s. compus 728 II „numele unui joc de copii”; cf. b a t i s t u ţ a , b a t i ş t i o â r ă 2°.
BATIST^JŢA s.f. art. 805 I „numele unui joc de copii”; cf. batista, batiştioâră 2°.
BATIŞTIOÂRÂ (4 sil), s.f. 1° 795 VII, 799 V, 823 VII dim. de la batistă: [Mireasa] pleca pân sat, la fântână, să ude, c-un borcan frumos, cu batiştoărăaşa legat 823 VII. 2° art. 792 I „numele unui joc de copii”; cf. batista, batisthţa.
pl. 1° batiştioâre 795 VII, batişcioril91 VII. cf. GL ARGEŞ s.v. batiscioară.
BAU interj. 711 VI „cuvânt folosit de muncitorii forestieri pentru a anunţa, între ei, plecarea unei încărcături de buşteni pe canal”, cf. LEXIC REG., I, p.74 (Vâlcea) s.v.
BAZACONEÂLĂ s.f. 730 VII „bazaconie”.
BAZMĂ s.f. 720 VI „născocire, poveste mincinoasă”: Altu spunea o bâzmă, altu o poveste, ştiţi, făceam şi clacă; cf. paralogie.
cf. DA s.v. basm, TDRG (înv.) , CADE (arh.), BĂRBUŢ s.v. basnă. BĂBÂR s.m. 809 V, 810 V, 830 V „bărbat despărţit de nevastă”, v. LEXIC REG., II, p. 67 (Bucureşti) s.v.; cf. DA, TDRG, CADE, SCRIBAN s_.v. ^
BĂBĂRlŢI s.f. pl. 735 Vila „babe descântătoare; vrăjitoare”: Sânt vrăjitoare de-alea, unele băbăriţî, care să ia laptele la vacă, la capră; cf. drumoâicele, lăutoârele .
cf. DA, CADE s.v. băbăreasă, DM, DEX (reg.) s.v. băbăreasă. BĂBÂRNÂCI v. bobârnâc 1°.
BĂBtlŢĂ s.f. 869 VII „cocoloş din aluat cu care se ornează prescurile şi c ă 1 ă v i i 1 e ”: Călăviile să face tot aşa [ca prescura], o turtică, şi pe urmă o taie aşa, şi o dai peste astalaltă, şi-i mai pui o băbuţă aici [în co!ţ].
BĂCIE s.f. 712 VIII „ciobănit”: Am douăzeci şi şapte de veri de
băcie.
cf. DA s.v., GLOSAR REG. (Neamţ) s.v.
BĂCIOÂICĂ (3 sil.) s.f. 754 VII „băciţă”: închegam, strângeam, fierbeam zeru; eu eram băcgâică, că dacă ei [- bărbaţii] pleca la treabă, eu eram acasă.
cf. DA (Ban.) s.v. băcioi.
BĂDÂN v. bădână.
BĂDÂNĂ s.f. 757 VI, 772 VI „putină”: [La povarnă] e o bădână mare care-i cu apă în ea, care trece să răcească aburii ăia 757 VI; cf. balercă, botă 2°, pâtie, puţine, pl. bădâne 770 VI, bădânil56 VI. var. bădin s.n. 756 VI.
v. DA (Ban., Olt.) s.v. bâdan; cf. TDRG, CADE (Ban.), SCRIBAN (Ban., Olt.),_ŞĂINEANU s.v. bădan, LEXIC REG., I, p. 74 (Vâlcea) s.v. BĂDĂDÂNII s.f. pl. 678 VUIa „buruieni (mari)”: Azi am mai
156
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
32
cosât nişte bădădânii p-acolo pă dâvale, tot pentru [viţei]. Buruieni d-alea mari; cf. bălărâu, căpcălâni, dudau, păblâgii.
cf. QL. ARGEŞ s.v. bădădău, LR, 1959, 6, p. 55 (Argeş) s.v. bididănii.
BĂDÂU s.n. 697 VI „putinei mare”: Ciobanii la munte au bădâie, la noi, putineie 673 V. pl. bădâie 673 V.
v. GLOSAR REG. (Neamţ) s.v.; cf.DA (Ban., Trans., Mold.), BĂRBUŢ s.v. bâdăi, TDRG (Ban., Trans.), CADE (Olt., Trans.), ŞĂINEANU (Trans.), SCRIBAN (Mold., Trans.) s.v., LR, 1961, 3, p. 102 (Olt.) s.v. bădăi.
BĂHĂNlŞ s.n. 708 V „zmeuriş”.
cf. DA, CADE s.v. bahnă, TDRG s.v. băhniş, DM, DEX (reg.) s.v. bahnă.
BĂIÂT s.m. 732 VII „copil (indiferent de sex)”: Eu îs al treilea băeât sau al patrulea, aşa 732 VII. Băiâţi care-i aveam era numai fete 726 A.
pl. băieţii!* V, VII, 726 V, A, 733 V, 734 Vila, b, 736 VII, 748 VI, Vllb, 830 VII, 836 VII, 837 VI, VII, 847 VI. var. băieţ s.m. 724 VI.
v. DA (Trans.) s.v. I. 1., GL. DOBR. s.v. băieţi.
BĂIECÂN s.m. 703 VIII „băieţandru”: Eram băiecân de fro treişpe, paişpe ani; cf. băiecândru, ciortân,dârlecân,gherlân 2°, godinâc, toitân, ţub6i.
BĂIECÂNDRU s.m. 697 VUIb, 708 VIII, 712 VIII, 723 A, 729 VI, 732 VI, 839 VUIb „băieţandru”: Când eram la tata băiecândru aşa, pregăteam plugu 729 VI; cf. băiecân, ciortân, dârlecân, gherlân 2°, godinâc, toitân, ţub6i. pl. băiecândri 712 VI, 749 A, 754 Via, 848 VIII. v. GL. DOBR., GS, 1929-1930, 1, p. 128 (Prahova) s.v. BĂIERfiLE s.f. pl. 785 Vllb dim. de la baieră. cf. DA s.v. băierel.
BĂIliŢ v. băiât.
BÂIEŢUŞ s.m. 794 VII dim. de la băiat.
BĂLÂN 1° adj. 733 VII „alb”: Puneai o petică de cearceaf bălân. 2° s.f. art. 788 VI „zăpada”: [Oile] le mai târâm până aproape de Crăciun, până începea bălâna să vie, zăpada; cf. orna t.
1 ° f. bălână844 VH, pl. bălâne733 VII, 834 VH; 2° bălâna s.f. art. 788 VI. BĂLĂCĂNÎT v. bălacăr.
BĂLÂCĂR, să mă ~ vb. refl. conj. prez. 1 sg. 672 V „să mă cert, să mă insult”: [Cu soacra] nu m-arn certat niciodată, să mă bălacăr cu ea; cf. şucărise.
var. am bălăcănftvb. ind. pf. c. 1 sg. 711 VII. v. BĂRBUŢ s.v. bălăcări; cf. DA (Trans.), CADE (Olt., Trans.), DM, DEX (reg.) , GL. ARGEŞ s.v. bălăcări, LR, 1960, 2, p. 19 (Craiova) s.v. bălicări.
33
Glosar dialectal. Muntenia
157
BÂLÂÎŢĂ s.f. 863 VI „obleţ”; cf. b o b 1 6 t e ,lătăneâţă, soreâţă 2°, soreşti.
BĂLĂLÂIE v. bălărâu.
BÂLĂNCĂNEÂ vb. ind. impf. 3 sg. 692 VI „bălăngănea, se bălăbănea”: Vine lupoaica la o juma de oră. Bălăncăneâ ugeru ei; cf. flencăneâ.
v. SCRIBAN s.v. bălăngănesc, GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. bălăncăni; cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU s.v. bălăncăni.
BĂLĂRÂU s. 866 A „buruiană mare”; cf. b ă d ă d a n i i , dudau, păblâgii.
var. bălălâie s.n. pl. 805 VIII.
v. GL. DOBR. s.v.
BĂLBĂTÂIE s.f. 801 VII „vâlvătaie”.
cf. CADE (Olt.) s.v. bâlbătaie.
BĂLCtJJĂ s.f. 735 Vila dim. de la b â 1 c ă.
BĂLIGĂRÂT v. băligăresc.
BĂLIGĂRfiSC vb.ind. prez 1. sg. 785 VI „îngraş terenul cu băligar”: îl băligărâscpă pământ acolo pă locu... pă porţiunea care pui eu vie.
ind. impf. 3 sg. băligăreâ 688 VIII; part. băligărlt, f. pl. băligărlte 818 VIII.
var. băligărât vb. part. 792 VII.
v.GL. ARGEŞ s.v. băligări.
BĂLTĂCEÂ vb. 1° tranz. ind. impf. 3 sg. 716 VII „spăla superficial”: înnăştea copilu, îl băltăci-n niţică apă rece. 2° var. ind. impf. 3 pl.. 727 A [despre ape curgătoare] „bălteau, făceau bălţi”: Când se lăsa apele de la munte, de la vale, ele aicea vărsa, băltăga aici la noi; cf. locoveşte.
var. 2° bâltăgeâ vb. ind. impf. 3 pl.; conj. prez. 3 pl. să băltăgeâscă 727 A.
1° v. BĂRBUŢ s.v. băltăci; cf. DA s.v. băltăci 2°, LEXIC REG., I, p.. 74 (Vâlcea), GL. ARGEŞ s.v. băltăci; 2° cf. DA s.v. băltăci 1°.
BĂLTARJ&Ţ s.m. 740 A „punct cardinal: est”.
BĂLTĂRÎA s.f. art. 768 III, 769 III „numele unui dans popular (de flăcăi)”: [Tinerii] începe să joace: hora mare, băltărla pentru băieţi, joiana 768 III.
cf. DA, CADE s.v. băltăreasca.
BĂLTÎNE s.f. pl. 850 VII „locuri cu bălţi”: Era crivăi din astea [...] băltine, cum le spuneam noi, ş-o băgăm acolo [cânepa]; cf. crivai.
var. băltlnuri s. pl. 757 IV.
v. DA (înv.) CADE (Olt.), BĂRBUŢ s.v. băltină.
BĂLTÎNURI v. băltine.
BĂLTIT adj. 728 A [despre un teren] „cu bălţi”: Unde t-ei uita, numai apă, terenu, aşa-i terenu, băltit; cf. p ă d i n 6 s.
cf. DA (rar Mold. şi peste Carpaţi) s.v. bălti.
158
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
34
BĂLTOÂRE s.f. 697 VII „apă stătătoare”: [Cânepa] o ducem la un lac, îi spune ... îi spune aşa o hăituire, care nu circulă; cf. b â 1 c ă, lac, vâlcelele.
BÂLU6R (3 sil.) s.m. 777 VIII „nume al unui soi de iarbă înaltă”.
cf. DA, CADE, SCRIBAN s.v. bălur.
BĂNĂNÂI s.f. pl. 678 VUIa „vorbe de nimic; baliverne”: El o fi-nţeles că spune nişte bănănâi; cf. n â c o d ă 2°, primirii.
cf. DA s.v. bănănâi, SCRIBAN s.v. bănănaie, GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. bănănău.
BĂNCtJŢĂ s.f. 858 III „bănuţ (la ou)”; cf. b ă n Ic, p a r â u a, părăluşă, părăluţa, sămânţă.
BĂNfil s.m. pl. 729 VI dim. de la ban („monedă”).
BĂNlC s. 676 V „bănuţ (la ou)” : Să vede un bănie [la ou], la lumină sau la lumânare; cf. băncuţă, paraua, p ă r ă 1 â ş ă, părăluţa,sămânţă.
BÂNUIE vb. 1° ind. prez. 3 sg. 739 VIII [despre căruţa cu fân] „se înclină, tinde să se răstoarne”: Te uitai . . . cam în ce parte ar bănui [căruţa] oleacă. „E, bănuit, zice, „în hăis”; cf. posomorit, povestit 2°. 2° ind. prez. 3 sg. 711 VI „apreciază, socoteşte, evaluează”: Sânt oameni dă meserie, care trebuie să cunoască, nu poate să facă dintr-o talpă un stâlp. Bănuiâşte, „domnule, astea-s bune dă tălpi”. 3° refl. ind. impf. 3 sg. 870 Viile „se îndoia, nu era sigur”: [Tata] .săcam bănueâ dă mine; zice, „ei”, zice „cine ştie ce dracu-a făcut Ioniţă”; cf. învălui 1 °.
1° cond. prez. 3 sg. ar bănui739 VIII; 2° ind. prez. 3 sg. bănuieşte 711 VI; 3° refl. ind. impf. 3 sg. se bănuiâ870 VIIIc.
l.v. GL. DOBR. s.v.
BĂRĂBÂIE s.f. 795 VII „petrecere, ospăţ, chef”: Mireasa cheamă oamenii ei, toţi, neamurile, părinţii mamei, pe-ai lu tata, fraţii, aşa, dă la moşi, dă la strămoşi, vecini şi facem o bârâbâe mare; cf. b e r i â n, chefuiâlă, cherfeneâlă, chilabâ, ghelabâc, hăntălau, huleai, tărbăcâua, zafături, zurvalâc.
BĂRĂITEÂZĂ (4 sil.) vb. ind. prez. 3 pl. 724 V „se nărăvesc, se învaţă rău”: Când vin [urşii] lângă sat şi să-nvaţă ba la o vacă, ba la un cal sau la mai ştiu eu ce, bărăiteâzâ la carne şi sare şi la om.
cf. DA(Munt.) s.v. bărăta, LEXIC REG., I, p. 33 (Gura Jiului) s.v. bărăitat,_B ĂRB UŢ s.v. bărăita.
BĂRBĂRATURĂ s.f. 728 VI „nume al unui semn de recunoaştere în urchea oii (în forma unui L)”.
cf. DA s.v. bărburătură.
BĂRCTÎŢE s.f. pl. 695 VIII „lădiţe de forma unui trunchi de piramidă răsturnat, în care se pun fructe”.
BĂRDACĂ s.f. 832 VI „sfoară subţire, folosită la înşirat tutunul”.
BĂRDIHÂN s.n. 855 VI „stomac (laviţe); burduhan”.
pl. bărdibâne 855 VI.
BĂRHĂNIT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 852 VII [despre lup] „a muşcat, a sfâşiat la burtă”: Le-am mai luat din târlă oile, le-a mai bărhănit
câteodată le ... rupea, le rupea burta, le ... ca lupu.
cf. LEXIC REG., I. p.48 (Turnu-Severin) s.v. borhan.
BĂRUIÂM vb. ind. impf. 1 pl. 746 VIII „ne lăfaiam, aveam din belşug”: Şi noi puneam:unu punea mei, unu porumb, unu orz, nu prea băruiim în grâu. Decât grâu era la boieri.
' BĂSMfeŞTE adv. 835 VII „ca într-un basm” Lasă, că astea [=cu-vintele] le compuneţi dumneavoastră aşa, acuma eu le-am spus aşa băzmeşte aşa.
v. LEXIC REG., II, p. 67 (Roşiori de Vede), CV, 1950, 4, p, 36 (Buzău)
BĂŞICÂTE adj. f. pl., cireşe ~704 A „soi de cireşe mari, altoite”.
cf. ŞĂINEANU s.v. băşicată.
BATÂIE s.f. 1 ° 702 II, 748 V „loc de unde se aruncă sau se loveşte mingea la oină”. 2° 844 II „băţ cu care se bate ţurca”: Prima dată dăm aşa cu bătâea şi azvârlim ţurca. 3° pl. 724 VII „bătături (la picioare)”: Mergeam legată la picioare, aşa la tălpi, ne legam cu cârpe, cu alea, că dacă ... se făcea bătăi. 4° în expr. face ~ 839 VI [la pescuit] „goneşte peştele, prin lovituri puternice şi repetate în barcă, spre locul unde este fixată plasa”.
pl. bătăii0 844 II, 3° 724 VII.
4°_cf. DA, TDRG, CADE s.v.
BĂTĂIÂŞ s.m. 785 VIII „om angajat pentru a bate deţinuţii”: Şi acolo [la închisoare] era un bătăiăş care ... ne bătea.
BĂTĂIŢĂ s.f. 846 V [la războiul de ţesut] „bătătură, băteală”: Cânepa era urzeală şi bătăiţa bumbac.
BATĂIIJŞI s.m. pl. 807 VUIa „oameni care bat pământul cu maiul (la construirea unei case)”: Era mai mulţi bătăi uşi, bătăi uş! cu maiu, care bătea acolo [la pereţii casei de pământ].
BĂTĂTOR s.n. 845 VI „unealtă rudimentară de zdrobit strugurii pentru must”; cf. zdrobitor.
BĂTĂtJŞ s.m. 841 VIII „hăitaş, gonaci”: Doi lupi care i-am împuşcat, i-am împuşcat de la ... vânători cu oameni, cu bătăuuşt 770 VIII.
pl. bătăuşi 770 VIII, 810 VIII.
v. LEXIC REG., I, p.74 (Vâlcea), s.v.
BĂTCTJŢĂ s.f. 697 VI „floare de munte viu colorată”.
cf. DA (Trans.) s.v. botcuţă.
BĂTEALĂ s.f. 672 III „un fel de sos pentru dres ciorba, obţinut din faină amestecată cu ouă, bulion şi apă sau lapte”: în rântaş mai pui şi ulei, dar în băteâlă pui numai ou, faină de grâu, puţin bulion, dacă vrei îi mai pici şi puţin lapte dulce şi apă.
BĂTRÂN s.m. 699 VII, 734 VI, 792 A, 827 VIII „bunic”: A mai trăit bătrînu pă urmă, tata-mare 734 VI; cf. b â t i c u 1, b â t u 1, t â t a 1°.
1V „bunica”: Şi aveam pă mama-mare, bătrina 734 VI; cf. bâta, b â t i c ă, m â i c a 1°, m â m a 1°, mamaie 1°, maica.
s.v.
160
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
36
pl. art. bătrânele 849 V.
v. LR, 1959, 6, p. 53 (rar, Iaşi) s.v.
BĂTRÂNBţURILE s.f. pl. art. 699 VII „bătrâneţile”. BĂTRÂNI, vom ~vb. ind. viit. I 1 pl. 823 VII „vom îmbătrâni”, v. DA (vechi, pop.), TDRG (graiuri) s.v. îmbătrâni, CADE (înv.) s.v., SCRIBAN (înv., Trans. pop.) s.v. bătrânesc.
BĂTURfiŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 847 VI „bătătoreşte”; cf., otâncăşte, pasa, păpuşăşti2°.
refl. conj. prez. 3 sg. să se bătureâscă 753 VI.
BĂŢĂGĂNOÂSĂ adj. f. 833 A [despre cânepă] „cu tulpina fibroasă”; cf. beligoâsă, făşioâsă, pamblifcioâsă, sforoâsă, t e 1 6 s.
BĂŢĂRÂIE s. pl. 827 VI „beţe mari”: [Trestia] o curăţăm dă foaie [...] şi ce rămânea, băţărâiile alea, alea să-ntrebuinţa pentru învelitu caselor.
BĂUTOR adj. 819 VIb [despre un lichid alcoolic] „bun de băut, care se bea cu plăcere”: [Vinul de zahăr] e băutUdr, că ăla naturalu vine puţin acrişor, da ăsta dă zacăr e dulceag, f. băutoare 732 VI.
BÂCLIŞlT, s-a ~vb. refl. ind. pf.c. 3 sg. 721 Vila [despre cânepa toarsă pusă la albit] „s-a îmbibat cu cenuşă”: După ce-am copt-o [cânepa], de-am turnat apă din aia fiartă mereu, ea s-a bîclişît acolo cu cenuşa aia
şi s-a muiet.
BÂJA, dau ~ loc. vb. 769 V „mă grăbesc, mă zoresc, alerg”; cf. chitit, culcă, d 6 s u 1, g o â n a 2°, spâtele3°. cfvGL. ARGEŞ s.v.
BÂLCĂ s.f. 735 Vila „apă stătătoare; băltoacă”; cf. b ă 11 o â r e, lac, vâlcălele.
cf. DA, TDRG, CADE (Mold.), SCRIBAN (est, rar) s.v. bâlc, LR, 1961, 2, p.86 (Argeş) s.v.
BÂRCĂ s.f. 689 VII [peior.] „oală de pământ”: [La clacă] fierbea câte-o bîrcă dă boabe acolo; cf. m o â c ă. pl. hârci 689 VII.
cf. SCRIBAN (Olt.) s.v. bârc, LEXIC REG, II p.18 (Piteşti) s.v.
bâlcă.
BÂRCÂIE vb. ind. prez. 3 sg. 776 VIII „orbecăie, bâjbâie”: Se scoală el, bîrcîie pă lângă pat p-acolo; cf. p i p i â m 3°.
cf. CADE (Mold.), SCRIBAN (Olt.) s.v. bârcâi, LEXIC REG., I, p. 33 (Gura Jiului), BĂRBUŢ, LR, 1959, 1, p.61 (Olt.) s.v. bârcăi. BARGHII v. vârgbii 2°.
BÂRGHINĂv. vârgbii 1°.
BÂRÂCE s.f. 757 VI „pârâiaş; cf. b u z o i e 1, c i ş m e â. v. BĂRBUŢ, CV, 1950, p.33 (Vâlcea) s.v., LEXIC REG.II, p.68 (Roşiori de Vede) s.v. bârâcă; cf. DA (Ţara Haţegului) s.v. bărăcie, CADE s.v. bârâcie, SCRIBAN (Ban.) s.v. bară, LEXIC REG., I. p.51 (Vânju
37
Glosar dialectal. Muntenia
161
Mare), p.75 (Vâlcea) s.v. bârâc, LR, 1961, I, p.23 (Roşiori de Vede) s.v. bârâcă.
BÂRÂÎM vb. ind. prez. 1 pl. 676 VI „împinge buştenii cu ţapina la vale”: Corhănit, adică lemnele, care sânt făcute figuri pă coastă, le bîrîim în vale pă nişte canale; cf. corhănâşte, hulucăneâm, împuşcă.
cf. DA, CADE s.v. bârâi.
BÂRNUIÂLA s.f. art. 721 A „acţiunea de a b â r n u i”: După ce am terminat sus cu bîrnuiâla casei până la grinzi, sus, o grinduim; cf. bârnuitul.
v. GL. OLT. s.v.; cf. DA s.v. bârnui, TDRG, CADE (Mold.), BĂRBUŢ s.v. bârnui.
BÂRNUlfiŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 711 VI, 724 VEI „aşază bârnele pentru a ridica pereţii casei”: începem să bîrnuiim, dacă o facem [casa] de bârne 721 A; cf. drugănit, îmbârnuim, învârghiâscă.
ind. pf. c. 1 sg. am bâmuit697 VI; conj. prez. 1 pl. să bâmuim 721 A.
v. DA s.v. bârnui, TDRG, CADE (Mold.), BĂRBUŢ s.v. bârnui.
BÂRNUÎTUL s.n. art. 721 A „acţiunea de a b â r n u i ”; cf. bârnuiâla.
cf. DA s.v. bârnui, TDRG, CADE (Mold.), BĂRBUŢ s.v. bârnui.
BÂSTÂCÂIÂ vb. ind. impf. 3 sg. 1° 733 VII „ se zbătea, se agita”: A căzut calu din hăis în gura de ham şi bîstîcîiâ acolo. 2° 788 A „trebăluia, alerga după treburi”: Toată ziua bîstîcîiâomu în toate direcţiile; cf. b o ş-codit, îndrujneâm.
1° v. SCRIBAN (Munt., Mold.), LEXIC REG., II, p. 11 (Argeş) s.v. bâstâcâi; cf. GL. ARGEŞ s.v. bâstâcâi 1°, BĂRBUŢ s.v. bâstâcăit.
BÂŞNÎT v. buşniră.
BÂTA s.f. art. 723 VII, 728 A, 733 I, 750 VII, 751 VIII, 769 V, 782 VlIIb, 783 Ilb, 810 VII, 825 A, 834 V, 844 VII, 867 Vllb „bunica”: Bîta mea, bunica mea, mamaia mea d-acasă, ea... a murit d-o sută şase ani 844 VII; cf. bătrâna, bâtică, mâica 1°, mâma 1°, mamă i e 1°, maica.
voc. bată 782 VII.
v. DA (prin Buzău, Ialomiţa, Brăila, Ilfov, Constanţa, Covurlui), CADE (Mold.), SCRIBAN (Munt., Mold. sud) s.v. bât, LEXIC REG., I, p. 40 (Gura Jiului), GL. DOBR., BĂRBUŢ, GS, 1929-1930, p. 128 (Prahova), LR, 1959, 5, p.74 (Argeş) s.v.
BÂTÂCI s.n. 807 V „limbă la clopot”: Simţ aşa ca un bîtâci dă acioi, zic când e acioiu ăla aşa mare dă sună la bou la gât.
BÂTÎCĂ s.f. 723 VII „bunică”; cf. bătrâna, bâta, mâica 1°, mâma 1°, mamaie 1°, matca.
var. bâtigas.î. art. 741 VI.
v. DA s.v. bâtic, GS, 1929-1930, p.128 (Prahova) s.v. bâta.
BÂTÎCUL s.m. art. 855 VII „bunicul”: Mama mea spunea că alde bâticu avea bordei; cf. bătrân, bătui, tâta 1°, tatâie.
v. DA s.v. bâtic.
162
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
38
BÂTÎGA v. bâtică.
BÂTOÂCE s.n. pl. 771 VII „ciomege”; cf. c i o m â g ă. cf. LR, 1959, 3, p. 70 (Oradea) s.v. bâtoacă.
BATUL s.m. art. 719 VlIIb, 728 A, 733 VII, 737 VUIb, 740 A, 755 Vila 779 VI, 782 VlIIb, 784 V, 802 VI, 810 VII, 832 VII 870 V „bunicul”: [Se zicea] bttu, acuma tataia, nu să mai zice aşa 870 V; cf. bătrân, baticul, tâta 1°, tatăie.
voc. bâtule 779 VI, 782 VIII b, 864 A, pl. art. bâţii 782 VlIIb. v. DA ( prin Buzău, Ialomiţa, Brăila, Ilfov, Constanţa, Covurlui), SCRIBAN (Munt., Mold. sud), GL. DOBR. s.v., LEXIC REG., I, p.40 (Olt.), GS, 1929-1930, p. 128 (Prahova) s.v., BĂRBUŢ s.v. bătu; cf. CADE (Mold.) s.v. bâtă.
BÂZÂLNICĂ adj. f. 743 VII „zvăpăiată, fâşneaţă”: A spus mama că nu mă dă la şcoală că ... eu eram cam bîzâlnică, nu eram urâtă ca acuma; şi că ... scriu la băieţi; şi eu tot scriam, că puneam pe altcineva. Bîzâlnică eram, mă plăceau flăcăii; cf. f â n 6 1. cf. DA s.v. bâzalnic.
BÂZĂ s.f. în expr. ia în —777 IVb „ia la rost, trage la răspundere”: Mă ia şi ăla [= şeful] în bîză, că nu e apă la maşină, că nu e ştearsă, că nu e spălată.
v. GL. ARGEŞ s.v., LR, 1959, 1, p. 61 (Olt.) s.v.
BEC s.n. în expr. să fie ~721 VI „să fie curăţat, să fie curat lună”: Să curăţă poiana de pietroaie, dă orişice, şi ... s-aranjează poiana [...] ca să fie poiana bec.
BECfiJNICI adj. m. pl. 775 V „bolnăvicioşi, cu sănătatea şubredă”: [Puii de curcă] e becâjnic, mor repede; cf. başoldii, găleşită, meri u 2°, moltici.
v. DA (înv.) s.v. bicisnic.
BEDREÂG s. 691 VIII „sul de lemn pe care se înfăşoară lanţul la fântână”: Pune nişte furci în pământ, îi pune un bedreâg aşa ş-o roată, şi găleţi, dă poate să scoaţă apa; cf. vălug 1°.
cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (înv.), DM, DEX (reg.) s.v.
BEFLORUL s. art.695 VIII „numele unei varietăţi de mere”: Befldru este p-o parte roşie şi p-o parte galbenă, var. băfiorul s. art. 695 VIII.
BfiFLORUL v. befldrul.
BEI s.n. 693 VII „vas mare, din doage, în care se spală rufe”; cf. bâli e 1°.
BEL s. 835 VI [la casă] „lemn gros pus peste grinzi”. BELGIÂNĂ s.f. 778 VlIIb, 782 VI „soi de viţă de vie”. BELfGA s.f. art. 715 VI „trunchiul (de tei) decojit”: Belîgilealea dă tei, care le cojeşte şi rămâne... rămâne beliga dă tei şi coaja o-ntre-buinţăm. Belig, aşa-i zice la alea dă tei, cojite, pl. beligi 715 VI.
cf. DA s.v. beligă, CADE (Mold.) s.v. beîigă.
39
Glosar dialectal. Muntenia
163
BELIGOÂSĂ adj. f. 838 Vllb [despre cânepă] „fibroasă”: [Cânepa] aia de vară era bună, dar aia de toamnă era mai beligoâsâ, firu mai lat aşa; cf. băţăgănoâsă, făşioâsă, pamblifcioâsă, sforoâsă, t e 1 6 s.
cf.DA s.v. beligă, CADE (Mold.) s.v. beligă.
B&NE s.f. pl. 725 VI, 747 VI „vase mari din doage pentru transportat strugurii de la vie”: Cei care sânt mai departe poate să aducă [strugurii] şi-n bănesau în alte cărători, aşa cu căruţele 725 VI. cf. DEX s.v. benă.
BENT s.n. 690 III, VIII, 784 III, 846 V „lac artificial (amenajat pentru udatul grădinii, pentru creşterea peştilor etc.): Bente o apă care ... e peşte mult [...]. A făcut un dig aşa dă la Ialomiţa şi până în băntu ăsta şi când şi când prospătează apa 846 V. pl. benturi 690 VIII.
v. SCRIBAN (Munt., Dobr.), GL. ARGEŞ s.v.; cf. DA, CADE s.v., Cy, 1950, 5, p.32 (Teleorman), LEXIC REG., II, p.67 (Roşiori de Vede), BĂRBUŢ s.vv, LR, 1961, 2, p.85 (Argeş) s.v.
BERBEC s.m. 1° 775 VI „za cu care se prinde un o c h e t e de altul (la grapă)” 2° 751 VI „semănătoare pentru porumb, trasă de cai”. 3° 770 Vile „legătură din mai multe păpuşi de tutun”, pl. 3° berbeci 727 VI, 779 Vile.
BERBECfJŞUL s.m. art. 775 VI dim. de la b e r b e c 1°. BEREGĂŢITĂ adj. f.764 VIII „sugrumată, sfâşiată la beregată”: Găseam dimineaţa una sau două [oi] ... beregăţîtă, când o trântea [lupul].
v. GL. ARGEŞ s.v. beregăţit; cf. SCRIBAN (fam.) s.v. beregăţesc, LR, 1961, 2, p. 74 (Bucureşti) s.v. beregăţi.
BEREZâl s. pl. „persoane mascate; brezăi”; cf. m ă g ă 6 i 3°, măscoi, moşcălai.
BERIÂN (3 sil.) s.n. 815 VII, 816 Vllb „petrecere, bairam”: Marţi dă dimineţă [după nuntă] mai facem un beriân şi pleca marţi lăutarii acasă 815 VII; cf. bărăbâie, chefuiâlă, cherfeneâlă, chilabâ, ghelabâc, hăntălâu, huleâi, tărbăcâua, zafeturi, zurvalâc.
v. GL. ARGEŞ s.v.; cf. DA, CADE (Trans., Bucov.) s.v. berean TDRG (Bucov.) s.v. bere, GL. OLT., BĂRBUŢ, LR, 1959, 5, p. 74 (Argeş) s.v. bărăian.
BESEDIE (4 sil.) s.f. 815 A „vorbă, expresie de ocară”; cf. 1 i t i i, polomdjdii 1°, prororovie. pl. besedii 815 A.
cf. DA (Buzău), Cade (Trans., Maram., Oaş), SCRIBAN (Olt.), TDRG s.v. beseadă, BĂRBUŢ s.v. besadă.
BESTEGÂLUL, de-a - loc. adv. 787 VIII „de-a berbeleacul”: Şi m-a-ntors dă fro două-trei ori, m-am întors aşa d-a bestegilu; cf. bou 2°, cap 3°, s t r ă v ă 1 e â c u 1.
cf. GL. ARGEŞ s.v. bestegală, BĂRBUŢ s.v. bestregăli. BETEÂLĂ s.f. 770 V, 772 V, VI, 774 Vllb, 784 V, 804 III, 807
164
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
40
VII „petrecere care se face, la casa miresei, sâmbătă seara, înaintea nunţii”: Nunta să-ncepea dă sâmbătă, venea, să strângea lumea [...] cum îi zicea pă timpuri, la beteală aşa-i zicea 807 VII; cf. cergă 1°, c u n â n i, fedeleş, logândă 2°, vadră 3°, velinţă.
var. peteâlă s. f. 764 V.
BfeŢE s.n. pl. 842 II „puncte marcate la jocul de copii zdre-c h e a , fiecare fiind de mărimea unui pas”: Dacă-1 lovesc cu băţu şi el se duce departe [...] înnumăr câţi paşi. Şi să joacă pe băţe, iar zece beţe formează un cal.
BEŢEÂC s. 811 VIII „băţ, tulpină (de cânepă)”: Dac-o semeni prea rară [cânepa], se face beţeâcu ăla prea gros.
BIA interj. 768 VII, 770 Vila, 784 Vllb, 826 Vllb „formulă de adresare către femei; fa”; cf. f ă i.
v. CADE (Olt.), SCRIBAN (Munt. de vest, Olt.), BÂRBUŢ s.v.
BÎBĂ s.f. 757 V, 811 A „gaură, adâncitură”: [la ţest] face o momâie aşa dă pământ şi după ce-1 netezeşte bine, bine, îl întoarce şi face o bibă înăuntru [...] ca să vie aşa ca căciula 757 V.
pl. bibe 811 A.
cf. DA (Munt.), GL. ARGEŞ, LEXIC REG., I, p.75 (Argeş), BĂRBUŢ, Şez., 1925, p. 85 (Gorj) s.v.
BIBILOÂIE s.n. pl. 835 VII „sculuri mici (de bumbac)”; cf. retorturi.
BIBILOÂNE s.n. pl. 789 VII „biberoane”.
BIBfNE s.f. pl. 793 VII „podoabe din dantelă aplicate la poalele sau la mânecile cămăşii ţărăneşti”.
BIC v. bobic 1°.
BICIULfeŢUL s.n. art. 695 VI dim. de la bici.
BIDINEÂUA s.f. art. 803 IV „numele unui dans popular”.
BIJNUÎT, m-am ~ vb. refl. ind. pf. c.l sg. 701 Vllb „m-am obişnuit”.
BILĂRÎE s.f. colect. 680 VII „cantitate mare de bile [«buşteni cam de un metru şi jumătate lungime»]”.
BILĂTOCII s.m. pl. art. 680 VIII „buştenii cam de un metru şi jumătate lungime; bilele”.
cf. COMAN, GL. (Muscel) s.v. bilătruc.
BILEÂM vb. ind. impf.l pl.721 Vila, 722 VII „înălbeam pânza”.
sup. la bilitllX Vila.
v. DA, CADE (Trans., Mold.), TDRG, ŞĂINEANU (Mold.) s.v. bili, SCRIBAN (vechi, Trans.) s.v. bilesc, DM, DEX (reg.) s.v. ghili.
BILIMANfiLE s.f. pl. 733 VIII „cosoroabe”: Dă la furci [la casă], pă urmă să punea lunguri, aşa zicea, de brad, din alea groase, să numea... noi le ziceam lunguri, acum să zic bilimaoleli; cf. c ă 1 c ă t o â r e 2°, coran e, cordârul 2°, costoroâgă, legătură 4° lepădata, lung 1°, lung imuri 2°, lungi şuri, raiele, temei, urs 2°, vântroşe.
BILI6N v. bildn.
41
Glosar dialectal. Muntenia
165
BILlT s.n. 722 VII „nume al acţiunii de a albi tortul de cânepă”; cf. d u b e â 1 ă 2°.
cf. DA, CADE (Trans.,Mold.), TDRG, ŞĂINEANU (Mold.) s.v. brii, SCRIBAN (înv.,Trans.) s.v. bilesc.
BIL6N s.n. 756 VI, 763 VI, 773 Via, 857 VIII „şanţ în care se pun răsadurile la grădina de zarzavat sau la vie”: Plantează briidn, viţă, ca să prindă viţa, o altoieşte... o scoate din cutii şi o plantează pă briidn lung 762 III; cf. riglă 2°.
pl. biloâne 718 VI, 772 VlIIb, 773 VI, 857 VIII. var. briidn (3 sil.) s.n.716 A, 762 III, pl. bilioânel\6 A, 725 A, 762 VI, VIII; rebelidn (4 sil.) s.n. 760 VI.
cf. GL. OLT., BÂRBUŢ, s.v. briion.
BILONÂM vb. ind. impf. 1 pl. 857 VIII „făceam b i 1 o a n e”. part. bilonât%51 VIII; sup. la bilonât 763 VI.
BISI6CUL, ~albinelor s. compus 713 A „plantă plăcut mirositoare cu care se şterge interiorul stupului”, cf DA s.v. busuioc.
BÎSMARCUL s. art. 695 VIII „numele unui soi de mere”: Bismarcu [sunt] nişte mere mari, şi cu preţ şi cu gust.
BIŢÂIC (2 sil.) s.n. 845 III, V „drojdie de bere”: Biţâic, drojdie, cum să spune, punem la pâine V; cf. ţ a i c.
BIU, din - loc. adv. 715 VII „din belşug, din abundenţă”: Care are porc şi are untură de pristos, din biu, face săpun; cf. p r i s t 6 s l.
v. DA (arh.), TDRG (înv.), SCRIBAN (Ban.), LEXIC REG., I, p. 68 (Oradea) s.v.
BIZON s. 718 VI, 784 VI, 829 VIb, 832 III „nume al unui soi de pătlăgele roşii”.
BIZUI vb. inf. 764 VII „(a) învinge, (a) birui”; cf. d o b â n d i. BLÂŞTINÂ s.f. 827 A „mlaştină”; cf. broâştinâ, b 6 r t ă 2°. pl. blaştini 827 A.
BLĂNĂRIE s.f. colect. 802 VI „mulţime de blăni («scânduri»)”. BLĂNĂŢtlIE s.f. 817 A dim. de la blană („scândură”). BLÂNDULIŢĂ adj. f. 816 VlIIb dim. de la blândă: Cucoana era cam blînduliţăta.
BLEASC s.n. 744 V, 747 V „murdărie, jeg”: Bleasc noi îi spunem,un fel de jeg aşa, murdărie 744 V; cf. bohotină, je g ă r i a, murdălia, spurc.
cf. DA, BĂRBUŢ s.v., LR, 1961, 4, p.23 (Roşiori de Vede) s.v. blească, GL. ARGEŞ s.v. blescăi.
BLEGUŞ,6R adj. 727 A dim. de la bleg.
BLENCAU s.m. 712 VIII „om prostănac, bleg”: Era un blencau, un ăla, dă pă la Bacău, zicea că el nu ştie de unde e.
cf. SCRIBAN (Olt.), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. bleonc, CV, 1950, 4, p.38 (Muscel) s.v.
BLEOJ adj. 845 VIII „poznaş, glumeţ”: Ştiţi dumneavoastră ce-i bleoj?\...\ Aşa, ala era un om chiznovat, care făcea sabie de lemn, punea
166
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
42
o tivgă-n cap şi făcea ochi d-ăia dă om aşa la lumină şi petrecea toată iarna; cf. p o z n i c i 6 s.
cf. CADE (Olt.) s.v.
BLID6NUL s.n. art. 760 Vllb „bidonul”; cf. garnistre.
var. bridoâne s.n. pl. 805 VIII.
v. COMAN, GL. (Muscel) s.v.
BLOCI s.m. pl. 702 VIb „blocuri, bucăţi mari”.
BLOGOD6RIŢĂ s.f. 808 III, V, 809 Va, 810 VII, 834 VII „petrecere (cu mâncare şi băutură) între femei, care se face după naştere”:Când era... dă năştea femeia, ziua aia atuncea, atunci să facea asta, blogoddriţă, blogoddriţă la copil, la lăuză; să ţinea două, trei femei, facea o turtă dă pâine acolo, o-mpărţea cu toatele acolo, o mânca 834 VII; cf. p o n 6 d.
BLGJDII s.f. pl. 791 A „bârne”: Am pomenit şi câteva [case] care să facea dân lemne, dân bldjdii, dân bârne; cf. d r u g â n 1 °, p i e r ş e, v â r g h i i 1 °.
cf. DA (Prahova,Muscel), CADE, ŞĂINEANU s.v. blojdină, LEXIC REG., I, p.75 (Vâlcea) s.v. blujdă, II, p.68 (Roşiori de Vede) s.v. bleojdină.
BLUZULÎŢĂ s.f. 841 Vllb dim. de la bluză.
BOÂCĂ, tare de ~loc. adj. 815 A „îndrăzneţ, curajos, îndârjit”: Era un om rezistent, ca cum să spui eu, un om ţâre dă boâcă, dă nu-i era frică dă nimic; cf. nefricoâsă, tătărâşi.
cf. DA (Trans.rar), CADE, ŞĂINEANU, BĂRBUŢ s.v., LEXIC REG., II, p.20 (Vâlcea) s.v.
BOALDA s.f. art. 766 VlIIa „rariţa (fără cormane)”; cf. d r 6 -p i ţ a .
BOÂRŢĂ s.f. 768 Vllb „peşte mic de râu; ghigorţ”.
cf. LEXIC REG., II, p.68 (Bucureşti) s.v. borţoi.
BOÂSCĂ s.f. 702 VIb, 703 VI, 704 VIII, 705 VI , 717 VI, 722 VIII, 723 A, 725 VI, A, 726 Via, A, 727 VI, 733 VI, 736 VI, 737 VI, 739 VI, VIII, 740 VI, 742 VI, 745 VI, 748 VI, VlIIa, 749 VI, VUIb, 750 VI, 753 VI, VIII, 755 VI, VUIb, 757 VI, 766 VlIIa, 768 VlIIa, 773 Via, 776 VI, 792 VI, 815 VI, 819 VIb, 820 VI, VIII, 831 VUIb , 836 VI, VIII, 837 VIII, 839 VI, VUIb, 840 VI, 843 VI, VIII, 844 A, 845 VI, 846 VIII, 847 VI, 848 VIa,b, VIII, 851 VI, VIII, 852 Via, 853 VlIIa, 855 VIII, 856 VIII, 860 VI, 861 VI, VIII, 862 VIII, 863 VI, 865 VlIIa, 866 VI, 867 VIII „tescovină”: într-o parte curgea vinu, într-o parte rămânea buâsca şi buâsca o băgăm la ţuică 704 VIII; cf. tescătâra.
genit. boâscii 865 VlIIa.
v. DA (rar, Olt., Mehedinţi), CADE (Olt.,Ban.), SCRIBAN (Olt.), GL. ARGEŞ s.v., LEXIC REG., II, p.68 (Bucureşti), BĂRBUŢ s.v.
BOÂSCĂ v. bdşcă.
BOBARNÂC s.m.l° 808 VIII, 828 III, 834 VII, 835 A„colă-cel care se dă colindătorilor; colindeţ”: Făceam noi colaci, făceam aşa lungi, bobîrnâc, aşa să zicea, şi-i făceam astăzi şi deseară venea copii şi striga la geam şi ieşeam şi le dam la copii o nucă şi-un bobîrnâc 834 VII. 2° pl.
43
Glosar dialectal. Muntenia
167
835 V, VIII „nume al unui obicei în seara din ajunul Crăciunului; colindat”.
pl. bobârnâci 1 ° 804 V, 808 VIII, 828 III, 834 VII, 835 V, VIII, 864 A; 2° 835 V, VIII.
var. 1° băbârnâct s.m. pl. 835 VII.
1° cf. CV, 1949, 9, p.34 (Teleorman) s.v. bobârnaci.
BOBlC s.1° 819 V, 820 A „nume al unui joc de copii”. 2° 820 A „bilă de lemn la jocul de copii numit Ca oul este bob/cu. var. 1° bic s. 707 II; borbfnc s. 1°, 2°, pl. borblnci 812 II. v. LEXIC^REG., II, p.68 (Bucureşti) s.v.; cf. DA s.v.
BOBÎNA s.f. 800 VII „aţă de cusut îmbobinată”: [Plapuma] o cos cu aţă, cu bobină.
cf. DA, CADE, SCRIBAN, DM, DEX s.v.
BOBÎRCE V. boblrci.
BOBÎRCI s. pl. 691 VII, 788 V „fire de cânepă de calitate inferioară, rămase pe cânepişte după cules”, var. bob/rces. pl. 691 VII.
v. DLR (reg.) s.v. poghircă, GL. ARGEŞ s.v., LEXIC REG., II, p.68, CV, 1949, 9, p.34 (Teleorman) s.v., 1950, 5, p.32 (Teleorman) s.v. bobircă, 1951, 11, p.36 (Argeş) s.v.; cf. CADE (Mold.) s.v. poghirc, COMAN, GL. (Vlaşca) s.v. pieri tură.
BOBIŢÂRI s.m. pl. 728 VI „nume dat locuitorilor din regiunea de deal; podgoreni”.
BOBLfeTE s.m. 832 VI „obleţ”; cf. bălăiţă, lătăneâţă, soreâţă 2°, soreşti.
cf. DA s.v. obleţ, CADE s.v. bobleţ.
BOBOCfiŞTE vb. tranz. ind. prez. 3 sg. 816 VUIa „împodobeşte, înfrumuseţează (un obiect, cu multă îndemânare şi cu mijloace puţine)”.
BOBOROÂDĂ s.f. 792 VII, 793 VII, 821 A„pâinică, chiflă care se împarte la pomeni, la botez etc.”: [la Rusalii] cumpără oale, vase d-astea şi-mpărţeşte sâmbătă, cu flori la mânuşa oalei, cu...dasupra pune o chifl-acolo, o boboroâdă, cum să face la noi aicea 792 VII. pl. boboroide 793 VII, 794 VII, 821 A.
v. DA s.v. borboase, LEXIC REG., II, p.20 (Vâlcea), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.
BOBOROÂŢE s.f. pl. 824 V „bule mici care se formează la prepararea săpunului (în timpul fiertului)”: Mestecă bine, bine, bine [săpunul la fiert] până s-alege boboroâţă; cf. g h i o â c ă 4°, zdro-buroânţe._
B6BOTĂ, pe ~loc. adv. 702 Vila „pe bâjbâite, la întâmplare”: [Copilul] l-am căutat pă bobot-aşa.
cf. DA, TDRG, CADE s.v. bobote, SCRIBAN (est, fam.), ŞÂI-NEANU (Mold.), BĂRBUŢ s.v. bobote, LEXIC REG., II, p.ll (Argeş) s.v. bobota.
B(!)BUL s.n. art. 760 VI „scripetele”: Lucra cu bobu, ştiţi, [ducea] material de jos sus; cf. ciclic, crivâl, frecţiân, hegnă, sclipete,terteleâc 1°.
168
44
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
BOCANTA s.f. art.708 VII „sania de cărat lemne”: [La pădure] munceam la metri, căram copacu cu bocîntili, metri dă pădure, pl. art. bocântele 708 VII.
BOCEŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 843 V „migăleşti”: Toată ziua stai în casă, boceşti dă lucrezi; cf. boghiseşti, bunghinâm, m i -goroşâşti, piguleâm.
BOGHINUŢE s.f. pl. 672 VII „grămezi mici de fân”: Am strâns la fân toată ziua şi azi l-a plouat, aşa numai bogintife; cf. p i d e â .
cf. DA (Trans., Mold.), CADE (Trans.) s.v. boaghe, TDRG s.v. boghe, SCRIBAN (nord) s.v. boghineţ, LEXIC REG., I, p.75 (Vâlcea) s.v. bogheană.
BOGHISfiŞTI, să ~vb. conj. prez. 2 sg. 726 Vb „să migăleşti”: Că dacă era vorba ca să bUogisăşt! la fiecare fir, păi nu mai ţeseai coţi pe zi;cf. bocâşti, bunghinâm, migoroşeşti, piguleâm.
BOHOTÎNĂ s.f. 860 VII „murdărie, jeg”; cf. b 1 e a s c , jegăria, murdălia, spurc.
cf. LEXIC REG., II, p.45 (Braşov) s.v. bolhotiaă.
BOI s.n. 1° 738 VII „bucată de pânză cu care se înfăşoară trupul mortului înainte de a fi îmbrăcat; giulgiu”: [Mortul] îl scaldă şi are un... ceva aşa de pânză albă, îi spune boiu; cf. împânzit, orâr.2° 845 VIII, 849 VIII, 856 VIII „porţiune a peretelui casei sau a gardului cuprinsă între doi pari”.
pl. 2° boiuri 849 VIII, 856 VIII.
1° v. GL. DOBR. s.v. boi1 ; cf. DA, TDRG, CADE, SCRIBAN, DM s.v.; 2° cf. CV, 1949, 8, p.32 (Ialomiţa) s.v.
BOIERNÂCI s.m. pl. 750 VUIa „boiernaşi”.
BOJBÂCÂIE vb. ind. prez. 3 pl. 791 VII „umblă în toate părţile, se învârtesc pretutindeni”: Nu stau găinile la un loc, bojbîcîie, refl. ind. pf. c. 1 sg. m-am bojbâcâit 790 I. var. bojbocălndvb. ger. 786 VIII.
cf. LEXIC REG., II, p.68 (Roşiori de Vede), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. bojbâcâi, GL. OLT. s.v. bojbecăit, LR, 1959, 5, p.74 (Argeş) s.v. bojbâcăi.
BOJBOCĂÎND v. bojbicâie.
BOLBOR6CI s. 1° m. pl. 685 Vllb, 807 VII „cocoloaşe”: După ce fierbe mălaiu, pă urmă-i faci niţel bolborââiăia 685 Vllb. 2° var. 825 VI „băşici în lichide la fiert”; cf. n â s t u r i 1 °.
var. 1° bulburtici s.m. pl. 812 VUIa; 2° borboroâce s.n. pl. 825 VI; borboâce s.f. pl. 865 VI.
1° cf. COMAN GL. (Muscel) s.v. bulburuc; 2° cf. DA s.v. bulbuc, LEXIC REG., II, p.12, 20 (Argeş), BÂRBUŢ s.v. bulburuc.
BOLBOTÎNA s.f. 1° art. 723 A „bocceaua”; cf. sarsanâua. 2° var. pl. 729 V „mărunţişuri”; cf. m ă r u n t â i 2°. var. 2° borbotlne s.f. pl. 729 V.
BOLCĂlM v. boncălt.
B(Î>LCĂNE vb. ind. prez. 3 sg. 818 VII „clocoteşte încet”; cf.
45
Glosar dialectal. Muntenia
169
pâlpâie.
v. LEXIC REG., I, p.51 (Gura Jiului) s.v. bolcăni, II, p.20 (Vâlcea) s.v. bolcăit.
BOLDÂN s.n. 814 A „movilă mică”; cf. bolduleţ, prăguş.
pl. boldâne 814 A.
cf. DA (Predeal) s.v., CADE s.v. boldău, GL. ARGEŞ s.v. bold.
BOLDULEŢ s.n. 692 VI „movilă mică”: îşi caută el un adăpost acolo [...] într-un bolduleţ, acolo-n stufurile alea; cf. boldân, p r â g ti ş .
cf. GL. ARGEŞ s.v. bold.
B6LDURI s.n. pl. 718 VI „beţe aşezate transversal în ramele răsadniţei pentru a o consolida”.
cf. DA s.v. boldii, SCRIBAN, GL. ARGEŞ s.v. bold, LEXIC REG., II, p.20 (Vâlcea),BĂRBUŢ s.v. bold.
BOLERCÂ v. olercă.
BOLINDEŢ s. 831 VUIb „coş mic de nuiele, prevăzut cu un băţ, în care colindătorii îşi înfigeau covrigii”: Colindau băieţii cu bolindâţ din ăla dă ... făcut aşa dă nuiele frumos.
BOLOVĂNÂŞ s.m. 815 VII dim. de la bolovan.
pl. bolovănâşi 733 VIII.
BOLTE s.f. pl. 733 VIII „serpentine din hârtii colorate, cu care se împodobeşte bradul de nuntă”; cf. scara.
cf. DA s.v. boltă.
BOLTEÂZĂ, se ~vb. refl. ind. prez. 3 sg. 771 VIII „se îndoaie, se încovoaie”: Dac-o învăleşte cu tablă, vine şi să lasă casa dă greutatea pământului ăluia care să bagă şi dă multe ori să bolteâză fieru [de la acoperiş].
BOLŢ s.n. 711 VI „un fel de cârlig prin manevrarea căruia se descarcă buştenii de pe căruciorul funicularului”.
BONCĂÎT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 868 III „a murdărit, a mânjit”: M-a boncăilt pă ochi dă negreală.
refl. ind. m.m. c. pf. 3 sg. se boncăiselăS VUIb.
var. ne bolcăîm vb. refl. ind. prez. 1 pl. 831 V.
BOND s. 863 A „despărţitură în grajd, amenajată pentru izolarea viţeilor de vaci”.
BONGHINEÂM v. bunghinâm.
BORÂNĂ v. boroână.
BORĂNÂI v. boronezi.
BORĂNEÂM v. boronezi.
BORÂŞTE vb.l° ind. prez. 3 sg. 862 VIII [despre mustul în fierbere] „iese afară din butoi, se revarsă”: Dacă umpli butoiu, bUoraşte, curge afară. 2° refl. ind. prez. 3 sg. 832 A [despre soare] „se întunecă, se acoperă de nori”.
2° refl. ind. prez. 3 sg. se ~ 823 A.
BORÂNÂM v. boronezi.
BORÂNĂ v. boroână.
170
Mana Marin şi Iulia Mărgărit
46
BORÂNEÂM v. boronezi.
BORBlNC v. bobic 1°, 2°.
BORBOÂCEv. bolborâcil0.
BORBOCÂTĂ adj. f. 813 VII „umflată, bulbucată”: [Tigva] era aşa, ştii, borbocâtâ.
BORBOROÂCE v. bolborâcil°.
BORBOTlNE v. bolbotinal0.
BORCEGHIŞTE s.f. 843 VI „teren de pe care s-a cosit borceagul”.
BORDEIÂŞUL s.n. art. 683 III „numele unui dans popular”.
BORFÂIÂM v. burfuiâ 3°.
BORHOTUL s. art. 733 VII „materiile fecale din maţele porcului”: Maţele le luai, le spălai de... borhotu, de mizeria care o aveai; cf. moloz.
cf. DA, CADE, DM, DEX (pl.),GL. ARGEŞ s.v. borhot.
BOROÂNĂ s.f. 699 VI, 703 VI, 712 VIII, 715 VlIIb, 719 VI, 726
V,	A, 728 A, 733 VIII, 737 VlIIb, 752 V, VI, 760 VI, 794 VI, 837 VIII, 843 VI, 844 A, 846 VIII, 847 VI, 848 Via, b, VIII, 850 VI, VIII, 853 VI, VIII, 855 A, 861 VI, 863 A, 866 VI, 867 V, 868 VI, 869 VI „grapă (cu dinţi de fier)”: Să grăpa fie cu grapa dă lemn sau cu grapa dă fler, noi îi spuneam boroână 843 VI.
pl. boroânel\9 VlIIb, 858 VII.
var. borânăs.f. 720 V, VII, VUIa, b, 739 VIII, 741 VI, A, 745 VI, VlIIb, 748 VI, VUIa, 755 VlIIb, 836 VI, VIII, 837 VIII, 838 Vb, VI, 839
VI,	851 VI, VIII; borână s.f. 738 VI, A, 741 A, 742 VI, 750 VUIa, 751 VUIa, 753 VIII, 754 VI, 839 VI, VUIa, b, 842 VIII, pl. borhilAl VI, 838 VI, VIII; borună s.f. 753 VI.
v. DA s.v., CADE, ŞĂINEANU (Mold.) s.v., TDRG (Mold.) s.v. boronă, SCRIBAN (est), GL. DOBR. s.v.
BOROGHINĂ s.f. 1° 672 VIII, 678 VUIa, 693 VI, 800 V, 823 A, 864 A, 870 Viile „fructe sau rămăşiţe de la storsul strugurilor, fermentate, pentru prepararea rachiului”. 2° 818 VIII „drojdie de vin”: Nu bagi furtunu până la ... până jos [în butoi], să mai rămâie ceva ... o juma de metru; dacă-1 bagi până jos, tragi cu borogină d-aia groasă. 3° 691 V, 701 Vllb, 799 V, 801 Vb, 807 V, 815 VII „reziduu la prepararea săpunului”; cf. borţoroâgă, cenâşă, cotreâţă, crânghiţă, leşie l°, mâmă 2°, mâzgoâre, moare, poscdrniţă, rău-tâtea, scrâdă, steregheâţă, sterejie 1°, toro-câlă, torofină, trânci 1°, troşie, turbucâlă, uricimea 1°, urâciunea 1°, vrâcie 1°.
var. 3° moroghinăs.f. 810 Va.
1° v. DA (rar), CADE (Mold., Trans.), LEXIC REG., I, p.75 (Vâlcea), II, p.68 (Roşiori de Vede), GL. ARGEŞ s.v., SCRIBAN (Munt.) s.v. borovinâ; 2° v. GL. DOBR. s.v.
BOROIÂM v. boronâzi.
BORONÂTUL s.n. art. 683 VI a „acţiunea de a borona;
47
Glosar dialectal. Muntenia
171
grăpatul”.
cf. DA, ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v. boronit, TDRG, CADE (Mold.), DM, DEX (reg.), GL. DOBR. s.v. boronit.
BORONEZI vb. ind. prez. 2 sg. 850 V „grăpezi cu boroana” ind. impf. 2 sg. boronii 850 VIII, 1 pi. boronâm 716 A, 850 VI, VIII, 853 VI, 863 A, 867 V, 869 VUIa; refl. ind. prez. 3 sg. se boroneâză 863 VI, impf. 3 sg. se boronâ 866 VI.
var. borănâi vb. ind. impf. 2 sg. 847 VIII, 855A, 1 pl. borănâm 838 VIII, 853 VUIa, 855A; refl. ind. impf. 3 sg. se borănâ 852 Via; part. borănât 855A; borăneâm vb. ind. impf. 1 sg. 745 VI, 2 sg. borăneâi 739 VIII, 3 sg. borăneâ 838 VIII, 1 pl. borăneâm 737 VI, 745 VI, 751 VUIa, 3 pl. borăneâi37 VI, VUIb, 838 VIII; refl. ind. prez. 3 sg. se borânâşte733 VIII; part. borănit 746 VIII; borănâm vb. ind. impf. 1 sg. 846 VIII, 3 sg. borânâ 837 VIII, 1 pl. borănâm 728 A, 749 VI, 754 VIII, 842 VIII, 843 VIII, 846 VIII, 848 VIII; borăneâm vb. ind. impf. 1 sg. 851 VIII, 1 pl. borâneâmlAl VIII, 3 pl. borâneâ 755 VUIa; borunâv b. ind. impf. 3 sg. 781 VIII; boroiâmvb. ind. impf. 1 sg. 745 VI.
v. DA s.v. boroni, TDRG, CADE, (Mold.) s.v. boroni, SCRIBAN (est), GL. DOBR. s.v. boronesc, DM, DEX (reg.) s.v. boroni.
B6RTĂ s.f. 1° 720 V, 722 VIII „scorbură, gaură în copac”: Bârte din astea să numeşte vizuini 722 VIII. 2° 731 VI „stup primitiv făcut în scorbură de copac”: [Sunt] stupi din ăştia, bârte, cum le spunem noi. pl. bârte 1° 722 VIII, 2° 731 VI.
1° v. DA, CADE, (Mold., Bucov.), SCRIBAN (est), TDRG, ŞĂINEANU (Mold.), LR, 1959, 3, p. 71 (Vaşcău) s.v.
BORTOR6ŞI adj. m. pl. 713 A „scorburoşi, cu b o r t e ”. cf. DA (Mold., Bucov.) s.v. bortă, CADE (Mold., Bucov.), SCRIBAN (est) s.v. bortos.
BORŢOROÂGĂ s.f. 703 V, 708 Va „reziduu la prepararea săpunului”: Şi a doua zi îl tăiem [săpunul] şi scoatem d-acolo dân borţoroâgă 703 V; cf. boroghină 3°, cenuşă, cotreâţă, crân-ghiţă, leşie 1°, mama 2°, mâzgoâre, moâre.pos-corniţă,răutatea,scrâdă, steregheâţă, sterejie 1°, torocâlă, toroflnă, trânci 1°, troşie, turbu-câlă, uricimea 1°, urîciânea 1°, v r 6 c i e 1°.
cf. COMAN, GL. (Brezoi, Vâlcea, Galaţi, Năsăud, Someş) s.v. BORUNÂ v. boronâzi.
BORUNĂ v. boroână.
BOSOLEÂLĂ 726 VII „tăvăleală, trânteală, frământare”: [Taurul] l-a luat [pe soţ] la bHosoleâlă şi l-a făcut numa sânge, cf. DA, CADE, (Moîd.) s.v. bosoli.
BOSOLliŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 741 VII „frămânţi susţinut, omogenizezi, zdrobeşti (caşul, aluatul etc.)”: Cerneam mălaiu [...] tot aşa-n covată, şi fierbeam apa, şi turnam acolo, şi-l bosoleâm cu un sucitor, cu un facăleţ 749 VII; cf. mână 2°, zbaţi, ind. impf. 1 sg. bosoleâm 749 VII, 753 V.
172
Mana Marin şi Iulia Mărgărit
48
cf. DA, CADE (Mold.) s.v. bosoli.
BOSOROÂBĂ v. boţoroâge.
BOSOROÂQE v. boţoroâge.
BOSTÂN s.m. 1° 721 VI, Vila, 722 VII, 726 VII, 728 III, 739 VIII, 742 Vllb, „dovleac”; cf. Hben 1°. 2° v. bostană.
1° v. DA, CADE, SCRIBAN (Mold., Trans.), TDRG, ŞĂINEANU (Mold.), DM, DEX, (reg.) s.v.
BOSTÂNĂ s.f. 753 VI, 754 V, 770VI, 841 VIII, 851 III, VI „teren cultivat cu pepeni; pepenârie”: Mă duc la o bUostânâ, să luăm şi noi câte un pepene 753 VI.
var. bostan s. 863 V, 866 VI, VII, 869 Vb, VII.
v. DA (Ban.) s.v. bostan, TDRG (Munt.), CADE (Mold., Bucov.), ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (sud, est), DM, DEX (reg.) s.v., GL. OLT., GL. DOBR. s.v. bostan, CV, 1949, 7, p.33 (Covurlui) s.v.
BOŞÂNGiT, s-a ~vb. refl. ind. pf. c.3 sg. 720 V„s-amocăit, s-a moşmondit”: S-a sculat [soţul], când s-a sculat, până s-a boşîngit el să să îmbrace, s-aprindă, să caute chibritu, a plecat hoţii.
B6ŞCĂ s.f. 694 VIII, 697 V, 775 VIII, 787 VII „adăpost rudimentar”: Făceam şi-o boşcăfia bordei, mai alături, dă dâncoa aşa, făceam o... surlă aşa [...] tot cu parmaci şi-o-nvăleam în pămînt şi ne strângeam şi noi putina cu varză, putina cu murături 775 VIII. Şi acolo [la stână] face o boşcă, o bdşcă acolo aşa-nvălită cu rogojini sau cu carton 694
VIII.
genit. bdştii 697 V.
var. boâşcă s.f. 775 VIII.
v. SCRIBAN (Munt. vest) s.v. 2°, CV, 1951, p. 35 (Roşiori de Vede), LR, 1959, 6, p. 55 (Argeş) s.v.; cf. DA s.v. baftă 2°.
BOŞCODÎT, am ~vb. ind. pf. c. 1 sg. 785 Vllb „am trebăluit, am robotit”: Ai făcut treabă, aşa să zice c-ai boşcodit[...] Am boşcodit până a-nserat; cf. bâstâcâiâ 2°, îndrujneâm.
ind. pf. c. 2. sg. ai boşcodit; conj. prez. 1 sg. să boşcodesc 785
Vllb.
cf. COMAN GL. (Muscel) s.v.
BOŞCULÎŢĂ s.f. 775 VIII dim. de la boşcă.
BOŞTOROÂGĂ s.f. 693 VI 699 VI, VIII „reziduu din fructele fermentate, după fierberea rachiului”.
cf. DA, CADE, ŞĂINEANU s.v. boştină 2°, TDRG (Munt.) s.v. boştină, SCRIBAN (Munt.) s.v. hoştină.
BOT v. botă 2°.
BOTĂ 1° s.f. 695 VIII, 791 VI, 794 VIII „ vas din doage în care curge rachiul la cazan”: BUdta de la cazan vine lângă putina cu apă. [Este] din doage de stejar 695 VIII; cf. curgător, dejă, găletâr.2° var. 721 VI „putină”; cf. balercă, bădână, pâtie, pâtine.
var. 2° bot s. 721 VI.
1° v. LEXIC REG., I, p. 40, 75 (Gura Jiului, Vâlcea) s.v. 1°; cf. DA, CADE (Trans.), TDRG, SCRIBAN (Munt., Mold.) s.v., ŞĂINEANU
49
Glosat dialectal. Muntenia
173
s.v.; 2° v. DA(Trans.) s.v. 2°, GS, 1927-1928, p. 131 (Râmnicu Sărat) s.v.
BOTEAZA s.f. art. 757 VII „botezul (la Bobotează)”: Vine popa cu iordănitorii, cu boteâza-i spunem.
cf. DA, TDRG s.v.
BOTEZ s.n. 674 VIII b „nume al sărbătorii religioase numite Bobotează”.
BOTfŞ adv. 708 VII „strâns, ghemuit”: [La pădure] aveam un bordei [...] băteam un par în pământ, pe cujbă făceam mâncare acolo şi dormeam acolo botlş pe lângă foc; cf. ciuciuliş, ciuciulite.
BOŢOGÂŞ adj. 687 V, 692 III, 759 VI „neastâmpărat”: Erau băieţi boţogâş! care ne fugăreau 692 III; cf. năzbuc, neînţelegât, şarlâu, z v ă p ă i 6 ş i .
pl. boţogâşi 692 III, 785 VI.
v. LEXIC REG., I, p.34 (Gura Jiului), II, p. 11 (Argeş), GL. ARGEŞ, BÂRBUŢ s.v., LR, 1959, 6, p. 55 (Bucureşti) s.v.
BOŢOROÂGE s.f. pl. 819 VIb „năzbâtii, năzdrăvănii, boroboaţe”.
var. bosoroâge s.f. pl. 785 VI; bosoroâbăs.f. 854 VII.
v. SCRIBAN s.v. boroboaţă, LR, 1961, 1, p. 23 (Roşiori de Vede) s.v. boţoroagă; cf. ŞĂINEANU s.v. boţorog, GL. ARGEŞ s.v. boţoroagă, BĂRBUŢ s.v. bosoroadă.
BOU s.m. 1° 839 VI „plută la năvod pentru a indica echilibrul optim al acestuia”: B6ii este astea două plute, de mărimea la o foaie de caiet aşa, una-ntr-o parte şi una-n alta, de tubgă, care astea ţine echilibru [năvodului]. 2° art. de-a-n -'loc. adv. 792 A „de-a berbeleacul”: [Lupul] a început să vie dăvale, pă coastă, d-a-n bou aşa... a venit, aşa d-a-n bou a venit dăvale, n-a mai mers pă picerele lui ... d-a berbeleaca; cf. beste-galul, cap 3°, străvăleâcul.
pl. 1° boi 839 VI.
2° cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v.
BOULÂŞI s.m. pl. 854 VUIb dim. de la bou.
BOZ0CUL s. colect. art. 838 Vllb „impurităţile din boabele de grâu”: [Dacă nu e curăţat] iese tot bozocu-n bob, nu iese grâu curat; cf. g o r g o z e n i i .
BRÂCURI s.n. pl. 839 VI, 853 VUIb „scânduri plane pe o parte şi convexe pe cealaltă, tăiate de la marginea unui buştean; lătunoaie”; cf. ş o r i c i .
cf. DA (Mold.), CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v. brac, DM, DEX (reg.), COMÂN, GL. (Năsăud) s.v.
BRADOC s.m. 835 A „colac, înţepat de patruzeci şi patru de ori, care se face lâ sărbătoarea religioasă de la 9 martie; mucenic”.
pl. braddci 835 A.
cf. DA (Munt.) s.v. brăduleţ, TDRG, ŞĂINEANU, SCRIBAN (Olt.), BĂRBUŢ s.v. bradoş, LEXIC REG., II, p.68 (Roşiori de Vede) s.v. brados.
BRÂDUL, —iepurilor s. compus 700* „buruiană stufoasă; coada calului”.
BRÂDURI s.n. pl. 681 IV, 746 VII „brazi”: [La nuntă] să ducea la
174
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
50
biserică, cu brădurţ, cu colăceri 746 VII.
v. GL. OLT. s.v.; cf. GL. DOBR., BĂRBUŢ s.v.
BRAGADIRENI s.m. pl. 808 Via „locuitori ai comunei Bragadiru”.
BRÂNIŞTE s.m. 1° 779 Vllb, 781 V, 782 V, VII, 783 III, V, VII, 784 V, Vllb, 785 V, 807 III, VII, 809 Va, 834 Vila „cavaler de onoare (al miresei)”: Brânişte să pune un băiat, un fel dă... nu ştiu cum să spune acuma, frate dă mână 783 III; cf. călţâni, deverigă, frâte 2°, soţ 2°. 2° pl. 808 VII, „invitaţi la nuntă ai mirelui şi ai miresei”.
genit. art. brâniştelui 1° 808 VII, pl. braniştii0 808 VII, 834 A.
BRÂNIŢĂ s.f. 726 VIb, 755 Vllb, 847 A, 850 VI, 857 VIII „mraniţă”: Şi pă urmă să pune [pe teren] nişte brâniţă, aşa-i spune, gunoi dân ăsta putrezit 850 VI; cf. brăniţau,mlăjiţau.
BRĂDÂC s.m. 721 A dim. de la brad.
BRĂDĂC&L s.m. 731 VIII dim. de la b r ă d a c : Şi văz două arme rezemate de un brădăcel.
pl. brădăcâi rn VIII.
BRĂDĂRÎŞ s. colect. 727 A „lemne de brad”.
BRĂDĂRÎŢE s.f. pl. 752 VII „fete care participă la petrecerea din sâmbăta nunţii numită brad”.
cf. DA s.v. brădancă, LEXIC REG., I, p. 40 (Gura Jiului), BĂRBUŢ, GS, 1937, p. 246 (Dolj) s.v. brădeancă, GL. OLT. s.v. brădence.
BRĂDfiNI s.m. pl. 814 V „tineri care poartă bradul la nuntă”: [Mirele] intră la masă cu brădenî cu tot; cf. ajut6r 1°, brădâţ.
cf. DA s.v. brădar, TDRG s.v. brădan, LEXIC REG., I, p. 40 (Gura Jiului) s.v. brădeancă, GL.OLT. s.v. brădence.
BRĂDUŢ s.m. 789 VII „tânăr care poartă bradul la nuntă”; cf. ajutor 1°, b r ă d 6 n i .
BRĂGÂRI s.m. pl. 827 VI „bragagii”.
cf. DA, TDRG (Mold.), CADE, (Mold., Bucov.) s.v. bragagiu.
BRĂNIŢÂU s.n. 755 VI, 838 Vb, VI „mraniţă”; cf. b r â n i ţ ă , m 1 ă j i ţ a u .
BRĂŢUlM vb. ind. prez. 1 pl. 788 VI „strângem în cantităţi cât putem duce în braţe, facem braţe”: Frunza, după ce să curăţă dân pom, o brăţuiim şi o lăsăm să să usuce.
'v. LEXIC REG., II, p. 68 (Roşiori de Vede), GL. ARGEŞ s.v. brăţui.
BRĂZDtCĂ s.f. 747 Vllb dim de la brazdă {de fân).
BRÂNCIUIÂLĂ s.f. 691 VI „îmbrânceală, îmbrâncire”: Ne-am luat la brîncuiâlă aşa, la joacă; cf. îmbrânciuiâlă.
BRÂNZÂR s.m. 830 VIII „persoană care prepară brânza la stână; baci”: Frate-meu ăla care a fost pân Dobrogea p-acolo, ăla era brânzâr; rămânea la stână şi făcea brânză, făcea telemea; cf. c ă ş â r 1 °.
cf. DA s.v.
BRÂNZORfiŞTE vb. tranz. ind. prez. 3 sg. 759 Vb „mulge (oile) pentru a face brânză”: [La noi, oile] nu le brânzoreşte [...] nu, nu ia laptele ca să facă brânză; cf. lăptăreşte 1°.
51
Glosar dialectal. Muntenia
175
BRÂU, ~des s. compus 687 VI, ~în vals s. compus 850 V „numele unor dansuri populare”.
BRE interj. 684 VI, 833 A, 845 III, V, VI, „formulă de adresare folosită drept marcă a respectului faţă de bătrâni sau de străini”, v. DA (sud, Ban., aproape înv., fam.) s.v.
BRliNIC s. 718 VIII „glonţ la cartuşul de vânătoare”; cf. bro-ghină.
var. brenlchiul s.n. art. 722 VIII.
BRENÎCHIUL v. brenic.
BREZĂlfiR s.m. 835 VIII „brezaie”.
BRfiZE adj. f. pl. 693 VII „viu colorate”, cf. GL. ARGEŞ s.v. breza.
BRICEÂGĂ s.f. 827 A „briceag”.
BRIDOÂNE v. blidonul.
BRIŞCUIÂLĂ v. drişcuiâlâ.
BRIŞCUÎTUL s.n. art. 783 VI „acţiunea de netezire a tencuielii cu drişca; drişcuitul”; cf. drişca, drişcuiâlâ, zgâriât. cf. LEXIC REG., I, p. 34 (Gura Jiului) s.v. brişcui, BĂRBUŢ s.v. BROÂŞTINĂ s.f. 834 A „teren mlăştinos; mlaştină”; cf. blâş-tină, burtă 2°.
pl. broâştiae 834 A.
BROBONOREÂM vb. ind. impf. 1 sg 848 VIII „treceam broboanele (boabele de struguri) prin ciur pentru a scoate mustul”: Un ciur cam cât intră buricu deştului [...] şi-l puneam pe cadă [...] şi eu numa broboaoreâm; când făceam cu mâinile aşa, cădea tot în cadă. cf. GL. ARGEŞ s.v. brobona.
BROBOZlCĂ s.f. 845 VII dim. de la broboadă.
BROGHiNĂ s.f. 722 VIII „glonţ la cartuşul de vânătoare”: Când am pus puşca la ochi şi când am tras în unu, drept i-a intrat [porcului mistreţ] brenichiul p-aici aşa, broglnă, aşa să numeşte; cf. b r 6 n i c .
BR6ZBELE s.f. pl. art. 772 VlIIb, „bucăţile mari de pământ; brazdele”: [Erau] brdzbile aruncate ca loitra căruţei [după explozia unei bombe]; cf. 1 6 b e 3°.
BRUCE s.f. pl. 734 VI „şipci de dimensiuni mici, din care se fac
lăzi”.
cf. DA (Mehedinţi), CADE (Olt.), LEXIC REG., I, p. 48 (Turnu-Severin), BÂRBUŢ, LR, 1960, 5, p. 360 (Craiova) s.v. brucă.
BRUSTUCALĂ s.f. 748 V „gogoaşă (din aluat)”: Noi le zicem brustucâlâ, unii le spune [gogoşi] turnate; cf. nalangâtă. pl. brustucâle 74S V.
BUBUIÂLĂ s.f. 846 V, VII, „acţiune deabubui”: [Boiangiul] le vopsea [dimiile] şi le dădea şi la bubuiâlă niţel, la piuă să zicea VIL BtJBUIE vb. ind. prez. 3 sg. 675 Vfl „bate (dimia) la piuă”: [Dimia] o btibuie, o bate la piuă; cf. p i u i e .
BUBULEÂZĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 765 Vila [despre săpun] „face băşici (la fiert)”: [Săpunul] să cunoaşte când e gata, că vine
176
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
52
dă să bubuleâză pă deasupra; cf. zdrobân|eâză.
cf. COMAN, GL. (Sălaj) s.v. bubulat, BĂRBUŢ s.v. bubura.
BUBULÎU adj. 818 A [despre pământul arat] „ridicat, proeminent”.
BUBURtJZ s.m. 812 V „bucată mică de cărămidă (întrebuinţată la construirea cuptorului de ars vase din ceramică)”: [Cuptorul] este îngrădit cu pari, zidit cu cărămidă crudă, aşa, şi-acolo făcuţi zis nişte buburăjl tot dă cărămidă.
pl. buburăji 812 V.
cf. DA, TDRG, CADE, SCRIBAN, DM, DEX s.v.
BUCĂRlilI s.m. pl. art. 723 VII dim. de la buci {de cânepă).
BUCĂTĂRIOÂRĂ s.f. 779 VI, 788 VII dim. de la bucătărie.
BUCÂŢI s.f. pl. 747 V, 787 V „porţii de carne fiartă sau prăjită”: Dăm la vecini străchini cu maţe, cu pite, cu bucăţi, cu ce este 787 V.
BUCĂŢIOÂRELE (6 sil.) s.f. pl. art. 704 V dim. de la bucată.
BUCÂŢURI s.f. pl. 805 VIII „bucăţi”: După asta să pune nişte alte bucafurl de material.
BOCIM s. 724 VII „bucium”: [Flăcăii] ieşea în muche şi cânta, cu bici mu.
v. DA, SCRIBAN (înv.) s.v. bucium.
B1LICIUMĂ vb. tranz. 1° ind. prez. 3 sg. 821 Via „freacă, fric-ţionează (calul transpirat) cu un şomoiog de paie”: Să duce înapoi cu el, să duce acasă, îl băcumă bine [pe cal], îl freacă bine cu paie. 2° part. 816 A „bătut”: Trebuie bucumât căţelu ăsta [ca să nu mai latre]; cf. buş-neşte 3°, p o c 6 1 i , tufleâscă.
2° part. buciumât 816 A.
2° cf. LEXIC REG., I, p. 76 (Vâlcea), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. buşuma, LR. 1959, 5, p. 75 (Horezu) s.v. buşumi.
BUCLUC6S adj. 751 VUIa [despre grâu, orz etc.] „murdar, cu impurităţi”: [După treierat] adunam orzu cel mai bun, cel mai buclucdsî 1 dădeam la vite.
cf. DA (Trans.), CADE (Ban., Trans.) s.v. bucluc, ŞĂINEANU, s.v. bocluc, GL. DOBR. s.v. bucluc.
BUDUR6I s.n. 780 VIb, 816 VI, 862 VIII „tub, din lemn scobit, din ciment sau din piatră, care se bagă în pământ şi ţine loc de ghizduri la fântână”: Băga buduroâie [la fântână], dă lemn, şi punea ciment pe lângă pământ şi buduroâiele, sălta buduroâie până când o făcea mare 768 VUIa. Acuma a ieşit cu buduroâie dă ţiment 862 VIII; cf. ghizduri, ş t u b 6 u r i .
pl. buduroâie 768 VUIa, 779 VI, 781 VI, 784 VI, 801 A, 811 VI, 816 VI, 832 VUIa, 835 VI, 836 VIII, 841 VI, 856 VIII, 862 VIII.
cf. DA s.v. 2°, CADE (Olt.) s.v. 2°, BĂRBUŢ, LR, 1964, 1, p.77 s.v.
BUFĂNTtJRA s.f. art. 823 VII „partea bufantă la mâneca de cămaşă ţărănească”.
BUFĂRĂ adj. f. 835 A [despre o oaie] „de culoare cafeniu deschis”.
pl. bă fere 835 A.
cf. CV, 1951, 1, p. 35 (Roşiori de Vede) s.v. bufur.
53
Glosar dialectal. Muntenia
177
BUHÂCI s. 673 VI „pădure măruntă şi deasă; desiş, hăţiş”: [Ursul] vine prin buhâc, tot aşa prin locuri dosite; cf. crăcăriş, hăget, hugi, mlăjazi, redeuş, schidă, sturichiş, tu-fiFiş ţ ă c ă r i ş
V. LEXIC REG., II, p. 57 (Sibiu) s.v.; cf. DA (Mold., Trans., Bucov., Maram.), CADE (Mold., Trans.) s.v. buhaş, LEXIC REG., I, p. 75 (Vâlcea) s.v. buhac.
BULBURtJCI v. bolboroci 2°.
BULDEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 743 VI [despre apă] „bufneşte, ţâşneşte, năvăleşte”: [La construcţia fântânii] când buldeşte, iese apa, îi scoţ apa, dau apa afară, iar pui piatră în de rându, iar mereu; cf. buş-neşte 1°, ţâsteâ.
cf. DA (Trans.) s.v. buşdi, CADE (Trans.) s.v. bujdi, SCRIBAN (Trans.) s.v. bujdesc.
BULGĂREÂLĂ s.f. 732 A, 752 VI, 844 A, 862 VIII, „acţiune de a bulgări pereţii unei case”; cf. bulgări tul, ghiontăiâlă, ghionteâla, îmboldeâlă, îmboldit, îmbulgă-reâlă, înfundat 2°, înghiontăreâla,înghionteală, trânteâlă 1°.
cf. DA s.v. bulgări, SCRIBAN s.v. bulgăresc.
BULGĂRITUL s.n. art. 836 VIII „acţiunea de a bulgări pereţcase”; cf. bulgăreâlă, ghiontăiâlă, ghionteâlă, îmboldeâlă, îmboldit, îmbulgăreâlă, înfundât 2°, î n -ghiontăreâla, înghionteâlă, trânteâlă 1°.
BULIHÂNIE s.f. 727 A, 734 A, „namilă”: Văz o bulihâniie de urs, da mare de tot, şi mânca căpcălani, brusturi d-ăia 734 A; cf. j a r c â 1, jarcau, nătăbâză.
cf. COMAN, GL. (Tutova) s.v. bulihănos, GL. ARGEŞ s.v. budihanie.
BULIMÂC s.m. 1° 731 VIII, 734 A, 743 A, 744 A „stâlp de susţinere sau grindă de lemn întrebuinţată la casă, la porţi etc.; bulumac”. 2° în expr. rămânea ~ 731 VIII „stătea nemişcat; împietrea”; cf. amortât,înmerie.
1° v. GS, 1929-1930, p.129 (Prahova) s.v.; cf. DA, CADE, SCRIBAN s.v. bulamac, DM s.v. bulumac, BĂRBUŢ s.v. buimac.
BULZULEŢE s. pl. 686 V „felii de pâine date de pomană după înmormântare”: Trei zile, în fiecare dimineaţă omu tămâie în casă şi-mparte câte nouă felii dă pâine la nouă femei sau oameni; astea să spune bulzulâţe.
cf. CADE (Olt., Trans.) s.v. bulz6°.
BUMBÂR s. 832 VI „ştiulete mic, nedezvoltat”: La noi, aici, la porumb, ala care-i mai mic, noi îi zicem bumbar ; cf. c o c o 1 6 ş , glojdârul, gogolâni.
BUMBĂLÂU s. 697 VII „bumbac nemercerizat, de calitate inferioară”: Era odată bumbălau d-ăla grosu, dezlânat, cum să spunea [...] ca un fel de vată toarsă.
178
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
54
BUMBliŞTE vb. ind. prez. 3. sg. 772 VI [despre viţa de vie] „înmugureşte”: O punem primăvara [viţa de vie]. Când vedem că bumbeşte căpuşa, nu trebuie să umblăm la ea.
BtJMBUL s.m. art. 732 VII „nasturele”.
v. DA, CADE (Mold., Trans., Bucov.), TDRG, ŞÂINEANU (Mold.), SCRIBAN (Mold., Trans.), DM, DEX (pop.) s.v. bumb.
BUNĂ adj. f. 1° 765 Vllb, 767 VII, 780 V, 806 VII „sănătoasă, validă, în putere”: [în tinereţe] eram şi eu mai bină, eram şi eu... păi cum să stai toată ziua [de lucru] 806 VII; cf. bunicâi, n e b o 1 n â v . 2° pl. 846 VII [despre dimii] „de calitate superioară, ţesute mai des (în opoziţie cu sobune şi mistreţe )”. 3° pl. în câse familii ~ 816 V „cupluri conjugale neştirbite şi nerefăcute”: Familii bine, cum s-ar zice; să nu fie văduvi sau să fie de-a doua oară; bărbat de-a doua oară sau femeie de-a doua oară; numa case bune; cf. î n t r e â g ă . 4° în expr. da în ~ 832 VUIb, dadei în ~ 867 VIII „era de acord, (se) învoia”. 5° în expr. am dat în de ~ 815 VII „am făcut să spere, am lăsat să se înţeleagă că sunt de acord”.
BUNGHINÂM mă ~vb. refl. ind. impf. 1 sg. 849 V „migăleam”: Toată ziua mă bunginim şi alegeam, c-am băgat războiu şi le-alegeam [şervetele]; cf. boceşti, boghisăşti, migoroşeşti, piguleâm 1°.
var. ne bonghineâm vb. refl. ind. impf. 1 pl. 695 VII.
v. GS, 1931-1932, p. 119 (Gorj) s.v. bunghini;cî. DM, DEX (reg.) s.v. bunghini, SCRIBAN (sud) s.v. bunghinesc, GL. ARGEŞ s.v. îmbunghini, BĂRBUŢ s.v. bunghi, Arh., 1912, 1 (Buzău) s.v. bunghinesc.
BUNICfel adj. m. pl. 777 VII „sănătoşi, în putere”; cf. b 6 n ă 1°, nebolnâv.
BTJNURI s.n. pl. 748 V, 750 V „produse de calitate; bunătăţi”: Tot numa binurl îţi trebuie şi la ele [=prăjituri]: şi miroase, şi ouă 748 V.
cf. GL. ARGEŞ s.v. bun.
BURACLÂ s.f. 848 VIII, 850 VIII „nutreţ verde, constând din porumb furajer (amestecat cu ovăz, borceag, mazăre)”.
cf. DA, SCRIBAN s.v.
BURĂT6RUL s.n. art. 702 VIb [în terminologia mineritului] „băţul cu ajutorul căruia se burează într-o mină”.
BURDţJFI s.m. pl. 823 VII „câlţi (de cânepă)”: Burdiiî, că aşa să zicea, burdifî d-ăia, făceam fuior iar şi ala, o trăgeam [cânepa] pentru urzeală, de preşuri; cf. ciupi, ciutâc 2°, cioturi, mărun-tâi 1°, ştim, zgrebeni 1°.
BURDUŞfiL s.m. 812 V „pernă mică (rotundă sau pătrată)”.
pl. burduşei 812 V.
BURECHEÂZĂ v. buricăt.
BURfiŢI s.m. pl. 703 V, 705 V, 791 V, 799 V „ficaţi şi plămâni; măruntaie”: [Porcului] îi scotea maţele d-acolo, ăştia... bureţii, cum să zice la noi, ficaţii şi cu bojogii 791 V; cf. m ă r u n t â i u r i 1 e .
cf. LEXIC REG., I, p. 48 (Tumu-Severin), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ, s.v.
55
Glosar dialectal. Muntenia
179
BURFEIUL s.n. art. 685 Vllb „cecul (la porc)”; cf. b â b ă 5°, b u r t 6 i 1°, cheag, chlşcă 3°, fundâc, fun danul, fundărâul, fundărăţul, fundărdi, fundâu, fun-deiul, fun doi, fondul, maţ 2°, moş 1°, tăgârţă, tesâc, trăi stă 1°, trăistâiul, trăistâr,trăistuţa 1°, unchiâşul.
cf. CADE (Ban.) s.v. burfă.
BÂRFELE s.f. pl. art. 826 Vllb „boarfele”
BURFUIÂ vb. 1° ind. impf. 3 pl. 826 Vllb „scotoceau, cotrobăiau”: [în timpul războiului, turcii] umbla şi burfuii şi vai de lume. Lua burfele, ce găsea; cf. c o t o r o i n d . 2° refl. conj. prez. 3 sg. 783 VI „să se năruie, să se surpe”: Să nu se bârfuie pământu, ca să apuce cetăţeni jos, să-i omoare. 3° var. ind. impf. 1 pl. 848 VIII [la treieratul cu cai] „întorceam spicele, pe arie, ca să se separe paiele de boabe”: Şi după ce grohoia [grâul] bine, îl mai întorceam cu o lopată, aşa dă jur împrejur, îl bUorfaiâm; cf. împâiâm 2°, p ă i â .
var. 3° borfaiâm vb. ind. impf. 1 pl. 848 VIII.
1° cf. DA s.v. burfui, CADE (Ban.), SCRIBAN (nord), BĂRBUŢ s.v. burfăi.
BURHÂI, ~deploăie loc. subst. 816 A, 818 A, 851 VIII „aversă”: Ne dusesem la câmp şi a venit un burhâi dă ploâie 851 VIII.
cf. DA (Ţara Oltului) s.v. bură, SCRIBAN (Munt., Mold.), DM, DEX (reg.), LEXIC REG., II, p. 48 (Făgăraş) s.v. I, p. 34 (Gura Jiului), BĂRBUŢ s.v. burfai.
BURÎC s.n. 863 V „rămăşiţă din caşul frământat, care nu încape în tipar (la prepararea caşcavalului)”, cf. GL. ARGEŞ s.v. 3°.
BURICÂT, am ~vb. tranz. 1° ind. pf. c. 1 sg. 721 Vllb „am legat buricul (noului născut)”: Şi eu am buricăt, vreo trei [copii] am buricât. îl leagă frumos. 2°. ind. pf. c. 3 sg. 827 VIII „ a ridicat, a îngrămădit (pământul)”: A fost întins pământu şi l-a mai strâns, l-a mai buricât; cf. a 1 b i 6 z i .
ind. pf. c. 3 sg. a buricât 2° 827 VIII.
var. 2° se burecbeâză vb. refl. ind. prez. 3 sg. 811 A.
1° v. BĂRBUŢ s.v. burica; 2° cf. DA s.v. buric, TDRG (Munt.), SCRIBAN (pop.), ŞĂINEANU s.v. buricât, GL. ARGEŞ s.v. burica. BURICELUL s.n. art. 752 VII, 837 V dim. de la buric. cf. DA (Suceava) s.v. buric.
BURIŞOÂRĂ s.f. 817 VIII dim. de la bură; cf. b u r u 11 ţ ă . BURLtlC s. cu val. adv. 673 V, 701 VII b „buluc, grămadă”: [Oile] ni le strângeam burluc, iar ne mai jucam şi noi 701 Vllb; cf. bara-m 6 c e, v â j d 6 c 2°.
v. GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ, s.v.; cf. LEXIC REG., II, p. 20 (Argeş) s.v. BURTÂN s.n. 1° 759 Vb, 767 V, 769 V, 770VIIb, 774 V, Vllb, 776 V, 779 V, 783 VII, 794 V, 803 V, „stomac (la porc)”: Şi burtânuăla, porcu are un burtân mai măricuţ, ăla mi-1 fac tobă 769 V; cf. b â b ă 3°,
180
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
56
burticân 1°, cartaboş 3°, chişcă 1°, moaşa 1°, trâistă 3°. 2° 759 Vb, 765 V, 774 V, Vllb, 776 V, 780 V, 783 VII „tobă preparată în stomacul porcului”; cf. b â b ă 4°, burtă 1 °, burticân 2°, chişcă 2°.
1 \ 2°, v. GL. OLT. s.v.; cf. BĂRBUŢ s.v.
BURTĂ 1 ° s.f. 672 III, 673 V, 840 VII „tobă preparată în stomacul porcului”; cf. b â b ă 4°, b u r t â n 2°, burticân 2°, chişcă 2°. 2° ~de vacă loc. subst. 817 II „loc mlăştinos; mlaştină”; cf b 1 â ş -tină, broâştină.
1° v. GL. OLT. s.v.; cf BĂRBUŢ s.v.; 2° v. LEXIC REG., I, p. 40 (Gura Jiului) s.v.
BURTICÂN s.n. 1° 784 III, 800 V „stomac (la porc)”: Stomacu, burticân, cum îi spunem noi, se umple cu şorici, cu ficat şi se fierbe cu totu şi se pune pe urmă la presat 784 III; cf b â b ă 3°, b u r t â n , cartaboş 3°, chişcă 1°, moâşă 2°, trâistă 3°. 2° 804 VII „tobă preparată în stomacul porcului”: Burta o facem burticân; cf b â b ă 4°, b u r t â n 2°, b 6 r t ă 1 °, c h i ş c ă 2°.
v. GL. OLT. s.v. 2°, LR, 1960, 2, p.19 (Craiova) s.v.; cf BĂRBUŢ s.v.
BURT6I s.n. 1° 758 V „cec (la porc)”; cf bâbă 5°, burfâiul, cheag, chişcă 3°, fundâc, fundânul, fundăraul, fundărâţul, fun dăr6 i, fundau, fundâiul, fund6i, fândul, maţ 2°, moş 1°, tăgârţa, tesâc, trâistă 1°, trăistdiul, trăistor, trâistăţa 1°, unchiaşul.2° var. 759 Vb „toba (preparată în cecul porcului); cf. babic, cartabâş 1°, moş 2°, trâistă 2°, trăistâţa 2°.
var. burţoiul s.n. art. 1°, 2° 759 Vb.
2° v. GL. OLT. s.v. 2°, BĂRBUŢ s.v.
BURTUCÂLĂ s.f. 707 VIII, 709 V, 714 V, „rest nefolosit (după fierberea fructelor pentru prepararea ţuicii, a cojilor de nucă pentru vopsit, a săpunului)”; cf. mătrăgână.
cf. DA s.v. burduf.
BURŢ6IUL v. burtoi 1°, 2°.
BURUIÂM vb. ind. impf. 1 pl. 809 VIII „pliveam, curăţăm de buruieni”: Unde era buruieni, le mai şi buruiâm, sigur; cf. jumuleâm, priveşte 1°.
cf. GL. DOBR. s.v. buruiască
BURUIÂŞ s.n. 735 A „butoiaş”.
cf. DA, CADE s.v. buriu, TDRG, SCRIBAN (Munt.), GS, 1929-1930, p. 129 (Prahova), BĂRBUŢ s.v. buriu.
BURULÎŢĂ s.f. 692 VI dim. de la bură: Era o buruliţă de ploaie măruntă; cf. burişoâră.
BUŞfiŞTEv. buşneşte 4°.
BUŞITOÂRE s.f. 695 II „pocnitoare (cu carbid)”: [Copiii] aveau o buşituâre dă asta, o ţeavă mare; băga carbitru şi cu o cârpă mare o astupa.
BUŞNfiŞTE vb. 1° ind. prez. 3 sg. 799 V [despre lichide] „răbuf-
57
Glosar dialectal. Muntenia
181
neşte, ţâşneşte”: Şi mai bujnâşte câte un pic leşia în săpun; cf. bul-deşte, ţâsteâ.2° ind. pf. s. 3 pl. 775 VII „năvăliră, dădură buzna”: Când a ieşit tata acolo, a ieşit pă poartă la şosea, a buşnit lupu peste el 792 VII; cf. îmbufneâm, năgrăbit, porbotit. 3° tranz. ind. impf. 3 sg. 784 VIII „lovea, bătea, buşea”: Pe care nu-i prindea, se ducea acasă şi... mai buşneâ, mai bătea ceva, le da drumu; cf. bâciumă 2°, poceli, tufleâscă.4° var. ind. prez. 3 sg. 815 A „încolţeşte, iese la suprafaţă”: Că [porumbul] până nu-i dă vâna să să ducă în pământ, el nu buşâşte afară; cf. însemnează 2°.
2° ind. pf. s. 3 pl. buşnirăllS VII, pf. c. 3. sg. a buşnit 791 A, 792 VII; 3° ind. impf. 3 sg. buşneâ 784 VIII.
var. 2° a bâşnilvb. ind. pf. c. 3 sg. 823 A; 4° buşâşte vb. ind. prez. 3 sg. 815 A.
1°, 2° v. CADE (Olt.), BÂRBUŢ s.v. bujni; cf. DA (Trans.) s.v. buşdi, LEXIC REG., I, p.34 (Gura Jiului), GL. ARGEŞ s.v. bujni, LEXIC REG., II, p. 20 (Vâlcea) s.v. băşti.
BUŞUL s.m. art. 708 V „sculul de lână”; cf. c â n u r ă .
cf. DA (Trans.) s.v. buş.
BUTÂC s.m. 700 III, 702 VIb, 712 VI, 746 VI, 773 Via, 791 VI, A, 843 VI „butaş la viţa de vie”: Am ales o mie de butâci care să aibă ... butâcu cel puţin trei-patru noduri 791 A; cf. c i o â t ă 1 °.
pl. butâci 691 VI, 700 III, 702 VIb, 712 VI, 773 Via, 791 VI, A.
BUTĂCEÂM vb. ind. impf. 1 sg. 783 VIII „îngropam în pământ (viţa de vie), încolăcind toată tulpina portaltoiului şi lăsând la suprafaţă altoiul”.
cf. GL. DOBR. s.v. butăcesc.
BfJTIE (3 sil.) s.f. 821 A „ovar (la floarea de grâu)”.
BUT6I s.n. 742 VI „căptuşeală de scânduri în interiorul fântânii”; cf. g h i z d e â 1 ă , masă 4°, tron 2°, t r o n i ş 6 r, v i s te ri e, vizduri.
BUTflC s.m. 1° 793 A „dispozitiv metalic (la plug) care reglează lăţimea brazdei”. 2° 674 V „bucată mare de came de porc (în opoziţie cu pecie); şold: Când o taie, zice „mă”, zice, „hai să peciuim carnea aia!” Că ea o taie butâci, de-ăia, cu picior cu tot; cf. butul 3°, s p e t i i 1 e .
pl. 2° butuci 674 V.
1° cf. DA s.v.
BUTUCfcl s.m. pl. 839 VI „butaşi de viţă de vie cărora le-au dat rădăcini”: [Viţa de vie] era bună, c-avea rădăcină; şi la aia-i spunem ... butucej sau mustăceri; cf. mustăceri.
cf. DA s.v. butuc.
BUTUCEŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 847 A, 855 VIII „înmulţeşti viţa de vie cu butucei ”: Luai o coardă de la ălălalt [butuc] şi o duceai pân pământ aşa şi puneai pământ pe ea acolo aşa. Şi coarda aia îşi facea, dân nodurile alea, îşi facea rădăcină [...] O altoieşti sau o butucâştî 855 VIII; cf. m ă r t ă c e â m .
BOTUL s. 1° m. art. 851 VIII „tulpina”. 2° var. pl. art. 736 VII
182
Maria Marin şi Iutia Mărgărit
58
„cioturile”: [Gogoaşa de mătase] o pui în tuci cu apă ... şi bagi o crăcuţă de cătină, să aibă buturoiaşe aşa multe. Se agaţă toate firişoarele alea de bâturele alea; cf. citirăgi, cleâncuri, şteap 1°. 3° var. m. 785 V, 805 V „şold (la porc)”: Picioarele [porcului] câte patru să scoate dă la btiture şi rămâne decât osu cu toată carnea şi la alea-i zice buture 754 V; cf. b uti c 2°, s p e t î i 1 e . 4° var. m. 828 VIII „cotor (la snopii de trestie întrebuinţaţi la acoperirea caselor)”: Buture [este] partea mai groasă dă jos a snopului de trestie, pl. art. biţii 3° 754 V.
var. bitur s.m. 3° 785 V, 805 V; buture s.m. 3° 785 V, 4° 828 VIII; pl. buturi 3° 785 V, 4° 828 VIII, art. biturele 2° 736 VII.
3° v. SCRIBAN (Munt.), GL. ARGEŞ s.v., LEXIC REG., I, p.28 (Băileşti), BĂRBUŢ s.v. butur; B. Ph., 1939, p.211 (Gorj) s.v. buture; cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, DM, DEX s.v.; 4° cf. DA s.v., LEXIC REG., I, p.28 (Băileşti) s.v. butur.
B0TUR v. butul 3°.
BtJTURE v. bitul 3°, 4°.
BUTUROIÂŞE s. pl. 736 VII dim. de la butul 2°.
BUZOIUL s. 737 VI, Vllb, VlIIb „izvor, pârâiaş” cf. b â r â c e , cişmea.
cf. SCRIBAN (Munt.est) s.v. buzăiel.
CABANÎSTÂ s.f. 671 III, 672 III, 674 V, 724 A „femeie care gospodăreşte la cabana muncitorilor forestieri”.
CABZAURI s.n. pl. 732 A „lemne, butuci pe care alunecă rotilele războiului (la ferăstrăul de apă)”: Şi mergea pe două lemne rotilele alea ale războiului, făcute drept aşa la cumpănă, cioplite drept, care se chema cabzaHurf.
CADRÂM vb. ind. impf. 1 pl. 702 Vllb „încadram”: Noi, fetele, cadram cu pachetele alea de mâncare, cu ouă şi cu cozonaci... şi ne cadrâm cu ei aşa la masă şi luam masa.
refl. ind. impf. 1 pl. ne cadrâm 702 VII b.
CÂDRĂ s.f. 1° 861 VI „cadă (de baie)”. 2° 772 VII „vas de metal, emailat, pentru conservat untură sau carne prăjită”.: Uite, avem o ... cadra, aia plină de untură; cf. damigeână, gamâlă 2°, gârniţă.
CAFTÂLUL s.n. art. 708 VI „bucata scoasă din trunchiul unui copac când se face o tapă”: Se taie cu drujba două tăieturi în partea unde vrea să dea arborele, copacul, două tăieturi cam la ... şapte, opt centimetri una de alta la rădăcină jos şi scoate caftâlu ăla dintre tăieturile astea; cf. t â 1 p ă 2\
CAIÂUA, picat cu ~ v. pici 5°.
CÂIZER s.m. 829 VIII „împărat”.
CAL s.m. 1° 719 VlIIb „lemn lung, la coama casei, între vârfurile căpriorilor”: Se pune trei popi, pe popi se pune, zis pe ţărăneşte, un cal¥; cf. călărâş 2°, coardă, cordârul 1°, i s t â m . 2° 862 VIII „nume dat snopului pus în vârful clăii, cu spicele în jos, răsfirate în patru
59
Glosat dialectal. Muntenia
183
părţi; popă”: Ăla să numea câlu că era călare pă toţi, pă toţi snopii. 3° 842 II „număr de zece puncte marcate în jocul de copii zdrechea”: Şi se joacă pe beţe, iar zece beţe formează un cal 4° pl. 853 VI, VlIIb „scânduri pătrate (în număr de patru) care, mişcându-se pe un ax, ajută la introducerea snopilor în batoză”. 5° în — de rege şi — de prinţ 842 II „nume al unui joc de copii”.
pl. cai 2° 842 II, 4° 853 VI, VlIIb.
2° v. GL. OLT., BĂRBUŢ s.v.; 1°, 4° cf. DA s.v. I. 2°; 2° cf. DA s.v. I. 2°; 3°, 5° cf. CADE s.v.
CÂLCĂ vb. 1° ind. prez. 3 sg. în expr. (mă) - Î6gea 839 VIII „sunt obligat, sunt constrâns de legislaţie”. 2° conj. prez. 3 sg. în expr. să calce apa 865 II „să se menţină, înotând din picioare, la suprafaţă, fără a avansa”: S-a găsit un doctor care era aici aşa, ştia să calce ipa şi l-a găsit [pe înecat]. 3° part. f. pl. 675 VII [despre ouă] „cu plod”. 4° part. f. 829 A [despre scânduri] „cu marginile cioplite pentru a se îmbina între ele”.
part. f. călcâtă 4° 829 A, pl. călcate 3° 675 VII.
1° cf. DA s.v. călca III. 1° d; 2° v. DA s.v. IV. f.; 3° v. DA s.v. călca
IV.	4°c.
CÂLE s.f. 1° 675 V, 680 V, VUIa, 685 Vila, 686 V, 688 III, V, 689
V,	6 91 VII, 694 V, VI, Vila, b, 695 V, VII, 696 VII, 698 Vila, 701 Vllb, 706 Vb, VII, 707 III, VII, 708 VII, 722 VII, 757 IV, V, 759 Va, b, 761 V, 762 V, 765 III, 766 VII, 767 V, 769 III, 770 V, 771 Va, b, 773 III, 774 Vllb, 776 V, 778 V, 779 V, Vllb, 781 VII, 787 VII, 788 V, VII, 790 V, VII, 791 V, 792 VII, 793 III, VII, 796 V, 797 VII, 800 IV, 803 V, Vile, 807 VII, 808 VII, 816 Vllb, 817 III, VII, 821 V, 823 VII, 828 III, 831 Vile; art. - d-a-ndărâtele 766 VII; -înălţă!59 Va, b, 762 V, 765 III, 767 V, 770 V, 773 III, 774 Vllb, 776 V, 778 V, 779 V, Vllb, 781 VII, 787 VII, 788 VII, 790 V, 791 V, 792 VII, 793 VII, 797 VII, 803 Vile, 817 III, VII, 821 V, 823 VII, 828 III; -(î)ntoârsă 689 V, 761 V, 769 III, 771 Va, b, 788 V, 790 VII, 796 V, 800 IV, 803 V, 807 VII, 816 Vllb; ~mâre680 V, Vila, 694 V, Vllb, 695 V, VII, 696 VII, 698 Vila, 706 Vb, VII, 707 III, VII, 708 VII, 757 IV, V; -mirâsei 831 Vile; -primară 685 Vila, 691 VII, 694 VI, Vila, 701 Vllb, 722 VII, 808 VII; ~ vale (a) 675 V, 686 V, 688 III, V „prima vizită pe care, conform tradiţiei, o fac tinerii căsătoriţi, după nuntă, părinţilor sau naşilor”: Pe călea-nâltăse duce cu plocon şi d-acilea se duce la socri întâi, d-acilea se duce la naşi, tot aşa pe călea-nâltă 693
VII.	Pleca gătiţi amândoi cu coşu cu plocon, se ducea pe călea măre la părinţi 695 VII. Cu un colac la părinţi acolo, o dezlegare, călea mirâsi, că nu se duce pân-atunci la părinţi 831 Vile. Joi se duc la părinţii fetei, se zice că se duce pe câlea-vâle 688 V; cf. iertăciine 4°, împăcăciune 2°, întorsuri 2°. 2°art. în - măre 694 V; ~ primâră 694 Vila „drumul pe care îl fac mirii, înainte sau după nuntă, la oraş, pentru cumpărături”.
1° v. DA (reg) s.v. primar', TDRG (pop.) s.v.4°, 5°, CADE (Olt.), SCRIBAN, GL.OLT.,GL.DOBR., LR, 1959, 2, p. 51 (Argeş) s.v.; cf. DA s.v. alb 4°, TDRG (înv.) s.v. 3°.
184
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
60
CALFA s.f. art. în expr. erâ ~ 864 VII „era cineva, era grozav”: La nunta noastră a fost patru mese şi strânsese vreo şaptezeci de lei. Când strângea treizeci de lei erâ câlfa [...] era cineva.
CALÎC adj. 1° 678 VlIIa [despre om] „rău la suflet”. 2° 762 VII, 821 A [despre un animal] „lacom”.
1° v. BĂRBUŢ s.v.; cf. DA (rar) s.v. 5°, SCRIBAN (Munt.), LEXIC REG., I, p.76 (Vâlcea), GL. ARGEŞ s.v.
CALIF6NIA s. f. art. 829 VIb „soi de pătlăgele roşii de California ”. CALISTfiRĂ s.f. 835 A „săpăligă”; cf. c h i r c al . pl. calistâre 835 A.
cf. DA, SCRIBAN (Mold.) s.v. calistir, LEXIC REG., I, p. 76 (Vâlcea) s.v. calistră, II, p. 68 (Roşiori de Vede) s.v. carastelă, BĂRBUŢ s.v. calostire.
CALOIENÎCĂ s.m. 755 III, V „caloian”; cf. coloiân, iâne, ienică, mama 3°, mumuliţă, petre, scal6i 1°, t â t a 2°.
CALOIENÎŢĂ s. f. 755 V, 838 Va „pereche feminină a caloianului”; cf. c o 1 o i ţ a .
cf. GL. DOBR. s.v. caloiţă.
CAMÂN s. 736 II „nume al unui joc de copii”.
CAMANEÂZĂ vb. ind. prez. 3 sg. 736 II [la jocul de copii c a m a n ] „scuipă în locul fixat dinainte, pentru a arăta că a câştigat”.
CÂMĂNA s.f. 839 VI [la pescuit] „funie groasă şi rezistentă cu care se trage năvodul”: Şi trece doi oameni, unu-n ciocu la o barcă, unu-n ciocu la o barcă, şi trage unu, trage pluta, şi unu trage câmăna. cf. DA, SCRIBAN s.v.
CAMIZ6N s.n. 832 A „bluză de stambă sau de stofa subţire, cu talia foarte sus şi cu bască largă, purtată mai demult de femei”; cf. matiniu.
pl. camizoane 832 A.
var. carmizoâle s.n. pl. 831 VUIb.
c.f. DA, CADE, ŞĂINEANU, DM, DEX s.v. camizol, TDRG s.v. camision, SCRIBAN s.v. camizolă.
CAMPI6NUL (4 sil) s. n. art. 853 II „numărul de puncte cu care se poate câştiga la unele jocuri de copii”.
CANADIENE s.f. pl. 675 VI „ferăstraie mecanice”; cf. bânzic, circulârul, drâjbă.
CANARÂLE s.f. pl. 673 V „grupuri, cete”: Şi d-aci [colindătorii] se-mmpart în trei canarăle; cf. bântă, şleâtcă, sveu.
v. DA s.v. 3°, SCRIBAN (Munt.vest), GL. ARGEŞ s.v. canara. CANClOG s.n. 707* „sită, strecurătoare de metal”: [Prunele fierte] le strecor aşa printr-un cancdg sau sită deasă.
cf. DA s.v. canceu, TDRG s.v. canciuc, CADE, SCRIBAN, DM, DEX, GL. ARGEŞ s.v. cancioc.
CANlU adj. 823 VII, A „zăpăcit, aiurit, candriu”: Omu ăla a rămas caniu aşa [...] zăpăcit aşa A; cf. amegit, mecedcănă, melcie, tâieră, vălmătăcită.
61
Glosar dialectal. Muntenia
185
cf. DA, CADE S.V., SCRIB AN (Munt. fam.), ŞĂINEANU (fam.) s.v. candriu.
CÂNTĂ s.f. 1° 836 V „cană mare”. 2° 845 VIII „găleată”; cf. vâdră 1°, vidroână.
pl. 1° art. cânţi le 836 V.
1° v. DA (Ban., Trans. de vest), CADE (Ban., Maram.) s.v.; cf. GL. OLT. s.v.; 2° v. SCRIBAN (Ban., Olt.) s.v.
CÂNTURI s.n. pl. 727 V „adâncituri, şănţuleţe, crăpături (în pământ)”.
cf. SCRIBAN s.v. cant.
CÂNURĂ s.f. 693 VII, 697 V, 711 VII, 714 V, 715 Vb, VII „jirebie, scul”: [Lâna] ne-o aduce aşa cinuri, da, depănată şi le facem noi gheme. Le ţinem pe mână şi le deşirăm noi 697 III; cf. b â ş u 1.
pl. cinuri 675 VII, 697 III, V, VII, 710 VII, 714 V.
CAP s. n. 1° 768 III, VII „legătură (de lemne) transportată pe cap sau în spate”: Am adus un cap de lemne de la pădure; o spinare cum s-ar spune III; cf. crosnie, prâzne. 2° de-a peste ~ loc. adv. 696 VUIb, pl. art. de-a-n ~ loc. adv. 785 II, 821 Via, 830 A, 831 IV „de-a berbeleacul, peste cap”: S-a dat de trei ori de-a-n câpeteleşi s-a făcut un porumbel 785 II; cf. bestegâlul, bou 2°, străvăleâcul. 3° 808 VII, 809 V, 845 VII, 851 VII, 863 VII, 868 VII, 869 VII „colac dat de pomană la înmormântare sau la parastase”: [La pomană] face o prescură şi un cap 868 VII. îi face câpete coapte-n cuptor 738 VII; cf. c ă p e ţ e 1 1 °. 4° 719 VII, 783 VII, 808 VII, 827 VII, 832 VII, 868 VII; - de ţărână 11A VII, 779 Vile, 785 Vllb, 803 V, 805 VIII, 828 VII, 862 VII; - slobod 815 V; art. ~ de la ţărână 837 V „pomană la înmormântare sau ulterior, la termene fixe”: La trei zile-i făcea [mortului] câpu de ţărînă, c-aşa-i spunea, câpu de ţărînă 862 VII. Să face pomeni, îl pomeneşte pe mort de trei zile, îl pomeneşte de nouă zile, îl pomeneşte de trei săptămâni, d-aci dă şase îi face p-aia marea, face câpete, cinci, şase câpete 808 VII; cf. ţărână 1°.
pl. câpuri 1° 769 III; câpete 2° 785 II, 821 Via, 830 A, 831 IV; 3° 808 VII, 863 VII, 869 VII; 4° 728 VII, 862 VII; poârtă~v. poârtă.
var. câpăt s.n. 3° 697 VII, 730 VII, 748 VII, 755 Vila, 860 VII; 4° 699 VII, 710 VII, 718 VII, 728 VII, 860 VII; pl. câpete 3° 707 VII, 708 Va, b, VII, 729 Vllb, 732 VII, 748 Vila, 752 VII, 858 Vllb; 4° 718 VII, 726 Vb, 729 Vllb, 732 VII, 736 VII, 738 VII, 740 VII, 808 VII; scâpetele, de-a-n ~ loc.adv. 2° 750 Ila, b, 863 II.
3° v. DA s.v. VI. 8°, SCRIBAN (Munt., Mold.) s.v. călăvie, GL. DOBR. s.v. capăt; cf. TDRG, ŞĂINEANU, GL. ARGEŞ s.v., LEXIC REG., I, p. 90 (Făgăraş) s.v. capete 2°, CV, 1949, 6, p. 30 (Ialomiţa) s.v. capăt.
CAPÂC s.n. 1° 824 V „fiind de lemn (pentru mămăligă)”: [Mămăliga] o punem pe masă, pe capâc şi o mâncăm cu mâncare; cf. dog, f u n d ă t o â r e . 2° 698 VI, 702 Via, 796 VlIIa, 818 VI „acoperiş (la casă)”. 3° 688 A, 739 VIII, 837 VI „totalitatea şipcilor bătute pe căpriori
186
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
62
pentru a susţine tabla pe acoperiş”: Deasupra Se puneau grinzi, cum se spunea atuncea, uşi, stâlpi şi pe urmă urma capâcu 688 A; cf. căpăceâlâ, lăstăreâlă.
pl. 3° capace 711 VI, 805 VIII, 835 VI.
CAPAClTE adj. f. pl. 808 V [despre construcţii] „acoperite, învelite”; Solariile cap aci te aşa cu dolofane d-astea cum sunt.
CAPARAM vb. ind. prez. 1 pl. 688 VI „cuprindem”: Am pus un motor acuma care trage apă din râu [pentru irigaţii], da totuşi nu caparâm toată cultura care trebuie udată.
CAPĂT s.n. 803 V, 827 VI „cap”: Băiatu administratorului a repezit un furcoi în căpătu lu preşedintili frontu plugari 827 VI. După ce tăiem mielu, îi tai căpătu-ăla cu lâna lui zis 803 V.
CÂPIA, ardei ~ s. compus 829 VIb „soi de ardei gras, de formă alungită”; cf. căpresc, coarne 2°, păstaie 1°.
var. capiu (2 sil.) 764 A.
CAPITÂL s.n. în expr. să prindă de ~ 800 IV „să ia în serios”: Maică-sa nici nu şi-a dat ei pân cap, ce, dacă i-a zis o vorbă, gata, el să prindă de capital să se supere pe ea ?
CAPIU v. căpia.
CAPORTUL s.n. art. 783 VI „partea acoperită, din faţă, a unei bărci”.
CAPSOMĂNlE s.f. 786 VIII „încăpăţânare, îndărătnicie”: Omu poate mai are şi un pic de capsomănie, cum s-ar zice, în cap, să nu vrea.
CARÂBA s.f. art. 711 VIII „cimpoiul”.
v. DA s.v. 3°, TDRG, CADE (Trans.), ŞĂINEANU s.v., SCRIBAN (Olt., Munt., Mold.) s.v.; cf. LEXIC REG., II, p. 76 (Vâlcea), BĂRBUŢ s.v., B. Ph., 1939, p. 212 (Gorj) s.v. cărată.
CARAB6I s.n. 708 Va, 788 VII, 793 VII, 794 VII, 798 VII, 817 A, 851 VII, 869 VII „sulfat feros folosit la vopsirea în negru; calaican”: Era... un fel de carabudi îi zicea. Ca piatra vânăt-aşa, da numa era cam maro aşa la culoarea lui 851 VII.
v. DA, TDRG, CADE (Ban.), SCRIBAN (Ban., Olt.) s.v. caraboia, BÂRBUŢ s.v.
CARAGÂŢĂ s. f. 866 VI „nuia ataşată la coasă pentru ca iarba sau spicele să cadă în brazde regulate”; cf. p a r m â c e .
CARAMELĂ s. f. 673 VI, 675 VUIb „grămadă de lemne în dezordine”: Buştenii să-ncurcă şi noi le ziceam atunci caramălă, unde se-ncurcă 675 VUIb.
CARÂŞ s.m. 720 VI „caras”.
cf. DA, CADE (Mold.) s.v. caras, ŞÂINEANU, SCRIBAN s.v. caras.
CARDINÂL s. 836 VI „soi de viţă de vie altoită”.
CARfiLTU v. cărâl.
CARMÂCE s.n. pl. 738 II „cârlige de pescuit”: Am scos râma, am pus în carmace şi când am tras, am scos o plătică.
cf. DA s.v. carmac, CADE, ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (Dunăre) s.v. carmac.
63
Glosar dialectal. Muntenia
187
CARMIZOÂLE v. camizân.
CARTABOŞ s. 1° 674 V „tobă preparată în cecul porcului”: cf. babic, b u r 16 i 2°, moş 2°, traistă 2°, trăistuţa 2°. 2° var. pl. 675 VII, 697 V, VII, 706 Vb „caltaboşi”; cf. g â 1 b â j , maţ 1°. 3° var. 834 V „stomac (la porc)”; cf. bâbă 3°, burtân 1°, burticân 1°, chişcă 1°, modşă 1°, trâistă 3°. 4° var. 692 V „caltaboş preparat în stomacul porcului”.
var. cartabâş s.m. 1° 803 V; cârtaboăşe s.n. pl. 2° 675 VII, 697 V, Vn, 706 Vb; tartaboş s. 2° 808 VII, 813 V, 835 VII, 3° 834 V. pl. tartabâşi, tartaboâşe 3° 834 V; catabârş s. 4° 692 V.
cf. DAs.v. caltaboş, DLR(Olt), GL. OLT., GL. DOBR. s.v. tartaboş. CARTABtlŞv. cartabâş 1°.
CARTEÂ s.f. 697 VII „cartelă”.
CARTEL s.n. 735 I, 751 II „nume al unui joc de copii”: Cartel ...punem nişte pietre, aşa mai multe, şi dăm de trei ori cu mingea, dacă le dărâmăm, noi fugim şi jucătoru celălalt ne aleargă, dacă ne prinde a băgat gol 735 I.
CARTOÂFE s.f. pl. 738 III „cartofi”.
v. DA (Mold., înv.), TDRG, CADE (Mold., Bucov.), ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v., DM, DEX (reg.) s.v. cartof.
CARTOFĂRÎE s.f.colect. 833 A „cantitate mare de cartofi”. CÂSÂs.f. 1° 730 VII „sicriu”: [Pe mort] îl aşază pe o masă până i să face lemnu, ăsta, câsa, coşciugu; cf. lemn 2°, tron 1°. 2° art. 863 VI „coşul căruţei”: Avea un tron aşa făcut de-ncăpea în casa căruţii; cf. coşciug 2°, dric, sandâc, scorţâr, tron 4°. 3° 811 A [la războiul de ţesut] „spaţiu între dinţii spatei”.
1° v. DA (Ban., Trans.) s.v. II. 1°; 2° v. DA s.v. II. 4°; 3° v. GL. ARGEŞ s.v. 1°.
CASÂNCĂ s.f. 729 Vllb „broboadă de lână colorată, împodobită cu flori cusute într-unul din colţuri”.
v. CADE (Mold., Bucov.) s.v.; cf. DA (Mold., Bucov.), ŞĂINEANU, SCRIBAN (Mold.), DM, DEX (reg.) s.v.
CÂSNIC adj. 778 VlIIa „care se îndeletniceşte cu gospodăria”: Şi eu rămâi casnic cu toată gospodăria curţii, cf. DA s.v. I. 3°.
CAŞ s.m. 751 VUIb „cantitate de lapte închegat obţinut de la o mulsoare”: Şi eu duc laptele... câşudp astăzi, de la douăşpe, ăl de seară şi cu ăl de mâne de dimineaţă, trei caşl. pl. ca^/751 VUIb.
CAŞCAVÂ v. caşcaveă.
CAŞCAVEÂ s.f. 706 Vb, 708 Va, VII, 731 VIII „caşcaval”: Mă duc şi caut aicea în sat o caşcaveă mică aşa 731 VIII. pl. caşcavăle 708 Vb.
var. caşcavâ s.f., pl. caşcavăle 697 VII; câşcăvâlă s.f. 674 VII. v. DA (înv.) s.v. caşcaval; cf. LR, 1959, 3, p. 64 (Argeş) s.v. căşcăvală.
188
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
64
CATAB6RŞ v. cartabâş 4°.
CATÂNĂ s.f. 721 VI soldat”.
v. DA (Mold.) ŞĂINEANU s.v. câtană, SCRIBAN (rar, azi fam.), TDRG s.v.; cf. CADE (Trans.) s.v. cătaaă.
CATÂRCI v. catârgă2°.
CATÂRGĂ s.f. 1 ° 816 A „cârlig cu care se prinde oiştea la căruţă”. 2° var. pl., în ~ 721 VI [la pădurărit] „mod de a doborî copacii cu crengi cu tot”: [Copacii] să doboară în catârcl, pentru că tot materialu iese în catârcl afară; nu are voie să scoată un metru din pădure; în catârcl se scoate de la tulpină şi până la ultima creangă, pl. 1 ° catârgi 816 A. var. 2° catirci s.f. pl. 721 VI.
cf. DA s.v. catârcă, SCRIBAN (Botoşani) s.v., COMAN, GL. (Neamţ) s.v. catarge.
CÂTURI s.n. pl. 711 VI „bucăţi de lemn legate cap la cap pentru a prelungi un stâlp”: Face stâlpi, să face câturl, adică zis colea unde să plătuieşte lemnu să fie dă zece metri lung şi vine din două bucăţi.
CAtJSTA adj. f. art. 815 VII [despre sodă] „caustica”: Pui uite-atâta un bolovănaş de sodă, sodă d-aia causta; cf. caâstrică.
CAtJSTRICĂ adj. f. 743 V [despre sodă] „caustică”: Punem apă cu sodă ... caUustrică; cf. causta.
CAZÂCUL s.n. art. 764 A „numele unui dans popular”, v. DA s.v. 3°.
CAZANGIUL s.m. art. 825 VI „proprietarul cazanului de rachiu”: Vine cazangiu şi-şi ia uiumu. pl. art. cazangiii 779 VI.
CÂZNICĂ adj. f. 699 V „anevoioasă, cu caznă”. [Cânepa] era prea muncită, s-o culeg, s-o meliţ ... prea căznită... câznică era; cf. minu-n â t ă . _
CĂCĂREZEÂZĂ, se ~vb. refl. ind. prez. 3 sg. 743 VIII [despre capră] „face căcăreze”: Ca cum se căcărezeâză capra, dă face căcăreze de alea negre-aşa.
v. GL.ARGEŞ s.v. căcăreza.
CĂCIOlA s.f. 1° 788 VI „schelet de acoperiş (la casă)”: După ce o încheie şi să ridică [casa] cu căciilă cu tot, o ostreţează; cf. căpeneâg 1°. 2° pl. 837 VII „persoane”: Nunu avea atâţia inşi, şaizeci dă căcâlî avea.
1° v. DA s.v. II. 1°; 2° cf. DA, DM. GL. ARGEŞ (fig.), SCRIBAN s.v. CĂDĂŢtJICĂ s.f. 721 A dim. de la cadă („putină”), pl. cădăţuici 721 A.
CĂIERiM vb. tranz. ind. prez. 1 pl. 679 Vllb „facem lâna caiere”: Tundem oaia şi spălăm lâna, o scărmănăm, la urmă o căiereâm, o torceam 757 VII.
ind. impf. 1 sg. căiereâm 757 VII, 762 VII, 817 VII. v. GL. OLT. s.v., BĂRBUŢ s.v. căieri.
CĂIERtlŢE s.n. pl. 709 VII dim. de la caier.
65
Glosar dialectal. Muntenia
189
v. GL. Olt. s .v.
CALĂRÂŞ s.m. 1° 722 VIII, 736 A „coardă la viţa de vie”: La patru ani am lăsat coardă, călărâş 736 A; cf. j o â r d â , lemn 1°. 2° 727 VUIb „lemn lung la coama casei, care uneşte vârfurile căpriorilor”; cf. cal_l°, coardă, cordârul 1°, istum.
CĂLĂVIE s.f. 729 Vllb, 755 Vila, 851 VII, 868 VII „colac stropit cu vin, dat de pomană”: Face călăvîie, o pâinişoară şi o rupe şi o pune-n farfurie şi pune zahăr şi vin peste ea şi aia-i călăvîa mortului 868 VII.
pl. călăviil5S Vila, 851 VII, 858 Vllb, 863 VII, 865 VII, 868 VII, 869 VII.
v. DA s.v. colivă, SCRIBAN, Arh., 1921, p. 70 (Munt., Mold.), GL. DOBR. s.v.
CĂLÂU adj. 1° 712 VI, 819 VIb, 825 VI [despre fân] „neuscat bine, umed”: [Fânul] a fost uscat şi n-a fost bine, numa călîu aşa 712 VI; cf. m o 1 i u , t r a s, trânddv. 2° 855 VI [despre o persoană] „moale, cu mişcări încete”: Călîu să poate zice şi la un om, că „mă eşti călîu, mă eşti moale”, ştiţi, când îl vezi că e... încetinior aşa, dă merge-ncet, dă nu face o treabă dă ispravă; cf. t ă f ă l 6 g .
f. 2° călâie 855 VI.
var. 1° călîu adj. 825 VI.
1° cf. DA (Munt.) s.v. călăi, CADE (Olt.), SCRIBAN (sud), GL. ARGEŞ s.v., LEXIC REG., I, p. 28 (Băileşti) s.v. căliu, GS, 1929-1930, p.129 (Prahova) s.v. călâie.
CĂLCÂRILE s.f. pl. art. 815 A „purtările”: Şi-a schimbat călcările; cf. umblări, urmări.
cf. DA s.v. călca II. 1°, TDRG, CADE, DM, DEX s.v. călcare.
CĂLCĂTOARE s.f. 1° 723 A „tălpigă de fier la coada cazmalei, pe care se apasă (se calcă) cu piciorul pentru a spori eficienţa la săpat”: Fie că-1 sapi [terenul] la un rând, mai la călcătuâre, cum se zice la noi. 2° 769 VIII, 783 VI, 788 A, 805 VIII, 827 VÎ, 830 VIII „cosoroabă” : Zidurile se lacea din lemne, stâlpi bătuţi în talpă şi-n călcătoâre sus 769 VEI; cf. bilimânele, corane, cordârul 2°, costoroăgă, legătură 5°, lepădâta, lung 1°, lungi muri 2°, lungişuri, rai 6 le, te mâi, urs 2°, v â n t r o ş e . 3° pl. 752 VI „maşini agricole care, la semănat, acoperă cu pământ seminţele”: După ce-i puneam [porumbul], n-aveam călcătudrî, cum sânt acuma astea mecanice.
pl. călcătdri 2° 690 VI, 772 VUIa, 780 VIII, 788 A, 797 VIII, 800 VI, 803 VI, 821 VIb, 830 VIII, 834 V, 835 VI, 3° 752 VI.
1° cf. DA s.v., BĂRBUŢ s.v. călcător, LR, 1961,4, p. 317 (Argeş) s.v.; 2° cf. DA (Muscel), GL. OLT., BĂRBUŢ s.v.
CĂLCÂIE s.n. pl. 705 VI „cepuri lăsate pentru rod la viţa de vie”: Când se curăţă via, s-alege nişte călcîie, zis la noi, nişte călcîlecu... trei muguri sau pajru; cf. căluşar.
CĂLDĂROÂIE s.f. 748 Vila augm. de la căldare.
cf. DA s.v. căldare, DM s.v. căldăroi.
190
Mana Marin şi Iulia Mărgărit
66
CĂLDĂR0ŞĂ s.f. 672 IV, 674 VUIb dim. de la căldare („vale închisă cu pereţi de piatră”): [Ursul] le-a dus [oile] pă colo pă Pojama p-o căldăruşe d-alea pân-le-a băgat în jip 674 VUIb.
cf. DA, ŞĂINEANU, DM, DEX s.v. căldare 2°.
CALDIOÂRĂ adj. f. 684 Va dim. de la cald: Pui leşia fierbinte, nu fierbinte rău, să fie căldiuâră; cf. călduliţe.
CĂLDULÎŢE adj. f.'pl. 775 VIII dim. de la cald: Erau călduliţe bordeiele; cf. c ă 1 d i o â r ă .
CĂLIÂN v. coloiăn.
CĂLÎNĂ s.f. 809 V, 810 VII „cumnată”: Pe timpuri [cumnatei] s-a zis în... schimbat: călină... drăghincă 809 V; cf. drăghincă.
v. CADE (Olt.), BĂRBUŢ s.v.; cf.SCRIBAN (Olt.fam.) s.v.
CĂLtU v. călău 1°.
CĂLŢ0N s.m. 1°832A, 868 VII „încălţăminte confecţionată din postav sau croşetată din lână ori din cânepă”: Călţăn! mama la Paşti ne făcea dă tort [...] făcea într-un cârlig aşa, în loc de pantofi 777 VIII; cf. postâli, t i p i g 6 i , tuzlfig.2°pl. 714 VII „cavaleri de onoare (la nuntă)”: îi dădea şervete ca de călfânl; cf. deverigă.
pl. călţâni 1° 777 VIII, 817 VII, 832 A, 864 VII, 868 VII, 2° 714
VII.
1° v. DA (Munt., Trans.), TDRG (lb.v.) s.v.; cf. DM (înv. şi pop.) s.v.; 2° cf. DA s.v. călţunar 3°.
CĂLŢUNÂR s.m. 841 VII „persoană care ajută la masa de nuntă”: Se pun călţunâri şi din partea lui [^mirelui] şi din partea miresii 702 III; cf. ajut6r 3°, alergăt6ri 1°, călţunâşi, chender, stropolit6rii.
pl. călţunâri702 III, 837 III, VIII, 841 VII, 861 VII.
cf. DA s.v. 3°, CADE s.v., DM, DEX (reg.) s.v.
CĂLŢUNÂŞI s.m. pl. 713 III „persoana care ajută la masa de nuntă”: La călţunâşi să zice luni; adică rămâne socrii în stropolitori, rămâne toţi şi ăştia să zice călţunâşi [...] rămâne lunea numai... adică neamurile lor, călţunâşi; cf. a j u t 6 r 3°, alergăt6ri 1°, călţunâr, chănder, stropolit6rii.
CĂLŢUNĂREÂSÂ s.f. 846 VII „femeie care ajută la masa de nuntă”; cf. alergăt6rile, călţunăreâţă, lergăto-resele, stropolitoâre.
pl. călţunărâse 752 VII, 841 VII, 861 VII.
cf. DA s.v. călţunâr 3°, CADE s.v. călţunâri, ŞĂINEANU s.v. călţunar, DM, DEX (reg.) s.v.
CĂLŢUNĂREÂŢĂ s.f. 846 VII „femeie care ajută la masa de nuntă; cf. alergăturile, călţunăreâsă, lergăto-râsele, stropolitoâre.
CĂLŢ0NE s.f. pl. 714 VII „domnişoara de onoare”: Şi dădea basmale ca de surori de ginere, de călţâne; cf. ajutoârea, chemătoâre 1°, însoţi toârea.
CĂL0GĂRUL s.m. art. 733 II „numele unui joc de copii”: Jucam
67
Glosar dialectal. Muntenia
191
călugăru, un joc care...care aproape ne place la toţi.
cf. DA, TDRG s.v.
CĂLOŞ s.n. 1° 733 VII, 763 V, 764 VII, 780 III, 784 VIII, 797 V, 799 VII, 827 VI „ nume al unui dans bărbătesc jucat, conform tradiţiei, în preajma Rusaliilor”: Venea în sat cu căluşu, începea să joace căluşul99 VII. 2° 768 VII, 773 VII, 833 VI „nume al băţului împodobit (cu o basma albă şi cu grâu verde) ca un steag, cu care joacă participanţii la dansul numit Când a luat-o pă ea din căluş, căMşu să-ngropase, ce să mai facă, ea juca mereu, s-a dus de-a dezgropat băţu ăla dă juca cu el, steagu ăla 773 VII. 3° 777 VII „ceată, formaţie de flăcăi care, în costume tradiţionale, execută dansul numit ~ A venit călăşu şi l-a dus [pe băiatul bolnav] la o poiană şi-a cântat cu căMşu acolo. 4° 764 VII, 833 VI „reprezentaţie, spectacol susţinut de formaţia numită ~	: Ne strângeam
câte cinci-şase căluşuri [din sate diferite], pă centru, făceam câte un călâş acolo fiecare [formaţie], fiecare căuta să-şi arate dracii 833 VI. 5° în expr. a luăt din ~v. luăm 3°. 6° art. în expr. leâgă ~v. leâgă2°. 7° art. în expr. dezleigă ~ v. dezlâgi 3°. 8° art. în expr. îngropase ~ v. îngropase. 9° art. 793 VIII „bucată de fier pe care se sprijină grindeiul plugului şi care se introduce în găurile pravăţului pentru a regla adâncimea brazdei”. 10° 698 VIII „pârghie orizontală care învârtea sapa de foraj la exploatarea primitvă a ţiţeiului”: Atuncea se lucra cu sistemu canadian, învârtea omu la gura puţului c-un băţ aşa, c-un lemn, să numea călâşV, şi sapa mergea.
pl. 4° căluşuri 833 VI.
1° v. DA s.v. 16°, DM (reg.) s.v. 5°; cf. CADE s.v. 8°; 3° cf. DA, CADE s.v. căluşar, SCRIBAN s.v. căluşari.
CĂLUŞAR s.m. 718 VIII „cep lăsat pentru rod la viţa de vie”: Căluşâr, când taie [via], lasă un crac acolo, unu-ntr-o parte şi unu la mijloc, ăla-i zice căluşâr; două coarde şi un căluşâr; cf. călcâie.
CĂLZfiŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 777 VI „încălzeşte”: [Ia apă] în căldarea mare şi vine ş-o călzeşte niţel.
CĂMĂŞLUÎT s.n. 722 VIb „operaţie de fixare a scheletului de scânduri la acoperişul casei”.
CĂMĂŞUIALĂ s.f. 1° 685 VIII, 690 VII, 715 Vb, 815 VII, 825 V, 854 VlIIb „înveliş, pojghiţă protectoare (la gogoşile de mătase)”: [Go-goşile] le curăţăm bine de... cămăşuiăla aia, le puneam la soare, să usca şi le trăgeam borangic 690 VII; cf. poiejeâlă, poiejiţă, scârnă. 2° 764 VIII „înveliş, pojghiţă la boabele de cereale”: Băgăm iar caii [în grâu, la treierat], îl zobea boabe-aşa, să mai dăspice cămăşuiăla aia du pă boabe; cf. m ă r u n t â i 3°, p ă n u ş i ţ ă , speria 2°. 3° 740 A, 772 VI, VII „pojghiţă, peliculă formată deasupra lichidelor”: Când începeam să consum [vinul], îi puneam canea. Şi de la canea, nu-i ca când umblă cu furtunu-n el dintotdeauna de-i sparge cămăşuiăla aia de deasupra 740 A.
3° v. GL. ARGEŞ s.v. 3°, BĂRBUŢ s.v.
CĂMÎN s.n. 1° 677 VI, 695 VI, 840 V „loc, teren (de casă)”: Bani
192
Mana Marin şi Iulia Mărgărit
68
n-aveam să cumpărăm cămin de casă 677 VI; cf. plan, pomost. 2° 685 VI [în terminologia minerituluij „loc în mină unde se lărgeşte galeria şi se întorc vagonetele”: Cămin ur/era unde ... dublaţie dă vagonete din alea dă cărbuni, care venea din toate părţile, din toate galeriile, vagonetele dă cărbuni, ş-a-colo era cămin, să spunea dublaţie mai mare, unde să-nvârtea vagonetele.
pl. 2° cămin uri 685 VI.
1° v. BĂRBUŢ s.v.; cf. DA s.v. 4°, LR, 1959, 3, p. 64 (Piteşti) s.v.
CĂNURÎCĂ s.f. 708 V dim. de la canură.
CĂPĂCEÂLĂ s.f. colect. 832 VUIa [la acoperiş] „totalitate a şipcilor bătute pe căpriori pentru a susţine ţigla sau tabla”: Şi cum este [casa] asta cu tablă, i se zice căpăc&âlă la astea care se pune scândura pe... martaci, pe căpriori; cf. capâc 2°, lăstăreâlă.
CĂPĂCfiLE s. pl. 726 V „vase de lemn; putini mici”: [Sămânţa de cânepă] mi-o puneam acolo-n nişte cofe, în nişte căpăcâle prin pod.
CĂPĂSTRUL s.n. art.778 V „tăietura în formă de cruce făcută pe capul porcului tăiat înainte de a-1 despica”: Taie pe mijlocu căpăţânii, aşa sgârie cu cuţâtu, pă urmă zgârie aşa peste bot cu cuţâtu... dă la urechi în părţi aşa pă la gură. Şi lumea cică căpăstru... porcului, c-aşa să face când să taie porcu; cf. frâu.
CĂPĂTÂI, cu nici un fel de ~ loc.adv. 791 V „nicidecum, deloc, cu nici un chip”: Nu vrea tăticu să-l iau cu nic un fel dă căpătfi, ce mai, nu mă lasă să-l iau orice ar fi; cf neam.
CĂPAU s.m. 730 A „copoi”.
v. TDRG (Mold.), DA s.v. copoi, CADE (Mold., Olt., Trans.) s.v.; cf. SCRIBAN (nord) s.v. copoi.
CĂPCĂLÂNI s.m. pl. 734 A „brusturi”: Văd o bulihanie de urs, da mare de tot, şi mânca căpcălănf... brusturi d-eia.
cf. DA, CADE, BĂRBUŢ s.v. căptălan, ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (est), ŢDRG s.v. captalan.
CĂPENEÂG s.n. 1° 691 VIII „lemnărie, schelet de lemn care susţine acoperişul casei”: îi făcea [casei] căpeneâg, trebuia să-i facă şi căpeneâg; cf. c ă c i ti 1 ă 1°. 2° var. 775 VIII „cămaşă ţărănească”.
var. 2° chipeneâg s.n., pl. chipenâge 11S VIII.
2° cf. DA, CADE s.v., LEXIC REG., II p. 21 (Vâlcea), BĂRBUŢ s.v.
CĂPEŢEL s.n. 1° 677 VII, 757 VII, 789 V, VII, 790 VII; ~ de ţărână 761 VII „colac de diverse forme dat de pomană la înmormântare şi/sau la parastase”: Face ca un colac aşa cu nişte helea dă făină tot aşa, adus, cu cruci pă el şi la ăla-i spunem căpeţâllSl VII; cf. cap 3°. 2° 682 V, 690 V, 694 V, 696 VUIa, 712 V, 813 V „pomană constând din colaci slujiţi care se împart la înmormântare sau la trei, nouă zile ori la trei săptămâni după aceasta”: După aia-i faci [mortului] câpeţâl dă trei zile, dă nouă zile, dă trei săptămâni, dă şase săptămâni atunci faci pomană mai mărişoară 694 V. 3° ~ fiert 675 V, VII „colivă”: [Mortului] îi facem căpeţăl fiert din grâu, cum se spune, colivă V. 4° art. 803 V „colacul cel mai mare din capul de ţărână”.
69
Glosar dialectal Muntenia
193
pl. 1° căpeţSle 694 V, 760 Vllb.
1° v. CADE (Olt., Ban.) s.v., SCRIBAN (Munt., Mold.) s.v. călăvie; cf. DA s.v. 4°, SCRIBAN s.v.; 2° v. BĂRBUŢ s.v.
CĂPISTĂRtil s.f. pl. 811 VIII dim. de la căpistere. CĂPISTfiLE s.f. 763 Illb „căpistere”. v. DA s.v. căpistere.
CĂPÎTĂ s.f. 1° 788 VI „căpiţă de fân”: [Fânul] îl făceam căpiţă mare sau îl băgăm în grajd. 2° pl. 846 V „grămezi, glugi de cânepă”: Veneam acasă cu ea [- cânepa], o mai făceam aşa căpiţl, mai mici aşa, ca să să usuce mai repede; cf. c o v 6 r g ă 3°, izvoreâlă, sârlă. pl. 2° căpiţi 846 V.
cf. DA (Munt.) s.v. căpiţă, TDRG s.v. copită.
CĂPITĂNEÂSĂ s.f. 851 VII „femeie care pregăteşte capetele pentru pomeni”; cf. b ă b ă 2°.
CAPRÂR s.m. 791 A „persoană care organiza treieratul la arie”: Ceat-asta... puneam numit un căprâr care s-o conducă.
CĂPRĂRÎE s.f. colect. 788 A [la treierat] „grup de gospodari condus de un căprar; ceată”: După ceata-ntâia urma [la treierat] ceata a doua, altă căprăriie de oameni, pl. căprării 793 A.
CĂPRfiSC adj., ardăi ~ 814 V „soi de ardei gras, de formă alungită”; cf. cdpia, codrne 2°, p ă s t d i e 1 °. v. GL. ARGEŞ, LR, 1961, 4, p. 317 (Argeş) s.v.
CĂPRICICĂ s.f. 781 V, VII „obicei de Anul Nou; capră: Când umbla pluguşoru să mai făcea şi căpricică VII.
CĂPŞUNILE s.f. pl. 837 VII „capsule cu sămânţă (la cânepă)”. CĂPŞUNlCĂ s.f. 699 VI „soi de viţă de vie nealtoită”, v. GL. ARGEŞ s.v.
CĂPTtJF s.n. 823 VII, 827 A, 835* „parte de sus a iei ţărăneşti, constând din piept şi spate”; cf. c ă p d t. pl. căptăfuri 827 A, 835*.
v. GL. ARGEŞ s.v.; cf. DA s.v., CADE (Olt.) s.v. căptug, SCRIBAN (Munt. vest) s.v. căptuh.
CĂPUIÂM vb. ind. impf. 1 pl. 741 A„săpam, prăşeam porumbul”: [Porumbul] îl... dădeam cu borâna, cu grapa de mărăcini şi-l căpuiâm acolo.
cf. DA, BĂRBUŢ s.v. copăi, ŞĂINEANU (Mold.) s.v. copăit. CĂPOŞI s.f. pl. 810 VI „boboci (la bumbac)”: [Bumbacul] făcea căpuşl, înflorea.
CĂPLJT s.n. 818 A „parte de sus a iei ţărăneştui, constând din piept şi spate”; cf. c ă p t d f. pl._ căputuri 818 A.
CĂRÂRE s.f. 779 Vila „şanţ făcut cu rariţa între rândurile de porumb”. Porumbu când să făcea aşa, să făcea nişte cărări pe... noi îi ziceam că-1 răliţăm; cf. cărărătdră, cârlan 1°, drujine, răriţătdră 3°, răstdvuri, u 1 d c 4°.
194
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
70
pl. cărări 779 VIII, 793 A, 827 VI. cf. DA s.v.
CĂRĂMIZÂRI s.m. pl. 865 VI „cărămidari”, v. DA s.v. cărămidă.
CĂRĂRÂM vb. ind. prez. 1 pl. 831 VUIb 1° „facem cărări prin porumb”: Aveam rariţă şi dam şi o... cărăreâm aşa pântre rânduri şi d-aci încolo a doua oară-i luam la sapă [porumbii] 690 VIII. 2° „scoatem, cu ajutorul cuţitului, un rând de boabe de pe ştiulete, pentru a-l putea curăţa cu mâna”: [Porumbul] îl curăţ în două zile cu baba, cu mâinile, fără ... decât cu cuţitu îl cărărâm.
1° ind. impf. 1 pl. cărărâm 809 VUIb, 822 VUIb, 834 VIII, 835 VIII; part. cărărit 835 VIII.
var. 1° cărăresc vb. ind. prez. 1 sg. 833 A, 1 pl. cărărim 827 VI, impf. 1 pl. cărăreâm 690 VIII; part. f. pl. cărărite 827 VI.
1°, 2° v. DA s.v. cărare; cf. SCRIBAN s.v. cărăruiesc. CĂRĂRĂTURĂ s.f. 815 VIII „şanţ făcut cu rariţa printre rândurile de porumb”; cf. cărare, cârlân 1°, drujine, răriţătâră 3°, r ă s t â_v u r i , uluc 4°.
CĂRĂRESC v. cărărâm 1°.
CĂRĂtJŞUL s. art. 821 VII „numele unui dans popular”. CĂRCÂ vb. ind. impf. 3 pl. 869 VIII „încărcau”: Cărei căruţa asta, venea alta, cărei şi p-aia.
v. DA (în poezia pop.) s.v. încărca.
CĂREL interj. [?] 721 A „fugi, cară-te”. var. careltu interj. [?] 864 V. v. GL. ARGEŞ s.v.
CĂRNIŞOÂRĂ s.f. 747 Vila dim. de la carne. v. DA, TDRG s.v. carne.
CÂRNOTElE v. cămotie.
CĂRNOTÎE s.f. 775 V „excrescenţă cărnoasă la ochii bolnavului de albeaţă”: [Doctorul] mi-a spus să mă duc într-un timp, ca să mă opereze [...] să-mi taie cărnotiia aia [de la ochi], pl. cărnotii 773 VIII. var. cămotâie s.f. 768 VUIa.
v. BĂRBUŢ s.v. carnotie 3°; cf. LEXIC REG., I p. 28 (Băileşti), p.34 (Gura Jiului), GL. ARGEŞ s.v.
CĂRNUlEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 704 V [la tăierea unui animal] „scoate carnea de pe oasele mari”: Şi p-ormă o cămuieşte, dă scoate carnea dă pă şolduri şi rămâne numa oasele.
cf. DA s.v. carne, CADE (Ban.) s.v. cărnui, SCRIBAN (rar) s.v. cărnos esc.
CĂRUŢÂŞ s.n. 672 II „cărucior (de copii)” Ce, era ca acuma leagăn şi câte, şi câte, şi căruţişe de-alea, cum am văzut eu ? 743 VII; cf. trăsură 3°. pl. căruţişe 143 VII.
CĂRUŢĂRIE s.f. colect. 811 VIII „părţi componente ale unei căruţe”: Era meşteri de ştia să facă roate... căruţăriie d-astea.
71
Glosar dialectal. Muntenia
195
cf. DA, TDRG s.v. căruţă, SCRIBAN s.v.
CĂSĂPÎSE vb. ind. m. m. c. pf. 3 sg. 850 VIII „sfârtecase”: [Lupul] tocmai căsăpise mânzu.
cf. DA (mai ales în Mold.), TDRG, ŞĂINEANU (Mold.), CADE (Mold., Bucov., Ban.), DM, DEX s.v. căsăpi, SCRIBAN (est) s.v. căsăpesc.
CĂSĂTORIE s.f. 864 VII „logodnă”: Dintâi când să-nţelegea, zicea căsătorise; cf. aşezât, aşezământ, croială, îm-păcăciune 1 logodedlă, logondă 1°, tocmeâlă.
CĂSĂTORIT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 844 VI „m-am căsătorit”: Cum am venit din armată am căsătorit; cf. căsnicit, înclinit, înturlucam.
conj. prez. 1 sg. să căsătoresc 687 Vila.
CĂSNICÎA s.f. art.703 A „rostul casei”; cf. h â u 1 a .
CÂSNICÎT, am ~vb. ind. pf. c. 1 sg. 813 A „m-am căsătorit, am făcut căsnicie”; cf. căsătorit, înclinit, înturlucam.
CĂS6I s. 740 A „încăpere (din scânduri, la stână) unde se încheagă laptele”.
cf. DA, SCRIBAN s.v. căsoaie, ŞĂINEANU s.v., LEXIC REG., I, p.76 (Vâlcea) s.v. căsoaie.
CĂŞÂR s.m. 1° 792 V „cioban care prepară caşul, la stână”; cf. brânzdr. 2° 827 VIII „proprietar de oi care se ocupă cu prepararea şi comercializarea brânzei”.
pl. 1° căşâril 96 VII.
1° v. DA s.v. 1°.
CĂŞĂRÎE s. f. 827 VIII „munca de c ă ş a r 2°”: Am făcut-o şi p-asta, căşărtia; închegam sute de kile de lapte, tatăl meu era căşar.
cf. DA s.v. căşar, SCRIBAN, DM, DEX s.v.
CĂŞCĂVÂLĂ v. caşcaveâ.
CĂTĂNIE s.f. 671 VIII „serviciu militar”: Eu am făcut paisprece ani dă cătăniie.
v. DA s.v. catană, CADE (Trans.), SCRIBAN (fam.), DM (reg.), TDRG, ŞĂINEANU s.v.
CATINÎU adj. 728 A „de culoarea florii de cătină; liliachiu deschis”.
f. cătinie 728 A.
CĂTUNÂŞ s.n. 839 Vllb dim. de la cătun.
CĂŢĂNEAU vb. ind. impf. 1° 3 pl. 798 VI [despre lupi, vulpi] „scoteau strigăte caracteristice”: Noaptea, când dormeam, urlau lupii şi căţăneâu astea, vulpile. 2° var. 3 sg. 715 VI „chiţăia”: [Omul] Kelţăneâ acolo ca un... ca un şoarece; cf. c h i ţ u i d u .
var. 1° cherţănindvb. ger. 692 VI; 2° chelţăneăwb. ind. impf. 3 sg. 715 VI.
cf. LEXIC REG., I p. 76 (Vâlcea), GL.ARGEŞ, CV, 1950, 3 p. 35 (Teleorman) s.v. căţăni, LEXIC REG., I, p. 57 (Sibiu) s.v. căfăli, GL. ARGEŞ s.v. cherţăi.
CĂŢELÂŞ s.m. 735 Vila dim. de la căţel.
196
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
72
pl. căţelâşi 692 VI. v. DA (rar) s.v. căţel.
CĂŢELUL s.m. 1° art. ~ pământului s. compus 851 VII „bursucul”; cf. viezure. 2° pl. 803 VI [la tutun] „frunze de calitate inferioară, crescute în partea de jos a tulpinii”: începe să ... recoltatu la câteva foi [de tutun] care le are mai coapte acolo jos la pământ. Noi pe limbaju nostru spunem căţăi; cf. f u r d â , p o â 1 ă 1°. 3° pl. în ~ (de turbâre) 792 A „germeni (de turbare)”: [Oamenii] au fost muşcaţi de lup ş-a-nviat căţâi-eia de turbâre.
pl. căţii 2° 803 VI, 3° 792 A.
1° cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN, DM s.v.; 2° cf. DA, TDRG s.v. 6°, ŞĂINEANU s.v. căţeii.
CÂZĂICCJŢE s.f. pl. 732 VII „scurte (matlasate); pufoaice”. CĂZNICÎE, în ~ loc. adv. 735 VI „cu caznă, căznit”: Am trăit tot în căznicie-nşn zis.
CÂÎNĂRÂIE s.f. colect. 832 VlIIb „mulţime de câini”. cf.^DA s.v. câne.
CÂLPÎCI v. chirpică.
CĂLŢĂVEÂM, mă ~ vb. refl. ind. impf. 1 sg. 834 A „mă ciorovăiam, mă dondăneam”; cf. ciorârăit, cioromănit.
CÂLŢUlfiŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 1° 751 VII [despre cânepă] „se frânge şi se scămoşează”: Cânepa topită şi uscată o pune pă pietroi ş-o bate, ştii, de să ... cîlţuiSşte, cum să spui, paiu ăla. 2° 721 Vllb [despre cânepa toarsă] „se încâlceşte”.
1°, 2° cf. DAs.v. câlţi, CADE s.v. câlţui3°, SCRIBAN s.v. câlţuiesc, BĂRBUJ s.v. câlţi.
CÂMP s.n. în la ~ 797 II, 823 II „figură, moment în jocul de copii ţâca-n casă”: Noi facem un cerc cu un băţ şi un băţ mai mic aşa. Şi noi îl numim ţâca-n casă. Şi îi dăm aşa cu ciumagu, şi care-1 prinde la... la cîmp, ia suta 797 II.
CÂNTARAGÎU s.m. 703 A „persoană care cântăreşte produsele (la moară)”: Am fost cîntaragiu la moară vo tri ani dă zile. cf. DA, TDRG, ŞĂINEANU s.v. cantaragiu.
CÂNTĂ, se ~ vb.refl. ind. prez. 3 sg. 676 V, VII „jeleşte, boceşte (mortul)”: La noi să cîntă, jeleşte mortu VII.
v. DA, TDRG, CADE (Trans.) s.v. cânta, SCRIBAN (Trans. rar) s.v. cânt, AAF, 1935 (Almăj), 1939 (Scărişoara), B. Ph., 1939, p. 215 (Gorj), LEXIC REG., II, p. 76 (Turda) s.v. cânta, GL. OLT. s.v. CÂNTĂRÂŞ s.n. 840. A dim. de la cântar: cf. DA s.v. cântar.
CANTĂRĂ vb. ind. prez. 3 pl. 671 VIII „cântăresc”: Ia atuncea acolo şi cîntără brânza.
CÂRCÂLĂ s.f. 671 VII „lucru nesemnificativ, activitate neimportantă”: Aici la noi eşti muncită muierea, toată zâua alergi la cîrcâlj 675 VII. [La covoare] e modelile mai grele, mai multe halea aşa pă velinţe, mai multe... cîrcallacolo 697 III
73
GlosaT dialectal. Muntenia
197
pl. cârcâli 675 VII, 697 III
cf. DA, CADE s.v. cârcăli, SCRIBAN (vest), GL. ARGEŞ s.v., LEXIC REG., II, p. 49 (Făgăraş) s.v.
CÂRD, de ~ loc. adv. 702 Vllb, 816 A „cu grămada; angro”: Face opinci ca să le dea de cârd, să le vânză 816 A.
cf. DA,_TDRG, CADE s.v.
CÂRJĂLEÂSCA s.f. art.. 825 A „numele unui dans popular”.
CÂRLÂN s. m. 1° 792 VI, 793 A 818 VI „şanţ între rânduri în lanul de porumb”: Veneam şi băgăm raliţa pă cîrlânu respectiv, pă răliţătură, şi spărgeam 792 VI; cf. cărdre, cărărătură, drujine,răriţătdră 3°, răstavuri, u 1 â c 4°. 2° 721 A „cuţitoaie curbată pentru fasonat butoaiele în interior”.
pl. 1° cârlini 192 VI, 793 A, 817 VIII, 818 VI.
CÂRLĂNEÂLA s.f. art. 721 A „numele acţiunii de a cârlani ”; cf. c â r 1 ă n i t u 1.
CÂRLANÎM vb. ind. prez. 1 pl. 721 A „fasonăm butoaiele, în interior, cu cârlanul 2°”.
CÂRLĂNÎTUL s.n. art. 721 A „numele acţiunii de a cârlani ”; cf. cârlănedla,
CÂRLÎG s.n. 1° pl. 703 V „prăjini între care se fixează cânepa în topilă”: [Cânepa] o duceam la apă şi o băgăm între ... cârlige aşa. 2° art. în expr. am ~ în minellX Vila (fig.) „am un ghimpe, am un cui în inimă; sufăr”: însă inima tot a fost c-am cîrligu-n mine, că sânt jignită tare în inima mea de fete.
pl. 1° cârlige 703 V.
2° v. GL. ARGEŞ s.v. 3°.
CÂRLIGOŢÂTE adj. f. pl. 677 VIII „cârlionţate, spiralate”.
CÂRLIONŢ s. 869 VlIIa „plasă de vânturat boabele la treieratul cu cai”; cf. p r i m i t e a .
cf. DA s.v. 2°, SCRIBAN (Brăila, Ialomiţa) s.v.
CÂRMÎRE s.f. 869 VI „acţiune de rupere a vârfurilor la răsadurile de roşii”.
cf. DA s.v. cârniî, 3°, CADE (Olt.) s.v. cârni 3°.
CÂRPÎC v. chirpici.
CÂRPÎT s.n. 759 VI, VUIb „completare a zonelor cu plante nerăsărite (din terenurile cultivate cu porumb sau cu viţă de vie)”: La o săptămână, după ce încep să răsaie boabele, începem cîrpîtu, zicem noi, acolo une nu ies toate boabele VI.
v. ŞĂINEANU s.v.; cf. DA s.v. cârpi I. 3°, LEXIC REG., II, p.23 (Vâlcea) s.v. cârpi, BĂRBUŢ s.v. cârpitură.
CÂRPITURĂ s.f. 793 A, 815 A „porumb semănat ulterior pentru completarea golurilor din cultură”: Când începea să iasă cir pii tura, îi dam cu prăşitoarea 793 A.
v. GL. ARGEŞ s.v., LEXIC REG., II, p. 23 (Vâlcea) s.v.; cf. DA s.v. cârpii. 3°, BĂRBUŢ s.v.
198
Matia Marin şi Iulia Mărgărit
74
CÂRP6I s.n. 671 VII „maramă”: înainte când m-am căsătorit eu, să punea peşchir, cîrpâi din ăla; cf. fişon, peşchir.
v. GL. OLT., LEXIC REG., I, p. 77 (Vâlcea), BĂRBUŢ s.v.; cf. DA s.v. cârpă.
CÂRPUŞOÂRELE s.f. pl. art. 740 VII dim. de la cârpă („basma”).
cf. DA (Munt.), TDRG s.v. cârpă.
CÂRTABOÂŞE v. cartabdş 2°.
CÂRTOJÎT, am ~ vb. ind. pf. c.l sg. 730 A „am cârpit (încălţămintea)”: [Opincile] le-a/n cîrtojit cu nişte curea; cf. potlogeâ.
v. LEXIC REG., I. p. 90 (Făgăraş), GS, 1929-1930, p. 130 (Prahova) s.v. cârtoji; cf. GL. ARGEŞ s.v. cârpoji, CV, 1950, 4, p. 35 (Buzău) s.v. încârtojit.
CÂŞTIGĂ vb. inf. 786 V „(a) salva”: [Copilul] 1 -am dus la spital şi i-a făcut nişte transfuzii, nu l-am putut cîştigâ.
CÂT ŞI, ~ ... ~ adv. corelativ 712 V „atât ... cât şi”: Sâmbătă seara era vedre cît şi la mireasă, cît şi la gineri că.
CÂŢÂÎŢI s.m. pl. tantum 827 A „alesături”: Şervete cu cîţîiiţţ.
CEĂÎR (2 sil.) s. n. 734 A „împrejmuire (pe lângă casă) pentru porci şi pentru păsări”.
cf. DA (Muscel), CADE, ŞĂINEANU (Mold.), TDRG, SCRIBAN s.v., DM, DEX (înv. şi reg.) s.v., BĂRBUŢ s.v. ciair, BPh, 1939, p. 212 (Gorj) s.v. ceir.
CEAÎZ (2 sil.) s. 749 VII [în trecut] „petrecere luni seara după nuntă”: Luni după nuntă, pe timpuri, când eram noi, se făcea un... luni înspre marţi, seara, se făcea c§aiz, un... o petrecere aşa cu mâncare, cu băutură.
cf. DA (rar) s.v.
CEAMtJR s. n. 737 VUIb, 743 VIII „lut frământat cu apă, care se pune în gropile cu butaşi de viţă de vie”: CJamur, faci Samur într-o găleată ce-aveai acolo cu neşte pământ 743 VIII; cf. m o r c i o i â 1 ă, m u r u i â 1 ă .
cf. TDRG (Munt.), SCRIBAN (Dobrogea), DA, CADE, ŞĂINEANU, DM, DEX, GL. ARGEŞ s.v., GL. OLT., LEXIC REG., I, p. 48 (Turnu Severin) s.v. cemur.
CEANÂC (2 sil.) s. n. 743 VII „vas din lemn (folosit la muls); şiştar”: Canâc care mulg vaca-n el, da, de lemn; acu sânt şi de fier şi de lemn.
var. cenâc s. n. 724 VII, 732 VII, pl. cenace 724 VI.
cf. DA, TDRG (Munt.)., LEXIC REG., II, p. 69 (Roşiori de Vede), BĂRBUŢ s.v. cenac, CADE s.v., SCRIBAN (sud), DM, DEX (reg.) s.v.
CEANGHlRELE v. cingh6n°.
CEÂRCĂNUL s. n. art. 831 VII „cercul (roşu) din jurul unei părţi degerate”: Da mi-a degerat picerele, veneam acasă, se tăvălea fetele mele astea marile când mă vedea că ţipam şi şedea pân-a doua zi cârcănu dă ... dă-ngheţătură, picioru roşu până la jumătatea ţurloiului.
CEARDÂC s.n. 1° 674 VI „târlă mică (în care se separă oile când
75
Glosar dialectal. Muntenia
199
sânt bolnave sau când se desface stâna)”. 2° art. 821 VII „numele unui dans popular”.
pl. 2° ceardâcurilM VII.
1° cf. DA s.v. cerdac II. 1°.
CEARŞAVÂL s.n. 738 VII „cearşaf’: I-a pus o saltea, pe urmă cîarşavâlu, dantelă, o pătură.
CEAŞÂCURI v. saceâc.
CEATÂLE s. n. pl. 869 VIII [la grâu] „spice înfrăţite”: îi da ceatâle de la un fir [de grâu], îi da ceatâle. cf. DA s.v. ceatal.
CEAUNfiLUL s.n. art. 748 Vllb, 850 VII, 869 Va dim. de la ceaun: Speli ceaunlâlu bine-acolo 748 Vllb.
CEAfJŞ s. 854 IV „soi de viţă de vie”, v. DA s.v., ŞĂINEANU s.v. 6°; cf. SCRIBAN s.v. ceauşă. CECLĂU s.n. 820 VIII [la căruţă] „lemn de care se înhamă calul de rezervă (al treilea); ceatlău”.
cf. LEXIC REG., II, p. 69 (Roşiori de Vede) s.v. ceaclău. CELEÂM vb. ind. impf. 1 sg. 793 V „căleam (zarzavatul)”: Coceam un fir de praz, îl celeâm bine pă . . . în cuptoru sobii.
v. GL. ARGEŞ s.v. celi', GL. OLT. s.v. celim; cf. DA s.v. celi 1°, LEXIC REG., I, p. 22 (Vâlcea), p. 48 (Făgăraş), p.98 (Lăpuş), BĂRBUŢ s.v. celi.
CENÂC v. ceanâc.
CENT s. m. 1° 686 VIII, 696 VUIa „alcoolmetru”: [Ţuica] o centuiai cu cântu 686 VIII; cf. centigrâd, grad 1°. 2° pl. 703 VI, 705 VI „grade (la rachiu)”: [Ţuica] scădea din . . . cenţi ei, nu mai avea aceeaşi tărie 705 VI.
pl. 2° cenţi 103 VI, 705 VI.
1° v. GL.ARGEŞ s. v.; cf. GL. OLT., BĂRBUŢ s.v. centă. CENTIGRAD s. n. 696 VUIa, 714 VI „alcoolmetru”: Avem grad adică la... la două deca, la trei deca, centigrâde care-1 grăduim, ca cantitatea de ţuică să iasă cât mai tare 696 VUIa; cf. cent 1 °, grad 1 °. pl. centigrâde 696 VUIa.
CENTUlEŞTE vb. ind. prez 3 sg. 714 VI „măsoară tăria ţuicii cu centul (sau cu centigradul)”: [Ţuica] o centuiâi cu centu, o mai centuiâi şi cu limba 686 VIII.
ind. impf. 2 sg. centuiâi686 VIII, 3 sg. centuiâ0%\ VII. v. GL. ARGEŞ s. v. centui.
CENTfJRĂ s. f. 691 VI, 695 VI, 699 VI, 776 IV, 833 VI [la casă] „brâu de beton la baza sau deasupra zidurilor”: Că-mi trebuia ... îmi trebuia stâlpii ăia şi centura sus, aşa să spune, centără 695 VI.
CENtJŞĂ s. f. 687 Vila „reziduu la prepararea săpunului”; cf. boroghină 3°, borţoroâgă, cotreâţâ, crânghiţă, leşie 1°, mi mă 2°, mâzgoâre, moare, poscorniţă, răutâtea, scrddă, steregheâţă, sterejie 1°, torocâlă, torofină, trânci 1°, troşie, turbu-
200
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
76
cală, uricîmea 1°, urîciunea 1°, vrăcie 1°.
CEOLOFÂN s.n. 733 VIII, 808 V „celofan”.
pi. ceolofâne 808 V.
CEPIŞC^RI s.m. pl. 772 VI [la viţa de vie] „mlădiţe”: Al doilea an nu-i lăsam [viţei de vie] decât o căpuşă, că-i pleacă nişte cepişârl.
v. DA s.v. cep 2°; cf. DM, DEX s.v. cepuşor.
CEPUIIiŞTE vb. tranz. 1 ° ind. prez. 3 sg. 828 VIII [în viticultură] „copileşte, taie cepurile”: Al doilea an o taie [viţa], capu ăla care iese din pământu ăla, din muşuroiu ăla acolo, o cepuiâşte. 2° part. 675 VI [despre un copac] „curăţat de cepuri («noduri»)”: Bradu se lucrează-n două faze: este tăiat [...] cepuit.
ind. pf. c. 1 sg. am cepuit 1° 828 VIII; part. cepuit 2° 675 VI, f. cep uită 867 VIII.
1° v. GL. DOBR. s.v. cepuiam; 2° cf. DA s.v. cepui, LEXIC REG., I, p. 99 (Rădăuţi) s.v. cepui,
CERC s.n. 1 ° 868 V „unealtă pentru scărmănat bumbacul, formată dintr-o nuia arcuită în semicerc, între capetele căreia este întinsă o aţă”: Aveam un cercuite-aşa cu o aţă, o nuia de la pomi [...] şi le agăţam o aţă aşa frumos; cf. arcâş, zbârnă, z d r â m b i ţ ă . 2° pl. 671 VI „nuiele sau leaţuri cu care se c e r c u i e s c pereţii casei de lemn”: După ce se-ncheie [casa] s-aduce cârcuri de alun sau de scânduri de brad; cf. baschie, grădeâua 1°, lâcre, lănţ6i, paiântă 1°, răzl6gi, riglă 3°, stachăţi, şip 1°, ştucă-t o â r e .
pl. 2° cârcuri 671 VI.
2° v. DA (Solnoc) s.v. I. 10°.
CERCĂT6R s. n. 812 V [la cuptorul de ars vasele din lut] „orificiu mic prin care olarul controlează stadiul arderii”: Mă uitam la un cercătdr acolo pe ... pe cuptior, dacă vedeam că s-a lucit şi să vede floarea, nu-i mai băgăm foc.
CERCEFlOR s.n. 823 VII dim. de la cearceaf.
CERCUIÂI vb. ind. impf. 2 sg. 765 VI „băteai cercuri la casă”: Pe pereţi, dup-aceea, după ce face din ostreţe, să cârc uie, se bate cercuială la casele care sânt făcute din ostreţe, din bârne 689 VI; cf. bagă 1°, b a s c h i 6 z , împaien teâză, încercuim 2°, jor-dăia,lănţuidşte, ostreţeâză, paient6z,stucă-t o r 6 ş t e, şipceâi, ţăndăred.
ind. pf. c. 1 sg. am cerculti65 VIII; refl. ind. prez. 3 sg. se cărcuie 671 VI, 689 VI; part. f. cercuită 769 VIII.
v. DA (Someş), GL. ARGEŞ, LEXIC REG., I, p. 77 (Vâlcea) s.v. cercui.
CERCUIÂLĂ s. f. colect. 671 VI, 689 VI, 763 VIII, 769 VIII, 773 VIb, 788 VI „totalitate a leaţurilor care se bat pe pereţii casei de lemn”: Se bate cercuiâlă la casele care sânt făcute din ostreţe, din bârne adică. Se bate cercuiâlă, se bate stacheţi 689 VI; cf. 1 ă ţ u i d 1 ă , ş i p c u i d 1 ă .
77
Glosar dialectal. Muntenia
201
v. COMAN GL., LEXIC REG., I, p. 77 (Vâlcea) GL. ARGEŞ s.v.; cf. DA (Someş) s.v. cercul.
CEREALiNĂ (5 sil) s. f. 869 VI „substanţă chimică cu care se stropea lanul de cereale împotriva dăunătorilor”: [Lanurile de grâu] le dam cu nişte cerealină... aşa le ziceam noi atunci, nişte gălbeneală, le tratam zis.
CERERE s.f. 797 VII „cerere”, v. DA (Olt.) sJv.
CERGÂNCĂ s.f. 848 VIII „soi de viţă de vie nealtoită”: Să punem de asta algeriancă, cergâocă, mă rog, mai multe soiuri de viţă aşa cum era.
CliRGĂ s. f. 1° 771 Vb „petrecere, sâmbătă seara, înaintea nunţii (la care fetele obişnuiau să joace în jurul unei cergi, ţinând-o cu mâinile)”; cf. beteâlă, cununi, fedelâş, 1 o g 6 n d ă 2°, vâdră 3°, v e 1 i n ţ ă . 2° pl. 860 VI, 865 VI „nuiele la gura târbocului pe care se fixează plasa”: Se bagă lemnele-alea cu beţele-alea de se usucă, se ţine o săptămână, două, trei, se ţine lemnele alea, cârgile, denumirea lor e cerg 865 VI; cf. cerghilă 1°, cornăţâl, covărgă 1°. pl. 2° cergi 860 VI, 865 VI.
1° v. CV, 1950, 4, p. 45 (Teleorman) s.v.
CERGHţLv. cerghilă2°.
CERGHILĂ s.f. 1° 835 A „nuia îndoită în semicerc pe care se sprijină coviltirul căruţei sau se prinde plasa de pescuit”: Aşa este târbocu, ştiţi, un fel de lingură, ştiţi, şi aduce nişte âergile-aşa 808 Via; cf. c 6 r g ă 2°, cornăţâl, covergă 1°. 2° var. 779 III „adăpost, cort făcut în curte, în care se pun mesele pentru nuntă”: Munceşti o săptămână, două, alergi şi faci cergii mare aşa, să-l îmbraci cu macate frumoase, să fie frumos în cergii; cf. cordân, cortină, salon, pl. 1° cerghile 808 Ha, Via, 835 A. var. 2° cerghil s. 779 III.
CERÎE adj. f. 728 A „de culoarea cerului”; cf. norîu. cf. LR, 1959, 3, p. 65 (Argeş) s.v. ceruliu.
CERLĂIÂŞ s.m. 840 A „cel de al treilea cal la căruţă, de rezervă, folosit odinioară la treieratul cu cai”, pl. art. cerlăiâşii 840 A. cf ]*}^ g y ceatlău
CERnXtORÂ s.f. 720 V, 748 Vllb, 837 VII „cantitate mică (de faină) cât se poate cerne o dată”: Mă duc cu ciuru şi iau aşa cât se poate lua cu ciuru, aia-i cernătără de faină 720 V; cf. zbătăttiră.
pf* DA c v f'prnp
CERŞIFICÂT s. n. 702 V „certificat”.
CESÂCURILE v. saceâc.
CfiSNICULE s.m. voc. 821 VII [în descântece] „urîciosule, posa-cule”: Tu-ncleştatule, îmbeznatule, cesnicule, urîtule, întâmpinatule; cf. ciubdt, dugâs, tocsân.
cf. DA (Teleorman) s.v. cesnic, BĂRBUŢ s.v. ceşnică.
CETÂTE s. f. 842 II „nume al unui joc de copii”.
202
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
78
CHEABÂC (2 sil.) ~ de sânge loc. adj. 682 VII „însângerat”: Acolo era sfoara plină de sânge, Rabde de s/nge cămaşa lui cu pantaloni d-ăia albi, Rabde de stnge.
cf. DA, SCRIBAN (înv.) TDRG s.v. chebap.
CHEAG s. n. 836 V „cec (la porc)”; cf. b d b ă 5°, b u r f 6 i u 1 , burtoi 1°, chxşcă 3°, fund ac, fundanul, fundă-râul, fundărdţul, f u n d ă r 6 i , fundau,funddiul, fund6i, fân du l, maţ 2°, moş 1°, tăgârţa, tesdc, trâistă 1°, trăist6iul, trăist6r,trăistâţa 1°, unchidşul.
CHEFUIÂLĂ s. f. 682 VII „chef, petrecere”: Face-acolo Refuidlă, mamă, mamă, toţi acolo, cu ţuică; cf. bărăbdie, beridn, cherfeneală, chilabd, ghelabâc, hăntălau, huleai, tărbăcaua, zafdturi, zurvalâc.
cf. DA s. v. chef.
CHEG s. n. 703 V, 706 VUIa „cheag”: îl încălzim un pic laptile într-un tuci, pe urmă-i punem Reg d-ăla de miel, Reg, şi-l mesticăm bine 703 V.
CHEGULfiŢ s. n. 846 VI dim. de la cheag.
CHfilE s. f. 1 ° 714 VI, 727 VI, 760 VI, Vllb, 788 A „loc în care se îmbină bârnele orizontale, la pereţii casei de lemn”: [Casei] i-ai pus acoperişu ... Rdia, care vine pă amnari, dă la Reide-acolea pleacă căpriorii, grinzile şi acoperişu 727 VI. 2° lemn de ~ s. compus 758 VI „bârnă cioplită peste care se aplică o alta similară, pentru a se încheia, astfel încât din îmbinarea lor să rezulte colţul casei”: Aicea bârnele e-ncheiate, aicea cu lemn de R6ie.
pl. 1° chei 727 VI.
1° v. GL. ARGEŞ, GL. OLT. s.v., LR, 1961, 6, p. 567 (Braşov) s.v.; cf. DA s.v. II._4°.
CHELĂCĂl, a ~ vb. 1 ° inf. 731 VIII [despre câini] „a schelălăi”: începe căţelu a Relăcăl; cf. chişndşte, geotdşte, geune, miercănind, stencăned.2° ind. impf. 3 pl. 749 VII [fig.j [despre oameni] „chiuiau (la petreceri)”: [La nuntă] să ridica masa, să facea ziuă, iar mai Relăcăid.
ind. impf. 3 pl. chelâcăid 2° 749 VII; ger. cheldcâlnd 1° 710 VI.
var. 1° cherlăcăid vb. ind. impf. 3 sg. 815 A; conj. prez. 3 sg. să cherlâcăie 815 A; schelacăie vb. ind. prez. 3 pl. 738 II; ger. schelăcălnd 738 II; scherlălndvb. ger. 833 Vila; 2° cbelăncăned vb. ind. impf. 3 pl. 848 VII.
1° v. DA s.v., SCRIBAN (Munt. est) s.v.; cf. CADE, DM, DEX s.v. chelălăi, GL. ARGEŞ s.v. cherlăi; BĂRBUŢ s.v. chelălăială.
CHELĂNCĂNEÂ v. chelăcilV.
CHELNER s. 833 A „unealtă cu care se însemnează, pe metal, locul unde se dă gaură cu priboiul”.
CHELTliU s. n. 673 II a „coş din nuiele împletite”: Apoi el ia un Reltâu de fructe din acelea; cf. târnă 1 °.
79
Glosar dialectal. Muntenia
203
var. tăltău s. n. 671 VII.
v. DA(Trans.) s.v., SCRIBAN (Argeş) s.v. tolteu, GL.ARGEŞ s.v.; cf. BĂRBUŢ s.v. chelter.
CHELŢANEÂ v. căţăneâu 2°.
CHEMĂTOÂRE s. f. 1° 735 III, Vila „domnişoară de onoare”; cf. ajutodrea, călţune, însoţitoârea.2° 863 III, V, VII „vizită a naşilor şi a părinţilor fetei la tinerii căsătoriţi”: La o săptămână ori la două, făcea un fel de kemătoâre şi se chema pe naşi şi pe părinţii fetei la scoru ăl mare VII.
1° cf. DA s.v. chema, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN (Trans.), DM, DEX (pop.) s.v. chemător.
CHEMELliŢ s. 833 Vila, 834 A „accesoriu constând dintr-un cerc de metal îmbrăcat în pânză, purtat de femei sub basma (în portul bătrânesc)”.
pl. chemelâţi 833 Vila, chemelâţe 834 A.
var. mechelăţ s.n., pl. mechelâţe 834 A.
CHâNDER s. m. 724 VII „persoană care ajută la masa de nuntă”: kenderu îi ajută la nuntă ca o femeie, mai bine; cf. a j u t 6 r 3°, a 1 e r -găt6ri 1°, călţunăr, călţundşi, stropolitârii.
CHERFENEALĂ s. f. 852 VIII „chef, petrecere”: Şi mai trage o kerfeneâlă dă băut doamna nună şi cu domnii gineri; cf. b ă r ă b â i e , beridn, chefuidlă, chilabd, ghelabdc, hăn-tălâu, huleai, tărbăcdua, zafeturi, zurvalâc.
CHERLĂCĂIÂ v. chelăcăl 1 °.
CHERLĂITORĂ s. f. 687 VIII „chelălăitură”: Când am tras în el [=lup], o kerlăiitură de s-a auzit la doi kilometri.
v. GL. ARGEŞ s. v.; cf. DA s.v. chelălăi.
CH^RTURILE s. n. pl. art. 824 VIII „scobiturile de la extremităţile tuburilor de ciment, unde acestea se îmbucă”: încheie, că are kărturile alea ale lor şi să-nchide fix.
CHERŢĂNÎND v. căţăneâu 1 °.
CHIAR, ~ ... ~ conjuncţ. 827 VIII „fie ... fie, sau ... sau”: Un beţişor aşa, un băţ kar dă lemn, kar dă trestie; cf. d p ă i , oare 2°.
CHIBRÎTĂ s. f. 709 VIII „chibrit”.
CHIDÂT adj. 765 Vllb, 791 VII, 794 V „acoperit cu c h i d ă ”: Pă puntea asta ce să punea [la Bobotează] acolo, să punea mărgele, busuioc, şi, dacă mărgelele şi busuiocu erau kidăte, ai noroc în viaţă 794 V; cf. închiddte.
pl. f. chidite 794 V.
v. DA (Ban.) s. v. chida.
CHÎDĂ s. f. 760 V, 791 VII, 793 VII, 821 V, 825 V „chiciură”.
v. DA s. v., CADE (Olt., Ban., Bucov.), SCRIBAN (Olt.), DM, DEX (reg.) s.v.
CHILABA s. f. 755 VUIb, 815 VII „petrecere, ospăţ, chef’: [Luni după nuntă] făcea un berian, aşa, un berian până la prânz, mai făcea kilabâ, până la douăşpe ... că să termine băutura dă la socru, o masă ... o petrecere
204
Maria Marin şi Iu li a Mărgărit
80
815 VII; cf. bărăbâie, beriân, chefuiălă, cher-feneâlâ, ghelabăc, huleai, tărbăcâua,zaf6-turi, zurvalâc.
var. ghilabâleîe s. f. pl. art. 848 VIb.
v. DA, GL. ARGEŞ, GL. DOBR. s. v.; cf. SCRIBAN (Munt.) s.v. ghilaba.
CHILĂ s. f. 850 VIII „măsură de capacitate pentru cereale”; ~mâre „măsură egală cu cantitatea cuprinsă în patrusprezece saci”; ~ mică „măsură egală cu cantitatea cuprinsă în şapte saci”.
CHILliR s. n. 808 VII „bucătărie de vară, separată de restul casei, în care se poate şi dormi”.
cf. DA, CADE s.v., SCRIBAN (Munt.), DM, DEX (reg.) s.v.
CHILIÂNCĂ (4 sil.) s.f. 676 VII „îngrijitoare la biserică şi/sau la cimitir”: Mama mea a fost îngrijitoare la biserică, ştii, kiliiâncă, aşa se zice.
CHILlfiR (3 sil.) s.m. 733 VIII „administrator la curtea boierească”.
CHILIP s. n. 799 VII, 802 Vila, 803 Vile, „scul (de borangic)”: Sculu dă ...killpu, aşa-i zicea, killp dă borangic 802 Vila; cf. a r şi n , r o â t ă 2°, t r ă s ă r ă 2°.
pl. cbillpe 775 V, 779 Vile, 799 VII, 801 VlIIa.
v. DA (Turnu-Măgurele, Teleorman), LEXIC REG., I, p. 69 (Roşiori de Vede), GL. ARGEŞ s. v.; cf. TDRG s.v. caleap, SCRIBAN (nord) s.v. căleap, GL. OLT. s.v. chilim, GL. DOBR. s.v. chelep.
CHILOMĂNfiŞTE vb. refl. 1° se ~ind. prez. impers. 837 VIII, 847 VII „se petrece zgomotos, se face chiloman”. 2° —te imper. 2 sg. 865 VII „vaită-te, aoleşte-te”: M-a băgat în casă, m-a lăsat singură-n casă, s-a dus la bab-aia şi mi-a adus pe moaş-aia şi pă urmă dă-i ţâpatu şi kilomăn6şte-te, am păţit rău; cf. o 1 ă c ă i e ş t i , uleâm.
1° cf. CADE (Olt.) s.v. chilomăni, TDRG (Munt. fam.), SCRIBAN (fam.), DM (reg.), DEX (pop.), DA, BĂRBUŢ s.v. chiloman; 2° cf. ŞĂINEANU (fam.) s.v. chiloman.
CHIMICĂRll s.f. pl. 832 VUIb, „chimicale”.
CHIMINfiŢ s.m. 701 VIII, 812 V „strat din bucăţi de cărămidă înălţat în cele patru colţuri ale cuptorului (de ars varul sau vasele din ceramică) pentru protejarea parilor din construcţia acestuia”.
pl. chiminăţi 812 V.
cf. DA s.v. cămin, CADE (prov.) s.v. cămineţ.
CHlNGĂ s.f. 678 VlIIa, 689 VIII „ploaie locală rapidă (cu grindină)”: A venit o kingă dânspre Slatina ş-a trecut încoace 689 VIII; cf. s f o â r ă 2°.
CHIOFTELEREÂSĂ s. f. 830 A „bucătăreasă care pregăteşte chiftele”.
pl. chioftelerâse 830 A.
CHIOFTELtJŢE s. f. pl. 835 Vb „chifteluţe”.
cf. DA, SCRIBAN s.v. chiftea, GL. ARGEŞ s.v. chioftea.
81
Glosar dialectal. Muntenia
205
CHIOLÂN (3 sil.) s. 709 VIII: „loc de dormit pe soba bătrânească”.
cf. DA, TDRG s. v. chiulhan, SCRIBAN s. v. chiolhan.
CHIONCĂNEÂ vb. ind. impf. 3 sg. 727 A „clipea mereu”: Cam koncăneâ ea de un ochi, da n-avea nimic.
cf. COMAN, GL. (Muscel), GL. ARGEŞ, CV, 1950, 4, p. 42 (Tecuci) s.v. chioncăni.
CHIORCHiNI s. f. pl. 818 VIII „ciorchini de struguri fără boabe, rămaşi după stors”: Mai e korkini d-alea care-a fost boabele, pă alea le facem ţuică; cf. v r 6 j i i .
var. ciorchiile s. f. pl. art. 785 VI.
CHIOREÂSCA adv. 738 V „orbeşte, ca chiorii”: Am fugit aşa koreâsca.
CHIORTlŞ adv. 726 Vb, „pieziş, oblic”; cf. c o s i ş , ghi-r tx n c .
cf. DA s.v. chiorâş, CADE (Mold.) s.v. cbiordiş.
CHIORUL s. art. 865 II „cifra 1 (unu) marcată pe o latură a zdrechei”:Şi face o zdreche ... pătrată, ascuţită la capete şi punem p-o parte-i kdru, unu.
CHIOŞTfiCUL s. n. art. 754 VIII, 869 VlIIb „şomoiogul de paie răsucite, băgat într-una din găurile g r i v e 1 e i ”: Erau făcute din paie, din paie care nu erau treierate, ia aşa lungimea asta, şi la mijloc legam odgonu şi koştecu ăla-1 băgăm la gri vele 754 VIII.
cf. DA, TDRG, CADE, ŞÂINEANU, SCRIBAN, DM, DEX, GL. DOBR. s.v. chiostec.
CHIOTUL s. n. art. 781 V „jalea, durerea, plânsul”: S-a mai depărtat kiuotu, cum să zice, sânt unşpe ani de-atunci; cf. j d 1 e t e , plângere.
cf. DA, TDRG, CADE, ŞÂINEANU, SCRIBAN, DM, DEX, s.v.
CHIPENEÂG v. cipeneâg 2°.
CHIPlCI s.m. pl. 843 V „papuci din postav; cipici”; cf. c i o c i .
v. LEXIC REG., I, p. 34 (Gura Jiului) s.v.; cf. DA (Munt., Dobr.), TDRG, CADE (Olt.), DM, DEX s.v. cipic.
CHIPUIÂLĂ adv. 748 Vila, 750 VlIIb „chipurile”.
v. DA s.v. chip, CADE (Mold.), COMAN GL. (Muscel) s.v.; cf. GL. OLT., BÂRBUŢ s.v. chipului.
CHIPUlfiŞTE v. tipuiâşte.
CHfRCA1 s. f. art. 869 Vb, VI „sapă îngustă folosită la săpatul printre rânduri; săpăliga”: ki.rea este-o sapă aşa îngustă dă vro patruzeci dă centimetri aşa, cu coadă, şi chircuim printre rânduri Vb; cf. calis-
t 6 r ă .
v. DA (Mold., Dobr.), CADE (Dobr.), SCRIBAN (Mold. sud) s.v.
CHÎRCĂ2 827 A, 857 VI „soi de grâu cu paiul subţire, scurt şi cu boabe mici şi rare în spic”: Am bătut kircădă grâu, atâta era dă mică, era mărunţică 857 VI.
v. DAs.v.; cf. CADE, ŞÂINEANU, SCRIBAN, DM, DEX s.v. ghircă.
CHIRCUÎM vb. ind. prez. 1 pl. 869 Vb „săpăm cu c h i r c a prin-
206
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
82
tre răsaduri”: Le kircuim cu... kircuim printre rânduri.
part. chircuii 869 VI.
CHIRIOÂRÂ s. f. 713 VI dim. de la chirie („cărăuşie”): Mai faci câte-o kiriuâr -aţa particulară, la unu, la altu.
CHIROPÂSTIE s. f. în expr. a căzâl în — 813 VII a „a dat de bucluc”.
cf. DA s.v. chiropaste, LEXIC REG., II, p. 12 (Argeş) s.v. chinopastie, p. 22 (Vâlcea) s.v. chinopaste, GL. ARGEŞ s.v. chilopaste, BĂRBUŢ s.v. chinopastă.
CHIR6V s. n. 725 A, 729 II „tractor marca Kirov”: Şi săpa, desfunda la o jumăta de metru, sau săpa cu... kirovu 725 A .
pl. chirodve 729 II.
v. GL. DOBR. s.v.
CHIRPlCĂ s.f. 742 VI, 858 VI, 868 VIII „chirpici”: Acuma casa să face din cărămidă, să face din kirpică 868 VIII; cf. t 6 1 ă 1°.
var. cârpic s. m. 862 VI, pl. cârpiciTH VUIb, 751 VlIIa, 825 VII, 862 VI, 864 VI; câlpici s. f. pl. 826 III, VI.
cf. DA, CADE (Mold.), SCRIBAN (est), DM, DEX, s.v. chirpici, GL. DOBR., BĂRBUŢ s.v. chirpic.
CHIŞÂI s.n. 1° 723 VI, 739 VI, 816 VUIb „vână de apă”: După ce dăm de apă, de-un kişâide apă aşa 739 VI. 2° 839 VI „emanaţie (de gaze) din materii în stare de putrefacţie”: Calu, cât a stat în puţ acolo, a format... gaze, gaze, un fel de kişâi, cum să spune.
1° cf. DA, CADE, BĂRBUŢ s.v., SCRIBAN (est) s.v.
CHÎŞCĂ s.f. 1° 721 V, Vila, 722 V, 723 V, 725 V, 726 Va, 727 V, 733 V, VII, 738 V, VII, 740 V, 741 VII, 742 Vila, b, 745 Vllb, 746 V, 748 V, 751 V, 753 V, 754 V, 842 V, VIII, 858 V, 863 V, 866 V, 868 V, 869 Va, b „stomac (la porc)”: Toba o punem în stomacu porcului, în kişcă 842 V; cf. bdbă 3°, burtân 1°, burţi cân 1°, cartabdş 3°, moaşă 1°, t r â i s t ă 3°. 2° 723 V, 858 V, „tobă preparată în stomacul porcului”; cf. b&rtă 1°, burtân 2°. 3° 728 A, 755 V, 848 VII „cec (la porc)”; cf. bâbă 5°, burfâiul, burtoi 1°, cheag, fundâc, fundânul, fundăraul, fundărâţul, fundării, fundaul, fundâiul, fund6i, fândul, maţ 2°, moş 1°, tăgârţa, tesâc, trâistă 1°, trăi-stoiul, t r ă i s t 6 r , trăistuţa 1°, unchiâşul.4° 728 V, 729 V, „vezică urinară (la porc)”; cf g o g o â ş ă 2°.
var. 1° ftşca s.f. art. 838 Vila; 3° pişcă s.f. 747 V, 848 V.
1°, 2°, 3° v. DA s.v., CADE, ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN, GL. DOBR. s.v.
CHIŞI6S (3 sil.) adj. 816 VUIb „nisipos”: Era neşte pământ kişids, dă chişai.
cf. DA, CADE, BĂRBUŢ s.v. chişai, GL. ARGEŞ s.v. cbişăios.
CHIŞNfiŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 829* [despre câini] „schelălăie”; cf. chelăcăi 1°, geoteşte, gâune, miercănind, stencăneâ.
83
Glosar dialectal. Muntenia
207
conj. prez. 3 sg. să chişnească 829*.
CHÎTA1 s. f. 774 VI „grămadă, teanc (de bani); cf. t r e a p . v. GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.; cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIB AN, DM, DEX s.v.
CHtTA2 s. f. 816 VIb „moment, termen, soroc”: Toţi zicea că e Uită, gata să moară.
v. DA, TDRG, ŞĂINEANU (Mold.) s.v.
CHITfT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. în expr. ~ ~de fugă 778 Vllb „ a luat-o la sănătoasa, a fugit”: A fugit, s-a sculat în fugă, da, s-a sculat ş-a Ritit dă făgă acasă; cf. bâja, culca, dosul, goană, spiţele 3°.
cf. DA s.v. chiti, SCRIBAN s.v. chitesc, LR, 1959, 1, p. 62 (Balş) s.v. chiti.
CHITOÂCELE v. chitic 2°.
CHITtJC s. 1° 822 A „bucată groasă de lemn de aproximativ un metru lungime”. 2° pl. 726 Via, b, 745 VI „stâlpi groşi bătuţi în pământ la temelia unei case”: Am făcut gropile pentru Ritiâ 745 VI. Am pus talpa peste Ritiâ 726 VIb. 3° pl. 707 Via, „pari scurţi; ţăruşi”: Am crintâ instalată pă ... Ritis!, pă ţăruşi.
pl. chiticii* 726 Via, b, 745 VI, 3° 707 Via, chitice 1° 822 A. var. 2° chitoâcele s. n. pl. 711 VI.
1° v. LEXIC REG., II, p. 12 (Roşiori de Vede), p. 69 (Argeş), BĂRBUŢ s.v. 2°; 3° cf. DA, CADE s.v., LR, 1966, p. 95 (Vâlcea, Tulcea) s.v.
CHITUCEÂLĂ s. f. colect. 711 VI „totalitate a chitucilor 2°”: Bagă la ... în Ritucălă, adică toate chitoacile de lemne le-nfundă.
CHITUC6ŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 711 VI „bate c h i t u c i 2°”: kitucdşte, adică ... să-nfundă, cică bagă la... în chituceală, adică toate chitoâcele de lemne le-nfundă.
CHIŢUIÂU vb. ind. impf. 3 pl. 828 II [despre iepuri] „chiţăiau”: Au vânat dăcât vro patru iepuri pe care îi dădeau... călcau cu picioru pă ei şi ei Riţuiâu şi ieşeau afară; cf. c ă ţ ă n e â u 2°. v. DA s.v. chiţăi .
CHltlCĂ (2 sil.) s.f. 743 VII „femeie proastă”: Că-i o ... Rucâ, o aia, l-a făcut din flori aşa pă prostu-ăla de băiat, cf. DA, SCRIBAN s.v. ciucă.
CHIUR&URI (3 sil.) s. n. pl. 695 VIII „nume al unui soi de pere tomnatice altoite”: Pere tomnatice... Rurâuri. cf. GL. ARGEŞ s.v. chiureu.
CICLIC s.n. 784 VI, 802 Via „scripete”: Un ciclic, adică o rotiţă care-nvârteşte, terteleac îi spune bătrânii 784 VI; cf. bobul, crivâl, frecţi6n, hegnă, sclipete, terteledc 1°. cf. DA s.v. cicărâc, CADE s.v. cicric, DM s.v. cicârâg.
ClCURĂ s.f. 795 II „nume al unui joc de copii”. CIMENTUÎTĂ adj. f. 840 A „cimentată”, var. ţimentuite adj. f. pl. 720 VI.
208
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
84
v. GL. DOBR. s.v. cimentuieşti; cf. OLT. s.v. fimentuiesc, BĂRBUŢ s.v. ţimentui.
ClNCIURI s.n. pl. 825 VI „grămezi din cinci snopi”: [Grâul] îl făceam cinci uri, adică cinci snopi, cinci snopi, puneam aşa.
CINGHEÂ v. cinghel 2°.
CINGHEÂRE v. cinghel 1°.
CINGHEL 1° s.n. 737 VI „cârlig de fier (cu diverse întrebuinţări în gospodăria ţărănească)”: Sus [fânul] îl legam, îl legam, puneam lemn la mijloc, un cingâl şi-l strângeam cu priponu de inima căruţei. 2° var. s.f. 829* „instrument rudimentar pentru extracţii dentare, constând dintr-o scoabă cu două gheare”. 3° var. s.f. pl. art. 675 VI „ghearele (ursului)”: [Ursul] aleargă după el [= bou], s-aruncă-n spinare, înfige cangirl-elev, cf. ciuline 1°.
var. 1° cingheâre s.f. pl. 823 VI; 2° cingheâs. f. 829*; 3° ceanghirele s. f. pl. art. 675 VI, geanghire s. f. pl. 697 VI.
1° - 3° cf. TDRG (Munt.), DA, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN, DM, DEX s.v., COMAN, GL. (Muscel) s.v. ceanghir, LEXIC REG., I, p. 28 (Băileşti) s.v. ceangher, p. 26 (Balş), p 34 (Gura Jiului), p. 52 (Vânju Mare) s.v. cinghir, BĂRBUŢ s.v. ceangher, cinghir.
CIOÂCĂ1 (2 sil.) s.f. 798 VIII, 814 V, 817 VIII [la plantarea răsadurilor] „lemn, ţăruş pentru făcut gropi”: [Tutunul] îl puneam cu ... coică d-aia dă lemn 798 VIII; cf. arăcârul, înfigătdrii 2°, plantatdrul.
cf. DA, CADE, SCRIBAN s.v., LR, 1959, 2, p. 51 (Argeş) s.v. 2°.
CIOÂCĂ2 (2 sil.) s.f. 697 II „săniuţă rudimentară din lemn”.
cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU s.v. cioaclă, SCRIBAN (vest), DM, DEX (reg.) s.v. cioaclă.
CIOANTĂ (2 sil.) s.f. 867 VI „tăietură la urechea oii ca semn de recunoaştere”: Co antă [...] urechea tăiată drept la aia, coăntă, vârfu urechii tăiat drept.
v. LR; 1959, 2, p. 51 (Argeş) s.v.; cf. DA, CADE s.v. ciont 1°.
CIOATĂ (2 sil.) s.f. 1 ° 821 V „butaş (la viţa de vie); cf. b u t â c . 2° la 16cul ~ loc. adv. 721 VI „la faţa locului”: Şi pă urmă se fac în clăi mari de câte şapte-opt mii, trei mii de kile, după cum are omu propietatea... la propietatea, la lUocu coâtă, la locu unde este fănu.
pl. 1 ° cioâte 841 VI.
CIOBĂNESC vb. tranz. ind. prez. 1 sg. 701 III, 812 III „tai în bucăţi, tranşez carnea”: Găina o curăţ de fulgi, dup-aia o cobănăsc 701 III; cf. ciopăne, ciopâţeşte 1°, parceleşti, tipu-
i 6 ş t e .
ind. prez. 2 sg. ciobăneşti 713 III, 3 sg. ciobăneşte 704 V, 705 Va, 710 III, V, 713 V, 715 V, 1 pl. ciobănim 699 V, 703 V, 3 pl. ciobănesc 679 V, impf. 1 sg. ciobăneam T&0 VIII, 1 pl. ciobăneăm, 751 VIII, pf. c. 1 sg. am ciobănit 760 VEI, 812 III; conj. prez. 1 pl. să ciobănim 703 V; refl. ind. prez. 3 sg. se ciobăneşte 698 HI, 705 HI; part. f. pl. ciobănite 710 VII.
cf. DA, BĂRBUŢ s.v. cebălui, SCRIBAN (Olt.) s.v. cebăluiesc.
85
Glosar dialectal. Muntenia
209
CIOBĂNITUL s. n. art. 785 VI, 862 VIII „plata, suma de bani cuvenită ciobanului pentru îngrijirea oilor”: Toamna... îi plătea la cioban, îi plătea cobănitu, cât urma să-i plătească lui 785 VI.
v. DA s.v. cioban.
CIOBĂNOÂICĂ s. f. 804 V, 830 VII „ciobăniţă”: Tata m-a dus după oi, cobănoâică 830 VII.
CIOCÂNE s.n. pl. 740 A „ştiuleţi curăţaţi de boabe”.
CIOCANTlNĂ s. f. 821 A „specie de porumb cu bobul mare şi roşcat la vâri*’.
cf. DA,ŞĂINEANU, SCRIB AN, DM, DEX, s.v. ciocănim.
CIOCĂNII s. m. pl. tantum 737 VI „porumb furajer”; cf. c o c e -naşi, coceni, sil6z.
cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN, DM, DEX, s.v. ciocan.
CIOCĂNI, să ~vb. conj. prez. 2 sg. 785 VI „să sapi (pământul) superficial, să scormoneşti”: După ce dă căpuşa [la viţa de vie] dă iese din pământ, atuncea-1 sap mai rar când creşte iarba; da până dă căpuşa trebuie să-1 cdcănl mereu după orice ploaie; cf. scârmă, ţăcăneâ, zgămuşeşti.
conj. prez. 1 pl. să ciocănim 797 V.
CIOCĂNÎTEA s. f. art. 808 Ha, „nume al unui joc de copii (cu patru pietre)”.
CIOCĂTfiALĂ s. f. în o ~ (de coâsă) 673 VIII [peior.] „cantitate mică de cositură, câteva brazde”: Nu mai pot lucra încolo, pe-acasă, pe colea: un lemn, o cocăteâlă dă coasă, două-trei copiţe-ntr-o zi, două-trei în alta.
CIOCÂLŢII s. m. pl. art. 846 VIII „cocenii de porumb”: Culegeam porumbu-ntâi, pă urmă... tăiam cocliţii, i-aduceam acasă; cf. c o f r a g 2.
cf. DA, CADE, s.v. ciocâltău, TDRG, ŞĂINEANU, SCRIBAN, GL. ARGEŞ s.v. ciocâlteu.
CIOCÂRLÂNUL s. m. art. 774 V „numele unei buruieni care creşte prin semănături”.
v. DA (Mehedinţi) s.v. II. 3°.
CIOCÂRLIE s. f. 727 A, 736 Vila, 737 VI, VlIIb, 742 VI, 745 VI, 746 VI, 748 VI, 755 VI „lăstar la viţă de vie”: Cocîrliie este coarda de la vie, să taie din ea., patru-cinci ochi sau şase ochi ş-aia îi spune cocîrliie şi din aia vrem să plantăm altă vie 742 VI.
pl. ciocârlii723 A, 725 VII, A, 726 Via, A, 733 III, 740 A.
CIOCÂRT&ŞTI v. ciopăţâşte 2°.
CIOCI s. m. pl. 843 V „papuci din postav”; cf. c h i p i c i .
v. TDRG (Trans.) s.v. cioc 1°, GL. ARGEŞ s.v. docil°; cf. DA (Trans., Muscel), CADE, SCRIBAN (Trans.), ŞAINEANU s.v., LEXIC REG., II, p. 49 (Făgăraş) s.v.
CIOCNÎT, a ~ vb. tranz. 1° ind. pf. c. 3 sg. 795 VlIIa „a înţepat”: Mi-a dat un ghimpe, m-a cocnlt în vâna deştului. 2° conj. prez. 3 pl. 727 V [despre viermii de mătase] „să străpungă oul pentru a ieşi”: [Viermii]
210
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
86
începe să cocneâscă pe colo puţin.
2° conj. prez. 3 pl. să ciocneâscă727 V.
1° cf. DA s.v., SCRIBAN s.v. ciocnesc; 2° cf. DA s.v.
CIOFLINGĂREÂLA s. f. art. 727 A „hoinăreala, trândăvia, viaţa uşoară”: Puturos ... şarlatan, nu să ... îi place coflingăreăla, fetele, dansurile; cf. golănia.
cf. DA, TDRG, ŞĂINEANU, SCRIBAN, DM, BĂRBUŢ s.v. cioflingar, DEX (pop. şi fam.) s.v. cioflingar.
CIOFLÎNŢI s. m. pl. 721 VI [la pădurărit] „cuie de fier folosite la prinderea buşteanului de tânjală”.
cf. DA (Mold., Maram., Bucov.), SCRIBAN (Trans., Mold.) s.v. cioflânc, DM s.v. cioflâng.
CK^ITINĂ (3 sil.) s. f. 724 V „stârv (de vită)”: O vită moartă, când o trânteşte un lup, ş-aşa i să spune, e câitină.
cf. DA s.v. hoit, SCRIBAN (est) s.v. hoitină.
CIOMÂGĂ s. f. 703 Vllb, 843 V „ciomag”: Iese moşu c-o cîomâgă, măi frate, şi pune mâna pe ţaţa Caterina, şi dă-i, ş-o omoară 843 V; cf. b â t o â c e .
v. GL. DOBR. s.v.
CIOMPÂM vb. ind. prez. 1 pl. 757 VI „tăiem vârful, cârnim (viţa de vie)”: După ce o legăm via pă... capetele, lăstarii care nu au strugure, îi rupem... îi compâm dă la patru, cinci frunze şi dup-aceea începem cu stropitu; cf. c r â m e â m .
cf. GL. ARGEŞ s.v. ciompi, DA s.v. ciumpav, GL. OLT. s.v. cimpi, BĂRBUŢ, s.v. ciomp.
CI6PĂNE vb. ind. prez. 3 sg. 702 V „taie în bucăţi, tranşează carnea”: Şi-ncepe să-l taie [porcul], .să-l cdpăne; cf. ciobănesc, ciopăţ6şte 1°, parceleşti, t i p u i e ş t e .
conj. prez. 3 sg. să ci6pănel02 V.
CIOPĂŢSŞTE vb. ind. prez. 1° 3 sg. 771 Vb, 834 V „taie în bucăţi, tranşează carnea”: [Porcul] îl tăiem, îl copăţîm şi-i punem camea-ntr-o ladă 766 V; cf. ciobănesc, ciopăne, parceleşti, tipui6şte.2° var. 2 sg. 750 VlIIa „tai scoţând bucăţi mici dintr-un lemn; ciopleşti”.
1° ind.prez. 1 pl. ciopăţim 766 V.
var. 1° ciumpăţimvb. ind. prez. 1 pl. 718 V; 2° ciocârteşti vb. ind. prez. 2 sg. 750 VlIIa.
1°, 2° v. TDRG s.v. ciocârti, SCRIBAN (Munt.)s.v. ciopăfesc; cf. DA, CADE, DM, DEX s.v. ciopârţi, GL. ARGEŞ s.v. ciopăţit, BĂRBUŢ s.v. ciocârti, GS, 1929-1930, p. 129 (Prahova) s.v. ciopăţi.
CIOPÂRTÂC s. m. 695 II, 697 VII, 721 VI „bucată de lemn; scurtătură”: Şi pă urmă şarpele să ducea, venea după noi [...] şi pă urmă am luat un copîrtig d-ăla marele şi... i-am rupt gâtul 695 II.
pl. ciopârtâci 697 VII.
var. ciopârtăg s. n. 695 II, 732 VII, pl. ciopârtâge 732 VII; ciopârfige s. n. pl. 732 VII.
87
Glosar dialectal. Muntenia
211
cf. DA, SCRIBAN (rar), ŞĂINEANU, GL. ARGEŞ s.v., TDRG, CADE s.v. ciopartă, BÂRBUŢ s.v. ciomârdac.
CIOPÂRTÂGv. ciopârtâc.
CIOPÂRTÂGE v. ciopârtâc.
CIOPLEAM vb. ind. impf. 1 s§. 726 A, 788 A „curăţăm buruienile din culturi săpând pe ici, pe colo”: Ciopleam pământu, cUopleâm ... la câmp cu sapa 726 A.
ind. impf. 3 sg. cioplea 717 VlIIb. v. DA s.v. ciopli 3°.
CIORÂRĂÎT, ne-am ~vb. refl. ind. pf. c. 1 pl. 797 VII „ne-am ciondănit, ne-am ciorovăit”; cf. câlţăveâm, cioromănit. CIORÂŞFLEÂŞCĂ v. ciorofleâcă.
CIORBÂR s.n. 695 V, 699 V, 720 V, 741 VII, 748 V, 837 V „polonic”: Iau c-un ... corbâr, polonic cum să spune 748 V. CIORCHÎILE v. cbiorcbini.
CIORCHINOÂSĂ adj. f. 817 VII [despre cânepă] „cu ciorchina mare”: Cânepa o făceam glugă, o ţineam trei zile sau nouă zile, după cum avea ciorchina dă mare, dacă era cJorltinpâsă o ţineam mai mult. v. DA s.v. ciorchine.
CIORCIOBOÂTE v. ciorciobute.
CIORCIOBIÎTE s. f. pl. 840 A, 851 VII „lucruri vechi dintr-o gospodărie, rareori utilizate”; cf. cioroboâie, trancafâse, trancanâie.
var. ciorcioboâte s. f. pl. 741 VII.
cf. DA s. v. ciorciobâtii, SCRIBAN (Buzău fam.) s.v. ciorcioboâte. CI6RC9VA s.f. art. 777 V „sorcova”.
CIOREÂSCĂ adj. f., prtină ~ 694 VI „varietate de prune de culoare închisă”: Adică pruna neagră, zis cum să zice pă la noi, să zice cam corăscă, prtină corăscă, da alţii zice şi prune negre, v. DA s.v. cioară; cf. BĂRBUŢ s.v. ciorăsc.
CIORICEI s. m. pl. 706 VII dim. de la cioareci.
CIOROBOÂIE s. f. pl. 816* „lucruri vechi dintr-o gospodărie, rareori utilizate”; cf. ciorciobâte, trancafâse, tran-
r •
canaie
v. GS, 1929-1930, p. 130 (Prahova) s.v.
CIOROB6ŢII s. m.jpl. art. 805 VII „numele unei buruieni cu flori albastre şi cu frunze mari”: Corobdţî face nişte beţe-aşa şi cu flori albastre-n vârf aşa cu neşte măciuci, corobdţi, da nu-nţeapă.
CIOROFLEÂCĂ s. f. 777 Vb, „preparat nereuşit, nefiert suficient, fără consistenţă”: E mămăligă-ntre mămăligă: e unele care face corîş-fleâşcă, o pune, nu poţi s-o mănânci... o las-aşa corîş fleâşcă, nici închegată, nici... 806 VII.
var. ciorâşfleâşcă s.f. 806 VII.
cf. DA s.v. ciorofală, SCRIBAN (Covurlui) s.v. ciurfuială, LEXIC REG., I, p. 26 (Balş), II, p. 12 (Argeş), BĂRBUŢ s.v., LEXIC REG., I, p. 52 (Vânju Mare) s.v. ciorofleaşcă, LR, 1959, 5, p. 73 (Caracal, Severin)
212
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
8$
s.v. ciorofleac.
CIOROMĂNfT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 pl. 682 VIII „s-au dondănit, s-au ciorovăit”; cf. câlţăveâm, ciorârăit.
CIORPINiŢĂ s. f. 832 VUIb dim. de la ciorpină („ciorchine de strugure”).
CIORTAN s. m. în ~ de băiat 840 A „băieţandru”: Şi când am plecat din port, era un cortăn aşa de băiât; cf. băiecân, băiecdn-dru, dârlecân, gherlăn 2°, godinâc, godinâşi, toitdn, ţuboi.
cf. DA (Munt., Dobr.), SCRIBAN (sud), ŞĂINEANU s.v.
CIORTĂNfîI s. m. pl. 739 IE „pui (de găină) mărişori”.
cf. DA, ŞĂINEANU s.v. ciortan, SCRIBAN (sud) s.v. ciortânică.
CIOTOÂIE s.n. pl. 683 III, 756 III, V, 759 lila „pulpe de pasăre”: La friptură să pune cotoâiele, pieptu 736 III; cf. copon, hartanele.
v. DA s. v. ciot, CADE (Olt.), LEXIC REG-, II, p. 22 (Vâlcea), BĂRBUŢ s.v. ciotoi.
CIR s. n. 677 III, VII, 680 III, Vila, 683 V, 687 Vila, 689 lila, 756 III, 757 V, 760 I, V, 791 VII „terci (de mămăligă)”: Presărăm câteva mâini de să-ngroaşă un pic, îi facem un cir [mămăligii], cum să zice 677 VII;
cf* p 9 S ă t
V. DA (Mold., Bucov.), TDRG, ŞĂINEANU (Mold.), CADE (Mold., Trans.), SCRIBAN (nord), DM, DEX, (reg.), LEXIC REG., II, p. 36 (Reşiţa), GL. DOBR., Arh., 1912 (Mold. nord) s.v.; cf. GL. ARGEŞ, BPh, 1939, p. 214 (Gorj) s.v.
CIRfiŞ s. m. 839 VI „vişin”: Cireşutste ... astea le face [fructele] mai... mărunte şi roşii aşa, până se coace, ele se face aproape maro.
CIREŞE s. f. pl. 839 VI „vişine”: Cirâşile are un gust acrui; din cirăşe să face vişinată.
CIRlC s. 817 A „lucru de nimic, ceva foarte mic şi fără valoare”: Nu pot să fac faţă nici unui ciric; ăl mai mic lucru din lume ciricu e.
cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v.
CIŞMEÂ s. f. 781 VI „izvor”; cf. bârâce, buzoidl.
CITIRIiGI s. pl. 707 VIII „cioturi (la prepeleac)”: [Prepeleci] nişte ăia cu ştepi pe el, cu... cu citirăg aşa; cf. butul 2°, cleancuri, ş t e a p 1°.
cf. DA s. v. ciot, SCRIBAN (Buzău), LEXIC REG., II, p. 12 (Argeş), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. citireag, CV, 1951,2, p. 35 (Roşiori de Vede) s.v. cetereag.
CIUBÂT adj. 855 VI „urîcios, posac”: Ş-o puneam [fata, în strigături] c-un moş; un moş cubdl, urît, care era mai rău din sat; cf. canicule , dugos, tocsun.
cf. DA s. v._ ciudat 3°, LEXIC REG., II, p. 79 (Turda) s.v. ciudat.
CIUBUCĂREÂLA s. f. colect. art. 806 VI [la casă] „ornamentele din partea de sus a zidurilor; ciubucăria”: D-acilea vine şi-i face [casei] cubucăredla pe sus [...] sus la straşină zicem noi.
89
Glosar dialectal. Muntenia
213
cf. DA s. v. ciubuc 6°, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, s.v. ciubucărie. CIUBUCfiSC vb. ind. prez. 1 sg. 761 VUIb „câştig bani In mod ocazional”: Ieri am fost la brigadă d-am învălit o casă, că mai cubuc6sc şi eu, ba că dulgherie, ba că şiţărie, ba că... iau şi eu ce pot.
CIUBUCUL s. n. art. 753 VI „contribuţia bănească (la organizarea horei)”: Venea fetele-acolo gratis la bal, nu mai plătea la bal seara, le luasem cubăcu de ziua.
CIUCIUBÂTĂ adj. f. 750 VII, 869 Vb [despre îmbrăcăminte] „urîtă, veche, uzată”: îşi punea câte-o pălărie cucubâtă 869Vb.
CIUCIULlŞ adv. 798 VI „ghemuit, stârcit”: Noi am stat aşa cuculiş puţin pă vine şi l-am şi văzut [lupul], l-am văzut, a trecut prin faţa noastră; cf. botiş, ciuciulite.
cf. DA s.v. ciuci, CADE (prov.) s.v. ciuciuli, SCRIBAN (Munt. vest) s.v. ciuciulesc.
CIUCIULÎTE, pe ~loc. adv. 761 II „ghemuit, ciuciulit”: Ne-am dus cu nişte copii să furăm mere, rupem noi o ulucă, acolo, să facem un loc să intrăm pă cuculite, cf. botiş, ciuciullş.
cf. DA s.v. ciuci, SCRIBAN (Munt. vest) s.v. ciuciu/esc, CADE (prov.) s.v. ciuciuli.
CIUCIUMfiL s. cu val. adv. în încărcât ~ 808 Ha, 815 A, 824 A [despre un pom, o plantă] „plin de roade”: Pom încărcât cucum61 824 A; cf. hălăciâgă, rapăn.
var. ciurciumel s. cu val. adv. 760 Vila, 815 A. cf. DA (Vâlcea) s.v. ciuci, LEXIC REG., II, p. 12 (Argeş), GL. ARGEŞ, BÂRBUŢ s.v. ciurciumel.
CIUFUIÂLĂ s. f. 775 III „bătaie, chelfaneală”: Adică cufuiălă am luat.
cf. DA s.v. ciufuli.
CIULÂNI s. m. pl. 846 V „ciulini”: Da... culânl; are nişte ace ca ghimpii, cum e pă arici aşa este culâni iştia; cf. ciurllni, vălătuc.
CIULINE ş. m. 1° pl. 671 VI „gheare”: Ghearele de la... ale labelor se numesc culinl; cf. c i n g h 6 1 3°. 2° 783 VI „gheară metalică de strâns cârligele (la pescuit)”; cf. a n c u r 6 d . pl. 1° ciulini 671 VI. cf. DA (ieşit din uz) s.v. ciulin II.
CIULPlNI s. m. pl. 805 VI „capsule (la ricin)”: âulpini-ăia care-i face [ricinul] i-adunăm până când terminăm cu totu [...] el pă băţu-ăla al lui formează sus acolo adunăm numai ... cu totu-aşa ... bobiţe, bobiţe, d-ale lui d-acolo.
CIUMÂDĂ s. f. 828 VII „obicei la nuntă: luni se plimbă nuntaşii prin sat, cu lăutarii, făcând diferite pozne”: Lunea... facea cumădăaşa, să plimba cu lăutarii pă drum, cânta, facea-n tot felu.
cf. LEXIC REG., II, p. 22 (Vâlcea), BĂRBUŢ s.v. ciomăndi. CIUMPĂŢlM v. ciopăţâşte 1 °.
CIUP s. 726 Via „vârf, gurgui la opincă”: Aicea la spate să-ntorcea
214
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
90
[opinca], să cosea patrat aşa, ş-aicea cu un âup aşa făcut... strâns aşa; cf. nas.
v. LEXIC REG., II, p. 89 (Crişana) s.v.; cf. DA (Brăila, Covurlui) s.v.
CIUPERCÂT adj. 678 Vllb, „ca o ciupercă”: ÎI fotografiaţi aşa cupercât cu pălăria asta?
v. COMAN, GL. (Muscel) s.v.
CIUPI s.m. pl. 736 VII, 745 Vllb „câlţi”: Cânepa mai groasă, cum să spune ctiJti ăia care-i scoteam de la dărac dintr-aia buna, îi torceam mai groscior 745 Vllb; cf. burddfi, ciutâc 2°, ciuturi, măruntâi 1°, ştim, zgrâbeni 1°.
v. DA s.v. 2°, TDRG, CADE, (Trans.), SCRIBAN (vest) s.v.
CIURĂ s.f. 706 II „unealtă de pescuit, alcătuită dintr-o plasă prinsă de un inel metalic”.
CIURCIUMfiL v. ciuciumâl.
CIURLfeZ s. 673 III, 674 VIII, 681 V, 682 V „petrecere (între tineri) în seara de Anul Nou sau de Bobotează”: La Anu Nou face curtez, face horă, să distrează, ş-aici la noi îi spunem curtez 673 III.
cf. DA s.v. chiraleisa, SCRIBAN s.v., COMAN, GL. (Muscel) s.v. ciurlezi.
CIURLÎNI s.m.pl. 811 VI, 841 VI „ciulini”; cf. c i u 1 â n i , v ă 1 ă t ti c .
CIUŞ adv. 783 VII „în cârcă”: îl ducea mă-sa cîuş, mergea ce mergea şi sta pe vine.
cf. DA, TDRG (Olt.), BÂRBUŢ s.v.
CIUTÂC s.m. 1° 790 III „dansator, penultimul, din grupul de căluşari”: Primu ar fi vătafii şi penultimu ciutâc. 2° pl. 736 VII „câlţi”; cf. burdtifi, ciupi, citituri, măruntâi 1°, ştim, zgrâbeni 1°.
pl. 2° ciutâci 736 VII.
CILITURI s.m. pl. 845 V „câlţi”: Cânepa o dădeam prin darac, rămânea câturj, aşa-i spuneam noi la ce era aşa... mai încurcaţi; cf. burdtifi, ciupi, ciutâc 2°, măruntâi 1°, zgrebeni 1°.
CIUVÎT (2 sil.) adj. 830 VII „albastru închis, indigo”.
cf. DA (Munt.), SCRIBAN (rar), CADE, ŞĂINEANU s.v. civit.
CLADy. clâdă.
CLÂDĂ s.f. 678 VUIb „copac smuls de furtună şi căzut la pământ”: Când este câte un brad căzut în jos, e răgăliat, ala-i zice clâdă.
var. ciad s.n. 678 VlIIb.
cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN, DM, DEX s.v., LEXIC REG., I, p. 100 (Rădăuţi) s.v. coloadă.
CLANARJ&TĂ s.f. 792 VI „clarinet”: Aveam unu şi c-o clanaretă care ne mai cânta.
v. GLOSAR REG. (Vatra Domei), BĂRBUŢ s.v.; cf. DA (pop.), SCRIBAN (Munt., pop.) s.v. clarinet, CADE s.v. clarinetă, LEXIC REG., I, p. 53 (Vânju Mare) s.v. clănăretă, p. 90 (Făgăraş) s.v. clănăret, GL. ARGEŞ s.v. clanaragiu.
91
Glosar dialectal. Muntenia
215
CLANŢA s.f. 800 VII „limbă la meliţă”: Aveam meliţ-a aşa cu c/a/i/-aşa; cf. c o ţ o f â n ă .
CLÂSĂ s.f. 1° 733 II „careu desenat pe pământ în jocurile de copii”: Tragem o liniuţă cu creta, cu creta pă pământ, şi facem patru clase-n partea asta, patru clăse-n partea asta 774 II. 2° pl. art. de-a ~îoc. subst. 774 II „numele unui joc de copii; şotron”; cf. cruciuliţă, jar, p i e t r i c i c a , ţ a n c 4°.
pl. clise 1° 733 II, 2° 774 II.
CLÂŢĂ s.f. 769 V, 787 VIII „clanţă”: Pui mâna pă... clâţâ şi nencuiată 787 VIII.
v. GL. ARGEŞ, LR, 1961, 4, p. 320 (Argeş) s.v.
CLĂNŢÂU s.n. 867 VI „pâlc de oi; clăţău”; cf. v â j d â u , v â j d 6 c_ 1 °.
CLĂPtJŢĂ s. f. 809 VI dim. de la clapă.
CLĂŢĂlfiR s. m. 785 VI „sătean care dă câteva oi (un clăţău) la stână”: Care şădea cioban în permanent lua şi el o zi mai mult; înţeles cu clăţăieri, aşa să numea, clăţăiârl.
'pl. clăjăiări 785 VI.
CLEANCURI s.n. pl. 684 VI, 686 VI „cioturi (la prepeleac)”: Prepelece, adică un par cu cleăncuii, cum să spune 686 VI; cf. bătui 2°, citire g_i,şteap 1°.
v. BĂRBUŢ s.v., LR, 1959, 2, p. 52 (Argeş) s.v.; cf. DA s.v. creangă, LEXIC REG., I, p. 90 (Făgăraş) s.v. cleangă.
CLINCIOÂIE (3 sil.) s.f. 697 III „vale seacă, pe care curge apă numai după ploi abundente”: Clincoăie, aşa să zice la noi, părău mare. Acuma cât e secetă nici nu vine apă, da când vine ploaie aşa mare, e părăuri mai multe şi să strânge la un loc.
CLIVISfiŞTE v. sclivisSşte.
CL6CE s.f. 671 III „cloşcă”: Luăm mai multe ouă, câte vrem, paişpe, până la douăzeci de ouă, şi punem în juru clocei; cf. c 1 6 ţ ă .
cf. DA s.v. clocă.
CLOCtJŢĂ s.f. 676 VIII dim. de la clocă („cloşcă”): Chiar şi eu am acuma zece pui la o clocâţă .
v. TDRG s.v. cloşcă; cf. DA s.v. clocă.
CLOMPĂNfiŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 721 III [despre cloşcă] „cloncăneşte”.
CLOPEŢÎCĂ s.f. 855 II „clopoţel”; cf. pionâce, ţăcălie.
CLOŞCÂR s.m. 727 A „om şmecher, şarlatan”.
pl. cloşcărilll K.
CLOŞCĂREÂ, se ~ vb. refl. ind. 1° impf. 3 pl. 727 A „se preocupau de lucruri neimportante”. 2° pf. c. 3 pl. 727 A „s-au înstărit, s-au îmbogăţit prin şmecherii, pe căi necinstite”: După ce s-a cloşcărît negustoraşi p-aici, lua pe un preţ mai ieftin, de-acolea-1 ducea [orzul] el la Brăila să câştige el;cf. negustoreâscă.
2° ind. pf c. 3 pl. s-a cloşcărltlll A.
CLOŞCĂREALĂ s.f. 727 A „învârteală, şmecherie”: Tot cloşcă-
216
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
92
reâlă, că trebuia să;l dai [orzul] la alţii, să te negustorească ăia.
CLOŞCĂRfTUL s. n. art. 727 A „numele acţiunii de a se c 1 o ş c ă r i 2°”.
CLOT6L v. corldn 2°.
CLOŢ s.n. 685 VI, 823 A „bucată de lut ars (sau de lemn), de diverse dimensiuni, folosită la zidărie (sau la dogărie)”: O bucată din fagu ăla, care l-am tăiat, îl tăiam aşa dă şaizeci dă centimetri, ş-ăla-i cloţ 685 VI. pl. cloâţel 56 VIII, 822 VlIIb, cldţuri 822 VlIIb, 823 A. v. DA (Vâlcea, Romanaţi, Dâmboviţa), CADE, (Olt.), TDRG, SCRIBAN, (Munt., Mold. de sud) s.v.; cf. GL. ARGEŞ s.v. 4°, BĂRBUŢ s.v. cloţuri.
CLOŢÂ, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 756 VIII „se spărgea, se făcea cloţuri”.
CL6ŢĂ s. f. 757 V, VII, 759 IEb, 762 VII, 769 V „cloşcă”: Puneam douăzeci, douăşiunu dă ouă sub cldţăşi cloceşte trei săptămâni 757 V; cf. c 1 6 c e .
pl. cldţe 683 III.
v. DA (Trans., Ban., Olt.), CADE (Olt., Ban.), DM (reg.), BĂRBUŢ, B Ph, 1939, p. 215 (Gorj) s.v., TDRG (Ban.), SCRIBAN (Ban., Olt.) s.v. cloşcă.
CLOŢtJI adj. în prun ~ 684 VIII „soi de prun”, cf. GL. ARGEŞ s.v. clof, LEXIC REG., II, p. 23 (Vâlcea) s.v. cloaţe. CLOŢUIÂSCĂ, să ~vb. conj. prez. 3 pl. 715 Vb, „să clocească”: [Cloţele] pă urmă le pui să cloţueăscă trei săptămâni.
cf. DA (Trans., Ban., Olt.), CADE (Olt., Ban.) s.v. cloţă 1°, TDRG (Ban.), SCRIBAN (Ban., Olt.) s.v. cloşcă.
CLUB s. n. 671 III, 785 Vllb, „grup de vecini, cu relaţii mai strânse”: Ne strângem, de! fetili toate, stăm de vorbă, mergem la horă, mergem ş-aşa, ne strângem club aşa; clubu-ăsta, toţi vecinii luăm apă [de la aceeaşi fântână] 671 III. pl. cluburi 671 III.
CLUŞCĂv. cuşcă 1°.
COÂDĂ s.f. 1° pl. 793 VI, 829 VIb „rămăşiţe de la strugurii storşi pentru must, din care se face rachiu; tescovină”: Din cuidilialea, cum să spune, tescovină, făcea ţuică 829 VIb; cf. prăştină, scârci 1°. 2° 701 Vllb, 813 A, 815 VI, 820 VI „parte finală, de calitate inferioară, obţinută la fiertul ţuicii, al săpunului sau al leşiei”: [Vasul cu leşie ] îl ţineam trei, patru zile şi curgea frunte, curgea mijloc, curgea coâdă 701 Vllb. 3° 699 VII „toarte”: Era vase dă pământ cu două coâde. pl. coâde 1° 793 VI, 829 VIb, 3° 699 VII.
COAFĂRÎŢĂ (4 sil.) s.f. 710 III „coafeză”: O femeie dă la coafor, coafarlţa d-aicea dă la noi.
COÂLBĂ (2 sil.) s.f. 832 A „parte metalică în formă de cerc la diverse unelte”.
cf. DA, TDRG, CADE, SCRIBAN, DM, DEX, s.v. coarbă. COÂMĂ s.f. 1° 839 V „ridicătură formată de aripioarele dorsale
93
Glosar dialectal. Muntenia
217
la peşti”. 2° pl. 694 VI, 811 VI „olane”: Am pus ţigla pă casă, am pus cuâmile, cuâmile le-am pus cu ciment la colţuri 694 VI.
pl. coame 1° 839 VI, 2° 694 VI, 811 VI.
2° cf. DA, TDRG, CADE, SCRIBAN s.v.
COÂPENE v. copon.
COÂRDĂ s.f. 835 VIII, 862 VIII „lemn lung, la coama casei, între vârfurile căpriorilor”: Sus pă capu popicilor să punea alte coârde 803 VI; cf. cal 1°, călărâş 2°, cordârul 1°, istum.
pl. coârde 803 VI.
cf. DA s.v. VI. 1°, CADE s.v. 12°.
COARDI6NUL (4 sil.) s.n. art. 838 VIII „acordeonul”.
COÂRNĂ v. coarne 2°.
COÂRNE s. 1° n. pl. 682 V „colţuri”: Năprojnie spunem la prescurea aceea cu patru coâme. 2° var. f. 794 V „soi de ardei gras, de formă alungită (ca un corn)”; cf. câpia, căprâsc, păstâie 1°.
var. 2° coârnă, ardei ~ s. compus 794 V.
1° v. DA, CADE, (Mold., Bucov., Trans.), DM, DEX, (reg.) s.v. corn; 2° v. GL. OLT. s.v. ardeii0.
C6BĂR s. 725 VI, A „soi de viţă de vie nealtoită”.
COBZĂRÎT, am ~vb. ind. pf. c. 1 pl. 713 VIII „am convenit, am căzut de acord”; cf. împăcât, împogodit, îndogăţăsc, pogodeâm.
cf. GL. ARGEŞ s.v. cobzari.
COC s. 842 VIII „împletitură din snopi mici de stuf peste coama acoperişului”: Mă suiam pă creştetu casei acolo şi-i puneam un şomoiog de stuf, unu din partea asta, unu din partea asta şi făceam un cMocV, cum îi spuneam atuncea.
COCĂTtJRI s.f. pl. 858 III, V, „prăjituri de casă”.
cf. GL. ARGEŞ s.v. cocătură.
COCENÂR s. 689 VI „stog mare din snopi de coceni”: Cocenii-i tăiem, îi legăm [...] i-aducem acasă, facem glugă sau cocenâi [...] cocenâru care e mai mare, dă să pune coceni mai mulţi.
v. GL. ARGEŞ s.v.
COCENÂŞI s.m. pl. tantum 713 VI, 818 I, 827 VI, VIII „porumb furajer”: îmi car fânu, îmi car porumb, cocenâşi, ce am 713 VI; cf. ciocănel, c o căni, s i l 6 z 2°.
COCENI s.m. pl. tantum, ~ semănăţi 762 VI „porumb furajer”: Mai puneam în curte trifoi, cocânl sămănâţf, orz, ovăz şi le ţineam [oile]; cf. ciocănăi, cocenâşi, s i 1 6 z 2°.
COCOÂCE s.f. 799 V, VII, 808 VII, 823 V „turtă”: Să pune o cUocoâce dă pâine 808 VII.
'pl. cocâci 823 V, 830 V.
v. LEXIC REG., I, p. 26 (Balş), II, p. 69 (Roşiori de Vede), GL. DOBR., BĂRBUŢ s.v.; cf. DA (Teleorman, Dâmboviţa) s.v. cocă.
COCOCfiLE s.f. pl. 808 VII dim. de la cocoace.
218
Mana Marin şi Iulia Mârgărit
94
v. LEXIC REG., II, p. 69 (Roşiori de Vede) s.v. cococică. COCOL0Ş s. n. 684 VIII, 689 VI „ştiulete rămas nedezvoltat”: Mai rămâne în coceni câte-un cocoldş sau cum să spune ... cocoldş dân ăia care n-au boabe 689 VI; cf. bumbâr, glojdârul, g o g o -1 â n i .
pl. art. cocoloâşele 699 VIII.
v. GL. ARGEŞ, LR, 1959, 3, p. 65 (Argeş) s.v.; cf. DA, TDRG, CADE s.v., ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (vest, rar) s.v.
COCOLOŞfiL s. 839 V, 842 VIII, 869 VII dim. de la cocoloş. pl. cocoloşSle 712 VIII.
COCONIŢI adj. m. pl. 735 Vila „răsfăţaţi, cocoloşiţi”, v. DA s.v. cocon; cf. SCRIBAN s.v. cocolesc, DM, DEX (reg.) s.v. corconi.
COC6S adj. 821 Via „lipicios, cum e coca”: Grâul e cUocos el când îl mănânci.
f. cocoâsă 810 V.
CODLEÂLĂ s.f. 848 VIII „ţuică de calitate inferioară, care curge ultima la cazan”: Ce-a rămas acolo, a rămas în apa aia, a rămas codleâl-a\a, cum să zice, acolo-şa, cuodliâlâ; cf. â p ă 5°, m i t i l i c , o 1 6 r c ă , pişoârcă, poâlă 3°, poslădiu, v6dcă, vurt.
CODL0N v. cotlon 1°.
COFfŢI s.f. pl. 725 VII „cofiţe”, cf. DA s.v. cofa.
COFLECIT, m-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 sg. 841 Va „m-am înmuiat, mi-au slăbit puterile”.
cf. DA, GL. ARGEŞ s.v. cofleşi, SCRIBAN s.v. cofleşesc, LEXIC REG., II, p. 12 (Argeş), CV, 1950, 4, p. 36 (Făgăraş) s.v. cofleşit.
COFOÂIE s. f. pl. 725 VII augm. de la cofa („doniţă”): Venea cu cofe, cu cUofuâie, cu cotiţi, cu ... şi cumpăram, cf. DA s.v. cofa.
COFRÂG1 s.n. 751 VI, 816 VI, 833 VI „cofraj”: Să toarnă... fondaţia, după aia să face cofrăg de să toarnă elevaţia 751 VI. var. cofreâg s.n. 760 VI; cufrăg s.n. 760 VI.
COFRÂG2 v. covrig.
COFREÂG v. cofrăg 1 °.
COFtJNDĂ vb. intranz. ind. prez. 3 sg. 821 A „se scufundă”: Când am intrat [cu plugul pe loc] a doua [oară], a cofundât boul. A cofundât bou-n pământ, gol, cine ştie cum.
ind. pf. c. 3 sg. a cofundât 821 A.
COINÂC s.n. 825 A [la războiul de ţesut] „băţ la iţe, de care se leagă iepele”.
pl. coinâce 825 A.
cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v.
COINĂRiT, s-a ~vb. refl. ind. pf. c. 3 pl. 727 A „au hoinărit”. COJÂNE s. pl. 743 VI „amestec de pământ cu paie folosit în construcţia caselor”: La noi aicea punem pământ cu paie, cum să pune,
95
Glosar dialectal. Muntenia
219
cojane, cojâne, cum punem la câmp.
cf. DA, CADE, SCRIBAN s.v. cojan.
COJAT adj. 846 V [despre săpun] „cu coji; grunzuros”: Să nu iasă [săpunul] colţurat, cHojât, să iasă la un nivel tot; cf. colţurat, zdrobonţos.
COJIT6R s. 706 VI „instalaţie mecanică pentru cojirea buştenilor”: Să varsă-n cUojitor [...] şi d-acolo din cojitdru ăla, dacă să bagă lemne multe, el să-nvârteşte [...] şi lemnili să freacă unu d-altu.
COL, de ~ loc. adv. 790 VI „de pază”: Eram dă col, cum s-ar spune p-aici pă la noi, dă pază pân sat.
v. DA (Munt.), GL. ARGEŞ, LEXIC REG., II, p. 23 (Argeş) s.v. COLBIŢA v. coliblţă.
C6LCĂITE v. colcăt.
COLCĂT s. n. 682 VII „clocot”: Fierbi apa-n cdlcăt. pl. colcăte 845 III, 860 V.
var. colcăite (3 sil.) s. n. pl. 870 Vllb; cârcote s. n. pl. 769 I. cf. DA, TDRG (Munt.), DEX (pop.) s.v. clocot, CADE, ŞĂINEANU, GL. ARGEŞ s.v. colcot, SCRIBAN (vest), DM s.v. clocoti.
COLD6N v. corlon 1°.
COLIBÎŢĂ s. f. 713 Va „cobiliţă”: Coliblţă care-aducem găleţile cu apă pă ea.
pl. colibiţe 113 Va.
var. câlbiţăs.i. 785 Vllb, 815 A, 832*, pl. colbiţi 815 A, colbiţe 832*. COLIERÂŞ s. 865 VI dim. de la colier (podoabă). COLlNDECE s. pl. 676 V, VII „colinde”: Când eram eu fetiţă, când eram dă vârstă de treişpe, paişpe ani, ne strângeam mai multe fete şi ne-nvăţam colindece V; cf colindeţea.
COLINDfiŢEA s. f. art. 819 VIII „colindul”; cf. colindece. cf. DA, CADE s.v. colindeţ, TDRG, SCRIBAN, ŞĂINEANU, DM, DEX s.v. colindeţ, GL. ARGEŞ s.v. colindeţar.
C6LIVĂ s. f. 671 III „colivă”: La Rusalii să mai duc la biserică cu colivă, cum să spune.
v. TDRG (înv.) s.v. colivă.
COLIVIŢĂ s. f. 703 V dim. de la colivă; cf. c o 1 i v â ţ ă . COLIVtlŢĂ s. f. 682 VII dim. de la colivă; cf. c o 1 i v i ţ ă . COLOIÂN s. m. 733 I, VII, 741 III, VII, 753 I, III, VII, 754 V „caloian”; cf. caloienică, i 6 n e , ienică, mama 3°, mumuliţa, petre, scaloi 1°, tata 1°. var. căliân s. m. 729 Vllb.
v. DA (Munt.) s.v. caloian; ci. TDRG s.v. scaloian.
COLOlŢA s. f. art. 753 I „perechea feminină a colo-i a n u 1 u i ”: O fată face coloian şi alta face cololiţa; cf. caloie-n i ţ ă .
pl. coloiţe 753 V.
var. scaloiţă s. f. 846 V, 859 Vllb.
v. GL. DOBR. s.v.; cf. DA s.v. caloian.
C6LTE s. m. 780 III, Via, „colţ (la seminţele în germinaţie)”:
220
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
96
Atuncea [orezul] să-ncălzeşte şi pleacă căitele, aşa grămadă cum e el Via.
COLŢÂR s. m. 1° 733 VII „pieptene (cu dinţii rari)”. 2° pl. 850 VIII „ţăruşi care se fixează în colţurile unui ţarc”, pl. 2° colţâri 850 VIII.
COLŢÂT v. colţâtă.
COLŢÂTĂ s. f. 763 Illb, VIII, 792 V „obicei (la Bobotează sau la Sfântul Ion) în cadrul căruia tinerii îşi ghicesc viitorul”: înspre Sfantu Ion, să duce fete, băieţi, trage la colţâtă. E, la colţât este pâine, inel, pieptene, oglindă. Colţâtă-i ziceam noi sau pieptenele 763 Illb; cf. g h i -citoâre, pâria, pieptăntiş, pieptene 3°. var. colţât s. n. 763 Illb.
C6LŢUL s. m. 1° art. ~ calului 736 A „numele unui soi de porumb”. 2° pl. tantum 701 Vila, b „tetanos”: Dă cUolţ!, uite l-apuca [pe copil] nişte crize aşa şi-l încleşta, i-ncleşta guriţa [...] şi murea, maică Vllb.
pl. 2° colţi 701 Vila, b.
1° v. DA s.v. I. 1°.
COLŢURÂT adj. 846 V [despre săpun] „grunzuros, colţuros”; cf. cojât, zdrobonţds. cf. DA, TDRG s. v. colţ.
COLVITÎR s. n. 861 VIII „coviltir”, pl. colvitlreUX VIII.
COMEDIÂŞ adj. 865 VUIb „comic, poznaş”: Era un om bătrân, Crier, cam clfomediâşV.
cf. DA (înv., Mold., Trans.) s.v. comedie .
COMPERATÎVĂ v. cumpărătivă.
CONÂC s. n. 1° 851 VI, 868 VI „pauză de masă în timpul lucrului la câmp”: Aram până la dooşpe, la unşpe jumate, făcea conacu 868 VI. 2° 820 VII „mâncare (gătită) pentru amiază”: Trebuia să facă conac la ăilanţi, că mai aveam şapte copii. 3° 673 VII „bucată mică de teren (care se poate lucra într-o jumătate de zi)”: Primăvara dă bruma, nu rămân bucate, toamna dă bruma de timpuriu, or ce moartea, noi, un conâc dă arătură, cu ce să trăieşti? 4° 717 VUIb, [la stână] „cantitate de lapte obţinută la o mulsoare”: Făceam socoteală pă oi: câte oi ai cu lapte, atâtea ai la conâc [...] Dacă ieşea două oi sau trei oi la conâc, aveai cinci oi sau şase oi cu lapte, luai două conâce.
pl. 4° conâce 1\1 VUIb.
1° v. DA (aproape ieşit din uz) s.v. 1°; cf. SCRIB AN, GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.; 2° v. DA s.v. 1°; 3° cf. DA s.v. 2°.
CONĂTÂU s. n. 1 ° 724 A „manivelă la capătul crivacului (la puţul de foraj)”. 2° 724 VIII „ax (la roata ferăstrăului de apă)”, pl. 1° conătâie 724 A.
CONCEREÂLĂ s. f. 735 III, V, Vila „obicei conform căruia, luni după nuntă, se îmbrobodeşte mireasa ca nevastă”: Aşa să numea, cUon-cereâlă, de-o lega pă mireasă, o-mbrobodea, luni de zi Vila; cf. î n velit o ti r e , leg d tul, legătodre 3°, 1 e g ă t ti r ă 4°, 1 e 6 c ă 2°.
97
Glosar dialectal. Muntenia
221
CONCISUL s. n. art. 754 V „concesia”: I-au făcut concesu lui să-şi ia armă de vânătoare.
CONCI s. n. 809 VII „horă la nuntă; nunească”; cf. h 6 r ă 2°, luneâsca,nuneâua.
CONCOÂRDE s. f. pl. 806 VII „cocarde (la nuntă)”: începea să dea la toată masa [nunţii] concoârde î n piept; cf. dicorâţie, fân-d e 2°, n ă 1 ii c .
var. concdrzi s. f. pl. 751 V.
CONCORZI v. concoârde.
CONSOÂNĂ v. consol.
CONS6L s. m. 698 VI [la casă] „lemn de susţinere la streaşină; consolă”.
pl. con soli 698 VI, 702 Via, b, 807 VUIa, 816 VI. var. cdnsuli s. m. pl. 769 VIII, 772 VUIb; consoană s. f. 819 A, pl. consoane 819 A, 835 VI.
v. GL. OLT. s.v. consuli; cf. LEXIC REG., I, p. 78 (Vâlcea), BĂRBUŢ s. v. consoane.
CONSOLÂRf A s. f. colect. art. 698 VI [la casă] „totalitatea con-solilor”.
C6NSULI v. consdl.
CONTĂ, pe ~ că loc. conjuncţ. 748 Vllb, „pe motiv că”: Când ne-am divorţat pâ cHontâ câ era baba, din cauza babii ... pleca toate, cf. DA s. v. cont, CADE (Mold., Bucov.), GL. ARGEŞ s.v. CONTiN adv. 844 A „continuu”; cf. năpristân, năcon-tioâră, una 3°.
CONŢINĂ vb. ind. impf. 3 sg. 701 Vllb „termina, contenea”, v. DA (Ban., Olt., Munt. parţial) s.v. conteni.
CONTRAGÎU s. m. 782 VI „flăcău care organizează hora, încasează banii de la participanţi şi plăteşte lăutarii”: In cursu când ne duceam cu lăutarii la fete, ele nu ne plăteau astea cu odoarli, ele nu da nici la lăutari, că vrea să-i plătească băieţii, con tragi! i c-un pol, cum eram noi băieţii care conduceam lăutarii; cf. g a r â n t. pl. art. contraglii 782 VI. cf. GS, 1929-1930, p. 130 (Prahova) s.v.
CONTRAFÎSE s. f. pl. 706 Viile [la casa de paiantă] „lemne aşezate oblic între stâlpii de la pereţi”: Pui contraflse la stâlpi, ca să fie-ntăritură. v. GL. OLT. s. v.
COPĂIÂLA s. f. art. 683 Via „praşila a doua a porumbului”: [Porumbul] îl săpam şi-l lăsam şi veneam cu cuibăritu sau copăiâla-i spuneam noi; cf. c u i b ă r i t u 1, ogorit.
v. GL. OLT., BĂRBUŢ s.v.; cf. DA s.v. copai, CADE (Olt., Ban.) s.v. copai, ŞĂINEANU (Mold.) s.v. copăit.
COPCEÂLĂ s. f. 723 A „nume al acţiunii de a copci”; cf. copcitul 1 °.
COPCEÂM vb. tranz. ind. impf. 1 pl. 681 IV „afânam pământul pe lângă pomi”.
222
Mana Marin şi Iulia Mărgărit
98
COPCfTUL s. n. art. 1° 681 IV „numele acţiunii de a copci”: Primăvara începeau săpăturile, copcitu, cum să spune, le puneam bălegar, îi copceam [pomii]; cf. c o p c e d 1 ă . 2° 773 Via, 836 VI „tăiatul viei”: Copcitu ... să dăsface bilonu, să dăsface viţa ... ş-acolo supt altoi îi dă nişte vinişoare, alea trebuie curăţite 773 Via.
2° v. GL. OLT., BĂRBUŢ s. v.
COPICIOÂRE s. f. pl. 705 VIII, 815 VI dim. de la copită („căpiţă de fân”): [Fânul] îl fac copiţi, îl fac copisoâre şi-l bag în pod 705 VIII; cf. c o p i ţ 6 1 e .
COPII interj. 680 III „cuvânt folosit la chemarea puilor de curcă”: [Puii de curcă] îi strigăm copiii şi p-ăi dă găină pui. v. GLOSAR REG. (Fălticeni, Neamţ) s.v. copi.
COPILĂRIE s. f. colect. 699 VII „mulţime de copii”: Era lume, nu că aşa, lumea toată, copilărite, toată lumea la nuntă.
COPILfiŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 855 VIII [la o plantă] „îi dau copiii”: Dintr-un bob, dacă-i merge bine, [grâul] face o tulpină, face cinci-şase boabe, cokileşte el din bobu ăla.
COPIŢfîLE s. f. pl. 672 VIII dim de la copită („căpiţă de fân”); cf. copiciodre.
v. DAs. v. căpiţă; ci. GL. OLT. s.v. copeţele, BĂRBUŢ s.v. copeţea. COPOLNIŢĂ s. f. 830 A „clopotniţă”, var. copârniţă s. f. 744 V.
cf. DA (Munt.) s.v. clopotSCRIBAN s.v. clopomiţă.
COP6N s. n. 835 A „pulpă de miel sau de pasăre”; cf. c i o -toâie, hartânele.
var. coâpene s. pl. 835 A.
cf. DA, TDRG, CADE s.v. copan, SCRIBAN (Munt.), GL. ARGEŞ s.v. copan.
COP6RNIŢĂ v. copolnifă.
COPTOROŞlT adj. 869 VlIIb [despre beci] „boltit ca un cuptor”, cf. GL. OLT. s. v. cupturite, BĂRBUŢ s.v. cupturi.
CORÂJURI s. n. pl. 750 VlIIb „distracţii”: [La târg erau] lăutari peste lăutari, corăjurf peste corâjuri.
v. SCRIBAN s.v. curaj; cf. DA, TDRG, CADE s.v. curaj. CORÂNE s. f. pl. 719 VlIIb „bârne care se pun pe ziduri la casele de paiantă şi pe care se aşază grinzile; cosoroabe”; cf. bilimandle, călcătoare 2°, corddrul 2°, costoroâgă, legăttiră 4°, lepădâta, lung 1°, lungimuri 2°, lungişuri, raiele, temei, urs 2°, vdntroşe. var. corâni s.f. pl. 719 VlIIb.
CORÂNI v. corâne.
CORCODÂRI s. m. pl. 827 VI „corcoduşi”: Are omu doi, trei pomi în curte-acolo, corcodârl sau ... pruni; cf. z d r z ă r .
CORCOFELfeŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 785 Vllb „zăpăceşte”; cf. încorcofeldşti, rătutit.
cf. DA (Ban.) s.v. corcofeală 2°, CV, 1950, 4, p. 38 (Munt.), LR,
99
Glosar dialectal. Muntenia
223
1961, 4, p. 320 (Argeş) s.v corcofeli.
C6RCOTE v. câlcăt.
CORCOŢÂRI s. m. pl. 677 VIII „oameni prost îmbrăcaţi, zdrenţăroşi”; cf. j u v 6 t e .
CORDÂRUL s. n. 1° art., ~ măre 737 VUIb [la casă] „lemnul lung de la coama acoperişului”; cf. cal 1°, călărâş 2°, coârdă, i s t u m . 2° pl. art. 737 VlIIb „cosoroabele”; cf. b i i i m a n 6 1 e , călcătoare 2°, corâne, costoroâgă, legătură 4°, lepădâta, lung 1°, lungi muri 2°, lungi şuri, r a i 6 l e , ternei, urs 2°, vântroşe.
pl. art. 2° cordârele 737 VlIIb.
CORDEÂ s. f. 687 Vila, 750 VII „panglică”; cf pamblele, p a m b li că .
pl. cordele 760 Vila, 765 III.
v. DA, CADE, (Mold., Bucov.), TDRG, ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (Mold., Munt. est) s.v.
CORDtJN s. n. 768 VlIIb „adăpost, cort făcut în curte din cergi întinse pe pari, în care se pun mesele pentru nuntă”; cf c e r g h i 1 ă 2°, c o r t i n ă , s a 1 6 n .
pl. cord tin uri 768 VlIIb.
cf DA s.v. cordon II. 3°, CADE (Mold.) s.v. 2°, SCRIBAN, GL. ARGEŞ s.v.
CORHÂNĂ s. f. 722 VIII, 723 V, VIII, 724 V, VII, VIII „coastă de deal râpoasă”: Am venit aşa în gât pă corhana aia 722 VIII; cf. g h e -rebănt, hustâcă,jgheab.
pl. corhăni 723 V.
v. DA (Bucov., Mold., Trans. de nord), CADE (Mold., Bucov.), SCRIBAN (est) s.v.
CORHĂNfiŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 721 VI „împinge buştenii cu ţapina la vale pe corhană sau pe canal”: Şi noi 1 -am corhănlt [buşteanul] dă la locu lui, să-l dăm la vale 706 VI; cf. b ârâi m , hulucăneâm,împuşcă.
ind. prez. 1 pl. corhănlm, 676 VI, impf. 3 sg. corhăneălOl VIb, pf. c. 1 pl. am corhănlt 706 VI; conj. prez. 2 sg. să corhăn6şti!0% VI, 1 pl. să corhănlm 706 VI; refl. ind. prez. 3 sg. se corhăneşte 708 VI, impf. 3 pl. se corhăneâu 672 VI.
v. DA (Bucov., Mold., Trans. de nord) s.v. corhană, GL. ARGEŞ s.v. corhăni; cf CADE (Mold., Bucov.), SCRIBAN (est) s.v. corhană .
CORHĂNlRE s. f. 708 VI „nume al acţiunii de a corhăni”; cf. corhănlt.
CORHANlT s. n. 676 VI „nume al acţiunii de a corhăni ”; cf.corhănire.
v. GL. ARGEŞ s.v.
CORHANIT6R s. m. 676 VI „muncitor forestier care corhăneşte buştenii”.
v. LEXIC REG., II, p. 23 (Vâlcea) s.v.
224
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
100
CORIÂN (3 sil.) s. m. 812 VUIa „plantă de câmp cu sămânţa măruntă şi aromată; coriandru”.
cf. DA s.v. coriandru.
CORJ6C s. n. 735 VI „cojoc”.
CORLÂTA s. f. 818 VI, 844 VI, A „construcţie rudimentară, constând din două prăjini sprijinite pe patru furci, pe care se pune rama pentru uscat tutunul”.
pl. corlâţi 817 VIII, 844 VI ,A.
cf. DA s.v. 2°, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN, DM, DEX, GL. OLT. s.v.
CORLEÂLĂ s. f. 754 V „cocleală”: Face sărmăluţele, aşază tot la copăi, că nu le pune la cazan ... că să ţii de sâmbătă şi până duminică noaptea, când să dă masa, i-e teamă de corleâlă.
CORL6N s. n. 1° 684 VI, 695 VII, 703 V, 707 VIb, 734 A, 735 VI, A, 744 VI, VIII, 763 VIII „suport zidit în formă de potcoavă, pe care se pune cazanul de rachiu la fiert”: Când l-aranjam [cazanul], l-aşezam, făceam corldn de cărămidă 744 VIII. 2° var. 832 V „cuptor rudimentar (făcut în curte)”: Făceam [pâine] la clUotdlV. I-aşa pă bătătură [...] tot aşa ca cuptoru.
var. 1° corlănă s. f. 708 VI; codlon s. n. 732 VI; colddn s.n. 855 VII; porldn s. n. 695 VIII; 2° clotdl s.n. 832 V, pl. cloîoâle 832 V.
1° cf. CADE (Olt.), DA, SCRIBAN s.v. cotlon, LEXIC REG., II, p. 50 (Făgăraş), GL. ARGEŞ s.v., BĂRBUŢ s.v. cotron, CV, 1949, 8, p. 32 (Ialomiţa), LR, 1959, 2, p. 52 (Piteşti) s.v.
CORLtJNĂ v. corldn 1°.
CORMÂNA s.f. art. 697 VUIb „culmea, vârful”: [Nemţii] să retrăsese din Cincu [...] şi era pă cormâna dealului.
cf. GL. ARGEŞ s.v.
CORMŞNI s. f. pl. 766 VUIa „cormane”.
CORNĂŢliL s. n. 810 VIII „fiecare dintre nuielele încovoiate de care se prind colţurile târbocului”; cf. c 6 r g ă 2°, c e r g h i 1 ă 1 °, c o v 6 r g ă 3°.
cf. CV, 1951, 6, p. 29 (Teleorman) s.v.
CORNfiCII s. m. pl. art. 677 VII „scaieţii”: [Lâna] o curăţim dă corndci ăia; cf. c o r n 6 ţ i i .
v. LEXIC REG., I, p. 35 (Gura Jiului) s. v.
CORNEL s. 739 VI „soi hibrid de viţă de vie”.
CORNUŢII s. m. pl. art. 846 V „scaieţii”: Adunam cHorndţi din lână; cf. c o r n 6 c i i .
cf. DA s.v. cornut, CADE s.v. cornuţi.
CORPORÂT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 852 VI [la armată] „a încorporat”: Când a corpUorât în leatu nostru.
CORTUL s. n. 758 VIII „haină de dimie, cu găitane”: Haină, cortel, aşa-i ziceam, dă lână albă, cortdl, c-aşa-i zicea, cortâl, lână albă şi cu găitane negre, aşa.
v. DA (Olt., Argeş), SCRIBAN (vest), GL. ARGEŞ, CV, 1951, 11,
101
Glosar dialectal. Muntenia
225
p. 36 (Argeş) s. v.; cf. CV, 1950, 4, p. 38 (Muscel) s. v. corlet.
CORTINĂ s. f. 782 VI „adăpost, cort din rogojini, în care se pun mesele la nuntă sau la botez”; Să face afară cUortiaă mare, dă intră şaptezeci, optzeci dă meseni; cf. cerghilă 2°, cordăn, salân.
CORVEDÎT, a ~vb. tranz. ind. pf. c. 3 pl. 700 VIII „au supus la corvoadă”: După ce s-a... după ce-a plecat ei [nemţii] şi s-a retras încolo, atuncea ne-a corvedil [...] ne lua dă rechiziţie.
C6RUL s. m. art. 728 VI „pojarul”: C6ru... iese un pojar pă piele, mărunţel aşa; cf. s p o j a r .
v. DA(Mold., Bucov.) s.v. cori, SCRIBAN (Mold.) s.v. 1°; cf. TDRG (Mold.) s.y. coriu, CADE (Mold.) s.v. cori.
COSÂCI s. m. pl. 706 Viile „şindrile mai înguste la un capăt? folosite la colţurile acoperişului”: Eu am făcut nişte cosac} să zice, cUosâc}. Vine şindila la un cap lată, cât e ea şi la un cap îi trag ... conic-aşa, o aşcuţ la un cap ... la coadă.
cf. DA s.v. cosac, CADE (Olt.) s.v. cosac 2°.
COSEÂ, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 788 A [despre casă] „se încheia din lemne”: Şi pă urmă [casa] să cUosed ea-n laţii ceia. cf. DA (Mold., Bucov.) s.v. coase 2°.
COStŞ adv. 709 VIII „pieziş”; cf. chiortiş, ghirunc. cf. DA s.v. cosi.
COSITOR s. n. 763 VI „unealtă mecanică pentru cosit”: [Lucerna] am cosit-o şi cu cUositoru şi cu coasa manuală.
cf. DA s.v. III. 2°, CADE, DM, DEX s.v. cositoare. COSTOROÂGĂ s.f. 722 VIII „cosoroabă”; cf. bilimandle, călcătodre 2°, cordârul 2°, corâne, legătură 5°, lepădata, lung 1°, lungi muri 2°, lungi şuri, raiale, ternii, urs 2°, vantroşe.
COSTRAI s. m. 845 VI „plantă de baltă folosită la învelitul caselor”
cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN, DM, DEX s.v. costrei, GL. ARGEŞ s. v. costreie, B Ph, 1939, p. 216 (Gorj) s.v. costreie.
COŞ s. n. 1° 834 A „sticlă la lampa de gaz”. 2° 718 VI „ramă de răsadniţă, aşezată direct pe băligar şi umplută, pe jumătate, cu pământ”; cf. coşciug 1°.
COŞÂR s. m. 788 VI, 861 VI „persoană care introduce snopii în coşul maşinii de treierat”: Şi cUoşâru-1 lua [snopul] foarte frumos şi-l răsfira şi-l băga-n tobă 788 VI.
pl. coşâri 796 VUIa, 801 A, 862 VIII. v. LEXIC REG., I, p. 78 (Vâlcea) s.v.
COŞĂRfeLE s. f. pl. tantum 775 VII, 776 VIII „împletituri din nuiele puse la car, în spate şi în faţă, la transportul cerealelor”: [Porumbul] îl culegeam du pă loc, îl puneam în car cu coşarele, l-aduceam acasă, îl descărcăm 776 VIII; cf. c o ş ă r i e .
cf. LEXIC REG., I, p. 78 (Vâlcea) s.v. coşerel.
COŞĂRliŞTE adv. 827 VI [despre modul de a construi o casă] „ca
226
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
102
un coşar, cu baza căpriorilor rezemată de cunună”: [Casa] se facea aşa coşărâşte; să-nveleşte coşărâşte.
COŞĂRÎE s. f. 768 VUIb, 793 A „împletitură din nuiele pusă la car, în faţă şi în spate, la transportul cerealelor”: Coşărîi e este aia unde pune porumb, îngrădită cu nuiele ş-o pui nainte una ş-una-i în urmă, coşărîi 768 VUIb; cf. c o ş ă r 6 1 e . pl. coşărîi 768 VUIb.
v. LR, 1961,4, p. 317 (Argeş) s.v.; cf. LEXIC REG., I, p. 78 (Vâlcea) s.v. coşerie, II, p. 12 (Argeş) s.v. coşeriu, GL. ARGEŞ s.v. coşerie 2°.
COŞĂRIŢĂ s. f. 778 Vllb „casă sărăcăcioasă, ca un coşar”: Ne-a făcut tata, cum spusei, o coşărîţ-acolo, cum am putut [...] cu două odăi, învălită cu coceni.
COŞCÂI s. f. pl. 707 VIb, 757 VI ,jgheaburi din scânduri, de aproximativ trei metri lungime, pe care alunecă buştenii la vale”: Să făcea portative, nişte coşeai dă lungime dă trei metri 707 VIb; cf. planta, portativ, uUc 2°.
v. LEXIC REG., II, p. 23 (Vâlcea), BĂRBUŢ s.v.; cf. LEXIC REG., I, p. 116 (Suceava) s.v. cuşcăi.
COŞCltJG s. n. 1° 718 VI „ramă la răsadniţă, aşezată direct pe băligar şi umplută pe jumătate cu pământ”: Punem boldurile-alea, ca să nu să scufurdeze coşcăgu; cf. coş 2°. 2° 810 VIII „coş la căruţă sau la sanie”: N-aveam coşcăg la sanie, aveam doar neşte scânduri care stăm pă ele; cf. câsă 2°, dric,sandâc, scorţâr, tron 4°. C6ŞCOVIŢĂ s. f. 840 III „cavitate toracică (la animale)”. COŞERENÂRI s. m. pl. 841 VIII „locuitori ai comunei Coşereni”. COŞET s. 785 Vllb „croşetă, igliţă”; cf. i g 1 ă . cf. CADE, SCRIB AN, s.v. croşet.
COŞTElE v. coştîe.
COŞTfE s. f. 859 Vila, b, VUIb „bordei”: Era bordeie, învelite cu pământ, cu ce era-mprejur, aşa să zicea, coştîi la asta, la bordeiele-alea VlIIa. pl. coştîi 859 Vila, b, VlIIa, b. var. coştSie s. n. pl. 859 VlIIa, b. cf. DA (Trans.) s.v. coştei.
COTĂLÂU s. n. 678 VUIb „ştiulete”; cf. ştruletele. v. LEXIC REG., I, p. 78 (Vâlcea) s.v.; cf. LEXIC REG., II, p. 24 (Vâlcea), GL. ARGEŞ, BARBUŢ s.v. cotoloi.
COTEÂLĂ. pusese în ~ loc. vb. 833 A „fugărise”. COTECIOARĂ s. f. 743 VII dim. de la coteţ. cf. DA s.v. coteţ, CADE s.v. cotecior.
COT£LUL s. n. art. 756 V „trebăluitul (în casă)”: Când faci mâncarea [...] ce faci, cotelu casii, ăsta să zice că faci pentru casă, să mâncăm.
cf. DA, CADE, ŞĂINEANU, s.v. coteli, COMAN, GL. (Năsăud), LEXIC REG., I, p. 90 (Făgăraş) s.v. coteală, BĂRBUŢ s. v. cotelealâ.
COTEŢ s. n. 7 51 VI [la casa de paiantă] „împletitură din sârmă şi stuf, care formează scheletul plafonului; rabiţ”: Face acoperişu [...] p-ormă să bate şipcă, cotâţ de stuf sau rapiţă [...] stuf, din sta de baltă, să
103
Glosar dialectal. Muntenia
227
alege firu bun şi vine de să-mpleteşte sârmă pe el [...] şi vine de să face ca o plasă. Ş-aia să bate pă plafon; cf. r â p i ţ . pl. coteţe 785 VIII.
COTICEL s. n. 715 VII dim. de la cot (de pânză): Şi-acuma mai am un coti£61 dă... dă trâmbă, dă pânză.
COTOBÂRIŢĂ s. f. 830 A „codobatură”, cf. BĂRBUŢ s.v. cotorobatiţâ.
COTON0G adj. 821 A [despre un lemn] „curbat, îndoit”. COTONOGEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 821 A „curbează, îndoaie, face un lemn să/ievină c o t o n o g ”; cf. harcui 2°.
COTORÂŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 721 VI „tai lăstarii (la pomi)”: După ce-i dai pe rod, îi cureţi şi-i cotoraştţ din an în an. refl. ind. prez. 3 pl. se cotorascllX VI. cf. DA, TDRG, CADE s.v. cotorî.
COTORiTUL s. n. art. 721 VI „numele acţiunii de a cotorî”: Se curăţă bălegaru de la grajd, să cară la pomi, la cotorîtu pomilor.
Cf. DA (Mold.) s.v. cotorî.
COTOROGEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 715 Vb „hodorogeşte”: Stri-goiu se suie pân pod, sparge pân casă, cotorogiâşte; cf. zdrdncăne. ind. impf. 3 pl. cotorogeâlW VIII.
COTOROIALĂ s. f. 816 Vila „cotrobăială”: Dă-i cotoroiâlă pă mine, hodorogeală pân pod p-acolo, ca să caut prunili şi fasolea, cf. DA (Dâmboviţa) s.v. cotorî.
COTOROIND vb. ger. 696 VII „cotrobăind, scotocind”: A găsit unu în casă cotoroîind pân halea, p-acolo pân ladă; cf. b u r f u i â 1 °. v. DA (Muscel) s.v. cotoroi.
COTOZB0RUL, cu ~ loc. adv. 835 A „cu otuzbirul, cu forţa”: A luat-o-n capu lui cu cotozburu.
COTREÂŢA s. f. 801 VII, 834 V „reziduu de la prepararea săpunului”; cf. boroghină 3°, borţoroâgă, cenuşă, crânghiţă, leşie 1°, mâmă 2°, mâzgoâre, moâre, posc6rniţă, răutatea, scrâdă, steregheâţă, sterejle 1°, torocâlă, torofină, trânci 1°, tro-şxe, turbucâlă, uricimea 1°, urîciânea 1°,vrecie 1°. COŢOFANĂ s. f. 853 Vllb „limbă la meliţă”; cf. clanţă. COŢOIMÂN (3 sil.) s. 750 Ha, b „nume al unui joc de copii; un fel de capră”.
COVÂLI s. m. 722 VIII „fierar”: Ţâgan de-ăsta, covâlî. v. DA (Bucov., Mold.), CADE (Bucov.) s.v. covaliu, SCRIBAN (nord-est) s.v. covaci, DM, DEX (reg.) s.v.
COVÂSĂ s. f. 796 VIII „cvas”: Ne-a dat nişte covâsă, îi zicea ei, ca vinu venea, roşu.
cf. DA CADE (Mold.), ŞĂINEANU, SCRIBAN (est) s.v. covaşă. COVARLA s. f. art. 805 VII „cotorul (la varză)”: Uite cum să pune varza: o punem la putină, îi scoatem covîrla ş-o umplem cu sare. COVERGĂ s. f. 1° pl. 836 VI, 862 VIII „nuiele încovoiate de
228
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
104
care se fixează plasa de pescuit”: [La halău] să pune neşte covirgî, aşa-i spunem noi, covirgf care vine ... să arcuieşte-aşa 836 VI; cf. cergă 2°, cerghilă 1°, c o r n ă ţ 6 1 . 2° pl. 805 VIII „pătule”: I-a pus foc la covirgile cu porumb; cf. s 1 o n , ţarc 1°, ţ u r 1 6 i 2°. 3° 791 V „glugă din mănunchiuri de cânepă”: O făceam [cânepa] aşa covirgă [...] o strângeam aşa toată la un loc, roată, dă jur împrejur; cf. căpiţă 2°, izvoreâlă, sârlă.
pl. covergi 1° 836 VI, 862 VIII, 2° 805 VIII.
var. 1° scovergă s. f., pl. scovergi 860 VI.
1° v. DA, CADE (Mold.) s.v.; 2° cf. DA (Olt., Munt., Trans.) s.v.
COVERTA s. f. art. 851 VII „capota”.
COVILTORĂ s.f. 745 Vllb „cuvertură”.
COVORfiŞTE adv. 735 V [despre modul de a ţese] „ca la covoare”: [Când facem carpete] alegem şi cu vergeaua şi covoreşte, în război.
COVRĂGUL s. m. art. 734 A „tulpina de porumb fără foi”: Dăm la vite coceni de ăştia [...] şi ele mănâncă numa foile şi rămâne cUovrigu întreg; cf. ciocâlţii.
var. cofrăgs.m. 683 VI, 744 VIII; covreig s.m. 767 V, VII, 768 VI.
v. DA, CADE (Olt.), ŞÂINEANU s.v., SCRIBAN (Munt., Olt.), BĂRBUŢ s.v.; cf. LEXIC REG., II, p.95 (Tecuci) s.v., GL. OLT. s.v. cro vagului.
COVREÂG v. covrigul.
COVRIGI, ~ de ou s. compus 675 VII, 676 V, VII „un fel de colăcei preparaţi cu ouă şi zahăr, tradiţionali de sărbători”.
CRAI s. m. 723 VII, 730 VII, în expr. ~mă rog 735 VI, pl. art. de-a ~715 VII, 815 VII, ~ slozuiesc [?] 743 VII „numele unor jocuri de societate”.
pl. art. criii 715 VII, 743 VII, 815 VII.
CRÂMĂ 839 VII „cămară”: [După ce este tăiat] porcu îl băgăm într-o ... eram-acolo, într-o odaie.
pl. crime 801 VI.
CRÂNGĂ s.f. 830 A „ac de păr”; cf. spirodncă.
pl. crăngi 830 A.
CRÂNGHIŢĂ s.f. 866 VII „reziduu de la prepararea săpunului”: Când făceam săpunu, rămânea cringiţăd-aia dă la săpun, ştii?; cf. b o r o -ghină 3°, borţorodgă, cenuşa, cotredţă, leşie 1°, mamă 2°, mâzgoare, moare, posc6rniţă,rău-tdtea, scrddă, stereghedţă, sterejie 1°, toro-cală, torofină, trânci 1°, troşie, turbucdlă, uri cî mea 1°, urîciunea 1°, vrecie 1°.
CRĂPĂ s. f. 720 VI „crap”: [Se prind] mai mult caraş şi cripă.
CRAŞTOL s. n. 694 VIII [la mină] „derivaţie din galeria principală; galerie secundară”: Din înaintare să didea ramuri, adică numite craştuile.
pl. craştoile 694 VIII.
CRĂŢA s. f. art. 846 VII „puzderia”: Ş-apoi a luam [cânepa] după
105
Glosar dialectal. Muntenia
229
ce-o scoteam d-acolo, o luam ş-o scuturam aşa frumos şi curgea crâţile alea jos şi rămânea cum îi mătasea [...] Toată crâţa cădea; cf. 1 i ş t e â v 2°, p ă s t â i e 2°, pleşteve, spâldari, surcelele, zdrenlţe, zgrebeni 2°.
pl. art. crâţele 846 VII, 857 VII. var. crâţii s.m. pl. 755 V. cf. DA s. v. erate.
CRÂŢII v. crâţa.
CRĂCĂNÂTĂ s. f. 778 VUIb „soi de viţă de vie”, v. DA (Munt.) s.v. crăcană; cf. TDRG s.v. crăcan 3°, SCRIBAN (Mold.) s.v. crăcană.
CRĂCĂNIŢĂ s. f. 714 VIII dim. de la crăcană.
CRĂCĂRIE s. f. colect. 681 VI „mulţime de crăci”, v. DA s. v. cracă.
CRĂCĂRlŞ s. 732 A „desiş”: Acolo era o baltă cu crăcăriş cu alea; cf. buhâci, hăgăt, hugi, mlăjazi, redetxş, schidă, sturichiş, tufiriş, ţăcăriş. v .GL. ARGEŞ s.v.
CRÂCHIN6S adj. 835 A „rămuros, cu crăci multe”; cf. r ă t i n 6 s . cf. DA s.v. cracă.
CRÂCHlŢE s. f. pl. 769 V dim. de la cracă. v. DA s.v. cracă.
CRĂMlfiRE (3 sil.) s.f. pl. 699 VII „recamiere”: Era rogojini înainte, ce era ca acuma ? acum e dormeze, e crămiere.
CRĂNGULtCĂ s. f. 751 VII dim. de la creangă: Iei o crenguţă [...] şi dai până când s-agaţă firele-alea [de borangic] de crăngulica aia.
CRÂPĂRlE s.f. colect. 740 A „mulţime de crapi”: Era crăpăriie atât de multă, aşa cum stă păru-n cap la mine, aşa era de des. CRĂPOAICA s. f. art. 810 VIII „femela crapului”.
CRÂMEÂM vb. ind. impf. 1 pl. 866 V „rupeam vârful (plantei de bumbac): [Bumbacul] se făcea mare şi dă multe ori ne duceam şi-i rupeam ... îl crîmiâm, aşa-i spuneam noi [...] îi rupeam vârfu; cf. ciompam. cf. DA (Mold., Trans.) s.v. cârm ii. 3°, CADE (Olt.) s.v. cârni. CRÂMlT s. 868 V „nume al acţiunii de a c r â m i , de a reteza vârful unei plante”; cf. cârmire.
cf. DA (Mold., Trans.) s.v. cârmi II. 3°, CADE (Olt.) s.v. cârmi. CRÂMPOIÂT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 787 VI „a cotit, a luat-o în altă direcţie”: Era să dea o maşină peste noi, atât c-a crîmpoiăt-o la dreapta şi noi la stânga; cf. răznit 2°.
CRÂSTOVUL s.n. art. 759 VII „sărbătoarea religioasă care se ţine la 14 septembrie; Ziua Crucii”.
cf. DA, TDRG, CADE, SCRIBAN , GL.ARGEŞ s.v. cârstov. CRfilER s. m. 720 VUIb, 812 A „fagure din partea de sus a stupului”.
CREI6N, ~ de cenuşă s. compus 693 VIII „condei pentru tăbliţă”. CRESCIJT, în ~ vb. sup. în expr. a dat ~ 780 VII [referitor la un
230	_______________Maria Marin şi Iulia Mărgărit____________106
copil] „a fost cedat altei familii pentru adoptare”: Un copil l-a dat în crescât la Izlaz.
CRESTEZI s. pl. 862 VIII „crestături”: Făcea crestez! la ... la blăni aşa [...] şi la capete să crestau dă intra una-ntr-alta; cf. crestiş. v. DA s.v. cresta, CADE, GL. ARGEŞ s.v. crestez.
CRESTOŞ s.n. 777 VII, 788 VII, 821 A, 827 VII „crestătură”: îţi da un beţişor cu crestăşurî, cu alea pe el, cât ştia el că ai 796 VII; cf. crestezi .
pl. eres tuşuri 775 VI, 796 VII, 806 I, 821 Via, A, crestuşe 827 VI. cf. DA s.v. cresta, TDRG, CADE, s.v.
CREŞTETUL s. n. art., ~ cisei 842 VIII „vârful, coama acoperişului”: Mă suiam pă creştetu casei acolo şi-i puneam un şomoiog de stuf. cf. DA s.v. 4°.
CRfTĂ s.f. 742 Vllb „crintă”; cf. uUc 3°. pl. crîtelAl Vllb.
CRIVÂL s. n. 739 VI „scripete (la fântână)”; cf. b 6 b u 1, ciclic, frecţion, h 6 g n ă , sclipete, terteleâc 1°. cf. DA,,CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN, DEX, GL. ARGEŞ s.v. CRIVÂI s. f. pl. 850 VII „locuri băltoase”: Era crivai din astea [...] băltine, cum le spunem noi, ş-o băgăm acolo [cânepa]; cf. b ă 11 i n e .
CROD s.m. 702 V, 795 V, VI, 801 Vb, 812 V, 814 V, 815 VII, 816 V, 821 V, 827 V, 840 VII, 843 V, 844 V „codru, bucată”: Şi i-am dat un crod dă săpun, c-aşa să da la noi un crod dă săpun pentru că ne face săpunu 843 V; cf. ş n e a p , ş t u c i .
pl. crozi 702 V, 791 V, 794 VI, 795 V, 812 V, 814 V, 815 V, VIII, 816 V, 821 V, 827 V, 831 V, 844 V.
v. SCRIBAN (Ialomiţa) s.v. codru.
CROIÂLĂ s. f. 832 VII „înţelegere în vederea căsătoriei; logodnă”: ş-am făcut croiălâ [...]. Era înţelegerea, cum este acuma o logondă; cf. aşezât, aşezământ, căsătorie, împăcăcitxne 1°, logodeâlă, 1 o g 6 n d ă 1°, tocmeâlă.
CROP s. n. în loc. vb. dăm în ~ 812 V, 818 V, dăm prin ~ 786 V, dăm din ~ 814 V „fierbem a doua oară (săpunul nereuşit)”; cf. p r e -menim, vrecie 3°.
cf. CADE, SCRIBAN, DM, DEX s.v., BPh, 1939, p. 226 (Gorj) s.v. încrop.
CROSNIE s. f. 712 A „legătură de lemne transportată în spate”;
cf Cclp	P r â z jj 0
V. GL.’ ARGEŞ s.v.; cf. DA, ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v. crosnă, CADE (Mold., Bucov.), DM, DEX s.v. crosnă.
CRUClâlUL s. n. art. 840 A [la căruţă] „lemnul de care se agaţă şleaurile; orcicul”.
pl. crucioâie 744 VIII, 754 VI, 840 A.
v. SCRIBAN (vest), GL. ARGEŞ s.v.; cf.DA s.v. cruce.
CRUCIULÎCI s.f. pl. 869 VII dim. de la cruce.
107
Glosar dialectal. Muntenia
231
CRUCIULIŢĂ s.f. 748 I, V „nume al unui joc de copii; şotron”: La şotronu, la crucullţâ, ca cum să joacă ş-acuş fetili V; cf. c 1 ă s ă 2°, jar, pietricica, ţanc 4°.
CRT^DĂ adj. f. 812 V [despre cărămidă] „nearsă”.
CRtJNTĂ adj. f. în expr. sunt ~ (pe el) 766 VII „am grijă deosebită, îngrijesc în mod special”: Sînt cruntăpă el, de! să văz de el. Sîn tem crunţi pă el, de! că pleacă. Crunţ, adică să ... stea pă el, să nu cumva să plece; cf. îngrijorât. pl. m. crunţi 766 VII.
CRUNTĂM vb. ind. prez. 1 pl. 762 VIII „tăiem, curmăm”: Dup-aia, la cinşpe zile să dăzleagă, să crunteăzăaţa la altoi.
refl. ind. prez. 3 sg. se crunteăză 762 VIII; part. cruntât 768 VIII. v. SCRIB AN s. v. cruntez, GL. ARGEŞ s. v. crunta; cf. DAs.v. crunt. CU prep. 1° ~ noăptea loc. adv. 864 VII „în timpul nopţii, noaptea”: Să ducea cu noăptea, cu caii la deal, oamenii. 2° 694 II [în jocurile de copii] „de-a”; cf. 1 a 3°.
CUC1 s. 841 Vllb „coc”: Ne pieptănam, nu era fetili rătunjite, nu era nimica, făceam cuci1, ne puneam flori.
CUC2 s. m. 711 VI „vârf de căprior ieşit deasupra acoperişului”, cf. DAs. v. cucă, CADE (Olt.), SCRIBAN (Mehedinţi), GL. ARGEŞ s.v. cucă.
CClCĂ v. căclă 2°.
CUCI s. m. pl. 1° 867 VIII, 868 VII, 870 VI, Vllb „oameni mascaţi care umblau prin sat, a doua zi după Lăsatul Secului”: Luni [după Lăsatul Secului] să făcea cuci. Să făcea oameni, tot d-ai noştri, să făcea cuci, făcea câte-o mască la ochi, ba făcea şi coarne-aşa, ba făcea şi pamblici, să-mbrăca femeieşte cu roichi dă femei, cu cămăşi şi nu-1 cunoşteai 867
VIII.	2° 863 II „nume al unui joc de copii”. l°v. DA (Dobr. sau sudul Munt.) s.v. 9°.
CtJCLĂ s.f. 1° 756 V „scul (de bumbac, cânepă etc.)”. 2° var. 684 VII „legătură din mai multe mănunchiuri de cânepă”. [Cânepa] o făceam mânuşi ... o făceam cucă, o ... mânuşe pe mânuşe. pl. 1° cucle 673 Vila, b, 683 V. var. 2° cucă s.f. 684 VII.
1° v. DA (Vâlcea), CADE (Olt.), GL.ARGEŞ, LEXIC REG., I, p. 79 (Vâlcea) s.v.; 2° v. SCRIBAN (Munt.) s.v. glugă, LEXIC REG., I, p. 79 (Vâlcea) s.v.
CUCLÎŢĂ s. f. 686 VIII dim. de la cuclâ („glugă de coceni”): Cocenii pe urmă, venea rându coceanului şi-l tăiam, făceam snopişori, după ce-1 făceam snopi, îl făceam cucllţă.
cf. DA (Vâlcea), CADE (Olt.) , GL. ARGEŞ, LEXIC REG., I, p. 79 (Vâlcea) s.v. cuclă, SCRIBAN (Munt.) s.v. glugă.
CUCUVEÂ s. f. 736 A „parte de sub streaşină la acoperişul casei”; cf. aplecătdr 3°, pazie, saceâc. cf. DA, TDRG s.v.
CUFRÂG v. cofrăgK
232
Mari a Marin şi Iu li a Mărgărit
108
CUI s. 793 V, 794 VII, 818 V „nume al unei boli de copii; colici”: [Copiii] e mici rău, iar dacă ţipă-ntruna să face dă plâns, dă cui793 V; cf. mamă 4°, răsări , sâncă.
cf. DA s.v. 7°.
CUIBĂREÂLĂ s.f. 869 VI „nume al acţiunii de a face cuiburi (la roşii)”.
v. GL. ARGEŞ s.v.
CUIBĂRÎTUL s. n. art. 683 Via „praşila a doua a porumbului”; cf. copăiâla, o g o r } t.
v. GL. ARGEŞ s.v.
CUlEŞTE v. hoiâşte.
CtJINE (2 sil.) s.f. 860 VI „bucătărie (de vară)”: A ars la ... un cetăţean, a ars casa şi-n Coţofanc-aicea, vecin cu noi, a ars o câine; cf. c h i 1 6 r .
v. DA(Munt.), SCRIBAN (vest) s.v. cuhne; cf. CADE (Ban., Trans.) s.v. cuină, GL. OLT. s.v. cunie, BĂRBUŢ s.v. cuhnie, CV, 1950, 4, p. 32 (Alba) s.v. conie.
CUINIOÂRĂ (4 sil.) s.f. 696 VII dim. de la cuine.
CUIŢ^LE (4 sil.) s.n. pl. 828* „cuişoare (arome)”.
CUJBĂ s. f. 732 A [la ferăstrăul de apă] „tijă îndoită în unghi drept, cu ajutorul căreia se leagă grindeiul de roţi”: [Ferăstrăului de apă] îi puneam la roată, îi punea o cujbă de fier, strâmb-aşa, o chema câjbâ de grindeiu la roate, ş-apăi de roata aia o tânjală şi de tânjala aia s-atâma vatalele care punea pânza.
CUJMEÂI, te ~vb. refl. ind. impf. 2 sg. 869 VII „te opinteai, te îndoiai sub greutate”; cf. u ţ i u p i t .
cf. LEXIC REG., I, p. 14 (Baia Mare) s.v. cujdi, p. 101 (Rădăuţi) , GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. cujbi.
CULBUŞEÂU, se ~ vb. refl. ind. impf. 3. pl. 808 VII „se cuibăreau”.
CULCĂ vb. ind. impf. 3 sg. în expr. o ~de fugă 827 VII „fugea, o lua la fugă”: Spărgea nunta ş-o culcă de făgă ginerele; cf. b â j a , chitit, dă sul, goână, spiţele 3°.
CULEGĂTOARELE s. f. pl. art. 683 Via „albinele lucrătoare”: Primăvara vine cu stropitu-ăsta al pomilor şi le distruge culegătuările [stupului] şi nu mai dă nici un randament.
CULME s. f. cu val. adv. 734 Vllb „curmeziş, de-a curmezişul”: Iei nuiaua-aia întâi şi să duce ş-o pune la un izvor, o pune câlme.
CULORURI s. f. pl. 795 V „vopsele”: Pui diferite culoruri care-mi place mie, să fac culori.
CUMINT6S adj. 689 VII „cuminte”: [Băiatul] e cumintâs, nu ... ne-aduce banii, în fine, tot, munceşte.
CUMPĂRĂTlVĂ s. f. 693 VII „cooperativă”.
var. comperativă s. f. 712 VIII.
v. GLOSAR REG. (Vatra Domei), GL. ARGEŞ, GL. OLT. s.v., CV, 1950, 4, p. 32 (Alba) s.v.
109
Glosar dialectal. Muntenia
233
CUNUNEAlA s. f. 797 V „cununie”: Pleacă la ... cununeălă, să cunune.
CUNUNI s. f. pl. tantum 866 VII „petrecere sâmbătă seara înainte de nuntă”: Pă urmă seara aveam cunănf la salon, iar joc; cf. beteală, cergi i0, fedeleş, 1 o g 6 n d ă 2°, vadră 3°, velinţă.
CUPÂ s. f. 865 V „formă de lemn pentru pus aluatul de pâine la crescut”: Am băgat mâna-n ea, am încălzit un pic de apă şi dă-i, trage-i frământături şi aşa cum aţi văzut-o [pâinea] am pus-o la căpe, a mers la cuptor; cf. v 6 ş t i 1 e .
pl. cupe 865 V, 870 Vllb.
CUPTI6R s.n. 722 VII, 723 VI, 725 III, V, 726 Vb, VII, A, 727 V, 728 V, 729 Vllb, 732 V, VII, 737 V, 739 III, 740 VII, 741 Vb, 742 V, Vllb, 745 V, Vila, 746 V, 748 Vllb, 749 V, VII, 750 Ila, 751 VI, 753 VII, 754 VII, 755 III, 812 V, 832 V, 836 V, 837 V, VI, VII, 838 lila, Va, Vila, 842 VIII, 844 V, 848 I, III, V, VIII, 850 VI, 851 V, VI, VII, 852 Vila, VIII, 853 VI, 855 VI, 857 V, VII, VIII, 858 V, 869 Vb „cuptor”: [Pâinea] dăpă ce creşte, băgăm în cuptior pă ... pă vatra goală 726 VII.
pl. cuptioâre 720 VUIb, 726 Vb, VII, 727 A, 728 V, 748 Vllb, 853 VI.
v. DA (Mold.), TDRG (înv. şi pop.), CADE (Mold., Bucov.), SCRIBAN (Munt., Mold.) s.v. cuptor.
CUR vb. ind. 1 ° prez. 1 sg. 847 VII „curăţ”: Dacă s-a topit [cânepa], să cură du pă băţ 848 VII. 2° prez. 1 pl. 672 VIII „curăţăm ştiuleţii de pănuşi”: Noi îl culegeam cu foi, porumbu, nu-1 luam curăţ, cum să ia acuma, îl rupeam cu foi cu tot şi-l aduceam acasă şi-l curăm 745 VI. 3° impf. 2 sg. 753 VIII„curăţai boabele de pe ştiuleţi”: I-arunc [porcului] şi ştiuleţi din magazie, stau să-i cur mereu ? 864 V.
ind. prez. 3 sg. cără 1° 839 VUIb, 1 pl. curam 2° 672 VIII, 3 pl. cără3° 844 II, impf. 1 sg. curăm 2° 720 VI, 2° sg. curăi 2° 753 VIII, 755 VI, 3° 753 VIII, 3 sg. cură 1° 844 VII, 2° 748 VUIa, 749 A, 838 VIII, 1 pl. curăm 1° 861 VIII, 2° 705 VIII, 745 VI, 755 VI, VUIa, 844 A, 863 VI, 3° 837 VIII, pf. c. 1 pl. am curăţ 1° 847 VII; conj. prez. 1 sg. să cur 3° 864 V, 3 sg. săcăre 851 VIII; part. curăţ 1° 861 VIII, 2° 672 VIII, 745 VI; sup. la curătl0 720 VI, 735 A; refl. ind. impf. 3 sg. se cură 1° 848 VII, 2° 848 Via.
1° v. DA s.v. cura 2°, CADE (arh.) s.v. cura; 2° v. DA s.v. cura 3°, CADE (arh.) s.v. cura 1°, B Ph, 1939, p. 217 (Gorj) s.v. cura; 3° v. DA s.v. cura 3°,,SCRIBAN (vechi vest) s.v. 2°.
CURÂND adv. 825 VI „de puţină vreme, de curând”: Punea sulu, dă la război, îl lega cu tei d-ăla jupuitu curînd; cf. jos 2°.
CURCĂNEI s. m. pl. 734 III „pui de curcă”: Am fiert la porci, la curcănăi, la pui zis; cf. tutunei .
CÎJRENTEÂZĂ vb. tranz. ind. prez. 3 sg. 767 V „trage curentul (de aer)”: Ioane, tu stai jos, fiincă eşti venit de la băi, că te curenteăză, că sus e curent prea rece.
ind. pf. c. 3 sg. a curentat 781 Ia; conj. prez. 3 sg. săcurent6zel%5 VI.
CURfiTIC s. n. 788 VIE, 789 VIE, 793 VI „rest dintr-o căpiţă de fân”.
234
Mana Marin şi Iulia Mărgărit
110
v. DA (Dâmboviţa) s.v.
CURGĂTOÂRE v. curgătâr.
CURGĂT6R s. n. 735 VI, 744 VIII „vas din doage în care curge rachiul la cazan”: Şi-n spate era curgătdru, de ieşea ţuica 744 VIII; cf. b 6 t ă 1 °, dejă, găletâr. var. curgâtoâre s. f. 744 VI.
CURM s. n. 704 Vila „sfoară din fire de bumbac împletite”, cf. DA (Olt., Munt.), CADE (Olt.) s.v.
CURMEZIŞ s.n. 720 V „bucată de fier care uneşte coarnele plugului”.
CURMULfiŢ s. 704 Vila dim. de la cur m CURNÎCE s. n. pl. 863 A „coteţe pentru păsări”: începuse să zbiere lumea că intra vulpea prin coteţe, prin curnice.
v. DA (Munt., Dobr.), SCRIBAN (Munt. est), BĂRBUŢ s.v. curaic. CURULEA, de-a-n ~ loc. adv. 819 A „stând în şezut”. CUSĂTtJRI s. f. pl. 756 VI [la casa bătrânească] „lemne subţiri aşezate unele lângă altele, sub grinzi, pentru a susţine tencuiala tavanului”: La casa dă lemn, când ajunge la pod, să pune un rând dă cusătârf peste care se pun grinzi.
CUSCUŢĂ s. f. 863 V „preparat culinar din crupe de grâu”: Făceam bulgur din grâu [...] îl uscam pă sobă în tavă, îl râjneam, veneam acasă cu el şi făceam cuscuţă, aşa-i spuneam, îl făceam cu făină şi cu ou şi făceam
cuscuţă.
cf. DA, CADE, DM, DEX s.v. cuşcuş.
CUŞCA s. f. 1 ° 811 A [în trecut] „leasă fixată pe patru pari, împrejmuită pe trei laturi, pe care se bătea porumbul sau fasolea”. 2° 831 * „plită montată în curte, pe suport de cărămidă”. pl.l° cuşci 811 A. var. 1° clâşcă s.fi, pl. cluşci 835 A.
CUTĂ s. f. 815 A, 821 A „bucăţică, cub de zahăr”: Puneai două-trei câte de zahăr pe pâine 781 V; cf. t â r ş ă .
pl. câtelll Ia, 781 V, 784 Vllb, 821 A, 849 VII. v. GL. ARGEŞ, GL. OLT., BĂRBUŢ, CV, 1951, 1, p. 35 (Teleorman) s.v,* cf. DA s.v.
CUTĂRicĂ pron. dem. 745 Vllb, A, 752 VII, A, 846 V, VI, VII, 869 VUIa dim. de la cutare. v. DA s.v. cutare.
CUTÎE s. f. 862 VIII „vas de formă paralelipipedică, în care se pune caşul la scurs”: Aşterneam o sidil-aşa-i zicea la cârp-aia rară, punea-n cutîie şi p-ormă răsturna laptele; cf. tejghea, telemeâ.
CUTIŞOĂRE s. f. pl. 780 III dim. de la cută („felie tăiată dintr-un întreg”): [Ardeii şi pătlăgelele] le tăiem aşa cutişoăre, cutişoăre şi îi băgăm în damageni.
cf DA s v cuta 3 ^
CUTULfîŢE s. f. pl. 715 VII dim. de la cută(la stofă), v. DA s.v. cută.
111
Glosat dialectal. Muntenia
235
CUŢULfiŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 814 A „se gudură”: [Câinele] în loc s-o latre, a-nceput să să cuţuleâscă pă lângă ea 787 VIII; cf. g u g u 1 e â .
conj. prez. 3 sg. să se cuţuleâscă787 VIII. var. să ctiţure vb. conj. prez. 3 sg. 697 VI.
CUŢURE v. cuţulâşte.
GLOSAR DIALECTAL. MUNTENIA
Partea a Il-a: D-L
MARIA MARIN şi IULIA MĂRGĂRIT
FD, XIV, Bucureşti, 1995,p. 149-273
113
Glosar dialectal. Muntenia
151
DADĂ* s. f. 719 VII, 733 VII, 767 VIII, 769 VII, 810 VII, 830 VI, 831 Vile, 833 Vila, 847 VII, 849 VIII, 852 Vllb, 861 V termen de adresare faţă de o soră mai mare; cf. gâică, gâgă. var.dodă s. f. 758 III, 759 VII.
v. DA (Olt., Dobr.), TDRG (Munt. pop.), CADE (Olt.), SCRIBAN (vest), SĂINEANU, BĂRBUT s. v.; cf. GL. ARGEŞ s. v. dodă.
’DÂFIE1 s. f. 680 V, 693 III, 757 V, 801 Vb, 812 V, 814 V, 818 V, 821 V, 827 V, 870 V „(foaie de) dafin”: [Şunca] o dăm în clocote- aşa cu foi dă dâfiie, cu miroase d-astea aşa 821 V; cf. d â f i 1 .
DÂFIE2 s. f. 815 A „trăznaie, poznă”; cf. p o â z n e . v. DA (Munt., Olt., Mold.), CADE (Olt.), SĂINEANU (Muscel), SCRIBAN (vest), DM, DEX (reg.), BĂRBUT s.v.’
DÂFIL s. m. 703 V „(foaie de) dafin*; cf. d â f i e 1 . DALÂSURILE s. n. pi. art. 722 A „urmele (vânatului)”: Ş-am văzut dalâşuriîe pe- acolo pe unde trece [ursul].
DALAT, pentru ~ vb. sup. 778 VI „pentru acoperit cu dale”: Am făcut la dale din astea aşa, pentru dalăt aşa câte un canal. DAMAGENI v. damigeână.
’ DAMÂNAT s. n. 865 V „nume al acţiunii de a damân a”. DAMÂNÂT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 865 V [despre aluat] „s-a dospit şi este gata pentru a i se da forma de pâine”: Am frământat-o [pâinea], am lăsat-o şi când m-am dus la ea ş-am dat cu degetu aşa, am văzut că s-a umflat un pic şi să spune damânat, s-a damînât, aşa să zice, ea să face ca s-o punem de-a mâna.
DAMF s. n. 764 VIII, 862 A „miros neplăcut pe care-1 capătă ţuica”: Ţuica să nu aibe fum, damf, cenuşa aia îi ia toate mirosurile 862 A. cf. DA, DM, DEX, B Ph, 1940, p. 225 s. v., GL. ARGEŞ s.v. danf DAMIGEÂNĂ s. f. 760 V, 850 Vb „găleată, vas de metal pentru conservat untura sau carnea prăjită”: Scoteam carnea ş-o prăjeam ş-o puneam la damigenl 848 VII; cf. c â d r ă 2°... pi. damigeni 848 VII. var. damageni s. f. pl. 780 III.
DAMIGICĂ s. f. 695 VI dim. de la damigeană.
DANŢ s. n. 700 V, 784 V, 794 V, 860 V, 865 VII, 866 III, V, VII; art. — stolnicilor 750 VII „petrecere luni dimineaţa, după nuntă, la socrii mici”: Luni să să ducă [nuntaşii] cu dănţu dă la ginerică la mireasă, la tatăl miresei 865 VII; cf. întorsuri 1°, proţap, socreaiă.
cf. BĂRBUT s.v.
r 1
DAOLEANUL s. n. art. 715 III numele unui dans popular.
începând cu partea a doua a glosarului, pentru simplificare şi pentru economie de spaţiu, în cazul sinonimelor multiple vom da întreaga serie la primul termen, la celelalte urmând să notăm doar cuvântul care o deschide.
152
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
114
DAR1 s. n. 728 VII „impozit, dare”: Mă pune pă mine la dar mare si eu nu pot să plătesc; cf. d ă u n i , dinar, 2°, nevoie 3°.
’ DAR2 v. dor2.
DÂRĂ adv. 1° 815 A „păi, apoi”: Cum să-i zicem dâră? 2° 724 VII
„da”.
1° v. DA (Trans., vechi), CADE (vechi), ŞĂINEANU, SCRIB AN s. v; 2° v. DA (Trans., vechi), CADE, ŞĂINEANU (Mold) s. v.
DATINA s. f. art. 729 VI „datina”: Aşa să. ţinea datina bătrânească.
DĂDĂTURĂ s. f. 869 VIII „aruncare a plasei de pescuit în apă”: Simţeai când avea [ostreţele peşte], nu cătai în fiecare dădătură că te obosea.
DĂDICĂ s. f. 718 II, 741 VII, 746 V, 831 Vile, 837 VII, 851 VII dim. de la dadă : Băieţii-i zice dădică-n sus, dădică-n jos, o ştiţi că-i sor-sa 746 V.
v. GL. OLT., BĂRBUŢ s. v.; cf. CADE (Olt.), TDRG s. v.
dădiţă.
DĂLTUIÂLĂ s. f. 736 VI [la construcţii] „loc de îmbucare a două bârne, grinzi etc., lucrat cu dalta”.
DĂNACEL s. m. 723 VII dim. de la dănac („băieţandru”).
cf. DA (Olt,, Munt.), CADE (Olt.), SCRIBAN (vest), DM (reg.), BĂRBUT s. v., LEXIC REG., I, p. 35 (Gura Jiului) s. v. dănăci.
DÂOGÂRI s. m. pl. 732 VII „dogari”.
v. GL. OLT., BĂRBUŢ s. v. dăogar; cf. CADE (Olt.), DA s. v. dăoagă, B Ph, 1939, p. 218 (Gorj) s. v. dăoagă.
DĂRÂB s. n. 673 VIII „bucată”.
v. TDRG (Trans.), CADE (Trans., Olt.), DM, DEX (reg.), DA, BĂRBUT s. v.
5 w	/•
DARAMA, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 724 VI „se dărâmă .
v.jCAJDE s. v^dărâma, DA (Mold.), DM (reg.) s. v. dărâma.
DĂRĂDÂICĂ s. f. 677 VII nume al sărbătorii de la 24 iunie: „Drăgaică”: Dărădâica asta a trecut; pan’ la Sâm Petru a fost dâră-dâica, cu cinci zile până-n Sâm Petru.
DĂRÂMĂM vb. ind. 1° refl. m. m. c. pf. 3 pl. 749 IV [despre copaci] „căzuseră, se doborâseră”. 2° prez. 1 pl. 781 VI „tăiem vite în cantitate mare”: îi dărîmăm pă toţi [mieii], adică-i tăiem. 3° pf. c. 3 pl. 804 V [despre plămâni] „s-au şubrezit”.
1° refl. ind. m. m. c. pf. se dărâmaseră 749 IV; 2° conj. prez. 1 pl. să dărâmăm 760 VI; 3° refl. ind. pf. c. 3 pl. s-a(u) dărâmat 804 V.
1° cf. DA, DM s. v. dărâma, CADE (înv., Olt., Ban.) s. v. dărâma; 2° v. CADE (Olt., Mold.) s. v. dărâma; cf. DA (vechi), GL. ARGEŞ s^ v. dărâma, SCRIBAN s. v. dărâm.
DĂRUIEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 794 V „urează”: Le dăruieşte „să fiţi sănătoşi, să trăiţi” şi-i sărută soacra pe miri; cf. prorocea.
115
Glosar dialectal. Muntenia
153
ger. dăruind 794 V. cf.^DA s. v. dărui II. 1°.
DĂSTIMPURI, pe ~ loc. adv. 794 VII „din când în când; în răstimpuri”; cf. răspânte 2°, scăpări.
cf. TDRG, SCRIB AN s. v. răstimp, B Ph, 1940, p. 231 s. v. dăstâmpăr.
DAUNI s. f. pl..741 VI „dări, impozite”: Mai era şi fisc, mai era şi cu totu multe dăitunf; cf. dar '...
DÂRDÂIÂC s. m. 827 A „floare de celuloid, purtată de fete în păr, ca podoabă”.
pl. dârdâieci 827 A.
DÂRDENII s. m. pl. art. 842 VII „locuitorii comunei Dridu”.
• DÂRDIŢEI s. m. pl. 835 Vb „bucăţi (mici) de aspic”; cf. tremuruş.
DÂRGUL s. n. art. 838 Vb „cociorva”: Când a băgat dîrgu ăla să tragă cenuşa, poc!
v. LEXIC REG., I, p. 90, II, p. 50 (Făgăraş), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ, CV, 1950, 4, p. 36 (Făgăraş) s. v.; cf. CADE (Ban., Trans.) s. v. drâgl, GS, 1931-1932, p. 120 (Gorj) s. v. drâglu, CV, 1951, 6, p. 29 (Zimnicea) s. v. drâg.
DÂRJA, să dăm la ~ loc. vb. 852 A [fig.] „să batjocorim”: Ia s-o dăm la dîrjă [pe soacra mare], că nu ne cunoaşte, băieţi!
cf. CADE (Olt., Trans.), SCRIBAN (vest), LEXIC REG., II, p. 13 (Argeş), BĂRBUŢ, B Ph, 1939, p. 219 (Gorj) s. v. dârjală, GLOSAR REG. (Fălticeni, Vatra Dornei) s. v.
DÂRLECÂN s. m. în ~ de băiăt 780 VII „băieţandru”: El era necăsătorit, era dîrlecân dă băiăt aşa; cf. b ă i e c â n ...
cf. CADE (Mold., Olt.) s. v. durlă, SCRIBAN (est, fam.), BĂRBUŢ s. v. durlan, LEXIC REG., II, p. 69 (Roşiori de Vede) s. v. durlăcan, GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s. v. durlac.
DÂRLIUŞ (3* sil.) s. n! 710 II, 819 A „derdeluş”: Făceam dîrliiiuş pă drum şi nu poate să dea boii dăvale, că aluneca 710 II; cf. durduiş, pergheluş.
v. SCRIBAN (Munt.) s. v. derdeuş.
DÂRMONIM vb. ind. prez. 1 pl. 695 VII „cernem (sămânţa de cânepă) prin dârmon”.
v. TDRG (înv.), CADE (arh.) s. v. dârmoni, SCRIBAN s. v. dărmonesc.
DE prep. 1° 701 VII, 706 VII, 732 VI, 746 VII, 747 VI, 828 VIL 844 A, 848 V, VII, 855 V „din”: Era fată de sat, de-aicea 732 VI. Vinu îl tragem de must 747 VI. 2° 703 Ilb, V, A, 770 I, 810 A, 823 VII, 839 VUIb, 851 III „la”: A fugit dă gârlă 703 Ilb. Avea pă altcineva care stătea cu chirie, care trăgea nădejde dă mine 851 III. A rupt-o de fugă 823 VII; în pe ~ mârne 844 V „pe la margine”; — marne 841 VIII
154
Maria Marin şi lulia Mărgărit
116
„din, de la margine”; pe ~~ jos 775 VIII, 781 VII „pe din jos”. 3° 671 III, 785 Vllb „în ceea ce priveşte”: Da, e periculos rău de lupi la stână, acuma primăvara mai ales 671 III. 4° 820 A „între”: Oltenii şi-a făcut sat de ei. 5° 785 VI „în”: Grâul să scutură dacă nu-1 seceri la timpu lui, să-l iei niţeluş mai de pârg aşa cum s-ar zice. 6° ~ zi loc. adv. 694 VI, 702 III, Vllb, 735 Vila, 784 V, 813 V „în timpul zilei; ziua”: Duminica de zi... este masă la mireasă 813 V. Aşa să numea, concereală, de-o lega pă mireasă, o-mbrobodea, luni de zi 735 Vila; ~ noapte loc. adv. 770
V,	— noapte loc. adv. 850 Vb „din noapte, în timpul nopţii”: La douăsprezece dă noapte 770 V; ~ vâră loc. adv. 730 VII „în timpul verii; vara”. 7° 770 VIII, 829 VII. 830 VII „pentru”: Plânge dă tas-so 770 VIII.
1° v. DA, CADE (înv., ieşit din uz), GL. DOBR. s. v.; 3° v. DA (înv.), SCRIBAN s. v.
DEAL, la ~ loc. adv. 788 VII „în sus, pe verticală”: [Cânepa] dă vară să ridica un moţ subţirel la dşal.
DEASUPREA adv. 727 V, VI, 732 V, VII, 733 VI, 741 Vb, VI,
VII,	742 V, Vllb, 743 VI, 746 V, 836 V „deasupra”: Presărăm deasuprea mălai 727 V.
v. GL. DOBR. s. v.
DECA s. invar. 696 VTIIa, 720 VI. VUIb. 732 VII. 740 V. 748 VlIIa, 753 VIII, 835 VI, 844 A, 848 A, 851 VIII „decalitru”: [Via] ne-a dat vreo nouă deca dă vin 720 VUIb.
v. GL; DOBR. s. v.; cf. B Ph, 1940, p. 232 (Tecuci) s. v.
DECÂT adv. 674 VII, 678 VUIb, 683 Via, VlIIa, 694 V, 697
VI,	702 III, V, VIb, 703 V, Vllb, 706 Viile, 710 VI, 711 VII, 714 II, 718 VII, 720 V, VII, VUIb, 725 V, A, 727 A, 728 VI, A, 729 A, 732
VII,	A, 733 VI, VII, 734 Vila, 737 III, 741 VI, A, 743 VI, 746 VII,
VIII,	748 Vllb, 750 VII, 752 VII, 753 VIII, 754 V, 756 VI, 761 III, 762
VIII,	765 V, Vllb, 766 VI, 768 VlIIa, 769 A, 770 I, 772 VII, Vllîb, 776 VI, VIII, 782 V, VII, 784 V, 785 VI, Vllb, 789 VII, 792 VII, 793 VII, A, 796 V, 803 V, VIII, 806 VII, 807 V, VlIIa, 810 A, 811 VII, 812 VIIIb, 816 V, Vllb, 821 A, 825 VI, 827 VI, VII, 828 II, III, 831 Vllb, 832 VI, 833 A, 834 III, 835 Vb, VI, 839 VI, 841 VI, 842 VI, 843 V, 844 V, 845 V, 846 V, A, 848 III, V, 851 VII, VIII, 852 III, Vllb, 853 Vllb, 855 V. VI, 856 V, A, 860 VI, 861 VI, 865 V, VII. 868 1, V, 869 VIII „numai, doar”: Venea la o săptămână [negustorul], poate şi mai curând, decit da o telegramă, să fie lubenitele culese 762 VIII; cf. dor . singur.
v. CADE, TDRG, ŞĂINEANU (Mold.), C»L. DOBR. s. v. DECEMBRE s. m’ 758 VII, 775 V, 817 III „decembrie”, var. decemvre s.m. 679 VIII.
DECEMVRE v. decembre.
117
Glosar dialectal. Muntenia
155
DECOJIT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 741 VI [despre tencuială] „s-a desprins, s-a cojit, a căzut”: S-a decojit toată tencuiala care-a fost veche.
DEDITEI s. m. pl. 793 VI „încreţituri la opinci”; cf. v ârz 6 b . DEFINITIV adv. 689 VII, 690 VII, 772 VI, 782 V, 804 V, 812 VlIIb, 816 Vllb, 846 VII, 849 VII, 855 V „de-a binelea, de tot”: A născut o femeie un copil negru, negru, negru, negru uite ca dermelu ăsta al meu dân cap, negru dăfinitiv 690 VII.
DEGERĂ, (ne)~ vb. impers. ind. prez. 852 Via „(ne) este frig”: Nouă ne cam degeră, băi Marine, ne cam degeră nouă, zice, să mergem înaintea căruţei şi ne mai încălzim.
ind. impf. (îmi) degeră 787 Vllb.
var. (te) degeră vb. tranz. ind. prez. 3 sg. 691 VII.
DEGETE, ca pe ~ loc. adj. 819 A „gros cât degetul, de grosimea unui deget”.
cf. TDRG s. v. deget.
DEHOCÂT v. devoâcă.
DEJĂ s. f. 721 VI, A, 733 VI, 740 VI, 745 VI „vas din doage în care curge ţuica la cazan”: Ţuica curge-ntr-altă dejă 745 VI; cf. b 6 t ă 1°...
v. CADE, TDRG (Mold., Trans.), SĂINEANU, SCRIBAN (Mold.), DM (reg.), GL. DOBR. s. v.; cf. LEXIC REG., I, p. 69
(Oradea) s. v. deje.
DEJGHIOÂCĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 767 V [despre săpun sau carne puse la fiert] „se desprinde de pe pereţii cazanului în care a fost preparat ori de pe oase”; cf. devoâcă, dezgârdină, dezgrădeâscă, gogim 1°.
ind. pf. c. 3 sg. s-a dejghiocât 765 V. cf. CADE (fam.) s. v. desghioca 1°.
DEJUGĂTOÂREA s. f. art. 735 VI „popasul în care se dejugă boii pentru odihnă”: Atuncea faceam dejugătorl plecam seara sau de astăzi să fim pentru mâine la Câmpulung 688 VIII. pl. dejugat ori 688 VIII. v. CADE s. v., DM, DEX (rar) s.v.
DELIŞ6R s. n. 715 VII dim. de la deal: Ş-am avut un petic de delişor acolo.
v. SCRIBAN s. v.
DELUNGÂT adv. 847 VI „îndelungat, mult timp”; cf. lung 4°. v. CADE (arh.), SCRIBAN (rar) s. v.; cf. GL ARGEŞ s. v. dâlăngi.
DELUNGEŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 814 A „se prelungeşte (în timp)”.
v. TDRG (vechi) s. v. delunga, SCRIBAN (vechi) s. v. delung 2°; cf. GL. ARGEŞ s. v. dâlăngi, GS, 1931-1932, p. 44 (Săcele)', BĂRBUŢ s. v. dălungi.
156
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
118
DEMÂNCĂREÂ vb. tranz. ind. impf. 3 sg. 862 VII „hrănea, dădea de mâncare”: îl demîncărşâ [pe copil],
conj. prez. 3 sg. să demăncăreăscă 759 VII. v. GL. OLT. s. v. demăncăreşte, BĂRBUŢ s.v. demăncări. DEMULT adv. 678 Vllb, 680 VHb, 685 Vllb, 691 VI, 768 VI, 774 V,	776	VI, 777 IVb, 778 VUIb, 785 Vllb, 788 VII,	789	A, 793 A,
794 V,	VI,	VII, 796 VII, 797 V, 799 V, 802 V, 804 V,	805	VII, VIII,
811 A,	812	A, 816 Vila, 820 A, 822 Vllb, 825 VI, VII,	827	A, 829 V,
830 V,	VII	„devreme”: Si dimineaţa ne sculam demult,	pe	la ora trei,
patru 768 VI; cf. din 3“*.
v. DLR, DM, DEX (reg.) s. v. mult, GL. DOBR. s. v.; cf. CADE, SCRIBAN s. v. mult.
DEOCHETE s. 782 VUIb „deochi”: Dăscântă dă dăpolcete, dăscântă dă izdat, dă mătrice.
DEOCHET6RI s. f. pl. 821 VII „femei care deoache”. cf. BĂRBUŢ s. v. deochitor.
DEODÂTĂadv. 721 Vila, 727 V, A, 730 A, 752 V, 774 VIII, 839 V „deocamdată, mai întâi”: Eu deodată n-am vrut 727 V; cf. d i n t â i 1 e a .
v. SCRIBAN s. v., DM, DEX (rar), BĂRBUŢ s. v.
DEOLDĂŞIT (3 sil.), ne-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 pl. 653 Vili „ne-am întovărăşit; ne-am făcut g h i o 1 d a ş i cf. î n d o 1 d ă ş : t. cf. DA, TDRG £înv.) s. v. ghioldaş, GL. DOBR. s. v. oldaşi, DEOSEBEÂLA s. f. 709 VIII „deosebire”.
DEPANDĂ vb. ind. prez. 3 sg. 671 VIII, 681 VI, 683 VIb, 719 V, 723 VI, 793 VII, 800 V, 819 VIII, 839 VI, 843 VI, 849 V „depinde”; cf. pândă.
ind. impf. 3 sg. depandă 676 VIII. var. deprinde vb. ind. prez. 3 sg. 694 V.
DEPĂNÂM vb. 1° ind. impf. 1 sg. 858 VII „mişcăm picioarele repede din poziţie şezând”: Ea cu facăleţu îmi dădea jăratecu pă după picioare, eu repede iau foiţa din pat şi mă-nvelesc şi depănâm, că mă frigea. 2° refl. ind. pf. c. 3 pl. 841 Vllb „au urmat unul după altul”: [O fată] a murit când am botezat-o, a ţipat o săptămână pân-a murit, unu dă doi ani jumate s-a pus odată o diarie pă el, după ce-a-ngropat-o p-aia, ş-aşa s-a depănat nici eu nu ştiu dă ce.
2° refl. ind.’ pf. c. 3 pl. 5-a depănat 841 Vllb.
DEPĂRCI6R adv. 731 VIII dini. de la departe. v. CADE s. v., DM, DEX (reg.) s. v.
DEPLIN adv. 799 V „suficient”; cf. s ă t u 1 , suficient. DEPRINDE v. depăndă.
DEREA s. f. 746 VI „albie a unei ape curgătoare; vale”: Am rămas pă o derşâ de apă; derşă vine un vad aşa care curge apă pă el.
119
Glosar dialectal. Muntenia
157
v. DM (reg.), GL. DOBR., BĂRBUŢ s. v.
DEREPT adv. 823 VII „drept, direct”: El a rupt-o dă fugă derept pă puţ.
var. direptadv. 731 VIII.
v. CADE, TDRG (înv.) s. v. drept, GL. DOBR. s. v.; cf. SCRIBAN (vechi) s. v.- dirept, DM (pop.), DEX (înv. şi reg.) s. v. drept, LEXIC REG., II, p. 59 (Sibiu) s. v. derepta.
DERMELUL v. dirimeâ.
DERNIŢĂ s. f. 708 VII „margine (de pădure)”: Dormeam...pă Ia câte-o derniţă dă ...margine dă pădure-aşa.
cf. CADE (înv., Olt.), SCRIBAN (Olt.), DM (înv., reg.), BĂRBUŢ, GS, 1931-1932, p. 120 (Gorj) s. v. delniţă.
DESĂGUŢII s. m. pl. art. 712 VIII dim. de la desagi. cf. CADE, TDRG, DM s. v. desăguţă.
DESÂNDIU adv. 764 VII „definitiv”: M-a nenorocit de tot, dăsîndiy.
DESCÂLŢĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 762 A [despre vie] „se dezgroapă, înlăturându-se pământul din locul unde a fost altoită”: Să dăscâlţă, şi din dreapta şi din stânga, până sub altoi, pământii se dă la o parte; cf. d e s c o p c i m , dezmoşoroieşte.
DESCĂPĂCESC vb. ind. prez. 1 sg. 683 Via [în apicultură] „înlătur căpăcelele de ceară ale fagurelui”: Bag ramele acolo, le- descă-păcesc şi-nvârtesc de maneju ăla şi mierea sare pe pereţii vasului.
DESCĂUŞI vb. inf. 758 VII „(a) desluşi”: Aşa le dăscăj/uşţăm, uite: ăsta e dâ, ăsta e u, ăsta e mâ.
ind. impf. 1 sg. descăuşeăm 758 VII.	*
DESCALŢEAZĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 877 VII „se scămoşează”: [Borangicul pentru urzeală] îl tragi mai gros, că să descîlţeâză la spată când ţeşi, să dăscîlţşăză el; cf. lâneâ, stoflocâ.^^
DESCIOÂRĂ adj. f. 797 VII dim. de la deasă: [Cânepa] o semănăm desepâr-aşa.
v. GL. ARGEŞ s. v. descior.
DESCOPCIM vb. tranz. ind. prez. 1 pl. 865 VlIIa „săpăm în jurul butucului de viţă de vie pentru a dezgropa altoiul”: Primăvara o dezgropăm [viţa], o tăiem, o descUopcim, o legăm, o săpăm. îi dăm voie la altoi să fie afară; cf. d e s c â 1 ţ ă ... cf. GL. OLT. s.^v. descopceam.
DESCORNEŢÂM vb. ind. prez. 1 pl. 842 V „îndepărtăm c o r n e ţ i i (din lână)”: [Lâna] o descUornieţăm, o opărim.
DESCORNUŢAM vb. ind. prez. 1 pl. 753 V [la viţa de vie] „desfacem cârceii de pe sârmă”.
DESCULŢAI vb. ind. impf. 2 sg. 707 VII „descălţai”. conj. prez. 3 sg. să desculţe 707 VII.
158
Maria Marin şi lulia Mărgărit
120
v. TDRG (lb. v., Trans., Prahova) s. v. descâlţa, CADE (vechi, Trans.) s. v. desculţa, SCRIBAN s. v. încalţ.
DESCULŢE, pe ~ loc. adv. 766 I „cu picioarele goale; desculţ”: Am luat-o pă dăsculţe şi am plecat prin noroi direct la cabană, v. GL. ARGEŞ. s. v. desculţ.
DESEARĂ adv. 675 VII, 789 VII „în seara zilei respective”. DESFĂCUT, am ~ vb. 1° ind pf. c. 1 pl. 678 Vllb „am făcut să-şi revină, am reanimat”: [Oamenii] 1 -ap desfăcut [pe cel înecat]. L-au învârtit, a vomitat şi-aşa mai departe, 1 -ajj desfăcut 684 VI. 2° refl. ind. pf. c. 3 sg. 770 Vllb, 772 VII „s-a deşteptat, s-a luminat, a evoluat”: Acum s-a mai dăsfăcut lumea 772 VII.
1° ind. pf. c. 3 pl. au desfăcut 684 VI; conj. prez. 1 pl. să desfăcem 765 Vllb; 2° refl. ind. pf. c. 3 sg. s-a desfăcut 770 Vllb, 772 VII; part. f. desfăcută 765 Vllb.
1° cf. GL. ARGEŞ s. v. dăsface 2°; 2° cf. GL. OLT. s. v.
desface.
DESFĂŞURĂREA s. f. art. 869 VI „desfacerea pănuşilor de pe ştiuleţi”.
DESFOĂIE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 pl. 775 V [despre gândacii de mătase] „se curăţă de membrană; năpârlesc”: După ce creştea, spunea acu să dăsfoâ/e gândacii.
DESPĂNUŞEĂZĂ vb. ind. prez. 3 sg. 869 VI „desface pănuşile de pe ştiuleţi”: [Porumbul] îl rupea cu frunză cu tot, l-aduceau acasă şi pă urmă-1 despănuşă acasă zis, îl cura de frunză 863 VI; cf. cur 2°...
ind. impf. 3 pl. despănuşă 742 VI, 863 VI; part. despănuşăt 794 VI. cf. GL. DOBR. s. v. despănuşam.
DESPILĂT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 705 II „s-a dezlegat din pripon”: Un băiat i s-a dăspilât vaca, i s-a rupt sfoara.
v. GL. ARGEŞ s. v. despila; cf. DA s. v. împila 2°, SCRIBAN (vest) s. v. îrnpilez.
DESPINTECĂT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 783 VI „a spintecat”, v. TDRG s. v. spinteca, SCRIBAN (urât) s. v. spintec, DM, DEX (rar), CADE s. v. despinteca.
DESPUIĂT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 786 VII „s-a descuamat”: S-a dăspuiat pielea dă pă mine ca dă pă şarpe; cf. p 1 e v u i â s c ă .
cf. CADE (arh.) s. v. despuia.
DESTEĂCĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 758 VI „se rupe ştiuletele de pe tulpină”: Să destgăcă porumb cu porumb şi se desface, se curăţă.
DESUCEĂ, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 841 VIII „se desfăcea, se desfăşura”: Ş-apoi lua caii de pe marne şi venea până se strângea funia. Pe urmă strângea, sucea caii în partea aia şi să desucâ, pornea iar.
121
Glosar dialectal. Muntenia
159
cf. GL. ARGEŞ s. v. desucit.
DESIME s. f. 844 A „desime”.
DE&TI s,. n. 743 VII, 757 VII, 796 VII, 827 VII, 834 VI, 848 A, 865 VI, VIÎ „deget”.
v. BĂRBUŢ s. v.
DEUNĂSEÂRĂ adv. 820 VII „acum câteva seri”, v. TDRG s. v.
DEVERIGĂ s. m. 868 III, VIII „cavaler de onoare la nuntă”: Nu există fată mare ca să nu aibă trei, patru cămăşi, sau cinci sau şase, să
dea dă nun, dă socru, dă ginerică sau dă deverigă III; cf. c ă 1 ţ u n 2°. gen. deverigii 868 VIII.
cf. CADE (Trans., Ban.) s. v. dever, GL. DOBR. s. v. deverică. DEVINĂ, să ~ vb. conj. prez. 3 sg. 687 Vila [despre aluat] „să crească”: Facem drojdie, o facem într-un ibric cu apă călduţă, o lăsăm să devină şi facem pâinea; cf. răbufneşte 1°, răsare, viu 2°.
DEVOÂCĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 pl. 678 V [despre săpun sau came puse la fiert] „se desprind, se desfac de pe pereţii vasului ori de pe .oase”: [Picioarele de porc] le fierbem până să dăvoăcă du pă os; cf. dejghioâcă...
var. s-a dehocăt vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 721 A. v. DA s. v. devoca, LEXIC REG., II, p. 59 (Sibiu) s. v. devoca: cf. SCRIBAN (vest) s. v. devoc, LEXIC REG., I, p. 90 (Făgăraş) s. v. desvoca, GL. OLT. s; v. dezvoacă, BĂRBUŢ s. v. dezvoca.
DEZBAŞCUITI adj. m. pl. 774 III „despărţiţi, separaţi”. DEZGĂRDINĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 776 VIII [despre săpun sau came puse la fiert] „se desprinde, se desface de pe pereţii vasului ori de pe oase”: [Picioarele de porc] le fierbeam iar bine, până când să dăzgărdinâ de pe oase 710 VII cf. dejghioâcă... ind. impf. 3 sg./pl. se dezgărdină 710 VII. var. să se dezgrădineze vb. refl. conj. prez. 3 sg. 815 VII. v. BĂRBUŢ s. v. dezgărdina\ cf. CADE, TDRG s. v. desgărdina, SCRIBAN s. v. dezgrădinez.
DEZGĂTEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 723 VI „dezbracă de hainele de sărbătoare”.
v. GL. ARGEŞ s. v. dezgăti: cf. SCRIBAN s. v. dezgătesc, GL. DOBR. s. v.
DEZGRĂDEÂSCĂ, să se ~ vb. refl. conj. prez. 3 sg. 721 Vila [despre săpun sau carne puse la fiert] „să se desprindă de pe pereţii vasului ori de pe oase”^ cf. dejghioâcă...
DEZGRĂDINEZE v. dezgărdină.
DEZLEGI vb. 1° ind. impf. 3 sg. în ~ mireasa 709 V „scotea, luni după nuntă, voalul miresei de pe cap şi îi punea o basma, ca semn de trecere în rândul nevestelor”: Când despre ziuă dezlegă mirgăsa, aşa se spunea, îi lua floarea'aceea de pe cap, volu şi o lega cu un batic.
160
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
122
2° ind. prez. 2 sg. 800 VII, - apa 694 V, 784 V, 788 VII, 789 VII, 793 VII „îndeplineşti un ritual la şase săptămâni după înmormântare”. Şase săptămâni cară numai sâmbăta şi joia apa şi la şase săptămâni te duci şi-l dezleg!la fântână; iei o oală cu tămâie, iei lumânări, aprinzi îi dai o rochie [fetei care a cărat apa], îi dai o basma, dacă ai, şi două turte de pâine 800 VII. 3° conj. prez. 1 sg. ~ căluşul 833 A „să rup jurământul şi să dezmembrez ceata de căluşari”: Am fost nevoit să dezleg căluşu pentru el [^flăcăul care a încălcat jurământul], ca să-l dezleg pe el şi din nou să-l leg la loc, că, dacă-1 lăsam, murea.
1° ind. prez. 3 sg. dezleagă 732 III, impf. 1 sg. dezlegăm 820 VII, 3 sg. dezlegă 709 V, pf. c. 3 sg. a dezlegăt 782 V; 2° ind. prez. 3 sg. dezleăgă 788 VII, 800 VII, 827 VII, 1 pl. dezlegăm 793 VII; refl. ind. prez. 3 sg. se dezleăgă 2° 793 VII, 3° 833 A; conj. prez. 1 sg. să dezleg 2° 789 VII, 3° 833 A.
DEZMINŢIT adj. 678 VlIIb „fără minţi, smintit, nebun”: E dezminţit, zice, n-are minţi.
cf. GL. ARGEŞ s. v. dăzminţit, LEXIC REG., I, p. 79 (Vâlcea), II, p. 13 (Argeş) s. v. desminfit, BĂRBUŢ s. v. dezminţat, B, Ph, 1939, p. 218 (Gorj) s. v. desmetic, CV, 1952, 2, p. 38 (Gorj) s. v. desminţi.
DEZMOBILIZÂŢI adj. m. pl. 867 VII „demobilizaţi”.
DEZMOŞOROIEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 710 III [la viţa de vie]: „dezgroapă altoiul”: Dezgroapă cu sapa. dăzmoşoroieste, scoate viţa, via din pământ; cf. d e s c â 1 ţ ă ...
DEZNUNEŞTE vb. ind. prez. 3 sg./pl. 710 Vllb „încheie nunta printr-un ospăţ cu nunii”: Marţi se zicea aşa, dăznuneă, dacă mai rămânea băutură, mai rămânea mâncare, mai cinstea cu naşă-su, cu ai lor acoale, ştii, nu mai ne chema pe noi, se zicea din bătrâni: să dăznuneşte astăzi.
ind. impf. 3 sg. deznunea\ refl. ind. prez. 3 sg. se deznuneste 701 Vllb.
DEZUMPLUT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 850 Vb „am scos conţinutul; am golit”: După ce le-am dăsumplut [maţele porcului] şi le-am curăţit frumos, le-aduc în casă.
conj.^prez. 1 sg. să dezumplu 850 Vb.
DIBAC adj. 817 VIII „dibaci, priceput, îndemânatic”; cf. d i b ă c o â s ă , d i b u ş â 1 n i c , î n d e m â n e 1 n i c ă .
var. dubăce adj. f. 791 VII.
v. GL. ARpEŞ s. v. dubace, GL. DOBR. s. v.
DIBĂCOÂSĂ adj. f. 752 VII, 816 V11 Ia „dibace, pricepută, îndemânatică”; cf. d i b â c ...
pl. dibăcoăse 816 V11Ia.
DIBUI vb. ind. prez. 1 sg. 821 A „pipăi, masez, palpez”; cf. p i p i â m 1°.
ind. impf. 3 sg. dibuia 791 VII, 792 VII.
var. adibuie vb. imper. 2 sg. 816 Vllb.
123
Glosar dialectal. Muntenia
161
cf. LEXIC REG., I, p. 67 (Roşiori de Vede), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s, v. adibui, GS, 1933-1934, p. 323 s. v. dibui.
DIBUŞÂLNIC adj. 692 V „dibaci, priceput, îndemânatic”: P-ăsta mare-1 am foarte dibuşălnic, aşa dibuşâlnic, că d-asta spune că vrea să dea la electronica, e tare dibuşălnic aşa şi are răbdare multă; cf. d i b â c ... cf. GL. ARGEŞ s. v. dibuşi.
DIC s. n. 746 VIII, 842 VI, VIII, 868 VI „dig”; cf. o r i f. pl. dicuri 848 III, 851 VI, 868 VI. var. dichi s. n. 832 VI, 870 VlIIb, c v. GL. DOBR. s. v.
DICHI v. dic.
DICORÂŢIE s. f. 842 V „cocardă (la nuntă)”: îi chemi [pe nuntaşi], le pui dicUorăţii la fiecare-n piept; cf. c o n c o â r d e ... pl. dicorăţii 842 V.
DICUIÂLĂ s. f. 863 A „îndiguire”.
DICUIT v. diguîtă.
DIGUÎTĂ vb. part. f. 808 VIII „îndiguită”. var. s-a dicuit vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 848 A.
' v. GL. DOBR. s. v. dicuit.
DIH6NIŢĂ V. dihorniţă 1°5 2°.
DIH6RNIŢĂ s. f. 1° 837 V, 843 Vllb, 846 VI, 847 V, VII, 862 VI
„i'ecipient cu substanţe inflamabile (păcură, gaz, bucăţi de cauciuc etc.) căruia i se dă foc, conform obiceiului, în seara de Lăsatul Secului de Paşti”: Când să lasă Secu pentru postu Paştelui, să aprinde diuorniţe, o cizmă pusă-ntr-un arac sau în furcoi şi-i dă puţin gaz şi-i dă foc şi le ridică-n sus, toţi copiii să strânge pă stradă aşa şi cu alea în sus 828 V; cf. ful u-1 i e , o 1 e 1 i e , u r 1 ă r i e 2°. 2° 837 V, 843 V, 864 A nume al obiceiului conform căruia se umblă prin sat cu o ~ aprinsă; cf. u r 1 ă r i e 1°. pl. 1° dihorniţe 862 VI.
var. dihoniţă' s. f. 1° 839 VII, pl. dihoniti 847 A; 2° 755 Vllb, 836 VIII, 852 A; diorniţă (4 sil.) s. f. 1° 820 VII, 828 V, VII, A, 843 VIII, pl. diorniţe 1° 828 V, diorniti 2° 852 VIb; dionită (4 sil.) s. f. 2° 836 VII.
1° cf. TDRG (Munt.), CADE, ŞĂINEANU, SCRIB AN s. v. dihoniţă, GL. ARGEŞ s. v. diholniţă.
DIJMUIÂLA s. f. art. 750 Vllb „luatul dijmei; dijmuirea”. v. DM, DEX, (rar) s. v.; cf. TDRG, ŞĂINEANU s. v. dijmui. DILIDAR s. 822 A „soi de mei furajer”; cf. p ă r â n g . var. diridâr s. 854 VlIIa.
DIMIER (3 sil.) s. m. 816 VlIIa „boiangiu”; cf. f i r â r . DIMINEAŢĂ s. f. 1° ~ bună s. compus 705 III „vizită a tinerilor căsătoriţi,’luni după nuntă, la naşi”. 2° pl. 690 V, 692 VII, 786 V „pomeni făcute, după obicei,.dimineaţa, timp de şase săptămâni după înmormântare”: îi cari dimineţi şase săptămâni, facem mâncare, ducem la o casă zilnic 692 VII.
162
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
124
pi. 2° dimineţi 690 V, 692 VII, 786 V.
DIMIOÂRĂ (4 sil.) s. f. 691 VII dim. de la dimie.
DIN prep 1° ~ aproape loc. adj. 733 VII, 841 VI [despre rude] „apropiate, de aproape”: Să punea naşa cu fina sau soră, ce avea din aprpâpi 733 VII; ~ departe loc. adj. 733 V [despre rude] „îndepărtate, de departe”. 2° ~ două loc. adv. 727 V, 754 VII „în jumătate, pe din două”: Ei să muncească, să dea porumbu acolo, să-l culeagă, să-l lase acolo şi cocenii din două 727 V; cf. j u m â . 3° ~ noapte loc. adv. 797 y’, 844 VI, 848 VIII, 849 A, 850 A „dis-de-dimineaţă, de cu noapte”: Să ne sculăm din npâpte 797 V; cf. d e m u 11.
3° v DLR (reg.), GL. DOBR. s. v. noapte.
DINAR s. m. 1° 697 VlIIb „dar la nuntă”; cf. o d 6 r 1°. 2° 697 VUIb „dare, impozit”: Spunea biată mama bătrână că venea unu o dată pe an şi trebuia să fie cu toate-n mână, cu cât era pus, trebuia să iasă să dea tot ce era dinăru lor, darea, viţel, brânză, lână; cf. dar' ...
DINCQCEA adv. 783 VI „dincoace”.
DINTÂILEA (4 sil.) adv. 729 VI „mai întâi, deocamdată”; cf. deodată.
DINTELE, ~ oii s. compus 821 A „soi de porumb cu bobul lunguieţ”.
cf. CADE s. v. dinte.
DINTRU prep. 1° 812 V „pentru”: La ăştia le dau şervete, ai naşului, câţi are pretenţie, la toţi le dau; eu am avut douăzeci şi două de şervete şi dintr-xmu tot nu mi s-a ajuns. 2° ~ -aia v.âia.
DINŢÂR s. n. 866 VII, A „greblă mare, cu dinţi de lemn, pentru strâns paiele de pe mirişte”: [La seceriş] târâi dinţăm până nu mai puteai VII.
DI6NITĂ V. dihornifă 2°.
Dl6R s. m. 832 VII „dihor”.
pi. di ori 832 VII.
v. TDRG (Ban.) s. v. dihor.
di6rniţă v. dihorniţă 1°, 2°.
DIREGEM v. dreg 3°.
DIREPT v. dercpt.
DIRIDÂR v. dilidâr.
DIRIMEÂ s. f. 833 Vila „basma”.
var. dermelul. s. n. art. 690 VII.
cf. CADE, DiM s. v. dinnea, LEXIC REG., II, p. 24 (Vâlcea), BĂRBUŢ s. v. dirimel, GL. ARGEŞ s. v. dermea.
DISCELIBUIT, m-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 sg. 838 Vila „m-am dezmeticit”: Tocmai după operaţie m-am discelibuU.
cf. DA (înv.), BĂRBUŢ s. v. cebălui, SCRIBAN (vest, Ban., Olt., Trans.) s. v. cebăluiesc, COMAN, GL. (Muscel), LEXIC REG., II, p. 50 (Făgăraş), p. 59 (Sibiu) s. v. descebălui.
125
Glosar dialectal. Muntenia
163
DISCUIE vb. tranz. ind. prez. 3 sg. 780 Via, 781 VI, 812 VlIIa, 835 VI „ară folosind plugul cu disc”.
ind. impf. 3 sg. discuiâ 812 VlIIa, pf. c. 1 pl. am discuit 763 VI; conj. prez. 1 sg. să discui 813 VI. 3 sg. să discuie 785 VI, 808 Via; refl. ind. prez. 3 sg. 5e discuie 689 VI, 741 VI, 764 VI, 770 IV, 776 IV, 784 VI, 797 VI, 831 VI, 835 VI, discuieşte 831 VI, 863 VI, 3 pl. se discuiesc 741 VI.
v. DEX, GL. OLT. s. v.
DISCUTĂ vb. ind. prez. 3 sg. 681 V, 812 III [despre un tânăr sau o tânără] „este în vorbă cu o fată sau cu un băiat”; cf. stat, vorbesc.
ind. pf. c. 1 sg. am discutat 868 lila.
DISPĂRUT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg./pl. 681 V, 741 VlIIb, 852 A ,,a(u) dispărut”: S-a dispărut babele, s-a dus, nu mai este 741 VlIIb; cf. ţ) j e r f t 3°, p u r e c â t, s t â r n i t.
DIUDIUCUL (3 sil.) s. n. art. 866 VII „numele unui instrument muzical făcut dintr-o bucată de trestie”: Făcea diudiucur!, aşa să spunea, dă trestie, tăia puţin cu cuţitu şi rămânea aşa ca nailonu, aşa o pieliţ-aşa şi el cânta cu diudiucu ăla, ne cânta şi noi jucam.
pl. diudiucuri 866 VII.
v. DR, 1920-1921. p. 275 (Constanţa) s. v.
DIURNĂ (3 sil.) s. f. 843 V „vas în care se ţine păcura pentru uns căruţa”: Avea o cutie aşa cu păcură şi mânjea ulucile la fete, îi zicea diurnă cu păcură.
DIVÂN s. n. 804 III „sfat, taifas”; cf. d u i â 1 ă , t ă 1 ă 1 ă i â 1 ă .
v. CADE (Ban., Trans.), SCRIB AN (fam., rar), DM s. v.; cf. TDRG, SĂINEANU s. v.
DIZALINT, să ~ vb. tranz. conj. prez. 1 sg. 727 A „să dezvăţ de alintat”: O alintasem [pe soţie], măi, cum să fac eu s-o dizalint?
DO interj. 764 VIII „cuvânt cu care se alungă lupul; ho”, cf.
h o r.
DOÂGĂ v. dog.
DOÂPE s. n. pl. 707 VI, 790 VI „dopuri”.
DOBÂNDI vb. 1° ind. pf. c. 3 sg. 764 VIII „a căpătat, a făcut o boală”: A dobîndit bătaie de inimă. 2° inf. 678 Vllb „(a) învinge, (a) birui”; cf. bizui.
1° ind. pf. c. 3 sg. a dobândit 764 VIII.
2° v. TDRG, DM, DEX (înv.), CADE (arh.) s. v„ SCRIBAN (vechi) s. v. dobândesc.
DOCTORESTE vb. tranz. ind. prez. 3 sg. 785 Vila [despre doctor] „îngrijeşte, {ratează”: Se duce la doctor, le doctoreste.
d6da v. dâdă.
DOG s. n. 676 VII, 870 V „fund de lemn”: Mămăliga o mesteci şi o pui pe dog acolo pe masă 676 VII; cf. capac 1° ...
var. doâgă s. f. 812 V.
164
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
126
v. LEXIC REG., II, p. 80 (Cluj), BĂRBUŢ, LR, 1959, 3, p. 65 (Piteşti), CV, 1952, 4, p. 32 (Câmpeni) s. v.
DOGIT adj. 701 V [despre cap] „lovit, spart”: Este lovit la cap şi la mână [...] era totu julit la mână şi capu dogit.
DOLOFĂNEII adj. m. pl. art. 705 A dim. de la dolofan.
DOLOMÂNĂ adj. f. 782 V „capricioasă”: Eu ca mireasă mă supăram, eram dolomână; cf. pârţăgos,ţăndăreţi.
DOMESNICE adj. f. pl. 681 VIII „domestice”.
v. TDRG (mod.), CADE (înv.), SCRIBAN (fals) s. v. dumesnic.
DOMESNICIT adj. 703 VI „domesticit”.
v. TDRG (mod.), CADE (înv.) s. v. dumesnici; cf. SCRIBAN (vechi) s. v. dumesnicesc.
DOMNIŞOARA s. f. art. în ~ prima v. prima.
DONIClbR s. n. 833 Vila, 834 VI, dim. de la doniţă.
cf. TDRG s. v. doniţă, CADE s. v. donicioară.
D6NIŢI s. f. pl. 696 VI, 830 VII „doniţe”: înainte să zicea doniţl, nu era vidroane ca acuma 830 VII.
v. TDRG (Mold.) s. v. doniţă.
DOR1 s. n. 1° 685 VIII, 688 V, 768 VlIIb, 779 Vila, 780 III, 781 VII, VIII, 782 V, 783 VII, 784 Vllb, 785 Vllb, 787 V, 789 VII, 796 VII, 817 A, 824 A, 827 VII, 829 A, 832 A, 835 Vb „durere fizică”: A avut un dor la stomac 685 VIII; cf. d u r i m e , d u r 6 r i 1 e . 2° ~ de gură s. compus 791 A „febră aftoasă”.
pl. art. 1° dorurile 789 VII.
1° v. TDRG, CADE, SCRIBAN (Olt.), SĂINEANU (vechi), DM, DEX, (reg.) s. v.
DOR2 adv. 759 VII, 762 II, 764 VII, 767 VIII, 772 VlIIa, b, 773 Vllb, 774 VIII, 778 VI, 779 III, 780 VII, 782 V, 785 Vllb, 793 A, 798 V, 803 V, VIII, 804 V, 806 VII, 810 A, 827 VI, 829 A, 865 VII „doar, numai”; cf. d e c â t ...
var. dar adv. 747 Vllb.
v. CADE s. v. doar, TDRG (Munt.), SCRIBAN (mai nou) s. v. doar, BĂRBUŢ s. v.
d6rA,’ de-a ~ num. ord. 691 VI, 699 VIII, 777 VIII, 808 VII, 814 V, 819 VIII „al doilea, a doua”: Apa de-a dora, adică de-al doilea 699 VIII.
v. GL. DOBR. s. v.; cf. LEXIC REG., II, p. 69 (Roşiori de Vede) s. v.
DOSEASCĂ, să ~ vb. conj. prez. 3 pl. 787 VIII „să părăsească (fugind)”: Să le spui să dosăscă comuna, să plece, să nu mai... noaptea asta.
v. TDRG, CADE (înv.) s. v. dosi, SCRIBAN (vechi) s. v. dosesc.
DOSPEALA s. f. 817 A „nume si rezultat al acţiunii de a dospi 1°”.
127
Glosar dialectal. Muntenia
165
^ DOSPEAM vb. 1° tranz. ind. impf. 1 pl. 792 VII „puneam cânepa, grâul etc. în glugi sau în clăi la uscat”: Se secera, să dospşâ grâul în claie 702 VIII; cf. i zgorâ. 2° refl. ind. prez. 3 sg. 677 VII [despre caş] „fermentează”. 3° refl. ind. prez. 3 sg. 683 V [despre cânepă] „se topeşte”; cf. izvoreşte. 4° refl. ind. prez. 3 sg. 722 V [despre came] „se macerează”; cf. putrezeşte.
ind. pf. c. 1 sg. am dospit 1° 817 A; refl. ind. prez. 3 sg. se dospeşte 1° 792 VII, 2° 677 VII, 3° 683 V, 4° 722 V, impf. 3 sg. *e dospeâ 1° 702 VIII, 711 VII, 714 V, 719 V, 720 VII, 732 V, 2° 785 VI, 3° 705 VII; conj. prez. 3 sg. să se dospească 1° 709 V; part. dospit 1° 702 VIII; sup. la dospit 1° 677 VII, 714 V, 720 VII, 732 V, 736 VII, 759 Vb.
1°, 2° cf. TDRG, CADE, ŞĂINEANU s. v. dospi, SCRIB AN s. v. dospesc, 3° v. GL. DOBR. s. v. dospit.
DOSPITUL s. n. art. 817 A „numele acţiunii de a dospi 1°”.
D6SUL, dau ~ loc. vb. 716 VlIIa, 768 VII, 769 VII, 788 VII, 793 V, 805 VII, 807 V, 825 VII „fug, alerg”: Am dat dosu la doftor, să vie doftoru imediat 825 VII; cf. b â j a ...
v. SCRIBAN (vest) s. v. dos, GL. DOBR. s. v.
DOVEDEA vb. 1° ind. impf. 3 sg. 811 VII „găsea vinovat”: M-a urmărit el, m-a sucit, nu m-a dovedit cu nimica, da eu zic că dacă mă dovedea, mă schilodea, mă omora; cf. î n d o v e d i t . 2° refl. ind. impf. 3 sg. 783 VII, 825 VI „se obişnuia, se întâmpla”: Nu, la noi nu să dovedeă aşa ceva 783 VII; cf. o b i c e i .
1° ind. pf. c. 3 sg. a dovedit 811 VII; 2° refl. ind. impf. 3 sg. se dovedeă 783 VII, 825 VI.
1° v. GL. OLT. s. v. dovedit.
DRAG adj. 1° aveâu ~ loc. vb. 688 III, 812 V „se iubeau, se îndrăgeau”: Părinţii nu vrea să-l lase [pe băiat] să ia fata asta şi ei aveâu drag mai înainte 688 III. 2° f. în (mi-)a fost ~ 731 VI „(mi-)a plăcut, (m-)a interesat”: Albinele mi-a fost dragă de când le-am văzut.
1° cf. TDRG, ŞĂINE'ANU s. v.
DRAGOMAN’ s. m. 727 A „misit, intermediar”: Nu vindeai direct la negustor, negustoru avea doi, trei dragoman /.
pl. dragomani 121 A..
DRACANEI s. m. pl. tantum 820 A numele unui dans popular.
DRĂC6CEA s. m. art. 834 A „dracul”: O să vezi pe drăcoâga; cf. iâca-cui , îmbeznâtule. închinat 2°, întâmpina-t u 1 , n i c h i d u ţ ă , rău 1°. tămâie.
cf. GL. ARGEŞ s. v. drăcuci.
DRĂGÂN s. m. 804 VII „femeie îmbrăcată bărbăteşte, participantă la dansul jucat la Drăgaică”; cf. d r ă g ă i c 6 i .
DRĂGĂIC6i (3 sil.) s. m. 784 V, 785 Vllb, 810 V, VII „femeie îmbrăcată bărbăteşte, participantă la dansul jucat la Drăgaică”: Făcea una mireasă ş-una să-mbrăca aşa, fote, da-şi punea căciula-n cap, zicea c-aia-i drăgăicoiu 784 V; cf. d r ă g â n .
166
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
128
DRĂGĂICUŢĂ (3 sil) s. f. 736 VII dim. de la drăgaică („nume de plantă”).
v. SCRIBAN (Munt. est) s. v.
DRĂGĂNELELE v. zdrăncănele 2°.
DRĂGHINCĂ s. f. 809 V „cumnată”; cf. călină.
cf. CV, 1950, 2, p. 30 (Vlaşca) s. v. drăghinc.
DRĂGHINCUL s. m. art. 809 V „cumnatul”.
v. CV, 1950, 2, p. 30 (Vlaşca) s. v.
DRĂGOSTIT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 785 V „s-a îndrăgostit”: Şi s-a drăgostit de un băiat.
DRAMB s. 711 VIII instrument muzical: „drâmbă”.
v. GL. ARGEŞ, BĂRBUT s. v.
DREG vb. ind. prez. 1	1 sg. 684 III „adun grămadă netezind
(mămăliga, săpunul) după fiert”: O iau [mămăliga] la mestecat. O mestec bine, o dreg c-o lingură de lemn ş-o răstorn pe masă; cf. t i t i r e ş t i . 2° 3 sg. 777 VII „înţeapă mortul cu un ac, conform obiceiului, pentru a nu deveni strigoi”: Să-1 drşăgă cine are coraj, să ia un acoi d-alea marile, să-l puie...să-l înfigă [mortului] în burtă 756 VII. 3° var. ind. prez. 1 pi. 675 VII „amenajăm, pregătim terenul pentru semănat”.
1° ind. prez. 1 pl. dregem 678 V; 2° ind. prez. 3 sg. drege 777 VII; conj. prez. 3 sg. să dreagă 756 VII.
var. 3° diregem vb. ind. prez. 1 pl. 675 VII.
2° cf. GL. ARGEŞ s. v. dres.
DREGĂT6R s. 671 III „lopăţică pentru dres mămăliga”.
DRENŢE s. f. pl. 784 VIII „trenţe, zdrenţe”; cf. flendere, t r o â ş ă .
'drept 1° prep. 729 A, 740 A, 746 V, 749 IV, 750 VlIIa, 839 VI, VlIIb „în dreptul, în faţa”: [Lupul] a ajuns drept noi 729 A. 2° de ~ loc. adv. 732 A „ de-a dreptul”: Să să ducă p-acasă mai di driept. 3° ~ dumnezeu loc. subst. 789 VII, 795 VII „colac pregătit pentru slujba de înmormântare”. 4° adj. f. pl. în cămăşi ~ 727 V „cămăşi naţionale”. 5° adj. m. pl. în murători ~ 766 V „murături propriu-zise (în opoziţie cu varza murată)”.
pl. drepţi 5° 766 V. f. drepte 4° 727 V.
1° v. TDRG (Mold., înv.), SCRIBAN s. v. 2°, GL. DOBR. s. v.; 2° cf. CADE s. v. 2°; 3° v. GL. ARGEŞ s. v. dumnezeu.
DREPŢÂT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 848 A „am îndreptat”.
DRESASE, se ~ vb. refl. ind. in. m. c. pf. 3 sg. 704 A „se deprinsese, se obişnuise”.
DREVE s’. f. pl. 775 VI, 780 VII „drugi de fier; vergele”: Aveam un pat dă fier d-ăstea aşa cu dreve, cum era înainte 780 VIL
v. SCRIBAN (vest) s. v. dreavă, GL. ARGEŞ s. v. drevă 1°.
DRIC s. n. 793 A, 821 A, 828 II, 862 A, 864 VI, A, 868 VI „coş la căruţă; ladă”; cf. c â s ă 2°...
129
Glosar dialectal. Muntenia
167
DRÎCHEA s. f. art. 1° 843 II „numele unui joc de copii; ţurca”; cf. gruia, malacul, potcă 1°, ţie 1°, ţui,uie,zgrinţa 1°. 2° var. 853 II, 865 II „bucată de lemn cu care se joacă ţurca”; cf. potcă 2°, t i c 2°, zgrinta 2°.
var. zdrâche s. f. 1°, 2° 853 II, 865 II; zdrîche s. f. 1° 867 II, 2° 865 II; zdrechie s. f. 2° 865 II; zdrîchie s. f. 1° 855 V. v. SCRIBAN, GL. DOBR. s. v.
DRICUIÂ v. drigui.
DRICULEŢUL s. n. art. 864 VI dim. de la dric.
DRIGUI v’b. ind. prez. 1° 2 sg. 775 VII „calci, frămânţi pământul, spicele, strugurii, cu picioarele”: Driguiâm pământul [pentru ţest] câte trei, patru inse aşa, mergea la ocol 807 VII; cf. joacă 1°, treieri.
ind. prez. 1 pl. driguim 807 VII, 808 Via, impf. 1 pl. driguiâm 807 VII, 808 VII; part. driguit 755 VII, 775 VII. var. dricuiâ vb. ind. impf. 3 pl. 815 A.
1° v. DM s. v., LEXIC REG:, I, p. 35 (Gura Jiului), CV, 1950, 3, p. 35 (Teleorman) s. v.; cf. CADE, BĂRBUT s. v. dricui. 2° v. DM s. v.
• DRIGUL s. n. art. 777 VIII, 784 V „dricul”, pl. art. drigurile 784 V.
DRIŞCA s. f. art. 689 VI „drişcuirea”: Drişca cu nisip şi cu pământ se dă la noi; cf. b r i ş c u i t u 1 ... v. GL. OLT. s. v.
DRIŞCUIÂLĂ s. f. 735 A, 771 VI „drişcuire”; cf. briş-cultul ...
var. brişcuiălă s. f. 782 VIIIb.
cf. CADE, TDRG s. v. drişcui, SCRIBAN s. v. drişcuiesc, DM, DEX s. v. drişcuire, BĂRBUT, LEXIC REG., I, p. 34 (Gura Jiului) s. v.
brişcui.
DROÂGĂ s. f. 777 VI, 796 VI, 804 V „cărucior cu două roţi; cotigă”: Aduceam apă d-aici de la sat în butoi, cu cărucioru ăla cu două roate, la noi îi spune droâgă 777 VI. pl. droâge 778 III.
v. GL. ARGEŞ s. v. 1°; cf. TDRG, CADE, SĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (est) s. v.
DROHAIT, ai ~ vb. ind. pf. c. 2 sg. 674 V „ai tocat în bucăţi mari”: Şi după ce toc aşa, de las ca cum e varza mai drohăiită aşa, bucăţele mai mari.
conj. prez. 2 sg. să drohăi: part. f. drohăită 61A V. cf. CADE (Trans.) s. v. dorovăi, SCRIBAN s. v. dorovăiesc, LEXIC REG., I,^p. 95 (Rupea) s. v. dorovăit.
DROJDĂIÂM vb. tranz. ind. impf. 1 pl. 709 V „rupeam, frângeam cânepa cu mei iţa”.
DR6JDIE s. f. 797 VIII, 850 VII „ţuică de calitate superioară, care curge la începutul fiertului”; cf. p i c u ş , spirt, tărie.
168
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
130
DROJDI^R (3 sil.) s. m. 756 V „beţiv”: Bărbatu-său e cam drojdier.
DRONCĂNEÂU v. zdroncăne 2°.
DROpIŢA s. f. art. 766 VUIa „rariţa (fără cormane); trupiţa”: Rariţa are cormeni şi când da cu boalda-i scotea cormenile alea şi da numai cu fieru si cu dropiţa aia; cf. b o â 1 d a .
DRUGAN s. m. 1° 765 VI „bârnă”: [La pereţii casei] plecai cu bârnă, bârnă sau din astea, drugăn, cum îi spune, şi băgai între stâlpi; cf. b 1 6 j di i ... 2° pl. 815 A „lemne lungi; prăjini”: N-aveam loitre pe căruţă, era numai scândura şi noi puneam nişte drugăn!aşa pe de lături, pl. 2° drugăni 815 A.
1° v. BĂRBUŢ, LR, 1959, 1, p. 62 (Balş) s. v.; cf. GL. OLT. s. v., LEXIC REG., I, pv 101 (Rădăuţi) s. v. drucan.
DRUGĂLÂU s. n. 814 A „băţ utilizat ca suveică, pe care se înfăşoară fâşiile de zdrenţe pentru ţesut”, pl. drugălăie 814 A. v. GL. OLŢ. s. v. 2°; cf. BĂRBUŢ s. v.
DRUGĂNIT, am ~ vb. tranz. ind. pf. c. 1 sg. 765 VIII „am pus drugani i la casă”; cf. b â r n u i e ş t e ...
v. GL. OLT. s. v. drugănea, BĂRBUŢ s. v. drugăni. DRUGĂRIA s. f. colect. art. 765 VIII „lemnăria (la casă)”: Dacă am turnat ţimentu, am plecat cu lemnu, cu urzeala, cu lemnăria, cu drugăriia; cf. d u 1 g h e r î e .
DRUJBÂRUL s. m. art. 721 VI „lucrătorul cu d ruj ba la pădure”; cf. d r u j b i s t.
DRUJBĂ s. f. 675 VI, VII, 693 A, 706 II, VI, 708 VI, 721 III, IV, 730 A „ferăstrău mecanic de tăiat lemne”: Acuma-1 taie [lemnul] cu mecanisme, cu drujbă îi spune, un fel de fierăstrău mecanic 730 A; cf. canadiene.
pl. drujbe 693 A.
DRUJBIST s. m. 708 Vb „lucrător cu druj b a la pădure”; cf. d r u j b â r u 1 .
pl. drujbişti 693 A.
DRUJINE s. f. pl. 760 VI „şanţuri între rânduri (la porumb)”: Druj ine, ştiţi, între... răstavurile alea, da, şi îndepărtam şi făceam şanţ, adică bătrânii zicea drujine; cf. cărare ... var. druj ini s. f. pl. 689 VI.
cf. LEXIC REG., IL p. 13 (Argeş), GL. ARGEŞ s. v. drujină. DRUJINI v. drujine.
DRUMĂtOr s. m. 847 VI „îndrumător, povăţuitor, sfătuitor”. DRUMOÂICE (3 sil.) s. f. pl. 732 VI „vrăjitoare”: Sânt vestite că sânt de-a lu Cârstea Vrăbianu. Era, de, drumoâicele alea ce se păzea lumea de ele ca de altă minune; cf. b ă b ă r i ţ i ...
DRUSAIM s. 714 II „arbust ornamental; indrusaim”.
5	77	7	■>
131
Glosar dialectal. Muntenia
169
DUBĂCE v. dibăc.
DUBĂ s. f. 1° 777 V „bidon de metal pentru închegat laptele”: Dubă e un bidon aşa de fier, de închegi în el [laptele], 2° 699 VII „vas mare din doage; cadă”: Şi mă suiam pe scară pe o dubă de o mie de vedre, era largă, dai cu căruţa roată pe ea. 3° 732 VII „buştean scobit, folosit în loc de roată la ferăstrăul de apă”: [Ferăstraiele] erau şi cu roată şi cu dubă; dubă se chema un brad mare, brad, îl scobea întreg, îi spunea dubă că îl făcea ca un butoi. 4° 851 VIII „barcă uşoară de pescuit”.
pi. dube 1° 804 V, 4° 851 VIII.
1° cf. SCRIBAN (Mold.) s. v.; 2° v. CADE, SCRIBAN (Mold.) s. v.; 4° cf. CADE, SCRIBAN, DM, DEX s. v.
DUBEÂLA s. f. 1° 726 Va, b, 727 VI, 745 VI „fermentare a tutunului sau a cânepii; dospeală”: [Tutunul] îl băgăm la dugălă, îl ţineam o zi ş-o noapte înăuntru la umbră, la-ntuneric 745 VI. 2° 740 VII „nume al acţiunii de a dubi 2°”; cf. b i 1 i t.
1°, 2° cf. TDRG (Mold.) s. v. 1°, CADE (Mold., Bucov.), ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (Mold., Trans.) s. v. dubală.
' DUBEAM vb. 1° part. 737 VlIIb „argăsit”. 2° ind. impf. 1 sg. 740 VII „albeam torturile (de cânepă), ţinându-le într-un amestec de apă cu mălai”: cf. d u b i 1 e â .
part. 1° dubit 131 VlIIb.
1° v. TDRG, CADE (Mold., Trans.), LEXIC REG., I, p! 90 (Făgăraş) s. v. dubi, SCRIBAN (nord) s. v. dubesc.
DUBILEÂ, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 726 Va, b [despre tortul de cânepă] „se punea la albit într-un amestec de apă cu mălai”; cf. dubeam 2°.
DUBLAJ s. n. 711 VI „tencuială în exteriorul şi în interiorul casei”: Cine poate îi face dublaj, cine nu, face mai simplă şi pe urmă face dublaj.
DUBLĂ s. f. 701 VIII, 719 VlIIb, 720 V, 747 V, 750 VlIIb, 781 V, 782 VI, 835 A, 838 Vb, 847 VI, 850 A, 853 VI, Vllb, 855 A, 858 VII, 862 A, 865 VlIIa, 869 VIII, 870 VlIIa „măsură de capacitate egală cu un dublu-decalitru”; cf. f e 1 d e r ă .
pl. duble 702 Via, 711 VII, 719 VlIIb, 747 V, 768 VI, 778 VlIIa, 782 VI, 788 A, 794 VI, 796 VlIIa, 812 V, 815 A, 839 VI, 844 A, 850 A, 852 A, 853 VI, Vllb, 855 VI, VII, A, 858 V, 862 A, 865 VlIIa, 868 VI. 869 VIII, 870 VlIIa, b.
var. dublu s. n. 686 Vllb, 720 VII, 773 VIII, 791 A, 792 VII, 793 A, 801 A, 822 A, 856 V, 864 VI.
v. SCRIBAN (Munt., pop.), DM (reg.), DEX (pop.), BARBUT s. v.
DUBLU v. dublă.
DUCÂCE adj. f. 737 V, 762 V „plimbăreaţă”: N-am plecat, nu m-arn dus departe, n-am fost de aia ducăce aşa, am fost pe lângă casă eu, n-am fost plimbată 737 V.
170
Maria Marin şi lulia Mărgărit
132
v. GL. OLT., BĂRBUT s. v. ducaci.
DUCEA, {ne) ~ puterea loc. vb. 693 A „puteam, aveam posibilitatea”: Nu ne ducSâ p uter şa ca să cumpărăm.
DUDĂ s. f. 731 VI „ţeavă, burlan”: Şi aveam o dudă, o aia, de suna ca comu.
cf. CADE (Olt., Ban., Trans.), ŞĂINEANU, SCRIBAN (Trans.) s. v. DUDĂRIE s. f. 702 VIII „livadă de duzi”.
DUDÂU s. n. 757 VII, 764 VIII „buruiană mare, bălărie”: Vara dacă dă dudăpu-n ea [=vie], buruiană d-aia, cum să-i spunem, noi spunem dudăp 764 VIII; cf. b ă d ă d ă n i i ...
v. TDRG, SCRIBAN (Trans., Mold.), CADE (Mold., Trans., Bucov.), ŞĂINEANU (Mold.), LEXIC REG., I, p. 52 (Vânju Mare) s. v., BĂRBUŢ s. v. dudăi.
DUDUIÂM vb. ind. impf. 1 sg. 731 VI „sunam din dudă”, ger. duduind 731 VI.
DUDUIT adj. 680 Vllb „repezit, iute”: Cu ăla am păţit că era şi el cam duduiit, cam iute.
v. GL. ARGEŞ s. v.
DUDUMÂNĂ adj. f. 834 III „grasă, dolofană”: îi zicem mocancă, dudumănă, unde-i grasă ea asa: cf. m o c â n c ă , t o t o 1 â n i . DUGHEANĂ s. f. 831 VlIIb „prăvălioară”, v. TDRG, CADE, ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (est) s. v. dughiană, DM, DEX (reg.) s. v.
DUGOS adj. 819 A „urâcios, posac”; cf. cesnicule... v. CADE (Olt.) s. v. 1°, GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s. v.
DUIALA s. f. 834 A „sporovăială”: Mă apucam cu ei la duială; cf. d i v â n ...
DULAP s. n. 829 VII „urzitor”: [Cânepa] o dăm la dulap dă facem dă urzeală, dă pătură, dă ceva; cf. p â n z â r . cf. CADE, ŞĂINEANU s. v.
DULÂPE s. n. pi. 832 VII „dulapuri (pentru tras borangicul)”. DULAMI s. f. pl. 788 VII „haine lungi de dimie”: Dulăm/ negre, dulăm/până jos, date la piuă erau.
v. TDRG, CADE, SCRIBAN (vechi, Olt.), ŞĂINEANU s. v. dulamă; cf. DM, DEX s. v. dulamă.
DULAPARUL s. m. art. 714 VlIIb „persoana care strângea plata la dulap («scrânciob»)”: Punea dulăpâru, strângea ouă acia. pl. art. dulăpării 704 A.
DULĂPÂS s. n. 722 A dim. de la dulap („scândură groasă”). DULĂPĂREÂSĂ s. f. 782 VII, 801 VII, A „femeie care trage borangicul la dulap («roată de borangic»)”: Se usca gogoşile, după ce se usca, se ducea cu ele la dulăpărpăsă 801 A; cf. d u 1 ă p c i o â i c ă , gogoşoâică 2°, rotăreâsă,urzitoreâsă 2°.
133
Glosar dialectal. Muntenia
171
DULĂPCIOÂICĂ (4 sil.) s. f. 803 Vile, 806 V, 835 VII „femeie care trage borangicul la dulap («roată de borangic»)”; cf. dulăpăreâsă...
pl. dulăpcioăice 809 VII.
DULGHERÎE s. f. colect. 751 VI „lemnărie (la casă)”: Face acoperişu dă dulgeriie; cf. d r u g ă r i e .
DUMÂDE s. f. pl. 740 V „pătlăgele (roşii), tomate”; cf. păr-1 ă g e 1 e .
DUMICAT s. m. 810 V „nod la basma”; cf. floare 3°.
DUMINICA, ~ Teiului s. compus 724 VII „Duminica Rusaliilor”: Sâmbătă-s Moşii, duminică-i Duminica Teiului la noi, luni Rusalii şi marţi Rusalii.
DUMINICÎT, de ~ vb. sup. 730 A „de purtat duminica sau de sărbători”: Tata îmi luase o pereche de iminei, să-i am de duminicii, când mergem la biserică..
DUMITRÎCA s. f. art. 788 V numele unui dans popular.
DUPĂ prep. în loc. adv. ~ auzite 705 VI, ~ auzitea 717 VlIIb „din auzite”.
• DUPLECÂT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 830 A „s-a înduplecat”.
v. TDRG s. v. îndupleca, SCRIBAN (vechi) s. v. duplec.
DURBĂCUŢĂ s. f. 724 A dim. de la durbacă.
DURDUIŞ s. n. 817 A „derdeluş”; cf. d â r 1 i u ş ...
DURELE s. f. pl. 799 VII dim. de la dură („rotiţă”): Punea vreo şapte, opt durele ca să sune.
DURELEA, de-a ~ loc. adv. 687 Vila „de-a dura”.
DUREZ vb. ind. 1° prez. 1 sg. 778 VI „rezist, suport, îndur”: Ne e frică [în mină], nu putem să durăm 807 VI; cf. front, petrece 2°, p r 6 p t ă . 2° pf. c. 1 sg. 849 VIII „am trecut, am petrecut”: Şi am durăt iama aia aşa.
ind. prez. 2 pl. duraţi 1° 844 V, pf. c. 1 sg. am durăt 1° 778 VI, 841 Va, 2° 687 Vllb, 849 VIII, 3 sg. a durat 2° 782 V; conj. prez. 1 sg. să durez 1° 778 VI, 842 VI, 3 sg. să dureze 1° 719 VIII, 831 I, 1 pl. să durăm 1° 807 VI.
1° cf. CADE s. v. dura, SCRIBAN s. v.
DURI s. f. pl. 1° 696 VlIIb „dure, roţi”. 2° 815 A „zale (la lanţ)”; cf. v e r i g e 1°.
DURIME s. f. 695 VI, 748 Vllb „durere (fizică)”: Am rămas c-o durime de cap şi nu pot să dau peste leac deloc 748 Vllb; cf. dor1 1°...
v. CADE s; v., SCRIBAN (Ban.) s. v. durere.
DURLĂNICĂ s. m. 733 VII dim. de la durlan („băieţandru”): Iote ce-aleargă durlănîcă după mine.
cf. CADE (Mold., Olt.) s. v. durlă, SCRIBAN (est, fam.), BĂRBUT s. v. durlan.
9
172
Maria Marin şi lulia Mărgărit
134
DUR6RILE s. f. pi. art. 721 Vllb „durerile (fizice)”; cf. dor1
r...
v. CADE (înv.), SCRIBAN (înv., azi Ban.) s. v. duroare, BĂRBUŢ s. v.
DUSESC s; 738 VII „ţesătură de mătase groasă şi lucioasă”. DUâUMEÂU vb. tranz. ind. impf. 3 pl. 861 VIII [Ia casă] „băteau duşumeaua”; cf. tăvăneşti.
part. f. duşumită 740 VI, 789 A, pl. duşumite 855 A. var. să duşumez vb. conj. prez. 1 sg. 698 VI, 855 A.
DUSUMEZ v. duşumeău,
DU^ÂR s. n. 1° 823 VII, VUIa, 835 A „gard din scândură la prispă”: Duvâr este prispă făcută zis închis cu blană şi ăla se zice duvâr 823 VII. 2° 805 VII „scândură la gard; ulucă”; cf. ţâmbră. 3° 821 VIb ,-,parmaclâc la prispă”; cf. trabuzân. pl. art. 2° duvărurile 805 VII.
1° v. CV, 1950, 3, p. 35 (Teleorman), B Ph, 1940, p. 253 s. v.
ECONOMIT, ne-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 pl. 699 VIII „ne-am chivernisit, am economisit”: Săraci, nu-i aşa, da ne-am ieconomit. part. economit 699 V.
var. să te iconomeşti vb. refl. conj. prez. 2 sg. 678 VlIIb.
ECTÂR s. n. 762 VIII „hectar”, pl. ectâre-%21 VI, 838 VIII, 865 VlIIb.
ELEVAŢIA s. f. art. 751 VI „soclul de ciment peste temelia casei”: Se toarnă fondaţia, după aia se face cofrag de să toarnă /elevaţia. ETUBĂ s. f. 682 VIII „etuvă”, var. itubă s. f. 815 A.
FACE vb. 1° je ~ refl. ind. prez. 3 sg. 717 Ib, 727 I, 750 Ilb, 787 II, 792 I, 836 I, 838 I [la jocurile de copii] „mijeşte”; cf. o c h i 3°, pune 1°. 2° ~ ochi v. ochi 5°.
1° ind. pf. c. 3 sg. s-a făcut 717 Ib; conj. prez. 3 sg. să se facă
815 II.
FACTIR s. n. 772 VII „gazdă, cvartir”. cf. GL. ARGEŞ s. v.fartir.
FAIENŢE s. f. pl. 740 VII „vase de faianţă”, cf. DA, GL. DOBR. s. v. faianţă.
FAITÂŞI (2 sil.) s. m. pl. 730 VI „câlţi sau cârpe băgate în ţeava unei arme de foc”: A luat trăistuţa cu gloanţe, cu iarbă, a băgat iarbă, a băgat câlţi, fa/tăşl, i-a bătut în ţeavă.
cf; GLOSAR REG. (Vatra Domei) s. v.foitaş.
FALCĂ s. f. 784 Vllb, 785 Vllb, 830 A „tetanos (în special la copii)”: Cică l-apuca fălea, prindea un fel de falcă şi-l strângea şi murea 785 Vllb; cf. c 6 1 ţ u 1 2°.
p] .fălci 784 Vllb. cfv GL. DOBR. s. v.
FÂLCE s. f. 729 A „unitate de măsură pentru suprafaţă”: îi da o vacă, un hectar de pământ, o fâlce, cum se zicea atunci.
v. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN, DEX (Mold.), DM (reg.), DR, 1931-1933, p. 215 s. v.
FAMILIERI (3 sil.) s. m. pl. 751 V „familişti”: A jucat fetele şi băieţii, pe urmă s-au pus mesele cu familierl. cfv GL. DOBR. s. v. familiari.
FÂNDELĂ s. f. 734 Vila „tigaie”: Luam tuci, luam fândelă din astea şi făceam [mâncare la câmp],
cf. GLOSAR REG. (Neamţ, Vatra Domei, Iaşi, Topliţa) s. v.
fandilă.
FARAONOÂICĂ s. f. 831 A „personaj fantastic; sirenă”. -pi. faraonoaice 831 A. cf. DA s. v. faraon.
FARDISI, se ~ vb. refl. ind. pf. s. 3 sg. 692 VI „se fardă”: Se-mbrăcă şi aia, să fardisi, cutare.
' FASOLIŞTE s. f. 842 VIII, 844 A, 855 A, 856 A, 864 A „teren de pe care s-a recoltat fasolea”: Locu fusese fasolîşte, c-aşa să zicea pă urma fasolii 864 A.
v. DA (Buzău), GL. DOBR. s. v.
FATA, ~ prima v. prima.
FAŢA ASCUNSÂRII v. ascuns ăr ii.
FAŢĂ, în ~ loc. adv. 1° 785 VI, 826 VIII, 838 V, 844 A, 860
VI,	870 VI, la — 851 VIII „la suprafaţă, superficial”: [Cânepii] îi dau o arătură mai în faţă 838 V. 2° 842 VIII [despre pânza freatică] „aproape de suprafaţa pământului”: Nu durează duzii, e apa-n fâţă şi să usucă.
l° v. GL.^DOBR. s. v.
FĂGĂDAU s. n. 833 III „păşune, izlaz”; cf. iamâş, suituri .
FĂGIŞ s. n. 722 A „făget”: Era nişte făgiş des, aşa mărunt, v. DA (rar) s. v.
FĂGULEŢ s. m. 706 VI dim. de la fag. v. DA s. v.
FĂI interj. 693 VII, 699 VII, 719 VI, VII, VlIIb, 720 III, 754 V, 825 A, 827 VIII, 834 VII, 837 III, 840 VIII, 841 Vila, 846 VII, 847 VI,
VII,	852 A, 858 V „fa!”: Dă ce, făi mamă? 699 VII; cf. b i a .
FĂIOÂRĂ (3 sil.) s. f. 842 VII dim. de la făină. v. DA (rar, în poezia pop.) s. v.
FĂLNICOÂSA adj. f. 806 VII „falnică, făloasă”; cf. grăn-toâsă, mârnică, măroâsă, modoâsă, odolen6.sc, ţ â n ţ 6 s .
v. GL. OLT., BĂRBUŢ s. v. fălnicos.
174
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
136
FĂRĂ prep. 828 VII, - de loc. prep. 671 VIII, 717 VlIIb „în afară de”: [Copilul] a mai fost iară-n gârla mare fără (/-atunci 717 VlIIb.
v. DA, CADE (înv.], TDRG (înv., Trans. pop.) s. v.
FĂRĂMĂNŢEÂZA v. fărmăţeă.
FĂRÂMĂ s.’ f. în o ~ 720 V,' 746 VIII, 750 VII, 784 V, 812 V, 820 V, 844 A, 848 A, 868 VII „un pic, puţin”: [Soţul] era o fărîmă de croitor 868 VII; cf. ţâr2.
v. DA (fig.) s. v.
FĂRÂMĂ vb. 1° ind. pf. s. 3 sg. 807 V „frecţionă, masă”: Veni tăticu şi mă fărîmă, dă după cap aici-aşa; începu să mă fărime că e de la sclinteală. Mă fărîmă, m-a legat; cf. p i p i â m 2°. 2° ind. impf. 3 sg. 832 VII „demola (o casă)”. 3° part. f. în brânză ~ 701 III „brânză dulce (de vaci)”.
ind. impf. 3 sg. fărâmă 2° 832 VII, pf. c. 3 sg. a fărâmat 1° 835 A, 2° 785 Vllb, 1 pl. am fărâmat 2° 785 Vllb, 825 A; conj. prez. 3 sg. să fărâme 1° 807 V; imper. 2 sg. fărâmă 1° 835 A; part. f. fărâmată 3° 701 III.
1° cf. DA (înv.) s. v. fărâma II; 2° cf. DA s. v. fărâma, SCRIBAN s. v. fărâm.
FĂRÂMIŢEŞTI v. fărmăţeă.
FĂRMĂŢEĂ vb. ind. impf. 3 sg. 739 A „sfărâmă, fărâmiţa”; cf. f irmitureşti,fr i mese, frimiceşte, măruntă ie m , m ă -runţăşez, mărunţez, scârmănă, zobi.
var. se fărâmănţeăză vb. refl. ind. prez. 3 sg. 679 Via; fărâmifeşti vb. ind. prez. 2 sg. 769 A; frimiteăm vb. ind. impf. 1 sg. 860 VII.
FASUI s. m. 778 VUIa „fasole”: Bagi şi tu o teacă-n oală, bagi şi tu fă sui.
v. DA (Olt., Ban., Munt.), CADE (Olt., Ban.) s. v., TDRG, SCRIBAN (Olt.) s. v. fasolă, DM, DEX (reg.) s. v. fasole, BĂRBUŢ s. v.
FĂŞIOÂRE s. f. pl. 868 V „smocuri de bumbac scărmănat”.
cf CADE s. v. făşioară.
FĂŞIOÂSĂ (4 sil.) adj. f. 811 VII, A [despre cânepă] „cu firul gros; fibroasă”: Dac-o semeni [cânepa] prea rară, se face beţeacu ala prea gros şi iese făşifjăsă A; cf. b e 1 i g o â s ă ...
FĂŞURÂM vb. ind. impf. 1 sg. 827 VII „înfaşuram”: Făşurăm obiala pă picior.
refl. ind. impf. 3 sg. se făşură 851 VII.
v. DA (în poezia pop.) s. v. înfăşură; cf. GL. ARGEŞ s. v. freşurat.
FĂŢOŞÂT, /n-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 sg. 791 VII „m-am întâlnit faţă-n raţă”: Nu m-am fătosăt asa, chiar asa cu el, să văz d-aproape [lupul].
137
Glosar dialectal. Muntenia
175
v. DA (înv.) s. v. făţişa, TDRG (Mold., Ban.), CADE (Mold., Bucov.) s. v. înfăţişa; cf. ŞĂINEANU (Mold.) s. v. înfăţoşa, SCRIBAN (nord, Ban.) s. v. înfăţişez, DM, DEX (reg.) s. v. înfăţişa.
FĂZĂNĂRÎE s. f. 718 VIII, 766 VI „crescătorie de fazani”.
v. DEX s. v.
FÂL, ~ ~ interj. 723 A cuvânt care imită sclipitul unei lumini.
FÂLFĂNEÂZĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 777 V [despre lână] „se umflă, se înfoiază”: O batem c-o tuiagă, să fîlfănşâză lâna, să umflă lâna, nu şade lipită adică când o speli; cf. înflorească.
v. LEXIC REG., I, p. 36 (Gura Jiului), BĂRBUŢ s. v. fâlfâna, GL. ARGEŞ s. v.fâlfăni.
FÂLFÂRE vb. ind. prez. 3 sg. 852 Via „mişcă uşor; fâlfâie”: Ş-am auzit că fîlfîre ceva în fundu căruţii.
FÂN s. n. 860 VII „mei”: Aşa-i zicem JînV la mei.
FÂNÂR s. n. 682 VI, 683 Via, 689 VI, 744 VI, 757 VII, 759 VUIb, 760 Vllb, VlIIb, 763 A, 766 V, VlIIa, 769 V, 788 A, 789 A, 791 A, 794 VI, A, 819 VIb „adăpost construit pe lângă casă sau podul grajdului unde se depozitează fânul”: [Fânul] îl făceam copiţi pentru că nu ieşise ca cum am eu acuma fînăr 788 A. Noi la tata îl puneam [fânul] în fînăr, aveam deasupra grajdului unde dormea vitele jos, sus aveam aşa un... o fânărie 794 VI: cf. o 1 e â b .
pl.fănăre 680 VIII, 687 VIII, 744 VI, 819 VUl;fânâruri 788 A,
823 V.
v. GL. ARGEŞ, LEXIC REG., II, p. 25 (Vâlcea), 69 (Roşiori de Vede), LR, 1961, 4, p. 320 (Bucureşti), GL. OLT., BĂRBUŢ s.’ v.; cf. COMAN, GL. (Fălticeni) s. v.fănariu.
FÂNĂRIME s. f. colect. 863 A „cantitate mare de fân”.
v.^SCRIBAN s. v.
FÂNEL adj. 845 V „îndrăzneţ, zvăpăiat”: în fine, el [=soţul] era mai fînel, că era mai mare; cf. b â z â 1 n i c ă .
FÂNTÂNĂ s. f. 1° 678 VlIIa, 689 A, 697 VlIIa, 700 VI, 759 VI, 790 VIII „izvor de suprafaţă, captat într-o groapă puţin adâncă”: Fîntîna-i mai mică [decât puţul], aia poţi să iei cu ceva, cu mâna din ea aşa, ş-aia să numeşte fîntînă 697 VlIIa. 2° ~ americană 800 VI „puţ din tuburi înguste”.
pl. 1° fântâni 790 VIII.
1° v. DA (înv.), SCRIBAN (Mold., Trans.), DEX (reg.), ŞĂINEANU, GL. OLT. s. v.
FÂNTÂNEÂSCĂ, să ~ vb. conj. prez. 3 sg. 700 VI [despre apa dintr-o fântână] „să izvorască”: E mai bună ţambra dă lemn [la fântână], că ţambra de lemn îi dă voie să jîntînşâscă din lături.
FÂRFANÎND v.,forfoiau.
FÂRFÂIÂ v. forfoiâu.
176
Maria Marin şi lulia Mărgărit
138
FÂRŞEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 769 V, A, 803 V „sfârşeşte”: După ce-i pune-n căruţă [strugurii] şi fîrşeşte via de cules, vine cu ei acasă 769 VIII.
ind. impf. 1 sg. fârşeâm 827 VII, 3 sg. fărşeă 766 VII, 835 A, pf. s. 1 sg. farşii 762 VII, pf. c. 1 sg. am fârşît 768 VII, m. m. c. pf. 1 sg. fărşisem 772 VlIIb; refl. ind. prez. 3 sg. se fârşeşte 691 V, 768 VII. var. se /urseşte vb. refl. ind. prez. 3 sg. 789 VII. v. DLR (înv., reg.), TDRG (înv., pop.) s. v. sfârşi, CADE (înv.), BĂRBUŢ s. v.fârşi, SCRIB AN (vechi şi pop.) s. v. sfârşesc.
FÂRTATA s. f. 734 I „surată”: La prietena aceea-i zic fîrtătă; cf. ş o â 1 ă .
pi. fârtâte 734 I.
FÂRTÂTE s. m. 681 V „fârtat”.
FÂRTĂŢIE s. f. 681 V „obicei la Rusalii de a se face băieţii fârtaţi”.
p).fârtăţii 681 V.
var. furtăţii s. f. pl. 681 V.
v.JDM (rar) s. v.; cf. DA, TDRG s. v., SCRIBAN s. v. fârtăciune. FÂSTÂC, să faci ~ loc. vb. 785 Vllb „să te fandoseşti”: Dacă mergeai pă drum şi urma să treacă bărbat-tu aici aşa, să fac! fistic naintea lui nu exista.
cf. BARBUT s. v.
FÂŞA interj. 711 VII „fâş”.
FÂŞCHEÂ s. f. 739 VI „strat de gunoi în care se seamănă tutunul; răsadniţă”; cf. işti cui, pat 3°, răsâda, răsar n iţă, şcoală.
var.fusceă s. f. 752 V, A, pl.fuscele 752 V;fuscheâ s. f. 739 VI. cf. TDRG, SCRIBAN (Mold.) s. v.fâşchie.
FASIU s. 733 VII „maramă (de borangic)”; cf. c â r p 6 i ... cf. LEXIC REG., I, p. 35 (Gura Jiului), BĂRBUT s. v.fâsiu. FÂSNECUTĂ adj. f. 743 VII dim. defâsneată. ’
FÂ^TEIELE s. n. pl. art. 695 VII „pleava (de la sămânţa de cânepă): Făşteiele ale mari să rămâie-n dârmon şi să treacă numai sămânţa.
cf. DA (Bucov.) s. y.fâşti.
FEBRIOÂRE v. februâre.
FEBRUÂRE (4 sil.), s. m. 778 V, 818 A, 819 VIb, 832 VlIIb „februarie”.
var. febrioâre (4 sil.) s. m. 710 VlIIb; februarie (3 sil.) s. m. 766 VI. v. CADE s. v. februar(i)e.
FEBRUARIE v. februâre.
FEDELEŞ s. n. 671 VI, 672 III, 673 V, 674 V, VII, 676 III, V, VII, 679 Vila, 680 III, V, VII, 685 VlIIa, 686 V, VIII, 687 Vila, 703 Vllb,
139
Glosar dialectal. Muntenia
177
756 III, VIII, 757 V, 758 VIII, 760 III, V, VlIIa, 761 V, 762 V, 766 III, 767 VII, 768 VlIIb, 786 VII, 787 VII, 788 V, VII, 789 V, VII, 790 V, VII, VIII, 792 VII, 793 V, 795 VII, 817 III, VII „petrecere, de obicei la casa miresei, sâmbătă seara înaintea nunţii”; cf. beteală...
v. DA (Munt.), 'SCRIBAN (vest), LEXIC REG., II, p. 18 (Argeş), BĂRBUŢ s. v.
’ FELEŞTEÂG s. 743 A „pămătuf cf. f o 1 m o 16 c u 1, m ă -
tăhuz 2°.
cf. DA, CADE (Mold.), DM, DEX (reg.) s. v. feleştioc. FELDERĂ s. f. 671 VII „măsură de capacitate pentru cereale conţinând douăzeci de litri”; cf. d u b 1 ă .
v. DA (Trans.) s. v. ferdelă, CADE (Trans., Maram., Olt.) s. v. felder, BĂRBUŢ s. v.; cf. TDRG (Trans.) s. v. ferdelă.
FELIE s. f. 760 V „bucată, cub de zahăr”; cf. cută... FERĂSTRĂIERUL s. m. art. 732 A „muncitorul de la ferăstrăul mecanic”.
cf. GLOSAR REG. (Vatra Domei) s. v. ferăstrăuar.
■ FERESTEÂ s. f. 866 A „cherestea”, var. firisteă s. f. 811 VI, 841 VI. v. GL. DOBR. s. v.
FERESTEU s. n. 770 VIII „ferăstrău”.
v. DA s. v. ferestrău, CADE (prov.) s. v. ferestău, SCRIBAN (Mold. sud) s. v. fierăstrău, BĂRBUŢ s. v.; cf. TDRG (Munt.) s. v. fierăstrău.
FERMECIULUI s. n. gen. 706 VII „farmecului”, cf. DA (prin Munt.), SCRIBAN (est) s. v. farmec. FETELOÂICĂ s. f. 726 Vb „floare care nu face sămânţă”: Vara, una din ea înfloreşte aşa, ca o feteiuâică aşa. Ş-aia-i cânepa de vară, nu face sămânţă, nu face nimica.
FEURI s. n. pl. 695 VIII „lădiţe ale I.L.F.-ului (întreprinderea de Legume şi Fructe)”: Feurl noi zicem la lăzile astea pătrate, primeşte cantitatea de treizeci de kilograme.
FIÂLĂ (3 sil.) s. f. 823 VI „sfială”: Puţină fiiâlă are omu dă... lup. FIAT v. sfiit.'
FICAT s. m. 1° ~ negru 794 V „ficat”; cf. f i c â t e , mai. 2° pl. art. ~ albi 775 V „plămâni”; cf. g i g h i r, uşurel, pl. art. ficaţii 1° 775 V, 803 V, 2° 775 V. ’
1° v. GL. DOBR. s. v. 1°; cf. GL. OLT. s. v.ficate 1°; 2° v. TDRG (Macedonia) s. v., GL. DOBR. s. v. 2°; cf. GL. OLT. s. v.ficate 2°.
FICÂTE s. m. 756 V, 767 V, 774 Vllb, 799 V, 801 Vb „ficat”: Din ficăte cu urechi facem tobă 756 V; cf. f i c â t 1°...
v. TDRG (Olt.), LEXIC REG., li' p. 69 (Bucureşti) s. v.; cf. GL. OLT. s. v. 1°, BĂRBUŢ s. v.ficate negru.
178
Maria Marin şi lulia Mărgărit
140
FIER s. n. 1° 675 VI, 680 VIII, 746 VIII, 778 VlIIb, 795 VII, 798 VI, 800 Ib, VI 802 VI, VIII, 805 VIII, 806 VI, 830 VI, 833 VI, 852 A „tablă zincată”: [Acoperişului] îi bate blană, dacă are fier, dacă n-are fier, pune ţiglă pe ea 802 VI. 2° colect. 826 Via „obiecte din fier”: Numărare, numa table, numa gunoaie era 725 A; cf. a 1 c a 1 â c ... 3° 678 VlIIb, 724 A „joagăr de mână”: Numa cu o mână am tras la fier 678 VlIIb; cf. t r a f â g . 4° pl. 851 VIII, 864 VII, A „cătuşe de împiedicat caii”: Alde tata era când se ducea cu caii, băga caii-n fhăre 864 VII. 5° 671 II, III „capcană, cursă”.
pl. flâre 2° 725 A, 803 VI, 4° 851 VIII, 864 VII, A.
3° v. DA (Bran Trans.), GL. ARGEŞ s. v.; 4° v. DA s. v.; 5° v. CV, 1949, 8, p. 35 (Gorj) s. v.; cf. DA s. v.
FIERATÂIE s. pl. 782 VI „obiecte din fier”: Vin motociclete, dă tot felu dăflerătăie d-acolo; cf. al cal âc ...
v. DA s. v.; cf. SCRIBAN (Olt., Munt. vest) s. v. fierăt, GL. ARGEŞ s. v. fierotanie, BĂRBUT s. v. fierotenii.
FIERBĂtOr s. n. 704 VI „dispozitiv compus dintr-o cutie metalică cu apă, pus în vrana butoiului pentru a uşura evacuarea gazelor la fiertul mustului”: Gazele ieşite de aici, din butoi, iese afară şi, dacă n-are acest fierbător, păi se umflă prin clăbucii ăia şi dă afară peste vrana butoiului.
FIERBÂNTÂI vb. ind. impf. 2 sg. 733 VII „înfierbântai”: M-am frământat niţel, m-am ferbăntât 725 V.
refl. ind. prez. 3 sg. se fierbântă 711 VIII, pf. c. 1 sg. m-am fierbăntât 725 V.
v. DA (înv. rar), BĂRBUŢ s. v. fierbănta, TDRG s. v. înfierbânta.
FIERBE vb. 1° ind. prez. 3 sg. 828 A „încinge, înroşeşte în foc fierul”. 2° ind. impf. 3 sg. 792 VII „înfierbânta, încălzea (apă)”: Femeia dacă-i venea să nască chema moaşa [...] o trăgea şi ea pe burtă cu niţel ulei [...] îi mai punea cojoace, hai, d-acilea o băga-n apă fiartă, în copaie, fierbşâ apă ş-o băga-n apH fiartă. 3° refl. ind. prez. 3 pl. 803 VI [despre metale] „se sudează la cald”: Se fierbe fiare unu cu altu, din două bucăţi se poate face unu.
2° ind. impf. 3 sg. fierbea 792 VII, 1 pl.fierbeâm 788 VII, pf. c.
1 sg. am fiert 755 III; part .fiert 714 V, f. fiartă 693 VII, 702 V, 709 V, 712 VII, 714 V, 715 V, 721 Vila, 737 V, 739 VI, VII, 748 VII, 755 III, 772 VII, 792 VII, 801 VII; 3° refl. ind. prez. 3 pl. se fierbe 803 VI.
2° cf. DA s. v. I.
FIERBINTE adj. f. pl. 703 V „fierbinţi”; cf. arz i nte ...
cf. DA (înv.) s. v.
FIEŞICÂRE (5 sil.) pron. nehot. 784 V „fiecare”.
var.fitişcăre pron. nehot. 745 VlIIb.
FIESTE v. sfiit.
FlEf (3 sil.), se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 851 VII [despre vopsea] „se depunea pe fundul vasului în care era preparată”: Mestecam
141
Glosar dialectal. Muntenia
179
bine, bine, bine, până când s-amesteca ea, că să fîetâ, dacă o lăsai nemestecată [vopseaua].
FIGOĂRNĂ s. f. 816 VlIIb „fligorn”.
cf. LEXIC REG., I, p. 53 (Vânju Mare), BĂRBUŢ s. v.figorn.
FIGURAM vb. tranz. ind. impf. 1 pl. 708 VIII „aşezam buştenii în stive, în fi guri Unii le spărgem, alţii le figură, le-aşeza lemnele 707 VIb.
ind. impf. 3 pl .figură 707 VIb, VIII.
v. GL. OLT. s. v. figurez.
FIGURĂ s. f. 694 VIII, 708 Vb, VII, VIII, 709 VIII, 733 VII, 826 Vllb „stivă de lemne de un metru cub; ster”: . Aveam o fhigură dă pari, că ne făcusem şi noi rost să facem şi noi casă 826 Vllb; cf. metrâni 1°, metru 1°.
p\. figuri 694 VIII, 707 VIb.
var .figură s. f. 826 Vllb, pl .figuri 707 VI.
FIGURĂ v. figură.
FILĂU s. n. 835 A „basma albă, cu ciucuri, purtată odinioară”.
• pi. filăie 835 k.filii 835*.
FILETIV v.finitiv.
FILIVESTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 771 VI [despre răsad] „se ofileşte”: cf păleşte 2°, p ă 1 u i e ş t e2.
FIL6tIM adj. 847 VII „darnic, mărinimos”.
v. DA, DM, DEX (înv.), SCRIBAN (fam.), CADE s. v.
FILTRU s. n. 850 A „serpentină (la cazanul de rachiu)”; cf. ţ i 1 i n d r u 1°.
FINER s. n. 718 VI „arbore la roata de irigat învârtită de un cal”.
FINIT s. n. 690 VII, 777 VIII „sfârşit”: Moaşa sade cu mine aici până la finit 690 VII.
FINITIV s. n. 827 VI „obligaţie ^suplimentară în muncă faţă de boier în contul pământului arendat”: [Boierului] trebuia să-i facem finitîv, să-i arăm, să-i facem finitivurile; adică finitivu, îi munceam lui, avea o parte; o parte de moşie şi-o oprea pentru el, astea era finitivurile. I le semănăm, îi aram, îi seceram, pentru că îmi da şi mie pământ acolo să muncesc; cf. avaet...
pi. finitivuri 827 VI.
var. filetiv s. n. 778 VlIIa;/zretz'v s. n. 778 VlIIa.
FIPITE v.fipota.
fip6ta s. f. art. 713 III „pipota”: [Găina] o tai cu cuţitu, îi scoţi maţele, iei fipota.
vzx.fipite s. f. pl. 744 VI.
FIR s. n. 1° 745 II „exemplar (dintr-o specie)”: Nu mai era nici un fir de vacă. 2° fără ~ loc. adv. 785 Vllb „fără rost”.
1° cf. DA s. v. 3°. a, TDRG (Mold.) s. v.
180
Maria Marin şi lulia Mărgărit
142
FIRÂR s. m. 795 V „vopsitor, boiangiu”: Lâna o colorăm şi noi, o ducem şi la fhirâr, dar însă eu n-am dus la fhirâr, am făcut-o noi; cf. d i m i e r.
FIRCĂ s. f. 852 VIb „specie de peşte mic”.
FIRE ş. f. în 1° art. îmi dau cu ~ loc. vb. 713 Va „mă mir, mă minunez”: îm / day cu fir şa singură dă câte am întâmpinat. 2° prinsese de ~ loc. vb. 692 VI „presimţise, întrezărise”: Prinsese de fhire taică-su că i-o fur pe fii-sa.
FIRETIV v.finitiv.
FIRI A v .firuie.
FIRIMII s. f. pi. în mii şi ~ 7811 „mii şi fărâme”.
FIRIMITĂ s. f. 780 V dim. de la fărâmă: Făceam o firimiţă de plocon; cf. o i e c u ţ i c ă , ţ â r i c ă .
v. DA s. fărâmă', cf. BĂRBUŢ s. v.
FIRISŢEÂ v. feresteă.
FIRITÎRELE s. pl. art. 705 VII „amănuntele, întâmplările mărunte”: Da ce! puteam să le iau de la început toate firitîrile să le spun?
FIRMITURESTI vb. ind. prez. 2 sg. 830 VII „prefaci în farâmituri; fărâmiţezi : [Săpunul nereuşit] îl firmitureşt! şi l-ai încălzit, îi mai pui sare, niţică sodă şi l-ai făcut; cf. f ă r m ă ţ e â ...
var. frimiturim vb. ind. prez. 1 pl. 830 VII.
FIROSTREI v. pirostei.
FIROSTRIE v. pirostei.
FIRUIE vb. ind. prez. 3 sg. 777 VIII „drăcuie”: A început să mă drăcuie, să mă firuie 807 VI; cf. r ă i n d u - s e , r ă u 1 i t.
ind. pf. c. 3 sg. a firuit 827*; conj. prez. 3 sg. să firuie 807 VI. 827*, 830 A.
var. firiă vb. ind. impf. 3 sg. 827 VI, A; conj. prez. 2 sg. să firii 767 VIII.
v. CV, 1951, 6, p. 30 (Zimnicea) s. v.firui; cf. GL. ARGEŞ s. v. firăi, CV, 1952, 5, p. 41 (Zimnicea) s. v. firuială.
FISCĂ1 v. chişcă 1°.
FlâcĂ2 s. f. 728 A, 827 VI „şfichi (la bici)”: Avea un bici turcu, de piele de vită, şi cu fişcâ la capăt, lung-aşa d-un metru.
var. frişcă s. f. 750 VlIIa.
v. SCRIBAN (vest), BĂRBUŢ s. v.; cf. CADE s. v„ DM, DEX (reg.) s. v.
FIŞOn s. n. 775 III, 776 V „maramă (de borangic)”; cf. cârpii...
pl.fişoăne 776 V.
FIŞT1 s. în bloci de ~ 702 VIb „blocuri, şisturi de cărbune ce alcătuiesc peretele (neîmpuşcat) al minei”.
FIŞT2, pe de ~ loc. adv. 868 VIII „fără obligaţii, în plus”: [Deveriga era] un băiat care în timpu până să ducea ginerică era cu
143
Glosar dialectal. Muntenia
181
mireasa. Şi d-acolo încolo el era pă dă fîşt. Dă la biserică-ncolo era ginerică cu ea, deveriga era cam pă dasupra.
FISTÂV adj. 816 A [despre cereale] „cu bobul slab, aproape sec”, v. Î3ĂRBUŢ s. v.; cf. DLR, TDRG, s. v. şiştav, CADE (prov.), SCRIBAN (sud) s. v. şiştav.
FITARA s. f. 825 A, 870 Viile „pârcelă”: Vrea să mă trimeată tocma-n fitarăoa cutare să iau ardei de-acolo, să rup din fitarăpă dă unde vrea ea 870 Viile; cf. pachet, parcea 2°, petini, ţanc 3°, ţ î n t ă .
pl. fltarâle 825 A.
var. fitarâuă s. f. 870 VIIIc.
v. SCRIBAN (Dobr.) s. v.; cf. GL. DOBR. s. v.fitării. FITARÂUĂ v.fitarâ.
FITIŞCÂRE v. fieşicâre.
FIX adj. 848 VII „sever, corect”: El era un om /ies, lui nu-i trebuia furat, lui nu-i trebuia beţie.
FLÂCĂRE s. f. 707 VIb, 715 VII, 751 VlIIa, 823 VII, 841 Vllb „flacără”.
' FLANEÂ s. f. 831 A, VlIIb, 852 Vllb „jachetă din lână tricotată”; cf. g h i u r t , m i n t e â n .
p], flanele 728 VI, 748 Vllb, 831 A, 866 V. var. Jlanev s. n. 719 V, 748 VI, 812 III, 840 A, pl. flanere 716 VII, 720 V, 748 Vllb.
v. DA (Mold.), TDRG DM, DEX (pop.) s. v. flanelă-, cf. CADE, SCRIBAN (Mold.) s. v. flanelă.
F-LANER v.flaneâ.
FLANÎCĂ s. f. 723 VII, 749 VII dim. de la f 1 a n e a . pl. flanici 722 V.
FLĂCĂREI s. pl. 703 Vllb „flăcărui”.
FLĂCĂI ş. f. pl. 821 VII, 853 Vila „făclii, lumânări”: Acolo e mese-ntinse,y7ac/7‘aprinse 821 VII; cf. lumină 2°. v. LEXIC REG., I, p. 96 (Rupea) s. v.
FLENCĂNEÂ vb. ind. impf. 3 sg. 797 VII „bălăbănea, bălăngănea”: Când îl mişca câte cineva [pe mort], flencănşă aşa; cf. bălăncă nea.
v. LEXIC REG., II, p. 25 (Vâlcea), COMAN, GL. (Vâlcea, Muscel), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s. v. flencăni.
FLENDERE s. f. pl. 734 A „haine rupte, zdrenţe”: Umblam mai mult cu fllendere de astea; cf. d r e n ţ e ...
cf. DA, CADE s. v. flendură, TDRG s. v. flenduros, LEXIC REG., II, p. 102 (Rădăuţi), GL. ARGEŞ s. v. flendură, BĂRBUŢ s. v. flenduri.
FLE6ŞCA (2 sil.), ~ ~ interj. 751 VlIIa cuvânt care imită sunetul produs de ploaie pe o suprafaţă moale.
182
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
144
cf. DA, TDRG, CADE, SCRIBAN, DEX s. v. fleaşc, BĂRBUŢ s. v. fleoaşcă.
FLIT s. n .722 A „rât (la porc)”: Când i-am tras una la flit [porcului]!
v. DA (Ban., Trans.), CADE, SCRIBAN (Trans.), DM, DEX (reg.) s. v.; cf. DR, 1922-1923, p. 448 s. v., 1927-1928, p. 285 (Trans., Maram.), LR, 1961, 2, p. 128 (Maram.) s. v.
FLOARE s. f. 1° 733 II, 868 I „figură, punct la jocurile de copii”: Aruncă piatra peste cap şi dacă pică într-o clasă oarecare, înseamnă că atunci întrebăm ce floare vrem să facem 733 II. 2° 691 III, 700 VII, 721 III, 817 III, 845 III „cunună a miresei”; cf. gherlântă 1°. 3° 735 VI, 808 VII „nod (la basma) deasupra capului sau la legătura snopului de cereale”: [Punem snopul] cu floărga grâului, care i-am scos dă la legătură în sus, ca-n caz dă ploaie să nu vie ploaia să putrezească flgârga, să se dezlege 735 VI; cf. dumicat. 4° art. în ~ ruşinii s. compus 844 VII „numele unei plante; ruşinea-fetei”: Era o floare bălană aşa, era aşa, era două rânduri dă bălan-aşa şi înăuntru era negru şi cică ala-i flgârşa ruşlni. 5° art. în ~ soâre s. compus 737 II, 738 II, III, V, 755 VÎ, 838 VIII, ~ soarea s. compus 755 VI, 838 VIII, 86f VI „floarea soarelui”: Atuncea nu să punea flgărşa sgâre, când eram eu mai tânăr, pân-acuma nc-i nu cultivam flgârşa sgârea 838 VIII; cf rază, răsare, sărăsoâre, soreâţă 1°, sori că, sorie, sorină,soroâică.
pl. \° flori 721 I, 748 V.
4° cf CADE s. v. ruşinea fetei, DLR s. v. ruşine II; 5° v. GL. DOBR. s. v.
FLORAR s. m. colect. 683 I „floricele de porumb”: Şi el a plecat mai întâi în târg să-şi cumpere florari, să mănânce noaptea.
FLORĂRIE s. f. colect. 697 VI „fel de fel de flori”: E fel dă fel dă florăriie d-ăstea: garoafe d-ălea, stânjenei, bătcuţe d-ălea.
FLOREÂ vb. ind. impf. 3 sg. 753 VIII „înflorea”: [Bumbacul] să făcea mare, florgâ, floreâ, înflorea frumos.
v. DA (în poezia pop.), TDRG s. v. înflori.
FLORIÂNĂ (4 sil.) adj. f. 732 VII [despre o vită] „bălţată”; cf f 1 o r i u, î m p e r c i â t ă 2°, p r i c .
cf. DA, BĂRBUŢ s. v.floriu, DM, DEX (rar) s. v. florean.
FLORICICA s. f. art. 768 III, 803 V, 808 V numele unui dans popular.
v. DA s. v.
FLORÎU adj. 712 VI, VIII, 793 A, 816 A [despre unele animale] „bălţat”: Avea un cal floriu, cu pete albe 712 VIII; cf. f 1 o r i â n ă ...
f. art. floria 732 VII, pl ./lorii 718 VIII.
v,'DA (prin Muscel), CADE (Olt.), LEXIC REG., II, p. 69 (Roşiori de Vede), BĂRBUŢ s. v.
145
Glosar dialectal. Muntenia
183
FLUIERUL s. n. art. 688 A „fluierul”.
v. DA s. v.
FLUIERUŞĂ s. f. 698 Vila dim. de la fluier.
FLUSTER’v. fluşturul.
FLU^TURE, să ~ vb. conj. prez. 3 sg. 731 VIII [despre câine] „să dea din coadă”.
var. fruşturâ vb. ind. impf. 3 sg. 731 VIII.
cf. DA s. v. fluştura, TDRG (Munt., Trans. pop.), BĂRBUŢ s. v. fluştura.
FLUŞTURUL s. m. art. 826 VIII „copilul, lăstarul de prisos la viţa de vie”: Primu an după ce-o punem [viţa], o tăiem dă din faţă, ca să-i dea lăstar, mai bine, ştii, că dacă o lăsăm aşa, cu fluştury-&\a, nu dă rezultate bune.
var.Jluşter s. n. 826 VIII.
FLUTURI s. m. pl. 733 VII [fig.] „picături de ceară solidificate în apă (în cadrul unui obicei de ghicit ursitul)”: Seara se juca în străchini, în fluturi [...] aveam fiecare lumânărică... şi picam aşa în apă picături şi ce spunea? Că asta sânt eu, asta-1 puneam şi eu pă iubovnicu meu...’ăsta e Ghiţă, asta sânt eu.
FLUTUROÂICELE s. f. pl. art. 738 V „femelele gândacului de mătase”: Flutur oăicili erau cu... aşa cu gâtuite aşa şi fluturii sunt aşa drepţi, gugoşile; cf. g â n d ă c i o â i c ă , g o g o ş o â i c ă 1°.
v. GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s. v. fluturoaică, GL. OLT. s. v.
FO v.freo.
FOAIE s. f. 1° 779 III „scoarţă ţesută în război”: Ş-acu aveam şi eu să fac o fţiaie. 2° art. în ~ fagului, (m-)a bătut ~ ~ 760 VIIb „(m-)a bătut foarte tare, (m-)a bătut măr”.
1° cf. DA, CADE s. v. foiţă 5°, TDRG (pop.) s. v., SCRIB AN s. v.
foiţă.
FOÂLE s. 1° 782 VUIb „parte laterală (concavă) a butoiului”: Cade murdăria la fundu butoiului, la... jos, la fţjâle. 2° cu val. adv. 780 VIII „pe de-a-ntregul, fără tăieturi”: A venit cu lupu, l-a jupuit aşa foaie, l-a jupuit întreg aşa, fără ca pielea să să spargă.
FOC s. n. 1° 764 V, 776 VIII, 799 VI, 801 Vb, 805 VIII, 829 VII, 865 VI „încăpere în care se face foc (în casele cu sobe oarbe)”: Foc zicea la camera unde facea focu, de exemplu prima cameră la intrare, ăla să zicea focu 799 VI; cf. f o c â r 1°, f o c ă r i e , o g e â c 2°. 2° 773 V „arsură pe gât, jărăgai”. 3° art. 743 Ha numele unui joc de copii: Ne jucam alergatea, jocul iepurele şi vânătorul, focu, tictacu. 4° art. 777 IV „cămaşa miresei, jucată a doua zi după nuntă, dacă mireasa a fost fecioară”; cf.^ veste 2°.
FOCAR s. 1° n. 792 VII, 823 A, 860 VI „încăpere în care se face foc (în casele cu sobe oarbe)”: Unde faci focu, la camera aia să zice focar; faci mâncare acolo, focu în sobă, avem sobă dincoa dă paie,
184
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
146
băgăm p-acolo şi-ncălzim aicea şi d-aia i să zice focar 792 VII; cf. fo c 1°... 2° m. 801 A „fochist”.
pl. 10 focare 823 A.
1° v. LEXIC REG., I, p. 69 (Roşiori de Vede), GLOSAR REG. (Neamţ) s. v.j 2° v. DA s. v., DM (înv. şi pop.) s. v.
FOCARÎE s. f. 785 Vllb „încăpere în care se face foc (la casele cu sobe oarbe)”: La aia îi zicem focărie unde facem dă mâncare, unde facem şi noi pâine, unde facem mămăligă, unde facem focu; cf. f o c 1°...
v. LEXIC REG., I, p. 69 (Roşiori de Vede), GLOSAR REG. (Neamţ) s. v.
FODOLESC, mă ~ vb. refl. ind. prez. 1 sg. 867 V „mă fudulesc”.
cf. DA (Munt.) s. v. fudul.
FOFOLOÂCE s. n. pl. 866 VII „smocuri la spicul măturii”.
v. DR, 1920-1921, 1. p. 83 s. v. fofoloc; cf. DA s. v. fofoloc, CADE s. v. fofolog.
FOIÂŞUL s. colect. art. 848 VII „totalitatea frunzelor de pe tulpina unei plante”: [Cânepa] o lăsam să pălească, ne duceam ş-o băteam dă frunză, dă tot foiâşu ăla care era pă ea.
FOIERUL s. art. 732 V „vergeaua pentru întins aluatul”: Facem aşa un fel de turti că aşa cu fo/eru sau cu... ş-o-ntindem bine; cf. p 1 ă c i n t â r .
FOINĂ s. f. 702 V, 703 V, 718 VII, 725 V, A „făină”.
v. SCRIB AN (Buzău) s. v. făină', cf. DA s. v. făină.
FOIŞOÂRE s. f. pl. 772 VII dim. de la foaie („frunză”); cf. frunzici .
FOLMOT6CUL s. art. 743 A „pămătuful”; cf. f e 1 e ş t e â g ...
v. DA s. v. folmoc, SCRIBAN (Munt.) s. v. holmotoc, GL. ARGEŞ s. v. fălmătuc.
FOMEI s. f. pl. 778 Vllb „femei”.
v. TDRG (Trans. pop.), SCRIBAN (dial.), DA s. v. femeie, BĂRBUŢ s. v. fomeie.
FOMETOÂSĂ adj. 1° f. 866 II „înfometată, flămândă”. 2° m. pl. 814 A „mâncăcioşi, lacomi”.
m. pl. 20 fometoşi 814 A.
1° v. DA, SCRIBAN (rar), BĂRBUŢ s. v.fometos.
FON v.frun.
FORÂŞ v. sforâş.
FORFECUŢĂ s. f. 721 I „săritură cu picioarele încrucişate (la şotron)”.
FORFOIÂU vb. ind. impf. 3 pl. 752 VII [despre insecte] „mişunau, forfoteau”.
var.fârfâiâ vb. ind. impf. 3 sg. 716 VII; fărfănind vb. ger. 716 VII.
147
Glosar dialectal. Muntenia
185
cf. DA, TDRG s. v. forfoti.
F6RME s. f. pi. 713 Va, 760 Vllb, 763 VIII, 772 VI, 11A Vllb „acte pentru căsătorie”.
var ./urme s. f. pl. 761 V. v. BĂRBUŢ s. v.
FORMÎŢĂ s. f. 833 V dim. de la formă („tavă”): Iama [pâinea] o coc în soba de teracotă, am formîţe d-alea şi bag trei formiţe d-alea în sobă. pl .formiţe 833 V.
FORŢATĂ adj. f. 692 VI „umflată, inflamată”: Când o cătai oaia, oaia forţătă la uger.
f6rţă s. f. 714 VI, 832 VlIIb „loc special amenajat pentru culturi forţate”: [Viţa de vie] o punem la fyorţă, la lăzi de nisip şi la căldură să... îi creşte acest lăstar şi p-ormă ne ducem ş-o plantăm noi 714 VI.
F6TE s. f. pl. 835 A „şorţuri mari de cânepă în care se culege porumbul”.
FRANCII s. m. pl. art. în expr. (ne) găsea ~ 674 VII „(ne) ieşea sufletul (de oboseală)”: Torceam până ne găsşâ frânei, toată iarna; cf. jitiile.
FRÂNGUL s. m. art. 678 VlIIb „francul”, v. DA s. v. franc.
FRANŢUZEŞTE adv. în expr. mă tund ~ 833 A „mă tund foarte scurt”.
FRATE 1° ~ de ginere s. compus 673 V, 676 VII, 682 V, VII, 683 III, 684 VII, 694 III, 696 VII „cavaler de onoare al ginerelui”; cf. soţ 2°. 2° ~ de mireasă s. compus 673 III, V, 679 VI, 696 VII, 779 III „cavaler de onoare al miresei”; cf. brânişte 1°. 3° art. 810 VII „soţul cumnatei mai tinere”.
3° art. frătea 810 VII.
1° v. GL. ARGEŞ s. v. 2°, GL. OLT. s. v. 1°; cf. DA, TDRG (Trans. pop.) s. v.; 2° v. GL. OLT. s. v. 2°; cf. DA, TDRG (Trans. pop.) s. v.
FRĂGEZÂM, să ~ vb. conj. prez. 1 pl. 797 V „să frământăm (pământul) pentru a-1 afâna”.
refl. conj. prez. 3 sg. să se frăgezeze 723 VI.
FRĂMÂNTĂTURI s. f. pl. 865 V [la prepararea pâinii] „frământări intense şi susţinute”: Am încălzit un pic de apă şi dă-i, trage-i frământătur f.
cf. DM, DEX (rar) s. v. frământă tură.
FRĂMÂNŢÂM v.fărmăţeâ.
FRĂTENIA s. f. colect. art. 788 VII „totalitatea fraţilor si a surorilor dintr-o familie”: La ginere era neamurile ginerelui, bunioară frăţeniia, veri, de, vecini; cf. frăţia, v. GL. ARGEŞ s. v.
5
186
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
148
FRĂŢIA s. f. colect. art. 835 A, 862 VII „totalitatea fraţilpr'şi a surorilor dintr-o familie”: Eu eram mai mare din frăţîia noastră 835 A; cf. f r ă ţ e n i a .
FRÂNGHE s. f. 740 VII, 866 V „frânghie”; cf. fine, ş f o â r ă .
FRÂNGHIU, în ~ loc. adv. 671 VI, 721 A [la construcţii] „mod de încheiere a bârnelor pentru a le fixa la colţuri”.
cf. DA s. vv
FRÂNGUIÂM vb. ind. impf. 1 sg. 791 VII „frângeam, rupeam”: întâi o mai pisam [cânepa] pe cevaşilea, jos, de-o mai înmuiam pe ea ş-o mai făceam, o mai frînguiâm, d-aci o dam în meliţă; cf. t o c i 2.
v. GL. ARGEŞ (rar) s. v. frângui; cf. LEXIC REG., I, p. 36 (Gura Jiului) s. v. frângui.
FRÂNTURELE s. f. pl. 775 VI dim. de la.frântură.
v. GL. ARGEŞ s. v.
FRÂU s. n. 836 V „semn în formă de cruce, făcut cu cuţitul pe capul porcului tăiat, înainte de a-1 despica”: îi face frîu, cum să face la noi, îi taie aşa în frunte la porc ca un frîu aşa dă came; cf. căpăstru.
FREÂZA s. f. art. 703 Vllb, 733 VII „freza, frizura”: Dezbrăcat, cu capu gol,frşâza făcută aşa într-o parte 703 Vllb.
FRECŢlON (3 sil.) s. n. 715 VI „scripete, troliu”: Frecţiân este un troliu; cf. bobul...
FRECUŞ s. n. 673 III, 674 VI, VlIIb „râzătoare rudimentară, constând dintr-un lemn crestat, pe care se zdrobeşte caşul”: Frecuşu e di-un lemn de brad făcut crestat, rătund aşa, cu creste pe el şi pe ăla frământă caşu cu mâinile 673 III.
v. LR, 1959, 3, p. 65 (Argeş) s. v.; cf. GL. OLT. s. v.frecuci.
FREO pron. nehot. 758 VIII, 775 VII, 779 VI, 796 VII, 799 VII, 821 A „vreo”.
var. fo pron. nehot. 680 Vllb, 718 VIII, 747 Vllb, 749 VlIIb, 759 VII, 762 II, 777 IV, 778 VIII, 779 III, VIII, 780 VIII, 782 VII, 783 VII, 785 VI, Vllb, 789 VII, 790 VII, 795 V, 796 VII, 799 V, 801 Vb, 803 VII, 805 VIII, 806 VI, 816 VI, 818 VII, 823 VI, VII, 824 V, VII, 826 Vllb, 827 VII, 828 VII, 829 II, VII, 830 VI. VII, 831 Vile, 832 VII, 833 VII, 834 VI, VII, 835 Vb, VII, A, 840 A, 849 VII, 862 VII;/ro pron. nehot. 760 VI, 763 Illb, VII, 764 VI, 765 V, 767 V, VIII, 773 Vllb, 776 VI, 777 VIII, 779 Ila, VI, 780 VIII, 781 V, 782 VlIIb, 785 VI, 787 VIII, 791 V, 792 VII, 796 VII, VlIIa, 800 IV, 801 A, 803 V, 805 VIII, 810 V, 817 VII, 819 Via, VIII, 821 V, 824 VIII, 825 VI, 830 VI, VII, 849 V, 862 VII, A, 870 V.
cf. SCRIBAN s. v. vre, BARBUT s. v.fro.
FREODÂTĂ adv. 775 VIII „vreodată”.
cf. SCRIBAN s. v. vre.
FREZĂ adj. f. 770 V, 792 V „de culoare frez”.
149
Glosar dialectal. Muntenia
187
FRÎCHINI vb. ind. prez. 2 sg.. 678 VlIIb „freci până la jupuire”: Carnea pă mână aici, cum frifinf dumneata cu o pilă d-alea de pilesti lemn, asa mă pilise.
v. COMAN GL. (Muscel) s. v.; cf. DA s. v., DM, DEX (reg.) s. v., SCRIBAN (Munt. fam.) s. v.frichinesc, GL. ARGEŞ s. v.
FRIGUREÂLĂ s. f. 702 Vila „friguri (boală)*’: Din tifos m-a dat în friguri, o frigurgâl-aşa..
FRIMESC vb. ind. prez. 1 sg. 773 V „fărâmiţez, sfărâm”; cf. fărmăţeâ...
conj. prez. 1 sg. să frimesc 773 V.
v. GL. OLT. s. v.frimim.
FRIMICEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 834 A „fărâmiţează, fărâmă”: Dimineaţa când să răcea [mălaiul], îl frimiceâm, făceam puricei 831 V; cf. fărmăţeâ...
ind. prez. 1 pl. frimicim 864 III, impf. 1 pl. frimiceâm 831 V; part. f. frimicită 834 A, 864 III.
FRIMITURÎM v. firmitureşti.
FRIMIŢEÂM v. fărmăţeâ. ''
' FRIPT ’adj. 702 V, 752 V „fierbinte”: O lăsam până să răcea [apa], că dacă puneam... fript, foina nu mai era dulce 702 V; cf. arzinte...
cf. DA s. v. frige.
FRIPTURĂ s. f. 733 VII „rană produsă prin opărire; arsură”.
FRIŞCĂ \.fişcă2.
FRO v.freo,
FRONT, a ţinut ~ loc. vb. 728 VI „a ţinut piept; a rezistat”; cf. durez 1°...
FRUMUŞENI s. m. pl. 808 Via „locuitori ai comunei Frumoasa”.
FRUN pron. nehot. 760 VI, 769 A, 801 A, 803 V „vreun”.
var. fon. pron. nehot. 825 A; fun pron. nehot. 777 VIII, 785 Vllb, 805 VIII, 816 VI, 823 VII, 833 Vila.
v. SCRIBAN (Munt. vest, Olt.) s. v. vre, BĂRBUŢ s. v.
FRUNTÂR s. m. 865 VlIIa „drug fixat, de-a curmezişul, în partea din faţă şi din spate a căruţei, care, împreună cu lăturaşii, sporeşte capacitatea acesteia”: Aveam drugi pă căruţă, aveam în faţă şi în spate câte un fruntăr şi pă dă lături câte-un drug, lăturaş; cf. ajutor 4°...
pl.fruntâri 847 VI, 850 A, 869 VI.
FRUNTĂRIE s. f. 794 A „partea din faţă la acoperiş”: Nu ştiu dacă mai să face vreo fruntărie dă şiţă.
FRUNZĂ s. f. 1° pl. ~ de fer 675 VI „lame de fier, de circa zece-cincisprezece centimetri lungime, folosite în cariere, pentru a uşura desprinderea blocului de piatră”: Batem în stâncă nişte foi de fier,
188
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
150
nişte frunze, cum le spunem noi, dă fier, şi după aia bate, bagă nişte Pene mari dă fier, dup-aia bate cu barosu până crapă blocu. 2° art. 762 II numele unui joc de copii, pl. 10 frunze 675 VI.
FRUNZAREÂLĂ s. f. colect. 712 VI „cantitate măre de frunze”. FRUNZICI s. f. pl. 723 V dim. de la frunză', cf. f o i ş o â r e . v. DA s. v. frunză, DM, DEX (rar) s. v. frunzică.
FRUPTA s. f. art. 695 VIII „fructul”, pl. frupte 695 VIII.	<:>j
cf. DEX s. v. fruct.
FRUŞTURÂ v. fluşture.
FUG, să ~ vb. 1° tranz. conj. prez. 1 sg. 776 VI „să fugăresc”. 2 part. f. 736 VII [despre nuntă, în opoziţie cu logodită] „fără logodnă, făcută după ce tinerii au fugit”.
2° part. f. fugită 736 VII.
FUGA, de ^ loc. adv. 743 VII, de-a-n ~ loc. adv. 776 VI «repede, iute, fuga”: îţi trece de fuga; cf. scurt.
cf. DA (Munt.J), TDRG, CADE s. v., DM, DEX (reg.) s. v. FUGĂREÂŢA adj. f. 697 VUIb „fugară, nestatornică”: Aici a fost numai venetici [...] şi cam lume fugărgâţă.
v. DA s. v. fugar, TDRG s. v. fugăreţ: cf. DM, DEX (reg.) s. v. fugă re ţ.
FUGITIVE adj. f. pl. 703 VI [despre terenuri] „care alunecă, alunecoase”.
FUGITURĂ s. f. 736 VI „alunecare de teren”, pl. fugituri 723 V.
FUIERE s. n. pl. 755 Vllb „fuioare”.
FULFUCÂTE adj. f. pl. 785 Vllb [despre mâneci] „bufante, Umflate”: [Mânecile] umflate-aşa şi noi zicem fulfucăte. cf. GL. ARGEŞ s. v. fulfucat.
FULGÂRII s. m. pl. art. 762 VIII „ţiganii colectori de fulgi”. FULGI, in ~ loc. adj. 754 V [despre covoare, carpete etc.] «ţesute cu noduri; buclate”; cf. guşă 2°, pită 3°. v. GL. DOBR. s. v.
FULINGINE s. f. 867 V „funingine”.
v. DA (Ialomiţa), TDRG (Macedonia) s. v. funingine', cf. SCRIB AN s. v. fulinginos, GL. DOBR. s. v. fulingină.
FULTUC s. n. 671 VII, 678 VUIb, 688 VII „pernă mică”: Fultuc, uite pernuţe de-astea mici, la noi se zice fultuc 671 VII. pl. fultuce 688 VII.
var.fultucă s. f. 674 VI, 675 V, 682 VII.
v. DA (Dâmboviţa, Ialomiţa), GL. ARGEŞ, GL. DOBR. s. v.; cf. CADE (Mold.) s. V. coltuc.
FULTUCĂ v. fultuc.
FULTUCELE s. n. pl. 693 VII dim. de la fultuc.
151
Glosar dialectal. Muntenia
189
FULULIE s. f. 862 VI „vas mic cu o substanţă inflamabilă (păcură, gaz) care se aprinde în cadrul unui obicei de Lăsatul Secului de Paşti”: Dădea [foc] la nişte dihomiţe dintr-alea cu păcură, cu opinci de gumă şi le punea într-un băţ d-ăla, fululii; cf. d i h 6 r n i ţ ă 1 °... p\. fululii 862 VI.
FUMARĂ v. fumură.
FUMĂRIE s. f. 1° 815 VII „loc amenajat pentru afumat came; afumătoare”. 2° 705 VIII „boală la vitele hrănite cu fân mucegăit”: Prinde vite, prinde reumatism, se bolnăveşte, ştii, un fel de fumărie prinde.
FUMĂRIT s. n. 697 VlIIb „impozit care se percepea odinioară pe fiecare coş de casă”: Până în şaişpatru asta a fost: venea aici-şa şi plătea un fumârit.
v. DA, TDRG, DM (vechi), CADE (arh.), SCRIBAN (înv., azi rar în est) s. v.
FUMEĂZĂ vb. ind. prez. 3 sg. 827 A „fumegă”: Fumşăză soba. v. DA, TDRG (înv.) s. v.fuma, SCRIBAN (vechi, azi Trans.) s. v.fum. FUMULEŢE s. n. pl. 865 VI dim. de la fum (..canal la coşul
sobei”).
FUMURĂ adj. f. 816 A [despre blana unui animal] „fumurie, brumărie”: Căciulă fumură.
var. fumără adj. f.. pi. fumere 835 A.
v. DA (Buzău, Ialomiţa, Dâmboviţa) s. v.fumur.
FUMURI s. n. pl. tantum 724 VII „leacuri băbeşti împotriva sifilisului”.
v. DA s. v.fum 2°.
FUN v.frun.
FUNDÂC s. n. 679 V, 722 V, 725 V, 726 Va, b, 727 V, 728 A, 729 V, 738 V, VII, 742 Vllb, 778 V „cec (la porc)”; cf. babă 5°... v. GL. ARGEŞ, GL. DOBR. s. v.
FUNDÂNUL s. n. art. 778 V „cecul (la porc)”; cf. b â b ă 5°... FUNDĂRE s. n. pl. 734 III „scoarţe cu o singură faţă, care se pun pe perete”; cf. peretâr.
v. DA (Ialomiţa) s. v.; cf. SCRIBAN (vest) s. v.
FUNDĂRAUL s. n. art. 788 V, 792 V, 796 V, 797 V, 798 V, 803 V, 804 VII „cecul (la porc) “; cf. babă 5°...
FUNDĂREŢUL s. n. art. 690 V, 783 VII, 784 III, 787 V, 791 V, 817 V „cecul (la porc)”; cf. b â b ă 5°...
v. BĂRBUŢ s. v.; cf. GL. OLT. s. v.fundălet.
FUNDĂRO’l s. n. 771 Vb, 795 V „cec (la porc)”; cf. b â b ă 5°... cf. GL. OLT. s. v. fundărete.
FUNDĂTOĂRE s. f. 748 V, 751 VlIIa, 858 V „fund de lemn, tocător de dimensiuni diferite”: Scotea câte-o halcă de-aia, jumate de ciortan şi-l punea acolo pă o fundătoăre, cum zicem noi 751 VlIIa; cf. capac 1° ...
190
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
152
FUNDAU s. n. 714 V, 802 Vila, 804 V „cec (la porc)”; cf. babă 5°...
FUNDE s. f. pl. 1° 846 VIII „păpuşi din foi de tutun”: [Tutunul] să usca dă tot, pă urmă îl făceam funde, aşa-i ziceam; cf. gâscă 3°, pastile. 2° 709 V, VII „flori albe din mătase care se pun nuntaşilor în piept; cocarde”; cf. c o n c o â r d e ...
FUNDEIUL s. n. art. 684 Va „cecul (la porc)”; cf. babă 5°... v. DA, CADE (Trans., Maram.), GL. ARGEŞ s. v.
FUNDELEA, de-a ~ loc. adv. 826 A „afund, sub apă”: M-am dat d-a fundelşa; cf. scofundele.
FUNDOl s. n. 743 V, 759 Va, 760 V, 761 V,	762	V,	765 V,	766
V,	767 V, 769 V, 770 Vllb, 774 Vllb, 776 V, 777 V,	778	V,	799 V,	801
VII, A „cec (la porc)”; cf. babă 5°... pl. art. fundoâiele 11A Vllb. v. GL. DOBR., BĂRBUT s. v.; cf. GL. OLT. s. v.
FUNDUL s. n. 1° art. 715 VII, 733 VII, 742 V, 745 Vllb, 838 Vila, 848 V „cecul (la porc)”: Era fundu care-i spune moşu, unchiaşu... baba, unchiaşu, maţu gros a porcului 733 VII; cf. babă 5°... 2° pl. 788 VI „tălpi în partea din faţă şi din spate la casă”	"	pl.	772 VlIIa
„prăjini peste grinzi, la partea din faţă şi din spate	a	casei,	sub
acoperiş”.
pl .funduri 2° 788 VI, 3° 772 VlIIa. v. GL. DOBR. s. v.
FUNDULEŢ s. n. 832 V, 836 VII, 850 VII, 869 Va dim. de la fund (de lemn).
FUNE s. f. 784 V, 791 A, 850 A, 866 A „funie”; cf. f r â n g h e ... pl. funi 691 V.
var. funie (2 sil.) s. f. 842 VIII, 858 VII, 869 VIII. v. DA (înv.), TDRG (lb. v., mai ales, şi Macedonia), ŞĂ1NEA-NU (vechi), SCRIB AN (Trans.) s. v. funie, CADE (înv.) s. v.
FUNIE v. fune.
FUNIOÂRĂ (4 sil.) s. f. 858 III dim. de \â funie. v. DA, TDRG s. v. funie. DM, DEX (rar) s. v.
FURCĂRIE s. f. 1° 701 Vllb. 759 VII, 766 VII, 768 VII, 799 V, 814 VII, 815 A, 818 VlIIb, 824 V, 849 VII, 854 Vila, 860 V „şezătoare”: După ce terminam de muncă, dă secere, făceam furcăriie-n drum, toate fetele ieşea la furcăriie şi torceam seara câte-un fus dă tort 759 VII; cf. h 6 p ş ă, opaiţ, şedere. 2° colect. 820 VIII [la casă] „totalitate a furcilor”.
pl. 1° furcării 764 VII.
1° v. DA, CADE (Mold.) SCRIBAN s. v., DM. DEX (rar), BĂRBUT s. v.
FURCER s. n. 785 VI, Vllb, 807 V „furcă de fier”: Furâer dă strâns fânu este cu trei coame şi furâer dă-ncărcat sfeclă şi porumb e cu sase 807 V.
5
153
Glosar dialectal. Muntenia
191
v. DA (Haţeg, Bistriţa, Mehedinţi), CADE (Olt., Ban., Trans.), SCRIB AN (Teleorman), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ, DR, 1920-1921, p. 328 s. v.
FURCULIŢĂ s. f. 711 VII dim. de la furcă (de tors): Icea la deşte era tocite dă furculiţă şi aici şoldu că ţineai furca, v. TDRG s. v. furcă.
FURDA s. f. colect. 817 A [la tutun] „frunze de calitate inferioară din partea de jos a tulpinii”: Care era dă galben, care era dă negru, care d & furda, cf. c ă t e 1 u 1 2° ...
v. DA (înv.), TDRG (Munt.) s. v.; cf. SĂINEANU s. v. 2°, SCRIBAN (rar), DM, DEX s. v.
FURME v. forme.
FURNICULĂR s. n. 708 II, 711 VII „funicular”; cf. ş c h i d e r . FURNICULARÎST s. m. 708 Vb „muncitor la f u r n ’i c u 1 a r ”. FURNÎGĂ s. f. 779 Vile, 784 V, 810 VII, 834 VII „furnică”, pl.furnigi 760 Vllb, 810 VII, 835 VII, 844 A. var. furnîgilele s. f. pl. art. 808 VII; furniginile s. f. pl. art. 834 VII. v. DA (Mehedinţi), TDRG (Olt., Macedonia) s. v. furnică, LEXIC REG., I, p. 53 (Craiova), B Ph, 1939, p. 229 (Gorj) s. v.; cf. GL. ARGEŞ s. v. furniguţă, BĂRBUŢ s. v. furningă.
FURNIGHEZE, să ~ vb. conj. prez. 3 pl. 827 A „să furnice”. FURNÎGILELE v.furnigă.
FURNIGINILE v.furnigă.
FURNIGUŢĂ s. f. 772 VII, 835 VII dim. de la fur ni gă. v. GL. ARCjEŞ s. v.
FURŞEŞTE v. fârşeşte.
FUR'i’ufrÂT adj. 727 A [fig.] „furios, nervos, în toane rele”: Acuma când mă vede că-s cam furtunăt, calc-aşa de zici ca iepurile; cf. t ă t ă r â t.
v. ŞĂINEANU (poetic) s. v.; cf. DA (înv.), TDRG s. v., CADE (Mold., Bucov.), SCRIBAN, DM, DEX s. v. furtunatic.
FURTUNE s. n. pl. 756 VI „furtunuri”.
FUSCEÂ v.făşcheâ.
FUSCELUL s. m. art. 787 V „mânerul halăului”.
FUSTÂR s. n. 1° 744 Vila, 815 A „poale lungi şi creţe la cămaşa ţărănească (în portul bărbătesc tradiţional)”. 2° 814 A, 818 A „poale la ie (separate de piepţi)”; cf. f u s t u 1 i ţ ă 2° . pl. 10 fustâre 815 A.
FUSTISOÂRA s. f. art. 779 Vila, 829 VlIIb dim. de la fustă; cf. f u s t u 1 i ţ a 1°.
v. DA s. v. fustă.
FUSTULÎTĂ s. f. 1° 770 V dim. de \a fustă; cf. fusti-şoâra. 2° 715 Vil „poale la ie (separate de piepţi)”: Fustuliţa, adică cu fotă, grofat-asa măruntei; cf. f u s t â r 2°.
FUŞCHEÂ v.făşcheâ.
192
Maria Marin şi lulia Mărgărit
154
FÎJSTĂ s. f. 683 V, 793 VII „fustă”, pl. juşte 683 V, 793 VII.
v. DA (Mold., Bucov., Buzău), CADE (Mold., Bucov.) s. v. fustă.
GAGIOÂICĂ (3 sil.) s. f. 811 VII „iubită, amantă”: El mai avea ş-o... gaglgâică, trăia cu aia, cu gagigâica aia.
GAGIU s. m. 738 VII, 754 V „iubit, amant”: Ş-a murit ăla... gagigu ăla a ei şi de-acolea piste noapte s-a făcut strigoi 738 VII; cf. i u b 6 v n i c u 1 ..
v. DEX, GL. DOBR. s. v.; cf. SCRIBAN s. v.
GÂICĂ s. f. 769 VII termen de adresare pentru o soră mai mare: îi ziceam găică noi, du-te cu gâica acasă, zic; cf. d â d ă ... v. CADE (Olt.), BĂRBUŢ s. v.
GAJ s. n. 716 VII „basma subţire”: Ţin minte gâju ei din cap; cf. n a n s u c 2°.
cf. DA (înv.), SĂINEANU, SCRIBAN s. v. gaz, DM, DEX s. v.
1 O	’
gaz l .
GALANTAR s. n. 835 A „fereastră într-un perete interior utilizată ca vitrină (pentru pahare, ceşti etc.)”.
GALOFIR s. m. 834 V „calomfir”.
cf. DA s. v. calomfir, TDRG (Munt.) s. v. calapăr, SCRIBAN s. v. calonfir, GL. DOBR. s. v. calofir.
GAMÂI s. 739 VI, 848 VIII, 855 VIII „soi de viţă de vie”, var. gamâie s. f. 848 A; gămâie s. f. 801 VI; gamoăie s. f. 833 VI. cf. GL. DOBR. s. v. gamoaie, BĂRBUŢ s. v. gamă.
GAMÂIE v. gamâi.
GAMELĂ s. f. 1° 817 VIII „stropitoare”; cf. tul um bă 1°. 2° 793 V „vas de metal, smălţuit, cu capac, în care se păstrează untura sau carnea prăjită”: Carnea aiiantă o tăiem ş-o prăjim şi untura la fel ş-o punem la borcane, la gamele zis; cf. c â d r ă 2°... pl. 2° gamele 793 V.
GAMOAIE v. gamâi.
GÂNŢĂ s.' f. 767 V „gânganie, goangă”; cf. gâjgânie, hoâre.
var. zgânţă, pl. zgănţe 830 A. cf. DA, DM s. v.
GARAGÂNELE s. f. pl. art. 823 VII, A [în ceremonialul nunţii] numele unui cântec care anunţă momentul darurilor: E un cântec dă zice garagânile. Zice cântă acuşica, zice, dă scoate banii VII.
GARANT s. m. 776 VIII, 780 III „flăcău care organizează hora, încasează banii de la participanţi şi plăteşte lăutarii”; cf. c o n t r a g i u . pl. garânţi 780 III, 825 A. v. BĂRBUŢ s. v.
GARD s. n. 1° 862 A „porţiune demontabilă din împrejmuirea ţarcului”; cf. mutător, plaz 1°, tocate. 2° perete de ~ 824 A
155
Glosar dialectal. Muntenia
193
„perete din nuiele împletite sau din şipci umplut cu pământ”; cf. gratie 2°.
2° v. DA s. v. 2°, TDRG s. v. 1°.
GARDIÂNA, de-a ~ loc. subst. 852 I numele unui joc de copii (asemănător cu leapşa); cf. h â r c ă 1°.
GARDIERII (4 sil.) s. m. pl. art. 841 VI „gardienii, paznicii”: Ne ducem acolo [la bal], ne lăsa ce ne lăsa gardi/eri şi pe urmă zice hai di acasă; cf. g a r d i ş t i .
GARDINÎTUL s. n. art. 721 A „acţiunea de a face gardină”.
GARDIR^PUL s. n. art. 760 VI „dulapul de haine”.
v. BĂRBUŢ s. v.; cf. DM (înv.), DA s. v. garderobă.
GARDIŞTI s. m. pl. 719 VII „paznici, gardieni”; cf. g a r d i e r i i .
GARNISTRE s. f. pl. 721 Vila „canistre”; cf. b 1 i d 6 n u 1 .
GÂRNIŢĂ s. f. 759 Vb, 760 V, 767 V, 779 V, 782 VlIIb, 801 VI, 825 V, 852 Vllb „vas din metal (cu capac), în care se păstrează untura sau carnea prăjită”; cf. c â d r ă 2°...
pl. gărniţi 766 V; gărniţe 767 V.
' v. DA (Mold., Bucov.) CADE (Olt., Bucov., Mold.), GL. OLT., GL. DOBR. s. v.; cf. SCRIBAN (vest), TDRG, DM, DEX s. v.
GAZIERĂ (4 sil.) s. f. 741 III, 753 V „lampă (cu gaz) pentru gătit”: Aprindem focu, gazieră, aragaz, ce-avem 741 III.
GĂGIOÂSĂ (3 sil.) adj. f. 830 V, 849 VII „murdară”: Eram mânjite, murdare, eram murdare... de ce sântem găgoăse aşa, urâte, pă faţă [...] să ne facem curate 849 VII; cf. îm pe reiată 1°, înzolită, lutos, mizerâtă, murdâl, tâlmocită.
pl. găgioăse 849 VII.
cf. CADE (prov.), COMAN, GL. (Vlaşca), BĂRBUŢ s. v.
găgios. ^ z
GĂINAM (3 sil.) vb. ind. prez. 1 pl. 831 A „picotim, moţăim”; cf. m o g h i ţ e z , mulcănind, p i ş c o t â m .
cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU s. v. găina, SCRIBAN (Munt., rar) s. v.găinez, DM, DEX (rar), GL. ARGEŞ s. v. găina.
GĂLĂGIE, am dat ~ loc. vb. 707 Via „am strigat, am dat gură”: Am dat gălăgie la câini; cf. h o i e ş t e .
GĂLBEĂJA s. f. 841 Vllb „boală la oi; gălbează”.
GĂLBENĂRE s. f. 1° 773 VII, 787 VII, 793 V, 794 A, 816 V „gălbenuş”: Ţuica era ca gălbenârea dă ou, roasă 773 VII. 2° 841 Va „gălbeneală”.
1° v. DA (rar), GL. ARGEŞ s. v.; cf. GL. DOBR., BĂRBUŢ s. v. gălbinare; 2° v. DA (impropriu), DM (rar) s. v.
GĂLDĂBÂŞ v. gălbâşi.
GĂLDĂB6Ş v. gălbâşi.
GĂLDOBĂŞ v. gălbâşi.
194
Maria Marin şi lulia Mărgărit
156
GĂLEŞITĂ adj. f. 760 Vllb „moale, fără vlagă”: Pe care-o vezi, strâmbă, găleşită, strâmbă, vai de lume; cf. b a ş o 1 d i i ... cf. BĂRBUŢ s. v. găleşi.
GĂLETÂr’s. n. 724 VIII, 777 VI, VII „vas din doage, în care curge rachiul la cazan”: La cazan este un găletăr care curge-n el ţuica 724 VIII; cf. botă 1°...
cf. DA, CADE (Mold.), SCRIBAN (Mold., sud), LEXIC REG., II, p. 94, 95 (Tecuci) s. v.
GĂLIBÂJ v. gâlbăşi.
GĂMÂIE v. gamâi.
GĂMĂTUCE v. glămătoâce.
GÂRĂIE vb. ind. prez. 3 sg. 786 A „răsună de zgomot; vuieşte”:
[La Sfântul Dumitru] dă foc [copiii] la gunoi şi strigă acolo de gărăie tot satu, gărăie.
cf. DÂ s. v. cârâi II. 2°, SCRIBAN s. v. gârâi, LEXIC REG., II, p. 25 (Vâlcea), GL. ARGEŞ s. v. gărăi.
GĂRNIŢOÂIE s. f. pl. 856 VII augm. de la garniţă: Am două gărniţoâe dă untură strânsă să fac săpun.
GĂTELURI s. f. pl. 1° 688 V „găteli, podoabe”. 2° 685 V „pregătiri (de mâncare)”.
2° v. BĂRBUŢ s. v. găteală.
GĂTIRE s. f. 679 III „mâncare gătită”: Pune masa, da însă nu cu gătire: câte o bucată de pâine asa, zahăr, ţuică; cf legume.
cf. GS, 1937, p. 246 (Dolj)’ LEXIC REG., I, p. 41 (Gura Jiului), GL. ARGEŞ s. v. găteală.
GĂZAR s. n. 800 IV, 858 VII „cisternă”.
GĂZOÂICE s. f. pl. 859 VlIIb „lămpi primitive cu petrol”; cf. pufulete 1°.
v. DA (Dâmboviţa, Vlaşca) s. v. gazorniţă.
GÂCEA s. 850 A „ghicitor, prezicător”: Fii atent... că mâine de
dimineaţă, parc-am fost gîcSa, mâine dimineaţă, fii atent, că tu n-o să mai ai mânzi.
v. DA s. v. ghici, BĂRBUŢ s. v.; cf. TDRG (lb. v. şi Mold.), CADE (Mold., Trans.) s. v. ghici, ŞĂINEANU (Mold.) s. v. gâci, SCRIBAN (est) s. v. ghicesc, GL. DOBR. s. v.
GÂCEA vb. ind. impf. 3 sg. 744 V „ghicea”, v. DA, CADE (Mold., Trans.), TDRG (lb. v. şi Mold.) s. v. ghici, ŞĂINEANU (Mold.) s. v. gâci, SCRIBAN (est) s. v. ghicesc.
GÂGA s. f. art. 1° 766 VII termen de adresare faţă de o soră mai
mare: Eu am stat să se mărite giga, am stat să se-nsoare nenea; cf. dadă... 2° 792 VII termen de adresare faţă de o femeie în vârstă: Du-te la giga Ţinea să vie să tragă ăl băiat; cf. ţ â i c ă .
157
Glosar dialectal. Muntenia
195
1° v. DA (Romanaţi, Mehedinţi) s. v. gagă 2°; cf. CADE (Olt.), SCRIB AN (Olt., Munt., Mold. sud), Izv., 1923, p. 13 (Olt.) s. v.gagă; 2° v. GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s. v.
GÂGÂLICIOÂRE s. f. pl. 817 VIII dim. de la gâgâlice („pepene mic”).
GÂJÂIT adj. 863 VII „gângav”. cfvDA,^BĂRBUŢ s. v. gâjâi.
GÂJGÂNIE s. f.’ 834 A „gânganie”; cf. g â n ţ ă ... pl. găjgănii 830 VII, A.
v. GL. ARGEŞ s. v., COMAN, GL. (Muscel) s. v.
GÂLBÂJ v. gâlbâşi.
GÂLBÂŞI s. m. pl. 839 VII, 848 VII, 850 Vb, 866 V „caltaboşi”; cf. cartaboş 2°...
var. găldăbăş s. m. 745 V, 748 V; găldăboş s. m. 745 V, pl. găldăboşi 745 V; găldobâş s. m. 748 V; gălibăj s. m. 722 V; gălbâj s. m. 727 V, 738 VII; găldăboş s. m. 754 V; găldobâş s. m. 748 V. v. DA s. \.călbâş; cf. SCRIBAN s. v. calbaş.
GÂLCĂRIT s. 765 Vllb „amigdalită”: Eu am stat şase săptămâni în spital de gîlcărît, de gâlci d-alea rele.
GÂLCI s. f. pl. în expr. trăgeam de trăgeam 3°. GÂLDAB6Ş v. gâlbâşi.
GÂLDÂU s. n. 1° 689 V „lac, heleşteu”; cf. a 1 e i . 2° pl. 766 I
„lacuri artificiale mici, amenajate pe cursul unui râu”; cf. v a d . pl. 2° gâldâie 766 I.
1° v. DA (Mehedinţi, Ban.), TDRG (Munt., Dolj), B Ph., 1939, p. 223 (Gorj), BĂRBUŢ s. v.; cf. GL. OLT. s. v. gâltău; 2° cf. CADE (Olt., Ban.), SCRIBAN (vest), LEXIC REG., I, p. 80, II, p. 29 (Vâlcea) s. v., II, p. 99 (Lăpuş) s. v., GL. ARGEŞ s. v. gâldan.
GÂLDOBÂŞ v. gâlbâşi.
GÂLÎE s. f. 750 VlIIa „receptor la telefon”: Era tunu întâi aici şi cu telefon pus pă el şi gîliie albastră, zice nu tragi foc până nu auzi aici.
GÂLMELE s. f. pl. art. 864 A „grămezile, căpiţele (de fasole)”:
Toată lumea punea căpiţile pe laturi, aşa gîlmili de fasole, cf. CADE (prov.), DA, SCRIBAN s. v. gâlmă.
GÂNDACUL, ~ grâului s. compus 751 VlIIa numele unei insecte dăunătoare pentru grâu. cf. DA s. v.
GÂNDĂCIOÂICĂ s. f. 834 VII „femelă a gândacului de mătase”; cf. f 1 ut u r o â i c e 1 e ...
GÂNDURESC, mă ~ vb. refl. ind. prez. 1 sg. 719 VlIIb „sunt îngândurat, mă frământă gândurile”: De doi ani şi două luni singurel dorm acu şi când încep să mă mai vait, mai mă gînduresc, că de pe la unu, două, adio somnu; cf. mănânc 1°.
GÂNETI v. gâniât.
GÂNIAT (3 sil.) s. m. 792 VII, 835 VII „găinaţ”.
pi. gânieţi 757 VII, 774 V.
var. gănieţ (3 sil.) s. m. 820 A; gâneţi s. m. pl. 816 A.
cf. DA (Râjleţ, Olt.) s. v. găinaţ, GL. ARGEŞ s. v. găneaţ, BĂRBUŢ s. v.gâniete.
GÂNIET v. gâniâţ.
GÂNSAC s. m. 780 Via „gânsac”.
v. AAF, 1942, 6 (la românii din Serbia) s. v.
GÂRBIŢÂM, mă ~ vb. refl. ind. impf. 1 sg. 826 Vllb „întindeam gâtul (scoţând în evidenţă g â r b i ţ a )”: Mă gîrbiţăm, mi să ridica, că eram şi eu mai grasă, mi se ridica gârbiţa ici, guşa.
GÂRBIŢĂ s. f. 826 Vllb „guşă, bărbie”.
cf. DA s. v. 1°, TDRG, CADE, SĂINEANU s. v. 2°, SCRIB AN (rar), DM^ DEX (pop.), GL. ARGEŞ, BARBUŢ s. v.
GARLÂNI s. m. pl. 682 VIII „soi de prunr^cu fructe mari şi lunguieţe”.
cf. DA s. v. gâtlej, SCRIBAN (Munt., vest), CADE, DM, DEX, GL. ARGEŞ s. v. gâtlan.
GÂRLĂNOÂSE adj. f. pl., prune ~ 694 VIII „soi de prune mari şi lunguieţe”.
GÂRLÎCE s. f. 838 VIII „şanţ de scurgere a apei pe un teren”: Umplea groapa aia cu apă şi da drumu pe... pe gîrlîce, în grădina de zarzavat.
cf GL. ARGEŞ s. v. gârlici.
GÂRLÎCI s. m. 1° 707 VIb „nişă în peretele gropii de la 1 o j n i ţ ă , în care se face focul”. 2° 869 VlIIb „groapă adâncă, arsă cu paie, amenajată pentru depozitarea grânelor (în trecut)”: Gîrlicu, cum îi spuneam noi la groapă, gîrlicu ăla era atât de nalt şi pe urmă pornea coptoroşit aşa.
2° cf DA s. v. 2°. a, CADE, SCRIBAN s. v.
GÂRLOÂCĂ s. f. 762 II „gârlă mică”; cf gârloâică, h â r 1 ă u.
v. DA s. v. gârlă.
GÂRLOÂICĂ s. f. 723 A „gârlă mică”; cf. g â r 1 o â c ă ...
cf. DA s. v. gârlă.
GÂSCĂ s. f. 1° 788 A „chingă (la căpriorii casei)”. 2° pl. 788 A „lemne late, prinse la un capăt de stâlpul gardului şi la celălalt de poartă, care ţin loc de balamale”. 3° pl. 797 V „păpuşi de tutun”; cf. funde 1°...
pl. gâşte 2° 788 A, 3° 797 V.
1° cf. DA, ŞĂINEANU s. v.; 2° cf. DA s. v. 6°.
GAT S. n. 1° art. ~ sobei 775 V „partea prin care se leagă soba (din zid) de horn”. 2° a dat în ~ loc. vb. 762 A „a pârât, a denunţat”.
159
Glosar dialectal. Muntenia
197
, 1° cf. DA s. V. II. 3°; 2° v. GL. ARGEŞ s. v. 1°.
GÂt6SI adj. m. pl. 728 VI „încăpăţânaţi, nesupuşi”: Ăia care a fost mai gîtoş n-a vrut să spuie.
cf. DA, SCRIBAN s. v. gâtos, BĂRBUŢ s. v. gâteş.
GÂTUITE adj. f. pl. 738 V [despre gogoşile de mătase] „sugrumate la mijloc”: Fluturoaicele erau cu... gîtuiite aşa şi... fluturii sânt aşa drepte gogoşile; cf. încurmâtă.
GÂŢÂM vb. ind. impf. 1 sg. 867 V „agăţam”.
GÂŢĂ1 s. f. 749 A „pasăre de baltă; nagâţ”.
GÂŢĂ2 s. f. în expr. făcea ~ 749 A „făcea mofturi; refuza”: Mai mă duceam îa alta de fapt, da îmi făcşâ gîţă şi ea, la care să mă... [duc]?
GEAC s. n. 806 VUIb, 808 Via, VIII „sac de pânză rară în care se storc strugurii”: Toamna o culegem [via], venim acasă ş-o stoarcem în gşâcurf, nu avem presă 808 Via. pl. geăcuri 779 Ha, 808 Via. var. geacă s. f. 785 Vllb.
cf. CADE (Olt.), GL. OLT., BĂRBUŢ s. v., DA (Mold.), SCRIBAN (vest) s. v.jacă.
GEACĂ v. geac.
GEÂIUL s. art. 751 V „zeama”: Toba o coasem puţin acolo pe unde băgăm ş-o punem la fiert iar, tot în gşâiu-ă.la al ei; cf. z e r e â ţ ă . GEAMANTÂLE s. n. pl. 718 VII, 724 VII „geamantane”. GEAMAZLÂCURI s. n. pl. 800 IV „geamlâcuri, verande”. GEAMBARÂUA s. f. art. 818 V „geamparalele”.
GEAMBÂŞ adj. 721 Vila „glumeţ”; cf. nănios, zavis-
t i 6 s .
GEAMBĂŞEÂSCĂ v. gembăşeă.
GEAMLÂC s. n. 733 A „ramă cu ochiuri de geam pentru acoperit răsadniţa”: Să face gşămlîc special [pentru răsaduri], GEANGHÎRE v. cinghel 3° .
GEAU, —interj. 810 VI cuvânt care imită scheunatul căţeilor, cf. GL. ARGEŞ s. v. cheuna.
GECUŢĂ s. f. 785 Vllb dim. de la geacă, cf. GL.’OLT. s. v. gecuţ.
GEMÂR s. m. 814 A, 819 A „geamgiu”.
pl. gemări 814 A, 819 A.
cf. COMAN, GL. (Muscel) s. v. geamar.
GEMBĂŞEĂ vb. ind. impf. 3 sg. 825 VII „negustorea vite, făcea pe geambaşul”: Aveam un frate, cam gembăşga, lua vite d-astea aşa, vindea, nu ştiu ce.
var. să geambăşeăscă vb. conj. prez. 3 sg. 748 Vila. cf. DA s. v. geambăşie, BĂRBUŢ s. v. geambaşie.
GEMUT s. n. 838 VIII, 858 Vllb dim. de la geam. v. GL. tiOBR. s. v.
198
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
160
GENUNCH&R s. 744 VI „bucată de piele folosită pentru a proteja genunchii lucrătorilor la pădure”.
cf. SCRIBAN (est) s. v. genucher.
GEOTEŞTE (3 sil.) vb. ind. prez. 3 sg. 810 VI [despre căţei] „scheaună”; cf. c h e 1 ă c ă i 1°...
GERANTĂ v. gherlântă.
GETELEA, dăm ~ loc. vb. 738 II [la jocurile de copii] „numărăm, alegem cele două echipe: participanţii se întrec să apuce cu degetele strânse un băţ, punând pumn peste pumn, în aşa fel încât cei ce nu mai au loc trec în echipa a doua”.
G£UNE vb. ind. prez. 3 sg. 810 VI [despre căţei] „scheaună”:
cf. c h e 1 â c ă i 1°...
cf. GL. ARGEŞ s. v. cheuna.
GHEÂUŞ (2 sil.) adj., plop ~ 842 VII „varietate de plop cu coaja groasă şi crăpată”: Plopu e unu cu coaja netedă şi ăsta gâuşu are o coajă scorţoasă, o coajă groasă.
cf. CADE (Olt.) s. v. ghioşa, GL. OLJV s. v. gheaoşă, GL. ARGEŞ s. v. găoci.
GHEBOS adj. 766 V [despre firul de lână] „de calitate inferioară; neregulat”: Şi alegem ce este mai urzălos, facem deoparte, ce e mai gebâs dăm iar deoparte.
GHEGĂ s. f. 850 A „plantă agăţătoare cu frunze lungi şi înguste; gărdurariţă”: Creşte un fel dă... cum ar fi trandafiru ăsta în faţa casei mele, urcători, asta-i gărdurariţă, gegă, aşa-i spune.
GHELABtiC s. n. 750 VII „chef, petrecere”: Şi era un gelabuc câte o săptămână, câte o săptămână mergea atuncea nunta; cf. bără bâ i e ...
GHELÎIŞUL s. n. art. în expr. s-a spart ~ 820 A „s-a stricat prietenia”: S-a spart geluşu între ăştia.
cf. DA (înv.) s. v. ghiuluş, TDRG (Sălaj), SCRIBAN (Dolj), LEXIC REG., II, p. 13 (Argeş), BĂRBUŢ s. v., LEXIC REG., I, p. 36 (Gura Jiului), GL. OLT. s. v. ghiluş.
GHEORGHINI s. pl. 843 VI „tuberculi ai gherghinei”.
GHERÂNI s. m. pl. 817 A „rădăcini aeriene (la porumb)”; cf. rac 1°, v dnă 3°.
GHERĂIÂU v. gherănise 2°.
GHERĂNISE vb. 1° tranz. ind. m. m. c. pf. 3 sg. 6.76 VI [despre un animal] „sfâşiase cu ghearele (şi cu colţii)”: Ş-atuncea am dat năvală pe el [=urs] ş-am scăpat-o pe vacă, însă ce folos că o gerănise-rAxz spete; cf. jercăise. 2° var. refl. ind. impf. 3 pl. 782 VI [despre oameni] „se băteau zgâriindu-se”: Flăcăii să mai băteau... îşi dau brânci, se mai gerăiây.
161
Glosar dialectal. Muntenia
199
1° ind. pf. c. 3 sg. a gherănît; part. gherănit 671 VI.
var. 2° se gherăiâu vb. refl. ind. impf. 3 pl. 782 VI.
1° v. DA (Vâlcea), LEXIC REG., II, p. 25 (Vâlcea), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s. v. gherăni, GL. OLT. s. v. gherănit.
GHERBESC, să mă ~ vb. refl. conj. prez. 1 sg. 703 A „să mă înstăresc, să prind cheag”; cf. ajunge 2°...
cf. DA (Ban., Dolj) s. v. închelba, TDRG (Munt., fam.) s. v. încheibăra, CADE s. v. încherba 1°, SCRIB AN s. v. închelb, GL. ARGEŞ s. v. cherbăla, BĂRBUŢ s. v. încherba.
GHEREBENT s. 696 VlIIb „coastă abruptă de deal sau de munte”: [Ursul] sărea în spinarea ei [=vacii], până când îi venea bine, da era un gerebent mare, sărea jos şi când îi făcea vânt să ducea mult d-a peste capu; cf. corhână...
GHERGHEF s. n. 798 VI, 817 A, 821 V „cadru de lemn pe care se întind la uscat şirurile de tutun”: Tutunu îl înşiră pe şire şi îl întinde pe gergefur!l9% VI; cf. r ă z b 6 i 1°, u s c ă t 6 r 2°.
pl. gherghefuri 798 VI, 817 A, 821 V, 826 Via, 844 VI.
GHERLÂN s. m. 1° 677 III „bădăran, mojic”: Tu ce eşti, nu eşti tot gerlân din Piteşti, ce, eşti mai ceva? 2° 673 VIII „băieţandru”: Eream gerlân/, da eream ţapeni, vorba ăluia, pusărăm mâna; cf. b ă i e c â n ...
pl. 2° gherlâni 673 VIII.
1° v. DA (Muscel), SCRIBAN (Argeş), CADE, TDRG (Mold.) s. v. ghiorlan, GL. ARGEŞ s. v.
GHERLÂNDĂ v. gherlăntă 2°.
GHERLÂNTĂ s. f. 1° 767 V, 770 V, 775 III, 807 VII, 809 Va, 817 VII, 827 VII, 833 Vila „cunună de flori artificiale purtată de mireasă”; cf. floare 2°. 2° 778 V, 829 V „beteală (la mireasă)”; cf. t e 1 .
pl. 10 gherlănţi 827 VII, 833 Vila.
var. 1° gerântă s. f. 774 Vila; 2° gherlăndă s. f. 789 III.
1° cf. DA (înv.), CADE s. v. ghirlandă, GL. OLT. s. v. gherlan, BĂRBUŢ s. v.
5	/>
GHERMAN s. n. 700 I, VI „păpuşă (din aluat) care se îngroapă pentru a aduce ploaia”.
cf. DA, CADE s. v. ghiorman.
GHERUIEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 773 VI „nivelează, netezeşte cu mâna pereţii casei după ce au fost daţi cu lut”: Lipeşte, geruieşte, cum spune la noi, adică-i dă faţă, nivelează golurile; cf. lutuiâm, v ă c ă 1 u i t.
GHETIŞOÂRE s. f. pl. 785 Vllb dim. de la gheată: îi dădea şi el nişte getişiiâre, o pereche de hăinuţe.
GHEU s. n. 724 VI, A [în terminologia militară] „aparat folosit la telegrafia fără fir”: Aveam colonelu cu noi, aveam un gey cu noi A.
200
Maria Marin şi lulia Mărgărit
162
GHICITOARE s. f. 767 IV „obicei potrivit căruia fetele şi flăcăii îşi ghicesc viitorul, în noaptea de Anul Nou”: La gicitoâre punem oglindă, săpun, inel, mărgean; cf. c o 1 ţ â t ă ...
GHIDUŞÎE s. f. 788 Ila, b „formulă prin care se aleg participanţii la jocurile de copii; numărătoare”: Spunem câte-o giduşiie noi şi care iese la... afară la giduşiie mijeşteTlb; cf. z i c ă t o â r e .
GHIG6RTE s. m. 831 VI „nume al1 unui peşte de apă dulce; ghigorţ”; cf. b o â r ţ ă .
cf. DA s. v. ghiban, TDRG, CADE, SĂINEANU s. v. ghigorţ, SCRIBAN (vest), DM, DEX s. v. ghiborţ.
GHILABÂLELE v. chilabâ.
GHINDOC s. m. 812 III [peior.] „copil mic (sub şapte ani)”: Florică era mai iute de picior al dracu’, că era mai mare, eu când să fug, un gindocu dracu’ pe lângă el.
v. BĂRBUŢ s. v.; cf. DA s. v. ghindă, CADE s.v., SCRIBAN (vest), GL. ARGEŞ s. v. ghindocuţ.
GHÎNŢURI s. pl. 724 VII „noduli (în muşchii bolnavului) care dispar prin masaj”: Să făcea un fel de ginţur/ să zict.Ginţurl ca grâul aşa pân carnea [copilului].
v. DA (Bucov.), SCRIBAN s. v. ghinţ, COMAN, GL. (Neamţ) s. v. ghinţură; cf. CADE s.v. ghindură, LEXIC REG., II, p. 25 (Vâlcea) s. v. ghindurice.
GHIOÂCĂ (3 sil.) s. f. 1° art. 848 VII „capsula de bumbac”: Când începea să iasă din giyâca lui, ne duceam şi-l culegeam [bumbacul]; cf. gogoaşă 3°, nucă. 2° pl. 727 V „foi de ceapă (desfăcute, desprinse una de alta)”: Foi de ceapă, gyac-aşa. 3° pl. 778 V „bule ce se formează la prepararea săpunului (în timpul fiertului)”: [Săpunul] îl cunoşti când e făcut bine, când îl iei cu mâna aşa şi faci cu deştu-n el să face giyâce; dacă e tare saltă gioâ-aşa; cf. b o b o r o â ţ e ... 4° var. 847 VI „mugurul de frunză”. 5° pl. 801 A „gogoşi de mătase”.
pl. ghioâce (2 sil.) 2° 727 V, 3° 778 V; ghioci 3° 778 V, 5° 801 A.
var. 4° ghiocul (3 sil.) s. art. 847 VI.
1°, 2° cf. DA s.v. găoace 2°, TDRG (Munt.) s.v. găoace, SCRIBAN (vest), ŞĂINEANU s.v. găoace, LEXIC REG., I, p. 80 (Vâlcea) s.v. ghioci, BĂRBUŢ s.v. ghioace; 3° cf. DA s.v. găoace 3°; 4° cf. DA s.v. găoace 4°.
GHIOACE (2 sil.) s. f. pl. 820 VII „ghioage”.
v. SCRIBAN (azi) s.v. ghioacă; cf. DA, TDRG s.v. ghioagă, DM, DEX (reg.) s.v. ghioagă.
GHIOCUL v. ghioăcă 4°.
GHIOLDÂŞI s. m. pl. 807 VlIIa „tovarăşi, prieteni”: Fata are goldăşl pă uni va, pă une merge.
v. DA (turcism), TDRG (lb. v.) s.v. ghioldaş; cf. GL. DOBR. s.v. oldaşi.
163
Glosar dialectal. Muntenia
201
- GHIONT s. n. 1° 727 VI, 728 A „lut amestecat cu paie cu care se umplu pereţii de gard”: înainte să făcea casa mai mult din nuiele îngrădite, gard de nuiele, şi p-ormă băgai pământ, gontV 727 VI; cf. înfundătură, mototol 4°, poponeţe, şomoiog, tulă 2°, z o 1 1°. 2° 747 VII „răsuflătoare la sobă; fum”.
GHIONTĂIÂLĂ s. f. 837 A, 846 A [la construcţii] „acţiune de umplere a pereţilor cu ghiont”: După ce s-a uscat bine pământul băgat prima dată în laţi, îi mai dă o gontăiâlă: trânteşte pământul şi... dă aşa cu pumnu 837 VIII; cf. b u I g ă r e â 1 ă ...
cf. DA s.v. ghionti, CADE s.v. ghiontuială.
GHIONTEALĂ s. f. 838 VI [la construcţii] „acţiune de umplere a pereţilor cu g h i o n t ”; cf. b u 1 g ă r e â 1 ă ...
GHIORBĂNITĂ adj. f. 869 VlIIb „săpată adânc”: înainte de a băga noi bucatele în groapă, băgăm pari-n ea şi-i dădeam foc [...]. Acuma făcea groap-atâta [=cam de un metru adâncime] şi de-acolea începea să facă de jur împrejur, cum îi spuneam noi, gorbănită, şi se făcea cam cât camera la fund, dacă nu mai mare.
GHIOŞÂ (3 sil.) vb. tranz. ind. impf. 3 sg. 724 VIII „scotea sâmburele (la prune)”: Prunele le mai giiioşâ, mai opărea, mai usca la lojniţă.
cf. CADE (Olt.) s.v., GL. OLT. s.v. gheaosă. BARBUT s. v. gheoşa.
GHlOTURĂ, în ~ loc. adv. 7Î1 VIII „(muncind) în acord”: Eram în gotură, eram... ne plătea de metru [...] câtă muncă aveam, după aia ne făcea plata.
GHIPÂN s. m. 809 VI „soi de peşte; biban”.
cf. DA s.v. biban, SCRIBAN (Mold.) s.v. biban.
GHIPSOS s. n. 689 VI „ipsos”.
GHIRGHIMEZ s. 747 V „ciorbă de lobodă acrită cu corcoduşe”.
GHIRUNC adv. 706 Viile „pieziş, oblic”: Acolo se taie girunc, aşa, lemnul, după cum e eontrafisa aia şi la stâlp vine drept; cf. c h i o r t i ş ...
GHISMÂNĂ s. f. 755 V „un fel de plăcintă cu brânză”; cf. mâncăreâţă.
cf. DA s.v., CADE (prov.), SCRIBAN (Mold., Brăila) s.v. ghisman, ŞĂINEANU (Mold.) s.v. ghiţiman, GL. DOBR. s.v. ghismantă.
GHIUL s. n. 1° 790 VII „şomoiog, ghemotoc de paie”: Şi până să ies eu, era... cu focu-n prăjină, presăra un gul de paie acolo legat. 2° 798 VI „legătură formată din patru şiruri de tutun”: Se punea câte patru sire la un gul; cf. m o t o 16 1 2°.
pi.' 2° ghiule 798 VI.
2° v. GL. OLT. s.v.; cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN (Munt., Olt.), DM (înv.) s.v.
GHIULELUŞĂ s. f. 827 A dim. de la ghiulea.
202
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
164
GHIURLUC s. n. 803 Vile „haină fără mâneci, din stofă neagră, cu flori cusute”: Am gurluc dă lână, să mă-ngroape peste bluze cu el, când oi muri.
cf. DA, TDRG, ŞĂINEANU (poezia pop., Dobr.) s.v. ghizluc, SCRIBAN (Dobr. vechi), GL. DOBR. s.v. ghiozluc, BĂRBUT s.v.
GHIURT s. n. 834 A „jachetă sau vestă din lână tricotată”; cf. f 1 a n e â ...
pi. ghiurturi 834 A.
cf. DA (înv.), ŞĂINEANU SCRIBAN (vechi) s.v. ghiordie, TDRG s.v. ghiordee.
GHIVEÂZĂ adj. f. 793 VII „roşie închis, grena”: Mai închis aşa, uite cum e flanela, îi zicem givşăză noi.
cf. DA, ŞĂINEANU s.v. ghiviziu, TDRG (Dobr., Munt.), SCRIBAN (rar azi), CADE s.v. ghiviziu, COMAN, GL. (Muscel) s.v. ghiuvez, Şez., 1899, p. 74 (Munţii Sucevei) s.v. ghiviziu.
GHIZDÂVA adj. f. 796 VII „grozavă”: Eu mă făcusem gizdâvă să ies drept, ce mai, mă duc eu să ocolesc soseaua!?
cf. DA (rar), TDRG (Mold. înv.), CADE. ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (vest), DM, DEX (înv.), LEXIC REG., f; p. 49 (Tumu-Severin), BARBUŢ s.v. ghizdav, GL. ARGEŞ s.v. ghizdăvel.
GHIZDĂ s. f. 793 A, 821* [la pantaloni] „şliţ, prohab”: [Nădragii] avea gizd-aici asa si-n faţă si la spate, da mică gizda 793 A.
v. DA (Ban.), TDRG (Olt.), CADE (Olt., Ban.), LEXIC REG., 1. p. 80 (Vâlcea), GL. ARGEŞ s.v., BĂRBUŢ s.v. ghizde.
GHIZDEALĂ s. f. 725 A „căptuşeală de bârne îmbucate la capete alcătuind pereţii fântânii; ghizduri”: Pune gizdşâlă de brad şi-l sapă puţul patrat, sapă şapte, opt metri, băgăm gizdşâlă, dulapi; cf. butoi ...
cf. DA, TDRG, ŞĂINEANU, s.v. ghizd, CADE s.v. ghizdea, SCRIBAN (vest) s.v. ghizd.
GHIZDIM vb. ind. prez. 1 pl. 725 A „punem g h i z d e a 1 ă (la fântână)”: Şi-l sapă patrat [puţul], sapă şapte, opt metri, băgăm ghizdeală, dulapi, îl gizdim acolo, iar mai sapă, până ajunge de dăm de izvor.
cf. DA, CADE s.v. ghizdui.
GHIZDOMELE s. f. pl. 866 V „plăcinte din aluat cu lapte şi ouă; scoverzi”: Făcea alde mama gizdomele, să zicem aşa, sau scovergi; cf. scoveârgă 1°.
cf. DA (Dobr.) s.v. ghislomea, SCRIBAN (rar azi), Arh., 1913, p. 235 (Mold., Munt.) s.v. ghiozlomea, LEXIC REG., I, p. 29 (Băileşti), BĂRBUT s.v. ghislomea, GL. DOBR. s.v. ghiozlomele.
dHIZDOMICĂ s. f. 866 V dim. de la ghizdomele.
GHIZDURI s. n. pl. 713 VI „tuburi de ciment la fântână”: Gizdurli este şi de lemn şi mai sânt şi de tuburi din astea de ciment; cf. b u d u r 6 i ...
165
Glosar dialectal. Muntenia
203
tîIGHÎR s. m. 741 VII „plămân (la porc)”; cf. ficat 2°... pl. art. gighirii 741 VII.
cf. DA (Munt.), SĂINEANU (Mold.), DM (reg.), s.v. cighir, CADE (Olt.), SCR)BAN(Mold., Munt. est.), CL, 1968, 1, p. 13 (Dobr.) s.v., LEXIC REG., I, p. 36 (Gura Jiului), BĂRBUŢ s.v. gighiri, GL. DOBR. s.v. gighe'r 1°.
' GIÎGIE vb. ind. prez. 3 sg. 834 A „tremură de frig; dârdâie”.
GINERE s! m. 1° 809' Va, b „bărbat care, după căsătorie, locuieşte în casa soţiei”! Am'venit acasă... la noi, fiindcă părinţii mei rămăseseră singuri şi deja ne înţelesesem că vine ginere aici Va. 2° 809 Va, 837 V „denumire pe care o poartă tânărul în perioada dintre logodnă şi cununie”. 3° 810 V „bărbat recăsătorit, care anterior fusese însurat fără nuntă”.
1° cf. GL. OLT., BĂRBUŢ s.v. gineroi.
GINERIC v. ginerică.
GINERÎCĂ s. m. 682 VII, 709 VII, 713 Va, 720 V, 723 III, 732 III, 733 VII, 735 Vila, 737 V, 739 III, 740 VII, 742 V, VlIIa, 743 V, 747 Vllb, 748 VII, 749 VII, 750 VII, 752 VII, 753 V, 836 VII, 837 III, 838 Vila, 841 Vllb, 844 V, 846 VII, 847 VII, 849 V, 851 VII, 852 A, 860 V, 865 VII, 868 lila, VIII „ginere, mire”.
gen. ginerichii 732 III, 750 VII; ol. art. ginerîcii 743 V. var. gineric s. m. 734 V, VI, 748 Vllb, 754 V, 837 III, 860 V, 866 III, V.
v. DA (Munt.) s.v. ginere; cf. TDRG (Munt., Trans.) s.v. ginere, SCRIBAN (Munt. fam.), DM (fam.), SĂINEANU s.v.
GIOÂNĂ (2 sil.) s. f. 855 V „partea dintre genunchi şi copită (la piciorul porcului)”: Astea la picioare, de jos... tai copitele şi ce rămâne de la copite încoace se numeşte glpâne. pl. gioăne 855 V.
cf. DA s.v. gionat, TDRG, ŞĂINEANU s.v. gionată, CADE, SCRIBAN s.v. gionate, DM (fam. peior.) s.v. gionat.
. GIULUF s. m. 834 A „favorit, barbă”, pl. giuluji 834 A. cf. SCRIBAN s.v. zuluf.
GIUMÂNÂREA s. f. art. 699 VII „prăjina de care se atârnă găleata puţului”.
v. SCRIBAN (vest) s.v. gemănare; cf. DA (Muscel) s.v. gemănare.
GIUR s. n. 777 V, 803 VIIc, 814 A „lemn cu o crăcană la capăt, cu care se freacă urzicile fierte, se bat ouăle sau laptele prins”: [Laptele] îl făceam c-un gur [...] o cracă făcută de lemn, cu trei craci asa 803 VIIc.
pl. giururi 814 A.
GIURGIUVELE s. f. pl. 720 V „bare, drugi fixaţi la ferestre”.
204
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
166
v. BĂRBUŢ s.v. giurgiuvea.
GIURUIÂLĂ s. f. 812 VlIIa „acţiunea de a g i urui 2°”. GIURUIM vb. ind. prez. 1° 1 pl. 777 V, 803 Vile „batem laptele, frecăm urzicile cu gi urul”: Urzicile le punem în oală, d-aci le gurui’m cu giuru 803 Vile. 2° 3 pl. 812 VlIIa „decorează vasul de ceramică cu o unealtă specială”.
2° ind. prez. 3 pl. giuruie 812 VlIIa.
GIUVREÂ s. f. 700 VII, 790 VII „batistă brodată, cu ciucuri (cu care se împodobesc, la nunţi, caii)”, pl. giuvrele 700 VII, 790 VII.
cf. DA; TDRG, CADE, DM, DEX (înv.), SCRIBAN (Buzău) s.v.
gevrea.
GLÂBNICI s. f. pl. 795 VII „fâşii de pânză cu care se strâng femeile peste mijloc; brâie”: Dacă naşti trebuie să strângi bine burta şi cu glăbnic pe dedesubt aşa, ca să nu fie groasă, să rămâi nesăbuită.
cf. DA, CADE s.v. glamnică, SCRIBAN s.v. glabnic, LEXIC REG., II, p^70 (Roşiori de Vede) s.v.	r
GLĂDÎTĂ s. f. 700 III „arbore decorativ asemănător cu salcâmul”, v. GL. XRGEŞ s.v.; cf. DA, TDRG, SCRIBAN, ŞĂINEANU, DM, DEX s.v. gladiş.
GLĂMĂTOÂCE s. n. pl. 761 V „ghemotoace”: [La lână] rămânea neşte... glămătoace ce ramânea, ştim ăla se numea, var. gămătuce s. f. pl. 682 VIII. cf. DA, TDRG, GL. ARGEŞ s.v. glomotoc.
GLĂTUIESTI vb. ind. prez. 2 sg. 681 IV „dai luciu, smălţuieşti plăcile de teracotă .
GLĂVEAJĂ s. f. 827 A „coajă uscată din jumătate de dovleac”; cf. glebejuţă,goâjă,hârca 2°. pl. glăveji 821 A.
var. gleăjă s. f. 692 VII; zgăvleâjă s. f. 821 VII; zglăveâjă s. f. 813 V, 815 A, 817 A; zgleveâjă s. f. 816 VlIIa; zglevej s. n. 820 A, pl. zgleveje, zgleveji 817 A.
cf. DA s.v. glavă, LEXIC REG., II, p. 13 (Argeş) s.v., p. 70 (Roşiori de Vede) s.v. glâveagă, GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.
GLEÂJĂ v. glăveâjă.
GLEBÂM vb. ind. impf. 1 sg./pl. 830 VII „greblam”.
GLEBĂ s. f. 830 VII „greblă”: Locul de cânepă îl făceai... îl glebam bine, luam de acasă glebă.
GLEBEJUŢĂ s. f. 691 V „coajă uscată din jumătate de dovleac”: Se duce la o apă curgătoare [...] şi pune acolo o glebejuţă aşa mai uşure, nu castron, că se duce la fund; cf. g 1 ă v e â j ă ...
GLINGE s. f. 1° 843 Ila, VIII nume al unui joc de copii. 2° 768 VI „beţişor cam de 15 - 20 de centimetri lungime, folosit în jocul numit ~”. cf. DA (Munt.), BĂRBUŢ s.v. glinţă.
167
Glosar dialectal. Muntenia
205
GLltiS adj. 679 Via, 680 VI [despre pământ] „cu glii mari, cu bulgări”: După ce să ară, unde să face gliyos, să toacă mărunt cu sape 679 Via.
GLOANŢE s. n. pl. 866 A, 868 VIII „greutăţi care se pun la ş a ş m a Pe poale ea [=şaşmaua] are glyănţe de plumb 866 A.
GLOATĂ s. f. 714 V, 719 V „familie numeroasă, cu copii mulţi”: Care n-are gloătă şi mai are ce mai mânca aşa îi ţine câmaţii, da care are gloată nu poate să-i ţie până atunci, până vara 719 V.
v. DA (Ban., Trans., Mold., Bucov.) s.v. 1°, TDRG (pop.) s.v. 3°, CADE (Mold., Trans.), ŞĂINEANU (pop.) s.v. 4°.
GLOBEA vb. tranz. ind. impf. 3 pl. 701 VIII „jefuiau, prădau”: Era hoţi atunci, hoţi mulţi era nainte, te globşă.
v. DA s.v. globi 2°, DM (înv. şi reg.), TDRG s.v. globi', cf. SCRIBAN (vechi) s.v. globesc.
GLOBURI s. n. pl. 747 V „boluri de porţelan”: Pune bucăţile... bucăţile zis în farfurii sau în globurid-astea cum să spune.
GLOD s. n. 1° 779 Ha, 780 V, 799 V, VII, 808 V, 809 V „bulgăre (de sare, zahăr, sodă, untură etc.)”: Să ia câte-o litră dă sodă la chilu dă untură şi după aia să ia, să toacă frumos că ea vine şi să face glod aşa, să încheagă, să sleieşte 799 V. 2° pl. 818 V „ganglioni la gâtul porcului; momiţe”.
pl. 1° gloduri 808 V, 2° gloâde 818 V.
1° v. GL. ARGEŞ s.v. 1°; cf. DA (Munt.) s.v. 2°, TDRG (Munt., Trans.) s.v. 1°, CADE s.v. 2°, SCRIBAN (vest), DM, DEX (reg.) s.v.
GLODĂBĂN^S adj. 699 VIII „bolovănos, pietros”: Dacă era locu mai nisipos, mai aşa, punea puţine boabe, dacă era mai glodăbănos punea mai multe, ca să răsară.
GLODULEŢELE s. n. pl. art. 823 VI dim. de la glod („bucată, boţ”).
GLOJDÂRUL s. m. art. 761 V „ştiuletele de calitate inferioară”: Glojdâru îl puserăm de-o parte, porumbii bun într-altă parte; cf. b um b â r ...
v. GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ, LR, 1961, 4, p. 318 (Piteşti) s.v., LR, 1959, 1, p. 61 (Craiova) s.v. glojdean; cf. DA s.v. glojdean, CV, 1951, 1, p. 36 (Teleorman) s.v. glojdeni.
GLONŢÂNII s. m. pl. art. 776 V „grunjii”: [Ţestul] îl spoieşti bine, frumos si pe el cu pământ curat, să nu fie glonţâni.
cf. DĂ, GL. ARGEŞ s.v. glonţ, CADE (Olt.), SCRIBAN, GL. ARGEŞ, GL. OLT., BĂRBUŢ s.v. glonţan, B Ph, 1939, p. 223 (Gorj) s.v. glonţane.
GLUGEÂM vb. tranz. ind. impf. 1 pl. 809 VIII, 853 VI „aranjam cocenii de porumb în glugi”: Tăia cocenii, îi legam, îi şi glugşăm sul în picioare aşa 809 VIII.
cf. DA s.v. glugă 2°, GL. ARGEŞ, GL. OLT., BĂRBUŢ s.v. gluguiam.
206
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
168
GLUG6I s. n. 672 VII „săculeţ de pânză rară pentru scurs brânza”; cf. săculeţe, sculicel, sidelă2, tăgârcioi, t e -b 1 I ţ, t r â i s t ă 5°.
GLUGOIÂŞ s. 677 VII dim. de la g 1 ug o i .
GLUGULEŢE s. f. pl. 863 A dim. de la glugă (de coceni); cf. g 1 u g u 1 i ţ ă .
var. gluguleţi s. f. pl. 848 a.
GLUGULEŢI v. gluguleţe.
GLUGULlfĂ s. f. 788 V dim. de la glugă (de coceni); cf. gluguleţe.
pl. gluguliţe 692 V, 848 VIII.
GLUGUS s. n. 793 A, 827 VII „glugă (la haine)”: Imurlucu-ăla avea şi gluguş 8^7 VII.
cf. DA s. v. glugă, SCRIBAN (vest) s.v.
GOÂJĂ s. f. 733 VII „coajă uscată din jumătate de dovleac (în care se poate păstra ceva)”: Ne duceam cu nucile alea, puneam... o cutie... o goăjgă de sare si una de făină: cf. g 1 ă v e â j ă ... f pl. ârt. gojile 733 VII. var. goăjgă s. f. 733 VII. cf. LEXIC REG., I, p. 80 (Vâlcea) s.v. goagă.
GOÂJGĂ v. goăjă.
GOANĂ s. f. 1° în expr. se pune pe ~ 825 VI [despre lemnele de construcţie] „se aşază potrivindu-le ca dimensiune”: Lemnele alea care e mai strâmbe aşa se ciopleşte şi se pune pe goană, de nu iese nici aşa, nici încolo [...] pe direcţie, da; se cocoşează în aşa fel, se pune pe goana lor, aşa le zicem noi. 2° art. am dat ~ loc. vb. 848 VII „am alergat, am plecat repede”; cf. b â j a ...
GOANGA s. f. art. 768 VI, 796 VI „plugul fără cormană folosit la prăşit”:Aşaj-i spunea la noi, gpănga, plugu fără cormană 768 VI.
GODĂCUŢ s. m. 728 V dim. de la godac: Purcelu îl creşte până se face el mărişor aşa, godăcuţ aşa; cf. grăsunâş.
GODINĂC s. m. 849 VII „băieţandru”: Era aşa gUodinâs mai mari ca Nelu 854 VII; cf. b ă i e c â n ... pl. godinăci 849 VII, 854 VII.
cf. DA s.v. godac, SCRIBAN (vest) s.v. godănac, GL. DOBR. s.v. godeancă.
GODINÂCĂ s. f. 849 VII „fetişcană”; cf. puşlână,puştă-n i c ă , t o i t â n ă .
pl. godinăce 849 VII, 854 VII.
cf. DA s.v. godac, SCRIBAN (vest) s.v. godănac, GL DOBR. s.v. godeancă.
GOGÂIE s. f. 795 VII „pocitanie”: Şi găseai câte-o gogii-a dracu unde nemereai acolo, or par, or ulucă, de ziceai că să-ţi rupi păru din cap.
169
Glosar dialectal. Muntenia
207
GOGIM vb. 1° refl. ind. prez. 3 sg. 714 V [despre carnea fiartă] „se desprinde de pe oase”; cf. d e j g h i o â c ă ... 2° ind. prez. 1 pl. 723 V „curăţăm pieliţa de pe stomacul porcului”. 3° part. 736 V [despre un lemn] „curăţat de coajă”.
1° refl. ind. prez. 3 sg. se gogeşte 714 V; 3° part. gogit 736 V.
1°, 2°, 3° cf. DA s.v. gogi, CADE (Mold.) s.v. gogi*, SCRIB AN (Munt., Mold. sud) s.v. gogesc.
GOGLEÂZA s. f. art. 677 VIII „vedenia, năluca”: Baba vede gogleâza pă la fereastră; c.f. măgăoi 1°, p a 1 6 i .
cf. DA s.v. gogleaz, SCRIBAN (sud), ŞĂINEANU s.v., LEXIC REG., II, p. 13 (Argeş), COMAN, GL. (Muscel) s.v.
GOGOAŞĂ s! f. 1° 800 V, 807 V, 835 Va „bucată oprită din aluatul de pâine, folosită ulterior pentru dospit”: O facem prima dată gogoaşa. Iei din primu aluat până s-o frămânţi, iei de-acolo din aluatu ala ş-o zoleşti aşa cu mălai, ş-o faci aşa mititică, gogoşele mici 800 V; cf. gogonele, gogoşi că 1°, turtă 1°, turtele 1°, turti ş o ară 2°. 2° art. 714 V „vezica urinară (la porc)”: Băşica udului cum se spune la el [=porc], goguăşa, cum îi spunem la noi, goguăşa-, cf. c h i ş c ă 4°. 3° 806 VI „capsulă de bumbac”: Şi care mai rămânea, gogoşile alea de nu se mai cocea ele [...] le-adunam, gogoşile- alea aşa şi le băgăm între sobă şi ele înflorea; cf. g h i o â c ă 1°... 5° 827 A „casetă (pentru gălbează)”.
pl. gogoşi 1° 787 V, 800 V, 835 Va, 3° 806 VI, 807 VII, 826 V, 848 VII.
2° cf. DA s.v. 10°.
GOGOLÂNI s. m. pl. 728 A „ştiuleţi mici, de calitate inferioară”: Ciocanii au rămas mici, gogolănlaşa; cf. b u m b â r...
GOGOL6I v. guguloi.
GOGONELE s. f. pl. 846 V, VII, 863 VII „bucăţele oprite din aluat pentru dospit pâinea”: Fac gogonele şi le pui la soare şi se usucă 846 V; cf. g o g o â ş ă 1°...
GOGORIŢĂ s. f. în expr. să mă fac ~ 817 A „să spun minciuni, să vorbesc aiurea”: Nu vreau să mă fac gogoriţă.
cf. DA, TDRG (Munt.), ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v.
GOGOŞÂR s. m. 801 Va, 811 VII „cocon care conţine viermele de mătase mascul”: Opream perechi de anu trecut, o gogoaşe, un gogoşăr... bărbatu-adică 811 VII; cf. g o g o ş 6 i .
GOGOŞELE s. f. pl. 800 V dim. de la g o g o â ş ă 1 °.
GOGOŞÎCĂ s. f. 1° 846 VII „bucată oprită din aluat pentru dospit pâinea”; cf. gogoaşă 1°... 2° 848 VII dim. de la gogoaşă 3°. 3° 751 VII, 848 VII dim. de la gogoaşă (de mătase).
GOGOŞOÂICĂ s. f. 1° 799 VII, 845 V, 866 VII „cocon care conţine viermele de mătase femelă”: Opream de sămânţă, opream perechi aşa, ştii... gogoşoiu şi gogoşuăica 799 VII; cf.
208
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
170
fluturoâicele... 2° 845 V „femeie care trage firele din gogoşile de mătase”: Ne duceam cu gogoşi la gogoşpăică să tragem şi noi să facem scule; cf. d u 1 ă p ă r e â s ă ...
GOGOSOl s. m. 715 V, 799 VII, 845 V, 866 VII „cocon care conţine viermele de mătase mascul”; cf. g o g o ş â r .
GOL, la ~ loc. adv. 676 VIII „în afara pădurii, în loc deschis”: [Berbecii] era afară din pădure, la gol; cf. i e r i ş .
v. DAvS.v. III, TDRG s.v. II. 1°; cf. CADE s.v.
GOLĂNEÂŢĂ adj. f. 724 VI [despre iarnă] „fără zăpadă”: Umblam cu oile iama aşa, a fost o iarnă golăngâţă.
cf. TDRG (Munt.), CADE, DM s.v. golăneţ.
GOLĂNIA s. f. art. 712 VIII „hoinăreala, trândăvia”; cf. c i o f 1 i n g ă r e â 1 a .
GOLĂNIT a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 677 VIII „a hoinărit”: Fulga a trăit ş-a mai golănit încă ani de zile până când l-a prins.
GOLGOTÂNE s. pl. 739 VI „bulgări”: [Tutunul] când îl semeni să n-aibă golgotâne de pământ pe el.	;
GOLOGĂNÂŞI s. m. pl. 724 VIII dim. de la gologani: Strânge omu gologănăşl. '
GONGOIÂM vb. tranz. ind. impf. 1 pl. 796 VI „afanam terenul cu goanga”: [Porumbul] îl dam cu grapa, d-acile-1 luam şi-l gongoiăm cu goanga.
GONGONEÂLĂ s. f. 789 VII „gângureală”: [Copilul] începea să gongănească, dacă-i era de gongongâlă.
GORGON s. 707 II „bilă metalică folosită la unele jocuri de copii”.
GORGOZENII s. f. pl. 823 A „gunoaie, impurităţi în seminţe”; cf. b o z 6 c u 1 .
cf. DA, CADE (arh.) s.v. glogozi, SCRIBAN (vechi) s.v. glogozesc, TDRG s.v. glogozeală, LEXIC REG., I, p. 41 (Gura Jiului) s.v. glogozănii, GL. ARGEŞ s.v. glogozenie, CV, 1951, 1, p. 35 (Teleorman) s.v. glogozenii.
GORNETUL s. n. art. 781 VIII „goarna”.
GORONÂT adj. 725 A „făcut din lemn de gorun”: Doagele de patrar este... goronât, îi gorunu bătrân, îi altă calitate de lemn.
GOSPODARE s. f. pl. 673 VIII „gospodine”.
GOSPODINUL s. m. art. 782 VI „gospodarul”: Femeia noastră, zis, cu gospodinu ei lipeşte cu pământ [casa]; cf. o s p ă d â r , t â r 1 â ş 1 °.
cf. DA, DM (înv.), SCRIBAN (lit. v.) s.v.
GOVEŞTE vb. ind. prez. 3 sg./pl. 827 A „boleşte, zace”: Dacă este ... inedicamentele-alea, lichidu-ăla prea tare, le pasă [oilor], două, trei zile goveşte [...]. Goveşte, adică să-mbolnăveşte, nu mănâncă bine şi şade tristă.
v. DA (Mold., Bucov., Trans.), GL. ARGEŞ s.v. govi, ŞĂINEANU (Mold.) s.v. gogi, SCRIBAN (est) s.v. govesc 2°; cf. LR,
171
Glosar dialectal. Muntenia
209
1959, 2, p. 52 (Argeş) s.v. goghi.
G6VIE s.f. 1° 779 VIII, 780 III, V, VII, 782 VI, VII obicei la Sfântul Gheorghe. 2° 809 VI obicei în cadrul sărbătorilor de iarnă.
pl. \° govii 782 VI.
1°, 2° cf. DA (Dolj, Vâlcea) s.v. 2°, ŞĂINEANU (Dolj), SCRIBAN (Munt. vest, Teleorman), LEXIC REG., I, p. 26 (Balş), BĂRBUT, CV, 1949, 6, p. 30 (Mehedinţi) s.v.
GRAD s. n. 1° 714 VI „alcoolmetru”; cf. cent 1°... 2° pl. 830 A „lactometre”.
pl. 2° grade 830 A.
1° v. BĂRBUT s.v.
r	9
GRADA vb. ind. impf. 3 sg. 830 A „măsura (laptele) cu gradul 2°”: Duceam laptele la lăptar. Aveau ei gradele lor, mi-1 gradă, să nu punem apă. .
cf. GL. ARGEŞ s.v. grăduit, BĂRBUT s.v. grădui.
GRAJDI s. n. 677 VIII, 681 VII, 707 VIb, 774 Vllb, 778 VI, 819 VIb, 850 Vb „grajd”.
v. TDRG (Munt.), Cj^DE (Mold.), SCRIBAN (est), DA s.v. grajd.
’ GRAPĂ s. f. "868 VI „unitate de măsură pentru suprafaţa unui teren arat, egală cu zece brazde”: Până la conac aram o grapă şi ceva, zece brazde, aşa... numeşte.
GRAS s. n. 775 V „came grasă; grăsime”: Grâsu îl topim, îl facem ... îl topim, facem şi şuncă; cf. grăseminte, g r ă s i m u r i .
pl. art. grâsurile 774 Vllb.
v. DA (înv.) s.v. II. 1°.
GRATIE s. f. 1° 831 VUIb, 832VIIIb „leasă pentru bătut porumbul”: Porumbu se mai bătea la grătiie, grătiie dă nuiele, făcută bine 831 VUIb. 2° 689 VI, 778 VI, VUIb, 8*35 VI „împletitură de nuiele umplută cu pământ pentru a alcătui pereţii bordeiului sau podul casei”: Peste ei [=mărtaci] punea grăţ, dă... îngrădite, dă nuiele şi d-aci punea paie şi peste ele punea pământ 778 VI; cf. gard 2°. 3° 793 A „împletitură de nuiele pe care se trage dimia pentru a o face compactă”: Erea făcute gr iţii şi era oameni dă meseria asta şi le trăgea dimia pă... pă gratie, dă o... venea d-o-ngroşa niţel că... i turna şi apă. 4° 729 A, 834 A „cuşcă de fier”: Vă duceţi la muzeul Cuza acolo [la Galaţi] să vedeţi că sunt trei lupi acolo-ntr-o grătiie 729 A.
pl. 2° grătii 689 VI, grăţi 758 VUIb, 778 VI, VUIb, 3° grăţii 793 A, 815 VII.
1° cf. DA s.v. 3°, ŞĂINEANU s.v. 2°.
GRĂDEÂ s. f. 1° 847 VI „şipcă bătută pe pereţii casei pentru a susţine tencuiala”; cf. b a s c h i e ... 2° var. 739 A „împletitură de nuiele la pereţii casei de paiantă”; cf. g r ă d e â 1 a . 3° art. 684 VIII „coasta (la om şi la animale)”: Am căzut din pom ş-am vint cu o coastă dă crăci aşa. Ce-am păţit! Ş-acuma e pe partea asta, nu poci dormi noaptea. Mă
210
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
172
doare grâdşâya, că, vezi, am belit-o dă crăci grădşâya. var. 2° gredeâ s. f. 739 A.
2° cf TDRG, ŞĂINEANU (Trans.) s.v., SCR1BAN (vest) s.v. grătea. GRĂDEĂLA s. f. art. 709 A „împletitura de nuiele la pereţii casei (de paiantă)”; cf. g r ă d e â 2°. cf. DA s.v. grădele.
GRĂDINĂ s. f. 707 VIII „fâneaţă”: începem la grădini, la coasă; cf. p o i â n ă 1°.
pl. grădini 706 VI, 707 V, VIb, VIII. cf. DA s.v^
GRĂDINĂRÎE s.f. colect, 785 Vllb „zarzavaturi”: Nu prea punea grădinărite p-aici pe la noi.
GRĂDINIT, am ~ vb. tranz. ind. pf. c. 1 sg. 687 VIII „am împrejmuit cu gard; am îngrădit”: Ieri am săpat nişte altoi, adică am altoit şi am săpat de jur împrejuru lor, le-am grădinit ca să nu le strice vitele. GRĂDIOÂREs. f.pl. 701 VIIbdim.de la grăbea 1°. GRĂMĂJUÎT adj. 680 .Vllb „aşezat grămadă; grămădit”: Puneam aşa pământu uite grămăjulit aşa. v. GL. ARGEŞ s.v. grămăjui.
GRĂNTOÂSA adj. f. 727 A „mândră, semeaţă, fudulă”: Ea, grăntyăsă, că ea e cineva; cf. fălnicoâsă...
v. CJV, 1950, 4, p. 53 (Tecuci) s.v. grăntos.
GRĂSEMInTE s. 719 V, 852 Vllb „came grasă; grăsime”; cf. gras...
GRĂSImURI s. f. pl. 797 V „grăsimi”; cf. g r a s ...
GRĂSUNÂŞ s. m. 682 VII dim. de la grăsun („porc”); cf. g o -d ă c u ţ.
GRĂTÂR s. n. 725 A [la casă] „schelet de grinzi pe care se bat scândurile la tavan şi la duşumea”: Tălpi de şase metri, după cum era casa, curmezişe de patru făceam acolo şi o grătuiam, îi făceam grătăru jos, la fel ălălalt de sus, grătar la fel.
GRĂTĂRIT, am ~ vb. 1° ind. pf. c. 1 sg. 739 V [la casă] „am pus tălpile”: A băgat la casă tălpile, tălpi de salcâm, le-a băgat tălpile de salcâm, cum să spune am grătărit-o; cf. grătuiam. 2° part. 713 VI „făcut din gratii”: Trebuia să-l facem grătărit, nu chiar înfundat el, să fie porumbaru înfundat. Este un adăpost neînfundat, numa grătărit. part. 2° grătărit 713 VI.
GRĂTUIÂM vb. ind. impf. 1 pl. 725 A [la casă] „puneam tălpile”; cf. g r ă t ă r i t 1°.
GRĂUIÂM v. grâuiăm.
GRĂUIT s. n. 869 VIII „acţiunea de a g r â u i ”.
GRĂUNŢĂ s. f. 739 A „bob (de porumb)”: Când ne duceam la prăşilă mai puneam câte-o grăunţă pe-acolo.
v. TDRG (Trans.), DM, DEX (rar), DA s.v. grăunte; cf. CADE
173
Glosar dialectal. Muntenia
21 1
s.v. grăunţ, SCRIBAN (mai vechi) s.v. grăunte.
GRÂNÎŞTIE (4 sil.) s. f. 815 A, 820 VI „teren de pe care s-a recoltat grâul”.
GRÂUIÂM vb. ind. impf. 1 pl. 851 VIII „treieram a doua oară (după ce s-au scos paiele din arie, ca să se separe boabele de grâu din spicele rămase întregi la treieratul cu cai)”: După ce scoteam seara paiele, atuncea-1 grîuiâm că nu... să rupea boabele, da rămânea spicele întregi, băgăm pietroi numa pă el, gol acolo, ca sd-1 grîuşâscă.
conj. prez. 3 sg. să grâuiăscă; refl. conj. prez. 3 sg. să se grăuiăscă 851 VIII.
var. grăuiăm vb. ind. impf. 1 pl. 869 VIII.
cf. DA, CADE, SCRIBAN s.v. grohăi, GL. ARGEŞ s.v. grâuni, GL. DOBR. s.v.
GREDEÂ v. grădeâ 2°.
GREŢELINA s. f. art. 786 A „glicerina”.
GREUL s. n. art., m-am pus cu ~ (pe ei) loc. vb. 785 VII „am sâcâit, am tracasat”: Nu m-am pus cu grepu pă ei, că-i da fetii telefon.
GREUTATE s. f. 760 Vllb „lipsă, sărăcie”: Mă duceam pă la muncă pă la oameni, îmi da cîte-un ciur dă mălai; am păţit grepătate mare; cf. n e a j u n g e r i .
v. TDRG (înv.), DA s.v.
GRINDA s. f. art. în dă de-a ~ 769 VII, 774 V, Vllb, 830 V, 833 Vila [despre naşul sau naşa de botez] „ridică finul spre tavan, conform unui obicei de Anul Nou, urându-i să crească mare”: Să duc acolo la naş, cu plocon, îi dă d-a grinda, îi pune acolo o pâine-n cap, ţo'ale, si-1 dă dş-a grinda de trei ori 833 Vila; cf. s u s e 1 e a .
’v. GL. ARGEŞ s.v.
GRINDĂRÎA s. f. colect. art. 820 VIII „totalitatea grinzilor miei case”.
cf. DA s.v. grindă.
GRINDUIALĂ s. f. 721 A „acţiunea de a g r i n d u i ”. GRINDUIM vb. ind. prez. 1 pl. 721 A [la casă] „punem grinzile”, v. GL. OLT. s.v. grinduie, BĂRBUŢ s.v. grindui.
GRINDULIŢE s. f. pl. 695 VI dim.’de la grindă. v. DA s.v. grindă.
GRÎPCĂ s. f. 766 VI „unealtă folosită la tăierea caşului”. GRIVEÂ s. f. 751 VlIIb, 754 VIII „scândurică găurită la capete, folosită ca jug la cai”.
pl. grivele 754 VIII.
var. grivere s. f. pl. 745 A.
v. GL. ARGEŞ s.v.; cf. GL. DOBR. s.v. grevele.
GRIVERE v. griveă.
GROÂPE s. f. pl. 719 VlIIb „gropi”, v. DA, SCRIBAN (mai rar) s.v. groapă.
212
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
174
GROFÂTĂ adj. f. 715 VII „gofrată”.
pl. grofăte 702 Vllb, 715 VII.
GR6FNIŢĂ s. f. 723 VII „cavou”: îl îngroapă în pământ [pe mort] la noi, n-are grofniţă.
cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN, DM (înv.), BĂRBUŢ s.v. ^ropniţă, COMAN, GL. (Năsăud) s.v. grohniţă.
GROHANEÂ vb. ind. impf. 3 sg. 707 VIb „grohăia”.
var. grohoneâ vb. ind. impf. 3 sg. 707 VIb.
v. TDRG (Trans.), DA s.v. grohăi.
GROHONEÂ v. grohăneă.
GROPARII s. f. pl. 799 V „locuri cu gropi de unde s-a scos pământ pentru construcţii”: Luam pământ de la gropărij.
GROPĂT6R s. m. 676 V „gropar”: Lumea pleacă şi rămâne gropătoru de dă pământ [pe mort]; cf. îngropătorul.
GROPEŞTI vb. ind, prez. 2 sg. 695 VIII „încropiţi (apa)”: Să mai gropeşt/apa... .s-o mai gropeşti, adică să mai pui apă rece.
conj. prez. 2 sg. să gropeşti 695 VIII.
GROS 1° adj. 741 A [despre vânt] „puternic, intens”: Bătea un vânt mare-aşa, un vânt gros, cum îi toamna. 2° din ~ loc. adv. 762 VIII „tare, cu putere”.
1°, 2° cf. DA s.v. IV.
GROSĂMÎNTE s. f. colect. 862 VII „ţesături groase”: Cânepa o torceam, o lucram, ce vream, pânză, grosăminte d-asta.
GROSIME s. f. 703 V „zer îngroşat şi precipitat prin fierbere”: Şi s-alege un fel de... grosime care se numeşte urdă.
GROSOVÂNI adj. m. pl. 678 VIII „înstăriţi; groşi la pungă”: Că ăştia care erea... grosovânl la pungă plătea şi te bagă pă dumneata la armată.
cf. DA s.v. grosolan, SCRIBAN (fam.), CADE, ŞĂINEANU s.v. grosoman.
GRUIA s. f. art. 742 II numele unui joc de copii: „ţurca”; cf. drîchea 1°...
cf. SCRIBAN (Buzău) s.v. guie.
GUGULEÂ, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 786 VIII [despre câine] „se gudura”; cf. c u ţ u 1 e ş t e .
cf. DA (Trans.), CADE (Olt., Ban.), LEXIC REG., I, p. 90 (Făgăraş), BĂRBUŢ s.v. guguli, TDRG, ŞĂINEANU (Mold.) s.v. cocoli, SCRIBAN (Olt.) s.v. cocolesc, GL. DOBR. s.v. gugulesc.
GUGUL6I s. n. 770 V, 771 Va, Vllb „bulgăre de pământ, cocoloş”: [Viţei] i se face un gogoloi mai mic, nu chiar aşa, dă pământ, şi să pune la rădăcini aicea, unde este băţu, pentru că... rădăcinile să plece în lături, să nu se ducă drept în jos 762 VI.
pl. guguloăie 758 Vllb, 770 V, 771 Va, 774 II, 779 V, VII. 780 V, 789 V.
175
Glosar dialectal. Muntenia
213
var. gogoloi s. n. 762 VI.
v. BĂRBUŢ s.v.; cf. SCRIBAN (rar) s.v. gogoloi.
GUIŢEÂ vb. ind. impf. 3 sg. 706 VI, 707 Via „guiţa”, ger. guiţind 706 VI.
v. DA (Munt., Trans.) s.v. guiţa; cf. TDRG, ŞĂINEANU, DM s.v. guiţa, SCRIBAN (vest) s.v. guiţ.
GULIMĂSTIC s. n. 827 VI „gumilastic”: Ghete cu gulimăstic, cum să spunea înainte.
var. gulimâstric s. n. 827 VI.
cf. DA s.v.gumă, BĂRBUŢ s.v. gumilastru.
GULIMÂSTRIC v. gulimăstic.
GULMUStil s. n. 784 Vllb „grămadă (de pământ); morman”: D-aci [pământulf îl faci aŞa gulmuşoj, uite-aşa mare, două, câte două vine la ţest [...] si faci două muşuroaie; cf. mâjeră, mazâlă, m o m i i e , t o c 2 .
pl. gulmuşoăie 764 VII.
cf. DA s.v. golomoz 3°, GL. OLT. s.v. gulguşoi.
GUMÂRUL s. m. art. 851 VII „pantoful de cauciuc, de forma unui galoş”.
pl.’gumâri 812 III, 815 V, 833 A, 834 A, 851 VII, 855 VI, 870 VI. v. LEXIC REG., I, p. 64 (Iaşi) s.v., GL. DOBR. s.v. gumari. GUNOlOS adj. 726 V [despre un teren] „îngrăşat cu gunoi”: Unde puneam cânepa, aveam asa locu mai gunoios; cf. î m b ă 1 i g ă r i t e .
v. DA s.v. gunoi-, cf. TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v., DM (Tar^ s.v.
GURA s. f. 1° art. în ~ serii loc. adv. 793 A „pe înserate”: Şi când ne-am dus acolo în gura seri ... venea lumea de la cules de la porumb. 2° în expr. am luat la ~ 678 VlIIa „am luat la ceartă”: L-am găsit cu oile acolo la noi, eu 1 -am lyat la gură că ce cauţi cu oile aici. 3° 700 Viile „parte a unei şindrile care intrând în şanţul celei următoare ajută la îmbucarea celor două piese”.
GUREŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 757 VII [la ţesut] „leagă gură”, ind. impf. 1 sg. gureâm 683 V.
v. DA s.v. gură, GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. guri', cf. CADE (Olt.) s.v. guri 1°, LEXIC REG., II, p. 26 (Vâlcea) s.v. guri.
GURIT6R s. m. 814 A, 815 A, 816 A, 818 A [la războiul de ţesut] „băţ fixat pe sulul dinainte pentru legat gura pânzei”, pl. guritori 816 A. v. DA s.v. gură, BĂRBUŢ s.v.
GUŞĂ s. f. 1° 784 V, 834 VII, 835 VII „gogoaşă de mătase”: Gândacii să suia şi începea să facă mătase, să facă guşi 784 V. 2° pl. în ~ loc. adj. 689 lila [despre o ţesătură] „în relief, buclată”; cf. fulg i ...
pl. guşi 1° 784 V, 785 V, 790 VII, 834 VII, A, 835 VII, A, 2° 689 lila; guşe 1° 834 A.
214
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
176
1° v. GL. OLT., BĂRBUŢ s.v.; 2° cf. LEXIC REG., II, p. 70 (Roşiori de Vede) s.v.
GUTĂ s. f. 703 II, 789 II, 839 VI, 840 II, 865 II, VI „fir de nailon de care se prinde acul undiţei; catgut”: Avem undiţi cu gută şi... cioc 703 II.
GUTURAI s. n. în ~măgăresc 691 VII, 816 Vllb „tuse convulsivă”: [Copilul] a murit dă guturăi măgăresc 816 Vllb.
HABAR s. în expr. ~ aveăm 805 V, 830 VII „nu ştiam, habar nu aveam”: Nu vrea să ne spuie că e lup, habar avşâm noi, credeam că e câine 805 V; cf. nevoie 1°, p ă s .
HADARAG s. n. 738 A „băţ la extremitatea plasei de pescuit care se înfige în pământ pentru fixare”.
cf. DA, CADE, TDRG, ŞĂINEANU (Mold.), DM, DEX (reg.) s.v. hădărag, SCRIBAN s.v.
HÂIDELE s. f. pl. art. 762 A [fam.] „picioarele”: M-am dus la oaie, o găsesc cu hăidele-n sus.
cf. DA, CADE, TDRG s.v. gaidă 2°, ŞĂINEANU (Mold.) s.v. gaidă, SCRIBAN (Mold.) gaibă.
. HALÂI s. n. 816 VI „gălăgie, scandal”; cf. a 1 ârm ă ...
v. DA s.v. alai.
HALIMĂ s. f. 870 Viile „gălăgie, scandal”: A început să facă halimă şi să-şi jumulească păru din cap; cf. alarmă...
HÂMBURG s. m. 704 VI „soi de viţă de vie”.
HANŢ v. haţ.
hăoLeo v. haoleu.
HAOLEU interj. 716 VII, 719 VII, 777 VIII, 780 VII, 834 VII „aoleu”.
var. hâoleo (3 sil.) interj . 751 VlIIa, 861 VII; hăoleu interj. 827 VI; hăuliu (3 sil.) interj. 840 A, 841 Vila; voie interj. 846 V.
cf. DA s.v. aoleo.
HÂOT s. 683 VII, 750 VlIIa „vuiet”; cf. h â u 1 , h u i â 1 ă .
var. autul (3 sil.) s. art. 825 VII.
v. SCRIBAN (Buzău), GL. ARGEŞ s. v.; cf. GL. DOBR. s. v. hautul.
HARAMUCE s. n. pl. în 769 A „grupuri, grupuri”: Da n-am încetat vorba şi m-am pomenit, uite-aşa, cu oile haramuce, haramuce; cf. b u r 1 u c ...
var. arămuc s. n., pl. arămuce 835 A.
cf. DA (înv.) s. v. haram, BĂRBUŢ s. v. hărămuc, CV, 1950, 4, p. 38 (Munt.) s. v. aramuc.
HARANEIE v. haranle.
HARĂNGHEL s. m. 736 VII, A „arhanghel”.
HARANIE s. f. 866 V „cazan, căldare de aramă”: Ş-o puneam [cânepa] pe foc într-o haraneie ş-o fierbeam acolo bine ca să se moaie
si să să facă albă 866 VII.
var. haraneie s. f. 866 VII.
cf. DA, TDRG, SCRIBAN (Ialomiţa) s. v. arănie, COMAN, GL. (Constanţa), CV, 1951, 1, p. 35 (Teleorman) s. v. aranie.
HARCÂN s. n. 728 VI „ţarc”: I-am băgat oile-n harcân; cf. b a d 6 c ...
HARCÂUA s. f. art. 693 VI, 695 VI, 698 VI [la casă] „temelia, fundaţia (din piatră si ciment)”: O casă, prima dată să toarnă harcăua 693 VI; cf. ţ 6 c 1 u. ’
var. arcă s. f. 697 VI.
v. DA, TDRG (Dâmboviţa) s.v.; cf. CADE (arh.), SCRIBAN s. v.
arca.
HARMÂN s. n. 855 VII „curte”; cf. o b 6 r . cf. SCRIBAN (sud), DA s. v. arman, CADE s. v.
HARTANELE s. n. pl. art. 814 III „pulpele de pasăre”: Bucăţile măi bune din pasăre, de exemplu pieptu, artânili, le frigem 830 III; cf. c i o t o â i e ...
var. artân s. n. 803 Vile, pl. artâne 808 III, 830 III.
' cf. DA, CADE, ŞĂINEANU, GL. ARGEŞ s. v. hartan, TDRG, SCRIBAN (Munt.) s. v. hartan.
HARTEÂM vb. tranz. ind. impf. 1 pl. 753 VIII „întorceam, cârmeam (vitele)”: [La arie] când arătam biciu înaintea cailor, să obişnuia, caii se hartşă singuri, ştii, se hartşă înapoi 751 VlIIb. refl. ind. impf. 3 pl. se harteâ 750 VlIIb, 751 VlIIb. var. se hărteâ vb. refl. ind. impf. 3 pl. 751 VlIIb. cf. DA s. v. fărtoi, CADE, ŞĂINEANU (Mold.), DM, DEX (reg.) s. v., hartoi, LEXIC REG., I, p. 91 (Făgăraş) s. v.fărtui, p. 64 (Iaşi) s. v. harto, GL. ARGEŞ s. v. hartea, hărtui, BĂRBUŢ s. v. harţi.
HARŢ s. n. 816 VlIIa „necaz, supărare”: Mai multe hârţur! a tras părinţii; cf. necăjeâlă, supăr, pl. hârţuri 816 VlIIa.
cf. DA (vechi) s. v. harţă, TDRG, CADE, SCRIBAN (înv) s. v., DM, DEX s. v. harţă.
HATUNCI adv. 813 II „atunci”; cf. a t lin c i 1 e a ...
HAŢ, interj. 712 VIII, 730 A, 734 A „ham, ham”; cf. 1 a. var. hatiţ, hanţ interj. 712 VIII.
cf. TDRG (fam.), DA, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN s. v. HĂUL s. 753 VIII „vuiet”: Crăpa câte un brad de ăia mari, făcea ca un hă#ul, ca o ghiulea; cf. h â o t...
cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU s. v. hăuli, SCRIBAN (fam.) s. v. hăulesc, BĂRBUŢ s. v. haulă.
HÂULA (3 sil.) s. f. art, 703 A „rostul gospodăriei”: Hăula, adică căsnicia casei [...]. Da, rostul, rostul, noi îi zicem hăula; cf. căsnicia.
216
Maria Marin şi lulia Mărgărit
178
var. aula (3 sil.) s. f. art. 703 A. cf. DA s. v.
HAULIŢI vb. ind. prez. 2 pl. 776 VIII „vă aoliţi, vă văietaţi”: Ce mai hayuliţ? S-a dus, s-a dus; cf. h u i e ş t e 2°. cf. DA s.v. aoli, TDRG, CADE s.v. hăoli.
HÂZMĂ s. f. 860 VlIIb „astm”; cf. astupătură. cf.,GL. DOBR. s.v. hazm.
HÂGET s. n. 762 VII „pădure măruntă şi deasă; desiş, hăţiş”; cf. b uhâc i ...
cf. GL. ARGEŞs.v. hăgiş, BĂRBUŢ s.v. higiş.
HĂIMOŞISERĂ (5 sil.), se ~ vb. refl. ind. m. m. c . pf. 3 sg. 680 Vllb „se înhăitase”: Mă-sa să hăimoşiseră după altu şi pe ea o lăsase.
cf. DA (vechi) s.v. haimana, TDRG, ŞĂINEANU s.v. hăimăni. HĂINĂRÎME s. f. colect. 750 Vllb „cantitate mare de haine”: Era târgurile bogate, cu hăinărime, cu fel de fel.
cf.,DA s.v. haină, TDRG, BĂRBUŢ s.v. hăinărie.
HÂINURI s. f. pl. 757 VII „haine”: Făcea bărbaţii hăinurl, pantaloni.^
HĂLĂCIUGĂ s. f. cu val. adv. 868 VI „în număr mare; grămadă”: Aşa mulţi ce erau [gândacii], erau hălâcugă pă grâu; cf. ciuci umel ...
cf. DA s.v. 1°, TDRG (Munt.), SCRIBAN (Munt., Mold.), DM, DEX (reg.), BĂRBUŢ, s.v., LEXIC REG., I, p. 91 (Făgăraş) s.v. heleciugă.r
HÂLĂI interj. 780 VII „strigătură care însoţeşte jocul căluşul”, var. hălăişa interj. 768 VII, 828 VI; hărăişa interj. 827 VI, 828 VI. v. GL. ARGEŞ s.v. hălăişa', cf. CADE (Olt.), DA s.v. hălăi. HÂLĂIŞA v. hălăi.
HALĂIfv. hălălăie 2°.
HĂLÂLĂIE vb. ind. prez. 3 sg. 829 Al0 [despre câine] „latră”; cf. 1 â t r ă. 2° [despre oameni] „se ceartă zgomotos, cu gălăgie”: S-a hălăiit zi de zi şi acuma abia se scoală din pat 686 IV.
var. 2° s-a hălăit vb. refl. ind. pf. c. 3 sg 686 IV.
1° cf. GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. hălălăială; 2° cf. DA, CADE s.v. hălălăi, TDRG, ŞĂINEANU s.v. hălălăie, SCRIBAN (vest fam.) s.v. hălălăi, LEXIC REG., I, p. 45 (Gura Jiului) s.v. hălăi, II, p. 14, 26 (Argeş), BĂRBUŢ s.v. hălăi, GL. OLT. s.v. ălăind, GL. ARGEŞ, B Ph, 1942, p. 241 s.v. hălălăială.
HĂLTUIÂ vb. ind. impf. 3 pl. 715 VlIIb „poposeau”: [Cărăuşii] hăltuiă p-aicea noaptea, încărca ziua si noaptea rămânea aicea. HĂMUŞEjŞTE v. amuşesc 2°.’
HĂNTĂLAU s.n. 776 VIII „petrecere mare; chef’: Hămtălây, bere, băutură, mâncare, jocuri, asta este; cf. b ă r ă b â i e ...
HÂOLEU v. haoleu.
179
Glosar dialectal. Muntenia
217
HÂRĂIŞA v. hălăi.
HĂRĂNEÂM vb. ind. impf. 1 sg. 866 VII „creşteam (copii, animale)”.
ind. pf. c. 1 sg. am hărănit 866 VII; conj. prez. 3 sg. să hărâneâscă 763 V; part. m. pl. hărănîţi 750 VII.
var. arâneşte vb. ind. prez. 3 sg. 779 Vile, 782 VII, 1 pl. arănîm 779 Vile, 782 VI, impf. 1 pl. arăneăm 772 VII, pf. c. 1 sg. am arânit 775 V.
cf. DA s.v. hrăni, TDRG (Trans.) s.v. hrăni, SCRIBAN (vest) s.v. hârănesc, BĂRBUŢ s.v. hărăni.
HĂRAŞPÎT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 723 A „a înhăţat, a răpit”: Mielu a fost în faţa casei lângă oaie, 1 -a hărăşpit [lupul] şi a luat-o la fugă cu el.
HÂRCUI vb. ind. 1° impf. 1 sg. 750 VlIIb „arcuiam”; cf. cotonogeşte. 2° prez. 1 sg. 816 A „mişc din loc; urnesc”.
'Ţ 1° ind. impf. 1 sg. hărcuiăm 750 VlIIb; 2° ind. prez. 1 sg. hărcuiesc, pf. c. 3 sg. a hărcuit 816 A.
\°cf. CADE s.v. harc.
HARIPILE s. f. pl. art. 695 V „aripile”, v. DA (prin estul Ban. şi prin Olt.) s.v. aripă, CADE s.v. haripă. HĂRNICOÂSĂ adj. f. 816 Vllb „harnică, energică”: [Nora] nu-i aşa hărnicgâs-aşa pe muncă, v. GL. ARGEŞ s.v.
HĂRTEÂ v. harteâm.
HĂŢĂNEÂ, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 786 A [despre câine] „se agita lătrând”: S-a hăţărît câinele, o juma dă noapte s-a luptat cu viezurele.
var. s-a hăţărît vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 786 A.
v. GL. ARGEŞ s.v. hăţăni; cf. TDRG (Trans. pop.) s.v. hăţi.
HĂŢĂRÎT v. hăţăneă.
HATUL, ~ în drum s. compus 828 II numele unui joc de copii. HAULIU v. haoleu.
HÂGI v. hugi.
HÂlŢURI (2 sil.) s. n. pl. tantum 744 Vila „căluşei, carusel”: Hîiţur! din alea, comedii, cu policiori, cu... dulapuri din alea, fel de fel era [la târg]; cf. lanţuri, lăvi cere,roată 3°, tiribombă. cf. DA (Trans.) s.v. huiţ, SCRIBAN (Trans.) s.v. huiţ.
HÂJ v. hugi.
HÂRA s. f. art. 849 VIII „cearta, neînţelegerea”; cf. zgân-
d ă r ă .
v. CADE (Olt.), DM, DEX (reg.), LEXIC REG., II, p. 60 (Sibiu), BĂRBUŢ s.v.; cf. DA (înv.) s.v. hăr, LEXIC REG., I, p. 96 (Rupea) s.v.
HÂRBULET s. n. 839 VIII, 857 VII dim. de la hârb.
5	5
218
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
180
HÂRCĂ s.f. 1° 798 II nume al unui joc de copii: „un fel de leapşă Număram şi la care cade hfrca, fuge după ăilanţi şi dă hârca; cf. gardiâna. 2° 757 VII „coajă uscată din jumătate de dovleac”: Răbojurile le pune într-o hfrcă, într-o hfrcă de dovleac sau într-o strachină-n ceva; cf. g 1 ă v e â j ă ...
1° cf. DA s.v. hâră 1.2°; 2° v. LEXIC REG., II, p. 18 (Argeş) s.v.; cf. LEXIC REG., I, p. 81 (Vâlcea) s.v. hoarcă 2°.
HÂRCIOGOÂSA adj . f. 726 Vb [despre spată] „cu dinţii rari şi regulaţi, ca de hârciog”: Aveai o spată mai hîrâogoâsă şi începea să să rupă.
HÂRLAU s. n. 790 I „gârlă, râu mic”: Păi ce crezi tu că nu te-aruncăm în hîrlăy?; cf. g â r 1 o â c ă ...
HÂRLET v. hărleţ.
HÂRLETE v. hărleţ.
HĂRLEŢ s. n. 721 VI, 724 A, 726 A, 728 VI, 737 VI, 803 VI, 823 A „cazma”.
var. hârlet s. 709 V; hâriete s. 688 VI, 714 V, 757 VII, 758 VII.
v. DA (Mold., Trans.), TDRG, CADE (Mold., Bucov.), SCRIBAN (est), DM, DEX (reg.), ŞĂINEANU, GL. DOBR. s.v., GL. OLT. s.v. hâriete.
HÂRTIOÂRE s. f. pl. 695 VI dim. de la hârtie („bancnotă”): I-am promis şi ăluia vreo zece hîrtiyăre, că aşa să putea face treaba atuncea, că nu se găsea material.
cf.,DA, TDRG, CADE, SCRIBAN, DM, DEX s.v. hârtie.
HĂRŢÂIE v. hâţâie 2°.
hAtÂIE vb. 1° tranz. ind. prez. 3 pl. 852 A [în ritualul nunţii] „supun la diferite încercări (soacra)”: Ne hifîje, ne duce pe drum, ne vopseşte în tot felu, ne suie şi-n căruţă pe nişte rotile şi ne târăşte şi călare şi pe câte un cal, ca la nuntă. 2° var. refl. conj. prez. 3 sg. 818 A „să se mişte, pierzându-şi forma iniţială”: Se pun unu, două lemne curmeziş ca paiante, să na să hfrţîie [rama pentru uscat tutun].
var. 2° să se hirţăie vb. refl. conj. prez. 3 sg. 818 A.
1° cf. GL. ARGEŞ s.v. hârţâi 3°; 2° cf. TDRG (Munt. fam.), SCRIBAN (Munt.), DM, DEX (reg.), GL. ARGEŞ s.v. hârţâi, ŞĂINEANU s.v. hătăi.
HÂŢE s. f. pl. 850 A „mârţoage”: Aram din nou tot cu două hîţe de cai; cf. m â r ţ 6 g i .
v. GL. ARGEŞ, GL. DOBR. s.v.
HEGNĂ s. f. 1° 704 A, 709 VIII „crivac, troliu”: Şedea un om în puţ, săpa şi patru afară cu hegna 704 A; cf. b 6 b u 1 ... 2° 698 VlIIb „cupă folosită la scoaterea pământului din puţ”.
1° v. DA (Prahova) s.v.
HEREŢOÂICĂ s. f. 816 VlIIb „femelă a eretelui”.
cf. DA (Munt., Trans.) s.v. herete, SCRIBAN (Olt.) s.v. erete.
HIBRIZ s. m. 832 VlIIb, 847 VI „hibrid”.
] 81
Glosar dialectal. Muntenia
219
HIBRIZÂT adj. 864 A [despre porumb] „obţinut din hibrizi”: Atuncea porumbul nu lega cum leagă acuma toate firele, acuma-i hibrizât.
HLENŢ s. n. 721 A „cârlig cu care se fixează doagele la cioplit”.
pl. hlenţuri 721 A.
HOÂNCĂ s. f. 739 VI „adâncitură între două dealuri; depresiune”; cf. h u 1 ă 2°.
v. DA (Trans.), SCRIBAN (vest) s.v.
HOÂRE s. f. pl. 780 VII „gângănii, insecte”: [Soţul] era pe front plin dă hoăre, dă... păduchi; cf. g â n ţ ă ...
v. DLR (Trans., Ban., Olt.), COMAN, GL. (Dolj) s.v. oară, BĂRBUŢ s.v.: cf. CADE s.v. oară, LEXIC REG., II, p. 83 (Crisana) s.v. hale.
HOAŢĂ 1° s. f. 789 II „figură la căluş 1°”. 2° adj. f. 811 A [despre brânză] „cu mult cheag, pentru a reţine zerul şi a fi grea la cântar”.
\ HOCHIC s. 851 Ila 1° „joc de copii asemănător cu hocheiul pe iarbă”; cf. popic 2°. 2° „lemn mic şi rotund cu care se joacă ~”; cf. popic 3°.
HODĂIŢĂ s. f. 695 VIII „odăiţă”, v. DLR (reg.) s.v. odăiţă.
HOIEŞTE vb. 1° se ~ refl. ind. prez. 3 sg. 707 VII „se strigă ■pentru a speria lupul”: Am auzit holind, că acolo aşa să iiojcş*c „ho, lupul o lupul”; cf. gălăgie... 2° var. ind. pf. c. 3sg. 828 VII „s-a văitat”: A stat doi ani [soţul], a uit în pat aşa; cf. ha u 1 i ţ i .
1° ind. impf. 3 pl. hoiău 734 V, pf. c. 1 sg. am hoit 734 VlIIa; con), prez. 3 sg. să hoiăscă 723 II, 3 pl. să hoiăscă 732 VII: ger. hoind 707 VII.
var. 1° cuieste vb. ind. prez. 3 pl 743 VI; 2° a uit vb. ind. pf. c. 3 sg. 828 VII.
1° v. BĂRBUŢ s.v. hoi; cf. DA s.v. hoi, CADE (Trans., Maram.) s.v. hoi.
HOiNA, de-a ~ loc. subst. 844 A „oină”.
v. DA (Mold., Bucov.), SCRIBAN (est), CADE s.v.
HOIREÂ (3 sil.), se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 737 VI „se striga pentru a speria lupul”; cf. gălăgie ...
h6pŞĂ s. f. 674 VII „şezătoare”: îi zicea hopşă: ne băgăm câte şapte, opt, zece inse, astă seară torceam la mine, mâine seară torceam la altă, poimâine seară la alta; cf. furcărie 1°... v. DA s.v.
HOR interj. 851 VII cuvânt folosit pentru a alunga lupul; cf. d o . cf. CADE s.v.
H(^RĂ s. f. 1° art. în ~ Anuţei 776 III, ~ bâdei 788 V, ~ dreaptă 761 V, ~ pe două 761 V, 773 III, ~ florilor 789 III, ~ de mână 778 VI, ~ pe trei 776 III numele unor dansuri populare. 2° art. în ~ nunţii 780 III
220
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
182
„hora miresei şi a nunilor”; cf. c o nc i... 3° 804 III „plimbare”: Numai să plimbă fetele şi băieţii şi-i spune horă; cf. împlimbâre. 4° 833 A „grup de snopi aşezaţi în cerc, cu spicele în sus, ca să se usuce”. 5° 750 VII [fig.] „cerc, roată”: Pă lunc-aşa [...] ai văzut că-i câte un rotocol aşa, zici că-i horă [...] şi-i arsă iarb-aia, ai văzut că e pârlită roată, roată, roată, cică soimanele cântă noaptea.
1° cf. DA s.v. \d; 2° v. DA, COMAN, GL. (Muscel) s.v.; 3° cf. DA (Ban., Trans., Muscel) s.v. 6°; 5° v. DA s.v. 5°.
HORĂITURI s. f. pl. 739 II „zgomote produse de o haită de lupi în mişcare”.
cf. DA s.v. hor, DM s.v. horăitură.
HOREŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 1° 696 VI „adună fânul din polog în rotocoale, ca să se usuce, înainte de a-1 face căpiţă”. 2° 848 VIII „aşază snopii în cerc, cu spicele în sus, ca să se usuce”.
1° part. horit 696 VI; 2° ind. prez. 1 pi. horim 848 VIII.
1° v. DA (Ban., Trans., Muscel), TDRG s.v. hori, CADE (Mold.), ŞĂINEANU, LR, 1959, 2, p. 53 (Argeş) s.v. hori, SCRIB AN s.v. horesc.
H6RISTE s. f. 848 VIII „claie din cincisprezece-douăzeci de snopi de orez’.
cf. DA s.v. horă, TDRG, CADE, SCRIBAN s.v., DEX (reg.) s.v.
HOTĂRÂT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 789 V, 805 V [despre produse, la preparare] „s-a tăiat”; cf. z e o r d i t.
part. f. pl. hotărâte 805 V.
v. LEXIC REG., I, p. 41 (Gura Jiului), GL. ARGEŞ s.v. hotărî.
HOTĂREÂC s. n. 716 A „drumeag printre tarlale”: Hotărşâcu ăsta ... este un drum numa cât merge căruţa.
HOTICUL v. otic.
HOŢIŞ6R adj. 727 A dini. de Ia hoţ („viclean”).
HREAM s. n. 735 Vila „hram”; cf. h r e â m ă t, t i t o r i e .
cf. LEXIC REG., II, p. 96 (Tecuci) s.v.
HREAMĂT s. n. 735 Vila „hram”; cf. h r e a m ...
var. reămăt s. n. 735 Vila.
HRRU interj. 762 VII cuvânt care imită zgomotul produs de o mişcare puternică şi înfundată: Oile era în spate cu oboru, auz oile hru [...] mai ascultai o dată, iar hru oile.
HUDIŢĂ s. f. 679 Vila, 746 VIII „ulicioară”.
v. DA s.v. 2°, TDRG (Mold.), CADE (Mold., Bucov.), SCRIBAN (Mold., Trans.), DM, DEX (reg.), BĂRBUŢ s.v.
HUGI s. 734 V „pădure măruntă şi deasă; desiş; hăţiş”: [Ursul] era într-un hug! 134 V. A dat oile niţel îndărăt şi s-a băgat prin nişte hîg, că era păduri pă timpuri atunci 820 A; cf. b u h â c i ...
var. hăgi s. m. 719 Viile, pl. hâgi 820 A, 823 VI; hâj s.n., pl. hd-juri 820 A.
183
Glosar dialectal. Muntenia
221
cf. DA, ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (est), DM, DEX (reg.), Sc.Şt., 1957, 1, p. 68 (Valea Bistriţei, Mold) s.v. huci, TDRG (Mold.), CADE (Mold., Bucov.) s.v. huceag, GS, 1923-1924, p. 37 (Ţara Oltului), B Ph, 1939, p. 225 (Gorj) s.v. higiu.
HUHURÂ vb. ind. impf. 3 sg. 699 VII „hohotea de plâns”: Duminica, când ieşea mireasa din casă, cânta lăutaru de... multă lume plângea de huhurâ.
cf. DA, TDRG s.v., CADE (Mold.), DM (rar), DEX (reg.) s.v.
HUIÂLĂ s. f. 735 V „huiet, vuiet”; cf. h â o t...
v.-CADE (Mold., Bucov.), DEX (reg.), DM s.v.
HUIETUL s. n. art. în expr. se duse ~ 777 VIII „se duse vestea”: Când a venit acasă, să duse huetu în comună că Savu ia fata lu Ileana lu Calende.
cf. TDRG (Mold.) s.v. vuet 2°, SCRIBAN (est) s.v.
HUIMĂ s. f. 868 VII „umflătură, uimă”.
pl. huime 830 A.
v. GL. ARGEŞ s.v.
HUITUIT v. hutuieşte.
' HULA s. f. 1° 722 A „fâşie, bucată îngustă de teren”: Şi-am pus ochii aşa pe-o hulă de pădure-aşa; cf. 1 i n i e 3°, r i g 1 ă 1°, s f o â r ă 1°, şoveică. 2° 820 A „adâncitură între două dealuri; depresiune”; cf. h o â n c ă . 3° art. în ~ focului 740 A „dâra. urma unui pârjol”.
2° cf. DA (Trans. Muscel), SCRIBAN (Munt., Trans.), DM, DEX (reg.),_GL. ARGEŞ, LEXIC REG., II, p. 27 (Vâlcea), p. 100 (Orăştie), BĂRBUŢ s.v.
HULEAI s. n. 742 V „petrecere, chef, beţie”: [Soţul] face câte un hulşâi, câte o beţie; cf. b ă r ă b â i e ...
v* DA, CADE (Mold.) s.v. huliai, TDRG (fam.), ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (est) s.v. guleai.
HULIU s. m. 741 III „uliu”; cf. udvânul .
HULUCĂNEÂM vb. ind. impf. 1 sg. 677 VIII „dădeam buştenii pe uluc 2°”: Hulucănşăm, adică dam pe canal; cf. b â r â i m ...
HUNDR6C v. undrâc.
HUPUIE vb. ind. prez. 3 sg./pl. 675 VII, A „saltă oamenii pe braţe la Sfântul Ion, strigând hup, hup”; cf. i o r d ă n e ş t e 1°.
HUPUIT6RI s. m. pl. 675 VII, A „oameni care hupuie lumea, în cadrul obiceiurilor de Sfântul Ion”.
HURDUIEŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 751 VlIIa „baţi. laptele închegat (în hârdău)”: Laptele închegat îl amesteci, îl hurduieşt! bine în hârdău, şi de-acolea bagi mâna şi-l strângi frumos.
cf. DA (înv.) s.v. hurui, CADE, ŞĂINEANU s.v. urlui, TDRG s.v. hârdău, SCRIBAN (Maram.) s.v. hârdău.
HURLUIT6R V. huruitor 2°.
HURUI vb. 1° ind. prez. 2 sg. 864 A „zdrobeşti strugurii cu
222
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
184
huruitorul 1°”; cf. p i s t o s e s c 1°. 2° ger. 707 Va [despre clopot] „simând”; cf. zăncăne, zorgâneâm, zorzoiâ. 3° var. ind. impf. 3 sg. 832 VI [despre peşte] „înota, umbla repede de colo, colo”, ger. 2° huruind 707 Va.
var. 1° a uruit vb. ind. pf. c. 3 sg. 821 VIb; 3° uruiâ impf. 3 sg. 832 VI. 1° cf. DA s.v. hurlui, CADE, SĂINEANU s.v. urlui, SCRIB AN s.v. urluiesc; 2° cf. DA, TDRG s.v. hurui 1°, SĂINEANU, SCRIB AN s.v., LEXIC REG.; I, p. 54 (Craiova) s.v.
HURUIT6R s.n. 1° 864 A „dispozitiv manual de zdrobit strugurii pentru must”: Acuma e nişte huruitoăre de-i hurui [strugurii], Huruitoru se zice acuma, e un coş aşa, are nişte fiare şi învârteşte. 2° var. 739 A „maşină pentru urluială”: La moară era hurluitor, duceam ştiuleţii şi-i băgăm la hurluitor şi hurluitoru-i toca. pl. 1° huruitoăre 864 A.
var. 1° uruitor s. n. 818 A, 821 VIb; 2° hurluitor s. n. 739 A. HUSTUCA s. f. 674 VII „coastă abruptă, râpă (pe care se dau buştenii la vale)”; cf. c o r h â n ă ...
HUŞCĂ s. f. 1° 722 V „maia cu tărâţă pentru preparat borşul”; cf. plămadă. 2° pl. 847 VII „tărâţe”.
pl. huşti 1° 720 V, 726 Va,b, 736 V, 749 VII, 752 III, 753 V, 754 V, 755 VII, 840 III, Va, 845 VII, 846 III, 850 VII, 852 III, 856 III, huşci 1° 715 Vb, 728 V, 733V, 738 V, 739 III, 740 II, III, V, 741 V, 745 V, Vllb, 748 V, 838 Vllb, 848 V, 855 III, 2° 847 VII, huşte 1° 729 Vllb.
var. 1° huştiul s. m. art. 852 III; huşcii s. m. pl. art. 751 Vb. cf. DA, SĂINEANU (Mold.), TDRG (Mold. pop.), CADE (Mold., Bucov.), SCRIBAN (est), DM, DEX (reg.), DR,. 1922-1923, p. 704 (Mold.) s.v. huşte, GL. DOBR. s.v. huşti.
HUŞTIUL v. huşcă.
HUTUIEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 837 VI „înjură, batjocoreşte”: Era o femeie, spune, rea, o femeie îl hutuşâ, chiar dacă făcea treabă. Chiar de nu făcea... el tot... îl drăcuia sau îl blestema; cf. j u r â t. ind. impf. 3 sg . hutuiă 837 VI. var. am huituit vb. ind. pf. c. 1 sg. 751 V. cf. GL. DOBR. s.\. futuia.
IABANGIU adj. 830 A „nesupravegheat, în voie”: în baltă, vitele umblau iabangii.
f. pl. iabangii 830 A.
cf. DA (înv.), SCRIBAN (vechi, rar) s.v.
IÂCA-CUI loc. subst. 806 VII, 817 VII, 821 A , 830 VII, 835 A „dracul”: Iăca-cuimă puse s-o iau p-aici? 835 A; cf. d r ă c 6 c e a ... gen. al ~ 830 VII.
v. DA s.v. iaca 1°, GL. ARGEŞ s.v. iaca 2°.
IAGUD s. m. 866 VII „dud”; cf. a g u d .
185
Glosar dialectal. Muntenia
223
v. CADE (Olt.), GL. DOBR., BĂRBUŢ s.v.; cf. DA, SCRIBAN s.v. agudf TDRG s .v. iagod.
IALĂ s. f. 849 VII sg. de la iele („fiinţe imaginare”): A trecut ielili, maică, da acuma nu mai e iălă, nu mai e.
IAMÂŞ s. n. 751 VUIb „păşune, imaş, izlaz”: Jamâşu satului, să-l aibă izlaz pă lângă sat; cf. fă g ă d ă u...
v. DA (Mold.), TDRG s.v. imas; cf. CADE (Mold., Trans.), ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (est), DM, DEX s. v. imaş.
IANOTÂN s . n. 676 V, 681 VI „soi de măr; ionatan”. IANUÂRE s. m. 723 VI, 752 V, 837 III „ianuarie”, var. ianuarie (4 sil.) s. m. 771 VII, 863 VI; ianuarie (3 sil.) s. m. 774 Vllb.
IANUARIE v. ianuâre,
IARMAL6C s. n. 725 VII „bâlci, târg”; cf. z b o r . cf. DA, TDRG, ŞĂINEANU (Mold.), CADE (Mold., Bucov.), SCRIBAN (est), DM (reg.), DEX s.v. iarmaroc.
IATÂJE s. n. pi. 1° var. 689 VII „etaje”. 2° 784 VI „rânduri de noduri din care dau frunzele (la roşii)”: Roşiile când a făcut patru iatăje, maxim trei, patru, îi rupem vârfu, se numeşte cârmit; că înainte le lăsam la mai multe iatăje şi nu da o producţie bună. var. 1° iatăjuri 689 VII.
1° v„ GL. ARGEŞ s.v.
IATÂJURI v. iatăje.
ICHI v. inc 3°
ICONOMEŞTI v. economit.
ICRE s. 1° ’n. 841 Va „icră”: Un icre de peşte. 2° f. pl. 736 V „băşicuţe formate în partea de jos a săpunului, după răcirea acestuia”: După ce s-a închegat [săpunul], de s-a răcit el, îl scoatem de-acolo; dacă vedem că este bun de are iîcrili pă fundu lui, de este bun, îl lăsăm aşa.
1° cf. DA s.v. 3°, 4°, GL. ARGEŞ s.v.
IENE s. m. 716 III, 719 VII, 808 V, 820 VII, 823 V, VII, 825 V, 830 III, 831 I, V, 833 Vila, 836 VII, 837 V, 838 Vb, 840 I, VII, 841 II, Vllb, 864 V „caloian”: lene făceam dă clisă un păpuşoi aşa dă clisă şi venea mulţi copii, adică cu flori, cu lumânări şi-l dădeam pă gârlă, ca să plouă 716 III; cf. c a 1 o i e n i c ă ...
IENICĂ s. m. 755 III, 832 V, 837 V „caloian”; cf. c a 1 o i e n i c ă ...
IENIPAHÂR s. n. 723 V, 726 Vb, 838 Vila „ienibahar”: Punem piper, punem ieunpahăr 725 V.
var. ieumpahăr s. n. 725 V.
v. GL. DOBR. s.v. ienipahar; cf. DA s.v. ienibahar.
IEPURELE s. m. art. 1° 738 VII „muşchiul de lângă şira spinării”. 2° în ~ şi vânătorul 743 Ila numele unui joc de copii.
1° v. DA (Trans., Muscel) s.v. 3°, CADE s.v. 5°, BĂRBUŢ s.v.
224
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
186
IERBÂT, a ~ vb. tranz. ind. pf. c. 3 sg. 830 VII „a pârlit (cu iarbă de puşcă)”: Omu avea brâu gros dă lână şi a trecut glonţu p-aici, l-a ierbăt niţel, da n-a răzbit la piele. L-a pârlit niţel.
IEREII s. m. pl. art., ~ şi porumbeii 849 Ila numele unui joc de copii: „ereţii şi porumbeii”; cf. ul i i .
cf. DA s.v. berete.
IERÎŞ s. n. în la ~ loc. adv. 806 VlIIb „la câmp întins şi deschis”: Am ieşit la ieriş încolo, am ieşit la câmp din pădure; cf. g o 1 .
IERTĂCIUNE s. f. 1° 679 Vila, b, 708 Vb, 709 VII, 797 V, 848 V „obicei conform căruia mireasa cere iertare părinţilor sâmbătă înaintea nunţii sau în timpul acesteia”. 2° 772 VlIIb „întâlnire între tineri şi părinţi pentru a se împăca, după ce primii s-au căsătorit fără voia părinţilor”: Duminic-avea un văr al lui [=al fiului], fugise cu o fată şi avea iertăcune, aşa i să zicea; cf. împăcăciune 3°, păcăciune. 3° 828 V, VII, 832 V „obicei de Lăsatul Secului de Paşti, când persoanele certate se pot împăca”: Dă iertăcune [...] când se lasă Secu pentru postu Pastelui, se aprinde diomiţe 828 V. 4° 741 VII, 746 VII, 780 V, 782 V, VII, 784 V, 806 VII, 833 Vila, 842 VII, 850 VII „petrecere care se face a doua zi sau la o săptămână, două ori trei după nuntă, la părinţii fetei sau la naşi”: Luni dă dimineaţă plecau cu iertăâunşa, cu patru boi, cu clopote [...] cu lăutari, cu socri, cu naşi, plecau îndărăt la... tat-al fetii, la mireasă zis acasă, une-a crescut ea 782 V; cf. cale 1°... 5° 697 VII „moment în care rudele îşi iau rămas bun de la mort”.
pl. art. 1° iertăciunile 709 VII, 713 Va, 722 VII, 731 III, 765 III.
1° cf. DA (înv. şi pop.) s.v. ierta, TDRG (înv., Trans.) s.v. erta, LEXIC REG., I, p. 61 (Vaslui) s.v.; 2° v. BĂRBUŢ s.v.; 4° v. DA s.v. ierta, TDRG (Trans., pop.) s.v. ertăciune, CADE (Trans.), GL. OLT. s.v.; 5° v. DA. (înv.) s.v. ierta, TDRG (înv. şi pop.) s.v. ertăciune, CADE (înv.^) s.v.
IETAC s. n. 723 VI „cameră mică de dormit”.
v. DA, CADE (Mold.), SCRIBAN (est), DM, DEX (reg.) s.v. iatac, TDRG (Mold.) s.v. etac; cf. CV, 1951, 5, p. 26 (Romanaţi) s.v. etac.
IEUMPAHÂR v. ienipahăr.
ÎGLĂ s. f. 785 Vllb „igliţă, croşetă”; cf. c o ş e t.
cf. DA (rar^, GL. OLT. s.v.
IGNÂRIŢA s. f. 786 V „plantă care creşte, mai ales, prin in”: [Inul] are-n el dă iese nişte bălării care zice că este ignăriţă.
cf. DA s.v. inar, TDRG, ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v. inăriţă, CADE, DM s.y. inarifă.
IGORÎT v. izgoră.
IIŞORICĂ (5 sil.) s. f. 675 VII dim. de la Uşoară.
IJECŢII s. f. pl. 781 VII, 827 VI, 828 VII „injecţii”.
ILEÂCĂ s. f. 832 A „vestă femeiască, îmblănită sau
187
Glosar dialectal. Muntenia
225
neîmblănită; ilic”.
pl. ileci 832 A.
cf. TDRG (Macedonia), SCRIBAN (vest), DA s.v. ilic.
IMINEI s. m. pl. 730 A, 774 VIII „pantofi ţărăneşti (purtaţi odinioară)”: Tata îmi luase o pereche de iminei, să-i am de duminicit, când mergem la biserică 730 A.
v. DA (Munt., Mold.), SCRIBAN (înv., azi est), DM, DEX (înv.) s.v., TDRG (Munt.), CADE s.v. imineu; cf. B Ph, 1939, p. 226 (Gorj) s.v.
IMPERICĂ adj. f. 838 Vb „empirică”: Erau moaşe din astea imperice, aşa să spunea, moaşe din comună.
pl. imperice 838 Vb.
IMPRIMAŢII s. f. pl. 845 V „modele imprimate pentru a fi cusute”.
IMPUTAT’ a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 815 V „a amputat”.
IMURLOC s. n. 793 A, 827 VII „haină lungă, înflorată, din dimie”: Imurlucile astea erea făcute lungi aşa, până jos, aicea cu flori în faţă, cu flori la piept aicea, buzunare dă băga mâinile, iar cu flori pă buzunare 793 A.
' pl. art. imurlucele 793 A.
cf. DA (turcism), CADE, ŞĂINEANU (Olt.), SCRIBAN (vest) s.v., TDRG (înv.) s.v. iamurluc.
INC s. 793 I 1° nume al unui joc de copii (cu pietre): Incul să joacă cu cinci pietre. 2° „piatră mai mare la jocul numit ~”: Luăm pietrele-n mână şi o piatră o facem inc şi dăm în sus. 3° var. în dau ~ 865 II [în jocurile de copii] „lovesc nasturii (sau pietrele) partenerului de joc”: Dau Wccând lovim nasturii unu de altu.
var. 3° ichi s. 865 II.
cf. DA, TDRG s.v., SCRIBAN (Munt.), ŞĂINEANU s.v. ichi.
INDIZEÂ s. f. 835 VII „răşchitor”: Deteam bumbacu ăstelante zile pă indizgă, îl scrobeam, pă urmă îl dăpănam cu cicricu; cf. r i s c h i 16 r.
INELARI s. m. pl. 869 VlIIb „ţigani nomazi, artizani de podoabe din metal”: Era ţigani, nişte inelar/d-ăia.
INFAVORÂBIL adj. 725 VI „nefavorabil”: Un timp foarte infavorâbil, nu favorabil.
INFERMELÎE s. f. 742 VI, 826 VIII „infirmerie”.
INIE (3 sil.) s. f. 793 VI „strat de mucegai (la vin); floare”: Acolo trebuie să stea vinu, că dacă-1 schimbăm să... prinde şi el o inUe.
cf. DA (Năsăud, Vâlcea), SCRIBAN (Munt., Mold.j, DM, DEX (reg.), TDRG s.v.
INIMA s. f. art 1° 720 VI, 788 VII, 794 VII, 850 VII „partea (din mijloc), de calitate superioară, a firului de cânepă (în opoziţie cu căiţii.) sau a lânii (în opoziţie cu ştimul)”: inimile alea... alea le făceam fuioare separat, pentru cearceafuri 823 VII. Cânepa o dădeam pân darac
226
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
188
şi scoteam fuioru d-o parte, ce era bun, Hnima cânepii 850 VII. Alegeam linima frumoasă care era... firu zis şi care era... zis rămas-aşa ca un fel dă scamă, ăla era... ştim să numea 794 VII. 2° 720 VI „grindeiul plugului”: Grindeiu, Unim-aia a plugului, grindei spunea.
pl. 1° inimile 718 VII, 787 VII, 788 VII, 823 VII.
_ 1° cf. DA s.v. 5°, CADE (fam.) s.v. 13°, SCRIBAN, DM s.v.; cf. BĂRBUŢ s.v. inima cepei.
INIMÂRUL s. n. art. 817 A „inima căruţei”.
INIŞ6R s. 830 Vila „in (vopsit), produs industrial”.
INO’STII s. f. pl. 757 VII „strâmbături, schimonoseli”.
cf. DA, TDRG, CADE s.v. anostie, ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v. anosteală, GL. ARGEŞ s.v. anostrie.
INŞEÂ vb. ind. impf. 3 sg. 814 A „ieşea”.
ind! impf. 3 pl. inşeâ 820 VII, pf. s. 3 sg. inşi 692 VI, 1 pl. înşirăm 692 VI.
var. voi işă vb. ind. viit. 1 sg. 739 VII.
v. DA (prin Bucov.) s.v. ieşi.
INTERZISE în eram ~ 744 V „eram oprite, ni se interzicea”: Ierăm foarte interzise, ca să nu stăm cu soarele sus, să nu sfinţească soarele şi noi să fim la horă.
INTRAT, (i)-a ~ pe mânecă loc. vb. 737 VII „a sfeclit-o, a băgat-o pe mânecă”.
IOLDĂŞIT, ne-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 pl. 673 VIII „ne-am întovărăşit, ne-am făcut g h i o 1 d a s i ”; cf. d e o 1 d ă s i t...
IORDAN s. n. 1° 688 III, 779 VIII, 785 III,’819 VIII, 835 A „petrecere (între tineri) de Sfântul Ion sau de Bobotează (după ce flăcăii iordăneau fetele)”: Când făcea iordâneV. e! uite... făceai atuncea plocoane, făceai dă toate, te duceai la o casă de oameni, fata şi cu băiatu, fata şi băiatu acolo, puneai masă, cu lăutari, cânta, făcea, te duceai la fântână, îţi turna cu căldarea apă-n cap, zicea că te iordăneşte 796 VlIIa. 2° pl.,făcem ~ 735 VI „ducem cu vorba, amăgim, înşelăm”: Nu... nu facem iordane de-astea, eu la mine-i hotărîre; cf. iordăneşte 2°, m i n c i fi n ă .
pl. iordâne 1° 796 VlIIa, 2° 735 VI.
1° cf. DA s.v.; 2° cf. DM (fam.), GL. ARGEŞ s.v.
IORDĂNEŞTE vb. 1° ind. prez. 3 sg./pl. 684 Va, 679 III, 719 VII, 796 VlIIa [despre iordănitori] „umblă prin sat, în ziua de Sfântul Ion, ridică pe braţe şi stropesc cu apă, urându-le noroc, pe cei pe care-i cheamă Ion sau fete şi flăcăi, indiferent de nume”: Băieţii dă Sfântu Ion, umbla băieţi cu aia care botează popa, cu căldăruş-aia, şi aridica pă care-1 chema Ion în sus, dă iordăneşte 719 VII; hîipuie. 2° tranz. ind. pf. c. 3 sg. 727 A „a păcălit, a dus cu vorba”: Un an dă zile m-a iordănit; mă-duceam că „facem”, că „mă mărit”, gata, s-o iau până-n Paşte, nu e, „lasă, mă, după Paşte”; cf. iordan 2°...
189
Glosar dialectal. Muntenia
227
1° ind. irftpf. 3 pl. iordăneâ 674 VII, 680 VIII, 702 V, 819 VIII; conj. prez. 3 pl. să iordăneâscă 820 III; 2° ind. pf. c. 3 sg. a iordănit 727 A.
1° v. DA s.v. iordăni; cf. TDRG, CADE, ŞĂINEANU s.v. iordăni, SCRIBAN s.v. iordănesc; 2° v. GL. ARGEŞ s.v. iordăni.
IORDĂNÎTUL s. n. art. 804 VUIb „numele obiceiului de a iordăni 1°”.
cf. DA s.v. iordăni.
IPISTORIA s. f. art. 859 Vllb „epistola bisericească”.
ISPITEA vb. ind. impf. 3 sg. în ~ cu vorba 825 A „cerceta întrebând, trăgea de limbă”.
cf. DA (înv. şi pop.), TDRG, CADE, DM, BĂRBUŢ s.v. ispiti, SCRIBAN (vechi) s.v. ispitesc.
ISPRĂVNICERUL s. m. art. 719 Viile „funcţionarul care strângea impozitele”; cf. p e r c i t 6 r .
cf. DA, TDRG (Munt.), CADE, ŞĂINEANU s.v. isprăvnicel, DM (înv.), DEX s.v. isprăvnicel.
ISTICUL s. n. art. 726 VIb, 733 III, A, 740 A, 745 IV, VI, A „răsadniţa, brazda de gunoi pentru semănat tutunul”: Tutunu îl pui la Hstîcurl la semănat la gunoi 726 VIb; cf. f â ş c h e â ... pl. isticuri 726 VIb, 740 A, 745 A. cf. SCRIBAN s.v. iestic, GL. ARGEŞ s.v. iastuc.
ISTUM s. n. 699 VI, 706 Viile, 821 VIb „lemn lung la coarna casei, care uneşte vârfurile căpriorilor”: După ce a pus căpriorii, îi pune istumu sus acolo 821 VIb; cf. c a 1 1°...
ISA v. inşeă.
ITUBĂ v. etubă.
IT s. 824 A „metal în stare lichidă (topit de fierar)”. c£ BĂRBUŢ siv.
IŢE s. f. pl., să ia la ~ loc. vb. 715 VUIa „să batjocorească”: A-nceput iă mă ia la Iţe aşa, să... să mă... să mă batjocorească.
IŢOÂIE s. f. pl. 715 VII „iţe cu un singur coclete cu care se ţese cu speteze (la ţesături cu model complicat)”.
IUBEAŢĂ adj. f. 750 VII „îndrăgostită”: Fata care-i iubşăţă de iubeşte ea tare.
v. DA s.v. iubi, CADE (înv.), SCRIBAN (vechi, azi ironic), TDRG s.v.
IUB6VNICUL s. m. art. 733 VII „iubitul, ibovnicul”; cf. g a g i u. v. DA s. v. ibovnic.
IUF s. 705 VI „lovitură, izbitură”; A venit barca şi i-a mai dat un iuf, a dat-o jos ş-atunci eu am sărit s-o salvez.
cf. DA, BĂRBUŢ s.v. iufă, GL. ARGEŞ s.v.
IULE s. m. 819 VIb „iulie”.
var. iulie (2 sil.) s. m. 683 VIb.
cf. DA (prin Bucov., Trans.) s.v. iulie.
228
Maria Marin şi lulia Mărgărit
190
IULIE v. iule.
IUNE s. m. 685 VI „iunie”.
cf. DA (prin Bucov. şi Trans.) s.v. iunie.
IVEAM vb. tranz. ind. impf. 1 sg. 763 VII „copiam modele, pe geam, în lumină, prin suprapunere a unei bucăţi de pânză”: Le puneam aşa pă uşă modelele, d-ezemplu cum e uşa asta. Şi le prindeam cu ace sus şi mergeam pă tipar şi Iviăm, adică tiparul pă geam. Iivşâm aşa, ştii, după tipar.
IZBEŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 671 III [la casa de lemn] „tencuieşti cu mortar peste c e r c u i a 1 ă ”: După ce se cercuie [casa], să tencuie, să izbeşte şi după ce să izbeşte, se-ntencuie, cum se zice 671 VI; cf. îmboldesc 1°, îmbulgăreşti 2°, încheagă 1°, înfunda, înghiontim,şomoiogeşti.
ind. pf. c. 1 pl. am izbit 671 III; refl. ind. prez. 3 sg. se izbeşte
671 VI.
v. LEXIC REG., I, p. 64 (Vaslui) s.v. izbi; cf. GL. OLT. s.v. izbitură.
IZDAT s. n. 782 VIIIb „colici intestinale, crampe la stomac”; cf. c u i ...
v. CADE (Ban., Olt.), SCRIBAN (vest), DM (reg.), DA, BĂRBUŢ, B Ph, 1939, p. 226 (Gorj ) s.v.
IZGORA, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 772 VlIIb [despre cânepă, cereale] „se usca, se zvânta”: Grâul sta o săptămână, două, să Hzgorâ-n măgăriţe-acolo pe câmp; cf. d o s p e â m 1°.
ind. pf. c. 3 sg. s-a izgorft 829 VII; sup. la izgorît 789 VII.
var. la igorft vb. sup. 789 VII; se zgoreâ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 767 VII.
cf. CADE (prov.), DA, TDRG s.v. izgorî, SCRIBAN (est, rar) s. v. izgorăsc.
IZINEŞTE, se ~ vb. refl. 1° ind. pf. c. 3 sg. 826 A [despre o rufa] „s-a spălat prost îmbâcsindu-se”; cf. îneacă. 2° ind. prez. 3 sg. 826 A [despre un animal] „rămâne nedezvoltat”: Mielu [înţărcat devreme] nu... se izineşte.
1° ind. pf. c. 3 sg. s-a izinit 826 A.
1° v. DA (Trans.), DM (reg.) s.v. izini, SCRIBAN (Munt., Olt.) s.v. izinesc; cf. COMAN, GL. (Vâlcea) s.v. izâni, BĂRBUŢ s.v. izinit; 2° v. CADE (Olt., Ban.), DM (reg.), DA, B Ph, 1942, p. 131 s.v. izini, SCRIBAN s.^v. izinesc; cf. GL. ARGEŞ s.v. izinitură.
IZMĂ s. f. 786 A „rachiu de izmă”: Şi eu iau o izmă şi-i dă şi muierii o vodcă.
IZVOREALĂ s. f. 808 VII „glugă din mănunchiuri de cânepă”: [Cânepa] dă toamnă... te duci ş-o culegi şi p-aia, o strângi aşa grămadă, o faci un fel, cică dă iizvoreălă; cf. c ă p i ţ ă 2P...
IZVOREŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 773 Vllb [despre cânepă, cereale] „se fermentează, se descompune”: Laşi cânepa grămadă
19]
Glosar dialectal. Muntenia
229
ca să să... ca să facă sămânţa aia să se izvorască, să putrezească. Să hvoreşte ea acolo, se topeşte”; cf. d o s p e â m 3°. conj. prez. 3 sg. să se izvoreâscă 773 Vllb.
ÎMBALONÂT adj. 791 Illb „balonat, umflat”: Ş-a băut apă dă era stomacu îmbalonât, cum să zice la noi.
ÎMBALOTÂT s. n. 799 VI „acţiunea de a î m b a 1 o t a ”, ÎMBALOTÂM vb. ind. prez. 1 pl. 726 A, 733 III, 739 VI, 745 IV, VI [referitor la tutun, paie etc.] „facem baloţi”: [Tutunul] îl legăm, p-ormă-1 îmbalotâm 850 VI.
ind. prez. 3 pl. îmbaloteăză 826 Vila, 832 VI, 833 VI, impf. 1 pl. îmbalotâm 850 VI, 3 pl. îmbalotâ 816 Ha, b; refl. ind. prez. 3 sg. se îmbaloteăză 727 VI, 752 A, pf. c. 3 sg. s-a îmbalotât 752 A.
ÎMBĂLIGĂRITE adj. f. pl. 787 VII [despre terenuri] „îngrăşate cubăligar”; cf. gunoios.
cf. GL. OLT., BĂRBUŢ s.v. îmbălegărat.
ÎMBÂRNUlM vb. ind. prez. 1 pl. 721 A „aşezăm bârnele pentru a ridica pereţii casei”; cf. b â r n u i e ş t e ...
cf. DA s.v. bărnui, TDRG, CADE (Mold.) s.v. bârnui. ÎMBEREGĂŢIT, a ~ vb. tranz. ind. pf. c. 3 sg. 762 A [despre o fiară] „a muşcat, a sfâşiat la beregată”: Găsiră oaia pe spate, o-mberegăţfs-aicea şi cura sângele ţuţur 762 VII; cf. îngâtuise.
ind. m. m. c. pf. 3 sg. îmberegăfise 762 VII. v. GL. ARGEŞ, BĂRBUT s.v. îmberegăţi 1°.
ÎMBETELEŞTE vb. tranz. ind. prez. 3 sg. 777 IVb „găteşte, împodobeşte (mireasa) cu beteală”.
ÎMBEZNÂTULE s. m. voc. 821 VII [în descântece] „întune-catule (termen eufemistic pentru dracul)”; cf. d r ă c 6 c e a ... cf. DA (înv.) s.v. îmbezna.
ÎMBIRUIÂ vb. ind. impf. 3 sg. 867 V „biruia”, v. GL. JDOBR. s.v. îmbiruie.
ÎMBLĂNITĂ adj. f. 790 VII [despre uşă] „căptuşită cu blană, cu scândură”.
cf. DA s.v. blăni, SCRIBAN (vest) s. v. blănesc.
ÎMBLI vb. ind. prez. 2 sg. 824 VIII „umbli”, ind. prez. 3 pl. îmblă 855 A, impf. 1 sg. îmblâm 769 A, 3 sg. îmbla 730 A.
v. TDRG, DEX (înv. şi pop.), DM (înv. şi reg.), s. v. umbla, CADE (înv.), GL. DOŞR. s. v. îmbla, SCRIBAN (nord) s. v. umblu.
ÎMBOLBOJEĂM vb. ind. impf. 1 sg. 756 VII „înfăşuram, înfofoleam”.
v. DM (rar) s. v. îmbolboji; cf. CADE s. v. îmboboroji, GL. ARGEŞ s. v. îmbolmoji.
ÎMBOLDEĂLĂ s. f. 742 VI „acţiunea de a îmboldi 1°”; cf. bulgăreâlă...
v. GL. DOBR. s.v.
230
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
192
ÎMBOLDESC vb. 1° ind. prez. 1 sg. 742 VI „umplu cu lut, printre gradele, pereţii casei”: îmboldşă, umplea peretele cu pământ până sus; cf. izbeşti ... 2° ind. prez. 3 sg. 811 VII [fig.] „agasează, sâcâie, provoacă”: Te duci la horă şi dacă aia, muierea lui, mai zice cevaşilea, te mai îmboldeşte, mai zice ceva, vino acasă.
1° ind. impf. 2 sg. îmboldeai 863 A, 3 sg. îmboldeâ 742 VI, 753 VIII; 2° ind. prez. 3 sg. îmboldeşte 811 VII.
1° v. GL. DOBR. s. v. îmboldeşti.
ÎMBOLDIT s. n. 742 VI „acţiunea de a îmboldi 1°”; cf. bulgăreâlă...
ÎMBOLNĂVEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 690 VII „se îmbolnăveşte”.
ind. pf. c. 1 sg! am îmbolnăvit 683 VlIIa, 838 VIII, 3 sg. a îmbolnăvit 770 VIII, 774 VIII.
v. GL. OLT. s.v.; cf. DA (înv. şi pop.) s.v. bolnăvi.
ÎMBOMBARDAMENTUL s. n. art. 772 VUIb „bombardamentul”.
ÎMBOMBARDAT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 849 VII „a bombardat”.
ÎMBONTÂTI adj. m. pl. 756 VII „bosumflaţi”.
v. DA (^leAedinţi, Ban.), CADE (Ban., Olt.), BĂRBUŢ s.v. îmbonţa, SCRIBAN (vest) s.v. îmbonţez.
ÎMBORÂŞCAI vb. 1° ind. prez. 1 sg. 767 VII „murdăresc, mâzgălesc”: Dacă nu ştiu, ce vrei să scriu eu la tablă? îmborăşcăi şi eu p-acolo; cf. p 6 1 c ă i e 3°. 2° refl. ind. prez. 1 sg. 762 VIII „mă reped, mă năpustesc”: Asta zice ce faci, mă, te-mborăşcăi? 762 A. [Boul] să-mborăşcăie la toată lumea, să nu s-apropie nimeni dă el 763 VIII; cf. b u ş n i r ă ...
2° refl. ind. prez. 1 sg. mă îmborăşcăi, 2 sg. te îmborăşcăi 762 A, 3 sg. se îmborăşcăie 763 VIII.
var. 2° se îmboroşcăie vb. refl. ind. prez. 3 pl. 821 A.
1° cf. LEXIC REG., II, p. 70 (Bucureşti) s.v.; 2° v. DA (Teleorman) s.v. îmbroşcăi, CADE (Olt.) s.v., GL. ARGEŞ s.v. îmboroşcăi; cf. GL. OLT. s.v. îmboroşcăiam, BĂRBUŢ s.v. îmborăşcăi, LR, 1961, 4, p. 317 (Argeş) s.v. borăscăi.
ÎMBOROŞCĂIE V. îmborăşcăi 2°.
ÎMBOTEAZĂ vb. ind. prez. 3 sg. 693 VII „botează”.
ind. pf.^c. 1 sg. am îmbotezăt 693 VII.
ÎMBRĂCATA adj. f. 787 VIII [despre o suprafaţă] „acoperită, plantată în întregime (cu pomi)”: Curte îmbrăcată cu peri.
cf. DA s.v. îmbrăca II. 1°.
ÎMBRÂNCIUIĂLĂ s. f. 694 VI „îmbrânceală”; cf. b r â n c i u -
i â 1 ă .
ÎMBRÂNZEŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 742 V [despre săpun, la preparare] „se face zgrunţuros ca laptele brânzit; se brânzeşte”: [Săpunul] să-mbrînzeşte ca mămăliga; cf. u r d e ş t e .
ÎMBREĂNĂ v. umbreănă.
193
Glosar dialectal. Muntenia
231
ÎMBROBODORÎSE, se ~ vb. refl. ind. m. m. c. pf. 3 sg. 732 VII
„se îmbrobodise”: Biata babă sâ-mbrobodorise şi c-un suman, cu un zăbun; cf. împrobozâ.
ÎMBRODÂTE adj. f. pi. 832 V „brodate”.
v. BĂRBUŢ s.v. îmbrodat.
ÎMBUCĂTURĂ s. f. 682 V, VII „mâncare dată de pomană zilnic timp de şase săptămâni după înmormântare”: Se dă îmbucătur/, aşa să spune Ia noi, dă pomană, nouă-mbucătur l cu farfurii la fîecare-7wfew-cătură şi cu batistă V.
pl. îmbucături 682 V, 710 VII, 791 V.
v. LEXIC REG., II, p. 90 (Bucureşti), GL. ARGEŞ s.v. îmbucături.
ÎMBUFNEÂM vb. ind. impf. 1 pl. 832 VlIIb „dădeam buzna; bufneam”: cf. b uş n i r ă 1°...
ÎMBULGAREÂLĂ s. f. 839 VI, 846 III, 863 VI [la construcţia casei] „acţiune de a băga bulgări de pământ printre nuiele”; cf. bulgăr e â 1 ă...
ÎMBULGĂREŞTE vb. tranz. 1° ind. prez. 3 sg. 727 A „loveşte cu bulgări (de pământ, de zăpadă)”: Je-mbulgăreşte cu bolovani noaptea, nu poţi să te apropii acolo. 2° ind. prez. 1 pl. 845 VI, 866 VIII [la construcţia casei] „băgăm pământ cu paie printre nuiele”; cf. izbeşti...
1° refl. ind. prez. 1 pl. ne îmbulgărim 755 I, pf. c. 1 pl. ne-am îmbulgărit 753 II; 2° ind. prez. 1 pl. îmbulgărim 845 VI, 866 VIII, impf. 1 sg. îmbulgăreăm 866 VIII, 3 sg. îmbulgăreă 755 VlIIb, 850 VI, 866 A, 867 VIII, pf. c. 1 sg. am îmbulgărit 853 VlIIb, 855 A, 2 sg. ai îmbulgărit 863 A; conj. prez. 1 sg. să îmbulgăresc 863 A, 3 sg. să îmbulgăreăscă 866 VIII; part. îmbulgărit 839 VI, pl. m. îmbulgăriţi 705 VI; refl. ind. prez. 3 sg. se îmbulgăreşte 863 VI, pf. c. 3 sg. s-a îmbulgărit 863 VI.
1° v. GL. DOBR. s.v. îmbulgărim, LEXIC REG., I, p. 24 (Baia Mare) s.v. îmbulgări.
ÎMBULUCÎT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 pl. 823 VI „s-au bulucit, s-au îngrămădit”.
v. GL. ARGEŞ s.v. îmbuluci, GL. DOBR. s.v. îmbulucite; cf. BĂRBUŢ, LR, 1961, 4, p. 318 (Argeş) s.v. îmbulugi.
ÎMBUNÂRE s. f. 757 VII „învoială, înţelegere”.
cf. DA (Ban.) s.v. îmbuna.
ÎMBURICĂTĂ adj. f. 733 VII „încărcată cu vârf’: Era căruţa-ncăr-cată-mburicâtă; cf. învârfuită, măjerdtă.
cf. LEXIC REG., I, p. 92 (Făgăraş) s.v. îmburica.
ÎMBURUIENÂT adj. 866 VI „plin de buruieni; înţelenit”.
f. pl. îmburuienăte 817 A.
232
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
194
v. DA (înv.), BĂRBUŢ s.v. îmburuiena.
ÎMPACĂ vb. 1° tranz. ind. prez. 3 pl. 752 V [despre părinţi] „se împacă cu fata şi băiatul căsătoriţi fără asentimentul familiilor lor”. 2° ind. pf. c. 3 sg. 733 V „a căzut de acord; s-a învoit”; cf. c o b z ă r i t...
1° conj. prez. 1 pl. să împăcăm 837 VII, 3 pl. să împace 847 VI; 2° pf. c. 3 sg. a împăcat 733 V.
ÎMPAIENTÂREA s. f. art. 751 VUIa [la construcţia casei] „acţiunea de a fixa paianta”: Tocurile [uşilor] să face odată cu-mpaien-târea casei; cf. paienteâlă,paientâtul.
ÎMPAIENTEÂZĂ vb. ind. prez. 3 sg. 752 A [la construcţia casei] „bate poientele”; cf. băgă 1°...
part. m. pl. împaientăţi 815 VI; refl. ind. impf. 3 pl. se împaientâu 778 VUIa.
var. s-a împăientăt vb. refl. ind. pf. c. 3 sg, 817 A; împaienţîţi vb. part. m. pl. 811 A.
v. GL. OLT. s.v., BĂRBUŢ s.v. împaienta; cf. DLR (Olt.) s.v.
paienta.
ÎMPAIENŢÎŢI v. împaienteăză.
ÎMPARFUMÂTE adj. f. pl. 864 VII „parfumate”.
ÎMPÂRTELE s. pl. art. 682 V „porţiile de colivă şi prescură care se împart la toţi cei prezenţi la parastas”: Să face împărtele la biserică şi-a terminat cu mortul.
ÎMPĂCĂCIUNE s. f. 1° 733 V, A, 745 A, 843 VI „înţelegere pentru nuntă; logodnă”: Duminică seara când să face logodna, cum să face la noi, adică împăcăcunţa 745 A; cf. aşezat... 2° 750 V, VII, 768 VlIIb, 776 V, 833 III „vizită pe care o fac tinerii căsătoriţi, joi după nuntă, la părinţii fetei sau la naşi”; cf. cale 1°... 3° 848 A „întâlnire între tineri şi părinţi, după ce primii s-au căsătorit fără voia părinţilor”; cf. iertăciune 2°.
2° v. GL. OLT., GL. DOBR., BĂRBUŢ s.v.
ÎMPĂIÂM vb. ind. impf. 1° 1 sg. 827 A „păşteam (oile) pe mirişte, hrăneam cu paie”: [Vara, oile] 1 e-mpăiâm pă răpiţişti acolo, pă orzişti. 2° ind. impf. 1 pl. 764 VIII „scuturam grâul de pe arie pentru a separa paiele de boabe”: [Grâul] îl luam la-mpăiât cu furci, aşa-I scuturam, până când să-mpăiâ el, să făcea bine-aşa, să toca el bine 690 VIII; cf. b o r f ă i â m ...
2° refl. ind. impf. 3 sg. se împăiâ; sup. Ia împăiat 690 VIII.
1° cf. DA, TDRG, ŞĂINEANU s.v. împăia, SCRIB AN s.v. împăiez.
ÎMPĂIENTĂT v. împaienteăză.
ÎMPĂMÂNTENIRI s. f. pl. 744 VII „împroprietăriri”: Când s-a făcut prime]e-mpămîntenîrf de la şaişpatru, când s-a dat loturi la unii oameni, ei erau deja vechi.
195
Glosar dialectal. Muntenia
233
cf. DA (pop.) s.v. împământeni.
ÎMPĂMÂNTENIT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 822 VlIIb „a împroprietărit”: L-a-mpămîntenît cu pământ, i-a dat loc de casă aicea şi încă patru hectare jumătate; cf. p r o p i e t ă r i t.
refl. ind. pf. c. 3 sg. s-a împământenit 744 A. cf. DA (pop.) s.v. împământeni.
ÎMPĂNEAZĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 835 VI „se presează pământul în jurul coardei de viţă de vie cu ajutorul miei vergele”: Vergeaua de fier se bagă din nou pă lângă ea în ambele părţi şi sâ-mpăneiză [...] ca să poată lipi pământu de ea. dă viţă, mai repede, cf. DA s.v. împăna 2°, CADE s.v. împăna 6°.
ÎMPĂPUŞEŞTI vb. tranz. ind. prez. 2 sg. 727 VI, 753 VIII „aranjezi foile de tutun în păpuşi”: [Tutunul] \-împăpuşăm, puneam foaie peste foaie 746 V; cf. păpuşeşti 1°.
ind. prez. 1 pl. împăpuşim 739 VI, 750 V: conj. prez. 1 pl. să împăpuşim 739 VI, 846 A; part. împăpuşit 727 VI.
var. împăpuşezi vb. ind. prez. 2 sg. 733 A, 1 pl. împăpuşim 733 III, 753 III, impf. 1 pl. împăpuşim 746 V; conj. prez. 2 sg. să împăpuşezi 733 A; sup. la împăpuşit 733 A; refl. ind. impf. 3 sg. se împăpuşi 832 VI.
ÎMPĂPUŞEZI v. împăpuşeşti.
ÎMPĂRTÂNIE s. f. 785 V. 821 A. 843 Vllb „aliment împărţit, dat de pomană”: Ne ducem la părinţi cu câte o sticlă de vin, cu-mpârţinie 785 V; cf. î m p ă r ţ e â 1 ă .
v. DA (vechi) s.v. împărţi. GL. OLT., BĂRBUT s.v. ÎMPĂRŢEÂLĂ s. f. 751 V „aliment împărţit, dat de pomană”; cf. împărţânie.
pl. art. împărţelile 863 VII .
IMPĂRŢESC vb. ind. prez. 1 sg. 853 Vila „fac pomană împărţind alimente; dau de pomană”; cf. părţeâscă.
ind. prez. 2 sg. împărţeşti 779 Vile, 791 V, 3 sg. împărţeşte 676 VII, 691 V, 697 VII, 747 V, 791 V, 792 VII, 803 V, 853 Vila’ împarte 757 VII, 853 Vila, 1 pl. împărţim 789 V, 3 pl. împărţesc 789 V, 791 V, impf. 3 sg. împărţei 11A V, pl. împărţeim 867 Vllb, pf. c. 1 sg. am împărţit 863 VII, 3 sg. a împărţit 867 Vllb; conj. prez. 1 pl. să împărţim 863 VII; refl. ind. prez. 3 sg. se împărţeşte 783 V, 863 VII, 866 V.
ÎMPĂRŢITUL s. n. art. 862 VII, 867' VIII „acţiunea de a împărţi
ÎMPĂTRÂTE adj. f. pl. 801 VII „pătrate”.
ÎMPĂTURÂM vb. ind. impf. 1 pl. 866 V „acopeream cu pătura”: Aducem fie un sac sau fie o foaie dă preş, ceva şi-l împăturăm [porcul], ca să facă şorici deschis, moale.
ÎMPÂNZEŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 764 V „acoperi mortul sau îmbraci sicriul cu pânză”.
234
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
196
ind. impf. 1 pl. împânzeam 820 VII; refl. ind. prez. 3 sg. se împânzeşte 827 VII.
cf. BĂRBUŢ s.v. împânzi.
ÎMPÂNZIT s. n. 794 VII „bucată de pânză cu care se acoperă mortul”: Peste el [=mort] îi pune împînzît zâs, da.-mpîiîzîtu-&\2L peste el, îi dă cearşafu şi d-aci dă macatu; cf. b o i 1°...
ÎMPÂNZUIÂ vb. ind. impf. 3 pl. 841 A „se răspândeau pe toată suprafaţa; împânzeau locul”: [Oile sunt] împînzuite pe câmp ; cf. pânză, răspândit.
part. f. pl. împânzuîte 830 A, 841 A.
cf. CADE, DM s.v. împânzi, SCRIBAN s.v. împânzesc.
ÎMPÂRGUIE, să ~ vb. conj. prez. 3 sg. 793 A „să pârguie”: Că
eu dacă m-am măritat, nu era nici struguri\-mpîrguiţ 832 V. part. m. pl. îmgârguîţi 832 V.
ÎMPERCIÂTA adj. f. 824 A 1° „murdară”; cf. găgioâsă... 2° [despre oaie] „cu pete; bălţată”; cf. f 1 o r i â n a ...
2° cf. BĂRBUŢ s.v. împerceat, CV, 1951, 1, p. 36 (Zimnicea) s.v. perceat..
ÎMPESTRIŢAŢI adj. m. pl. 852 Vllb „desperecheaţi, diferiţi”: Luasp unu dă dândărăt d-aicea şi unu dă dinainte d-aicea; îi luase împhestriţâţf aşa; [caii] care era mai buni. p-ăia-i alesese.
ÎMPICÂM vb. ind. impf. 1 sg. 834 A „ţinteam, loveam”; cf. picăm 1°.
cf. DA (pop.) s.v. pica1 V, CV, 1951, 1, p. 36 (Zimnicea) s.v. pica. ÎMPIEITA adj. f. 777 VII [despre o haină] „căptuşită cu piei”: S c urte i că-;« piei tă.
cf. GL. OLT. s.v. împieială.
ÎMPIETREÂZĂ vb. 1° part. f. 778 Vllb [despre şosea] „pavată cu piatră; pietruită”: Era drum făcut, linie mare, de! este piatră, împietrită; cf. î m p i e t r u i â 1°. 2° var. ind. prez. 3 sg. 713 VI „aşază piatră la temelia casei, la fântână etc.”: Pune un om care să pricepe d-o instalează [casa], o-mpietreşte. 3° part. f. 815 A [despre o proprietate] „delimitată cu pietre de hotar”. 4° ind. prez. 3 sg. 760 V „pune o piatră în buzunarul mortului ca să nu devină strigoi”; cf. î m p i t r u i â 2°. 5° ind. prez. 3 sg. 769 A „tratează (boabele de grâu, firele de lână etc.) cu soluţie de piatră vânătă”; cf. murăm, p o r z o 1 e â z ă , s o 1 e â z ă 2. 6° part. 795 VII [despre săpun] „cu prea multă piatră 1 °”;
ind. impf. 1 pl. împietrăm 5° 691 VI, 768 VI, 774 VIII, 788 A, 793 A, 801 A, 811 A , 815 A, 862 A; part. împietrit 5° 691 VI, 821 A, 6° 795 VII, f. împietrită 1° 778 Vllb, 3° 815 A.
var. împietreşte vb. ind. prez. 3 sg. 2° 713 VI, impf. 3 sg. împietrei 5° 868 VI, 1 pl. împietreim 5° 737 VI, 851 VII, 852 A; conj. prez. 3 sg. să împietrească 5° 714 VI.
1° v. DA (înv. şi dial.) s.v. împietri; cf. GL. ARGEŞ s.v.
197
Glosar dialectal. Muntenia
235
împietrui; 5° v. DA, BĂRBUŢ s.v. împietri, GL. OLT, s.v. împietrim.
ÎMPIETREŞTE v. împietreâză 2°, 5°.
ÎMPIETRÎTUL s. n. art. 713 VI „numele acţiunii de a zidi cu piatră pereţii fântânii”; cf. p i e t r i t u 1 .
ÎMPIETRUIÂ vb. 1° part. f. 840 A [despre şosea] „pavată cu piatră; pietruită”; cf. î m p i e t r e â z ă 1°. 2° ind. impf. 3 sg. 780 VIb „punea o piatră în buzunarul mortului ca să nu devină strigoi”; cf. împietreâză 4°.
1° v. GL. ARGEŞ s.v. împietruit; cf. SCRIBAN (vest) s.v. pietruiesc, DEX s.v. împietruire.
ÎMPILAT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 705 II „am priponit”: Am împilat vacile, că era prune, să nu mănânce.
conj. prez. 1 sg. să împilez; part. f. împilată 705 II.
v. DA (Dâmboviţa, Prahova, Dolj, Muscel, Trans. de sud-est, Someş) s.v. împila, SCRIBAN (vest rar) s.v. împilez. GL. ARGEŞ s.v.
’ ÎMPILDUIÂLĂ s. f. 870 A „discuţie în contradictoriu”: Ne-am luat la ceartă, la-mpilduiălă.
• cf. GL. ARGEŞ s.v. împildeală, BĂRBUT s.v. împildui.
ÎMPILDUÎT adv. 686 VII [despre boii înjugaţi] „proptindu-se unul de altul şi încurcându-se la mers”: Boii mergeau în resteie împilduit, adică proptit în picioare, aproape să cadă.
ÎMPINCÂTftR S. m. 740 A, 868 VI „unealtă de lemn cu ajutorul căreia se adună cerealele de pe arie, la treieratul cu cai”: Aveam împingătâr!, o luam dă la marne şi duceam la steajer şi din partea asta şi din partea aia 863 A; cf. pingătoâre.
pl. împingători 733 A, 863 A.
v. GL. DOBR. s.v. împingătoare.
ÎMPITITA, de-a ~ loc. subst. 838 I numele unui joc de copii: „de-a v-aţi ascunselea”; cf. ase unsa 1 °...
ÎMPLÂNTAT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 744 A „s-a plantat”: Când s-a-mplantât pomu să fixează lângă tărusu ăla.
ÎMPLETEÂLĂ s. f. 851 VIII „acţiunea de a împleti şi rezultatul ei”.
ÎMPLETITEÂ, je ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 760 VlIIb „se
răsucea, se împletea”.
ÎMPLIMBÂRE s. f. 812 VII, 829 VlIIb „plimbare”; cf. horă 4°.
v. GL. ARGEŞ s.v.; cf. CADE, BĂRBUT s.v. împlimba.
ÎMPLUŞÂTE adj. f. pl. 746 VII „pluşate”.
ÎMPOFILÂT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 817 A „a înfundat gura, a redus la tăcere”: M-a-mpofilăt, adică m-a rămas din cuvinte; cf. 6 f u 1 , piuita.
cf. BĂRBUŢ s.v.
ÎMPOGODIT, ne-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 pl. 673 VIII „ne-am înţeles, am căzut de acord”; cf. c o b z ă r i t...
236
Mari a Marin şi Iul ia Mărgărit
198
v. SCRIBAN (Ban., Olt., Munt. vest) s.v. pogodesc, DLR (pop.) s.v. pogodi, BĂRBUŢ s.v. împogodi; cf. CADE (Olt., Ban.), TDRG s.v. pogodi.
ÎMPORNEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 830 A „porneşte”.
v. GL. DOBR. s.v. împornea.
ÎMPOTONÂTE adj. f. pl. 828 A „împopoţonate”.
ÎMPOiEZI, să ~ vb. tranz. conj. prez. 2 sg. 753 A „să pozezi, să fotografiezi’’: Să ducea fuga să-i împozezf acolo, că era fotograf.
1MPRÂŞCHINE, să se ~ vb. refl. conj. prez. 3 sg. 754 VIb „să se împrăştie”: La grâu să ţine mâna mai slobodă puţin, ca să să-mprişkină în felu ăsta, să sucească mâna; cf . r ă f u i e .
ÎMPREJMĂT adj . 781 VIII „împrejmuit”: Un loc dă cas-aşa împrejmăt cu şanţ.
ÎMPREJURI vb. ind. prez. 2 sg. 689 VI „îndoi marginea unei haine, de jur împrejur, ca să faci tiv; tiveşti”.
ÎMPROBOZÂ vb. ind. impf. 3 sg. 671 VII „îmbrobodea”: T e-mprobozâ naşa cu ăla [=peşchirul]; cf. îmbrobodorise.
cf. GL. OLT. s.v. împrobozim, BĂRBUŢ s.v. împropozi.
ÎMPROCURÂM vb. ind. impf. 1 pl. 791 A „procuram”.
ÎMPRUMUT s. cu val. adv. 674 III, 680 Vllb „ajutându-se reciproc”: Să duce şi plăteşte, să mai duce şi împrumut să zice.
v. GL. OLT! s.v.; cf. DA, CADE, SCRIBAN s.v.
ÎMPRUMUTĂM, ne ~ vb. refl. ind. impf. 1 pl. 680 Vllb, VIII, 757 VII „ne ajutam lucrând, prin înţelegere, pe rând la fiecare”.
ÎMPUDRÂTĂ adj. f. 853 Vila „dată cu pudră; pudrată”.
v. DA s.v. împudra, GL. ARGEŞ s.v.
ÎMPUNEÂ, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 846 VII „se punea (masa)”; cf. tinde.
ÎMPUNGĂLEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 816 A „coase prost, neîndemânatic”.
v. DM (rar), GL. ARGEŞ s.v. împungăli; cf. BĂRBUŢ s.v. îm-, pungeli.
ÎMPUNSOÂRE s. f. 702 II „împungere”: Vaca mea s-a luat la împunsgâre cu ea.
v. DA (înv.) s.v.
ÎMPUŞCĂ vb. ind. impf. 3 sg. 708 VIII „împingea buştenii la gura jgheabului”; cf. b â r â i m ...
ÎMPUTUROŞÎT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 811 A „s-a făcut puturos; s-a lenevit”.
ÎNACRIE adj. f. 727 V „dată în acru; acrită”: Da cu aluatu vine puţin înăcri ie pâinea.
ÎNAINTÂT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 843 V „a înaintat, s-a extins”: L-a stins, dă nu s-a mai înaintat focu.
ÎNARMĂTĂ adj. f. 765 VI „armată, cu armătură”: Acu să
199
Glosar dialectal. Muntenia
237
toarnă o temelie de ciment [la casă] înarmată bine.
ÎNĂLTICUT adj. 732 VI dim. de la înalt. f. pl. înălticufe 740 A.
ÎNCÂILEA (3 sil.) adv. 760 Vllb „încai”.
.var. încâlea adv. 685 Vllb. v. DA (Tecuci) s.v. încai.
ÎNCÂLEA v. încâilea.
ÎNCALECĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 728 A „încalecă”: Venea un fin a lu tata, să-ncălicâ pă butoi şi cânta 727 A.
ind. pf. c. 1 sg. m-am încălecâtlAX A, 1 pl. ne-am încălecât 749 IV. var. se încălică vb. refl. ind. impf. 3 sg. 727 A. v. DA (Mold., Ban., Bihor, Serbia), TDRG, CADE (Mold.) s.v. încăleca.
ÎNCĂLDUREŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 688 V „pui la căldură; încălzeşti”.
v. GL. ARGEŞ s.v. încălduri.
ÎNCĂLICÂ v! încalecă.
ÎNCĂLŢAT, au ~ vb. ind. pf. c. 3 pl. 769 VI „au acoperit rădăcinile (puieţilor) cu pământ; au muşuroit”: Am chemat, am mobilizat cetăţenii, au venit cu sape, cu foarfeci dă vie, ay încălţat puieţii care-au fost goliţi la rădăcină din cauza ploilor; cf. încui-
b ă r e â m .
v. GL. OLŢ s.v. încălţam; cf. BĂRBUŢ s.v. încălţarea. ÎNCĂLZEÂLĂ s. f. 816 Vllb „încălzire, căldură”; cf. încăl-z i t ii r i .
v. DA (înv.) s.v. încălzi.
ÎNCĂLZITURI s. f. pl. 816 Vllb „încălziri, călduri”; cf. în-c ă 1 z e â 1 ă .
v. DA (înv.) s.v. încălzi.
ÎNCĂSĂTOREÂSCĂ, să ~ vb. conj. prez. 3 sg. 825 A „să se căsătorească”; cf. căsătorit...
refl. ind. prez. 1 sg. mă încăsătoresc 688 III. v. DA (neîntrebuinţat) s.v. căsători.
ÎNCÂRCEIE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 814 A [despre firul tors] „se răsuceşte şi face cârcel”.
v. GL. ARGEŞ s.v. încărceia.
ÎNCENUŞÂTE adj. f. pl. 849 VII „murdare de cenuşă”: Şi noi am ieşit dă sub pat mânjite pă ochi dă ştirigie, dă cărbuni, încenuşâte.
cf. DA, TDRG s.v. încenuşa, SCRIBAN s.v. încenuşez, LEXIC REG., II, p. 46/Făgăraş), GL. ARGEŞ s.v. încenuşat.
ÎNCEPENIE s. f. 728 VII, 820 A „început”: Tata meu nu ştia carte, nu era şcoli atuncea, a fost lumea nu ştiu cum, la-ncepeniie 820 A. v. DA (înv. pop.), TDRG, CADE, SCRIBAN (înv.) s.v. ÎNCERCELEAZĂ vb. ind. prez. 3 sg. 809 VI „pune cercei”: O căpăţână dă porc o ia şi-o încercelyâză, îi pune cercei.
238
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
200
cf. DA (rar) s.v. cercel, GL. ARGEŞ s.v. încercelat.
ÎNCERCETÂ vb. ind. impf. 3 sg. 719 VII „cerceta”: Dacă să depărta mă-sa, venea şi mă-n cercetă.
v. DA (Vaslui) s.v. cerceta.
ÎNCERCETÂRE s. f. 841 Vila „cercetare”.
cf. DA s.v. cerceta.
ÎNCERCUIM vb. 1° ind. prez. 1 pl. 753 V „legăm viţa de spalier”: Dip-aia o tăiem cu foarfece, de vie, i-adunăm craca şi dacă i-am adunat şi craca o-ncercuim. 2° refl. ind. prez. 3 sg. 697 VI „se bat nuiele sau şipci pe pereţii casei de lemn”: După ce am bâmuit, dau şipcă şi p-o parte şi pă alta, sau nuiele d-ăstea, cum le zicem noi dă alun, s a-n cer cu feste, aşa să zicea pă timpuri, şi pă urmă-i dă lipeală cu pământ; cf. b â g ă 1°...
2° refl. ind. prez. 3 sg. se încercuieşte 697 VI.
1° cf. DA s.v. cercui 4°; 2° cf. DA s.v. cercui 3°.
ÎNCERCUITUL s. art. 753 V „acţiunea de a încercui 1°”: [Viţa] o.descomuţăm di pă sârmă, cum e ea legată, cum o legăm acuma, încerculitu ăsta.
ÎNCETINlOR (4 sil.) adj. 855 VI dim. de la încet („domol”).
ÎNCETUNÂ vb. ind. impf. 3 sg. 765 VI „încetinea”.
cf. BĂRBUŢ s.v. încetunel.
ÎNCHEÂGÂ vb. 1° ind. prez. 3 sg. 826 Via [la casa de paiantă] „bagă bulgări de pământ printre nuiele”: Partea bărbătească întiăgă la perete, bagă pământ acolo la casă pântre nuielele acelea; cf. izbeşti... 2° tranz. ind. impf. 1 pl. 817 A „terminam de plantat (în teren), acopeream terenul cu răsaduri”: începeam să plantăm [tutunul]. Şi puneam aşa cu postaţa până înJcegăm locul.
1° ind. impf. 3 sg. închegă 824 VIII; 2° ind. impf. 1 pl. închegăm 817 A.
ÎNCHEGĂTURA s. f. art. 808 VIII „laptele închegat”: [Brânza] o mesteci aşa, cu mâna sau cu lingura, să fărâmi înjcegătura aia acolo ca să lege-n sidilă, o torni în sidil-aia.
ÎNCHEPEÂZĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 pl. 815 VII „se dezvoltă, se formează”: O ia aşa cu crescutu-aşa, fluturel-ăla care să face el, care s%.-nkepşăză.
ÎNCHERBÂ vb. 1° ind. impf. 3 sg. 824 VIII „înjgheba, termina de construit”: Mai muncea, mai strângea bani, ş-aşa făcea până înk'erbă toată casa. 2° var. refl. conj. prez. 1 sg. 703 A „să mă înstăresc”; cf. ajunge 2°...
var. 2° să mă îngherbesc vb. refl. conj. prez. 1 sg. 703 A.
1° v. SCRIBAN (vest) s.v. închelb, încherb; cf. DA (Ban., Dolj), DM (reg.), BĂRBUT s.v. închelba.
ÎNCHERTECÂTE adj. f. pl. 859 Viile [despre bârnele de la pereţii casei] „încheiate, îmbinate”: [Casa] să făcea din bârne, că era
201
Glosar dialectal. Muntenia
239
lemne, punea lemn peste lemn, înlcertecâte.
cf. SCRIBAN (Mold. vechi), DA s.v. chertic.
ÎNCHIDÂTE adj. f. pi. 795 VII „acoperite cu chidă”; cf. c h i drâ t.
cf. DA (Ban.), CADE (Olt., Ban., Bucov.), SCRIBAN (Olt.) s.v.
chidă.
ÎNCHINAT 1° adj. 821 A „blestemat, afurisit”; cf. pârlita 1°, secret. 2° s. m. gen. 830 VII „(ale) dracului”: Fir-aţi ale-nJanâtuluisă fiţi; cf. drăcocea...
1° f. pl. voc. închinatelor 830 VII; 2° gen. (ale) închinatului 830 VII.
1° v. GL. ARGEŞ s.v.
ÎNCHINUÎTĂ adj. f. 760 Vllb „chinuită”.
ÎNCHIPUIT, am ~ vb. tranz. ind. pf. c. 1 sg. 763 VII „am conceput, am creat”: Eu le-am înkipunt pălăriile care sînt acu [la căluşari].
v. DA (vechi şi pop.), TDRG (1b. v.), ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (vechi), CADE s.v. închipui.
ÎNCHISOARE s. f. 860 A [la fântână] „împrejmuire, gard”.
ÎNCÎNDE vb. ind. prez. 3 sg. 789 VII „încinge, înfierbântă”.
ind. impf. 1 pl. încindeâm 789 A, 801 A; refl. ind. prez. 3 sg. se încînde 795 VII, impf. 3 sg. se încindeâ 764 VIII, 795 VII; conj. prez. 3 sg. să se încindâ 771 Vb.
var. încintăt vb. part. 732 V.
v. DA, TDRG, CADE, ŞĂINEANU (înv.), GL. ARGEŞ s.v. încinde, SCRIBAN (vechi) s.v. încind; cf. LEXIC REG., I, p. 49, 54 (Craiova) s.v. incinta, incitat, BĂRBUŢ s.v. incinta.
ÎNCINSĂTURĂ s. f. 682 V „încingere, înfăşurare”.
v. DA (înv.) s.v. încinge.
ÎNCINTĂT v. încindeâm.
ÎNCLINARE s. f. 795 VII, 830 A numele unei bolî(la oameni).
ÎNCLINATE adj. f. pl. 821 A [despre bârnele unei construcţii] „încheiate (la capete) în clini”: Vizduri dă puţ pă patru părţi mergea, înclinâte aşa în crestuşuri.
ÎNCLINÎT, ne-arn ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 pl. 826 VIII „ne-am unit, ne-am căsătorit”: [Soţiei] i-a murit soţul, păcum şi mie mi-a murit soţia şi nş-am înclinît amândoi; cf. căsătorit...
cf. DA, DM, DEX (înv.) s.v. înclina.
ÎNCOBILÂM vb. ind. impf. 1 sg. 788 VI „puneam (plugul) pe cobile”: Plugu \-încobilâm sau îl puneam în căruţă.
v. GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. încobila, GL. OLT. s.v. înco-
bilez.
ÎNCOLORÂŢE adj. f. pl. 744 VI „colorate”.
ÎNCOLŢORÂ, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 pl. 815 A „făceau colţuri”: Să-ncolforâ obezile [roţilor fără şină].
240
Maria Marin şi lulia Mărgărit
202
cf. DA s.v. colt, CADE s.v. colţorat.
ÎNCOMÂT, am ~ vb. 1° ind. pf. c. 1 sg. 830 lila, V, A „am încleştat mâna în coamă”: Am prins-o dă spate cu mâna stângă, de păr, d-aicea, i-am încomât bine păru [...] Am încomât mâna în coama calului V. 2° part. 728 A „încovoiat, aplecat”: Iote aşa te apleci în jos şi strângi din dinţi şi te, te, cum să spui aşa, te ... stai aşa-ncomât, aşa; cf. zgârbovită.
2° part. încomât 728 A.
ÎNCONCENTRÂRE s. f. 820 VII „concentrare (la armată)”, pl. înconcentrări 715 VII, 825 A. cf. DA s.v. înconcentra.
ÎNCONCEANTRÂT adj. 678 VUIb, 739 VII, 777 VIII, 820 VII „concentrat (în armată)”: Mitică Popescu era-n Cotmeana înconcentrât atunci 678 VlIIb.
v. DA (pop.) s.v. concentra.
ÎNCONDAMNÂT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 777 VIII „a condamnat”, var. încondeâmnă vb. ind. prez. 3 pl. 721 A, impf. 3 sg. încondemnâ, pf. c. 3 sg. a încondemnăt 760 Vllb.
ÎNCONDEÂMNĂ v. încondamnăt.
ÎNCOPILEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 855 VlIIb [despre o plantă] „îi dau copiii”.
ÎNCORCOFELEŞTI, te ~ vb. refl. ind. prez. 2 sg. 829 A „te încurci, te zăpăceşti”; cf. corcofeleşte... cf. DA, CADE (Ban.) s.v. corcofeală.
ÎNCORDELÂ vb. tranz. ind. impf. 3 sg. 764 A „împodobea cu cordele”: La Anu Nou făcea un plug dă lemn, \-încordelâ cu cordele.
ÎNCRĂGNÂT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 765 VIII „s-a cangrenat”: Uite aşa s-a-ncrăgnăt picioru, ce-a făcut el ştie.
ÎNCROp s. n. 813 VII, 815 VII „apă încropită”: încălzeşti niţel pă plită [laptele], puţin aşa ca încropu dă pâine 813 VII.
v. DA, ŞĂINEANU s.v., TDRG s.v. crop, uncrop, CADE (Mold., Bucov., Ban.) s.v. uncrop; cf. DM (pop.) s.v. uncrop.
ÎNCROSNIÂT adj. 674 V „încărcat cu crosna”: Am cărat cu spinarea, cu cârca, la noi aşa vine, încrosniăt, cu nişte beţe pe aici, pă după gât şi lemnele p-aici, pă spate.
v. CADE s.v. încrosna, LR, 1959, 3, p. 66 (Argeş) s.v.; cf. DA (Bucov., Neamţ), TDRG (Munt.), DM (înv.), ŞĂINEANU s.v. încrosna, SCRIBAN (Mold., Trans.) s.v. încrosnat, BĂRBUT s.v. încrosna.
ÎNCRUDEÂZĂ, ~ vb. 1° refl. ind. prez. 3 sg. 683 VII, 690 V, 810 V [despre pâinea caldă] „devine crudă, cleioasă”: N-o rupi imediat atunci caldă, că să-ncrudşâză pâinea, atunci caldă 810 V. 2° var. conj. prez. 3 sg. 689 V [despre porumb] „să-i crească foi tinere, crude”: Să rupe ca să mai încruzâscă porumbu.
1° conj. prez. 3 sg. să se încrudeze 810 V.
203
Glosar dialectal. Muntenia
241
var. 2° să încruzeăscă vb. conj. prez. 3 sg. 689 V.
1° v. GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. încruda; cf. LR, 1959, 3, p. 66 (Ârgeş) s.v. încruzi.
’ ÎNCRUZEĂSCĂ v. încrudeăză 2°.
ÎNCUIBĂREÂM vb. ind. impf. 1 pl. 865 VlIIa „făceam cuiburi la rădăcina firului de porumb; cuibăream”: Dădeam cu rariţa şi p-ormă noi la urmă 1-fncuibărşâm la rădăcină; cf. încălţat.
ÎNCUNUNAT, ne-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 pl. 860 VII „ne-am cununat”: în douăşunu ne-am cununat, când nş-am încununat.
v. DA (înv.) s.v. încununa III, SCRIBAN (vechi) s.v. cunun. ÎNCURBÂT adp. 721 VI [despre un copac] „curbat, încovoiat”. ÎNCURCĂLÎTA adj. f. 840 Va [peior.] „încurcată”, v. GL. ARGEŞ s.v.
ÎNCURMĂTÂ adj. f. 827 VII „sugrumată la mijloc; curmată”: [Sexul gogoşilor de mătase] să cunoaşte, că ea e mai tărtăneaţă şi el e mai lung aşa, şi la mijloc, aşa, gogoaşa e cam încurmât-aş& niţeluş; cf. gâtuite.
ÎNCURSEZE, să ~ vb. tranz. prez. 3 pl. 697 VI [despre câini] „să pună pe fugă (fiara)”: Dacă are doi, trei câini buni şi un cioban, săA încurseze [pe lup}.
ÎNCUTEAZĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 816 A [despre o
haină] „face cute”.
part. f. pl. încutâte 808 VII, 816 Vllb.
ÎNDANSEÂZĂ vb. ind. prez. 3 pl. 832 VII „dansează”: Atunci mi-ndansâm, nu era, făceam horă.
ind. impf. 1 pl . îndansâm, 3 pl. îndansâu 832 VII.
ÎNDĂRÂPT adv. 673 VIII, 678 Vllb, 763 VII, 769 VII „înapoi”.
v. TDRG (Mold.), CADE (prov.) s.v. îndărăt, SCRIBAN (Trans.) s.v. dărăt; cf. DA (Mold., Trans.) s.v. îndărăt.
ÎNDEMÂNELNICĂ adj. f. 774 Vllb „îndemânatică”: E foarte pricepută şi-ndemânelnică; cf. d i b â c ...
ÎNDEMULT adv. 799 VlIIb „demult”; cf. a i n t e ...
ÎNDEPENI vb. ind. prez. 2 sg. 844 VII „depeni” ÎNDERETELEA, pe de-a- ~ loc. adv. 765 Vllb „de-a-ndăra-
telea”.
cf. DA s.v. îndărăt.
ÎNDESCĂLECÂT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 830 A „am descălecat”.
ÎNDESEA, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 pl. 861 VII „se îndeseau”, ind. pf. c. 3 sg. s-a îndesit 828 VII. v. DA (Mold. rar) s.v. îndesa.
ÎNDEZBRĂCÂTĂ adj. f. 767 II „dezbrăcată”.
ÎNDICOLTÂTĂ adj. f. 824 A „decoltată”.
242
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
204
ÎNDOÂMNE s. 749 VI, VII „colind care se cântă în seara zilei de Crăciun”: Dimineaţa umblă cu bună dimineaţa şi seara cu-ndyămnili. Atuncea cu-ndoămnele umblă şi d-eştia mai mari VII.
art. îndoămneîe 749 VII.
Indogăţesc, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 pl. 682 VII „se înţeleg, cad de acord”: [Ginerele] vine cu un neam, c-o soră sau c-un frate, vine la ea, la părinţi, acolo, ai fetii, să-ndogăţesc cu ei ce zestre să-i dea; cf. cobzărit...
v. DA (Muscel) s.v. îndogăţi; cf. GL. ARGEŞ s.v. îndogăţiti. îndoldăşît, ne-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 pl. 673 VIII „ne-am făcut g h i o 1 d a ş i ; ne-am întovărăşit”: Ne-am îndoldăşit amândoi şi mai mergea s-ăllant; cf. d e o 1 d ă ş i t...
ÎNDOVEDÎT, a ~ vb. tranz. ind. pf . c. 3 sg. 859 Vllb „a găsit vinovat”: Mie mi-a luat odată o culme dă rufe, da i-a-ndovedît, i-a prins, că era d-aici din sat chiar; cf. d o v e d i t 1°.
v. DA s.v. dovedi.
ÎNDRUGĂTURĂ s. f. 763 VII „fire îndrugate”.
cf. DA s.v. îndruga.
ÎNDRUJNEÂM, ne ~ vb. refl. impf. 1 pl. 702 Vllb „ne trudeam”: Da ne-ndrujneăm, ne... lucram mult; cf. b â s t â c â i â ...
ÎNDUCI, te ~ vb. refl. ind. prez. 2 sg. 746 VII „te duci”.
ind. impf. 1 pl. ne înduceâm 746 VIII, 799 VII.
ÎNDULCEASCĂ, să ~ vb. conj. prez. 3 sg. 799 V [la prepararea săpunului] „să dilueze cu apă concentraţia de sodă caustică”.
ÎNDUMICÂT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 734 V „a amestecat cu dumicaţi”: Mama mi-a-ndumicăt lapte-n strachină să mănânc cu lingura.
ÎNEACĂ vb. ind. prez. 3 sg. 839 VII „nu spală bine; îmbâcseşte” [Leşia de săpun se foloseşte] la preşuri, aşa, da nu-i bună, înnşâcă, nu este bună; cf. izineşte 1°.
ÎNFĂLCĂT, a ~ vb. tranz. ind. pf. c. 3 sg. 864 VII „a încleştat fălcile, a îmbolnăvit de falcă”: Numa auzeai moaşa 1 -a-nfălcăt, maică, băga cu mâna p-aicea [=în gură] şi zicea că are nişte bube şi nu mai scapă [copilul],
INFERMENTEĂZĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 712 VI „fermentează”; cf. menteze,
ÎNFIERBÂNT adj. 772 VII „fierbinte, înfierbântat”: Faci păsat [pentru mălai], cum faci dă mămăliguţă păsat, îl pui înfierbânt în căpi-stere; cf. a r z i n t e ...
ÎNFIGĂTOÂRE v. înfigătorii 2°.
ÎNFIGĂTORII s. 1° m. pl. art. 778 VUIa „stâlpii de lemn de care se fixează împletitura de nuiele la pereţii casei de paiantă”: Băteam lemne-n pământ, la un metru lemn dă lemn înfigătUori pă margine. Pă urmă să-mpaientau cu paiente; cf. pui 1°. 2° var. 819 VIb, VIII [la plantarea răsadurilor] „lemn, ţăruş cu care se fac gropi”; cf.
205
Glosar dialectal. Muntenia
243
a r ă c â r u 1 ...
var. 2° înfigătoăre s.f. 819 VIb, VIII.
ÎNFILETATĂ adj. f. 705 VI „filetată, cu filet”.
ÎNFILMĂ vb. ind. impf. 3 sg. 820 Ila „filma”.
ÎNFLORATUL s. n. art. 812 VlIIb „acţiunea de a înflora; decoratul”.	1
cf. SCRIBAN s.v. înfloresc.
ÎNFLOREASCĂ, să ~ vb. conj. prez. 3 sg. 867 V [despre lână] „să se afâneze, să se umfle (prin pieptănare)”; cf. fâlfăneâză.
ÎNFLUTURÂ vb. ind. impf. 3 pl. 1° 690 VII [despre gogoşile de mătase] „făceau fluturi”: InvisL-nflutură gogoşile. 2° 811 VII [despre viermii de mătase] „se împerecheau, se reproduceau”: Opream perechi dă anul trecut, o gogoaşă, un gogoşar, bărbatu adică, şi-i puneam pă un ziar şi acolo se călca, fluturii, înfluturâ, să călca şi făcea sămânţă.
1° cf. BĂRBUT s.v. înfluturi.
ÎNFORŢÂT adv. 765 Vllb „cu forţa, forţat”: S-a dus [fata la muncă] trei ziie-nforţât aşa pân-a ieşit băiatu-nainte. „Mă nea Mărine, ce vrei dumnata, vrei să-i dai pământ înforţăt?"
cf. GL. ARGEŞ s.v.
ÎNFORŢEÂZA vb. ind. prez. 3 sg. 805 VI „împinge, forţează”: Inforţşăză-n sus, adică apa să-nforţşâză-n sus.
ind. impf. 3 sg. înforţâ 718 VII, viit. 1 pl. vom înforţâ 782 V; refl. ind. prez. 3 sg. se înforţeâză 805 VI.
v. GLOSAR REG. (Fălticeni), GL. ARGEŞ s.v. înforta.
ÎNFOTOGRAFIÂTĂ adj. f. 703 Vllb „fotografiată”.
ÎNFRÂNÂREA s. f. art. 816 VI „frânarea”: De exemplu un sabot uzat trebuie-nlocuit, că nu poate să i&vk-nfrînărţa.
ÎNFUNDĂ vb. ind. impf. 3 sg. 842 VIII [la construcţia casei] „băga pământ (amestecat cu paie) între paiente”: Eu am înfundat, aşa să numea, înfundat 806 VlIIb. Grătărit, nu chiar înfundat să fie porumbaru 713 VI; cf. izbeşti...
ind. pf. c. 1 sg. am înfundat 806 VlIIb; part. înfundat 713 VI.
ÎNFUNDĂT 1° adj. în mâţul ~ v. maţ 2°. 2° s. n. 806 VlIIb „nume al acţiunii de a înfunda”: Aşa să numea, înfundat [când lipeai] cu pământ; cf. b u 1 g ă r e â 1 ă ...
ÎNFUNDĂTURĂ s. f. 1° 806 VII „lemn gros, sprijinit de un gard sau de un zid, de care se bate fuiorul pentru a-1 scutura de puzderii”: După ce-o tocăm [cânepa], avem înfundătură colea şi-o zbiciulăm, aşa zicem noi. Pus uite un lemn cum ar fi ca asta, rezimat. 2° 777 VI [la construcţia casei] „primul strat de pământ care se dă printre bârne, înainte de tencuială”: După ce-a terminat-o [casa], începe omu să ţăndărească cu scânduri aşa, mici, cu beţe, cu cuie dă fier şi la urmă-i dă o-nfundătură dă pământ; cf. g h i o n t 1°...
pl. 1° înfundături 806 VII.
244
Maria Marin şi lulia Mărgărit
206
ÎNFURIŞÂT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 784 I, 802 III „s-a furişat”: în timp ce eu mă jucam cu el s-a-nfurişăt de mine 784 I. ÎNGĂURISE vb. ind. m. m. c. pf. 3 sg. 762 VII „găurise”, part. îngâurit 739 VI. v. DA, TDRG s.v. găuri, GL. ARGEŞ s.v.
ÎNGÂNAM,	vb. refl. ind. impf. 1 sg. în expr. ~ ~ cu
somnul 728 VI „aţipeam, adormeam”: Eu doar ce mă culcam de vreo zece minute-aşa, doar ce mă-ngînăm cu somnu.
ÎNGÂTUISE vb. tranz. ind. m. m. c. pf. 806 VlIIb [despre o fiară] „muşcase, sfaşiase la gât”; cf. î m b e r e g ă ţ i t.
ÎNGHERBESC v. încherbâ 2°.
ÎNGHEŢĂTURĂ s. f. 831 VII „degerătură”: Şi şedea pân-a doua zi cearcănu d&-ngeţătură, picioru roşu până la jumătatea ţurloiului. cf. DA s.v. îngheţa.
ÎNGHIONTAREÂLA s. f. art. 839 VI „acţiunea de a înghiontări”; cf. bulgăreâlă...
ÎNGHIONTĂREŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 839 VI „tencuieşte”; cf. întencuieşti, pufuieşte.
refl. ind. prez. 3 sg. se înghiontăreşte 839 VI.
ÎNGHIONTEALA s. f. 838 VI „acţiunea de a ghionti”; cf. bulgăreâlă...
ÎNGHIONTIM vb. i nd. prez. 1 pi. 737 VlIIb [la construcţia casei] „băgăm pământ între leaţuri”: cf. izbeşti...
ind. impf. 3 sg. înghiontea 755 VlIIb, 1 pi. înghionteam 847 VI. ÎNGLOBAT, a ~ vb. 1° ind. pf. c. 3 sg. 700 VII „a globit, a amendat”. 2° part. 794 V „însărciant”: Omu care este înglobat cu treaba asta s-o facă merge cu găleata cu bani la naşi. 3° ind. m. m. c. pf. 3 sg. în se ~ în datorii 851 VIII „se umpluse de datorii”.
part. înglobat 2° 794 V.; m. m. c. pf. 3 sg. se înglobăse 3° 851 VIII.
1° cf. DA s.v. înglobi, DM (înv.), TDRG, CADE s.v. globi, SCRIBAN (vechi) s.v. globesc.
ÎNGLODEÂ vb. ind. impf. 3 sg. 838 VI „glodea, producea disconfort”.
v. DA (Munt.) s.v. glodi, SCRIBAN s.v. înghioldesc.
ÎNGLOTÂ, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 690 VII „se aglomera, se aduna multă treabă”: Ne sileam care mai dă care să ieşim cu gândacii, cu borangicu să-l tragem mai înainte, că să-nglotâ la urmă şi ne-nvia gogoşile.
part. f. înglotătă 688 V, 826 Vila.
v. DA, BĂRBUŢ s. v.; cf. TDRG s.v. îngloti.
ÎNGRABÎTI adj. m. pl. 824 V „grăbiţi”.
ÎNGRĂMĂDITĂ adj. f. 811 VII, 824 A [fig.] „proastă, redusă”: înainte era lumea mai îngrămădit-aşa 811 VII; cf. mătăhuz, mătăleţele, motologi.
207
Glosar dialectal. Muntenia
245
ÎNGRIJÎNŢĂ s. f. 797 VII „îngrijire”: ÎI căuta prin dăscântece, prin îngrijinfă bunăv
ÎNGRIJORA, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 737 VI „avea grijă; se îngrijea”; cf. cruntă.
ind. pf. c. 1 sg. m-am îngrijorat 747 Vllb.
ÎNGRIPÂT adj. 793 V „gripat”.
ÎNGROPASE, se ~ vb. refl. ind. m. m. c. pf. 3 sg. în ~ ~ căluşul 773 VII „se îndeplinise ceremonialul de desfiinţare a cetei de căluşari, îngropându-se băţul cu care au jucat”: O femeie s-a apucat să puie un nasture la bărbati-su, să mă ierţi, la izmene, şi-a luat-o din căluş. Când a luat-o pă ea din căluş, căluşu să-ngropăse, ce să mai facă, ea juca mereu. S-a dus d-a dezgropat băţu ăla dă juca cu el.
ÎNGROPĂTORUL s. m. art. 675 V „groparul”: După ce-i face [mortului] slujba, îl ia îngropătoru şi-l duce la groapă; cf. gropător.
v. DA s.v. groapă, CADE (Trans.), TDRG (înv. şi pop.), SCRIBAN (Bucov.) s.v.
ÎNGROZEÂZĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 682 VI „se îngrozeşte”.
ÎNHOBODEA v^ înhobodeăză.
ÎNHOBODEÂZĂ vb. ind. prez. 3 sg. 721 Vllb „pune hobotul (voalul) miresei”.
var. înhobodeă vb. ind. impf. 3 sg. 721 A.
cf. DA (Bucov.), CADE (Mold., Trans.), TDRG -(Mold., Trans., pop.), DM (reg.) s.v. înhobota, SCRIBAN (nord) s.v. înhobotez, ŞĂINEANU s.v. înhobotare.
ÎNIERNÂT, am ~ vb. tranz. ind. pf. c. 1 sg. 767 VI „am iernat (oile)”.
v. DA s.v. înierna.
ÎNJOSEÂZĂ, se ~ vb. 1° refl. ind. prez. 3 sg. 789 VII „se înjoseşte”. 2° var. part. 786 VI [despre om] „înapoiat, simplu”.
var. 2° înjosit vb. part. 786 VI, f. înjosită 868 VII.
ÎNJOSIT v. înjoseâză 2°.
ÎNLĂSÂ^vb. ind. impf. 3 sg. 743 VII „lăsa”: Mama nu mă-nlăsâ.
ÎNLEGÂM vb. ind. prez. 1 pl. 834 V „legăm”: îl legai păru ăla, o ulucă, ce era, o-nlegăi cm un şervet 795 VII.
ind. impf. 2 sg. înlegâi 795 VII, 3 pl. înlegâ 845 VIII; part f. în legată 732 VII.
ÎNLOCUIT, de ~ vb. sup. 732 VI „de locuit”: E destui cetăţeni care are camere dă înlocuit; cf. 1 ă c u i â i .
ÎNLUCRÂTE adj. f. pl. 702 Vllb „lucrate”.
ÎNLUNÂTICI adj. in. pl. 791 VII [despre puii de găină scoşi în aceeaşi lună în care au fost puse ouăle la clocit] „debili, bolnăvicioşi”; cf. 1 u n â t i c i .
ÎNMASCÂTĂ adj. f. 747 V „mascată”.
înmărit, m-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 sg. 699 VII „m-am
246
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
208
mărit, am crescut”: După ce m-am înmărit şi n-am vrut să mai mă duc cu vacile [...] mă duceam la cules dă prime; cf. ajunge 1°...
v. GL. DOBR. s.v.
ÎNMĂRITĂT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 680 VI, 699 VII, 703 Vllb „am măritat”: Am înmărităt patru fete 699 VII.
ind. pf. c. 3 sg. a înmărităt 699 VII; part. f. înmăritătă 749 VII; refl. ind. prez. 3 sg. se înmărită 677 III, pf. c. 1 sg. m-am înmărităt 780 Vllb, 2 sg. te-ai înmărităt, 3 sg. s-a înmărităt 679 Vllb, viit. 2 sg. ai să te înmărîţi 723 VI.
v. DA s.v. înmărită, GL. DOBR. s.v.
ÎNMÂNAT, la ~ vb. sup. 833 VIII „la mânat”: Şi începea iar să-i ia [caii] la înmînăt.
ÎNMERIE (4 sil.) vb. ind. prez. 3 sg. 816 A „devine merie”; cf. a ni o r t â t...
ind. impf. 2 sş. înmeriâi, pf. c. 3 sg. a înmeriăt 816 A.
ÎNMESTECAM vb. ind. prez. 1 pl. 834 V „mestecăm”.
Înm6i vb. 1° ind. prez. 2 sg. 738 II [la jocurile de copii] „dai cu băţul în popic”. 2° ind. prez. 3 pl. 798 II „îndeplinesc o regulă la jocul potca, potrivit căreia jucătorii aflaţi la bătaie trebuie să introducă beţele într-o groapă special făcută”: Cei doi cu beţele fug şi dau ţâcu şi vin şi-nmiiă/e Ia groapă. 3° refl. ind. prez. 3 sg. 753 VIII [despre rachiu] „devine slab, îi scade tăria”: Dacă vezi că nu mai e bună [ţuica], să acreşte sau să-nmyâfe.
2° ind. prez. 3 pl. înmoaie 798 II; 3° refl. ind. prez. 3 sg. se înmoaie 753 VIII.
1°, 2° v. DA s.v. înmuia, SCRIB AN (vest) s.v. moi2, GL. DOBR. s.v. înmuiem.
ÎNMORMĂIT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 721 VI „a mormăit”.
ÎNMOROIEM vb. ind. prez. 1 pl. 693 VII „băgăm în m o r o i a 1 ă ”: [Firele de cânepă] le băgăm în cenuşe”, 1 Q-moroiem cu cenuşe; cf. moroiem 1°.
cf. DLR (înv. şi reg.) s.v. murui 2°, 3°, TDRG, CADE, ŞĂINEANU s.v. murui,’ DM (reg.) s.v. murui 3°, SCRIBAN (Mold., Trans.) s.v. muruiesc.
ÎNMURGEZE, să ~ vb. conj. prez. 3 sg. 751 VUIa „să amurgească”: începuse să-nmurgeze de seară; cf. murgit.
cf. DA, TDRG, CADE s.v. înmurgi, SCRIBAN (vest) s.v. amurgeşte.
ÎNNÂŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 823 VII „naşti”: Care-nnâşte băiat face chef 718 VII; cf. n ă s c îi t 2°.
ind. prez. 3 sg. înnăşte 718 VII, 801 VII, 818 VII, 832 VII, impf. 1 sg. înnăşteam 691 VII, 703 Vllb, 718 VII, 812 VII, 832 VII, 858 VII, 2 sg. înnăşteâi 721 Vila, 3 sg. înnâşteâ 699 VII, 716 VII, 788 VII, 791 VII, 801 VII, 812 VII, 823 VII, 825 VII, 840 VII, 862 VI, VII,
209
Glosar dialectal. Muntenia
247
3 pi. înnăşteâu 823 VII, pf. c. 1 sg. am înnăscut 701 VII, 703 Vllb, 716 VII, 718 VII, 721 Vllb, 816 Vllb, 818 V, VII, 832 VII, 843 V, 849 VII, 862 VII, 3 sg. a înnăscut 692 VI, 703 Vllb, 718 VII; conj. prez. 1 sg. să înnâsc 692 V, 703 Vllb, 2 sg. să înnâşti 818 VII, 840 VII, 3 sg. să înnăscă 718 VII, 832 VII; ger. înnăscând 832 VII; part. înnăscut 742 Vllb, 747 VUIa, 794 VII, 827 VIII, f. înnăscută 703 Vllb, 843 Vila, 870 Vllb; refl. ind. pf. c. 1 sg. m-am înnăscut 723 A. var. înnăscă vb. ind. impf. 3 sg. 739 VII. v. GL. DOBR. s.v. înnăşteam.
ÎNNĂPĂDEÂSCĂ, să~ vb. conj. prez. 3 pl. 716 A „să năpădească”:, [Grâul] îl pliveam dă buruieni, ca să nu-1 strice, să nu-1 înăpădşâscă buruienile.
ÎNNĂSĂDEŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 745 VUIb „aşezi snopii pe arie pentru treierat; năsădeşti”: Ş-atunci înnăsădeâm grâul, orzu, ovăzu, înnăsădeâm şi băgăm căruţa cu caii 754 VIII.
ind. prez 3 sg. înnăsădeşte 745 VUIb, impf. 1 sg. înnăsădeâm 740A, 741 A, 745 Vllb, 750 VUIb, 754 VIII, 764 VIII, 838 VI, 853 Vllb, 3 sg. înnăsădeâ 727 A, 751 VI, 839 VUIb, m. m. c. pf. 3 sg. înnăsădîse 751 VI; conj. prez. 3 sg. să înnăsădeâscă 751 VI, 1 pl. să înnăsădim 863 A.
v GL. DOBR. s.v. înnăsădeâm. înnăscă v. înnâşti.
ÎNNĂVĂDELI s. f. pl. 797 VII „ţesături năvădite”: înnăvădeşte fel dă fel d&-nnăvădel/.
cf. GL. DOBR. s.v. înnăvădeală.
ÎNNĂVĂDEŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 793 VII „năvădeşti”. ind. prez. 3 sg. înnăvădeşte 797 VII.
ÎNNECĂJEŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 696 VI „necăjeşti”: Şi tata a rămas înnăcăjft cu şapte copii 745 A.
ind. impf. 3 sg. înnecăjeâ 726 Vb; refl. ind. pf. c. 1 sg. m-am în-necăjit, 3 sg. s-a înnecăjît 787 VIII, 3 pl. s-a înnecăjitără 819 A; part. înnecăjît 699 VII, 745 A, f. înnecăjîtă 699 VII, 749 V, 751 V, 755 V. ÎNNEMERIM vb. ind. prez. 1 pl. 690 V „nimerim”, ind. impf. 1 sg. înnemereâm 690 V, pf. c. 1 sg. am înnemerît 850 A, 3 sg. a înnemerît 827 VI, 3 pl. au înnemerît 730 VII, m. m. c. pf. 3 sg. înnemerise 719 VII.
cf. DLR (înv. şi reg.), DM s.v. nimeri, CADE s.v. nemeri. ÎNNENOROCÎT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 760 Vllb „s-a nenorocit”.
ÎNNETEZEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 789 A „netezeşte”, ind. prez. 1 pl. înnetezîm 789 A, 822 VUIb, impf. 1 sg. înne-tezeâm 822 A, 1 pl. înnetezeâm 755 V, 869 VIII; conj. prez. 3 sg. să în-netezeâscă 827 A.
cf. DA s.v. înnetezitoare.
248
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
210
ÎNNIVELÂM vb. ind. prez. 1 pl. 723 VI „nivelăm”; cf. m â s ă 6°.
ind. impf. 1 pl. înnivelâm 857 VIII.
ÎNNOPTAT adv. 806 III „pe întuneric”: Ne-am dus seara înoptât, să nu ne vază niminea.
ÎNNOREAZĂ vb. ind. prez. 3 sg. 797 VII „se înnorează”: Vedeam că-nnorşâză.
v. DA, TDRG (înv.) s.v. înnora.
ÎN6T, dă ~ Ioc. vb. 762 II, 851 VIII, 861 V „înoată”: Nu prea ştiam în clasa a treia să day înot 762 II.
ÎNRĂSTURNEZI vb. ind. prez. 2 sg. 705 VIII „răstomi”.
ÎNROIEŞTE vb. ind. prez. 3 pi. 731 VI [despre stupi] „roiesc”.
ÎNSĂLTÂM vb. ind. impf. 1 sg. 848 A „săltăm, ridicam”.
cf. DA (în poezia pop.) s.v. însălta.
ÎNSĂPUNAM vb. ind. impf. 1 sg. 688 VII „săpuneam”: La urmă [jirebiile de cânepă] 1 e-nsăpunâm şi le puneam cu săpun.
cf. DA s.v. săpuni.
ÎNSĂRÂT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 695 V „s-a sărat”: După ce s-a-nsărât carnea, o scoatem.
cf. DA s.v. însărătură.
ÎNSÂRMÂT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 816 A „am pus sârmă”; cf. sârmuiâ.
ÎNSEMĂNÂTUL s. n. art. 737 VI „semănatul”.
ÎNSEMENI. să ~ vb. conj.prez. 2 sg. 866 A „să semeni, să însămânţezi”: Nuputeai să însemenf\?i timp: cf. sământăm
ÎNSEMNATUL s. art. 732 III „acţiunea de a însemna 1°”: începe mireasa cu însemnâtu florile, însemnează pe fiecare nuntaş.
ÎNSEMNEAZĂ vb. ind. prez. 3 sg. 1° 732 III, 734 III, V, 742 VII „pune cocarde în pieptul nuntaşilor”; cf. semnează 1°. 2° 824 VI [despre coarda de viţă] „iese la iveală; răsare”: [Via] într-un an dă zile să prinde. Toamna-nsemneâză; cf. buşneşte 4°.
1° ind. prez. 1 pl. însemnăm 743 III; refl. ind. prez. 3 sg. se însemneâză 743 V; part. m. pl. însemnaţi 743 III, V; sup. pentru însemnat 743 V, de însemnat 739 III.
1° cf. DA s.v. însemna II. 1°.
ÎNSENINÂRE s. f. 850 VI „întindere mare (de apă)”: A inundat toată lunca asta aicea, era tot numa apă, o-nseninăre dă apă; cf. s e n i n , s e n i n i ş .
ÎNSERĂT, ne-am ~ vb. 1° refl. ind. pf. c. 1 pl. 834 V „am înserat; ne-a prins seara”. 2° sup. la ~ 708 Vb „la păscut (oile) după amiaza şi seara”.
1° cf. DA, TDRG, CADE s.v. însera, SCRIBAN s.v. înserez.
ÎNSILIŢĂ v. însiriţău.
ÎNSIRIŢÂU, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 pl. 769 A [despre oi] „deveneau s i r i ţ e ”: Şi după ce să însiriţâp oile, să mulgea cu rându şi la
Glosar dialectal. Muntenia
249
21 1
cine era rându închega laptele; cf. siriţezi .
var. se însiliţă vb. refl. ind. prez. 3 pl. 799 V. v. CV, 1951, 1, p. 36 (Teleorman) s.v. însiriţa.
ÎNSOLZEÂLĂ s. f. 749 VI, 851 VIII „acţiunea de a i n s o I z i .
ÎNSOLZEÂM vb. ind. impf. 1 sg. 851 VIII [la acoperişul casei] „aşezam papura, prin suprapunere parţială, în formă de solzi”: însol-zeală, să pune papură şi să-nsolzeşte, să pune groasă şi p-ormă să bate asa în sus, dă vine aşa cap la cap, vine-nsolzite asa 749 VI.
part. însolzitlZl VlIIb, 750 V, 851 VIII,’f. pl. însolzîte 749 VI; refl. ind. prez. 3 sg. se însolzeşte 749 VI, 851 VIII; conj. prez. 3 sg. să se însolzeăscă 851 VIII.
cf. CADE s.v. solzi, SCRIB AN s.v. solzesc.
ÎNSORIM vb. ind. prez. 1 pl. 702 Via „expunem la soare; sorim”, v. GLOSAR REG. (Fălticeni) s.v. însori.
ÎNSOŢITOÂREA s. f. art. 735 III „domnişoara de onoare”; cf. a j ut o â r e a ...
ÎNSPETEZÂTE adj. f. pl. 769 VII [despre ţesături] „ţesute în speteze”.
ÎNSPICEÂZĂ vb. ind. prez. 3 sg. 736 A [despre porumb] „dă în spic”. ÎNSTRÂMBÂI vb. ind. impf. 2 sg. 727 A „strâmbai”, v. CADE (prov.) s.v. înstrămba.
ÎNSUDÂT adj. 817 VII [despre săpun] „cu multă sodă”; cf. s o d 6 s .
cf. DLR (înv. şi reg.) s.v. sodă, BĂRBUŢ s.v. sudă. ÎNTĂCIUNÂT adj. 745 A [despre grâu] „cu tăciune”, v. GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. întăciuna; cf. SCRIBAN (ironic) s.v. întăciunat.
ÎNTĂMUIE, să ~ vb. conj. prez. 3 sg. 862 VII „să tămâieze”; cf. t ă m u i .
ÎNTĂRIT, a ~ vb. tranz. ind. pf. c. 3 sg. 703 Vllb „a cuprins mai tare; a înteţit”: Am zbierat pă geam când m-a-ntărit durerea.
ind. pf. c. 3 pl. a întărit 719 VlIIb; part. întărit 844 A, f. întărită 797 V.
v. GL. ARGEŞ s.v. întări.
ÎNTÂLNEÂLA s. f. 786 VII „întâlnire”, v. GL. ARGEŞ s.v.
ÎNTÂMPINAT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 1° 680 VI „am întâlnit”: Acolo în mijlocu pădurii am întîmpinăt un urs. 2° 833 III, 834 A „mi s-a întâmplat, am păţit”: N-am întîmpinăt niciodată, acuma am întîmpinăt să văd un şarpe 833 III; cf. întâmplat.
1° ind. pf. c. 3 sg. a întâmpinat 680 VI.
ÎNTÂMPINÂTUL s. m. art. 821 VII „necuratul, dracul”; cf. drăcocea...
250
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
212
ÎNTÂMPLAT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 681 VII, 725 VII, 754 V „mi s-a întâmplat, am păţit*’: Am auzit, da n-am întîmplât 725 VII; cf. î n t â m p i n â t 2°.
ÎNTENCUIEŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 703 VI „tencuieşti”; cf. înghiontăreşte...
ind. prez. 3 sg. întencuie 713 VI.
ÎNTOMEÂ v. întomnim.
ÎNTOMNÎM vb. ind. prez. 1 pi. 799 V „împăturim, aranjăm”.
var. întomea vb. ind. impf. 3 pl. 702 V.
v. GL. ARGEŞ s.v. întomni; cf. DLR s.v. tocmi II.
ÎNTORSURI s. f. pl. tantiun 1° „petrecere, luni după nuntă, la socrii mici”; cf. danţ... 2° 672 III, V, 673 V, 678 VlIIa, 684 VII, 787 V, 816 A „vizită pe care tinerii căsătoriţi o fac părinţilor miresei sau naşilor, la o săptămână după nuntă”: La o săptămână dă zile să ducea, cum se zice, cu-ntorşurile. Să ducea cu-ntorşurile, mai făcea ş-acolo o masă, petrecea ş-acolo [la naşi] 678 VlIIa; cf. c â 1 e 1°...
1° v. GLOSAR REG. (Gura Humorului) s.v. întorsură, GL. OLT. s.v.; 2° v: LEXIC REG., II, p.27 (Argeş) s.v., GL. ARGEŞ s.v. întorsură 2°, BĂRBUT s.v.
ÎNTREAGĂ adj. f. în casă ~ 689 V, 690 V, 846 VII; m. pl. în părinţi ~ 743 VII „cuplu conjugal neştirbit, nerefacut”: Băiatul [care poartă bradul la nuntă] să fie dă cdsă-ntrşăgă, nu aşa... orice... să-i trăiască şi maică-sa şi taică-su 690 V. Pune [ca soaţă de mireasă] fată care are părinţi întregi, să nu fie fără tată, fără mamă 743 VII. pl. m. întregi 743 VII, f. întregi 743 III, 794 V.
ÎNTREBARE, a făcut ~ loc. vb. 750 VlIIb „a întrebat”, v. DA (cu cit. din lb. v.) s.v. întreba.
ÎNTULUCÂM, să ~ vb. tranz. conj. prez. 1 pl. 721 VlIIb „să împerechem, să căsătorim”; cf. căsătorit...
cf. DA, CADE s.v. întroloca, DM (reg.) s.v. întroloca, SCRIBAN s.v. întroloc, GL. ARGEŞ s.v. întruloca.
ÎNTUNDE vb. ind. prez. 3 pi. 821 VII „tund”.
ind. impf. 3 sg. întundeă 785 Vllb, 1 pl. întundeăm 823 VII.
v. GL. OLT. s.v. întundem, BĂRBUŢ s.v.
ÎNTUNECA vb. ind. 1° pf. c. 3 sg.’672 VIII, 732 A „s-a întunecat”: A-nnoptat ş-a-ntunecdt şi s-a pornit iar pă ploaie 732 A; cf. întuneri ceste. 2° impf. 3 sg. 851 VII [fig.] „se încrunta, se uita urît (la cineva)”: [Mama] întunecă la noi [când greşeam].
1° ind. pf. c. 3 sg. a întunecat 672 VIII, 732 A.
1° v. DA (lb. v.) s.v.
ÎNTUNERIC s. n. 732 VII „cantitate mare; mulţime”: O pus întuneric mare de piatră.
v. DA (înv. şi reg.) s.v. 3°, CADE (arh.) s.v., SCRIBAN (vechi)
s.v. r.
213
Glosar dialectal. Muntenia
251
ÎNTUNERICEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 789 VII „se întunecă, se înnoptează”: Nu veniră nici copiii, uite, întunerici şi nu veniră 758 V; cf. în t une c â 1°.
ind. impf. 3 sg. întunericeă 764 VIII, pf. s. 3 sg. întunerici 758 V; refl. ind. prez. 3 sg. se întunericeşte 823 A.
v. DA (mai rar) s.v. întunerec, DM (înv.), GL. ARGEŞ s.v. întunerici; cf. CADE (înv.^ s.v. întunerica, TDRG s.v. întunericeală.
ÎNTUNERICEÂLA s. f. 850 A „întunecare, înnoptare”.
v. DA s.v. întunerec, TDRG s.v.
ÎNŢELES, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 717 Ib „a înţeles”: [Iedul cel mare] nu s-a înţeles, a dat drumu la usă.
ÎNTEPOS adj. 868 V „ţepos”.
ÎNtoVONIŢI adj. m. pl. 835 VII [despre copii] „născuţi cu ţ o v o n (pe cap)”.
cf. DLR (reg.) s.v. sovoni, TDRG (Munt., Trans., pop.) s.v. însovoni, însovona, SCRIBAN s.v. însovonesc.
ÎNVĂLUI, mă ~ vb. refl. ind. 1° prez. 1 sg. 800 V „presupun”: Mă-nvălui dă pârlita asta [=cumnata], asta ştie multe să facă; cf. b ă n u i e 2°. 2° prez. 3 sg. 782 V „se înfăşoară”: Şi mânam roată, roată aşa întâi pas până s-aşeza paiele, p-ormă trap, până să-nvăluşâ lanţu-ăsta sau funia, ce era, la steajăr dă tot 855 VI. 3° m. m. c. pf. 1 sg. 728 V „mă nimerisem”: Şi chiar mă-nvăluîsem eu la Sfatu Popular.
2° ind. prez. 3 sg. se învăluie 782 V, impf. 3 sg. se-nvăluid 855 VI; 3° m. m. c. pf. 1 sg. mă învăluisem 728 V.
2° v. DA, CADE (arh.), TDRG s.v. învălui, SCRIBAN (vechi) s.v. învăluiesc .
ÎNVĂRÂM vb. 1° tranz. ind. impf. 1 pl. 716 VII „culegeam cânepa de vară”; cf. vă râm. 2° ind. pf. c. 1 sg. 716 VUIb „am petrecut vara”: Vara am învărât pă câmp.
2° ind. pf. c. 1 sg. am învărât 716 VUIb.
. 1° cf. BĂRBUŢ s.v. învăra.
ÎNVĂRGÂI vb. ind. impf. 2 sg. 746 VII „ţeseai în vărgi”: Ei! Să-nvărgâm, că eu am fată mare, atâtea ştergare îmi trebuie.
ind. impf. 1 pl. învărgâm 847 VII, 866 VII; conj. prez. 1 pl. să învărgăm 746 VII; part. pl. m. învărgâţi 834 VII, f. învărgâte 698 Vila.
cf. TDRG (înv.), SCRIBAN (vest) s.v. vărgat.
ÎNVĂRSÂSE vb. ind. m. m. c. pf. 3 sg. 692 VI „vărsase”.
cf. DA (înv.) s.v. învărsat.
ÎNVĂRUÎT adj. 786 VIII „văruit”.
ÎNVĂŢĂTOREÂSĂ s. f. 757 VII „învăţătoare”.
v. DA (Trans.), SCRIBAN s.v. învăţător.
ÎNVÂLDOREÂM vb. ind. impf. 1 sg. 788 VII „strângeam cânepa în glugă întorcând vârfurile spre interior pentru a se fermenta”:
252
Maria Marin şi lulia Mărgărit
214
[Cânepa] o-nvîldorşâm bine la cap, aşa ca să să coacă bine sămânţa acolo.
ÎNVÂLTOROIEŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 pl. 694 VI „se învârtesc pentru a se amesteca bine”: Se amestecă bine [jirebiile], că să-nvîltoro/eşte ca unele, ca altele acolo; cf. v â 11 o r i t.
ÎNVÂLVOIETI adj. m. pl. 815 VI „afânaţi”.
ÎNVÂRFUÎTÂ adj. f. 866 V [despre oală, cratiţă etc.] „plină cu vârf’; cf. î m b u r i c â t ă^...
ÎNVÂRGHIÂSCĂ (5 sil.), să ~ vb. conj. prez. 3 sg. 697 VlIIa [la construcţii] „să pună vârghii”: Aşază temeiu jos, întâi, pă urmă pune stâlpi, pă urmă începe să-mvîrgi/âscă; cf. bârnuieşte...
refl. ind. prez. 3 sg. se învârghieşte 697 VlIIa.
ÎNVÂRTIT6R s. n. 694 VIII „manivelă”; cf.manej.
cf. DA, CADE, SCRIB AN s.v. învârtitoare.
ÎNVELITOÂRE s. f. 1° 740 VII „obicei, luni după nuntă, simbolizând trecerea miresei în rândul nevestelor”: Luni dimineaţa să lega mireasa; o lega la cap, o-mbrobodea. Să făcea-mvelitoâre, să zicea; cf. c o n c e r e â 1 ă ... 2° 712 VIII, 728 VI, 842 VIII „pânză rară în care se înveleşte caşul pus în crintă la scurs”; cf. v e 1 i t o â r e .
1° cf. TDRG (Trans., Ban. pop.) s.v. 1°.
ÎNVIÂZĂ vb. ind. prez. 3 pl. 715 Vb. 735 V. 751 VII. 763 VII. 772 VII, 791 V, 802 Vila, 815 VII, 840 VII, 860 V [despre ouăle viermilor de mătase] „capătă viaţă, devin vietăţi, se prefac în viermi”: Iei sămânţa [...] pui la căldură şi-nviiăză mici, mici de tot, mai mici cum e fumicile-alea mici 715 V. îi punea şi-i înviiâ şi dacă-i înviiă îi creştea cu frunză 801 VII.
ind. impf. 3 pl. învia 690 VII, 720 VII, 763 VII, 792 VII, 793 VII, 811 VII, 820 VII, 825 V, 847 VII, 849 V, înviău 741 Vb, 763 VII, pf. c. 3 pl. a înviat 860 V, a înviâtără 834 VII, m. m. c. pf. 3 pl. înviase 834 VII; conj. prez. 3 pl. să învieze 695 VII, 720 VII, 847 VII; sup. la înviat 735 VII, 772 VII, 791 V, 802 Vila; tranz. ind. prez. 1 sg. înviez 772 VII, 2 sg. înviezi 779 Vile, impf. 1 sg. înviâm 690 VII, 792 VII, 3 sg. învia 690 VII, 801 VII; refl. conj. prez. 3 pl . să se învieze 751 VII.
v. DA (rar) s.v. învia, SCRIBAN s.v. învii.
ÎNVIETURA s. f. colect. art. 199 VII „viermii de mătase recent ieşiţi din sămânţă”.
ÎNVINDECÂT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 743 A „s-a vindecat”.
ÎNVOIÂ vb. ind. impf. 3 sg. 732 VII „dădea (oile, caii) cu învoială”: Cumpăra unu de la altu, 1 e-nvogâ oile... dacă am eu mai multe şi am iarbă, m-ia şi oile mele şi face mai multe la un loc.
ind. impf. 1 pl. învoiăm 830 A ; refl. ind. impf. 1 pl. ne învoiâm
862 A.
215
Glosar dialectal. Muntenia
253
ÎNVOIT^R s. m. 795 A „ţăran care lucra pe moşia boierului, pe baza unei învoieli”: Le făcea pe cap de-nvoitor, două pogoane, patru pogoane, împărţea grâul pă cap dă-nvoitor. pl. învoitori 778 VlIIb, 827 VIb.
INVOLBĂt6r s. 693 VlIIb „lemn gros pus pe foc pentru a întreţine o flacără moderată la fiertul rachiului”: fnvolbător, adică băgai un lemn ca să stea, ca să nu curgă iute, băgăm un lemn acolo şi ieşea apoi domol ţuica din el [din cazan],
ÎNVOPSEÂM vb. ind. impf. 1 pl. 859 Vila „vopseam”; cf. vocseâm,
ind. pf. c. 1 sg. am învopsit 816 Vllb; sup. de învopsît 732 VII. ÎNZOLITĂ adj. f. 833 V „murdară”: Înzolîtă aşa dă noroi, plină dă noroi; cf. „ g ă g i o â s ă ...
ÎRDÂU s. n. 718 V, 780 III „hârdău”; cf. u 1 e i .
ÎRTIE s. f. 763 VII, 832 VII „hârtie”, cf. DA s.v. hârtie.
ÎRTIUTĂ s. f. 832 VII dim. de la î r t i e .
' JÂLETE s. f. 697 VII „jeluire, bocet”: îl duce la groapă [pe mort], Atuncea jălete mai mare! E jălete mare la noi aici! La oraş nu se jeleşte; cf. chiotul...
cf. DM, DEX (rar), TDRG, CADE s.v.jalet, DA s.v. jale. JAMBON s. n. 703 V „came (de pe burta porcului) conservată”: Un fel de jambon noi zicem dă pă burtă, nu-i jambon dă pă pulpă, cf. SCRIBAN (Mold.) s.v.
JAMPIŢĂ s. f. 750 VlIIa [la căruţă] „japiţă”.
JANTA s. f. 673 V „janţ (din care se face unt)”: Ce rămâne din storsura asta, al doilea storsură, dar nu zăr, acel zăr care rămâne, rămâne gras, să numeşte jănţă. Din zăr să fierbe şi să scoate jintiţă, la fel, care se păstrează pentru ciobani, iar jânţa asta să pune la bădaie, la putinei, djn alea aşa mari, şi să bate şi să scoate untu.
JÂPCĂ s. f. 803 VI, 815 A „vale largă adăpostită de înălţimi”; cf. z ă p 6 d i e .
cf. DA s.v. japşă, TDRG s.v. 1°, CADE (Olt.), SCRIBAN (Munt. est, rar), LEXIC REG.. I. p. 37 (Gura Jiului), p. 81 (Vâlcea). COMAN,,GL. (Vlaşca), GL. DOBR., BĂRBUŢ s.v.
JAPIU s. n. 797 V, 817 VII „came ’de calitate inferioară, cu zgârciuri si cu pielite”: Şunca o alegem pă cea cu jăpiu asa mai tare 797 V. cf! TDRG, CON/IAN, GL. (Muscel), GL. ARGEŞ s.v.
JAR s. n. 764 I, 777 Ila „numele unui joc de copii; şotron”; cf. clasă 2°...
JARCAL s. m. 681 A [peior., despre animale] „dihanie, namilă”: Supt nişte tufe vede un jarcal dă lup mare; cf. b u 1 i h â n i e ... var. jarcău s. m. 681 A\jercău s. m. 676 VI. cf. DA, GL. ARGEŞ s.v. jarcă, CADE (Olt.), BĂRBUŢ s.v. jarcalete.
254
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
216
JARCÂU v. jarcăl.
JARTEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 785 Vllb „fură, şparleşte”: Mai bagă căldarea-n casă, c-aicea dă obicei dă ţ-o jarteşte dac-o laşi p-afară. cf. DA, TDRG, BĂRBUŢ s.v. jart.
JĂNŢUIT s. n. 751 VlIIb „acţiunea de scoatere a janţului”. cf. DA, TDRG s.v. jintui, CADE s.v. janţ, SCRIBAN s.v. jănţuiesc.
JĂRĂVIT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 697 V, 865 V „am împrăştiat jarul în cuptor, cu vătraiul; am jăruit”: Am dat foc, am... ars, am jărăvit frumos cu vătraiu şi... a mers pâinea 697 V.
cf. COMAN, GL. (Brăila) s.v. jărâghi, LEXIC REG., I, p. 82 (Vâlcea) s.v. jerega, GL. DOBR. s.v. jărăbim.
JĂRDOÂCA s. f. art. 725 VII dim. de la joardă: M-o lua mama cu jărduăca acuma, să vezi!
JĂRPĂN6S adj. 753 VI „jerpelit, zdrenţăros”; cf. rupturos. cf. DA s. v. jarpăn, TDRG s. v. jarchină, CADE, ŞAINEANU s. v.jărpăn, SCRIBAN (fam., ironic), LEXIC REG., I, p. 64 (Iaşi) s. v. jârchinos.
JÂRFĂ s. f. 791 VII, 827 A, 830 A, 835 A „belşug, abundenţă”: Când ni se ura cu peşte, mai prindeam o găină, mai mânca şi găină, mai ouă fierte... erea jîrfă dă mâncare 830 A.
v. DA (pop.) s. v. jertfă 3°, SCRIBAN (Muscel), LEXIC REG., II, p. 15 (Argeş), BĂRBUŢ s. v.; cf. TDRG (lb. v.) s. v. jertfă.
JÂRAT adj. 783 VI „julit”: [Fratele meu] erea jîrît numai aicea
un pic.
JEGĂRIA s. f. art. 828 VI „jegul, murdăria”: [Porcul] îl curăţăm bine de jegăria aia du pă el; cf. b 1 e a s c ...
JEGARIŞ s. 674 VI „jnepeniş”: Jegărîşu are neşte bobiţe-n el, mici. îi punem foc cu chibrite noi, arde foarte bine; cf. j n e p e r i ş .
JEGNEALA s. f. 673 V „miros rău”: Să spală carnea, să pune şi încă o dată din nou să spală maţele, ca să nu prindă un piculeţ dă... dă jegneâlă, şi să bagă carnea iar la fel.
cf. DA s. v. jigni, SCRIBAN s. v. jignesc, COMAN, GL. (Vâlcea) s. v. jigni, CV, 1951, 2, p. 36 (Turnu Severin) s. v. jigneală.
JELIT adj. 858 V „luat în râs; ruşinat”: Sânt jelit să trec pă lângă un tren, zice, mă fluieră, sânt jelit să mă duc să car, zice, toţi mă ia în chip dă râs.
JEPI ş. m. pl. 820 VII [peior., despre oameni] „matahale”. JERCĂISE vb. tranz. ind. m. m. c. pf. 3 sg. 697 VI „jupuise, rănise”: Am tăiat-o [oaia], că n-aveam ce mai face, c-o jercăise, o rănise rău. O jercălisenă aşa, loseseră lâna, pielea cu geanghir-aia când o prinseseră [ursul]; cf. gherănise.
v. DA s. v. jarcă; cf. CADE (Mold.) s. v. jarcă, SCRIBAN (Munt. fam.) s. v. jărcănesc, COMAN, GL. (Muscel) s. v.jercui.
217
Glosar dialectal. Muntenia
255
JERCAU v.jarcâl.
JERLÂIELE s. n. pi. art. 826 Vllb „şiroaiele”: Cursese pâ ici -şa jerlăjili; cf. ş i 6 i 1°.
cf. DA, ŞĂINEANU s.v. jirlău, DLR (reg.) s.v. şiroi 1°, SCRIBAN (Munt., Mold.) s.v. jirloi, LEXIC REG., I, p. 82 (Vâlcea), BĂRBUŢ s.v.jirău, GL. ARGEŞ s.v.jiroi.
JERPELEÂLĂ s. f. în (venea) după — 719 VlIIb „(venea) după căpătat, după cerut”: Care cum venea, venşă după jerpelşălă, nu venea ca să facă ceva.
JEVRÎT, de ~ vb. sup. 680 Vllb „de vrăjit”: D-alea dă jevrît auzeam şi eu mai dămult, da ce ştiu eu?
cf. DA s.v. javră, GL. ARGEŞ s.v.jăvri, LEXIC REG., II, p. 27 (Vâlcea), GS, 1933-1934, p. 247 (Jina) s.v.jevri.
JGHEAB s. n. 1° 671 VIII „teren abrupt”; cf. corhână... 2° 680 VIII „vas de lemn în care se pune caşul la scurs; crintă”; cf. criţă...
1° cf. DA s.v. 8°, SCRIBAN s.v.
JIANUL s. m. art. 1° 725 VII [în cadrul obiceiurilor de Anul Nou] „sceneta cu Iancu Jianu”: Acuma să mai face cu Jîiânu câţiva băieţi şi An Nou, după cum îi datoria ... face o mireasă, turc, haiduci şi cântă Iancu Jîiânu. 2° pl. 726 Vb. 729 Vila. b „personaje în sceneta pl. 2° jieni 726 Vb. 729 Vila, b. v. GL. DOBR. s.v. jieni; cf. DA s.v. jian.
JÎBLĂ s. f. 782 VlIIb „jimblă”, cf. DA, TDRG s.v. jimblă.
JIGNITĂ adj. f. 721 Vila „îndurerată, amărâtă”: însă inima tot a fost că am cârligu-n mine, că sânt jignită tare-n inima mea de fete. JIJEIE s. n. pl. 764 VIII „jujeie (la gâtul cailor, la treierat)”, v. GL. ARGEŞ s.v. jijeu; cf. DA, CADE s.v. jujeu, TDRG, BĂRBUŢ s.v. jijeu, SCRIBAN s.v.jujău.
JILĂVÎCĂ adj. f. 726 Vb dim. de la jilavă.
JILETINI s. pl. 743 VI „animale sălbatice; fiare”: Cu oameni ne-am întâlnit, da cu jilethi1 de-astea nu ne-am întâlnit; cf. m ă g ă 6 i 1 °.
JINTUIT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 pl. 676 VI „am secat apa dintr-o fântână; am sleit”: După ce l-am săpat [puţul], am luat şi-am jintuiit apa bine.
JIP s. m. 674 VI, VlIIb „jneapăn, ienupăr”; cf. a g h i p e r i . v. DA s.v.jep; cf. SCRIBAN (Munt.), DM, DEX (reg.) s.v.jep, LEXIC REG., I, p. 100 (Orăştie) s.v.
JIR s. n. 1° 750 Ilb, 810 V, 835 A „groapă mare în care se duce mingea în jocul purceaua”. 2° 805 V „groapă mică la jocul de-a ţurca”.
pl. 1° jiruri 835 A.
256
Maria Marin şi lulia Mărgărit
218
1° cf. BĂRBUŢ s.v.jăr.
JITIILE s. f. pi. art. în expr. ne găsea ~ 698 Vila „oboseam, ne ieşea sufletul”; cf. francii.
cf. DA sjitie 3°, COMAN, GL. (Muscel) s.v. jitie.
JLEÂPCĂ v. şleâtcă.
JMALŢ v. smanţ 1°.
JMĂLŢUIEŞTE v. smănţuit.
JNEÂMŢUL s. n. art. 726 VIb „băutura, şnapsul”: îi cam plăcea oleacă jnşâmţu.
cf. DLR (reg.) s.v. şnaps.
JNEPERIŞ s. n. 731 VlIIb „jnepeniş”: Acolo pân nişte jneperiş cârlanii era băgaţi; cf. j e g ă r i ş .
cf. DA s.v. jneapăn.
JNOÂNTE s. f. pl. 853 VI [peior.] „pălării de floarea soarelui nedezvoltate”: îi dăuna [florii soarelui] la palaşcă, dă nu să mai facea palaşca ei ca lumea, că facea şi ăia nişte... jnoânţe aşa mici şi nu facea sămânţă ca lumea.
JOACĂ1 s. f. 716 V „horă a fetelor mici (separată de a celor mari)”: Noi fetili dă paişpe ani până la şaişpe ani, nu ne primea la horă, noi aveam joacă de-o parte, aveam o armonică, ne cânta p-o noiană-n neşte răchiţi şi ne-nvăţam şi noi să dansăm.
v. DA(Mold.) s.v. ’l°.
JOACĂ2 vb. tranz. 1° ind. prez. 3 pl. 759 VI, VlIIb, 767 VII „frământă, pisează cu picioarele (pământul, strugurii)”: Ele joacă [pământul pentru ţest] de nouă ori 767 VII. începem să cărăm la vie, la pivniţa ceapeului, une să transformă-n vin, să jgâcă 759 VI; cf. drigui... 2° impf. 1 pl. 770 VI „bătătoream pământul, cu picioarele, în jurul unei plante”. 3° în ~ ăpa 790 V, 813 V, VI „practică obiceiul numit apă 1°”.
1° ind. prez. 1 pl .jucăm 712 VI, 757 VIII, 766 V; sup. la jucăt 827 VI; refl. ind. prez. 3 sg. se joacă 759 VI; 2° ind. impf. 1 pl. jucăm 770 VI.
1° v. GL. OLT. s.v.
JOÂRDĂ s. f. 757 VII, 770 VI, 774 VI, 782 VI, 833 VI, A, 835 VI „coardă la viţa de vie”; cf. călăraş 1°...
pl.joârde 770 VI, 772 VI, 11A VI, 782 VI, 833 A.
v. DA s.v. 2°; cf. ŞĂINEANU (Mold.) s.v., SCRIBAN (Olt.) s.v. jerdie.
JORDĂIÂ, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 799 VI [la construcţii] „se bătea şipcă înainte de a tencui pereţii”: Joardă, aşa să numea, joardă
219
Glosar dialectal. Muntenia
257
lemnele mai subţiri, să bătea-n cuie şi alea să spunea... să jordăjâ; cf. băgă 1°...
part. f. jordăită 799 VlIIb.
cf. DA s.v. joardă.
JOS, în ~ 1° loc. adv. 728 VI „aproape de epoca noastră; încoace”: în nouă sute şaişpe, mai în jos îmi pare mie, erau puţini oameni în sat; cf. curând. 2° loc. adj. 830 A [despre oameni] „înapoiaţi, simpli”: Era oameni prea în jos, ştii, pă vremea aceea; cf. j o sită, mocănoşi, nedusă, neintrodusă, nozâcă. 3° de ~, mai ~ ~ loc. adv. 849 V „mai prejos”.
JOSITĂ adj. f. 855 VII „înapoiată, simplă”; cf. jos 2°...
JUG s. n. 783 VI, 839 VI [la plasa de pescuit] „legătură în formă de laţ”.
cf. DA s.v. Ill.b.
JUMA, ~ - loc. adv. 706 Vb, 820 VIII „pe din două, în jumătate”; cf. din 3°.
cf. DM (reg. şi fam.) s.v. jumătate.
■ JUMULI v. jumuleam 1°.
JUMUIÂLĂ s. f. 753 VI „jumuleală”.
JUMULEAM vb. 1° ind. impf. 1 sg. 775 VI, 815 A, 825 A „culegeam smulgând (buruieni, spice, cânepă etc.)”: Mă duceam d-o jumulgâm [pălămida], n-o tăiam nici cu cosoru, o jumulşâm, că dac-o jumoli dă-i scoteai vân-aia piere, nu mai iese 825 A. 2° refl. ind. impf. 1 sg. 686 Vllb [fig.] „îmi smulgeam părul”.
1° ind. pf. s. 1 sg. jumulii 685 Vllb, 758 VII, 765 Vllb; conj. prez. 1 sg. să jumul 685 Vllb; imper. 2 sg. jumule 690 VII; 2° refl. ind. impf. 1 sg. mă jumuleam 686 Vllb.
var. 1° jumoli vb. ind. prez. 2 sg. 789 VII, 815 A, 3 sg. jumoâle 789 VII, 803 VI; conj. prez. 1 sg. să jumâl 767 VII.
1° v. GL. OLT. s.v.
JUNGHER s. 850 VII „junghi, durere”: începea să-i dea junger dă naştere.
5
cf. DA s.v. junghi.
JUNGHETURA s. f. art. 674 V „carnea din jurul locului unde a fost înjunghiat (porcul)”: Iau plămânii porcului şi cu inima, şi carnea, jungetura porcului [...] d-aicea dă unde junghe porcu, aia-i spune
jungetura.
JUNICUŢĂ s. f. 706 VII dim. de la junică („junincă”).
pl. junicule 685 VI, 707 Via.
v. TDRG s.v. june.
JUNINCE s. f. 676 V, 677 VIII „junincă”.
v. DA (Maram., Dolj) s.v. junincă, TDRG s.v. june, CADE s.v. junică; cf. SCRIBAN (Munt. vest) s.v. junice.
258
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
220
JUPUIAM vb. ind. impf. 1 pl. 841 VI „curăţăm pănuşile de pe ştiuleţi”; cf. cur 2°...
JUPUIÂT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 707 Via „am jupuit”, v. DA (rar) s.v.jupui, BL, 1936, p. 189 (Bihor) s.v.jupui. JURAT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 834 VII „am înjurat, am blestemat”: Un jurât dă bou, când a văzut că i-am pus calu naintea lui [...] s-a dus cu calu grămadă 714 VI; cf. h ut u i e ş t i .
part. jurât 714 VI, f. jurată 834 VII, pl. m. juraţi 792 VII. cf. DA (neobişnuit), CADE (prov.), BL, 1940, p. 217 s.v. jurat, SCRIBAN s.v .jur 2°.’
JURĂU s. în expr. dăm în ~ 859 Vila „chinuim câinii în cadrul unui obicei de Lăsatu Secului de Paşti”.
JURUBIŢĂ s. f. 674 VII, 769 VII „jirebie”; cf. numărătură. pl. jurubiţe 768 VII,jurubiţi 111 V. cf. DA s.v. jirebie.
JUVETE s. m. 677 VIII „om îmbrăcat prost”: Juvete ziceam la un om aşa îmbrăcat prost; cf. c o r c o ţ â r i .
v. BĂRBUŢ s.v.; cf. DA s.v., LEXIC REG., II, p. 82 (Vâlcea) s.v.
LA1 prep. 1° 696 VUIb, 733 VII, 743 VI, 759 Illb „în”: [Cloşca] o dăscloceşti, o bagi la lac 759 Illb. Când omu e gata cu ea [=casa], ne aştriucăm la ea acolo 743 VI. 2° 691 VI „cu”: Via e săpată la cazma dă când s-a făcut gropile. 3° 717 Ib, 784 I, V [în jocurile de copii] „de-a”: Ne jucam la şotronu, la cruciuliţă ca cum să joacă şi-acuşi fetele 784 V; cf. c u 2°.
1°, 2° cf. DA (lb. v.) s.v. I. 3°.
LA2, ~, - interj. 847 VII „cuvânt care imită lătratul câinelui; ham, ham”; cf. h a ţ .
LAC s. n. 692 III, 710 VII, 717 Ib, 724 VIII, 827 VI, A, 840 VII „apă adunată de la ploi; băltoacă”; cf. b ă 1 t o â r e ... pl. lacuri 827 A.
LACRE s. f. pl. 671 III „şipci, leaţuri”: Lacre făcute din ulucă; cf. baschi e ...
v. SCRIBAN (vest) s.v. lacră; cf. DLR (înv. si pop) s.v. raclă 4°, GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.
LAIBĂR s. n. 689’vi „sfredel”. v. LEXIC REG., I, p. 82 (Vâlcea) s.v.
LAM vb. ind. impf. I sg. 817 VII „spălam”.
refl. ind. prez. 3 sg. se lă 768 VIL
var. lăiâm vb. ind. impf. 1 sg. 704 Vila.
v. DA (înv., Trans., Bucov.), TDRG (lb., v., Trans.), CADE (înv., Trans., Ban.), DM, DEX (pop.), ŞĂINEANU s.v. la, SCRIBAN s.v. Iau, BARBUT s.v. lâia.
?	5
221
Glosar dialectal. Muntenia
259
LAMBĂ s. f. 680 Vllb, 681 VIII, 737 VI, 753 V, 755 Vila, 762 VII, 768 VII, 775 VII, 780 VII, 787 VIII, 827 VII, 847 VII, 851 VII, 859 VUIb „lampă (cu petrol)”.
pl. lămbi 716 Viile, 744 V, 859 VlIIb. v. DA s.v. lampă, GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.
LÂNCOTE s. f. pl. 824 VIII „glume”: Mă, zice, te ţii numai dă lâncote; cf. p o I o m 6 j d i i 2°, r â s u r i, z a v i s t i i .
cf. DA (Mold.), SCRIBAN s.v. lancotă, TDRG s.v. lâncote, GL. ARGEŞ s.v. lăncot.
5
LÂNGĂ adv. în am ţinut-o ~ 848 VII „am făcut să dureze (o acţiune), am lungit-o”: Şi dacă ne-am cunoscut amândoi, am ţînut-o lângă vreo trei, patru ani şi cinci şi ne-am luat amândoi.
LANŢ s. m. 861 VI, 863 VI „leaţ, şipcă”; cf. b a s c h i e ... pl. lanfi 797 VIII, 861 VI. cf. BĂRBUŢ s.v.
LANŢURI s. n. pl. tantum 681 IV, 725 VII, 832 II, V „căluşei, carusel”: Era lanţuri d-estea, cum îs ş-acuşi, dulapuri d-estea, tot aşa era ş-atunci; lăvicere cum să zice, de să dă învârtind aşa 725 VII; cf. h â i ţ u r i ...
v. LEXIC REG., I, p. 61 (Iaşi) s.v. lanţ.
LÂPĂDĂ vb. 1° ind. prez. 3 sg. 834 VII „leapădă, aruncă”. 2° conj. prez. 3 sg. v. leapădă 1°.
1° ind. prez. 1 pl. lăpădăm 687 Vila, impf. 3 sg. lăpădâ 792 VII; refl. ind. prez. 3 sg. se lăpădă 799 V.
1° v. TDRG (Olt., Trans.), CADE (înv.), DA s.v. lepăda, SCRIBAN (Ban., Olt., Trans.) s.v. lepăd.
LÂPCĂ s. f. 728 VI „lopăţică (cu care se amestecă urda)”: [Urda se amestecă] c-o lăpcâ, c-o lăpcă aşa frumos zis, îi spune urdar; cf. lingurar.
LAPŢI s. m. pl. 731 VIII „mulsori”: Se lăsaseră oile în doi lapţl. v. DA s.v. lapte 2°.
LASE, să se ~ vb. refl. conj. prez. 3 pl. 788 VI [despre oi] să se aleagă spre a fi înapoiate stăpânilor pentru iernat”; La paişpe noiembrie când i-a venit timpu să se lase oile, fiecare se duce, fiecare cetăţean îşi ia bănuţii în buzunar şi să duce la cioban să-şi ia oile; cf. răvăşit. LATERNĂ s.’f. 707 Via, b, 721 VI, 839 V „lanternă”, pl. latente 677 VIII.
LATEŢI v. lătăneăţă.
LĂTRA, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 pl. 811 VII „latră”; cf. h ă 1 ăl ă i e 1 °.
ind. viit. 3 sg. s-o lătra 811 VII.
LÂTRET s. n. 674 VI „lătrat”: Câinele se duce şi latră pe el [pe urs] şi noi ne ducem pe lătretu câinilor.
260
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
222
LAŢ s. n. în expr. las în ~ 704 Vila, 775 V, 811 A „prelungesc urzeala, ajunsă pe sfârşite, cu ajutorul unui băţ legat la capete cu o sfoară”.
v. DA s.v. 4°.
LAZĂRIŢĂ v. lăzărîţă.
LĂCÂN s. n. 785 Vllb „jgheab în care se adapă păsările”: Lăcânu care bea păsările apă din el.
LĂCAŞURILE s. n. pl. art. 721 A [la construcţia casei] „spaţiile lăsate nezidite pentru uşi şi ferestre”: De-acolo lăsăm locu de fereşti şi uşi, lăsăm de jos uşile locu, lăcaşurile pentru uşi şi fereşti. LACENARI s. m. pl. 804 V „locuitori ai comunei Lăceni”. LĂCUIÂI vb. ind. impf. 2 sg. 779 VIII „locuiai”: Acolo lăcuiăi, în bordei; cf. î n 1 o c u 11.
ind. impf. 3 pl. lăcuiâu 779 VIII.
v. DA, CADE, ŞĂINEANU (vechi), TDRG (înv. şi pop.) s.v. locui, SCRIBAN (vechi) s.v. lăcuiesc.
LĂIÂM s. lam.
LĂMUREA vb. ind. impf. 3 sg. 779 VIII „curăţa de impurităţi (boabele, untura etc.)”: P-ormă speli căldările, dacă ţi-a ieşit lămurit bine [săpunul], dacă nu-ţi iese lămurit bine, îl pui a doua oară 795 VII. Untura o topim şi alegem untură lămurită, untură curată 682 V. part. lămurit 795 Vil, f. lămurită 673 V, 682 V. cf. DM, DEX (înv.), DA, TDRG, CADE s.v. lămuri, SCRIBAN s.v. lămuresc.
LĂNTEŢI s. m. pl. 687 VIII „bârne orizontale între stâlpii de susţinere a casei (de paiantă)”.
cf. DA, SCRIBAN, BĂRBUŢ s.v. lănteţ, LEXIC REG., I, p. 54 (Craiova) s.v. lantete, GL. ARGEŞ s.v. lanteţ. lănt6i v. lănţoi.
LĂNŢIŞORI s. m. pl. 850 VI dim de la lanţ.
LĂNŢOI s. m. 740 VI augm. de la lanţ. var. lănţoi s. m. pl. 753 VIII.
LĂNŢUIÂLĂ v. lăţuiâla.
LĂNŢUIEŞTE vb.’ind. prez. 3 sg. 723 VI, 724 A „bate 1 a nţ i la casă”; cf. b â g ă 1°...
ind. prez. 1 pl. lănţuim 845 VI, pf. c. 3 sg. a lănţuit 766 VlIIa, 1 pl. am lănţuit 724 VI; conj. prez. 2 sg. să lănţuieşti 739 A. cf. GL. OLT. s.v. lănţuie, BĂRBUŢ s.v. lănţui.
LĂMPĂŞ s. n. 671 VIII, 677 VIII „felinar de mână”.
v. DA, CADE (Trans.), TDRG (poezia pop. - Trans., Bucov.) s.v.
, LĂPTĂREŞTE vb. 1° tranz. ind. prez. 3 sg. 819 A „mulge oile şi prepară laptele”: Le strângea pă toate [oile] de la toţi şi le lăptărşă, le mulgea el acolo, făcea brânză, astea, le lăptărşâ 815 VI; cf.
223
Glosar dialectal. Muntenia
261
brânzoreşte. 2° sup. 717 VlIIb, 819 A „mod de a plăti ciobanul printr-o cantitate de lapte”.
1° ind. impf. 3 sg. lăptăreâ 815 VI; 2° sup. în lăptărit 717 VlIIb, 819 A.
1° cf. DA s.v. lăpta; 2° cf. GL. ARGEŞ s.v. lăptărit. LĂSĂTOÂRE v. lăsător.
LĂSĂT6R s. n. 827 A „încăpere adăugată pe un perete al casei, sub prelungirea acoperişului”; cf. aplecător 2°... var. lăsâtoâre s. f. 827 A.
LĂSTÂRĂ s. f. 1° 818 VIII „viţă tânără; lăstar”; cf. p r ă s ă z i . 2° var. s. f. 826 V „crenguţă (de bumbac)”, pl. 1° lăstări 694 VI, 757 VII. var. 2° lăstare s. f. 826 V.
1° v. DA s.v. lăstar.
LĂSTARE v. lăstără 2°.
LĂSTĂREÂLĂ s. f. colect. 702 VIb, 811 VI, 813 VI, 816 VI, 820 VI, 844 VI „totalitate a şipcilor bătute pe căpriori pentru susţinerea ţiglei sau a tablei; astereală”: [Lucrătorii] mi-a căpriorit-o [casa], mi-a bătut ălăstărgâla pă ea ş-a rămas cu-nvelişu 691 VI; cf. căpăceâlă. var. alăstăreâla s. f. colect. art. 691 VI.
LĂSTĂRIT1 s. n. 739 VI „nume al acţiunii de a tăia lăstarii la viţa de vie”.
LĂSTĂRIT2, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 852 Via [despre o plantă] „a făcut, a dat lăstari”.
LĂTĂNEĂŢĂ s. f. 814 VII „specie de peşte; obleţ”; cf. b ă 1 ă i ţ ă ...
pl. lătăneţe 814 V.
var. lateţi s. m. pl. 731 II, 734 VI.
cf^DA, CADE, ŞĂINEANU s.v. lătăreţ.
LĂTURIŞNIŢĂ adv. 722 A „lateral, într-o parte”: Tu mergi mai lăturişniţă.
LĂTURAI s. m. pl. 832 Vila „invitaţi ai nunului (la nuntă)”; cf. ajutor 2°...
v. GL. DOBR. s.v.
LĂŢOĂSELE s. f. pl. art. 833 Vila „ţigăncile lăieţe”. lăţ6şi s. m. pl. 839 V „ţigani lăieţi”.
LĂTUIALĂ s. f. colect. 709 VI. 711 VI, 847 A „totalitate a
laţilor la casă”; cf. cercuiâlă...
var. lănţuiălă s. f. colect. 830 A. v. GL. ARGEŞ s.v.
w r v	5
LĂUTĂ s. f. 721 A „parte componentă din tejgheaua dogarului”. LĂUTOARELE (5 sil.) s. f. pl. art. 821 VII „vrăjitoarele, descântătoarele”: Fermecătoarele şi lăutoarele [descântă] să ia mâzga teiului şi-amărăciunea pelinului; cf. b ă b ă r \ ţ i ...
262
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
224
LĂVICERE s. n. pl. 725 VII „căluşei, carusel”: Era lanţuri d-estea cum îs ş-acuşi, dulapuri d-estea, tot aşa era ş-atunci, lăgicere, cum să zice, de să dă învârtind aşa; cf. h â i ţ u r i ...
var. lăviceri s. m. pl. 725 VII.
LĂVICERI v. lăvicere.
LĂVIClOR s. n. 789 VII „lăvicioară”.
LĂZĂRIŢĂ s. f. 835 Va, b „obicei, în ajunul Duminicii Floriilor, conform căruia fetele umblă prin sat cântând şi primind, în schimb, ouă roşii”.
var. lazăriţa s. f. art. 835 VII, VIII.
v. DA (Munt.) s.v. Lăzărel; cf. TDRG, CADE ş.v. Lazăr, GL. DOBR. s.v. Lăzărelul.
LÂNEÂ, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 726 Vb [despre firul de bumbac] „se scămoşa”: Când târâi de ele până le nevedeai, sigur că să lingă aşa firu ăla de bumbac; cf. d e s c â 1 ţ e â z ă ...
LÂNITĂ s. f. 785 III, 846 VII dim. de la lână: Si iama teşeam abale din Unita de la oi 846 VII.
LEA1 s. f. art. 706 VII, 826 V „lelea”.
v. DA s.v. lele.
LEA2 s. f. 835 A „unitate de măsură pentru suprafeţe, egală cu aproximativ o jumătate de pogon”: Lumăram rândurile de porumb, opt rânduri şi făceam o Iga, începeam să semănăm Igăoa. La un pogon era două Igăle, şaişpe rânduri.
art. leâua, pl. leale, lele 835 A.
LEAGĂ vb. ind. prez. 1° 3 sg. în ~ mireasa 701 Vllb, 733 V „îmbrobodeşte mireasa, luni după nuntă, ca semn că a trecut în rândul nevestelor”: E luni, să leagă mirgăsa, lunea, şi vine şi cântă lăutarii şi aşază nuna pă mireasă cum stau eu, p-un scaun, şi-i pune baticu-n cap 849 V. 2° 1 pl. în ~ căluşul 833 A „începem pregătirea obiceiului numit căluş prin constituirea cetei, depunerea jurământului şi împodobirea băţului cu care joacă flăcăii”: Legăm căluşu sâmbătă seara, legam nişte grâu verde, o basma ca mi drapel, n-avea voie să vorbească nimeni când se lega steagu. 3° 1 pl. în ~ lacrimile 789 VII [fig.] „încetăm cu plânsul, nu mai plângem”: Cum o să aud eu lăutarii, când băiatu meu a rămas în Ungaria, se poate una ca asta? [...] Nu pot, dragă, să-mi ţiu plânsu. Zice soţu: „nu, lăsăm tot, legăm toate lacrimile noi şi punem... băgăm lăutarii.
1° ind. impf. 3 sg. legă 701 Vllb, 736 VII, 751 VlIIb, pf. c. 3 sg. a legăt 733 V; refl. ind. prez. 3 sg. se leăgă 733 V, 849 V, impf. 3 sg. se legă 133 V, 736 VII, 740 VII; 2° ind. prez. 1 pl. legăm, impf. 1 pl. legăm; conj. prez. 1 sg. să leg 833 VI; refl. ind. prez. 3 sg. se leăgă 833 A; 3° ind. prez. 1 pl. legăm 789 VII.
LEÂNA s. f. art. 789 III numele unui dans popular.
v. DA (Dobr.) s.v.; cf. LEXIC REG., I, p. 61 (Sibiu) s.v. leanca.
225
Glosar dialectal. Muntenia
263
LEAPĂDĂ vb. 1° ind. prez. 3 sg. 832 VlIIb [despre viţa de vie] „rodeşte, în primii ani, face struguri”: Deci de la hibrizi mai mănânci, anu ăsta o pui, al doilea n-o lepădă ea toată, da aproape că leâpădă prin ea aşa câte-o ciorpiniţă aşa; cf. aruncă. 2° refl. conj. prez. 3 sg. 721 VI „să iasă, să cadă”: [Câmaţii] îi legi acolo la capete ca să nu să liepede carnea de pă ei
1° ind. viit. 3 sg. o lepădă 832 VlIIb; 2° refl. conj. prez. 3 sg. să se lepede 721 VI.
var. 1° să lăpede vb. conj. prez. 3 sg. 770 VI.
2° cf. DA s.v. lepăda IV. 1°.
LEĂPŞĂ s. f. 839 VI „groapă mică obţinută printr-o singură lovitură de sapă”: Lşăpşa este aia care ai dat cu sapa o dată şi rămâne groapa aia acolo, aia-i Işăpşă.
pi. lepşi 839 VI."
LEĂSA s. f. 1° pl. 729 VI, 740 A „pătule, coşare”; cf. covergă 2°... 2° în expr. am făcut - 815 VII „am îmbătat criţă”.
pl. 1° Ieşi 729 VI, 740 A.
2° v. GL. ARGEŞ s.v. 3°; cf. BĂRBUT s.v.
LEAURD s. n. 728 VI „caş dulce : Caş dulce, liayurd îi spune lui.
cf. COMAN, GL. (Muscel) s.v.
LEBĂRUŞ v. leberbuş.
LEBE s. f. pl. 671 VI „labe”: Ghearele ale lebelor se numesc ciulini sau gheare.
LEBERBUŞ s. m. 699 V, 702 V, 703 V, 770 Vllb, 816 V, 822 Vila, 825 V. 845 V, 848 V „lebărvurst”: Din ficat şi bojoc facem leberbuş 699 V.
var. lebâruş s. m. 826 V; leberguş s. m. 845 V; lembarbuş s. m. 849 V; leverbuş s. m. 720 VII; limberbuş s. m. 839 VII, pl. limberbuşi 867 V; liberbuş s. m. 742 Vila; limbrebuş s. m. 839 VII.
v. GL. DOBR. s.v.
LEBERGUŞ s. leberbuş.
LECUŢICĂ v. olecuţică.
LEGAT s. n. 846 VII, art. - miresei 748 Vllb, 751 VII, 836 VII, 841 Vllb, 849 V „obicei conform căruia, luni după nuntă, mireasa este îmbrobodită de către naşă. ca semn că a intrat în rândul nevestelor”: Şi aşa se petrece şi lunea, după aia iar punem masă după ce se termină cu legdtu mireasa 849 V; cf. con cereală...
v, GL. DOBR. s.v.
LEGĂTOÂRE s. f. 1° 807 VI „maşină de secerat şi legat păioasele”. 2° 733 V „grămadă de circa douăzeci de fuioare de cânepă”; cf. legătură 7°. 3° 745 A „petrecere, 1 uni după nuntă, când se leagă mireasa”: Sâmbătă se face bradu, duminică nunta, luni rachiul, luni legătoârea, marţi rachiu] şi toate aşa la rând; cf. con cereală,.. 4° 733 V „femeia care leagă mireasa”.
264
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
226
pl. 1° legători 787 VI.
3° v. GL. DOBR. s.v.
LEGĂTURĂ s. f. 1° 701 Vllb „băsmăluţă cu care femeile se leagă peste frunte”. 2° 694 Vila „ştergar”. 3° 842 VIII „rod (la porumb, la grâu)”: Când iese două, trei spice [la grâu], aia să ştie, îl bate vântu, în două săptămâni pă tot îl vezi cu legături 126 A. 4° 751 VUIb, 845 III „petrecere, luni după nuntă, când se leagă mireasa”; cf. c o n cereală... 5° pl. 762 VI „cosoroabe”; cf. b i 1 i m a n e 1 e ... 6° 724 VI [la fântână] „consolidare cu ciment a pereţilor”: [Zidul fântânii] să fie cu legătură, că dacă nu-i cu legătură se dărâmă. 7° pl. 733 V „grămezi din circa douăzeci de fuioare de cânepă; cf. 1 e g ă t o â r e 3°.
pl. legături 3° 736 A, 5° 762 VI, 7° 733 V.
1° v. LEXIC REG., I, p. 54 (Craiova), BĂRBUT s.v.; cf. SCRIBAN, DEX s.v.; 3° v. GL ARGEŞ s.v.; cf. DA s.v. I.’ 6°; 5° cf. TDRG s.v. legătoare.
LEGATURITĂ s. f. 776 VI „legăturică, bocceluţă”.
LEGITIVIŞTI s. m. pl. 766 V „recidivişti”.
LEGUME s. f. 772 VII, 774 Vila, 786 VII „mâncare gătită”; cf. g ă t i r e .
v. TDRG (pop.), SCRIBAN (vechi, azi Olt.), DA s.v. legumă; cf. DM, DEX (rar), CADE s.v. legumă.
LEGUMURI s. f. pl. 795 VlIIa „legume”.
LELICĂ s. f. 691 V dim. de la lele.
v. DA s.v. lele, CADE (Trans.), DM (pop.) s.v.
LELIŢA s. f. art. 810 VII „cumnata mai în vârstă”.
LEMBARBUŞ v. leberbuş.
LEMN s. n. 1° 772 VI, 776 VI „coardă la viţa de vie”: Al patrulea an îi lăsăm [viţei] mai mare lemnu, al cincilea an îi lăsăm trei, patru lemne, că ea atuncea se formează butucu ei 772 VI; cf. călăraş... 2° 682 VII, 694 V, 730 VII „sicriu”: Pe mort îl aşază pe o masă până se face lemnu, casa, cosciugu 730 VII; cf. casa 1°... 3° 807 VII „băţ, tulpină de floarea soarelui”: Puneam câte un lemn de răsare acolo.
pl. lemne 1° 772 VI.
2° v. DA, CADE s.v., COMAN. GL. (Muscel. Vâlcea), BĂRBUŢ s.v.
LEMN URI s. n. pl. 758 VI „lemne”.
LEOCĂ v. leucă 2°.
le6rcă v. olercă.
le6spă v. lobe 3°.
w	r
LEPADATA s. f. art. 769 A „una dintre cele patru bârne lungi, puse peste grinzi, pe care se sprijină căpriorii; cosoroaba”: Deasupra grinzilor să pune lepădata, iar cercuită, şi de-acilea, pă alea să pun căpriorii. Da acuşa, ăştia de le fac acu nu mai pun lepădata aia; cf. b i 1 i m a n e 1 e ...
227
Glosar dialectal. Muntenia
265
pl. lepădâte 764 VIII.
v. LEXIC REG., I, p. 82 (Vâlcea) s.v.
LEPCEA s. f. art. 867 II numele unui joc de copii: „leapşa”; cf. atinsa...
LEPŞdlUL s. art. 813 II numele unui joc de copii: „leapşa”; cf. atinsa...
LERGĂTORESELE s. f. pl. art. 835 Vb „femeile care ajută la pregătirea mesei pentru nuntă”; cf. a 1 e r g ă 16 r i 1 e ...
LERGĂT6RI v. alergători 1°.
LESNIREA s. f. art. 748 V „înlesnirea”.
v. SCRIBAN (vechi), DA s.v. înlesnire; cf. TDRG s.v. înlesni.
LESPEDE s. f. 1° 838 Vllb „strat subţire, cristalizat (de săpun, de pământ etc.)”: Fierbi [săpunul] până când vine el de să urdeşte aşa ca când zici că este... lasă lespezi, flori aşa pă o scândurică, când îl mesteci acolo în cazan. 2° var. s. f. 846 V „smoc de paie aprinse”: A venit o leşpădă dă aia şi mi-a ars grajdu; o leşpădă aşa dă jaf, dă paie aşa cum bătea puţin vântu.
pl. 1° lespezi 838 Vllb.
• var. 2° leşpădă s. f. 846 V.
1° v. DA s.v.
LEŞ s. n. 689 VI „rest de carne pe pielea jupuită de pe un animal”: [Pielea] la argăsit o curăţeşti, îi dai praf cu ghipsos ca să să curăţească mai repede leşu ăla, cum să spune, du pă piele sau carnea aia care mai rămâne.
cf. DA s.v. 2°.
LEŞIE s. f. 1° 782 V, 814 V „reziduu la prepararea săpunului”: Ori leşîie, ori moare şi aia este leşîia lui [a săpunului], care a rămas murdărie din el d-acolo, rămâne ca piftia închegată aia la urmă acolo 782 V; cf. boroghină 3°... 2° în ~ picată v. picat 5°; ~ rufeâscă v. rufeăscă; vioară de ~v. vioâră.
LEŞIER (3 sil.) s. n. 691 VII, 759 VII, 786 V „bucată de pânză groasă în care se pune cenuşa pentru făcut leşie”.
v. DA, CADE (Mold., Trans.), LEXIC REG., I. p. 60 (Vaslui) s.v.
LEŞPĂDĂ v. lespede 2°.
LEUCA (2 sil.) s. f. art. 1° picat cu ~ v. pici 4°. 2° var. 825 A „petrecere, hmi după nuntă, când se leagă mireasa”; cf. c o n c e r e â 1 ă ...
var. 2° leocă (2 sil.) s. f. 825 A.
LEVERBUS v. leberbus.
LIC, ~, ~ interj. 786 VIII cuvânt care redă sclipirea intermitentă: Licărea palanu, era palanu-nvăruit şi făcea palanu lic, lic, lic.
LiCAIE v. licureâ lu.
LICĂRÎCIURI s. n. pl. 677 VII „licăriri, sclipiri”: Apa aia făcea un fel dă licăr icuri aşa. frumoase, nişte steluţe aşa; cf. licurătură.
LICĂRIND v. licureâ 1 °’.
266
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
228
LICURĂTURĂ s. f. 793 A „licărire, sclipire”: Mi s-a părut dă dăparte o licurătur-aşa dă foc, dă ţigare; cf. 1 i c ă r i c i u r i .
cf. DA s.v. licuri.
LICUREÂ vb. 1° ind. impf. 3 sg. 778 Vllb „sclipea, strălucea”: Ş-avea vâlnice dă... licurşă pământu când le luam pă noi, cu fluturi pă ele; cf. lucit, stări uceâ. 2° var. ger. 759 Vb [fig.] „abia respirând, abia suflând”: Aşa m-am pomenit cu el [= copilul] licărind şi mi-a murit.
var. 1° licăie vb. ind. prez. 3 pl. 807 V; 2° licărind vb. ger. 759 Vb.
1° v. DA s.v. licuri.
LIGÂRE s. f. 689 VI „porţiune din pielea de oaie (de la încheieturile picioarelor) fără lână”: Ligărşa aia a oii sau care nu are lână sub braţ, acolo la picior.
cf. BĂRBUŢ s.v., CV, 1951, 12, p. 37 (Dolj) s.v. ligări.
LIGAV adj. 824 A „mofturos la mâncare; lingav”; cf. 1 i g ă v o â s ă .
v. SCRJBAN (Munt.), DM (reg.), DEX (pop.) s.v. lingav, GL. ARGEŞ s.v. lingăvi; cf. DA (Ban.) s.v. linge.
LIGAVOASA adj. f. 774 V „mofturoasă la mâncare; lingavă”; cf. 1 i g â v .
LIGHIOÂIA v. lighioni.
LIGHIONI s. f. pl. 710 VII „lighioane”: Ligigăia când îi lovită îi cam periculoasă 727 A.
var. lighioăia s. f. art. 727 A.
v. DA (rar, mai ales în Mold.), TDRG (înv. şi fam. pop.), CADE (prov.) s.v. lighioană, SCRIBAN (fam.) s.v. lighioaie.
LIGRĂ v. riglă 1°.
LIHOTITĂ adj. f. 684 I „flămândă, lihnită”: Vulpe lihotită de
foame.
v. GL ARGEŞ, CV, 1949, 8, p. 35 (Gorj), LR, 1959, 3, p. 66 (Piteşti) s.v. lihotit; cf. DA s.v. lihodi, CADE (Trans.) s.v. lihozi, LEXIC REG. I, p. 66 (Beiuş), II, p. 46 (Făgăraş) s.v. lihod, BĂRBUŢ s.v. liliotă.
LIMAN s. n. 810 A „apă liniştită”.
v. DA (Basarabia) s.v. 3°.
LIMBA s. f. 1° 706 VII „popor”: O limbă dă oameni care le zicea arvaţii. 2° pl. în ~ loc. adv. 671 VI „mod de a încheia stâlpii la casă”.
pl. 2° limbi 671 VI.
1° v. DA, TDRG (înv.), CADE (arh.), SCRIBAN (vechi. pop.). DM, DEX (înv., arh.), ŞĂINEANU s.v.; 2° cf. DA s.v., BĂRBUŢ s.v. limbuite.
LIMBERBUS v. leberbuş.
LIMBREBUâ v. leberbuş.
229
Glosar dialectal. Muntenia
267
LIMBUTĂ adj. f. 824 VIII „peltică”.
LINDORIŢI adj. m. pl. 674 V „tolăniţi”: Sta amândoi pă spate, lindoriţ} în pat.
LINGURAR s. n. 823 VI „lopăţică de mestecat laptele prins”: Vedeam că s-a-nchegat, aveam lingurar d-ăla marele şi tăiam brânza: cf. 1 â p c ă .
LINGURĂ s. f. 793 VI „tub metalic, prevăzut cu o clapă, folosit la forarea şi scoaterea nisipului din puţ”: Bagă o lingură cu clapă, când dă aşa ia nisip şi se-nchide.
LINGURIŢI s. f. pl. 750 VUIb, 752 VI „linguriţe”.
v. DA s.v. lingură.
LINIE s. f. 1° 673 VIII, 735 A, 758 VIII, 760 Vila, b, 773 III, 778 Vllb, 781 VIII, 817 VIII, 818 VII, 840 I, VII, 845 VII, 857 VIII, 870 VUIb „stradă principală (în sat), şosea, uliţă mare”: Eram la linie, nu eram în fundături 818 VII; cf. sosea. 2° 718 VIII, 719 VII, 730
VII,	742 Vllb, 759 VII, 760 Vllb, 773 III, 784 VI, 785 Vllb, 792 VI, 794 II, 798 VI, VIII, 809 VI, 811 III, 812 VII, 817 A, 819 II, 821 V,
VIII,	829 A, VII, 830 Ila, b, VI, 831 Vllb, 832 VUIb, 849 VII, 862 VI, 865 VUIb, 870 VIII „uliţă, drum în sat”: Acilea, la vo două case, nu lini ga asta, ailantă, era un om care era vânător 865 VUIb; cf. u 1 i ţ ă . 3° 733 VII, 735 Vila „fâşie, bucată de teren”; cf. h iii ă 1°...
pl. linii 1° 758 Vllb; 2° 692 VI, 719 VII, 841 Vllb; 3° 735 Vila.
1° v. DA (pop.) s.v. I. 6°, GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.; 3° cf. BĂRBUT s.v.
LIPIA s. f. art. 808 I „bucata de sticlă, de piatră etc„, folosită în jocurile de copii”.
LISPIT6R v. rischitor.
LISTAR s. m. 748 VI „cioban care ţine (pe o listă) evidenţa oilor”.
LIŞCĂ s. f. 694 V „nisip cu nămol adus de apă la inundaţii”: A venit apa, era o lişcă aşa prin curte, nu puteai nici să mergi; cf. mort 1 °, r â n I ş u r i 1 e , v e n i t u r ă 1 °.
LIŞTEÂV 1° adj., tei ~ 821 VII „fibră de tei curăţată de sub coajă şi neînmuiată în apă (în opoziţie cu t e i topi t)”. 2° s. 693 III „puzderii”; cf. c r â ţ a ...
1° v. DA s.v’. listai 2°, SCRIB AN, BĂRBUT s.v.
LITII s. f. pl. 814 A, 816 A „vorbe, expresii de ocară”; cf. besedie...
v. DA (Olt.) s.v. litie 4°.
LIUMEA (2 sil.) s. f. art. 848 A „lumea”.
LIVEDE s. f. 712 VI, 735 A, 742 VI, 743 VI, 760 Vllb, 840 Vil „livadă”: Fiecare ne-am oprit şi câte ceva arabil şi livediie 731 A; cf. ogradă.
var. livedie s. f. 731 A.
268
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
230
v. DA (Dâmboviţa, Dolj, Muscel, Olt., Prahova, Tecuci, Ban.), TDRG (Munt. mod.), SCRIBAN (Munt. vest), DEX (reg.), CADE, DM s.v.
LIVEDIE v. livede.
LIVORVERUL s. n. art. 760 Vllb „revolverul”.
v. DLR (reg.) s.v. revolver.
LOÂFĂR s. m. 694 VIII „vagonetar (în mină)”: Acum să zice vagonetar, da atunci aşa să zicea loâfăr.
L6BE s. f. pl. 1° 685 VI „buşteni crăpaţi în două”: Lobe rotunde: spart buşteanu dă stejar în două şi aşa să punea cu latu pă grinzile-ălea şi aia era acoperişu fântânii. 2° 692 VI „scânduri de lungimi diferite, utilizate la pereţii casei (de paiantă)”. 3° 694 VIII „bucăţi mari de cărbune sau de pământ”: Cărbunele îl spărgea cu pene şi p-onnă să dărma jos şi să tăia lobe mai mari; cf. b r 6 z b e 1 e . 4° art. 692 III numele unui joc de copii (în care se folosesc două bucăţi de lemn): [Ne jucam] lobili... era aşa două spărturi mici şi le dădeai în sus. Dacă venea în sus, venea lobodă şi dacă venea una-n jos şi una-n sus, trebuia să mănânci bătaie.
var. 3° leospă s. f. 834 A; lospe s. f. pl. 694 VIII.
1° v. DA s. v. lodbă 2°; cf. GL. ARGEŞ s.v. lobă; 2° v. DA (Mold., Bucov., Trans.) s.v. lodbă 1°; 3° v. SCRIBAN (est) s.v.; cf. TDRG, CADE (Trans.. Bucov.) s.v. lodbă, GL. ARGEŞ s.v. lospe, GL. OLT. s.v. lozbă.
l6bodă s. f. 692 III „figură Ia jocul de copii I o b e 1 e
LOC, de ~loc. adv. 770 VIII, 775 V „îndată, imediat”: Am avut eu un cal odată, mai dă loc atunci când mă-nsurasem 770 VIII.
v. TDRG, CADE (înv.) s. v.
LOCARDE s. f. pi. 685 V „lucarne”: Aici-aşa la cas-aşa să face nişte căsoaie aşa, nişte ferestre ca s-aibe-n pod lumină ş-aşa să zice acolo-şa locârde; cf. vulpe.
LOCATAR s. m. 673 V, 682 V „locuitor, localnic”: Dacă-i aproape locatâru care şi-a înmormântat mortu poate să meargă şi el 682 V.
LOCĂTÂT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 790 VI „s-a stabilit cu locuinţa”: A venit mama-mare, mă-sa lu tata în Recea cu el aicea şi s-a locătât tot aicea de unde-a fost mama.
LOCO VESTE vb. ind. prez. 3 sg. 813 A [despre apă] „bălteşte”; cf. b ă 11 ă g e â .
cf. DA, CADE s.v. lăcovişte, SCRIBAN (vest) s.v. lâcovişte, GL. ARGEŞ s.v. lâcovişte.
LOCUIAM vb. ind. impf. 1 pl. 815 A „înlocuiam”; cf. r â n d u i â m 2°.
LOGODÂCII s. m. pl. art. 733 VII „peţitorii”: I-a trimis logodâci, logoditori, să mărită; cf. 1 o g o d i 16 r i .
LOGODÂN s. m. 703 V, Vllb „logodnic”: Aşa să zicea atunci, zice a venit logodânu, zice, logodeşte Vllb; cf. 1 o g 6 n d i c u 1 .
231
Glosar dialectal. Muntenia
269
LOGODEÂLĂ s. f. 677 VII, 709 VII, 727 A „logodnă”; cf. aşezat...
LOGODEŞTE vb. 1° ind. prez. 3 sg. 703 Vllb, 724 V, VII, 735 VII, 848 III, 855 VII „se logodeşte”: Tomneşte lăutari, după ce-i tomneşte, logodeşte 672 III; cf. tocmeşte 2°. 2° part. f. 736 VII [despre nuntă, în opoziţie cu f ug i t ă ] „cu logodnă”: Noi am avut nuntă logodită, noi n-am făcut nuntă fugită, am logodit.
1° ind. prez. 1 pl. logodim 855 VII, 3 pl. logodeşte 672 III, 693 VII, 750 VII, logodesc 759 Vb, impf. 1 sg. logodeăm 811 VII, 3 sg. logodeă
735	Vila, 747 Vllb, 1 pl. logodeăm 722 VII, 3 pl. logodeau 747 Vllb, 750 VII, 774 Vllb, pf. c. 1 sg. şi pl. am logodit 702 Vila, 703 Vllb, 711 VII, 727 A, 730 A, 736 VII, 750 VlIIb, 751 VII, 752 VII, 776 III, 846 VII, 3 sg. a logodit 698 V, 811 VII, 855 VI; conj. prez. 1 sg. să logodesc 742 VUIa, A, 811 VII, 2 sg. să logodeşti 736 VII, 767 V; 2° part. f. logodită
736	VII.
1° v. DA (intranz. mai rar) s.v. logodi, GL. DOBR. s.v. logodea.
LOGODIT6RI s. m. pl. 733 VII, 743 III, 866 V „peţitori”; cf. 1 o g o*d â c i i .
LOG6LNĂ v. logondă 1°.
LOG6NDĂ s. f. 1° 673 VIII, 680 Vllb, 681 V, VIII, 682 VII, 707 V, 708 VII, 711 VII, 713 Va, VII, 715 Vb, 720 III, 732 III, V, 737 V, A, 740 VII, 743 III, 746 V, 774 Vllb, 781 V, 784 V, 789 VII, 792 VI, 797 VII, 801 A, 811 VII, 816 Vllb, 818 V, 823 VII, 825 V, 832 VII, 833 Vila, 837 III, V, 845 III, V, 846 V, VII, 847 III, VII „logodnă”; cf. aşezat... 2° 806 VII, 825 V, VII „petrecere la casa miresei, sâmbătă seara, înaintea nunţii”: Sâmbătă seara facea logondă la fat-acasă 825 V; cf. beteală... 3° 740 VII, 750 V, VII, 752 VII, 753 V, 838 Vila „petrecere la mireasă, duminică dimineaţa înaintea nunţii”: Şi pă urmă duminică facea loguondă... la mireas-acolo, îi spunea logondă, că punea masa şi cu dar 838 Vila. 4° 781 V, VII, 784 V „masă, mâncăruri trimise de ginere la mireasă în sâmbăta nunţii”: Ginerile trimeţa o masă bună, cum să zice, o... logondă aşa i să zicea-nainte 781 V. Am dus logondă, am dus căldare cu fasole, cu varză cu raci, cu lăutari, cu cinci-şase vedre dă vin 781 VII. 5° 821 VIb, 830 VI, VII „petrecere la plecarea miresei din casa părinţi lor la casa mirelui”. 6° 784 V „petrecere la casa mirelui, sâmbătă seara înaintea nunţii”. 7° 743 III „peţit”.
pl. art. 1° logondele 801 A.
var. 1° logolnă s. f. 751 VII, logondnă s. f. 866 VII; logonnă s. f. 866 VII; logârnă s. f. 672 III.
1° v. DA (Bran, Muscel) s. v. logodnă, GL. DOBR. s. v.; cf. SCRIBAN (Munt., Olt.) s.v. logodnă.
270
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
232
LOG6NDICUL s. m. art. 743 III „logodnicul”: Şi spune că i s-arată cel care vorbeşte cu el sau, mă rog, pe care-] ia, logondicu care-1 ia; cf. 1 o g o d â n .
LOGONDNĂ v. logândă 1°.
LOG0NNĂ v. logondă 1°.
LOG6rNĂ v. logondă 1°.
LOITRÂRI (3 sil.) s. m. pl. 827 A „loitre”. cf. BĂRBUŢ s.v. loitrar.
LOJNEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 701 Vllb, 711 VI „afumă prunele pe 1 o j n i ţ ă Lojneşte prune, afumă prune 701 Vllb.
ind. prez. 1 pl. lojnlm 711 VIII, impf. 3 sg. lojneâ 701 Vllb; part. f. pl. lojnlte 690 VII, 705 VI, 710 VII, 724 Vllb, 735 A; sup. de lojnit 705 VI, 711 VI; refl. ind. prez. 3 pl. se lojneşte 744 A. var. se lozneşte vb. refl. ind. prez. 3 pl. 744 A.
LOJNITĂ s’. f. 701 V, Vllb, 707 VIb, 709 V, VI, 710 VII, 711 VIII, 712 VII, ’714 VI, 721 VI, A, 726 Vb, 733 V, 735 A, 736 A, 744 Vila, VIII „amenajare rudimentară constând dintr-o leasă pusă peste o groapă în care se face foc pentru afumarea prunelor”: Face groapă în pământ şi pă urmă pune o lojniţă aşa mare ca patu ăla, mai lată şi face focu dedesupt acolo şi iese mai mult fum şi pune prunele şi le-nveleşte şi s-afumă acolo 701 Vllb; cf. u s c ă 16 r 2°. pl. lojniţi 712 VII, 715 VI, 743 V.
v. DA, TDRG, CADE (Mold., Trans.), SCRIBAN (vest), DM, DEX (reg.) s.v.
LOPĂŢÂlE s. f. 774 V dim. de la lopată (de băgat pâinea în cuptor).
L6SPE v. lobe 3°.
LOTAS s. m. 821 A „proprietar a] unui lot (de pământ)”.
v. SCRIBAN (pop.) s.v.
l6tcă s. f. 731 VI „boală la albine; locă”.
LOVEŞTE vb. ind. prez. 3 pl. 803 VI „dăunează, influenţează negativ dezavoltarea unei plante”: Alea [=foile de jos ale tutunului] îi loveşte tot mersu, că dacă i le rupem p-alea, la urmă îşi ia mersu.
LOZEŞTE vb. ind. prez. 3 ' sg. 678 Vllb,’773 V, 799 VII „aiurează”: Zice câte alea toate, visează, lozişte, pleacă, n-are somn şi n-are odihnă 773 V.
var. lozezi vb. ind. prez. 2 sg. 762 II.
v. CADE (Olt.), GL. ARGEŞ, LEXIC REG., I, p. 82 (Vâlcea), BĂRBUŢ s.v. lozi: cf. SCRIBAN (Olt.) s.v. lozesc.
LOZEZI v. lozeşte.
LOZNEŞTE v. lojneşte.
LUAM vb. impf. ind. 1° 1 sg. 843 Ila „întreceam”. 2° pf. c. 3 sg. în ~ din căluş 773 VII „a îmbolnăvit subit, ca sancţiune pentru că a
233
Glosar dialectal. Muntenia
271
lucrat de Rusalii (în timpul când se joacă căluşul)”: Ilinco, băiatu tău e luat din căluş, ce-aţi căutat să aduceţi în Rusalii cutare lucru? 768 VII.
ind. pf. c. 3 sg. a luat 1° 843 Ha, 2° 773 VII, 827 VI; part. luat 2° 768 VII, 780 VII, 827 VI.
1° v. GL. ARGEŞ s. v. lua; 2° cf. CADE s.v. căluş 1°.
LUBEN s. 735 Vila „dovleac”: Dovlecii la noi le spune aicea lubenf 744 VI; cf. b o s t â n 1°.
pl. lubeni 744 VI, 747 V, 752 V; lubene 735 Vila. cf. SCRIBAN (Munt.), TDRG s.v. lubene, SĂINEANU (Trans.), CADE s.v. lubă.
LUBENITĂ s. f. 762 VIII, 781 I „pepene verde”, pl. lubemţe 762 VIII, 768 III, 772 VlIIb.
v. TDRG, ŞĂINEANU (Olt., Trans.), CADE, SCRIBAN (Olt., Ban., Trans.), DM, DEX (reg.) s.v.
LUCI s. f. pl. 755 Vllb „nuci”.
LUCIT, s-a - vb. 1° refl. ind. pf. c. 3 pl. 812 V „au căpătat luciu, s-au lustruit”: Dacă vedem că s-a luat şi se vede floarea [la vasele.de lut] nu-i mai băgăm foc. 2° part. 836 VI „strălucitor”: Soarele era lucit să spun asa; cf. 1 i c u r e â ...
1° cf. TDRG, CADE, ŞĂINEANU s.v. luci.
LUCIUS (3 sil.) s. 743 A „lunecus (pe sheată)” v. TDRCj s.v.
LUCS v. lustru.
LUMĂRĂ vb. ind. prez. 3 sg. 810 VII, 835 VII „numără”: Dacă lumără ouăle alea lucrează, dacă nu le lumără, nu lucrează 835 VII.
ind. impf. 1 pl. lumărâm 810 V, 835 A, pl. lumără 799 VII; refl. ind. prez. 3 pl. se lumără 835 VII.
v. DLR (reg.) s.v. număra, SCRIBAN (Mehedinţi) s.v. număr, CADE (prov.) s.v. lumăr, BĂRBUŢ s.v. lumără.
LUMÂNĂRICĂ s. f. 738 VII numele unui joc de societate (între tineri).
v. SCRIBAN s.v.
LUMELE s. n. art. 827 VII „numele”, v. CADE (prov.) s.v., DLR (reg.) s.v. nume.
LUMEŞTE, se ~vb. refl. ind. prez. 3 sg. 827 VII „se numeşte”.
ind. impf. 3 sg. se lumea 827 VII.
v. DLR (reg.) s.v. numi, CADE (prov.) s.v. lumi.
LUMINAM vb. ind. impf. 1 pl. 858 V „întâmpinam zorii zilei”: Cine era pă moşii, fetele lui Radu Caţaon, ele era, şi femei şi bărbaţi, acolo luminăm, acolo înseram.
LUMINATUL s. n. art. în -zilei 687 VIII „zorii zilei”; cf. z o r 1°. LUMINĂ s. f. 1° 794 A, 821 A, 830 A, 834 A, 835 A „lună (astru)”: Era lumina pusă de vreo patru seri, lumina, ştii, să apesteşte, ştii, repede lima 794 A. 2° 747 V, 769 V, 801 A „lumânare”; cf. f 1 ă c â i .
272
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
234
1° v. BĂRBUŢ, CV, 1951, 1, p. 36 (Teleorman) s.v.; 2° v. CADE (Trans., Ban., Bucov.), TDRG (Trans.), DEX (pop.), ŞĂINEANU s.v. LUMULÎTĂ s. f. 834 VII dim. de la lume. v. GL. AR’gEŞ s.v.
LUNATICI adj. m. pl. 836 V, 845 III, 859 Vllb [despre puii de găină scoşi în aceeaşi lună în care au fost puse ouăle la clocit] „debili, bolnăvicioşi”: Lunăticf, dacă le pun în tot în aceeaşi lună şi ies... dacă le pun dă la capu lunii şi ies la sfârşit, atuncea ies lunatic 845 III; cf. î n 1 u n â t i c i .
v. GL. DOBR. s.v.
LUNEÂSCA s. f. art. 770 V, 776 V, 778 V „hora în cadrul căreia mireasa împarte daruri neamurilor; nuneasca; cf. c o n c i ... v. CV, 1950, 3, p. 36 (Teleorman) s.v.
LUNG 1° s. n. 733 A,.736 VI, A, 740 A „cosoroabă”: De la furci pă urmă să punea lungurl, aşa să zicea, de brad, din alea groase, noi le ziceam lungurh Acuma să zic bilimanele 733 A; cf. bi 1 i manele ... 2° s. n. 758 VI „lemn (lung) peste temelie”; cf. lungi m u r i 1°, 1 ungi ş 1°, urs 1°. 30 la ~ loc. adv. 772 VUIa „pe lungime”. 4° în ~ loc. adv. 752 VII „îndelung, mult timp”; cf. d e 1 un g â t. pl. 1° lunguri 733 A, 736 VI, A.
LUNGE adj. f. pl. 827 VI „lungi”.
LUNGIMURI s. f. pl. 1° 697 VI „bârne lungi cât peretele aşezate peste temelia casei; tălpi”; cf. lung 2°... 2° 697 VI, 762 VI „cosoroabe”; cf. bilimanele... 3° pl. 697 VI „oase, fluiere (la piciorul oii)”: Am dat de o stivă de oaie. Era lungimurle alea, ţurloa-iele alea.
1°, 2° v. GL.OLT., BĂRBUŢ s.v. lungime. ,
LUNGIŞ s. n. 1° 758 VI „lemn lung peste temelie la casă; talpă”; cf.Jung 2°... 2° pl. 709 VIII, 758 VI, 764 VI, 818 A „cosoroabe”; cf. bilimanele...
1° v. GLOSAR REG. s.v.; cf. GL. OLT. s.v.
LUNG6N s. n. 724 VI „lemn lung şi gros pus în lungul unei tărăboanţe pentru transportat lemne”: Tărăboanţa, uitaţi, îi făcută din doi drugi de lemn şi-aicea pă drugii ăştia de lemn, două lungoâne de lemn, s-aşază metrii.
pl. lungoâne 724 VI.
LUNGULETE adj. 699 A „lungăreţ”: [Chioştecul] uite aşa era de mare, ceva mai lunguieţe, cam aşa; cf. 1 u n'g u r e ţ e .
LUNGULIŢĂ adj. f. 830 VII, 832 VlIIb dim.’ de la lungă: Şubă până colea, lunguliţă 830 VII; cf. lunguşoâră. pl. lunguliţe 849 VII.
v. GL. ARGEŞ s.v.; cf. CADE, DM, DEX s.v. lunguieţ. LUNGUREŢE adj. f. pl. 694 VII „lungărete”; cf. lunguieţe.
235
Glosar dialectal. Muntenia
273
v. TDRG (Munt., Trans.) s.v. lunguieţ.
LUNGUŞOÂRĂ adj. f. 723 A dim. de la lungă; cf. 1 u n g u 1 î ţ ă .
v. TDRG s.v.
LUPĂ s. f. 760 Vllb „lupoaică”.
LUPĂRÎE s. f. colect. 686 V, 702 VIII, 754 VIII, 780 VIII, 866 A, 869 VUIb „mulţime de lupi”: Lupărlie era, acuma nu mai sânt, umblă oile singure, fără ciobani 754 VIII.
v. SCRIBAN, DEX (rar), DM, GL. DOBR. s.v., GS, 1929-1930, p. 132 (Prahova) s.v.; cf. GL. ARGEŞ s.v. lupăraie.
LUST v. lustru.
LUSTEMUL v. rustemul.
LUSTRU s. 732 VII, 830 VII „prelucrare a postavului la piuă”: Cum să dă hainele la lustru la piuă 732 VII.
var. lues s. 724 V; lust s. 691 VII.
LUT s. n. 772 VI „murdărie, jeg”; cf. b 1 e a s c ...
LUT6S adj. 821 V, 833 III „murdar, nespălat”; cf. găgi-o â s ă ...
• f. lutoasă 821 Via.
v. LEXIC REG., II, p. 90 (Crisana) s.v.
LUTUIALA s. f. art. 847 A [la construcţii] „stratul subţire şi neted de lut (cu paie) aplicat pe pereţi după bulgărit cf. neted, rasolul, t i n c i , văcăluiâlă.
LUTUIÂM vb. ind. impf. 1 pl. 847 VI [la construcţii] „lipeam pereţii cu pământ amestecat cu paie, după bulgărit”; cf. gheru-ieste...
v. SCRIBAN s.v. lutuiesc, DM, DEX (reg.) s.v. Intui.
GLOSAR DIALECTAL MUNTENIA
PARTEA A III-A: M - P
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
Glosar dialectal. Muntenia
139
ni
MÂCHINĂ s. f. 702 VIII, 703 VI, 705 VIII, 710 VUIb, 720 VI, 727 A, 728 A, 733 A, 740 A, 742 VI, 746 VI, 750 VII, VUIb, 753 VI, 754 VIII, 755 VI, VlIIa, 837 A, 838 Vllb, 839 VI, 840 A, 843 VIII, 845 VIII, 847 A, 848 VIb, A, 850 VI, A, 851 VI, VIII, 852 VIII, 853 VI, Vllb, VlIIa, 855 VI, A, 858 VI, 863 A, 866 A, 867 VIII „vânturătoare”: Mălcina era o sită mare [...] pe trei crăcane şi-'nvârtea omu-aşa, o făcea până când rămânea numa grâul 733 A; cf. tărăbuţă, vânturi 2°.
pl. măchini 719 VUIb, c, 728 A, 753 VIII, 836 VIII, 839 VlIIa, 848 A, 851 VIII, 853 VI, Vllb, A, 855 A, 863 A, 869 VI.
var. mâghină s. f. 727 A, 760 VUIb, 781 VIII, 785 VIII, 823 A. v. DLR (înv.), SCRIBAN s.v., LEXIC REG., II, p. 6l (Vaslui), GL. DOBR., LR, 1964, 5, p. 454, 1967, 6, p. 508 (estul Munt., sudul Mold., sud-estul Trans.), SCŞt. Iaşi, 1963, 2, p. 275 (Munt. şi Mold.) s.v. MACIOÂCĂ s. f. 761 II „măciucă”, v. DLR (reg.) s.v. măciucă.
MAGA6I v. măgăoâier 2°.
MAGAZÂNĂ s. f. 678 VI „provizie de alimente pentru o deplasare mai lungă; merinde”: [La pădure] iau şi eu o magaz/nă. M-iau magazfnă, alimentaţie p-o lună de zile.
cf. DLR (reg.) s.v. magazin 3°, SCŞt. Iaşi, 1957, 1 (Vatra Dornei, Vişeu, Ceahlău) s.v. magazin.
MAGAZtE s. f. 832 VUIb „ladă pentru depozitat cereale”. MAGAZIONÂT adj. 736 VI „depozitat, înmagazinat”. MÂGHINĂ v. mâchină.
MAHAHOÂIE v. măgădaie 1°.
MAHALÂ s. f. 775 III, 778 VUIb, 784 VIII „parte a unui sat”: Să strângeau de exemplu cu o mahala dă sat 778 VlIIb. pi. mahalale 775 VI. v. DLR (reg.) s.v. 3°, GL. OLT. s.v.
MAI s. n. 729 V, Vllb „ficat”; cf. fi cât 1°... v. DLR. (Mold., Bucov., Trans., Maram.), TDRG (Mold.), CADE (Mold., Bucov., Trans.), ŞĂINEANU, SCRIBAN (Mold., Trans.), BL, 1941, p. 84 (Crişana, Maram., Trans., centrul şi sudul Mold.) s.v.
MAIA (2 sil.) s. f. 736 A „polen”: Maiăua aia de la spice să duce potop şi el [=porumbul] leagă. Maia să zice aia care vine, e multe, domne. Acum când înspicează el tot şi rămâne câte unu, oar că să face tăciune, oar că leagă; cf. m ă n e â 1 ă .
MÂICĂ s. f. 1° 725 VII; ~ măre s. compus 846 V „bunică”: A murit şi tata mare şi maica măre; cf bătrâna... 2° art. ~ prdcista s. compus 759 VI „colacul care se face la înmormântare”.
FD, XV, Bucureşti, 1996, p. 139-246
140
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
276
1° v. DLR (reg.) s. v. 3°.
MÂIE s. n. pl. 693 VII, 757 VII, 835 VI, 861 VI „maiuri”.
v. DLR (reg.), CADE s. v. mai.
MAIELtJŢĂ s. f. 692 V „amestec de faină şi apă cu care se netezesc pâinea, mălaiul etc.”; cf. m â n z â 1 ă, tă r ă v 1 â g ă .
MAIERAŞUL s. n. art. 703 Vllb, 704 V numele unui dans popular.
MĂISTOR (2 sil.) s. m. 772 VII, 780 VIII, 839 VI „meşter, meseriaş”.
var. măiestdr s. m. 766 VlIIa.
v. DLR (reg.), TDRG (Ban.) s.v. maistru, CADE (prov.), SCRIBAN (vest), B Ph, 1939, p. 228 (Gorj) s.v.
MÂJĂRÂ s. f. 808 VII „grămadă (de băligar)”: Dac-aveam vite, strângeam măjăre dă băligar, aveam oi, aveam cai, aveam boi; cf. g u 1 m u ş 6 i...
var. măjăre s. f. 808 VII.
cf. DLR (Olt.) s. v., GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s. v. majeră.
MĂJĂRE v. mâjără.
MAL s. n. 734 A, 736 III, 739 V, 742 VI, 790 VIII „deal, coastă”: La mine e mal acia 734 A; din a ~ loc. adv. 709 VIII „de sus, din sus, dinspre deal”: [Lupul] a trecut din a mal; la ~ loc. adv. 677 VII, 694 VII, 707 Via,
b, 708 II, III, Vb, 710 II „în sus, la deal”: Vaca suia pă drum la mal 707 VIb.
v. DLR (înv. şi pop.), ŞĂINEANU (Muscel), SCRIBAN, DR, 1920-1921, p. 124 s. v.
MALÂCUL s. m. art. 867 II numele unui joc de copii: „ţurca”; cf. d r i c h e a 1°...
MALANGÎTĂ v. menangită.
MÂLÂ s. f. 839 VI „drişcă, mala”; cf. m ă h ă 1 u ţ ă .
v. DLR (reg.), SCRIBAN (est) s.v.; cf. TDRG, CADE, ŞĂINEANU (Mold.), DM, DEX s.v. mala.
MALORfN s. n. 673 VIII „bardă pentru cioplit buştenii”: Aşa să numeşte un topor d-alea marile, lat, să numeşte malorin sau bardă; cf. p 1 e n c â c i.
var. maralfn s. n. 671 VI.
cf. DLR (reg.), SCŞt. Iaşi, 1957, 1 (Ceahlău), LR, 1970, 6, p. 552 s. v. malarină.
MÂMA s. f. art. 1° 724 A, ~ bătrâna s. compus 678 VIII, 680 Vllb, 723 VII, 828 II „bunica”; cf. bătrâna... 2° var. 781 V, 7 84 Vllb, 785 V, 804 V „reziduul la prepararea săpunului”: [Săpunul] îl fierbem din nou ca să-şi mai dea el toată murdăria şi rămâne numai muma de jos şi el se urcă sus şi iese curat 785 V; cf. b o r o g h I n ă 3°... 3° var. ~ pldii s. compus 789 III, 792 VII, 793 VII, 801 A, ~ ploiţii s. compus 797 V „caloianul”; cf. c a 1 o i e n I c ă ... 4° var. ~ pădtirii s.
277
Glosar dialectal. Muntenia
141
compus 818 V numele unei boli la copiii mici: Şi de muma pădurii ţipau copiii toată noaptea; cf. cui...
var. muma s. f. art. 2° 781 V, 784 Vllb, 785 V, 797 V, 804 V, 3° 789 III, 792 VII, 793 VII, 801 A, 4° 818 V.
1° v. DLR (înv. şi pop.), DM (reg.) s. v., CADE s.v. mumă; 2° cf. DLR s. v. II. 2°; 3° cf. TDRG (Gorj) s. v.; 4° cf. DLR (reg.) s.v. III.
MAMÂIE s. f. 1° 720 III, 751 V, 825 I, 828 II, 836 V, 843 Vila, «44 VII „bunică”; cf. b ă t r â n a ... 2° 721 III, 724 I, 728 V „mamă”; cf. mămi că, mămiţa, mămi ţi ca, mi ca2.
1° v. DLR (Munt., Olt.) s. v. 2°, CADE (prov.), DM* DEX (reg. şi fam.), TDRG s. v. mămaie, GL. DOBR. s. v.
MAMÂRE s. f. 720 III, V „bunică”; cf. b ă t r â n a ...
voc. mamăreo 823 VII.
MÂMEŞ s. m. 765 Vllb „(doctor) mamoş”: El este doctor şi mămeş.
MAMtCÂ s. f. 703 Vllb, 740 Vlllb „mamă”; cf. m a m â i e 2°...
MAMICfiSC vb. tranz. ind. prez. 1 sg. 833 A „numesc (soacra) mămică”: Eu te mamicesc şi tu te faci a dracului?
MAMORNIŢĂ s. f. 736 A, 839 VI „soi de viţă de vie (înmulţită prin corzi)”.
MAMUDtiLE s. f. pl. 777 VII, 796 VII „mahmudele”.
v. DLR (reg.), TDRG (poezia pop.) s.v. mahmudea; cf. BĂRBUŢ s.v. mamudea.
MAMURlE adj. f. 782 V [despre o persoană] „foarte obosită, mahmură de oboseală”: M-am chinuit eu pă lângă el, ajunsesem mamur/i-aşa pă lângă el, două săptămâni.
cf. DLR (reg.) s. v. mahmur, LEXIC REG., I, p. 104 (Rădăuţi) s. v. mamor.
MANAVfiLA s. f. art. 827 A „lemnul care prelungeşte s u i a n u 1, pentru a mări capacitatea căruţei; ţepuşă”: Drugu vine băgat pă ochiurile suienilor şi bag manavela aia în ochiu ăsta d-aici şi-l leg dă suian cu sârmă [...] să zice şi manavele şi ţepuşe, da manavele să zice la aia când punem loitrari la jumătate.
pl. manavele 827 A.
var. manilă s. f. 713 VI.
MANDROÂNE s. n. pl. 702 Vllb „ţesături cu urzeală de cânepă şi bătătură de cârpe sau de câlţi”.
v. DLR (reg.), LR, 1964, 4, p. 341 (Ploieşti) s.v. mandron.
MANEAUA s. f. art. 802 III numele unui dans popular.
cf. DLR, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN, LR, 1964, 4, p. 329, 1966, 2, p. 134 s.v. manea.
MANtiJ s. n. 683 Via „manivelă”: Şi înăuntru [putina] are un manej care să-nvârteşte. Bag ramele [cu faguri] acolo, le descăpăcesc şi învârtesc de maneju ăla; cf. învârtitdr.
142
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
278
MANGlî/rURI s. n. pl. 846 VII „părţi răsfrânte la carâmbii de dimie”: Peste ciorapi trecea şi nişte turuieci pân-aici işea, tot dă lână. Mamă, şi le făcea nişte mangeturip-aicea, cu găurele!
cf. DLR, DM, DEX (înv.), ŞĂINEANU s.v. manget.
MANiLĂ v. manavelă.
MANTE s. f. 810 VIII „loc adânc pe fundul unui râu, unde se adună peştele”: Trebuia să-l arunci [prostovolul] la jumătatea gârlii, noi îi spuneam pă mante.
cf. GL. DOBR. s.v. matnea.
MARALfN v. malorln.
MARCAM vb. tranz. ind. impf. 1 pl. 848 A, 855 VI „semănăm (grâul) cu mărcătoarea 1°”: După ce-1 marcăm [grâul] aveam o grapă dă mărăcini, îl grăpam.
MARDARACURI s. n. pl. 677 VII „resturi alimentare necomestibile”: Săpunu, mamă, adunăm toate mardar/curle de la porc.
cf. DLR (înv.) s.v. murdarlâc, TDRG,>SCRIBAN, GL. ARGEŞ (înv.) s.v. murdalâc.
MÂRGINĂ s. f. 681 IV, 688 VIII, 713 VI, 715 Vb, 721 A, 726 A, 727 A, 739 A, 757 VIII, 763 VII, 796 VII, 805 V, 815 VI, 819 VIb, 865 VI „margine”.
var. marne s. f. 716 VII, 741 VII, 832 VlIIb, 839 VII, 841 Vllb, VIII, 842 VIII, 844 V, 846 VII, 852 Vllb, 853 III, 855 VI, A, 857 VIII, 858 VII, 860 VlIIb, 863 A, 865 VI, 866 VII, 868 I, 869 VIII, 870 V, VIII, pl. mărni 844 A.
v. SCRIBAN (Mold.), DLR s.v. margine; cf. DLR (reg.) s.v., CADE (prov.), BPh, 1938, p. 168 (Ialomiţa) s.v. marne.
MARIOÂRA s. f. art. 789 III numele unui dans popular.
v. DLR s.v.
MARIŢÎCA s. f. art. 812 III „numele unui dans popular în care partenerii se prind câte trei: două fete şi un băiat”.
v. DLR (reg.) s.v.
MARMURĂ s. f. 697 V, VII, 778 Vllb, 788 VII „porţelan”: Căni dă mârmură trei lei, patru lei o cană 697 V.
v. DLR (reg.), GL. OLT., GL. DOBR. s.v.
MARNE v. mărgină.
MÂRNICĂ adj. f. 680 Vllb „mândră, încrezută”: Erea măroasă, da, mămică, că zicea că nu-i trebuia s-o-nveţe pe ea niminea; cf. fălnicoâsă...
cf. DLR (reg.), LR, 1959, 2, p. 53 (Argeş) s.v. mărnicos.
MÂRTE s. m. 758 VIII, 760 Vllb, 820 VI,'821 V, 824 V, 851 VIII „martie”.
var martie (2 sil.) s. m. 683 VIb. v. DLR (pop.) s.v. martie.
MÂRTIE v. mârte.
MASĂ s. f. 1° 679 VIb, 818 VII „faţă de masă”: Făceam borangic sî ţes peşchire la fată, mese, cearşafuri 818 VII; cf. m e s e ă 1 ă . 2° 779 Ila, 789 II nume al unui joc de copii. 3° 768 VI bucată de lemn care serveşte drept ţintă la unele jocuri de copii”: Puneam un ciumag jos şi puneam sclimpuş aşa cum să spun, dă lemn, «iă cap dă lemn aşa retezat şi-l puneam pă... îi spuneam masă une-1 puneam jos, o blană; cf. s c 1 i m p u ş . 4° 737 VII „ghizd”; cf. butoi... 5° art. ~pliîgului 817 A „piesă care serveşte la ridicarea grindeiului”. 6° cu val. adj. 785 VI, 817 A, 820 A, 853 VI [despre un teren] „neted, nivelat”: i Grâul] dacă-1 sămănam, d-acilea îl grăpam dă două ori cu grapa, cu atelaju ;u boii. îl grăpam, îl făceam masă 785 VI. pl. 1° mese 779 V, 818 VII, 832 V.
1° v. DLR (înv. şi reg.), TDRG, CADE (Trans.), SCRIB AN (vest, rar), GL. OLT. s.v.; 2° v. DLR (prin Ban.) s.v.; 6° v. DLR (prin Ban. şi prin Mold.) s.v.
MASCARALE s. f. pl. 868 VII „persoane caraghios mascate (în cadrul obiceiului numit cuci )”; cf b e r e z 6 i v. DLR, DM, DEX (înv.), CADE s.v. mascara.
MÂSCĂ s. f. 749 II „joc de copii cu mingea: un copil o aruncă, altul o loveşte cu un băţ, iar ceilalţi încearcă să o prindă”; cf. m i n g e a .
MASTlCĂ s. f. 742 III „amestec din seu, smoală şi cenuşă, cu care se unge altoiul”: Pana se introduce acolo, se leagă cu tei şi se unge cu mastfeă [...] un preparat făcut din seu de oaie, de seu cu smoală şi cenuşă, cf. DI R s.v.
MAŞINĂ s. f. 1° 861 II „sobă cu plită”. 2° var. 789 A, 791 A „batoză”, var. 2° maştne s. f. 789 A, 791 A.
MAŞINĂRIE s. f. 1° 802 VI „maşină”: Acum maşinăriia-1 seamănă [grâul], 2° colect. 671 VI, 768 VI „maşini multe şi felurite”, pl. 2° maşinării 767 IV, 768 VI, 847 A.
MAŞlNE v. maşină 2°.
MAŞINlCĂ s. f. 734 A, 838 VIII dim. de Ia maşină 1°. MATINlU s. n. 834 A „bluză de stambă sau de stofa subţire, cu talia foarte sus şi cu bască largă, purtată odinioară de femei”; cf. c a m i z 6 n . pl. matinîe 834 A.
cf. DLR (înv.), ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v. matineu, CV, 1951, 5, p. 26 (Romanaţi) s.v. mateneu.
MATOLlt)ŞTE, se~vb. refl. ind. prez. 3 sg. 814 A „se chercheleş-te”; cf. a b ţ i g u i â ...
144
Maria Marin şi lulia Mărgărit
280
v. DLR (reg.) s.v. matoli, BĂRBUŢ s.v. matolit.
MATORlT, a~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 800 VII „s-a maturizat”: M-am maturat eu 848 A. Mielu, când îl tai, are şi el un cheag, când îi crud el, dacă să matureşte, nu mai are 753 VIII; cf. viu2 1°.
var. se matur6şte vb. refl. ind. prez. 3 sg. 753 VIII, pf. c. 3 Sg. s-a maturit 848 A; m-am maturat vb. refl. ind. pf. c. 1 sg. 715 VlIIa, 848 A.
v. DLR s. v. mători, SCRIBAN (rar, pop.) s. v. matoresc, BPh, 1938, p. 168 (Ialomiţa) s.v.; cf. CADE, ŞĂINEANU s.v. mator, GL. ARGEŞ s.v. matori. MATURAT v. matorft.
MATUREŞTE v. matorft.
MAŢ s. n. 1° 787 V, ~ umplut s. compus 787 V „caltaboş”: în ziua de Crăciun îţi faci, cum face la noi, mâţe, maţ umplut; cf. cartabdş 2°, g â 1 b â ş i. 2° ~ înfundat s. compus 732 V, 785 V, ~ orb s. compus 714 V, art. ~ ăl strâmbat s. compus 860 V „cec (la porc)”; cf. babă 5°... pl. 1° mâţe 785 V, 787 V, 793 V.
1° v. GL. OLT., BĂRBUŢ s.v. maţe; 2° v. GL. OLT. s.v. maţe. MÂUL s. n. art. în expr. (îmi) luâse ~ 796 VII „(mă) zăpăcise, (mă) năucise”: Aproape să spui că nu mai puteam să mai merg şi nu mai ştiam ce să mai fac aşa, îm luase aşa măuu dă tot.
v. DLR (Ban., Olt., Trans.), COMAN, GL. (Vlaşca), BĂRBUŢ s.v.; cf. DR, 1927-1928, 5, p. 901 s.v.
MAZÂLĂ s. f. 757 VI „grămadă”; cf. g u 1 m u ş 6 i... pl. mazăle 757 VI.
MĂCÂR, ~conjuncţ. corelativă 680 Vllb „fie...fie, sau...sau”: Lua rufa d-icea d-o... dă guler, măcăr cămaşă măcăr ie; cf. â p ă i... cf. DLR (Trans.) s.v. măcar II.
MĂClOCĂ s. f. 6841 „pai (cu spic) cu care se trage la soiţi, în jocurile de copii”. MĂGÂR s. m. 774 VIII, 775 VI, 778 VlIIa, b „grămadă din zece snopi”: Măgar [este] grămadă d-astea dă zece snopi. Deci la trei măgar! d-ăştia îi spunem o claie 775 VI; cf. măgăreâţă 2°, măgăriţe, petiţe, scârtâcă.
pl. măgari 775 VI, 778 VlIIa, b.
cf. DLR (reg.) s.v. II, LEXIC REG., I, p. 82 (Vâlcea), CV, 1951, 1, p. 36 (Teleorman) s.v.
MĂGĂDUIÂLĂ s. f. 826 A „îndoială, ezitare”: Măgădu/ălă, adică gândire nesigură.
v. DLR (reg.), COMAN, GL. (Vâlcea, Vlaşca), GL. ARGEŞ s. v. MĂGĂOÂIE s. f. 1° 721 A „arătare, nălucă”: Zicea că visam şi noi pă cine lom. Visam alte măgăUdl 723 VII; cf. g o g 1 e â z ă ... 2° var. pl. 821 A „jivine, fiare”; cf. j i 1 6 t i n i... 3° pl. 831 V „persoane mascate; brezăi”; cf. b e r e z 6 i...
281
Glosar dialectal. Muntenia
145
pl. măgăoi 1° 721 A, 723 VII, 757 VII; 3° 831 V.
var. 1° mahahoâie s. f. 726 VII; 2° magadi s. f. pl. 821 A.
1° v. DLR (pop.) s. v. 5°, CADE (Olt., Mold.), BPh, 1938, p. 168 (Ialomiţa) s.v.
MÂGĂREÂŢĂ s. f. 1° 708 Vb „măgăriţă”. 2° pl. 772 VUIb, 801 A „grămezi din zece snopi”; cf. măgar... pl. 2° măgăreţe 772 VUIb, 801 A.
1° v. DLR, DEX (înv. şi reg.), CADE (Ban.), SCRIBAN (Munt. vest.), GL. ARGEŞ s.v.; 2° v. DLR (Argeş), LEXIC REG., I, p. 82 (Vâlcea), GL. ARGEŞ s.v.
MĂGĂRIŢE s. f. pl. 772 Vllb „grămezi din zece snopi”; cf. m ă g â r ... MĂGURtŢĂ s. f. 773 VII dim. de la măgură.
MĂHĂLtJŢĂ s. f. 844 VI „drişcă”; cf. m â 1 ă . cf. DLR (reg.), SCRIBAN (est) s.v. mală, TDRG, CADE, ŞĂINEANU (Mold.), DM, DEX s.v. mala.
MĂtC s. 706 Viile dim. de la mai („bătător”); cf. m ă i ş o â r e . MĂÎCA s. f. art. 806 I „bunica”; cf. bătrâna...
MĂIDÂN s. n. 1° 705 VIII, 814 A „vraf de snopi, înalt de doi, trei metri”. 2° 830 A „mal al unei ape”.
pl. 1° maidane 814 A, 2° măidănuri 830 A.
MĂIDĂNtJŞ s. n. 793 VII dim. de la maidan („ridicătură de pământ; movilă”); cf. m ă i d u 1 e ţ.
MĂIDULfiŢ s. n. 827 VIII dim. de la maidan („ridicătură de pământ; movilă”); cf. măidănuş .
MĂIESTOR v. mâistor.
MĂIŞOÂRE (4 sil.) s. n. pl. 724 V dim. de la măi („bătător”); cf. m ă i c .
MĂJERÂTĂ adj. f. 758 VII „plină cu vârf’: Nu mai mâncă aşa cum mâneam noi trei-patru inşi dintr-o strachină, strachină plină, măjerftă; cf îmburicâtă...
v. LEXIC REG., II, p. 15 (Argeş), BĂRBUŢ s.v.
MĂLAI s. n. 836 V, art. de-a ~ loc. subst. 836 V numele unui joc de copii.
MĂLĂE&Ţ s. n. 719 VII dim. de la mălai (preparat din faină de porumb), pl. mălăieţe 719 VII.
MĂLĂlŞTE s. f. 852 Via „teren de pe care s-a cules meiul”: Indiferent, era ogoru făcut în mirişte sau în porumbişte sau în mălăii'şte sau în orzişte.
v. DLR (Trans., Munt.) s.v. 2°; cf. DM, DEX (reg.), LEXIC REG., I, p. 24 (Baia Mare), II, p. 100 (Hunedoara), SCL, 1957, 1, p. 108 (Trans., Maram.) s.v.
MĂLDĂRĂŞ s. n. 1° 749 VII, 850 VII dim. de la maldăr. 2° pl. 866 VII „mănunchiuri de cânepă”; cf. măldărele, mânechişi.
146
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
282
pl. 2° măldărăşe 866 VII.
MĂLDĂREĂLĂ s. f. 724 V „nume al acţiunii de a se măldări”.
MĂLDĂR&LE s. n. pl. 866 VII „mănunchiuri de cânepă”; cf. m ă 1 d ă r â ş 2°...
MĂLDĂRIEŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 724 V „se zbate, se zbuciumă, se agită (în somn)”: Cel care a prins zmeu visează că să munceşte, că să măldărieşte şi nu ştiu mai ce... să măldărieşte: să trânteşte, să scoală.
cf. DLR, DM (reg.), CADE (Mold., Trans.) s.v. mădări, SCRIBAN (vechi) s.v. mădăresc.
MĂLÎGĂ s. f. 673 VIII, 674 V, 709 VIII „mămăligă”.
v. DLR, DEX (reg.), TDRG (pop.) s.v. mămăligă, CADE (pop.) s.v.
MĂLIGOŢĂ s. f. 673 VIII, 724 V, 729 V, VI dim. de la m ă 1 i g ă .
v. DLR (reg.), TDRG (pop.), DEX s.v. mămăliguţă, CADE (pop.) s.v. măligă.
MĂLlNURI V. molfn 2°.
MĂLtlŞ s. n. 844 II dim. de la mal.
v. DLR (rar) s.v.
MĂMĂlCĂ s. f. 723 V, 816 V dim. de la mamaie 1° .
MAMITA s. f. art. 732 VII „mama”; cf. mamaie 2°...
cf. DLR, DEX (fam.) s.v.
MĂMIŢlCA s. f. art. 743 III, 803 I „mama”; cf. m a m â i e 2°...
cf. DLR, DEX (fam.) s.v.
MĂNÂNC vb. 1° refl. ind. prez. 1 sg. în expr. mă ~ în gânduri 719 V [fig.] „mă gândesc intens; mă frământ”; cf. gânduresc. 2° ind. pf. c. 1 sg. 830 A „am depăşit, am întrecut, am învins”: Şi dă n-am avut specialitatea dă fochist, da... un soldat vechi acolo, în patru zile l-am mîncăt, l-am lăsat... l-am lăsat în urma mea; cf. p u n e 9°, r ă m â i 2°.
2° ind. pf. c. 1 sg. am mâncat 830 A.
1° cf. DLR s.v. mânca.
MĂNEÂLĂ s. f. 736 A „polen”: Când iese două-trei spice [la grâu], îl bate vântu, să ia măneăla, atunci în două săptămâni pă tot îl vezi cu legătură; cf. maia.
MĂNUTÂIE v. măruntâiurile.
MĂR s. m. 675 V, 676 V, VII, 681 VII, 682 V, VII, 694 V [în cadrul obiceiurilor de înmormântare] „creangă (de măr) împodobită cu turte, covrigi, cuburi de zahăr etc.”: Tai un vârf dă... măr, că fără ăla nu poţi să-l duci [pe mort], şi-l îmbraci, îl împodobeşti cu zahăr, cu turte, cu covrigi, cu mărturii, cu fel dă fel şi ăla-i măr 694 V.
v. COMAN, GL. (Muscel), GL. DOBR. s.v.; cf. DLR s.v. 1°.
283
Glosar dialectal. Muntenia
147
MĂRÂRUL s. m. art. 852 Vllb „negustorul, vânzătorul de mere”.
pl. mărări 852 Vllb.
cf. DLR, DEX (azi rar), DM s.v. merar.
MĂRÂZ s. n. 735 Vllb „ură, duşmănie”.
v. DLR (înv. şi reg.), TDRG, CADE (arh.), DEX (reg.) s.v., SCRIBAN s.v. maras; cf. ŞĂINEANU s.v. maraz.
MARCATOARE s. f. 1° 751 VUIb, 839 VI, 847 A, 848 A, 849 VI, 650 A, 852 Via, 853 VI, 855 A, 864 A, 867 V „unealtă agricolă pentru emănat; semănătoare”. 2° 702 Via „sfoară care ţine loc de marcator (la semănatul porumbului)”.
pl. 1° mărcători 753 VII, VIII, 847 A, 867 V. v. DLR (reg.) s.v.; cf. DLR, DM, DEX s.v. marcator, GL. DOBR. s.v. MĂRCĂTtJRA s. f. art. 709 VIII „marcajul pe copacii care urmează să fie tăiaţi”.
v. DLR (Mold., Bucov.), GL. ARGEŞ s.v.
MARE interj. 769 VII, A „cuvânt folosit în strigăturile care însoţesc un obicei de Lăsatul Secului de Paşti”, var. moră interj. 820 VII; sftiri ~ 820 VII. cf. DLR, SCRIBAN, DEX (pop.), TDRG (lb. v. şi pop.), CADE s.v. MĂRGEAN s. n. 776 VII, 823 V ..şirag de mărgele”: Punea pieptene la Anul Nou, târsână, săpun, mărgean, oglindă 776 VII. v. DLR, DEX s.v.
MĂRGELÂT adj. 764 VI „mărunt ca mărgelele; granulat”: Pământ mai negru, mărgelăt [...] e mai mărunt el aşa.
MĂRGELE s. f. pl. 749 VII, A „joc de societate practicat vineri sau sâmbătă înainte de nuntă”, v GL. DOBR. s.v.
MĂRICIŞOÂRĂ adj. f. 791 VII „măricică”; cf. măricuţ. MĂRICtJŢ adj. 711 VII, 769 V „măricel”; cf. măricişoâră. f. măricuţă 716 VI. v. DLR (reg.) s.v.
MĂRfr, am ~ vb. intranz. ind. pf. c. 1 sg. 760 VlIIa „am crescut; m-am făcut mare”; cf. înmărit.
MĂRMURlTĂ adj. f. 765 V „înmărmurită”, m. pl. măr mur îţi 706 VI.
v. DA (înv.), TDRG (lb. v.), DM (pop.) s.v. înmărmuri, CADE s.v. mărmuri, BĂRBUŢ s.v.
MĂROÂSĂ adj. f. 680 Vllb „mândră, încrezută”: Erea măroâsă, da, marnică, că zicea că nu-i trebuia s-o-nveţe pă ea niminea; cf. fălnicoâsă...
v. DLR (Ban.), CADE (Trans.), LEXIC REG., II, p. 15 (Argeş), BĂRBUŢ, LR, 1959, 5, p. 55 (Zimnicea) s.v. măros.
148
Maria Marin şi lulia Mărgărit
284
MĂRSICĂTtJRĂ s. f. 737 VI „muşcătură de animal; mursecătură”. cf. DLR s.v. mursecătură, TDRG, CADE s.v. mursica, SCRIBAN (vest) s.v. mursec, ŞĂINEANU, DM, DEX s.v. murseca.
MĂRTĂCEÂM vb. ind. impf. 1 pl. 848 A „înmulţeam via prin marcotaj”; cf. butuceşti.
MĂRTĂCEÂLĂ s. f. 753 VI, 832 VUIa, 865 VlIIa [la construcţii] „acţiune de a bate lemnăria la acoperiş”: Mărtăâ?ălâ spune-aşa când îi pune [casei] tot acoperişu 753 VI. v. GL. DOBR. s.v.
MĂRTURÎI s. f. pl. 694 V „colaci mici, rotunzi, împărţiţi la pomană”.
MĂRŢf C s. n. 698 III, 736 V„mărţişor şi, prin extensie, lanţ cu medalion”, pl. mărţicuri 698 III.
MĂRtJNT adj. 1° 749 VII, 862 A [despre gard, par, puţ etc.] „de mică înălţime”. 2° f. în brânză ~ 692 V, 757 V, 786 V „brânză proaspătă de vaci”: Când e închegat bine [laptele], băgăm oalele acolo... astupăm la gură şi să făcea aşa brfnză din asta măruntă zis 757 V.
f. măruntă 2° 692 V, 757 V, 786 V, pl. mărunte 1° 785 III. MĂRUNTÂI s. n. 1° colect. 848 V „deşeuri la dărăcitul cânepei; câlţi”: Şi dând-o [cânepa] îa darag, rămânea un măruntaiaşa zis; cf. bu rdti f i ... 2° pl. art. 842 VII „mărunţişurile”: Şi-i făceai la ursitori, ş-alea le lua baba, măruntăili de-ale mâncării, alilante rămânea pă masă; cf. b o r b o t f n e . 3° pl. art. 848 VIb „pleava rămasă după treierat”: Adunam [...] toate paiele bine-bine, târnuiam măruntăile-eL\e& dâ pă boabe, pleava aia; cf. c ă m ă ş u i â 1 a 2°... 4° pl. 850 Vb „carne tocată amestecată cu mirodenii; tocătură”; cf. m ă r u n ţ f ş 1°. 5° pl. art. 721 VII „bucăţile de grăsime şi pieliţele rezultate după curăţarea maţelor”.
pl. măruntaie 2° 842 VII, 3° 848 VIb, 4° 850 Vb, 5° 721 VII.
2° v. DLR (înv. şi reg.) s.v. II, SCRIBAN (vechi) s.v. măruntaie. MĂRUNTÂIURILE s. n. pl. art. 743 V, 766 V „măruntaiele”: Tocăm măruntăiurli şi facem caltaboş 766 V; cf. b u r e ţ i ... var. mănutâie s. n. pl. 843 Vila. v. DLR (înv. şi reg.) s.v.
MĂRUNTĂI&M vb. ind. prez. 1 pl. 671 VIII „mărunţim, fărâmiţăm”; cf. f ă r m ă ţ e â ...
MĂRUNŢĂŞ^Z vb. ind. prez. 1 sg. 721 Vila „mărunţesc, fărâmiţez”; cf. fărmăţeâ...
ind. pf. c. 2 sg. ai mărunţăşăt 721 Vila.
MĂRUNŢfiZ vb. ind. prez. 1 sg. 759 Vb „mărunţesc, fărâmiţez”; cf. f ă r m ă ţ e â ...
ind. prez. 3 sg. mărunţeăză 834 A, 1 pl. mărunţăm 694 V, impf. 1 sg.
285
Glosar dialectal. Muntenia
149
mărunţăm 695 VII, VIII, 703 V; refl. ind. impf. se mărunţâ 703 VI.
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. mărunţi, GL. OLT. s.v. mărunţăm; cf. SCRIBAN (vechi) s.v. mărunţesc.
MĂRUNŢÎŞ s. colect. 1° 733 VII „carne tocată, amestecată cu mirodenii; tocătură”: Să ciopăţeşte la carne când tai porcu şi din carne-i mărunţiş şi din slănină zis; cf. măruntâi 4°. 2° 679 V „măruntaie (la pasăre, la porc)”; cf. bureţi...
pl. 2° mărunţişuri 702 V, 703 V, 720 VII, 864 V, 866 V.
2° v. DLR (pop.) s.v. IV.
MĂSÂŞI v. mesâşi.
MĂSCĂREA vb. tranz. ind. impf. 1° 3 pl. 747 Vllb „batjocoreau”. 2° 1 pl. 868 VI „lucram de mântuială”: Primăvara veneam şi-I zgâriam puţin, îl zgâriam pe pământ [...] îl măscăream acolo-şa, mă rog, nu ce făcea treabă cum se face acum; cf. ochi 6°.
ind. impf. 1 pl. măscăream 2° 868 VI; conj. prez. 3 sg. să măscărească 1° 747 Vllb.
1° v. DLR (înv. şi pop.), TDRG, CADE (înv. Ban.), ŞĂINEANU (Ban.), DM, DEX (reg.), BL, 1936, p. 66, BPh, 1939, p. 68 (Gorj), GL. ARGEŞ s.v. măscări, SCRIBAN (Ban.) s.v. măscăresc.
MĂSC6I s. m. 726 VII „persoană mascată”: Toată noaptea, ca să-ţi treacă somnu, să nu te prinză somnu, făcea măscHoi\ cf. b e r e z 6 i...
MĂSCUIÂU, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 pl. 869 VII „se mascau”.
v. DLR (înv.) s.v. măscuit; cf. SCRIBAN (Munt., pop.) s.v. măscuiesc, GL. ARGEŞ s.v. măscui.
MĂSÎCĂ v. mesică.
MĂŞCĂLĂI s. m. pl. 851 VII „oameni mascaţi”: Să făcea clacă d-acolo... măşcălăi, aşa să zicea; cf. b e r e z 6 i...
MĂTĂHtJZ s. 1° m. 685 Vila „prostănac, nătâng, bleg”: El nu putea să bea şi el, nu putea... şedea ca un mătăhiiz, îi era şi ruşine; cf. î n g r ă m ă d i t ă ... 2° var. n. art. 765 Vllb „pâmătuful, şomoiogul”; cf. f e 1 e ş t e â g ...
var. 2° mătăiizul s. n. art. 765 Vllb.
1° v. LEXIC REG., II, p. 28 (Vâlcea), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.; cf. DLR (reg.), Izv., 1940, 7-8, p. 314 (Mehedinţi), LR, 1974, 2, p. 126 (nord-estul Olt.) s.v. mătăuz; 2° cf. DLR (bisericesc), CADE, BĂRBUŢ s.v. mătăuz, SCRIBAN (Munt. vest) s.v.
MĂTĂL^ŢELE s. f. pl. art. 756 VII „proastele”: Uite-acu aşa le vezi toate mătăleţili cu ei [=copiii] la doctor; cf. îngrămădită...
MĂTĂNĂIÂ vb. ind. impf. 3 sg. 768 VII „se prefăcea că se închină făcând mătănii”.
MĂTĂSEĂ, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 709 V [despre cânepă] „se făcea moale ca mătasea”.
150
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
286
cf. GLOSAR REG. (Rădăuţi) s.v. mătăsa, LR, 1959, 3, p. 66 (Argeş) s.v. mătăsi.
MĂTĂŞtCA s. f. art. 801 VII „pânza de păianjen”: A luat foc poianjenii ăia, mătăşica aia; cf. poiejeâlă.
- MÂTĂtJZUL v. mătăhuz 2°.
MĂTRĂCÂLlE s. f. 780 VII „prăvălie cu mărunţişuri pentru uz casnic”.
var. mătrăcănle s. f. 780 VII.
cf. DLR, BĂRBUŢ s.v. mătrăcar.
MĂTRĂCĂNIE v. mătrăcălfe.
MĂTRĂGtfNĂ s. f. 715 V, 860 VII, 867 Vllb „rest nefolositor (de la fân, săpun etc.): Dimineaţa le dăm jos mătrăguna din iesle 751 V; cf. b o ş t o r o â g ă ...
MĂTRtCE s. f. 824* „boală a cailor”: Mătrice: strănută calu şi se tăvăleşte.
cf. DLR s.v.
MĂŢĂGtJŞE s. n. pl. 736 VII „maţe subţiri (la porc)”, cf. DLR (reg.) s.v. măţăguş.
MĂŢIGOÂIELE s. n. pl. art. 706 Vb „maţele groase (la porc)”: Umplem pe măţigpăile elea de la porc.
cf. DLR (reg ), COMAN, GL. (Muscel) s.v. măţăgoi, GL. ARGEŞ, LR, 1959, 3, p. 66 (Argeş) s.v. măţăgaie.
MĂtJR s. n. 804 VlIIa „mei păsăresc”: Măur, aşa se zicea la noi, mei păsăresc.
cf. DLR s.v. mohor, CV, 1950, 3, p. 35 (Teleorman) s.v. MÂUREÂŢĂ s. f. 780 Via, 802 VIII „mohor”; cf. m o 6 r u 1. var. moreâţă s. f. 778 VI.
v. DLR (reg.), CV, 1951, 6, p. 30 (Zimnicea), GL. OLT., BĂRBUŢ s.v. MÂINE adv. 707 VIII, 719 VlIIb, 775 V, 776 V, 784 V, 804 V, 814 V „a doua zi, în ziua următoare”.
MÂINOÂGE (3 sil.) s. f. pl. 818 V „mânere, braţe”: S-a rupt roaba, s-a rupt mîjnuagile alea amândouă.
MÂNĂ1 s. f. 1° la ~ loc. adv. 740 VII, 836 V, art. de-a ~ loc. adv. 754 V, 755 III, V, 865 V „modelând cu mâna (aluatul de pâine) în forma dorită”: După ce se dospeşte [pâinea] o pui de-ă mina 754 V. 2° în dau după- loc. vb. 765 V, 776 V „frământ insistent (aluatul)”: Pâinea o frământ aşa cum trebuie, o dau după mînă şi, după ce-am dat-o după mină, o lăsăm o oră jumate, două, până să ridică 765 V; cf. b o s o 1 e ş t i ... 3° ca pe ~ loc. adj. 743 VI, 763 VI, 814 A „gros cât mâna”: Craca, ca pă mînă şi mai groasă, făcea trosc 743 VI. 4° pl. art. 855 III „aripile”: La ciorbă se pun aripile, adică mî/nile, cum se spune aicea.
4° pl. art. mâinile 855 III.
287
Glosar dialectal. Muntenia
151
1° v. GL. DOBR. s.v.; 3° v. GL. OLT. s.v. 2°.
MÂNĂ2 vb. tranz. ind. 1° prez. 3 pl. 769 V „trimit (pe cineva)”: Şi mînă patru oameni la groapă; cf. p 1 e â c ă 4°. 2° var. impf. 3 sg. 781 VIII „mâna (caii)”.
1° ind. pf. c. 3 sg. a mânat 790 VI, 2 pl. aţi mânat 796 VII.
var. 2° mânea vb. tranz. ind. impf. 3 sg. 781 VIII; munâ vb. tranz. iad. impf. 3 sg. 779 VIII, 862 A.
1° v. DLR (înv.), TDRG (lb. v., poezia pop. şi Trans.), CADE 'Trans.) s.v. mâna.
MÂNCĂREÂM vb. ind. impf. 1 sg. 762 VII „făceam mereu mâncare, găteam întruna”: Mîncăreăm toată ziua şi dă prânz şi seara.
MÂNCĂREÂŢĂ s. f. 746 V „un fel de plăcintă cu brânză şi «mântână”; cf.ghismână.
MÂNDRtiŢURI s. f. pl. 735 Vila „lucruri cu care te mândreşti”.
v. DLR (reg.) s.v. mândreţe.
MÂNEA v. mână2 2°.
MÂNECHtŞI s. pl. 754 VII „mănunchiuri (de cânepă, in)”; cf. m ă 1 d ă r â ş 2°...
MÂN&CIU s. n. 730 A „funicular cu rampă de încărcare”.
pl. mâneciuri 730 A.
MÂNICĂlfiZI, să ~ vb. tranz. conj. prez. 2 sg. 791 A „să paşti vitele în noaptea de Sfântul Gheorghe (pentru a fi sănătoase tot anul)”.
MÂNICĂTOÂRE s. f. 801 A „plantă de pădure care, conform obiceiului, se pune, de Sfântul Gheorghe, la casă, la grajd”: Mînicătoâre la... o găsim în pădure aşa şi creşte şi pe-aici, cine pune, e o aia dă să pune de Sfântu Gheorghe la vite; dă pune pă la porci, pă la case.
cf DLR, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN, GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. mănecătoare.
MÂNUŞILE s. f. pl. 713 Va, 853 Vllb dim. de la mânuşă („mănunchi de cânepă”); cf. mânuşiţe.
MÂNUŞIŢE s. f. pl. 846 VII dim. de la mânuşă („mănunchi de cânepă”); cf mânuşel e .
cf. DLR (rar) s.v. mânuşiţă.
MÂNZ s. 866 VIII „interval de timp cuprins între orele şase şi şapte dimineaţa”: Mânca dimineaţa când să ridica soarele puţin aşa, spunea că dă mînz, adică ştii pă la şase, şapte-aşa să zice mînz.
MÂNZÂLĂ s. f. 823 VII „amestec de faină cu apă cu care se unge, netezindu-se, turta de mălai”: Mînzălă... [turta] o facem, aşa să zice, de! îi facem terci subţirel de faină şi-i turnăm pe deasupra, ca să fie netezită şi ea; cf. m a i e 1 ti ţ ă ...
152
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
288
v. DLR (reg., mai ales în Trans.) s.v. mânjeală; cf. ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (Trans.), LEXIC REG., I, p. 92 (Făgăraş), GL. ARGEŞ s.v. mânjală.
MÂNZÂTĂ s. f. 841 VIII „iapă tânără”.
MÂNZĂLOÂSĂ adj. f. 776 V [despre mămăligă] „nefiartă, cleioasă”.
MÂNZĂTtJRI s. f. pl. 727 A „mânzări”.
MÂNZĂŢ^L s. m. 724 V dim. de la mânzat: Am o viţea ş-un mânzăţel.
v. DLR (reg.) s.v.
MÂRŢ6GI s. f. pl. 864 A „mârţoage”; cf. hâţe.
MÂŞÂIÂ vb. ind. impf. 3 sg. 786 II, 806 V „căuta adulmecând, mirosind”: Berbecu mă tot mîşîia pă la urechi 786 II. Copilu, une-1 vedeai, cu nasu băgat sub braţu lu taică-su. Mîşîia şi el ca copil dăpă sân 806 V.
ger. mâşâind 828*.
v. DLR (Munt., Olt.), CADE (Olt.), DM, DEX (reg.) s.v. mâşâi.
MÂŢĂ s. f. 1° 721 Vllb, 722 Via, 729 Vllb, VIII „pisică”. 2° art. în ~ pe mal 755 I numele unui joc de copii.
1° v. DLR (pop., mai ales Mold., Trans.), TDRG (Mold., Olt.), CADE, SCRIBAN (Mold., Trans., Olt.), ŞĂINEANU (Mold.), GL. DOBR., BL, 1938, p. 199 (NăsăudX LR, 1973, 2, p. 150 (Trans., Mold.) s.v.
MÂZGOÂRE s. f. 697 V „reziduu la prepararea săpunului”; cf. boroghină 3°...
cf. DLR (reg.), BPh, 1939, p. 229 (Gorj) s.v., COMAN, GL. (Muscel) s.v. mijgura, SCL, 1974, 4, p. 387 (Trans. vest) s.v. muzgoare.
MECEÂCĂNĂ adj. f. 816 Vllb [despre o persoană] „ameţită, buimacă, zăpăcită”: Ea mecăcănă, mergea aşa, mergea, tot mergea mereu aşa, nu să stea jos; cf. amegit...
MECHEL&Ţ v. chemelâţ.
MEDREGĂLtiŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 816 A „îndrugă, răsuceşte prost”.
cf. DLR s.v. mătrăcăli.
MEIÂZĂ vb. ind. prez. 3 pl. 714 VI [despre boabele de struguri] „rămân mici ca bobul de mei; se pipernicesc”: [Strugurii] dacă-i stropim când este înfloriţi ei vine şi meiăză.
cf. DLR (nord-est Olt.) s.v. meia.
MfilUL, ~ românesc s. compus 845 VUIa „soiul de mei cu spicul răsfirat”: Meiu românesc e ăla care se facea bragă. Nişte mei rotund aşa, cu spicu răsfirat.
Ml£LĂ adj. f. 804 V „nepricepută, neîndemânatică”: Dacă e femeia mai melă niţel, îi dădea cu vo trei facăleţe ş-o lăsa [mămăliga] cu cocoloaşe-n ea; cf. nentohilă, nevleâgă.
289
Glosar dialectal. Muntenia
153
v. LEXIC REG., II, p. 28 (Vâlcea), COMAN, GL. (Vlaşca, Olt.), BĂRBUŢ s.v.
MELCfE adj. f. 816 VUIa [despre o persoană] „ameţită, buimacă, zăpăcită”: Când s-a ridicat meşlijie d-acolo 816 Vllb; cf. amegit...
var. meşlle adj. f. 816 Vllb.
v. BĂRBUŢ s.v. melciu; cf. DLR s.v., GL. OLT. s.v. mleciu.
MELlC s. n. 804 A „nărav”.
v. DLR (reg.), SCRIBAN (Munt. vest), COMAN, GL. (Muscel), CV, 1950, 4, p. 38 (Munt.) s.v.
M&LINŢĂ v. meliţi.
MELINŢÂM vb. ind. prez. 1 pl. 693 VII „meliţăm”.
v. DLR (reg.) s.v. meliţa.
M&LIŢI s. f. pl. 694 V „meliţe”.
var. melinţă s. f. 693 VII.
MELJ6C V. miljoc.
MENAGfTĂ v. menangită.
MENANGÎTĂ s. f. 736 A, 742 III „meningită”: [Băiatul] a prins menagîtă la cap 717 VIIIc.
var. menagîtă s. f. 717 VIIIc; malangltă s. f. 791 VII.
MENTtiZF

vb. conj. prez. 3 sg. 855 VIII [despre borhot]
„să fermenteze”, cf. înfermenteâză. v. GL. DOBR. s.v. mentează.
MERCERĂRlE s. f. 822 A „mercerie”.
MERtiU 1° adv. 762 VII „liniştit, cuminte”: Dacă le ziceam „staţi mereu\ ziceam „o ţârică” când işam la treabă, iar s-apuca, era cinci băieţi, de! 2° var. adj. 697 VI, 816 A „bolnav, slab, fără putere”: Că era aşa merîje [oaia], am dus-o în spinare la stână ş-am tăiat-o, că n-aveam ce mai face 697 VI; cf. b a ş o 1 d i i ...
var. 2° merlu adj. 697 VI, 816 A, f. merîe 697 VI.
1° v. DLR (reg.) s.v. 11.2°, TDRG (Trans., Ban.), SCRIBAN (Trans., Ban., Olt.), BĂRBUŢ, DR, 1920-1921, 1, p. 270 (Haţeg) s.v.; 2° v. DLR (prin Munt.) s.v. III. 1°, GL. ARGEŞ, GS, 1929-1930, p. 132 (Prahova) s.v. meriu; cf. BĂRBUŢ s.v. mereor, LEXIC REG., II, p. 71 (Oradea) s.v. mereuaş.
MERI, să ~ vb. conj. prez. 2 sg. 716 A „să mergi”, v. DLR (reg., mai ales Trans.), TDRG (Trans. pop.), CADE (prov.) s.v. merge, DM, DEX (reg.) s.v. mere.
MERlNZI s. f. pl. 680 V, Vila „daruri constând în preparate alimentare trimise de părinţii mirelui la casa miresei înainte de nuntă”: Joi sara să duce cu merînz!\& mireasă, ginerele... să-i duc-acolo ceva dă mâncare, prăjituri sau, cum era nainte, covrigi, pâine, ce avea V; cf. p 1 o c 6 n 1°.
154
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
290
cf. GL. DOBR. s.v. merinze.
MERlU v. mereu 2°,
MERS&I s. m. 729 Vllb „fiinţă supranaturală, în credinţele populare, care apare marţi seara; marţolea”: înainte vinea şi zgâria la geam şi strigoi şi alde mersei marţi seara, cf. DLR, GL. DOBR. s.v. marţiseara.
MERSUL s. n. art. în expr. şi-a luat ~ 864 V [despre plante şi fiinţe] „a început să crească în ritm normal”: Şi-i dau să mănânce [porcului], toată ziua mă duc cu ciobu la el, să crească şi el. Şi la iirmă-1... dacă şi-a luuăt mersu lui, i-arunc şi ştiuleţi din magazie; cf. p 1 e â c ă 1°.
MERTlC s. n. 679 Vllb, 760 Vllb, 835 A „vas de lemn în care se puneau boabele de grâu la semănatul manual”: Merticu rotund, rotund, d-o dublă [...] Puneam grâu-n el, 1-aruncam dăpă gât şi începeam săsămănăm 835 A. pl. mertice 671 VII.
cf. DLR, CADE, ŞĂINEANU, SCRIB AN, DM, DR, 1929-1930, 6, p. 475 s.v.
MESÂŞI s. m. pl. 717 III, 742 V, 837 VII, 841 VI, Vllb, 863 V, VII „meseni (la nuntă)”: Pune la masă la toţi mesâşi, oamenii lu... Iu naş, a lu... oameni mai din aproape 841 VI; cf. meseri. var. măsâşi s. m. pl. 831 V, 832 Vil, 866 III. v. DLR, DM (reg.) s.v. mesaş, GL. DOBR. s.v.
MESEÂLĂ s. f. 807 III „faţă de masă”: Este o meseălă mare [...] o punea pe lada cu ţoale; cf. m â s ă 1°.
v. DLR (reg.) s.v. mesală, LEXIC REG., I, p. 27 (Balş), Izv., 1930, 6, p. 13 (Calafat), CV, 1951,6, p. 30 (Teleorman) s.v.; cf. LEXIC REG., II, p. 70 (Roşiori de Vede), Izv., 1935, 2, p. 156 (Dolj), LR, 1960, 2, p. 19 (Craiova) s.v. mesală.
MES&RI s. m. pl. 769 III, VII, 770 V, 777 VII, 781 VII, 782 VI, VII, 801 VIII „meseni (la nuntă)”: Am avut meseri, ca la nuntă, şi am sărutat mâna la toţi meseri 769 III; cf. mesâşi.
v. GL. OLT s.v., LEXIC REG., I, p. 82 (Vâlcea) s.v. meser. MESÎCĂ s. f. 733 VII dim. de la masă: [Punea] o mesică, frumos, un ştergar pă mesică. var. măslcă s. t 810 Vb.
v. DLR (neobişnuit), DR, 1929-1930, 6, p. 231 s.v. MESTECÂR s. n. 675 VII, 682 V „facăleţ”; cf. suci tor. v. DLR (reg.), LR, 1959, 2, p. 66 (Piteşti) s.v.
MESTECĂR6I s. n. 677 VII „lemn rotund folosit la umplut cârna-ţii”: Mestecăroide lemn aşa, dă băgai în tulumba aia.
MfiSTICĂ vb. ind. prez. 3 sg. 702 V „amestecă”, cf. DLR, CADE s.v. mesteca, TDRG (prov.) s.v. amesteca, SCRIBAN (Dosoftei) s. v. amestec.
291
Glosar dialectal. Muntenia
155
MEŞLiE v. melcfe.
MEŞTEŞUGĂREŞTE adv. 812 VUIb „în calitate de meşteşugar”.
METEÂLĂ s. f. 724 V „meteahnă”: [Deşi umblam desculţi] n-am avut nici unul nici o meteălă până-n mine, c-am răcit.
v. LEXIC REG., II, p. 29 (Vâlcea), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. metea.
METRÂNI s. m. pl. 1° 694 VIII „stive de lemne de un metru cub; steri”; cf. f i g u r ă ... 2° 695 VI „bucăţi de lemn lungi de un metru”; cf. metru 2°.
METRU s. n. şi m. 1° 711 VII, VIII „stivă de lemne de un metru cub; ster”: Un metru lărgimea ş-un metru înălţimea şi. ăla să numeşte metru [de lemne]. în stivă pui mai multe metre VIII; cf. figură ... 2° pl. 675 VlIIa, 708 VIII, 709 VI, VIII „bucăţi de lemn lungi de un metru”; cf m e t r â n i 2°.
pl. metre 1° 711 VIII, 2° 708 VIII, 709 VI, VIII; metri 1° 687 Vila, b, 694 VIII, 724 VI, 744 A.
1° v. DLR (reg.) s.v. 3°; cf GL. DOBR. s.v. metre.
MEZERlCHE s. f. 811 A „buruiană care creşte prin grâu; măzăriche”.
cf. DLR (înv. şi reg.) s.v. măzăriche.
MÎCA1 v. nimfcălea.
MfCĂ* s. f. 67! VII, 674 V, 680 VHb, 851 VII „mamă”; cf. mamaie 2°...
cf. BĂRBUŢ s.v.
micăţEi s. m. pl. 842 II „bucăţele de pâine înmuiată în lapte; dumicaţi mici”: Şi băiatu îl vedea [şarpele] şi-i spunea „mai ia şi mnicăţej, nu bea numa lapte!”
MICtT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 673 VIII, 765 V „s-a făcut mic(ă); s a micşorat”: Acu ziua s-a cam micit 765 V.
v. DLR s.v. mici, COMAN, GL. (Năsăud, Mediaş) s.v. mici.
MICŞtJNĂ s. f. 835 A „muşuroi de pământ în care şoarecii de câmp îşi adună provizii pentru iarnă”.
pl. mieşuni 835 A.
cf. DLR, DEX (reg.), SCRIBAN (vest), CADE s. v. mişină.
MIE, o ~ tinu loc. subst. 839 VI, 848 Via „soi de viţă de vie”: Am ales şi eu un soi de-asta [de viţă] care-i spune o mie unu 848 Via.
MIEONECI (3 sil.) s. 815 A „turtă de mălai cu tărâţe care se mânca înmuiată în apă caldă”.
cf. DLR (prin Munt.), GL. OLT., CV, 1950, 1, p. 32 (Teleorman) s.v., p. 33 (Vâlcea) s.v. mieunici, BĂRBUŢ s.v. mieuneci.
MIERCĂNÎND vb. ger. 734 A [despre câini] „schelălăind, scheunând”: Căţeaua atât am auzit-o miercănind acolo chiau, chiau; cf. c h e 1 ă c ă i 1°...
156
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
292
cf. DLR, ŞĂINEANU s.v. miercăi.
MIEFŞJ&ŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 776 V [despre săpun, la preparat] „se ţine de băţ ca mierea”: Când îi vine dă sare, [săpunul] să miereşte ca mierea, ai văzut, să face lemn pă băţ.
MIERLOÂIE vb. ind. prez. 3 sg. 739 VII [despre pisică] „miorlăie”.
v. DLR (reg.) s.v. miorlăi.
MIGÂL adj. 808 V „migălos” [Lă repicat roşiile] aia e un lucru migal, nu e ca să te repezi cu sapa să...
MIGOROŞ&ŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 775 VIII „migăleşti”; cf. boceşti...
v. DLR, CADE (Olt.), GL. ARGEŞ, BPh, 1939, p. 229 (Gorj) s.v. migoroşi; cf. COMAN, GL. (Vâlcea) s.v. jnicroşi, BĂRBUŢ s.v. migoloşi.
MlJĂ s. f. 775 VII „lampă cu petrol, fără sticlă”: Cu mijă... cică era o lambă mic- aşa şi fără... sticlă şi ardea.
MIJDRÎT v. mizdreşte.
MIJITOÂREA s. f. art. 692 II, III „numele jocului de-a v-aţi ascunselea”: Ne-am mai jucat şi mijituârea, mari cum sântem, da, ne jucam mijituărea\ III; cf. a s c ti n s a 1°...
MIJL6C 1° s. n. 701 Vllb [în opoziţie cu frunte şi coadă] „leşie de tărie mijlocie”: [Vasul cu cenuşă şi apă] îl ţineam trei-pa'uu zile şi curgea frunte, curgea mijloc, curgea coadă. 2° s. n. colect. 733 A, 768 VUIa, 772 VlIIb, 803 VI, 814 V, 824 V [la tutun, în opoziţie cu frunte şi p o a 1 ă ] „foile de la mijlocul tulpinii”: La... săptămână, ia două, Ia trei, când să făcea şi miljocu, îl culegeam şi p-ăla 803 V. 3° adj. 680 Vllb, 788 VII, 865 V „mijlociu (ca vârstă)”: Băiatu meu ăl mare nu erea acas, ăl miljUoc nu erea [...] numai eu cu ăla mai micu eream acas 788 VII; cf. m i j 1 o c â r e . 4° var. s. n. în expr. punem la ~ 789 VII „împărţim cheltuielile”.
var. miljoc s. n. 2° 752 A, 803 V, 3° 788 VII, 865 V, 4° 789 VII; miljoăcă s. f. 1° 699 V.
3° v. GL. OLT. s.v.; cf. LR, 1959, 5, p. 77 (Piteşti) s.v. mijloacă.
MIJLOCÂRE adj. invar. 672 V „mijlocii (ca vârstă)”: Am p-ăl mai mic [băiat] dă unşpe ani, unu l-am militar, ăilanţ sunt mijlocâre-, cf. m i j 1 6 c 3°.
cf. DLR (reg.), TDRG (pop.), CADE (Ban.) s.v. mijlocar, GL. OLT. s.v. mijlocan.
MIJLOCAŞUL s. n. art. 869 VI „flecare dintre lemnele puse peste loitrele carului pentru a-i spori capacitatea”; cf. ajutor 4°...
cf. DLR (reg.) s.v. 1.1°.
MIJ6C v. miljoc 1°.
MILCOŞITOÂRE adj. f. 776 VIII „linguşitoare”: Cu vorba milcoşitucire: domle cutare, c-o fi, c-o drege, asta-i milcoşitoăre.
293
Glosar dialectal. Muntenia
157
cf. DLR (prin vestul Munt.) s.v. milcoşit, TDRG (prin Munt. şi Olt.), DM (reg.), GL. ARGEŞ s.v. milcoşi, SCRIBAN (vest) s.v. milcuiesc, BĂRBUŢ s.v. miolcoşi.
MILlT, m-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 sg. 767 VII „m-am milostivit, m-am lăsat cuprins de milă”: Până la urmă tot eu m-am milit: hai, unchiaş, să dăm băiatului, hai să dăm casa băiatului.
tranz. ind. pf. c. 3 sg. a milit 800 V.
v. DLR, CADE (Olt.) s.v. mili, SCRIBAN (Olt.) s.v. milostivesc.
MILJOC 1° s. n. 696 VI, VIII, 697 VlIIb, 703 VI, 704 V, 706 II, 707 Via, 709 VI, 711 VII, 722 A, 723 III, 727 A, 734 A, 737 VI, 739 VII, A, 752 VII, 763 VII, 804 V, 812 V, 828 VIII „mijloc”. 2° v. mijloc 2°, 3°, 4°.
var. 1° mijdc s. n. 851 VII.
v. DLR (reg.), SCRIBAN (Mold., Trans.) s.v. mijloc.
MINCltlNĂ s. f. în făcea ~ 764 VIII, 802 Vila „înşela, păcălea”: Lupu făâxă minciună [câinilor] în partea asta, aici, şi el da pă dincolo 764 VIII; cf. iordan 2°...
MINDALiNDE s. f. pl. 820 A „amigdale”: Acu zice mindalinde, atuncea spunea că e gâlci.
MfNE pron. pers. ac. în ca pe ~ loc. adj. 772 VlIIb, 801 A „gros cât mine”: Aveam un par mare ca pă mine 801 A.
MtNGEA s. f. art. în ~ de fugă 753 II, 847 II; ~ la fiigă 794 V; ~ la ţep 819 V; ~ în şapte piâtre 750 Ilb; ~ strigată 759 II numele unor jocuri de copii; cf. masca.
cf. DLR s.v.
MlNGIE (3 sil.) s. f. 834 VI, 842 II, 851 II, 868 I „minge”.
v. DLR (reg.) s.v. minge, BĂRBUŢ s.v.
MÎNTE s. f. în să ţii ~ 763 VIII „să iei seama, să fii jtent, să ştii”: Ce să fie, zic, să ţîj minte, boii a fost furaţi.
MINTEÂN s. n. 811 A Jachetă din lână tricotată”; cf. f 1 a n e â ...
MINŢEA vb. ind. 1° impf. 3 sg. în (mă) ~ ploaia 732 A [fig.] „ploua imprevizibil”. 2° pf. c. 3 sg. 812 V în fdcul ~ [fig.] „a ars superficial, abia a atins”: Dacă le-o minţit focu [vasele de lut], de exemplu n-a ieşit focu bine-n ele, ele iese nelămurite.
2° ind. pf. c. 3 sg. a minţit 812 V.
MINUNATĂ adj. f. 735 Vllb „complicată”: Era minunată şi cânepa, da iote-aşa eram învăţate atunci noi; cf. c â z n i c ă .
MIREASĂ s. f. 1° 809 V, 830 V, 834 III, 837 V „femeie tânără, logodită sau căsătorită fără cununie”: Mireasă să socoteşte până când faci nuntă 834
III.	2° pl. 841 Va „tinere care, la înmormântarea unei fete nemăritate, poartă panglici albe pe cap”.
pl. 2° mirese 841 Va.
158
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
294
1° v. ŞĂINEANU s.v.
MIRESlA s. f. art. 726 Vb „starea, calitatea de mireasă”: Atunci a dat o zăpadă mare şi rău şi frig, de mi-era şi mie silă de niresiia mea. cf. GL. ARGEŞ s.v. mireşie.
MIREŞJ±)ŞTE adv. 806 VII „ca la mireasă, ca pentru mireasă”: îi punea voiul miresei [...] pe urmă beteala, şi-i cânta mireşăşte. MIREŞlCĂ s. f. voc. 682 VII dim. de la mireasă.
MIRIŞTE s. f. 769 A „mirişte”; cf. o g r i ş .
MIRIŞTÎT s. n. 795 VI „acţiune de secerare, după care rămâne mirişte”: După miriştii strângeam grâul, îl făceam stoguri.
MIROASE s. n. pl. 675 VII, 681 VII, 682 V, VII, 691 VII, 694 V, 706 Vb, 714 V, 720 VII, 722 V, 748 V, 756 V, 763 Illb, 774 Vllb, 797 V, 798 V, 803 V, 812 V, 821 V, 845 V, 849 V, 852 Vllb, 867 V, 870 V „mirodenii”: Cârnaţii iar băgăm usturoi, băgăm miruăse, băgăm ardei 675 VII; cf. m i r 6 d i i, m i r o s ă r I i .
var. mirosuri s. n. pl. 671 V, 741 VII, 742 VII, 850 Vb. v. DLR (înv.), BPh, 1939, p. 229 (Gorj) s.v.; cf. GL. ARGEŞ s.v. miroasne, GL. DOBR. s.v. mirosuri.
MIR6DII s. f. pl. 774 Vllb „mirodenii”; cf. miroase... v. DLR, DM, DEX (înv.), TDRG, SCRIBAN (Munt.), CADE s.v. mirodie. MIROSĂRfl s. f. pl. 764 VII „mirodenii”: La cozonac pune vanilie, rom şi toate... mirosărîid-astea; cf. miroase...
MIR6SURI V. miroase.
MISTREŢE* s. n. pl. 795 A „marcă de pluguri”: Ieşise nişte pluguri aşa, le zicea mistreţe.
MISTREŢE2 adj. f. pl. 846 VII [despre abale în opoziţie :u b u n e şi s o b u n e ] „ţesute mai rar, de calitatea a treia”: Ş-apăi pe unele le punea două fire... şi unu sau trei fire şi unu şi să zicea mistreţe la alea. v. DLR (pop.) s.v. 2°.f.
MITĂCI v. mitărci.
MITÂRCI s. f. pl. 695 VI „mânătărci”. var. mităci s. f. pl. 704 VII.
v. DLR, TDRG (Trans.) s.v. mânătarcă, CADE (Mold., Bucov.) s.v. mânătarcă, SCRIBAN (Trans., Neamţ, Muscel), COMAN, GL. (Muscel) s.v. mitarcă.
MITĂRCtJŢELE s. f. pl. art. 695 VI dim. de la mitărci. MITILÎC s. 849 VI „ţuică slabă care curge ultima la cazan”; cf. apă 5°...
MlŢUL s. art. 733 VII „miţa”: Să făcea cu capre, cu sărici d-estea cu niţu pă din afară, şi umbla cu... cu ei dă rând. v. DLR (reg.) s.v. miţă, TDRG s.v.; cf. SCRIBAN s.v.
295
Glosar dialectal. Muntenia
159
MIUŢfTA (4 sil.) s. f. art. 780 III numele unui dans popular. MIZDRfiŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 816 VlIIa „roade, rupe câte puţin cu dinţii”: Rodeam din coajă aşa, mizdreăm ca cum ar fi un dovleac şi mizdreşte un purcel.
ind. impf. 1 sg. mizdreăm 816 VlIIa. var. a mijdrlt vb. ind. pf. c. 3 sg. 821*.
cf. DLR (reg.), TDRG, CADE, DM s.v. mezdri, SCRIBAN s.v. mezdresc, GL. ARGEŞ s.v. mizdrit, GS, 1929-1930, p. 132 (Prahova) s.v. mizdri, Izv., 1939, 9, p. 324 (Mehedinţi) s.v. mezdrit, BĂRBUŢ, BPh, 1939, p. 229 (Gorj), LR, 1960, 5, p. 35 (Craiova), 1966, 4, p. 350 s.v. mejdri, 1973, 1, p. 46 (Apuseni) s.v. mezdrea.
MIZERĂTĂ adj. f. 802 V „murdară”: Mizerătă e meseria de tractorist, da ce să facă, acolo i-a plăcut; cf. găgioâsă... MIZARE s. f. 673 VIII „mizerie, dezordine”.
MIZILfCHI s. 858 VII, 863 VII, A, 869 VlIIa „gustare de dimineaţă (la câmp)”: Pă timpu-ăla mâneam dă patru ori: la mizililc¥, la nouă, la doisprezece şi seara 863 VII.
v. DLR (reg.) s. v. mezelic; cf. GL. DOBR. s.v. mizilic. MLÂJIŢĂ s. f. 739 VI „mraniţă”; cf. brâniţă... MLĂDOĂIE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 855 A „se mlădiază”, ind. impf. 3 sg. se mlădoiâ 855 A. v. GL. DOBR. s. v. mlădoi.
MLĂJÂZI s. pl. 751 VIII „hăţişuri, desişuri”: A fost pădurile astea, la Druica, la Viişoara, nu ştiu ce. Era mlăjăzl, era cutare, ş-apărea lupii; cf. b u h â c i ...
MLĂJIŢÂU s. 739 VI „mraniţă”: [După ce semănăm tutunul] îi dăm cu mlăjiţău, gunoi cernut; cf. brâniţă ...
MLĂŞTINtSE vb. tranz. ind. m. m. c. pf. 3 sg. 748 VI „inundase, transformase în mlaştină”: [Lacul] venea cam sus acolo şi mlăştinise vro trei sute şi ceva de hectare, part. mlăştinit 748 VI.
MLECfE s. f. 812 VlIIa „amestec de apă şi lut, folosit la olărit”, cf. GL. ARGEŞ s.v. mlăciu.
MOACĂ s. f. 838 Vb „oală”: Şi, după ce bea o moacă, două de vin, să lua şi juca [la clacă]; cf. bârcă.
MOALE adj. 1° 722 VIII, 743 VI [despre un lichid] „slab, diluat”: Stropeală moale [pentru vie] 722 VIII. 2° în ~ de înger 820 V [fig.] „slab de înger; fricos”.
1° v. DLR s.v. III, TDRG s.v.
MOARĂ s. f. 1° 865 II „nume al unui joc de copii, un fel de capră”. 2° ~ de foc 735 Vllb „moară cu motor”.
160
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
296
MOÂRE s. f. 778 V, 780 V, 782 V „reziduu la prepararea săpunului”: [Săpunul] murdăria ş-o lasă toată în el, jos acolo în mgărea aia, muăre dă săpun 778 V; cf. b o r o g h 1 n ă 3°...
v. DLR (Olt.) s.v. 2°, LEXIC REG., I, p. 42 (Gura Jiului), GL. OLT. s.v., GS, 1937, p. 246 (Dolj) s.v. moare de săpun.
MOAŞĂ 1° s. f. 677 VII „stomac (la porc)”: Umplem toba aia bine, o curăţim frumos muăşa aia cum să zice, muăşa-i zicem noi; cf. b â b ă 3°... 2° ~ măre s. compus 868 VII „moaşă comunală”: S-a dus şi-a adus muăşa măre; zice nu se poate să se nască, că e naştere dintâi; cf. b â b ă 1°.
MOÂŢE s. n. pl. 799 VII, 832 VII „ciucuri pe marginile ştergarelor sau la poalele unor piese din costumul popular”: Le puneam la ştergare, la şervete, făceam moăţe, pă marne, ca să fie frumoase 832 VII; cf. n u n u ţ. v. DLR s.v. moţ 2°, LR, 1961, 4, p. 318 (Argeş) s.v.
MOCÂNCĂ adj. f. 834 III „grasă”; cf. du du mână... MOCĂNOŞI adj. m. pl. 746 V „necivilizaţi”; cf. jos 2°... v. DLR (reg.) s.v. mocănos.
MO CORNIŢĂ s. f. 716 VII „nămol, mocirlă, noroi”: Era mocerniţă... murdăria aia, pozmogeala aia acolo, cum să spui, era rău, era tercălău; cf. morânceâlă,năr6i,pozmogeâlă,pozmol,t â r b os e â 1 ă, târmăceâlă, târmoâcă, tercălău, tină.
cf. DLR (înv. şi reg.) s.v. moceriţă, SCRIBAN (vechi), TDRG s.v. mocioriţă.
MOCHlTA s. f. art. 863 III „numele unui colind de Crăciun”: Cu molata... să duceau copiii pân sat noaptea şi colindau pă la geamuri şi le dădea lumea nuci, biscuiţi, ce-avea. cf. GL. DOBR. s.v. mochiti.
MOCIRLEŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 762 VI, 808 V, 813 A „se introduce rădăcina viţei sau a altor puieţi în mocirlă, înainte de plantare”: [Viţa de vie] să moâirleşte în... mocirlă făcută, baligă dă vită cu apă, dar mocirlă aşa 762 VI.
MOCIRLÎTUL s. n. art. 836 VI „acţiunea dea se mocirli”: Mocirlitu, facem cu nişte pământ galben şi cu baligă dă vacă făceam mocirlitu, ca să se prindă mai uşor pământu dă vine.
M6DĂ s. f. 1° pl. 763 V, 765 Vllb, 767 V, 769 III, V, VII, 772 VII, 777 VII, 778 Vllb, 780 VII, 788 VII „feluri, varietăţi”: E două mode dă cânipă... cânepă dă vară, cânepă de toamnă 767 V. 2° de ~ loc. adv. 778 VUIb „de ochii lumii; formal”: Avea doi, trei berbeci pân curte de modă, dă nu ştiu ce, câteva vaci şi altceva n-avea nimic.
pl. 1° mode 763 V, 765 Vllb, 767 V, 769 III, V, VII, 772 VII, 777 VII, 778 Vllb, 780 VII, 788 VIL
1° v. DLR (vestul Munt. şi estul Olt.) s.v. 4°, LEXIC REG., I, p. 83
297
Glosar dialectal. Muntenia
161
(Vâlcea), BĂRBUŢ s.v.; cf. GL. OLT. s.v. modeluri.
•MODÂRLÂN adj. 835 A [despre o persoană] „încet, domol”; cf. c ă 1 â u 2°...
v. DLR (reg.) s.v. modoran\ cf. DM (reg.) s.v., DEX (reg.) s.v. modoran, LEXIC REG., I, p. 105 (Rădăuţi) s.v. ,
MODALUL s. n. art. 814 V „obiceiul, moda”: Nu mai e modelu-a-cuma... ca să mai fie nunta şi luni, să puie masa, cum era odată; cf. obiciu, resfet 2°.
MODERAT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 716 VII „s-a modernizat”: înainte era ploscă cu vin, acu nu mai e, s-a moderat, numai cu sticlă; cf. p o 1 i t i c i t.
part. f. pl. moderate 860 A.
MODOÂSĂ adj. f. 858 V „fudulă, încrezută, îngâmfată”: Sor-sa era moduăsă-n sat, ea ţinea nasu-n sus că era una ş-avea buluc; cf. xălnicoâsă...
v. DLR (rar) s.v. modos.
MOGHIŢ&Z vb. ind. prez. 1 sg. 834 A „moţăi, picotesc”: Mogiţez, mă trage la somn, mă fură somnu; cf. găinăm...
MOI, la ~ loc. adv. 721 VlIIa, în ~ loc. adv. 680 Vllb „la muiat”, cf. DA, SCRIBAN s.v. amoi.
MOLÂU adj. 819 VIb „jilav”; cf. călău 1°...
MOLCĂLtU adj. 834 A [despre ou] „(fiert) cleios”, cf. GL. A.RGEŞ s.v.
MOLCÎE adj. 1° f. 816 A [despre mămăligă] „moale”. 2° var. 791 VII [despre in] „moale, mătăsos”: Inu mai bun erea inu, mai molşclu, şi la lucru şi la purtat.
var. 2° molşciu adj. 791 VII.
MOLCtlŢĂ s. f. 749 IV „specie de peşte (mic)”.
MOLDĂ s. f. 1° 759 Vb „copaie mare”. 2° 756 VIII „vas mare în care curge vinul din lin”: Şi curgea acolo [vinul] în moldă.
1° v. DLR, DM (reg.), TDRG, CADE (Olt., Trans.), SCRIBAN (Olt., Trans., Argeş), ŞĂINEANU (Olt.) s.v.; 2° v. CADE, DM s.v., DLR (prin Olt.) s.v.
MOLEŞIT adj. 1° 680 VIII [despre caş] „cu zer; moale”. 2° var. f. 772 VII [despre gogoaşa de mătase] „mică, nedezvoltată, moale”, f. 1° moleşită 680 VIII. var. 2° moloşită adj. f. 772 VIL 1° cf. DLR (reg.) s.v. 2°.
MOLEŢlT adj. 795 VII „bolnav de moleţi, de diaree”, cf. DLR, CADE s.v. molete 2°, SCRIBAN s.v. molete 1°. MOLiN s. m. 1° 708 Va „jurubiţă de aţă mercerizată; mulineu”. 2° var. n. pl. 702 Vllb „cusături artistice”.
162
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
298
var. 2° mălinuri s. n. pl., măline s. n. pl. 702 Vllb.
MOLOŞlTĂ v. moleşit 2°.
MOL6Z s. n. 1° 672 III „materii fecale (în maţele porcului)”; cf. borhotul. 2° var. 858 VI „pământ amestecat cu paie, folosit la tencuieli”; cf. ghiont 1°... var. 2° moluz s. n. 858 VI.
MOLŞCfU v. molcie 2°.
MOLTfCI adj. m. pl. 864 VII „lipsiţi de vigoare; molatici”: Şi caii care erea moltiâf, mai... dă nu erea ei şmecheri, să repezea la ei, că lupu are gura mare; cf. b a ş o 1 d I i ... cf. DLR (reg.) s.v. molticos.
MOMAIE s. f. 757 V „grămadă (de pământ); movilă, morman”: Juca pământu, făcea o momtie de pământ şi juca pământu până când se făcea ca untu; cf. g u 1 m u ş 6 i...
v. DLR (reg.) s.v. 5°, LEXIC REG., I, p. 30 (Băileşti) s.v. M06RUL s. n. art. 854 VUIb „mohorul”; cf. măureâţă. v. DLR (reg.) s.v. mohor.
MORĂTtJRI v. murătdri.
MORÂNCEÂLĂ s. f. 780 Via, VIII „noroi, mocirlă”; cf. rn ocerniţă...
v. DLR (prin Munt., Olt.) s.v.
MORÂNCfND vb. 1° ger. 829 A [despre o fiară] „mursecând”. 2° var. part. 862 VIII [despre lut] „înmuiat cu apă”: Mlforîngit în apă, adică pământ uscat şi torni apă-n el şi-l faci cu apă, ca să fie bun de lipit, var. 2° morânglt vb. part. 862 VIII.
cf. DLR (Olt., Munt.), CADE (Olt.) s.v. morânci, SCRIBAN (Olt.) s.v. moroncesc.
MORÂNGiT v. morâncfnd 2°.
MORCIOIÂLĂ s. f. 837 VIII „amestec de pământ cu apă în care se introduc coardele de viţă de vie înainte de plantare”; cf. ce amur...
cf. DLR (Munt.), SCRIBAN (vest) s.v. morcioleală, GL. ARGEŞ s.v. mociorlăială.
MOREÂŢĂ v. măureâţă.
MORMÂNTÂRE s. f. 687 Vllb, 761 VII, 815 V, 820 VII, 850 Vb, 862 VII, 863 VII „înmormântare”, v. DLR (reg.), GL. DOBR. s.v.
MORMOLOCI s. m. pl. 734 A „viermi (în borhotul de fructe)”. MOROGHfNĂ v. boroghlnă.
MOROIÂLĂ v. muruiâlă.
MOROlfiM vb. 1° ind. prez. 1 pl. 693 VII „tratăm tortul de cânepă cu cenuşă înmuiată cu apă (pentru albire)”: Punea un rând dă paie, un
299
Glosar dialectal. Muntenia
163
rând de tort moroiit în cenuşe 820 VII; cf. î n m o r o i e m . 2° part. 817 A [despre răsadul de tutun] „tratat înmoroială”.
part. moroît 1° 820 VII, 2° 817 A.
1° cf. DLR (înv. şi reg.) s.v. murui 2°, 3°, TDRG, CADE, ŞĂINEANU s.v. murui, DM (reg.) s.v. murui 3°, SCRIBAN (Mold., Trans.) s.v. muruiesc.
MORT adj. în 1° nisip ~ 694 V „nisip (cu nămol) rămas după i-nundaţie”: E un nisip aşa, alunec-aşa... nisip mort, o venitur-aşa, o aduce apa; cf. 1 i şc ă... 2° pământ ~ 839 VI „pământ cu apă folosit a construcţia casei de chirpici sau de paiantă”: Şi d-acolea jos la pereţi, la-mbulgăreală, să face pămfnt mort, pământ curat cu apă.
MORTĂClNE s. f. 1° în a murit ~ 768 VII [despre un om] „a murit părăsit, singur, neîngrijit”. 2° colect. 679 Vllb „mulţime de .norţi”: Pă unde te uitai numa mortăcine: oameni morţi, vite moarte.
1°, 2° cf. DLR (înv., reg.) s.v. II, CADE (prov.) s.v. mortăciune.
MORTĂRlE s. f. 683 VIb, 767 VII „morgă”.
MOSCOLfND vb. ger. 745 VUIb [despre un copil care mănâncă] „murdărindu-se excesiv”: Şi când îl vede, ăla moscolind acolo-şa, făcut tot una şi pe piept şi peste tot; cf. purcăreşte.
v. DLR (nord-estul Munt.) s.v. mocicoli, SCRIBAN (vest) s.v. moscolesc, COMAN, GL. (Orhei) s.v. moscoli.
MOŞ s. m. 1° 676 V, 677 V, VII, 680 V, 681 V, VII, 682 V, VII, 690 V, VII, 697 V, VII, 703 V, 704 V, 705 III, 709 V, 711 V, 712 V, 716 V, 717 V, VII, 720 VII, 733 VII, 737 V, 739 V, 740 V, 741 VII, 742 Vila, 744 V, 746 V, 748 V, 750 V, 752 V, 753 V, 755 V, 83 8 Va, Vllb, 846 V, 850 V, 855 V, 857 V, VII „cec (la porc)”: Moşu-Âla, maţu ăla turnai de jos de-acolo, capătu maţului ăla 753 V; cf. babă 5°... 2° 677 VII, 690 V, 851 V „tobă preparată în cecul porcului”; cf. b a b i c ... 3° 727 V, 731 VII, 732 VII „unchi”: Aplecat un om pe bicicletă, un moş de-a băiatului 727 V. 4° ~ de turc 860 VI „nume dat unuia dintre tinerii mascaţi în cadrul obiceiului brezaia”: Unu se făcea brezaie şi unu muoş dă turc. 5° 749 VII „nume al unui soi de peşte”.
1°, 2° v. DLR (prin Munt.) s.v. II. 4°, LR, 1959, 2, p. 53 (Piteşti), GL. DOBR. s.v.; 3° v. DLR (reg.), TDRG (Mold. modern), CADE (Mold.), DM, DEX (reg.) s.v.; 5° v. DLR (reg.) s.v. II. 1°.
MOŞOÂICĂ s. f. 725 A „oală de pământ dată de pomană la Moşi”: La oalele-alea de pământ... făcute din pământ moşuăiâ/ le zice.
pl. moşoăici 725 A.
v. DLR (reg.), CADE (Mold.), SCRIBAN (Mold. sud, Râmnicu Sărat), CV, 1952, 2, p. 38 (Putna) s.v.
MOŞOROIÂŞ v. muşuroiâş.
MOŞTENI s. m. pl. 769 A, 778 VlIIb, 823 A „moşneni”.
164
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
300
v. DLR, DM, DEX (înv. şi reg.), TDRG, CADE (înv.), SCRIBAN (Munt.), ŞĂINEANU s.v. moştean.
MOŞTENIRE s. f. 678 VlIIa „pământ moştenesc, în proprietatea ţăranilor, înainte de împroprietărirea lui Cuza”.
MOTOLOÂCĂ v. motoldgi.
MOTOL6GI adj. m. pl. 737 V „prostănaci, mototoli”; cf. îngrămădită...
var. motoloâcă adj. f. 717 III; tomoldg adj. 727 VII.
v. DLR (reg.), CADE (prov.), SCRIBAN (sud), BĂRBUŢ s.v. motolog, GL. ARGEŞ s.v. motorog.
MOTOTfilE s. pl. 791 V „sperietori (din cârpe) pentru ciori; momâi”: Când venea păsări multe la cânepă, le puneam mototeie aşa stropite cu var, ca să se sperie ciorile de ele; cf. pajură,popândâie.
MOTOT6L s. n. 1° 781 III, 785 III, 814 V, 821 V, 833 Vila, VIII „mănunchi, smoc, buchet (de busuioc, de paie etc.)”. 2° 821 V „legătură din patru şire de foi de tutun”: [Tutunul] uscat îl strângem, îl facem ... punem câte patru şire, câte patru şire şi-l facem mototol; cf. g h i u 1 2°. 3° pl. 783 VII, 798 VI „bulgări de pământ amestecat cu pleavă sau cu paie cu care se umplu pereţii de nuiele sau de bârne”; cf. g h i o n t 1°...
pl. mototoâle 1° 783 VII, 814 V, 833 VIII, 3° 783 VII, 798 VI.
3° cf. DLR (reg.) s.v. I.
MOTOTOLÂŞ s. m. 788 V dim. de la m o t o t o 1 1°.
MOŢlCUL s. n. art. 828 A dim. de la moţ (la copil); cf. m o ţ u 1 6 ţ i .
MOŢOIÂT adj. 780 Via „ţuguiat”; cf. tutudunâte.
MOŢULtiŢI s. m. pl. 784 V dim. de la moţ (la copil): Şi face copilu perişoru mare-n cap şi-i face moţuleţ! aici aşa-n frunte, aicea-n părţi; cf. m o ţ I c u 1 .
M6VĂ adj. f. 719 IV „de culoare mov”.
pl. move 826 III.
MRENlŢĂ s. f. 684 VI „peşte mic din apele de munte”.
MUCEGÂIA s. f. art. 862 VIII „mucegaiul”: Răzuiam cu o răzuitoare toată mucegăea aia.
MUCHIŞOÂRĂ s.~f. 724 VI dim. de la muchie (de deal): Când ies aşa mai într-o muJdşoără, văz ursu.
MtJCUL v. mdgul."
MtfGUL s. n. art. 817 VII „mugurul”: Când erea timpu dă începea să dea mugu ... gata! cf. mugure ţ.
var. mucul s. n. art. 840 VII.
MUGUREÂSCĂ, să ~ vb. conj. prez. 3 sg. 825 V „să înmugurească”.
v. DLR (înv. şi reg.), TDRG s.v. muguri; cf. CADE s.v. mugura.
301
Glosar dialectal. Muntenia
165
MUGUR&Ţ s. n. 849 V „mugur”: Şi luam mugureţe dă dud crude ca să poată ei [= viermii de mătase] să mănânce; cf. m u g u 1 .
pl. mugureţe 849 V, muguriţi 694 VI.
MULCĂNfND vb. ger. 764 VII „moţăind, picotind”: Şi el mulcănind, biet, l-a tras caii în... între oişte şi l-a şchiopat; cf. găinăm ...
MULŢEÂ, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 pl. 820 VII „se înmulţeau”: Viermii de mătase se făcea mari, să... mulţeă.
ind. pf. c. 3 sg. s-a mulţii 724 VII, 813 VIIIc.
v. DLR (înv.), TDRG s.v. înmulţi, SCRIBAN (vechi) s.v. înmulţesc, GL. DOBR. s.v, mulţim.
MULŢUMITORI adj. m. pl. 776 VI „mulţumiţi, satisfăcuţi”: Pleacă mulţumitor/ [oamenii] de la cazanul de ţuică.
MtlMĂ v. mamă 2°, 3°, 4°.
MUMULiŢA, ~ ploii loc. subst. 797 V „caloianul”: Mai duceţi-vă şi voi şi faceţi mumuliţa plodii şi jeliţi-vă, da să plângeţi, maică, ca să vie ploaia; cf. c a 1 o i e n I c ă ...
MUNÂ v mână2 2°.
MtfNCĂ s. f. 1° 776 VII, 782 VI, 784 VlIIb, 788 A „recoltă (de cereale)”: Vara, după ce strângeam munca, luam sule d-alea de pânză, ţeseam n16 VII. Plăteşte ciobanului două duble de muncă pe an 782 VI. 2° pl. 690 VII, 707 VII, 716 VII, 791 VII, 862 VII „chinuri, dureri la naştere”: Iţi venea munăle-alea, îngenuncheai şi p-ormă năşteai 707 VII; cf. z â b ă r u 1.
pl. 2° munci 690 VII, 707 VII, 716 VII, 791 VII, 862 VII.
1° v. DLR s.v. 4°; 2° v. DLR s.v. 1°.
MUNtC v. munuchi.
MUNlŢE s. f. 672 VII, 819 VIb „muniţie”.
var. muniţie (3 sil.) s. f. 772 VlIIb.
MUNtŢIE v. muniţe.
MtJNTE s. m. 740 A „punct cardinal: vest”.
MUNtJCHE v. munuchi.
MUNtlCHEA v. munuchi.
MUNtJCHI s. n. 842 VII, 844 A, 847 VI „mănunchi”.
pl. munuchiuri 831 V, 847 VII.
var. munic s. n. 751 VlIIa; munuche s. n. 851 VIII, pl. mumiche 861 V; munuchea s. f. art. 867 Vllb.
cf. DLR (înv. şi reg.) s.v. mănunchi, TDRG (Munt., Olt.) s.v.
mănuchi.
MURÂJUL s. n. art. 702 VIb „soluţia de piatră vânătă pentru m urat grâul”; cf. p o r z 6 1 .
MURAM vb. ind. impf. 1 sg. 702 VIb „tratam grâul cu soluţie de
166
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
302
piatră vânătă”: Şi grâu-ntodeauna îl murăm, ca să nu-1 mănânce păsările... cu piatră vânătă sau cu nişte prafuri; cf. împietreâză 5°... v. GL. OLT. s.v. murăm.
MURAT s. colect. 691 V „murături”: ’Era pe margine numai borcane cu murat; cf. m u r ă t 6 r i .
MtJRĂ s. f. 690 V, 766 V „guşă, bărbie la porc”: Bărbia porcului aia-i mură 690 V. .
pl. mure 765 V, 774 V, 775 V. v. GL. ARGEŞ s.v. 2°.
MURĂT6RI s. pl. tantum 675 III, 677 V, 680 V, 689 VII, 699 VII, 712 V, 740 V, 748 V, 764 VIII, 767 VIII, 780 III, 805 V „murături”; cf. murat.
var. morături s. f. pl. 783 VII.
v. DLR (reg.), GL. ARGEŞ s.v. muritoare; cf. BPh, 1938, p. 168 (Ialomiţa) s.v. morâtori.
MURDÂL adj. 791 A, 801 Va „murdar”; cf găgioâsă... f. murdală 757 VII.
v. DLR (reg.) s.v. murdar, CADE (Olt.), BPh, 1938, p. 168 (Ialomiţa) s.v.; cf. ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v. murdalâc, BPh, 1939, p. 231 (Gorj) s.v. murdalâc.
MURDĂLfiSC, să ~ vb. conj. prez. 1 sg. 832 VII „să murdăresc”: Am luat rogojina, ca să nu murdălesc... când înnaşte o femeie, v. DLR (reg.) s.v. murdări; cf. CADE (Olt.) s.v. murdal. MURDĂLIA s.f. art. 782 V, 801 A „murdăria”; cf. bleasc... v. DLR (reg.) s.v. murdărie; cf. CADE (Olt.) s.v. murdal. MURG s. n. 766 VI, 868 VII „amurg, înserare”, v. DLR (înv. şi pop.), DM (înv.) s.v., SCRIBAN (rar) s.v. amurg. MURGÎT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 672 VIII „a amurgit”; cf. înmurgeze.
ind. m. m. c. pf. 3 sg. murgise 777 VIII; viit. 3 sg. va murgi 116 VI; sup. prin murgit 784 V; refl. ind. pf. c. 3 sg. s-a murgit 815 A.
v. DLR (înv. şi pop.), TDRG, CADE, BĂRBUŢ s.v. murgi, SCRIBAN s.v. amurgeşte', cf. DM, GL. DOBR. s.v. murgit.
MURG6I s. m. 691 II, 793 II, 798 VI, 805 VI „specie de peşte de apă dulce”: Murgoie nişte peşte micuţ aşa şi gras, el n-are oase, nu nimic 805 VI; cf. murgoiâş .
v. DLR s.v. 2°, ŞĂINEANU s.v.
MURGOIÂŞ s. m. 795 II „specie de peşte de apă dulce”; cf. m u r g 6 i .
MURGUL&ŢUL s. art. 787 III, 789 III, 794 III, V, 797 VIII, 817 VI, VIII, 821 VII numele unui dans popular.
v. DLR (reg.) s.v.
MURlT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 838 Vila „am leşinat, mi-am pierdut cunoştinţa”: Ş-am căzut, ş-am... dintr-aia am murit aşa şi m-a luat pă sus, m-a ridicat, m-a dus în pat, am început să vomit.
MURUIĂLĂ s. f. 706 VII, 737 VI, VlIIb, 749 Vtlla „amestec de pământ (galben) cu apă în care se introduc coardele de viţă de vie înainte de a fi plantate”; cf. c e a m 6 r... var. moroiâlă s. f. 817 VIII. cf. DLR, TDRG, ŞĂINEANU, GL. DOBR. s.v.
MtJSCA s. f. 1° art. 706 VI „vârful ascuţit al ţapinei”: Am prins bine [buşteanul] cu musca sapinii. 2° pl. 711 III, 735 III, 737 V, 777 VII „model de cusătură populară în cruci”.
pl. 2° muşte 711 III, 735 III, 737 V, 777 VII.
2° v. DLR (reg.), DEX s.v.; cf. LEXIC REG., I, p. 30 (Craiova), BĂRBUŢ s.v.
MUSTĂCfiRI s. m. pl. 725 VI, A, 751 VlIIb, 839 VI „butaşi de viţă de vie cărora le-au dat rădăcinile”: Acuma să face bilioane, viţa să seamănă pă şanţuri direct şi o plantează des aşa. După aia o scoate de un an, la doi, mustăâer 17 51 VlIIb; cf. butucii, v. DLR (Mold.), GL. DOBR. s.v.
MUSTĂCIT, îa~vb. sup. 770 VI, 819 VIb, 825 VI „Ia prins rădăcini”: Veneam acasă, le băgăm [coardele de viţă de vie] la mustăâit 770 VI; cf. mustească.
part. f. mustăcită 804 VI.
v. GL. ARGEŞ s.v. mustăci, GL. OLT. s.v. mustăceşte; cf. BĂRBUŢ s.v. mustăţit.
MUSTEASCĂ, să ~ vb. conj. prez. 3 pl. 851 VIII „să prindă rădăcini”: Băgăm coarde-n pământ ca să mustească; cf. mustăcit.
MUSTIT6RUL s. n. art. 832 VIHb „vas de lemn pentru mustuit strugurii”; cf. mustuit6r.
MUSTRĂT, ai ~ vb. ind. pf. c. 2 sg. 868 VII „ai jignit”: Ziceai că i-ai mustrat dacă nu lăsai să-ţi ia flăcăul floarea din piept, v. DLR (înv.) s.v. mustra 4°.
MUSTUIT(Sr s. n. 737 VlIIb „vas de lemn pentru mustuit strugurii”; cf. mustitdrul.
v. DLR (neobişnuit) s.v.; cf. GL. DOBR. s.v. mustuitoare. MUSULiM s. 868 VII „muselină”: Ciorapii era dă musulim. v. DLR (înv. şi reg.), TDRG (Trans.) s.v. muselină. MUŞCHIŞ6RI s. m. pl. 732 V, 748 V dim. de Ia muşchi (de porc), v. DLR (rar) s.v. muşchişor.
MUŞUR6I s. n. 689 V „glugă de cânepă”; cf. căpiţă 2°...
168
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
304
MUŞUROIÂŞ s. n. 691 VI, 727 A, 848 A dim. de la muşuroi: Toamna, dacă poţi să-i faci oleacă muşuroiăş, ca să fie ferită viţa 727 A. var. moşoroiâş s. n. 755 VlIIb. v. GL. DOBR. s.v.
MUT s. m. 768 VII, 784 VIII, 791 A, 797 V, 799 VII, 827 VI, 833 VI, A „personaj alegoric, conducător al cetei de dansatori la c ă 1 u ş Mutu... el e comandantu, el comandă căluşu [...] mutu-i mai mare ca toţi, vătafu comandă numai jucătorii, însă mutu, la rându lui, îi comandă pă toţi, peste tot 833 VI. v. DLR (reg.) s.v.
MUTĂT6R s. n. 744 VIII „gard de nuiele mobil”: Face din nuiele plasă, plas-aşa, mutător zis: cf. gard 1°...
cf. DLR (reg.) s.v. 2°, CADE (Trans.) s.v. mutătoare. MUŢEŞTE vb. tranz. ind. prez. 3 pl. 820 A’ „iau graiul, fac să amuţească”: Omu care să duce şi dă pân masa aia acolo unde-a jucat [ielele] spune că-1 poceşte, îl muţeşte. v. DLR (în superstiţii) s.v. muţi.
NACAVÂLELE s. f. pl. 1° art. 789 VII „treburile, angaralele”: Haide, zice, să-l vindem şi p-ăsta, să ne facem nacavălele, ce-aveam noi, datorii. 2° var. 845 V „distracţii, amuzamente”: Ş-apăi ei mai să odihnesc, mai joacă, mai ... năfelur!d-astea, bea, mănâncă, var. 2° năfeluri s. f. pl. 845 V.
1° v. DLR (înv. şi reg.) s.v. nafaca II. 4°; cf. CADE, SCRIBAN (fam.), DM (înv. şi arh.), DEX (înv. şi reg.), CV, 1950, 1, p. 32 (Ialomiţa) s.v. nacafa, LEXIC REG., I, p. 83 (Vâlcea), GL. ARGEŞ, BPh, 1939, p. 230 (Gorj) s.v. năcăfală.
NÂCODĂ s. f. 1° 823 VII „glumă”: Mai făcea câte-o năcodă, mai arunca câte-o floare-n mine. 2°pl. art. 821 A „balivernele, fleacurile, vorbele de nimic”: Toate năcodele scrise!; cf. b ă n ă n ă i. pl. art. 2° năcodele 821 A.
1°, 2° cf. DLR, DM, DEX (reg.), TDRG, CADE (Munt.), SCRIBAN (sud fam.), ŞĂINEANU, BĂRBUŢ, GL. ARGEŞ, GS, 1929-1930, p. 132 (Prahova) s.v. nagodă, CV, 1951, 1, p. 36 (Teleorman) s.v. nagote.
NALANGATĂ s. f. 733 VII, 737 Vllb, 745 VII „gogoaşă din cocă subţire”: Facem şi noi nalangîte d-estea ca ... astea era aşa, nu făceam gogoşi ca acuşi 745 VII. Păi astea-s tranc cu lingura-n tigaie, la alea noi le ziceam nalangîti... Gogoşi, ca să le facem mai repide facem de-alea... tranc cu lingura-n tigaie 753 V; cf. brustucâlă. pl. nalangâte 733 VII, 740 VII, 745 VII, 749 V, 751 VII, 753 V. v. SCRIBAN (est), GL. DOBR., LEXIC REG., I, p. 30 (Craiova), II, p. 93 (Galaţi), BĂRBUŢ, DR, 1941-1943, p. 106, CV, 1949, 5, p. 34
305
Glosar dialectal. Muntenia
169
(Ialomiţa), Izv., 1935, p. 373 (Dolj), SCL, 1964, p. 11 (Tecuci, sudul Mold.) s.v.; cf. DLR, CADE, ŞĂINEANU (Mold.) s.v. lalanghită.
NANÂIA s. m. art. 745 II termen de adresare pentru un frate mai mare: „nenea”.
NÂNTĂ adj. f. 723 A, 733 VII „înaltă”.
pl. nănte 723 VII.
v. DA (Mold.), TDRG (Mold. pop.), SCRIBAN (est) s.v. înalt, GL. DOBR. s.v. nant.
NANSOC v. nansuc 2°.
NANStJC s. n. 1° 846 VII, 848 VII „un fel de voal”. 2° var. 794 VII „batic din voal”: în cap purta basmale, dermea... era un fel subţire care era dă vară, nansâc; dermele, nansoăâe, asta e; cf. gaj .
var. 2° nansâc s. n., pl. nansoâce 794 VII; nasâc.s.n. 701 Vllb.
1° v. DLR, DEX (rar), DM (înv.), SCRIBAN s.v.; cf. BĂRBUŢ s.v. năsuc; 2° cf. DLR (reg) s.v. 2°.
NAPOLITANE adj. f. pl., cirâşe ~ 706 A „soi de cireşe”.
NART s. n. 733 V „învoială prin care ciobanul se obligă să pregătească brânza la stână”: Dacă Ie dădeam [oile] în nart... ne dădea patru kilograme de brânză şi noi dădeam douăzeci de lei de oaie.
v. DLR (reg.) s.v. I. 1°; cf. TDRG, ŞĂINEANU, SCRIBAN, DM, DEX (înv.), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.
NAS s. n. 732 VII „gurgui (la opincă)”: Opincă, şi cusută pă ici, pă la nas; cf. c i u p .
v. DLR (Bucov.) s. v. 3°.b.
NASTURI s. m. pl. 1° 737 V, 744 Vllb „băşici la suprafaţa apei în fierbere”: Fierb apa-n clocute, când face ea nasturi aşa 744 Vllb; cf. borboroâce . 2° 698 VII, 701 V, 724 V, 765 Vllb, 781 VII, 785 V, 789 VII „pastile, comprimate, tablete”: Sunt bolnavă, urmez cu nasturi 698 VII. îl tratez, îi fac injecţii, nâsturlîi dau 701 V.
1° v. DLR (fig. prin Ban.) s.v. nasture, GL. OLT., BĂRBUŢ s.v.; 2° v. DLR (prin Munt.), DEX (reg.) s.v. nasture, BPh, 1938, p. 169 (Ialomiţa, Vlaşca), BĂRBUŢ s.v.
NAStJC v. nansuc 2°.
NAT s. n. sg. tantum 843 VIII „neam, familie”: [Soţia] m-a dăpărtat dă nat.
v. DLR, CADE (Trans.) s.v.; cf. TDRG, SCRIBAN (Trans., Ban., Mehedinţi), DM (reg.), DEX (pop.), AAF, 1935 (Almăj), BL, 1935, p. 77 (Haţeg) s.v., CV, 1949, 2, p. 39 (Trans.) s.v. nata.
NAŢALtJŞUL v. neaţaliiş.
NĂCĂVĂI vb. tranz. ind. prez. 1 sg. 811 A„depăn firele pe mâini sau pe picioare”.
NĂCLĂIT, s-a ~vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 829 A „s-a năduşit, a transpirat”.
170
Maria Marin şi lulia Mărgărit
306
v. DLR (prin vestul Munt.) s.v. năclăi 3°, BĂRBUŢ s.v. năclăi. NĂCOVÂLNĂ s. f. 671 VI „nicovală”, var. năcovână s. f. 707 VIII.
v. DLR (înv. şi reg.), TDRG s.v. nicovală, GL. ARGEŞ s.v., GL. OLT., BĂRBUŢ s.v. năcovână; cf. LEXIC REG., I, p. 92, II, p. 46 (Făgăraş) s.v. nocovalmă.
NĂCOVÂNĂ v. năcovâlnă.
NĂFtiLURI v. nacavâlele 2°.
NĂGRĂBfT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 792 A [despre un animal] „a atacat, s-a repezit, s-a năpustit”: [Lupul] a năgrăbit pă el, l-a pus jos şi l-a muşcat tot, aşa, dă ochi... adică a năgrăbit pă el, a sărit pă el şi l-a trântit jos; cf. b u ş n 6 ş t e 2° ...
v. DLR (Olt.), GL. ARGEŞ s.v. năgrăbi; cf. LEXIC REG., II, p. 15 (Argeş), BĂRBUŢ s.v. năgrabă.
NĂLtJC s. 827 V, VII, 877 V „floare artificială purtată de nuntaşi; cocardă”: Nălucu ginerelui, pus în piept sâmbătă seara [...] venea mirele la mireasă, îi punea năluc în piept 827 V; cf. c o n c o â r d e ...
NĂLtJCĂ, îşi face ~ loc. vb. 697 VI [despre câini] „se întărâtă, se îndârjesc”: Câinii ciobăneşti s-adună şi ţâne rezistenţă, dacă e mai mulţi ei îş face nălucă.
v. DLR (reg.) s.v.; cf. DM, DEX s.v.
NĂMÂT s. m. 760 Vllb „nămete”. cf. DLR (reg.) s.v. nămete.
NĂMI&ŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 1° 743 VI „fixezi un termen”. 2° var. 743 VI „angajezi, fixezi condiţiile cu cineva pentru a întreprinde ceva”; cf. t o c m 6 s c 1°.
var. 2° nomiâşti (2 sil.) vb. ind. prez. 2 sg. 743 VI. cf. DLR, CADE (înv.), DM (reg.), DEX (înv. şi pop.), TDRG s.v. năimi, SCRIB AN (rar) s.v. năimesc.
NĂMOLUL s. n. art. 777 V „murdăria, jegul”; cf. b 1 e a s c ... NÂNII v. onăniile.
NĂNiâS (3 sil) adj. 834 A „hazliu, bun de n ă n i i ”; cf. g e a m b â ş ... v. LEXIC REG.,-II, p. 15 (Argeş) s.v.
NĂPÂRCĂ s. f. 838 VIII, 842 V „cravaşă”. v. DLR, DM, DEX (reg.), TDRG (Munt.) s.v.
NĂPOR6CINĂ v. năpurdjnie..
NĂPRISTÂN adv. 827 A „continuu, fără întrerupere”; cf. c o n t i n ... v. DLR (înv. şi reg.), TDRG (Munt. înv. şi fam.), CADE (înv., fam.), SCRIB AN (vechi, azi Munt., rar) s.v. nepristan; cf. ŞĂINEANU, DM, DEX (înv. şi reg.), BĂRBUŢ s.v.
NĂPR6JNIE v. năpurdjnie.
307
Glosar dialectal. Muntenia
171
NĂPUROJNIE (4 sil.) s. f. 739 VII „prescură la înmormântare şi la parastase”.
var. năpr6jnie (3 sil.) s. f. 682 V, 759 Va, b, VII; năporocină (5 sil.) s. f. 869 VII.
v. DLR (reg.) s. v. naporojnă, SCRIBAN (Romanaţi) s. v. naporojne, GL. ARGEŞ s. v.; cf. TDRG s.v. naporojne, LEXIC REG., I, p. 42 (Gura Jiului) s.v. năprojnie, p. 92 (Făgăraş) s.v. năporojnă, BĂRBUŢ s.v. năporojnie.
NĂPUSTIT, a ~ vb. tranz. ind. pf. c. 3 pl. 791 VII „au pus pe fugă, au alungat”: Câinii s-a repezit şi i-a năpustit pă hoţi; cf. zgorneşte.
v. DLR, DEX (înv. şi reg.), DM (înv.), TDRG s.v. năpusti, SCRIBAN (rar) s.v. năpustesc.
NĂROI s. n. 716 V „noroi”; cf. mocerniţă...
v. DLR (înv.) s.v. noroi, CADE (prov.) s.v.
NĂSÂDĂ s. f. 711 I „baraj rudimentar”; cf. balhdi.
v. DLR (prin Munt.), GL. ARGEŞ s.v.
NĂSCtJT, am ~ vb. 1° ind. pf. c. 1 sg. 842 VIII „m-am născut”: în casă d-astea cu papură am născut eu ş-am crescut eu până la etatea... nu mă căsătorisem eu; cf. p r ă s i t. 2° refl. ind. impf. 3 pl. 729 V „năşteau”: Care era dă nu să trudea să năştea digrabă; cf. î n n â ş t i . 3° part. f. 713 VI, 733 VII, 754 VII, 762 VII, 768 VI, 782 V, 794 V [despre o femeie] „care a născut”: Dormea cu născuta moaşa acolo în fiecare noapte 782 V.
2° refl. ind. impf. 3 pl. se năştea 729 V; 3° part. f. născută 713 VI, 733 VII, 754 VII, 762 VII, 768 VI, 782 V, 794 V.
1° v. DLR (înv., pop.), BL, 1938, p. 80 (pop.) s.v. naşte', 3° v. GL. OLT. s.v. născute, BĂRBUŢ s.v. născută.
NĂStiLNIC s. 733 VII „năsălie”: Cu sicriu-1 punea [pe mort] pă năselnic, îi punea acolo un aşternut frumos sau covoraş.
var. sâlnic s. n. 729 VII.
cf. DLR s.v. năsălie, GL. DOBR. s.v. năsâlcă.
NĂSlP s. n. 732 VII „nisip”.
var. nesfp s. n. 726 Vb.
v. DLR, CADE (înv.), ŞĂINEANU (Trans.), SCRIBAN (vechi), DM, DEX (reg.) s.v. nisip.
NĂSTRÂPĂ s. f. 792 VII „cană”: Duminică împărţeşte farfurii, pahare, năstrape d-astea albiii.
pl. năstrape 792 VIL
v. DLR, DEX (înv. şi pop.), TDRG, CADE (înv.), ŞĂINEANU, DM (reg.), LR, 1973, 3, p. 204 s.v.; cf. SCRIBAN (rar azi) s.v. nastrapă.
NĂŞĂRÂU s. m. 777 VII, 778 V „invitat la nuntă din partea naşilor”: Naşu să spală, năşărăij-l murdăreşte [în cadrul unui obicei] 778 V; cf. aj utor 2°...
172
Maria Marin şi Iutia Mărgărit
308
pl. năşărăi 778 V.
cf. GL. OLT. s.v. năşorei, BÂRBUŢ s.v. năşorei.
NĂŞĂROÂIE s. f. pl. 777 V „invitate la nuntă din partea naşilor”: Vine naşa iar cu năşăroaie d-alea ale ei şi-i pune beteala [miresei].,
NĂTĂBÂZĂ s. f. 722 VIII „dihanie, namilă”: Mai văz o nătăbfză de lupoaică, ţocma aşa de mare; cf. b u 1 i h â n i e ...
cf. DLR (reg.), COMAN, GL. (Muscel) s.v. nătăbâz.
NĂTRII s. f. dat. în m-am dat ~ 804 V „m-am zbătut (ca să mă descurc în viaţă)”: Ce să fac? M-am dat nătrii, fugi în stânga, fugi în dreapta; cf, a b ă t e â ...
cf. DLR s.v. natră, COMAN, GL. (Muscel), BĂRBUŢ s.v. natră.
NĂŢĂLĂŞUL v. neaţalâş.
NĂtJT adv. 817 VII „încetinel, şoptit, înfundat”: Te strigă aşa ... năiit, aşa surd, cum să spui eu, nu e zgomot mare.
cf. DLR (prin sudul Olt.) s.v. năhoadă, LEXIC REG., I, p. 42 (Craiova) s.v. naot.
NĂZBtlC adj. 692 V „nebunatic, zburdalnic”: [Copilul] e un năzbuc nemaiîntâlnit; cf. boţogâş...
NĂZDRĂVANI adj. m. pl. 836 V „care nu sunt zdraveni; infirmi”: [Ouăle la cloşcă] nu să pune sărbătoarea, decât în zile d-astealalte, c-altfel iese puii năzdrăvani [...] cu picioarele strâmbe, turtit aşa-ntr-o parte, nu poate să meargă şî-s năzdrăvani la picioare; cf. nefirmă.
NĂzufr, va fi ~ vb. prezumt. pf. 3 sg. 828 A „va fi rătăcit”: [Vaca] n-a mai vint acasă, unde-o Ji năzuntă ea, pân grădini, pă la lume, pă la coceni, pă unde-o fi năzuntă ea.
NEĂCĂ vb. ind. prez. 3 sg. 705 VI „îneacă”.
conj. prez. 3 sg. să nece 843 Vllb, 3 pl. să nece 705 VI; refl. ind. prez. 1 sg. mă nec, pf. c. 1 sg. m-am necăt, 3 sg. s-a necat 728 V.
v. DLR (înv. şi reg.), TDRG s.v. neca, CADE (înv.) s.v. înneca.
NEĂGRĂ 1° adj. f. în pădure ~ 828 A „pădure de esenţă tare”. 2° s. f. art. 865 V numele unui dans popular.
NEAJtlNGERI s. f. pl. 789 VII, 816 Vllb „lipsuri, neajunsuri”: Nici nu mai ştiu ce n-am petrecut! Câte necazuri, câte neajungerl, câte lipsuri 816 VII b; cf. greutate.
v. DLR, DM (înv.), DEX (înv. şi pop.) s.v. neajungere.
NEAJtJNS adj. 715 VII „sărac, plin de neajungeri”: Era un timp... neajiins, că de! dacă era război, n-aveai dă un’ să mai cumperi; cf. sec 2°.
v. DLR (înv. şi pop.) s.v.2.
NEAM adv. 682 VIII, 687 Vllb, 693 VUIb, 732 A, 758 VII, 765 Vllb, 767 VII, 773 VIII, 784 VIII, 796 VII, VUIa, 806 VII „deloc,
defel”: Să nu curgă neam 732 A; ţf. căpătâi.
v. DLR (Olt., Munt.), TDRG (fam., pop.), SCRIBAN (pop.), DM, DEX (reg., fam.), ŞĂINEANU, BĂRBUŢ, GS, 1933-1934, p. 334-335 s.v., SCL, 1963, 2, p. 148 (Olt., Munt.) s.v.
NEAOŞ adv. 753 VIII, 754 V „propriu-zis, într-adevăr, cu adevărat”: Numai în tranşăi, neăuoş, am stat 753 VIII. Cârnăciorii eia îi facem cu carne crudă, punem neaoş numai carne 754 V. v. ŞĂINEANU s.v. 2°.
NEARĂTtJRÂ s. f. 747 VUIa „loc nearat”: Grâul 1 -am semănat aşa pă... pă nearătiiră; cf. p r 6 s i e .
NEÂŢA s. f. art. 726 II, III, 733 II, VII, 736 I, II, V, VII, VIII, 750 VI, Vila, b „colindul din Ajunul Crăciunului”: Umblă cu neăţa în Ajun 726 II; cf. neaţalâş, n e a ţ a 1 u ş .
NEAŢALÂŞ s. n. 728 II, 736 A „colind în Ajunul Crăciunului”; cf. neăţa...
var. năţălâşul s. n. 728 I, III, 737 Vila, b, A, VlIIb, 740 VII, A, 745 Vllb, VlIIb; neţălâş s. n. 729 I.
NEAŢALtiŞ s. n. 726 I, VII, 727 V, A, 741 VII, 746 I, V, VII, VIII, 748 I, V, Vllb „colind în Ajunul Crăciunului”: în Ajunu Crăciunului umblă băieţii noaptea... înspre Crăciun umblă cu neaţaluşu 748 I; cf. neăţa...
var. naţaliişul s. n. art. 748 I; neâţaluş s. n. 750 V, VUIa, b. v. DLR (prin sud-estul Munt., în colinde), GS, 1927-1928, p. 321, 342-343 (Râmnicu Sărat), DR, 1923-1924, p. 874 (Muscel) s.v.
NEBĂUTtiRĂ s. f. 746 VII „lipsă de băutură”: Ori mortu, ori nunta nu se poate face, mamă, fără ... nebăyutără.
NEBOLNÂV adj. 789 VII, 799 VII „sănătos, fără să fie bolnav”: Dacă păşeşte pisica peste dânsu [= mort], tot neamu lui moare nebolnav, nenimic 789 VH. Am şaizeci şi trei dă ani sănătoşi, nebolnav 1199 VII; cf. b 6 n ă 1 ° ... pl. nebolnavi 799 VII.
NECAPÂBBL adj. 727 A „incapabil”: Ş-atâta de necapabil am fost. NECĂJEÂLĂ s. f. 816 V „scandal, tărăboi”: [Dacă mireasa n-a fost cinstită, ginerele] care-i mai rău, face un pic dă năcăjâlă sau mai cere ceva; cf. harţ...
cf. DLR (prin Trans.) s.v.
NECĂRĂRÂT adj. 835 VIII [despre teren] „fără cărări printre rânduri (de porumb)”.
NECONTIOÂRĂ (5 sil.) adv. 699 VII „necontenit, întruna, fără întrerupere”: Avea o bubă-n spinare, uite, cât gura oalei ăştia; curgea necontiuără; cf. conţin...
cf. DLR (reg.) s.v. necunten 2°, BĂRBUŢ s.v. necontinuu.
174
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
310
N&DRES adj. 756 VII [despre un mort] „care nu a fost dres cf. GL. ARGEŞ s.v. dres.
NEDtlSĂ adj. f. 702 V, 750 VUIb „înapoiată, necivilizată”: Ei a avut părinţii neduşi \n lume, nu a ştiut ce e lumea; cf. j o s 2°... m. pl. neduşi 702 V.
NEFiRMĂ adj. f. 711 VII „neputincioasă, infirmă”: O soră care era cam nefîrmă aşa, care nu prea era ea dă casă; cf. năzdrăvani.
NEFRICOÂSĂ adj. f. 791 VII „fără frică; curajoasă”: Chema o femeie care era mai dubace şi mai nefricgăsă şi dibuia pă femeia aia care era să nască; cf. b o d c ă ...
cf. TDRG, CADE s.v. nefrică.
NEGREÂŢĂ s. f. 867 V „înnegrire, murdărire”, cf. DLR (reg.) s.v. 4°.
NEGURĂ s. f. 821 VIII „negreaţă, negreală”: Există ş-acuma, cum s-a pârlit ea [casa] atunci, negură, negură e ş-acuma, n-a mai umblat niminea acolo [...] a rămas dă mostră, aşa să să ştie că e din nouă sute şapte, cu revoluţia.
NEGURfiŢE s. f. pl. 692 VI „mogâldeţe”: Două negureţe ce a trecut din partea aia în partea asta. Ce să fie astea?
v. GL. ARGEŞ s.v. ?°
NEGUSTOREASCĂ, să ~ vb. 1° tranz. conj. prez. 3 sg. 727 A „să speculeze”: Tot cloşcăreală! că trebuia să-i dai la altu [orzul] să te negustorească ăla, mergea din mână-n mână; cf. cloŞcăred 2°. 2° refl. ind. pf. c. 3 sg. 784 V „s-a emancipat”: S-a negustorit lumea asta, s-a boierit lumea, cum să spui.
2° refl. ind. pf. c. 3 sg. s-a negustoriţii V.
1° v. DLR (înv. şi reg.), DM (rar), DEX (înv. şi pop.) s.v. negustori, SCRIBAN (vechi) s.v. negustoresc.
NEICtJŢULE s. m. voc. 701 VIII dim. de la neică. v. DLR s.v. neicuţă.
NEINTRODtJSĂ adj. f. 703 V, 859 Vila „neinstruită, neştiutoare, ignorantă”: Era lumea... nu ştiu cum, mai nejintrodusă nainte 703 V; cf. jos 2°...
m. pl. neintroduŞi 859 Vila. cf. DLR s.v. introduce.
NEISPRÂVĂ, de ~ loc. adj. 735 VI „lucrat prost, superficial”: Să nu fie lucru de... de neisprăvă, că nu ni le primeşte nici nouă. NEÎNGRIJINŢĂ s. f. 834 VIII „neglijenţă”.
NEÎNJUGUfTĂ adj. f. 811 VIII [despre o vită] „nepusă, neînvăţată la jug”: Am pus vaca cu boul. Ce să faci treabă cu vaca? Vaca neînvăţată, nenjuguită, n-avea ceafa ca a dă bou.
311
Glosar dialectal. Muntenia
175
cf. DA s.v. înjugui.
NEÎNŢELEGtlT adj. 835 A [despre un copil] „neînţelegător, neascultător”; cf. b o ţ o g â ş ..! pl. neînţeleguţi 835 A. cf. DA, TDRG (înv.) s.v. înţelege.
NELĂMURITE adj. f. pl. 812 V [despre vasele de ceramică] „nereuşite, nearse bine”: Dacă le-a minţit focu, de exemplu n-a ieşit focu bine-n ele, ele [vasele] iese nelămurite. Sînt nelămurite şi dân aia să-ntâmplă dă trece apa.
NELEÂPCĂ s. f. 778 VI „oaie care fată la vârsta de un an”: Mia dă ast-vară zis şi ea [...] toamna, mă rog, a prins miel, a luat miel aşa şi ea fată iarna sau înspre primăvară ş-aia să numeşte [...] aia a fătat dă nelşăpcă.
v. DLR (pop.) s.v.; cf. DM (pop.), TDRG s.v., CADE (Mold., Bucov., Trans.), ŞĂINEANU, SCRIBAN (Mold., Trans.), GLOSAR REG. (Hârlău), BĂRBUŢ, An. Dobr., 1923, p. 100, Izv., 1933, 7-8, p. 199 (Botoşani), 1940, 7-8, p. 314 (Mehedinţi), SCL, 1963, p. 386 (Bacău), LR, 1961, 1, p. 24 (Roşiori de Vede) s.v.
NELIBERÂT adj. 806 VII [despre un tânăr] „fără stagiu militar”: Ziceam că nu iau băiat neliberăt.
NEMŢESC adj., porumb ~ 821 A „soi de porumb cu bobul mic şi roşu”, cf. ŞĂINEANU s.v. 3°.
NEMŢOAICE s. f. pl. 738 VII nume de plantă: „condurii doamnei”, v. DLR (pop.), ŞĂINEANU, CADE (Trans.), SCRIBAN (Munt., pop.), s.v. nemţoaică; cf. GL. ARGEŞ s.v.
NEMŢtlICA (3 sil.) s. f. art. 768 III numele unui dans popular: începe să joace: hora mare, băltăria pentru băieţi, joiana, floricica, sârba... nemţii(ca, astea jucăm noi.
NENÎCÂ v. nenfcul.
NENlCUL s. m. art. 703 Ilb dim. de la nene („frate mai mare”), var. nenfcă s. m. 841 VIII.
v. DLR, DEX (rar) s.v.; cf. GL. ARGEŞ s.v., GL. DOBR. s.v. nenica. NENTOHILĂ adj. f. 720 VUIa „nepricepută, neîndemânatică”: Adică [femeie] nentohilă vine că nu-şi dă seama ce face, nu strângea p-acolo pân casă; cf. m e 1 ă ...
cf. DLR (prin nord-estul Olt.) s.v. natahoală.
NEPLOIOÂSĂ adj. f. 864 A „fără ploaie”: Câteodată, când era vremea mai neplojgăsă, scoteai ş-atuncea porumbu bun. cf. DLR (înv. şi pop.) s.v. neplouare.
NEP6T s. m. 760 V, 801 VII „copil al femeii moşite în raport cu moaşa”: Moaşa-i lua nepotului cămaşă, rochiţă, căciulă, ciorapi 801 VII. pl. nepoţi 11A V, Vllb, 776 III, 801 VII, 833 Vila.
176
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
312
v. DLR (pop.) s.v. 3°.
NEPOATĂ s. f. 801 VII „femeie moşită în raport cu moaşa”: Moaşa era aia care o moşise, de!... ş-aia-i era nepQată [...] nepoată, aşa-i zăcea.
v. TDRG s.v.
NEPREMENÎT adj. 804 V [despre săpun] „preparat într-o singură etapă, fără să fie fiert a doua oară”.
NERĂSĂRlT 1° adj. 725 VII [despre aştri] „care nu a răsărit (încă)”: Să fie nici soarele nerăsărit. 2° s. n. art. în la ~ soarelui 785 Vllb „înainte de răsăritul soarelui”.
NESĂBUITĂ adj. f. 795 VII [despre o femeie] „deformată, neglijentă în privinţa siluetei (după naştere)”.
NESĂNĂTĂTEA s. f. art. 735 Vllb „boala, lipsa de sănătate”, v. DLR (înv. rar) s.v.
NESÎP v. nâslp.
NESTĂTtJTĂ adj. f. 727 A „care nu a stat”: El a fost în agonie, însă inima nu... nestătătă.
cf. DLR (înv.) s.v. nestătător 1°.
NEŞTltJTĂ adj. f. 768 VII „inconştientă”: Am una [=soră] e nenorocită; aia dă e neştiiită
cf. DLR (înv. rar) s.v. neşti, SCRIBAN (înv.) s.v. neştiut. NETĂLPUtŢI adj. m. pl. 735 VI [despre bocanci] „cu tălpile rupte, care necesită tălpi noi”.
NETĂMUIĂTĂ adj. f. 832 V „netămâiată”.
NltlTED s. 728 A „strat subţire de lut la finisarea pereţilor”: [La pereţi] dau cu ghiontu-ntâi, aşa să chema [...] d-acolea da cu nietedu; cf. 1 u t u i â 1 a ...
NEŢĂLĂŞ v. neaţalâş.
NEVLEĂGĂ adj. f. 685 V „nepricepută, neîndemânatică”; cf. m e 1 ă ...
v. DLR (Munt., Olt.) s.v. năvleg, SCRIBAN (vest) s.v. nevleg; cf. CADE (Olt.) s.v. năvlig, COMAN, GL. (Muscel) s.v. năsvleg, GL. ARGEŞ s.v. năvleg. .
NEV6IE s. f. 1° în expr. n-am ~ 700 VIII, 717 VUIb, 732 Vllb, 814 A, 816 VUIb, 820 VII, 834 A, 847 VII, 862 A, 866 VII „nu-mi pasă, nu mă interesează”: Da ăilalţii cai nici nevoie n-âvea, ei mânca, nu ştia că ala e lup sau ce este, ce, mai văzuse ei lup? 862 A. 2° art. cu ~ 785 Vllb „fără voia”. 3° pl. art. 741 A „dările, impozitele”; cf. dar... pl. art. 3° nevoile 741 A.
1° v. DLR (înv.) s.v. 3°; 2° cf. DLR (înv.) s.v. 1°; 3° v. DLR (înv.) s.v. 3°.
313
Glosar dialectal. Muntenia
177
NEZĂCtlT adj. 870 V „care nu a zăcut”, f. nezăcută 826 V.
NI', conjuncţ. corelativă 707 Via, 715 VII, 827 A „ba...ba”: Şi ni să întinde aşa, să lăţeşte, ni să strânge 827 A.
v. DLR (înv. şi pop.), CADE (înv.), DM (pop.), SCRIBAN, BĂRBUŢ s.v.
NI2 interj. 673 VIII „uite, iată”, v. DLR (înv.), DEX (reg.), CADE s.v.
NICHERt adv. 834 VII „nicăieri”.
NICHIDtJŢĂ s. m. 719 VI„michiduţă, dracul”; cf. drăcocea... v. DLR s.v. michiduţă.
NIMENÎCA pron. negativ 864 V dim. de la nimeni. v. DLR (Munt. şi prin Olt.) s.v. nimeric.
NtMER v. nimeri.
NÎMEREA v. nimeri.
NÎMERI pron. negativ 716 A, 719 Vfflb, 727 A, 746 VII, 747 Vllb, 754 V, 841 Va, 851 VII, 856 A, 860 VlIIb, 864 A, 865 VII, 867 VIII, 868 VI „nimeni”: Mie nu mi-a arătat nimeri, da am văzut şi eu pă alţii 719 VlIIb.
var. nfmer pron. negativ 851 VTT; nimerea pron. negativ 716 VII, 719 V, VI, VlIIb, 745 Vllb, 746 VII, 747 I, II, 752 V, 838 VIII, 844 V, 845 V, 848 VII, 855 VI, 864 VII, 865 VII, 867 VIII, 870 V. v. TDRG (Mold.), SCRIBAN s.v. nimeni, GL. DOBR. s.v. NIMERlC v. nimerica.
NIMERtCA pron. negativ 738 V, 741 VII, 742 Vllb, 746 VII, 750 VII, 751 VII, 753 VII, 855 VII, 858 V, VII, 864 VII, 867 Vllb dim. de la nimeri.
var. nimerica pron. negativ 728 VII, 741 A, 751 VII; nimeric pron. negativ 749 VII, VlIIa, 754 V, VII, 844 II, 864 A.
v. DLR (Munt. şi prin Olt.) s.v. nimeric, LEXIC REG., I, p. 30 (Craiova), BĂRBUŢ s.v.
NIMERtCĂ v. nimerica.
NIMIÂZA (3 sil.) s. f. art. 778 Vllb, 793 III, 811 III „amiaza”: Ziua-n nimezu mare am văzut patru [lupi] odată 820 VII. pl. nimiezi 791 VIII.
var. nimiez s. n. 811 III, 817 A, 820 VII, A. v. DLR (reg.) s.v. namiază; cf. CADE s.v. amiazi, SCRIBAN s.v. nămiază, DM, DEX s.v. namiază.
NIMlCĂLEA pron. negativ 827 VI „nimic”, var. mica pron. negativ 851 VII.
NIMICĂRÎMURI s. f. pl. 787 V „nimicuri”: Da, nimicăfimuri
178
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
314
d-astea, mănâncă dulciuri, ce nu să există!
NIMICEÂLA s. f. art. 768 VII „slăbiciunea, epuizarea fizică în urma unei boli”: A zăcut de friguri şase ani ş-a rămas aşa nimicită; din nimicăla aia i-a ieşit o bubuliţâ-n cap, ca lintea.
NIMICÎTĂ adj. f. 768 VII „slăbită, epuizată”: Eu am rămas tot nimicită [...] Sânt nimicită, c-o amărâtă dă casă, n-am ce să-i mai fac. ' v. DLR (fig.) s.v. nimici 1°.
NEMlCURĂ s. f. 761 II „om de nimic”: Tu o nimicură... să pândeşti? v. GL. ARGEŞ s.v. 2°; cf. DLR (rar) s.v. nimicuros, GL. OLT. s.v. NIMICtJŢ pron. negativ 718 VII dim. de la nimic: Nemţii nu ne zălogea, nu ne lua nimiciiţ.
v. DLR s.v. nimicuţă; cf. DM, DEX s.v. nimicuţa. NIMICUŢtCA pron. negativ 858 V dim. de la n i m i c u ţ: N-am zis nimicuţica.
NIMlfiZ v. nimiâza.
NEMIEZÂRI (3 sil .) s. m. pl. 813 A „gâze care bâzâie la nimiază”, NIMIEZĂTOÂRE s. f. 759 VI „loc neîngrădit pentru odihna vitelor la nimiază”: Aşa mai către prânz, când se satură vitele, să trec la nimezătoăre-i zicem noi, la umbră, acolo să culcă animalele; ci. utârnătoi'i 2°...
NIMIEZEÂLĂ s. f. 825 A „odihnă a vitelor la nimiază”. NIMIEZEÂM vb. ind. impf. 1 pl. 778 Vllb „mâneam la nimiază; prânzeam”: Nimiezeam acolo la nimiază cu vitele, v. DLR s.v. nămiază; cf, CADE s.v. amiazi.
NINSORtCA s. f. art. 841 Vila dim. de la ninsoare.
NIStP s. n., ~ mort v. mort 1°.
NISIPÂR s. m. 820 VII „persoană care transportă nisip (cu căruţa)”, v. DLR s.v.
NISIPĂRiE s. f. 820 VII „carieră de nisip”, v. DLR s.v. 1°.
NOÂTIN s. m. 855 A „mânz cam de un an”, pl. noătini 855 A.
v. DLR, DM, DEX (reg.), SCRIBAN (sud), CADE s.v. noaten 2°. NODURILE s. n. pl. 821 VII [în descântece] dim. de la nod. v. DLR (reg.) s.v.
NOHÂN s. 737 VUIb „varietate de viţă de vie”.
NOlfiMBRE s. m. 852 A „noiembrie”, var. noiâmvre s. m. 681 VI, 801 A, 867 VIII. v. DLR (reg.) s.v. noiembrie, CADE s.v. noemvrie. NOlfcMVRE v. noiembre.
N6IMA (2 sil.) s. f. art. 741 VII termen ironic la adresa unei
315
Glosar dialectal. Muntenia
179
persoane: Ea, noima, nu plângea deloc!
NQJÎ, vor ~ vb. ind. viit. 3 pl. 707 V „vor prospera, vor progresa”: Atunci să nojiască, s-adauge, când o noji lemnele şi pietrele... şi când l-oi împinge eu cu mâna.
conj. prez. 3 sg. să nojeâscă 707 V.
v. DLR (prin Munt.) s.v. 3°, CADE (Olt.) s.v. 2°, TDRG, BĂRBUŢ s.v., SCRIBAN (vest) s.v. nojesc.
NOME&ŞTI v. nămieşti 2°.
NORtU adj. 819 A, 827 A, 830 VII „de culoarea norilor”; cf. c e r i e . var. nourfe adj. f. 819 A.
v. DLR (Munt.), LEXIC REG., II, p. 18 (Piteşti) s.v. NOROÂCELE s. n. pl. tantum art. 727 V „obiceiul de a pune în seara de Bobotează sau de Anul Nou foi de ceapă pentru a ghici starea vremii în cursul anului”: NorQăcili în seara de Bobotează şi la Sfântu Vasile să face; zis la Anu Nou [...] foi de ceapă, joacă aşa şi pune lunili. NOTENÂŞ s. m. 863 V dim. de la n o a t i n . cf. DLR. DM, DEX (reg.), SCRIBAN (sud), CADE s.v. noaten 2°. NOULfŢ adj. în nou— 716 VII „foarte nou, nou-nouţ”: Cosciugu noi l-am tăiat cu toporu-aşa că era nou-noulîţu.
cf. DLR s.v. nouleţ, TDRG s.v. nou, SCRIBAN s.v. nouţ. NOURÎE v. norfu.
NC^VĂ s. f. 757 VII, 765 VI „soi de viţă de vie nealtoită”, v. DLR (reg.) s.v. nova1, BĂRBUŢ s.v.
NOZÂCĂ adj. f. 750 VlIIb „înapoiată, necivilizată”: Nozăcă era lumea atunci [...] neplimbată, nedusă aşa; cf. jos 2°...
N<JCA s. f. art. 804 VI „capsula de bumbac”: Când vata să cocea crăpa nuca aşa şi işa vata-n sus; cf. ghioâcă 1°... pl. art. nucile 804 VI.
NUCEÂNCA s. f. art. 821 VII numele unui dans popular. NUCULlŢELE s. f. pl. art. 746 VIII dim. de la nucă. v. DLR s.v. nuculiţă, TDRG (Mold.) s.v. nucă.
NtJLĂ s. f. 688 III „maşină de curăţat coaja de pe buşteni”: [Sora mea] doi ani de zile a fost pe maşină, acolo la Stâlpeni, la milă-i spunea. Trăgea nişte lemne-aşa la... la maşină, le lua aşa coaja-aia dă dasupra. NUMAIÎNDECÂT adv. 694 V, 711 VII „numaidecât”; cf. recent. NUMĂRATtJRĂ s. f. 757 VII „jirebie”: îi zicea numărătiiră: număram câte treizeci de vierbe numărătiiră; cf. j u r u b 1 ţ ă . v. DLR (pop.) s.v.
NUMIT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 731 VI „a hotărât să dăruiască”: Mi-o numit unchiaşul [...] un stup din ăsta 4e patru scânduri, cf. DLR (reg.) s.v. numi 4°.
180
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
316
NUNEÂUA s. f. art. 844 V „dansul nuneasca”; cf. c o n c i ... NUNTÂRI s. m. pl. 749 VII „rude ale mirilor care pregătesc nunta”: Punea cine face nunta, ştii, punea...vorbea ei acolo, părinţii, o punea a doua săptămână, a treia săptămână [...] a vorbit ei, s-a-nţeles acolo, s-a-nţeles cu nuntări. cf. DLR s.v. nuntariu 2°.
NUNTAŞI s. m. pl. 857 VII „călăreţi din alaiul nunţii”, cf. DLR (reg.) s.v. nuntaş.
NtiNTĂ s. f. 777 IVb, V, VII, 780 III, 783 III, 828 III „horă, petrecere, distracţie”: Când este muzică, să strânge fete, băieţi, cine vrea să duce la mintă, c-aşa-i spunem. Ne ducem la mintă şi jucăm 780 III.
N<JNTE s. f. pl. 679 VII, 699 VII, 711 VII, 727 A, 751 V, 754 V, 765 III, 781 V, 790 VII „nunţi”.
v. DLR (înv. şi pop.), TDRG (înv.) s.v. nuntă.
NUNtJŢ s. m. 766 III „ciucure”; cf. m o â ţ e .
NUR6RĂ s. f. 833 I „noră”.
v. DLR (înv. şi reg.), TDRG (mod.) s.v. noră.
OÂGĂNÂ adj. f. 796 VII [despre o încăpere] „goală, fără lucruri”: Era hoţi înainte, spărgea şi lua tot. T ăsa casa vâgănă.
cf. DLR (prin sud-vestul Munt.), LEXIC REG., II, p. 70 (Roşiori de Vede) s.v. oagăn.
OÂGĂR s. m. 1° 824* „vlăjgan, voinic”; cf. roitomân,vlăjâr 2°. 2° 674 V „om necivilizat, înapoiat”: Totuşi s-a mai civilizat acu. Păi era-ntr-un timp nişte oăgări de-i zvârleai în lună, nişte oăgări... îi trimiteai dracului în lună.
pl. oăgări 1° 824*, 2° 674 V.
1°, 2° cf. DLR (depr., prin Munt.), GL. ARGEŞ s.v. oacăr, DR, 1940-1941, p. 262 s.v. oacără.
OALA s. f. art. în expr. 1° sparge ~ 750 Ilb [în jocurile de copii] „nu ghiceşte pe cel ascuns”: Dacă sparge uăla, de zice că-i Nicu sau altu şi este altcineva, atunci mai stă o dată. 2° pe spârtelea ~750 Ilb „mod de a se juca de-a v-aţi ascunselea, conform căruia cel care mijeşte, dacă vede pe cineva şi nu-1 recunoaşte, mai mijeşte o dată”.
OÂLEU v. haoleu.
OAMENÎME s. f. colect. 827 A „mulţime de oameni; omenire”; cf. omenie.
cf. DLR (neobişnuit), DM (înv. şi reg.) s.v. omenime.
OAR v. oare11°, 2°.
OÂRCE prou. netot. 712 VIII, 715 VII „orice”, v. DLR (înv.) s.v. oarece.
317
Glosar dialectal. Muntenia
181
OARE1 s. f. 684 VI, 699 VII, 738 V, 747 VI, 748 VI, 771 Vb, 804 V, 818 A, 821 V, 826 VIII, 832 VlIIb, 833 Vila, 841 VI, 843 VI, 852 Via, 857 VII „oară”: [Lăstarii] aia-i curăţă omu şi-i foloseşte a doua pâre 684 VI. v. DLR (înv.) s.v. oară1.
OARE* 1° conjuncţ. 713 VI, 794 VI „or”: Se punea porumbu aşa la circa un metru sau la şaptezeci dă centimetri, cuib dă cuib, oâre-acuma văz şi eu că să pune altfel. 2° conjuncţie 713 VI, ~ ... ~ 71 f VII, 715 VII, 722 A, 736 A, 831 IV, VIII „ori”: [Porumbul] când înspicează el tot şi rămâne câte unu, par să face tăciune, par că leagă 736 A. în meseriile dă astăzi, pâre eşti fierar betonist, pâre eşti turnător 831 IV; cf. âpăi...
var. oar conjuncţ. 1° 725 VI, 2° 676 VD, 736 A, 831 IV, 832 VD, 843 V. 2° v. DLR (înv. şi reg.) s.v.1 11.1°; cf. GL. ARGEŞ s.v. oar. OÂRE3 pron. nehot. 819 VI „oarecare”: Băgăm cartofii în cameră la căldură şi când să face la o mărime pâre, dă ne convine nouă aşa rodu, după aceea-i trecem la rece.
OASE s. n. pl. 678 VlIIb „sâmburi (de măsline)”: Şi pisează-le [măslinele] cum pisezi sarea, cu pase cu tot.
v. DLR (pop.), CADE (Olt., Ban.), GL. ARGEŞ s.v. os.
OÂSPĂT s. m. 831 A „oaspete, musafir”, v. DLR s.v. oaspete', cf. BĂRBUŢ s.v. oaspăţ.
OÂŢĂ s. f. 718 VII, 776 VI „hoaţă”, v. DA s.v. hoţ.
OBĂDÂT adj. 836 V [despre bărbat] „impotent”, cf. DLR (prin Munt.) s.v. obăda, GL. ARGEŞ s.v.
OBtiJDIE s. f. 826*, 870 Viile „obidă, necaz”, v. GL. ARGEŞ s.v. 2°, BĂRBUŢ s.v.; cf. DLR (reg.), LEXIC REG., II, p. 15 (Argeş) s.v.
OBICfil, de ~ loc. adv. predicativă 785 Vllb „se obişnuieşte”: Aicea dă obicei dă ţ-o jarteşte [căldarea] dac-o laşi afară; cf. dovedea. OBICfiU v. obiciu.
OBICll v. obiciu.
OBIClU s. n. 711 VII, 715 VII, 754 V, 835 Vb, 836 VII, 849 VII, 850 A „obicei”; cf. modelul...
var. obiceu s. n. 863 VD, pl. art. obiceuăle 754 V; obidi s. n. 866 VII. cf. DLR s.v. obicei.
OBIŞNUINŢĂ, de ~ loc. adv. 702 Via, 733 VI „de obicei”: Cam dă obijnuinţă la trei săptămâni după’ce să seamănă... 702 Via.
OBLICITĂ ădj. f. 724 V „oprită de a lucra în zile de sărbătoare”: [Accidente] să-ntâmplă în sărbătorile când eşti oblicită.. Trebuie să se întâmple ceva pentru sărbătorile astea, care sântem obliciţi pentru ele.
182
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
318
m. pl. obliciţi 724 V.
v. DLR (Olt., Ban., Munt.) s.v. obrăci 2°; cf. GL. ARGEŞ s.v. obricit. OB6R s. n. 1° 699 VII, 728 A, 752 V, 753 VII, 792 VII, 811 VII, 838 Vllb „curte”: La noi obor să zâce, nu curte 728 A. 2° 862 VIII „gard la ţarcul pentru oi”: [Lupul] a luat berbecu ş-a sărit cu el peste obor, afară. 3° 804 V, 820 A, 843 II „ocol, ţarc al autorităţii comunale unde se închid vitele găsite pe locuri oprite, până când proprietarul plăteşte amenda”.
1° v. GL. OLT., GL. DOBR. s.v.; cf. DLR (pop.), TDRG (Munt., Trans.), ŞĂINEANU s.v., AAF, 1935 (Almăj), BPh, 1938, p. 169 (Ialomiţa) s.v.; 3° v. DLR (în trecut) s.v.
OBORÂŞUL s. n. art. 836 VII dim. de la obor („ţarc”): Iarna aveam saiaua lor dă oi, oborăşu lor acolo, v. DLR (reg.), GL. DOBR. s.v.
6CĂ s. f. 746 VII „oca”: O pâine, o ocă de vin... v. DLR s.v. oca, TDRG, SCRIBAN (Mold.), CADE (înv., Mold., Trans.), DM, DEX (înv. şi reg.) s.v. oca, ŞĂINEANU s.v.
OCHEAN s. n. 811 VII „adâncitură săpată de apa unui râu după ce a trecut de un obstacol”: La apă... vine unde e câte o buturugă sau câte un lemn aşa, lcmnu e oprit aici sau buturuga; apa, după ce trece, .sapă la vale dă el, face groapă şi ăla-i zicem Uo!can. pl. ocheane 811 VIL cf. DLR (reg.) s.v. II.
OCH&C s. n. 768 V [la casele ţărăneşti] „gemuleţ între camere”. OCHESC vb. ind. prez. 1 sg. 707 VIb „prind, fixez lanţul la primul ochi; prelungesc”: Pui un lanţ de capu prăjinii, \-okesc. part. ochit 707 VIb.
OCHITE s. m. 775 VI „za în formă de opt (la grapă)”, cf. DLR (Ban., Olt.), GL. ARGEŞ s.v. ocheţ, BĂRBUŢ s.v. oichete, BL, 1934, p. 247 (Ţara Moţilor) s.v., SCL, 1969, 1, p. 5 (Gorj) s.v. ochet.
OCHI s. m. 1° 776 VIII „strop de lapte închegat”: 6 leu ăla care-1 face [laptele închegat] vine şi să-ncheagă şi pleacă binişor pe lingură dăvale. 2° pl. 703 Vllb, 772 VII, 774 V, 777 VIII, 778 V, 779 Ila, 781 V, 782 VII, 792 A, 794 VII,.807 V, 863 VII, 868 VII „faţă, obraz”: Lupul a năgrăbit pă el [=flăcău], l-a pus jos şi l-a muşcat dă olc 792 A. [Oamenii mascaţi] avea câte-un ciorap gros pă uoik sau o cârpă vopsită, şi doar tăiat aşa la ochi şi la gură, ca să-i vie aer 868 VII. 3° pl. în expr. stă la ~ 723 II, 738 I, art. în ţine ~ 719 I [Ia jocurile de copii] „mijeşte”; cf. facem 2°... 4° pl. în expr. dă la ~733 II „execută o figură la jocul de copii numit c ă 1 u g ă r u 1 ”. 5° pl. art. de-a ~ loc. subst. 870 VI „numele unui joc de copii”: Ne jucam de-a do/ci. 6P pl. în dă peste ~ loc, vb. 828 V, 838 VIII „lucrează de mântuială, superficial”: Ş-acuma mai dă
319
Glosar dialectal. Muntenia
183
unii peste olc la treabă 838 VIII; cf. m ă s c ă r e â 2°. 7° pl. în expr. face ~ 793 V „avertizează (pe cei care nu ţin sărbătorile)”: Dumnezeu a zis că i-a făcut oXfchiar atunci, dar la multă lume mai lucrează şi Dumnezeu nu le fade Voie, cum s-ar numi, chiar atuncea, dar totuşi nu le merge bine.
pl. ochi 2° 703 Vllb, 772 VII, 774 V, 777 VIII, 778 V, 779 Ha, 781 V, 782 VII, 792 A, 794 VII, 807 V, 863 VII, 868 VII; 3° 719 I, 723 II, 738 I; 4° 733 II; 5° 870 VI; 6° 828 VIII, 838 VIII; 7° 793 V.
1° cf. DLR s.v. IV.4°; 2° v. DLR s.v. 1.4°; 5° v. GL. DOBR. s.v. OCNlŢĂ s. f. 683 VlIIa numele unei boli ia oi. v. DLR (prin Mold.) s.v. ogniţă 2°; cf. LEXIC REG., I, p. 105 (Rădăuţi) s.v. 1°, GL. OLT. s.v. ogniţă.
OC6L, la ~ loc. adv. 781 VIII, 782 V, 807 VII „de jur împrejur”: [Ţestul] îl batem cu o spanghie aşa la ocuol 782 V; cf. t â r c 6 1. v. GL. OLT. s.v.; cf. BĂRBUŢ s.v."
OCT6BRIE v. ocfdmbre.
OCT6MBRE s. m. 699 VII, 815 A, 817 III „octombrie”, var. ocfâbrie (4 sil.) s. m. 760 VI; octdmbrie (3 sil.) s. m. 852 A, 854 V; octdmvre s. m. 681 V.
v. DLR (pop.) s.v. octombrie.
OCTOMBRIE v. octdmbre.
OCT6MVRE v. octdmbre.
OCUPA vb. ind. impf. 3 pl. 791 VII „preocupau”: Nu prea mă ocupă pă mine chestiile astea.
v. DLR, DM, DEX (înv.) s.v., SCRIBAN s.v. ocup.
ODĂCĂIÂ vb. ind. impf. 3 sg. 767 II „mergea bălţibănindu-se”: Nu mergea nici pe drum, nici pe lângă drum, că ţapu odăcăţa mereu aşa.
cf. DLR (Trans.) s.v. hodâcăi, CADE (Olt., Ban.) s.v. hodăcăi, BĂRBUŢ s.v. odicăi.
ODĂIŢĂ s. f. 837 VI „cameră separată de restul casei, folosită mai ales vara pentru locuit şi ca bucătărie”, cf. DLR (reg.) s.v. 2°.
ODOLENfiSC adj. 860 A „fudul, încrezut, mândru”; cf. f ă 1 n i c 6 s ...
cf. DLR s.v. nadolesc, DM (reg.), TDRG s.v. nadolean, ŞĂINEANU (Mold.), DEX (reg.) s.v. nadoleancă.
OD6R s. n. 1° 780 V, 782 VI „dar, cadou”; cf. d i n â r 1°. 2° pl. art. 864 III „veşmintele (miresei)”: A venit odoărîle miresii: mi-â adus rochia, tot ce mi-a trebuit dă mireasă, ş-au început femeile să mă-mbrace. pl. odoare 1° 780 V, 782 VI; 2° 864 III.
1° v. DLR (reg.) s.v. 3°, BĂRBUŢ s.v.; 2° v. BĂRBUŢ s.v.; cf: DLR, ŞĂINEANU, CADE s.v.
184
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
320
OFIŢEREASCA s. f. art. 812 III numele unui dans popular jucat în perechi.
v. DLR (Cernavodă), GL. DOBR. s.v.
6FUL s. n. art. în expr. mi-a luat ~ 721 A „mi-a luat glasul, mi-a tăiat răsuflarea”; cf. îm p o f i 1 âm ... cf. GL. ARGEŞ s.v.
OGEAC s. n. 1° 752 VII, 853 VlIIb „coş la casă”. 2° 760 V „prima încăpere a casei unde se află vatra şi hornul”; cf. foc 1°...
1° v. TDRG, ŞĂINEANU (Mold.) s.v., CADE (Bucov., Mold.) S.v. ogeag; 2° v. CADE, SCRIBAN-(01t.), BĂRBUŢ, SCL, 1969, 1, p. 6 s.v.; cf. LEXIC REG., I, p. 83 (Vâlcea) s.v. ogeag.
OGLfNDE s. f. pl. 703 V, 754 V, 810 VII „oglinzi”, v. DLR (înv.) s.v. oglindă.
OGOrAt s. n. 690 VI „a doua praşilă”: Când să face el [^porumbul] dă prima sapă, îl prăşim zis, a doua sapă... zis, cum să spune la noi aicea, ogorît; cf. c o păi â la... v. DLR s.v. 3°.
OGOREÂLĂ s. f. 819 VIb „acţiune de pregătire a ogorului pentru semănat”.
cf. GL. ARGEŞ s.v. ogorală.
OGRADĂ s. f. 683 VIb „livadă de pomi fructiferi”: Terenu care să pune pomi pă el este ogradă; cf. 1 i v e d e . pl. ogrăzi 683 VIb.
v. DLR, DM, DEX (reg.), TDRG, CADE (Olt., Trans.), SCRIB AN (Munt.) s.v.
OGRlŞ s. n. 718* „mirişte”; cf. mirişte.
OlfiM v. uium.
OlM v. uium.
OlNA, la ~ loc. subst. 748 V „de-a oină”: Ne jucam la onna. v. DLR s.v.
OlŢA s. f. art. 704 V numele unui dans popular, v. DLR (reg.), LEXIC REG., I, p. 61 (Vaslui) s.v.
6JDII s. f. pl. 804 V „cocoloaşe mici; grunzuri (la prepararea săpunului)”: începe săpunu şi scoate nişte Uojdii uscate-aşa de la fundu căldării [în care fierbe]; cf. boboroâţe...
v. GL. ARGEŞ s.v.; cf. DLR (reg.) s.v. oajdă 2°.
OL s. n. 738 III „ceaun de mămăligă”; cf. tiuci. OLĂCĂlfiŞTI, te ~ vb. refl. ind. prez. 2 sg. 821 VII „te vaieţi, te văicăreşti”: „Dă ce plângi dă te olăcăieştf?". „Păi cum să nu plâng, cum să nu mă alăcăjesc?”; cf. chilomănăşte 2°...
conj. prez. 1 sg. să mă olăcăiesc, imper. neg. 2 sg. nu te olăcăi 821VII.
321
Glosar dialectal. Muntenia
185
v. DLR, DEX (înv. şi reg.), TDRG (Mold. pop.), CADE (Mold.), ŞĂINEANU, BĂRBUŢ s.v. olecăi, SCRIBAN (Mold. vechi) s.v. olecăiesc, DM (reg.) s.v. olicăi, BPh, 1939, p. 231 (Gorj) s.v. olicăi.
OLĂRtT adj. 708 [despre buştean] „teşit, rotunjit la capete”: Teşim sau şpronţuim buşteanu, ca să vie olărit aşa la cap, ca să nu s-agaţe prin rădăcini, prin tulpini.
v. DLR (reg.) s.v. 1°; cf. DM s.v.
OLEÂB (2 sil.) s. n. 759 VlIIb „adăpost pe lângă casă pentru depozitat fânul”: Fânu îl cosim, îl uscăm, îl băgăm la... oleăb şi-l dăm la vite; cf. fânâr.
v. DLR, DM (reg.), CADE (Olt.), BĂRBUŢ s.v.; cf. SCRIBAN (Munt., vest) s.v. holeab.
OLECUŢtCĂ adv. 723 A, 726 Vb, 732 A, 736 A dim. de la olecuţă', cf. f i r i m î ţ ă ...
' var. lecuţică adv. 728 VII.
v. DLR (prin Mold.), GL. ARGEŞ, GL. DOBR. s.v.; cf. CADE (Mold.), TDRG s.v. leacă, DEX (pop.), DM s.v. oleacă.
OLELÎE s. f. 854 V „recipient cu păcură aprins în cadrul unui obicei de Lăsatul Secului”; cf. di ho miţă 1°...
pl. olelii 854 II.
cf. DA s.v. aoleu.
©LEUCĂ s. f. 831 VlIIb „ţuică slabă, de calitate inferioară”; cf. apă 5°...
var. bolârcă s. f. 699 VIII; leorcă (2 sil.) s. f. 832 A.
v. ŞĂINEANU (Mold.), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.; cf. DA, SCRIBAN (Mold., Trans.), TDRG (înv., pop.), CADp (Mold., Bucov., Trans.), DM, DEX (reg.), Izv., 1936, p. 29 (Vâlcea) s.v. holercă, LEXIC REG., I, p. 83 (Vâlcea) s.v. olearcă.
OLtVIA (4 sil.) s. f. art. 742 Vllb, 838 VIII „uleiul (comestibil)”: Când făceam oliviia din floarea soarelui rămânea trânci 742 Vllb; cf. o 16 i, u 1 e u .
v. GL. DOBR. s.v.
OLOG s. 1° 791 A „boală de picioare la vite”. 2° pl. art. 858 VII, 869 VUIa „numele unei sărbători (a treia zi după Paşti sau după Rusalii) care, nerespectată, atrage ologirea”.
pl. art. 2° oloagele 858 VII, 869 VUIa.
1° v. DLR (reg.) s.v. 1°; cf. BĂRBUŢ s.v.
OL6l s. n. 740 VII „ulei comestibil”; cf. olivia...
var. uloi s. n. 740 VII.
v. TDRG, ŞĂINEANU (Mold.) s.v. ulei, DLR, DEX (înv. şi pop.), CADE (Mold., Trans.), SCRIBAN (est), DM (reg.), GL. DOBR. s.v.
186
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
322
OMÂNI s. m. pl. 762 VIII „ţigani stabili”.
OMÂT s. n. 721 Vllb, A „zăpadă” cf. bălan 2°. v. DLR, DEX (pop.), TDRG (Mold.), ŞĂINEANU (Mold., Trans.), CADE (Mold., Bucov., Ban.), SCRIBAN (est), DM (reg.), BPh, 1936, p. 117 (Mold.) s.v.; cf. GS, 1933-1934, p. 234 (Jina) s.v. omet.
OMENIE s. f. colect. 859 VlIIb „oameni mulţi, mulţime de oameni”: Era omeniie multă la... coştiile alea; cf. o a m e n 1 m e .
OMEŢiT adj. 831 VI „înzăpezit”: Furtuni când ne-apuca [...] am stat în cinzeşitrei o zi ş-o noapte uomeţft pă baltă, f. omeţită 827 A.
v. DLR (înv. şi reg.), CADE (Olt., Ban.), DM, DEX (reg.), TDRG s.v. omeţi, SCRIBAN (înv.) s.v. omeţesc, SCL, 1969, 1, p. 8 s.v. omeţi. 6MUL, ~ negru s. compus 728 II numele unui joc de copii, cf. DLR (reg.) s.v. om 11.2°.
ONÂNIILE s. f. pi. art. 809 VI „bufoneriile, giumbuşlucurile”; cf. scamatorii, snoâve.
var. nânii s. f. pl. 809 VI, 834 A.
cf. DLR, CADE s.v. onanie, ŞĂINEANU, SCRIBAN (Mold.), DM, DEX (reg.), GL. ARGEŞ s.v. nanie.
OPÂIEŢ v. opaiţ.
OPAIŢ (3 sil.) s. n. 851 VII, 863 V, 864 V, 869 VII „şezătoare”: Era opaiţ, aşa-i spunem [...]. Ne adunam aşa mai multe fete tinere, ne-adunam cu lucru şi cântam, ne distram 864 V; cf. furcărle 1°... var. opâieţ s. n. 866 V.
v. DLR (reg.) s.v. 5°, LEXIC REG., I, p. 30 (Dolj), GL. DOBR., BĂRBUŢ, SCL, 1.969, 1, p. 8 s.v.
OPÂU s. n. 694 VIII „abataj”: Cum se zice acuma, abataje, înainte zicea... opâuurf.
pl. opăuri 694 VIII.
OPĂCfiLI s. f. pl. 680 Vllb „zăpăceli, tulburări”; cf. r ă t u t e â 1 ă . v. DLR, DM, DEX (reg.) s.v. opăceală; cf. CADE (Olt.), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. opăci, SCRIBAN (vest) s.v. opăcesc, BPh, 1939, p. 230 (Gorj) s.v. opăcit.
OPĂCtiŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 835 A „se strâmbă, se schimonoseşte, se scălâmbăie”.
v. DLR s.v. opăci 5°, LEXIC REG., I, p. 83 (Vâlcea), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. opăci', cf. DM, DEX (reg.) s.v. opăcit 2°, BPh, 1939, p. 232 (Gorj) s.v. opăcit, SCL, 1969, 1, p. 8 s.v. opăci. OPINCIOÂRE s. f. pl. 691 VII dim. de la opincă.
OPLlî)NE s. n. pl. 847 VI „părţi componente ale rariţei, semănând cu lemnele care fixează tălpile săniei”.
323
Glosar dialectal. Muntenia
187
OR adv. 742 VUIa „oare”: Or ai şuncă-n pod?
ORAR s. n. 794 VII, 820 VII „bucată de pânză cu care se acoperă faţa mortului”; cf. b o i 1°...
v. DLR (regj s.v. 2°; cf. SCL, 1969, 1, p. 8 s.v.
ORĂ s. f. 690 VIII, 762 II, 778 V, 780 V, 782 V, VII, 784 V, VIII, 793 V, 794 V, 815 VII, 823 VII, 825 A, 826 III, Vllb, 827 VI, VII, 833 Vila, 834 VII, 835 Vb, 841 Vllb, 843 V, 849 VIII „horă”.
ORĂCĂl vb. 1° inf. 712 VIII [despre un animal] „(a) rage, (a) zbiera”: [Ursul] orăcăiaşîe c-a văzut omu 707 V. 2° ind. impf. 3 sg. 728 V [despre om] „ţipa, zbiera”. 3° conj. prez. 3 sg. 722 VIII [despre găină] „să cotcodăcească”.
ind. prez. 3 sg. orăcăie, orăcăieşte 1° 707 V, impf. 3 sg. orăcăiă 1° 707 Via, 711 VII, 712 VIII, 730 A, 731 VIII, 732 V, 2° 728 V, pf. c. 1 sg. am orăcăit 2° 711 VII, 3 sg. a orăcăit 1° 697 VI, 721 V, VI, A; conj. prez. 3 sg. să orăcăie 1° 672 VI, 676 VI, 692 VI, 697 VI, 707 V, 723 VII, 731 A, 3° 722 VIII; ger. orăcăind 1° 708 VII, 711 VII, 712 VIII, 728 V.
var. 1° orângăie vb. ind. prez. 3 pi.; impf. 3 sg. orângăiă, ger. orângăind 671 VI.
1° cf. DLR, CADE s.v., DM (rar), DEX (fam.) s.v.; 2°, 3° cf. DLR,
CADE, SCRIB AN s.v.
ORĂCĂlRII s. f. gen. 676 VI „acţiunii de a o r ă c ă i 1°”.
ORĂCĂIT s.n. 692 VI „răget, urlet”; cf. o r â n g ă I r i , orângăitură.
ORĂNGĂITtJRA V. orângăitură.
ORÂNGĂIE v. orăcăi 1°.
ORÂNGĂlRI s. f. pl. 671 VI „răgete, urlete, zbierete (de animal)”; cf. orăcăit...
ORÂNGĂITtiRĂ s. f. 671 VI „răget, urlet, zbieret (de animal)”: Am auzit o orîngăitură lungă, la o distanţă mai mare; cf. orăcăit...
var. orângăitură s. f. art. 671 VI.
ORB adj. 1° maţ ~ v. maţ 2°. 2° f. în sapă ~ 841 VIII, prâşilă ~ 818 VI, prăşeâlă ~ 780 VIb, 803 VI „(praşilă, sapă) printre rânduri”: După ce s-a făcut, d-a răsărit bine sfecla, ne ducem şi-i tragem o sapă oarbă, zice, printre rând, praşilă 841 VIII.
ORBEĂSCA adv. 865 VUIa „orbeşte, pe orbecăi te”: începeai să legi orbeăsc-aşa până la ziuă legai snopu dă coceni.
6RCĂNE vb. ind. prez. 3 sg. 773 V „horcăie”; cf. răpind.
ind. impf. 3 sg. orcăneâ 703 Vllb, 773 V.
v. DA s.v.. hor.
ORCĂNEĂLA s. f. art. 703 Vllb „acţiunea de a o r c ă n i ”.
188
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
324
v. DA s.v. hor.
ORCltJC (2 sil.) s. n. 728 A „bucată de lemn de care sunt prinse şleaurile hamului”: Jleavurile sânt alea care trage caii de ele la gura de ham, de la gura de ham care leagă de colea, de orcucu-&la. var. orcitig (2 sil.) s. n. 728 A.
v. DLR s.v,. orcic; cf. TDRG, CADE, ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBÂN (Mold., Râmnicu Sărat), SCŞt, 1957, 1, p. 80 (Vatra Dornei) s.v. orcic.
ORCltTG v. orciuc.
ORfiZ s. n. 866 VII „pilaf’: Tăiam o pasăre şi făceam orez; cf. p i 1 â c , p 1 a c h i e .
OREZAR s. m. 741 II, VI „lucrător în orezărie”: Era bunicu meu la... orezar II; Ăia la orezărie... orezăru, care este şefu, orezar VI. v. DLR, DEX s.v.
ORG6NIŢA s. f. art. 826 VIb „buhaiul (de urat)”: [De Anul Nou] mergea cu orgoniţa [...] o doniţă, pusă o piele dă capră deasupra, găurită şi băgată nişte păr de cal, şi trăgea dă ea. cf. DLR (Olt.) s.v. odvoniţă.
ORlF s. n. 746 VIII „dig”: Aici la noi nu mai ajunge [Buzăul], că
avem orîfn, digu ăla cum îţi spui; cf. d i c .
ORN s. n. 696 VII „horn”.
ORNĂNĂlfiŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 785 Vllb „faci treabă fără spor, te învârteşti degeaba”: Ornănăieşt! toată ziua; ornănăiii degeaba, nimica nu făcui astăzi; cf. zbârcâiâm. ind. pf. s. 1 sg. ornănăîi 785 Vllb.
ORSÂT v. ursâz.
ORZ s. n. în ~ pe vatră 866 V „petrecere (între fete) în seara de Anul Nou”: Acum sigur că nu mai e orz pă vatră şi să spune revelioane. v. GL. DOBR. s.v.
ORZĂREÂ vb. ind. impf. 3 sg. 812* „făcea comerţ cu cereale”. ORZĂRIÎIŞTI adj. f. pl. 1° 830* [despre fructe] „care se coc odată cu orzul; văratice, timpurii”; cf. orzeâscă. 2° 864 VI [despre căruţe] „de dimensiuni mari, de tipul celor folosite de negustorii de cereale”.
ORZEÂSCĂ adj. f. 830 A [despre măr, pară etc.] „care se coace odată cu orzul; văratică, timpurie”; cf. o r z ă r e ş t i 1°. v. DLR (reg.) s.v. orzesc.
ORZfŞTE s. f. 815 A, 827 A, 852 Via, 855 A „teren pe care s-a semănat sau de pe care s-a cules orzul”: Oile vara le-mpăiam pă răpiţiştii acolo, pă orziştii 827 A.
pl. orzişti 815 A, orziştii 827 A.
v. DLR (reg.), SCL, 1957, 1. p. 108 (Dobr.) s.v.
325
Glosar dialectal. Muntenia
189
OSEA s. f. art. 820 VIII „osia”.
OSIÂC (3 sil.) s. n. 827 A, 864 VI „lemn deasupra osiei la căruţă, pod al osiei”.
cf. TDRG s.v., DLR (reg.), CADE, SCRIBAN (Olt.) s.v.
OSÎT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 851 VII „s-a osificat”.
v. DLR (rar), TDRG s.v. osi, GL. DOBR. s.v. osea.
OSPĂDÂR adj. 743 VII „gospodar, înstărit”: Tat-su-i cam... s-a luat de băutură, el a fost un om ospădăr el în zilele lui; cf. g o s p o d i n ...
OSŞ0R s. n. 846 VII dim de la os.
v. DLR (reg.) s.v. osişor.
OSTOltiŞTE vb. imper. 2 sg. 675 VII „opreşte, potoleşte”: [înainte] dădea ciume de... dă murea lumea, dă zicea doamne ostoieşte boala!
v. DLR, DEX (înv., pop.), CADE, ŞĂINEANU (Maram., Mold., Ban.), DM (pop.), GS, 1933-1934, p. 242 (Jina) s.v. ostoi, TDRG (înv. şi Mold.) s.v. osteia, GL. DOBR. s.v.
OSTREŢEÂ v. ostreţeâză.
OSTREŢEÂZĂ vb. ind. prez. 3 sg. 788 VI „bate ostreţe (la pereţii casei)”: După ce o încheie [casa] şi să ridică cu căciulă cu tot, o ostreţeâză, bagă ostreţe printre ostreaţ-adică printre stâlpi; cf. băgă 1°...
sup. de ostreţăt 788 VI.
var. ostreţeâ vb. ind. impf. 3 pl. 788 A.
OŞÎŞTELE s. f. pl. art. 786 VII „copiii, urmaşii, odraslele”: A dat Dumnezeu şi mi-a trecut [boala], am venit acasă dă mi-am crescut oşiştili, copiii, c-aveam doi acasă; cf. p r ă s 1 a .
cf. DLR (reg.), LEXIC REG., II, p. 71 (Roşiori de Vede), BĂRBUŢ, CV, 1951, 11, p. 36 (Argeş) s.v. oşiştie, GL. ARGEŞ s.v. oşîştie.
OTÂVUL s. art. 742 Vllb „otava”; cf. otaveâlă.
OTĂVEÂLĂ s. f. 697 VI „otavă”: [Ursul] mănâncă otavă d-aia [...] otăveălă d-aia, nişte iarbă crudă; cf. otâvul.
OTÂNCfiŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 1° 816 A „leagă jugul de proţap în partea boului mai iute”. 2° 795 VlIIa „presează, bătătoreşte (pământul în jurul unei plante)”: Bagă firu de tutun şi otînceşte-aşa [...] ca să nu intre soarele, să-I bată, să se usuce; cf. bă tu re ş te...
1° v. DLR (reg.) s.v. otinci 4°, BĂRBUŢ s.v. otânci', cf. GL. ARGEŞ s.v. otânci 1°.
6TCĂ v. vddcă.
OT&LĂ s. f. 782 VI „soi de viţă de vie nealtoită”; cf. oteleu.
OTELfiU s. 825 VI „soi de viţă de vie nealtoită”; cf. o t e 1 ă .
OTlC s. n. 791 VI, 792 VI „unealtă de plivit buruienile din semănături, formată dintr-un băţ cu o lopăţică de fier la un capăt”: [Plivitul] se facea cu nişte otice, într-un ciomag mai lung pus un otic făcut la fierar
190
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
326
792 VI; cf. r a z , ţ e p e 1 î g ă . pi. otice 791 VI, 792 VI. var. hoţie s. n. 789 A.
v. DLR (reg.), LEXIC REG., II, p. 100 (Hunedoara), CV, 1951, 11, p. 37 (Argeş) s.v.
OTRĂVICI6S adj. 731 VI „otrăvitor”, v. SCL, 1969, 1, p. 11 s.v.
OŢ s. m. 689 V, 831 I „hoţ”.
pl. oţi 793 A, 794 VII, 825 A.
v. DA s.v. hoţ, SCRIBAN (vest) s.v. hoţ.
OŢEÂ vb. ind. impf. 3 sg. 817 VII „hoţea, fura”.
OŢELliS adj. 1° f. 865 VI „de oţel”: Vine nişte clame din sârmă oţelgăsă, copci aşa. 2° 721 A [flg., despre un om] „tare, ca oţelul, rezistent”: Nici briciu n-a mers, c-aici e vână groasă didisubt, trebuia să m-adoarmă ş-am fost tare oţălos, că nu m-a putut adormi c-un flacon di cela. f. 1° oţeloăsă 865 VI.
1° v. DLR (înv. şi pop.), SCRIBAN (vechi), TDRG s.v.; 2° v. DLR s.v. OŢEŢEÂLĂ s. f. 723 VI „oţetire”: Când îl laşi mult să fiarbă, [vinul] dă el în oţăţâlă.
OŢEŢj&ŞTE vb. ind. preş. 3 sg. 839 VI „oţeteşte”, v. DLR s.v. oţeti, BĂRBUŢ s.v. oţăţi.
CIULELE v. durile.
OULltlŢ s. n. 694 VI „os rotund la gleznă”.
6URILE s. n. pl. art. 675 VII, 713 III, 763 Illb „ouăle”, var. oulele s. n. pl. art. 797 VII. v. DLR (reg.) s.v. ou.
OVALUL s. n. art. 830 Vila „ovarul (la femeie)”, pl. ovale 781 VII.
OVEZlŞTII s. f. pl. 793 A „terenuri de pe care s-a secerat ovăzul”: Grâul îl semănăm dăsupra, băgăm grăpili dă fier şi îl grăpam [...] dac-avearn ogoare, mai dân timp, ovezişţii.
cf. DLR (reg.), SCL, 1957, 1, p. 108 (Dobr.) s.v. ovăzişte.
OV6L v. voi.
OVREICtJŢA (4 sil.) s. f. art. 732 III numele unui vechi dans popular: Se joacă ovrejeuţa, păpuraşu, ciobănaşu, jucăm refuzata, v. DLR s.v.
PÂÂRELE v. pahârâ.
PACE s. f. 808 nb „nume al unei pietre la jocul de copii purceaua”. PACELE s. f. pl. tantum 791 V, 799 V, 801V, 803 V, 823 V, 826 V „mâncare pregătită din cap şi/sau picioare de miel, de porc, de viţel, cu usturoi”.
327
Glosar dialectal. Muntenia
191
v. DLR (reg., Dobr.), DM (înv.), DEX (reg.), TDRG, SCRIBAN, GL. DOBR. s.v. pacea, BĂRBUŢ s.v.; cf. CADE, ŞĂINEANU, BPh, 1939, p. 232 (Gorj) s.v. păcele.
PACHET s. n. 1° 841 VIII, 855 A „lot, tarla, parcelă”: Acolo aveam lotu, spre luncă, la Coşăreni; să ducea ei, îi bătea coşărenarii, îi zgornea dă păpalcetu lu tata 841 VIII; cf. f i t a r â ... 2° 691 A, 708 VIII „suprafaţă defrişată dintr-o pădure; parchet”. 3° 810 VI „totalitate a caselor de pe o singură parte de uliţă, între două intersecţii”: Adică noi spunem un paket, un colţ dă stradă dă la colţu celălant până la cestălant colţ, spunem paket, aşa să spune la noi pă ţărăneşte, pl. 1° pachete 841 VIII.
1° v. DLR (reg.) s.v. 3°.
PADINĂ s. f. 827 VII, A, 829*, 833 A, 834 VI, 835 A „loc şes, mlăştinos, pe care se strânge sau din care izvorăşte apă”: Padină, un loc mai pădinos care nu rodeşte, să strânge gârle [pe el] 835 A; cf. p 1 â j n i ţ ă. pl. pădini 827 VII, 834 VI, 835 A.
v. DLR (reg.), CADE (Mold., Olt., Ban.), GS, 1933-1934, p. 242 (Jina) s.v.; cf. TDRG (vest, pop.), SCRIBAN (vest), ŞĂINEANU, DM, DEX s.v.
PADOC s. n. 1° 867 V „ramă de lemn deasupra cânepei puse la topit, ca să stea în apă”: Făceam aşa un padoc frumos cu... ceva d-o apăsam [cânepa] şi şedea trei zile şi trei nopţi. 2° pl. 845 V „rafturi în încăperea unde se cresc viermii de mătase”, pl. 2° padocuri 845 V.
PAHÂRĂ s. f. 727 VI „pahar”: Puneai trei lumânări acolo într-o ... pahărâ acolo, o strachină cu apă.
var. paârele s. n. pl. art. 682 VII.
cf. DLR (reg.) s.v. pahar, GL. ARGEŞ s.v. paar.
PAIANTĂ s. f. 1° 852 A „şipcă bătută pe pereţii casei pentru a fixa tencuiala”; cf. b a s c h i e ... 2° pl. 754 V „pari la gard”, pl. paiente 1° 689 VI, 746 VIII, 828 VIII, 2° 754 V. var. 1° paientă s. f. 852A, p\.paien(il2\ A; pafntea s. f. art. 809Vm, pl. paîntele 832 VlJIb.
PAIANTÂM v. paientez.
PĂICĂ (2 sil.) adv. 673 VIII, 678 Vllb, 679 Vllb, 684 VI, 688 V, 760 Vllb, 764 VII, 765 Vllb, 767 VEI, 769 A, 788 VII, 790 VII, 791 VII, 792 VII, 818 A, 823 A „parcă”: Io când am auzât mi s-a săltat căciula de păr în sus, păică sâmţam că nu mai am căciulă-n cap dă frică 769 A.
v" DLR (reg.), COMAN, GL. (Vâlcea, Hunedoara), LEXIC REG., I, p. 83 (Vâlcea), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ, Izv., 1937, 1, p. 29 (Vâlcea) s.v.
PAIELE s. f. pl. 818 VI „serii de foi de tutun culese în ordinea coacerii”: Să ia [de la tutun] trei-patru paele, în trei-patru rânduri ca să-l termini dă cules.
192
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
328
cf. DLR (prin nordul Munt.) s.v. paia.
PAIENTÂLĂv. paienteâlă.
PAIENTÂTUL s. n. art. 815 VI „acţiunea de a p a i e n t a cf. împaientârea...
PAIANTĂ v. paiantă 1°.
PAIENTEÂLĂ s. f. 834 VI „acţiunea de a paienta”; cf. împaientârea...
var. paientâlă s. f. 804 VlIIa.
PAIENTfiZ vb. tranz. ind. prez. 1 sg. 706 Viile, 745 VI, 760 VIII, 771 VIII, 802 VIII, 804 VlIIa, 814 A, 844 A, 852 A „bat paiantă”: Pe urmă o paientez f [casa] sau o-ngrădeşti cu nuiele, nainte era cu nuiele, acu nu mai găseşti nuiele, acu o paienteăză toţi cu ... cuie 844 A; cf. băgă 1 °...
ind. prez. 2 sg. patentezi 844 A, 3 pl. paienteăză 844 A, impf. 3 sg. paientă 760 VIII, 814 A, 1 pl. paientăm 802 VIII, pf. c. 3 sg. a paientăt 745 VI, 1 pl. am paientât 771 VIII; refl. ind. impf. 3 sg. se paientă 801 A; part. f. paientătă 800 VIII, m. pl. paientăţi 740 A. var. paiantăm vb. ind. prez. 1 pl., impf. 1 sg./pl. paiantăm 852 A. v. DLR (Olt.) s.v. paienta, GL. OLT. s.v. paienteăză, BĂRBUŢ s.v. paianta.
n ! fVTI? ! .	4.X 1°
A 1 A. i JL Â_, a. k. < . ^ J M. i i i -A j.
PAJURĂ s. f. 771 Va „sperietoare (din cârpe) pentru ciori; momâie”; cf. mototeie... cf. BĂRBUŢ s.v. pajere.
PALÂGENI v. părlăgâle.
PALÂN s. n. 674 VI, 766 Vllb, 786 A „gard de ulucă”: [Era] calu-n poartă, legat cu hăţurli dă palăn 674 VI. pl. palăne 674 VI.
v. DLR, DM, DEX (reg.) s.v. palancă, TDRG (Trans.) s.v. pălant, SCRIBAN (Trans., Munt.) s.v. palane 2°, GS, 1934, p. 292 (Jina) s.v.; cf. CADE (Trans., Olt.) s.v. pălant, LEXIC REG., II, p. 104 (Hunedoara) s.v. pălanc, BĂRBUŢ s.v.
PALÂNGĂ s. f. în a făcut (gtîra) ~ loc. vb. 733 VII „a ars, a fript”: M-a fript [ceaiul], mi-a făcut gura palăngă.
cf. DLR (Mold.) s.v. palancă 2°, SCRIBAN (est) s.v. palancă 1°. PALANGfl s. m. pl. 854 VUIb „negustori de nutreţuri”: Era palangii d-ăştia care e cu fanu, avea fanuri, avea ovăz, avea porumb, avea mei, avea dă toate. PALARIZlE s. f. 702 Vllb „paralizie”; cf. paralizeâlă. PALÂŞCA s. f. art. 755 VI, 853 VI „pălăria de floarea soarelui”; cf. turtă 4°.
PÂLE s. f. pl. în expr. îi venea ~ 683 V [despre cloşcă] „îi venea cheful, avea toane”; cf. s a n â c e .
329
Glosar dialectal. Muntenia
193
v. CADE s.v. pală1, DLR (înv. şi reg.) s.v. pală\ SCRIBAN (Munt. fam.) s.v. pală 3°, DM (înv.) s.v. pală*.
PÂLIŢĂ s. f. 677 VIII „băţ lung şi subţire”: Moşu a pus mâna p-o pâliţă ş-a plecat după aia; cf. v â r g h i i 2°.
v. DLR (reg., Trans.), TDRG (înv., pop., Trans.), CADE (înv., Trans.), ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (Trans., Munt., Mold.), DM (reg.) s.v.; cf. LEXIC REG., II, p. 52 (Făgăraş) s.v.
PALMELE, de-a ~ loc. subst. 739 V „joc de societate la priveghi”: Se joacă de-a palmele, înnumără, pune palmă peste palmă, înnumără pân’la a zecea, a de-a zecea cică „crai mă rog”, „ce te rogi ?”, „ce ne-i porunci”, „sărută pă cutărică”; cf. pălmuşele,pălmuşoâră. cf. DLR s.v. palmă 1°.
PALOl s. 863 VII „nălucă, arătare”: Ca un paloi, ca un căţel, aşa joacă totu nainte; cf. g o g 1 e â z ă ...
PAMBLfiLE s. f. pl. 729 VI „panglici”; cf. cordea ... PAMBLfCĂ s. f. 741 III „panglică”; cf. cordea ... pl. pamblici 825 VII, 867 VIII.
v. DLR, DM, DEX (reg.), SCRIBAN (sud, est) s.v. panglică, GL. DOBR. s.v.
PAMBLIFCIOÂSĂ (4 sil.) adj. f. 811 VII [despre cânepă] „cu firul gros”: Prea groasă [cânepa], pamblifcoăs-aşa, cum să spun; ci. beligoâsă ...
PANA s. f. art. 836 V „spicul (stufului)”, cf. DLR (reg.) s.v. I. 6°, GL. DOBR. s.v.
PANACOT s. 842 VII „bucată lungă de lemn cu forme scobite în care se pune la dospit aluatul de pâine”: Avem panacot lung aşa ca la brutărie şi puneam câte şase pâini.
v. DLR (reg.), SCRIBAN (Mold., Munt.), GL. DOBR., Arhiva, 1912, 7-8, p. 293 (Mold.) s.v.; cf. DEX s.v.
PANAGHtE s. f. 1° 725 VII, 728 V, VII, 729 Vllb, 733 VII, 738 VII, 741 VII „parastas la patruzeci de zile după înmormântare”: Să face şapte pomeni la mort [...] de ţărână una, de trei zile una, de nouă zile una, de douăzeci de zile, pă urmă la patruzeci de zile una, să zice panagiie la patruzeci de zile 728 VII; art. în ridică ~ v. ridică. 2° art. în ~ capetelor 728 VII „pomana din Joia Mare”: Joia de lângă Paşte să zice la noi Joia Mare, face pomană, zice că panagiia capetelor.
1° v. DLR s.v. 2°, TDRG s.v.
PANC, ~ ~ interj. 760 Vllb cuvât care imită mersul anevoios, cf. DA s.v. bang.
PÂNDĂ vb. ind. prez. 3 sg. 750 VI „depinde”; cf. depândă. PÂNDERE, în ~ loc. adv. 711 VIII „împânzind locul;
194
Maria Marin şi lulia Mărgărit
330
împrăştiat”: Gonacii [...] dă tomna pă dăparte-ncolo-şa, înpăndere, unu colo, unu colo, unu colo.
PANERtlŢE s. n. pl. 732 VII dim. de la paner.
PAPAINOG (3 sil.) s. m. 748 V „păpădie [?]”: Adunam flori, papainog. pl. papainogi 748 V.
PAPtfCI s. m. pl. 1° 671 VII, 785 Vllb „ghete”. 2° 793 V [la războiul de ţesut] „iepe”: Legi ca două iepe-aşa, d-acolo dă la război, p-alea pui picioarele, sau papiiâ.
1° v. DLR (reg.) s.v. papuc I.
PARALIZEÂLĂ s. f. 827 VI „paralizie”; cf. p a 1 a r i z I e . PARALOGlE s. f. 674 VUIb „născocire, minciună [?]v: Aude câte o paralogîie dân lumea largă, c-a făcut atâtea kile dă brânză; cf. bâzmă . PARAUA s. f. art. 808 III „bănuţul la ou”; cf. b ă n c d ţ ă ... PARAVATICĂ adj. f. 809 Vb „rea de gură; certăreaţă”, cf. DLR (reg.), SCRIBAN (Munt. vest) s.v. pălăvatic, TDRG (Munt. pop.), CADE, ŞĂINEANU s.v. palavatic.
PARCAGfU s. m. 715 VI „paznic la un parc de maşini sau de materiale”.
v. DLR (rar) s.v.
PARCEA s. f. 1° 693 VI „şiţă lată”: [Casa se înveleşte] cu fler sau cuparâă. 2° 821 VIb, 864 VI „parcelă, lot”; cf. fi tara ... pl. 2° parcele 821 VIb.
2° v. DLR (reg.) s.v. 1°; cf. TDRG, SCRIBAN s.v.
PARCELltŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 864 III „tai în bucăţi (o pasăre); tranşezi”: [Pasărea] o tai frumos cu cuţitu, parâeleşti frumos, cum să parceleşte din bătrâni; cf. ciobănise...
refl. ind. prez. 3 sg. se parceleşte 864 III. cf. GL. DOBR. s. v. parcelează.
PARDÂF s. 732 A „scândură tăiată de la marginea buşteanului; lătunoi”; cf. brâcuri...
v. DLR (Munt., Olt.), SCRIBAN (Munt.) s.v.; cf. ŞĂINEANU s.v. PARFlA, din ~ loc. conjuncţ. 782 VI „din cauza , din pricina”: Asta e dîn parjiia la ciuşmelile-astea. Cic-ar fi fost odată un moşier şi la semnat, cum să spun eu, s-a-nceput aşa o literă cu d... şi dîn parJle-tLia. i-a pus numele Dracea.
v. DLR (prin Munt.) s.v. 2°, LR, 1961, 1, p. 24 (Roşiori de Vede) s.v.; cf. BĂRBUŢ, Izv., 1936, 2, p. 73 (Vâlcea), CV; 1951, 5, p. 26 (Romanaţi), 1952, 5, p. 41 (Zimnicea) s.v.
PARMÂCE s. n. pl. 754 VI „nuiele încovoiate, ataşate la coasă pentru cositul grâului”; cf. caragâţă.
cf. DLR (reg.) s.v. parmac 5°, SCRIBAN s.v. parmac.
331
Glosar dialectal. Muntenia
195
PARMAL<JC s. 852 Vllb „prispă”: Io dormeam eu cumnatâ-mea şi cu mama, dormeam în parmaluc; cf. amvon.
PARTIZÂSE vb. ind. m. m. c. pf. 3 sg. 807 VI „repartizase”: Ne partizâse pe noi Ia grupe.
v. GL. DOBR. s.v. partizat.
PARŢOÂLĂ s. f. 863 A „preş”: [La câmp] ne-aşterneam şi noi paie sau o parţuălă, o ghebă, ce-aveam şi noi, şi ne culcam; cf. z ă b 1 o â i e .
PAS, în ~ Ioc. adv. 690 VI „la distantă de un pas”: Alţii lăsa [porumbii] dacă era deşi, mai în pas, ştii, c-aşa-i spunem noi.
PASA, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 775 VI „se tasa”: Să neteza pământu, să pasă el cum... în voia sa pământu; cf. bătureşte... m. m. c. pf. 3 sg. se pasase 775 VI.
PASĂ vb. ind. prez. unipers. 701 VIII, 733 A,'760 VUIb, 772 VI, 778 VI, 796 VII, 815 A, 827 A „dăunează, face rău”: Şi dacă dă un ger după aia sau un frig, [tutunului] îi păsa 733 A.
ind. impf. pasă 701 VIII, 794 A; conj. prez. să pese 733 A, 824*. v. DLR (reg.) s.v. păsa1 2°, LEXIC REG., II, p. 62 (Sibiu) s.v. PASTÂLE s. f. pl. 826 Vllb „teancuri din foi de tutun”; cf. funde 1°...
PASTELiM vb. tranz. ind. prez. 1 pl. 821 V, A „aşezăm foile de tutun în p a s t a 1 e ”: [Tutunul] înainte-1 făceam păpuşi, îl legam, da acu nu să mai face păpuşi, nu să mai leagă, dăcât îl pastelim. îl întindem aşa frumos, îl punem la teanc [...] şi-l ducem la depozit V.
PASTELlNĂ s. f. 812 VlIIb „plastilină”.
PÂŞTIUL (2 sil.) s. m. art. 799 VII „Paştele”: La Paşti, când vine Păştiu, roşâm ouă. v. DLR s. v. Paşti.
PAT s. n. 1° 854 VlIIb „bancă de lemn la drum, în faţa gardului; laviţă”: Aveam la poartă şi io, să mai şedea un creştin mai bătrân, şedea p-o laiţă, p-un pat. 2° pl. 688 VI [la săpatul fântânii] „poduri de scânduri de unde se aruncă pământul de la un nivel la altul până sus; schele”: Ajunge jos acolo [la fundul puţului], face niştepa^wr/d-azvârlire a noroiului de la ... de-acolo. pl. 2° paturi 688 VI.
2° cf DLR s. v.1 3°, 4°.
PATÂŞI s. pl. 741 VI „platforme (din lemne), legate de tractor, cu care se cară snopii de coceni de la câmp”: [Tractoarelor] le scoate discurile-alea de jos şi pune nişte lemne lungi de brad pă ele şi să faci... le spune păţişi, şi acolo pui câte un... aproape un hectar de ciocani [...] Păţişi să spune la ce să căra ciocani.
cf. DLR (Mold., Bucov.,), TDRG (Mold.), SCRIBAN (nord), DM, DEX (reg.), LEXIC REG., II, p. 21 (Dorohoi), 123 (Fălticeni), 126 (Gura Humorului) s. v. pataşcă.
196
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
332
PATRÂR s. n. 725 A „vas din doage servind ca măsură de capacitate cf. DLR (înv. şi reg.), CADE (Trans., Ban.) s. v. pătrare. PAŢACHlNI s. pl. 868 VI „mărăcini”: Era grăpi de fier, care-avea dă fier, de fier, care-avea dă mărăcini, dă mărăcini. Dă paţakinf d-ăştia. cf. DLR (reg.), TDRG, ŞĂINEANU, DM, DEX s. v. paţachină. PÂUS s. n. 754 VIII „colac mare care se făcea, conform obiceiului, la Anul Nou”: Pă timpu ăla să făceau colaci în tăvale mari, care să numea pauze, să făcea ... la fete şi când vineau flăcăii colinda şi p-ormă scotea colacu-ăla care se numea păus, îl ura şi-l lua flăcăii pâusu-ăla. pl. păuse 754 VIII.
var. pâuzui s. n. art., pl. pauze 754 VIII.
cf. DLR (înv., pop.), ŞĂINEANU, DM , DEX s. v. paos, CADE, SCRIBAN s. v., GL. DOBR. s. v. apaus.
PAUZĂ, în ~ loc. adv. 816 V „cu pauze, cu întreruperi; intermitent”: Ia gornişti şi-i aduce, şi-i cântă. Aşa în pauză; mai cântă, mai stă ... PÂUZUL v. pâus.
PAZlE s. f. 693 VI, 711 VI, 814 A [la casă] „parte a podului, sub streaşină”: Face păzii-aia pă margine, un rând dă scândură, ştiţi dumneavoastră, ca să vină căpriorii puşi pă ... pă scândur-aia 711 VI; cf. aplecăt6r 3°...
cf. DLR (reg.), TDRG, SCRIBAN (Mold.), DM, DEX s. v. PĂBLÂGII s. pl. 737 VUIb „buruieni (mari)”; cf. b ă d ă d ă n i i ... PĂCĂCltJNE s. f. 838 Vila „obicei conform căruia, joi sau la o săptămână după nuntă, tinerii căsătoriţi fac prima vizită la părinţii fetei”: [La o săptămână după nuntă] îi chema pă socri cu băiatu la fată, părinţii, zicea că-i ca un fel de păcăcune; cf. c â 1 e 1° ... var. păciiine s. f. în se ducea ~ 778 Vllb. cf. GL. OLT. s. v. împăcăciune, BĂRBUŢ s. v.
PĂCÂNEĂŢA s. f. art. 737 II „talanga”: Io mergeam pă drum înainte, în urma mea auzpăcăneăţa lor [= cârlanilor], vinea după mine; cf. a c i 6 i ... v. DLR (reg.) s. v.
PĂCĂNIT6RI s. f. pl. 831 VI [la căruţă] „cercuri de metal puse între umărul osiei şi roată, având rolul de a atrage atenţia în timpul mersului”: Păcănitor! la căruţă, care mergeai ... roatili şi păcăne, face pac-pac-pac [...] să-i audă căruţa păcănind. cf. DLR (reg.), GL. ARGEŞ s. v. păcănitoare.
PĂCĂRfT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 751 VlIIa „a trosnit, a zdroncănit, a păcănit”: Când l-a apucat [...] lupu pă mânz [...] a tras di el. Şi căruţa apăcărit.
PĂCIOÂNTĂ s. f. 769 VII „obicei conform căruia, joi sau la o săptămână după nuntă, tinerii căsătoriţi fac prima vizită la părinţii fetei”: La părinţii miresii să ducea cum era joi sau duminica ailantă. Păâuântă îi
333
Glosar dialectal. Muntenia
197
zicea, păâuanta, că zicea că să ducpăâyăntă să-mpece cu ei; cf. c â 1 e 1 ° ... .
PĂCltJNE v. păcăciune.
PĂDINOS adj. 803 VIII, 833 A, 835 A [despre un teren] „apătos, mlăştinos”: Un loc mai pădinos care nu rodeşte, să strânge gârle 835 A; cf. băltit.
v. DLR (reg.) s. v. 2°, BĂRBUŢ s. v.
PĂDLÂGENI v. părlăgele.
PĂDUCĂRÎE s. f. colect. 834 A „mulţime de păduchi; păducherie”.
PĂDURĂRIŢĂ s. f. 850 V „femeie pădurar”: Noi aveam aicea o pădurăriţă, un pădurar.
cf. DLR (rar), CADE (Trans., Bucov.), SCL, 1969, 2, p. 138 s. v.
PĂI v. âpăi.
PĂIÂ vb. ind. impf. 3 sg. 727 A, 869 Vfflb „scutura paiele de pe arie pentru a le separa de boabe”; cf. b o r f ă i â m ...
ind. impf 1 pl. păiâm 869 VUIb.
v. GL. DOBR. s. v. păiam; cf. DLR, DM (înv. şi reg.), TDRG s.v. păi, SCRIB AN s. v. păiesc.
PĂIUŞ s. cu val. adj. în băligâr ~ 789 VII „(băligar) cu paie”.
PĂLĂMIJEÂM v. pălămizeâ.
PĂLĂMIZEÂ vb. tranz. ind. impf. 3 sg. 823 A „plivea de pălămi-dă”: Era pălămidă, să zâcea pălămidă şi pălămizgăm cu ... care vrea îl mai pălămizeâ.
ind. impf. 1 pl. pălămizeăm 823 A.
var. pălămijeâm vb. ind. impf. 1 pl. 774 VIII.
cf. DLR (reg.) s. v. pălămizit.
PĂLĂRtJŞA v. părăluşă 1°.
PĂLEŞTE, se ~ vb. 1° refl. ind. prez. 3 pl. 849 V „se zvântă, se usucă”: La urmă le pun la afumat şi iarăşi când [cârnaţii] să păleşte aşa, la urmă-i prăjim în tigaie şi-i mâncăm; cf. f i 1 i v e ş t e ... 2° tranz. ind. pf. c. 1 sg. 871 VII „am oblojit”: Am venit acasă, 1 -am pălit cu tărâţe cu mălai [pe copilul bolnav].
1° conj. prez. 3 sg. să se pălească 852 Via; 2° ind. pf. c. 1 sg. am pălit 871 VII.
1° cf. DLR s. v. păli1, SCL, 1969, 2, p. 139 (Neamţ) s.v. păli.
PĂLÎŞ 1° adv. 827 A „razant”: A dat cu ciomagu păliş. 2° s. n. 840 A „furtună cu lapoviţă”: Vinea o ... o lapoviţ-aşa, o ploaie cu zăpadă, doamne ! un păliş.
1° v. DLR (Olt., Munt.), CADE (Olt.), DM, DEX (reg.), BĂRBUŢ s. v.; 2° v. DLR (reg.), GL. ARGEŞ s. v.
PĂLMtiŞELE, de-a ~ loc. subst. 726 VII „joc de societate la priveghi”; cf. p â 1 m e 1 e ...
198
Maria Marin şi lulia Mărgărit
334
PALM UŞOARĂ s. f. 724 V „joc de societate la priveghi”; cf. palmele ...
PĂLUIÂ', se~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 727 A [despre fin] „se făcea pale”, ind. m. m. c. pf. 3 sg. sepăluise\ conj. prez 3 sg. să se păluiăscă 736 A. v. DLR (reg.), TDRG, CADE (Olt.), BĂRBUŢ s. v. pălui. PĂLUlfiŞTE2, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 724 VI [despre fân] „se zvântă, se usucă”: După ce-1 facem [fânul] căpiţă-1 lăsăm acolo două-trei zile, până să păluieşti el, şi-l aducem acasă; cf. f i 1 i v 6 ş t e ...
PĂMÂNT s. n. în ~ mort v. mort 1°.
PĂMÂNT6S adj. 864 [despre băligar] „sfărâmicios ca pământul”: S-adaugă nişte băligar mai putred, mai pămîntâs aşa, ca-ngrăşământ. cf. DLR, SCRIBAN, DM (rar), DEX s.v.
PĂMÂNZÂLCÂ s. f. 846 VII [la furca de tors] „bucată de postav fixată cu un os de pui, pentru a ţine fuiorul”: Aripa are un os mai gros şi o fărâmă dă osşor mai subţirel. Doamne, şi-l puneam lapămînzălcă şi zăceam c-avem la furcă pămînzălcă. Puneam un petic dă aba, aşa, dă postav şi aicea făceam o gaură şi legam o aţă şi puneam fuioru ş-apăi l-încingeam pă furcă, v. DLR, DM, DEX (reg.), SCRIBAN (Munt.), TDRG s. v. PĂMÂSTEÂLĂ v. pomosteâlă 1°.
PĂMÂSTEAM v. pomost6şte.
PĂMÂSTEÂUA v. pomosteâlă 1°.
PĂMOSTEÂLĂ v. pomosteâlă 2°.
PĂMUSTiT v. pomostâşte.
PÂNCĂNE vb. ind. prez. 3 pl. 760 Vllb „merg greu, târăsc picioarele”: D-abi merg, d-abi merg, pane, pane [...] păncăne. cf. DLR (Munt.), GL. ARGEŞ (fam.) s. v. păncăni.
PĂNUŞlŢĂ s. f. 846 VIII „pleavă (de mei)”: Asta nu să treieră, că dacă treieri să fărâmă pănuşîţ-aia sau îmbrăcămintea aia [a meiului]; cf. c ă m ă ş u i â 1 ă 2°...
cf. DLR (reg.) s. v. I.
PĂPĂRtJDĂ s. f. 745 Vllb, A „sărbătoare a treia joi după Paşti”: în ziua di păpărudâ, adică a treia joi după Paşte A. v. DLR s. v. paparudă' I. 1°.
PĂPĂRUDÎM, ne ~ vb. refl. ind. prez. 1 pl. 737 I, 745 VUIb „ne stropim cu apă, când facem paparude”.
ind. impf. 3 sg. se păpărudeâ 745 VlIIb.
PĂPURĂŞUL s. art. 735 III numele unui vechi dans popular: Se joacă ovreicuţa, păpurăşu, ciobănaşu, jucăm refuzata.
PĂPtlŞĂ s. f. 1° 794 V „nod la capătul feşei cu care se leagă sugarul”: La capătu fâşii să face o păpuşă, aşa-i spune. 2° pl. 675 III, VII „colăcei în formă de 8 neunit la un capăt”.
pi. 2° păpuşi 675 III, VII.
2° cf. DLR (reg.) s. v. II. 4°.
PĂPUŞÂM v. păpuşeşti 1°.
PĂPUŞfiŞTI vb. 1° ind. prez. 2 sg. 745 V, 779 Vllb, 843 VIII, 852 A „faci păpuşi (de tutun)”; cf. împăpuşdşti. 2° refl. ind. prez. 3 sg. 830 A [despre fân, pământ etc.] „se îndeasă, se tasează”: Băteam pământul aşa cu picerili pă lângă ea [= viţă de vie] ca să să păpuşăscă 803 VIII; cf. bătureşte...
1° ind. prez. 3 sg. păpuşeşte 720 VI, 740 A, 1 pl. păpuşim 752 A, 755 VI, 760 VI, 792 V, 797 V, 803 IV, Vila, 814 V, 821 V, 824 V, 826 V, VI, 828 VI, 3 pl. păpuşeşte 740 A; impf. 3 sg. păpuşeă 798 VIII, 804 VUIa, 806 VI, 838 VI, Vllb, 1 pl. păpuşeâm 836 VII, VIII, 838 VI, 844 A, 3 pl. păpuşeă 845 VIII; pf. c. 1 sg. am păpuşii 803 V, 824 III, 826 V, Vllb, 2 sg. ai păpuşit, 3 sg. a păpuşit 740 A; conj. prez. 1 sg. să păpuşesc 844 VII, 2 sg. să păpuşeşti 779 Vile, 3 sg. să pâpuşeăscă 771 VIII, 843 VIII, 1 pl. să păpuşim 821 V, 832 VI; part. păpuşit 740 A, 745 VI, 751 VUIa, 826 VI; sup. de/la păpuşit 720 VI, 804 VUIb, 818 VIII, 824 V, 836 VII, 845 VIII; refl. ind. prez. 3 sg. se păpuşeşte 1° 752 A, 764 VI, 2° 830 A; 2° impf. 3 sg. se păpuşeă 720 V; conj. prez. 3 sg. să se păpuşească 1° 814 V, 2° 803 VIII.
var. 1° păpuşăm vb. ind. prez. 1 pl. 745 V.
1° v. DLR (reg.), TDRG, BĂRRUŢ s. v. păpuşi.
PĂPUŞfTUL s. n. art. 726 Vb, 799 VI, 817 A „acţiunea de a păpuşi 1°”: Pă timpu-ăsta-ncepeam păpuşîtu [tutunului] 817 A.
PĂPUŞ6I s. m. 721 Vllb, 726 Vb, VII, 7291, 738 A, 741A „porumb”.
pl. art. păpuşoii 726 Vb.
v. DLR, TDRG, ŞĂINEANU, BPh, 1934, p. 104 (Mold.), CADE (Mold., Bucov.), SCRIBAN (est), GL. DOBR. s. v. , LR, 1960, 3, p. 76 (Suceava) s. v. popuşoi.
PĂR s. m. 723 V „lână fină şi subţire”: Torceam lână subţirică, păr îi spunea.
v. DLR (pop.), CADE (Trans.), BĂRBUŢ, CV, 1952, 2, p. 38 (Gorj) s. v.; cf. GL. OLT. s. v.
PĂRĂLtJŞĂ s. f. 1° 733 III, 740 III, V, 741 III, 745 V „bănuţ la ou”: Trebi să fie proaspăt [oul] şi sâ aibă o părăiluşă; la unu din capeţi, ăla capătu mai turtit, trebui să ai vă o părăluşâ ca un ban aşa, mai negru di cât culoarea ouli 741 III; cf. b ă n c u ţ ă ... 2° pl. 769 V „frunzuliţe (pe crăci de stejar sau de ulm) cu un fel de protuberanţe, care se pun viermilor de mătase pentru a se urca pe ele”: Le punem aşa, cum s-ar zice nişte părăluşe aşa, aşa le zicem noi, nişte crăchiţe aşa sunt, aşa crăchiţe cu pitulici mici pă ele şi să urcă [gândacii].
pl. 2° părăluşe 769 V.
var. 1° pălăruşă s. f. 726 III, 739 III.
200
Maria Marin şi lulia Mărgărit
336
PĂRĂLUŢA s. f. art. 712 III, 721 III, 724 Ia, III „bănuţul la ou”: Aleg ouăle cele mai prospete, mă uit la ele să vedem care-s bune [de pus la clocit], dacă arepărăluţ-aia 712 III; cf. b ă n c ii ţ ă ...
var. părăuţă s. f. 709 III, 711 V, 714 III, 747 V, 748 V, 750 III, 836 V, 852 VHb.
v. GL. DOBR. s. v. părăuţă, BĂRBUŢ s. v.
PĂRĂSEŞTI, să ~ vb. conj. prez. 2 sg. 687 I „să alungi”: Uite, tată, de ce ai zis dumneata să mă părăseşti dă la casa dumitale. v. BĂRBUŢ s. v. părăsi.
PĂRĂtlŢĂv. părăluţa.
PĂRÂNCĂ v. părâng.
PARÂNG s. n. 726 Via, 727 A, 737 VI, 739 A „plantă furajeră asemănătoare cu meiul; dughie”; cf. d i 1 i d â r. pl. părânguri 727 A.
var. părâncă s.f. 754 VIb; părfncă s. f. 854 VlIIa. v. DLR, DM, DEX (reg.), TDRG (Mold., Trans.) s. v., CADE (Mold., Trans.), SCRIBAN (Munt.) s. v. păring.
PĂRINCĂ v. părâng.
PĂRLĂGfiLE s. f. pl. 680 V, 714 VII, 745 Vllb, 782 V „pătlăgele (roşii)”: Era ardeiu şi părlăgelili neudate 782 V; cf. dumade.
var. palăgeni s. f. pl. 783 VII; pădlăgeni s. m. pl. 780 iii, 783 iii. v. DLR s. v. pătlăgea', cf. BĂRBUŢ s. v. pălăgean. PĂRŢEÂSCĂ, să ~ vb. conj. prez. 3 sg. 786 VIII „să împartă, să dea de pomană”; cf. împărţesc. cf. DLR (înv.) s. v. părţi.
PĂRUGEÂN s. m. 835 A „par mare”; cf. tumurldgi . v. DLR, DM (reg.), CADE (Olt.), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ, DR, 1924-1926, p. 902 s. v.
PĂRUIALA s. f. art. 1° colect. 721 A, 804 V, 833 VI [la casa de pământ] „totalitatea parilor pentru pereţi”. 2° 740 VI [la casa de pământ] „acţiunea de a bate parii”.
1°, 2° cf. DLR (reg.), LEXIC REG., II, p. 62 (Vaslui) s. v. PĂRUIT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 pl. 745 VI [la casă] „au bătut pari între furci”, cf. DLR (înv., reg.) s. v. părui2 1°, DM, DEX, LEXIC REG.,II, p. 62 (Vaslui) ş. v. părui.
PÂRURI s. n. pl. 747 Vllb „păr (colectiv)”.
PĂS, nu avea ~ loc. vb. 679 VIII „nu Ie păsa, nu se sinchiseau”: [Ruşii] n-aveă păs, că nu era [războiul] în ţara lor; cf. n e v 6 i e 1 °. v. DLR (rar) s. v.
PĂSĂT s. n. 767 I, 769 I, III, VII, 770 V, 772 III, VII, 774 V, 804 V „terci de mămăligă”: Mămăliga, pui căldarea şi încălzeşti apa aşa, aşa şâ faci pîsât 769 VII; cf. cir.
337
Glosar dialectal. Muntenia
201
var. pâsât s. n. 763 Illb, V, 765 V, 766 V, VII, 768 III, V, VII, 769 VII, 771 III, VII, 773 V, 774 V, Vila, 776 V, 778 III, V, VUIa, 780 III, VII, 781 III, VIII, 784 I, 785 III, 789 V, 790 V, VII, 791 V, 796 V, 797 V, VII, 799 V, 804 V, 806 VII, 807 VII, 808 I, III.
v. DLR, DEX s. v. 3°, GL. OLT. s. v. 1°, BĂRBUŢ s. v. PĂSĂRtŞ s. colect. 800 Ib „mulţime de păsări”.
PĂSCULtŢE s. f. pl. 866 VII dim. de la pască: Făceam brânză, când aveam brânză proaspătă de vacă, o făceam cu ou, puneam şi puţin zahăr şi puneam acolo în coca de cozonac şi făceam păsculiţe.
PĂSTÂIE s. f. 1° 781 VII „ardei cornul caprei”; cf. c â p i a ... 2° pl. 678 V „puzderii”: [Cânepa] o batem d-o curăţăm dăpăstăile acelea [...] are păstăi pă fir; cf. crâţa ... 3° în legată în ~ 827 A [despre basma] „înfăşurată în jurul capului şi înnodată pe frunte”, pl. păstăi 1° 780 III, 2° 678 V.
1° cf. DLR (reg.), GL. OLT. s.v., BĂRBUŢ s. v. păstăi; 2° cf. DR, 1941-1943, p. 62 s. v.
PĂSTRA, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 786 III, V „se cruţa, se menaja”: Neglijenţa ş-a lui, că nu s-a păstrăt şi s-a îmbolnăvit V. ind. pf. c. 3 sg. s-a păstrăt 786 V. v. DLR (înv.), CADE s. v.
PĂSTRĂGĂLEŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 781 VII „se rostogoleşte”: Uite să păstrăvăleşte, se frământă, şi a căzut din pat. var. se păstrăvălâşte vb. refl. ind. prez. 3 sg. 781 VII. v. DLR (prin nord-estul Olt.), TDRG (Olt.), LEXIC REG., II, p. 30 (Vâlcea), BĂRBUŢ s. v. păstrăgăli, SCRIBAN (vest) s. v. prostovălesc; cf. GL. OLT. s. v. postrăvăleşti.
PĂSTRĂMEşTE vb. tranz. ind. prez. 3 sg. 1° 676 V, 738 V, 751 V „face (carnea) pastramă”: Carnea o păstrămim, o punem la putină 751 V. 2° 682 V, 754 V „tranşăm carnea (de porc)”: Păstrămim: după ce-1 tăiem [porcul] acolo-şa, îl păstrămim, cum e datoria omului, facem şuncile, scoatem noi carnea dup-acolo 754 V; cf. c i o b ă n 6 s c ...
ind. prez. 1 pl. păstrămim 1° 751 V; 2° 682 V, 754 V, 3 pl. păstrămeşte 1° 738 V.
1° v. DLR (prin vestul Munt.), GL. ARGEŞ s. v. păstrămi. PĂSTRÂU s. m. 716 Ha „soi de ciuperci mari, albe, comestibile”, pl. păstrăi 716 Ila.
cf. DLR (pop.), SCRIBAN (nord), TDRG, CADE (Mold., Trans.), DM, DEX (reg.) s. v. păstrăv, LR, 1959, 3, p. 66 (Argeş) s. v. păstrămi. PĂSTRĂVĂLEŞTE V. păstrăgăleşte.
PÂSTRU s. n. 867 V „păstrare, economisire”, v. DLR, DM (înv. şi reg.), SCRIBAN (rar), TDRG, CADE s. v.; cf. DEX s. v.
202
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
338
PĂSUIÂ vb. ind. impf. 3 sg. 815 A „apăra, ferea”.
PĂŞI6RI (3 sil.) s. m. pl. 815 A dim. de la pas.
PĂŞUIÂM vb. tranz. ind. impf. 1 sg. 750 VlIIb „păşteam, păşunam”: [Oile] vara le păşuiăm la câmp.
PĂTlC s. 712 VIII dim. de la pat: Sta-nvălit c-o sarică acolo-ntr-un pătic. * v. DLR (Munt.), GL. ARGEŞ s. v.
PĂTlSCI (3 sil .) s. m. pl. 756 VIII „grămezi, clăi de coceni clădite pe par”: Când se usucă [cocenii], să face un fel dă pătî/ec aşa, p-o prăjină aşa, pentru iarnă, ca să şază frumos nutreţu; cf. s t o g , ţ u r 1 6 i 1 °.
v. DLR (reg.) s. v. pătuiac, CADE s.v. pătiac; cf. LEXIC REG., I, p. 83 (Vâlcea) s. v. păteac, GL. OLT. s. v. pătiege, BĂRBUŢ s. v. pătieg.
PĂTRĂTtlRI s. f. pl. 675 VlIIa „pietre cioplite în formă cubică”: Noi o lucram piatra pătrăturffrumoase.
cf. DLR s. v. pătrătură.
PĂTtJL s. n. 1° 788 VI „cadru din drugi peste loitrele căruţei folosit pentru a-i spori capacitatea”: Să puneapătulu pă căruţă când plecam la cărat; cf. ţ a r c . 2° 786 A „clădire mică, cu camere de locuit şi cu pod pentru depozitarea porumbului”.
1° v. DLR (Munt., Olt.) s. v. 4°b.
PĂTURfME s. f. colect. 817 VII „mulţime de pături (de învelit)”.
PĂTUTlNDENI adv. 697 VlIIb „pretutindeni, peste tot”: Odată a căzut aşa un potop aşa, şi nupătutindenl, numa [...] cam din capu satului încoace; cf. rând 2°.
v. DLR (reg.) s. v. pretutindeni', cf. SCRIBAN (înv.) s. v. pretutindeni.
PĂŢÂU s. n. 689 VII, 807 VI „păţanie, necaz”: Păi eu îţi spusei, zâc, cam un roman aşa din păţiuu meu, adică ce-am păţât eu 689 VII. El ştie tot păţim meu 807 VI; cf. petrecere,pocânie.
" v. DLR (Munt.), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ, SCL, 1969, 2, p. 140 s. v.
PÂLPÂI, a ~ vb. inf. 751 VII „a clocoti încet”: Polcăie mămăliga, fierbe 703 V; cf. b 6 1 c ă n e .
ind. prez. 3 sg. pâlpâie 807 V; conj. prez. 3 sg. să pâlpâie 750 Vllb, 807 V.
var. pâlcăie vb. ind. prez. 3 sg. 703 V; pâlpâie vb. ind. prez. 3 sg. 704 V.
PÂNDÂR s. 727 I [la jocurile de copii] „loc unde se mijeşte”: Care cade zece acela să face la pîndâr, ceilalţi pleacă şi s-ascunde; cf. t i c t â c 2°, t i c t ă 3°.
PÂNDĂ s. f. 748 V, 836 V „figură la jocul de copii oină”: Ne-mpărţeam: jumătate-ntr-o parte, jumate-ntr-o parte; trăgeam sorţii, cari-i la bătaie şi cari-i la pîndă 748 V.
va*, pântă s. f., pl. pânte 865 II.
PANTĂ v. pândă.
339
Glosar dialectal. Muntenia
203
PÂNTECĂR&SC vb. ind. prez. 1 sg. 839 VlIIb „am diaree”, cf. DLR (neobişnuit) s. v. pântecări.
PÂNZÂR s. n. 717 VII „dispozitiv pentru urzit; urzitor”: [Cânepa] o urzeam la pînzâr, la urzitor; cf. dulap, cf. DLR (reg.) s. v. 2°.
PÂNZĂ s. f. în expr. mergeam ~ 701 VIII „împânzeam locul”: [Grâul] îl semănăm noi şapte, opt inşi la rând cu sacu, cu poalele cu grâu, altu-nainte, după el aşa, pînză aşa mergăm când semănăm; cf. împânzuiâ... v. GS, 1929-1930, p. 133 (Prahova) s. v.; cf. DLR s. v. I. 1°. PÂNZĂREÂSĂ s. f. 815 A, 840 VII „femeie care are urzitor şi urzeşte şi pentru altele”; cf. urzăreâsă, urzătoârea, urzitoreâsă. PÂNZĂR&T s. n. colect. 850 Vb, VII „pânzeturi”; cf. p â n z u r i . PÂNZURI s. f. pl. 788 VII, 791 VII „pânzeturi”; cf. pânzăret. v. DLR (înv. şi reg.) s. v. pânză.
PÂRÂCICNI s. f. pl. 768 VlIIb „reclamaţii împotriva cuiva; pâre”; cf. reclamă.
v. DLR, DEX (pop.), DM (rar) s. v. pârâciune.
PÂRDĂI s. m. pl. 723 VII „dihănii, jivine”: Tocmai după ce-am trecut să intrăm în satu din jos, în Urecheşti, atuncea ne-a spus: „ai, ăia era pîrdăi, mamă”: cf. i i 1 e t i n i ...
PÂRJOLtCĂ s. f. 738 VII „friptură făcută la repezeală”: Pui o bucată de ficat, pui rinichii amândoi, faci o pîrjolîcă şi bei o căldare de vin. PÂRLEÂLĂ s. f. 811 A „pelagră”; cf. p i 1 â g ă r. v. DLR (reg.) s. v.
PÂRLITA s. f. art. 1° 800 V „afurisita, ticăloasa”; cf. î n c h i n â t 1°... 2° la ~ loc. subst. 741II numele unui joc de copii (cu mingea): Ne jucam cu cei mari şi lapîrlita şi cei mici stătea-n mijloc şi cei de afară ne-atingea cu mingea, m. pl. 1° pârliţi 685 Vllb.
PÂRLOAGĂ s. f. 750 Ila, 853 VUIa, 866 A „loc într-un lan de grâu, sau de porumb, unde (din cauza inundaţiei) creşte doar iarbă”: Ne-am dus în nişte porumb, acolo era opîrloâg-aşa [...] unde nu era porumb, era-n... înecat 750 Ila. pl. pârloage 750 Ilb.
cf. DLR, DM, DEX s. v., CADE (Mold.), SCRIBAN (estul Olt.), TDRG, ŞĂINEANU s. v. pârlog.
PÂRPÂC s. 677 II numele unui joc de copii: „de-a v-aţi ascunselea”: Pîrpăc, unii mijeşte şi unii s-ascunde şi, când să ne ducem, ăia care mijeşte fuge după ăilalţi; cf. a s c 6 n s a ...
PÂRŢĂG6S adj. 704 Vila, 791 VII „arţăgos, capricios, cu toane”: Era, ştii, pîrţăgos, plângea ca copilu 704 VII; cf. d o 1 o m â n ă ... v. DLR (vestul Munt.), GL. ARGEŞ s. v.
PÂSÂT v. păsat.
204
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
340
PÂŞA interj. 794 A „pâş”. v. DLR (reg.) s. v. pâş.
PAŞÂI vb. ind. prez. 2 sg. 726 V „mergi în vârful picioarelor, pe furiş”: I-auzim vâjâind aşa, uşor aşa, ca când pfşîi.
PÂŞEÂ vb. ind. impf. 3 sg. 760 Vllb „păşea, trecea peste ceva”, ind. pf. c. 3 sg. a păşit 823 VII, 835 VII; conj. prez. 3 sg. să păşească 835 VII.
PE prep. 1° 673 VIII, 765 V „în, la (indicând spaţii închise sau delimitate)”: Şi m-a dus acolo pă Piteşti, la spitalu ăla 765 V. 2° în ca ~ dâget v. dâget; ca ~ mână v. mână 2°; ca ~ mine v. mine; ca ~ picidr v. picidr 6°. 3° 673 VIII „de”: I-a plăcut pă fată.
PEÂRŞĂ s.f. 721 V, A „prună”.
cf. DLR (înv., rar), CADE (Mold.), SCRIB AN (est), DM, DEX (reg.), TDRG, ŞĂINEANU s. v. perjă.
PfiCE v. pecie.
PfiCIE (3 sil.) s.f. 671 V, 672 III, 674 V, 676 VII, 680 V, 683 V, 697 VII, 706 Vb, 756 V, 758 V, 765 V, 768 VII, 771 Vb, 774 Vllb, 775 V, 778 V, 782 V, 784 III, 797 V, 801 Vb, 812 V, 814 V, 823 V, 824 V, 836 V, 838 Vllb, 848 VII, 849 V, 850 Vb „fâşie de carne macră (de porc) pentru friptură sau pentru pus la afumat”: Grăsimea aia o pune separată, pecif-aia, c-aşa să zice ia noi peăe, muşchii ăia, cum să zâc, separate 801 Vb. Peca îi spunem la [carnea] a slabă 775 V; cf. slăbiciune.
pl. pecii 672 III, 675 VII, 680 V, 697 VII, 706 Vb, 756 V, 758 V, 774 Vllb, 782 V, 784 III, 836 V, 848 VII.
var. pece s. f. 775 V, 855 V; pl. peci 855 V. v. DLR, DEX (înv., reg.), SCRIBAN (înv., vest, Maram.), ŞĂINEANU, DM s. v., LEXIC REG., I, p. 9 (Baia Mare), BĂRBUŢ, DR, 1927-1928, p. 47 (Sibiu), BPh, 1939, p. 232 (Gorj), CV, 1949, 6, p. 30 (Mehedinţi) s. v., GL. OLT. s. v. pecii; cf. CADE (Olt., Trans.) s. v. pecină, LEXIC REG., II, p. 41 (Ban.) s. v. pece.
pecIm, să ~ vb. tranz. conj. prez. 1 pl. 839 VII „să desfacem (carnea de porc) în pecii”: Dipă aia mergem la pecit, săpeâim carnea porcului; cf. p e c i u i e s c .
sup. la pecit 839 VII.
cf. DLR (prin Munt.) s. v. pecia.
PECIOÂRE (4 sil.) s. f. pl. 706 Vb dim. de la p e c i e ; cf. p e c i 6 ţ e .
PECIUlfiSC vb. tranz. ind. prez. 1 sg. 672 V, 673 V, 674 V, 680 V, 689 V, 690 V, 721 Vila, b, 732 V, 736 V, 855 V „tai (carnea de porc) în pe c i i ”: Peăuieşte aşa carnea frumos, mi-o sară, mi-o pune-ntr-o copaie sau într-o ladă 690 V; cf. p e c î m .
341
Glosar dialectal. Muntenia
205
ind. prez. 2 sg. peciuieşti 721 Vila, b, 3 sg. peciuie 672 V, 673 V, 689 VII, 855 V, peciuieşte 690 V, 855 V, 1 pl. peciuim 680 V, 732 V, 736 V, 855 V; conj. prez. 3 sg. să peciuie 855 V, 1 pl. să peciuim 674 V; part. peciuit 721 Vllb, f. peciuită 674 V, 736 V.
cf. DLR (prin Munt.), GL. ARGEŞ s. v. pecia.
PECltJŢE (4 sil.) s. f. pl. 674 V, 678 V dim. de la p e c i e ; cf. p e c i o â r e .
v. DLR (reg.) s. v. peciuţă, GL. OLT. s. v.
PEFT&LE v. pifteâ.
PfcLII s. f. pl. 831 VI „pari pe care se întind năvoadele (la uscat)”: Era năvoadele-ntinse păpelij, aşa se numea, pelii, nişte pari dân ăia ... care să usca nevodu. v. DLR s. v. pelie.
PELIŞOÂRE s. f. pl. 712 VI, 736 V dim. de la pală (de borangic): [Borangicul] îl facem pelişgăre pă un ziar şi pă urmă punem pă ... pelişoârlş-aceleă, punem mălai sau nisip şi le facem scule pă răşchitor 736 V. PELITÂRE v. peretâr.
POLIŢA s. f. art. 835* „înfăţişarea, chipul”: Seamănă cu mamă-sa,
toată peliţa ei !
cf. DLR (înv. şi pop.) s. v pieliţă TT, TDRG (1b, v ) s, v. 1° CADE (arh.), SCRIBAN (vechi) s. v.
PELIVÂN s. m. 839 VlIIb „acrobat, saltimbanc”: Ta-su lui fusese pelivtin, dar şi el era voinic [...] era puternic.
v. DLR (înv., reg.), TDRG, CADE (arh.), SCRIBAN, DM, DEX (înv.) s. v. pehlivan, GL. DOBR. s. v.
PELTICÂRE s. f. 672 VIII „defecţiune de pronunţie”: [Ţiganii] are o ţâră pelticăre.
cf. DLR (rar) s. v. pelticărie.
PENTICtTĂ s. f. 761 VII „apendicită”.
PENTIŞOÂRĂ s. f. 723 A dim. de la pantă.
PEPENOÂICE (4 sil.) s. f. pl. 762 VIII „pepeni mari, de formă lunguiaţă”.
v. DLR, DEX s. v. pepenoaică.
PERCEPTORUL s. m. art. 781 V „persoana care strânge darul
ia nuntă”; cf zaraf.
PERCIT6R s. m. 839 VlIIb „perceptor”; cf. isprăvnicerul. v. DLR (reg.), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ, DR, 1929-1930, p. 472
(Vâlcea) s. v.
PERDAF s. n. 726 Vb „strat subţire (de nisip)”: Tutunu după ce-1 semăna, puneam un perdaf di nesip şi-l bătea bini cu mătura piste mraniţa aia acolo.
206
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
342
PERETÂR s. n. 860 V „ţesătură cu care se împodobesc pereţii caselor ţărăneşti”; cf. fundare.
pl. peretăre 737 VUIb, 860 VI.
var. pelitâre s. n. pl. 737 VUIb.
v. DLR (reg.) s. v. păretar, LEXIC REG., I, p. 84 (Vâlcea) s. v.; cf. TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN, DM, DEX s. v. păretar, BĂRBUŢ s. v. peri tar.
PERETE s. m. în face un ~ 728 VII „stă treaz toată noaptea la priveghi”: Care putea să stea, sta toată noaptea [la priveghi], zâcea că fââe un perete; dacă stai şi nu dormi toată noaptea.
PERGH^L s. n. 836 V, 853 II1° „cerc desenat pe pământ la un joc de copii cu mingea”. 2° „nume al jocului care se joacă în ~”.
1° cf. DLR, DM, DEX (înv., reg.) s. v. 2°, TDRG, CADE, SCRIBAN, GL. DOBR. s. v. ; 2° v. DLR (pop.) s. v. 2°, ŞĂINEANU s. v.
PERGHELtJŞ s. 850 A „derdeluş”: Deci formatu unei săniuţe, cum...are copiii dă să dau lapergeluş', cf. d â r 1 i â ş...
PfiRIAs. f. art. 773 V, 776 VII „obiceiul conform căruia fetele şi flăcăii se adună în ajunul Anului Nou şi pun sub oale sau sub străchini diverse obiecte, pentru a-şi ghici ursitul”: Atuncea [înainte, la Anul Nou] jucam peri ia, nemeream... punea perii, inel, astea toate 776 VII; cf. c o 1 ţ â t ă ...
PERltJŢÂ s. f. 775 VIII „franjuri (cu care se împodobeşte marginea de jos a fustei)”: Şi mai avea ş-un... un fel dă periuuţă aşa, o punea pă marginea fustii.
PfiRLĂ s. f. 854 IV „soi de viţă de vie”.
PERMITĂ vb. ind. impf. 3 sg. 819 VIb „permitea”.
ind. pf. c 3 sg. a permitât 735 Vila.
PERNĂRÎE s. f. colect. 771 VII „mulţime de perne”.
PERNfŢA s. f. art. 832 VII numele unui dans popular: „periniţa”; cf. perniiţa.zârna.
cf. DLR (pop.) s. v. III.
PERNIŢA s. f. art. 826 VIb numele unui dans popular: „periniţa”; cf. perniţa...
PESCĂRUŞ adj. 749 A [despre un om] „dibaci la prins peşte”: Nu ştiu dac-a fost altu mai pescăros şi la cunoştinţa peştelui.
cf. DLR (înv. şi reg.), GL. DOBR. s. v. pescări.
PEŞCHfR s. n. 671 VII „maramă”: înainte, când m-am căsătorit eu, să punea peşlcir, cârpoi din ăla; cf. c â r p 6 i...
pl. peşchire 818 VII, 832 VII.
v. DLR (reg.), CADE (Olt.), ŞĂINEANU (Olt., Argeş), SCRIBAN (rar, Olt., Trans.), BĂRBUŢ s. v., BPh, 1939, p. 233 s. v. peşchiri; cf. TDRG (Munt., Olt.) s. v.
343
Glosar dialectal. Muntenia
207
PEŞTELE, ~ şi pescarul s. compus 733 II numele unui joc de copii.
PETEÂLĂ v. beteală.
PETECEÂSCĂ, să ~ vb. conj. prez. 3 sg. 801 A [despre zăpadă] „să se topească lăsând goluri de pământ”: [Primăvara] începea să petecăscă zăpada.
v. BĂRBUŢ s. v. peteci.
PETICĂ s. f. 727 V, 728 VII, 733 VII, 736 VII, 746 VII, 750 VII „bucată de pânză; cârpă, petic”: Vine unu şi azvârle-o petică piste tine, nu te mai videa nimerea 746 VII. Puneai o petică de cearşaf 733 VII.
v. DLR (reg.), TDRG (Mold.) s. v. petic, SCRIBAN (est), DM, DEX (reg.) s. v.; cf. CADE (Mold.), GL. DOBR. s. v. petecă.
PETlCHILE v. plătfcă 1°.
PETICtJŢĂ s. f. 740 VII dim. de la p e t i c ă .
PUTINI s. f. pl. 727 A „loturi, parcele, tarlale”: Chiar la băiatu ăsta a meu îi dăduserăp/e/m/p-acolo... de-a curmezişu, pă Bălanu; cf. f i t a r â ...
cf. DLR (reg.) s. v. pe tină.
PETtŢE s. f. pl. 780 VIII „grămezi din zece snopi aşezaţi în formă de cruce”; cf. măgar...
v. DLR (reg.) s. v.2, LEXIC REG., I, p. 49 (Turnu Severin), p. 55 (Vânju Mare), II, p. 41 (Sânnicolau) s. v., BĂRBUŢ s. v. petiţă.
PETdCĂs. f. 829 A „i nel din tablă fixat în capătul de sus al leucii, în care se prinde carâmbul loitrei”.
pl. petoci 829 A.
v. DLR (reg.) s. v. peteică 2°; cf. CADE s. v. peteucă.
PIETRE s. 819 V „caloian”: Da, făceam Petre... făceam câte-un Petre-aş&, or dă pământ or dă ceară; cf. c a 1 o i e n i c ă ...
* PETRECE vb. 1° se ~ refl. ind. prez. 3 sg. 694 VI, 841 VIII „petrece, se distrează”: Omu când bea o ţuică, mă rog, nu ştiu ce, şade dă să petrece până dimineaţa 694 VI. 2° tranz. ind. pf. c. 1 sg. 772 VII, 797 VII, 816 Vllb „am îndurat, am pătimit”: Nici nu mai ştiu ce n-am petrecut! Câte necazuri, câte neajungeri, câte lipsuri 816 Vllb. 3° refl. ind. pf. c. 3 sg. 777 VII „s-a terminat, a trecut”: Dacă s-a petrecut războiu, s-a aia, a ieşit soru-mea fată mare.
1° refl. ind. prez. 3 pl. se petrec 780 V, impf. 1 pl. ne petreceam 841 A, pf. c. 1 pl. ne-am petrecut 849 V; 2° ind. pf. c. 1 sg. am petrecut 772 VII, 797 VII, 816 Vllb, 3 sg. a petrecut 687 Vila, 715 Vb, VII, 725 VII, 753 VI, 797 VII, 848 A, 1 pl. am petrecut 816 Vllb, m. in. c. pf. 3 sg. petrecuse 715 Vb; 3° refl. ind. pf. c. 3 sg. s-a petrecut 777 VII.
1° v. DLR (înv. şi reg.) s. v. petrece II. 3°; cf. TDRG, CADE s. v. petrece, BL, 1938, p. 73 (Năsăud) s. v. ; 2° v. DLR (înv. şi reg.) s. v. petrece II. 4°; cf. TDRG, CADE (înv.) s. v.; 3° v. DLR (înv., pop.) s. v.petreceII. 6°; cf TDRG s. v. 3°.
PETRECERI s. f. pl. 797 VII „necazuri, neplăceri”: Am petrecut ... petreceri multe eu, maică, în viaţă; mă mir dă unde mai sânt; cf. p ă ţ ă u ...
208
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
344
PETR&NŢIE s. f. 720 VI, 728 VI „pretenţie”.
pl. petrenţii 728 VI.
PETRENŢIOÂSĂ adj. f. 786 VIII „pretenţioasă”.
PETRiNS, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 766 VII „a pretins”: Ăla s-a dus şi n-a mai petrins nici dă cheltuială, nici dă nimic 766 VII. Să-i fac rochie de mireasă ei mi-a pretindăt 750 VlIIb.
var. a pretindat vb. ind. pf. c. 3 pl. 750 VlIIb.
PHO interj. 821 A cuvânt care redă uimirea, admiraţia.
PI A vb. tranz. ind. impf. 3 sg. 797 VII „prelucra abaua la piuă”: [Abaua] o dam la piuă, la abălar, venea abălaru pân sat, o dam la piuă, o dă... opiâ aşa; cf. b 6 b u i e ...
PIÂPTÂN s. m. 1° 673 III „pieptene”. 2° v. pieptene 3°.
PIATRĂ s. f. 1° 821 V „sodă caustică”: Topim untura, luăm piatră, sodă caustică şi facem săpun. 2° pl. 784 I, Vllb, 823 V, în cinci ~ 823 V, 832 II, art. de-a ~ loc. subst. 784 Vllb nume al unui joc de copii: Ne jucam pietrile, ascunsea, atinsea, ulii şi porumbeii şi alte mai multe jocuri 784.1. Ne jucam... d-a pietrili, nu ca acu ... uite d-a tapozu 784 Vllb; cf. t a p 6 zu . 3° în ~ de bumbac 809 VII, 859 Vllb „pachet din sculuri de bumbac (de aproximativ 4 kg)”: într-o piatră dă bumbac punem o sută dă coţi. Patru kilograme arc-n ea, patru kilograme erea-ntr-o piatră dă bumhar 859 Vllb.
pl. 2° pietre 784 I, Vllb, 823 V, 832 II.
2° v. DLR s. v. I. 1°; 3° cf. DLR (Olt.) s. v. I. 6°, GL. OLT., BĂRBIJŢ s. v.
PIC s. n. 744 II 1° nume al unui joc de copii. 2° „băţ mic folosit în jocul numit ~”.
v. DLR (reg.) s. v. pichi.
PICĂM vb. 1° tranz. ind. impf. 1 pl. 833 Vila „loveam, atingeam”: [Nepoţii] îi ridicam aşa sus şi-i dam dă grindă, îi picăm cu capu dă grindă 833 Vila. M-a picat cu motocicleta roata dinainte, m-a aruncat în şanţ, iar m-am picat aici 835 A; cf. î m p i c â m . 2° refl. ind. pf. c. 1 sg. 703 VIII „m-am nimerit, am ajuns din întâmplare, am căzut”: M-am picat şi io în zodia aia. 3° ind. prez. 3 sg. în ~ cldşcă 791 VII [despre găină] „se face cloşcă, începe să clocească”: Nu prea pică toate găinile cloştil'bl III; cf. atârnă 1°. 4° pf. c. 3 sg. 743 VI „mi-a căşunat”: Mi-a picat şi mie să mă-nsor. 5° part. în expr. ~ cu caiaua 831 V, ~ cu lâuca 834 V „ameţit de băutură; băut”; cf. abţiguiâ ... 6° part. f. în leşie ~ 786 V „leşie obţinută prin filtrarea lentă a apei prin cenuşă”.
1° ind. pf. c. 1 sg. am picat 780 VII, 783 VIII, 3 sg. a picăt 780 VII, 781 I, 783 VIII, 835 A, 3 pl. a picăt 780 VII; refl. ind. impf. 1 pl. ne picăm 832 VlIIb; pf. s. 1 sg. măpicăi 835 A; pf. c. 1 sg. m-am picăt 835 A; 2° refl. ind. pf. c. 1 sg. m-am picăt 703 VIII; 3° ind. prez. 3 sg. pică 791 VII, 3 pl.
345
Glosar dialectal. Muntenia
209
pică 732 III, 791 VII; 4° ind. pf. c. 3 sg. a picat 743 VI; 5° part. picăt 831 V, 834 V; 6° part. f. picată 786 V.
1° v. DLR (pop.), BĂRBUŢ s. v. pica; 2° cf. DLR (pop. şi fam.) s. v. pica IV. 1°; 5° cf. TDRG, ŞĂINEANU, SCRIBAN, DM, DEX s. v. leucă.
PICĂTURA s. f. colect. art. 786 VI „fructele care, la coacere, pică de la sine din pom”: După ce s-a copt prunili, le luăm, le-adunăm, prima dată spunem luăm picătura, cade ele mai nainte.
v. LEXIC REG., II, p. 81 (Turda) s. v.; cf. DLR (prin Maram., Trans.) s. v. 8°.
PICfiRE s. n. pl. 1° 687 VHb, 689 VE, 702 VEI, 717 VII, 719 VII, 757 VIII, 758 VIII, 763 VII, 776 V, 782 V, VUIa, 784 V, VIE, 785 VIII, 788 A, 799 VII, 801 A, 803 VIII, 804 VII, 815 A, 819 VIII, 820 VII, 823 VII, 826 VIII, 827 VI, VII, 833 Vila, 834 A, 838 VHb, 845 VII, 849 VII, 852 VHb, 858 VII, 865 VII „picioare”. 2° v. picidr 1°. 3° var. v. picidr 3°.
1° v. DLR (reg.), CADE (pop.) s. v. picior, BĂRBUŢ s. v.
PICfcRI v. picere 3°.
PtCHE s. f. 722 V, VII „bibilică”.
pl. pichi 722 V, VII.
v. DLR (reg., Mold.), TDRG (Mold.) s. v. pichere; cf. CADE (Moid., Bucov.), DM, DEX (reg.) s. v. pichere, ŞĂINEANU, SCRIBAN (Mold.) s. v. pichire, GL. DOBR. s. v. pichi.
PICIOR s. 1° n. 690 VIII, 794 VI, A, 835 A, 840 A, 853 VI, 857 VI,
861	VI, 862 A „grămadă de treisprezece snopi care formează o jumătate de claie”: Făceampicor dă treişpe snopi [...] o claie avea doozeşase dă snopi. La doozeşase dă snopi să zăcea două picere 835 A. 2° n. pl. art. 709 VI [la construcţii] „stâlpii de piatră care se bagă în pământ la trei-patru metri adâncime şi peste care se aşază tălpile”. 3° m. în ~ de nun 794 V, 816 V [la nuntă] „invitat al nunului”: Naşu, c-o săptămână-naintea nunţii, îşi strânge şi el câţiva oameni care se numesc piââru dă nun sau ajutor dă nun 794 V; cf. ajutor 2° ... 4° n. art. în ~ curcanului s. compus 716 Ea „numele unei ciuperci albe, comestibile”. 5° n. art. în ferita ~ 837 I numele unui joc de copii. 6° în ca pc ~ loc. adj. 710 VEb, 724 A, 786 VIII „gros cât piciorul”.
pl. picioare 1° 690 VEI, 794 VI, A, 820 A, 840 A, 853 VI, 861 VI,
862	A; 2° 709 VI; piciori 3° 794 V, 816 V; picere 1° 835 A; piceri 3° 816 V.
1° v. DLR (pop.) s. v. III, LEXIC REG., I, p. 37 (Gura Jiului), p. 84 (Vâlcea), GL. ARGEŞ s. v.
PÎCIUL s m. art. 805 I numele unui joc de copii.
PICNÎT, a ~ vb. tranz. ind. pf. c. 3 sg. 827 A [despre o boală] „a cuprins puternic; a lovit”.
v. DLR, DEX (fig.) s. v. picni; cf. DM s. v. picni, BĂRBUŢ s. v. pighi.
210
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
346
PICURÎU adj. 814 A [despre ouă] „cu pete mici; pestriţ”, pi. picurii 689 I, 814 A.
v. DLR (Olt.), GL. ARGEŞ s. v., BL, 1933, p. 160 (Năsăud) s. v.picurie. PICtJŞ s. 722 A, 726 Via, A, 727 VI „ţuică foarte tare, care curge la început din cazan”: Idcuş, ăla nu poţi să-l bei Jdcuşu 727 VI; cf. d r 6 j d i e ... v. DLR (reg.) s. v. 11.1°.
P1DEÂ s. f. 827 A „grămadă mică de nutreţ, făcută în câmp”: [Trifoiul] îl strângem, îl facem pidele 827 A. Purcoaie sau pidele, noi le spunem pidele, grămadă la un loc, mai multe, douăzeci, treizeci sau ... cincizeci la un pogon dă mei dân ăsta 827 VI; cf. boghiniiţe. pl. pidele 827 VI, A.
v. DLR (reg.) s. v.>, CV, 1951, 6, p. 30 (Vidra) s. v.
PlfcLEA s. f. art. în 1° cu~ loc. adj. 719 VII, 724 VII, 725 VII, 742 Vllb, 746 V, VII „în pielea goală; dezbrăcat, despuiat”: Acu, dacă te laşi cu pielga, vine ălâlant cu-mbrăcămintea gata 719 VII. 2° dna şi ~ loc. subst. 868 I numele unui joc de copii. 3° d6uă şi ~ loc. subst. 868 I „figură la jocul una şi ~”.
1° v. DLR (reg.) s. v.; cf. TDRG (înv.) s. v.
PIELIŞOÂICA s. f. art. 716 Viile dim. de la piele; cf. p i e 1 d ţ a . PIELM s. n. 757 V, VII „mălai amestecat cu apă (cu care se hrănesc puii mici de găină)”: Pielm, mălai muiat cu apă.
cf. DLR (înv., reg.), ŞĂINEANU (Olt.), SCRIBAN (Munt., Maram., Olt., Mold.), DM (reg.), DEX (pop.), BĂRBUŢ s. v.
PIELOţĂ (3 sil.) s. f. art. 789 VII dim. de la piele; cf. pielişoâica.
v. DLR (reg.) s. v.
PIEPTĂNtJŞ s. n. 772 VUIb, 793 V „obicei conform căruia, la Anul Nou, fetele şi flăcăii îşi ghicesc ursita”: Făceam pieptănau [...] puneam săpunu, puneam pieptene, puneam oglindă, puneam mărgele, puneam mămăligă, puneam bani, puneam ... tot acolo-nvelit sub aia şi trebea să vii şi să pui mâna şi pă ce-ai înnemerit: dacă puneam pă pieptene zâce „gata-1 iei colţat” 793 V; cf. c o 1 ţ â t ă ...
PIEPTENE s. m. 1° 684 VI „orificiu (cu diametrul cam de zece centimetri) la putină, prin care curge borhotul”. 2° 796 V [la prepararea săpunului] „prima bucată (cu marginile zimţate) scoasă din vas când se sleieşte”. 3° 743 VIII, 824 V „obicei conform căruia, la Anul Nou sau la Bobotează, fetele şi flăcăii îşi ghicesc ursita”; cf. col ţâţă ... 4° var. loc. subst. 803 V numele unui joc de societate, pl. 3° piepteni 774 Vllb, 824 V, piepţeni 824 V. var. 3° piâptăn s. m. 673 III, 816 III; 4° de-a piâptănul loc. subst. 803 V.
347
Glosar dialectal. Muntenia
211
1° cf. DLR (nord-vestul Munt.) s. v. 3°.o., GL. ARGEŞ s. v.
PIERIT, a ~ vb. 1° ind. pf. c. 3 sg. 860 V [despre o plantă] „nu a răsărit”. 2° ind. impf. 3 sg. 748 V [la jocurile de copii] „pierdea rândul”: Care avea flori mai multe câştiga, care nu, pereă. 3° refl. ind. pf. c. 3 pl. 865 VUIb „au pierit, au dispărut”: S-a IceritV [spurcacii]. Nu mai e bălării, nu mai e răzoare, nu mai e buruieni; cf. d i s p ă r u t ...
1° prezumt. pf. 3 sg. va fi pierit 860 V; 2° ind. imp. 3 sg. pierea 748 V; 3° refl. ind. pf c. 3 pl. s-a pierit 865 VlIIb.
1° cf. DLR s. v. pieri 1°.
PIERSICÂT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 827* „a pişcat, a ciupit”: Te-a piersicat puricili.
cf. DEX (pop.), DLR, CADE s. v. piersica, SCRIBAN (Munt. vest, fam.) s. v. piersic.
PIERSIClU adj. 811* „de culoare roz intens”.
cf. DLR, SCRIBAN s. v., DM, DEX (rar) s. v.
PlfiRŞE (2 sil.) s. f. pl. 761 VlIIb „lemne groase cioplite; bârne”: Am tocmit dulgheri, a tăiat, a cioplit, a tăiat la fierăstrău, a potrivit pierşili, le-a-ncheiat; cf. b 1 6 j d i i ...
PIETRĂRfiNI s. m. pl. 697 VlIIb „locuitori ai comunei Piatra”.
PIETRICICA s, f. art 832 II numele unui joc de copii: „şotronul”; cf. c 1 â s ă 2° ...
v. DLR s. v. 1.1°.
PIETRlTUL s. n. art. 713 VI „numele acţiunii de a zidi cu piatră (pereţii fântânii)”; cf. împietritul.
PIETROÂIE s. f. 761 II „pietroi”.
PIETR6I s. n. şi m. 753 VI, VIII, 754 VI „tăvălug de piatră, folosit la treierat sau pentru sfărâmarea bulgărilor după arătură”: Puneam Icetroiu la cai, era un Icetroica tăvăluc aşa, cum să zice, şi-l treieram [grâul] 753 VIII.
pl. pietroaie 753 VIII; art. pietrâii 754 VI.
PIETROIÂŞ s. n. 753 V, 842 VIII dim. de la pietroi.
PIETR6S adj. 751 VlIIa [despre vin] „taninos, amărui, greu”: Vinu îl laşi să fiarbă în coajă, ăla iese prea ... pietros, greu.
v. DLR (înv., reg.) s. v. III.
PIEŢIŞOÂRĂ s. f. 815 VIII dim. de la piaţă.
PIEZ, în ~ loc. adv. 799 VII, 806 VII „cruciş, transversal”.
cf. BĂRBUŢ s. v.
PIFTEÂ s. f. 745 V „chiftea”.
var. peftâle s. f. pl. 848 VII; pioftele (3 sil.) s. f. pl. 850 Vb.
PIGULEÂM vb. ind. impf. 1 sg. 830 VI „lucram cu migală; migăleam”: La secere ne-apucam şi-l seceram [grâul] cu mâna, numai cu mâna-1 piguleâm; cf. b o c e ş t i ...
212
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
348
ind. impf. 1 pl. piguleăm 796 VI; refl. ind. prez. 3 sg. sepigule 809 Vb. v. DLR (înv. şi reg. prin nordul şi nord-vestul Munt.), DEX (pop.) s. v. piguli; cf. GL. ARGEŞ s. v. pigăli.
PIL s. n. 830 VII „bici cu codirişte groasă, îmbrăcată în piele împletită”: [La horă, flăcăii] mai avea câti-un pJiil aşa, care era mai fudul [...] Venea ca un fel dă bici.
v. DLR (reg.) s. v. 3°; cf. ŞĂINEANU, CADE (Olt.), SCRIBAN (vest) s. v.
PILÂC s. n. 693 VII „pilaf’; cf. orez...
PILAGĂR s. 723 VII „pelagră”: Ea era bolnavă, am zis că-i de pilăgăr; cf. p â r 1 e â 1 ă .
cf. DLR (reg.) s. v. pelagră.
PILDĂ s. f. în de-o ~ 699 VII „de pildă”, v. DLR (înv.) s. v.
PIL6S adj. 818 A1° [despre om] „nesimţitor”. 2° [despre un animal de muncă] „încet, lent la mers”, pl. 1°, 2° pil6şi 818 A.
1°, 2° cf. DLR, DEX (pop.), DM (reg.), TDRG, CADE, SCRIBAN, BĂRBUŢ s. v.
PILOSTRtl s. f. pl. 811 VII, 816 V, A „pirostrii” var. firostrdi s. n., pl. Jirostreie, firostrie 748 V; pirostei s. m. 866 V; pirostrii s. m. 860 V.
v. DLR s. v. pirostrie, GL. ARGEŞ s. v.
PIL6T s. 734 A „pilon”: E un pilot băgat acolo, c-a făcut ăştia un pod pă margine.
v. DLR s. v.2; cf. SCRIBAN s. v. 2°.
PIMBll adj. m. pl. 708 Va „de culoare roşu deschis; rozalii”, v. DLR (înv. şi reg.), SCRIBAN (Mold. nord) s. v. pembiu, TDRG (Mold.) s. v. pembe; cf. CADE, DM, DEX (înv.) s. v. pernbe, BĂRBUŢ s. v. pimpiu.
PÎMIŢĂ s. f. 695 VIII „pivniţă”, var. pfviţii s. f. gen. 695 VIII. v. DLR (pop.) s. v. pivniţă.
PINGĂTOÂRE s. f. 741 VI, 751 VI, 753 VI [la treieratul cu cai] „unealtă folosită la strânsul cerealelor de pe arie”: Aduna orzu [de pe arie] cu pingătorili, cum erau înainti pingătârl, o scândură şi c-o coadă acolo 751 VI; cf. împingător. pl. pingători 751 VI. v. GL. DOBR. s.v.
PIOFTlîlLE v. pifteâ.
PIONÂCE (4 sil.) s. n. pl. 780 VII „clopoţei”: [Căluşarii erau]
349
Glosar dialectal. Muntenia
213
cu neşte zdrăngănele d-alea pă la picioare p-aicea, cu ... piUonăce d-alea; cf. clopeţică ...
v. DLR (reg.) s. v. pionac, GL. OLT., BĂRBUŢ s. v. PIONCĂNEÂLĂ (4 sil.) s. f. 678 Vila „piuit (al puilor de curcă)”: Curcile dă-le la Dumnezău încolo, că nu-mi trebe; da nu mai stau eu dă pjoncăngăla lor.
v. DLR (nord-vestul, vestul Munt.) s. v.
PtOTUL s. art. în expr. ia ~ 815 A „ia puterea, distruge”: Locu dacă să sapă, să munceşte, nu mai este, îi fa piotu la burian; cf. împofilâm...
PÎPĂ s. f. 706 VI „parte mai ridicată la capătul jgheabului pentru buşteni, utilizată ca trambulină”: [Buştenilor] le dă drumu pă jgheab şi la capu jgheabului, la cuşcă, e, acolo-şa îi spune o pipă, e cam în sus, în formă dă'... dă şchiu aşa. cf. DLR s. v. II. 1 °.
PIPIÂM vb. 1° ind, impf. 1 sg. 833 Vila „consultam palpând”: îmi făceam obiceiu, o pipiăm acolo ... moaşa pă lăuză, ca femeia, cum să zice; cf. dibui. 2° var. ind. impf. 1 sg. 758 VII „frecţionam, masam”: îl mai Japuiăm păn toate oasele cu unsoare; cf. f ă r â m ă 1 °. 3° var. ind. prez. 2 sg. 844 A „pipăi pe bâjbâite; bâjbâi ( pe întuneric)”: Baba-oarba ... te legi la ochi şi tâpui dăpă el până-1 prinzi; cf. b â r c â i.
var. pfpui vb. ind. prez. 2 sg. 3° 844 A, impf. 1 sg. pipuiâm 2° 758 VII; conj. prez. 3 sg. să pipuie 1° 728 VII.
1° v. DLR (reg.) s. v. pipăi, GL. DOBR. s. v. chipui, BĂRBUŢ s. v. pipii.
PIPOTOÂSĂ adj. f. 832 A [despre o femeie] „inimoasă, curajoasă”, v. DLR (reg.), LEXIC REG., II, p. 55 (Craiova) s. v. pipotos. PtPUI v. pipiăm 1°, 2°, 3°.
PIROÂSÂ adj. f. 801 VI [despre o tarla] „cu pir mult”: Destul de greu, în condiţii grele, să putem ara o solă dă pământ mai grea adică, mai pirgâsă.
pl. piroăse 755 VI. v. DLR (reg.) s. v. piros.
PIROSTfel v. pilostrii.
PISĂLEÂ vb. ind. impf. 3 pl. 832 VUIb „loveau des şi repetat”: Şi ăştia pisălşă, bătea [porumbul].
PISĂT6RUL s. n. art. 845 V „pisălogul”, v. DLR (Trans., Mold., Dobr.) s. v.; cf. CADE s. v. pisătoare. PISC s. n. 811 A „colţ, în unghi ascuţit, la pânza ţesută strâmb”, v. DLR (reg.) s. v. 4°.
PISCÂN s. n. 722 A, 732 A „pisc, vârf (de deal)”: Mă postez
214
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
350
într-un lâscăn de deal acolo 722 A.
v. DLR (în poezia pop.), TDRG s. v., DM, DEX (reg.) s. v.
PISfCĂ s. f. 827 A „mâţişor, inflorescenţă de alun, salcie etc.”. pis6c s. m. 765 I „pisoi”.
v. DLR (estul Olt., vestul Munt.), GL. OLT., GL. ARGEŞ, s. v.
PlSTĂ s. f. 741 VI „platformă amenajată pentru depozitarea cerealelor”: [Porumbul] îl duce la porumbare, cum să spune la noi aicea sau avem piste la coperativa de producţie.
pl. piste 741 VI.
cf. DLR s. v.
PISTfiLCĂ s. f. 740 VI, 846 VII, 858 V, 863 VII, 866 VII, 869 VI [în portul bătrânesc] „şorţ din ţesătură de lână”: Şi făceam o pistelcă frumoasă aicea dinainte şi-i făceam pă marne în război, făceam pă marne nişte tighele, cum să face fotile-astea 846 VII.
pl. pistelci 832 VII.
v. DLR (reg.) s. v. pestelcă', cf. CADE (Mold., Bucov.), TDRG s. v. pestelcă, ŞĂINEANU (Mold., Olt.), SCRIBAN (estul Munt.), DEX (pop.) s. v. pestelcă.
PISTOALELE, de-a ~ loc. subst. 815 II numele unui joc de copii.
PISTOCfiŞTE v. pistosesc 2°.
PISTONEÂZĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 805 V „se presează”: [Tobele de porc] le punem la scurs, aşa, c-o greutate, pune greutate pă ele până când să pistonează ea bine, s-aşază; cf. abrezeâză ...
PISTOSEÂLĂ s. f. 757 VI „rezultatul acţiunii de a pistosi 1 °”: [Grâul, la arie] îl juca caii, boii, până când îl făcea pistosâl-aşa.
v. DLR (vestul Munt., sudul Olt.), GL. ARGEŞ s. v.
PISTOSEÂZĂ v. pistosâsc 2°.
PISTOSESC vb. 1° ind. prez. 1 sg. 833 VI „strivesc, zdrobesc”: Via o culegi în putină, o pistosesc, cf. hdrui 1°. 2° sup. 775 V „la presat”: Toba o puneam la pistosft, cum vă spusei, ceva greu pă ea, ca să iasă toată apa din ea; cf. a b r e z e â z ă ...
1° conj. prez. 1 sg. să pistosesc, 3 sg. să pistoseăscă 811 A; 2° sup. la pistosit 775 V.
var. 1° pistoseâză vb. ind. prez. 3 pi. 801 A; 2° s-a pistosăt vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 853 Vllb; se pistoceşte vb. refl. ind. prez. 3 sg. 798 V, 3 pl. se pistoceşte 827 VI; conj. prez. 3 sg. să se pistoceăscă 798 V.
1° v. DLR (reg.) s. v. pistosi 2°, DM (înv.) s. v. pistosi, SCRIBAN (rar) s. v. pistosesc, GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s. v. pistosi.
PISTR6CI v. pitrdc.
PIŞÂT s.- în ~ de bou 812 VlIIa „pastă obţinută din praf de piatră calcaroasă şi smalţ, aplicată pe vasele de ceramică înainte de a fi arse”.
v. DLR s. v. 4°.
PIŞĂTOÂRE s. f. 674 VI „cascadă mică”: [în Valea Mare] e un colţ mare pă pişătoare. O pişătoăre d-alea cu zgheab.
v. DLR (reg.) s. v. IV.
PIŞCĂ vb. ind. impf. 3 sg. 1° 838 VIII „atingea uşor (cu biciul)”; cf. p r ă j e ă . 2° 697 VI, 856 A [despre un om sau un animal de pradă] „ataca (prin surprindere) luând câte ceva”: [La stână] pişcă când unu, când altu [urs], când unu, când altu 697 VI.
ind. pf. c. 1 sg. am pişcat 1° 701 VIII, 3 sg. a pişcat 2° 676 VI, 707 Via, 867 VI, pf. s. 3 pl. pişcâră 2° 856 A; conj. prez. 1 sg. să pişe 1° 701 VIII, 3 sg. să pişte 2° 685 V.
1° v. DLR (fam.) s. v. 7°, DM, DEX (glumeţ) s. v.; 2° cf. DLR s. v. 4°, DM s. v. 3°.
PlŞCĂ v. chlşcă 3°.
PIŞCOTÂM vb. ind. impf. 1 sg. 758 VII „picoteam, moţăiam”: Kişcotăm acolo-n şuşleţu căruţei; cf. g ă i n ă m ...
PIŞOÂRCĂ s. f. 840 VI „ţuică slabă care curge ultima la cazan”; cf. apă 5° ...
PIŞTEÂ vb. ind. impf. 3 sg. 790 VIII [despre apă] „ţâşnea”.
v. DLR (înv. şi reg.) s. v. pişti 1°; cf. BĂRBUŢ s. v. pişti.
PITÂNE s. n. pl. 748 V „pâini mari (coapte în ţest)”: Frământa pâine şi făcea nişte lâtăne mari, aşa să zicea-nainte, fcităne.
v. DLR, ŞĂINEANU, SCRIBAN (Mold.) s.v. piton; cf. CADE (Mold.), DM (reg.) s. v. pitan.
PlTĂ s. f. 1° 793 VII, 803 Vila, 829 A „pâine”: Da, aşa făceam pită, în cuptor 793 VII. 2° ~ (de pâine) 790 III, 827 A „exemplar, unitate, bucată de pâine, de formă rotundă”: Am copt aşa şase pite dă pîpe 827 A. 3° 730 A „strat format deasupra prunelor fermentate pentru ţuică”; cf. p 1 6 t ă 1 °, p o d 1 °, p o j i ţ ă . 4° pl. în (aşternuturi) în ~ 699 V, 702 V, 703* „(ţesături) în romburi”.
pl. pite 1° 769 VII, 779 III, 785 V, 797 V, 829 A; 2° 701 III, 728 V, 790 III, 794 VII, 797 V, 827 A, 864 VII; 4° 699 V, 702 V, 703*.
1° v. DLR (înv. şi reg., mai ales Mold. şi Trans.), TDRG (Trans., Mold., înv. şi pop.), CADE (Trans., Mold., Ban.), SCRIBAN (Trans., Mold., pop. fam.), ŞĂINEANU s. v., DM, DEX (reg.) s. v.
PITILfŞUL s. n. art. 706 II „numele jocului de-a v-aţi ascunselea”; cf. a s c 6 n s a ...
cf. DLR (reg.), DEX s. v. pituliş.
PITlŞ, pe ~ loc. adv. 838 V „pe furiş”: Şi s-a dus pă pitiş ş-a făcut groapă.
cf. DLR (pop.) s. v.
216
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
352
PITIŞOÂRĂ s. f. 1° 751 VII, 773 V, 833 Vila dim. de la pită 1°. 2° pl. 823 V dim. de la p i t ă 3°; cf. p i t u 1 i ţ e .
pl. pitişoăre 1° 751 VII, 773 V, 801 VI, 803 V, 808 V, Vila; 2° 823 V.
1° v. DLR (înv. şi reg.), DM (rar), LEXIC REG., I, p. 114 (Suceava) s. v. PITlTA s. f. art. 719 I, 734 I, 748 I, 750 Ilb, 787 II, 789 II, 793 II, 794 II, 798 II, 810 II, 815 II, 816 Ha, 820 Ha, 823 I, II, 844 A, 852 I; de-a ~ loc. subst. 750 Ila, 755 I, 773 I, 792 I, 844 A „numele jocului de-a v-aţi ascunselea”; cf. a s c u n s a ... var. pitltea s. f. art. 718 II. v. DLR s. v. pitit.
PITiTEA v. pitită.
PITITOÂREA s. f. art. 795 II, 826 I; de-a ~ loc. subst. 797 II „numele jocului de-a v-aţi ascunselea”; cf. ascunsa ...
PIT6i s. n. 755 V augm, de la pită 1°. v. DLR, DM, DEX (reg.) s. v.
PITRt^C s. m. 779 VI, 780 II, V „specie de peşte”: Prind regine, caraşi şi pitroâ/lSO II.
pl. pitroci 778 Vllb, 780 II. var. pistrdci s. m. pl. 778 Vllb.
v. DLR (Olt., Munt), DM s.v.; cf. LEXIC REG.. I, P- 27 (Balş) s.v. pietroc.
PITICI adj. m. pl. 818 A „pitici”.
v. DLR (reg.), LEXIC REG., II, p. 18 (Piteşti), p. 71 (Roşiori de Vede) s.v. pituc.
PITULÂTA s. f. art. 756 III „numele jocului de-a v-aţi ascunselea”; cf. ascunsa...
v. SCRIBAN s. v. pitulat.
PITULfiŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 758 VI „se ascunde”.
ind. impf. 3 pl. se pituleă 785 Vllb.
v. DLR (reg.), CADE (Mold.), DM (pop.) s.v. pitula.
PITULICI s. f. pl. 769 V „protuberanţe pe frunzele de stejar sau de ulm”.
PITULiŢE s. f. pl. 788 V dim. de la pită 3°: După ce să dospeşte [pâinea], o facem pituliţe-aşa mai micuţe ş-o băgăm la cuptor, la copt; cf. p i t i ş o â r ă 2°.
PITULtJŞUL s. n. art. 678 III, 817 II „numele jocului de-a v-aţi ascunselea”; cf. a s c 6 n s a ...
v. DLR (reg., Trans.) s.v.; cf. BĂRBUŢ s.v. pituluşa, GS, 1933-1934, p. 240 (Jina) s.v. kituluşu.
PIŢIGĂIÂZĂ, se~vb. refl. ind. prez. 3 sg. 829* [despre firul tors] „se subţiază”.
353
Glosar dialectal. Muntenia
217
cf. DLR (prin sud-vestul Munt.), LEXIC REG., II, p. 71 (Roşiori de Vede) s.v. piţigăiat.
PlUIE vb. tranz. ind. prez. 3 sg. 672 VII „prelucrează dimia la piuă”: E acolo o fabrică, îi vopseşte-ipiuie [cioarecii]; cf. b 6 b u i e ... v. DLR (reg.) s.n. piua, GL. OLT. s.v.
PIUITA s. f. art. în Iuâ~ 678 VHIb „reducea la tăcere”; cf. împofilâm...
v. DLR (rar, fam.) s.v. piuitul, DEX s.v. piuită.
PlURI s. f. pl. 811 A „troace pentru porci”; cf. teichiruţă, troc 1°, uldc 1°.
PÎVIŢII v. piuliţă.
PLÂCHIE v. plachfe.
PLACHlE s. f. 752 VII, 753 V, H&4 VII, 855 V „pilaf (cu carne)”: Din măruntaie din astea, din rinichi, din inimă, mai opresc şi mai fac rta&e dă orez cu totu-aşa, tocate ele 855 V; cf. o r e z ... var. plâchle (3 sil.) s. f. 721 Vila.
v. DLR (pop.) TDRG, ŞĂINEANU, SCRIBAN (Mold.), CADE (Mold., Bucov.), DM, DEX (reg.) s.v.; cf. GL. DOBR. s.v.
PLÂJNIŢĂ s. f. 721 VI „loc mlăştinos”; cf. padină.
PLAN s.n. în ~ de casă 793 A, 821 A, 824 VIII, 862 A „loc de casă”: Le-a dat zece pogoane şi-un plan dă casă 862 A; cf. c ă m i n 1° ... pl. planuri 854 VlIIb. cf. DLR, DM (reg.) s.v.
PLÂNTA s. f. art. 672 VI „jgheabul pe care alunecă buştenii la vale”: Să nu ude planta, ca să meargă lemnele; cf. c o ş c ă i ...
PLANTATORUL s. n. art. 726 VIb, 817 A [la plantarea răsadurilor] „ţăruşul pentru făcut gropi”; cf. a r ă c â r u 1 ...
PLÂFÂNĂ v. plâpume.
PLÂPUME s. f. pl. 702 V „plăpumi”.
var. plâpună s. f. 715 VII, 720 VII, 869 VIII, pl.plăpuni 720 V; pMpână s.f. 846 VII, 847 VI, 853 VI, 864 VII, pl. plăpâni 743 V, plăpâini (2 sil.) 839 VII, plăpini 720 V, 820 VII, 849 VII; pldpini s.f. pl. 828 A. cf. DLR (reg.) s.v. plapumă.
PLAS s. n. 1° 785 II „talpă la sanie”: S-a răsucit sania şi mi-a apucat picioru sub plas. 2° 791 A, 794 A, 800 VI „rariţă”: Băgăm plăsu-n el [=porumb] sau rariţa, cum să spune 800 VI. 3° var. art. 768 VI „plazul plugului”: Băgăm tot aşa plâstu plugului, cu cormana. var. 3° plâstul s. n. art. 768 VI.
1° v. DLR (reg., Olt., Munt.) s. v. plaz 2°, LEXIC REG., I, p. 84 (Vâlcea), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s. v., GL. OLT. s. v.plasuri; cf. CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN s. v.
218
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
354
PLASĂ s. f. 698 VI, 706 Viile, 723 A „plan înclinat (la acoperişul unei clădiri)”: Tata meu aicea a făcut întâi o asta, da-ncepută mică, o colibă aşa cu o plasă aşa să stea de ploaie 723 A; cf. apă 6°. pl. plăşi 698 VI, 724 VII, 735 Vllb. v. DLR (reg.) s.v. 4°.
PLÂSTUL v. plas 3°.
PLÂŞCĂ s. f. 678 Vllb „plasă de pescuit”: Nişte oameni era după peşte, după lemne, după peşte era c-o plăşcă d-alea dă dau ei; cf. p 1 ă v i, v â r j ă .
v. DLR, CADE (Trans., Olt.), SCRIBAN (Olt.), DEX (reg.), ŞĂINEANU s. v.
PLAT s. n. 711 VI „scobitură cioplită la capetele lemnelor care urmează să fie îmbinate”: Colea unde să plătuieşte lemnu să fie dă zece metri dă lung şi vine din două bucăţi şi vine un plat făcut.
PLATA s. f. art. 733 II numele unui joc de copii: „leapşa”: Jucăm plata, baba oarba; cf. atinsa...
PLAZ s. n. 1° 788 VI „porţiune de gard detaşabilă, care serveşte la împrejmuirea stânei”: Fiecare dă câte-un plat dă gard; cf. g a r d 1°... 2° 811A „flecare dintre cele două rânduri de ochiuri care formează cocleţii iţelor”, pl. 2° plăzuri 811 A.
1° cf DLR (Mold., Bucov., Maranr, nord-estu! Trans.), GL ARGEŞ s.v. plasă.
PLĂCÎNTA s. f. art. în ~ miresei 735 Vllb „petrecerea de la casa ginerelui, marţi după nuntă”: Apoi marţi începe iar din nou, mai face plăcintă, mai face mireasa, o pune să facă plăcinte, să facă masa iar din nou, da aşa, la soacra mare, cică e plăănta miresi, la ginerică acasă să face aia. pl. plăcinte 735 Vila, 724 Vllb. v. GL. DOBR s.v. plăcinte.
PLĂCINTÂR s. n. 755 V, 846 V „sucitor”: Dacă vreau să fac trei foi, pun şase gogonele-aşa şi pun, le întind cuplăăntaru 846 V; cf. f o i e r u 1. v. DLR (reg.) s. v. 2°.
PLĂCfNTURI s. f. pl. 760 Vllb „fel de fel de plăcinte”. PLĂMADĂ s. f. 739 III, 819 III, 838 Vllb „tărâţă, maia pentru umplut borşul”; cf. h u ş c ă 1°.
PLĂMĂDEĂM vb. ind. impf. 1 sg. 851 VII „amestecam praful de vopsea cu puţină apă, înainte de a-1 pune la fiert”, part. f. plămădită 851 VII.
PLĂSUIĂM vb. ind. impf. 1 pl. 800 VIII „muşuroiam porumbul cu plaşul 2°; răriţam”; cf. cărăresc 1°...
PLĂTÎCĂ s. f. 1° 718 V „bucată de slănină (groasă) de pe spatele porcului”: Luăm plătîăle, le topim, facem untură 718 V. 2° pl. 691 VII „bucăţi, fâşii de piele tăbăcită”; cf. p 1 o t 6 g .
355
Glosar dialectal. Muntenia
219
pl. plătici 1° 699 V, 701 V, 718 V, 786 III, 825 V, 856 V; 2° 691 VII.
var. 1° pletfcile s. f. pl. art. 692 V; petichile s.f. pl. art. 693 V.
1° v. DLR (Munt.) s. v. 3°, BĂRBUŢ s. v.
PLĂTUltiŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 711 VI [despre un lemn] „i se face plat”.
v. DLR (Trans.) s.v. plătui.
PLĂVANĂ s. f. 722 A „soi de viţă de vie”.
v. DLR (Mold.) s.v. plăvan 3°; cf. DEX (pop.), DM s.v. plăvai.
PLĂVI s. f. pl. 832 VI, VII „plase de pescuit; plave”; cf. p 1 â ş c ă ...
PLÂNGĂ, să~ vb. conj. prez. 3 sg. 832 VUIb [fig., despre ramurile viţei de vie tăiate] „să mustească, să le curgă seva”: Primăvara începea [viţa] să dea, să plîngă.
cf. DLR s.v. plânge 1°.
PLÂNGERE s. f. 768 „jale”: E o plîngere-aşa, îţi face un rău jând te duci de-i vezi [la înmormântare]; cf. chiotul ...
v. DLR s.v. 1°.
PLEÂCĂ vb. 1° ind. prez. 3 sg. 786 VI, 799 VI, 801 A, 830 A, 833 VI [despre fiinţe şi plante] „începe să crească, îşi dă drumul”: Dacă pământu e cald şi e ...viţa pleacă-ntr-o lună de zile, e plecată, îi pleacă lăstăraşu aşa 830 A. După ce el [= grâul] a răsărit, pleacă nişte buruieni pân el 799 VI; cf. mersul. 2° ind. pf. c. 3 sg 789 VII, 830 A [despre un preparat culinar sau o băutură] „a început să se facă”: Am văzut c-a plecat pâinea [în cuptor], o lăsam să răscoacă 789 VIL Guşti [ţuica], dacă mai ţine, dac-a plecat acră, gata 830 A. 3° imperat. 2 sg. 730 VIII „vino”: Pleacă-ncoa, că nu-ţi fac nimica. 4° tranz. ind. prez. 3 sg. 838 Vb „trimite (pe cineva): Gândeam eu că mă pleăcă acasă, i-e silă de mine; cf. mână. 5° ind. pf. c. 3 sg. în ~ drumul 824 VIII „a început circulaţia”: Zice a plecat drumu, că s-auzea căruţe când pleca.
ind. impf. 3 sg. plecă 1° 803 VIII, pf. c. 3 sg. a plecat 1° 833 VI, 2° 789 VI, 830 A, 5° 824 VIII, 3 pl. a plecat 1° 833 VI; conj. prez. 3 sg. să plece 1° 835 VI; imperat. 2 sg. pleacă 3° 730 VIII; part. f. plecată 1° 830 A.
1° v. DLR (prin Olt.) s.v. pleca IV. 3°, GL. OLT. s.v. pleca; 4° v. DLR (înv. şi reg.) s. v. pleca IV. 2°; cf. CADE, TDRG (înv.) s.v. pleca.
PLECĂCIUNE s. f. 746 VIII „plecare”.
PLECĂT6RI v. aplecătdr 4°.
PLECĂTtJRA s. f. art. 826 V „rodul (bumbacului)”: în sfârşit, ca lămâia este plecătura ăstuia, a bumbacului.
PLSHER s. n. 686 VI „rindea mânuită de doi inşi”: [Doagele] le luăm şi le dăm la pleher, pă muchie.
220
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
356
PLEHtiPĂ v. pledpa 2°.
PLENCĂCI s. 698 A „bardă mare”; cf. mal o rin.
v. DLR (Trans.), LEXIC REG., II, p. 113 (Lăpuş),CV, 1951,9-10, p. 44 (Beiuş) s.v.
PLEOMONÎE v. plomânie.
PLE6PA (2 sil.) s. f. art. 1° 789 VII, 792 VII, 817 VII „capacul (unei lăzi, al unui puţ etc.)”: S-a urcat pă pleopa puţului şi-a murit 792 VII. 2° var. 671 VII „capac (la ploscă) de forma unui păhărel”: Şi-n plehupă aia, când veneau stolnicarii, punea ţuică şi dădea la copii din ăia, din plehupă.
var. 1° pldpă s. f. 816 Ha; 2° plehiîpă s. f. 671 VII.
1° v. DLR (înv. şi reg.) s.v. pleoapă II. 1°, GS, 1923-1924, p. 133 (Prahova) s.v. plehupă, DR, 1948, p. 157 (Munt.) s.v.; cf. DEX (înv. şi pop.), TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN, DM s.v. pleoapă; 2° v. DLR (înv. şi pop.) s.v. pleoapă II. 1°.
PLESCĂNf, a~ vb. inf. 729 VI „a plesni, a pocni din bici”: Luam biciu-n mână şi-ncepeam a plescăni la cai.
v. DLR (rar) s.v.
PLESCAVIŢI s. f. pl. 812 VlIIa „deşeuri de fier care se ard în scopul obţinerii culorilor pentru ceramică”.
PLEŞÎT adj. 739 A [despre acoperiş] „înclinat”: De multe ori şi coperişu poceşte casa, dacă nu-i făcut la treaba lui, dacă-i prea pleşft n-are nici un ...; cf. aplecătbr 1°...
PLEŞT&VE s. f. pl. 791 VII „puzderii”: Cura din ea, de! pleşteve aşa, aşa să zicea pleşteve, cură du pă cânepă pleav-aşa; cf. crâţa...
var. preştâvele s.f. pl. art. 791 VIL
pl£te, în~ loc. adj. 824 A [despre casă] „cu pereţii din nuiele împletite şi umplute cu pământ”.
cf. SCRIBAN s. v. pleată.
PLETER s. m. 809 VIII, 828 VIII „împletitură la coama casei acoperite cu stuf’: Pleteru era snopişori mici, mai groşi aşa ca mâna şi legaţi cu sârmă [...] şi-i împletea sus, pă vârfu la trestia care e bătută 828 VIII.
cf. DLR (Munt.,. Olt., Ban.), TDRG, CADE, SCRIBAN (Munt.), ŞĂINEANU, DM, DEX, BĂRBUŢ s. v.
PLETfCILE v. plâtică 1°.
PLEU s. n. 769 III „tablă zincată; tinichea”: Iau găleata, un prosop, îl bagă prosopu-acolo pe toartele găleţilor de pleu; cf. fi er 1°.
v. DLR (reg., mai ales Trans., Ban.), TDRG (Ban.), CADE (Trans., Ban.), DM, DEX (reg.), GS, 1933-1934, p. 242 (Jina) s.v.
PLEVÂR s. 851 VI „şopron în care se depozitează pleava”: Le băgai la plevâr, aşa să spunea. Aveam plevăr pentru pleavă.
357
Glosar dialectal. Muntenia
221
PLEVUIÂSCĂ, să se ~ vb. refl. conj. prez. 3 sg. 855 VII [despre epidermă] „să se descuameze”: Pă el începuse pielea să se plevueăscă aşa, ştii, s-ardica aşa pieliţă fină di pă corpu lui; cf. d e s p u i â t.
cf. DLR (reg.) s.v. plevui.
PLIC s. n. 745 II nume al unui joc de copii.
PLICOCIUL s. n. art. 780 Via „numele unui soi de orez”.
PLIMBAREA s. f. art. 679 VIb [la stână] „scoaterea oilor la păscut ’eara, după muls; porneala”: [Oile] după ce s-au muls şed un pic până mănâncă ciobanii. Dup-aia pleacă ciobanii cu ele, le face plimbarea.
cf. DLR s. v.
PLIOC0N v. plocon 1°.
PLIOP s. m. 854 VlIIb „plop”.
v. DLR (reg.) s.v. plop.
PLlOSCA v. pl6şte.
PLOC6N s. n. 1° 720 V, 743 V, 761 III, 765 III, 770 V, 778 V, 784 V, 789 VII, 794 V, 809 V, 813 V, 814 V, 815 VII, 818 V, 833 Vila, 846 VII, 860 V „dar, constând dintr-o pâine special pregătită, mâncare, băutură, pe care îl duc, de obicei, părinţii mirelui la casa miresei (la logodnă, sâmbătă seara înainte de nuntă, duminică dimineaţa înainte de cununie) sau nuntaşii la masa nunţii”; cf. m e r i n z i. 2° 691 VII, 698 VII, 778 V, 780 V, 784 V, 809 V, 833 Vila „dar, constând din pâine, mâncare şi băutură, pe care îl duc părinţii miresei (şi ai mirelui) sau mirii la naşi înainte de nuntă, luni ori la o săptămână după nuntă”. 3° 834 VII „dar, constând dintr-o pâine special pregătită şi o sticlă cu băutură, cu care o întâmpină soacra mare pe mireasă după cununie”. 4° 689 VII, 833 Vila „dar, constând din pâine, mâncare şi băutură, dus moaşei, la Anul Nou, de către părinţii copilului”. 5° pl. 831 VlIIb „daruri, constând din mâncare şi băutură, duse, de Lăsatul Secului, pe rând, la naşi şi la părinţi”: Dă Lăsata Secului [...] ne duceam la naş cu plocoane cu găină friptă, ne duceam c-o ploscă dă vin [...] ne duceam lanaşu, la socru, la tata [...] aşa din toţi înlr-o seară da roată la toţi. 6° pl. 796 VUIa „pâine şi mâncare duse de către participanţi la petrecerea numită iordan”. 7° 781 VII „obicei potrivit căruia mireasa este luată la casa mirelui cu două, trei luni înainte de nuntă, egalai şi cu daruri”.
pl. plocoane 1° 760 V, 761 V, 774 Vllb; 4° 774 Vllb, 815 VII; 5° 831 VlIIb; 6° 796 VlIIa.
var. 1° pliocon (2 sil.) s. n. 814 V.
1° cf. DLR s. v. 2°.
PLOCONÂŞ s. m. 761 III, VII „persoană care aduce plocon 1° la nuntă”: Cine face plocon se numeşte ploconăş III.
v. DLR (reg.) s. v. 2°.
PLOBUL1&Ţ s. 839 V. dim. de la plod („bănuţ la ou”); cf. b ă n i c ...
PLOICICĂ s. f. colect. 754 VII „bomboane, în formă de bobiţe
222
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
358
divers colorate, folosite la decorarea colivei şi a colacilor”: [Trebuia] să facă colaci, să-i dea colacu [pentru mort], şi-l facea cu floricele, cu ploicică de-aia, punea pă el acolo, îl mai făcea mai frumos, ştii. cf. DLR (reg.), GL. ARGEŞ s.v. ploiţă.
PLOlNTE s.f. 757 VII, 766 VUIa, 803 VIII, 817 A, 835 A „vreme ploioasă”: Dacă e ploiinte şi dă buruiană, iar o săpăm [via] mai dă multe ori 757 VII.
v. DLR (reg.), CADE (Olt.), SCRIBAN (Olt., Munt. vest), DM (reg.), DR, 1920-1921, p. 297 (Olt., Muscel) s.v.
PLOIŞTOREÂNCA (5 sil.) s. f. art. 704 V numele unui dans popular, cf. DLR s. v. ploieşteancă 2°.
PLOMÂNfE s.f. 716 VII, 762 A „pneumonie”, var. pleomonle s.f. 742 VIL v. DLR s. v. pneumonie.
PL6PĂ v. pleopă 1°.
PL^PINI v. plâpună.
PL6SCA s. f. art. în bem ~ 772 VII „ne învoim în vederea căsătoriei”; cf. c o b z ă r i t ...
PLOSCÂŞI s. m. pl. 706 VII, 707 VII „tineri care invită la nuntă cu plosca”: Ploscâşi care era nu umbla fără cai, cu ploşcili prin sat 707 VII. cf. DLR (reg.) s. v. ploscar 3°, SCRIBAN, DM s.v. ploscar. PL6ŞTE s. f. pl. 694 VI „ploşti (la nuntă)”, var. plioscă (2 sil.) s.f. 814 V. v. DLR s.v.
PLOTOÂCE s. f. pl. 713 III „potroace”: Dimineaţa iarăşi iese cu plotuăce, aşa să zice la noi: ce rămâne, gheare din astea dă la găini, face ciorbă. PLOTOÂGĂ v. plotdg.
PLOT6G s. n. 757 VII „bucată de piele groasă (tăbăcită)”; cf. p 1 ă 11 c ă 2°.
var. plotoâgă s.f. 710 VUIb.
# v. DLR (reg.), SCRIBAN (Olt., Trans.) s.v. potlog, BĂRBUŢ s. v.; cf. CADE, TDRG (Trans.) s.v. plotoâgă, DEX s.v. potlog, GL. ARGEŞ, LEXIC REG., II, p. 30 (Argeş) s.v. plotoâgă.
PLOUAM vb. tranz. ind. impf. 1 sg. 754 VII [fig.] „trăgeam des şi repetat inul prin darac”: Şi trăgeam şi de colo, şi de colo, şi de colo, şi mergea la darac [inul] şi-l plouăm de-i scoteam numai firu lui.
PLOUÂSĂ adj. f. 703 V „ploioasă”: Să vede că e plooâsă luna aia, aia-i secetoasă.
cf. DLR (înv. şi reg.) s.v. plouros.
PLUGĂRlTUL s. n. art. 723 VI „umblatul cu p 1 u g u 1 de Anul Nou”. PLtiGNIŢĂ s. f 835 A „plug primitiv de lemn, având doar cuţitul de fier”.
v. DLR (reg.) s. v. 1°.
PLtJGUL s. n. art. în ~ cel măre 844 II „pluguşorul practicat de copiii mai mari, în opoz. cu p 1 u g u 1 e ţ u 1 Se duce băieţi d-ăştia iarna, cu plugu-ăl măre, da eu nu mă duc, mie mi-e frică [cu caii]; eu mă duc ba cu steauaţ ba cu pluguleţu.
cf. DLR (Mold., Bucov., Trans.) s. v. plug 1.3°, DEX (reg.), DM s.v.
PLUGULfcŢUL s. n. art. 753 VIII, 844 II „pluguşorul practicat de copiii mai mici, în opoz. cu plugul cel mare”.
cf. DLR (pop.), CADE, TDRG, DM, DEX s. v.
PLUGURfcLUL s. n. art. 726 VII, 727 V, 740 Vila, 741 VII, 746 VUIa „pluguşorul”: La Anu Nou umblă cu plugurielu 726 VII.
v. DLR (reg.), GL. DOBR. s. v.
PLtlTĂ s. f. 1° 711 VIII „strat format deasupra prunelor puse la ‘ermentat pentru ţuică”: [Borhotul de prune] prinde deasupra o pojiţ-aşa groasă, aşa ca de-o palmă, să zice la aia plută; cf. pită 3° ... 2° în expr. iâse ~ 851 VI, 867 Vllb, se ridică ~ 838 Vb, 867 Vllb „se ridică la suprafaţă”: P-ormă puneam pământ peste ea [= cânepă] aşa să nu iasă plută deasupra 867 Vllb. Când se ridică deasupra, plută, urda, imediat o dam jos 838 Vb.
2° cf. DLR (reg.) s. v.
POÂLĂ s. f. 1° colect. 733 A, 740 A, 752 A, 753 III, VIII, 768 VUIa, 772 VUIb, 797 V, 799 VI, 803VI, 814 V, 824 V, VI, 852 A [la tutun, în opoz. cu fruntea şi mijlocul] „foi din partea de jos a tulpinii care se culeg primele”: Dacă să făcea mare [tutunul], să-ngălbenea, culegeai poălă care era mai de jos, mai măruntă, mai coaptă 768 VUIa; cf. c ă ţ 6 1 u 1 2° ... 2° 810 A „grâu nedezvoltat fiindcă a fost semănat prea adânc”: Că dacă da o mână dădăsupt şi una deasupra, ieşea o poălă, ieşea grâu mai mărunt şi mai mare şi noi îi spuneam poălă la ăla care era mai mărunt, că nu ieşea tot odată. 3° 849 VI „ţuică de calitate inferioară, care curge ultima la cazan”; cf. apă 5°...
1° v. DLR (reg.) s. v. II. 3°, GL. OLT. s.v.
POÂMĂ s. f. 721 A, 722 A, 723 A, 727 I, VI, 729 A, 733 VII, 737 Vllb, 738 A, 749 VI, A, 755 VHIb „struguri”.
v. DLR (înv. şi reg., mai ales Mold.) s.v. 1.1°, TDRG, ŞĂINEANU (Mold.), CADE (Mold., Bucov.), SCRIBAN (est), DM, DEX (reg.), GL. DOBR. s.v.
POARTĂ1 s. f. 1° 793 I „figură la jocul de copii numit inc”. 2° art. în de-a ~ loc. adv. 725 VII „căutând poarta, cu ochii la poartă, cu gândul la fugă”.
l°cf. DLR s. v. 3°.
POÂRTĂ1 vb. ind. prez. 3 sg. în expr. -capetele 728 V, VII, 729 Vllb, 732 VII, 740 VII, ~ colivele 738 VII, 754 Vila, ~ săptămâna 754 Vila, 842 VII, 851 VII, 868 VII, - sâmbetele 853 Vila „face pomană timp de o săptămână sau în fiecare sâmbătă (din postul Paştelui)”: Când
224
Mana Marin şi Iulia Mărgărit
360
dă postu mare acuma, de la săptămâna de la Sfântu Toader, sî puărtă căpitile Ia biserică, să duce prescuri, cu lecuţică de vin într-o sticluţă, cu colivă, şase sâmbete 728 VII. 2° part. 817 A „îngrijit”: Tutunu meu se făcea numa dă calitate, era aşa purtat.
ind. prez. 2 sg. porţi sâmbetele 785 VHb; 1 pl. purtăm săptămâna 853 Vila, impf. 1 pl. purtăm sâmbetele 853 Vila; refl. ind. prez. 3 pl. se poartă capetele728 VII; 2° part. purtat 817 A.
1° v. DLR (pop.) s. v. sâmbătă 1.1°, TDRG s.v. sâmbătă.
POÂZNE s. f. pl. 701 V „pozne”; cf. d â f i e2.
POCÂNIE s. f. 816 A „păţanie, belea”; cf. păţâu ...
pl. pocănii 816 A.
cf. DLR (înv. şi reg.), DEX (înv.), TDRG, CADE s.v. pocaianie, DM (înv.), GL. ARGEŞ s.v.
P6CĂ s. f. 678 VlIIb „arac”.
pl. poci 675 VII, pâce 678 VlIIb.
v. DLR (reg.) s.v. pocie, GL. ARGEŞ s.v.; cf. TDRG (Munt.), CADE (Olt., Ban.) DM, DEX (reg.), LR, 1954, 2, p. 55 (Argeş) s.v. pocie, LEXIC REG., I, p. 84 (Vâlcea) s.v. poci.
POCÂNZÂU s. m. 673 V, 786 VI, 832 A, 852 A [la nuntă] „invitat al miresei”: Lumea s-aşază la mese, toţi pocînzeii, ca să se cinstească, să plece la ginere 673 V.
pl. pocânzei 673 V, 680 III, V, VHb, 681 A, 682 V, VII, 686 III, Vb, 687 V, 689 lila, V, VI, 691 VII, 692 V, 694 Vila, 695 VII, 696 VII, 697 V, VlIIb, 698 Vila, 699 VII, 700*, 703 VHb, 707 VII, 714 VI, 715 Vb, 756 VIII, 763 VII, 766 VII, 786 III, VI, 788 VII, 789 VII, 795 VII, 816 V, 817 VII, 820 VII, 825 VII, 827 V, VII 829 VIII, 830 V, A, 832 V, VII, 833 Vilă, 841 VII, 852 A.
var. pochinzâri s. m. pl. 663 III, 683 V, 759 Vb, 762 VII; pochinzări s. m. pl. 683 VII, 757 IV, V, 765 III, V, 784 V, 808 VII, 830 V; pochinzăi s. m. pl. 771 Va, 808 V.
v. DLR (reg., mai ales Munt.), TDRG (Olt., pop.), CADE (pop.), SCRIBAN (vest), DEX (reg.) s. v., ŞĂINEANU (Trans.) s. v.pocânzei, LEXIC REG, I, p. 84 (Vâlcea) s. v. pochinzâri, BĂRBUŢ s. v. pocânzău, GS, 1929-1930, p. 133 (Prahova) s. v. pocânzei} CV, 1950, 4, p. 45 (Teleorman) s. v. pochinzeri; cf. GL. ARGEŞ s. v.
POCÂLI s. f. pl. în expr. (m)-a luat la ~ 705 VI „(m)-a luat la bătaie”; cf. b 6 c i u m ă 2° ...
v. DLR (reg.)ţ DEX (arg.) s. v.poceală 3°; cf. DM, GL. OLT. s. v. poceală.
POCHINZÂRI v. pocânzău.
POCHINZÂI v. pocânzău.
POCHINZÂRI v. pocânzău.
POCIGĂNOÂSĂ adj. f. 862 V, VII [despre o zi de sărbătoare]
361
Glosar dialectal. Muntenia
225
„nefastă, primejdioasă”: Când este luni [după Rusalii] atuncea [nu se lucrează], că să dă piatră, şi e poăgănuăsă, şi zice că mai multe s-a-ritâmplat în lunea aia atuncea VII; cf. pocitoare.
POCtT, am ~ vb. tranz. ind. pf. c. 1 sg. 776 III „am bătut bine”.
imper. 2 sg. poceşte 776 III.
POCITOÂRE adj. f. 724 VI, VII [despre o zi de sărbătoare] „nefastă, primejdioasă”: Pă data de cutare eu ţiu sărbătoare şi cică dac-o ţiu, s-o ţiu cât oi trăi. Aia-i mai poătoăre ca care-i lăsată în calendar VII; cf. pocigănoâsă.
cf. DLR (rar) s.v. pocitor.
POD s. n. 1° 705 VIII „pojghiţă care se formează deasupra prunelor fermentate pentru ţuică”: După ce face pâdu ce-a depus aşa deasupra lor r=prunelor], dacă se lasăpodu pă ele, să ... iese zeama-n sus, iese tăria aia, "u mai are tărie; cf. pită 3°... 2° 700 V [la oi] „strat de lână înţesată ca pâslă”. 3° 732 VII „platou, suprafaţă de teren aflată la oarecare înălţime”: Un pod deasupra acolo, un şes frumos aşa, un platou de pământ. 4° în ~ mort v. mort 3°. 5° în de un ~ de mână 721 Vllb „cât podul palmei”.
1° v. DLR (Olt.) s. v. 18°, GL. OLT., BĂRBUŢ s. v.; cf. LEXIC REG., I, p. 84 (Vâlcea) s.v. podind; 2° v. LEXIC REG., II, p.- 71 (Roşiori de Vede) s. v.; cf. DLR (reg., Ban.) s.v. poadă; 3° v. DLR (Munt., nord-estul Olt.) s. v. 4°, LEXIC REG. I, p. 84 (Vâlcea) s. v.; 5° cf. DLR (reg.) s. v.
PODARUL s. m. art. 705 VI „lucrătorul de pe platforma (podul) construită pentru ridicarea unei sonde”: La jumătate e podu podarului care este un om când o sapă [sonda], e un om acolo care desface din fieşcare prăjină, că prăjinile sânt filetate una de alta.
cf. DLR (înv., reg.) s. v. 7°.
PODEA vb. ind. impf. 3 sg. 797 VIII „bătea tavanul la casă”: Dă la-nvăliş încolo, începea cu învelitoarea casei, d-aci o pod/ă p-aici aşa; cf. tăbănuiâ, tăvăn£şti 2°.
cf. DLR (înv., reg.) s.v. podea.
PODEÂLĂ s. f. 789 A „strat de pământ bătătorit peste pomos-t e a 1 ă , în loc de duşumea”: Peste pămosteală-i punem podeală, podeala e dă pământ, dă pământ, e fără blană, pământ.
PODEÂŢĂ s. f. 838 Vb [ la stână] „pod deasupra comarnicului (în care se ţin găleţile)”.
cf. DLR (estul Olt.) s.v. 1°, BĂRBUŢ s.v. podişor.
PODITE s. m. 684 VI „specie de peşte de râu”.
v. DLR (reg.) s. v.
P6DINĂ s. f. 703 V, 704 V, 771 VI, 815 VII „tavan de scândură”: Am bătut pâdina sus, podina, blana de sus, asta-i pâdina 771 VI.
v. DLR (înv. şi reg.), TDRG (Munt., Trans.), SCRIBAN (Olt.), ŞĂINEANU, BĂRBUŢ s. v.
PODLOÂGĂ v. poloâge.
PODL0G v. poloâge.
PODOÂSĂ adj. f. 835 A [despre oi] „cu mult pod 2°”. pl. podoăse 835 A. v. DLR (reg.) s. v. podos.
PODOBtiŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 761 V „împodobeşte”, v. DLR, DEX (înv. şi reg.), TDRG (vechi) s.v.podobi, SCRIBAN (vechi) s.v. podobesc.
PODZOLÂM v. porzoleâză.
POGODEÂM ne ~ vb. refl. ind. impf. 1 pl. 760 VUIb „ne învoiam, ne înţelegeam, ne împăcăm”; cf. c o b z ă r i t ...
v. CADE (Olt., Ban.), TDRG, BĂRBUŢ s.v. pogodi, SCRIBAN (Ban., Olt., Munt. vest) s. v. pogodesc; cf. DLR (pop.) s. v. pogodi.
POGON s. n. 1° 815 III „teren, pământ”: Ei avea foarte mult, avea pogon mult în curte, dă cartofi, dă astea. 2° pl. 763 Illb „straturi de zarzavat”: Noi în grădină ne ducem şi săpăm, facem pogoane, ne dă, răzoare să numesc, dă punem ceapă, usturoi. 3° în ~ de niime 755 VIII „obligaţie suplimentară în muncă prestată de către ţăran boierului în contul terenului arendat”: Dac-aveam zece pogoane, îi făceam boierului zece plus la fiecare cultură îi mai făceam un pogon de nume. Asta pă degeaba, pă deasupra; cf. a v a 6 t ... 4° art. cu ~ 863 V, pl. în ~ loc. adv. 843 VI „mod de a arenda un teren, împărţind produsele pe din două cu cel ce muncea”; cf. din 3°. pl. pogoane 2° 763 Illb, 4° 843 VI.
1° v. DLR s.v. 2°.
POGONlCI s. m. 773 V, 792 VI, 843 VIII „persoană care ajută cuiva la arat pentru ca, în schimb, să i se are şi lui terenul”: Venea dă la deal, el cu pogoniâ, adică cu un om care-i ara şi lui şi ara pentru el 773 V.
v. DLR (reg.) s. v.; cf. CADE, TDRG (Munt., Olt., Trans.), SCRIBAN, DM, DEX, GL. DOBR. s.v.
POIANĂ s. f. 1° 721 VI „fâneaţă”; cf. grădină. 2°-788 A„loc neted pe care se face aria de treierat”: Când am treierat cu cai, ne duceam unde e locu neted, poiană mai mare, ciopleam iarba cu sapa. 3° 718 V „răspântie largă în sat; piaţă”.
POIÂNJEN s. m. 779 Vile „păianjen”, pl. art. poiănjenii 801 Vila. var. spoiânjen s. m. 772 VII.
cf. DLR (reg.) s. v. păianjen, BĂRBUŢ s.v. poianjin. POIEJEÂLĂ s. f. 815 VII, A „înveliş subţire; pojghiţă”; cf. cămăşu iâl ă 1°...
POIEJENEÂLĂ s. f. 830 V „pânză de păianjen”; cf. m ă t ă ş 1 c a . POIEJlŢĂ s. f. 830 V „înveliş subţire; pojghiţă”: [Gogoşile de
363
Glosar dialectal. Muntenia
227
mătase] are o poejîţ- aşa şi-aia care e prima dată aia o cureţi; cf. cămăşuiâ-lă 1°...
POIENtCE s. f. 730 II dim. de la poiană.
v. DLR (reg.), SCL, 1971, 4, p. 705 (Bacău) s. v.
POJtŢĂ s. f. 711 VIII „strat format deasupra prunelor puse la fermentat pentru ţuică”: [Borhotul de prune] prinde deasupra o pojiţ-aşa groasă, aşa ca d-o palmă; cf. pită 3°... .
v. DLR (reg.) s.v. pojghiţă.
POL,----interj. 704 V cuvânt care imită zgomotul unui preparat
vâscos la fierbere.
POLÂTĂ s. f. 1° 685 VI, 695 VIII, 743 V [la stână] „încăpere folosită ca locuinţă pentru ciobani şi ca spaţiu pentru depozitarea putinilor cu brânză”: ^rin poiată, c-aşa spunea unde avea putinile cu brânză, unde făcea mâncare, unde dormeam 743 V. 2° 671 VII, 814 V „adăpost din scânduri; şopron”: Aveam un butoi cu rachiu, era sub o polăte 732 VII; cf. şofru, şoproneâţă,şuşoâpă.3° 822 A „poliţă de lemn fixată sus, pe peretele prispei”.
pl. 2° polăţi 734 A, 752 V, 814 V; 3° polăte 822 A.
var. 2° polăte s.f. 732 VII; polâtră s.f. 839 V, 846 V.
2° v. DLP DEX (reg.), TDRG, CADE (Munt.), ŞĂTNEANU (Mold.), SCRIBAN (vechi, vest), BĂRBUŢ s.v., DM (reg.) s.v polâtră.
POLĂTE v. poiată 2°.
POLÂTRĂ v. poiată 2°.
P6LCĂIE v. pâlpâie.
POLEIA vb. ind. impf. 3 sg. 855 A „acoperea cu polei”: Lepoleeă [pe dropii], vinea ploaie cu polei aşa şi-ngheţa aripile.
POLfiSC vb. tranz. ind. prez. 1 sg. 814 A „rup poala unei plante (porumb, tutun)”: [Tutunu] îl polim. Noi îi spunem polit. Da el să spune cules, cules prima foaie de jos; noi îi spunem să poleşte tutunu 826 Via.
ind. prez. 1 pl. polim 818 A, 821 V, 824 V, 826 Via; conj. prez. 1 pl. să polim 821 V; refl. ind. prez. 3 sg. se poleşte 826 Via.
POLICIOÂRA s. f. art. 1° 706 VII „pârleazul”: Aici dă jos dă noi, pă unde-am trecut policuăra. 2° 714 V [la războiul de ţesut] „chinga din spate”. 3° pl. 744 Vila „scăunele la carusel”.
pl. 3° policiori 744 Vila.
1° v. DLR (reg.) s.v.; 2° cf. DLR s.v.
POLÎT s. n. 826 Via „nume al acţiunii de a poli”.
POLITIC, pe ~ loc. adv. 735 VI [despre modul de a vorbi] „pretenţios”: Nu ziceam „elegant”, că-i prea pă politic.
cf. DLR s. v.
POLITICÎT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 753 VII, 754 V „s-a
228
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
364
modernizat, s-a emancipat”: înainte străchini să lua, acum s-a politicît lumea, ia farfurii 753 VII; cf. moderat, ind. pf. c. 1 pl. ne-am politicît 869 VIL v. DLR (fig.) s. v. politici.
POLITIC6ŞI adj. m. pl. 747 Vllb „cu pretenţii”: Care era mai politicoş! făcea un pampon de funtă albă în locu florii acelei; cf. petrenţioâsă. POLIŢÂR s. m. 767 II „poliţist”, v. DLR (înv. şi reg.) s. v.
POLOÂCRĂ v. polocru.
POLOÂGE s. n. pl. 779 VIII, 825 A„grămezi de două-trei mănunchiuri de spice”.
var. podloâgă s. f. 816*; podldg s. n. 815 A; porloâgă s. f. 816*. POL6CRĂ v. polocru.
POLOCREÂ vb. ind. impf. 3 sg. 719 VII „poreclea”, v. DLR (reg.), TDRG (înv., Munt.), CADE (prov.) s.v. porecli, SCRIBAN (est) s. v. poreclesc, BĂRBUŢ s.v polocri.
POLOCRU s. n. 705 VI, 735 A, 747 V, 813*, 816 VI, 819 A, 820 A, 821 VIb, 828 A, 843 VI, 855 V „poreclă”; cf. p o n 6 s 1 °. pl. poloăcre 814 A, 819 A.
var. p o i o si cri* s.
g î *3 * 92 I V
A ' r-1 />. >
833 A, 861 VIII; pordclă s. f. 825 A.
v. DLR (reg.) s. v. poreclă; cf. TDRG (Munt., Trans.), SCRIBAN (vest), DM, DEX s. v. poreclă, GS, 1929 - 1930, p. 133 (Prahova) s. v. polecră, CV, 1950, 1, p. 32 (Ialomiţa) s. v. polocre.
POLOGARs. m. 682 VI „ţăran care întoarce şi adună iarba cosită”: A doua zi ne ducem cu pologărf, îl adună [fânul], pl. pologări 682 VI. v. DLR, DM, DEX (reg.) s.v.
POLOGÂRIŢĂ s. f. 807 VI „maşină agricolă pentru secerat; secerătoare”. var. pologârniţă s. f. 833 A.
POLOGÂRNIŢĂ v. pologâriţă.
POLOM6JDnsf.pl. 1° 811 VII „expresii de ocară; calomnii”: Adică să fie contra mea, să-şi bată cineva joc, să scrie aşa nescai ...pUolomojdii; cf. besedie ...2° 811* „glume”; cf. 1 â n c o t e ...
1°, 2° cf. DLR (prin nordul Munt.) s.v. palamojdii, BĂRBUŢ s.v. pomojdii, LEXIC REG., I, p. 27 (Balş) s.v. polrnoti, p. 84 (Vâlcea) s.v.polomojdi.
P6LPĂIE v. pâlpâie.
POMĂRtE s. f. colect. 734 Vila „mulţime de pomi“. -v. DLR (reg., Trans.) s. v.; cf. SCRIBAN s. v. pomănrie. POMENEALĂ, ne-am dat în ~ loc. vb. 770 VI „am adus vorba; am pomenit”.
365
Glosar dialectal. Muntenia
229
v. DLR (prin nord-estul Olt.), BĂRBUŢ s. v.
POMESTEÂ v. pomosteâlă 3°.
POMIŞOÂRE s. f. pl. 824 V dim. de la poamă.
POMN s. m. 834 A „pom”, pl. pomni 834 A.
POMOlOG s. n. 869 VIII „şomoiog (de paie)”.
POM0ST s. n. 760 Vllb, 763 A, 768 VII „loc, teren de casă”:[Casa] am mutat-o aicea p-un alt pomost, să nu stau în curte cu tata 763 A; cf. cămin 1°...
var. pomostul s. n. art. 671 VI; pomdsta s. f. art. 764 VIII. v. BĂRBUŢ s. v.; cf. DRL (Munt. şi prin Olt.) s. v. 2°, DM, DEX s. v. pomoste, GL. ARGEŞ s. v., GL. DOBR. s.v. pomostea.
POM0STA v. pomdst.
POMOSTEÂLĂ s. f. 1° 690 VI, 724 VII, 735 A, 743 VI, 788 A, 789 A, 791 VI, 828 VIII, 832 A „strat de pământ bătut sub podeala casei”: Pe jos se bagă pomosteâlă 690 VI. 2° 791 VI „tencuială”; cf. teanc. 3° var. 706 VIII „ridicătură de pământ neinundabilă”: Ne-a scos apa din baltă ş-am ieşit cu oile pă pomesteâ, unde era mai sus aşa; cf secătură.
var. 1° pămăsteălă s. f. 737 VI, 752 VI; pămâsteâua s. f. art., pl.pămâstele 754 VIII; 2° pămosteâlă s. f. 743 VI, 789 A; 3° pomesteâ s. f 706 VIII.
1° v. DLR (reg.) s. v. 1°, GS, 1929-1930, p. 133 (Prahova) s. v.; cf. DEX (reg.), CV, 1949, 8, p. 33 (Ialomiţa), GL. ARGEŞ s. v., TDRG, CADE (înv.) s.'v pomosti; 3° cf. DM, DEX s. v. pomoste.
POMOSTfiŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 864 VI [la casă] „se umple cu pământ partea de jos a încăperilor”.
var. pămâsteâm vb. ind. impf. 1 pl. 720 VlIIa, 744 VI, 853 VUIb, 3 pl. păimâsteă 853 VlIIb, pf. c. 1 sg. am pămâstit 744 VI.
v. DLR (înv. şi reg.), TDRG, CADE (înv.), DEX (reg.), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s. v. pomosti, SCRIBAN s. v. pomostesc. POMOSTUL v. pomost.
PONOÂDĂ v. ponodă.
PON0D v. ponodă.
PONODĂ s. f. 780 III, 782 V, 784 V, 785 Vllb „petrecere (între femei) în casa lehuzei (odinioară participau doar moaşa şi naşa)”: Da ştii că femeile care vin acuma la ponuâdă nu vine nici una cu mâna goală 779 Vile; cf. blogodoriţă.
var. ponoâdă s. f., ponod s. n. 779 Vile.
v. DLR (prin sudul Olt. şi prin Munt.) s. v. pomidă; cf. DM (reg.) s. v. ponod, BĂRBUŢ s. v. ponoâdă.
PON0GUL s. n. art. în expr. âre~ găinilor 825 A „are orbul găinilor”, v. BĂRBUŢ s. v.
230
Maria Marin şi lulia Mărgărit
366
PON6S s. n. 1° 728 A „poreclă41: Sânt oameni care le puneponos; cf. p o 1 6 c r u . 2° 787 VII „pomană44: [Mortului] trebuie să-i faci ponuăsili. pl. art. 2° ponoasele 787 VII.
1° v. DLR (Olt., Munt. şi prin sudul Trans.), ŞĂINEANU, SCRIBAN (fam.), DEX (pop.) s. v.
POPÂNDÂIE s. f. 795 VII „sperietoare, momâie (în culturi)”: Luai, uite, câte-o treanţă d-asta de flanelă [...] ş-o făceai popîndăe, popîndâe-aşa, ca să nu scoată cânepa, ca să fugă ciorile; cf. m o t o 16 i e....
cf. DLR, CADE, ŞĂINEANU s.v. popândău, SCRIBAN (Munt.), DM, DEX (pop.) s. v. popândău.
POPÂND6C s. m. în expr. s-a pus ~ 727 A „s-a pus popândău”, v. DLR (Mold., nordul Dobr.) s. v. 1°, GL. ARGEŞ s.v. POPÂRLÂNUL s. art. 847 III numele unui dans popular: Popîrtănu se joacă cu... după muzică şi se face doi paşi la dreapta, doi la stânga şi dup-aceea încă unu la dreapta [...] horă să joacăpopîrlănu. v. DLR (Dobr. şi nord-estul Munt.) s. v.
POPÂRŢÂC s. 680 VIII „proptea”.
v. DLR (prin nord-estul Munt. şi prin nord-estul Olt.) s.v.; cf. ŞĂINEANU (Mold.), LEXIC REG., I, p. 84 (Vâlcea) s.v.
POPlC s. n. şi m. 1° 805 VIII „stâlp între grinzi şi căpriori, care susţine greutatea acoperişului”. 2° 738 II, 795 II, 810II nume al unui joc de copii; cf. h o c h i c 1°. 3° 738 II, 851 Ila „bucată de lemn rotunjită, de forma unui ou, cu care se joacă ~”: Dintr-un lemn ca un ou îl făceampopicu şi când dam cu băţu du pă sapă, îl puneam pe sapă şi când dă cu băţu-n el sare 738II; cf. hochic 2°. pl. 1 ° popice 805 VIII, popiei 803 VI, 805 VI, 835 VI.
1° v. DLR (prin Ban. şi prin Trans.) s. v.; cf. BĂRBUŢ s. v.; 3° v. GL. OLT. s. v.
POPONEŢE s. m. 821 A 1° „bulgăre de pământ cu care se umplu pereţii casei (de paiantă)”; cf. ghiont 1°... 2° „suport din pământ bătătorit pe care se pune ţestul la încins”, pl. 1°, 2° poponeţi 821 A.
2° cf. DLR (reg.) s. v. poponeţ III.2°, BĂRBUŢ s. v.
PORBOTÎT, au<~vb. ind. pf. c. 3 pl. 672 VIII „au dat năvală; s-au năpustit”; cf. b u ş n i r ă 1°...
cf. GL. ARGEŞ s.v. poroboti, BĂRBUŢ s.v. porobodi.
PORCAR s. m. 844 A „participant la jocul de copii purceaua”, var. purcâr s. m., pl. purcâri 789 II. v. DLR (pop.) s. v.2.
PORCOIÂM vb. tranz. ind. impf. 1 pl. 705 VI „făceam porcoi”: începeam p-urmă şi strângeam [fânul], îiporcoiăm aşa până-1 căram la târşuri. PORCOIÂŢE v. porconeâţă.
367
Glosar dialectal. Muntenia
231
PORCOltJŢE s. pi. 848 A dim. de la porcoi; cf. porconeâţă, p u r c u 1 6 ţ e .
PORCONEÂŢĂ s. f. 713 VI dim. de la porcoi; cf. p o r c o i ti ţ e ... pl. art. porconeţele 831 VIII. var. porcoiăţe s. f. pl. 848 A.
v. DLR (Olt., Munt.) s.v. porcoiaţă, LEXIC REG., I, p. 84 (Vâlcea), GL. OLT., BĂRBUŢ s.v.
PORLOÂGĂ v. poloâge.
PORL6N v. corlân 1°.
PORNEA vb. ind. impf. 3 sg. 706 VlIIb [despre oi] „păştea în timpul nopţii”: [Oaia] pornea toată noaptea, când se sătura se culca şi când flămânzea se scula iar şi pleca.
v. DLR s. v. porni 2°; cf. TDRG, CADE, SCRIB AN, DM, DEX c.v. porneală, LEXIC REG., II, p. 47 (Făgăraş) s. v. porneală.
POROÂMBELE s. f. pl. art. 742 VI „arbuştii numiţi porumbari”: Când înfloreşte porgâmbele alea, mărăcinile, atunci e bine de pus porumbu. v. DLR (reg.), SCRIBAN (Buzău) s. v. porumbă.
PORECLA v. poldcru.
PORT s. n. 714 VI, 716 A, 762 VII, 773 Via „portaltoi”: Avem puorî, o altoim această viţă 714 VI. pl. porturi 725 A.
PORTATIV s. n. 707 Vlb, 708 Vb, VII, VIII „jgheab din scânduri pe care alunecă buştenii la vale”: Să făcea portative, nişte coşcăi dă... dă lungime de trei metri 707 Vlb; cf. coşcăi ... pl. portative 688 VIII, 707 Vlb.
PORUMBÂŞ s. m. 682 VII, 818 A dim. de la porumb: Procuram şi eu pornmbăş, veneam acasă cu porumbăşu 818 A; cf. porumbel, v. DLR (pop.) s.v.
PORUMBĂRÂIE s. f. colect. 788 VI „cantitate mare de porumb”. PORUMBĂRÂŞ s. n. 701 V dim. de la porumbar („pătul”): Stăm supt un porumbăraş aşa micuţ.
PORUMBEL s. m. 855 A dim. de la porumb; cf. porumbâş. PORUMBlŞTIE (5 sil.) s. f. 788 A, 803 VIII, 820 VI „teren de pe care s-a recoltat porumbul”.
pl. art. porumbiştiile 791 A.
PORZ(Sl s. 752 VI, 793 A, 794 VI „substanţă chimică folosită la tratarea seminţelor (de grâu, de porumb) înainte de a fi semănate”: [Boabele] le tratam cu porzâl sau... cu var 794 VI; cf. m u r â j u 1. v. DLR (reg.), GL. OLT. s.v.
PORZOLEÂZĂ vb. ind. prez. 3 sg. 769 VlIIb „tratează sămânţa (de grâu) cu soluţie de piatră vânătă”: [Grâul] când era ca să-l băgăm
232
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
368
în pământ îl podzolăm, c-aşa să spunea, l-împietream, noi îi spuneam împietrat 691 VI; cf. împietreâză 5 ° ... sup. la porzolăt 752 VI. var. podzolăm vb. ind. impf. 1 pl. 691 VI. v. DLR (Olt.) s. v. porzola, GL. OLT. s.v.
POSC6RNIŢĂ s. f. 804 V „reziduu la prepararea săpunului”; cf. b o r o g h I n ă 3 ° ...
cf. DLR, DM, DEX s. v. posconiţă, BĂRBUŢ s. v. poscolniţă. POSLfiDA v. poslediu.
POSLtiDIUs. n. 747 VUIb „ţuică slabă care curge ultima la cazan”; cf. â p ă 5 ° ...
var. poslăda s. f. art. 743 VI.
cf. DLR, TDRG, CADE s. v. poslete, ŞĂINEANU (Mold.), DM (reg.) s. v. poslet, LEXIC REG., I, p. 84 (Vâlcea), GL. ARGEŞ, GS, 1929-1930, p. 133 (Prahova) s.v. poşlete, CV, 1950,4, p. 36 (Buzău) s. v. posledie.
POSOMORÂT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 716 VII „s-a lăsat într-o parte; s-a povârnit”: Clapa sicriului niţel uite-aşa s-a povestit niţel, ştii, s-a posomorit aşa oleacă; cf. b ă n u i e 1°...
POŞTALI s. m. pl. 777 VIII „cipici croşetaţi din cânepă”: Postai! ne facea mama [...] nişte botoşei d-â\a, postă Udă cânipă; cf. c ă 1 ţ u n i 1 ° ...
cf. DLR (înv. şi reg.), SCRIBAN (Olt.), DM (reg.), CV, 1950, 3, p. 36 (Teleorman) s. v. postai.
POSTÂŢĂ s. f. 720 V, 738 VII, 817 A, 824 V, 858 VII „postată”: Lăsam acolo-n capu locului o postăţă, o prăjină, două, cât vreau eu să pui [cânepă] 720 V.
v. DLR (reg., Trans., Mold.), TDRG, CADE (Mold.), SCRIBAN (Mold. sud şi Munt.), DM, DEX (reg.) s. v. postată.
POSTOMOLUL v. postromolul 1°.
POSTROM6LUL s. n. art., cu ~ loc. adv. 1° 679 VIII, 696 I „cu grămada, în număr mare”: Ăia venea cupostromolu, nemţii, ca să îi sperie p-ăştia, să fugă 679 VIII. 2° 799 VII „prin surprindere, pe neaşteptate”: I-a luat cu postromolu... adică cu repezeal-aşa, ca apa; cf. totodată, var. 1° cu postoiftolul loc. adv. 696 I.
1° v. DLR s.v. podmol; cf. CADE (Olt.), BĂRBUŢ s.v. postomol, SCRIBAN (vest) s.v. podmol, COMAN, GL. (Vâlcea) s.v. prostomol.
POSTROV6L s. n. 784 Vila, 785 VIII, 827 A „prostovol”: Fuste largi ca postrovolu, aşa se purta 784 Vila; cf. ş a ş m â . v. DLR (reg.) s. v. prostovol.
POŞlRCĂ s. f. 760 Vllb „fiertură din seminţe de dovleac”, cf. DLR (prin estul Olt.), BĂRBUŢ s.v.
POŞTALIOÂNE (5 sil.) s. n. pl. 806 VII „trăsuri, căruţe”: La
369
Glosar dialectal. Muntenia
233
nuntă venea căruţe, câte zece căruţe, poştaliuâne zis, c-aşa să zicea, v. DLR s. v. poştalion 3°.
POŞTÂR s. m. 731 VI [la pădurărit] „muncitor care păzeşte canalul, ca să nu se blocheze cu buşteni”.
v. DLR (prin nord-vestul Munt.), GL. ARGEŞ s. v.
P6ŞURI s. n. pl. în ~ de lup 780 VIII „alice mai mari decât cele pentru iepuri”: Ştii ce-s alea poşurf dă lup? Nişte alice mai mari ca alea, ştii, care le băga pentru iepuri.
v. DLR (reg.) s.v. poştie, BĂRBUŢ s.v.
P6TCA s. f. art. 1° 798 II, de-a ~ loc. subst. 798 VIII „numele jocului de copii ţurca”; cf. drichea 1°... 2° 798 II „băţul mai scurt cu care se joacă cf. drichea 2°...
1° v. DLR (prin sud-vestul Munt.) s.v.
POTECI s. f. pl. în expr. a rămas pe ~ 786 VII „a rămas pe drumuri”. POTIGÂCI s. 832 VI, 865 II, VI, 866 VIII „fiecare dintre beţele fixate în părţile laterale ale plasei de pescuit, pe toată lăţimea ei”: [Plasa] avea la capete câte-un lemn, ala-i spuneam potigăc 832 VI; cf. ş u fă n i . pl. potigâci, potigăce 865 VI. cf. DLR (reg., Dobr.) s. v. 1°, 2°.
POTLOGAR s. m. 818 A ..cizmar cârpaci”, pl. potlogari 818 A.
v. DLR (pop. Trans.), TDRG, DM (înv.), CADE, SCRIBAN (Trans.), ŞĂINEANU s. v., DEX (reg.) s. v.; cf. BĂRBUŢ s. v. plotogar.
POTLOGEÂ vb. ind. impf. 3 sg. 685 VIII [la cismărie] „cârpea, punea p 1 o t o a g ă ”: Era cizmar, el potlogeă la alea; cf. c â r t o j i t. part. f. potlogită 824 A. v. DLR (pop.) s. v. potlogi.
POT6P s. n. 691 V „curs repede de apă; torent”: Se duce la o apă curgătoare, la potop zis sau cum... Dâmboviţa cum ar fi; cf. v i j 6 i . cf. DLR s. v. 2°.
POT6RI s. m. pl. 830 VII „pantaloni ţărăneşti din aba lustruită, împodobiţi cu găitane”: Flăcăii avea d-ăia de lână, potor/[...] nădragi largi aşa, juca pe ei [...] Potori era daţi la lustru, mai delicaţi.
cf. DLR, TDRG, CADE s. v., SCRIBAN (Munt.), DM, DEX (înv.) s.v. poturi.
POTRIVICTOÂRĂ adj. f. 838 Vb dim. de la potrivită. POVESTIT, a ~ vb. 1° ind. pf. c. 3 sg. 778 Vllb „a divulgat”: L-a povestit, l-a prins p-ala, ş-a făcut şapte ani Ia-nchisoare. 2° refl. ind. pf. c. 3 sg. 716 VII „s-a lăsat într-o parte; s-a povârnit”; cf. b ă n u i e 1°... POVlDLĂ s. f. 721 A „magiun”.
v. DLR (reg., mai ales Mold. şi Bucov.), TDRG, CADE, ŞĂINEANU
234
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
370
(Mold.), SCRIBAN (est), DM, DEX (reg.) s.v.
POZÂNÂR s. n. 772 VUIa, 829 A „buzunar”, var. pozenâr s. n. 803 Vile.
v. DLR, DM, DEX (reg.), CADE (prov.) s. v. buzunar, BĂRBUŢ, BPh, 1939, p. 239 (Gorj) s. v.; cf. TDRG s.v. buzunar.
POZMOGEÂLA s. f. art. 716 VII „mocirla, noroiul”: Era mocemiţă [... ] pozmoggăl-ai'd acolo, cum să spui, era rău, era tercălău; cf. m o c e rn i ţă...
POZM6L s. n. 702 VIb, 714 V, 716 VII „mocirlă, noroi”; cf. mocemiţă...
v. DLR s. v. podmol,BĂRBUŢ s. v. posmol; cf. SCRIBAN (vest), TDRG, CADE s. v. potmol.
POZMOLÎT, a ~ vb. tranz. ind. pf. c. 3 sg. 748 VUIb „a înnămolit”: [Apa] a înecat vitele, le-a pozmolit pân... într-o pădure, part. f. pl. pozmolite 862 VII.
POZNĂCI&S v. poznicids.
POZNICI6S adj. 717 V „poznaş”; cf. bleoj. var. poznăcids adj. 717 V.
PRÂŞILĂ s. f. în ~ oarbă v. orb 2°.
PRAŞTIE (3 sil.) s. f. 778 VI „lemn lung şi subţire folosit în construcţii”: Peste grinzi prinse-n cuie s-a pus prăştif la casă 686 VI; cf. s u 1 i n â r. pl. prăşîii 686 VI, 772 VUIa. ~ cf. DLR (reg.) s. v. 111.2°.
PRĂVĂŢUL s. n. art. 793 A [la plug] „partea metalică, încovoiată, de deasupra grindeiului, care reglează adâncimea brazdei”.
v. DLR (Olt. şi prin nord-estul Munt.) s. v.; cf. GL. OLT., BĂRBUŢ s. v. praviţ.
PRĂGtlŞ s. 827 A „ridicătură mică de pământ; moviliţă”: [Oaia] apus picioarele într-un prăgâş aşa şi n-a mai putut s-o mai târască lupu d-acolea; cf. b o 1 d â n ...
v. DLR s. v. 2°.
PRĂJÂNIE s. f. 828 II „carne prăjită”: Mama bătrâna făcea... făcea prăjăniie, frigea bucăţele [din carne de porc]; cf. prăjeală, prăjimea.
PRĂJEA vb. ind: impf. 3 sg. 784 VIII [fig.] „atingea uşor (cu sabia)”; cf. p i ş c â 1 °.
cf. DLR s.v. prăji 1°.
PRĂJEALĂ s. f. 741 I „carne prăjită”; cf. prăjânie... v. CV, 1949, 5, p. 30 (Ialomiţa) s.v. prăjală.
PRĂJlMEA s. f. art. 825* „carnea prăjită”; cf. prăjânie... pl. art. prăjimile 825*.
PRĂJÎNĂ s. f. 720 V, 760 Vllb „unitate de măsură pentru suprafeţe egală cu aproximativ doi ari”.
371
Glosar dialectal. Muntenia
235
pl. prăjini 674 V, 685 V, prăjim 743 VI.
v. DLR, DM (înv. şi reg.), CADE, DEX (înv.) s.v.; cf. SCRIBAN (vechi) s.v.
PRĂJIOÂRE (4 sil.) s. f. pl. 681 VI dim. de la prăjină. PRĂSĂDEÂM vb. ind. impf. 1 sg. 688 VIII „răsădeam”, v. DLR (înv. şi reg.) s. v. presădi, DM (înv.) s.v. prăsădi, SCRIBAN ^Munt.) s. v.presădesc; cf. TDRG s. v. prăsădi, DEX (pop.), CADE s. v. presădi.
PRĂSÂZI s. f. pl. 694 VI ^lăstari”: [Portaltoiul] să crapă puţin, îi pune două prăsăz [...] două lăstări; cf. 1 ă s t ă r i.
cf. DLR (înv. şi reg.) s.v. prăsad, SCRIBAN (înv.) s.v. prasad. PRÂSfA s. f. colect. art. 760 VlIIb „progenitura, urmaşii” cf. o ş I ş t i 1 e . PRĂSfT, m-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 sg. 832 VII „m-am născut”; cf. n ă s c u t 1 °.
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. prăsi 2°.
PRĂŞCÂI s. 698 A „pospai (de zăpadă)”.
v. DLR (Munt. şi Olt.) s.v. prăşcău; cf. TDRG, DM, GL. ARGEŞ s.v. praşcău, BĂRBUŢ s.v.
PRĂŞEÂLĂ s. f. 772 VI, 863 A „praşilă”; ~ oarbă v. orb 2°. v. DLR (prin Munt. şi prin Olt.), BĂRBUŢ s.v.
PRÂNZ s n. 1° 804 V ..jumătate de zi”; Luam duminica oile ia doi, trei tovarăşi, ca să-mi ia şi mie câte-unprânz, cât veneam eu, o după amiază sau o dimineaţă la şcoală. 2° 729 Vllb, 736 VII „pomană la trei, nouă şi douăzeci de zile după înmormântare”: [Mortului] îi faci prînzurli cum se zice, de trei zile, de nouă zile, de douăzeci de zile 729 Vllb. pl. art. 2° prânzurile 729 Vllb, 736 VII.
1° cf. DLR s. v. 3°; 2° v. DLR (special) s. v. 1°, GL. DOBR. s. v. FRAZNE s. f. 707 V „sarcină de lemne care poate fi cărată cu spinarea”: Am fost Ia oprîzne de lemne, am adus cu spinarea lemne; cf. c a p 1°...
PREÂJBA s. f. art. 810 VI „locul, zona, ţinutul”: Aicea la noi, în preâjba asta nu s-a pus tutun.
PREDUClTE adj. f. pl. 833 A „găurite cu preduceaua”, cf. DLR (reg.) s. v. preduci, SCRIBAN (vest) s. v. preducesc. PREDtJF s. n. 738 A, 751 VI, 753 VI, 827 VI, 848 A „dop la vrană”: După ce a fiert [vinul], să-ncarcă butoiul iar din nou, să batepredufu şi îl lasă până când are nevoie să umble la el 751 VI.
v. DLR (reg.) s. v. produh 2°; cf. TDRG, ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v., DM, DEX (reg.) s. v. produf, BĂRBUŢ s.v.
PREFĂCÂNIE s. f. 722 VIII „rachiu distilat de două ori”, cf. DLR (reg.) s. v. 2°.
PREFfiCŢIE, la ~ loc. adv. 742 A „perfect, la perfecţie”: Auzea la prefecţiie.
236
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
372
PREGĂTEÂLĂ s. f. 682 V „pregătire”: La mireasă nu să face atâta pregăteălă.
v. GL. OLT., BĂRBUŢ s.v.
PREltiR s. 721 VII, 724 VII, 732 VII „ajun al zilei de Sfântul Gheorghe”: în sear-asta-i preeru şi mâine-i Sfântu Gheorghe 732 VIL cf. DLR s. v. proor 3°, TDRG (Olt.) s.v. aprilie, CADE s. v. împroor 2°, ŞĂINEANU s. v. amproor, SCRIBAN s.v. proor, DR, 1936-1938, p. 291 s.v. PREJtJR adv. 842 VIII „împrejur”.
PREMENlM vb. 1° ind. prez. 1 pl. 804 V, 809 V, 810 V, 834 V „fierbem a doua oară săpunul nereuşit”; cf. c r o p ... 2° conj. prez. 1 pl. 793 VII [la viermii de mătase] „să schimbăm aşternutul de frunze”: La trei zile trebuia să-i premenim [gândacii].
1° ind. pf. c. 1 sg. am premenit 775 V; 2° ind. impf. 1 sg. premeneăm 823 VII; conj. prez. 1 pl. să premenim 793 VIL var. 2° primineâm vb. ind. impf. 1 sg. 841 VIL 2° v. DLR (înv. şi reg.), DM (înv.) s.v. primeni.
PREMITEÂUA v. primiteâ.
PREMUTÂT, a ~ vb. tranz. ind. pf. c. 3 sg. 710 VlIIa [în armată] „a permutat”: Am făcut armata la Ploieşti; aicea dă prima dată [...] pă urmă m-a premutăt.
PREOBEÂJE s. f. 849 VII „sărbătoare ce se ţine la 6 august; Schimbarea la faţă”.
cf. DLR, TDRG (înv. şi pop.), SCRIBAN (vechi), DEX (pop.) CADE s. v. preobrajenie.
PREPARĂŢIE s. f. 672 III „mâncare, băutură (pregătite pentru nuntă)”: Dacă-i mai rămâne preparăţie, mai băga şi luni seara masă. cf. DLR (azi rar) s. v. 1°.
PREPARI, te ~ vb. refl. ind. prez. 2 sg. 779 Vile „îţi prepari, te pregăteşti (pentru a da o masă)”.
ind. impf. 3 sg. se prepară 854 VlIIa.
PR£PCĂ s. f. 707 III „grătar din şipci folosit la presarea murăturilor în butoi”: Puneam acolo deasupra un fund, apoi o prepcă aşa cum să spune la noi.
PREPÎNS, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 782 VlIIa „s-a deplasat luând locul cuiva”: S-a prepins frontu românesc încolo-n locu ruşilor ş-a rămas aicea tot... front.
v. DLR, CADE (Olt.), LEXIC REG., II, p. 16 (Argeş), BĂRBUŢ s.v. prepinge, SCRIBAN (Teleorman) s.v. preping.
PREP^JI vb. ind. prez. 2 sg. 847 A „semeni a doua oară, înlocuieşti seminţele nerăsărite”: Dacă nu ieşea [porumbul], îl mai prepuneăm.
ind. impf. 1 sg./pl. prepuneăm 847 A, 853 VlIIa, 869 VI; refl. ind. impf. 3 sg. se prepuneă 847 A, 866 VI.
373
Glosar dialectal. Muntenia
237
v. BĂRBUŢ, CV, 1952, 2, p. 38 (Gorj) s.v. prepune', cf. DLR (înv., rar) s.v. prepune, SCRIBAN s.v. prepun.
PREPtJS, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 687 Vila „a propus”: A venit o singură dată băiatu cu nevastă-sa şi ne-a prepus că noi să ne facem altă casă. cf. DLR (înv., rar) s.v. prepune.
PRfiSĂR vb. ind. prez. 1 sg. 766 I „presar”.
v. TDRG s.v. presăra, SCRIBAN s.v. presar, cf. DLR(reg.) s.v. presăra.
PRESCUlŢE v. presculiţe.
PRESCULlŢE s. f. pl. 759 Vb dim. de la prescură. var. preş cu iţe s. f. pl. 739 Vb.
PRESCURÂTUL s. m. art. 695 VIII „numele unei varietăţi de mere”. PREŞCHiMBĂ vb. ind. prez. 3 sg. 791 VII „mută din loc, schimbă locul”: Se da alături şi-nchidea ochii, ca să nu vază cumpreşlambă, că le preştambă alea, le mută din căciula aia.
ind. impf. 3 sg. preşchimbă 791 VII.
PREŞTfcVELE v. pleştăve.
PRETINDÂT v. petrfns.
PREVELlŞ s. n. 792 VII „povârniş, pantă, prăvăliş”: M-am lăsat disculţă pă... pă prevelişu-ăla de deal; cf. r e p e g 6 ş .
PREVEZI, să te ~ vb. refl. conj. prez. 2 sg. 848 VII „să te întrevezi, să te vezi prin ceva”.
v. DLR (reg.), DM (rar), DEX (înv. şi reg.), TDRG s.v. prevedea, SCRIBAN (vechi, rar) s.v. prevăd.
PREVINE vb. ind. prez. 3 pl. 817 A „vin din altă parte; provin”: Nu mai sânt pureci, numai dacă previne de undeva 817 A. O femeie nu ştiu de unde e prevenită în sat 824*. part. f. prevenită 824*.
PRIC adj. 762 VII [despre animale] „bălţat”; cf. f 1 o r i â n ă ... f. prîcă 762 VII.
v. DLR, CADE, SCRIBAN (Olt.), LEXIC REG., II, p. 71 (Roşiori de Vede), BĂRBUŢ s.v.
PRICEPtlT, m-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 sg. 765 V „am simţit o ameliorare a bolii; m-am cunoscut”.
v. DLR (prin nord-estul Olt.), BĂRBUŢ s.v. pricepe.
PRICOLICI s. m. 780 VIII „conducător într-o haită de zece lupi”: Nouă lupi şi mai e unu mai mare-i zice pricoliâf, ăla tot al lor, care-i conduce.
cf. DLR, TDRG, DM, DEX s.v., ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v. tricolici. PRICOPSfiNIE s. f. 732 VI „pricopseală”: Vreo pricopsenie nu fac. PRiE adj. f. 679 Vila [despre vacă] „bălţată”; cf. f 1 o r i â n ă ... v. DLR (reg.), TDRG, CADE (prov.), SCRIBAN (Gorj), GL. ARGEŞ s. v. priu, GL. OLT. s. v.; cf. BĂRBUŢ s. v. prian.
238
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
374
PRIG6RIE (4 sil.) s. f. 1° 791 VII, 826 VII „căldură mare; zăpuşeală”: Să-ncălzeşte apa acolo la câmp, prigorie mare 791 VII; cf. ză zd 6 h . 2° 807 V „miraj”: Uite, parcă licăie aşaprigorîle astea de soare; ca cum e timpu, zic la secere.
pl. 2° prigorii 807 V.
var. 2° prigdrile s. f. pl. art. 807 V.
1° v. DLR (reg.), SCRIBAN s. v. prigoare; cf. TDRG (Munt.), DM (reg.), DEX (înv. şi reg.) s. v. prigorî, GL. ARGEŞ s. v. prigor 1°, BĂRBUŢ s. v. prigoare.
PRIG6RXLE v. prigdrie 2°.
PRIJINEĂM vb. ind. impf. 1° 1 pl. 774 Vila „adunam (recolta de cereale), puneam grămadă în ceva”: Din cânepă făceam cergă mare care prijineăm grâul când ne duceam la treierat. 2° 3 pl. 764 VIII [despre câini] „ţineau pe loc, ţineau piept (lupului)”.
2° ind. impf. 3 pl. prijineă 764 VIII. var. 1° pentru prijunlt vb. sup. 770 V.
1° v. DLR (înv. şi reg.) s.v. prijini; cf. DM (reg.) s.v. sprijini. PRÎJINILE s. f. pl. art. 684 III „balustradele (la punte)”; cf. stănoâgă 1°.
cf. DLR (prin nord-vestul Munt.), OL ARGEŞ s.v. prijin. PRIJUNlT v. prijineăm 1°.
PRlMA adj. f. în domnişoară ~, făta ~ 732 III „domnişoară de onoare cu rolul cel mai important în ceremonialul nunţii”.
PRIMĂVĂRÂTIC adv. 698 V „de cu primăvară, în primăvară”: Oaia o tunzi acu primăvărăticu. cf. DLR (reg.) s. v. 3°.
PRIMfiLI s. f. pl. 658 Vllb „baliverne, credinţe deşarte”: Mie mi-a fost urât de primjelfâ-&\ea; cf. b ă n ă n ă i...
cf. DLR s.v. primeală 3°, BĂRBUŢ s. v. primeală.
PRIMEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 701 Vllb [despre mâncare] „prieşte”: Nu mănânc, maică, ciorbă acră, că dacă nu-mi primeşte, nu-mi primeşte. ind. pf. c. 3 sg. a primit 7111. v. DLR (reg.) s. v. primi 1.9°.
PRIMINEÂM v. premenim 2°.
PRIMITEÂ s. f. 737 Vila, VlIIb, 738 VII, A, 745 VlIIb, 751 VlIIa, 851 VIII, 858 VI, VIII, 869 VlIIa, b „plasă de sfoară pentru vânturat cerealele la treieratul cu cai”: Nu era vânturători atuncea, cu primiteăua, cu... plasă, adia vântu şi trăgea cu plasa ce rămânea 745 VlIIb; cf. cârlionţ, var. premiteâua s. f. art. 753 VlIIb.
v. DLR (prin Dobr. şi prin sud-estul Munt.) s. v. 2°; cf. TDRG, CADE s. v. primeti, GL. OLT. s. v. primet, GL. DOBR. s. v. primetea.
375
Glosar dialectal. Muntenia
239
PRIN 1° - auzite 705 VI, 733 V, - auzitea 717 VlIIb Ioc. adv.
„din auzite”. 2° ~ undă în dăm----791 V „dăm în fiert”.
1° v. GL. DOBR. s. v. auzite.
PRINOS s. n. 706 VII „colac (la sărbătorirea hramului unei biserici)”: Mai înainte făcea şi colac aşa mare [pentru hram], să numeaprinUâsV. cf. DLR, TDRG, ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v.
PRINSA s. f. art. 1° 810 IV „numele jocului de copii de-a prinsul”. 2° var. 808 Ha „figură la jocul de copii târpulugul”.
var. prfnsea s. f. art. 1° 784 I, 2° 808 Ha, de-a ~ loc. subst. 1’ 725 I. PRlNSEA v. prinsa 1°, 2°.
PRINSESE, ~ de fire v. fire 2°.
PRlOCĂ (3 sil.) s. f. 851 VIII, 865 VlIIb „cireadă de vite”: Era ~i, era multe vite d-astelalte, cai, vaci, era priUoc, priUoc dă animale ra prin baltă 865 VlIIb. pl. prioci 865 VlIIb.
var pridpcă (3 sil.) s. fi, pl. priâpci 851 VI. cf. DLR (Munt., Mold. şi nordul Dobr.), SCRIBAN (Munt.), GL. DOBR. s. v.
PRlOPCĂ v. priocă.
PRIPALÂC s. 733 II „adăpost făcut între crengile unui copac”: Ne-am suit să facem pripalâc în nuc pentru a păzi via şi nucu. cf. DLR, SCRIBAN s. v. prepeleac.
PRIPĂGtT adj. 780 II „înstrăinat”.
PRIPEA, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 803 I „se încălzea la soare”: Ea mereu se pripea la soare.
v. DLR (înv. şi reg.) s. v. pripi 11.1°.
PRISEÂCĂ s. fi 675 VI „prima fază a prelucrării buşteanului, constând în cojirea lui (fără a i se tăia vârful)”: Asta e prisgăca: nu-i taie vârfu tot la lemn [...] rămâne câteva frunze la vârf. Adică [vârful] necojit şi cu frunză. Prima fază e priseaca. cf. DLR (pop.), DM (reg.) s. v. prisacă.
PRIST^S1, de ~ loc. adv. 715 VII „din belşug”; cf. biu. v. DLR (înv. şi reg.) s. v. prisos; cf. GL. ARGEŞ s.v. pristosi. PRIST6S2 s. n. 718 VII ^parastas, fără dată fixă, la peste un an de la înmormântare, după cele nouă capete”: Cu pristosu e zece capete. îi face [mortului] până-i face de anu ş-apoi la urmă la trei, patru luni şi la o juma de an îi face şi pristâs.
PRIŞTINlM, să ~ vb. tranz. conj. prez. 1 pl. 819* „să tolerăm, să primim, să acceptăm”: N-am vrut .yă-i priştinim pe ţigani în sat.
v. DLR (înv.) s. v. pristăni 3°, BĂRBUŢ s. v. priştini; cf. SCRIBAN s. v. pristănesc, CADE (Olt.), LEXIC.REG., I, p. 50 (Craiova), II, p. 16
240
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
376
(Argeş), GL. ARGEŞ s. v. pristini.
PRITdC s. 697 VlIIa „putină pentru brânză”: Atuncea-I taie pe el, caşu-ăla, îl bagă la pritoc, la saramură. Pritoc este un vas cu saramură [...] un fel de putină aşa; cf. bâlie 2°.
v. DLR (reg.) s. v.; cf. TDRG, ŞĂINEANU, SCRIB AN s. v., DM, DEX (reg.) s. v. pritoacă.
PRIVfcCHI s. n. 777 VIII „priveghi”.
v. DLR (reg.) s. v. priveghi.
PRIVEŞTE vb. 1° ind. prez. 3 sg. 741 VI „pliveşte”: Şi-l priveşte [grâul], intră prin dânsu şi smulge ce găseşte [...] ce fel de buruieni are; cf. b u r u i â m . 2° se ~ refl. ind. prez. 3 sg. 689 VI „se curăţă (porumbul) de foile uscate”: Să priveşte de foi şi... porumbu şi se rupe din moţ.
1° ind. prez. 1 pl. privim 726 Va, VIb, A, 797 V, 850 VI, impf. 1 sg./pl. priveam 733 V, 750 VII, 760 VI, 838 Vllb, 842 VII, VEI, 853 VI, 2 sg. priveai 690 VI, 750 VII, 838 VI, 839 VII, 844 A, 870 VUIb; conj. prez. 3 sg. să privească 741 VI, 799 VI; sup. la privit 768 VI, 842 VI; refl. ind. impf. 3 sg. se privea 852 Via.
1 ° v. DLR (înv. şi reg.) s. v. plivi, GL. OLT. s. v. privim, GL. DOBR. s.v. privit, BĂRBUŢ s. v. privi.
PRIVIGĂTOÂRE v. privighetoare.
PRIVIGHETOARE s. f. 816 V, 832 V „lumânare în formă de spirală care se pune pe pieptul mortului”: I-am făcut [mortului] privigătgare de ceară curată 690 VII.
var. privigătoâre s. f. 690 VIL
v. DLR (prin Trans. şi prin Munt.) s. v. priveghetor 6°; cf. TDRG (Trans.), ŞĂINEANU, SCRIB AN s. v. privighetor.
PRIVINŢĂ s. f. 710 VUIb „prevenţie”: A stat în privinţă... cinci luni de zile până s-a judecat.
v. DLR (reg.) s.v. prevenţie.
PRIVÎTĂ s. f. 683 VIb „nuia subţire şi mlădioasă”; cf. t u i â g ă .
var. privfţă s. f. 790 V, pl. priviţe 787 V, 790 V, 798 VI, 829 Via.
v. DLR (înv. şi reg.), TDRG (Olt., Ban.), CADE (Olt.), DM (reg.), GL. ARGEŞ, GL. OLT. s .v.; cf. SCRIBAN (Ban., Olt., Bacău), BĂRBUŢ, BPh, 1939, p. 235 (Gorj) s. v.
PRIVlŢĂ v. privită.
PROC^ST s. n. 686 Vllb, 728 VI, 818 A „proces penal”.
v. DLR (pop.) s. v. proces.
PROCOP v. proc6v.
PROCOPSIT adj. 762 VIII;,arătos, grozav”.
377
Glosar dialectal. Muntenia
241
v. DLR (reg. şi fam.) s. v. pricopsit.
PROC0V s. n. 702 Vllb, 811 A, 813 A „cergă din căiţi de cânepă”, pl. procoâve 702 Vllb, 811 A, 813 A. var. procdp s. n. 691 V.
v. DLR (înv. şi reg.), TDRG, SCRIBAN (înv.) s. v. pocrov, CADE, DM (înv.), ŞĂINEANU s. v.; cf. GL. ARGEŞ s.v. plocov.
PROCOVlŢĂ s. f. 677 VII, 812 A „învelitoare groasă ţesută din lână; pătură”.
pl. procoviţe 812 A.
v. DLR, TDRG (Trans.), CADE (Trans., Ban., Olt.), SCRIBAN (vest), DM (reg.) s.v. pocroviţă.
PROCtJRI, te ~ vb. refl. ind. prez. 2 sg. 680 Vllb, 732 VI „îţi procuri, te pregăteşti”: Trebuie să teprocurlinltă de lemne, tălpi [pentru casă] 727 VI.
ind. prez. 3 sg. se procură 660 VI, 680 VI, 733 VII, 773 VI, impf. 3 pl. se procurau 733 VII; conj. prez. 2 sg. să te procuri 727 VI. PRODUCĂTOARE s. f. 833 VI „soi de viţă de vie”, v. DLR s.v. 4°.
PROFIR s. n. în expr. se lucrează la ~ 711 VI „se aranjează la suprafaţa solului lemnăria din care se va clădi casa”: La profir, de exemplu, lucrezi jos... scurţi capacele cât trebuie, stâlpi, pregăteşti tot, numa când o ridici [casa] într-o zi ai şi ridicat-o.
PROFT s. 865 II „figură la unele jocuri de copii constând din poziţia echidistantă faţă de ţintă a nasturilor, bilelor etc. cu care se joacă”. PROMIŢÂM vb. ind. prez. 1 pl. 765 Vllb „promitem”, cf. DLR (reg.) s. v. promite.
PROPIETĂRtA s. f. art. 773 VII „proprietatea”: Ăştia aveapropietăriia dincolo-n Teleormanu.
PROPIETĂRlT, a ~ vb. tranz. ind. pf. c. 3 sg. 768 VII „a împroprietărit”: l-a propietărit cu zece pogoane; cf. împământenit, conj. prez. 3 sg. să propietăreăscă 803 VIII. v. GL. DOBR. s. v.
PRt^PTĂ s. f. în expr. se piine ~ 750 VII, 798 VI „opune rezistenţă; se împotriveşte”: Decât s-a pus hoţu-aşa proptă, da n-a făcut nimica 750 VII; cf. front.
v. DLR (reg.), CADE (Mold., Bucov., Olt., Trans.), SCRIBAN (vest) s. v.; cf. TDRG s. v. proptea, DM, DEX (reg.) s. v.
PROPTEÂ vb. ind. impf. 3 sg. 850 A „oprea (apa)”: Acolo era un zăgaj care proptea apa.
PROROCEÂ vb. tranz. ind. impf. 3 sg. 760 V„ura de bine (miresei)”; cf. dăruieşte.
242
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
378
cf. BĂRBUŢ s. v. prorocie.
PROROR6VIE s. f. 815 A „vorbă, expresie de ocară”; cf. besedie...
pl. prororovii 815 A. var. prordvie s. f. 815 A.
PRORâVIE v. prorordvie.
PR6SIE s. f. 723 V „loc lăsat nearat şi necultivat; ţelină”: [Porcului] i-adunăm buruiană du pă prosie- aşa, verde-aşa; cf. nearătdră.
cf. DLR, DEX (pop.), TDRG, CADE (Mold.), DM (reg.), ŞĂINEANU, SCRIBAN s. v.
PROSPĂTEĂZĂ vb. ind. prez. 3 sg. 846 V „împrospătează”: A făcut un dig aşa de la Ialomiţa şi până în bentu-ăsta şi când şi când prospătgăză apa. ind. prez. 1 pl. prospătăm 800 IV.
PROSPĂTURĂ s. f. 842 VIII „loc proaspăt arat”: [Ogorul] îl borânam, îl grăpam în prospătură.
PROSTICtlŢĂ adj. f. 702 Vllb dim. de la proastă; cf. prostişor. PROSTIŞOR adj. 727 A dim. de la prost: Am un băiat mai prostişor; cf. prosticdţă. v. DLR s. v.
PROŢÂPUL s. n. art. în ~ soacrei 679 III, 684 Vb „petrecere, luni după nuntă, acasă la soacra mică”; cf. danţ 1°...
v. DLR (prin nord-estul Olt. şi prin nord-vestul Munt.) s.v. III., GL. ARGEŞ s.v.; cf. GL. OLT., BĂRBUŢ s.v.
PRtJNĂ s. f. în ~ dorească v. dorească, pl. în ~ gârlănoâse v. gârlănoâse, ~ sticloase v. sticloase, ~ tdltuşi v. tdltuşi.
PRUNI s. m. pl., ~ graşi 735 VI „numele unui soi de pruni cu prune rotunde, zemoase şi dulci”.
PUFUlfiŞTE vb! tranz. ind. prez. 3 sg. 753 VI „tencuieşte”: La noi, după ce le bagă-n şipcă [casele], îi dă ca să netezească pământu, îi dă... le pufuieşte tot cu pământ aşa; cf. înghiontăreşte...
ind. pf. c. 1 pl. am pufuit; conj. prez. 1 pl. să pufnim 753 VI. PUFULtiTE s. m. 815 A 1° „lampă primitivă cu gaz (fără cilindru), făcută dintr-o sticluţă prevăzută cu o ţeavă de tablă în care se fixează fitilul”; cf. g ă z o â i c e . 2° [fa stupărit] „dispozitiv cu foaie cu care se face fum pentru a alunga albinele din stup”, pl. 1° pufuieţi 815 A.
PUI s. m. 1° 827 A „stâlp la casa de paiantă”; cf. î n f i g ă 16 r i . 2° 858 VI „flecare dintre cele patru lemne laterale, care se ataşează la căruţă pentru a-i mări capacitatea la căratul porumbului”: La căruţa care-o avem îi mai punem nişte pui p-alături ca să ia până Ia o mie, o mie două sute de kilograme. 3° art. ~ ţâţei 850 V numele unui dans popular.
379
Glosar dialectal. Muntenia
243
pl. pui 1° 827 A, 2° 858 VI.
2° cf. DLR (reg.) s.v. VI.7°.
PUIÂG s. m. 682 V „puiet”: Aduce un brad, un pujăg de brad.
v. LR, 1963, 2, p. 107 (Orăştie) s.v.
PUIÂM vb. tranz. ind. impf. 1 pl. 842 VIII „rupeam puii, copileam (porumbul)”.
v. DLR (reg.) s.v. pui2 4°.
PUIANDRU s. m. 1° 819 A „cocoşel”. 2° pl. 692 VI, 855 A „pui (de lup)”. 3° 700 A „roi mare de albine”.
pl. 2° puiendri 692 VI, puiandri 855 A.
1° v. DLR s.v. 2°; cf. CADE (Olt., Ban.), DM s.v.
PUÎC s. n. 708 II „coş mic de nuiele”; cf. sipet.
PUtER s. n. 773 III, 834 A „ţarc pentru puii de găină”: Fac aşa un puier din... din lemne ca să stea puii-acolo şi cloşca 773 III.
pl. puiere 834 A.
v. DLR (prin sud-vestul Munt.), CV, 1951, 1, p. 36 (Teleorman) s. v.
PUIŞOR s. 1° n. 830 VII „vas mic din doage, cu o toartă; donicioa-ră”: Scoboram devale, la fântână, cu bradul, cu fratele de mână, puiişor aşa de brad. Puişoru-1 duceam mireasa-ntr-o parte [...] fratele de mână într-o parte [...] Era puişor făcut de blană; înainte se zicea doniţi, nu erau vidroane ca acuş, ş-alea erau puiişoăre mai mici. 2° m. pl. 810 VIII [la prostovol] „sfori scurte (douăzeci şi patru la număr) care se pun două câte două de o parte şi de alta a strejei”.
pl. 1° puişoâre 830 VII, 2° puişori 810 VIII.
1° v. DLR (prin Munt.) s.v. VI. 4°.
PULBERÂT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 pl. 704 Vila „au spulberat”.
PtlNE vb. 1° ind. prez. 3 sg. ~ 6chii 844 A, se ~ refl. ind. prez. 3 sg. 794 II, 798 II, 801 I [la jocurile de copii] „mijeşte”; cf. facem 1°... 2° se-refl. ind. prez. 3 sg. 824* „îşi face nevoile”: Pisica săpunea pă sub paturi. 3° se ~ refl. ind. prez. 3 sg. 821 A [despre lună] „apune, scade”: [Luna] apesteşte şi când răsare şi când să pune\ cf. apesteşte 2°. 4° ~ capul loc. vb. 811 VII „nenoroceşte, omoară”: Aia se laudă către lume-aşa, vorbea că-1 iau eu, da nu mă lasă cu casă, îmi face ce-mi face mie, îmi pune căpu; cf. a c h i t â m 2°. 5° ind. prez. 2 sg. în ~ de-a mâna v. mână 1°. 6° ind. pf. c. 3 sg. în ~ tâga v. tâga. 7° ind. prez. 3 sg./ pl. ~ nunta 691 V, 745 VII, 814 V, 836 VII, 838 Vila, 846 VII „fixează data nunţii”; cf. u r s e â m . 8° ind. pf. c. 3 sg. în ~ parte 701 III „a protejat, a susţinut”. 9° ind. impf. 3 sg. în ~ jos 840 A „întrecea”; cf.manânc 2°...
1° ind. impf. 1 sg. puneam 823 I, 844 A, 2 sg. puneai 844 A; conj. prez. 3 sg. să piiie 844 A; 2° refl. ind. impf. 3 sg.' se punea 823 I, 824*; 5° ind. prez. 2 sg. pui 754 V; 6° ind. pf. c. 3 sg. a pus 678 Vllb; 7° ind. impf.
244
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
380
1 pl. puneam 801 A, 836 VII, 846 VII, pf. c. 1 sg. am pus 812 V, 3 pl. a pus 698 V; 8° ind. pf. c. 3 sg. a pus 701 III; 9° ind. impf. 3 sg. punea 840 A.
1° v. GL. DOBR. s. v. pui', cf. GL. OLT. s. v. pus, BĂRBUŢ s. v. pusul ochilor, 4° cf. DLR (înv. şi reg.) s. v. 1.3°.
PtJNGĂ s. f. 841 VIII [la vânătoare] „grup de hăitaşi dispuşi în formă de semicerc”.
PtlNTĂ v. punte.
PUNTĂTtJRĂ s. f. 695 VIII „pată mică, punctiformă pe un măr”: Apa aia care picură pe măr, care-i pe măr, ea vine şi se scurge şi să... să opreşte într-un loc şi capătă o puntătură. Din apă se face o băşicuţ-aşa, o puntătură', cf. puntulfţă.
PtJNTE s. f. 691 III, 794 V, 804 VIII, 824 V, 826 V, VIb, Vila „obiect (buchet, coroniţă de busuioc împodobite cu beteală, strachină cu mâncare ori cu diverse podoabe) pe care, conform obiceiului, fetele de măritat îl pun la fântână în noaptea de Anul Nou, în chip de punte, îl ascund spre a nu fi găsit de băieţi sau, dimpotrivă, îl oferă flăcăului iubit; în unele sate există credinţa că fetele care practică acest obicei îşi visează ursitul”, pl. punţi 691 IH, VII, 784 VII, 794 V, 795 VII, 815 VII, 826 VIb. var. piintă s. f., pl. art. piintele 824 V. v. DLR (Munt.) s. v. 111.1°.
PUNTIOÂRE (4 sil.) s. f. pl. 816 V dim. de la punte. PUNTULÎŢÂ s. f. 769 V „punct, pată punctiformă”: Mă uit aşa, le pui [ouăle] colo la fereastră şi mă uit aşa-n soare şi are o puntuliţă neagră acolo şi aia zic că e sămânţa; cf. puntătură. cf. DLR (rar) s. v. pune tul iţă.
PURCÂR v. porcar.
PURCĂRfiŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 825 A „murdăreşte”; cf. moscolind.
PURCĂRlE s. f. 830 VII „crescătorie de porci”: Trebuia să-i trecem [porcii] canalu ăla pe apă, să-i ducem la purcăriia lui. v. DLR (reg.) s. v. porcărie', cf. BĂRBUŢ s. v.
PURCEA s. f. 808 Ib 1° nume al unui joc de copii. 2° „una dintre pietrele cu care.se joacă pl. 2° purcele 808 Ib. v. DLR s. v. 2°, BĂRBUŢ s.v.
PURCfiL s. m. 705 VI „ciorchine de strugure”, v. DLR (reg.) s. v. II.
PURCULfiŢE s. n. pl. 831 VUIb dim. de la purcoi', cf. porconeâţă...
PURECAT, a ~ vb. ind. 1° pf. c. 3 sg. 777 IVb „a distrus, a stârpit”; cf. dispărut... 2° var. impf. 3 sg. 815 A „pungăşea, lua banii”.
381
Glosar dialectal. Muntenia
245
var. 2° purică vb. ind. impf. 3 sg. 815 A.
1° cf. DM (fam.) s. v. purica 2°; 2° v. DLR (fig., prin nord-estul Olt.) s. v. purica 5°.
PURECfiLUL s. m. 1° art. 672 III numele unui joc de societate (la şezători): [La şezătoare] lucrează, mai face... d-astea de se pupă: purecelu, cureluşa. 2° pl. tantum 801 VII, A, 831 V, 834 A „mâncare tradiţională din mămăligă rece sau turtă de mălai fărâmiţate şi prăjite în grăsime”: Puneai untura-n tigaie şi punea mălaiu şi-l dumicai acolo... se zicea purecei 831 V. pl. 2° purecii 801 VII, A, 831 V, 834 A.
2° v. DLR (pop.), LEXIC REG., I, p. 31 (Târgu Jiu), GL. ARGEŞ, QĂRBUŢ s. v.
PURICĂ v. purecat 2°.
PUŞLÂNĂ s. f. 831 Vllb „puştancă, fetişcană”: Puşlănă aşa era, ă fugeam pe cai; cf. g o d i n â c ă ...
PUŞNIGÂI s. 762 VIII „fum mult; fumăraie”; cf. afuraărie. cf. DLR s. v. buşneag, SCRIBAN (vest) s.v. buşneac, LEXIC REG., I, p. 28 (Craiova), BPh, 1939, p. 211 (Gorj), LEXIC REG., II, p. 12, LR, 1953, 6, p. 55 (Argeş) s.v. buşnigai, GL. ARGEŞ s.v. bujrtigai.
PUŞTĂNÎCĂ s. f. 715 VII „puştancă, fetişcană”: Eram şi eu... vorb-aiapuştănică de fată; cf. g o d i n â c ă ...
PUŞTI s. f. pl. în se dădea ~ loc. vb. 675 VIII „se trăgea cu puştile”: La Lăsatu Secului se didgă puşti cum dă militarii.
PUTEREA s. f. art. în expr. (mă) dă ~ 689 VII, (ne) ducea ~ 693 VIII „pot, am posibilitatea”: Nu ne ducgă puterga ca să cumpărăm.
PUTERNIC adj. 692 VIII [despre teren] „fertil”: Lăsam numa trei fire, două de porumb, după cum era locu dă puternic.
PUTERNICtiŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 715 VI „se împuterniceşte, prinde putere”: N-avem ce să-i facem [viţei de vie] aşa primu an, că până să puterniceşte ea.
v. DLR (înv., rar) s. v. puternici 3°.
PtTIE (3 sil.) s. f. 721 A „putină”; cf. b a 1 e r c ă ... cf. DA (Munt.), SCRIBAN (vest), DM, DEX (reg.) s. v. bute. PtJTINE s. f. pl. 812 III „putini”; cf. b a 1 6 r c ă ... v. DLR (rar) s. v. putină.
PUTINŢĂ, de ~ loc. adv. 870 Viile „cu putinţă; posibil”: Văzând că nu mai e de putinţă, s-a-ntors îndărăt.
PUTREGĂltiŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 726 VIb „putrezeşte, se face putregai”.
ind. pf. c. 3 sg. s-a putregăit 126 VIb.
cf. DLR (rar) s. v. putregăi, SCRIBAN (rar) s. v. putregăiesc.
246
Maria Marin şi Iuiia Mărgărit
382
PUTREZEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 785 VI [despre carne, fructe] „se macerează”: Prăştina o ţiu fo săptămână, doo, dă putrezeşte ea [...] ş-o duc la cazan acolo [...] ş-o fac ţuică.
sup. la putrezit; refl. ind. prez. 3 pl. se putrezeşte 780 III.
PUŢ s. n., ~ american 685 VI, 787 VI, 832 VI, 843 VI [în mină] „puţ îngust, cu scripete”: Acolo [în mină] dădea păpuţ american sus, de trăgeam cu troliu vagoanele pline de cărbuni 685 VI. pl. puţuri americane 787 VI, 843 VI.
PUŢINtŢI adj. m. pl. 799 VlIIb dim. de la puţin.
GLOSAR DIALECTAL. MUNTENIA Partea a IV-a: R-Z
Maria Marin şi lulia Mărgărit
383
Glosar dialectal. Muntenia
169
RAC s. m. 1° 821 A „rădăcină aeriană la porumb, ieşită după copilit”; cf. gherâni... 2° pl. 719 IV, 820 A nume al unui dans popular. 3° pl. în ~ (de ardei) 781 Vila, 784 Vila, 785 VHb „ardei umpluţi (de post)”: Făcea femeia rac de ardei, făcea femeia, nu ştiţi dumneavoastră ce-i aia rac umpluţi cu făină 784 Vila.
pl. raci 1° 821 A; 2° 719 IV, 820 A; 3° 781 Vila, 784 Vila, 785 VHb.
1° v. DLR (reg.) s.v. IV. 3°; 2° v. DLR (reg.) s.v. 111.6°; 3° v. DLR (prin Olt. şi Munt.) s.v. 111.7°, LEXIC REG., I, p 38 (Gura Jiului), BĂRBUŢ s.v.. CV, 1951, 6, p. 30 (Vidra) s.v raci.
RACHIRÎE s. f. 706 VIII „loc amenajat pentru cazanul de rachiu”; cf. baterie 2°...
cf. DLR, DM, DEX (înv ), CADE, SCRIBAN s.v rachierie.
RACHIU s. 1° 714 VI, 719 VI, 733 VII, 745 VlIIb, 746 V, 748 VHb. 753 VI, 779 VII, 780 V, 860 V, 868 lila, 870 VHb „petrecere simultană în casa miresei, a mirelui şi a naşilor înainte ori după nuntă”; Vine sâmbăta, s-a făcut ralau, c-aşa se spune, seara rak'iu: socru cu fata face ralau lui, socru cu ginerica face raJciu lui, nunu face rakhi lui; îşi cheamă neamurile 746 V. 2° 846 VII „obicei prin care, luni după nuntă, se serbează cinstea miresei”; cf. veste 1 °.
1° v. GL. DOBR., BĂRBUŢ s.v.; 2° v. DLR (reg ), GL. OLT. s.v.; cf TDRG (Munt.) s.v.
RÂCILĂ s. f. 741 VII „râcâ. zâzanie”.
v. DLR, CADE (fig ), DM. DEX (reg.) s.v. 2°.
RACONTRĂ s. f. 870 VlIIb „obligaţie suplimentară în muncă prestată de ţăran în contul pământului luat în arendă”: Era aicea nişte boieri care îţi da cinci pogoane de pământ, dădeai parte şi parte [...] făceai un pogon şi jumătate de avaiet [...] p-ormă venea la tine şi-i făceai ş-un pogon şi jumătate de seceră pentru racuontră, ştii ?; cf. f i n i t i v...
RÂDIE (2 sil.) s. f. 775 III „aşteptare, expectativă”: Noi stăm şi noi puţin în rădie, până pândeam că pleca el; după ce pleca pândaru, dam claie peste grămadă cu toţii-n porumbi.
RÂFIL v. râfllă.
RÂFILĂ s. f. 744 V, VHb „ragilă, darac”: Ş-o dădeam [cânepa] bine. bine-n daracu-ăla, ş-aveam altu tot de mână. ştiţi ? Ii zic lui, ăla-i zicea răfdV [... ] Lâna o dădeam tot pân daracu-ăla. tot cu rafiiu-ăla o dărăceam frumos 720 V.
var. rafii s. n. 720 V, 743 V; reher s. n. 675 VII.
cf. DLR, CADE, ŞĂINEANU, DM, DEX s.v. ragilă, TDRG s.v. ravilă. SCRIBAN s.v. raghilă.
RAFT s. n. 755 VIII [la pereţii casei în construcţie] „strat de pământ băgat printre nuiele, după bulgăreai ă": Dupăce-1 îmbuigărea [peretele], îl lăsa trei, patru zile, pe urmă iar făcea alt raft, venea şi-l înghiontea bine ş-aşa făcea casa.
FD. XVI, Bucureşti, 1997. p. 169-291
170
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
384
RÂICOT (2 sil.) s. n. 784 VIII, 852 Vllb „stofa pentru haine bărbăteşti; covercot”: Nădragi largi [...] d-ăştia de postav, de râicot d-ăsta, de materii d-astea care este acuşica 784 VIII.
RAIELE s f pl. 726 VIb „cosoroabe”: Dup-aia am pus furcile-n picioare, i-am pus rajelii, ra jelii vine cosoroabele, cosoroabele care vin de-a lungul casei aşa; cf. bilimanele...
cf. DLR (reg.) s.v. raia 1°. SCRIBAN (Mold. Şiret) s.v. raia 2°. RAMĂ s. f. 745 VI „cadru de lemn la talpa şi la acoperişul casei”. RÂNĂ s. f. în expr. n-a mai fost de ~ 724 VII [despre vite şi oameni] „n-a fost bun de muncă”: [Boul] s-a lovit de n-a majfost de rână, s-a dus şi l-a vândut, v. GL. ARGEŞ s.v.
RANCIOG s. n. 811 A „lanţ de grosime mijlocie, potrivită”: Lanţ mai gros, nici lanţ aşa de... vapor, cum se zicea înainte, gros, da nici aşa ca de căţel, un lanţ mai potrivit, la ala se zice rancjog. cf. TDRG s.v. rânciog.
RAP s. 848 A „boală, parazit al dughiei”: Dughia bună să n-aibă rap. dughie bună de sămânţă.
RÂPĂN s n cu val. adj'. 687 VI [despre pom] „plin, încărcat (cu fructe)”; Acuma aşa de frumoasă ce este viţa, e rapăn de struguri; cf. ciuciumel...
v. DLR, CADE (Olt ), SCRIBAN (vest), LEXIC REG., I, p. 50 (Vânju Mare). GL ARGEŞ. RĂRBUŢ. DR. 1921-1922. p 607. BPh. 1939. p. 235 (Gorj) s.v.
RÂPIŢ s. 801 VUIb, 822 A [la construcţii] „reţea de sârmă bătută pe pereţi pentru a fixa tencuiala; rabiţ”: Răpit, adică sârmă din asta care aşa se spune răpiţ, care se tencuieşte pe ea; cf. coteţ, var. râpiţă s. f. 751 VI RÂPIŢĂ v. râpiţ.
RAS s. n. 1° 748 Vllb. 836 VII, 837 III, VI, 843 III, 846 VII „obicei tradiţional legat de bărbieritul mirelui sâmbătă înaintea nunţii”: Sâmbătă seara veneau laginerică, se numea râsu: sâmbătă seara zicea că-i răsu atunci, făcea obicei de bărbierea ginericu 748 Vllb. 2° în ~ loc. adv. 697 VlIIa, 702 VIb. 709 VI, 735 Vila, 752 A „la acelaşi nivel”: Se băga cu var cu pământ, [ . . .] să vină-/? ras cu tălpile casei 702 VIb. 3° art. în ~ loc. prep. 702 VIb „la acelaşi nivel cu”: Umplea [cu var sau cu pământ] până-« râsu tălpilor [casei]. 4° ~ pe ~ loc. adj. 870 VUIb „deposedat, spoliat, sărăcit”: Te stolea [boierul]... când veneai acasă, veneai aproape ras pă ras... îţi rămânea foarte puţin porumb, pl. 1° răsuri 837VI.
1° v. GL. ARGEŞ s.v.; cf. DLR (reg.) s.v. 2°; 2° v. DLR (prin nord-vestul Munt.) s.v. 3°, GL. ARGEŞ s.v.
RASOLUL s n art. 788 VI [la construcţii] „stratul subţire de lut cu care se netezesc pereţii după tencuială; drişcuială”; cf. 1 u t u i â 1 a... cf. DLR (înv. şi reg ), TDRG (Munt ), CADE, ŞĂINEANU s.v.
385
Glosar dialectal. Muntenia
171
RĂTINĂ s. f. 814 A „copac rămuros (uscat)”.
pl. rătini 814 A.
v. DLR, DM, DEX (reg.), SCRIBAN (Olt.) s.v. radină; cf. CADE (Olt.) s.v„ LEXIC REG., I, p. 93, II, p. 53 (Făgăraş), COMAN. GL. (Muscel) s.v ratin, SCL, 1973, 6, p. 714 s.v.
RÂŢA, să se dea ~ loc. vb. 733 I [la înot] „să se scufunde”: Când a vrut să să dea şi ea raţa, c-acolo era un ochi, şi dup-aceea ea, când s-a dat, s-a-necat.
v. SCL, 1973, 6, p. 714 (sudul Mold.) s.v.
RAŢETĂ s. f. 686 Vllb, 78 i VII „reţetă”.
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. reţetă, GL. ARGEŞ s.v.
RÂZ s. n. 823 A „unealtă de plivit”; cf. otic...
pl. razuri 823 VI, A.
cf DLR,TDRG, CADE, ŞĂINEANU. SCRIBAN, DM, DEX, BĂRBUŢ s.v.
RÂZĂ s. f. 826* „floarea soarelui”; cf. f! oare 5°..
v. DLR (reg.) s.v. 9°, BĂRBUŢ, CV, 1951, l,p. 36 (Roşiori de Vede) s.v.
RĂBUFNEŞTE, se ~ vb. refl. 1° ind. prez. 3 sg. T-2 VII [despre aluat! „se umflă, creşte”: [Mălaiul] dacă să dospeşte, să răbuvnefie şi el, aiuncea-i spoieşti frumos colo, l-arunci la ţest, să coace, păi când î-oi scoate, nu ţi-mai trebuie legume 772 VIL Frământ bine [coca] până se dă după mână... ca să na fie cu apă-n ea, după aia o laşi, să dospeşte, s-a răbunit cât căpisterea, să lasă
Ţţ rî v j r».... ^ * rp rţ... r*ţ*Ţi ni fV? ^ 1 rţ « V*	' 7-	J
prez. 3 sg. 782 V [despre lutul pentru ţest] „să se înmoaie, să sc omogenizeze (pentru a putea fi prelucrat)”; Pământu îl muiem, îl mai lăsăm, că aşa e mai bun, să-l lăsăm să să mai răbunească pământu mai bine
var. se răbuneşte vb. refl. 1° ind. prez. 3 sg., pf. c. 3 sg. s-a răbunit 776 V; 2° să se răbunească conj. prez. 3 sg. 782 V.
1° cf. DLR (prin Munt. şi Olt.) s.v. răbufni 4°, SCRIBAN (Olt.) s.v. răbumsc, LEXIC REG., II, p. 41 (Craiova) s.v. răbunit-, 2° cf. DLR (prin Munt, şi Olt.) s.v. răbufni 4°.
RĂBUNEŞTE v. răbufneşte !°, 2°.
RĂCITURĂ s. f. 72! Vila. b, r>6 Va: 777 V „piftie”- Caca porci;!»:.
facem răci tură şi picioarele 727 V.
pl. răaiuri OJj VII, 726 Vb, 729 V, 748 v, 754 v, /08 v. 78
796 V 842 V.
V, 788 V..
v. DLR (prin Mold. şi Trans). TDRG, CADE (Mold ), DM, DEX (reg.) S.v.: cf. ŞĂINEANU. SCRIBAN (Mold.), GL DOBR. s v. nlciţttri
RÂCOÂNŢE s. f. pl. 1° 709 VI „drugi de fier fixaţi vertical la vagonetu! de cărat buşteni” 2° 731 VIII „platforme pe care stau însoţitorii vagoanelor de marfa”; Atuncea tremuram ne rac nan te le vagoanelor arM^-ş? j~,î. tră'stirtara 1° v. DLR (prin vestul Trans. şi nordul Mold.) s.v.; cf. LEXIC REG... I.. 85 (Vâlcea), SCŞt Iaşi, 1957, 1, p. 162 (Valea Bistriţei) s.v. rocoanţă RÂCUTAT adi. 674 VIII „recrutat”.
172
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
386
v. DLR (reg.) s.v. recruta. CADE (pop.) s.v. răcuta: cf. SCRIBAN (vulgar) s.v. recrut. GL. ARGEŞ s.v. râcut.
RĂDĂCINAT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 778 V, 839 VI „s-a înrădăcinat' v. DLR (înv.), CADE (arh.) s.v. rădăcina, SCRIBAN (vechi) s.v înrădăcinez. *
RADĂCINIOÂRE (5 sil.) s. f. pl. 850 A dim. de la rădăcină. RĂFUIE, să- vb. tranz. conj. prez. 3 sg. 724 VI „săîmprăştie”: Prăştinile le pune ca să-l ţie [fânul] pe claia aia s-o ţie aşa... să nu o răfuie vântu aşa, în timp de iarnă; cf. împrăşchine. part. răfuft 711 VII.
RĂGÂJĂ s. f. 816 A „gătej”; cf. reâscot. var. răgăjii s. f. pl. 816 A.
RĂGĂDUIT, a - vb. ind. pf. c. 3 sg. 746 VII „abolit, a rămas suferind”: Dacă nu băgăm de seamă, încă unu [=copil] îmi murea la câmp, până să vină acasă şi pe urmă e! a răgădu/t mult după ce-a venit acasă.
v. DLR (prin Munt), COMAN, GL. (Prahova, Muscel), GL. ARGEŞ s.v. răgădui.t
RĂGĂJII v. răgâjă
RĂGĂLIÂT (4 sil.), a - vb. tranz. ind. pf c. 3 sg. 678 Vî „a scos din rădăcină (copacii)”: Unde-i pădure deasă şi mare, atunci a răgăliât-o furtuna
H p	P Ofjî ^ A H • r* O n FfV <7H / ,V71 -f)	t	« po oi n f* vst rrsi I f ,-t 1
de la pământ [... j l-a scos din pământ cu rădăcină cu tot.
part. răgăliăt 678 VUIb; refl. ind. pf. c. 3 sg. s-a răgăliăt 678 VI. cf. DLR, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v. răgălie, DEX (reg ), BPh. 1939, p. 236 (Gorj), SCŞt Iaşi, 1957, 1, p. 163 (Valea Bistriţei) s.v. răgălie.
RĂINDU-SE vb. refl. ger. 756 VII „drăcuindu-se, afurisindu-se”: Auzeam acolo cineva răimdu-se 756 VII. Acu mă ţin de raita asta de mână. mă junghie de nu mai pot 785 Vila; cf. f 1 r u i e. . part. f. art. răita 785 Vila.
cf. DLR (înv. şi reg.), GL. ARGEŞ s.v. răi, SCRIBAN (vechi) s.v. în râiesc. RĂLIŢĂM vb. ind. prez. 1 pl. 779 VIII, 784 VI „răriţăm”; Porumbii când să făcea aşa, să făcea nişte cărări pe... noi îi ziceam că-1 răii ulm 779 VIII; cf. cărăresc i°...
ind. impf. 1 pl. răliţâm; part. răliţât 792 VI, 804 VI.
v. DLR (prin Olt. şi sudul Munt.) s.v. răriţa, SCRIBAN (Olt.) s.v. răliţez.
RĂLIŢĂTURĂ v. răriţătură 3°, 4°
RĂMĂŞÂNIE s. f. 817 A „rămăşag, prinsoare”; Oltenii joacă la fel cum era pe timpuri, tot îşi ţine obiceiurile şi portu şi toate, joacă pe rămăşâni ie: cf rămăşeâl ă.
RĂMĂŞEÂLĂ s. f. 809 VI, 827 VI „rămăşag, prinsoare”: Se face râmăşeâlă între căluşari 809 VI; cf. r ă m ă ş â n i e.
v. DLR, DEX (reg ), DM (rar ), TDRG, BĂRBUŢ s.v.
387
Glosar dialectal. Muntenia
173
RĂMÂI vb. ind. prez. 1 sg. 802 V „mă despart”: Nu râm fi dă Fane odată cu capu.
v. CADE (arh.) s.v. rămânea; cf. DLR s.v. rămâne 1°.
RĂMPUIM vb. tranz. ind. prez. 1 pl. 673 VI „stivuim (lemnele) pe rampă”. RĂMUNE vb. ind. prez. 3 pl. 748 V, 782 V, 832 V, 833 VI „rămân”, ind. impf. 3 pl. rămuneâ 691 VIII, 711 V, 833 A, 862 A; conj. prez. 1 sg. să rămun 832 V.
v. DLR (reg.) s.v. rămâne.
RĂNEA vb. ind. impf. 3 sg. 868 VI [despre grapă] „trăgea, aduna, disloca pământul (din cauza umezelii)”: Duceam grap-aia, dacă era locu prea ud, venea şi mai ţâra şi pământ, rănea, aşa zicea [...] Rănea pământu, ţâra mai mult grămadă şi trebuia mai mers şi după ea, ca să o salţi, că rănea pământu ăla şi îl aduna grămadă.
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. răni.
RĂNUCHI s. m. 724 VIII „rinichi”: Am fost bolnav de renuicllA VI. pl. art. rănuchii 760 Vllb, 768 V.
var. renuchi s. m. 724 VI: rânuchi s. m. pl. 768 V, 771 Vb; rânighi s. ni. p!. 848 VII; rănunchi s. m. 723 V.
v. CADE s.v. rărunchi; cf. DLR (înv. şi reg ), TDRG (Munt ), SCRIBAN (vechi) s.v. rinichi.
RANUNCHI v. răfuielii.
RĂPĂIÂ vb. ind. imp. 3 sg. 671 VIII „făcea zgomot mergând; duduia”: Intr-una din nopţi aşa auz râpă ind naintea mea, că era un drum, un jgheab aşa pe-o coastă şi răpăneâ ca când era nişte capre aşa, venea în fuga mare; cf. tropănind, zdupănind, zopăie. ger. răpăind 671 VIII.
var. răpăneâ vb. ind. impf. 3 pl.; ger. răpănmd 671 VIII. v. DLR (reg.) s.v. răpăi, GL. ARGEŞ s.v. răpăni.
RĂPĂNEÂ v. răpăiâ.
RĂPIND vb. ger. 758 VII „respirând greu; horcăind”: Bărbată-meu a murit la iuţeală, a mâncat, a vorbit cu copiii şi s-a culcat şi ne-am pomenit cu el din somn răpind hăăă, hăăă!; cf. 6 r c ă n e.
v. BĂRBUŢ s.v. răpi; cf. DA (Bucov., Trans. de nord) s.v. hrăpi, DR. 1928-1929, p. 223 s.v. răpit, GL. ARGEŞ, BPh, 1949, p. 123 s.v. răpi.
RĂPIRE s. f. 682 V „moarte, dispariţie”: Dup-aceea, după răpirea mămichii, apoi s-au mai întâmplat necazuri la tată-meu.
cf. DLR (fig.) s.v. răpi 1 °, ŞĂINEAU s.v. răpi 2°, SCRIBAN (fig.) s.v. răpesc. RĂPITÎŞTII s f pl. 827 A „terenuri de pe care s-a cules rapiţa”: Vara, oile le-mpăiam pe răpiţiştii, acolo pe' orziştii. cf DLR s.v. râpiţişte.
RĂRICUŢĂ adj. f. 842 VIII dim. de la rară; cf. răni i.
174
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
388
RĂRIŢĂTURĂ s. f. 1° 862 VI operaţie de răriţare”: îi tragem o răriţătură printre şioaie. 2° 706 VlIIa, 794 A, 852 VI, A „muşuroi făcut cu rariţa”: Spărgeam răriţăturile cu plasu, cu rărită 794 A; cf. ş a r a m b o â i e. ş i 6 i 2°. 3° 760 VI, 869 VlIIa „şanţ între rânduri (la porumb)”: La şanţuri -le-alea... răriţătur! se cheamă pe româneşte-aşa 760 VI; cf. cărare... 4° 861 VI „teren lucrat cu rariţa”.
pl. răriţătiiri 2° 794 A, 839 VI, 853 VI; 3° 760 VI, 853 VlIIa.
var. răliţătură s. f. 3° 792 VI, 796 VI; 4° 777 VI, 792 VI, 803 VI.
1° v. DLR s.v. 1°; 2° cf. DLR (reg.) s. v. 2°; 3° v. GL. OLT. s.v. răliţătură: 4° v. GL_ ARGEŞ s.v.
RĂRUI adj. m. pl. 690 VIL 718 VI, 739 A dim. de la rar: Castraveţii îi lăsai mai rării i niţei 690 VII; cf. r ă r i c u ţ ă,
v. DLR (reg ), GL. ARGEŞ s.v.
RĂSÂDA s. f. art. 726 VIb „răsadniţa”; cf. fâşcheâ...
pl. răsâde, răsaduri 771 VI.
v. DLR (reg.) s.v. răsad 4°: cf. GL. OLT. s.v. răsad.
'III „răsadniţă”; cf. fâşchcâ... 2° 756
VI „răsad”.
pl. 1° răsălmţe 688 VIII, 771 VI. var. 1° răsărniţă s. f. 847 VI.
1° v. DLR (reg.) s.v. răsadniţă, LEXIC REG., I, p. 56 (Craiova), GL.
AkGcŞ, BAkBUi s.v
RĂSÂRE1 vb. ind. prez. 3 sg. 749 V. 848 III [despre aluatj „se umflă, creşte, dospeşte”: O lăsăm de răsare maiaua, după ce răsare o luăm la frământat 749 V; cf. devină...
conj. prez. 3 sg. sa răsară 749 V, 848 III. v. DLR (reg.) s.v. răsări III. 3°, DM, DEX (reg.) s.v. răsări 5°. RĂSÂRE2 s. f. 807 VII, 809 VIII, 833 V, 834 III, 835 VI „floarea soarelui”: Puneam câte-un lemn de răsare acolo la ţest 807 VII; cf. floare 5°...
v. DLR (reg ), CV, 1951, 1. p. 36 (Roşiori de Vede) s.v.; cf. GLOSAR REG. s.v. răsoare.
RĂSÂRNIŢĂ v. răsâlniţă 1°.
RĂSCOALE, dă pe ~ loc. vb. 809 Va, 825 A, 827 VI [despre un lichid în fierbere] „se revarsă; debordează : Mustu fierbe bine, avem grijă de ei sa nu dea pe răscoale, dacă-i umplut butoiu bine 827 VI.
v. DLR (prin Olt. şi Munt), GL. OLT. s.v. răscol; cf. TDRG, CADE. ŞĂ1NEANU, SCRIB AN j5.v. răscol
RĂSCOPITEÂZĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 842 VI [despre fiecare picior din spate al calului] „se scrânteşte, se luxează”: Dacă e în partea din faţă, nu să răscolciteăză, da se spetează el [=calul], se spetează, aşa se spune, cf. DLR (rar) s.v. răscopiteală.
RĂSCRUCESC vb. tranz. ind. prez. 1 sg. 820 VII „fac de mai multe ori semnul crucii (asupra cuiva)”.
389
Glosar dialectal. Muntenia
175
cf. DLR (prin nordul Mold.), LEXIC REG., I, p. 115 (Rădăuţi) s.v. răscruci. RĂSFĂŢÂTĂ adj. f. 747 VlIIb [despre putină] „de formă conică, mai largă la gură decât la bază”: La cazan era o cărătoare facut-aşa fel, răsfă-fdt-aşa la gură.
cf. DLR s.v. răsfăţat2 3°.
RĂSFIE, să se ~ vb. refl. conj. prez. 3 sg. 794 VII „să se răsfire”: Luam nuiaua ş-o băteam [lâna] ca să se răsf/ie, ştii, şi să cază nisipu din ea. var. să refiri vb. conj. prez. 2 sg. 689 VIII, 3 sg. să ref/re 699 VIII. RĂSPÂNDIE v răspânte 1°
RĂSPÂNDIT, am ~ vb.tranz. ind. pf. c. 1 pl. 746 Viile „am împânzit locul”: Noi am fugit toţi, am răspînd/t oraşu Galaţi; cf. împânzuiâ... cf. DLR s.v. răspândi 2°.
RĂSPÂNTE s. f. 1° 843 Vllb „răspântie”: Zice că s-aducă o găleată de apă de la răspunte 865 V. 2° var. pl. pe ~ loc. adv. 794 VII „din când în când, din timp în timp; uneori”: Nu-1 lua [pe copil] mereu cuiu, pă răspîntii aşa; cf. dăstimpuri...
var. 1° răspândie s. f. 828 VII; răspunte s. f. 840 VII, 865 V; respinte s. f. 724 A, pl. resplntii 675 V; 2° răspântii s. f. pl., pe ~ loc. adv. 794 VII.
1° v. DLR (reg.) s.v. răspântie; cf. TDRG (Mold. modem) s.v. răspântie. GL. DOBR. s.v. răspintele.
RĂSPÂNTII v. răspânte 2°.
RĂSPUNTE v. răspânte 1°.
RĂSTÂV s. n. 861 VII, 863 A „şanţ între rândurile de porumb”; cf. cărare...
pl. răstâvuri 746 VIII, 760 VI.
v. DLR (reg ), CADE (Olt ), SCRIBAN (sud) s.v.; cf. TDRG, DM, DEX, GL. DOBR., SCL, 1973, 6, p. 716 s.v.
RĂSUCEÂLĂ s. f. 827 A „ustensilă de răsucit lâna constând dintr-un fus cu cârlig la un capăt şi cu rotiţă la celălalt; rotiţa se dă de-a dura pe picior, iar mişcarea astfel imprimată se continuă în aer, răsucind firul prins cu cârligul” pl. răsuceli 827 A.
v. DLR (reg.) s.v. 3°; cf. CADE (Olt.) s.v. răsucea, ŞĂINEANU s.v. răsucitor, DM, DEX s.v. răsuc.
RĂSUFLÂRE s. f. 737 II „a doua ieşire a unei vizuini”: Am dat la una [=vizuină] foc şi n-am fost atent, n-am ştiut unde-i răsuflarea şi ea [=vulpea] a ieşit pe partea ailaltă şi ea a fugit.
v. DLR (rar) s.v. 3°, ŞĂINEANU s.v. 2°.
RĂSUFLI vb. tranz. 1° ind. prez. 2 sg. 727 A, 733 A „laşi să răsufle, să intre aer; aeriseşti”: [Tutunul] îl mai răsujli, adică îi mai dai drumu la câte un ochi de geam [la solar] 733 A. 2° conj. prez. 2 sg. 785 VI „să răreşti (porumbul, la prăşit)”; cf. r e p i că.
176
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
390
1° ind. prez. 1 pl. răsuflăm; part. f răsuflată 786 V; refl. ind. prez. 3 sg. se răsuflă 869 VI; 2° conj. prez. 2 sg. să răsufli 785 VI.
1° v. GL. OLT. s.v. răsuflă; cf. DLR s.v. răsufla 3°; 2° cf. DLR (prin Olt.) s.v. răsufla 3°, GL. OLT. s.v. răsuflă.
RĂSUFLU s. în expr. să dea~ 858 VI [la prepararea băuturilor prin fermentaţie] „să permită să răsufle un vas închis”.
RĂSURI s f pl tantum 868 VII „dureri de burtă, colici ale sugarului (despre care se crede că apar dacă mama nu a avut dureri după naştere)”: Zicea „o, vai de mine!... pe mine” zice „nu mă doare burta” zice, „că l-am născut, da” zice „toate durerile” zice „la copil” zice „are râsuri”; cf. cui...
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. rosurâ 3°; cf. TDRG, CADE s.v. răsură, SCRIBAN s.v. rosură.
RĂTIN6S adj 842 VIII [despre un arbust] „cu crengi multe, stufos ca o r a t i n ă”: Cătina e un pom rălinos, cu crăci multe; cf. c r ă c h i n 6 s.
v. DLR (reg ), LEXIC REG., II, p. 53 (Făgăraş), COMAN, GL. (Muscel) s.v. RĂTUND adj. 673 III „rotund”, m. pl. rătunzi 680 Vllb.
v. DLR, DM, DEX (înv. şi reg.), TDRG (înv. şi pop ), CADE (înv.) s.v. rotund, SCRIBAN s.v.
RĂTUNJEÂM vb. ind. impf. 1 pl. 851 VIII „retezam”: [Butaşul de viţă de vie] să rătunjeşte din... faţa pământului aşa 850 A.
part. f. pl. râtunjfte 841 Vllb; refl. ind. prez. 3 sg. se rătunjeşte 850 A. v. DLR, DEX (reg.), CADE (arh.), DM s.v. rotunji; cf. SCRIBAN (vest) s.v. rătunzesc, GL. OLT. s.v. rătundim, BĂRBUŢ s.v. rătunji.
RĂTUTEÂLĂ s. f. 682 VIII „stare de confuzie; zăpăceală, ameţeală”: Pentru că nu mai aud bine, nu mai înţeleg, zic, rătutiâla de pă front; cf. o p ă c e 1 i.
v. DLR (prin Olt ), SCRIBAN (vest), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.; cf. DM (reg.) s.v. rătuti, DEX (reg.) s.v. rătutire.
RĂTUTIT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 723 VII „s-a zăpăcit, a înnebunit”: Pesemne că s-a rătut/t; cf. corcofeleşte... part. f. rătut/tă 788 VIL
v. DLR (prin Olt., Munt. şi sudul Trans ), CADE (prov.), DM, DEX (reg.), BĂRBUŢ, SCL, 1973, 6, p. 717 s.v. rătuti, SCRIBAN (vest) s.v. rătutesc.
RĂŢELE s. f. pl. 674 VI, 676 V „pui de raţă”; cf. r ă {i c ă. v. DLR (reg.) s.v. râţică.
RĂŢÎCĂ s. f. 681 V „pui de raţă”: Aveam zece răţjcurfşi ea le-a luat şi s-a dus la tăietor cu ele şi le-a tăiat gâtu; cf. r ă ţ e 1 e. pl. răţicuri 681 V.
RĂŢOII s. m. pl. art. în ~ naşului 778 V „invitaţii naşului la nuntă”; cf. aj utor 2°...
391
Glosar dialectal. Muntenia
177
v. DLR (reg.), BĂRBUŢ s.v. răţoi 2°, GL. OLT. s.v.
RĂU 1° s. m. pl. gen./ dat. art. 785 Vllb, 787 VIII, 821 A, 853 Vila „(al) dracului”; cf. drăcocea... 2° adv. în expr. (mă) ţinea de ~ 690 VII, 754 V, 824 VIII, 843 V „(mă) oprea, (mă) reţinea”: Mama mă ţinea de rău. vorbeam cu băieţi, însă nu mă lăsa să iau pă care-mi place 843 V.
pl. gen./ dat. art. 1° răilor 785 Vllb, 787 VIII, 821 A, 853 Vila.
1° v. DLR s.v. I. 1°, BĂRBUŢ s.v.; 2° v. DLR (înv. şi reg.) s.v. C I. 1°, GL. ARGEŞ s.v.
RĂULÎT, ne-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 pl. 767 VII „ne-am afurisit, ne-am drăcuit”: Noi ne-am răuul/t sau noi să trăim rău în familie?; cf. f \ r u i e. ..
v. DLR (prin Olt ), LEXIC REG., II, p. 16 (Argeş), BĂRBUŢ, LR. 1959, 1, p. 63 (Craiova) s.v. răuli.
RĂULIŢĂ adj. f. 838 Vb dim. de la rea: Eram eu cam răulfţă de gură. cf. GL. DOBR. s.v. reuliţă.
RĂUTÂTEA s. f. art. 1° 672 VI „răul, boala”. 2° 801 VII „reziduul de la prepararea săpunului”; cf. boroghină 2°...
1° v. DLR (pop.) s.v.; 2° cf. CADE (înv ), GL. DOBR. s.v.
RĂVÂC s. 725 VI „operaţie de mutare a vinului dintr-un vas în altul”: Fiecare mutare din butoi în butoi, ăla se cheamă răvac-, cf. r ă v ă c e â 1 ă.
v. DLR (reg.) s.v. răvar 11.1°: cf. TDRG, CADE. ŞĂINEANU s.v.. SCRIBAN, DM, DEX s.v. ravac.
RĂVĂCEÂLĂ s. f. 722 A, 725 VI „operaţie de mutare a vinului dintr-un vas în altul”: Fiecare mutare din butoi în butoi, ăla se cheamă răvac [... ] aşa se spune, răvăcălă, răvăceşti vinu 725 VI; cf. răvac.
RĂVĂCEŞTI vb. 1° ind. prez. 2 sg. 725 VI „muţi vinul dintr-un vas în altul”. 2° ind. prez. 3 sg. 809 VIII „mărunţeşte, fărâmiţează (brânza cu răvacul)”. 3° ind. prez. 3 sg. 809 VIII „scormoneşte, împrăştie (focul ca să ardă mai bine, fânul ca să se usuce)”.
ind. prez. 3 sg. răvăceşte 2°, 3° 809 VIII. var. 1° arăvăceşti vb. ind. prez. 2 sg. 722 A.
1° v. DLR (reg.) s.v. răvâci, SCRIBAN s.v. răvăcesc-, 3° v. DLR (reg.) s.v. răvăşi, BĂRBUŢ s.v. răvăci.
RĂVĂŞIT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 728 VI „am împărţit oile de la stână proprietarilor, toamna”; cf. 1 â s e. sup. la răvăşit 674 VI.
v. DLR (prin Munt., Dobr., sudul Trans.) s.v. răvăşi 1°, SCRIBAN s.v. răvăşesc, GL. ARGEŞ, SCL, 1973, 6, p. 717 s.v. răvăşi.
RĂVĂŞIT s. n. 674 VI, 682 Via „acţiune de a r ă v ă ş i”. v. DLR (prin Munt.) s.v.
RĂZÂCUL s. n. art. 749 A „cosorul cu două tăişuri pentru tăiat stuf’.
178
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
392
RĂZBAT, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 pl. 772 VII „se zbat”: Am găsit vreo patru tainiţi de sânge, când s-a răzbătut el de-a murit [lupul] acolea 692 VI; cf. snopi' t.
ind. pf. c. 3 sg. s-a răzbătut 692 VI; conj. prez. 2 sg. să te răzbaţi 741 Va. 837 VII, 3 sg. să se răzbată 837 VII.
v. DLR (rar) s.v. răzbate 7°.
RĂZBEL s. n. 765 Vllb, 769 VII, 772 VII, 782 VII „război”: Dacă s-a făcut răzbelu pă şaişpe, aolică, aolică! [. . .] că două răzbele le-am petrecut 772 VII.
pl. răzbele 772 VII.
v. DLR (înv. şi reg.), DM, DEX (înv ), BPh, 1939, p. 236 (Gorj) s.v.. TDRG (modern), SCRIBAN s.v. război; cf. CADE, ŞĂINEANU s.v. resbel.
RĂZBIT adv. 737 VI „frecvent, adesea”: înainte lupii veneau răzg/t.
cf. SCRIBAN s.v.
RĂZBOI s. n. 1° 720 VI, 733 A, 750 V, 837 VI „cadru, ramă de lemn pe care se înşiră tutunul la uscat”: [Tutunul] îl adună, îl aduce acasă, îl păpuşeşte, îl pune la uscat, face, ştiţi, răzbdiu ca să poată să-l usuce 720 VI; cf. gherghef... 2° 788 VI „suport din bârne, la acoperişul casei, care în partea de sus susţine căpriorii, iar în partea de jos se sprijină pe grinzi”: îi pune [casei] căpriori, face un răzb^oi acolo unde-i pune căpriorii. 3° 732 A „dispozitiv pe care stă buşteanul la ferăstrăul de apă”. 4° 797 V „nume al unei scene din dansul căluşarilor”: A făcut la un om, se zicea răzb^oJu: cu lapte bătut stropea mutu lumea, mare tămbălău, cu biciu jucau, c-aşa era după căluş, aşa era obiceiu. 5° 701 II nume al unui joc de cărţi.
pl. 1° războaie 764 VI, 846 A.
1° v. DLR (prin Olt.) s.v.2 7°, GL. OLT. s.v. războaie, BĂRBUŢ s.v.; 2° v. DLR (prin nord-vestul Munt.) s.v.2 4°; 3° v. DLR s.v.2 II. 1°, SCRIBAN s.v.
RĂZLOGI s. m. pl. 795 VI, VlIIb „leaţuri, şipci”: Se bătea răzlog [la casă], adică nişte laţi bătuţi în cuie VUIb; cf. b aşchie...
v. DLR (reg.),’TDRG (Mold.), CADE (Mold., Bucov ), SCRIBAN (Olt., Mold.), DM, DEX (reg ), LEXIC REG., II, p. 76 (Turda), GL. ARGEŞ s.v. răzlog.
RĂZNEŞTE vb. 1° tranz. ind. prez. 3 sg. 679 VIII „îndepărtează, desparte, răzleţeşte”: Dacă [lupul] îl răzneşte [pe mânz] o ţâră dă mă-sa, l-apucă şi îl sparge 679 VIII. A luat băiatu ăsta, el săracu răznlt ca căţelu. .. 786 Vila. 2° var. conj. prez. 1 pl. 762 II „să cotim”: Devale nu puteam să luăm cotu, să rîjnfm, s-o luăm încolo; cf. c r â m p o i â t.
part. 1° răznft 786 Vila.
var. 1° se râzneâ vb. refl. ind. impf. 3 pl. 750 VlIIa; 2° să râjnim vb. conj. prez. 1 pl. 762 II.
1° v. DLR, GL. ARGEŞ s.v. răzni, GL. DOBR. s.v. răznit; cf. SCRIBAN s.v. răznesc.
RĂZOÂRE s. n. pl. 681 VI „părţi înalte ale unui drum transversal pe un loc în pantă”.
393
Glosar dialectal. Muntenia
179
cf. DLR (reg.) s.v. răzor1 1°.
RÂC v. râcâiem
A	A f
RACAIEM vb. ind. prez. 1 pl. 694 V „râcâim”: Puii de găină mai rîc, mai se duce şi ei 678 Vila.
var. râc vb. ind. prez. 3 pl. 678 Vila.
RÂCÂITURA s. f. art. 766 V „răsătura de pe covată”.
v. DLR (reg.) s.v. 2°; cf. LEXIC REG., II, p. 31 (Vâlcea) s.v.
RÂDEÂ, se ~ vb. 1° refl. ind. impf. 3 sg. 834 III „râdea”. 2° ind. viit. 3 sg. 741 VII „va viola”: [Băiatul] o rîde di ea şi o trimete-ndărăt. Aoleu! ce fac eu de fată?
2° ind. viit. 3 sg. va râde 741 VII.
1° v. DLR (pop.), CADE (Olt., Ban.) s.v. râde, SCRIBAN s.v. râd', 2° v. DLR (pop.) s.v. râde 3°, BĂRBUT s.v. râde.
RAG, ~ ~ interj. 821 A cuvânt care imită zgomotul produs la cioplirea unui lemn.
A	A f
RAGAIA vb. ind. impf. 3 sg. 707 V [despre huhurez] „scotea sunete aspre; hârâia”.
v. DLR (rar) s.v. râgâi; cf. BPh, 1939, p. 236 (Gorj) s.v. râgăială.
RÂGLE v riglă 1°
RÂIÂN v. rean.
RÂJNIM v. răzneşte 2°.
RÂLĂ s. f. 829 A „bănuţ de aur”.
pl. râie 829 A.
v. DA s.v. liră\ cf. CADE (pop.) s.v. rilă.
RAMNĂ s. f. 765 Vllb „poftă mare; apetit”: Merg şi eu, zice, să mănânc şi eu cu voi [...] ştii, avea rîmnă.
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. râvnă, SCRIBAN (vechi şi pop.), BĂRBUŢ s.v.; cf. CADE, GL. ARGEŞ s.v.
RÂNCHEZEÂLĂ s. f. 821 V, 850 A „nechezat”: Ne-am sculat într-o răpăitură de cai şi-o rînlcezeâlă de cai; cf. r i n c h e z.
RÂNCI s. f. pl. 840 A [la căruţă] „inele de fier cu care se prind suienii de loitră”.
v. DLR s.v. râncă1 5°; cf. TDRG (Mold ), SCRIBAN (nord), DM, DEX s. v. râncă.
RÂND s. n. 1° pl. 725 VII, A. 734 A „etaje”: Pornisem casa ca s-o facă cu două rîndur!, zicea că cu două etaje 734 A. 2° de-a ~ loc. adv. 860 VII „la rând”. 3° de ~ loc. adv. 733 VIL 737 VII, 743 VI, pe de ~ loc. adv. 683 VUIa. 763 VIL 767 VIII, 800 VII, art. pe de-a ~ loc. adv. 671 VII, 678 Vllb. VlIIa. b, 683 VIII, 693 VII, 761 VII, 763 VII, 767 VIII, 772 VUIb, 778 Vllb, 779 Vila, 782 VlIIa, 787 VIII, 788 VII, 791 VII, 794 VII, 800 VII, 801 Vb, 803 Vile, 808 VII, 823 A „pretutindeni”: Aprinsesem felinaru, lămpile, pă dă rînd
180
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
394
76-7 VIII. Cine este bărbat acasă e bărbat pă d-a rîndu 678 VlIIb; cf. p ă t u t î n d e n i. 4° art. de ~ loc. prep. 748 VII „(potrivit) pentru”: Astea mai mici care nu eram de rîndu horii. 5° art. de ~ ăsta loc. adv. 776 VII „acum, de astădată”: Am scăpat de rîndu ăsta.
pl. 1° rânduri 725 VII, A, 734 A.
1° v. DLR, DM, DEX (rar) s.v. 1°, TDRG, CADE, SCRIBAN (Mold.) s.v.; 2° v. DLR (înv.) s.v.; 3° v. DLR (reg.), DM (înv.) s.v.; 4° cf. DLR (înv ) s.v. 2°; 5° cf. DLR (reg.) s.v. 2°.
RÂNDE s. pl. 678 VHb „rânduri (de porumb)”, v. DLR (reg.) s.v. rând 1°, GL. ARGEŞ s.v.
RÂNDEŞTE vb. tranz. ind. prez. 3 sg. 741 VII „dă la rindea”, cf. DLR s.v. rindui, SCRIBAN (Munt., Mold.) s.v. rinduiesc. RÂNDUIÂM vb. 1° ne ~ refl. ind. impf. 1 pl. 814 V „stabileam, ne înţelegeam să facem (ceva) cu rândul”. 2° conj. prez. 3 sg. 823 A „săînlocuiască”: N-are cum să te rînduîâscâ la treburile gospodăriei; cf. locuiam. 3° ind. pf. c. 3 sg. 792 VII „a ursit, a predestinat”: Fir-ar, dar-ar p-aia mititica [= ursitoarea], că numa aia m-a rînduît pe mine; cf. ursez, urzeşte.
2° conj. prez. 3 sg. să rânduiască 823 A; 3° ind. pf. c. 3 sg. a rânduit 792 VII.
1° v. DLR s.v. rândui 111.4°, TDRG s.v. rândui; 2° v. TDRG, DM (înv.) s.v. rândui; 3° v. DLR s.v. rândui 111.1°
RÂNDULEŢE s. n. pl. 674 V dim. de la rând (de haine).
RÂNIGHI v. rănuchi.
RÂNIŞURILE s. n. pl. art. 744 VHb „viiturile”: Pe rînlşurile alea acolo, acolo l-a aruncat apa [pe înecat]; cf. 1 \ ş c ă... v. DLR, DM, DEX (reg.) s.v. reniş.
RĂNUCHI v rănuchi
RÂPĂ s. f cu val. adj. 786 VII [despre mămăligă] „tare, vârtoasă”: [Mămăliga] se face trunchi odată, rîpă, vârtoasă; cf. trunchi. RAPUŞOÂRĂ s. f. 724 VI dim. de la râpă. cf. DLR (prin nord-vestul Munt.), GL. ARGEŞ s.v. râpşoară.
RÂSUL 1° ~ pădurii s. compus 707 V „huhurezul”: Mai e unu, rîsu păduri e ăla, ăla toată noaptea râgâia. 2° s. n. pl. 702 V „glume”; cf. 1 anco te... pl. 2° râsuri 702 V.
1° v. DLR (reg.) s.v. râs2 4°\ cf. DM, DEX (rar) s.v. râs1', 2° v. DLR s.v. râs2 3°, TDRG, ŞĂINEANU s.v. râs.
RÂZNEÂ v. răzneşte 1°.
REAN s. n. 680 V, 740 VII „hrean”, var. râiân s. n. 763 VII; riân s. n. 740 VII. v. DA s. v. hrean.
REÂSCOT s. colect. 814 A „vreascuri”; cf. răgâj ă.
cf. DLR (reg.) s. v. rascotă, CADE s.v. rascote, SCRIBAN (vest) s.v. vreasc.
395
Glosar dialectal. Muntenia
181
REBELION v bilon
RECENT adv. 813 VI, 860 V „repede, imediat”: Mai stătea ş-un an, mai stătea şi doi care nu putea să se cunune atuncea chiar recent 860 V; cf. numaiîn decât.
RECHEZÂND v. rinchezât
RECLÂMĂ s. f. 768 VII „reclamaţie”: Cine ştie nu mă-nvaţă şi pe mine un’să fac o reclamă; cf. p â r â c i u n i.
RECUTE s. m. 811 A „recrut”: Am făcut armata de... recute la şase călăraşi, v. DLR (reg.) s.v. recrut, GL. OLT., BĂRBUŢ s.v.; cf. SCRIBAN (vulgar), TDRG s.v. recrut, CADE (pop.) s.v. răcut, DR, 1929-1930, 6, p. 467 (Trans.) s.v. răcută, BPh, 1937, p. 68 (Năsăud) s.v. răgute, GLOSAR REG. (Fălticeni) s.v. recut.
REDEUŞ s 677 VIII „pădure deasă şi măruntă; desiş”; cf. b u h â c i... v. DLR (reg.) s.v. rediuş; cf. CADE (prov.) s.v. redie, SCRIBAN (Teleorman) s.v. rediş.
REFENEÂ s. f. 1° 701 Vllb, VIII, 702 Vllb, 849 VIII, 854 VII „petrecere (la cârciumă) cu mâncare şi băutură, plătite în comun de participanţi”: Lumea mergea la horă, la urmă dă refeneă mai consumam şi noi ca flăcăii, mergeam la refeneă, acolo la cârciumă 701 VIII. 2° 695 VII „parte, contribuţie la petrecerea numită ~”: Aşa-i zicea... banii care-i plătea băieţii dejuca: refeneă.
1° v. DLR (pop.), TDRG (nord pop ), CADE, DM, DEX (înv ). ŞĂINEANU (Munt.), SCRIBAN (Munt., Mold.), BĂRBUŢ, Izv., 1935, 2, p. 157 (Dolj), GS, 1929-1930, p. 133 (Prahova), BPh, 1935, p. 236 (Gorj) s.v.; 2° v. DLR (înv.), SCRIBAN (Munt. fam.) s.v.
REFIRI v. răsfle.
REGINĂ s. f. 1° 736 A „soi de porumb”. 2° 780 II „specie de peşte”: Prind cu undiţa regine, caraşi şi pitroci. pl. 2° regine 780 II.
REGÎNII s m. pl. art. 770 IV „regele şi regina balului”: Se zice o horă mare, iese regini tot la mijlocul horii şi se dansează fiecare rege cu regina lui. REGISTRÂ vb. ind. impf. 3 sg. 791 VII „înregistra”, v. DLR (înv.) s.v.
REGULÂT adv. 676 VI „ferm, hotărât”, v. DLR (reg.) s.v. 7°.
REHER v. râfilă
REMATIZMUL s. n. art. 685 Vllb, 758 VII „reumatismul”, var. rematizul s. n. art. 685 Vllb; rumatizm s. n. 756 VII. v. DLR (reg.) s.v. reumatism', cf. GL. DOBR. s.v. ramatizm. REMATIZUL v. rematizmul.
RENIE (3 sil.) s. f. 830 VII, 835 A „pădurice de baltă”, cf. SCRIBAN (Dunăre, rar) s.v.
182
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
396
RENUCHI v rănuchi
REPEÂGĂ s. f. 806 III [depreciativ, despre casă] „de calitate inferioară; proastă”: Au făcut o repeâgă de casă, nu e bună. Este fără streaşină, fără nimic, zice că e casă.
cf. DLR (prin nord-vestul Munt.), LEXIC REG., II, p. 71 (Roşiori de Vede), GL. ARGEŞ s.v. rebeagă.
REPEGUŞ s n 686 VI „povârniş, pantă”: A luat-o drept devale prin repeguş, p-un repeguş mare; cf. p r e v e 1 \ ş.
v. DLR, DM (reg.), CADE (Olt ), BĂRBUŢ s.v.
REPICĂ vb. tranz. ind. prez. 3 sg. 803 VI „răreşte (răsadurile)”: Atuncea imediat trece la repicat răsadurile, le replcă, adică le jumoale, le mai răreşte d-acolo dă unde e ele; cf. r ă s u f 1 i 2°.
ind. prez. 1 pl. repicân 771 III, 817 A; sup. larepicât 744 VI, 751 VI, 803 VI.
RESFECT v resfet 1°, 2°
RESFET s. n. 1° 750 Vila, 755 Vila, 844 A, 852 A „obligaţie suplimentară în muncă prestată de ţăran în contul pământului luat în arendă”: Dacă-ţi dădea şase pogoane de porumb, făceai trei pogoane dă resfet V, secerai grâu, alte pogoane, alea din grâu nu-ţi dădea nimic dumneata... ăla era al boierului fiindcă te-a ajutat 844 A; cf. finit fv... 2° 831 A „obicei, rânduială”; cf. modelul...
pl. 1° resfeturi 750 VlIIb.
var. resftct s. n. 1° 820 A, pl. resfecturi 1° 750 VlIIb, 2° 835 A; reşfet s. n. 1° 838 VIII.
1° v. DLR, DEX (înv ), DM (turcism înv.) s.v. ruşfet 2°; cf. SCRIBAN (estul Munt.), TDRG, ŞĂINEANU s.v. ruşfet.
RESPINTE v. răspânte 1°.
RESTIT adv. 760 VI „cu voce tare; răstit”: Alţii mă lua restlt... du-te d-aci.
v. DLR (reg.) s.v. răstit; cf. SCRIBAN (vest) s.v. răstesc.
REŞFET v resfet 1°
RETORTURI s. n. pl. 791 V „sculuri de aţă (din comerţ)”.
RETRÂS, am ~ vb. intranz. ind. pf. c. 1 pl. 753 VIII „ne-am retras”: Dac-am văzut că... o lungeşte [tragerea], noi am retras.
REVÂL s. n. 719 V „gălăgie, scandal”; cf. a 1 âr m ă...
REVENEL adj. 724 V dim. de la reavăn: [Postavul vopsit] l-am uscat aşa revenel aşa.
REVENEŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 831* [despre vreme] „se luminează, se îndreaptă”.
cf. DLR (reg.) s.v. reveni2, DEX (reg,), DM s.v. reveni'.
RIÂN v. rean.
RICULIŢĂ adj. f. 855 A dim. de la rece.
RIDICĂ vb. ind. prez. 3 sg./pl. în ~ panaghia 725 VII „face parastas”.
397
Glosar dialectal. Muntenia
183
var. am ardicât vb. ind. pf. c. 1 sg. în — parastăsul 734 Vllb. RÎGHILI v. riglă 3°.
RIGHIMENT s. n. 773 VHb „regiment”.
v. DLR (înv. şi pop.) s.v. regiment; cf. TDRG (fam. pop.), DM, DEX (înv.), CADE s.v. regiment.
RIGLĂ s. f. 1° 701 V, VIII „fâşie îngustă de teren”: [Cânepa] o sameni în rîgle or aminteri 788 V; cf. hulă 1°... 2° 786 V „şanţ făcut cu sapa (pentru răsădit varza)”; cf. b i 16 n. 3° 697 VI „leat, şipcă”; cf. b a s c h i e. . pl. rîgle 1° 815 A; 3° 697 VI.
var. 1° râgle s. f. pl. 788 V; ligră s. f., pl. llgre 701 Vllb; righili s. pl. 786 IV.
1° cf. DLR (înv. şi reg.), DM s.v. raclă4 4°, COMAN, GL. (Bălţi), GLOSAR REG. (Fălticeni, Iaşi) s.v. raclă; 2° cf. DLR s.v. râlă 2°; 3° v. DLR (reg.) s.v.2 2°, COMAN, GL. (Muscel), LEXIC REG., II, p. 107 (Rădăuţi) s.v. RIGLULIŢE s. f. pl. 786 V dim. de la r i g 1 ă 2°.
RINCHEZ s. n. 821 V „nechezat”; cf. rânchezeâlă. cf. DLR, DM, DEX (rar) s.v. rânchez.
RINCHEZÂT, a~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 821 V „a nechezat”, conj. prez. 3 sg. să rincheze 821 V. var. rechezând vb. ger. 741 A.
v. DLR (reg.) s. v. râncheza', cf. TDRG (Munt., Trans.), CADE, ŞĂINEANU (Mold.), BPh, 1939, p. 236 (Gorj) s.v. necheza, SCRIBAN (vest) s.v. nechez, DM, DEX s.v. râncheza.
RING s. n. 695 III „război mecanic de ţesut”: A lucrat până acum la ring, la maşină [de ţesut],
RISCHITOR s. n. 701 Vllb, 841 Vila „râşchitor”; cf. i n d i z e â. var. lispitor s. n. 675 VII; risitâr s. n. 714 Va; rispitor s. n. 680 Vllb, 697 III, V, VII, pl. rispitoăre 697 III; rişpitor s. n. 837 V, 853 Vllb. v. DLR (reg.), SCRIBAN s.v. râşchitor.
RISIPEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. în expr. ~ vorba 700 III [fig ] „vorbeşte neclar”.
RISITÂR v. rischitor.
RISPITOR v. rischitor.
RIŞPITOR v. rischitor.
ROADE, se~ vb. 1° refl. ind. prez. 3 sg. 773 VUIb, 811 A [despre ţuică, leşie etc.] „se întăreşte prin învechire”: [Proprietarul] avea ţuică dă şapte, opt ani, era ca gălbenarea de ou, roasă 773 VIL Făcem leşie la hârdău, o lăsăm trei zile să să roază 712 V. 2° part. 817 A [despre băligar] „fermentat şi uscat”.
conj. prez. 3 sg. să se roădă 1° 712 V; part. ros 2° 817 A, f. roasă 1° 773 VIL
1° cf. DLR (prin nord-vestul Munt.), GL. ARGEŞ, LEXIC REG., II, p. 31 (Vâlcea) s.v. ros, BĂRBUŢ s.v. roasă.
184
Maria Marin şi Iul ia Mărgărit
398
ROÂITĂ s. f. 692 VI „raită”: [Eu] dau rodită pân vite. v. DLR s.v. raită, SCL, 1973, 6, p. 720 (Tecuci) s.v.
ROÂTĂ s. f. 1° 690 VII, 763 VII, 832 V, VII, 841 Vllb, 848 VII, 852 Vllb „dispozitiv pentru tras borangicul de pe gogoşi”: Era şi roate d-astea [de tras borangicul] de dam la roată 832 VII. 20 720 V, 793 V „scul (de borangic)”: Puneam câte-o strachină de gogoşi la o roată de borangic 793 V; cf. a r ş i n... 3° pl. 779 III „căluşei, carusel”: Duminică avem bâlci, bâlci aici, bâlci la Rusalii, vine roâte, vine bărci; cf. h â i ţu r i...
pl. roate 1° 832 VII; 2° 720 V, 815 VII, 823 VII, 841 Vllb; 3° 779 III. 1° v. DLR (înv.) s.v. 2°; 2° cf. DLR s.v. 3°. b, DM, DEX s.v. 4°. ROBAGÎU s. m. 749 VI „lucrător cu roaba”, cf. DLR (rar), GL. ARGEŞ, SCL, 1973, 6, p. 720 (Brăila) s.v. ROBOÂTĂ s. f. 772 VUIb, 791 VII „muncă multă; trudă, robotă”; cf. z o 1 e â 1 ă.
v. BĂRBUŢ s.v.
ROCHE s.’f. 691 V, 711 VII, 716 VII, 720 V, 724 I, 732 III, 733 VII, 739 III, VII, 749 VII, 750 VUIb, 816 V, 843 V, 849 V, 854 V, 858 V, 859 Vllb, 860 V, 863 V, 866 VII, 868 VII „rochie”.
pl. rochi 708 VII, 711 VII, 739 VII, 843 V, 868 VIL var. rochie (2 sil.) s. f. 866 VII; roiche (2 sil.) s. f. 814 V; roghe s. f. 760 VI. v. DLR, DEX (reg), TDRG (Munt. modem), DM s.v. rochie, SCRIBAN (vest) s.v.
ROCHICIOÂRĂ s. f. 711 VII dim. de la rochie.
ROCHIE v. roche.
ROGHE v. roche.
ROGODELE s. f. pl. 811 VII „prăjituri diferite”: Rogodele: bunătăţi d-astea d-ale mâncării, prăjituri, comuleţe-mpletite, fel de fel face.
cf. DLR, DM, DEX (pop ), CADE, LEXIC REG., I, p. 50 (Vânju Mare), BĂRBUŢ, DR, 1924-1926, 2, p. 844 s.v., SCRIBAN (Munt., Mold.), TDRG s.v. rocodele, ŞĂINEANU (Mold.) s.v. rocodea.
ROI s m. pl. 731 VI „roiuri”: Câte trei, patru roi să făceau toţi grămadă, v. DLR s.v.
ROICHE v. roche.
ROIEZE, să~ vb. tranz. conj. prez. 3 sg. 815 VII „să roureze”: Făcea nişte punţi de busuioc [...] şi le punea,afară la... afară să le roieze, zicea că să le facă rouă pe ele.
ROITOMÂN (3 sil.) s. m. 690 VII „voinic, vlăjgan”: Acu este un roitomăn de băiat; cf. oagăr 1°...
v. DLR s.v. ortoman, GL. ARGEŞ s.v.; cf. SCRIBAN (vest), GS, 1937, p. 247 (Dolj) s.v. iortoman, ŞĂINEANU, DM, DEX s.v. ortoman.
ROL s. ii. 721 III „cuptor la maşina de gătit”; cf. tobă 2°. v. DLR (reg.) s.v. rolă2.
399
Glosar dialectal. Muntenia
185
ROMÂNUL s. n. art. 794 V, 846 VIII, 857 V numele unui dans popular: Jucam hori d-astea de... nume... valsuri, banul mărăcine, românu, chindia 846 VIII. v. DLR s.v. roman3 2°.a.
ROMÂNEASCĂ s. f. 1° 778 VUIb „varietate de viţă de vie”. 2° art. 699 VII numele unui dans popular: Acum nu mai e ca să zic aoleu, că mai joacă romîneasca, că mai joacă chindia, mai joacă ciobăneasca.
2° v. DLR s.v. românesc 2°.
ROMF s. n. 681 IV, 812 VI „pământ folosit în special la fabricarea plăcilor de teracotă”.
RONDEL s. n. 681 V „rondelă”. pl. rondele 681 V.
ROPINI s. f. pl. 786 VIII „gropi mari; rovine”, v. DLR (reg.), CADE (prov.), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. ropină. ROSTEÂSCĂ, să ~ vb. tranz. conj. prez. 3 sg. 751 V „să rânduiască, să rostuiască”: La ursitori se pune o carte, să-nveţe, să-1 rostească Dumnezeu să-nveţe.
v. DLR (pop.) s.v. rosti 111.1°, DM s.v. rosti 4°.
ROŞĂ v. roşu 2 °.
ROŞU 1° de ~ loc. adv. şi adj. 680 VI, 701 V, 814 VI [despre o clădire] „netencuită”: Casa n-a fost tencuită, numa de roşu 701 V. 2° var. adj. f. 678 VlIIb, 679 Vllb, 779 V, 866 VII „de culoare roşie”.
var. 2° roşă adj. f. 678 VlIIb, 679 Vllb, 779 V, 866 VII.
1° cf. DLR s.v. 1.4°; 2° v. DLR (înv. şi reg ), DM, DEX (reg ), CADE s.v., SCRIBAN (est) s.v. roş.
ROTĂREÂSĂ s. f. 827 VII „femeie care trage borangicul la roată 1°”: Rotareăsa care face firu de borangic; cf. du 1 ăpă reâ s ă...
ROTEŢ s. n. 758 III „rotocol, cerculeţ”: Strâng ouăle, le aleg [pentru clocit], mă uit în lumină să văd dac-au plod şi dac-are un roteţ.
RUFEÂSCĂ adj. f. 786 V [despre leşie] „bună pentru spălat rufe”. RUMATÎZM v. rematizmul
RUPT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. în ne-a ~ somnul 741 A „am adormit subit, ne-a doborât somnul”.
RUPTUL s. n. art. în a~ zăpezii 816 VI, în ~ zăpezii 855 VI „la început de topire a zăpezii”; Iama-« ruptu zăpezi i se dă [terenului] cu azotaturi, când începe zăpada să... piară du pă pământ, v. BĂRBUŢ s.v. rupe.
RUPTUROS adj. 842 VI „zdrenţăros, cu haine rupte”; cf. jerpănos. v. BĂRBUŢ s.v.
RUSCĂ s. f. 778 Vllb, 793 A „vâlcea care permite accesul pe culmea unui deal foarte abrupt”: O vâlcea aşa care poate să mergi, că este din natură aia, nu e făcută de noi, rusca aia şi p-acolo pe ruse-aia urcăm cu căruţele, v. DLR (reg.) s.v. rusca2 2°, LEXIC REG., H, p. 31 (Vâlcea), BĂRBUŢ s.v. RUSEÂSCA s. f. art. 821 VII numele unui dans popular.
186
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
400
V. DLR s.v rusesc 2°; cf. LEXIC REG., II, p. 126 (Suceava) s.v. rus as ca. RUSTEMUL s. n. art. 761 VlIIb numele unui dans popular, var. Lustemul s. n. art. 767 IV.
v. DLR, DEX, GL. ARGEŞ, GL. OLT., BĂRBUŢ s.v.
SACEÂC s. n. 694 V, 816 VUIa, 827 VI, 864 VI „parte de sub streaşină la podul casei”; cf. aplecător 3°...
var. ceaşâcuri s. n. pl. 731 A; sageâc s. n. 805 VIII, 818 Illb, 828 A, 835 Via, 844 VI, 845 VI; salceâ s. f. 819 VI; sarceâg s. n. 813 VI. v. DLR (reg.) s.v. 2°.
SACILÂT v. salacilât 1°.
SACUL, ~ Ia moară s. compus 820 I numele unui joc de copii.
SÂCURI s. n. pl. 720 VIII „saci”.
v. DLR (rar), BL, 1942, p. 199 (Năsăud) s.v. sac.
SADĂ s. f. 813 A „soi, rasă”: [Pitic] e un om de o sadă care-i mai mărunt niţel; cf. sârmă.
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. sad 6°.
SAGEÂC v. saceâc.
SAIÂ s. f. 835 A, 836 VII „clădire anexă, situată în continuarea locuinţei, cu mai multe încăperi: magazie, grajd ş. a.”, pl. saiele 835 A.
v. DLR s.v.2, SCRIBAN (Munt., Mold ), DM, DEX (reg ), ŞĂINEANU s.v.; cf. CADE s.v., LEXIC REG., II, p. 31 (Vâlcea) s.v.
SAIELUŢA s. f. art. 809 VII dim. de la s a i a . v. DLR (reg.) s.v.
SALACILÂT s. n. 1° 757 V „salicilat, conservant”. 2° colect. 673 II. 780 VII „conserve de roşii cu salicilat”: Am fost cu mămica la Căpăţâneni, am luat roşii să facem sara dilat 673 II.
var. 1° sacilât s. n. 744 Vila; salicilâtă s. f. 781 III; saracilâtă s. f. 780 III; saricilât s. n. 773 V, 780 III; saricilâtă s. f. 780 III, 800 V; 2° saracilât s. n. 673 II, 780 III.
1° v. DLR (reg.) s.v. salicilat, GL. OLT., BĂRBUŢ s.v., GL. DOBR. s.v. salicilată.
SALCÂMĂRIA s. f. colect. art. 740 A „pădurea de salcâmi”, v. DLR (prin nord-vestul Munt.), GL. ARGEŞ s.v.
SÂLCE s. f. 756 VII, 819 VIb „salcie”.
v. DLR (înv. şi pop.), TDRG, CADE (înv.), SCRIBAN (Trans ), ŞĂINEANU, DEX s.v. salcie, DM (reg.), BĂRBUŢ s.v.; cf. BPh, 1939, p. 237 (Gorj) s.v. salcă.
SALCEÂ v. saceâc.
SĂLCIE s. f., ~ puturoasă 863 II „soi de salcie”.
SALICILÂTĂ v. salacilât 1°.
401
Glosar dialectal. Muntenia
187
SÂLTA v. saltul.
SÂLTĂ vb. tranz. ind. prez. 3 pl. 756 V, 780 III „ridică, urcă (cu mâinile) ceva greu, la o înălţime mare”: După ce-i curăţăm [ştiuleţii], îi săltăm fiecare unde-avea, care pătulu, care-n podu casii 683 Via; cf. s u met 1°.
ind. prez. 1 pl. săltăm 767 V, 791 VII, 825 V, impf. 3 sg./pl. săltă 793 A, 813 A, 1 pl. săltăm 683 Via, 751 VI, 789 A, pf. c. 1 sg. am săltăt 772 VI, 816 VI. v. DLR s.v. sălta 5°.
SALTUL s. n. art. 764 A numele unui dans popular, var. sălta s. f. art. 761 V. v. DLR (înv. şi reg.) s.v. salt 2°.
SANACE s. pl. tantum 834 A „toane, capricii”: Aşa e ea, are sanăâe. sanăce: cf. pale.
v. CV, 1952, 5, p. 41 (Teleorman) s.v. sanac.
SANATOR s. n. 821 V „sanatoriu”.
var. sănător s. n. 787 VIII; senator s. n. 683 VUIa, 695 VI, 763 V, 787 VIII, 791 VII, 850 V, 857 VI.
v. DLR (pop.) s.v. sanatoriu, GL. DOBR., BL, 1942, p. 43 s.v. senator. SÂNCĂ s. f. 723 III „colici la sugari”; cf. cui... cf. DLR (reg.), TDRG (Bucov. pop ), DM, DEX s.v. samcă, SCRIBAN (nord), GLOSAR REG. (Vatra Dornei) s.v.
SANDÂC s. n. 1° 831 VI, 847 VI „coş la căruţă”: Sandîgu... ca să nu cadă ceva din căruţă, se face tronu-ăla, sandîc 831 VI; cf. casă 2°... 2° 783 VI [la pescuit] „cutie, lădiţă fixată pe marginea bărcii, în care se pune şirul de cârlige şi care, prevăzută cu o gaură, permite căderea rând pe rând a acestora, pe măsură ce pescarul înaintează cu barca”, var. 1° sandâg s. n. 831 VI.
1° v. DLR (prin Dobr.) s.v.1 2°, SCRIBAN (Dobr.), GL. DOBR. s.v.; 2° cf. DLR (înv. si reg.) s.v. 1°, TDRG s.v. sânduc, SCRIBAN (vechi) s.v. sândâc. SANDAG v. sandăc 1°.
SANTÎME s. pl. 701 VIII, 705 VIII, 711 VIII, 721 A, 742 VUIa, 747 VUIb „centimetri”: [Porumbul] îl puneam cu mărcătoarea la distanţ-aşa di şaptezeci, optzeci di sant/me 742 VlIIa. var. ţentimetri s. m. pl. 842 VIII.
v. GL. OLT., GL. DOBR. s.v; cf. COMAN, GL. (Muscel), GLOSAR REG. (Fălticeni, Neamţ) s.v. santim, SCL, 1974, 4, p. 440 s.v. santimă. SANTINEÂ s. f’ 678 VIII „sentinelă”, v. DLR (reg.) s.v. sentinelă.
SÂPĂ s. f. 1° 714 VI ~ măre [la viţa de vie, în opoziţie cu ~ mi c ă] „prima praşilă adâncă”: Sapa ei de primăvară, săpă măre, nu doar praşile; -mică [la viţa de vie, în opoziţie cu ~ mare] „praşilă curentă, care se repetă periodic”: Pe urmă, după această sapă mare, se mai dă încă două săpe misl, praşili. 2° ~ oarbă v. orb 2°.
188
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
402
pl. 1° sape mici 714 VI.
SAPÎNA s. f. art. 706 VI, 708 VI „ţapina”
v. DLR s.v. ţapina, SCRIBAN s.v. ţapin-, cf. TDRG s.v. sapin, DEX (reg), DM s.v. ţapina.
SARACILÂT v. salacilât 2°.
SARACILÂTĂ v. salacilât 1°.
SARAMURĂ s f în vână de ~ 735V „izvor cu apă sărată”: Să vedea mal de sare, da acuma l-a'acoperit... pământul şi curge d-acolo zi şi noapte vină de saramură.
v. DLR (pop.) s.v. 3°.
SARCEÂG v. saceâc.
SARICILÂT v. salacilât 1°.
SARICILĂTĂ v. salacilât 1°.
SARLÂU adj. 826 A [despre un copil] „neastâmpărat”; cf. b o ţ o g â ş... SARSANÂUAs f art. 752 V „legătura, bocceaua”; cf. b o 1 b o t i n a. v. DLR (reg.), TDRG (Munt. pop ), SCRIBAN (Mold.) s.v. saxana. LEXIC REG., I, p. 41 (Târgu Jiu), BĂRBUŢ s.v.; cf. DM, DEX (înv ), CADE (pop.), ŞĂINEANU s.v. saxana.
SĂBÂŞE s. n. pl. 672 IV „semne particulare (la animale)”: Săbâşe, du pă faţă sau du pă... [se cunoaşte oaia], are niscai pistrui aşa.
v. DLR (nordul Munt., sudul Trans.) s.v. săbaş-, cf. CADE (Olt.). SCRIBAN (est, vest), LEXIC REG., I, p. 94 (Rupea), II, p. 47 (Făgăraş), p. 101 (Orăştie) s.v. săbaş, BĂRBUŢ, LR, 1959, 1, p. 63 (Craiova) s.v. sabaş.
SĂCOTEI s. n. 769 V dim. de la sac: Arunca şi ea bobite, avea un săcotei de pânză aşa; cf. s ă c u ţ.
v. DLR (prin Olt. şi prin nordul Munt.), SCRIBAN (Trans., Olt.), DM (reg.), CV, 1949, 5, p. 30 (Mehedinţi) s.v., TDRG (Olt.) s.v. sac\ cf. BĂRBUŢ s.v. săcăteu.
SĂCULEŢ v. săculeţe.
SĂCULEŢE s. m. 683 VII, 691 VIII, 692 V, 701 III, 704 V, 715 Va, 724 VII, 758 V, 761 V, 763 V, 814 A, 815 VI, 821 V, 840 Va „sedilă”: îl mulgea [laptele], stricora, îl băga la săculeţe, avea săculeţe dă traistă, dă pânză 683 VII; cf. glugoi... pl. săculeţi 814 A. var. săculeţ s. m. 704 V.
v. CADE (Olt.), BĂRBUŢ s.v.; cf. DLR (prin Munt. şi prin Olt.) s.v., TDRG (Olt.) s.v. sac.
SĂCUŢ s. m. 820 VII, 840 A dim. de la sac, cf. săcotei. pl. săcuţi 820 A.
v. DLR (reg.) s.v., TDRG s.v. sac, cf. LEXIC REG., II, p. 21 (Baia Mare) s.v.
403
Glosar dialectal. Muntenia
189
SĂDELĂ s. f. 855 A „unealtă de fier cu mâner de lemn folosită la răsădit”: Primăvara după ce se lua zăpada, pământu se zvânta. .. începeam să punem viţa ş-o puneam cu sidela 806 VlIIb; cf. s ă d e 1 c ă.
var. sidelă s. f. 806 VlIIb; sidilă s. f 680 VII, 807 VUIa, 808 Via, VUIa. v. DLR (prin Munt. şi prin Olt.) s.v. sădilă’, GL. OLT., LEXIC REG.. II, p. 18 (Piteşti) s.v.; cf. GL. DOBR. s.v. sedilă, BĂRBUŢ s.v. sădilă.
SĂDELCĂ s. f. 771 Va „unealtă de fier cu mâner de lemn folosită la răsădit”; cf. s ă d e 1 ă.
var. sidilcă s. f., pl. sidRci 833 VII.
v. DLR, LEXIC REG., II, p. 71 (Roşiori de Vede), GL. OLT., BĂRBUŢ s.v.; cf. GL. DOBR. s.v. sidelcă.
SĂGETÂ vb. ind. impf. 3 pl. 677 VIII [despre animale sălbatice] „atacau rapid, prin surprindere”: La noi la munte era mai multe animale sălbatice care ne să getă vitele, lupi, urşi...
SALICĂ s. f. 732 A dim. de la sală („antreu”).
SĂMÂNŢĂ s. f. 778 III „bănuţ (la ou)”: Acolo, în mijlocu oului, apare o negreaţ-aşa, aia-i zice că-i sămînţă, p-aici; cf. băncuţă... v. DLR (înv. şi pop.) s.v. 2°.
SĂMÂNŢÂM vb. ind. prez. 1 pl. 824 V „însămânţăm”: [Grâul de toamnă] toamna îl sămînţâm 775 VI; cf. însemeni.
ind. impf. 1 sg. sămânţâm 849 VI, 1 pl. sămânţâm 744 A, 775 VI, 849 VI, 857 VIII; part. sămânţăt 824 V; refl. ind. impf. 3 sg. se sămânţă 849 VI.
v. DLR (prin Mold., prin Olt. şi prin Ban.), BĂRBUŢ s.v. sămânţa, GL. OLT. s.v. sămânţâm.
SĂNĂTOR v. sanator.
SĂNIOÂRA s. f. art. 732 I dim. de la sanie. v. DLR s.v.
SĂPTĂMÂNA, poartă ~ v. poartă2.
SĂPUŢĂ s. f. 760 V dim. de la sapă. cf. DLR (reg.) s.v.
SĂRÂR s. m. 732 VI „paznic la salină”.
cf. TDRG (înv. şi pop ), SCRIBAN, DM. DEX (înv ), DLR, CADE s.v. SĂRĂSOÂRE s. f. 729 V „floarea soarelui”: Nu-mi mai trebuie leşie din floare de sârăsgăre, din beţe de sărăsoare\ cf. floare 5°...
SĂRCINÂTĂ adj. f. 760 Vllb „însărcinată, gravidă” [Soţul] a plecat în armată, am rămas sărcinătă cu ăl mare.
v. DLR (prin Munt. şi prin sudul Olt.) s.v. sărcinai 2°.
SĂRINDÂR, ~ de ţărână v. ţărână 2°.
SĂRITA s. f. art. 789 II „numele unei figuri la dansul numit căluş”, var. sărîtea s. f. art. 808 Ha. cf. DLR s.v. sărit2 1°.
190
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
404
SĂRITEA v. sărita.
SĂRMĂNUŢĂ adj. f. 752 A, 843 VIII dim. de la sărmană: S-a îngrijit de câţiva copii mai sărmănuţ! 695 VI.
pl. m. sărmănuţi 695 VI, 701 V, 744 A, 752 A, 855 Viile, f. sărmănuţe 701 Vllb.
v. DLR (pop.) s.v. sărmănuţ.
SĂTĂCEÂN s. m. 750 VII „om din sat; sătean”: A venit un sătăceăn şi s-a mirat de fată.
SĂTIC s. n. 686 VIII, 732 A dim. de la sat. v. DLR (reg.), CV, 1950, 3, p. 36 (Teleorman) s.v.
SĂTUL, în ~ loc. adv. 778 V „pe săturate”: [Porcul] mănâncă-^ sătul; cf. deplin...
cf. DLR (înv. şi reg.) s.v. 1°, GL. ARGEŞ s.v.
SÂLNIC v. năselnic.
SÂMBETELE, poârtă~ v. poartă2.
SÂMBURA s. f. art. 848 VII „sâmburele (de fruct)”.
SÂMENDRUL s. 1° m. art. 681 V „Sfântul Dumitru”. 2° var. 854 IV „soi de viţă de vie”.
var. 1° Simendriul (3 sil.) s. m. art. 786 VIII; 2° simendră s. f. 854 IV. cf. DLR (pop.), BĂRBUŢ s.v. Sâmedrul, TDRG (pop.) s.v. Dimitrie. SCRIBAN (pop.) s.v. sâmt 1°.
SÂN s. 839 VI, 865 VI „parte a năvodului în care se strâng peştii”: Din plasa aia, aşa care aia-i mai lungă, sîn, rămâne ca sîn, cum îi spunem noi 865 VI. cf DLR, CADE, ŞĂINEANU s.v.
SÂNGERÎCĂ s. f. 840 A „soi de arbust; sânger”, cf. DLR s.v. 2°, CADE, DM, DEX s.v. sânger, SCRIBAN s.v. sângerie. SARBA s. f. art. în ~ măldărenilor 761 VUIb, ~ lui douăzeci şi doi 688 III, 787 III, 789 III numele unor dansuri populare, cf. DLR s.v. sârb 3°.
SÂRMĂ s. f. 786 A „rasă. soi”: O sîrmă dă câini [avem], nu există să lase să pătrundă şoarece care mănâncă pui de găină sau dihor sau vulpe să vie la mine-n curte; cf. sad ă. cf. GL. ARGEŞ s.v.
SÂRMUIE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 783 VI [la casă] „se întinde reţea de sârmă pe pereţi pentru fixarea tencuielii”: Să sfrmuie, să bate cuie [... ] dup-aceea să face cu sârmă, ca cum ar fi o sârmă-mpletită [... ] ca să facă legătura la brişcuit.
v. GL. OLT. s.v. sârmuim.
SCALOI s. m. 1° 701 Vllb „caloian”; cf. cal oi en f că... 2° 782 VII „copil neastâmpărat, zburdalnic”; cf. b a 1 a m u c i 1 o r. var 1° zgaloi s. m. 835 A.
405
Glosar dialectal. Muntenia
191
1° v. GL. ARGEŞ s.v. 1°; 2° v. DLR (prin Olt ), ŞĂINEANU s.v. scaloian, SCRIBAN (Munt. Buzău), BĂRBUŢ, CV, 1950, 3, p. 35 (Teleorman), 1951, 9-10, p. 37 (Argeş) s.v.
SCALOÎŢĂ v. coloiţă.
SCAMATORII s. f. pl. 830 VII „giumbuşlucuri, bufonerii”: Luni după nuntă i-a pus [pe socri] într-un căruţ. S-a suit în căruţ şi trăgea căruţa pe bătătură; aşa-i scamatorii, făcea lumea ca să râză; cf. o n ă n i i 1 e...
SCAMA s. f. 811 VII [la viermii de mătase] „înveliş subţire pe gogoaşă, care se curăţă pentru a obţine borangicul”: Le curăţăm din scama aia a lor şi lăsam gogoaşa [de mătase] simplă; cf. cămăşuiâlă 1°...
cf. DLR (prin Olt.) s.v. 1.1°.
SCANDALAGIOS (5 sil.) adj. 771 VI „scandalagiu”.
SCÂPETELE v. cap 6°.
SCARA, ~ pişicii s. compus 766 III, 775 III „ghirlandă de hârtie colorată (pentru împodobit bradul miresei)”: în brad mai mult d-asta se foloseşte, pă sus, să pune-aşa prin casă scara pisici înăuntru şi-n brad iar să pune 775 III; cf. boite.
SCARLANTÎNĂ s. f. 747 V, 760 Vllb, 766 V „scarlatină”.
v. DLR (reg.) s.v. scarlatină, GL. DOBR. s.v.
SCĂRMĂNĂ vb. ind. prez. 3 sg. 837 A „mărunţeşte, fărâmiţează (pământul)”: Boroana vine şi scărmănă pământu-ăla, ştiţi, s-amestică şi îl amesticăgrâul; cf. fărmăţeâ...
ind. impf. 3 sg. scărmănă 752 VI.
var. zgărmânai vb. ind. impf. 2 sg. 864 A.
SCÂUN s. n. 1° 816 A „lemn scurt care leagă con solul de căprior”. 2° ~ (Ia uger) 755 V, 827 A „inflamare a ugerului înainte de fătare”: [Oaia] n-a avut scaun la uger, nu nimic. Cine ştia că fată? Ea a fătat fără scâun, fără nimica 755 V. 3° art. ~ pisicii s. compus 705 VI „suport improvizat prin încrucişarea mâinilor a doi oameni”.
1° v. DLR (reg.) s.v. 17°.b.
SCĂMĂŞOÂSĂ adj. f. 755 V „scămoasă”.
SCĂPÂRI s. f. pl., în ~ loc. adv. 806 III, 808 V, prin - loc. adv. 823 VI „pe apucate, printre picături”: Mai lucrez, lucrez aşa-n scăpări, la croitorie, mă duc şi la roşii; cf. d ă s t i m p u r i...
v. DLR s.v. scăpare 1.1°, GL. OLT. s.v.; cf. BĂRBUŢ s.v.
SCĂPĂTÂT s. n. 834 VII „punct cardinal; apus”.
v. DLR (pop.) s.v.1 2°.
SCARAND vb. ger. 826 Via [Ia zidărie] „aşezând cărămizile din rândul superior peste rosturile celor din rândul inferior”: În continuare merge cu ei [=chirpicii] la zidu casei scărîndu-i în sus.
SCĂUNUŞ s. n. 744 VI dim. de la scaun.
192
Maria Marin şi Iul ia Mărgărit
406
v. DLR (reg.) s.v. lb.
SCĂZĂMANT s. n., în~ loc. adv. 817 A, 826 VIII [la plantări sau la răsădiri] „intercalat”: Via să pune în scăzămînt, ca să nu fie drept în drept fiecare butuc 826 VIII.
cf. DLR (prin nord-estul Olt.) s.v. 3°.
SCĂZUT, a ~ vb. tranz. ind. pf. c. 3 sg. 851 VIII [despre o apă curgătoare] „a purtat, a dus la vale”: Ştii cât i-a scăzut! Apa, după vreo doi kilometri, i-a scăzut la vale de unde a dat ei [băieţii] înot.
SCÂNDURĂRÂIE s. f. colect. 735 A „cantitate mare de scânduri”. SCÂRBIT, am~ vb. tranz. ind. pf. c. 1 sg. 761 VUIb „m-am scârbit (de ceva, de cineva)”: Am fumat aşa niţel, când eram tânăr, da 1 -am scârbit, l-am ... că... nu ştiu dă ce mi-a venit aşa, nu l-am mai fumat.
SCÂRCI1 s. n. 784 VI, 796 VlIIa „ciorchine de struguri fără boabe, rămas după stors”: Am stors strugurii, scîrcurle-alea ce rămâne, boabele alea le punem la putină 784 VI; cf. c h i o r c h I n i... pl. art. scsrciurile 784 VI. v. DLR (prin nord-estul Olt.) s.v.', BĂRBUŢ s.v.
SCÂRCI2 s. n. 686 I, 704 A „scrânciob, leagăn”; cf. scârciumuş 1°, ţu ţ u.
v. DLR (reg.) s.v. scrânciob, BĂRBUŢ s.v.
SCÂRCIUMUŞ s n 1° 808 VII „scrânciob, leagăn”; cf. s c â r c i-... 2° 834 A, 835 A „instalaţie pentru bătătorit băligarul, în vederea obţinerii fizicului”, pl. 1° scârciumuşuri 808 VII; 2° scârciumuşe 835 A.
1° cf. DLR (prin sud-vestul Munt. şi prin sud-estul Trans.), LEXIC REG., I, p. 96 (Rupea), LR, 1961, 1, p. 24 s.v. scărcimuş.
SCÂRCÎT adj. 847 VI „nemulţumit, cârtitor”.
SCÂRMĂ vb. ind. 1° prez. 3 sg. 766 VI, 778 Vllb „sapă superficial”: Dacă vedeai că n-a ieşit via, o mai scîrmăi niţeluş 766 VlIIa; cf. ciocăni... 2° var. pf. c. 3 sg. 862 A „a râcâit, a scurmat”: [Lupul] a zgîrmât învelişu [colibei], că a fost cu stuf.
1° ind. impf. 2 sg. scârmâi 766 VlIIa, 3 sg. scârmâ 758 VUIb, 801 VII, 1 pl. scârmâm 691 VIII.
var. 2° a zgârmât vb. ind. pf. c. 3 sg. 862 A.
2° v. DLR (reg ), DM (rar), DEX (pop ), TDRG s.v. scurma, SCRIBAN (vest) s.v. scurm.
SCÂRTÂCĂ s. f. 778 VlIIa „grămadă de zece snopi”: Scîrtâcă d-aia dă câte zece snopi la... la o scîrtâcă d-aia; şi trei scîrtââe d-aleaînsemna că e o claie; cf. măgar...
pl. scârtâce 778 VlIIa. cf. DA (Olt.) s.v. cârstă.
SCHELÂCĂIE v. chelăcăi 1°
407
Glosar dialectal. Muntenia
193
SCHEkLĂIFD v. chelăcăf 1°.
SCE'iDĂ s. f. 731 VIII „desiş, tufiş"’: Văz un locşor mic într-o ski'dă de brazi, aşa era nişte brădăcei micşori; cf. b u h â c i...
SCHIFOROÂGĂ adj. f. 826 V [depreciativ] ,,oloagă, şchioapă”. SCHILOD s. m. 724 VI „eufemism pentru lup”: Hai să nu iasă vun sialod d-ăla la oi [...] dacă zăceam lupi [...] ziceam ca iese lupii la oi... şi nu-i mai ziceam lup, îi ziceam skilod.
SCITURĂ s. fi 794 VII „ciutură”.
SCLĂBUC s. m. 687 Vila, 818A „clăbuc”: Iese sclăbuc, adică face băşici apa 818 A.
pl. sclăbuci 687 Vila, 818 A.
v. DLR (prin sudul Dobr., vestul Trans.) s.v.
SCLIMPUŞ s. n 768 VI „băţ folosit în jocul de copii turca”: Băteam sclimpuşu cum să spune, sclimpuş, puneam un ciumag jos şi puneam sclimpuş aşa, cum să spun, de lemn, dă cap dă lemn aşa retezat; cf. d r iche a 2°...
cf. DLR, SCRIBAN, BĂRBUŢ s.v., LEXIC REG., I, p. 56 (Vânju Mare) s.v. sclipuş.
SCLIPETE s. m. 777 VI „scripete”; cf. b 6 b u 1... var. scripte s. m. 733 VI, 847 VI, 848 Via, pl. scripţi 721 Vila. v. DLR (înv. şi reg.) s.v. scripete, GL. DOBR. s.v. scripte. SCLIVISESC, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 pl. 706 Viile [despre fructe macerate, lut, humă etc.] „se fac masă compactă; se omogenizează”: Amestecam pământu cu huma aia, nu pământ, că nu ţinea ţestu cu pământ, numai humă d-aia, dă să cliviseşte ea şi să-ntăreşte bine 687 Vila; cf. răbufneşte 2° ind. pf. c. 3 pl. s-au sclivis/t 706 VIIIc. var. se cliviseşte vb. refl. ind. prez. 3 sg. 687 Vila. cf. DLR s.v. sclivisi, COMAN, GL. (Muscel) s.v. clivisi.
SCOB s. n. 691 VIII „scobitură”: Lua lemnele cioplite [...] şi le băga pă scob; cf. ştemuielele.
pl. scâburi 691 VIII, 813 A, 817 A. v. DLR (reg.) s.v. scoabă, GL. ARGEŞ s.v.
SCOC s. n. 706 VIIIc „scobitură, şanţ pe muchia şindrilei”.
SCODII s. fi pl. 773 Vllb „bucăţi, cheaguri (de sânge)”: Când oi muri tu, dă ţi-o ieşi sufletu, să... numai s codii dă sânge să verşi.
SCOFUNDELE, de-a~ loc. adv. 779 Ila, VI „afund, scufundându-se”: S-a dat d-a scofundili ăla cum a putut el acolo şi l-a scos [pe înecat] Ila; cf. f u n d e 1 e a.
SCONOŞIT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 834 A „am incitat pe cineva să facă rău; am stârnit, am născocit”.
194
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
408
SCORMONEÂLĂ s. f. 725 VII „rezultat al acţiunii de a scormoni; scormonire”: Mergând prin pădure după bureţi [...] vedeam scormoneâlâ de prin frunze-aşa.
v. DLR (rar), GL. ARGEŞ s.v.
SCORŢÂR s. 863 VI „coş la căruţă”; cf. casă 2°... cf. LEXIC REG., I, p. 85 (Vâlcea) s.v.
SCORŢIT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 722 A [despre zăpadă] „a prins scoarţă, a făcut pojghiţă de gheaţă”.
v. TDRG s.v. scorţi, SCRIBAN s.v. scorţesc.
SCORŢOASE adj. f. pl., cireşe~ 704 VI „soi de cireşe”, cf. DLR s.v. scorţos 2°.
SCOTOŞIT, a~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 760 VI „a scotocit”.
ind. pf. c. 3 pl. a scotoşj't 673 VIII, m. m. c. pf. 3 sg. scotoşfse 760 VI.
v. DLR (reg.) s.v. scotoci, GL. ARGEŞ s.v. scotoşi.
SCOVEÂRGĂ s. f. 1° 733 VII „scovardă”; cf. ghizdomele. 2° var. 828 A „plăcintă umplută cu zahăr; învârtită”, pl. 1° scovergi 694 VII. var. 2° scovergă s. f., pl. scovergi 828 A.
1° v. DLR (reg.) s.v. scovardă; cf. TDRG s.v. scovardă, SCRIBAN s.v. SCOVERGĂ' v. covergă 1°.
SCOVERGĂ2 v scoveârgă 2°.
SCRĂDĂ s. f. 851 V „reziduu la prepararea săpunului”; cf. boroghfnă 3°...
v. GL. DOBR. s.v.; cf. DLR (prin nord-estul Olt. şi prin nord-vestul Munt.) s.v. scroambă 2°, SCRIBAN (Olt.) s.v. scrădesc, DM, DEX s.v. scrădiş, LEXIC REG., I, p. 38 (Gura Jiului) s.v. scrădi, GL. ARGEŞ s.v., BĂRBUŢ s.v. scaradă.
SCRÂNTEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 727 A „greşeşte”: Când ajung la capăt, [calul] scrîntieşti brazda; cf. stinghereşti, cf. DLR (reg.) s.v. scrinti 2°.
SCRIĂ, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 sg. 741 VI „se înscria”: Se scria omu la ceată [pentru treierat],
cf. DLR s.v. scrie 11.3°.
SCRIPTĂ s. f. 778 VUIa „vioară, scripcă”. v. DLR (înv.) s.v. scripcă.
SCRIPTE v. sclipete.
SCRIVIT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 765 VIII „s-a strivit, s-a rănit”: I s-a scrivft niţel picioru.
SCROB s. n. 700 A, 727 VI, 815 VII, 821 A, 832 VI, 836 VI, 844 A, 860 VUIb „crustă”: Era un scrob d-am rupt ghetele pân-acasă, dă zăpadă 815 VII; cf. s c r u ţ.
409
Glosar dialectal. Muntenia
195
var. scrumb s. n. 725 I, 752 VI.
v. DLR, DM (reg.), CADE (Olt ), SCRIBAN (Argeş), GL. ARGEŞ, GL. DOBR. s.v.
SCRUMB v scrob.
SCRUŢ s. n. 827 A, 843 VI „crustă”: Să dădea cu boroana, ştii, ca să rupă scrufu ala dă dasupra, aşa-i spunea atunci, acuşa-i spune crustă 843 VI; cf. scrob.
cf. DLR s.v. scut 2°.
SCUFURDEZE, să se~ vb. refl. conj. prez. 3 sg. 718 VI [despre ramele răsadniţei] „să se deformeze (prin curbarea părţilor longitudinale)”: Punem boldurile-alea, ca să nu să scufurdeze cosciugu, nici înăuntru, nici înspre afară.
cf. DLR (înv. şi reg.), TDRG (Munt), CADE, DM s.v. scovârda, SCRIBAN (Munt.) s.v. scovârdez.
SCULE s. f. pl. 703 V, 750 VUIb „ţesături şi cusături care alcătuiesc zestrea casei”.
v. DLR (înv. şi pop ), CADE (fam.) s.v. sculă 4°.
SCULICEL s. n. 754 V „sedilă”: Urda tot aşa o luam din sodicei, trăistuţa aia, ş-o puneam iar într-un vas; cf. g 1 u g 6 i...
pl. sculicele 754 V.
SCULICELE s. n. pl. 754 V dim. de la scul (de fire); cf. s c u 1 u 1 e ţ e.
SCULULEŢE s. n. pl. 853 Vllb dim. de la scul (de fire); cf. sculicele.
SCURI vb. ind. prez. 2 sg. 808 VII „scurgi”.
ind. prez. 3 sg. scură 681 VII, 1 pl. scurăm 680 V, 758 VII, impf. 3 sg. scurâ 798 V, 803 Vllb; refl. ind. prez. 3 sg. se scură 682 VI, VIII, 759 Vb, 763 V, 769 A, 782 V, VI, 814 V, 3 pl. se scură 780 III, impf. 3 sg. se scurâ 785 VI, 797 VIII, 798 V, 823 VIII; conj. prez. 3 sg. să se scure 682 VI, 768 V, 785 VI, 795 V, 798 V, 799 V, 823 V.
v. DLR (înv ), CADE (arh.), TDRG (lb. v.) s.v. scurge, SCRIBAN (Olt., Ban.) s.v. scur.
SCURS s. n., în ~ 723 VI, 830 A „în direcţia (s)curgerii apei”: [Acoperişul] vine în scurs aşa, ştiţi, că vine-n scurgerea apii 723 VI. M-am lăsat puţin în sciirsul apei 830 A.
SCURT, în ~ loc. adv. 724 VII, 844 A „repede, la scurt timp”: Luase foc, a fost noroc c-a fost lumea aici în scurt ¥ şi-a sărit dă ...pân-a venit pompierii de le-a salvat 844 A; cf. fug a.
SCURTAM vb. 1° tranz. ind. impf. 1 sg. 721 A „luam din scurt; încolţeam”: Când l-a scurtat câinii, [ursul] a lăsat juncu 712 VIII. 2° refl. ind. pf. c. 3 sg. 724 VII „s-a apropiat timpul, a devenit iminent”: A văzut că... ce mai! s-a scurtat, că are s-o mănânce lupii [...] Ce înseamnă s-a scurtat? Păi că-n scurt s-o mănânce.
1° ind. pf. c. 3 pl. a scurtat 712 VIII; 2° refl. ind. pf. c. 3 sg. s-a scurtat 724 VII.
196
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
410
2° cf. DLR (înv. şi pop.) s.v. scurta III.
SEÂMA s. f. art., îşi dă cu ~ loc. vb. 810 A „observă”.
SEC 1° adj. m. pl. 697 VIII b „ lipsiţi de posibilităţi materiale; săraci”: Care-a fost sec în cîte-o comună fugeau de timpurile alea, mă duc în cutare loc că e moşii acolo şi mă instalez acolo; cf. n e aj u n s. 2° adj. f., gură- în va avea — 687 Vllb „i se vor îndeplini spusele”. 3° s. n. art. în - piciorului 813 A „golul de sub pulpă”.
pl. 1° seci 697 VlIIb; f. 2° seacă 687 Vllb.
1° cf. DLR s.v. II. 1°; 2° cf. DLR s. v. II. 1°; 3° cf. DLR (reg.) s. v. II. 3°, GL. DOBR. s.v.
SECĂTURĂ s. f. 819 VIb „ridicătură de pământ sau de nisip pe cursul unei ape”: Roatele din spate le-am găsit oprite pe-o secătură, tot la o salce mare; cf. pomesteâlă 3°.
cf. DLR (pop.) s.v.
SECĂŢ1V adj. 812 A [despre bobul de cereale] „sec”; cf. fiştâv.
cf. DLR (prin nord-estul Olt.) s.v. secăţiu, BĂRBUŢ s.v. secăciu.
SECEREĂLĂ s. f. colect. 745 VI „fire (de grâu) secerate; secerătură”.
SECETEÂZĂ vb. ind. prez. 3 sg. 817 A [despre pământ] „crapă de secetă”.
SECRET adj. 676 VI „afurisit, blestemat”: Ursul e secret; cf. închinat 1°...
v. DLR (pop.) s.v.3 6°, TDGR (Trans., Bucov. pop ), ŞĂINEANU (Mold.) s.v., DM (pop.) s.v. săcret; cf. CADE (prov.) s.v. săcret.
SECRETĂTE s. f. 1° 745 VlIIb „secret”. 2° art. 735 A, 747 V „numele de familie”: Ion, numele de botez, secretâtea Constantin 735 A.
2° v. DLR (prin Munt.) s.v. secretat; cf. DR, 1924-1926, p. 845 s.v. sicritate.
SECTEMBRE v. septembre.
SECTEMBRIE v. septembre.
SECTEMVRIE v. septembre.
SEINĂ s. f. 778 VlIIb „soi de viţă de vie”.
v. DLR s.v. sein 2°.
SEL s. n. 851 VII, 869 VI „şuviţă abundentă de lichid care curge sau se prelinge; şiroi”: Stăm cu copilu la piept să nu-1 plouă şi pă mine mă ploua, curgea selu pe spinare 851 VII; cf. ţ u ţ u r, ţ u r 1 u i â 1 ă.
v. DLR (Dobr. şi prin sud-estul Munt.), SCRIBAN (Dobr.) s.v., GL. DOBR. s.v. 2°. _
SEMINŢĂR1E s. f. colect. 1° 840 A „cantitate mare de seminţe”. 2° pl. 712 V, 832 A, 862 A „seminţe multe şi felurite”, cf. s e m i n ţ e n i i, seminţii.
pl. 2° seminţărîi 712 V, 832 A, 862 A.
1° v. DLR (înv. rar) s.v. seminţerie, SCRIBAN (Munt., Trans.) s.v. sâmânţărie4, cf. BĂRBUŢ s.v. sămânţării.
SEMINŢENII s. f. pl. 694 Vllb, 702 Vllb „seminţe multe şi felurite”: [La ursitori] punea pe masă seminţenii de recolte 702 Vllb, cf. s e m i n ţ ă r i e 2°...
411
Glosar dialectal. Muntenia
197
SEMINŢII s. f. pl. 782 VUIb, 800 IV „seminţe multe şi felurite”: Se seamănă diferite seminţii 800 IV; cf. s e m i n t ă r i e 2°...
SEMINŢURI s. f pl. 789 VII „seminţe”, cf. GL. DOBR. s.v. sămânţuri.
SEMNEÂZĂ vb. 1° ind. prez. 3 sg. 739 III [la nuntă] „pune cocarde nuntaşilor”; cf. însemnează 1°. 2° refl. ind. prez. 3 sg. 744 A „se pune semn; se însemnează”; întâi să semnează locu, să pune tutor.
1° conj. prez. 3 sg. să semneze 739 III; 2° refl. ind. prez. 3 sg. se semnează 744 A.
2° v. DLR (înv.) s.v. semna 1°.
SEMNULEŢE s. n. pl. 843 VI dim. de la semn.
SEMPLU adj. 813 VlIIb „simplu”.
f. seâmplă 833 VI, pl. semple 813 VlIIb, 850 A.
v. DLR (înv.) s.v. simplu.
SENATOR v. s anat or
SENIN s. n. în ~ de âpă 788 V „întindere mare de apă”; Atunci apa a venit mare, să rupsese toate podurile, tot, nu mai era nimic, era senin dă âpă; cf. înseninare...
SENINIŞ s. n. în ~ de âpă 717 V, 719 VI „întindere mare de apă”: La noi în curte era tot un seniniş! de âpă 717V;cf. înseninare... SEPTEMBRE s. n. 699 VII „septembrie”.
var. sectembre s. m. 697 VI, 752 VII, 768 VI, 801 A, 811 VII, 815 A; sectembrie (3 sil.) s. m. 848 A; sectemvrie (3 sil.) s. m. 672 VI, 848 A.
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. septembrie, TDRG (lb. v.), CADE s.v. septemvrie, SCRIBAN s.v.
SERÂTĂ s. f. 816 VI „petrecere între bărbaţi căsătoriţi”: Să-nsera, făcea... spuneam serâtă, dă bărbaţi, numa dă căsătoriţi.
SERBEZEÂLĂ s. f. 674 VI„acreală pe care o prinde caşul (din cauza vasului nespălat)”.
v. DLR (înv. şi reg.), BĂRBUŢ s.v.
SERÎN adj. 818 A „senin”.
v. DLR (înv. şi reg.), TDRG, SCRIBAN (Trans.) s.v. senin, CADE (prov.) s.v.; cf. DM (înv.), DEX (înv. şi reg.) s.v. senin.
SERVEÂLĂ s. f. 682 V, 694 V „trataţie”: Face aceeaşi serveâlă la nuntă 694 V.
SERVICE s. n. pl. 687 Vila „servicii de masă”, v. DLR (înv. rar) s.v. serviciu.
SEVEREÂNCA s. f. art. 803 IV numele unui dans popular, cf. DLR (reg.) s.v. severineanca.
SFIIT, m-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 sg. 835 A „am tresărit, m-am înfiorat”: Văd boii că să fiieşte 715 VlIIb.
198
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
412
var. se fieşte vb. refl. ind. prez. 3 pl. 715 VlIIb, impf. 3 pl. se fia 744 A; m-am fiât vb. refl. ind. pf. c. 1 sg. 731 VI.
cf. DLR (Mold.) s.v. sfii 4\ GL. ARGEŞ s.v. fii.
SFOÂRĂ s. f. 1° 868 VIII „fâşie îngustă de teren”: A fost aicea o sfoară de o sută de metri [...] am avut sfoară, aia numa de treizeci de metri ş-asta d-o sută; cf. hulă 1°... 2° 719 V „ploaie locală”: In noru-ăla negru, pesemne cum o fi venit sfoara şi săgeata, că p-acolea a venit şi l-a trăznit: cf. c h i n g ă. 3° 755 I „limbă de foc”, pl. 1° sfori 868 VIII.
1° cf. DLR, SCRIBAN, DM, DEX s.v. 2°; 3° cf. DLR s.v. sfară1, CADE (arh.) s.v. sfară, SCRIBAN (vechi), ŞĂINEANU s.v. sfară 1°.
SFOIÂG 1° s. n. 785 VI „miros de mucegai pe care îl prind vasele goale”: Dacă butoiu îl ţii într-o pimniţă vara, prinde sfoiâg d-ăla; cf. uscătură 2°. 2° var. s. m. pl. 747 V „viermişori care se fac în untură”: [Jumările] le netezesc bine, îmi pun bacată de hârtie sau nailon ceva peste ele acolo, să nu prindă sfoiog. var. 2° sfoiogi s. m. pl. 747 V.
1° v. DLR, TDRG (Olt.) s.v. 2°, DM, DEX (reg.) s.v. 1°; cf. BĂRBUŢ s.v.; 2° cf. DLR (reg.) s.v. 2°, TDRG, CADE, ŞĂINEANU (Olt ), SCRIBAN (vest), DM, DEX (reg.) s.v., LEXIC REG., II, p. 17 (Argeş) s.v. spoiegeală. SFOIOGI v sfoiâg 2°
SFOR s. n. 729 III „vârtej (de apă)”: I-a întins bătu, el a întins mâna şi mai tare-1 strângea sforii de apă; cf. a n a f 6 r.
v. DLR (reg.) s.v. 1°, CADE (Olt.), SCRIBAN (sud), DM, DEX (reg.) s.v.; cf. BĂRBUŢ s.v.
SFORĂŞ s. n. 754 VI, 825 VI, 863 VI, 865 VlIIb „sfoară cu diverse întrebuinţări la pescuit: se pune la plasă, la pripon etc. sau se foloseşte pentru înşiratul peştelui”: [Priponul] are nişte undiţi cu cârligu-aşa puţin şi are o floare şi de floare altă aţă legată de sforăşu ăla care l-aveam lung 856 VlIIb; cf. ş f o r â c. pl. sforâşe 742 VI. var. forâş s. n. 865 VI.
SFOROÂSĂ adj. f. 679 Vllb [despre cânepă] „fibroasă”: Noi obişnuim cânipă, nu bumbac, că cânipa e mai sforoâsă ea, o sucim bine. o răsucim; cf. beligoâsă...
SFORNĂIĂ vb. inf. impf. 3 sg. 723 A [despre un animal] „fomăia”: Sfornăiâ calu, da după lup nu să ducea.
v. DLR (înv. şi reg.), TDRG (Mold.) s.v. sfornăi 2°; cf. CADE (Mold., Bucov., Maram.) s.v. for ăi 2°.
SFREĂNŢĂ s. f. 724 VII „sifilis”.
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. sfranţ2; cf. TDRG (Munt.), CADE, SCRIBAN s.v. frenfe, LEXIC REG., I, p. 102 (Rădăuţi) s.v. freanţă, BĂRBUŢ s.v. sfrinţie. SFULGER s. n. 706 VI, 854 VlIIb „fulger”.
413
Glosar dialectal. Muntenia
199
v. DA (Vâlcea, Dolj, Romanaţi, Ban.) s.v.
SFULGERĂ vb. ind. impf. 3 sg. 739 VII, 850 A „fulgera”, conj. prez. 3 sg. să sfulgere 864 A, 870 V.
v. DLR (rar), BĂRBUŢ s.v. sfulgera, SCRIBAN (Serbia) s.v. fulger2. SIDEÂNCĂ s. f. 783 VI, VIII, 810 V, VI, 834 VII, 835 VIII „clacă”: La sideâncă să strângeau, hai să ne strângem, să curăţăm la porumb 783 VIII.
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. sedeancă, GL. DOBR., CV, 1951, 2, p. 35 (Teleorman) s.v.
SIDELĂ1 v. sădelă.
SIDELĂ2 s. f. 694 V „sedilă”; cf. g 1 u g 6 i... v. DLR (reg.) s.v. sedilă2.
SIDÎLĂ v. sădelă.
SIDILCĂ v. sădelcă
SIHASTRU adj 696 VlIIa [despre un loc, un ţinut] „izolat, retras”: [Ursul] găseşte loc mai sihastru. f. pl. sihăstre 734 A.
SILINGĂ s. f. 827 VI „seringă”, v. DLR (reg.) s.v. seringă, GL. OLT. s.v.
SILIŞTE s f 833 A „teren argilos”: Silişte e un loc tot argilos, care produce mai mult cartofi.
SILOÂSĂ adj. f. 805 VI „care produce silă: neplăcută”: Iese un praf tare rău [din grâu, la treierat], muncă siloâsă grozav, v. DLR (reg ), SCL, 1974, 6, p. 613 s.v. silos.
SILOD s. n. 767 V „siloz”.
SILOZ s. n. 842 VI, 862 VI „porumb semănat pentru nutreţ”; cf. ci ocăne i...
cf. DLR s.v.
SIMCEÂ v. smiceâua 2°.
SIMENDRĂ v Sâmendrul 2°
SIMENDRIUL v Sâmendrul 1°
SIMIÂNCA (4 sil.) s. f. art. 764 A, 769 III numele unui dans popular, v. DLR (reg.) s.v.
SIMŢI s. m. pl. tantum 835 A „sărbătoare a celor patruzeci de sfinţi”, v. BPh, 1939, p. 238 (Gorj) s.v.; cf. DLR, TDRG s.v. sânt, ŞĂINEANU (Trans.) s.v. sâmţi, SCRIBAN (pop.) s.v. sânt.
SINGUR adv. 671 VI, 699 VII, 716 VII, 743 III, 765 Vllb, 775 VIII, 777 VII, 784 II, V, 827 VI, 835 VI, 843 V, 848 A, 855 V, 869 VIII „doar, numai”: Cât puteai să trăieşti din singur două palme? 699 VII. Singur noi mai eram acolo 784 II; cf. decât... cf. DLR s.v. 4°.
SINIOÂRĂ (4 sil.) s. f. 749 VII „măsuţă rotundă foarte joasă”.
200
Maria Marin şi Iul ia Mărgărit
414
cf. DLR (pop.) s.v. sinie 2°, CADE, ŞĂINEANU (Ban ), SCRIBAN (Ban., Bucov ), TDRG, DEX (pop ), DM s.v. sinie.
SIPET s. n. 832 A, 835 Vb, A, 863 V, VII „coş mic (cu toartă)”; cf. pui c. pl. sipete 835 A, sipeturi 832 A.
v. SCRIBAN (Munt. vest) s.v.; cf. DLR, TDRG, ŞĂINEANU, DM, DEX s.v. SIRIPESC vb. ind. prez. 1 sg. 686 A, 707 VIII „risipesc, împrăştii”: [Iarba] după ce-o cosesc, o-ntorc, o siripesc cu furca 686 VIII.
ind. prez. 2 sg. siripeşti 707 VIII, 3 sg. siripeşte 682 VI, 686 VI, 1 pl. siripim6%6 A, 706 II, 707 VIb, VIII; conj. prez. 3 sg. să siripeăscă 707 VIII; part. m. pl. siripiţi 671 VI.
v. DLR (reg.) s.v. risipi, SCRIBAN (vest) s.v., GL. ARGEŞ, CV, 1950, 3, p. 36 (Teleorman) s.v. siripi.
SIRIŢE adj. f. pl. 769 A, 800 V [despre oi] „bune de muls, după înţărcarea mieilor”: [Oile] au rămas fără miei, e siriţe, aşa să zice 769 A.
v. DLR (prin Olt. şi prin Munt ), COMAN, GL. (Olt ), CV, 1951, 1, p. 36 (Roşiori de Vede) s.v. siriţă.
SIRIŢESC v. siriţezi.
SIRIŢEZI vb. tranz. ind. prez. 2 sg. 800 V „laşi oaia fără miel, ca s-o mulgi”: După ce i-ai tăiat mielu, o mulgi; siriţezi’ trei, patru oi, ţi-ai făcut... faci brânză; cf. î n s i r i ţ â u.
var. siriţesc vb. ind. prez. 3 pl. 800 V.
SLÂBE adj. f. pl. 704 VI, 825 VI, A „de calitate inferioară”, cf. DLR s.v. 6°.
SLAI1 s. n. 812 VlIIb „margine, buză (la strachină)”: Zicem buzele străchinii, c-aşa se-nţelege, dar noi meşteşugăreşte aşa-i zicem, slai.
v. BĂRBUŢ s.v.; cf. DLR (reg.) s.v. b„ CADE s.v., LEXIC REG., I, p. 85 (Vâlcea) s.v.
SLAI2 v. sloi 2°.
SLÂNĂ s. f. 841 V a, 844 V. 866 V „slănină”; cf. şuncă, v. DLR, DM, DEX (reg.) s.v.
SLĂBICIUNE s. f. 767 V, 812 V „carne slabă, macră”: Fac tobă. da. Cu ureche, cu şorici, cu ficat, cu grăsime, cu slăbiăine 812 V; cf. pecie, v. DLR (prin Olt) s.v. I. 1°, GL. OLT. s.v. 2°.
SLĂBUŢÎCĂ adj. f. 715 VII dim. de la slăbuţă. pl. slăbuţele 715 VII.
SLĂNICUL s art. 732 III numele unui dans popular, v. DLR s.v.
SLEIM vb. tranz. ind. prez. 1 pl. 812 III „zdrobim prin frecare”: Punem în puţine zarzăre, într-o altă oală mai micuţă le zleim puţin, strecurăm zeama, v. DLR (înv. pop.) s.v. slei 11°.
415
Glosar dialectal. Muntenia
201
SLOBOZI vb. ind. prez. 2 sg. în ~ apele 779 Vile „îndeplineşti un ritual la şase săptămâni după înmormântare; începi să cari apele 2°”.
SLOI s. n. 1° 674 V, 675 VII „carne prăjită (de porc sau de oaie) conservată în grăsime şi, prin extensie, mâncare pregătită din aceasta”: [Carnea] o iei şi o fierbi apăi în untură, o faci sloi 675 VII. 2° var. 804 V „bucată compactă (de mămăligă)”: Să iasă mămăliguţa bună, zice, să iasă ca un săpun, slai, aşa zicem noi.
var. 2° slai s. n. 804 V.
1° v. DLR (pop ), CADE, SCRIBAN (Trans.), GL. ARGEŞ, GL. DOBR., BĂRBUŢ s.v.
SLOII s. m. pl. art. 848 VIII „sloiurile (de gheaţă)”, v. DLR (înv. şi reg.), TDRG (Mold), CADE, SCRIBAN (vechi) s.v. sloi. SLON s. n. 688 III „pătul, hambar, coşar”; cf. co vergă 2°... cf. DLR (pop ), CADE (Olt ), DM (reg ), SCRIBAN, GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.
SMANŢ s. n. 1° var. 681 IV „smalţ”. 2° 812 VlIIb „strat care se depune pe pereţii butoiului cu vin”.
var. 1° jmalţ s. n. 681 IV.
v. DLR (înv. şi reg.), SCRIBAN (vest) s.v. smalţ, TDRG (mod.) s.v. zmalţ. SMĂNŢUIT vb. part. 758 VII „smălţuit”, var. jmălţuieşte vb. ind. prez. 3 pl. 681 IV.
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. smălţui, CADE (prov.) s.v. smănţui, SCRIBAN s.v. smălţuiesc, GL. DOBR. s.v.
SMĂRDOŞENII s. m. pl. art. 808 V „locuitorii comunei Smârdioasa”. SMÂC s. 866 VIII [la pescuit] „beţişor fixat la firul undiţei, care, plutind, semnalizează prinderea unui peşte; plută”: Să vezi, dacă vine peştele, s-agaţă, smucea dă... dă băţu ăla, ş-ăla-i zicea zmîc.
cf. DLR (reg.) s.v. II. 1°, DM s.v. 1°, TDRG s.v. zmâc.
SMÂNTÂNI s. f. pl. 692 V pl. de la smântână: Avem smîntin! strânse. v. DLR (rar) s.v. smântână.
SMICEÂUA s. f. 1° art. ~ (fusului) 715 VII „capătul ascuţit al fusului”: [Nişte beţe] mai grosuţe aşa ca... ca cum aş spune eu, ca zmicâua fusului. 2° var. 821 VI a „unealtă mică de fier, cu un capăt tăios, folosită pentru a lăsa sânge vitelor bolnave”.
var. 2° simceâ s. f. 821 Via.
1° v. DLR (prin nordul Mold. şi prin nord-vestul Trans.) s.v. 2°.a, TDRG s.v. simcea, SCRIBAN (Mold.) s.v. sămcea-,cf. CADE s.v. smicea, ŞĂINEANU s.v. sămcea, LEXIC REG., II, p. 124 (Suceava) s.v. sincea-, 2° cf. DLR (reg.) s.v. 2°.b, TDGR, CADE (Olt., Ban., Trans ), SCRIBAN (vechi) s.v. simcea, ŞĂINEANU s.v. sămcea, LEXIC REG., II, p. 101 (Orăştie) s.v. simcică, BPh, 1939, p. 239 (Gorj) s.v. sămcea.
202
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
416
SMOLNIŢOÂSE adj. f. pl. 757 VII [despre terenuri] „argiloase”; cf. zlotos.
cf. DLR (reg.) s.v. smolniţă\ ŞĂINEANU (Mold.) s.v. smolniţă. SMORCĂIA vb. ind. impf. 3 sg. 703 Vllb „supura”: Genuchiu smorcăiă; cf. supuroieze.
cf. DLR (prin nord-vestul Munt.) s.v. smiorcăi.
SMUCHIU s. n. 682 VII „muşchi (la porc)”, pl. smuchiuri 682 VII.
SNOAVE s. f. pl. 733 V „giumbuşlucuri, bufonerii”: îi duce în albie [pe socri], în roabă, îi duce-acasă, fel de fel de znoăve fac [la nuntă]; cf. onăniile...
cf. DLR (înv.) s.v. snoavă 1°.
SNOPIT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 811 VIII „s-a zbătut, s-a zvârcolit”: S-a zn uopît pân-a murit. S-a trântit, a căzut şi-n pat, a căzut şi jos, şi-n dreapta, şi-n stânga; cf. răzbătut, v. DLR (reg.) s.v. snopi 5°.
SOÂCRE s. f. pl. 706 VII, 859 Vila [la nuntă] „rudele (femei) din partea mirelui”: Toţi din partea mirelui să spune socri, dacă are trei, patru surori, cică-i soacre 859 Vila.
SOÂRBĂ s. f. 683 V „lături: [Porcul] îl îngrijim bine cu boabe, cu soarbă sau cu apă.
v. DLR (reg.) s.v.2, LEXIC REG., I, P- 85 (Vâlcea) s.v.
SOÂRE s. 753 VIII „punct cardinal: sud”: Bătea un vânt din soâre\ ştii ce-nseamnă soare? De-aici din austru; cf. austru, cf. DLR (reg.) s.v. 1°.
SOARTA, în ~ loc. adv. 731 VI [depre modul de a lucra] „empiric”: S-a luat unchiaşu să-i lucreze el [stupii], în soarta lor, nu pă stas... aşa în soarta lor. cf. DLR s.v.
SOÂŢĂ s. f., ~ de mireasă 743 VII [la nuntă] „însoţitoare a miresei, îndeplinind anumite sarcini în cadrul ceremonialului”: Soaţă de mir iasă... pune o fată mireasa, care-i place ei, care are părinţi întregi, ca să nu fie fără tată, fără mamă [...] însemnează lumea... serveşte la masă, dă dulceaţă... v. DLR (înv. şi reg.) s.v.
SOBUNE adj. f. pl. 846 VII [despre abale, în opoziţie cu bune, mistreţe] „ţesute rar, de calitatea a doua”: Care n-avea lână de ajuns un dinte d-ăsta punea... punea numa un fir ş-un dinte şi nu ieşea bune [abalele] şi să zicea sHobune.
SOCOTIT adj. 684 VI „puternic, solid”: Un bărbat voinic, socotit, a fost beat şi când... cade jos. cf. DLR (rar) s.v. 2°.
SOCREÂLĂ s. f. 692 VI „petrecere la socrii mici, în timpul nunţii”; cf. da nţ 1°...
417
Glosar dialectal. Muntenia
203
cf. DLR (prin vestul Munt), GL. ARGEŞ s.v.
SOCRI s. m. pl. 1° 859 Vila [la nuntă] „rude (bărbaţi) din partea mirelui”: Toţi din partea mirelui să spune socri. 2° ~ de car 746 V [la nuntă] „tineri căsătoriţi, dintre rudele mirelui, care însoţesc mireasa la casa acestuia”.
1° cf. DLR (reg.) socru 2°, GL. OLT. s.v.
SOCRIE s. f. 1° 713 Va „petrecere, luni după nuntă, în familiile mirilor”: Socri ia este luni de dimineaţă; cf. târnă 3°, t i t o r u 1, zi 3°. 2° colect. 692 V „rude ale tinerilor căsătoriţi”. 3° pl. art. 678 III, 693 III [la nuntă] „darurile din partea miresei pentru rudele mirelui”: După ce se scoală masa, să joacă socriile, daru miresii 693 III.
pl. art. 3° socriile 678 III, 693 III.
1° cf. DLR (înv. şi reg.) s.v. 2°; 2° cf. CADE (Ban., Trans.) s.v.; 3° v. DLR (reg.) s.v. 2°, GL. ARGEŞ s.v.
SODOS adj. 837 V, 842 V, 845 V, 850 V, 857 VII [despre săpun] „cu prea multă sodă”: Dacă-i prea sodos [săpunul], mai adaug puţină untură 837 V; cf. în sudat.
v. GL. DOBR. s.v., BĂRBUŢ s.v. sodoasă\ cf. GL. OLT. s.v. sodoasâ.
SOFRA s. f. 669 VI „garnitură din şuviţe de piele la cojoace”; cf. tas m a.
pl. sofrăle 669 VI.
v. GL. ARGEŞ (vechi) s.v.; cf. DLR (prin nord-vestul Munt.) s.v. sofrea.
SOLÂRE s. f. 845 VIII „tratare a seminţelor cu substanţe chimice”.
SOLA s. f. 801 VI „porţiune de teren cultivată cu aceeaşi specie de plante”.
v. DLR s.v.1.
SOLEÂZĂ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 1° 720 VI „se cultivă o so 1 ă, în cadrul unui asolament”. 2° 845 VIII „se tratează sămânţa cu substanţe chimice”; cf. împietreâză5°...
2° sup. pentru solât 845 VIII.
SOLZARUL s m. art. 843 VIII „meşterul care însolzeşte casa”.
cf. CADE s.v. solzi, SCRIBAN s.v. solzesc.
SOLZEŞTE adv. 828 VIII, 843 VIII „mod de a aşeza, în formă de solzi, trestia, ţigla etc., la acoperişul casei”: Să forma casa învelită cu trestie, solzeşte. aşa-i zicea 843 VIII.
v. DLR (rar) s.v.; cf. CADE s.v. solzi, SCRIBAN s.v. solzesc, GL. DOBR. s.v.
SOMNUL s. n. art. în ~ mătăsii 695 VII, 779 Vile, 780 V, 811 VII, 834 VII „starea de letargie a viermilor de mătase înainte de a înveli gogoşile”: [Viermii de mătase] mai şi doarme ei două, trei somnuri, da când doarme somnu mătăşi dă să scoală ei, să scoală uite toma atâta de mari 779 Vile. Somnu mătăsi, cum se spune, că ei [viermii de mătase] doarme când e mici, o dată pe săptămână, da nu doarme... aşa mai mănâncă câte unii, da atunci doarme... şade frunza pe ei, nici nu le dai două zile 811 VII.
204
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
418
SONDAR s m. 725 A „muncitor la sondă; sondor”: Am lucrat la sondă ca... nu ca sondăr, ca ziuaş.
v. DLR (reg.) s.v.; cf. ŞĂINEANU s.v.
SONDĂRIE s. f. 705 VI „meserie de sonda r”: Trebuia să-nvăţ şi eu meseria asta de sondărie. v. DLR s.v.
SORB s. n. 723 VII, A „curcubeu”: Numa la curcubeu să zice sorb [ . .. ] ai văzut că el să lasă, lasă capetele-alea unu-ntr-o parte, unu-ntr-o parte. Bă! zice, a căzut în pârâu şi soarbe apa A. cf. DLR s.v.2 2°.
SOREÂŢĂ' s. f. 800 V, 817 VII, 829 VII „floarea soarelui”: Făceam soreăţă multă, făceam ulei 800 V; cf. f 1 o â r e 5°...
v. DLR (reg ), GL. ARGEŞ, LR, 1961, 4, p. 318 s.v.
SOREÂŢĂ1 s. f. 778 Vllb „obleţ”; cf. b ăl ăi ţ ă... v. DLR (prin Olt., prin Munt. şi prin Mold.) s.v.1, CADE s.v. soreaţi, CV. 1951, 9-10, p. 57 (Prahova) s.v. soreţe; cf. TDRG (Mold.) SCRIBAN (Olt.) s.v. sorean.
SOREŞTI s pl. 731 II „obleţi”: Cu pluta când dădeam, prindeam peşti din ăia mai mărunţi: lateţi, soreşt /; cf b ă 1 ă i ţ ă...
SORG s. 806 VI, 835 VI, 860 VI „plantă din care se fac mături”; cf tătar.
cf. DLR, DEX s.v.
SORÎCĂ s. f. 794 VII, 799 Vllb, 801 Va, A, 802 III, V, VI, Vila „floarea soarelui”; cf. floare 5°...
v. DLR (prin Mold.), LEXIC REG., I, p. 62 (Vaslui), CV, 1951, l,p. 36 (Roşiori de Vede) s.v.
SORIE s. f. 827 V, VI, VII „floarea soarelui”, cf. fl oare 5°... SORINĂ s. f. 798 VI „floarea soarelui”: Atunci înainte îi zicea sorină, nu-i spunea ca acuma floarea soarelui, sorină; cf. fl oare 5°... v. DLR (reg.) s.v. sorin 2°.
SOROÂICĂ (3 sil.) s. f. 797 V, 803 I, 818 VI, A „floarea soarelui”: Sorgâicâ şi floarea soarelui mai zice lumea acum 797 V; cf. floare 5°... v. CV, 1951, 1, p.36 (Roşiori de Vede) s.v.
SORŢUL s. n. 1° art. 740 V „biletul numerotat prin care se stabileşte ordinea la treierat, la stână etc.; sorţi”: [La treierat] făceam ceată, trăgeam sorturi 846 VIII. Când ne vine rându de luăm caşu, ei încheagă caşu tot şi de la toate oile câte sânt, trei, patru sute [...] şi-l ia numai oamenii ăia care sunt băgaţi în sorţu ăsta 740 V. 2° var. 775 VI, 834 A „soartă”.
’ pl. 1° sorturi 775 VI, 791 A, 846 VIII. var. şorţ s. n. 1° 787 VIII, 791 VI, 794 A, 830 VI, 2° 775 VI, 834 A; pl. 1° şorfuri 760 VI, 775 VI, 791 A, 794 A; 2° şorţi 680 VIII.
419
Glosar dialectal. Muntenia
205
1° v. DLR s.v. soartă II. 1°; cf. CADE s.v. soarţe 5°, SCRIBAN s.v. sorţ, DM s.v.; 2° v. DLR s.v. soartă.
SOSEÂ s. f. 673 VIII, 677 VIII, 679 Vila, 686 Vllb, 687 Vllb, 694 VHb, 716 A, 742 VlIIb, 769 A, 784 VIII, 785 Vllb, 793 A, 796 VII, 804 VII, 805 VII, 825 III, 826 III „şosea”; cf. liniei0, pl. sosele 678 Vllb.
var. suseâ s. f. 691 V, 704 Vila, 758 VIII, 760 Vllb, 767 V, 815*; şoşele s. f. pl. 813 Viile; şuşâ s. f. 719 VII, 727A, 733 VII, 745 II, 772 VII. v. DLR (reg.) s.v. şosea, BĂRBUŢ s.v. susea, şuşea.
SOSIT, am~ vb. tranz. ind. pf. c. 1 sg. 671 VII, 677 VIII „am ajuns din urmă”: Ş-am mers după dâra lui până unde l-am sosit [pe mistreţ] de l-am prins 677 VIII.
ind. pf. c. 3 sg. a sosit 674 VlIIb; refl. ind. impf. 1. pl. ne soseam 686 Vllb. v. DLR (înv. şi pop.), TDRG (Munt. mod.), DM (înv.), CADE s.v. sosi. SOŢ s m. 1° 791 VII „şoţie, nevastă”: Sânt soţu lui moşu. Moşu-aşa-1 cheamă, Pădureanu, Constantin Pădureanu şi eu sunt soţu. 2° ~ de ginerică 734 V, 743 III, V „cavaler de onoare al mirelui”: Soţul de ginerică cu ginerică merg cu plocon prin sat 743 V; cf. frate 1°. pl. 2° soţi de ginerică 743 III.
1° v. DLR (înv. şi reg.) s.v. 2°, CADE (arh.) s.v. 4°, DM, DEX (înv.) s.v. 1°, 2° v. DLR (înv. şi reg.) s.v. 1°.
SOŢIA s. f. art. 803 Vllb „soţul, bărbatul”: N-a vrut tat-al meu să mă lase să-l iau soţfea asta ş-am fugit cu el.
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. 3°, TDRG, CADE, DM, DEX (înv ), COMAN, GL. (Neamţ), GL. OLT., BĂRBUŢ, GS, 1937, p. 247 (Dolj) s.v.
SOŢITOR s. m. 753 V „însoţitor”: Merge cu un soţitor a lui ginerică. SOVON s. n. 1° 842 V „bucată de stofa; cupon”. 2° var. 835 VII membrană cu care se nasc unii copii pe cap; căiţă”, var. 2° ţovon s. n. 835 VII.
1°, 2° cf DLR (înv. şi reg.), TDRG (Munt., Trans.), ŞĂINEANU (Ban), SCRIBAN (Munt. est), DM, DEX, GL. DOBR., An. Dobr., 1923, 4, p. 102, BPh, 1939, p. 238 (Gorj) s.v.
SPAHIE s. f. 747 Vila „stafie, strigoi”: Păsările iar să nu treacă când porneşte la biserică [cu mortul], cică să face spahiie\ cf. s t i r i g 6 i, ucigaş, pl. spăhii 739 V.
v. DLR (înv.), SCRIBAN (Munt. vest) s.v. stafie.
SPANÂTEC adj. 673 VI [despre un teren, un stup etc.] „neroditor”: Dacă locurile rentează, cosim de trei ori, iar dacă nu, de două ori, ori poate numai o dată dacă-i locu spanâtec, adică sărac; cf. s t e r p 6 s. cf. DLR (prin nord-estul Munt.) s.v. spânatic 2°.
SPÂNGĂ s. f. 719 VlIIb „drug de fier ascuţit la un capăt; rangă”.
206
Maria Marin şi Iul ia Mărgărit
420
cf. DLR (înv. şi reg.), TDRG, SCRIBAN (înv. fam ), DM, DEX (înv ), CADE s.v.
SPÂNGHIE s. f. 782 V „stinghie”.
SPARMANŢET s. n. 715 VII „spermanţet, stearină”.
var. sparmaţet s. n. 820 VII.
cf. DLR (înv. rar) s.v. spermanţet.
SPARMAŢET v. sparmanţet.
SPÂRTELEA, pe ~ oala v. oala 2°.
SPÂŢELE, de-a ~ 1° loc. adv. 747 VHb „pe spate, în spate”: A sosit şase militari cu uneltile d-a spătili. 2° loc. prep. 725 VII „în spatele, în urma”: La vreo două, trei zile m-am dus tot cam de-a spatele opiului. 3° în dau ~ loc. vb. 716 VlIIa „alerg, fug”; cf. b âja...
3° cf. DLR (înv. rar) s.v. spate 1.1°.
SPAIMÂM, să~ vb. tranz. conj. prez. 1 pl. 849 VII „săînspăimântăm, să speriem”.
v. DLR (înv. şi reg.), TDRG (lb. v), CADE (înv., Ban.) s.v. spaima, SCRIBAN (vechi) s.v. spămez\ cf. SCL, 1974, 6, p. 614 s.v. spăimit.
SPĂLĂCÂNIE s. f. 733 A, 740 VII, 748 Vllb, 751 VUIb „petrecere (între rude) marţi după nuntă”: Marţi s-aduna pă urmă neamurile toate şi făcea spălăcânia. Cu borş de potroace, de cutare 751 VlIIb.
v. GL. DOBR. s.v.; cf. DLR (înv ), TDRG, CADE, ŞĂINEANU, DM (pop.), DEX, DR, 1920, 1, p. 267, SCL, 1974, 6, p. 614 s.v. spolocanie.
SPĂLĂCIT, s-a~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 697 VlIIb [despre un teren] „a fost spălat de ploi; s-a degradat”: Punea porumb p-aicea pretutindeni. S-a spălăcit pământu acu, nu mai e bun de nimic.
SPĂLĂCITURI s. f. pl. 842 VI „locuri adânci, săpate de apă în albia unui râu, în care se adună peştii; cotloane”: [Peştele] are şi el diferite locuri ale lor care s-adună şi el [...] nu-n orice loc s-adună peştele, ştiţi, s-adună şi el, cum să spune la noi, spălăciturl.
SPÂNGHIE (3 sil.), se~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 675 VI [despre lemn] „crapă, se despică”: Dacă-1 tăia numai dintr-o parte cu fieru, să spăngiiâ fagu şi te prindea şi te omora.
ind. impf. 3 sg. se spănghiă 675 VI.
SPĂRGĂTOÂRE s. f. 758 VI „unealtă cu care se sparg lemnele pentru şiţă”.
SPĂRGEÂM vb. ind. impf. 1 sg. 792 VI, 794 A, 803 VIII, 825 A „desţeleneam”: Primu an îl spărgâm [terenul] şi nu puneam nimica 825 A.
ind. impf. 2 sg. spărgeăi 825 A, 3 sg. spărgea 793 A, 1 pl. spărgeâm 773 VIII, 868 VI, pf. c. 3 sg. a spart 793 A, 1 pl. am spart 825 A.
v. DLR (înv. şi pop.) s.v. sparge II. 7°, DM (rar) s.v. sparge 6°, GL. ARGEŞ s.v. sparge.
421
Glosar dialectal. Muntenia
207
SPÂLDÂRI s. f. pl. 675 VII, 693 III „puzderii”; cf. crâţa... var. spuldării s. f. pl. 694 V; spuldări s. f. pl. 697 VI, VII. v. DLR(Munt.), LR, 1959, 2, p. 54 (Piteşti) s.v. spâldării, CV, 1950, 4. p. 39 (Muscel) s.v. spuldărie.
SPÂNICÎCĂ adj. f. 694 Va „nedezvoltată, înapoiată mintal”: Vorbeşte tot, ştie tot, da numa că nu a crescut ea normal, cum trebe, şi a rămas aşa mai spînicică, nu prea e aşa chiar... sănătoas-aşa.
SPÂNZURĂ, se~ vb. 1° refl. ind. prez. 3 sg. 724 VI [despre o vână de apă] „rămâne mai sus faţă de fundul fântânii”: Vâna să spune că dacă... sa spînzură, adică de rămâne-n mal sus, să nu te duci cu fântâna în jos, că nu mai vine apă. 2° part. 687 VIII „abrupt”: Unde-i locu mai spînzurăt cosim numai o singură dată.
part. 2° spânzurat 687 VIII.
SPÂRÂNGHEÂTĂ adj. f. 672 V „căţărată, agăţată: Stai spîrîngătă prin duzi să culegi la frunză.
SPÂRNEL s. n. 834 A „bătătură infectată”, var. zbârnele s. n. pl. 834 A.
SPECME v. spegmă.
SPEGMĂ s. f. 774 VHb, 799 V, 821 A, 834 A, 835 A „cantitate de fire (de grâu, de busuioc, de cânepă toarsă sau dărăcită etc.) cât cuprinde o mână”, pl. spegme 774 Vllb. 777 VII, 799 V. var. specme s. f. pl. 799 VII.
v. DLR (pop.) s.v. 2°; cf. CADE (Mold.), GLOSAR REG. (Vatra Dornei) s.v. specmă, GL. ARGEŞ, LR, 1959, 6, p. 53 (Iaşi), 1961, 1, p. 24 (Crişana) s.v., LEXIC REG., I, p. 38 (Gura Jiului), BĂRBUŢ s.v. spemnă.
SPELBĂ' adj. f. 781 VI „blondă”.
v. DLR (pop.), GL. ARGEŞ s.v. spelb., cf. DEX (pop.), DM s.v. spelb. SPELBĂ2 v sperlă 1°
SPENSER s. n. 781 VII „haină lungă de stofa”: Era balton şi-i zicea spenser de cangăr.
cf. DLR, DEX (înv. şi reg.), TDRG (Trans.), ŞĂINEANU, DM s.v. spenţer, CADE (Trans., Ban., Mold., Olt.) s.v. spenţ, SCRIBAN s.v. spencer.
SPERIE vb. ind. prez. 3 sg. 769 VII [fig] „dă la o parte, împrăştie”: [Terciul de mămăligă] fierbe până-i speri ie spuma, că face spumă dân mălai, şi dacă-i piere spuma, băgăm mălai, cf. DLR s.v. speria 1°.
SPERLĂ s. f. 1° 727 V „cenuşă încă fierbinte, care acoperă cărbunii; şperlă”. 2° 744 VI „pleavă”: Cum bătea vântu, lua speria toată de pe grâu; cf. cămăşuiâlă 2°...
var. 1° spelbă s. f. 864 A; spîrlă s. f. 725 V, 727 V, 842 VIII.
1° v. DLR (reg., mai ales Mold.), SCRIBAN (sud), ŞĂINEANU (Mold.), DEX (reg.), CADE, DM s.v. şperlă.
208
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
422
SPETEÂZĂ, se~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 842 VI [despre fiecare picior din faţă al calului] „se scrânteşte”: Dacă e în partea din faţă, nu se răscopitează, da se spetează el, se spetează [piciorul calului], aşa se spune. Din oprire, din goană oprit în loc.
SPETEZÂTE adj. f. pl. 769 VII [despre ţesături] „(ţesute) în dungi”: [Nunului] îi da cârpă, prosoapele cusute, spetezâte.
SPETIILE s f pl art. 762 V „spetele (la porc)”: îi scoate şoldurile alea, spetiile, cum să spun, şirul [porcului]; cf. butuc...
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. spetie 1°, CV, 1949, 5, p. 25 (Mehedinţi) s.v. spetie.
SPICUL s. n. art., ~ urechii 700 Vllb „lobul, sfârcul urechii”.
SPICURILE s. n. pl. art. 705 VIII „spicele”.
v. DLR (înv. şi reg.), TDRG (mod.), CADE (rar), DM, DEX s.v. spic.
SPILUŢE s. f. pl. 733 V „cantităţi (de făină, tărâţe etc.) cât încap în pumn”: [La borş pun] trei spiluţe aşa de tărâţe şi două de mălai.
SPÎRLĂ v sperlă 1°
SPIROÂNCĂ s. f. 827 A „ac de păr”; cf. c r â n g ă.
SPIRT s. n. 692 VUIa, 707 VIII, 710 VI, 712 VI, 714 VI, 721 VI, 732 A, 739 VI, 743 VI, 788 A „ţuică tare, care curge întâi la cazan”: [Ţuica] aceea prima să numeşte spirtV 714 VI; cf. drojdie 1°...
v. DLR (impropriu) s.v. 1°.
SPIRTOS 1° adv. 804 V [despre mirosul unor plante] „pătrunzător, aseptic”: Adun pelin ... care miroase spirtâs. 2° adj. m. pl. 830 VI [fîg] „isteţi”: Eram aici în comună câţiva băieţi mai spirt-aş /; cf. z v â r 1 â v 1°.
2° adj. m. pl. spirtoşi 830 VI.
1° v. DLR (înv. şi reg.) s.v. 4°; 2° v. DLR (fig.) s.v. 1°.
SPLINA s. f. art. 832 A „bucata de lemn fixată sub inima căruţei pentru mobilitatea acesteia la cârmire”.
v. DLR (pop.) s.v. 2°.
SPOIÂNJEN v. poiânjen.
SPOITOREÂSA s. f. art. 821 VII numele unui dans popular.
v. DLR (reg.) s.v. 3°.
SPOJÂR s. n. 686 V, Vllb, 787 VII „pojar”; cf. corul.
v. DLR (reg.) s.v. pojar.
SPONGI, pe ~ loc. adv. 701 VIII „puţin, cu economie”: Mâneam ca pă spong!.
cf. DLR (pop. şi fam.), CADE (fam.), ŞĂINEANU (Mold.), DM, DEX (reg.), TDRG, SCRIBAN, BĂRBUŢ s.v. sponcă.
ŞPRIŢURILE s. n. pl. art. 783 VI „lemnele încrucişate care susţin cofrajul la fântână”: Adică şpriţuri le-nseamnâ nişte lemne rotunde, care puneam aşa-ncrucişate de ţinea cofragu-ăla de stacheţi [la fântână], de-1 ţinea forţat în pământ; cf. ş p 1 i n t.
423
Glosar dialectal. Muntenia
209
cf. DLR (reg.) s.v. şpriţ.
SPULDÂRI v. spâldări.
SPULDÂRII V spâldări
SPUMÂR s. 706 Vb, 708 Vb „spumieră”
SPURC s. n. 690 VII „murdărie”; cf. b 1 e a s c... v. DLR s.v. 3°.
SPURCAT adj. 865 II [la unele jocuri de copii] „penalizat, pedepsit pentru o greşeală comisă”: Dacă m-a atins, sânt spurcat eu. cf. DLR (reg.) s.v. spurca 6°, TDRG s.v. spurca 4°.
SPURCĂCIUNI s. f. pl. 818 V „boli de copii (în special bube dulci)”, v. DLR (pop.) s.v. spurcăciune 1°.
SPUZEŞTE vb. tranz. ind. prez. 3 sg. 830 VII „arde, preface în spuză”: Pentru leşie care mai vrea mai spuzeşte coceni d-ăştia de porumb, arzi coceni d-ăia.
ind. pf. c. 1 sg. am spuzit 830 VIL
STACHEŢI s. m. pl. 687 VI, 756 VI, 783 VI „şipci, leaţuri”: Se cercuia casa acia, adică să bătea un rând de stafieţ! mici p-o parte şi pe alta, ca să prindă pământu, lutu 756 VI; cf. b a s c h i e...
v. DLR (mai ales în Olt. şi Munt.) s.v. ştachetă 2°.
STÂIŞTE s. f. în expr. stăteam de ~ 671 II „ne odihneam, la amiază, împreună cu vitele duse la păscut".
v. DLR (reg.) s.v. stanişte 1°: cf. LEXIC REG., I, p. 86 (Vâlcea) s.v STÂMBĂ s. f. în expr. să fiţi în ~ 852 A „să fiţi prezenţi (cu toţii): Băieţi, mâine de dimineaţă, la ora opt să fit! în stâmbă, vă prezentaţi la datorie fiecare [...] veniţi toţi la mine.
STAT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 825 A [despre un tânăr, o tânără] „am (fost) curtat(ă), am fost în dragoste”; cf. discută... conj. prez. 3 sg. să stea\ imper. 2 sg. stai 825 A. cf. DLR (pop.) s.v. sta 1.2°.
STÂTUL s. n. art. 785 Vllb, 809 V „lumânarea de înălţimea mortului care i se pune acestuia pe piept”: O lumânare mare, îi zici stătu, i-o pui [mortului] în piept 785 Vllb.
v. DLR (reg.) s.v. stat2 IV.6°, LEXIC REG., I, p. 36 (Băileşti), BĂRBUŢ s.v. STÂVIŢĂ s. f. 833 A „grămadă de patru snopi (care se face dacă grâul a fost secerat înainte de coacere)”, pl. stăviţi, s tăvi ţi 833 A. v. DLR (prin sudul Munt.) s.v.
STĂGNIT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 772 VUIa „am stagnat (lucrul)”: După aceea am stăgnit ceva cu lucru la casă, am mai întârziat. Nu aveam gata materialu.
STĂNOÂGĂ s. f. 1° 726 VIb „par fixat paralel cu pământul, la extremităţile laterale ale unui podeţ; balustradă”; cf. prijinile; 2° 760 VI
210
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
424
„steajer”: Bătea un ţăruş bun în pământ, o stan oâgă, şi la urmă lega caii şi bătea toată ziua aşa arie în locul ăsta; cf. s t r e ăj e r. pl. 1° stănoăge 726 VIb.
1° v. DLR (prin Munt.) s.v. stănog 2°; cf. SCRIBAN (Dorohoi) s.v. stănog. STĂRLUCEÂ vb. ind. impf. 3 sg. 703 Vllb „strălucea”; cf. 1 i c u r e â... v. DLR (reg.) s.v. străluci.
STĂRLUCOS adj. 732 VII „strălucitor, lucios”, cf. DLR (înv. rar) s.v. strălucos 1 .
STĂRNUTĂ adj. f. 835 A [despre o oaie] „cu pată albă pe bot”; cf. v â c 1 ă. pl. stârnute 835 A.
cf. DLR (înv. şi pop.) s.v. strănut 2°, TDRG, CADE s.v. strănut. STĂUÎNÂ (4 sil.) s. f. 674 VI, 697 VI „iarbă grasă crescută pe locul unde a fost stâna”; Unde doarme oile şi mieii de dorm iese iarbă grasă şi frumoasă, asta-i stăUuină, aşa-i spune, din aia dă ele lapte foarte mult 697 VI.
v. DLR (prin nord-vestul Munt., sudul Trans.) s.v., COMAN GL. (Muscel) s.v. stăoină, GL. ARGEŞ. DR, 1921-1922, p. 624 (Rucăr-Muscel), LR, 1959, 2, p. 54 (Piteşti) s.v.
STĂUINOÂSĂ (5 sil.) adj. f. 676 VI [despre iarbă] „grasă, crescută pe s t ă u i n ă Ursul care ştiu că mănâncă zmeură, afine, iarbă d-aia stăuimoasă dă pădure, adică dă stână, cea mai grasă iarbă.
STÂLPETE ş. m. 757 VII „stâlp”; cf. te reci. v. BĂRBUŢ s.v.
STÂNGA s. f. art. 847 VIII numele unui dans popular: Stingă vine [.. .] ia domnişoara la braţe şi se-nvârteşte cu ea.
STÂNGÂCI adj., stup ~ 815 A „stup cu albine mari, vinete, rele, care dau miere puţină”.
STÂNGĂCEŞTE vb. ind. prez 3 sg. 710 VUIb „calcă strâmb; şchiopătează”: [Era] femeie bătrână, n-a mai... n-am mai vrut nici noi să facă operaţie [la picior] şi nici ea, ş-a rămas... stîngăceşte.
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. stângăci, GL. DOBR. s.v. stângăcesc. STÂRPĂREÂŢĂ adj. f. 675 VI [despre iarbă] „slabă, nehrănitoare”. STEÂGĂR v. streâjer.
STEÂJEN v. streâjer.
STENCĂNEÂ v. tencăneâ 2°.
STEREGHEÂŢĂ s. f. 682 V, VII, 694 Vllb „reziduu la prepararea săpunului”: Sub săpun rămâne un fel de steregăţă îi spune la noi, leşie numită steregăţă 682 V; cf. boroghină 3°...
cf. DLR (reg.) s.v. 5°, GL. ARGEŞ s.v.
STEREGIU v. sterejie 2°.
STEREJIE s. 1° f. 858 V, 866 V, 869 Va, b „reziduu la prepararea săpunului”: Mai rămâne, ştiţi, ceva mizerie şi rămâne pe fund [...] şi aia-i
425
Glosar dialectal. Muntenia
211
spunem sterejHe 866 V; cf. boroghină 3°... 2° var. 676 VII „ţurţur de funingine format pe coşul casei”: Când intrăm în iarnă, măturăm, şi pe iarnă măturăm [coşul], că vine de se-ngroaşe, se face steregiu ăla de funingine.
var. 1° sterijie s. f. 751 V; stirijie s. f. 850 V; stirigie s. f. 849 VII; 2° steregiu s. n. 676 VII.
1° v. GL. DOBR. s.v.; cf. DLR (reg.) s.v. tirighie 1°; 2° cf. DLR (înv. şi reg.) s.v. steregie, TDRG, CADE s.v. steregie, DM (înv ), LEXIC REG., II, p. 54 (Făgăraş) s.v. steregie, SCRJBAN s.v. tirighie, ŞĂINEANU (Mold ), BĂRBUŢ s.v. stirigie, Şez., 1894, 3, p. 88 s.v. stirigii, LR, 1959, 3, p. 67 (Piteşti) s.v. steregiu.
STERIJIE v. sterejie 1°.
STERP adj. 728 A [despre un teren] „fără case; viran”: în faţa şcolii acolea era sterp acolea, nu era case. v. DLR (înv.) s.v. I. 1°.
STERPOS adj. 697 VI [despre un teren] „sterp, sărac, neroditor”: Mai era într-o margine de munte, unde era locu mai sterpos, un cârd de sterpe, c-alea nu se bagă la iarbă bună, se bagă aşa la iarbă mai sălbatică; cf. spanâtec. v. DLR (înv.) s.v.
STÎCĂLĂ s. f. 750 VUIb, 812 V, 857 VII, 866 VII „sticlă (recipient)”. STICI s. n. 1° 778 V „presă, teasc”: [Tobele] musai să le pui la Stic: cf. teasc ă. 2C 830 A „prăjină cu care se împinge luntrea pe baltă”, pl. 2° stice 830 A.
1° v. GL. OLT. s.v.; cf. DLR (reg.) s.v. ştie 2°, CV, 1950, 4, p. 38 (Munt.) s.v.; 2° v. DLR (reg.) s.v. ştie 3°, TDGR (Olt.), SCRIBAN (sud) s.v.
STICIUIM (3 sil.) vb. ind. prez. 1 pl. 778 V „punem sub st ici 1°”: Punem un capac pe ele şi o greutate şi le sticunm [tobele]; cf. abrezeâză...
sup. la sticiuit; refl. ind. prez. 3 pl. se sticiuie; conj. prez. 3 pl. să se sticiuie 778 V.
v. GL. OLT. s.v.; cf DLR (reg.) s.v. sticiui.
STICLOASĂ adj. f., prună ~ 685 VIII „soi de prune timpurii”. s STINGHEREŞTI vb. refl. ind. prez. 2 sg. 729 V „greşeşti, strici”: Dacă eşti doctoru lui, îl înnemereşti [săpunul], da de multe ori îl mai stingereşt /; cf. scrânteşte.
cf. DLR (înv. şi pop.) s.v. stingheri 1°.
STIRIGIE v. sterejie 1°.
STIRIGOI s. m. 739 V, 813 V „strigoi”; cf. spahie... v. DLR (reg.) s.v. strigoi, GL. DOBR. s.v.
STIRIJIE v. sterejie 1°
STOFLOCÂ, se~ vb. refl. ind. prez. impf. 3 sg. 793 A [despre o ţesătură] „se scămoşa”: [Dimia] scărmănându-se de nuielele-astea care erea-ngrădite venea şi se stoflocă aşa niţel, se mai îngroşa; cf. descâlţeâză...
212
Maria Marin şi Iul ia Mărgărit
426
var. stofolcât vb. part. 821 A.
cf. DLR (prin vestul Munt.) s.v. ştofloci, BĂRBUŢ s.v. sţofolca, LR, 1961, 1, p. 24 (Crişana) s.v.
STOFOLCÂT v. stoflocâ.
STOG s. n. 686 VIII, 788 A „grămadă, glugă cu coceni”; cf. p ă t i e c i... pl. stoguri 686 VIII. v. DLR s.v.
STOLĂRÎA s. f. art. 721 A „meseria de stoler; tâmplăria”. v. DLR (pop.) s.v. stolerie\ cf. TDRG (Mold.), CADE (Maram., Bucov.) SCRIBAN (est), DM (reg.) s.v. stolerie.
STOLER s. m. 721 A „tâmplar”.
v. DLR (înv. şi pop.), TDRG, ŞĂINEANU (Mold ), CADE (Maram., Bucov ), SCRIBAN (est), DM, DEX (reg.) s.v.
STOLEŞTE vb. 1° se ~ refl. ind. prez. 3 pl. 735 Vila „se adună în grupuri; se grupează”: A văzut că fuge oile, se stoleşte dincolo, fuge cârlanii dincolo. 2° tranz. ind. impf. 3 sg 870 VlIIb „lua tot; deposeda”: Şi aşa că te stoleâ [boierul], când veneai acasă, veneai aproape ras pe ras [...] te stoleâ de porumb, [i-1 lua.
1° ind. pf. c. 3 pl. s-a stolit 735 Vila; 2° ind. impf. 3 sg. stoleâ 870 VlIIb. 1° v. DLR (înv.) s.v. stoli'; cf TDRG (lit. v), CADE (arh.) s.v. stolu SCRIBAN s.v. stolesc.
STOLNICÂRI s m. pl. 671 VII „nuntaşi care poartă plosca şi bradul”: înainte, când m-am căsătorit eu, veneau Ia fedeleş numai stolnicăr!.
STOLNICEI s. m. pl. 837 III „persoane care servesc la masa de nuntă”; cf. aj utor 3°...
STOLOCĂÎT, ne-am ~ vb. 1° refl. ind. pf. c. 1 pl. 765 V, Vllb „ne-am jelit, ne-am strigat durerea”: După ce-a dus unu la cimitir, copiii, de! ne-am stolocăit şi noi pe ... pe frate-acolo; cf. c h i 1 o m ă n e ş t e 2°. 2° var. ind. pf. c. 1 sg 811 VIII „am sporovăit”; cf. taină 2°, t ă i n e â m. var. 2° am ştolocăit vb. ind. pf. c. 1 sg. 811 VIII.
STORCĂTOR s. 819 VIb „dispozitiv manual de stors mustul din struguri”, v. DLR (înv. şi reg.) s.v 1°, GL OLT s.v.
STORCOŞÎT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 803 V, 829 V „a strivit”: Ş-acolo ş-a dat tractoru de trei ori peste cap şi pe el l-a omorât, l-a storcoşit complect 803 V.
var. a strocoşit vb. ind. pf. c. 3 sg. 777 Va; a stroşît vb. ind. pf. c. 3 sg. 803 IV, VIII.
cf. DLR (prin Olt. şi prin Munt.), CADE (Olt.), DM (reg.), BĂRBUŢ s.v. storcoşi, LEXIC REG., I, p. 43 (Gura Jiului), p. 56 (Vânju Mare) s.v. stroşi. STORIŞTE v. torişte 3°.
STORONÎT, ne-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 pl. 726 Vb „ne-am căznit, ne-am zbătut”: Noi ne-am storonit, ne-am mai făcut... să facem avere; cf. abatea...
427
Glosar dialectal. Muntenia
213
cf. DLR (Mold.) s.v. stolohăni, CADE (Mold.) s.v. storoni, SCRIBAN (est, rar.) s.v. storonesc.
STORSURĂ s. f. 673 V „nume al acţiunii de a stoarce; stors”: Ce rămâne din storsura asta, al doilea stor sură [...] se numeşte janfa. v. DLR (rar) s.v. 1°, BĂRBUŢ s.v.
STRÂŞNICĂ adj. f. 724 VII [despre materiale, obiecte] „rezistentă, solidă”: N-a fost strâjnică, da, uşa cocinii, străjnică, că mama era vădană, cine era s-o facă?
STRAT s. n. 1° 791 VII, 792 VII, 865 VII „aşternut din paie sau din buruieni pe care stă lehuza”: După ce năştea femeia, înnăştea, o culcam acolo-n-tr-un pătuţ, pe paie, pe strat acolo 791 VII. 2° 793 VII, 825 V, 834 VII, 835 VII, 840 VII, 861 V „aşternut de frunze pe care stau viermii de mătase”, var. 1° streat s. n. 717 V, 727 V.
1°, 2° cf. DLR (înv. şi reg.) s.v. 1.1°, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, GL. ARGEŞ, DR, 1921-1922, p. 72 (vechi), DM, BĂRBUŢ s.v.
STRÂTE s. n. pl. 675 VII „straturi (de legume)”, v. DLR (rar), DEX, s.v. strat.
STRAVELE s. f. pl. 675 VUIa „traverse (de cale ferată)”, v. DLR (Olt.) s.v. stravete, GN, 1906-1907, p. 432 (Bacău) s.v. stravelă\ cf. GL. OLT. s.v. straveţi.
STRAVERSÂ v. tranverseâză.
STRĂDUIT, a ~ vb.tranz. ind. pf. c. 3 sg. 702 Vila „a chinuit, a torturat”: Ne-a străduit rău, ne-a bătut; cf. a m a r n i c i t...
cf. DLR (înv.), ŢDRG, CADE (lit. v.) s.v. strădui.
STRĂGĂNIT, a ~ vb. tranz. ind. pf. c. 3 pl. 816 VlIIa „au produs supărări; au necăjit”: Mai rău i-a străgănit surorile alelalte pe părinţi decât eu. Mai multe harţuri a tras cu alilalte.
STRĂTULEŢ s. n. 694 VIII dim. de la strat (de humă), cf. DLR s.v.
STRĂVĂLEÂCUL, de-a~ loc. adv. 738 A „de-a berbeleacul”: îl vede că se dă [peştele] de-a străvăl eâcu-n ciolpac; cf. bestegâlul...
cf. DLR (reg.) s.v. străvăloc, LEXIC REG., I, p. 56 (Vânju Mare) s.v. străvăloacă, BĂRBUŢ s.v. străvoalce.
STRÂNGĂTURĂ s. f. 848 VIII, 863 A „grămadă (strânsă)”: Arioi să numea o strîngătură de toate boabele, la steajeru ăla, la păru ăla. Le strângeam, le făceam grămadă 848 VIII.
STRÂNSURĂ s. f. 1° 795 VII „produse menajere reziduale adunate în gospodărie, din spirit economic”: Faci cinşpe, şaişpe kilograme de săpun din strînsur!. 2° 728 A „adunătură de oi”: Vara le dam oilor la... la stână, la strlnsură. 3° 825 A „durere de şale”.
pl. 1° strânsuri 795 VII, 814 V, 823 V.
1° cf. DLR s.v. II; 2° v. GL. DOBR. s.v.; 3° cf. DLR (pop.) s.v. 1.3°. SCRIBAN s.v.
214 .
Maria Marin şi lulia Mărgărit
428
STREÂJER s. m. 689 VIII, 763 VIII „steajer”; cf. stănoâgă 2° pl. streăjeri 689 VIII.
var. steâgăr s. m. 758 VI; steijen s. m. 741 VI; ştreâjer s. m. 689 VIII. v. DLR (reg.) s.v. steajăr, GL. OLT. s.v.; cf. TDRG s.v. strejer, CADE, DM, An. Dobr., 1923, 4, p. 131 s.v. steajer.
STREAT v. strat 1°.
STRECORÂM v. stricori
STREDIA (3 sil.) s. f. art. 799 V „untura topită, de bună calitate”, cf. DLR (înv.) s.v. strede, ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (lit. v.) s.v., LEXIC REG., I, p. 86 (Vâlcea) s.v. stridie.
STREIN adj. 810 V, 812 V „străin”, f. streină 740 A, 786 VIII, m. pl. streini 820 A. var. striln adj. 782 VII, 831 Vile, pl. striini 838 Vb. v. DLR (înv. şi pop.), CADE (înv.), SCRIBAN (vest) s.v. străin', cf. LEXIC REG., I, p. 58 (Gura Jiului), BĂRBUŢ s.v. strinaş.
STRELÎCE s. f. 783 V „strat subţire de lapte închegat”, cf. DLR (reg.) s.v. strelici 3°, SCRIBAN (sud), DM (reg ), LEXIC REG., I, p. 58 (Gura Jiului), BĂRBUŢ, BPh, 1939, p. 239 (Gorj), CV, 1951, 2, p. 36 (Drăgăşani) s.v., LR, 1960, 5, p. 36 (Craiova) s.v. strelici.
STREMELEGI s m. pl. 702 VIb „cotoare de porumb rămase pe câmp după tăierea tulpinilor”: [Oile] mănâncă şi din acei s treme leg! de... coceni; cf. şteap 2°, teci.
cf. DLR (prin Munt. şi Olt.), GL. ARGEŞ, CV, 1951, 1, p. 36 (Roşiori de Vede) s.v. ştremeleag.
STRICAT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 734 VII [despre urs] „a atacat, a răpus animale”.
v. SCRIBAN s.v. stric; cf. CADE s.v. strica 2°.
STRICĂRĂTOÂRE v. stricurătoâre.
STRICĂTOARE s. f. 724 VII „flotă”: Atuncea umbla lumea cu catrenţe, cu stricător!, adică, cum se chema, nu cu rochii ca acuşi; cf. v â 1 n i c. pl. stricătâri 724 VII.
STRICORI vb. ind. prez. 2 sg. 776 VIII, 778 VI „strecori”, ind. prez. 3 sg. stricoâră 824 VI, 1 pl. stricorăm 704 V, 767 V, 789 V, 799 V, impf. 1 sg./pl. stricorăm 676 VIII, 704 V, 789 V, 791 VII, pf. c. 1 sg. am stricorăt 689 V; part. stricorăt 821 VII, f. stricorâtâ 778 VI; refl. ind. prez. 3 sg. se stricoâră 778 VI, 785 VI, impf. 3 sg. se stricorâ 766 VI.
var. strecorăm vb. ind. prez. 1 pl. 704 V, 854 V; stricurăm vb. ind. prez. 1 pl. 763 V, pf. c. 2 sg. ai stricurăt 785 VI; part. stricurăt 769 A; refl. ind. impf. 3 sg. se stricurâ 766 VI.
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. strecura.
STRICURÂM v. stricori.
429
Glosar dialectal. Muntenia
215
STRICURĂTOÂRE s. f. 776 VIII, 785 VI „strecurătoare”, var. stricărătoâre s. f. 771 Vb; stricurător s. n. 782 VI. v. DLR (reg.) s.v. strecurătoare.
STRICURĂTOR v. stricurătoâre.
STRIIN v. strein.
STRIMPTĂ v. strimtă.
STRIMTĂ adj. f. 712 VIII, 862 A „strâmtă”, var. strimptă adj. f. 832 VI.
v. DLR (înv. şi pop ), SCRIBAN (vest), CADE (arh ), DM (reg ), DEX s.v. strâmt.
STROCOŞIT v. storcoşit.
STROPEÂLĂ s. f. 789 A, 846 A, 848 A, 855 VIII „rod la viţa de vie (în cantitate mică) în primii ani după plantare”; cf. stropitură.
STROPITURĂ s. f. 780 VIII, 803 VIII, 826 VIII, 827 VI, 833 VI, 860 VlIIb, 862 A, 865 VUIa „rod la viţa de vie (în cantitate mică) în primii ani după plantare”; cf. s t r o p e â 1 ă. pl. stropituri 833 VI. v. DLR (fig. reg.) s.v. 2°.
STROPOLEÂLA s. f. art. 754 V „numele acţiunii de a stropol i”. v. DLR, DM, DEX (reg.) s.v.
STROPOLIM vb. ind. prez. 1 pl. 754 V „pregătim mâncarea pentru nuntă”, v. DLR (înv. şi reg.) s.v. stropoli 1 °; cf. CADE, ŞĂINEANU s.v. stropoli, SCRIBAN (sud) s.v. stropolesc. DM, DEX (reg.) s.v. stropoli.
STROPOLITOĂRE s. f. pl 725 VII „femei care ajută şi servesc la masa de nuntă”; cf. alergătorile...
cf. DLR (prin estul Munt.), GL. DOBR. s.v. stropolitor. STROPOLITORII s. m. pl. art. 703 Vllb, 713 III, Va „persoanele care ajută şi servesc la masa de nuntă”; cf. aj u 16 r 3°...
v. DLR (prin estul Munt.), GL. DOBR. s.v. stropolitor', cf. CADE, ŞĂINEANU s.v. stropoli, SCRIBAN (sud) s.v. stropolesc, DM, DEX (reg.) s.v. stropoli, CV, 1949, 8, p. 34 (Ialomiţa) s.v.
STROPUL s m. art. 835 VI „ploaia uşoară; stropeala”.
STROŞIT v. storcoşit.
STRUDÂNIE s. f. 719 VlIIb „strădanie”: Cu mare strudănie i-a scos. STRUJELE s. f. pl. 677 VIII „strujituri de lemn”, v. DLR (reg.) s.v. strujea\ cf. DM (reg.) s.v. strujea. STRUMÂNÂREA s. f. art. 835 A „nuiaua lungă cu un ac la vârf, cu care se mânau boii”.
cf. DLR (înv.), CADE (prov.) s.v. strumănare, SCRIBAN s.v. strămânare. STUCĂTOREŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 pl. 671 VI [la casă] „se bat leaturi pe pereţi”; cf. bagă 1 °...
216
Maria Marin şi Iul ia Mărgărit
430
cf. DLR (reg.) s.v. stucatură 2°.
STUFĂREŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 pl. 712 VI [despre plante] „îşi dezvoltă ramurile, se fac stufoase”.
STUPINĂ s. f. 821 A „stup (sălbatic)”: Mi-a fost teamă să nu fie vreo stupină de viespe, de muscă d-astea rea.
STURICHIŞ s. n. 682 VIII „pădure tânără şi deasă; desiş”; cf. b u h â c i... v. DLR (reg.), CADE (prov.) s.v.
STURNĂTURĂ s. f. 759 lila „vaccin”: Am fost aicea la dispensar şi i-a făcut sturnătură la mână; cf. a 11 o â i e.
SUÂTURI (3 sil.) s. n. pl. 836 VII „păşuni, izlazuri”; cf. făgădă u... cf. DLR (înv.) s.v. suhat.
SUBTRÂS, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 812 VUIa „a retras”, refl. ind. pf. c. 1 sg. m-am subtrâs 807 VI. v. DLR (înv.) s.v. sustrage.
SUBŢIAT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 pl. 748 VlIIb [fig ] „s-au rărit, s-au împuţinat”: Oamenii s-a supţi iăt, s-a cărat.
SUBŢIRICUŢĂ adj. f. 152 k, 754 VII dim. de la subţirică. SUCIT6R s. n. 709 V, 749 VII „facăleţ (de mestecat mămăliga)”; cf. mestec ar. v. DLR s.v.
SUCITUL s. art. 816 III numele unui dans popular în perechi, cf. DLR s.v. sucit.
SLJCUL s. n. art. 720 V, 846 V „usucul”: Ieşea tot sucu-dXz din lână 846 V. v. DLR (pop.) s.v. suc 3°.
SUDĂ s. f. 691 VII, 759 VII, 817 VII, 818 V, 821 V „sodă (caustică)”: cf. causta...
var. zotă s. f. 860 VII. v. DLR (înv. şi reg.) s.v. sodă.
SUDEAZĂ vb. ind. prez. 3 pl. 834 A [despre obiecte impermeabile] „asudă”. SUFICIENT, în ~ loc. adv. 778 V „suficient, îndeajuns, pe săturate”: Mânca el în suflciJent; cf. deplin...
SUFLIE s. f. 830 A „fluier de metal”; cf. ş u i e r i c i. pl. suflii 830 A.
SUIÂN s. 827 VI, A, 864 VI „fiecare dintre cele patru lemne fixate de podul osiei pe care se sprijină pereţii laterali ai căruţei; carâmb”: Tronu [căruţei] nu poate să stea numa pe lemnu-ăsta drept, are braţele-astea-n sus, două-n spate la ştel şi două... la ăştia le spune suien!, suieni din faţă, suieni din spate 864 VI. pl. suieni 840 A, 864 VI, suiene 777 IV. var. ţuieni s. m. pl. 813 VlIIa.
SUIE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 802 VI „se dezvoltă, avansează”: Acuma ştiinţa s-a su/it, de ce merge să suie.
431
Glosar dialectal. Muntenia
217
ind. pf. c. 3 sg. s-a suit 802 VI. v. DLR (înv.) s.v. sui 5°.
SULE s. n. pl. 769 VII, 776 VII „suluri”, v. DLR (pop.) s.v. sul.
SULIGE, să ~ vb. tranz. conj. prez. 3 sg. 863 V „să suie, să urce”: începe pă ginerică să-l ia, să-l lege, .vd-1 sulige pân pomi 863 V. Adunai frunză până nu mai puteai, te suligălîn vârfu pomului 869 VII. refl. ind. impf. 2 sg. te suligâi 869 VII. v. DLR (prin Olt.), BĂRBUŢ s.v. suliga.
SULINÂR s. m. 719 VUIb, 838 VI „lemn lung şi subţire folosit la construcţii”: Mi-am cumpărat scândură, sulinăr /, ne-am tocmit tâmplăria şi dup-aia ne-am tocmit meşteri şi-a început construcţia casei 852 Via; cf. praştie, pl. sulinări 753 VI, 838 VI, 841 VI, 852 Via.
cf. DLR (înv. şi reg.) s.v. 1.3°, TDRG (Munt., Trans.), ŞĂINEANU (Trans.), CADE s.v., GS, 1929-1930, p. 133 (Prahova) s.v.
SULIŞOÂRE s. n. pl. 835 VII dim. de la sul (la război); cf. s u 1 u 1 e ţ e SULÎT adj. 693 VII „făcut sul”, cf. GL. ARGEŞ s.v.
SULIŢĂ s f 832 VI „ac de fier cam de cincisprezece centimetri cu care se înşiră, pe o aţă, peştele prins”.
SULULEŢE s. n. pl. 714 V, 838 Va dini de la sul (la război); cf. s u 1 i ş o â r e. SUMET vb. 1° ind. prez, 1 sg. 684 VI „ridic (o greutate): Venea un sac pe Argeş. Imediat pui mâna şi-l sumet\ cf. s â 1 tă. 2° refl. ind. impf. 1 sg. 805 VIII „mă încumetam”: Uite, costă atât, se hotăra, mă sumeteăm, îmi convenea, plăteam şi făceam, nu, mă retrăgeam, că n-am, nu poci.
1° ind. pf. c. 3 sg. a sumes 684 III; 2° refl. ind. impf. 1 sg. mă sumeteăm 805 VIII, 1 pl. ne sumeteăm 785 VI.
2° v. DLR (reg.) s.v. sumete 3°.
SUMETEŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 746 V „sumeţi (mânecile)”, v. DLR (înv. rar) s.v. sumete.
SUNÂC s. 741 A „căruţă a cărei fierărie sună la mers”.
SUPÂTUL s. n. art. 736 VII „spaţiul dintre pat şi podea”: Şi-l arunca [pe nou-născutul] sub pat, zice să tacă ca supătul.
v. DLR (pop ), CADE s.v. 2°, SCRIBAN (fam ), DM, DEX (reg.) s.v. SUPĂR s. n. 754 VII „necaz, supărare”; cf. harţ... v. DLR (înv. şi pop ), TDRG (lit. v ), CADE (înv ), SCRIBAN (vechi), LR, 1959, 2, p. 40, s.v.
SUPUROIEZE, să ~ vb. conj. prez. 3 sg. 692 III „să supureze”; cf. s m o r c ă i â.
SUPUS s. n. 773 VI, 780 VI „şopron mic”: Un supus, un şopron mic aşa 773 VI.
218
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
432
SURĂŢIE s. f. 681 V „obicei de a se face fetele surate, la Rusalii”, v. DLR (pop.) s.v.
SURCELELE s. f. pl. art. 783 VII „puzderiile”: [Inul] îl băteam, cădea surcelele, cf. crâţa...
SURLA s. f. 840 A „glugă de cânepă sau de coceni”: Cânepa o întindeam tot aşa, făceam surle-aşa prin curte, ca să se usuce 720 V; cf. c ă p i ţ ă 2°... pl. surle 720 V.
v. DLR (reg.) s.v. 4°, LEXIC REG., II, p. 32 (Vâlcea) s.v.
SURUTEÂ vb. tranz ind. inipf. 3 sg 678 VUIb [despre o durere] „răzbea”: Dacă mă suruteâ [durerea], mă suruteâ, nu mai puteam; da tot am putut. SUSEÂ v. sosea.
SUSELEA, de-a ~ loc. adv. 687 Vila „în sus” [Moaşa] ia copilu aşa şi-l dă d-a suselea-n tavan; cf. grinda.
SUVEICÂTĂ adj. f. 808 VII [despre pânză] „ţesută la război cu două suveici cu fire diferite”.
v. DLR (prin Trans. şi prin nord-estul Olt.) s.v. suveicat.
SVILŢE v zbilţă
ŞABĂCEL s. 817 VII dim. de la şabac („broderie”).. cf. DLR (prin Munt. şi prin nordul Olt.) s.v. şăbăcel, CADE (Mold), DEX (reg.) s.v. şabacă, SCRIBAN (sud şi est) s.v. şabac.
ŞÂDE vb. ind. prez. 3 sg. în expr. - ruşine 684 VI, 844 VII „e ruşine”: Şâde ruşine dă oamenii ăia 684 VI. v. DLR (reg.) s.v. ruşine 1.4°.
ŞAI s. 691 VII, 694 V, 768 VII, 792 VII „un fel de stofa, albă, subţire”, v. DLR (înv. şi reg ), CADE, DEX, BĂRBUŢ s.v.; cf. SCRIBAN (Munt., Olt.) s.v. şaliu, ŞĂINEANU, DM (înv.) s.v.
ŞÂICĂ (2 sil.) s. f. 754 Via „şalupă”, pl. şeici 754 Via.
v. DLR, DM, DEX (înv. şi reg.) s.v. 1°, TDRG, ŞĂINEANU, SCRIBAN (înv ), CADE (Mold.), LEXIC REG., II, p. 32 (Vâlcea) s.v.
ŞAITĂU (2 sil.) s. n. 843 VIII „cric”: Şaitău din ăla care ridică maşina.
pl. şaităuri 702 VIb.
v. DLR (Trans., Ban.) s.v.1 II.c.
ŞALUPIST s. m. 866 VII „conducător de şalupă”, v. DLR, DM, DEX (rar) s.v.
ŞAMÂC s. n. 742 A „un fel de papură”: Este un fel de rogoz aşa, rogoz, şamdc, lat aşa ca cum ar fi prazu.
ŞÂPTE s. 805 III nume al unui dans popular.
ŞARAMBOÂIE s. n. pl. 797 VIII „muşuroaie (făcute cu rariţa)”: Băga rariţa şi da pământu la o parte, pă porumb, pă firu dă porumb [...] şi să făcea şaramb «fe-aşa pă firu dă porumb, muşuroaie aşa; cf. răriţătură...
433
Glosar dialectal. Muntenia
219
var. şirimboi s. n. 821 A.
cf. DLR (reg.) s.v. şarampoi1 3°, SCRIBAN (nord), DM, DEX (reg.) s.v. şarampoi.
ŞÂSE s. 805 III nume al unui dans popular.
ŞAŞMÂ s. f. 851 VIII, 866 A, 868 VIII „prostovol”; Vedeam peştele că să zbate, gata, zvârleam cu şaşmăua, prindeam crapi 866 A; cf. p o s t r o v 61.
v. DLR (prin Dobr., Mold., estul Munt.) s.v. 2°, TDRG (Mold.). SCRIBAN (Munt. est), An. Dobr., 1925-1926, p. 70 (Ialomiţa) s.v.; cf. GL. DOBR. s.v. şajma.
ŞATRA s f 687 V, 760 Vllb „construcţie pe unul din pereţii casei, în continuarea acoperişului”; cf. ap 1 e c ă16 r 2°... cf. DLR (pop.) s.v. 11.2°, BĂRBUŢ s.v.
ŞAVEICI (2 sil.) adj. f. pl. 703 V „viclene, şirete”; La fete [se zice] şave ici e şirete.
ŞCHÎDER s n 672 VIII „funicular forestier”: [Buşteanul] să duce [la vale] el sângur, dacă e coastă, repede, dacă nu, îl ia cu şkideru\ cf. furniculâr. v. DLR (reg.) s.v. schider\ cf. GL. OLT., BĂRBUŢ s.v. şchidăr. ŞCOÂLĂ s. f. 716 A, 746 VI „pepinieră, răsadniţă”; [Viţa] să bagă la... la şcuălă, dacă vrei s-o bagi la şcoală pentru butac, un an dă zile, s-o pui butac 746 VI; cf. f â ş c h e â...
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. III, B, GL DOBR. s.v.
ŞEDERE s f 745 Vila „şezătoare”; cf. furcărie 1°...
ŞFÂRĂ v. şfoâră.
ŞFOARĂ s. f. 725 A, 727 VI, 848 A, 850 VI, 851 VIII „sfoară”; cf. f r â n g h e... var. şfâră s. f. 733 VIII.
v. DLR, DM, DEX (reg ), TDRG (Mold ), SCRIBAN (Mold. sud) s.v. sfoară, CADE (Mold., Bucov.) s.v. şfâră.
ŞFOR v. sfor.
ŞFORÂC s. n. 742 VI „sfoară (la plasa de pescuit”; cf. s f o r â ş.
ŞICOÂLĂ s. f. 770 VI „şcoală”.
v. DLR (reg.) s.v. şcoală, CADE (Trans.) s.v.
ŞICU s. n. 737 I „nume pentru semnul aritmetic «plus»”: Cătăm o cruce de lemn, o facem ca un fel de şicu.
ŞIEŢ adj. 835 A „înalt şi îngust”, f. şiăţă 835 A.
cf. DLR (Trans., Munt. şi prin Olt ), DEX (reg.) s.v. şuieţ.
ŞINDILĂ s. f. 686 VUIb, c, 697 VI, 706 Vfflc, 711VI, VIII, 712 VIII, 714 VI. 723 A, 724 VI, Vm, 725 A, 735 V, 742 VH, 743 V, VH, Vffl „şindrilă”; cf. z d r â n i ţ ă. pl. art. şindîlele 742 VII.
v. DLR, DM, DEX (reg ), TDRG (Mold., Trans ), SCRIBAN (est) s.v. şindrilă, CADE (Mold., Bucov., Trans.), BĂRBUŢ, BPh, 1939, p. 231 (Gorj), LR, 1959, 5, p. 84 (Ţara Bârsei) s.v.
220
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
434
ŞINDILEŞTE vb. 1° ind. prez. 3 sg. 724 VIII „înveleşte casa cu ş i n d i 1 ă”: [Casa] am lănţuit-o ş-am şindilit-o, că să şîndileă cu şindilă 724
VI.	2° refl. ind. prez. 3 sg. 714 VI „se ciopleşte (lemnul) pentru a face şindilă”: [Lemnul] vine şi să crapă frumos, pe urmă să şindileşte cu o cuţitoaie.
1° ind. prez. 1 pl. şindillm 721 A, pf. c. 1 sg. am şindilit 724 VI; conj. prez. 3 sg. să şindileăscă 734 VIII; refl. ind. impf. 3 sg. se şindileă 724 VI; 2° refl. ind. prez. 3 sg. se şindileşte 714 VI.
1° v. DLR, DM, DEX (reg.) s.v. şindrili, CADE (Mold., Bucov., Trans.). BARBUT, BPh, 1942, p. 42 (pop. şi fam.) s.v. şindili, SCRIBAN (est) s.v. şindilesc.
ŞINECURI s. n. pl. 757 VI „benzi rulante”: îi dam drumul [zahărului] pă alte... şinecur!', pă nişte maşinării care mergea la o moară.
cf. DLR, DEX s.v. şnec.
ŞINI s. f. pl. 694 Vllb „şine”.
v. DLR (pop.) s.v. şină.
ŞIOI s n 1° 724 VIII „şuvoi de apă; pârâiaş”; cf. j e r 1 â i e 1 e. 2° pl. 862 VI, 864 A „muşuroaie (la porumb)”: Cum răsărea porumbu, începea să-i dăm cu rariţa [ . . .] începea şi zgărmânai cu sapa până te durea la inimă, că să făcea şi uăile alea înalte 864 A; cf. r ă r i ţ ă t u r ă 2°...
pf. 2° şioâie 862 VI, 864 A.
1° v. DLR (înv. şi reg.) s.v. şuvoi, TDRG (Mold.) CADE, SCRIBAN (Mold., Trans.) s.v. şivoi, ŞĂINEANU (Mold.; s.v., 2° cf. BPh, 1938, p. 173, CV, 1950, 1, p. 32 (Ialomiţa) s.v.
ŞIP s. n. 681 VIII „şipcă, leat”; cf. b asch i e...
cf. DLR (reg.), BĂRBUŢ s.v. şipc.
ŞIPCÂNI s. m. pl. 721 VI augm. de la şipcă.
ŞIPCEÂI vb. ind. impf. 2 sg. 690 VI „băteai şipci pe pereţi; şipcuiai”; cf. bagă 1°...
v. DLR (prin nordul Munt.) s.v. şipci.
ŞIPCUIÂLĂ s. f. colect. 695 VI, 842 VIII „totalitate a şipcilor bătute la casă”: După grinzi să bate şipcuiâlâ 695 VI; cf. 1 ă s t ă r e â 1 a...
ŞIPI s. m. pl. 691 VIII „rădăcini principale (la porumb)”: [După a doua praşilă] făcea nişte vine mari porumbu şi-atunci, cum îi ziceam noi, că noi ăstea le ziceam şipfr, cf. vână 2°.
v. DLR (reg.) s.v. şip3 7°; cf. GL. ARGEŞ s.v. şip.
ŞIR s. n. 744 V, 762 V, 765 V, 772 VII, 774 V, 778 V, 782 V, 799 V, 827 A, 867 V. art. ~ spinării loc. subst. 704 V, 741 VII, 742 Vllb, 754 Via, 761 V, 762 V, 792 VII, 836 V, 839 VII, 867 V „coloană vertebrală, şiră a spinării”: Pă urmă [porcul] îl spintec aşa cu cuţâtu drept pă şîr şi-l dăsface-n două aşa 782 V. A căzut şi şi-a rupt şîru spinări 742 Vllb.
v. DLR (reg.) s.v. B.l°, GL. OLT. s.v.; cf. GL. DOBR. s.v. şinul.
ŞIRE' s. n. pl. 779 Vllb, 798 VI, 799 VI, 803 VI, 821 V, 824 V, 826 Via „şiruri (din frunze de tutun înşirate pe sfoară)”.
435
Glosar dialectal. Muntenia
221
ŞIRE2 s f 751 VlIIb „şiră, grămadă”: Masa [nunţii] nu să punea la salon ca acuma... să punea în grajd, scaune să făcea cu o şire de tezec. pl. şiri 702 VIb, 740 A.
ŞIREÂGUL s. n. art. în ~ oilor 830 A „doina cântată din fluier când sunt oile împânzuite”.
v. DLR (înv., prin sud-vestul Mold. şi nord-estul Munt.) s.v. şirag 5°. ŞIRIMBOI v. şaramboâie.
ŞIŞCĂ s. f. 767 IV „nutreţ tocat”: M-am dus să iau şîşcă [pentru vite], coceni tocaţi, lucemă, iarbă dă sudan, «nai multe feluri; merge pân maşinării, o toacă.
v. DLR (Mold., Bucov., Trans), DM, DEX (reg.) s.v. şişcă'; cf. ŞĂINEANU, SCRIBAN (Mold.) s.v.
ŞÎŢĂRIE s f 761 VlIIb „meserie constând în executarea şiţei”. ŞLEÂTCĂ s. f. 702 VIII „şleahtă”; cf. bântă... var. jleâpcă s. f. 692 VII. cf. DLR (înv.) s.v. şleahtă.
ŞLEAU s. n. 722 A „drum bătătorit (prin pădure) pe care merg animalele sălbatice”.
v. DLR (înv. şi reg.) s.v.2; cf. CADE (Mold , Bucov ), SCRIBAN (est ). TDRG, ŞĂINEANU, DM, DEX, DR, 1922-1923, p. 745 s.v.
ŞLIŢ s n 694 VIII [la minerit] „şanţ săpat de jur împrejurul blocului
de cărbune care urmează să fie dislocat din peretele minei” pl. şliţuri 694 VIII. cf. DLR s.v.1 1°.
ŞMOL s. n. 824 A „capăt îngust la ciocan”, pl. şmoăle 824 A.
ŞNEÂPULs n art. 791 VII „bucata, codrul (de mămăligă, pâine etc.)”: Luam şneâpu dă mămăligă; cf. c r o d...
v. DLR (prin Trans. şi prin nordul Olt.) s.v.3 2°, CADE (Olt ), BĂRBUŢ s.v.; cf. LEXIC REG., I, p. 86 (Vâlcea) s.v., II, p. 17 (Argeş) s.v. şnap.
ŞOÂLĂ s. f. 675 III „soră de cruce; surată”; art. în expr. m-am dat de-a ~ 675 III „m-am făcut surată”.
v. COMAN, GL. (Muscel), LR, 1959, 3, p. 66 (Argeş) s.v.; cf. DLR (prin Munt.) s.v.1 1°.
ŞODOLÂN s. n 860 VlIIb „os mare, ciolan (de animal)”, v. DLR (prin Munt., Olt., Trans.), LEXIC REG., II, p. 57 (Vânju Mare), BĂRBUŢ, DR, 1927-1928, p. 318 s.v.; cf. LEXIC REG., I, p. 32 (Vâlcea) s.v. şodălău.
ŞOFRU s. n. 778 VI „şopron, şopru”; cf. polâtă 2°...
v. DLR (reg.) s.v. şopron, CADE (Ban., Olt.), GL. OLT., BĂRBUŢ s.v.
ŞOITÂŞE (3 sil.) s. n. pl. 716 VII „găitane”.
cf. DLR (reg.) s.v. suitaş.
222
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
436
ŞOMOIOG s. n 858 VI „bulgăre de pământ cu care se umplu pereţii casei de paiantă”; cf. ghiont 1 °...
ŞOMOIOGEŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 859 VI „umpli cu şomoioage pereţii casei”; cf. izbeşti...
ind. prez. 1 pl. şomoiogim 859 VI.
ŞONCĂ v. şuncă.
ŞOPRON s n 755 VII „verandă deschisă”, v. DLR (prin Bucov.) s.v. 1.2°.
ŞOPRONEÂŢĂ s. f. 728 A, 814 VII „şopron”; cf. poiată 2°... v. DLR (reg.), DM, DEX (rar) s.v.
ŞORICI s 829 A „scândură convexă pe o parte, tăiată din marginea buşteanului; lătunoi”; cf. bracuri...
v. DLR (Munt., Olt., mai ales pl.) s.v. 3°, SCRIBAN (Munt.) s.v. ŞORŢ v. sorţul 1°, 2°.
ŞORŢÂRI s. m. pl. 798 VIII „tineri care trag la sorţi (pentru stabilirea ordinii de plecare în armată)”: La ăştia care tragea, cum să spui, alegea, adică să-l ia militar, le zicea şorţâr!.
v. DLR (reg ), LEXIC REG., I, p. 57 (Vânju Mare), GL. ARGEŞ (înv.), BĂRBUŢ s.v. şorţar; cf. CADE (înv ), SCRIBAN (rar) s.v sorţar.
ŞORŢURI s. n. pl 772 VlIIa „bucăţi de tablă, îndoite la margine, care se pun la acoperiş, înspre streaşină”: Fieru se bate-aşa, numite şorţur I, ia poală [la acoperiş]. Sunt nişte bucăţi de fier îndoite, mai înguste-aşa.
ŞOŞELE v. sosea.
ŞOVÂRCĂ s. f. 785 Vllb „coş din papură împletită”; cf. ş o v â r n i ţ ă. v. DLR (prin sud-vestul Munt.) s.v. 3°.
ŞOVÂRNIŢĂ s. f. 835 A „coş din papură împletită”; cf. ş o v â r c ă. ŞOVEICĂ (3 sil.) s. f. 690 VIII „fâşie de teren”; cf. h ii 1 ă 1°... cf. DLR (reg.) s.v. şuveică.
ŞPALIERI (3 sil.) s. m. pl. 742 VI, 750 VlIIa, 762 VI, 865 VlIIa „stâlpi pe care se întind sârmele pentru legatul viţei de vie; spalieri”.
var. şpanieri (3 sil.) s. m. pl. 848 Via; şpanliere s. pl. 848 VIb.
cf. DLR (înv. rar) s. v. spalier.
ŞPÂLNIC s. n. 830 A „drug de fier care consolidează carâmbii la căruţă”, pl. şpâlnice 830 A.
ŞPANIERI v şpalieri.
ŞPANLIERE v şpalieri.
ŞPIRUNGUL s. art. 705 VI [la sonde] „amestecul de pământ cu apă cu care se curăţă sapa de sondă”.
ŞPLINT s. n. 783 VI „furcă de lemn care susţine cofrajul la fântână”: cf. şpriţurile.
ŞPRAT s. 698 VIII, 718 VIII „pesmet (pentru pui)”.
437
Glosar dialectal. Muntenia
223
ŞPRONŢUIM vb. ind. prez. 1 sg. 708 VI „rotunjim buşteanul la un capăt”: Teşim sau şpronţuiim buşteanu, ca să vie olărit aşa la cap, ca să nu s-agaţe pân rădăcini, pân tulpini [... ] Şi pentru asta să teşeşte, să şpronţuieşte. part. şpronţuît', refl. ind. prez 3 sg. se şpronţuieşte 708 VI. v. DLR (prin Bucov. şi Maram.) s.v. şpronţui.
ŞTÂGHERI s. m. pl 807 VI [la minele de cărbuni] „şefi de echipă”: Noi aşa ziceam, ştâgerf, un om care ne... avea grijă dă noi acolo [la mină].
ŞTEAP s. m. 1° pl. 707 VIII „cioturi (la prepeleac)”; cf. butul 2°... 2° 835 A „cotor de porumb rămas pe câmp după tăierea tulpinilor”; cf. stremeleg i...
pl. ştepi 1° 707 VIII; 2° 702 VIb, 835 A.
1° cf. DLR, DM, DEX (reg.) s.v. 1°; 2° v. DLR, DM, DEX (reg.) s.v. 2°, BĂRBUŢ s.v.
ŞTEL s. n. 741 VI, 745 IV, 813 A, 839 VI, 864 VI „dric (la căruţă)”: O căruţă nouă să compune din două ştelurh. ştelu dinainte şi ştelu dinapoi 745 IV. pl. şteluri 745 IV, 813 A.
ŞTELEÂP, ~ ~ interj 750 VUIa „teleap, teleap”. var. şteleleâp interj. 750 VUIa.
ŞTELELEÂP v. şteleâp.
ŞTEMUIELELE s.f pl. art. 706 Viile [la construcţii] „găurile în care se fixează stâlpii în tălpi şi în grinzi”: cf. s c o b.
cf. DLR (reg.) s.v. ştemui 2°. GLOSAR REG. (Neamţ) s.v. ştemui. ŞTEVIOÂRĂ (4 sil.) s. f. 803 Vile dim. de la ştevie’.
ŞTIM s. n. 691 V, 775 VII, 777 VII, 788 VII, 794 VII „cânepă de calitate inferioară rămasă în darac; câlţi; cf burdufi...
v. DLR (pop.) s.v. 1°; cf. CADE, DM, DEX s.v., BĂRBUŢ s.v. ştimă. ŞTIOLMOÂSĂ (3 sil.) adj. f. 743 Ilb [despre o apă] „cu ştolme”: Ne uitam în gârlă, că era mare şi ştiolmoăsă.
ŞTÎRĂ adj. f. 835 A [despre o plantă] „fără sămânţă; stearpă”, v. DLR (reg.) s.v. ştir6; cf. TDRG (Mold ), SCRIBAN (vest), DM (înv. şi reg.), CADE s.v.
ŞTIREA s. f. ârt. în expr. (lăsăm) în ~ lui Dumnezeu 801 A „(lăsăm) în seama, în plata Domnului”.
v. DLR (înv. şi pop.) s.v. ştire3.
ŞTIRIŞOR s. 803 Vile dim. de la ştir (plantă).
ŞTIUCÂNI (2 sil.) s. m. pl. 742 A augm. de la ştiucă: Când colo, nişte ştiucân! uite-aşa, aşa de mari, ştiucăn!. cf. DLR s.v. ştiucană.
ŞTOFĂRIE s. f. colect. 691 VII „fel de fel de stofe”.
ŞTOFLECI s. pl. 811 A „tulpini de grâu rămase pe mirişte, după secerat”: Făcea arie, de exemplu în mijlocu câmpului, acolo. Cioplea locu dă stofle c dă mirişte.
224
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
438
v. DLR (Olt. şi prin Munt.) s.v. ştopleag-, cf. COMAN, GL. (Muscel) s.v., GL. ARGEŞ s.v. ştofleac, BĂRBUŢ s.v. ştopleag.
ŞTOLME s. fi pl. 743 Ilb „bucăţi de zăpadă îngheţată care plutesc pe apă”: Gârla era mare şi cu ştolme multe pă ea; [ştolme] înseamnă zăpadă multă şi strânsă-ntr-un loc, cu apă şi cu gheaţă.
cf. CADE, (Mold., Bucov., Trans.), SCRIBAN (Trans., Mold. nord), DLR s .v. ştioalnă.
ŞTOLOCĂIT v. stolocăit 2°.
ŞTOROBETE s m. 731 II „insectă care trăieşte sub pietrele de pe malul apelor”.
pl. ştorobeţi 731 II.
ŞTRAM s. în expr. batem ~ 694 VIII [la minerit] „scoatem, bătând cu ciocanul, fâşia de humă dintre straturile de cărbuni”, cf. DLR (reg.) s.v. strama-.
ŞTREÂJER v. streâjer.
ŞTRULETELE s. m. art. 785 VI „ştiuletele”; cf. cotălău. ŞTUBEURI s. n. 1° pl. 867 VIII [la puţ] „tuburi de beton”: Aveam fântân-acolo la zece-cinşpe metri dăparte dă casă, făcută dă ştubeur / d-astea dă... dă beton; cf. b u d u r 6 i. . 2° var. 784 VUIb „cişmea”, var. 2° uştubeu s. n. 784 VUIb.
1° cf. DLR (Munt.) s.v. ştuhcn 2°. CADE (Olt . Ban.. Trans ). ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (vest), BĂRBUŢ s.v. ştiubev, 2° v. GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.; uştubeu.
ŞTUCĂTOÂRE s. fi 671 VI „şipcă, leaţ”, cf. b asch i e... cf. DLR (reg.) s.v. stucatură 2°.
ŞTUCI s. m. pl. 710 VII, 712 V „bucăţi, codri (de săpun)”; cf. cr o d... v. DLR (reg., mai ales în Trans.) s.v. ştuc 1°; cf. TDRG, CADE (Olt., Trans ), SCRIBAN (vest), LEXIC REG., I, p. 93 (Făgăraş) s.v. ştuc.
ŞUBREJOÂRĂ adj. f. 710 VII dim. de la şubredă: Era mai şubrejoâră ea dă mică, mai debilă.
ŞUCĂRÎSE, se ~ vb. refl. ind. m.m.c.pf. 3 pl. 760 VI „se certaseră”: Cum a dat copiii declaraţie, zice că se şucărise ei seara amândoi [. ..] toată noaptea s-au certat; cf. b ă 1 ă c ă r.
v. DLR (argotic), GL. ARGEŞ s.v. şucări\ cf. BĂRBUŢ s.v. şucărit. BL, 1934, p. 188 (Ţara Moţilor), BPh, 1937, p. 136, 148 (Iaşi) s.v. şucări.
ŞUCHIĂŞE (3 sil.) s. n. pl. 812 VlIIb „unelte pentru decorat vasele din ceramică”.
ŞUFÂNI s. m. pl. 839 VI „ţăruşi pentru fixat năvodul”; cf. p o t i g â c i. v. DLR (reg.) s.v. şufan 1°, SCRIBAN s.v. şifarr, cf. DM s.v. şufană. ŞUFĂ s. f. 685 VI, 711 VI, 733 VI, 739 VI, 745 VI „sârmă groasă; cablu”: Şufa este sârm-aia care leagă buştenii cu ea 711 VI; cf. a 1 â t.
439
Glosar dialectal. Muntenia
225
pl. art. şufele 747 Vllb. v. DLR (reg.) s.v.
ŞUIERICI s. m. 672 II „fluier de metal”: Avem unu care şuieră c-un suieric: cf. s u f 1 i e.
v. DLR (prin nordul Olt. şi nord-vestul Munt.) s.v.
ŞUIETURĂ s. f. 750 VI „semn de recunoaştere la oi, constând dintr-o tăietură piezişă în vârful urechii”, pl. şuieturi 867 VI.
v. DLR (reg.), SCRIBAN (vest), ŞĂINEANU, BĂRBUŢ s.v.
ŞUNCĂ s. f. 674 V, 676 V. VIL 681 VII, 692 VlIIb, 697 V, VII, 699 V. VII, 703 V, 706 Vb, 710 VII, 720 VII, 722 V, 723 V, 726 Vb, 727 V, 742 VIII, 743 V, 745 V, 747 V, 752 V, 768 V, 775 V, 779 V, 797 V, 799 V, 801 V, 814 V, 821 V, 825 V, 827 V, 830 V, 834 V, 842 VlIIa, 855 V, 860 VII, 866 V, 867 V, 868 V, 870 V „slănină”: La noi să face porcii graşi, să face şunca mare şi o mai crapă, şi aia o mai topeşte 676 VII; cf. slană.
pl. şunci 676 V, 703 V, 706 Vb, 738 VII, 752 V, 766 V, 771 Vb, 774 Vila, 779 V, 816 V, 825 V, 849 V, 850 Vb, 867 V. var. şoncă s. f. 690 V. v. DLR, GL. OLT. s.v.
ŞURĂ s. f. 675 VlIIa „stivă (de lemne)”: [Lemnele le] făceau metri.
şftra dă şapte, opt metri; cf. târu 1, tas6n 2°. cf. DLR (reg.) s.v. şiră.
ŞUŞĂ v. sosea.
ŞUŞOÂPĂ s. f. 671 VI „şopron”; cf. poiată 2°...
ŞUVIŢĂ s. f. 828 A, 870 Viile „drum îngust, în pantă” cf. DLR (reg.) s.v. 1.3°.
ŞUVIŢI s. f. pl. 722 V „şuviţe”, v. DLR (reg.) s.v. şuviţă.
ŞVEU s. n. 789 A „grup, ceată”: Era un şveu dă ţigani, cum s-ar spune; cf. bântă...
TABĂNUL s. n. art. 723 VI, A, 858 VI „tavanul”; cf. bagdadi e... v. DLR (reg.)^.v. tavan'; cf. DM, DEX (reg.) s.v.2 2°.
TABĂNURI s. n. pl. 755 Vila „şiraguri de smochine”, v. SCRIBAN (Mold.) s.v. taban 7°; cf. DLR (prin Mold.) s.v. taban1 II. TĂBĂRĂ s. f. 1° 722 A „turmă (de porci mistreţi)”: O tabără de porci au fost plecaţi din nişte rupturi de-acolo. 2° 719 VlIIb, 831 VlIIb, 835 A „loc în care se adună cerealele după cules (în curte sau pe arie)”: [Porumbul] îl culegeam frumos şi-l duceam la tabără şi-acolo l-împărţeam în două cu ciocoiu 831 VlIIb. Grâul l-adunai iar la... tabere şi acolo să treiera 719 VlIIb. 3° 818 VI „loc amenajat unde se adăposteau vitele la câmp”. 4° art. 744 VI „numele unui colind”, pl. 2° tâbere 719 VlIIb, 835 A.
226
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
440
2° v. DLR (prin sudul Munt.) s.v. 1.1°.
TÂBJĂ v. tâmjă.
TABLE s. f. pl. 738 VII „tăblii (la pat)”, v. DLR s.v. tablă III.2°.
TĂBLIE s. f. 1° 713 VII „plită”: cf. tas 2°. 2° 823 VII „parte, piesă a unui obiect tricotat manual”: începeam să scoatem tablia dă pă dos. TABON v. tabun.
TABUN s. n. 674 VI „loc, la câmp, unde se odihnesc vitele la amiază”, cf. atârnători 2°...
var. tabon s. n., pl. taboăne 823 A.
cf. DLR (Munt., Olt ), DM. DEX (reg.) s.v . CADE (prov), SCRIBAN (est), TDRG s.v. tabon, GL, ARGEŞ, LEXIC REG., I, p. 143 (Gura Jiului) s.v.
TACSEAZĂ vb. ind. prez. 3 sg. 736 VI „pune sub teasc; presează, tasează”; cf. abrezeâză...
ind. prez. 1 pl. tacsănr, part. tacsât 736 VI; refl. conj. prez. 3 sg. să se tacseze 691 VI. 714 VI.
TÂGAs f art. în şi-a pus ~ loc. vb. 678 Vllb „s-au ambiţionat, s-au opus”: Şi-a pus oamenii tâga şi nu s-a mai dus fia atelier],
v. DLR (prin estul Olt., nord-vestul Munt ), LEXIC REG., II, p. 54 (Făgăraş), GL. ARGEŞ s.v.; cf TDRG (înv), SCRIBAN (Munt., Mold ). CADE, ŞĂiNEANL s.v., LEXIC REC., Ii, p. 54 (Sibiu). BĂRBUŢ s.v.
TĂIER s. n. 766 VII, 781 V, 789 VII, 793 VII „farfurie, taler”: Facem colivă, punem în tăier, mergem la biserică 793 VIL
v. DLR (reg ), TDRG (Olt ), SCRIBAN (Ban., Olt.) s.v. taler 2°, CADE (Olt.), DM, DEX (reg ), BĂRBUŢ, BPh, 1939, p. 241 (Gorj) s.v.; cf. LR. 1957, 6, p. 52 (Timiş) s.v. tănier,
TÂINĂ s. f. 1° 692 VlIIa „adâncitură, urmă lăsată de cineva pe locul unde a stat”: Am găsit acolo-n fanu meu, mă, o taină; cine o fi stătut acolo-n tainiţa aia; cf. tainiţă 1°. 2° var. în stăm de ~ 674 VII „stăm la taifas; conversăm”; cf. s t o 1 o c ă i t 2°... 3° în ~ loc. adv. 752 VI „încet, pe îndelete”: [Grâul] avea umezeală şi el creştea în taină 752 VI. [Caşul] îl pune într-o pânză rară, l-agaţă dă ceva şi se scurge el în iailnă 710 VII.
var. taină s’. f. 2° 674 VII; 3° în taină loc. adv. 705 VIII, 710 VII, 7 i 3 VI. 1° cf. DLR (prin Trans.) s.v. 6°; 2° v. DLR (prin Munt., Ban., Olt ), TDRG (vest pop.) s.v. 4°, DM (rar), DEX s.v.; cf CADE (Olt ), SCRIBAN s.v.; 3° v. DLR (reg.) s.v 3°.
TAINĂ v. taină 2°, 3°.
TĂINIŢĂ s. f. 1° 692 VlIIa „adâncitură, urmă lăsată de cineva pe locul unde a stat”; cf. t â i n ă 1°. 2° 692 VI, VlIIa „conţinutul unei tainiţe 1 °” Am găsit vo patru tăiniţ /dă... dă sânge, cum s-a răzbătut el, dă a murit acolea [lupul] VI. 3° 731 VIII „loc de păşunat îngrădit”: [Vaca] o dădusem aici în tainiţă, acolo era iarbă.
441
Glosar dialectal. Muntenia
227
pi. 2° tăiniţi 692 VI.
TALABÂNŢUL s. n. art. 723 VII „alaiul, tămbălăul”: A venit lupu din talabânţu de câni, a intrat cu totu pă bătătură; cf. alarmă... cf. DLR (reg.) s.v. tălabă.
TÂLE pron. pers. invar. 671 VII, 675 VII, 765 V, Vllb, 767 VI „dumneata”: [Obrazul] ziceai că e hama lu tăie 765 Vllb.
v. DLR s.v., SCRIBAN (Olt., Munt. vest, Trans.) s.v. mata, GL. ARGEŞ (fam., afectiv) s.v.; cf. TDRG s.v. domnie.
TALEÂN (2 sil.) s. n. 742 VI „un fel de vârşă din plasă întinsă pe cercuri de nuiele”.
pl. art. taleănele 742 VI.
cf. DLR (reg.) s.v. talian' 2°, SCRIBAN (Dobr.), CADE s.v. ta!ian:, DM, DEX (reg.) s.v. talian', ŞĂINEANU s.v.
TÂLER s. n. 812 VlIIb „disc de piatră la roata olarului”.
TALPĂ1 s. f. 1° 702 V „coajă de dedesubt la turta de mălai”: Ne băteam mai mult după talp-aia dă jos [a mălaiului], că era unsă cu ulei. 2° în expr o ţinea ~ 765 Vllb „o ţinea una şi bună, repeta întruna”: El o ţîneâ talpă că o taie. pă un's-o-ntâlni o taie pă fie-sa.
2° v. DLR (prin nord-vestul Munt.) s.v. 1.2°, GL. ARGEŞ s.v.
TÂLPĂ2 s. f. 721 VI ..tăietură în trunchiul unui copac: tapă”: Drujbaru doboară, îi face o talpă cu... cu drujba, doboară fagu; cf. c a f t â 1 u 1. TÂLPE s. f. pl. 729 V „tălpi”, v. TDRG, CADE (înv ), DLR, SCRIBAN s.v.
TÂMAI v. tomnai.
TAMBURÂŞI s. m. pl. 781 V „cosaşi”: [Soţul] e la echip-aia dă tamburâş /, aşa-i zicem noi; e cosaş.
TÂMJĂ s. f. 677 VIII, 844 A, 848 A „întâmplare cu peripeţii, poveste lungă”: D-ăstea am petrecut în timpurii mele de când... am... şi sânt multe, dar ca să le spui toate, să începem, e! e tămje 677 VIII. var. tâbjă s. f. 709 VII; tânjă s. f. 680 Vllb.
v. DLR, DM (reg ), GS, 1925, p. 119 (Râmnicu Sărat) s.v.; cf. CADE (prov ), SCRIBAN (Munt. rar) s.v., BPh, 1938, p. 174 (Ialomiţa) s.v. tabjă, GL. ARGEŞ s.v. tangă, BĂRBUŢ s.v. tanjă.
TÂMUŞ s. 721 VI „lemn pe care se sprijină ţapina la ridicatul buştenilor”, cf. DLR (reg.) s.v. tamos. DM, DEX s.v. tamâş.
TÂNCA, ~ ~ interj. 1° 846 VII cuvânt care imită sunetul clopotului. 2° var. 866 VII cuvânt care imită zgomotul produs la meliţat; cf. ţâc a1. var. 1° trânca interj 830VII. 2° tânga ~ interj. 866 VII, 867 Vllb. TÂNDĂL s. n. 751 VII „grămadă, teanc din fire toarse”: [Borangicul] îl punem pă o hârtie-1 trăgeam şi-l puneam pă o hârtie [...] să făcea tăndălu mare. Şi presăram mălai pă tăndălu-ăla acolo; cf. c 1 e â t ă.
228
Maria Marin şi Iul ia Mărgărit
442
pl. tândăle 751 VII.
var. tandâr s. n. 740 A.
cf. DLR (reg.) s.v. tandâr 2°.
TANDÂR v. tândăl.
TÂNGA v. tânca 2°.
TÂNJĂ v. tâmjă.
TAPEZ vb. ind. prez. 1 sg. 678 VUIb „fac o tapă în trunchiul unui copac ’, ind. prez. 2 sg. tapezi 678 VUIb.
var. tăpâ vb. ind. impf. 3 sg.; part. m. pl. tapaţi 678 VUIb. v. DLR s.v. tapa'.
TAPOZUL, de-a ~ loc. subst. 784 Vllb „numele unui joc de copii (cu pietre)”: Ne jucam de-a pietrile, nu ca acu [...] uite d-a tapozu, d-a tapozu-uşa, ne jucam cu pietre; cf. piatră 2°.
cf. DLR s.v. topuz 2°, CADE (arh.), SCRIBAN (Munt. vest) s.v. topuz. TARÂBĂ s. f. 1° 773 III, 782 III, 794 V, 823 VII „bucată de tablă”: Pune pâinea du pă fund p-o tarabă, nu d-exemplu direct pă vatră, p-o... fund aşa de tarâbă [...] făcută din fier 773 III. 2° pl. art. 810 IV numele unui joc de copii, pl. 1° tărăbi 800 Ib; 2° art. tarâbele 810 IV.
1° cf. DLR (Munt.) s.v. 4°, GL. ARGEŞ s.v.
TARABUŢ v. tărăbuţă.
TARAPANAUA s. f. art. 777 IV „melodia după care se joacă v est e a" cf. SCRIBAN (sud) s.v. darabana.
TARBACÂUA v. tărbăcâua.
TÂROSTEA, ~ morţii loc. subst. 782 VII „comă”, cf. DLR (reg.) s.v. staroste 3°.
TARTABOŞ v cartaboş 2°, 3°
ŢÂRUL s n art. 732 VI „stiva mare de lemne”: Era tăru de butuci, îi duceai mulţi în şir aşa; cf. şură...
cf. DLR (înv. şi reg.), TDRG (lb. v.), CADE (înv. Trans.), ŞĂINEANU, SCRIBAN (înv.) s.v. tar.
TAS s. n. 1° 853 VI „vas larg din tablă în care curge uleiul la presă”. 2° var. 857 VII „plită”; cf. t a b 1 i e 1 °. var. 2° taz s. n. 857 VIL
1° cf. TDRG s.v. teas, DLR (înv. şi reg.), DM, DEX (înv.), CADE s.v. TASC v. teâscă.
TASMÂ s. f. 689 VI „garnitură din piele, la cojoace”; cf. s o f r â. pl. tasmăle 689 VI.
v. DLR (înv. şi reg ), GL. DOBR. s.v.; cf. CADE (Mold., Bucov ), TDRG. ŞĂINEANU (Mold ), SCRIBAN (est), DM, DEX (reg), GL ARGEŞ s.v.. GL. OLT s.v. tazmale, BĂRBUŢ s.v. tazma.
TASON s. n. 732 VII „stivă mare de buşteni”; cf. şu r ă...
v. DLR (prin Mold. şi nord-vestul Munt.), GL. ARGEŞ s.v.; cf. DEX s.v.
443
Glosar dialectal. Muntenia
229
TASONÂŢI adj m. pl. 732 VI [despre buşteni] „aşezaţi în ta son”: Buştenii i-adună tasonăţlintr-un loc.
v DLR s.v. tasona.
TATA 1° ~ moşul s. compus 722 VII, 723 A, 754 Via, ~ mare s. compus 841 II, 846 V „bunicul”; cf. bătrân... 2° în ~ al joii s. compus 799 VII „caloianul”; cf. c a 1 o i e n i c ă...
1° v. DLR (reg.) s.v. 3°, SCL, 1976, 4, p. 400 (Tecuci) s.v.
TATÂIE s. m. 1° 703 Ilb, 753 I, 755 I, 794 VII, 805 VIII, 821 A, 828 II, 852 A, 863 V, 869 III, 870 V, VIIIc „bunic”: Alde bâtu, că noi aşa-i zicem pă... înainte, nu să zicea tată ea, acuma tata ea, nu să mai zice aşa 870 V; cf. bătrân... 2° 724 I, 728 VI 'tată”; cf. tâtc 1°.
1° v. DLR (fam.), DM, DEX (reg ). GL. DOBR. s.v.
TATE s. m. 1° 806 VII „tată”; cf. tataie 2°. 2° 784 VIII „tata-socru”; cf. te tea.
TAVĂ s. f. 749 V, VII, 754 VII, 755 V, 842 VII, 851 VII, 858 V. 863 V. 869 Va „tavă”.
pi. tavâle 749 V, VII, 751 VII, 754 V, VIII, 838 VIII, 842 VII, 848 III. VII, 851 VII, 863 VII.
var. tăve s. f. pl. 745 VII, 848 V, 869 V.
v. DLR (înv. şi reg ), TDRG, ŞĂINEANU (Mold), CADE (Mold.. Bucov.). DM. DEX (reg.) s.v. tavă. SCRIBAN (est). GL. DOBR. s.v.
TAVÂN s. n. 794 VII „podină, duşumea”: N-au toţi... nu e scândura d-asta, să facă tavân jos.
v. DLR (reg.) s.v. 3°, GL OLT. s.v. tavane.
TÂVE v. tava.
TÂVIE (3 sil.) s. f. 774 VIII „bucată de teren lucrată în schimbul lotului dat în arendă”.
cf. DLR (Mold., Trans.) s.v. tabla IV, CADE (Mold.) s.v. tablă 8°.
TAZ v. tas 2°.
TĂBĂLUIÂLA s. f. colect. art. 723 A „totalitatea lemnăriei de la tab a n”: După ce mi-a ridicat-o [casa] iar, mi-a bătut tăbăluiăla.
cf. DLR (nord-vestul Munt.) s.v. tăvănuit.
TĂBĂNEÂSCĂ v. tăvăneşti 2°.
TĂBĂNUIÂ vb. ind. impf. 3 sg. 727 A „făcea tab an la casă”: După înveliş, d-acolea pă parcurs mergea: îşi făcea uşă la altă casă, o tăbănuiâ: cf. podea...
v. DLR (reg.) s.v. tăvânui.
TĂBĂRÂT, a ~ vb. tranz. ind. pf. c. 3 sg. 732 VII „a atacat, s-a năpustit”: A tăbârît ursu yn băiat.
cf. DLR s.v. tăbărî 4°.
TĂBÂRCEÂLĂ s. f. 707 VIb 1° „prăjină fixată cu lanţuri la osiile carului, pentru a presa fânul încărcat”. 2° „pârghie”: Când vrei să-l ridici [lemnul] îi faci tăbîrcălă.
230
Maria Marin şi lulia Mărgărit
444
1°, 2° cf. DLR (reg.), CADE, SCRIBAN (Trans.), TDRG s.v. tăbârcea, DM, DEX (reg.) s.v. tăbârcă.
TĂBĂLUŢĂ s. f. 844 VII dim. de la tablă („tinichea”).
TĂFĂLOG adj. 830 A [despre un oml „cu mişcări încete; molatec, bleg”; cf. călău 2C...
f. tăfăloăgă, m. pl. tăfălogi, f. pl. tăfăioăge 830 A. v. DLR (reg.), SCRIBAN (Munt.. Trans.) s.v. tofolog, DM, DEX (reg ). BĂRBUŢ s.v.; cf. CADE (Olt.) s.v. tăpălog.
TĂFĂLUGEÂI vb. ind. impf. 2 sg. 690 VI „tăvălugeai”. ind. impf. 1 pl. tâfălugeâm 690 VI.
TĂGÂRCIOI s. 698 V, 708 Vb „sedilă”; cf. glugoi... cf. DLR (reg.) s.v., TDRG s.v. tăgârţă.
TAGARŢ, să mă ~ vb. refl. conj. prez. 1 sg. 870 Viile „să mă car. să mă trambalez”: Să nu mai mă tăgîrţ eu cu ea [ = căruţa] de colo până colo; cf. trambuleâscă.
v. DLR (rar) s.v. tăgărţa; cf. SCRIBAN (Munt.) s.v. atăgârţ, DM, DEX (reg.) s.v. tăgărţa
TĂGĂRŢA s. f. art. 691 VII „cecul (la porc)”; cf. babă 5°... TĂIÂT, au ~ în expr. i- ~ ~ apele 842 VI „au transpirat subit”: Odată i-a
fciat âpifi [ne cai],, fără să plec cu ci.
TĂINEÂM (3 sil.) vb. intranz. ind. impf 1 pl. 716 Viile „stăteam la taifas”; cf s t o 1 o c ă i t 2°...
ind. pf c. 1 pl. am tăinit 703 VHb; conj. prez. 1 pl. să tăinim 735 A. v. DLR (reg.), CADE (prov.) s.v. faini, SCRIBAN (vest) s.v. tăinesc: cf DM (reg.), DEX (pop.) s.v. tăinui 2°.
TĂIŢEL s m. 846 III „tăiţei”: Dă şi borşu-n fiert şi punem tăiiţel, dacă facem, dacă nu, fidea.
TĂLĂLĂIÂLĂ s. f. 699 VII „palavrageală, taifas”; cf. divan... v. DLR s.v.; cf. SCRIBAN (fam., ironic) s.v. tălălăiesc, DM, DEX. BĂRBUŢ s.v. pălălăi.
TĂLĂMBĂLÂU s. n. 727 A, 778 V „tămbălău”; cf. alarmă... TĂLÎCĂ pron. pers. invar. 688 V, 758 III, 770 Vila dim. de la tale: Dodă, ia tălică fata şi du-o la mămica-n casă 758 III.
v. DLR, DM (reg ), GL. ARGEŞ s.v.. SCRIBAN (Olt., Munt. de vest. Trans.) s.v. mata, DEX (reg.) s.v. mătălică.
TĂLMĂCI s. m. 740 A „om de legătură, informator (al hoţilor de cai)”: Până n-au tălmăc, gazdă de sat, hoţu nu vine să fure. Nu ştie un’să tragă. TĂLTEU v. chelteu.
TĂMÂN adv. 672 VIII „taman”; cf. tomnai, var. tomân adv. 686 Vllb. v. DLR (reg.) s.v. taman.
445
Glosar dialectal. Muntenia
231
TĂMÂIE, ~ neagră loc. subst. 785 Vllb „drac, diavol”: Când era câte-un bărbat, fugeam ca dă tămîie neagră, ne-ascundeam; cf. drăcâc-ea...
TĂMÂÎŢĂ s. f. 675 VII „femeie care tămâiază la cimitir”: E tămînţă care tămâie şase săptămâni. E tămînţă care tămâie toţi morţii, cf. DLR (reg.) s.v. 1.2°.
TĂMUIÂTUL s. n. art. 784 V, 785 Vllb „acţiunea de a tămu i a”. TĂMUIE s. f. 782 V, 832 V, 862 VII „tămâie”, v. DLR (reg.) s.v. tămâie.
TĂMUI vb. ind. prez. 1 sg. 785 Vllb, 832 V „tămâiez”; cf. în tămu i e. ind. prez 3 sg./pl. tămuie 785 Vllb, 832 V, 1 pl. tămuiem 782 V, impf. 2 sg. tămuiăi 860 VII, 3 sg. tămuiâ 862 VII; sup. la tămuiât 785 Vllb, 832 V. v. DLR (reg.) s.v. tămâia.
TĂPÂ v. tapez.
TĂRĂBOÂNŢĂ s. f. 724 VI „vagonet rudimentar la funicularul pentru lemne”: Am încărcat o tărăboânţă de metri, cum să spune, tărăbgânţă, c-aşa i să spune la aia de se încarcă metri [la funicular],
cf. DLR (reg.), CADE, ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (nord), DEX (pop ), DM s.v.
TĂRĂBUŢĂ s. f. 771 VIII, 775 VIII „vânturătoare manuală”: Dacă nu găseam tărăbuţă, vânturătoare, să-l dăm [grâul] la vânt, îl dau la... la vânt cu coşu 771 VIII; cf. mâchinâ... pl. tărăbuţe 775 VIII.
var. tărăbuţă s. f., pl. (arabufe, tarabuţi 773 VIII.
TĂRĂGĂIEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 1° 676 VII „zace”; cf. t âro n i t. 2° var. 727 A [despre vreme] „se schimbă subit”: Apoi după logodnă... tărângăieşte un nomol la nuntă...!
var. 2° tărângăieşte vb. ind. prez. 3 sg. 727 A. cf. DLR (înv. şi reg.) s.v. tărăgăna.
TĂRĂIVENITE v trambuleâscă 2°
TĂRĂMBĂNI v. trambuleâscă 1°.
TĂRÂNGĂIEŞTE v. tărăgăieşte 2°.
TĂRĂŞELUL s. art. 809 VI numele unui dans popular, v. DLR (reg ), SCRIBAN (Olt.) s.v.
TĂRĂVLÂGĂ s. f. 719 VII „terci cu care se unge mălaiul înainte de coacere”: Făceam altă tărăvlâgă dă făină şi-i dădeam [mălaiului] [...] pă deasupra; cf. maieluţă...
cf. DLR (prin Munt.), SCRIBAN (Munt. rar) s.v. terfeleagă. TĂRÂMBOI s. n. 839 VlIIb „tărăboi, tămbălău”; cf. alarmă.. TĂRÂŢÂ, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 pl. 841 VIII [despre paie] „se sfărâmau, se făceau ca tărâţa”: [La treieratul cu cai] sucea caii în partea aia şi să dăsucea, pornea iar, până când să tărîţa paile alea, ziceai că-i pleavă.
232
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
446
v. DLR s.v. 2°, SCL, 1976, 4, p. 102 s.v.
TĂRBĂCÂUA s. f. art. 681 A „petrecerea, ospăţul, cheful”: Marţi dimineaţa [după nuntă] să spărgea toată tărbăcăua şi-şi vedeau fiecare dă treburile lor; cf. bărăbâie..
var. tarbacâua s. f. art. 788 Vil.
v. BĂRBUŢ s.v.; cf. DLR (reg.) s.v. tărbăci 3°.
TARIA s f art. 715 VI „rachiul de calitate superioară care curge la început la cazan”; cf. drojdie...
TĂRICUŢI adj. ni. pl. 795 VII dim. de la tare.
TĂRÎME s. f. 1° 701 VIII, 785 VI, 797 VIII, 805 VI, 833 VI „tărie (ia băuturi)”: Nu e bine să umbli atuncea imediat în el, că zice să liniştească el [vinul] acolo, că-i iese toată tărime-aia 785 VI. 2° 785 V, 808 VII „soluţie de sodă caustică, adăugată ia săpun în timpul preparării”: [Săpunului] fiertu-i este [important] şi dacă nu este... îi mai pui niţică tărime 808 VII.
1° v. DLR (înv ), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.; 2° v. GL. OLT. s.v.; cf. DLR (înv.) s.v.
TĂRLÂC s. n. 807 III „mosorel, papiotă de aţă”: La ţeava de aţă îi spun tărlăc
TĂRPÂNI s m. pl. 742 A „unelte de tăiat papura, stuful etc.”: Ne-a dus să tăiem papură, noi cu tărpân /, că la noi e tărpân!de coasă aşa.
v DLRs v ţnyr\fţy} • c. f TDRO CADE SCRIB AN. DM, DEX « v -VW” TĂTÂR s. 806 VI, 835 VI „plantă din care se fac mături”; cf. sorg. v. DLR (reg.) s.v 1.6°, BĂRBUŢ s.v., cf. CADE (Ban.) s.v. TĂTĂRÂT adj. 793 VII „supărat, nervos”; cf. f u r t u n â t. v. DLR (reg.), CV, 1951, 6, p. 30 (Ilfov) s.v.
TĂTĂROŞI adj. m. pl. 816 A „îndrăzneţi, curajoşi”; cf. boâcă... TĂTEL s m. 724 A dim. de la lată-, cf. t ă t i c ă.
TĂTICĂ s. m. 726 VIb, 728 V, 736 VII, 749 A, 865 VII, 868 VII dim de la tată; cf. tatei.
var. ticul s. m. art. 674 V. v. DLR (pop.) s.v. tătic.
TĂURICI s. m. 820 A dim de la taur.
v. DLR (prin nord-vestul Munt ), GL. ARGEŞ s.v.
TĂVĂLITURI s. f. pl. 728 A „tăvăliri, rostogoliri”: L-am spălat butoiu, a băgat puţină apă în el [...] îi dă câteva tăvăli tur! şi l-am spălat, v. DLR (rar) s.v. tăvălitură 2°.
TĂVĂLUŢĂ s. f. 842 VII dim. de la tava; cf. tăvu ţă. TĂVĂNEÂLA s. f. art. 834 A „tavanul”; cf. bagdadi e... cf DLR s.v, GL ARGEŞ s.v. (avanii.
TĂVĂNEŞTI, să ~ vb. conj. prez. 1° 2 sg. 794 A „să pui pardoseală de scânduri, să baţi tavan la casă”; cf. d u ş u m e â u. 2° var. 3 sg. 863 VI „să facă tavan la casă”; cf. podea...
447
Glosar dialectal. Muntenia
233
part. 1° tâvănit 794 A.
var. 2° să tăbăneâscă vb. conj. prez. 3 sg. 863 VI.
1°, 2° cf. DLR s.v. tavă ni.
TĂVI s. f. pl., în ~ 698 Vila [despre ţesături] „în carouri”: Ţoalele le făceam şi-n /av/şi-nvărgate. în tăvf e-n patru iţe.
TĂVUŢĂ s. f. 852 Vllb dim. de la tavc3; cf. t ă v ă 1 u ţ ă. pl. tăvii fe 849 V.
TÂLCUL s. n. art. 839 VII „rostul, rânduiala, dichisul”: Viermii de mătase are şi ei tîlcu lor, că ei să creşte anevoie.
A	V	F
TÂLHĂRIE s. f. colect. 856 A „mulţime de tâlhari”: Cum vă spuserăm. că era tîlhărîie şi fura caii.
TÎLMOCÎTĂ adj. f. 833 V „murdară”; cf. găgioâsă... cf. DLR (prin nordul Munt.) s.v. târmoci.
TÂLV s. n. 800 VI „pâlnie (fixată la plug) pentru semănat porumbul (în lipsă de semănătoare)”: [Porumbul îl puneam] şi cu urloiu şi cu păru [...] ori tâlv ori urloi, tot una [... j pâlnia care puneam unu cu mâna-n ea [... ] era fixată la plug; cf. tu Ier că, urloi.
TÂLVÂN s. 827 VI „tigvă, tâlv”; cf. t i ii g ă 10 cf. DLR (prin nord-vestu! Munt ), GL. ARGEŞ s.v.
TÂLVÂC interj. 858 VII „bâldâbâc”
V. DLR (rog.) S.v. iâlhâc. CL. ARGEŞ s.v TÂMPINÂT, au ~ vb. ind. pf. c. 3 pl. 703 VI „au întâmpinat”, v. DLR, CADE (înv.) s.v. tâmpina, TDRG (înv.) s.v. întâmpina. SCRIBAN (înv.) s.v. întâmpin.
A	r	^
TANJALA s. f. 732 A [la ferăstrăul de apă] „piesă de care sunt prinse vatalele”: De roat-aia o tînjâlă şi de tînjâl-aia s-atârna vatalele care punea pânza [ferăstrăului].
v. DLR (reg.) s.v. 2°.
TÂNJELOÂIE s. f. 721 V „tânjală”. cf. DLR (reg.) s.v. tânjăloi.
TÂRBOSEÂLĂ s. f. 780 Via „noroi, mocirlă”; cf. mocerniţă... var. torboseâlă s. f. 780 Via
cf. DLR (reg ), GL. OLT., BĂRBUŢ s.v., GL. ARGEŞ s.v. turbuseală 2°. TARCOL s n cu val adv. 764 VIII „jur împrejur”: îl mai împăiam grâul, tîrcol 1-împăiam; cf. oco 1.
cf. DLR (reg.) s.v. i.c, GL. OLT. s.v.
A	A f
TARAITA s. f. art. 789 I! „numele unei figuri la dansul numit c ă 1 u ş”. v. DLR (reg.) s.v. târât.
TÂRLÂŞ s. m. 1° pl. 751 VlIIa „gospodari”; cf. gospodin... 2° pl. 851 VI „paznici la turma de porci; porcari”. 3° 750 VUIb „constructor de case”: [Tata] a intrat tîrlâş! la boier, făcea case acolo.
234
Maria Marin şi lulia Mărgărit
448
pl. târlâşi 1° 751 VUIa; 2° 851 VI.
2° cf. DLR (prin nordul Mold.) s.v. 2°; 3° cf. DLR (reg.) s.v. 3°.
TÂRLĂ' s. f. 727 A, 730 A, 732 VII, 839 VII „casă, gospodărie”: Eu avândă numa mamă, eu conduceam tîrla care mai rămăsese, băieţii mai mici. de-i întreţineam, că eram oleacă de croitoreas-atuncea 732 VII.
pl. târle 736 VII, 750 VUIb, 838 VIII.
v. DLR (reg.) s.v.1 5°.
TÂRLĂ2 v târnă 1°
TÂRLEŞTE vb. ind. 1° impf. 1 sg. 731 VIII „poposeam la o târlă (de oi)”: cf. t â r 1 u i â m. 2° prez. 3 pl. 697 VI „îngraşă locul aşezând târla”: [Ciobanii] în fiecare an tîrleşte şi-l mută dă colea colea, ş-apăi locu s-amenajează, şi cel mai bun, bălegaru dă oaie. [Oile împrăştie băligarul] şi locul să tîrleşte.
1° ind. impf. 1 sg. târleam 731 VIII; 2° refl. ind. prez. 3 sg. se târleşte 697 VI.
1° cf. CADE s.v. târli, DLR (reg.) s.v. târli 1°: 2° v. DLR (reg.) s.v. târli 2°.
TÂRLUIÂM vb. ind. impf. 1 pl. 775 VIII „poposeam la o târlă de oi”: cf. târleşte 1°.
TÂRMĂCEÂLĂ s. f. 716 VII „mocirlă, noroi”; cf. m o c e r n i ţ ă...
v. GL. ARGEŞ s.v.; cf. DLR (reg.) s.v. târmoceală.
TÂRMOÂCĂ s. f. 820 A „mocirlă, noroi”; cf. mo cern iţă...
v. DLR (prin nordul Munt.), GL. ARGEŞ s.v.
TÂRNĂ s. f. 1° 675 VII, 690 VI, 703 Vllb, 705 VIII, 707 V, 708 VI. 713 VI, 720 V, VlIIa, 721 III, 722 III, 727 V, 732 VII, 736 III, 755 Vllb, 762 V, 765 V, 766 V, VlIIa, 818 Illb, 837 VI, VII, 844 VII, A, 845 III, 852 III. Via, Vllb, 862 A „coş din nuiele împletite”; cf. chel teu. 2° art. 784 V „petrecerea de duminică dimineaţă, înaintea cununiei, la casa mirelui”: [Duminică dimineaţa] joac-afară tfrna, c-aşa-i spune, tîrna\ face-o horă mare, joacă, taie pasăre-aia. 3° art. 774 Vllb, 794 V „petrecerea dintre rudele mirilor, luni după nuntă”; cf. socrie 1°. .. 4° în expr. să dăm pe ~ 690 VI „să lăsăm în pace, să nu ne ocupăm”.
pl. 1° târne 699 VIII, 704 A, 726 Vb, 738 VI, 759 VI, 770 V, 813 VI. 844 VII, A, târni 844 A.
var. 1° târlă s. f. 714 II, VI.
1° v. DLR (pop.) s.v. 1°, TDRG, CADE (Olt., Trans.), ŞĂINEANU. SCRIBAN (Olt., Trans., Munt.. Mold ). DM, DEX (reg ), COMAN. GL (Vlaşca) s.v.; 2° v. GL. OLT. s.v. 2°; 3° cf. DLR (prin Munt. şi Olt.) s.v. 6°.
TÂRNĂTOÂRE v. atârnători 2°.
TÂRNICHE s. f. 708 II dim. de la târnă 1°.
TÂRONIT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 678 VUIb „am zăcut”: Am tîronit eu până la cinci săptămâni. Dă la cinci săptămâni în sus am pus mâna pă secure; cf. tărăgăieşte 1°.
449
Glosar dialectal. Muntenia
235
var. am toromi't vb. ind. pf. c. 1 sg. 685 Vllb. cf. DLR (Munt., Olt ), CADE (prov.) s.v. tăromi.
TARPULUGUL s art. 808 Ila 1° numele unui joc de copii (cu cinci pietre). 2° „numele fiecăreia dintre pietrele cu care se joacă
TARSĂ s. f. 697 VI „iarbă scurtă şi aspră care creşte în păşunile de munte; părul porcului”.
v.DLR(reg.) s.v.2 1°.
TÂRŞ s. n. 1° 672 VI „băţ cu crăci”. 2° pl. 705 VI „crengi de arbuşti folosite la căratul fânului pe un teren în pantă”: [Fânul] îl porcoiam aşa până-1 căram la tîrşur!. 3° 848 A, 865 VlIIa, „grămadă de fân sau de alt nutreţ cărată cu La [căpiţele] alea de le facem micuţe tîrşur / le spuneam. Le târâm cu boii 712 VI. pî tirşuri 2° 705 VI; 3° 712 VI.
1° v. BPh, 1939, p. 241 (Gorj) s.v.; 2° v. GL. OLT. s.v.
TARŞĂ s. f. 864 A „bucată, cub de zahăr”: Eu nu mă băteam aşa la sorcovă. Toată lumea-ţi dădea câte-o nucă sau câte-o tîrşă dă zacăr; cf. cută... cf. DLR(reg.) s.v. 2°, SCRIBAN (Munt., Olt.) s.v. târşe.
TÂRŞUIÂ vb. ind. impf. 3 sg. 870 VlIIb „grăpa, nivela terenul (cu grapa de mărăcini)”.
cf. DLR (Olt.), TDRG, CADE s.v târşi' 2°, SCRIBAN (est) s.v. târşesc. TEAMĂ s. f în mi-e ~ 796 VlIIa „mă tem, cred, am impresia”: Mi-e teamă că i-a făcut şi casă.
v. SCL, 1976, 4, p. 403 s.v.
TEANC s. n. 682 VI „tencuială”: [La casă] bate şipci pă ea, după aceea îi dă teâncu; cf. p o m o s t e â I ă 2°. v. DLR (reg.) s.v.2.
TEÂSCĂ s. f. 789 V, 802 Vila, 803 V „presă, teasc”; cf. s t i c i. var. tasc s. n. 835 Vb.
TEÂŞĂ (2 sil.) s. f. 784 VI „strat (de nisip, pământ, piatră)”: [Iese] izvor de sub teâşă dă piatră, izbucneşte în sus [...] strat dă piatră, dă nisip, e... apa e-n nisip.
TEBLÎŢ s. n. 694 Vila „sedilă”. [Laptele prins] îl pui un pic pă... aşa pă foc, aşa niţel să se-ncălzească şi pă urmă-1 torn în tebliţ; cf. g 1 u g 6 i. .. cf. DLR (reg.) s.v. tebleţ.
TECI s. m. 855 VII „cotor de porumb rămas pe câmp după tăierea tulpinii”: Un cocean dă porumb, un /cedă porumb, un cotor d-alea d-al... d-al porumbului i-a luat în talpă puţin pielea aşa; cf. stremelegi... pl. teci 839 VI.
TECLELE s. f. pl. art. 675 V „numele unei sărbători religioase înainte de Rusalii”.
cf. DLR, CADE (Munt.) s.v.
TECŞÎLĂ s. f. 678 VlIIa, 819 A „traistă mică; taşcă”.
236
Maria Marin şi Iul ia Mărgărit
450
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. taşculă, TDRG (Munt., pop.) s.v. taşcă. CADE (Olt., Ban ), DM, DEX (reg.) s.v ; cf. SCRIBAN (vest şi Munt vest) s.v. teşilâ.
TEICHIRUŢĂ (4 sil.) s. f. 747 „vas pentru hrana porcilor”: [Porcului] îi mai pun apă acolo într-o... teilciruţă aşa acolo lui; cf. p i u r i. .. cf. CADE (Mold), DLR s.v. teicuţă.
TEIŞOR (3 sil.) s. n. 718 V „fibră de tei”: Ce ne rămâne, carne, oase. orice, le leagă cu telişoru bine şi le punem agăţate la fum.
TEL s. n. 691 III, 752 VII, 778 V, 842 VII, 858 III, 868 V „beteală”: Gătea mireasa, fără voaiă, mima cu telu 842 VII; cf. g h e r 1 â n t ă 2°.
v. DLR (pop.) s.v. 2°, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN (Dobr.), TDRG (Macedonia), GL. OLT. s.v.; cf. GL. DOBR. s.v. til.
TELEÂNCĂ s. f. 723 VI „clopot mare; talancă”; cf. aci oi... pl. telenci 723 II.
v. DLR (reg.) s.v. tilincă, SCRIBAN (Mold. sud) s.v. talangâ. TELEGUŢUL s. art. 696 VII „teleguţa”.
TELEMEÂ s. f. 834 V, 862 A „vas din lemn, de formă paralelipipedică, în care se pune caşul la scurs”: [Caşul] îl turna în telemea... o cutie mare. lungă 862 A; cf. cutie...
TELOS adj. 838 Vllb „fibros , cf. beligoâsâ... cf. DLR (reg ), CADE, SCRIBAN, DM, DEX s.v. teios.
TEMEI s. n. 710 Vllb „cosoroabă”: cf. bilimanele... pl. temele 680 VIII, 691 VIII. 772 VlIIb.
cf. DLR (prin sudul Trans., nordul Munt. şi al Olt ), TDRG, CADE (înv ), SCRIBAN (vechi, azi vest), DM, DEX s.v.
TENCĂNEÂ vb. ind. impf. 3 sg. 1° 730 VII [despre cocoş] „scotea sunete specifice”: Eu adormisem şi m-am pomenit tocmai când s-auzea numa cocoşu cum mai făcea, tencăneâ el aşa. 2° var. 711 VIII, 731 VIII [despre lupi] „scheuna, chelălăia”: Când l-am văzut aşa, lupu nu mai stencăneâ. nu mai făcea nimica 711 VIII; cf. c h e 1 ă c ă i...
var. 2° stencăneâ vb. ind. impf. 3 sg. 711 VIII, 731 VIII.
1° cf. GL. ARGEŞ s.v. chioncăni\ 2° cf. DA s.v. chencâni. TENCULEŢUL s. n. art. 793 A dim. de la teanc.
TERÂZĂ s. f. 726 VI, 727 VI „soi de viţă de vie nealtoită; teraz”. var. tirâs s. n. 770 V; tirăzul s. n. art. 772 VI. cf. DLR s.v. teras, DM, DEX s.v. teraz.
TERCĂLĂU s. n. 716 VII „noroi, mocirlă”: Murdăria aia, pozmogeala aia acolo, cum să spui, era rău, era tercâlău; cf. mocerniţă... v. DLR (prin nord-vestul Munt.) s.v. 2°, GL. ARGEŞ s.v.
451
Glosar dialectal. Muntenia
237
TERCI s. n. 735 VI, A, 744 A „borhot de prune”: Pe urmă descărcăm [cazanul], scoatem tercu fiert 744 A.
v. DLR (reg.) s.v. 1°; cf. GL. ARGEŞ s.v. terciuit.
TERECI s. m. pl. 738 VII „stâlpi”; cf. stâlpete. cf. DLR (prin Olt ), LEXIC REG., I, p. 32 (Gura Jiului), BĂRBUŢ s.v. terej, SCRIBAN (sud), CADE, ŞĂINEANU, DM, DEX s.v. tarac.
TERLEC v. terteleâc 2°.
TERTELEÂC s. n. 1° 777, 784 VI „tambur la scripete”: Pământul [din puţ] l-au scos cu terteleâc, a avut terteleâc făcut sus şi l-au tras cu scripete aşa cu cablu 777 VI. 2° var. 708 VI „lemn rotund pe care se pune buşteanul să alunece la vale”: Ce este acesta terlec? o bucată de... cracă, mai groasă, cam în jurul la... între cinci-zece centimetri, o punem sub capu buşteanului şi pă urmă tragem cu sâpina buşteanu dă vine pă cracă, alunecă pă cracă înainte, până când scapă dă să duce dă coastă, var. 2° terlec s. m. 708 VI.
1°, 2° cf. DLR s.v.
TERVENIT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 812 Vila „am intervenit”. TESÂC s. n. 728 A „cec (la porc)”; cf. babă 5°... cf. DLR (reg.) s.v. taşcă 1°.
TESCĂTURA s. f. art. 845 VI „boştina, tescovina”; cf. b o â s c ă.
cf DLR s.v. tescuiturâ.
TEŞEAM, mă ~ vb. refl. ind. impf. 1 sg. 678 VlIIb „mă sinchiseam”, ind. impf. 3 sg. se teşeâ 696 VlIIb, 735 Vila, pf. c. 3 sg. s-a teşit 723 VII. v. DLR (reg.) s.v. teşi III, TDRG (Olt., Trans.), CADE (fig. fam ), BĂRBUŢ s.v. teşi, SCRIBAN (vest) s.v. teşesc.
TETEA s. m. art. 782 VII „tata-socrul”: cf. tâte 2°. cf DLR (prin Mold. şi Dobr.) s.v. 2°.
TETICUL s. m. art. 782 V dim. de la tete a.
TEZEC s. n. 751 VlIIb „tizic”; cf. tor 1°. v. DLR (reg.), SCRIBAN (vechi, sud) s.v. tizic.
TIBETUL s. n. art. 858 V [în trecut] „numele ţesăturii din lână de Tibet”, v. DLR (ieşit din uz, Munt) s.v 1°, SCRIBAN (Munt. rar), DM, DEX (înv ), CADE s.v.
TIBGULIŢĂ s. f. 793 V „tigvă mică”.
var. tiuguliţă (4 sil.) s. f. 784 V, pl. tiuguliţe 777 VII.
cf. DLR (reg.), CADE s.v. tigvuliţă, TDRG s.v. tigvă.
T1CÂLĂ s. f 680 Vllb „migală”: O fi puind ei pă undeva gândaci d-ăia, da aia-i tot aşa, cu ticâlă, că le punea frunză, crăci de stejari...
v. DLR (prin vestul Munt.), BĂRBUŢ s.v.; cf. SCRIBAN (est) s.v. ticăiesc. TICHIOÂRĂ (4 sil.) s. f. 748 V 753 V, 823 VII, 860 V dim. de la tichie. v. DLR (reg.) s.v.
238
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
452
TICTÂC s. 1° 743 Ha, 760 I nume al unui joc de copii: „de-a v-aţi ascunselea”; cf. ascunsa... 2° 726 II „loc de mijit la jocul numit~”: Alegem un lemn care... să fie tictăcu şi acolo el [= copilul] stă cu mâinile la ochi şi noi ne ascundem; cf. p â n d â r...
TICTA s. f. 733 II1° nume al unui joc de copii: „de-a v-aţi ascunselea”: Jucăm baba-oarba, ticta [... ] Unu care rămâne la urmă se pune a tictă; se pune cu ochii-n perete sau... să nu se uite, şi ceilalţi se ascund toţi [... ] Dacă găseşte unu, se duce... vine fuga-napoi şi atinge peretele cu palma şi pune ticta pentru... cel care l-a găsit; cf. ascunsa... 2° „figură la jocul numit 3° „loc unde se mijeşte la jocul numit cf. pândâr...
TICTEZE, să ~ vb. conj. prez. 3 sg. 738 1 [în jocul de-a v-aţi ascunselea] „să lovească, să atingă un loc anumit pentru a nu trece la mijit”.
part. tictăt 738 I.
TICUL v. tătică
TIJGHEÂ s. f. 682 VI, 798 V, 800 V, VII, VIII, 830 A „vas de lemn de formă paralelipipedică în care se pune caşul la scurs”: Aveam tijgâ făcută şi puneam tifon aşa pă tijgâ şi pă urmă [brânza] o turnam în tijgâ acolo, şi dasupra-i puneam altă blană, şi să scura aicea zeru dădădsubt 798 V; cf. cutie...
v. DLR (reg.) s.v. tejghea 3°: cf. GL. OLT. s.-v. tejghea.
TIMIDÂT, sn-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 sg. 695 VI „m-am intimidat'’.
i IMF 1° pe ^ ioc. adv. 697 Vi. 72i v lia, 732 A, 804 VI, 843 V, 848 \ pl. în ~ loc. adv. 820 A „odinioară, cândva”: Păi pă timp atuncea să făcea şi cămăşi din in 848 V. în timpuri da, da acuma n-am mai auzit [de strigoi] 820 A; cf. a i nte... 2° pl. printre ~ loc. adv. 755 Vllb „între timp”. 3° într-un ~ loc. adv. 775 V „după un timp”. 4° art. fără ~ (meu) 772 VlIIb „înainte de vreme, înainte de a-(mi) veni timpul potrivit”.
pl. timpuri 1° 820 A; 2° 755 Vllb.
TINA s. f. art. 780 V, VIII „noroiul, mocirla”; cf. mo cern iţă...
v. DLR (mai ales Trans. şi Mold.), TDRG, CADE (înv., Trans). SCRIBAN (rar), DM, DEX (reg ), ŞĂINEANU, BĂRBUŢ s.v.
TINCI s. n. 694 VI, 844 VI „strat subţire de var aplicat peste tencuială pentru finisat; glet”: După tencuială au dat un fel dă tine, dă le-am scos [pereţilor] faţuială 694 VI; cf. 1 u t u i â 1 ă...
’cf. DLR (reg.) s.v. teanc\ GL. OLT., BĂRBUŢ, CV, 1951, 5, p. 26 (Romanaţi) s.v.
TINDE vb. ind. prez. 3 sg. 734 VI „întinde, pune (masa)”: Tinde masă mare acolo; cf. î m p u n e â.
v. DLR (înv. şi pop ), CADE (înv.) s.v., TDRG (lb. v.) s.v. întinde, SCRIBAN (înv.) s.v. tind.
TINDECHE s. f. 775 VI „drug de fier pe care sunt fixate cele trei f o f e z e la grapă”.
453
Glosar dialectal. Muntenia
239
cf. DLR (înv. şi reg.) s.v. 11.1°, BĂRBUŢ s.v.
TINEREŢURILE s. f. pl. art. 699 VII „tinereţile”: Mie nu mi-a folosit nici tinereţurle, d-apăi bătrâneţurile.
TIPIGEI s. m. pi. 780 V „cipici”; cf. călţuni 1°...
TIPUIEŞTE vb. tranz. ind. prez. 3 sg. 682 VII „tranşează, împarte (porcul tăiat)”; cf. ciobănesc...
var. chipuieşte vb. tranz. ind. prez. 3 sg. 682 V, Vil; ţipuieşti vb. tranz. ind. prez. 2 sg. 682 VII.
cf. DLR (reg.) s.v. tipia-.
TI RÂS v. terâză.
TIRÂZUL v. terâză.
TIRIBOMBĂ s. f. 680 VIII, 724 Ia, 737 II „carusel, căluşei”: [La bâlci] te dai în tiribombă; eu nu rn-am dat niciodată, c-ameţesc 724 Ia; cf. h â i ţ u r î... pl. tiribombe 723 II, 737 II. 801 A. v. DLR s.v., LEXIC REG . I. p. 57 (Vânju Mare) s.v.
TITIREŞTI vb. ind prez. 2 sg. 742 Vllb „aduni grămadă netezind (săpunul, mămăliga după fiert)”: [Săpunul] îl strângi aşa-1 titireşt!aşa, de... cât vrei să-l laşi de gros; cf. d r eg !°.
conj. prez. 2 sg. să titireşti 742 Vllb.
cf. DLR (reg.) s.v. titiri' 7°, SCRIBAN (sud) s.v. titiresc.
TITIREZ s. 724 A. „roată cu palete, aşezate orizontal în apă. care acţionează o moară sau un ferăstrău . v. DLR (reg.) s.v. 1.4°
TITORIE s. f. 734 Vila „hram”; cf. hream... v. DA s.v. ctitorie.
TITORIJL s. m. art. 809 V. 831 Vile „petrecerea dintre rudele mirilor, luni după nuntă”: Luni era titorn nuntaşilor. Juca, chefuia, petrecea... ca la nuntă [...] După nunta toată, face şi ei a lor. damblaua lor, neamurile 831 Vile; cf. socrie 1°...
cf. DA (Gorj) s.v. ctitor, GL. ARGEŞ s.v.
TIIJCI s. n. 767 V „tuci, ceaun”; cf. o 1. v. DLR (reg.) s.v. tuci.
TIUGĂ (2 sil.) s. f. 1° 678 Vllb. 779 Vile, 782 V, 784 V, 785 V, 808 V „tigvă”: Cânta pluguşoru, horă cânta, zbierau [colindătorii], le dai câte-o lingă dă vin, le dai, şi bea 785 V; cf. tâlvân. 2° var. 839 VI „un fel de plută folosită de pescari la orientarea poziţiei corecte a năvodului”, pl. 1° tiugi 782 V. 808 VII
var. 1° tugă s. f 781 I, 808 III, 863 II; 2° tubgă s. f. 839 VI.
1° v. DLR, CADE (Olt ), TDRG (Munt.) s.v. tigvă, SCRIBAN (Olt.) s.v. tivdă\ cf. GL. ARGEŞ s.v. ligă.
TIUGULÎŢĂ v tibguliţă.
TIVGEŞTE adv. 727 A [despre modul de a lega caii la arie] „înfăşurând cureaua de la gât cu paie”: [Caii] îi lega cu... aşa o legătură tivgeşte, cu nişte
240
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
454
şomoioage de paie, ca-n caz dacă el a căzut jos sau s-a-mpiedicat, nu ca să să strângă să moară, îi lua şomoiogu de paie-i da drumu.
TIVIC s. n. 817 A „cursă cu laţ pentru prins păsări”.
pl. tivice 817 A.
v. DLR (prin Olt. şi Munt.), LEXIC REG., I, p. 39 (Gura Jiului). BĂRBUŢ s.v.; cf. SCRIBAN (Munt ), DM (reg.) s.v.
TIVIEL (3 sil.), în ~ loc. adv. 815 A „mod de a coase, înaintea acului”.
cf. DLR (reg.) s.v. tighel, SCRIBAN (Mold. de sud) s.v. tivel.
TOÂNĂ s. f. 1° 783 VI, 854 VlIIb „loc bogat în peşte unde se aruncă năvodul”. 2° 839 VI „suprafaţă de formă circulară cuprinsă de năvod”. 3° 738 A, 825 VI, 831 VI, 865 VI „cantitate de peşte care se scoate o dată cu plasa năvodului”: Aşa-i spune la... toană... la năvod, la o trăgătură dân alea-i spline toană. Zice tragem o toană 825 VI. 4° 738 A [la pescuit] „nadă”: Băgăm plasa [...] de unde dădeam nadă, toănă.
pl. toane 3° 865 VI; 4° 738 A.
var. 3° tonă s. f. 831 VI, 854 VlIIa.
1°, 2° v. DLR s.v.2 1°, 2°; cf. TDRG, CADE, ŞĂINEANU s.v.
TOÂRNĂ vb. ind. 1° prez. 3 sg. 732 III, 739 III „dă în dar; dăruieşte': Ş-acolo spune că setoarnă la nuntă şi... le toarnă de multe ori se-n tâmplă să le toarne şervete lucrate cu cusături naţionale 732 III. La ginerică [mireasa] turnă şervete la prispă nunului, socrului, apâi turna ia nună, soacra 739 V. 2° pl c. 3 sg. 727 A [despre o boală] „a întors, a revenit”: Ea dacă să seziza de-atunci, nu căpăta [apă la plămâni], ea n-a băgat de seamă până n-a turnat-o [boala]; cf t o r c i.
1° ind. impf. 3 sg. turnă 739 V; conj. prez. 3 sg. să toarne 732 III; refl. ind. prez. 3 sg. se toărnă 732 III, 739 III; 2° ind. pf. c 3 sg. a turnat 727 A.
2° v. DLR (înv.), CADE (arh.) s.v. turna, SCRIBAN (vechi) s.v. torn.
TOBĂ s. f. 1° 788 VI, 835 A, 862 A „parte a batozei unde sunt introduse spicele”: Coşaru-1 lua [grâul] foarte frumos şi-l răsfira, şi-l băga-n tobă 788 VI; cf. trombă. 2°.824 A „cuptor la maşina de gătit”; cf. rol.
1° v. DLR s.v. 3°.b; 2° v. DLR (reg.) s.v. 2°.g, GL. OLT. s.v. 2°; cf DM, DEX s.v. 2°.
TOBIŢĂ s. f. 717 V dim. de la tobă (de porc).
TOBOŞÂT adj. 689 V [despre cojoc] „umflat, cu tolboaş ă”: Face cojoc toboşât aşa în spate.
TOC s. n. 1° 823 A, 825 VII „pachet de zece kilograme de bumbac”: Un pachet d-alea avea zece kilograme de bumbac şi să zâcea toc 823 A; cf. piatră 1°. 2° 812 V „stivă, grămadă”: Bucăţile de lut le dăm la soare, să usucă, le strângem tuoc, aşa dă zece...: cf. gulmuşoi... 3° pl. 832 III, 857 VIII „răsadniţe”: Roşiile acum nu mai să pune prin tudcurl, la sere, nu mai avem din alea la seră; cf. fâşcheâ... 4° 825 A „coş (din scânduri) la căruţă”: Căruţa era cu toc, că aşa dă căram boabili dă grâu dă la arie; cf. c â s ă... 2°...
455
Glosar dialectal. Muntenia
241
pi. 3° tocuri 832 III, 857 VIII.
3° cf. DLR (prin Olt.) s.v. troacă 3°, GL. OLT. s.v. troc 2°.
TOCATE s. pl. 866 VIII „porţiuni de gard demontabile”: Să ducea părinţii, şi vinea cu căruţa cu scânduri dă la ferestea, şi făceam tuocâte [... ] şi l-închideam; cf. gard 1 °...
cf. DLR (înv., prin Olt. şi Dobr.) s.v. tocat3, COMAN, GL. (Constanţa), GL. DOBR., BĂRBUŢ s.v. tocat.
TOCĂRIE' s. f. colect. 818 V, VI, 835 VI „totalitate a tocurilor de la uşile şi ferestrele unei case”; cf. t o c ă r i m e.
v. BĂRBUŢ s.v.
TOCĂRÎME s. f. colect. 814 A „totalitate a tocurilor de la uşile şi ferestrele unei case”; cf. t o c ă r i e.
TOCĂTOR s. n. 806 VII „instrument cu care se toacă cânepa”: [Cânepa] poţi s-o toci cu tocătorii sau cu... săcurea, care ce-avea.
TOCI1 s. 701 III „numele unui joc de cărţi”.
v. DLR s.v.1, COMAN, GL. (Muscel), GL. ARGEŞ, LR, 1960, 2, p. 20 (Craiova), SCL, 1977, p. 187, 195 s.v.
TOCI2 vb. ind. prez. 2 sg. 806 VII „prelucrezi cânepa cu tocătorul, înainte de a o meliţa”; cf. f r â n g u i â m.
ind. impf. 1 sg. tocăm 806 VII.
TOCITORICĂ s. f. 739 VIII „vas mic din doage”.
cf. DLR (înv. şi pop.) s.v. tocitoare 1 °, GS, 1929-1930, p. 135 (Prahova) s.v. tocitoare.
TOCMEÂLĂ s. f. 733 V, VIII „petrecere înainte de nuntă (după ce se înţeleg părinţii mirilor); logodnă”: Părinţii pă urmă să-mpăca di zestre-acolo, ce îi da şi ăla şi ăla, ş-apoi făcea tonală; s-aduna lume-acolo, bea, mânca-ntr-o seară, juca... 748 Vllb; cf. aşezat...
var. tomeâlă s. f. 748 Vllb, 846 VII.
v. DLR (pop.) s.v. 1.1°; cf. LEXIC REG., I, p. 115 (Rădăuţi) s.v. tocmală.
TOCMESC vb. 1° ind. prez. 1 sg. 830 VI „cad la învoială, arvunesc, stabilesc condiţiile unei acţiuni”: După asta am tocmit meşteri la casă 830 VI; cf nămieşti 2°. 2° refl. ind. prez. 3 pl. 750 VII „fac tocmeală: se logodesc”; cf. logodeşte 1 °. 3° var. refl. ind. prez. 3 sg. în se ~ nuntă 736 VII „se stabilesc data şi condiţiile nunţii”.
1° ind. prez. 3 sg. tocmeşte 672 III, 760 V, 781 V, 1 pl. tocmim 782 VI. 3 pl. tocmesc 765 III, impf. 3 sg. tocmea 825 A, pf. c. 1 sg. am tocmit 830 VI, 1 pl. am tocmit 782 VI, 812 V, 849 V; conj. prez. 1 pl. să tocmim 781 V, 782 VI; part. tocmit 828 VIII, m. pl. tocmiţi 841 VIII; refl. ind. impf. 2 sg te tocmeai 857 VIII, 3 pl. se tocmea 825 A; 2° refl. ind. prez. 3 pl. se tocmeşte 750 VII.
var. 1° tomneşte vb. ind. prez. 3 sg. 672 III, 814 V, impf. 1 sg. tomneâm 793 A, 798 VI, 3 sg. tomneă 799 VII; conj. prez. 1 pl. să tomnim 798 VI; refl.
242
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
456
ind. impf. 3 sg. se tomneâ 769 A, 782 VI; tomim vb. ind. prez. 1 pl. 852 A, impf. 2 sg. tomeâi 837 VII, 3 sg. tomeâ 694 VI, 750 VII, 752 VII, 851 VIL pf. c. 1 sg. am tomit 694 VI, 858 VIII, 3 sg. a tomit 844 V, m.m.c.pf. 3 sg. tomise 697 VI; conj. prez. 3 sg. să tomeăscă 838 Vila; ger. tomind 782 VI; part. tomit 750 VUIb; refl. ind. prez. 3 pl. se tomeşte 750 VII, impf. 3 sg. se tomeâ 769 A, 3 pl. se tomeău 838 Vila; 2° tomeâ vb. ind. impf. 3 pl. 750 VII; refl. ind. prez. 3 pl. se tomeşte 750 VII: 3° se tomeşte vb. refl. ind. prez. 3 sg. 736 VII.
1° v. DLR (înv. şi reg.) s.v. tocmi 7.7°, 2°, DM (înv.) s.v. tocmi, LEXIC REG., II, p. 42 (Sânnicolau) s.v. tomni.
TOCSUN adj. 835 A [despre un om] „supărăcios, ursuz, urâcios”: Inima [îi] e tocsună, e tocsiin la inimă, supărăcios, neprimitor, posomorât; cf. cesnicu 1 e...
f. tocsună 835 A.
v. DLR (prin Munt.) s.v., LEXIC REG., II, p. 32 (Vâlcea), BĂRBUŢ s.v. toxun.
TOFOLOG s. n. 765 VI „tăvălug”.
pl. tofoloăge 765 VI.
cf. DLR(reg.), CADE (prov), TDRG s.v. tăvălug.
TOHOÂRCĂ s. f. 737 A „cojoc ciobănesc lung, fără mâneci, din piei de oaie cu lâna în afară”.
v. DM. DEX (reg ), DLR. TDRG s.v , CADE (Mold., Trans.) s.v. toharcă, SCRIBAN (Mold., Trans.) s.v. tâhoarcâ.
TOITÂN (2 sil.) s. m. 771 VII „băieţandru”; cf. băiecân...
v. DLR (Munt. şi Olt.) s.v.; cf. COMAN, GL. (Muscel), GL. ARGEŞ s.v., LEXIC REG., I, p. 87 (Vâlcea), BĂRBUŢ s.v.
TOITÂNĂ (3 sil.) s. f. 805 VIII, 806 VII, 816 VlIIa, 829 VII „fetişcană”: îi câte-o fată d-astea micile, toitânâ, nu fată mare, îi cară apile [mortului] 805 VIII; cf. godinâc ă...
pl. toităne 816 VlIIa.
v.DLR (Munt. şi Olt.) s.v. toitan-, cf. COMAN, GL. (Muscel), GL. ARGEŞ, LEXIC REG., I, p. 87 (Vâlcea); BĂRBUŢ s.v. toitan.
TOITĂNÂŞI (3 sil.) adj. m. pl. 776 VI [despre copii] „măricei”, cf. îoitănel 1°.
TOITĂNEL (3 sil.) 1° adj. 816 A, 819 A, 821 A, 824 V [despre fiinţe şi plante] „măricel”; cf. to i tăn âş i. 2° s. m. pl. 819 A, 824 A „pui de găină, când încep să aibă pene”.
f. 1° toitămcâ (4 sil.) 821 V; pl. 2° toitănei 819 A, 824 A.
1° v. DLR (reg ), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.; 2° cf. LEXIC REG., II, p. 32 (Vâlcea), BĂRBUŢ s.v. toitan.
TOLBĂ s. f. 1° 760 Vi, VUIb, 859 VlIIb „un fel de ladă purtată în spate de negustorii ambulanţi”. 2° var. 725 A „pompă de stropit; vermorel”: Nu ziceam pompă de stropit, să spunea torbă.
457
Glosar dialectal. Muntenia
243
var. 2° torbă s. f. 725 A.
1° v. DLR (înv. şi reg.) s.v. 3°; cf. SCRIBAN (vest), ŞĂINEANU s.v.; 2° v. DLR (reg.) s.v. 6°, GL. OLT., BĂRBUŢ s.v.
TOLBĂRÎA s. f. art. 760 Vllb „negustoria cu tolba 1°”: La noi s-a făcut avere numai cu... tolbăriia. v. DLR (reg.) s.v.
TOLBOÂŞĂ s. f. 689 V „umflătură din croială (la cojoc în spate)”: [Acum] nu face cojoc cum să lucra odată, bătrân, cu tulbuâş-aşa. Face cojoc, îl trage pă talie frumos.
cf. DLR, BĂRBUŢ s.v. toltoaşă, SCRIBAN (sud) s.v. colcotoaşă.
TOLTUŞI adj. f. pl., prune ~ 685 VI „soi de prune”.
cf. DLR (prin Munt.), SCRIBAN (Munt. de vest) s.v. toltuşâ.
TOMA v. tomnai.
TOMAI v. tomnai.
TOMÂN v. tămân.
TOMEÂLA v. tocmeală.
TOMÎM v. tocmesc 1°, 2°, 3°.
TOMNA v. tomnai.
T6MNAI adv. 673 VIII, 762 II, 765 Vllb, 767 V, 797 VII „tocmai”; cf. tămân.
var. tâmai adv. 763 VI; toma adv. 699 VII, 701 VIII, 704 V, 706 VI. 712 VIII, 718 VIII, 719 VII, 728 A, 745 VUIb, 750 VII, 765 V, 777 VII, 779 Vllb, 787 VIII, 792 VII, 796 VUIa, 803 V, 806 VI, 815 VII, 820 VIII, 855 A, 864 VII, 868 VI; tomai adv. 698 Vllb, 726 V, 735 V, 747 Vllb, 791 V, 800 II,
IV,	802 V, 803 V, 867 II, V, 868 Illb; tomna adv. 672 VIII, 674 VI, 677 V, 680 Vllb, 731 VIII, 762 II, VII, 782 VII, 788 VII, 827 VI, 866 VI; turna adv. 707
V,	720 V, 721 III, 723 III, 726 A, 728 VI, 731 VII, A, 734 A, 738 VI, 745 A, 752 VII, 755 Vila, 831 VIIc, VlIIb, 833 Vila, 839 VI, VII, 841 Vllb, 846 VII, 847 VII, 852 Vllb, 853 Vllb, 860 VlIIb, 862 VII; turnai adv. 714 VI, 723 VII, 745 II, 753 VI, 833 VI, 837 VII; tucmai adv. 715 VII; tucma adv. 834 VII; tumna adv. 716 Viile, 734 Vila, 742 VII.
v. DLR (înv., pop., reg.), TDRG (Trans., Olt.), CADE (prov.), SCRIBAN (vest, est. pop.) s.v. tocmai, BĂRBUŢ s.v. tomai.
TOMNEŞTE v. tocmesc 1°.
TOMOLOG v. motolâgi.
TONĂ v. toană 3°.
TONEŞTE adv. 832 VI [la pescuit] „lăsând şi ridicând alternativ năvodul pentru a scoate tot peştele dintr-o toană 3°”: Cu plasa dădeam aşa toneşte, mergeam cu... pân apă [...] mergeam şapte-opt-zece metri, o săltăm în sus. TOPEÂLĂ s. f. 733 VII, 861 V „acţiune de a topi; topire”, v. DLR (înv.) s.v.; cf. GL. OLT., BĂRBUŢ s.v.
244
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
458
TOPIT adj. 789 VI [despre băligar] „fermentat şi fărâmiţat”, cf. DLR (rar) s.v. 5°.
T6PLIŢĂ' s. f. 725 A „groapă umplută cu pământ mocirlos în care se plantează butaşii de viţă de vie”: Puneam... ciocârlanii să spunea, ciocârlanii; tăiam din viţă d-aia şi... o puneam direct cu sapa la gropi; se spunea topliţâ. cf. DLR (reg.) s.v. 2°.
TOPLIŢÂ2 s. f. 740 V, A „maşină cu ajutorul căreia se curăţă boabele de porumb de pe ştiuleţi”: Topliţe le zice la astea care batem noi cu... porumb cu ele. E ca un tub rotund aşa, într-o parte curge grăunţele, într-o parte curge ciocanele şi-aicea-n faţă are coşu unde turnăm porumb A. pl. topliţe 740 A.
TOPORAŞUL, de-a ~ loc. subst. 803 I numele unui joc de copii, v. DLR (reg.) s.v. 2°.
TOR s. 1° 804 VII, 808 VII, 827 V, 834 A, 835 A „băligar presat şi uscat”; cf. tezec. 2° 775 V, 778 V, 780 V, 792 VII, 803 Vile „gunoi (de la viermii de mătase)”: [Viermii] i-am ales dă... dă toru-ăla, le-am dat să mănânce 778 V.
pl. 1° tori 835 A.
1° v. DLR (prin Munt., Olt., Ban ), CA£)E (Oii., Ban ), SCRIBAN (vest), GL. OLT., BĂRBUŢ, I. Cr, 1911, p. 251 (Romanaţi), CV, 1950, 5, p. 32 (Teleorman) s.v.
TORBĂ v. tolbă 2°.
TORBOSEÂLĂ v. târboseâlă.
TORCĂTURILE s. f. pl. art. 711 VII „torsăturile”: Eu zâc că nu-ncape-ntr-un tren toate torcăturile [mamei], v. DLR (rar) s.v. torcătură.
TORCEA s. m . 817 A „poreclă pentru un bărbat care toarce”. TORCI vb. ind. prez. 2 sg. 705 VIII „întorci”: Mânam caii până când să-nvârtea, iar îi tor cam 741 A; cf. toarnă 2°.
ind. prez. 3 sg. toărce 781 VIII, impf. 1 pl. torceam 705 VIII, 741 A, 781 VIII, 788 A, 3 pl. torcea 781 VIII.
v. DLR (înv.) s.v. toarce 7°, TDRG s.v. întoarce, SCRIBAN (vechi) s.v. torc, GL. DOBR. s.v.
TORIŞTE s. f. 1° 718 VII „resturi (de alimente)”: Am vărsat laptele la baltă [... ] a rămas torişte dă lapte acolo-nchegat. 2° 796 VlIIa „loc de treierat; arie”; cf. a r i o i 1°... 3° var. 708 Vb „loc unde se dă nutreţ oilor”, var. 3° storişte s. f. 708 Vb.
1° cf. DLR, DM (reg ), CADE (Olt., Trans ), SCRIBAN (Olt., Munt ), I. Cr., 1911, p. 251 (Romanaţi) s. v„ GS, 1929-1930, p. 133 (Prahova) s.v. storişte; 2° cf. DLR (reg.), BPh, 1939, p. 241 (Gorj), s.v., CV, 1951, 6, p. 30 (Zimnicea) s.v. storişte.
459
Glosar dialectal. Muntenia
245
TOROCÂLĂ s. f. 733 V, 736 VII, 740 V, VII „reziduu la prepararea săpunului”; cf. boroghină 2°... cf. DLR, DM (reg.) s.v.
TOROCĂLEŞTE , se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg.. 726 Va [despre grăsime] „se topeşte”: [Osânza] să topeşte întâi ş-o fierbem vreo jumăta de oră, mai bine, până să torocăl ieşte.
TOROFINĂ s. f. 720 VII, 836 V, 857 V, VII „reziduu la prepararea săpunului”: Rămânea un fel de trânci, apă roşie aşa cu un fel dă torofhîn-aşa 720 VII; cf. boroghină 3°... var. toroşină s. f. 850 VII. cf. DLR (reg ), SCRIBAN (Buzău) s.v.
TOROMÎT v. târonit TOROŞINĂ v. torofină.
TOTODATĂ adv. 671 VIII, 838 VIII „deodată, prin surprindere”: Şi eu l-am văzut [lupul] totodată [şi m-am speriat]; cf. p o s t r o m 61 u 1 2°.
TOTOLĂNI adj. m. pl. 678 VlIIa „dolofani”: [Puii de urs] era frumoşi aşa, totolăn/; cf. dudumână...
TOTOLOLOĂŢELE s. pl. art. 726 Vb „resturile din inflorescenţa cânepei, care cad la bătut”: Pă măsură ce băteam [cânepa], mai dam cu munuş-aia pă deasupra, că pica şi flori d-alea cu totololuăţile alea.
cf. DLR (prin Mold. şi Trans.), TDRG (Mold., pop.), CADE (Mold.), SCRIBAN, DM s.v. totoloţ.
TOTOR v. tutor.
TOTOROGHEĂLĂ s f. 817 A „vorbă multă; vorbărie”. TOTUNICA adv. 704 V dim. de la totuna („peste tot; uniform”): Te faci la gură totunica dă alviţă.
TOVĂRĂŞIT, am ~ vb. tranz. ind. pf. c. 1 sg. 678 Vllb „am întovărăşit”: Să făcea cete, care să tovarăş eâ mai mulţi oameni la un loc 849 VI. refl. ind. impf. 3 pl. se tovărăşeâ 678 Vllb, 849 VI. v. DLR (prin sudul Trans. şi nord-vestul Ban.) s.v. tovărăşi. TOVOROŞÎE s. f. 760 Vllb „tovărăşie”, cf. DLR (reg.) s.v. tovărăşie.
TRABUZÂN s. n. 799 V „parmaclâc”; cf. d u v â r 3°.
TRĂCĂ s. f. 809 VI „clopot din tablă”: [Avea] o tracă dintr-alea marili. o acioaie dintr-alea marili la spate legată; cf. a c i 6 i ... pl. trăci 809 VI.
TRACTORIA s. f. art. 848 III „meseria de tractorist”.
ŢRAFÂG s. n. 802 VI, VIII ,joagăr”: Trafâg [zicem] la ăsta care scoate blănărie multă VI; cf. fier 3°.
246
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
460
TRÂGĂ s. f. 1° 788 VI, A „grămadă de paie, la arie, trasă cu boii de la treierătoare”: Trei erau cu boii la tragă, care ţâra paili dă la maşină mai dăparte dă maşină VI. 2° 837 VII „darac pentru lână”; cf. t răg ă 16 r 3°
1° cf. DLR (prin Olt. şi Dobr.), DM s.v.; 2° cf. DLR (reg.) s.v. tragăn 4°. TRAISTĂ s. f. 1° 692 V, 693 III, 701 V, 702 V, 715 Va, 718 V, 723 V. 812 V, 814 V, 816 V, Vila, 819 VII, 820 V, 824 VI, 825 V, 827 V, 828 III, 83IV, 837 V, 840 Va, VII, 841 Va, 843 Vila, 844 V, 849 V, 852 V, Vllb, 854 V, VII, 856 VII, 860 VII, 862 VII, 863 V, 864 V, 865 V, 867 V „cec (la porc)”: Porcu are o burtă mai mare şi... o altă burtă mai mică, dă-i spunem traistă 827 V; cf. babă 5°... 2° 824 VI „tobă mică, umplută în cecul porcului”; cf. babic... 3° 834 V „stomac (laporc)”; cf. babă 3°... 4° 683 VIII „ţesătură rară pentru sedilă”: Avea săculeţe de traistă, dă pânză. 5° 707 VIII „sedilă”: [Urda] o scoate ş-o pune la traistă [... ] dă să scurge zeru dân ea; cf. g 1 u g 6 i...
1° cf. GL. DOBR. s.v ; 2° v. DLR (reg.) s.v. 2°, BĂRBUŢ s.v.; cf. GL. OLT. s.v. traista lui Crăciun.
TRÂISTE s. f. 863 A „traistă”.
TRAMBULEÂSCĂ, să se ~ vb. 1° refl. conj. prez. 3 pl. 855 VII „să se mute dintr-un loc într-altul; să se trambaleze”; cf. t ă g â r ţ. 2° var. part. f. pl. 800 V [despre lucruri, obiecte] „nearanjate, dezordonate”: Am casa nespoită, toate alea tărăivenite.
var. 1° nu tărămbăni vb. imperat. negativ 2 sg. 842 VII, 2° tărăivenite (5 sil.) vb. part. f. pl. 800 V.
2° cf. COMAN, GL. (Vlaşca) s.v. tărăivănit.
TRÂNCA v. tânca 1°.
TRANCAFUSE s. pl. tantum 816 A „catrafuse”; cf. c i o r c i o b u t e. . v. DLR s.v., SCRIBAN (Olt., Munt.) s.v. catrafuse.
TRANCANÂIE s. f. pl. 783 VI, 834 VIII „catrafuse”; cf. c i o r c i o b u t e. . v. BĂRBUŢ s.v.
TRANDAFIRE s. n. pl. 682 VII „(câmaţi) trandafiri”. TRANSPOĂRTE s. n. pl. 723 A, 837 VI „transporturi”.
TRANŞEU s. n. 672 VIII, 772 VlIIb „tranşee”, v. DLR (pop.) s.v. tranşee.
TRANVERSEĂZĂ vb. ind. prez. 3 sg. 692 VI „traversează”, ind. impf. 3 pl. tranversău 681 V, pf. c. 3 sg. a tranversât 870 V; conj. prez. 1 pl. să trcmversăm 834 III.
var. straversâ vb. ind. impf. 3 sg. 827 VIL cf. DLR (corupt) s.v. traversa.
TRAS adj. 839 VI „umed, jilav”: Făceai legătură din grâu şi îl legai dimineaţa pă rouă, când era tras el, să nu se scuture; cf. că 1 â u 1°... f.’pl. trase 752 VI.
v. DLR (prin nord-vestul Munt.) s.v.3 II, GL. ARGEŞ s.v.
461
Glosar dialectal. Muntenia
247
TRĂCĂLIE s. f. 780 VII „clopot mare”: După trăcăUia aia care i-o puneam [vacii], clopotu-ăla, ascultam până nu să mai auzea; cf. a c i 6 i. ..
TRĂGACI s. n. 827 A „vergea metalică care leagă osia dinapoi cu inima căruţei (întărind lişiţele)”.
pl. trăgâce 827 A.
v. DLR (reg.) s.v. 11.10°.
TRĂGĂTOARE v. trăgător 2°, 3°, 4°
TRĂGĂTOR s. 1° m. 833 A „vergea de fier care leagă crucea căruţei de osie”. 2° f. 711 VII „meliţă mică prin care se trage cânepa înainte de pieptănat”. 3° f. 746 V „darac pentru lână”; cf. tragă 2°. 4° f. 741 Vb, 751 VII „cantitate de fire de borangic trase deodată dintr-un număr de gogoşi”: D-exemplu înnumăram câte o sută de gogoşi, băgăm de făceam o trăgătoare şi le trăgeam cu mâna 741 Vb; cf. trăsătură 2°, trăsură 1°.
pl. trăgători 1° 812 A, 833 A.
var. trăgătoare s. f. 2° 711 V; 3° 746 V; 4° 741 Vb, 751 VII; pl. trăgători 4° 738 V.
1° v. DLR (reg.) s.v. B.II.120.
TRĂGĂTURĂ s. f. 1° art. 719 VII „respiraţia”: Aşa a fost trăgătură lui dă când l-a lovit, ziceai că-i venit [soţul] dă la muncă şi-i un om obosit aşa. 2° 785 VIII, 825 VI „acţiune de a trage o dată cu năvodul”: Prindea două-trei mii dă kilograme o dată, la o trăgătură 785 VIII.
TRĂGEÂM vb. 1° ind. impf. 1 pl. 746 V „scărmănăm (lâna)”: [Lâna] o spălam, o duceam la trăgătoare, o trăgŞăm, puneam furca, torceam. 2° refl. ind. impf. 1 pl. în expr. ne ~ neam 852 Vllb „eram neam, ne ţineam neam”. 3° refl. ind. impf. 1 pl. în expr. ne ~ de gâlci 761 III „lipseam nemotivat; chiuleam”. 4° ind. pf. c. 1 sg. în expr. am tras atenţia 776 VI „am atras atenţia”.
1° v. DLR s.v. trage lV.l°.a\ 2° cf. DLR s.v. trage VI.
TRĂI, ~ -te-ar (Dumnezeu) vb. tranz. imperat. 3 sg. 787 VIII, 789 VII „să te ţină în viaţă, să te apere de moarte”.
v. DLR, TDRG (înv. şi pop ), CADE, DM s.v., SCRIBAN (rar) s.v. trăiesc.
TRĂISTIŞOĂRA (4 sil.) s. f. art. 804 V dim. de la traistă.
var. trăiştioâră (3 sil.) s. f., pl. trăiştioăre 814 A.
v. DLR (rar) s.v., (reg.) s.v. trăistioară.
TRĂIST6IUL (3 sil.) s. m. art. 815 VII, 823 V „cecul (la porc)”: cf. babă 5°...
TRĂISTOR (2 sil.) s. n. 830 V „cec (la porc)”; cf. babă 5°...
TRĂISTUŢA s. f. art. 805 V 1° „cecul (la porc)”; cf. babă 5°... 2° „toba mică, umplută în cecul porcului”; cf. b a b i c. ..
TRĂIŞTIOĂRĂ v. trăistişoâra.
TRĂSĂTURĂ s. f. 1° 687 VHb „cânepă de calitate superioară trasă prin meliţă şi prin piepteni”: Care făcea urzală, urzală [...] dân trăsătură şi ce
248
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
462
era zgrebeni, dă bătătură. 2° pl. 750 VII „cantităţi din fire de borangic trase deodată dintr-un număr de gogoşi”; cf. trăgător 4°...
pl. 2° trăsături 750 VII.
2° v. GL. DOBR. s.v.
TRĂSURĂ s. f. 1° 720 V, 832 VII „cantitate din fire de borangic trasă deodată dintr-un număr de gogoşi”; cf. trăgător 4°... 2° 720 V „scul (de borangic)”: Trăsiir /[se zice] la roatele-alea, la sculurile, la sculuri; trăsură dă borangic sau roată dă borangic; cf. ar ş i n ... 3° pl. 793 VII „cărucioare pentru copii”: Acu [copiii] e-n trăsiir!pă şosea. In trăsiir!, în cărucioare d-alea. de! trăsurică, eu aşa le zâc, trăsurică; cf. căruţaş.
pl. trăsuri 1° 844 VII; 2° 720 V; 3° 793 VII.
1° v. DLR (prin Olt. şi nord-vestul Munt.) s.v. A.IV.l0, GL. DOBR. s.v.; cf. GL. OLT., BĂRBUŢ s.v , 3° v DLR (rar) s.v. B.I.l0.
TRĂSURICĂ s. f. 793 VII dim. de la. trăsură 3°.
A	F
TRAMBEA vb. tranz. ind. impf. 3 sg. 817 A „făcea (pânza) trâmbă”.
v. DLR (reg.), DM (rar) s.v. trâmbi\ cf. CADE (Olt.) s.v. trâmbi.
TRÂMBIŞOĂRELE s. f. pl. art. 711 VII dim. de la trâmbă (de pânză); cf. v ăli ş 6 r.
TRÂNCI s. m. pl. tantum 1° 719 V, 720 VII, 726 Va, 727 V, 728 V, 738 VII, 741 VII, 742 V, 745 Vllb, 748 V, 749 V, 753 V, 754 V, 839 VII, 842 V, VIL 845 V. 847 V „reziduuri la prepararea săpunului”: [La săpun] rămâne nişte trînc negri aşa; ăia-i dădeam încolo la gunoi 748 V; cf. b o r o g h i n ă 3°... 2° 742 Vllb „reziduuri la fabricarea uleiului”: Când făceam olivia din floarea soarelui, rămânea trînc\ cf. turtele 2°.
var. 1° trânj s. m. 722 V, pl. trânji 862 VII, 868 V; trânjă s. f. 722 V; tregi s. m. pl. 846 V.
1° v. DLR (reg.) s.v. trând2 4°, GL. DOBR. s.v.; cf. SCRIBAN (Munt. de est) s.v. trânji, COMAN, GL. (Brăila) s.v.
TRÂNDÂV adj. 806 VI „umed, jilav”: [Bumbacul] l-adunam şi mai trândav, mai ud, şi l-adunam, îl puneam la soare de-1 uscam niţel; cf. căi âu 1°...
v. DLR (reg.) s.v.2 11.2°, LEXIC REG., II, p. 71 (Roşiori de Vede) s.v.
TRÂNJ v. trânci 1°.
TRÂNJĂ v trânci 1°.
TRÂNTEÂLĂ s. f. 1° 689 VI „acţiune de umplere a pereţilor casei de paiantă cu pământ”: [La casă se dă] prima trânteâlă adică, cum să spuni la noi aicea, dă să prinde pământu; cf. b u 1 g ă r e â 1 ă... 2° 784 Vila nume al unei boli de copii: II doare [pe copil] oasele, şi zace aşa... trînteâlă, şi ne duceam şi-l trăgeam.
TRÂNTITURA s. f. art. 724 VII „partea, zona corpului tumefiată după o căzătură”.
TRÂNTORI s. m. pl. 815 VII, 840 Vb, 861 VII „viermi de mătase supraalimentaţi care nu fac gogoşi”.
463
Glosar dialectal. Muntenia
249
TRÂNTORIŢĂ s. f. 825 A „matcă falsă, care depune mai multe ouă într-o celulă”.
TREÂBĂ vb. ind. prez. 3 sg. 722 V „întreabă”: D-aci iar mă trebâ ăla 785 VIII.
ind. impf. 3 sg. trebâ 785 VIII.
TREANC s. n. 758 VII „aşternut”.
v. DLR (prin nordul Munt.), COMAN, GL. (Vâlcea), GL. ARGEŞ s.v.: cf. LEXIC REG., II, p. 17 (Argeş) s.v.
TREAP s. 789 VII „teanc (de bani)”: Şi aşa să strângea un treap dă bani; cf. ch i tă1.
TREBUINŢĂM vb. ind. prez. 1 pl. 789 V „întrebuinţăm”.
ind. impf. 2 sg. trebuinţâi 714 V, 806 VI, pf. c. 1 sg. am trebuinţăt 725 V.
var. trebuinţeâ vb. ind. impf. 3 sg. 866 VII.
TREBUINŢEÂ v. trebuinţăm.
TRECUT, s-a ~ vb. 1° refl. ind. pf. c. 3 sg. 727 V, 753 I [despre o rană sau o boală] „a trecut, s-a vindecat”: Am fost eu şi la băi, da nu s-a trecut [reumatismul] 727 V. 2° sup. în expr. dă în ~ 708 Vb „lasă (caşul) să se dospească peste măsură”: Şi-l Iasă [caşul] să dospească, să să-năcrească un pic, şi-l dă-n trecut, şi, după ce-1 dă-n trecut, îl bagă la maşină.
2° sup. în trecut 708 Vb.
i° cf. DLR s.v. trece IV2°, 2° cf. DLR s.v. 3 .
TREGI v trânci 1°
TREIERI vb. ind. prez. 2 sg. 775 VII „frămânţi, calci (pământul)”: Aduci pământ d-ăsta roşu şâ-1 treer!, şi-l calci [pentru ţest]; cf. d r i g u i... v. DLR (prin nord-vestul Munt.) s.v. treiera 1.1°, GL. ARGEŞ s.v. treiera. TREISTE (2 sil.) s. f. 695 VI „trestie”: Tencuiala vine-n treistie. v. DLR (reg.) s.v. trestie.
TREMURUŞ s 753 V „aspic”: [Piftia] o punem în străchini, că-s mai mari, ca să facă tremuruş de-ăla mai mult; cf. dârdiţei.
cf. DLR (reg.), CADE, DM (Olt., Ban ), SCRIBAN (pop ), TDRG s.v. tremurici, GL. OLT. s.v. tremurişte.
TRESĂRÂT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 684 VI „a tresărit”, cf. DLR (reg.) s.v. tresărit.
TREŢII vb. ind. prez. 2 sg. 772 VII „întreţii”.
TRIFOIŞTE s f 843 VI „teren de pe care s-a cosit trifoiul”, cf. DLR, TDRG, DEX s.v.
TRIMET vb. ind. prez. 1 sg. 772 VI, 842 VI „trimit”, ind. prez. 2 sg. trimeţi 704 VIII, 776 VIII, 3 sg. trimete 686 Vllb, 704 VIII, 782 VlIIb, 813 V, 843 V, 847 VI, 855 A, 864 VII, 866 VI, 870 V, impf. 2 sg. trimeteâi 837 VII, 3 sg. trimetea 699 VII, 727 A, 833 Vila, 838 Vb, Vila, 851 VI, 861 V, trimetea 678 VlIIb, 756 V, 765 VI, 781 V, 3 pl. trimetea
250
Maria Marin şi Iul ia Mărgărit
464
843 III, 846 VII, pf. c. 1 sg. am trimes 672 VIII, 704 VIII, 824 VII, 825 A, 867 VI, 2 sg. ai trimes 704 VIII, 858 VII, 3 sg. a trimes 701 V, 773 Vllb, 776 VIII, 779 Vila, 782 VlIIb, 822 A, 823 VII, 827 VI, 833 VII, 839 VUIb, 850 Vb, 851 VII, 858 VII, 866 VI; conj. prez. 1 sg. să trimef 678 VlIIb, 3 sg. să trimeâtă 780 Viile, 781 VII, 843 V, 870 Viile, 1 pi. să trimetem 782 V; imper. negativ 2 sg. nu trimete 843 V; ger. trimeţând 869 V; refl. ind. prez. 3 sg. se t rime te 784 V, 813 V.
v. DLR (înv. şi reg.), TDRG (Munt., Mold), CADE (înv.), DEX s.v. trimite.
TRION s. n. 720 VI, 746 VIII, 769 VIII, 791 A, 792 A, 793 A, 811 VIII, 814 A, 827 VI, 830 A, 852 VIII, 863 VlIIa, 868 VI „trior”: [Grâul] să dă la trion, ca să fie ales, curat 769 VIII; cf. ţ i 1 i n d r u 1°.
pl. trioăne 791 A, 827 VI, 830 A, 853 VI, 865 VlIIa.
v. DLR(reg ) s.v. trior.
TRIONA vb. tranz. ind. impf. 3 sg. 746 VIII „dădea (seminţele) la trion ”: Pentru sămânţă te duceai la trion şi-l triuonă [grâul], şi ieşea numai bobu lui.
refl. ind. impf. 3 sg. se trionâ 868 VI.
v. DLR (reg.) s.v. triora\ cf. GL. ARGEŞ s.v. triola, GL. OLT. s.v. triolăm.
TROÂŞĂ (2 sil.) s. f. 828 VII „zdreanţă”: Am pus şi eu [pe mine] ce-am avut în căruţă, o trgăşă; cf. d r e n ţe...
cf DLR, SCRIB AN (Munt.)’s.v. iroş.
TROC s. n. 1° 778 V, 781 VIII. 801 A „jgheab pentru vite; troacă”; cf. piu r i... 2° 802 VIII „căruţă mică, cu patru roţi”: Am înjugat vaca la un troc acolo,la un ghioci mic. 3° 680 VIII „vas de lemn în care se pune caşul la scurs”; cf. criţă...
1° v. DLR s.v. troacă 2°. TDRG, CADE (Trans., Olt.) s.v. troacă, SCRIBAN (Trans., Munt., Mold.) s.v.; cf. LEXIC REG., I, p. 47 (Târgu Jiu), BĂRBUŢ s.v.; 2° v. DLR (prin Olt.) s.v. troacă 2°.
TROCÂN s. n. 765 V augm. de la troc 1°.
v. DLR (reg.) s.v.; cf. SCRIBAN s.v. troc.
TROCĂRIE s. f. colect. 833 A „mulţime de vase din lemn (putini, butoaie etc.)”.
TROL s. 837 VIII „troliu”.
TR6MBĂ s. f. 733 V, 839 VI, 855 VIII, 858 VIII, 865 VlIIa, 869 VI, VlIIa „parte a batozei unde sunt introduse spicele”; [Grâul] îl puneai în căruţă şi dân căruţă vineai cu el la maşină [...] îl trânteai în trombă şi treierai 855 VIII; cf. t6bă 1°.
TRON s. n, 1° 760 VlIIa, 761 VII, 763 V, 769 V, 777 VIII, 782 VII, 784 V, 785 Vila, 792 VII, 794 VII, 799 VII, 801 VII, A, 803 Vile, VIII, 806 VII, 809 V, 821 VII, 825 VII, 827 III, VII, 830 III „sicriu”: Făcea rost dă blăni, cumpăra blăni, îi făcea [mortului] trifonu şi-l băga acolo-n pământ 803
465
Glosar dialectal. Muntenia
251
VIII; cf. casă 1°... 2° 735 Vila, A, 737 VI, VHb, VUIa, b, 838 VI, 847 VI „ghizduri de lemn”: Luam patru căpriori şi făceam un fel de tron şi băgăm tronu în fântână 737 VI; cf. b u 16 i... 3° 838 VIII „cadru de lemn în care este fixată piatra morii”. 4° 863 VI, 864 VI, A „coş la căruţă”: Cutia care stă omu-n ea să spune tronu căruţii 864 VI; cf. casă 2°... pl. tronuri 1° 760 VHb; 2° 848 Via.
1° v. DLR (pop.) s.v.2 2°, TDRG, CADE, ŞĂINEANU (Olt., Trans), SCRIBAN (Ban., Olt., Trans.), DM, DEX (reg.), Izv., 1929, 5-6, p. 18 (Brăila), GL. DOBR. s.v.; 2° v. DLR (reg.) s.v.2 4°; 3° cf. DLR s.v.2 l°.g.
TRONCÂN s. în ~ de femeie 741 VII, 765 V „femeie corpolentă, robustă”: Când a adus-o Marin [pe nevastă-sa] era mititică, mai mărunţic-aşa; acum s-a făcut un trUoncân de femeiel 741 VII.
v. DLR (reg.) s.v. truncan; cf. SCRIBAN (fam.) s.v.
TRONIŞOR s n 752 A „ghizduri de lemn”; cf. butoi... cf. DLR (pop.) s.v., TDRG s.v. tron.
TROPĂNÎND vb. ger. 817 VII „tropăind”; cf. răpăneâ... v. DLR (reg.) s.v. tropăi.
TROŞĂNlT, la ~ vb. sup. 776 VIII „la prăşit (cu o prăşitoare primitivă)”, cf. DLR (reg.) s.v. troşeni.
TROŞIE s. f 821 V „reziduu la prepararea săpunului”: Pă fundu cazanului rămâne troşîie d-aia [la săpun]; cf. boroghină 3°...
cf. DLR (prin Olt ), CV, 1951, 9-10, p. 47 (Severin) s.v. trupe, GL. OLT. s.v.
TRUNCHI s n. cu val. adj. 786 VII [despre mămăligă] „tare, vârtoasă”: Mămăliga să face trunlc odată, râpă, vârtoasă; cf. r â p ă. cf. DLR s.v.2 2°.
TRUP s. n. 763 V „fustă largă din pânză albă, purtată sub oprege”. v. DLR (prin Munt.) s.v. 1.1°.
TRUPINĂ s. f. 678 VUIb, 772 III, 778 VI, VlIIb, 801 A „buturugă, ciot”, var. turplna s. f. art. 801 A.
v. DLR (înv. şi pop.), SCRIBAN (nord) s.v. tulpină, CV, 1951, 9-10, p. 47 (Vâlcea) s.v.; cf. TDRG (Mold., Trans ), CADE, ŞĂINEANU, DM s.v. tulpină, GL. ARGEŞ s.v. turpină, DR, 1941-1943, p. 449 s.v.
TUBERCULOSUL s. n. art. 764 VIII „tuberculoza”: La Bucureşti a răcit ş-a dat în tuberculosu ăla.
cf. DLR (reg.) s.v. tuberculoză.
TUBGĂ v. tiugă 2°.
TUCIULÂRI s. m. pl. 815 A „ţigani care fac tuciuri; căldărari”. TUCIULETUL s. n. art. 735 VI, 743 V dim. de la tuci („ceaun”): [Pentru mămăligă] punem tuculeţu la foc 743 V.
252
Maria Marin şi Iul ia Mărgărit
466
TUCMA v. tomnai.
TUCMAI v. tomnai.
TUFĂ s. f. 1° 763 VII, 823 VII „stejar”. 2° 855 A, 864 A „tulpină de porumb (cu ştiuleţi cu tot, în opoz. cu ciocan)”. pl. 1° tufe 766 VI.
1° v. DLR (Munt., Olt., Dobr.), DM (reg.) s.v. 3°.
TUFIRÎŞ s. n 678 VlIIb „pădure mică şi deasă; desiş” Rediş, adicătele unde e pădure deasă; tufln'ş e mai mărunt; cf. b u h â c i... v. DLR s.v. tufăriş; cf. SCRIBAN s.v. tuferiş.
TUFLEÂSCĂ, să ~ vb. tranz. conj. prez. 3 sg. 777 IVb „să bată”: I s-a suit la cap băutura ş-a-nceput s-o tufleâscâ [pe nevastă-sa], şi dă-i, şi omoar-o; cf. buciumă 2°...
TUGĂ v. tiugă 1°.
TUIÂGĂ s f 777 V „nuia subţire (de salcâm)”: [Lâna] o batem c-o tuiâgă [... ] o cracă d-astea dă salcâm, ca să umfle lâna când o speli; cf. privită, cf. DLR s.v. toiag.
TUIERĂ adj. f. 776 VII „cu mintea rătăcită; zăpăcită”: Juca căluşu [persoana sancţionată, care, conform credinţei, a lucrat de Rusalii]. Făcea ca căluşarii [...] Se scula ea, da tu icră; cf. a m eg i t... cf. DLR (reg.) s.v. tuieş.
TULĂ s. f. 1° 835 VI, 839 VI, 858 VI „cărămidă nearsă; chirpici”; cf c h i r p i c ă. 2° pl. 847 VI „bucăţi de pământ moale cu care se umplu pereţii casei”: Cu paie facem tide-aşa mărişoare, cât intră-n grădea aşa; cf. g h i o n t 1 °... pl. tule 1° 839 VÎ, 857 VIII; 2° 847 VI.
1° v. DLR (reg.), LR, 1959, 6, p. 54 (Constanţa) s.v.; cf. SCRIBAN (Munt. rar) s.v.
TULBUREŞTE vb. ind. prez. 3 pl. 719 IV „tulbură (apa)”, refl. ind. prez. 3 sg. se tulbureşte 719 IV.
TULERCĂ s. f. 777 VI, 802 VIII, 804 VI „pâlnie (fixată la plug, cu care se semăna porumbul în lipsă de semănătoare)”: Tulercă, dă să punea-n urma plugului, dă să ducea boabili-n pământ 804 VI; cf. tâ 1 v... cf. DLR (reg.), DM (reg. şi peior.) s.v. tulearcă.
TULESC vb. ind. prez. 3 pl. 674 VI „coboară (o pantă)”, ind. impf. 3 sg./pl. tulea 693 VII, pf. c. 3 sg. a tulit 676 VI, 693 V, VII, 1 pl. am tulit 696 I, m. m. c. pf. 3 sg. am fost tulit 693 VIL v. DLR (reg.) s.v. tuli‘ 2°.
TULEUL s. n. art., ~ gras 695 VIII „soi de prune mari, turtite la capete”, v. DLR s.v.1 3°; cf. GL. OLT. s.v.
TULPÂNUL s. n. art. 728 V „pulpana”: Când să să ducă omu-ăla să-l apuce de tulpânu hăinii, gata, l-a furat apa.
TULUMBĂ s. f. 1° 817 VIII, 821 V, VIII, 824 V, 827 V „stropitoare”: [Tutunul] l-udăm cu tulumba 827 V; cf. g a m e 1 ă 1°. 2° 676 V, 677 V, VII,
467
Glosar dialectal. Muntenia
253
682 V, 692 V, 706 Vb, 707 VII, 709 V, 747 V, 766 V, 788 V, 837 V „pâlnie de tablă (fixată la maşina de tocat carne) pentru umplut carnaţii”: Maţile alea să umple cu tulumba, cu maşina de tocat, şi punem tulumbă, şi umplem toate maţile alea 692 V.
TUMA v. tomnai.
TUMAI v. tomnai.
TUMBÂT, a ~ vb. tranz. ind. pf. c. 3 sg. 697 VI „a dat peste cap; a răsturnat”: Tot ursu ăsta [...] mi-a luat ojunice [...] Mi-a luat-o şi mi-a tumbât-o aşa de-o coastă, dă o cheie.
refl. ind. impf. 3 pl. se tumbă 694 VI.
TUMNA v. tomnai.
TUMURLUGI s. m. pl. 745 II „pari”; cf. părugeân. cf. DLR, DEX (reg.), TDRG, ŞĂINEANU (Mold), SCRIB AN (Munt), DM (înv.) s.v. tumurug, CADE s.v. tumurluc.
TUNCEA adv. 764 VI vatunci”; cf. atuncilea...
TUNERIC s. n. 702 VIII „întuneric.” v. DA, TDRG (înv ), SCRIBAN s.v. întuneric.
TUNS s. n. 827 A „petrecere la tăiatul moţului unui copil”: Are ţaţa Tudora tuns, ia moţu băiatului.
TUP inteij. 1° 764 VII cuvânt care redă zgomotul produs de aruncarea bruscă a unui lichid dintr-un vas: Ia vadra din casă cu apă şi tup! cu ea după mine. 2° 780 VII cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură intempestivă (cu bâta), cf. DLR s.v.
TURBUCÂLĂ s. f. 699 V „reziduu la prepararea săpunului”: Pă fundu cazanului [la săpun], dă prima dată rămâne numai turbucâlă aşa groasă. Aia nu poţi s-o mai foloseşti la nimic, aia o dăm pă gârlă; cf. boroghină 3 0... cf. DLR (reg.) s.v.
TURCALEŢI s. m. pl. 790 I „ghiocei”: Eu i-am spus că am fost în pădure după turcaleţl.
v. DLR (reg.) s.v. turculeţ 111.1°.
TURCHEZ adj. 701 Vllb, 758 VIII „albastru intens spre verde”, f. turcMză 701 Vllb, turcheâză 758 VIII.
v. DLR, DM (pop ), CADE (Olt ), SCRIBAN (sud) s.v.; cf. COMAN, GL. (Muscel) s.v. turcheaz.
TURNĂTORIE s. f. colect. 739 III „daruri, cadouri turnate de mireasă rudelor apropiate”.
TURPINA V. truplnă.
TURTĂ s. f. 1° 773 V, 778 Vllb, 836 V, 848 V „aluat pentru dospit”: Să plămădeşte aluatu cu turtă sau drojdie 836 V; cf. g o g o â ş ă 1°... 2° ~ de mămăligă 774 V „un fel de pâine preparată preponderent din mămăligă cu faină”. 3° pl. 687 V, 689 VII „alimente care se dau de pomană”: Păi aşa să
254
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
468
zice, turtile; îi dă de pomană, ştiţi, câte-o bucată de pâine sau dă... în zâ dă post îi dă alva, îi dă câte-o bucată dă pâine-n zâli d-ălelante, unt sau brânză 687 V. 4° art. 870 VI „pălăria, discul florii soarelui”; cf. p a 1 â ş c a. 5° art. în ~ furnicilor 831 VII, 832 VUIb, 834 VII, 835 VIII „turta umplută cu brânză, care conform obiceiului, se mănâncă pe grămada de băligar, joi, în săptămâna premergătoare Lăsatului de Sec pentru Paşti, pentru a alunga furnicile de lângă casă”. 6° 778 Vllb „bucată de lut turtită (folosită la lipitul ţestului)”. 7° art. ~ ursitorilor 794 V „pâinea pregătită pentru seara în care sunt aşteptate ursitorile, la trei zile după naşterea copilului, care, apoi, împodobită cu zahăr, bani etc. este oferită moaşei”.
pl. turte 1° 773 V, 778 Vllb, 848 V; 3° 687 V, 689 VII.
1° v. GL. DOBR. s.v.; 3° cf. DLR s.v. 1.1°; 4° v. DLR (prin Olt.) s.v. 1.5°.a, GL. OLT. s.v.; 5° v. DLR s.v. 1.1°.
TURTĂRIE s. f. colect. 789 VII „mulţime de turte”.
TURTELE s. f. pl. 1° 842 VII, 848 III, V, 858 V dim. de la turtă 1°: Diseară plămădesc turtelili, fac aluatu [pentru pâine] 842 VII; cf. gogoaşă 1°... 2° 852 VIII „reziduuri la fabricarea uleiului din floarea soarelui”; cf. trânci 2°.
1° v. DLR s.v. 1.1°.
TURTÎCĂ s. f. 732 V, 791 VII dim. de la turtă („aluat pentru foaia de plăcintă”); cf. turtişoâră 1°.
v. DLR (reg.) s.v. turtea, TDRG s.v. turtă', cf. GL. DOBR. s.v.
TURTIŞOÂRĂ s f 1° 733 VII dim. de la turtă („aluat pentru foaia de plăcintă”); cf. t u r t i c ă. 2° pl. 863 III, V „aluat pentru dospit”; cf. gogoaşă 1°... 3° pl. 846 VII „turte de mălai”; cf. turtoi 1°.
pl. turtişoăre 1° 733 VII; 2° 863 III, V; 3° 846 VII.
1° cf. DLR s.v., TDRG s.v. turtă; 2° v. GL. DOBR. s.v.
TURTOÂIE v turtoi 2°
TURTOI s. 1° n. 720 V, VII, 741 VII, 742 Vllb, 746 V, 747 V, 751 V, VII, 753 VII, 755 V, 837 VII, 838 Va, Vila, VIII, 840 VII, 845 V, 846 V, 848 V, 850 VII, 857 VII, 864 V, 869 Vb „turtă din mălai”: De sărăcie mai făceam turtoi aşa, mai... cu mălai, mai cu faină 747 V; cf. turtişoâră 3°.2°var. 760 VII augm. de la turtă („pâine din aluat nedospit”).
pl. turtoâie 741 VII, 748 V, Vllb, 751 VII, 755 V, 867 V.
var. 2° turtoâie s. f. 760 VIL
1° v. DLR (reg ), SCRIBAN (Munt.) s.v.; cf. TDRG, CADE s.v. turtă; 2° v. DLR (reg.) s.v.
TURTUCÂNCĂ s. f. 810 V „locuitoare, femeie din Turtucaia”.
cf DLR s.v. turtucan.
TURTULIŢE s. f. pl. 773 V dim. de la turtă („pâine din aluat nedospit”).
TURUIECI s. m. pl. 846 VII „carâmbi largi din dimie”: Peste ciorapi trecea şi nişte turuiec, pân-aici aşa, tot dă lână.
469
Glosar dialectal. Muntenia
255
v. DLR (reg.) s.v. tureatcă-, cf. TDRG (Olt., Trans.), CADE s.v. tureac 2°, DM, DEX (înv.) s.v. tureatcă.
TUŞCHIE s. f 870 Viile „băţ scurt şi gros; retevei”: Văd că pune mâna pă o tuş Ide şi când mă croieşte...
v. DLR s.v. tuschie, LEXIC REG., I, p. 32 (Băileşti - Craiova) s.v. TUTOR s m. 744 VIII „par, ţăruş cu care se susţine viţa sau pomul tânăr”: Să pune d-exemplu... tutor să zice la noi, câte-un ţăruş [...] şi, când s-a-mplantat pomu, să fixează lângă ţăruşu-ăla şi să leagă sus c-o aţă. pl. tutori 747 VI.
var. totor s. m. 734 VI; tutore s. m . 708 VI. v. DLR s. v. tutore 2°.
TUTORE v. tutor.
TUTUDUNÂTE adj. f. pl. 679 Vllb „ridicate, ţuguiate”: [Când facem ţest] tăiem glii dă pământ şi le punem aşa tutudunâte-, cf. m o ţo i â t. TUTUNÂRI s. m. pl. 812 A „fumători”, v. DLR s.v. 1°, GL. ARGEŞ, GL. DOBR. s.v.
TUTUNEI s. m. pl. 734 I, V, Vllb „pui de curcă”: Puii de curcă se cheamă tutunlei I; cf. curcănei.
TUTUN^SC vb. ind. prez. 1 sg. 829 A „fumez”.
TUTUNIŞTE s. f. 844 A „teren de pe care s-a cules tutunul”, cf. DLR s.v.
TUZLUG s. m. 814 A „un fel de încălţăminte din lână croşetată”; cf călţuni 1°...
’ pl. tuzlugi 780 V, 827 V.
v. DLR (prin Olt. şi prin nord-estul Munt.) s.v. tuzluc' 1 °, 2°; cf. CADE (înv.), SCRIBAN (rar), DM (înv. şi arh., azi reg.), TDRG, ŞĂINEANU s.v. tuzluc, LEXIC REG., II, p. 33 (Vâlcea) s.v. turluc.
TUZLUGEI s. m. pl. 780 V dim. de la t u z 1 u g.
ŢÂCA1 interj. 867 Vllb cuvânt care imită zgomotul produs la meliţat; cf. t â n c a 2°.
ŢÂCA1 v ţie. 1°.
ŢÂGLĂ s. f. 744 A „ţiglă”.
v. DLR (reg.) s.v. ţiglă, LR, 1959, 5, p. 84 (Ţara Bârsei) s.v.
ŢAIC s. n. 694 V, 698 V, 699 V, 701 III, V, 702 V, 703 V, 712 V, VII, 715 Va, 716 III, 717 VII, 720 III, V, VII, 722 V, 725 III, V, 726 Va, 727 V, 728 V, 732 V, 733 VII, 735 Vila, 736 V, 739 III, 740 VII, 745 V, 746 V, 747 V, 748 V, Vllb, 750 V, 755 V, 837 VII, 840 VII, 845 III, V „drojdie de bere”: Ţăicu ăsta acuşa a ieşit, atuncea nu era ţa ic, decât aveam aluat 748 Vllb; cf. b i ţ â i c.
v. DLR (reg.) s.v. ţaicâ\ SCRIBAN (Munt. est), LEXIC REG., II, p 75 (Năsăud) s.v.; cf. TDRG (Mold. pop.), DM (reg.).s.v. ţaică.
256
Maria Marin şi Iul ia Mărgărit
470
ŢÂICĂ s f 809 V „termen de adresare pentru o femeie mai în vârstă; ţaţă”; cf. g â g a 2°.
v. DLR (prin Munt. şi Olt.) s.v.2, CADE (Olt.), DM, DEX (reg.), BĂRBUŢ s.v., TDRG s.v. ţaţă.
ŢÂMBRĂ s. f. 700 Vi, 709 V, 724 III, 732 V, 743 III, VII „scândură întrebuinţată la facerea gardului; ulucă”: [La gard] băgăm bulumacii ş-apoi punem ţămbre dă lemn 717 VI; cf. d u v â r 2°.
pi. fambre 717 VI, 743 III.
var. ţâmpre s. f. pl. 732 A.
v. DLR (reg.), SCRIBAN (nord) s.v.; cf. ŞĂINEANU (Mold.), TDRG, CADE, DM, DEX s.v.
ŢÂMPRE v. ţâmbră.
ŢANC s. n. 1° 827 A „băţ crestat folosit la măsurarea lungimilor”: Când lemnu îl băgăm în pânză [la ferăstrău], să taie pă nişte ţâncur!pă care să iasă dă diferite dimensiuni 693 VI. 2° 746 VI „lot, parcelă, tarla”: Plecai cu semănătoarea pă... brazdă; dădeai roată tancului, până când îl încheiai; cf. f i t a r â... 3° 811 I, II, 841 I, II nume al unui joc de copii: „şotron”; cf. clasă 2°. ..
pl. 1° ţăncuri 693 VI.
1° cf. CADE (Ban., Trans.) s.v. 2°, (Olt.) s.v. 3°, TDRG s.v. 2°. ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v. 1°, DM (reg ), BĂRBUŢ s.v.; 2° v. DLR (reg.) s.v. 6°; cf. SCRIBAN (Mold. vechi) s.v. 1°.
ŢARC s n. 1° 793 A „construcţie din nuiele împletite, lipită cu lut şi văruită, pentru depozitat cereale; pătul”: Noi avem un ţarc dă nuiele-aşa făcut, dă ţânem în el, în loc dă magazie, era ţârcur! atuncea pă timpu, acuma s-a făcut magazii azi; împletit, dă nuiele tot aşa, lipit cu pământ, spoit, şi ţâneam în el grâu, ovăz; cf. co v erg ă 2°... 2° 850 A „cadru din drugi de lemn fixat peste coşul căruţei pentru a-i mări capacitatea (la căratul fânului, al paielor etc.)”; cf. p ătu 1 1°. 3° 734 A „îngrăditură, gard protector la piciorul unui pod de lemn”: Turna pă dă la vale de ţârcu podului am ieşit.
pl 1° ţarcuri 793 A.
1° cf. DLR (prin nord Munt.) s.v. 5°; 2° v. DLR (reg.) s.v. 10°.
ŢĂCĂLIE s. f. 1° pl. 708 Va, b „bucăţi de lemn, leaţuri pentru fixat ceaunul, lamestecatul mămăligii”: Puneam ceaunu-acolo şi aveam ţâcâlii, dă ţineam ceaunu, ca să nu vină roată, ca să putem mesteca mămăliguţa Va. 2° 807 V „clopot mic; clopoţel”; cf. c 1 o p e ţi că...
pl. ţăcâlii 1° 708 Va, b; 2° 777 Ia, 793 VII, 807 V.
1° v. DLR (prin nord-estul Olt., nord-vestul Munt.), GL. ARGEŞ, GL. OLT. s.v.; cf. LEXIC REG., 1, p. 87 (Vâlcea) s.v.; 2° v. LR, 1961, 4, p. 318 (Argeş) s.v.
ŢĂCĂNEÂLĂ s. f. 714 V, 839 A „acţiune de a ţ ă c ă n i”: Când ieşea [porumbul] ca urechea şoarecelui, îl luam în... la ţăcăneălâ 839 A.
v. DLR (reg.) s.v. 2°.
471
Glosar dialectal. Muntenia
257
ŢĂCĂNEŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 714 V „sapi uşor, mărunţind pământul”: Să semăna grâu ş-apăi ţăcănea p-acolo cu sapa, s-astupa 717 VlIIa; cf. ciocăni...
ind. impf. 2 sg. ţăcăneai 714 V, 3 sg. ţăcănea 714 V, 717 VIII, 1 pl. ţăcăneam 709 V, VII; sup. la ţăcănit 850 V.
var. ţăncăneşti vb. ind. prez. 2 sg., 1 pl. ţăncănim 743 V, impf. 2 sg. ţăncăneăi 735 Vllb, 1 pl. ţăncăneăm 711 VII, 732 V, 736 VII, 743 VII; part. ţăncănit 735 Vllb; refl. ind. prez. 3 sg. se ţăncăneşte 743 V.
v. DLR (prin nord-estul Munt.) s.v. ţăcăni 2°.
ŢACARIŞ s. n 772 VUIb „pădurice cu copaci mici şi deşi; desiş, hăţiş”: E aicea la Izvoranca [...] un fel dă ţăcăriş, nu e pădure ca cum trebuie; cf. buhâci...
cf. DLR (prin vestul Munt. şi estul Olt.), BĂRBUŢ s.v. ţăcăliş.
ŢĂNCĂNEŞTI v. ţăcăneşti.
ŢĂNCLUŞUL s. n. art. 828 II1° „limba de la broasca uşii”. 2° „piedica de la frâna unei maşini”: Pân-la urmă am apăsat pă cele două frâne, care era ţăncluşu pus şi nu lăsa tractoru să plece.
ŢĂNCUÎT, ai ~ vb. ind. pf. c. 2 sg. 689 VIII „ai delimitat terenul cu ţăruşi; ai marcat”: A fost o bucată dă loc, l-ai măsurat frumos, 1 -aiţăncuit aşa cu pari, te-ai apucat şi-ai săpat.
v. DLR (reg.) s.v ţăncui: cf GL OLT s.v. ţăncuim, BĂRBUŢ s.v. ţăncui.
ŢĂP^DĂREÂ vb. ind. impf. 3 sg. 804 VlIIb „bătea nuiele sau leaţuri pe pereţii casei”: După ce-a terminat-o [casa], începe omu să ţăndărească cu scânduri aşa mici, cu beţe, cu cuie dă fier 777 VI; cf. bagă 1°...
conj. prez. 3 sg. să ţăndărească 777 VI; part. f. ţăndărită 804 VlIIb.
v. DLR (reg.) s.v. ţăndări 2°.
ŢĂNDĂREŢI adj. m. pl. 738 V [fig.] „arţăgoşi, capricioşi, ţăndăroşi”; cf. du du mân ă...
ŢÂPURE adj. f. pl. 823 VI [despre urechile unui animal] „ridicate, îndreptate în sus”: [Lupul] era roşcat aşa, urechile ţăpure [...] ţăpure-aşa, scurte şi mici, în faţă.
v. GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. ţăpur\cf. DLR (reg.) s.v. fepur, COMAN, GL. (Vlaşca) s.v. ţăpurâ.
ŢĂRĂNICĂ s. f. 748 V „ţărăncuţă”.
ŢĂRÂNĂ s. f. 1° 693 VII, 838 Vb, Ia ~ 693 VII, pomana ţărânii 813 V „pomană la înmormântare”: îi face-acolo o ţărînă şi lui [mortului], îi zice la ţărînă, o masă acolo cu lume 693 VII; cf. cap 5°. 2° în sărindar de ~ 759 VII, 779 Vile „slujbă la înmormântare”.
1° v. DLR s.v.
ŢĂRĂNICĂ s. f. 743 VIII dim. de la ţărână: Ţărînic-zăz s-agaţă de rădăcioarele-alea, de să prinde pomu.
258
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
472
ŢĂRCĂDÂU s. n. 734 A „ţarc (pentru vite)”; cf. ba doc... v. DLR (reg.) s.v.; cf. SCRIBAN (Munt. est), LEXIC REG., I, p. 87 (Vâlcea) s.v.
ŢĂRUŞEI s. m. pl. 814 A dim. de la ţăruş. v. DLR s.v. ţăruşel 1°, GL. OLT. s.v. ţăruşel.
ŢĂVER v. ţevier.
ŢÂC1 v. ţie 3°
A
ŢAC2, — interj. 855A cuvânt care imită săritura în mers.
ŢÂCA v ţie 1°
ŢÂMBOC v. zâmboc 2°.
ŢÂNC v. ţie 1°.
ŢÂNGĂIÂŞI s. m. pl. 748 VI dim. de la ţângău. v. DLR (pop., peior.) s.v. ţângăuaş.
A	r
ŢANŢOŞ adj. 752 A „ţanţoş, semeţ, încrezut”: Eu eram cam ţînţos, mai mă duceam şi pân satele vecine; cf. fălnicoâsă...
ŢAPĂ s. f. 777 VIII „piele subţire (găurită) din care se făceau geamurile la bordei”: In loc dă geam, ţipe, ţipă dă piei dă animal, pl. ţâpe 777 VIII.
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. ţiplă 1°; cf. DM, DEX (rar), CADE, SCRIBAN (vechi) s.v. ţiplă, COMAN, GL. (Muscel) s.v. ţâpe, GL. DOBR. s.v. ţipă.
ŢAR1 s m. 789 V „ardei iute”: Asta care ustură, zis ardem ăsta care ustură... ţîr, al naibii dă ţîr. pl. ţâri 826 V.
v. DLR (prin sud-estul Olt.) s.v.3 2°, GL. OLT., BĂRBUŢ s.v.
ŢÂR2, o ~ 673 VIII „puţin, un pic”; cf. fărâmă, v. DLR s.v. ţâră; cf. TDRG (pop. fam ), CADE (fam.), SCRIBAN (Olt. fam.), DM, DEX s.v. ţâră.
ŢÂRÎCĂ, o ~ 762 VII, 765 VII dim. de la ţâră-, cf. f i r i m iţă... v. CADE (fam ), DLR, DM, DEX (reg.) s.v.
ŢÂŞTEÂ vb. ind. impf. 3 sg. 678 VlIIb [despre un lichid] „ţâşnea, năvălea”: Când am luat pălăria, aşa-n cap, ţârâia sângele d-aici, ţîştea aşa-ncolo; cf. bufneşte 1°...
v. DLR (prin Munt., Olt ), LEXIC REG., II, p. 31 (Vâlcea), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. ţâşti.
ŢÂŢÂNĂ s. f. 700 A, 735 A „gură îngustă la un recipient; vrană”: [Băutura venea] pă ulcioraşu ăla, venea pă ţîţlna aia, ne didea cu paharu 700 A. v. DLR (prin Munt., Olt., Dobr.) s.v. 4°.
ŢÂVNĂ s. f. 758 III „târtiţă".
v. DLR (prin nord-estul Olt. şi vestul Munt.) s.v. ţâfnă 1°, COMAN, GL. (Vâlcea), GL. OLT., BĂRBUŢ s.v.
473
Glosar dialectal. Muntenia
259
ŢEFT s. n. 830 A „semn constând dintr-un băţ înfipt în pământ, pentru a recunoaşte locul unde a fost plantat firul de viţă de vie”: [Viţei] îi face moşoroiu şi-i pune ţeftu, adică semn [... ] un beţişor aşa, un băţ, chiar dă lemn, chiar dă trestie.
pl. ţefturi 830 A.
v. DLR (înv. şi reg.) s.v. ţeh 7°; cf. TDRG (Munt., înv. şi pop ), CADE (înv.), SCRIBAN (Munt. vest), ŞĂINEANU s.v.
ŢENTIMETRI v. santime.
ŢEP, mingea la ~ v. mingea.
ŢEPELIGĂ s. f. 759 VI, 821 A „unealtă folosită la plivit”; cf. otic...
var. ţipiriga s. f. art. 701 VIII.
v. DLR (prin Olt. şi vestul Munt.) s.v.2, GL. OLT. s.v. ţipiriga; cf. LEXIC REG., I, p. 87 (Vâlcea) s.v. ţipiligă, BĂRBUŢ s.v .ţăpeligă.
ŢESE vb. 1° ind. prez. 3 sg. 732 A [fig., despre lup] „atacă repetat revenind”: Şi merge băiatu şi iar îl ţesi [lupul], iar să repede. 2° se ~ refl. ind. prez. 3 pl. 829 A [fig., despre persoane] „umblă (repede) de colo colo, ca suveica”: Să ţeseă oamenii pe la tribunale.
1° ind. pf. c. 3 sg. a ţesut 732 A; 2° ind. impf. 3 pl. se ţeseă 829 A.
1° v. GL. DOBR. s.v. ţeasă\ 2° v. DLR s.v. 4°; cf. DM (fig.) s.v. 4°.
ŢESTĂRIA s. f. colect. art. 809 VII, 839 VII „mulţimea de ţesturi”.
ŢESTE s. n. pl. 692 VII, 789 VII, 799 V, 804 V, 809 VII „ţesturi”.
v. DLR, CADE s.v. ţest; cf. GL. ARGEŞ s.v. lăst.
ŢEVE s. f. pl. 704 VI, 705 VI, 711 VIII, 715 VII, 728 VII, 747 VUIb. 753 VI „ţevi”.
v. DLR (înv. şi reg.), CADE (rar), TDRG s.v. ţeava.
ŢEVIER (2 sil.) s. n. 732 VI, 735 VI, A, 739 VI, 744 VI „vas cu apă rece prin care trec ţevile la cazanul de ţuică”: E tocitoare care-i zicem ţevier şi prin aia trece ţevile-alea 735 A.
var. ţăver s. n. 708 VI; ţevier (3 sil.) s. n. 709 VIII; ţivier (2 sil.) s. n. 711 VIII, 712 VI, 730 A, 734 A, 755 VUIb; ţivier (3 sil.) s! n. 736 VI.
v. DLR (reg.) s.v. ţevar, LR, 1959, 3, p. 67 (Argeş) s.v.; cf. SCRIBAN (Buzău) s.v figher, DM, DEX s.v. ţevar.
ŢEVIJŢE s. f. pl. 760 VI dim. de la ţeava.
ŢIC s. n. 1° 823 V nume al unui joc de copii: „ţurcă”; cf. drichea i°... 2° 823 V „băţ mic la jocul numit cf. drichea 2°... 3° var. 798 II, 812 II „figură la jocul numit ~
var. 1° ţâca s. f. art. 832 V. de-a ~ ioc. subsi. 729 II; ţâca s. f. art., ~ in casă 797 II; ţânc s. n. 815 II; 3° ţâc s. n. 798 II, 812 II.
1° v. DLR (reg.) s.v. 2°; 1°, 2° cf. TDRG, CADE, ŞĂINEANU (Mold.) s.v., LEXIC REG., II, p. 180 (Argeş) s.v. ţâc, COMAN, GL. (Neamţ) s.v. ţaca, GL. DOBR. s.v. ţâca, GL. OLT. s.v. ţâncuşul.
ŢIGÂNCĂ s. f. 782 VI „soi de viţă de vie nealtoită”.
260
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
474
cf. DLR (reg.) s.v.; ţigan III.2°.
ŢIGÂNCE s. f. pl. 755 V „ţigănci”, v. TDRG s.v. ţigan, DLR, CADE s.v. ţigancă.
ŢIGĂNEÂSCĂ, barză ~ 825 A „barză neagră (care nu face cuib în sat)". ŢIGNÂL s. n. 851 VII „sunet de claxon”.
cf. DLR (pop.) s.v. semnal, SCRIBAN, DEX (pop.), DM (rar) s.v. JIGNIT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 738 VII, 867 II „a mişcat brusc, a zvâcnit”: Când am băgat undiţa în gârlă şi pluta s-a mişcat, noi atuncea am spus că a ţignit 867 II.
v. DLR (reg.) s.v. ţicni 4°.
ŢILINDRU s n 1° 801 A. 829 A „trior”: Dam grâul la ţillndru, pentru semănat 801 A; cf. trio n. 2° 860 VI „serpentină de răcire la cazanul de ţuică”; cf. filtru.
pl. 1° ţilindre 829 A.
1° v. DA (Trans.) s.v. cilindru, TDRG s.v.; cf. GL. OLT. s.v. ţulindru. ŢIMENT s. n. 695 VI, 765 VIII, SOI A, 814 A, 815 A, 835 A „ciment”, v. DA (prin Trans.) s.v. ciment, CADE s.v.
ŢIMENTUÎTE v. cimentuită.
ŢINEA vb. ind. impf. 3 sg. în expr. 1° o ~ talpă v. talpă 2°. 2° ~ ochii v ochi 2° 3° ~ de rău v rău 2°
ŢINTĂ s. fi 868 VI „lot, parcelă”: O ţintă dă cinci pogoane, aşa să zâcea, ţintă-, cf. f i t a r â...
ŢIPIRIGĂ v. ţepeligă.
ŢIPUIEŞTI v. tipuieşte.
ŢISTEÂLĂ s. f. 755 VUIb „strat de nisip cu apă pe fundul fântânii”: Şi sapi, sapi, până dai de ţisteălă-, stai niţel, o pauză, faci ce-ţi trebuie pentru scos ţisteălă de-acolo.
cf. GL. ARGEŞ s.v.
ŢI VIER v. ţevier.
ŢIVILIZÂT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 801 VI „s-a civilizat”, v. DA (înv.) s.v. civiliza,
ŢI VRIE adj. f. 825 VI „deosebită, aleasă, de calitate”: Barca cu năvod aia e o barcă mai specială...o barcă mai fivrfe, mai aleasă, ceva mai fin.
ŢOÂLĂ s. f. 675 V, 711 VIII, 846 V „ţesătură de lână (sau de bumbac) pentru învelit”.
ŢOBARO adv. 683 V „plin de viaţă, vivace”: [Bătrâna] trăieşte şi umblă cu vitele, ţobaro!
Ţ6CLU s. n. 695 VI, 744 VI, 780 VIb, 835 VI, 837 VI, 865 VI „temelie (de piatră); soclu”: [La casă] i-am făcut toc Iu din piatră 744 VI; cf. h a r c â u a. v. DLR (rar) s.v. soclu.
475
Glosar dialectal. Muntenia
261
ŢOCNEÂ vb. ind. impf. 3 sg. 699 VII „atingea, lovea uşor”: Atuncea nu să-mbrăca fata cu rochia, cu fusta neapretată Stitea, era rochii dă pluş, şi stitea rochia atât... când te ţocneâ băiatu peste picior, simţea că-i cu ceva fata, aşa sta rochiile pă ele.
v. GL. ARGEŞ s.v. focni\ cf. DLR (prin nordul Munt.) s.v. ţocni. ŢOGHIE (3 sil.) s. f. 777 VIII, 833 A „ţeapă lungă şi ascuţită; săgeată”: Când dai cu ea, ţogiia aia să-nfigea în dumneata, în perete 777 VIII. pl. art. ţoghiile 794 VII.
v. DLR (prin Olt. şi Munt.) s.v. ţeh 1.11°; cf. BĂRBUŢ s.v. ţodie.
ŢOI,-----interj. 789 A cuvânt care imită săritura iepurelui; „ţup”: Un
iepure... când venea înaintea boilor făcea ţVoi, ţHoi, ţifoi.
ŢOLICĂ s. f. 711 VIII, 743 VII dim. d'e’la 'ţoal ă, v. DLR (pop ), DM (reg.) s.v.; cf. SCRIBAN (est) s.v.
ŢOPA s. f. 827 A, 833 A „unealtă de pescuit constând dintr-un coş de nuiele fără fund”.
pl. ţope 833 A.
v. DLR (prin sudul Munt. şi Ban.) s.v.
ŢOROMPOC interj. 678 VIII „hop, hait!”: Azi aşa, mâine aşa. într-o noapte, ţorompoc\ peste ei.
cf. DLR (prin Munt.), SCRIBAN (Munt. fam.), ŞĂINEANU s.v. ţoropoc. ŢORŢORI s. m. p. 719 Viile „plesne. şfichiuri cu noduri”: [Ispravnicul] venea c-un gârbaci d-alea ca băţu-ăsta dă gros, cu ţorţori f.
cf. DLR (prin nordul Munt.) s.v. ţurţur 3°, SCRIBAN (Buzău), DM s.v. ţurţur, COMAN, GL. (Vâlcea ) s.v. ţorţol.
ŢOVONUL v sovon 2°
ŢUBOI s. m. pl. 834 A „puştani, băieţandri”; cf. băiecân...
ŢUI s. 823 II nume al unui joc de copii: „ţurcă”; cf. drichea 1°... var. ţuia s. f. art. 738 II.
ŢUl v ţui.
ŢUIENI v. suiân.
ŢURA s f art. 842 II „numele unei figuri la jocul de copii d r i c h e a” ŢURLOI s.n. 1° 684 VI „glugă de coceni”; cf. pătieci... 2° 811 VI, 841 VI „pătul (pentru depozitarea cerealelor)”; cf. covergă 2°... 3° pl. 829 A „ţurţuri de gheaţă”.
pî ţurloâie 1° 684 VI; 3° 829 A.
3° v. DLR (pop.) s.v. II. 1°. DM s.v. 4°.
ŢURLUIALA s. f. 752 VII „şuviţă abundentă de lichid care curge sau se prelinge; şiroi”: [Curgea] nu câte-o picătură aşa, ca să zic că o fi o glumă, o ţurluiâlă de sânge; cf. s e 1...
ŢUŢU s n 735 I „leagăn, scrânciob”; cf. s c â r c i2... v. DLR (prin vestul Munt.) s.v. 2°, DM (reg.), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.; cf. LEXIC REG., I, p. 10 (Baia Mare) s.v, ufuţ.
262
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
476
ŢUŢUIENEŞTE adv. 677 VIII „ţărăneşte”: [înainte] nu era aşa cu şcoli şi cu carte, să-nveţe, decât aşa ţuţuieneşte.
v. DLR (reg.) s.v.; cf. DEX (reg ), CADE, SCRIBAN, DM s.v. ţuţuian. ŢUŢURs m. 762 VII „ şuviţă abundentă de lichid care curge sau se prelinge; şiroi”: Cura sângele ţuţur \ cf. s e 1...
v. DLR (reg.) s.v. ţurţur 6°\ cf. SCRIBAN (Olt ), COMAN, GL. (Vâlcea). LEXIC REG., I, p. 57 (Craiova), GL. ARGEŞ s.v.
ŢUŢURCĂ s. f. 784 VI „ţurţur pe care curge apa”: Avem şi izvoare care este fântâni cu ţuţurcă, făcute de ciment, frumos, cf. DLR s.v.
ŢUVLOI s. 777 VIII „un fel de fluier din papură”, cf. DLR (reg.), SCRIBAN (Munt. vest) s.v. ţuvloaie.
UCIGÂŞ s. m. 832 VII, 870 Vllb „strigoi”: Cică să nu intre pisica la mort că să face ucigaş 832 VII; cf. s p ah i e... cf. CADE, GL. ARGEŞ s.v.
UDAT s. n. 756 III, VIII, 769 III, VII „obicei la nuntă, conform căruia mireasa umblă prin sat cu o găleată cu apă şi stropeşte pe cei întâlniţi”; cf. â p ă 1 °. v. GL. OLT. s.v.
UDVÂNUL s. m. art. 780 VIII „uliul”: Lupu mi-a luat mielu-n gură cum ia udvâni ăia mari, dă ia puiu dc la găină; cf. h u 1 i u. pl. art. udvănii 780 VIII.
UEI interj. 846 VII „vai”.
UGERÂTĂ adj. f. 731 VIII [despre vacă] „cu ugerul mare şi plin”. UIE (2 sil.) s. f. 761 VI nume al unui joc de copii: „furcă”; cf. drichea 1°...
UIEM v. uium.
UÎM v. uium.
UIT v. hoieşte 2°.
UITÂT, mi-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 sg. 767 VII, 834 V, 848 A, 862 VII, 867 V „am uitat”: Cât să plătea dă sac nu mai ţâu minte, am... mi-am uitat 848 A. v. TDRG (Munt., Trans.) s.v uita II.
UIUDUMĂ s. f. 704 VI „boală la viţa de vie; oidium”.
UIUM s. n. 751 VI, 800 VI, 844 A, 851 VI „cantitate de cereale sau de ţuică reţinute, odinioară, drept plată de către proprietarul batozei sau al cazanului”.
var. o Im s. n. 695 VI, 701 VIII, 785 VI, 801 VI, 815 A, 819 VIb, 820 VI; oiem s. n. 693 VI, 774 Vila, 785 VI, 801 VI, 835 A; uiem s. n. 760 VI; ulm s. n. 825 VI.
v. GL. OLT., LR, 1971, 2, p. 172 (Suceava) s.v.; cf. CADE, DM, DEX s.v., TDRG s.v. oem, ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v. oiem.
ULCICA s. f. art. 757 II numele unui joc de copii.
477
Glosar dialectal. Muntenia
263
cf. SCRIBAN s.v. ulceluşâ.
ULEÂM (2 sil ), ne ~ vb. refl. ind. impf. 1 pl. 775 VIII „ne aoleam, ne văicăream”; cf. chilomăneşte 2°...
ULEI s. n. 693 VII, 715 VII. 817 VII „hârdău”; cf. îrdău. cf. CADE, SCRIBAN s.v., DM (reg.) s.v.
ULEU s. n. 671 VII, 678 VUIb „ulei (comestibil)”; cf. olivie... v. TDRG s.v. ulei.
ULICIORI s. f. pl. 677 VIII „ulicioare”.
ULII s. m. pl. art., ~ şi porumbeii 7841 numele unui joc de copii; cf. i e r e i i. ULIŢĂ s. f. 725 A, 753 I „uliţă”; cf. 1 i n i e 2°. pl. uliţi 725 A.
ULOI v oloi
ULUC s. n. 1° 723 V, 750 Vlllb, 861 VI „jgheab pentru hrana animalelor”: [Porcul] îl îngrijim noi, îl băgăm la coteţ, avem uluc acolo, îi punem mâncare acolo 723 V; cf. p i u r i... 2° 706 VI, 720 Vlllb, 737 VI, 751 Vlllb „jgheab pe care alunecă buştenii la vale”; cf. c o ş c ă i... 3° 706 VI, 712 VIII, 750 Vlllb, 751 VlIIa, 866 V „vas de lemn în care se pune caşul la scurs; crintă”; cf. cr i tă... 4° 855 A, 858 VIII, 866 VI „şanţ făcut cu rariţa printre rândurile de porumb”: Rariţa era de mergea pe rându printre porumb [...] şi făcea un uluc aşa, dădea pământu-n lături 858 VIII; cf. cărare... var. 3° ulucă s. f 750 Vlllb.
1° cf. TDRG, CADE (Mold ), SCRIBAN (est) s.v.; 2° v. GL. OLT. s.v.; 3° v. GL. DOBR. s.v.; cf. ŞĂINEANU s.v. 1°.
ULUCĂ v uluc 3°
UMBLĂRI s. f. pl. 712 VII „apucături, purtări”: Avea umblări proaste; cf. călcările...
v. BĂRBUŢ s.v. umblare.
UMBLĂTbR adj. 1° 724 A [despre un drum] „umblat, bătut”: Erau două drumuri, mă uitam şi eu acolo să vedem care-i mai umblător. 2° 835 A „care se mişcă; mobil”.
f. 2° umblătoare 835 A.
UMBREĂJĂ s. f. 865 VI „unealtă de pescuit formată dintr-o plasă fixată în apă cu câte un p o t i g a c i în părţile laterale”, pl. umbreji 865 VI. v. GL. OLT. s. v.
UMBREÂNĂ s. f. 818 III „peşte de apă dulce; mreană”. var. îmbreână s. f. 684 VI.
v. DLR(reg.), SCRIBAN (Năsăud) s.v. mreană; cf. TDRG s. v. mreană. UMBRULIŢA s. f. art. 701 Vllb dim. de la umbră.
UMEDEĂZĂ vb. intranz. ind. prez. 3 sg. 695 VI „se umezeşte”. UMERE s. m. 714 VII, 718 VII „umăr”.
264
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
478
v. BL, 1933, p. 43 (Olt.), 1935, p. 128 (Ţara Haţegului) s.v.
UMPLÂT v. umplem.
UMPLEM vb. ind. prez. 1 pl., în expr. ~ borş 726 Va, b „preparăm borş punând apă cu tărâţe la fermentat”.
var. am umplât vb. ind. pf. c. 1 sg. 706 VII. v. DM s.v. umple.
UNA 1° art. nehot. 853 III „o”. 2° ~ ... ~ loc. adv. corelativă 714 V „pe de o parte... pe de altă parte”: Ii dai huruială mai călduţă aşa, că dacă îl fierbi şi-i dai mâncare fiartă, adică terciu fiert, una face limbrici porcu, una face şi jeg. 3° ~ -ntruna loc. adv. 678 VlIIb „întruna, mereu”: Am venit acasă, munceşte una-ntruna; cf. conţi n... 4° în ~ şi pielea v. pielea 2°.
1° v. TDRG s.v. unu 4°\ 3° v. GL. OLT. s.v. 2°.
UNCHE s. f. 675 V, 680 Vllb, 756 V, 786 II, III „mătuşă”, v. LEXIC REG., II, p. 33 (Vâlcea) s.v. unchie, BĂRBUŢ s.v. UNCHIÂŞUL s. m. art. 675 VII, 698 Vila, 706 Vb, 707 VII, 711 V 733 VII, 736 VII, 743 V „cecul (la porc)”; cf. babă 5°...
UNDROC s. n. 701 Vllb, 718 VII, 837 VII „fustă groasă de postav”: Făceam şi noi ba şi undroăce pă noi 701 Vllb. pl. undroăce 701 Vllb, 718 VII. var. hundroc s. n. 701 Vllb.
cf. DA, TDRG, CADE, ŞĂ1NEANU s.v. androc, DM (reg.), GS, 1928. p. 68 (Râmnicu Sărat), I. Cr., 1914, p. 368 (Prahova) s.v. androc, SCRIBAN s.v. hondroc.
UNE adv. 681 VI, 682 VIII, 685 V, 686 Vllb,'687 VIII, 697 VI, 718 VII, 729 V, 740 A, 741 A, 743 VII, 757 V, VIII, 759 VI, 764 V, VII, 766 VlIIa. 767 V, VII, 768 VI, VII, 771 Vb, 772 VlIIb, 773 Vllb, 779 Ila, V, 780 VII, 782 VI, VlIIb, 794 A, 796 VII, 799 V, 800 VII, 804 V, 817 III, VII, A, 823 Vllb, 827 A, 841 Va, 851 VII, 852 Via, 856 A, 863 V, 866 V, VII „unde”, v. TDRG (pop. frecvent) s.v. unde, CADE (prov.) s.v.
UNEOÂRĂ adv. 854 VlIIb „bunăoară”: Am găsit-o [o fată] d-asta ca cum eşti dumneatale unegâră.
cf. ŞĂINEANU s.v. uneori.
UNEVÂ adv. 790 VIII „undeva”.
UNGHERELE s. n. pl. art. 766 VIII „capetele bârnelor cioplite pentru a fi îmbinate”: Am băgat ungerele la cioplit, am învelit-o [casa] şi d-aci am început ş-a lipit-o.
cf. TDRG (Mold), CADE (Mold., Bucov., Trans ), SCRIBAN s.v. ungher, ŞĂINEANU s.v. unghier.
UNGHILIŢA s f art. 749 A dim. de la unghie: N-aveai furculiţă ca acum să mănânci cu furculiţa, mâneai cu... mâna, cu ungiliţa.
479
Glosar dialectal. Muntenia
265
UNGURICA s. f. art. 764 A, 788 Y numele unui dans popular, cf. CADE s.v. ungureancă, DM, DEX s.v. ungurean 2°.
UNS s. n. 785 Vllb „unsoare, grăsime”: Nu exista unsoare cum este acuma, acum nu mai mănânci fără uns; cf. u n s e â 1 ă.
UNSEÂLĂ s. f. 671 VII „unsoare, grăsime”: Curăţ cartofi şi-i fierb, şi-i prăjesc acolo, bag unsiâlă-n ei, uleu; cf. uns. v. GL. ARGEŞ s. v.
UNSOÂRE s. f. 858 V, 869 Va „grăsime de calitate inferioară (pentru săpun)”; cf. u r i c i m e a 2°, urâciunea 2°.
UNSURĂT adj. 848 V [despre săpun] „cu prea multă untură; unsuros” [Săpunul] nu iese bine, iese unsurăt, nu e bun dacă nu are sodă; cf. u n t u r 6 s.
UNTARs. m. 829* „piţigoi”: Primăvara untăru spune „cinci opinci într-un picior şi călcâiu tot e gol”.
UNTURĂ s. f. 694 V „slănină care se topeşte pentru untură”: Topim untură noi femeile, scoatem unturile şi Ie topim, pl. art. unturile 694 V.
UNTURI s. n. pl. 678 VIII „cantităţi mari de unt”: [Turcii] aduna dă pân sate vite, aduna unturi, aduna miere.
UNTUROS adj. 837 V, 857 VII [despre săpun] „cu prea multă untură; unsuros”; cf. u n s u r â t.
v. DM, DEX (înv.) s.v.; cf. TDRG, SCRIBAN (vechi), CADE s.v. UNZEÂLĂ s. f. 847 V „amestec de faină cu apă cu care se unge turta de mălai”: Opăream mălaiu, făceam dă făină unzâlă şi puneam pă turtoi; cf. maieluţă...
URALII v. urlărie 1°
URĂRIE v. urlărie 1°.
URÂCINE v. urâciune 3°
URÂCIUNE s. f. 1° 712 V, 743 V, 839 VII „reziduu la prepararea săpunului” [La săpun] rămâne urîcunea la fund [la cazan] 712 V; cf. boroghină 3°... 2° 732 V „grăsimea de calitate inferioară (folosită la săpun)”; cf. unsoare... 3° var. în expr. am dus ~ 746 VIII „am suferit, am fost chinuit”: Am dus urîcine rău şi p-acolo [prin război]; cf. a m a r n i c i t... var. 3° urăcine s. f. 746 VIII.
URDEŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 741 VII, 750 V, 755 V, 838 Vllb [despre săpun, la preparare] „se îngroaşă ca urda”; cf. îmbrânzeşte. ind. impfi 3 sg. urdeâ; part. f. urdită 855 VII. v. GL. DOBR. s.v.
URECHE s. f. 1° în expr. stăteam în ~ 749 V „ascultam cu atenţie, ciuleam urechile”: Aşteptând aşa stăteam în ureJce ca să vie [fata], 2° 782 VUIb „fiecare dintre cei doi saci ai desagilor”: Punea desagii pe cal, c-o ureJce-n partea asta ş-o ureJce-n partea asta. 3° art. ~ podului 775 VIII „capul podului
266
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
480
sprijinit de mal”. 4° pl. art. 868 VIII „cormenele rariţei”: Da cu rariţa, da-i scotea urelcile-alea,, dădea numai cu fieru. pl. art. 4° urechile 868 VIII.
2° v. GL. OLT. s.v.
URECHELNIŢĂ s. f. 698 A „beţişor crestat la un capăt, cu care se încheie brăcinarul la cioareci”.
URICEÂ adj. f. 807 VlIIa „urâţică”.
URICIMEA s. f. art. 719 V 1° „reziduul de la prepararea săpunului”; cf. borogh i nă 3°... 2° „grăsimea de calitate inferioară (pentru săpun)”; cf. unsoare...
URICINÂT, am ~ vb. tranz. ind. pf. c. 1 sg. 747 VIII „am tratat urât; am chinuit, am oropsit”: Am păţit destule şi eu cu războiu, cu rănitu, cu părinţi bătrâni, m-am chinuit eu, nu i-am uri cinat; cf. a m a r n i c i t... cf. LEXIC REG., II, p. 79 (Turda) s.v. urijinat.
URJUME s. f. pl. 676 V ,jumări rămase după topirea grăsimii”, cf. SCRIBAN (Munt., Trans.) s.v. hurjumâ.
URLALIE v. urlărie 1°
URLĂ vb. tranz. ind. prez. 3 pl. 821 V [despre flăcăi] „strigă versuri satirice la adresa fetelor rămase nemăritate, în cadrul obiceiului numit urlărie; satirizează”.
conj. prez. 3 pl. să urle 821 Via.
URLĂRIE s. f. 1° 832 V, 860 VI, VII, 870 VI „obicei, în seara de Lăsata Secului de Paşti, potrivit căruia copiii şi flăcăii aprind focuri şi strigă prin sat versuri satirice, însoţite de cuvântul «urlăria»”: De Lăsata Secului atunci seara se aprindea urlării, aşa se spune; aia s-aprinde ş-acuma. Leagă un băţ, pune-acolo cauciuc, gaz, motorină şi le suie-n sus aşa şi strigă „urlăria la baba Maria!” 860 VI; cf. d i h 6r n i ţă 2°. 2° 846 VI, 860 VI, VII „vas sau băţ în care se pun materii inflamabile în cadrul obiceiului numit ~ ”; cf. d i h 6 r n i ţ ă 10... pl. 2° urlării 855 VI, 860 VI, VIL
var. 1° uralii s. f. pl. 855 VI; urărie s. f. 864 V, A; urlalie s. f. 846 VI, pl. urlalii 855 VI; urlălie s. f. 861 V, VII.
URLOI s. n. 800 VI „pâlnie fixată la roata plugului, folosită pentru semănat porumbul”: Puneam porumbu şi cu urloiu şi cu păru... ori tâlv, ori urloi [... ] pâlnie care puneam unu cu mâna-n ea... era fixată la plug; cf. tâlv...
* cf. TDRG, CADE s.v., DM (reg.), DEX (pop ), GL. ARGEŞ, DR, 1927-1928, p. 404 s.v.
URLUIEŞTE vb. tranz. ind. prez. 3 sg. 749 II [în jocurile de copii] „îndreaptă mingea către o anumită ţintă”: O urluieşte mereu, ei ia mingea ş-o aruncă ca să-i dea celălalt cu băţu.
URMÂTIC adj. 855 A „cel din urmă”: [Porumbul] a fost următic, crud. f. următică 839 VI, 865 VI; m. pl. urmâtici 831 VI. cf. BĂRBUŢ s.v.
481
Glosar dialectal. Muntenia
•267
URMĂRI s. f. pl. tantum 818 VIII „apucături, purtări”: Să vedem şi eu... copilu cum merge, ce urmărlare şi el; cf. călcările...
URNĂ s. f. 811 VI, 841 VI „coş înalt (la fabrici); furnal”..
URS s. m. 1° 697 VI [la casa de lemn] „bârnă lungă cât peretele, aşezată peste temelia de piatră”: Peste arca începe garnitura aia, centură dă ciment, p-ormă-i urşi, temeili, da, asta să numeşte pă bătrâneşte urs sau temei; cf. lung 2°... 2° 688 A „cosoroabă”; cf. b i 1 imane 1 e...
pl. urşi 1° 697 VI; 2° 688 A.
2° cf. CADE (Olt.) s.v. 5°, DM s.v. 4°, DEX s.v. 3°.
URSĂREÂSCĂ adj. f. 752 Vllb, 773 V, Vllb [despre mămăligă] „pripită”: Mămăligă ursareăscă o fierbe-n colcote şi pune treptat, treptat mălai până să încheagă 752 Vllb.
URSĂRIE s. f. colect. 734 Vila „mulţime de urşi”.
URSĂTOÂREA s. f. art. 788 VII „ursitoarea”.
pl. ursători 781 VII, 788 VII.
v. CADE (Olt., Oaş) s.v.
URSEÂM vb. tranz. ind. impf. 1 pl. în ~ nunta 711 VII „stabileam, fixam data nunţii”: După logodnă urseam nunta', cf. pune 7°.
URSEZ vb. ind. prez. 1 sg. 823 VII „ursesc”: Alţii îi urseâză la rău... aşa i-o ursăt ursitoarele atuncea-n noaptea aia 793 VII; cf. rânduit...
ind. prez. 3 sg./pl. urseâză 793 VII, 796 VII, 803 Vllb, 823 VII, 828 VII, 864 VII, pf. c. 3 sg. a ursăt 701 Vila, 792 VII, 823 VII, 825 VII, 864 VII. 3 pl. a ursăt 712 VII, 793 VII; conj. prez. 3 pl. să urseze 792 VII, 823 VII; part. ursăt 791 VII, 812 VII, 823 VII, 825 VII, m. pl. ursâţi 791 VII.
var. orsât vb. part. 801 A.
v. SCRIB AN (vechi, azi Olt., Oaş) s.v. ursesc, GL. ARGEŞ s.v. ursat, DR, 1929-1930, p. 473 (Vâlcea) s.v. ursa; cf. TDRG (Olt., Trans.), CADE (Olt., Oaş) s.v. ursi.
URSOICUŢĂ (4 sil.) s. f. 677 VIII dim. de la ursoaică.
URUIÂ v hurui 1°, 3°
URUITOR v. huruitor 1°.
URZĂLOS adj. 756 V [despre firul de lână] „bun de urzeală”: Alegem ce este mai urzălos, ce e mai ghebos dăm iar deoparte.
URZĂREÂSĂ s. f. 831 Vllb, 852 Vllb „femeie care urzeşte pânza; urzitoare”: cf. pânzăreâsă...
URZĂTOÂREA s. f. art. 812 VII „femeia care urzeşte pânza; urzitoarea”; cf. pânzăreâsă...
URZĂTOREÂSA v. urzitoreâsă 2°.
URZEALĂ s. f. 765 VIII, 773 VIb, 828 VIII „schelet de lemn la casa de paiantă”.
URZELURI s. f. pl. 845 V „urzeli”
268
Marja Marin şi Iulia Mărgărit
482
URZEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 1° 773 VIb „pune lemnăria verticală la pereţii casei de paiantă”: Formează tălpile, temelia casei, după care urzeşte stâlpii-n sus cât este casa. 2° 794 VII „urseşte”; cf. r ându i t... 3° 791 V, 840 VII, 841 V [despre viermele de mătase] „înveleşte gogoaşa cu mătase”.
1° ind. pf. c. 1 sg. am urzit 830 VI; refl. ind. prez. 3 sg. se urzeşte 773 VIb; 3° ind. impf. 3 pl. urzeâ 749 VII, 750 VII, 801 VII, 825 V, 841 V, 849 V; conj. prez. 3 pl. sa urzească 825 V, 841 V; sup. la urzit 802 Vila.
1° v. GL. OLT. s.v. urzesc 2°; cf. TDRG (lb. v.) s.v. urzi, SCRIB AN (vechi) s.v. urzesc-, 2° cf. ŞĂINEANU s.v. urzi.
URZITOREÂSĂ s. f. 1° 818 A „femeie care urzeşte pânza; urzitoare”; cf. pân ză reâs ă... 2° var. 779 Vile „femeie care trage borangicul din gogoşi”: După ce face gogoşi şi nu-1 dai la stat, te duci la urzătoreăsă zis şi tragi borangic; cf. du 1 ăp ăreâ s ă... pl. 1° urzitorese 818 A. var. 2° urzătoreăsă s. f. 779 Vile.
USCÂTE adj. f. pl. 855 VII [despre sumele de bani] „în numerar; lichide”: Avea bani tata, da. Când m-am măritat mi-a dat zece mii uscăte. v. SCRIBAN s.v. uscat', cf. GL. ARGEŞ s.v. baq.
USCĂTOÂRE v uscător 2°
USCĂTOR s. 1° 836 VI „ramă de lemn pentru uscat tutunul”; cf. gherghef... 2° var. 744 VIII ..groapă peste care se pune leasa de afumat prune”; cf. lojniţă.
var. 2° uscătoâre s. f. 744 VIII.
2° cf. DM, DEX s.v.
USCĂTURĂ s. f. 1° 778 VI, 844 VI „arşiţă, caniculă”; cf. prigorie.. 2° 868 VI „uscăciune, secetă”. 3° 785 VI „iz de mucegai pe care îl prind vasele goale”: Butoiu să fie toată vara la soare, să fie uscat, să iasă toată uscătura din butoi; cf. s f o i â g 1 °.
USTURÂT adj. 706 V, 720 VUIb, 748 V „iute (la gust), înţepător”: Era o miere amestecată cu păstură, cam usturată 720 VUIb. Copiii mei nu prea mănâncă chiar aşa usturat 706 V. f. usturată 720 VUIb.
USTUROĂIE s. f. 833 A „usturoi”: Aşa cum toacă ustur oaia şi pelinu-n gură, aşa va asculta şi el de cuvântu mutului [la căluş].
USTUROIM vb. ind. prez. 1 pl. 775 V „usturoiem (carnea)”. UŞCHÎT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 725 VII „a plecat pe furiş”, v. GL. ARGEŞ s.v. uşchi.
UŞTUBEU v ştubeuri 2°
UŞURE adj. 691 V, VIII, 693 VUIb, 815 A, 818 A, 824 A, 830 A, 834 A, 864 A „uşor”: Praşila a doua [este] o muncă mai uşure 691 VIII.
v. DM (înv. şi arh.), CADE s.v., SCRIBAN (Munt. vest) s.v. uşor.
483
Glosar dialectal. Muntenia
269
UŞUREL s. m. 741 VII „plămân (la porc)”; cf. ficat 2°...
UTRUBUŢELE s. f. pl. art. 808 Via „lucrurile, obiectele din casă”: Pâinea la câmp e necesară, pentru că la câmp nu te duci cu căldarea şi cu toate... utrubuţili ca să le mănânci acolo.
cf. CV, 1951, 12, p. 37 (Balş) s.v. utrube.
UŢIUPIT (3 sil.), s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 827 A „s-a opintit”: S-a uţiupit cu ea [=oaia] ca s-o ducă şi n-a putut.
cf. DA (Muscel), CADE (prov.) s.v. huţupi, COMAN, GL. (Vâlcea), LEXIC REG , I, p. 43 (Gura Jiului), GL ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v. uţupi.
VAC s. n. 1° 764 VIII „vreme, stare meteorologică”: Când era văcu rău. 2° în alt ~ loc. adv. 851 VII „mai demult, odinioară”; cf. a i n t e...
1° v. CADE (prov.), DM (reg), SCRIBAN s.v. veac; cf. DEX s.v. veac.
VÂCĂ s. f. 1° 835 VIII „loc fix (copac, stâlp) unde se joacă de-a 2° art. de-a~ loc. subst. 798 VIII numele unui joc de copii. 3° pl. ~ sălbatice 721 VI „cerboaice”.
pl. 3° vaci 721 VI.
VÂCLĂ adj. f. 835 A [despre o oaie] „cu pată albă pe bot”; cf. stărnută.
pl. văcle 835 A.
VAD s. n. 743 Ha, b „lac mic făcut de copii pe cursul unui râu, cu ajutorul unui baraj rudimentar”: Facem un vaci mare. ne dezbrăcăm, facem un vad mare şi ne scăldăm acolo Ha.
VADĂ s. f. 780 III „terasament din pământ cu baza mai mare decât partea de sus, la culturile de orez”.
pl. art. vezile 780 III.
VADAGIU s. m. 780 Via „lucrător care dă drumul la apă pe vadurile (şanţurile), de irigaţie”.
VÂDRĂ s. f. 1° art. ~ lui Cuza, ~ lui Fălcoiânu 725 A „numele unor unităţi de măsură pentru capacitate”: Cum era pă timpuri... era vadra lui Cuza, da era şi vadra lui Fălcoiânu, a lui Cuza era mai mare. 2° pl. 690 VI, 709 VII, 711
VI,	VII, 712 V, VIII, 713 Va, 714 VI, VII, 721 III, 724 VIII, 735 V, 743 VII, 847
VII,	852 III „petrecere sâmbătă seara înaintea nunţii”: Sâmbătă seara era vedre cât şi la mireasă, cât şi la ginerică 712 V; cf. b e t e â 1 ă... 3° art. ~ nunului 618 VII, 815 VII „petrecere luni după nuntă, în cinstea nunului”: Luni zicea că este vadra nunului, pă urmă s-aşeza luni pă băutură şi pă mâncare iar 815 VII.
pl. 2° vedre 690 VI, 709 VII, 711 VI, VII, 712 V, VIII, 713 Va, 714 VI, VII, 721 III, 724 VIII, 735 V, 743 VII, 847 VII, 852 III.
2° v. LEXIC REG., II, p. 96 (Galaţi) s.v. vedre-, cf. TDRG (Ialomiţa, Dobr.), CADE s.v., GS, 1929-1930, p. 135 (Prahova) s.v. vedrile.
VAL s. n. 1° 815 A „circumferinţă”: Capăţână de roată de douăzeci în val. 2° se dă în ~ loc. vb. 727 V [despre apă] „clocoteşte”: Când dă apa-n fiert de să dă în valV, punem mălaiu.
270
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
484
VALINIE s. f. 763 Illb, 765 V „vanilie”.
VALS s. n. 760 Vllb „vait la moară”.
VÂNGĂL v. vângărul.
VÂNGĂRUL s n art. 776 VIII „teancul, maldărul (de lână cardată, de pânzeturi)”: [Darurile primite în hora miresei] le strânge una pă mână, soacra or sora miresii la face văngăru atât pă mână. Da rochii, da batic...
var. văngăl s. n., pl. văngâle 777 V.
v. COMAN, GL. (Vâlcea), LEXIC REG., I, p. 39 (Gura Jiului), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ, LR, 1959, 1, p. 64 (Craiova) s.v.; cf. GL. DOBR. s.v. vangăl.
VANTROŞE s pl 706 Viile „cosoroabe”: Aicea sus este vântroşă mai subţiri care stau grinzile, stau... popii ăştia; cf. b il im ane 1 e...
VAPOR s. n. 747 VlIIa, 748 VI, VlIIa, 752 VI, 764 VIII, 781 VIII, 782 VlIIb, 785 VI, 788 A, 811 VIII, 818 VIII, 827 VI, 829 VIII, 830 VI, 837 VIII, 838 VIII, 842 VIII, 843 VI, 844 A, 848 A, 849 VI, 853 VI, VlIIa, 855 VIII, 858 VIII, 861 VIII, 863 A, 869 VlIIa „locomobilă”: Nu erea maşâni d-astea cu motoară înainte. Erea vapor [...] băgăm paie-n el până când să-ncindea bine 764 VIII.
pl. vapoare 752 VI, 782 VlIIa, 788 VI, 792 A, 793 A, 796 VlIIa, 801 A. 802 VI, 811 VIII, 819 VIII, 827 VI, 828 VI, 832 VI.
v. GL. OLT., SCŞt (Iaşi), 1963, 2, p. 275 (Iaşi, Galaţi) s.v.
VÂRGA s. f. art., ~ lui Călin 831 Vllb „model de ţesătură populară”.
VASILCUŢĂ s. f. 781 V „obicei de Anul Nou”: [La Anul Nou] anumiţi ţigani împodobeau o păpuşă dintr-astea, zicea că e vasîlcuţă.
VAŞ interj. 784 VIII cuvânt care imită lovitura scurtă cu sabia.
VÂTRĂ s. f. 1° 801 A „partea de jos, fundul puţului”: Băgăm neşte tuburi dă ţiment sau îi facem şi i le băgăm dă la vatră, dă unde s-a început apa şi până la un metru-n sus. 2° 852 VIII „loc de treierat; arie”: Făceam vatr-aşa frumoasă, curăţăm de pământ, băteam un lemn aicea în mijloc, aşa un par, şi legam doi cai; cf. a r i 6 i 1°... 3° 858 III „bază regeneratoare a unei tufe”: Un şarpe... într-o vatră aşa de leuştean am văzut, ca o funioar-aşa. 4° 825 VI „rest de ţuică lăsat în curătoare pentru cel care urmează la cazan”: In hârdău-ăla mai lăsa ca o jumătate, un kil vatră, că... mai vine cineva după el şi ăla nu mai are până iarăşi curge ş-a lui, să bea d-acolo din vatra aia. 5° de ~ loc. adv. în expr. am fost — 860 V „am avut grija casei şi a gospodăriei”: Eu am fost dă vatră... la ei, la fraţii mai mici.
VĂCARUL s m. art. 820 A [la jocul bob ic] „jucătorul care prinde bila în căciulă”.
VĂCĂLUIÂLĂ s. f. 671 III „strat subţire de lut cu care se netezesc pereţii după tencuială; drişcuială”: Casa din prima dată o izbeşti cu pământ, ştii, cum e la noi, acolo n-avem de unde să scoatem nisip la munte; am făcut pământ mai subţire şi am văcăluit-o, i-am dat văcăluiălă\ cf. 1 u t u i â 1 a...
VĂCĂLUIT, am ~ vb. ind. pf. c. 1 sg. 671 III „ani drişcuit”; cf. gheruieşte...
485
Glosar dialectal. Muntenia
271
part. f. văcăluită 671 III.
cf. LEXIC REG., I, p. 95 (Rupea), II, p. 55 (Făgăraş) s.v. văcâlui. VĂCĂRÎE s. f. colect. 765 Vllb, 784 V, 834 A „vite multe”. VĂDANĂ s. f. 724 VII, 732 A, 748 Vllb, 837 VI „văduvă”, v. TDRG (Mold.) s.v. văduv, CADE (Mold., Trans., Bucov.), SCRIBAN (est fam.), DM, DEX (pop.) s.v. vădan.
VĂGUŞ s. 706 Vb „şănţuleţ (prin care curge zerul din crintă)”: Avem o crintă şi... are puţin văguş aşa, de iese zăru. cf. DEX (reg.), DM s.v. făgaş.
VĂIÂ vb. ind. impf. 3 sg. 801 VII [despre foc] „izbucnea”: Văeă câte-o bălbătaie de foc.
VĂICĂRIM vb. tranz. ind. prez. 1 pl. 803 V Jelim, bocim mortul”: îl plângem [mortul], îl văicărim; cf. cântă.
VĂLĂRITUL s. n. art. 736 V „numele unui obicei practicat de flăcăi la Sfântul Vasile”.
cf. SCRIBAN (Munt., Mold.) s.v. vălăresc.
VĂLĂTUC s. m. 863 A „ciulin”: Ba şi vălătuc du pă câmp adunam, că viermii de mătase mai repede să urca pă vălătuc 866 VII; cf. c i u 1 ân i. pl. vălătuci 859 VlIIb, 866 VII. var. vătălug s. 868 V. v. SCRIBAN (Brăila) s.v.
VĂLENÂRII s. m. pl. art. 853 VI „locuitorii cătunului La Vale”. VĂLIŞOR.s. n. 839 V dim. de la val (de pânză); cf. trâmbişoârele. v. TDRG s.v. val.
VĂLMĂTĂCÎTĂ adj. f. 761 V „buimăcită, ameţită”: Eu... vălmătăcită din somnu-ăla şi mi-era frică dă mama că mă bate; cf. a m e g 11... v. GL. ARGEŞ s.v.
VĂLUG s, 1° 765 VI „sul pe care se înfăşoară lanţul la fântână”; cf. bedreâg. 2° 802 Vila „vălătuc de bumbac, de lână”: Bumbacu să da la maşină, să face vălug, aşa mari le făcea... ca lâna. pl. 2° vâluge, vălugi 802 Vila.
1° v. DM s.v.; cf. TDRG, ŞĂINEANU (Olt ), SCRIBAN (vest) s.v. vălog: 2° cf. LEXIC REG., I, p. 27 (Balş) s.v. vălog.
VĂLUIĂM vb. ind. impf. 1 sg. 728 VII „înfăşuram firele de urzeală pe sulul dinapoi al războiului; înveleam”.
v. TDRG s.v. vălui, SCRIBAN (vechi) s.v. învăluiesc.
VĂMÂŞ s. m. 709 VI „poreclă dată oamenilor de la şes de către cei de la munte; cojan”.
VĂPĂIA s. f. art. 828 VII „flacăra obţinută din arderea unor substanţe inflamabile în cadrul obiceiurilor din seara de Lăsatul Secului de Paşti”: Leagă cauciucuri d-alea-ntr-o prăjină mare, şi le dă foc, şi umblă copiii cu ele pă stradă [...] văpăi, aşa auzeam şi eu că zice copiii.
272
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
486
pl. văpăi 828 VII.
VĂREZI vb. tranz. ind. prez. 2 sg. 841 VHb „culegi cânepa de vară”: Ne duceam ş-o vârâm [cânepa], intram frumos pân ea [...] şi o alegeam numa p-aia de vară 720 V; cf. î n v ă r â m 1 °.
ind. impf. 1 sg./pl. vârâm 719 V, VII, 720 V, 726 Va, b, 733 V, 736 VII, 745 Vila, 748 Vila, b, 750 VII, 755 VHb, 836 VII, 848 Va, 852 VHb, 861 V. 867 V, 870 VHb, 2 sg. vărâi 726 Vb, 3 sg. vărâ 838 Va, 861 V; conj. prez. 1 pl. să vărăm 837 VII, 841VIIb; sup. de vârât 837 VII, 852 VHb; part. f. vârâtă 755 VHb, 867 V; refl. ind. impf. 3 sg. se vărâ 726 Vb.
VĂRGEL s. n. 684 Va „vergea”: Brânza o punem în cârpă dă tifon şi le punem p-un... băţ aşa, un văr gel îi spunem noi şi să scurge.
cf. DM, DEX s.v. vergel.
VĂRSÂ vb. 1° ind. impf. 3 sg. 772 VHb „dădea la o parte (pământul); revărsa”: Băga [rariţa] în porumb, vărsâ-n lături aşa, p-ormă plecam şi-i îngropam. 2° intranz. conj. prez. 3 pl. 826 Via [despre pereţi] „să se dărâme, să se desfacă, să se dea într-o parte”: La colţuri trebuie să fii atent să... să pună peste al doilea tălpici, trebuie să pună neapărat şi p-al treilea să vie între încheieturi ca să nu verse colţurile casei. 3° part. 759 Vb „bolnav de hernie; boşorogit”: Da e bolnav acuma, este... nu mai spuneţi dumneavoastră, e vârsât... aicea jos.
2° conj. prez. 3 pl. să verse 826 Via; 3° part. vârsât 759 Vb.
VĂRUIÂ vb. ind. impf. 3 sg. 746 VIII „trata sămânţa (de grâu) cu zeamă de var”: Văruiâm grâul cu var [...] îl văruiâm, din cauză să nu fie mălură 794 A.
ind. impf. 1 pl. văruiâm 791 A, 794 A.
VĂSĂRÎME s. f. colect. 782 VI „vase multe şi felurite”.
VĂSC s. n. 786 VI „ramură de prun degenerată”: Acest văsc creşte cu frunză mai măruntă, da are ramuri dese.
pl. văscuri 786 VI.
VĂTĂLUG v. vălătuc.
VĂTRÂI s. n. 775 VI „bucată de fier fixată la leucă, pentru a pune piciorul la urcarea în căruţă”: Este la roata căruţii d-exemplu, Ia leuca care vine la roată dă ţine roata, este un vătrâi, un fel dă fier aşa... pus acolo la leucă, care pune omu picioru pă el dă să suie în car.
cf. CADE, DM, DEX s.v. 2°.
VĂZOÂSE adj. f. pl. 816 A „care se văd bine; vizibile”.
VÂJDÂU s. n. 750 VlIIa „turmă mică”; cf. clănţău...
VÂJDOC s. n. 1° 748 V „turmă mică”: Era vijdocur!multe, nu doar ai noştri [mieii]; cf. clănţău... 2° cu val. adv. 716 A „grămadă, buluc”: Oile s-a speriat şi s-a adunat odată vîjdoc pă lângă mine, s-a făcut buluc; cf. b u r 1 u c.
pl. 1° vâjdocuri 748 V.
487
Glosar dialectal. Muntenia
273
l°v. SCRIBAN (Munt. est) s.v.
VÂJMAC s. 734 Vila „vânt puternic; vârtej”: Vine un vîjmîc mare şi-ţi ia [fânul] cu furcă cu tot; cf. vârtolomei.
VAL,-----interj. 726 V cuvânt care imită zgomotul produs de valuri.
var. vâr,---interj. 726 V.
VÂLCÂIE vb. ind. prez. 3 sg. 821 A [despre o flacără] „pâlpâie”: Vîlcîie lampa.
v. GL. ARGEŞ s.v. vâlcâi.
VÂLCELELE s. f. pl. art. 708 II „băltoacele (de la ploaie)”; cf. băltoâr e...
A	r
VALGARE v. vurvoâre.
VALNIC s. n. 678 Vllb „fotă”: Ş-avea vîlnice dă... licurea pământu când le luam pă noi; v;7«/ce-alese, alese cu fluturi pă ele şi erea lungi până-n pământ 778 Vllb; cf. stricătoare, pl. vâlnice 778 Vllb, 812 VH
v. TDRG, CADE (Olt ), SCRIBAN (Olt., Trans ), DM (reg.), DEX s.v. VÂLT s. n. 699 VIII „aripă la o roată; paletă”: Machina învârteai de ea, era aşa o cutie ca cum e masa aia, ş-avea p-acolo vîltur/aşa, blăni, şi-nvârteai pl .viituri 699 VIII.
VÂLTORÎT, a ~ vb. tranz. ind. pf. c. 3 sg. 674 VI „a învârtit în loc, ameţind”: Cum i-a împins vântu dă i-a vîltorit [pe miei], ei s-a sucit, s-a sucit şi cum să sucea, să ducea dă colţ [...] şi s-a surpat vo două sute dă miei; cf. învâltoroieşte.
cf. CADE (Oaş) s.v. vâltura.
VÂLVOREÂLĂ s. f. 846 VII „nume al acţiunii de tratare a ţesăturilor din lână într-o vâltoare amenajată în acest scop”: [Boiangiul] le vopsea [ţoalele] şi le da şi la bubuială niţel, la piuă să zicea, şi noi ziceam ni le dai şi la vîlvVoreălă, dacă vream mai uşoare.
VÂLVOREŞTI vb. tranz. ind. prez. 2 sg. 777 V „încingi la foc, la vâlvoare”: Iar ridicăm ţestu pe vergea şi iar îl vîlvorim cu gunoaie şi băgăm iar pâine, ind. prez. 1 pl. vâlvorim 777 V.
v. TDRG, LEXIC REG., II, p. 17 (Argeş), BĂRBUŢ s.v. vâlvorr, cf. SCRIBAN (Munt., rar) s.v. vâlvorez.
VÂNĂ s. f. 1° pl. 702 V „părţi ale picioarelor (de porc) de la genunchi în jos”: [La piftie] pui şorici să fiarbă şi pui şi din vine d-ălea dă la porc, dân picioare. 2° 815 A, 825 A, 848 A, 867 II „rădăcină principală (la plante sau copaci)”: [Pălămida] o jumuleam, că dac-o jumoli, dă-i scoteai vîna aia, piere, nu mai iese 815 A; cf. şi p2. 3° 763 VI, 785 VI, 797 VIII „rădăcină aeriană (la viţa de vie)”: Via se pune cu vine cum să numeşte. Când creşte, să câmeşte. adică să taie vinili 763 VI; cf. g h e r â n i...
pl. vine 1° 702 V; 2° 691 VIII, 814 A, 825 A, 848 A; 3° 726 VI, 763 .VI, 785 VI, 832 VUIb, 833 VI, 851 VIII.
274
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
488
VÂNĂT adj. 822 A [despre un cal] „sur”.
v. SCRIBAN (Mold. pop.), CADE s.v.; cf. DM, DEX s.v.
VÂNTUIRE s. f. 745 VI „acţiune a vântului, suflare”: După ce-a terminat cu grinzile [la casă], a paientat furcile; le-a paientat contra vîntuih. cf. ŞĂINEANU s.v. vântuit, DM, DEX s.v. vântui.
VÂNTURI s. n. pl. 1° 682 VI „lemne lungi folosite la acoperişul casei; vânturi”: Lemnăria ce trebuie pentru vîntur /, pentru grinzi, pentru temeie. 2° 775 VIII „vânturători”; cf. mâchină...
VÂR v. vâl.
VÂRGHII s. f. 1° pl. 686 IV, VIb, VIII, 697 VUIa, 698 VI „bârne la casă”: Casa mea este de lemn, ardicată-n paiantă şi băgat vîrgii 698 VI; cf. b 1 oj d i i...2° var. pl. 820 VII „prăjini lungi şi subţiri; beldii”; cf. p â 1 i ţă. 3° var. 826 Via „instalaţie din patru pari pe care sunt aşezaţi drugi orizontali pentru sprijinit ghergheful de tutun”: [Tutunului] îi facem pentru uscat, la noi să spune aicea vorgină dă uscat tutunu.
var. 1° vârghile s. f. pl. art. 742 VII; vârghină s. f. 692 VI; bârghină s. f. 811 A; 2° bârghii s. f. pl. 820 VII; 3° vorghină s. f. 826 Via.
1° cf. TDRG (vest), ŞĂINEANU (Mold ), CADE s.v. vârghie, SCRIBAN s.v. vârghe, LEXIC REG., II, p. 64 (Sibiu) s.v. vârghină.
VÂRGHILE v vârghii 1°
VÂRGHINĂ v vârghii 1°
VÂRJĂ s f 689 VI „plasă de vescuit; vârşă”; cf. p 1 âş că... VÂRLÂR s m. 862 A „soi de peşte asemănător cu ţiparul”; cf. z v â r 1 â v 2°.
cf. TDRG, CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v. vârlan, DM, DEX (reg.) s.v., LEXIC REG., I, p. 32, 39 (Craiova) s.v. vârlan.
VÂRŞEÂLĂ s. f. 841 Vllb „acoperiş la gard”: Gardurile erau cu vîrşălâ aşa, să nu putrezească, cu coperiş.
VÂRŞÎT adj. 841 Vllb [despre gard] „cu acoperiş”: Gardurile vîrşîtc n-a putut să le dea lumea jos şi d-aia a ars tare. f. pl. vârşîte 841 Vllb.
VÂRTEÂI vb. ind. impf. 2 sg. 773 VIII „învârteai, suceai”. VÂRTENIŢĂ s. f. 755 Vllb, 835 VII „vârtelniţă”, v. SCRIBAN (Mold. sud) s.v. vârtelniţă, GLOSAR REG. (Rădăuţi) s.v. VÂRTOLOMEI s. n. 816 A „vânt puternic; vârtej”; cf. v â j m â c. pl. vârtolomeie 816 A.
VÂRZOB s. n. 732 VII „încreţitură la opincă”; cf. d e d i ţ e i. pl. vârzoâbe 732 VIL
v. TDRG (Olt.) s.v., CADE (Olt.) s.v. hârzob; cf. GL. ARGEŞ s.v.. BĂRBUT s.v. vârzoabă.
VÂSTRĂ s. f. 843 V, 850 A „vârstă, etate”.
4.3?
Gloşar dialectal. Muntenia
275
DEX (reg.) s.v. vârstă.
VÂŞTI înţeţj.vi° 82Q.yţI ,;ţâşţi,’:rŞi,v/^/cu căruţa peste porc. 2° 678 VUIb cuvânt care invită căderea bruscă a unui copac tăiat.
1° vT SCRIB AN (Olt.) s.v. ţuşti; cf.TDRG (Mpld. pop.), CADE (Mold., Trans.), LEXIC REG., I, p. 10 (Baia Mare) s.v. vâşca.
VECHI, pe ~ loc. adv. 725 A „pe yremuri, demult”: Facem la fel cum era arunci pă vele, pă bătrâneşte; cf. a i n t e,.
; v. GL. DOBR. s.v.; cf. TDRG, CADE s.v.
VECHIME 1° s. f. colect. 860 V „(mulţime de) lucruri vechi, utilizabile”: Care-a mai ayut velame [a făcut casă], care nu a mai avut a ciţm^raţ bârne. 2° drept ~ loc. adv; 808 Vil „odinioară, demult: Drept velarhe~$LŞa să făcea, părinţii mei aşa făcea; cf. a i n t e...
VECHIT, m-am ~ vb. refl. ind. pf. c. 1 sg. 784 Vllb „m-am învechit, am îmbătrânit”; cf. b ă t r â n i.
v. TDRG, CADE (arh.) s.v. învechi, SCRIBAN (vechi) s.v. învechesc.
VELÎGE v. verfge.
VELINCIOÂRE s. f. pl 701 Vllb, '702 Vllb dim. de la velinţă.
VELÎNŢĂ s. f. 733 VII, X, 748 Vllb;-750 VII ^petrecere, joi sau vineri seara, înaintea nunţii, lâ casa miresei, când, conform vechiului obicei, fetele se adunau şi coseau o veliiiţă”: I se zicea că la velinţă ne ducem; dup-aia a dispărut velniţ-axa s-o mai coasem. da jocu tot se făcea; diseară ne ducem la velinţă 733 VII; cf. beteala...
VELITĂ adj. f. 728 V „învelită, acoperită”.
, VELITOÂREs; f. 751 VlIIa „pânză rară pentru învelit caşul pus la scurs în crintă”: [Caşul] îl jănţuieşti, iar îl strângi în velitoâre, şi-l strângi, întorci velitoărea cu gura-n jos pă masă... pă crintă şi pui un fund.şi d-acolea pui un pietroi pă el; cf. în v e 1 i t o,âr e 2°.
v. GL. DOBR. s.v.
VELNIŢĂ s. f, 722 A, 734 A, 744 VI „loc upde se instalează cazanul de rachiu”; cf. baterie 2°...	, .
v. TDRG, ŞĂINEANU, SCRIBAN (Mold ), CADE (Mold., Bucov), DM, DEX (reg.) s.v.	:	;	;	,
VENIN s. n,,67â VlUb „parte lichidă din sânge;,ser\v
VENITURĂ s. f. 1° 694 V „nisip cu mâl adus de apă la inundaţie”: E un nisip aşa, alunic-aşa... nisip mort, o vemtur-aşa, oaduceaapa;cf. li şea... 2° var, 870, VIU „inundaţie”: Erea apa la şoldu calului pă şoşşa:, atuncea vină tură de apă!; cf. viitoare.
var, 2° vinătură s. f. 870 VIII,
1° v. SCRIBAN s.v. viitură-, cf. CADE (Olt.), DM, DEX ş,.v^yiitură,. VERDE adj, 721 Vila [despre săpun] „proaspăt preparat, încă umed” cf. GL. ARGEŞ s.v. '	a ’a !E8 A	W
276
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
490
VERDUIE adj. f. 771 VIII [despre tencuială] „uscată insuficient; umedă”.
cf. LEXIC REG., II, p. 71 (Roşiori de Vede) s.v. verdun.
VERIGE s. f. 1° pl. 771 Vb „verigi”; cf. duri 2°. 2° pl. tantum 829 A „lanţ (de care se atârnă căldarea deasupra vetrei)”.
var. 2° velige s. f. pl. tantum 774 V.
2° v. TDRG (lit. v.), CADE (arh.) s.v. verigă.
VERMUZ s. n. 715 VII „bentiţă pusă ca garnitură pe marginea laibărului”: Aveam o lăibărică grena lucrată cu vermuz, c-o bantă aşa pă jos.
VERZĂTURI v. verzitură 1°.
VERZICIUNI s. f. pl. 678 VII „ierburi, buruieni”: Toc verzicun! pentru curci.
v. GL. ARGEŞ s.v.
VERZITURĂ s. f. 1° colect. 774 V, 864 III „verdeţuri pentru mâncare”: Tăiem verzitură din grădină [...] ceapă, salată, orice să taie la ţară la ciorbă 864 III. 2° pl. 805 V „legume verzi, necoapte, puse la murat”.
pl. verzituri 1° 778 III, 797 V, 2° 805 V.
var. 1° verzături s. f. colect. pl. 840 Va.
1° v. GL. ARGEŞ, GL. DOBR. s.v.; cf. DM s.v. verzătură.
VESELEAU vb. intranz. ind. impf. 3 pl. 733 VII „se veseleau”: Veseleau acolo.
v. TDRG s.v. veseli II, SCRIBAN s.v. veselesc.
VESTE s. f. 1° 780 V, 781 V, 784 V, Vllb, 833 III „obicei prin care, luni după nuntă, câţiva nuntaşi din partea mirelui merg la casa miresei să vestească fecioria acesteia”: Pă urmă-i ducea vestea, o... sticlă roşie cu o panglică, aşezată acolo, nu ştiu ce, chiuiau... braniştele şi cu alţi băieţi 781 V; cf. rachiu 2°. 2° art. 777 IV „cămaşa miresei care se arată nuntaşilor a doua zi după nuntă, dacă mireasa a fost fecioară”; cf. foc 4°.
VESTITORI adj. f. pl. 846 VII „vestite”: Era câte unele vestit Hor / de făcea opinci de ziceai că să bei apă din ele.
VEŞTILE s. f. pl. art. 857 V „formele (din lemn) în care se pune pâinea la crescut înainte de a fi băgată la cuptor”; cf. c u p ă.
VEVEROI s. m. 7341 „mascul al veveriţei”: Pe un veverHoi îl chema Costinel.
cf. GL. ARGEŞ s.v. veveriţoi.
VEVERIŢ6ŞI adj. m. pl. 781 V [fig., despre ochi] „vioi, ca de veveriţă”.
VIÂRBĂ (2 sil.) s. f. 757 VII, 804 A, 811 A, 812 A, 814 A, 815 A, 818 A, 821 A, 824 A, 830 A, 831 A, 834 A, 841 A, 843 A „număr de trei fire dintr-un scul”: Număram câte treizeci de vierbe numărătura, trei fire într-o viarbă d-alea devenea 757 VIL
pl. vierbe 757 VII, 804 A, 811 A, 812 A, 814 A, 815 A, 818 A, 821 A, 824 A, 830 A, 831 A, 834 A, 841 A, 843 A.
491
Glosar dialectal. Muntenia
277
v. CADE (Ban.) s.v. vearbă, SCRIBAN (vest), GL. ARGEŞ, An. Dobr., 1923, 4, p. 101 s.v.; cf. DM (reg.) s.v. vierbă, LEXIC REG., I, p. 91 (Făgăraş) s.v. ghiarbă.
VIÂSPĂ s. f. 816* „viespe”.
VIDROÂNĂ s. f. 830 VII „găleată (de metal)”; cf. cântă 2°... pl. vidroâne 830 VII.
VIERMUŞI s. m. pl. 701 VIII, 734 A, 803 VI, 828 VIII, 843 Vila dim. de la vierme.
v. DM, DEX (rar) s.v. viermuş.
VIERUŞ (2 sil.) s. m. 846 VI dim. de la vier („porc necastrat”). VIESPEA, ~ ferăstrăului s. compus 714 VI „insecta care distruge florile de măr”.
VIEZUÎNA v. vizunie:
VIFORÂIE s. f. 711 VII „viforniţă”: Eram taman la Bobotează, într-un frig ş-o giforăie.
VIFOREÂZĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 pl. 685 V [fig.] „se înverşunează”: E răi porcii [mistreţi], că, dacă se viforeăză ei, până la urmă şi sare la om.
cf. TDRG, SCRIBAN s.v. înviforat, CADE s.v. învifora, DM,- DEX (fig.) s.v. viforos.
VIITOARE s. f. 730 A, 858 VIII „inundaţie”: A mai fost aşa o viitoare în douăzeci şi şase 730 A; cf. veni tură 2°.
VIJOI s. n. 692 VI, 695 II „apă mare şi repede; torent”: Era apă mare şi vi joi [...] Vijo iu este o apă mare care te ia, vine repede şi dacă stai acolo te ia. te duce dăvale şi te bagă la fund 695 II; cf. potop.
v. TDRG, GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.; cf. DM (reg ), ŞĂINEANU, SCRIBAN s.v. vâj oi.
VILŢĂ v. zbllţă
VINARI s. m. pl. 765 III „persoane care duc vinul pentru nuntă de la mire la mireasă”: Să obişnuieşte ca de la băiat să vină vinar!la fată. v. GL. OLT. s.v VINĂTURĂ v. venitură 2°
VINIŞOÂRE s. f. pl. 848 A dim. de la vână 2°.
VINTRĂ s. f. 756 V „şuviţă de lână”: Când o pieptănam [lâna], îi trăgeam vintră dinainte din pieptene; cf. v i ţ i 6 n, z b i 1 ţ ă.
VIOARĂ s. f. în ~ de leşie 675 VII „leşie tare, de calitate foarte bună”: Cură numa viuâră dă leşiie [...] să ridică oul dasupra. cf. TDRG (pop.), SCRIBAN (Munt ), CADE s.v.
VIRĂGUŢĂ v. viroguţă.
VIROGUŢĂ s. f. 826 V dim. de la viroagâ („vale mică”), var. virăguţă s. f. 827 VIII.
278
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
492
YISTERIE s. f. 687 VI „cadru din bârne încheiate în care se captează apa unui izvor; ghizd”: Să sapă la un metru, d-acilea vine cu vistăriia; cf. butoi...
v. CADE (Olt.) s.v.; cf. GL. ARGEŞ s.v.
VITIOÂRĂ (4 sil.) s. f. 754 II „patină rudimentară (făcută de copii)”: Vitiorile aceştea sânt nişte fiare îndoite la capăt şi noi le agăţăm de picioare cu sârme sau aţe şi ne dăm cu ele.
pl. vitidri 754 II.
VIŢĂ s. f. 863 VII „şuviţă de aluat pentru colaci”.
VIŢÎCĂ s. f. 748 Vllb dim. de la viţă („şuviţă”): Tulpanu era cusut, tras bine la maşină, pus o viţică d-aia mică pă la frunte şi lega mireasa.
VIŢION s. n. 696 VI „şuviţă (de păr)”: Mai luam un viţion de păr de cal aşa; cf vi ntră...
v. TDRG s.v., DM (rar) s.v. viţioane\ cf. CADE (pop.) s.v. viţioan.
VIU1 adj. 1° 832* [despre un om] „vioi, ager”: L-a văzut pă băiat că e vliu şi l-a luat ucenic; cf s p i r16 s 2°... 2° 803 VI [despre băligar] „nefermentat”. Se face un strat dă optzăci dă centimetri dă băligar vliu, cum să spune, cum să scoate el dă la vite. 3° f. 747 V [despre carne] „crudă, nepreparată”. 4° m. pl. 809 V [despre combustibili] „care ard; aprinşi”: Arunc [în săpun] un făraş, două de coceni bătuţi... aşa vii, arşi vii, i-arunc în căldare să se stingă acolo.
f. 3° vie 747 V, m. pl. 4° vii 809 V.
l°cf. CADE s.v.
VIU2 vb. ind. prez. 1° 1 sg. 760 VUIb „cresc, mă maturizez”: Bărbată-meu, în vârstă mai mare ca mine cu vreo şapte ani, sigur era venit la minte 804 V; cf. matori t. 2° 3 sg. 778 Vllb [despre aluat] „creşte, se ridică”: Facem aluat, punem sare, turte, un pumn de făină, îl dospim până vine el; cf devină... 3° 3 sg. 807 V [despre săpun la preparare] „se umflă”: Mestecăm în săpun şi vine, vine, vine până se zdrobânţează deasupra.
ind. prez. 3 sg. vine 2° 778 Vllb; 3° 807 V, pf. c. 3 pl. au venit 2° 824 III; conj. prez. 3 pl. să vină 2° 824 III; part. venit în ~ la minte 1° 804 V.
l°v. TDRG s.v. veni 1°.
VIU3 interj. 673 VIII cuvânt care imită vâjâitul ghiulelei în zbor.
VÎZDURI s. n. pl. 795 A, 821 A „ghizduri”: Vizdurf dă puţ, pă patru părţi mergea, înclinate-aşa în crestuşuri 821 A; cf. butoi...
VIZIBIL adj. 829 VIII „cu vază, stimat, văzut”: Eram mai vizibil, cu vază pă lângă ofiţeri.
VIZIUNEA v. vizunie
VIZUNIE s. f. 722 A „vizuină”: Era numai urme de vulpe pe la gizunii. borte d-astea să numeşte gizunii.
pl. vizunii 722 A.
var. viezuina (4 sil.) s. f. art. 705 VI, 759 II; viziunea s. f. art. 850 V.
493
Glosar dialectal. Muntenia
279
v. TDRG, SCRIBAN (Mold), CADE (Mold., Bucov.) s.v. vizuină, ŞĂINEANU (Mold.) s.v.
VLĂGUIT adj. 811 A [despre un obiect] „uşor de mânuit, devenit astfel prin întrebuinţare repetată (în opoziţie cu ţeapăn); flexibil”: Briceagu nou nu e vlăgulit, e prea fix.
cf. COMAN, GL. (Muscel), GL. ARGEŞ s.v.
VLĂJÂR s m. 1° 844 VI „lemn gros aşezat pe pereţii casei cu furci”. 2° art. 847 VI „vlăjganul”; cf. oâgăr 1°... pl. 1° vlăjari 844 VI.
2° v. CADE s.v. vlăjgan; cf. GL. OLT. s.v. vâj lan.
VOÂLĂ v voi
VOCSEÂM vb. ind. impf. 1 sg. 703 VHb „vopseam”; cf. î n v o p s e â m. VODCĂ s. f. 788 A „ţuică slabă, de calitate inferioară”: Parcă e nişte vuodcă asta, zice „nu mai e bună, asta e vuodcă, nu mai e bună”; cf. â p ă 5°... var. otcă s. f. 692 VlIIa.
VOINICI s. m. pl. 863 VII „bărbaţi tineri”: M-am dus şi cu vornic!şi cu femei, pe unde-am putut, nu m-am dat bătută.
v. TDRG (înv. şi pop.), CADE (înv.) s.v. voinic 3°.
VOIOASA adj. f 687 V, 775 VII „dornică”: Mama era voioasă să scape de ei [=nemţi] 775 VII.
VOL s. n. 679 VHb, 691 V, 700 VII, 725 VII, 739 III, 777 VIII, 780 V, 807 VII, 829 V, 835 Vb, A, 841 VHb, 842 V, 845 III, 852 VHb „voal de mireasă”: [Miresei] nu-i pune volu până nu vine lăutarii 691 V. Mă gătea, îmi punea vuâla şi mă ducea la mire 726 VII.
vâr. voâlă (2 sil.) s. f. 721 III, 723 III, 726 VII, 732 III, 733 VII, 748 VHb, 765 III, 770 V, 773 V, 788 V, 793 VII, 823 III, 842 VII; ovol s. n. 739 III. v. SCRIBAN (Suceava) s.v. văl, GL. OLT., GL. DOBR., BARBUT s.v. voala. VOLE v. haoleu
VOLNICĂ adj. f. 749 A „vrednică, capabilă”: Miercuri nu ştiu ce mai punea pe mireasă p-acolo să mai facă, dacă-i capabilă, s-o vadă toţi stolnicii dacă-i capabilă să facă, dacă e volnică de casă; cf. v r e n i c.
v TDRG, CADE (înv.) s.v.; cf. COMAN, GL. (Neamţ) s.v., GL. ARGEŞ s.v VOLTA' s. f. art. 804 VIII „bolta”.
VOLTĂ2 s. f., dăm ~ loc. vb. 753 I „dăm vânt, împingem (spre a se da în leagăn)”: Toată ziua îmi spunea ca sd-i da u voltă ca să... să se dea în leagăn [... ] A spus ca să-i dea mai multă voltă, da nu l-a ascultat, că i-era frică să nu să dea peste cap; cf. v o 11 ă m.
VOLTÂM vb. ind. prez. 1 pl. 708 VI, 709 VI „împingem, facem vânt (buştenilor) ca să se mişte din loc”: Butucii îi volteâză cu ţapine [...] Chiar dacă butucii merge, să mai dă peste cap unu, cine ştie cum să volteâză singuri ei aşa din mers 732 VI; cf. voltă2.
280
Maria Marin şi Iulia Mărgărit
494
ind. prez. 3 sg./pl. volteăză 732 VI; conj. prez. 2 sg. să voltezi 708 VI, 732 VI; refl. ind. prez. 3 pl. se volteăză 732 VI.
v. GL. OLT. s.v. voltam, SC Şt. Iaşi, 1957, p. 174 (Bicaz, Maram.), CL, 1961, l,p. 83 (Valea Sebeşului) s. v. volta; cf. LEXIC REG., I, p. 111 (Rădăuţi) s.v. voltui.
VOLUMOS adj. 794 VI „voluminos”: Fânu este volumâs şi uşor.
v. GL. DOBR. s.v.
VORBĂ s. f. în expr. 1° aţi dat ~ 782 VII „aţi trimis vorbă; aţi anunţat”. 2° pl. a dat ~ 748 Vllb, 782 V „a răspândit vestea, a dat sfoară în ţară”: A dat vorbe, zice „eu nu vreau să-l iau p-ăsta” 748 Vllb. începură să dea vorbe că i-ar place dă fata noastră 782 V.
pl. 2° vorbe 748 Vllb, 782 V.
VORBESC vb. ind. prez. 1 sg. 811 III [despre un tânăr, o tânără] „curtez, sunt curtată, sunt în dragoste”: Am vorbit cu el trei ani şi patru luni ' 737 III; cf. discută...
ind. prez. 3 sg. vorbeşte 702 Vllb, 727 V, 743 III, 752 V, 811 III, impf.
1 sg. vorbeam 716 V, 811 III, 858 V, 3 sg. vorbeă 785 V, 3 pl. vorbea 717 VII, pf. c. 1 sg. am vorbit 716 V. 737 III, 811 III, 817 III, 832 V, 867 VI, 3 sg. a vorbit 833 A; conj. prez. 3 sg. să vorbeăscă 737 III, 742 V, 792 VI, 811 III; sup. pentru vorbit 792 VI.
VORBITOR, ~ de gură loc. adj. 731 VIII „vorbăreţ, palavragiu”: Să nu-i spui lu tata că tata e vorbitor dă gură şi pârăşte.
VORBITURĂ s. f. 867 VI „numele şi rezultatul acţiunii de a v o r b i”: Am ieşit în sat în Mănăstire ş-am vorbit cu ea şi... din prima vorbi tură gata! am trimes în casă ş-am luat-o.
VORGHINĂ v vârghii 3°
VRÂCILĂ s. f. 715 Va, VII, 800 V, 821 V, 848 V, 864 VII, 870 Vllb „leşie rămasă după prepararea săpunului”; cf. v r e c i e 2°.
VRAJ v. vraşti.
VRAŞTI interj. 772 VUIb cuvânt care imită o zvâcnire, o mişcare bruscă: A ieşit d-acolo din grâu, era jos şi vrăji s-a aruncat înaintea trenului 800 IV.
var. vraj interj. 800 IV.
cf. GL. ARGEŞ s.v. vraşc.
VRECE v. vrecie 1°, 2°
VRECIE (3 sil.) s. f. 1° 744 V, 750 V, 807 V, 809 V, VII, 814 V, 816 V. 818 V, 820 A, 825 V, VII, 827 V, 830 VII. 832 VII, 844 V, 852 Vllb „reziduu la prepararea săpunului”; cf. boroghină 3°... 2° 687 Vila, 713 Vb, VII, 729 V, 736 V, VII, 744 V, 750 V, 807 V, 816 V, 818 V, 821 V, 824 V, VIII, 825 V, VII, 827 V, 830 VII, 840 Va, VII, 852 Vllb „leşie rămasă după prepararea săpunului”: Iese vrece deasupra şi când dă vreâa deasupra dăm săpunu jos 821 V; cf. v r â c i 1 ă . 3° în expr. dai pe ~ 830 VII „fierbi a doua oară săpunul
495
Glosar dialectal. Muntenia
281
nereuşit”: Dacă n-are loc [săpunul] dă e des în căldare, iese cu totu aşa... el nu-şi alege murdăria şi iese gros până jos, şi-l daipă vrecie. Vrecia lui, care o scurgi în căldare, o-ncălzeşti şi-l frimitureşti şi l-ai încălzit, îi mai pui sare, niţică sodă şi l-ai făcut; cf. crop...
var. vrece s. f. 1° 687 Vila, 692 V, 710 VII, 716 V, 717 V, 800 V, 810 V, 818 V, 820 VII, 841 V, 850 VII, 851 V, 853 V, 856 VII, 864 V; 2° 687 Vila, 713 VII, 715 V, VII, 736 V, 744 V, 800 V, 810 V, 818 V, 821 V, 848 V, 870 Vllb; vrej s. 1° 797 V, 848 VII.
1° v. DM (reg.), GL. OLT., GL. DOBR., BĂRBUŢ s.v.; 2° v. DM (reg.) s.v.
VREJ1 v. vrecie 1°.
VREJUL2 s. m. 1° art. 675 VII „tulpina cânepei”; cf. b e ţeâ c. 2° pl. art. 836 VI, 846 A „cotoarele de struguri”; cf. chiorchini... pl. art. 2° vrejii 836 VI, 846 A.
VREME s f 1° pe ~ loc. adv. 852 A „pe vremuri, odinioară”; cf. a i n t e... 2° pl. 750 VlIIb „vreme rea”: Când era vremur /, de era zăpadă, işea şi înainte la lume, işea lupii, pl. 2° vremuri 750 VlIIb.
2° v. GL. ARGEŞ s.v.; cf. BĂRBUŢ s.v.
VRENIC adj. 823 VII, 847 VII, 852 A, 857 VIII „vrednic, capabil”; cf. volnică.
f. vrenica 785 Vllb, 823 VII, 850 VII.
VULPE s. f. 810 A „ferestruică la pod; lucarnă”: [Casa] să aibă vulpe colo, să ai lumină-n pod [...] vulpe-aia sus are o coamă sus, o aia... o cutiuţă uite-aşa ş-are o răsuflătoare; cf. 1 o c â r d e. cf. GLOSAR REG. (Vişeu) s.v.
VURT s. 721 VI „ţuică slabă, care curge ultima la cazan”; cf. â p ă 5°... v. SCRIBAN (Mold. sud, Râmnicu Sărat), DM, DEX (reg.) s.v. VURVOÂRE s. f. 789 VII „vâlvoare”: Mai facem puţină vurvoâre la gura sobei; cf. b ă 1 b ă t â i e.
var. vâlgâre s. f. 714 VI, 743 VIL
ZÂBĂRUL s. n. art. 823 VII „durerea, chinul (la naştere)”: Când le găsea zăbăru [...] zis dă naştere, crizele-alea, îi... să văita; cf. muncă 2°.
cf. SCRIBAN (Munt., Mold ), COMAN, GL. (Vâlcea) s.v. zăbăr, LEXIC REG., I, p. 32 (Gura Jiului), 47 (Târgu Jiu), BĂRBUŢ s.v.
ZÂCĂR s. n. 675 VII, 697 VII, 699 VII, 703 V, 704 V, 718 VII, 732 VI, 733 VII, 763 Illb, 789 VII, 819 VIb, 838 Vb, 849 VII, 863 VII, 864 A „zahăr”, var. zahăr s. n. 729 Vllb.
v. TDRG, CADE, ŞĂINEANU (Mold.), SCRIBAN (est), DM, DEX (reg.) s.v. zahăr, BĂRBUŢ s.v.
282
496
Maria Marin şi Iul ia Mărgărit
ZAFETURI s. n. pl. 678 VIII „petreceri gălăgioase; zaiafeturi”: Nunta o făcea cu lăutari, cu zafeturf, cu alea; cf. bărăbâi e...
v. TDRG (înv. şi fam. pop.) s.v. ziafet\ cf. ŞAINEANU (pop.), SCRIBAN (fam.), CADE s.v. ziafet, DM, DEX s.v. zaiafet.
ZAHÂR v. zâcăr.
ZÂIBĂR s. n. 727 VI, 739 VI, 778 Vllb, 782 VI, 808 VI, 819 VIb, 833 VI, 839 VI, 851 VI, VIII, ~ bălan 808 Via „soi de viţă de vie nealtoită”: Viţa ţi-arată... rodu de care are: că-i zâibăr. că-i terază 727 VI. var. zâiber s. n. 801 VI; zâibură s. f. 725 VI. v. GL. OLT., GL. DOBR., BĂRBUŢ, LR, 1960, 2, p. 20 (Craiova) s.v. ZÂIBER v. zâibăr.
ZÂIBURĂ v. zâibăr.
ZANGARÂLE s. f. pl. 799 VII „zdrăngănele”: îşi face opinci cu zangarâle... să sune; cf. zdrăncănele 1°.
cf. COMAN, GL. (Neamţ), GL. ARGEŞ s.v. zangara.
ZARÂFs m. 721 III, 733 VII „persoană care încasează banii la nuntă sau la colindat”; cf. perceptorul.
cf. CADE (arh ), DM, DEX (înv.) s.v.
ZÂRVURĂ s. f. 708 VIII „revoltă, răscoală”.
ZÂRZĂR s. m. 677 VIII, 684 VI „corcoduş”: Zarzăr, tot aşa ca prunu, ştii, un arbor ca prunu, să coace mai devreme, sânt galbene, roşii 677 VÎII; cf. corcodâri.
pl. zărzări 817 VII, 848 A.
v. CADE, ŞĂINEANU, SCRIBAN (Trans ), DM, DEX (reg.) s.v.; cf GS, 1933-1934, p. 246 (Jina) s.v. zarzăn.
ZAVISTII s. f. pl. 823 A „glume, vorbe cu haz”; cf. 1 â n c o t e... v. GL. ARGEŞ s.v.; cf. TDRG, CADE, DEX (înv), SCRIBAN (azi rar), DM (înv. şi reg.) s.v. zavistie.
ZAVISTIOS (4 sil.) adj. 827 A „glumeţ, şugubăţ”; cf. geambâş...
m. pl. zavistioşi 830 VII.
var. zavistoâse (4 sil.) adj. f. pl. 765 III.
v. LEXIC REG., II, p. 18 (Argeş), GL. ARGEŞ, BĂRBUŢ s.v.; cf. TDRG (aproape înv.), SCRIBAN s.v. zavistnic, DM (înv. şi arh.), DEX (înv ), CADE, ŞĂINEANU s.v.
ZAVISTOÂSE v. zavistios.
ZĂBĂLUŢE s. f. pl. 816 VlIIb „cheutori la opinci prin care trece nojiţa”: Nişte opinci-[...] cu doi ciucuri, unu roşu şi unu albastru şi cu nişte zăbăluţe galbene, care le avea unde le lega dă picior [...] E un oichi mic aşa, bre. ZĂBLOÂIE s. n. pl. 701 Vllb „preşuri”;-cf. par ţoală, cf. TDRG (Munt.), CADE s.v. zâblău2, DM,‘ DEX s.v. zăblău\ SCRIBAN (Munt.) s.v. zablâu 2°.
497
Glosar dialectal. Muntenia
283
ZĂCĂRĂJEÂSCĂ, să ~ vb. conj. prez. 3 sg. 824 VIII „să boscorodească”.
ZĂCĂŞEŞTE vb. tranz. ind. prez. 3 pl. 674 V „chinuie, pricinuiesc dureri”: Mă gândesc că-1 zăcăşeşte pe bărbatu-meu nişte crize de ulcer sau mai ştiu eu.
cf. TDRG (Munt., fam ), SCRIBAN (Munt. vest), DM, DEX (reg.), CADE, ŞĂINEANU, BĂRBUŢ s.v. zăcaş.
ZĂCĂTUIT, a ~ vb. ind. pf. c. 3 sg. 722 V [fig., despre săpunul preparat] „a stat fără să fie mişcat”: Pă fund rămâne nişte... zama aia murdar-aşa, care-a zăcătuit săpunu-acolo unde-a fost el.
ZĂGÂJ s. n. 850 A „zăgaz”.
ZĂLOGEÂ vb. ind. impf. 3 pl. 718 VII „rechiziţionau”: Nemţii nu ne zălogâ [...] nu ne lua nimicuţ.
cf. CADE (arh.), DM, DEX (înv.) s.v. zălogi, SCRIBAN (vechi) s.v. zălogesc.
ZĂNCĂNE vb. ind. prez. 3 pl. 823 VII „zdrăngănesc, zăngănesc”: [Ielele] joacă la răspântie şi ţipă, zăncăne din... cică din nişte clopoţei; cf. h u r u i 2°...
cf. TDRG, CADE s.v. zăngăni, ŞĂINEANU, DM, DEX s.v. zăngăni, SCRIBAN s.v. zăngănesc.
ZĂPĂZUIE s. f. 677 VIII dim. de la zăpadă.
v. COMAN, GL. (Muscel) s.v.
ZĂPEZURILE s. f. pl. art. 752 VI „zăpezile”.
ZĂPODIE s. f. 686 VI „vale largă adăpostită de înălţimi”: Din coastă se face pe urmă un şes, acolo-i zicem zăpodiia-, cf. j â p c ă.
v. TDRG, SCRIBAN (înv ), CADE (arh ), DM, DEX (reg ), ŞĂINEANU s.v
ZĂPOR s. n. 851 V „nenorocire, calamitate”.
ZÂRVĂIE, să ~ vb. conj. prez. 3 pl. 856 A [despre obiecte de metal] „să zornăie”; cf. hurui 2°...
cf. DM, DEX (reg.) s.v. zărvăi.
ZĂTINIT, a ~ vb. tranz. ind. pf. c. 3 sg. 843 V „a deranjat, a mişcat din loc”: L-a zătinit de la locu lui [războiul], l-a mişcat, el era drept când am ţesut prima dată, el foarte bine făcea ş-acuma l-a zătinit, l-a dat de la locu lui.
cf. DEX (pop ), CADE, ŞĂINEANU, DM s.v. zăticni, SCRIBAN (rar) s.v. zăticnesc, LEXIC REG., I, p. 32 (Craiova) s.v. zăticneală, II, p. 33 (Vâlcea), BĂRBUŢ s.v. zătigni.
ZĂTONITE adj. f. pl. 73 8 A „îngrămădite una peste alta, căzute grămadă la pământ”: O mie şi nu ştiu cât de oi a-necat [...] în pădure, stătea zătonite, s-a-mpuţit p-acolo.
cf. SCRIBAN (Dunăre, Prut) s.v. zătonesc, DM, DEX (reg.) COMAN, GL. (Sibiu), GLOSAR REG. (Rădăuţi), LEXIC REG., II, p. 43 (Sânnicolau) s.v. zătoni, ŞĂINEANU s.v. zaton.
284
Maria Marin şi lulia Mărgărit
498
ZĂZDUH s. n. 711* „căldură mare; zăduf’: Munceşte mult prin apă, munceşte prin zăzduh [...] zăzduh, zăduf, căldură, căldura de sus; cf. prigorie 1°...
ZÂMBEÂ vb. ind. impf. 3 sg. în ~ de râs 823 VII „surâdea”.
cf. TDRG (înv.), CADE (prov.), DR, 1934-1935, p. 118 s.v. zâmbi, SCRIBAN (vechi, nord) s.v. zâmbesc.
A	r
ZAMBOC s. n. 821 A „cui mobil care, intrând într-o gaură, fixează o cataramă, o tindeche etc.”. 2° var. 830 A „vârf ascuţit; ţâmburuş”.
var. 2° ţâmboc s. n., pl. ţâmboăce 830 A.
1° v. CADE (Olt ), DM (reg ), SCRIBAN (rar), BĂRBUŢ s.v.; cf. GL ARGEŞ s.v.
ZARNA s. f. art. 869 VII, VlIIa „numele dansului popular periniţa”; cf. perniţa...
ZAŞT interj. 839 VII cuvânt cu care se alungă pisica.
ZBAŢI vb. tranz. ind. 1° prez. 2 sg. 758 III „frămânţi aluatul insistent”: Pâinea o iei la zbătut ca s-o frământe; ea, cum devine, după ce-o zbat!bine, o laşi să dospească; cf. bosoleşti... 2° prez. 1 pl. 772 VII „cemem (cu sita)”. 3° impf. 3 sg. 727 A „bătea (spicele)”: Zbatea cu furca [orzul],
1° sup. la zbătut 758 III; 2° ind. prez. 1 pl. zbătem 772 VII; 3° ind. impf. 3 sg. zbăteă 727 A, 3 pl. zbăteâu 745 VlIIb.
ZBĂTĂTURĂ s. f. 748 Vllb „cantitate mică (de tărâţe, făină) cât sc cerne (z b a t e) o dată”: Zicea că se face mai dulce [pâinea] dacă pune zbătătură d-aia de tărâţe în ea acolo; cf. cernătură.
ZBÂCÂIÂ vb. ind. impf. 3 sg. 846 VII [despre inimă] „bătea tare, se zbătea; zvâcnea”: Zbîcîiă inima-n el. săracu, când a auzit ciocănind.
ZBÂNDOÂCE s. pl. 734 A „resturi din pielea sau din blana unui animal”: I-am găsit [căţelului] numai nişte zbînduâce din piele.
ZBÂRCÂIÂM vb. ind. impf. 1 sg. 826 Vllb „munceam prost, de mântuială”: Zbîrcîiăm şi eu acolea la secere, de bine de rău, nu le era nădejdea-n mine; cf. ornănăieşti.
ZBÂRLĂ v. zbârna.
ZBÂRNA s. f. art. 797 VII „unealta folosită la scărmănatul bumbacului”: Făceam o zbîrlă, o nuia-ndoită, cu o aţ-aşa... coardă, cum se zicea, şi-l dam noi bumbacul; cf. arcuş...
var. zbârlă s. f. 797 VII.
ZBÂRNÂIÂM vb. tranz. ind. impf. 1 pl. 797 VII „scărmănăm bumbacul cu z b â r n a”: Bumbacu îl torceam, îl zbîrnîJăm cu zbârna.
ZBÂRNELE v. spârnel.
ZBEGUIÂ, se ~ vb. refl. ind. impf. 3 pl. 836 VII „se zbenguiau”; cf. zberegeşte.
v. BĂRBUŢ s.v. zbegui.
499
Glosar dialectal. Muntenia
285
ZBEREGEŞTE, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 835* „se zbenguie”; cf. z b e g u i â.
cf. DM (reg.) s.v. zberegnială, GL. ARGEŞ s.v. zbereng.
ZBICIURÂM vb. ind. impf. 1 sg. 729 Vllb „băteam cânepa de un par pentru a îndepărta părţile lemnoase”: [Cânepa] o topeam, o scoteam, să usca, o farmam, de acolo o zgicuram d-un par aşa; cf. z g r e b u i â m.
cf. TDRG s.v. zbiciula 2°, CADE (prov.) s.v. sbiciula, SCRIBAN (rar) s.v. zbiciulez.
ZBILŢĂ s. f. 789 A „smoc, şuviţă (de păr)”: Pui păru dă porc, îl iau şi-i desfac aşa câte... zbilţâ mai mică, ca să-ncapă pe gaur-aia cf. v i n t r ă...
var. svilţe s. f. pi. 818 VIII; vilţă s. f. 76i V.
v. GL. ARGEŞ s.v. svilţă, LEXIC REG., II, p. 33 (Vâlcea), BĂRBUŢ s.v.; cf. DA s.v. ghilţ, TDRG, SCRIBAN s.v. hilf, GL. OLT. s.v. zbilţe.
ZBOR s. n. 1° 705 III, 718 V „bâlci”: Era zbor: venea lanţuri, veneau bărci, veneau căluşei dintr-ăia mici pentru copii 718 V; cf. iar mal 6 c. 2° ari. 856 VIII „târla (oilor)”.
1° v. TDRG (Munt., Olt.). SCRIBAN (înv. vest), DM, DEX (înv. şi reg.), ŞAINEANU (Munt., Prahova), GS, 1929-1930, p. 136 (Prahova) s.v.. CADE (înv.) s.v. $bor:\ cf. GL. DOBR. s.v.
ZBORI vb tranz. ind. prez. 2 sg. 711 VII „creşti, ajuţi să crească, dai UjucpenuciiUi, zoiiiataccşii ••• ezr c*, mama, cu copiAU-uşu e, cai n zouv > uu mic, atâta scapi dă el curând 711 Vil. Puii de găină s-a zburat, le-a dat codiţe, aripi, ş-acuma nu mai intră nici unu dacă s-a mai încălzit vremea 755 V.
refl. ind. prez. 3 pl. se zboară 748 V, pf. c. 3 pl. s-a zburat 755 V.
v. GL. DOBR. s.v. zburat.
ZBRÂNCEŞTE vb. ind. prez. 3 sg. 812 VII „îmbrânceşte”, v. DA s.v. îmbrânci; cf. SCRIBAN (Mold.), DM, DEX (reg.) s.v. zbranca. ZBURĂTUREÂ vb. ind. impf. 3 sg. 697 VI „alunga, împrăştia”: Câinii îi zburăturea [ursul],
cf. SCRIBAN s.v. zburătăcesc. DM (rar), DEX (pop.) s,v, zburături. ZBUCIUMA vb. tranz ind. impf. 3 sg. 791 VII [despre cămaşa de cânepă] „producea mâncărimi; irite.”* [Cămaşa de cânepă] ne mai freca, ne mai zbucumâ; cf. buciumă 1°.
ZDRÂNIŢĂ s. f 710 VII. VIOb „draniţă, şindrilă”: [Casa] o şindrilea cu zdrânitâ VlIIb. cf ş i n d i 1 ă.
v. SCRIBAN (nord) s.v. draniţă, ŞĂ1NEANU s.v. sdraniţă. ZDRĂNCĂNELE s. f. pl. 1° 785 Vila „podoabe zornăitoare”: Cu mărgele, cu fel de fel de... zdrăncănele atârnate de ei, erau gătiţi [căluşarii] cu toate zdrăncănele le, cf. zangarâle. 2° var. 737 VlIIb „anexele coasei (ciocan, nicovală)”: Adu coasa cu drăgănelele. var. 2° drăgănelele s. f. pl. art. 737 VlIIb.
286
Maria Marin şi Iul ia Mărgărit
500
1° cf. DEX (reg), DM s.v. zdrăngânel, LEXIC REG., I, p. 58 (Vânju Mare), BĂRBUŢ s.v. zdrâncană.
ZDRĂNCINÂM vb. ind. impf. 1 sg.715 VII „zdrobeam cânepa prin meliţă”. ZDRĂNCINEÂLĂ s. f. 695 VI „zdruncinătură”: La un fel de... zdrăncineâlă să nu se deplaseze [răsadniţa]; cf. zdrâncinătură. cf. GL. ARGEŞ s.v. zdruncineală.
ZDRAMBIŢĂ s. f. 821* „unealtă, constând dintr-o nuia arcuită, cu care se scarmănă bumbacul”; cf. arcuş... pl. zdrâmbiţe 821*.
ZDRÂNCINĂTURĂ s. f. 705 VI „zdruncinătură”; cf. zdrăncineâlă. ZDRÂNG s. n. 827 A „darac mare”, pl. zdrânguri 827 A.
ZDRECHE v dn'chea 1°, 2°.
ZDRECHIE v dn'chea 1°, 2°.
ZDRENITE s. f. pl. 847 VII „puzderii”: Pe urmă îl mai băteam, îl mai suceam, până cădea toate... zdreniţile-alea din el şi rămânea fuioru curat: cf. crâ ţa...
ZDRICHE v drîchea 1°, 2°.
ZDRICHIE v drîchea 1°
ZDRIVEÂLĂ s. f. 844 V „striveală”: Şi-a mai revenit, da a avut zdriiâla. buşala a fost mare. Spun că dă zdriviălă nu se dă nimic; cf. z d r o b e â 1 ă. ZDROB interj. 671 VIII „zdup”, var. zdrop interj. 671 VIII
ZDROBÂNŢEÂZĂ, se ~ vb. refl. ind. prez. 3 sg. 807 V [despre săpun la preparare] „face băşici, bule la suprafaţă, când e gata”: Mestecăm în săpun şi vine, vine, vine, până se zdrobînţează deasupra. E! ăsta-i săpunu adevărat; cf. b u b u 1 e â z ă.
var. zdrobinţât vb. part. 765 V.
ZDROBEÂLĂ s. f. 736 V „striveală”; cf. z d r î v e â 1 ă. ZDROBINŢÂT v. zdrobânţeâză.
ZDROBITOARE v. zdrobitor.
ZDROBITOR s. n. 689 VIII, 702 VIb, 715 VIHa, 717 Vllb, 718 Vili. 719 VlIIb, 725 VI, A, 766 VIHa, 789 A, 792 A, 794 A, 815 VI, 819 VIb, 820 VIII, 843 VI, 848 VIb „unealtă rudimentară de zdrobit strugurii pentru must”: Să bate c-un zdrobitor, să zdrobeşte strugurii 848 VIb; cf. bătător, pl. zdrobitoare 705 VI.
var. zdrobitoare s. f. 757 VII, 851 VIII, 863 VI. v. GL. DOBR. s.v., LEXIC REG., I, p. 64 (Vaslui), GL. OLT. s.v. zdrobitoare; cf. DEX s.v.
ZDROBIŢELE s. f. pl. art. 723 A „bobifele de strugure”.
501
Glosar dialectal. Muntenia
287
ZDROBONEŢE s. pl. 777 V, 829 V „cocoloaşe mici; grunzuri”: Cheagu mielului prinde nişte zdroboneţ el [ . ] bobite de cheag 777 V; cf. boboroâţe...
var. zdroboneţi s. m. pl. 777 V, 804 V.
v. SCRIBAN (Munt.), LEXîC REG.. I, p. 39 (Gura Jiului) s.v. zdroboneţ. GL. ARGEŞ s.v. zdroboneaţâ\ cf. BĂRBUŢ s.v. zdrobonete.
ZDROBONEŢI v. zdroboneţe.
ZDROBONIŢE s. f. pl. 828 A „cocoloaşe mici; grunzuri'’; cf boboroâţe...
ZDROBONŢEI s. m. pl. 777 V dim. de la zdroboneţe: Zdrobonţel aşa ştii, cum să vă spun, ca pâsatu-ăla când fierbe la mămăligă.
ZDROBONŢOS adj. 799 V [despre săpun] „cu zdroboneţe: grunzuros”: Dacă ea vede că iese [săpunul] chiar zdrobonţos... zice „l-am tăiat”; cf. cojât...
ZDROBURI s. n. pl. 814 V „resturi zdrobite (lajumări)”.
ZDROBUROÂNŢE s. f. pl. 771 Vb „cocoloaşe mici; grunzuri”: Când începe să vie zdroburoânţe, zdroburoânţe deasupra, atunci înseamnă că e fiert [săpunul]; cf. boboroâţe...
ZDRONCĂNE vb. ind. 1° prez. 3 sg. 808 VII „troncăneşte. hodorogeşte”: [Zice] că să face strigoi şi că vine, zdroncăne prin casă; cf. cotorogeşte. 2° var. 866 VI l'desnre clopote]	cf h n ;
var. 1° zdrângăne vb. ind. prez. 3 sg. 835 VII; a zdruncănit vb. ind. pf. c. 3 sg. 734 Vila; 2° droncăneâu vb. ind. impf. 3 pl. 866 VI.
ZDRONGĂNE v. zdroncăne 1°.
ZDROP v. zdrob.
ZDRUNGĂNIT v zdroncăne 1°
ZDUPĂNIND vb. ger. 671 VIII „tropăind”; cf. răpăne...
cf. DM, DEX (reg.) s.v. zdupăi.
ZEA s. f. în a doua - 727 A, 729 Vllb, 740 VII, 742 V, Vllb „a doua zi"
ZEORDIT (3 sil.), s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 805 V [despre o mâncare cu sos] „s-a tăiat”; cf. hotărât.
cf. LEXIC REG., II, p. 72 (Roşiori de Vede), GL. ARGEŞ. BĂRBUŢ. LR, 1960, 5, p 36 (Craiova) s.v. zăurdi, GLOSAR REG. (Rădăuţi) s.v. zăurdit.
ZEREÂŢĂ s. f. 827 VII „zeamă, suc”: Boasca, care-i rămasă acolo, se mai pune şi apă-n ea, nu se lasă uscat-aşa [...] îşi mai lasă ea zereâtâ.vin. drojdie din aia-n ea acolo; cf. g e â î u i.
ZGALOI v. scaloi 1°
ZGÂNDĂRĂ s. f. 870 Viile „ceartă, scandal”: El caută zgăndără ca să încep să înjur eu; cf. har a.
ZGÂNŢĂ v. gânţă.
ZGĂMOŞIM v. zgămuşeşti.
288
Maria Marin şi Iul ia Mărgărit
502
ZGĂMUŞEŞTI vb. ind. prez. 2 sg. 775 VIII „sapi superficial pentru a afâna pământul”: Zgămuşăşt / numai când iu vezi că răsare bine porumbii, pleci pe loc şi-l cauţi acolo; cf. ciocăni...
conj. prez. 2 sg. sa zgâmuşeşti 772 VHIb; part. zgâmuşit 751 VUIb. var. zgămoşim vb. ind. prez. 1 pi. 789 VII; îazgârmuşit vb. sup. 776 VIII. v. GL. ARGEŞ s.v. zgămui BĂREiUŢ s.v. zgămui.
ZGĂMUŞIT s. n. 772 VHIb „nume al acţiunii de a zgămuş i”. ZGĂRMÂNÂî v. scârmănă.
ZGĂVLEÂJĂ v. glăveâjă.
ZGÂIA. de-a ~ ioc. subst. 739 V „numele unui joc de societate ia priveghi' ZGAIAM vb. tranz. ind. impf. 1 sg. 738 VII „desfăceam, deschideam larg”: înainte zgîiăm maţii ăia şi îndesam acolo [carnea], când nu era maşină de tocat [pentru făcut carnali j.
ZGÂRBOVÎTÂ adj. f. 716 Ilb „gârbovită”; cf. înco mâ t 2°. ZGÂRCEROÂSE adj. f. pi. 750 V [despre carne] ..cu zgârciun”: Părţile zgîrceroase ale porcului le băgăm la tobă. cf. DEX.(rar). DM s.v. zgârciuros.
ZGÂRCI s. n. 1° 833 A „cârcel (în muşchi, la picior)”: Să pune zgirc la picior. 2° 705 II „elastic"': Praiştia se face cu un zgîre. pl. 1° zgârciuri 833 A.
ZGÂRCITĂ adj. f. 680 Vlîb : despre o rufa] ..zbârcită, sifonată'' pi. ^ ga rene o 6 o viiG.
ZGÂRIAT (3 sil.) s. n. 727 Vi „urişcuire După ce se usca şi ghiontii. în fine. acuma dădeai cu... baligă de cai. cu pământ galben, subţire, tot ca un fel de zgîriâî, aşa să numea, cică acuina-i dau [peretelui! zgiriătu; cf. b r i ş c u i â î â... ZGÂRIETURĂ s. f. 839 VI „arături, superficială''.
cf. DM. DEX s.v. zgâria.
ZGÂRIîT. a - vb. ind. pf. c 3 sg. 828 II	,.a zgâriat”.
ZGÂRMÂT v. scârmă 2°	
ZGÂRMUŞEÂLĂ s. f. 776 Vili ..martnr	îire, afânare a pământului (ia
rădăcina porumbului}”	
ZGÂRMUŞ1T v. £gâmuşeşti.	
ZGLĂVEÂJĂ v glăveâjă	
ZGLEVEÂJĂ v. glăveâjă.	
ZGLEVEJ v. glăveâjă	
ZGLOMŢOROS adj. 825 A ..grunzuros’	cf c o j â t...
ZGONEŞTE vb. îmi. piez,, j pi. r>5^ > ,,	aiungă. izgonesc”: [Ciobanii [
îi zgoneşte de ia stână [pe câini, după ursj: :f n	i ă p u s t i t.
var. zgoraeâ vb. ind impf. 3 sg. 69$ VII	Ib, pf. c. 3 sg. a zgornir VT2
Viii: conj. prez. z sg. sa zgorneştx W V; ur.pe:	r. 2 sg. zgorneşte 702 V.
v. DA s.v. izgom. CaDE (prov.i s.v. sgcm.	r. DM (reg.) s.v. zgorni. DEX
(reg.) s.v. scorni. BĂRBUŢ s.v. zgoni. zgorm.
ZGORNEÂ v. zgoneşte.
ZGREÂBĂN s. m. 1° 698 Vila „rest de lână sau de cânepă de la dărăcit”: Ieşeau şi zgreben!şi fuior [... ] la zgreben!câlţi le zicea 703 V; cf. b u r d u f i... 2° pl. 735 V, 801 VII, 823 VII „puzderii’': Cânepa o zgrebuiam aşa de un băţ ca să curgă zgreberi ăia 726 Va; cf. cr â ţa...
pl. zgrebeni 1° 685 Vila, 687 Vllb, 689 V, 699 V, 703 V, Vllb, 711 VII, 714 V, 715 VII, 743 VII, 744 V, VII, 795 VII, 797 VII, 801 VII, 817 A, 847 VII, 867 Vllb; 2° 735 V, 801 VII, 823 VII.
var. 2° zgrebena s. f. art. 866 Vllb; zgreberi s. m. pl. 726 Va; zgrenderii s. m. pl. art. 833 V.
1° v. TDRG, CADE (Olt ), SCRIBAN (Olt., Ban ), DM (reg ), BĂRBUŢ s.v. zgrebeni 1°, BPh, 1939, p. 245 (Gorj) s.v. zgrebeni.
ZGREBENA v. zgreâbăn 2°.
ZGREBENOŞI adj. m. pl. 725 V [despre câlţi] „cu puzderii, cu zgrebeni 2°”; cf. zgremţuroâsă.
ZGREBERI v. zgrebeni 2°.
ZGREBUIÂM vb. tranz. ind. impf. 1 sg. 726 Va „băteam cânepa de un par pentru a îndepărta z g r e b e n i i 2°”; cf. z b i c i u r â m.
ZGREMŢUROÂSĂ adj. f. 721 Vila [despre cânepă] „cu puzderii”; cf. zgrebenoşi.
ZGRENDERII v. zgrebeni 2°.
ZGRINŢĂ s f 1° 701 Vllb nume al unui joc de copii: „ţurcă”; cf. dri chea 1°... 2° 688 I „băţ subţire şi scurt cu care se joacă Unu şedea colo. doi acolo-şa şi unu aicea [... ] ş-aruncâ zgrinţa d-acolo şi o prindeam cu ciomagu ş-o dam îndărăt iară la ăla; cf. d r i ch e a 2°...
ZGURI s f. pl. 701 VIII „zgură”: Puneam nişte zgur! peste piatră.
ZGUROÂSĂ adj. f. 676 VIII [despre urdă] „grunzuroasă, aspră”.
ZI s. f. 1° în ~ albă v. albă 2°. 2° art. în expr. âşte ~ 794 V „formulă de salut adresată unei femei care naşte”: Când se intră în casă la o naştere, se spune âşte ziua. 3° art. ~ socrilor s. compus 816 Vllb „petrecerea de luni după nuntă, între rudele mirilor”; cf. socri e 1°... 4° art. ~ ciorilor s. compus 832 VUIb „prima zi după Lăsatul Secului de Paşti, când, după obicei, membru familiei nu mănâncă împreună”: După iertăciune, a doua zi, luni, se facea şi ziua cârilor, c-atuncea ziua aia nu mâneam toţi la masă, că zice „cum ne grămădim la masă, aşa grămădeşte ciorile pe porumb şi scobeşte porumbu”.
ZICĂTOÂRE s. f. 689 I „numărătoare (la jocurile de copii)”; cf. gh idu ş ie.
ZIMBRELE s. f. pl. art. 796 VUIb „femelele zimbrilor”: Venea zimbrii şi cu zimbrele, bea apă.
cf. TDRG s.v. zimbru.
290
Maria Marin şi Iui ia Mărgărit
504
ZIUAŞ s m 725 A „muncitor ziler”: Am lucrat la sonde, nu ca sondar, ca zi uăş.
v. LR, 1972, 4, p. 292 s.v; cf. LEXIC REG., I, p. 25 (Baia Mare) s.v. znaş. ZLATA s. f. art. 805 Illb numele unui dans popular.
ZLOTOS adj. 728 A, 754 VIII „argilos, lutos”: Zlotos însemnează un loc clisos 728 A; cf. s m o 1 n i ţ o â s e.
cf. SCRIBAN s.v. slotos\ DM, DEX s.v.
ZMEI s. m. pl. 827 A „fire lungi din pânză de păianjen care plutesc în aer, mai ales toamna”.
ZNAMA s. f. 812 V „apelativ ironic: răutate, pacoste”: Znăma naibii de om! znăma năbădăilor; cf. n 6 i m a.
cf. CADE (Olt.) s.v. snama, DM, DEX (reg.) s.v. znamie, LEXIC REG.. I, p. 88 (Vâlcea), CV, 1950, 4, p. 34 (Argeş) s.v. snamenie, GS, 1929-1930. p. 136 (Prahova) s.v.
ZOANĂ s. f. 829 VIb „porţiune de drum între partea carosabilă şi gard”, v. LEXIC REG., I, p. 88 (Vâlcea), GLOSAR REG. (Fălticeni), GL. ARGEŞ, GL. OLT., LR, 1961, 1, p. 23 (Târgu Jiu) s.v.; cf. GL. DOBR. s.v ZOB v. zoi 1°.
ZOBEÂLĂ s. f. 820 VII „muncă multă, trudă”; cf. r o b o â t ă... ZOBI vb. inf. 789 V „(a) sfărâma, (a) fărâma”: Dacă nu e pământu bun [pentru ţest] se poate zobi• cf f ă r m ă ţ e â
ind. impf. 1 sg. zobeâm 687 VII, 3 pl. zobeâ 764 VIII, pf. s. 1 sg. zobii 690 VII, pf. c. 3 sg. a zobit 693 VII, m. m. c. pf. 3 sg. zobise 801 A; conj. prez. 1 pl. săzobim 690 VII; part. zobit 770 VIII, f. zobi ta, pl. zobi te 689 VII; refl. ind. impf. 3 sg. se zobeâ 702 VI, m. m. c. pf. I sg. măzobisem 756 VIII
v. TDRG (Munt., Trans. pop.), DM, DEX (reg ), CADE s.v. zobi. SCRIBAN (Munt.) s.v. zobesc.
ZOL s. n. 1° ~ de pământ 689 V, 766 VII, 787 V „amestec de pământ cu apă, pleavă etc., folosit la tencuieli sau pentru ţest”: Facem câte-un zoi de pământ şi-ljucăm cu picioarele bine, bine, până se ţine el 787 V;cf. gh i o n t 1°... 2° ~ de arie 788 A „strat de snopi aşezaţi pe arie pentru a fi treieraţi cu caii", var. 1° zob s. 754 V.
1° v. LEXIC REG., I, p. 40 (Gura Jiului), LR, 1961, 4, p. 320 (Argeş) s.v.; 2° v. GL. ARGEŞ s.v.
ZOLEÂLĂ s. f. 820 VII „muncă multă; trudă”; cf. r o b o â t ă... cf. TDRG, CADE, SCRIBAN (Mold., Trans.) s.v. zoală, GS, 1929-1930. p. 135 (Prahova) s.v. zolit.
ZOPĂIE vb. ind. prez. 3 sg. 722 Via „tropăie, aleargă de ici colo”: [Femeia] o ţii numai la sapă... parcă-i cal zopâit, când vine seara de la câmp. la opt, zopăie ca calu; cf. r ă p ă n e... part. zopâit 722 Via.
505
Glosar dialectal. Muntenia
291
cf. ŞĂINEANU s.v. zopăi, DM, DEX s.v. zupăi, GL. ARGEŞ s.v. zăpăi. ZOPOTEÂLĂ s. f. 835 A „faptul de a zopoti, cădere, prăbuşire zgomotoasă”.
cf. GL. ARGEŞ s.v.
ZOPOTESC vb. ind. prez. 1 sg. 835 A „cad, mă prăbuşesc zgomotos”: Când am căzut nu ştiu, că am căzut în cur lângă ea, şi ea a auzit zopotind, da n-a ştiut ce, a-ntins mâna să mă scoale pe mine, că ce zopotesc, şi n-a dat de mine. ind. prez. 2 sg. zopoteşti 835 VII, 3 sg. zopote; ger. zopotind 835 A. cf. DM, DEX (reg), LEXIC REG., I, p. 10 (Cărei), BĂRBUŢ s.v. zopoti. ZOR s 1° m. 672 VI, 850 Vb „zori”: A venit femeia aia pân zor. d-a avut tren şi-a venit la Bucureşti: vărsatul zorului 775 VII „revărsatul zorilor, zori de zi”: Spăla copilul în vârsâtu zondup cf. 1 u m i n â t u 1. 2° pl. art. 773 V „numele unui colind”: La Crăciun ne scoală copiii la fereastră, când cântă zorile astea, ce ştie ei.
pl. art. zările 2° 773 V.
2° cf. TDRG s.v. zori.
ZORGĂNEÂM vb. tranz. ind. impf. 1 pl. 696 VI „zornăiam (clopotele); sunam”: Clopotele le zorgăneâm toată noaptea; cf. h u r u i 2°...
ZOTĂ v. siîdă.
ZOTOÂRE s. f. pl. 793 A [la animale] „mamele”, v 13ĂRBIÎŢ s v * cf C ^f)p (Olt ^ ^ v '"ciîon}'}'* G1 Apf|p9 o y ZURVALÂC s. n. 776 VIII „petrecere gălăgioasă, cu zarvă”: Zarvalîcu ăla care-1 fac ei acolo, gălăgia aia; cf. b ă r ă b â i e...
cf. TDRG, CADE (înv ), SCRIBAN (fam ), DM, DEX (pop.) s.v. zurbalâc. BĂRBUŢ s.v. zorbalâc .
ZVĂPĂIOŞI adj. m. pl. 787 V „zvăpăiaţi”; cf. boţogâş... ZVÂRLÂNI v zvârlâv 2°
ZVÂRLÂTICĂ adj. f. 820* [despre o femeie] „iute, repezită”. ZVÂRLÂV 1° adj. 824 A „iute la minte; ager”; cf. spirtos 2°... 2° var. s. m. pl. 852 VIb „soi de peşte asemănător cu tiparul”; cf. v â r 1 â r. l°f. pl. zvârlâve 814 V. var. 2° zvârlăni s. m. pl. 852 VIb.
1° cf. DM (neobişnuit) s.v.
ZVÂRLITĂ, a dat de-a ~ loc. vb. 800 VII „a azvârlit, a aruncat”: Ala, când a ajuns la tat-al fetii, a dat cu ele d-a zvîrlita. a spart oale, a dat cu tăvile d-a zvîrlita.
cf. DM (reg.), DEX (pop ), DA, CADE s.v. azvârlită.
ZVONÂT, s-a ~ vb. refl. ind. pf. c. 3 sg. 672 VII „s-a zvonit”: în fine s-a zvonât c-a murit Măria, mama la fetiţ-asta. v. GL. OLT. s.v.