Dpagoş «ŞESAM GLOSAR DE CUVIMTE RARE Şl UITATE vf\ * ’tj ! editura universităţi din bucureşti * Referenţi ştiinţifici: Prof. univ. dr. Zamfira MIHAIL, CS I onorar -Institutul de Studii Sud-Est Europene Bucureşti Conf. univ. dr. Olimpia MITRIC -Departamentul de Ştiinţe Umane şi Social-politice de la Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava. © editura universitătii din bucureşti* Şos. Panduri, 90-92, Bucureşti - 050663; Telefon/Fax: 021.410.23.84 E-mail: editura unibuc@vahoo.com Librărie online: http://librarie-unibuc.ro Centrul de vânzare: Bd. Regina Elisabeta, nr. 4-12, Bucureşti -Telefon: (0040)021.314.35.08/2125 web: www.editura.unibuc.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ŞESAN, DRAGOŞ Glosar de cuvinte rare şi uitate / Dragoş Şesan -Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2012 Bibliogr. ISBN 978-606-16-0151-6 81’374.2:811.135. î’373.44^135.1 Redactor: Irina Hriţcu Tehnoredactare computerizată: Tania Titu CUPRINS Prescurtări...................................................... 7 Cuvânt înainte................................................... 9 i | Capitolul I. Terminologie religioasă ............................ 13 Capitolul II. Termeni juridici .................................. 28 Capitolul III. Taxe şi impozite ................................. 44 Capitolul IV. Textile, haine .................................... 57 Capitolul V. Monede ............................................. 73 Capitolul VI. Terminologie militară.............................. 83 Capitolul VII. Unităţi de măsură ................................ 91 Capitolul VIII. Meserii, ocupaţii................................ 95 Capitolul IX. Alimente şi produse de bucătărie................... 113 Capitolul X. Casa. Obiecte din casă şi pe lângă casă. Animale de casă............................................ 121 Capitolul XI. Instrumente muzicale............................... 132 Capitolul XII. Plante, animale, minerale, resurse naturale, materiale ....................................... 134 Capitolul XIII. Corpul omenesc, boli, medicamente................ 140 Bibliografie .................................................... 143 I I I I PRESCURTĂRI bis. bisericesc bg. bulgară cf. confer dial. dialectal doc. document ebr. ebraică fr. franceză germ. germană gr- greacă it. italiană lat. latină magh. Maghiară mold. moldoveneşti Ms. Colecţia Manuscrise ngr. neogreacă pol. polonă rus. rusă rut. ruteană ser. sârbo-croată sl. slavă tăt. tătară tc. Turcă transv. transilvănean ucr. Ucraineană V. vezi var. variantă vsl. vechea slavă Notă La cuvintele de origine turcă etimonul este radat cu grafia folosită în limba turcă contemporană, în care: â - reprezintă un a lung c = rom. ge/gi (ca în „geam”, „giuvaer”) 9 = rom. ce/ci (ca în „ceas”, „cireş”) g = rom. ghe/ghi, g (ca în „ghem”, „ghid”, „gard”) g - nu se pronunţă, ci doar lungeşte vocala anterioară: de exemplu, cuvântul agag se rosteşte „aaci”' \ 1 = rom. î, â (ca în „înger”, „cântar”) ‘ 1 k = rom. c, k sau che/chi (ca în „car”, „kilogram”, „chenar”, „chit”) o - ca în fr. „le” sau în germ. „Oster” u - ca în fr. „sur” sau în germ. „tiber” u - reprezintă un u lung y = rom. I în diftong „ca în „iederă”, „iarbă”) CUVÂNT ÎNAINTE In anul 2006 Arhivele Naţionale ale României au sărbătorit 175 de ani de la înfiinţare. Cu această ocazie s-a evidenţiat bogăţia fondului arhivistic prin fonduri şi colecţii unicate în multiple paleografii şi limbi străine. Totodată, s-a subliniat necesitatea şi utilitatea publicării cataloagelor de documente şi manuscrise, a inventarelor arhivistice, a îndrumătoarelor, dar, mai ales, a ediţiilor de documente, spre a deveni instrumente utile pe masa cercetătorilor1. în cei aproape 17 ani de activitate în cadrul Serviciului de acte feudale, personale şi colecţii am avut posibilitatea să cercetez un volum important de documente ecleziastice, administrative, juridice, comerciale, din care am extras, pe lângă informaţiile istorice utile întocmirii cataloagelor de documente, şi un bogat material lexical specific perioadei medievale. In acest sens am publicat în revistele Arhiva Românească şi Revista Arhivelor un serial de articole, intitulat Glosar, în care am semnalat un număr însemnat de cuvinte utilizate în condicile unor domnitori fanarioţi (Alexandru şi Constantin Ipsilanti, George Caragea, Alexandru Suţu ş.a.), la capitolul Tarife vamale} Făcând parte din colectivul de întocmire al Catalogului > documentelor Ţării Româneşti, voi. VIII, 1654-1656, în colaborare cu Marcel - Dumitru Ciucă, Silvia Vătafu - Găitan şi Mirela Comănescu, Bucureşti, 2006 (perioada de domnie a lui Constantin Şerban) şi la volumul IX (aflat sub tipar), în 1 Pentru amănunte v. Revista Arhivelor, anul LXXXIII, voi. LXIX, nr. 2, 2006. 2 Glosar I, Arhiva Românească, tom II, fasc. 1, 1996, p. 220-222; Glosar II, Arhiva Românească, tom II, fasc. 2, 1996, p. 242-243; Glosar III, Revista Arhivelor, anul LXXIV, voi. LIX, nr. I, 1997, p. 228-229; Glosar IV, Revista Arhivelor, anul LXXIV, voi. LIX, nr. 2, 1997, p. 255-256. 10 DRAGOŞ SESAM componenţa aceluiaşi colectiv, pentru perioada 1657-1660, am întâlnit foarte multe cuvinte rare sau chiar dispărute, al căror sens l-am putut deduce doar din context. Aşa s-a născut ideea elaborării acestui Glosar mai amplu de cuvinte atestate în documente, dar neatestate în dicţionare. Sutele de fişe extrase din fondurile ecleziastice, Colecţia de Manuscrise, din Inventarele la Documentele turco-române, Documente Turceşti, Tribunalul Musulman de la Babadag, Colecţia de tapiuri, dar şi din multe alte documentele moldoveneşti, publicate în revistele de provincie Şezătoarea (Fălticeni), Ion Creangă (Bârlad) şi cea din Iaşi, Ion Neculce, ca şi studiile lui Gh. Ghibănescu cu tematică diversă, culegerile de texte dialectale, toate au fost apoi confruntate cu termenii existenţi în Dicţionarul limbii române (DA şi DLR), literele A - Z, 1913-2010 (37 de volume), considerat cel mai complet instrument lexicografic, şi am constatat că un număr însemnat dintre ele nu sunt semnalate, apar însă sporadic menţionate în alte dicţionare (August Scriban, I. - A. Candrea -Gh. Adamescu, Gh. Bulgăr - Gh. Constantinescu-Dobridor)3. Materialul astfel selectat a fost apoi grupat în capitole tematice (terminologie religioasă, termeni juridici, taxe şi impozite, textile, haine, monede, terminologie militară, unităţi de măsură, meserii, ocupaţii, alimente şi produse de bucătărie, casa, obiectele casei' şi pe lângă casă, animale de casă, instrumente muzicale, plante, animale, minerale, resurse naturale, materiale, corpul omenesc, boli, medicamente), pentru care am făcut, la începutul fiecărui capitol, câte un preambul, cu unele precizări necesare. Mulţi termeni sunt de origine grecească sau turcească, care însă au avut o mare circulaţie în Ţara Românească, mai ales în documentele din perioada domniilor fanariote şi pentru care, din păcate, nu dispunem de cataloagele respective. Pentru stabilirea etimologiilor acestor termeni am apelat la studiile unor personalităţi în domeniu (Lazăr Şăineanu, Teofil Lobel, Olga Cicanci, Natalia Trandafirescu), dar şi la dicţionarele 3 V. Bibliografia. GLOSAR DE CUVIMTE RARE SI UITATE de specialitate la care am avut acces, menţionate în Bibliografie. Pentru alţi termeni nu am găsit explicaţii convingătoare, aşa că le-am lăsat aşa cum au fost trecute în documente sau în textele scriitorilor, probabil cu o etimologie incertă sau necunoscută. Toate aceste cuvinte le-am considerat „uitate” (în număr de 1990 unităţi) şi de aceea le-am readus la viaţă, ca o modestă contribuţie la viitorul Dicţionar tezaur al limbii române. ' , In elaborarea acestui Glosar m-am bucurat de sprijinul, sfatul şi sugestiile soţiei mele, Tâtiana-Eugenia, pentru care îi sunt profund recunoscător şi îi mulţumesc şi prin aceste rânduri. Autorul > I I Capitolul I TERMINOLOGIE RELIGIOASĂ Terminologia religioasă din limba română îşi are originile în greaca bizantină ortodoxă, intrată direct sau prin filiera slavonei bisericeşti (mediobulgarei), din care s-au tradus Evangheliile, Liturghierul, Octoihul, Molitvelnicul. în traducerea românească, încă din vremea lui Coresi, întâlnim mulţi termeni slavoni, care nu aveau, la vremea aceea, corespondente româneşti: blagodarenie, blagonoseţ, blagorecenie şi multe altele, dar şi multe denumiri de mari sărbători: Blagoiavlenie, Blagoveştenie, Preobrazanie, Uspenie, Voskresenie, Vovidenie etc. Dar au existat şi cazuri când pentru aceeaşi noţiune s-au păstrat atât termenii greceşti, cât şi cei slavoni: egumen / stareţ, călugăr / monah, Chiriacodromion / Păucenie ş.a. Din bogata terminologie religioasă greco-slavonă, dicţionarele nu au reţinut decât foarte puţine, fapt ce ne-a determinat să le scoatem din uitare. Nu lipsit de interes ni s-a părut să ne oprim şi asupra terminologiei juridice religioase, puţin cunoscute de lexicografi, dar uzuală în practica vieţii bisericeşti. In acest sens, am apelat la două studii fundamentale în dreptul canonic bisericesc, unul al prof. univ. dr. Valerian Şesan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cernăuţi şi celălalt al prof. univ. dr. Ioan Floca de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu. 14 DRAGOS SESAM ABATESĂ - superioară a unei mănăstiri catolice de călugăriţe; ital. abbadessa (DN3, p. 13). ACOLUT - cler inferior; avea rolul de a însoţi pe episcop; gr. axoXovTog (Floca, Drept, I, p. 305). ACOLUTIA - colecţie cronologică de canoane referitoare la sinoadele locale şi cele ecumenice până la Sinodul III ecumenic de la Efes (431); gr. oxoXovQia (Floca, Drept, I, p. 96). ADAMISM - doctrină gnostică din primele veacuri ale creştinismului, ai cărei adepţi, pentru a recâştiga puritatea originară, umblau goi, proclamând reîntoarcerea la condiţiile de viaţă ale lui Adam, fr. adamise (DN3, p. 28). ADELFAT: frăţie: La 1 august 181$, negustorii greci din Iaşi,şi cu unii pământeni de neam bun şi negustori fondează „frăţia”, care avea drept scop ajutorarea la boală cu doctorii şi măritare de fete sărace, asistarea tuturor fraţilor la înmormântare, iar scopul ascuns: idealul independenţei. Taxa era de 15-25 lei pe an. Administraţia era în mâinile a doi epitropi; gr. adsĂBHAnhkl (Dosoftei, Parimir, E. Munteanu, Studii, p. 111). GLOSAR DE CUVIMTT RARE $I UITATE 17 BREFOTROFIE - leagăn de copii mici părăsiţi, deservite de văduve sau fecioare şi administrate de biserică; gr. Pps(poxpo(pia (Floca, Drept, I, p. 531). BUNIE - bunătate, virtute: „După aceaia, fraţilor, carele-s adevărate, carele-s cinstite, carele-s dereapte, carele-s curate, carele-s iubite, carele-s cu nume bun, să iaste vreo bunie şi să iaste vo laudă, aceastea cugetaţi” (Pavel către ' ' Filipseani, cap. 4/8, f. 267r/21); în Biblia, 1688, p. 889 „bunătate”; Noul Testament, 1995, p. 345 : „virtute”. CALIGELE - încălţăminte monahală; gr. KaXiyco. CANDILAFT - aprinzător de candele, paraclisier; gr. KavTtjXavapxr\g (Dicţ. neogrec-rom., p. 363). CAPITLU - organism de coordonare şi apărare a intereselor unei comunităţi religioase catolice (biserică, mănăstire, ordin călugăresc sau cavaleresc), compus din canonici cu misiuni bine precizate: decan, prepozit, cantor, chelar; în Transilvania, la Arad, Alba lulia, Oradea avea atribuţii juridice, fiscale, economice şi financiare; lat. CAPSOMAL - preot al comunităţii greceşti. CATAFATISM - singura poziţie posibilă în relaţia dintre Dumnezeu şi om; gr. KoxaipaxioKog - afirmativ (Dicţ. neogrec-rom. p. 290). CATALISIS - dezlegare, permisiunea de a mânca untdelemn şi a bea vin în pat; gr. KazaXvmg (cjvyKamOsoig) (S. Cotolulis, Dicţ. rom. - grec, p. 372). CATASARC - îmbrăcămintea de dedesubtul Sf. Mese; gr. KamoapKog. CATEHUMENAT - perioadă statornicită de canoane pentru a fi îndreptăţiţi să fie naşi de botez; lat. cathehumenus (Floca, Drept, II, p. 31). CĂLĂVIE - prescură în formă de cruce sau de trifoi cu patru foi, numită şi cap, capăt, căpăţel, care se stropeşte cu vin şi se presară cu zahăr şi se mănâncă de cei ai casei, când e mortul pe catafalc (A. Scriban, Dicţ., p. 244). 18 DRAGOŞ ŞESAN CHINONICAR - culegere de chinonice; gr. KOivcoviKog (Dicţ. neogrec-rom. p. 301.) CHIROCOMIE - azil pentru văduve şi care se dedicau slujirii bisericii, administrat de episcop şi de clerul inferior; gr. XqpevcoKopia (Floca, Drept, I, p. 531). CIUMARCĂ - „la vreme de ciumă” se prăznuieşte numai în zi de post şi numai vinerea: satul se adună la orele 2-5 din zi la biserică, se face sfinţirea apei într-un hârdău, cu pomenirea celor vii, citindu-se rugăciunea din molitfelnic pentru alungarea ciumei (MO, XVI, 1964, 5-6, p. 434). CLIROS - cler; gr. KĂrjpoc; (Cronicari munteni, I, p. 62). COLOVIU - veşmânt monahal (Texte dialectale - Transv.). CONVALIDARE - întărirea căsătoriei religioase prin înlăturarea unor impedimente, dându-i un suport neviciat; lat. convalidus (Floca, Drept, II, p. 108). COTEICĂ - amvon la biserică (Texte dialectale - Transv.). CUCULION - potcap de catifea, fără borduri, de culoare neagră la călugări, roşie la protopopi şi albastru la preoţii de rând ; gr. K0VK0VÂa - capişon, glugă (CADE, p. 366). CULESATURĂ - sensul secundar „colectă”, „pomană”, „milostenie, atestat în Noul Test., 1648, traduce gr. Koivcovîa. în Biblia, 1968 apare: „strigare de ajutoare”, lat. „collatio” din Vulgata (E. Mihăescu, Studii, p. 77). „Că plăcu Machedoniei şi Ahaii să facă ce va culesătură către surumanii sfinţi, carii vieţuiescu în Ierosalim”. (Epistola lui Pavel la romani, cap. 15/26, p. 220722); în Biblia, 1688, p. 864: „Pentru că bine vrură Machidonia şi Ahaia împreunare oarecare a face la săracii sfinţilor celor den Ierusalim”; Biblia, 1939, p. 1270: „să facă o strângere de ajutoare”; Noul Test., 1995, p. 271: „strângere de ajutoare”. DIANIE - Faptele apostolilor „precum scrie la Dianiia Apostolilor, cap. 1, sth.l 1” (Chiriacodromion, 1699, f 11 v/28); sl. 4«aa; tc. dua ; var. DUVA. GLOSAR DE CUVINTE RARE ŞI UITATE 19 DOXASTARION - copertă, înveliş de carte de doxologie; gr. Ao£a - slavă; acraxpi ‘căptuşeală’ / Doc. 7268(1760) mai, laşi, Aventariu de toate lucrurile mănăstirii Sf. Spiridon, în Ion Neculce, fasc. 91, 1931, p. 173 / (CADE, p. 425). DUHOBOREŢ - luptător spiritual; „Acela viaţa de veaci... nu va avea ca şi Machedonie duhoboreţ (3v/24-25)” (Varlaam, Răspuns împotrivă catehismului calvinesc, în Opere, Buc., Ed. Minerva, 1984, p. 145); vsl. 4^‘X0B0P%lf' DUVA - v. DOVA. ENGRITOS - icoanele cele alese; gr. eypirog (BOR, XLVIII, 1930, 9, p. 827). EPANAGOGA - colecţie de legi bizantine, reintroduse în vigoare de Vasile I Macedoneanul, care statorniceşte relaţiile dintre biserică şi stat; gr. snavoSog + Soypac (Floca, Drept, I, p. 103). EPICLEZA - chemarea Duhului Sfânt; invocarea Sfântului Duh asupra darurilor pentru prefacerea lor în Trupul şi Sângele Domnului.; gr. emK.Xrjar} - rugăciune (Dicţ. neogrec-rom., p. 222). EPIGONAT - bucată romboidală din stofa fixată pe un carton, cu înflorituri sau chiar o iconiţă brodată, care se foloseşte pentru împodobirea veşmintelor arhiereşti; gr. smyovanov, var. BEDERNIŢĂ. EPITAFIE - odăjdii pe care este reprezentată scena punerii în mormânt a lui Iisus Hristos; una epitafie bună (N. Iorga, Studii şi doc., XXV, 1913, p. 93); gr. snnayioc (Dicţ. neogrec-rom., p. 226). EUNONIENII - comunitate eretică ieşită din sfera bisericii, fără harul preoţiei, al tainelor sau al mântuirii; gr. evvo/uia (Floca, Drept, II, p. 114). EVANGHELISTAR - tipicon sistematic al Evangheliei, care cuprinde în 35 de tabele succesiunea evangheliilor şi a citirii pericopelor lor la liturghia din toate zilele de peste an, cu Voscresnele şi cu glasurile ce se cântă în fiecare 20 DRAGOŞ ŞESAM duminică, aşezate pe săptămâni, cum şi cele de nevoie pentru a cunoşte în ce lună şi în ce zi cad Sfintele Paşti în fiecare an (BOR, LII, 1934, 3-4, p. 163). EVLOGHIE - pâine binecuvântată; gr. evXoyia - binecuvântare (Dicţ. neogrec-rom., p. 234). GHERONTOCOMIE - azil de bătrâni abandonaţi şi expuşi morţii prin foame sau boli, situat în incinta unei mănăstiri; gr. yepovTOKO/uia (Floca, Drept, I, p. 532). GRAMATA- act oficial bisericesc pentru instalarea în funcţie a unui ierarh al bisericii; gramata sinodală, patriarhală, mitropolitană ; gr. ypappawq (Dicţ. neogrec-rom., p. 149). HADITH - tradiţie, spusele Profetului; tc. HAFÂZ - recitator al Coranului (Ion Neculce, fasc. 9 II, 1933, p. 288); tc. hafiz. HAMALAU - iconiţă cu diferite figuri de, sfinţi ce se atârna la gât; talisman ce se atârna la gât contra deochiului; arab. hamâil (L. Şăineanu, Elem., p. 696). HARTULAR - administrator al azilelor pentru săraci subordonate episcopului eparhial (Floca, Drept, I, p. 32). HEXIADA - grup de şase demnitari - arhonţi, desemnaţi pentru conducerea treburilor bisericeşti (Floca, Drept, I, p. 344). HIEROFANIE - act prin care se manifestă sacrul; gr. ispog + (pavepog (Dicţ. neogrec - rom., p. 570). HIEROGAMIE - împreunarea unui zeu cu o zeiţă; ispoţ + yajioţ (Dicţ. neogrec-rom., p. 137, 570). HILIALISM - (milenarism) - credinţă potrivit căreia Iisus Hristos va veni din nou şi va înfiinţa o împărăţie de o mie de ani; gr. xi^l0L ertj (M. Şesan, în Istoria Bisericii Universale, voi. I, ed. a Il-a, Bucureşti, 1975, p. 141). HIROCOMIA - azil special pentru văduvele sărace şi neputincioase, administrat de biserică (Floca, Drept, I, p. 500). HOREPISCOP - episcopii de sat, atestaţi în documente vechi care au ocupat scaune episcopale, fiind cunoscători ai GLOSAR DE CUVINTE RARE ŞI UITATE 21 limbii latine şi greceşti (A. Mihailovici, GB, 1982, 7-8, p. 555). HRISIS - folos, ungere, încoronare; gr. (Dicţ. neogrec- rom., p. 603). HRISTODULIE - adoraţie pentru Hristos; gr. XpiaroSovXog. HRISTOFILIE - dragoste pentru Iisus Hristos; gr. Xpicnoipilog. HRISTOFORIE - purtător de Hristos; gr. Xpiorocpopoq. HRISTOGHENNA - Crăciun, naşterea lui Hristos; gr. Xpiaxoyewa. IERATION - cler; gr. ispaxiKog (Cronicari munteni, II, p. 128). IEROLOGIE - slujba căsătoriei; gr. wpoXoyia (Dicţ. neogrec-rom., p. 261). IEROMAHIE - luptă sfântă; gr. ispopai (A. Mihailovici, GB, 1982, 7-8, p. 556). IERURGIE - slujbă religioasă pentru binecuvântarea şi sfinţirea credincioşilor, a lucrurilor şi a naturii, în diferite împrejurări; gr. ispovpyia (A. Mihailovici, GB, 1982, 7-8, p. 556). IPOGONAT - nabedemiţă; „1 ipogonati de aclaz roşu” (Cele bisericeşti a m-rii Sf. Spiridon, 1789 febr. 25 - Iaşi, în Ion Neculce, fasc. 9 I, 1931, p. 176); gr. vn:oyovanov; v. şi POGONAT. ISTATIKON - act emis de Patriarhia de Constantinopol; gr. i(naxiKO\. ÎNCUVIOŞAT - formă învechită pentru „să umblăm cuviincios”: „Ca la zuo încuvioşaţi să îmblăm, nu în ospeaţe şi în beţii...” (Epistola lui Pavel la romani, cap. 13/13, p. 219r/l); Biblia, 1688, p. 863: „cu cuviinţă”; Noul Test., 1995, p. 268 : "să umblăm cuviincios". A SE ÎNTRUFI - creaţie proprie Noului Testament de la Bălgrad, 1648., nefiind atestat în dicţionare şi nici în sec. al XVI-lea. Sensul este: a se mândri, a se lăuda: „Şi voi v-aţi întrufit, iară mai vârtos n-aţi plâns ca să să ia dentre voi carele face păcat ca acesta ?” (Pavel către Corinteni, I, cap. 5/2, p. 22 DRAGOŞ ŞESAN 227v/6); Coresi, Lucrul Apostolesc, Braşov, 1563, p. 295 : „...şi voi v-aţi mărit”; Biblia, 1688, p. 867 : „Şi voi semeţi sunteţi...”; Biblia, 1939, p. 1274: „iară voi vă ţineţi mândri.”; Noul Test., 1995, p. 281 : "şi voi vă împăunaţi". LAFSAGHION - carte ce cuprinde faptele, luptele, izbânzi le celor din pustie ca să biruiască ispitele; gr. Xaq>oq + aayiovog; var. LAVSAICON. LAVSÂICON - v. LAFSAGHION. LUMININDA - imn cântat în biserică; gr. LYHNICON - vremea aprinsului lumânărilor; gr. Xvxvikov (Xvxvog- lampă) (Dicţ. neogrec-rom., p. 330). MANTOROS - haină clericală (Doc. Bănăţene). MĂNĂSTIRE IDIORITMICĂ - aşezământ monahal cu viaţă de sine sau liberă, în care fiecare monah are propria avere, se hrăneşte în chilia lui şi numai duminica se adună la un prânz comun (Floca, Drept, I, p. 527). MEVLANA - doctor în teologie, mare cadiu, cărturar; tc. MEZHEB - sectă eretică, doctrină religioasă, religie; tc. mezhep. MILOSTIVITORIU - acoperământ; sl. mhaocn (A. Şaguna, Biblia, Levitic, 16,2). MILOT - veşmânt monahal. MINBER - loc înalt cu trepte, unde se ţine predica în timpul slujbei de vineri din moschei; tc. mimber. MIRIMOSYNON - parastas; gr. pvt]/j.oavvo', var. MNIMOSYNON MIRON - rugăciune liturgică (DAR, p. 194). , MNIMOSYNON - v. MIRIMOSYNON. MUBARAC - binecuvântat; tc. mubarek (Baubec, Dicţ., p. 245). MUCĂRI - foarfece cu care se tăia mucul de la lumânări sau de la candelă; tc. MUM - lumânare; tc. mum (Baubec, Dicţ., p. 243). MUMGIU - lumânărar; tc. mumei (A. Scriban, Dicţ., p. 841); var. MUNGĂU, MUNGER. MUNGĂU - v. MUMGIU. MUNGER-MUMGIU. GLOSAR DE CUVINTE RARE SI UITATE 23 NECREDAŞ - necredincios (Dosoftei, Psalmi). NEDUMNEZEIRE - fără esenţă divină, fără Dumnezeu (Dosoftei, Parimii; E. Munteanu, Studii, p. 110). NOSOCOMIE - spital organizat în case destinate adăpostirii şi îngrijirii bolnavilor, întemeiat de Sf. Vasile cel Mare şi Sf. , Ioan Hrisostom; gr. voaoxopia (Floca, Drept, I, p. 532). OMODOXIE - comuhitate cU aceeaşi credinţă; gr. opoSo£og. PANAHIDNIC - slujba parastasului; sl. nana^Aa. PAPAS - preot; gr. nanag (Dicţ. neogrec-rom., p. 412). PARACLIT - Sfântul Duh; gr. KapaxXrjxoc. PARABOLANI - corp de sanitari creştini laici, numai bărbaţi; gr. napaŞoXog (Floca, Drept, I, p. 506). PARACLITICHI - carte de rugăciuni; octoih; gr. TtapaKXrjriKog. PARUSIE - a doua venire a lui Iisus Hristos la sfârşitul veacurilor; gr. napovaia (Dicţ. neogrec-rom., p. 423). PAULICIAN - membru al unei secte manicheiste din veacul al IX-lea, care avea o mare veneraţie pentru apostolul Pavel şi căuta să readucă creştinismul la simplicitatea primitivă (CADE, p. 917). PERIODEVEŢII - inspectori ai clerului ce proveneau din treapta presbiterilor sau arhiereilor şi care cercetau eparhiile vacante; sl. (Floca, Drept, 1, p. 314). PETDESEATNIŢA - cincizecime; sl. nh&ThA€ckTNm(j (E. Munteanu, Studii, p. 11, 128); var. P1ATDESEATN1ŢA. PERIODEUŢ - episcop misionar. PIATDESEATNIŢA - v. PETDESEATNIŢA. PNEVMATOMAHI - luptători împotriva Duhului Sfânt; gr. ■ruvevpa + pa/i (Dicţ. neogrec-rom., p. 448). POGONAT - perne pe care îngenunchiau arhiereii; var. IPOGONAT. POSTIRG — tundere în monahism; mănăstirea unde s-a călugărit cineva; sl. nocTpnrh - foarfece (A. Scriban, Dicţ., p. 1024). PREOBRAJENIE - v. PROBOJENIE. 24 DRAGOŞ ŞESAN PRESVEŞTENIE - liturghia Darurilor mai dinainte sfinţite (Buzatu, Obs). PRIMICER - superiorul cântăreţilor bisericeşti; lat. primicerius (CADE, p. 1003, A. Scriban, Dicţ., p. 1050). PRISTELCĂ - veşmânt monahal; sl. npncreÂKa. PROBOJENIE - Schimbarea la Faţă (Buzatu, Obs); sl. npoBcxeNMie, v. şi PREOBRAJENIE. PROBOTEAZĂ - molitva ce se citeşte pruncului şi mamei la şase săptămâni de la naştere (CADE, p. 1008). A PROTOCARI - a vesti, a propovădui (Evangh. slavo-român de la Sibiu, 1551-1553, Ed. Acad., 1971, p. 173, foto f. 27714; Noul Test., 1648, f. 12728). PROTOCĂRIE - propovedanie (Evangh. slavo-român de la Sibiu, 1551-1553 Ed. Acad., 1971, p.199, foto, f. 40r/6; Noul Testament, 1648, f. 16725-26). PTOHIE - azil pentru săraci, înfiinţat de Sf. Ioan Hrisostom, unde era asigurată cazarea şi masa din averea bisericii; gr. moyoq - sărăcie (Floca, Drept, p. I, p. 532); var. PTOHOTROFIA. PTOHOTROFIA - v. PTOHIE. PTOHOTRON - administrator al unui azil de săraci (Floca, Drept, I, p. 532). RAHIB - călugăr, egumen, duhovnic; tc. rahip. RAHLA - pupitru cu obloane mobile, pe care se pune Coranul; tc. rahle. REMETIC - pustnic. RIBAT - mănăstire; tc. nbat (Redhouse, sub voce). RIPIDĂ - obiect religios folosit în ceremonialul dezgropării moaştelor sau canonizarea sfinţilor fără moaşte; gr. piniSico (Floca, Drept, p. II, p. 197-198). SAVANON - acoperământ, halat, linţoliu, pânza cu care îşi acoperă episcopul odăjdiile înaintea spălării picioarelor; gr. oa|3avo)ia (Dicţ. neogrec-rom., p. 484). GLOSAR DE CUVINTE RARE ŞI UITATE 25 SBORNIC - colecţie de scrieri ale părinţilor bisericii sau de descrieri ale vieţilor sfinţilor; sl. ceopnhk (CADE, p. 1108). SCRISOARE IRENICĂ - act emis din cancelaria Patriarhilor Ortodocşi către alţi întâistătători cu ocazia diferitelor praznice ca semn al unităţii dogmatice (Floca, Drept, II, p. 318). SEFIROTIC - arborele vieţii; abstractizare a creaţiei şi a planurilor energetice care există în fiinţa umană şi în întreg macrocosmosul; pereche sefirotică. SESTIMISIRTĂ- soră, călugăriţă; sl. cecrpa. SINCATABAZA - „Când Dumnezeu nu apare aşa cum este El, ci se arată aşa, după cum este alcătuit cel ce-1 poate vedea, descoperindu-şi faţa după măsura puterii celor ce-1 privesc” (Sf. Ioan); gr. avvKara^aaig. SINODICON - în chip sinodal, cu acordul întregului sinod. STAUROS - cruce ; gr. trcavpog (Dicţ. neogrec-rom., p. 504). STIHOLOGHIE - carte de cântece bisericeşti; gr. owrjog. STOBOR - (bis.) a doua zi de sărbătorile mari (Sf. Petru, Sf. Maria, ş.a), când nu se lucrează (A. Scriban, Dicţ., p. 1246). ŞEIH UL ISLAM - şef religios al Babadagului; tc. (RA, 1974, 1-2, p. 229). ŞERIAT - lege canonică musulmană; tc. şeriat. TACTICON - lista scaunelor care atârnă de Patriarhie; gr. to.ktikov (Dicţ. neogrec-rom., p.531). TAXIARH - arhanghel, comandant; gr. Taţiapxrjg (L. Galdi, Les mots, p. 259). TÂDOXIE - plata ce se cuvine preotului când umblă cu botezul (Hidiş - Turda); (Petre Coman, „Glosar dialectal”, AAR, , mem. secţ. lit., tom IX, Buc., 1938-1940, p. 137). TEÂNDRIA - uniunea intimă, între Dumnezeu şi Om. Modelul desăvârşit teandrii este Iisus Hristos, în care natura dumnezeiască şi omenească sunt unite într-o singură persoană; gr. deog + avSpog. 26 DRAGOŞ ŞESAN TEANTROPIE - divinitate întrupată în chip de om; gr. deog + avtpoKog. TEKKE - aşezământ monahal musulman; mănăstire mică a dervişilor; schit; tc. tekke (RA, 1973, 2, p. 401; RA, 1974, 1-2, p. 232). TEODUL - lucrarea preotului de a sluji lui Dumnezeu în obştea creştină prin: activitate profetică (didactică); sfmţitoare, conducătoare (MO, XXXVII, 1985, 1-2, p. 410). TEODULIE - adoraţie pentru Dumnezeu; gr. OeoSovXog. TEOFIL - iubitor de Dumnezeu; gr. (MO, XXXVII, 1985, 1-2, p. 40-41). TEOFILIE - dragoste pentru Dumnezeu; gr. OeocpiXia. TEOFOR — purtător de Dumnezeu; preotul devine purtător de Dumnezeu prin taina hirotoniei (MO, XXXVII, 1985, 1-2, p. 39 - 40); gr. 6eog + (popag. TEURGIE - operaţie magică proprie ermetismului elenistic,, în care se presupune că se poate stabili un contact cu divinitatea sau cu forţele demonice printr-o evocare; arta de a face ca Dumnezeu să coboare în suflet, creând o stare extatică. TESARACOSTI - patruzecime, păresimi; gr. TeaaapaKomr]. TETRADIE - liturghier scris de mână. THEOSIS - îndumnezeirea omului; gr. Oeog + oe/isia. THUS- tămâie. TREBIŞTE -altar, sanctuar (Biblia, 1688; Mardarie, Lexicon, nr., 3370; Ms. 4389: „... trebişte: altariul cel în patru comuri care era făcut ca o vatră şi pre acela punea arderile cele de tot” - E. Munteanu, Studii, p. 30); vsl. rpeBHipe - altar. VARTABED - egumen armean. VREFOCOMIA - casă pentru adăpostirea copiilor nevârstnici sau abandonaţi, altul decât orfelinatul; gr. /3peqoKopia (Floca, Drept, I, p. 233). GLOSAR DE CUVINTE RARE SI UITATE 27 XENODOHIA - casă de oaspeţi pentru primirea străinilor, administrată de episcopi sau economi eparhiali; gr. ţevodoyeio (Floca, Drept, I, p. 532). XENODOH - administratorul unei xenodohii; gr. ^evoSoyog (Floca, Drept, I, p. 532). ZACONIC - condică mănăstirească în care se treceau rânduielile şi legile de bază ale mănăstirii (doc. 1450 ian. 2, Târgovişte, DRH, B. I, doc. 101, p. 176-177, Hrisovul II, 1996, p. 78); rus. 3okohuk. ZADIG - Sf. Paşti; armeană (DR, II, 1921-1922, p. 427, supra 2). ZER - cel din afara familiei sacerdotale, străin de neamul preoţesc (Biblia 1938); ebr. (E. Munteanu, Studii, p. 44). ZOODOHUPIGHIE - Izvorul Tămăduirii; gr. CcooSoxog + Ktjyiov - izvor (Dicţ. neogrec-rom., p. 244, 438). ZVONIŢĂ - perete arcuit cu clopote; sl. 3B0NMif^. Capitolul II TERMENI JURIDICI Colecţia Manuscrise este bogată în terminologie juridică, mai ales, de limbă greacă, mult folosită în perioada domniilor fanariote, în încheierea de diverse tranzacţii comerciale, în judecarea unor pricini, în recunoaşterea unor proprietăţi şi moşteniri. Mulţi dintre aceşti termeni s-au pierdut, cu vremea primind echivalente româneşti. De asemenea, am reţinut denumirea unor acte oficiale (scrisori diplomatice, hotărâri, diplome ş.a.), cât şi a unor instituţii cu profil juridic, mai ales turceşti, care au funcţionat în zona Dobrogei, şi care aveau competenţe atât asupra populaţiei turco - tătare, cât şi româneşti din acea parte de ţară. ACHEROS - nevalabil, fără putere legală (Acte judiciare din Ţara Românească, IX, 1775-1781, Bucureşti, 1973, Glosar, p. 1061); gr. a + syicupo<; (Dicţ. neogrec-rom., p. 190). ACLIRIPER - lipsit de moştenire; gr. a + KXr|pima (Dicţ. neogrec-rom., p. 22). ACLIROS - nemoştenit, fară moştenitori (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1061)'; gr. aKlrjpoq (Dicţ. neogrec-rom., p. 22). ADICHIE - nedreptate (Hagi Ianuş, CXLIV/19, Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1061); gr. aoiKia (Dicţ. neogrec-rom., p. 11). GLOSAR DE CUVINTE RARE SI UITATE 29 A ADICHISI - a nedreptăti; gr. adiKcorjaa (Dicţ. neogrec-rom., p. 12). AFILONIC - în expr. temeiuri afi Ionice - dovezi incontestabile (V. Bogrea, An. Inst. de Ist. Cluj, IV (1924-1925), p. 714); i t gr. a(piX.0viKT|T0c; (Dicţ. neogrec-rom., p. 110). AFOROHARTIA - înştiinţare (N. Iorga, Studii şi documente, XXV, 1913, p. 17); gr. acpopcoxapna. A AFTEXUSI - a împuternici (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1061); gr. eţovaiodom (Dicţ. neogrec-rom. p. 216). AHD - alianţă, angajament, obligaţie, tratat (Doc. turceşti -Inventar); tc. ahd (Baubec, Dicţ., p. 21). AHD - NAME - pact, convenţie, tratat (Doc. turceşti - Inventar); tc. ahd ‘angajament’ + name ‘scrisoare’ (Baubec, Dicţ., p. 21, 250); var. AHTI NAME. AHD-NAME HUMAIUN - tratat imperial, capitulaţii, tratat de pace între Poartă şi Rusia (Doc. turceşti - Inventar); tc. ahd-name-i-hiimayun (A. Scriban, Dicţ., p. 81); var. AHTINAME, HUMAIUN-NAME. AHTINAME - v. AHD-NAME. A ALICOTISI - a reţine, a opri, a sechestra o marfa; gr. aliKOTiaco (Ms. 72, f. 194r, 1812 iulie 23); (RA, 1972,1, p. 97). ALILOGRAFIE - corespondenţă; gr. aÂlrjXoypaqna (BPh, VII-VIII, 1940-1941, p. 391). A ALIVERDISI - a face comerţ, a obţine prin tocmeală (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1061); tc. alişveriş (Baubec, Dicţ., p. 69). ALTÂN RIK - nisip auriu, care se presară pe firmane şi documente turceşti după ce erau scrise; tc. altin ‘aur’ (Baubec, Dicţ., p. 26). AMFISVITISIS - contestare (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1061); gr. a/x(piaŞtjriq (Dicţ. neogrec-rom., p. 37). 30 DRAGOŞ ŞESAN AMFIVOLIE — îndoială, ezitare (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1061; Cronicâri munteni, I, p. 490); gr. afxcpifioXia (Dicţ. neogrec-rom., p. 37). ANADEFTER - matricolă, protocol (L. Şăineanu, Elemente, p. 683); tc. ana + defter. ANAMESTIE - reînchidere; sl. mscto. APOCLIRON - dezmoştenit; gr. anoKXipoq (L. Galdi, Les mots, p. 150). APOLAPSIS — beneficiu, profit (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1061); gr. anoXafir] (Dicţ. neogrec-rom., p. 79). ARHIVECONOMIA - administrarea generală externă a arhivelor şi a arhivaliilor. ARHIVOTEHNIA — tehnica arhivistică, se ocupă de practica arhivistică cu urmărirea procesului de creare a arhivelor, selecţionarea, organizarea şi folosirea lor. ARIZA - scrisoare către un superior, adresă, raport (Doc. turco -rom. - Inventar); tc. ariza ‘petiţie’ (Redhouse, sub voce) A ARZ - ODASI - sala de audienţă a sultanului sau a marelui vizir (Doc. turceşti - Inventar); tc. arz + oda ‘cameră’ (Baubec, Dicţ., p. 30, 257). ASAF NAME - scrisoarea marelui vizir; tc. asaf + name (L. Şăineanu, Elem., p. 656). AZLU — destituit, fară funcţie, boiernaş, mic proprietar, mazilirea domnului; tc. azi, azil (L. Şăineanu, Elem., p. 656). A BATALISI - a aduna, a popri: „mi s-au batalisit suma de bani la aceştia” - moşnenii care nu vor să-şi achite obligaţiile, dijma, claca (Hagi Ianuş, CXL/19); probabil bg. eamana. BEIAT - acţiune de recunoaştere a prinţului, care solicită tronul; tc. beyat (Youssouf, Dicţ., p. 51). BILDIRIS - anunţ, avertisment, declaraţie; tc. bildiri (Baubec, Dicţ., p. 49). GLOSAR DE CUVINTE RARE SI UITATE 31 BUIURTĂU - ordin scris; tc. buyurdu - trecutul verbului buyurmak (Rev. ist. rom., XVI, 1946, fasc. III, p. 268; Baubec, Dicţ., p. 58); v. şi BUIURDIZMĂ; var. BUIURULDĂU. BUIURDIZMĂ. - ordin al unui paşă sau al marelui vizir; tc. buyurmak (Baubec, Dicţ., p. 58). BUIURULDĂU - v. BUIURTĂU. CAIDE - regulă; ordonanţă, principiu, obiect; tc. kaide (RA, 1973, 2, p. 398; Baubec, Dicţ., p. 160). CANTORA - birou, cancelarie, masă lungă unde negustorul număra banii; stabiliment de comerţ; rus. mumopa. CARAL - v. CARAR. CARAR - decizia judecătorească; tc. karar (L. Şăineanu, Dicţ., p. 231); var. CARAL. CARTULAR - culegere de acte relative la drepturile unei mănăstiri ori biserici catolice; lat. chartularium (A. Scriban, Dicţ., p. 235). CASA RĂSURILOR - casa lefurilor (Ion Neculce, fasc. 5, 1925, p. 109). A CHINISI - a acţiona în judecată (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775—i 781, Buc., 1973, Glosar, p. 1062); gr. Kivrjarj (Dicţ. neogrec-rom., p. 296). CHINITA - bunuri mişcătoare (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1062); gr. Kivrjrog (Dicţ. neogrec-rom., p. 297). CONVERT - plic, adresă, corespondenţă, rus. Komepm. COTROBONŢ - contrabandă (1. Ghica). CRISANT - administraţie de ’ plasă în Bucovina şi Oltenia în timpul ocupaţiei austriece; germ. Kreisant. CRISOLOGHIE - proces, litigiu (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1062); gr. KpiaoXoyia. CUXII - acţiuni de mine de argint, aur, aramă (Cronica Banatului). 32 DRAGOŞ ŞESAN DEFENDAR - pârât, care se apără la judecată, acuzat, reclamant; fr. lat. (A. Scriban, Dicţ., p. 397); var. DEFENDER, DEFENDOR. DEFENDER - v. DEFENDAR. DEFENDOR-v. DEFENDAR. DERJAVA - ţinut; sl. samoderjavie, samoderjeţ (Melchisedec, Cronica Romanului, I, p. 163); rus. depotcaea. DIACRISIS - judecată bună, cu discernământ; deosebire, trăsătură distinctivă (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781 Buc., 1973, Glosar, p. 1062); ngr. 8iaxpior\ (Dicţ. neogrec-rom., p. 166). A DIAFENDEFSI - a se apăra (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1062); gr. SiatpsvTEjua (Dicţ. neogrec-rom., p. 171); var. DIAFENDEPSI. A DIAFENDEPSI - v. A DIAFENDEFSI. A DIASTASILI - a produce dezbinare, neînţelegere, discordie. (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1062); gr. diaaxaat] (Dicţ. neogrec-rom., p. 171). DIATAIA - poruncă (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775— 1781; Buc., 1973, Glosar, p. 1061); gr. Siataaao (Dicţ. neogrec-rom., p. 172). DIAZIGHION — despărţire, divorţ (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781; Buc., 1973, Glosar, p. 1061); gr. BiaQoyiov (S. Cotolulis, Dicţ., p. 177). DOBATOC - avere, avut; vsl. dodbimoK (L. Djamo-Diaconiţa, Limba doc., p. 328). DOBROSURI - interogatoriu; rus. doâpoc DOCLAD - document, raport; rus. domad (A. Scriban, Dicţ., p. 438). DOST NAME - scrisoare amicală (Doc. turceşti, nr. 691-1823); tc. dost + name (Baubec, Dicţ., p. 99, 250). DVORNICIA OBŞTIRILOR - instituţie întemeiată la 1775 de Alexandru Ipsilanti, numind-o Epitropia obştească, spre a GLOSAR DE CUVINTE RARE $ I UITATE 33 îndruma gospodăria internă a Principatului: meşteşuguri, aprovizionarea cu apă, întreţinerea străzilor, asistenţă materială a săracilor şi orfanilor; a fost reorganizată de Pavel Kiseleff.; var. EPITROPIA OBŞTIRILOR. ELENCUS - listă de documente (Doc. transv. XII/2); magh. elenkus. A EMBERECLISI - a anexa; gr. TtspiKĂsico (Dicţ. neogrec-rom., p. 432); var. A ÎMBERECLISI. EMIR NAME - poruncă, scrisoare vizirală (Doc. turco-rom., -Inventar); tc. emir + name (Baubec, Dicţ., p. 111, 250). EMLAK - moşii, proprietăţi particulare, bunuri, domenii (Doc. turco-rom., - Inventar); tc. emlak. EMR - ordin, poruncă (Doc. turceşti - Inventar); tc. emir (Baubec, Dicţ., p. 111). ENDICONERCOM - jurământ făcut în instanţă (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1063); gr. evSikoq. A ENHIRISI - a înmâna un document, o poruncă (Doc. ist., MDCLIII/214); gr. svysipiCco (Dicţ. neogrec-rom., p. 190); ; var. A ÎNHIRISI. ENOHIN - vinovăţie, vină, culpabilitate (N. Iorga, Studii şi doc., XXV, 1913, p. 44); gr. evoyi (Dicţ. neogrec-rom., p. 209). EPITROPIA OBŞTIRILOR - v. DVORNICIA OBŞTIRILOR. EREVNĂ - cercetare, investigaţie, percheziţie, anchetă (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1063); gr. epevva (Dicţ. neogrec-rom., p. 229). EVAMIR - condică de ordonanţe (Doc. turceşti - Inventar); tc. evamir evrac - act, document, hârtie (Doc. turceşti - Inventar); tc. evrak. EXOTERĂ - secţie din cadrul companiei greceşti ce se ocupa cu problemele externe; gr. e&rspiKoq (Dicţ., neogrec-rom., p. 217). A FALIRISI - a da faliment (Primii noştri dramaturgi); gr. K. HUDUD NAME - act de hotărnicie (Doc. turceşti - Inventar); tc. hudut ‘graniţă’ + name (Baubec, Dicţ., p. 157, 250). HUDUDION - limită, bornă, frontieră (Sama visteriei Moldovei din 1763, Ion Neculce, fasc. 5, 1925, p. 110); tc. hudut (Baubec, Dicţ., p. 157). HUMAIUN NAME - cronică sau scrisoare imperială; diplomă (Doc. turceşti - Inventar); tc. v. şi AHDNAME HUMAIUN. ICONOMIA - îngăduinţă, aplicarea cu toleranţă a dispoziţiilor legale (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1063); gr. eiKovofaa (Dicţ. neogrec-rom., p. 193). IMARET - instituţie de caritate în curtea unei geamii, întreţinută din fondurile acesteia; azil pentru săraci, ospătărie; tc. imaret (RA, 1989, 1, p. 86). imza - semnătură, iscălitură (RA, 1989, 1, p. 86); tc. imza. 36 DRAGOŞ ŞESAM A INDOSA - a-şi pune iscălitura pe dosul unui bilet sau poliţă (DAR, p. 144); derivat de la DOS. IURANDA - funcţia celor însărcinaţi să vegheze asupra intereselor corporaţiei; derivat din 1URA - dreptate (I. Ghica); lat. im. , A ÎMBERECLISI - v. A EMBERECLIS1. A v w A IMPARACHEA - a învrăjbi, a dezbina (Cronicari munteni, I, p. 561,566). A ÎNHIRISI - v. A ENHIRISI. JUISANTĂ - liberă folosinţă sau posesiune a unui lucru (I. Ghica); fr. LANDUM - act de învoială (Cronica Banatului)', lat. landum. LETERA - scrisoare cambială, poliţă; lat. littera. MADELIU - împricinat (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775— 1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1062); tc. madde ‘materie’; ‘articol’; ‘subiect, chestiune’. MAHKEME - tribunal de primă instanţă în administraţia turcească (RA, 19898, 1, p. 91); tc. mahkeme (Baubec, Dicţ., p. 227). MALIKENE - posesiune, stăpânire, arendare (RA, 1989,1, p. 90); tc. malik ‘posesor’ (Baubec, Dicţ., p. 229). MASTAPA - v. MAZBATA. MAZBATA - proces verbal (RA, 1989, 1, p. 90); tc. mazbăta; var. MASTAPA. MAZLIC - dispoziţie de excepţie: ”Epitropia casei apelor prin anaforaua cu nr. 20 înfaţişându-ne trebuinţa de a se face un osebit mazlic în care să se ţie lambabile de rădicat apa spre a i se da repegiunea spre cişmeaoa de la Beilic (doc. 1847 mart. 20, Iaşi - Ioan Neculce, I, 1921, fasc. I, p. 129); tc. mazul (Redhouse, sub voce). A MĂCIGLISI - a măslui, a înşela folosind scrisul (Ms. 116-1826 mai 23, f. 76r: ”pe carea fiind smintită de minte beţivă şi cu patima epilepsiei, au mâglisit-o pârâtul stolnic”); rus. Macno. GLOSAR DE CUVIMIE RARE SI UITATE 37 MEDJLIS - consiliu care-1 ajuta pe mutasarif; şedinţă; tc. meclis (RA, 1974, 1 -2, p. 230). MEGIEŞIRE - ieşire din rumânie prin răscumpărare (Lecca, Dicţ, p. 327); derivat din MEGIEŞ. MEHCHEME - tribunal de primă instanţă (Doc. turco - rom -Inventar); tc. mahkeme (Baubec, Dicţ., p. 227). MENŞUR - diplomă (RA, 1989, 1, p. 90); tc. menşur. MESERERE - îndurare, milă; dregătorie, oficiu, slujbă; lat. miserere (A. Scriban, Dicţ., p. 800). METEHMION - frontieră; gr. /usTsifiiov (L. Galdi, Les mots, p. 210). METETHISIS - punere în libertate, tăinuire (Ms. 142, 1817 aug. 15, p. 127r); gr. juezadearj (Dicţ. neogrec-rom., p. 345) MILDUITURĂ - plângere (LR, XXXI, 1982, 1, p. 25); germ. Mild. MIRASIE - împărţeala moştenirii (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1063); gr. ţxapaoţxa (Dicţ. neogrec-rom., p. 352), şi tc. miras ‘moştenire’. MRASIA - licitaţie (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc 1973, Glosar, p. 1063); gr. ârjfiojtpaaia (Dicţ. neogrec-rom., p. 162). MUAHEDE - pact, armistiţiu (Doc. Turco-rom. - Inventar); tc. muahede (Baubec, Dicţ., p. 240). MUBASA - investigare, explorare (Doc. turceşti - Inventar); tc. miibasara ‘încercare de a vedea’ (Redhouse, sub voce). MUBAŞERET - executarea unei hotărâri (Doc. turceşti -i ' Inventar); tc. miibaşeret. MUCABELE - cancelarie însărcinată cu supravegherea finanţelor afectate trupelor (L. Şăineanu, Elem., p. 211); tc. mukabele (Baubec, Dicţ., p. 242). MUSANDEA - preferinţă, favor, autorizaţie, concesiune; arab., tc. miisaade (L. Şăineanu, Elem., p. 212); var. MUSADEA. MUSADEA - V. MUSANDEA. 38 DRAGOŞ ŞESAN MUSAVEREN - sfatul autorităţilor turceşti (Doc. turco-rom. -Inventar); tc. miişavere. MUTASARIF - posesor, proprietar (Doc. turco-rom., - Inventar); tc. mutasarrif (Baubec, Dicţ., p. 244). NEZARET - ţinut, administraţie, direcţie, minister; tc. nezaret (Baubec, Dicţ., p. 254). ODOBRENIE - act de alegere a unui privighetor de ocol; proces-verbal (Ion Neculce, fasc. 5, 1925, p. 112); rus. odo6penue. ORIZMO - hotărâre, poruncă, mandat (Ioan Bogdan, Documentele privitoare la relaţiile Ţării Rom. cu Braşovul, în Scrieri alese, ed. G. Mihăilă, Buc., EARSR, 1968, p. 223); gr. opi(juo (Dicţ., neogrec-rom., p. 399). PALADIU - garanţie (I. Ghica); lat. palladium. PANTOTA - paşaport permanent (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1064); gr. navioxe (Dicţ. neogrec-rom., p. 412). PARAGRAFIE - scrisoare falsă, prescripţie, ordonanţă (Acte judiciare din Ţara Rom., IX, 1775-1781, Buc., 1973, Glosar, p. 1064); gr. 7rapaypanlhpa. HE ~ alianţă; gr. ovjj.y.o;/ia (Dicţ. neogrec-rom., p. 517). 1RIAG - armată, oaste, trupă (LR, LIV, 2005, 1-4, p. 25). 90 oiAGOS ŞESAM SMOTRU - trecere în revistă militară; rus.CMOTp. SULHNAME - tratat de pace (Doc. turceşti - Inventar); tc. sulhname (Baubec, Dicţ., p. 302). ŞTIGĂ - scut (AAR, secţ. II, tom XXX, 1907-1908, Buc., 1908, p. 437). TABUR - batalion format din ~ 800 de oameni; tc. tabur (Baubec, Dicţ., p. 313). TACOZ - suport alcătuit din grinzi dispuse în formă de dreptunghi, pe care se aşează, în şantierele navale, corpul unei nave în timpul construcţiei sau reparaţiei; tc. takoz (E. Suciu, XLIII, 1994, 1-2, p. 25). TEKNE - corabie deschisă; tc. tekne (Baubec, Dicţ., p. 327). TRIVOGAR — cel ce dă alarma (A. Scriban, Dicţ., p. 1348). TUG - insignă militară; tc.tug (Baubec, Dicţ., p. 338). ULUFEGI - corp de cavalerie regulată, numită lefegii de dreapta; tc. ulufeci (I. Bogdan, Organizarea armatei moldovene în sec. XV, AAR, seria II, tom XXX, 1907-1908, p. 417). UMER - şef, ofiţer; tc. timera (Gh. Ghibănescu, Sămile visteriei Moldovei pe anul 1764, iulie şi august, Iaşi, 1931, p. 19). VISLUGENIE — terminarea anilor de serviciu; în Moldova -moşii de răsplată, moşii donative - (G. Popovici, Moşiile donative moldave, Prinos lui D. A. Sturdza, Buc., 1903, p-360); rus. eucnyotcumb - a împlini anii de serviciu; var. VISLUJENIE, ZASLUJENIE. VISLUJENIE - v. VISLUGENIE. ZAGARGI BAŞA - comandantul legiunii a LXI-a de ieniceri; dregător însărcinat cu paza câinilor; tc. zagarci (L. Şăineanu, Elem., p. 251). ZAPTIE - agă de pază (L. Şăineanu, Elem., p. 251); zaptiye. ZASLUJENIE - v. VISLUGENIE. ZULFICAR - sabie deosebită (Texte dialectale Gorj); ziilfikâr, numele săbiei Profetului Mohamed. Capitolul VII UNITĂTI DE MĂSURĂ In acest capitol, cei câţiva termeni selectaţi, neatestaţi în dicţionare, reflectă unele modalităţi de a măsura lungimea, capacitatea, greutatea etc. a unor mărfuri şi produse după obiceiul pământului şi a tradiţiei locale, în condiţiile în care, în Ţara Românească, din acele vremuri, nu se introduseseră încă unităţile standard de măsură, valabile pentru toţi. A AIARLADISI - a verifica pietrele folosite la cântăritul galbenilor; tc. ayar ‘cântar’ (Baubec, Dicţ., p. 34). batcă - un sfert de gram (pentru aur); magh. batka (A. Scriban, Dicţ., p. 155). BATOS - unitate ebraică de măsurat lichide, egală cu 37 litri. BEDEN - mănunchi, un anumit număr de blănuri care constituie o unitate de măsură cantitativă; tc. beden ‘corp; trunchi’. CATÂRTAI - baloturi pe catâri de 70 ocale; tc. katir + tay (balot) (Catastihul vămilor Moldovei, 1765, în Ion Neculce, I, 1922, fasc. 2, p. 200; E. Suciu, LR, XLIII, 1994, 1-2, p. 19); var. CATERTAI. CATERTAI - V. CATÂRTAI. CARBAŞ - top de stofă; tc. kirbaş. CEASUL DE MERS - unitate de măsură de lungime: după mersul omului pe jos, după mersul calului, după mersul boului. 92 DRAGO $ SESAM CENTNER - veche unitate germană de greutate, egală cu 50 kg (I. Ghica); germ Cetner. CHILASI - măsură turcească de cântărit grânele (Galaţi); tc. kilâsi ‘chilă’, în sintagmă atributivă e.g. „Chila de Galaţi” (Petre Coman, Glosar dialectal, în AAR, mem. secţ. lit., tom IX, Buc., 1938-1940, p. 80). CIFT - pereche; tc. gift (Baubec, Dicţ., p. 74). CLAŢAU - turmă de oi mică (cam 20 de oi). COLOADĂ - unitate de măsură de capacitate pentru materii uscate: 311, 45 litri (Lecca, Dicţ., p. 323; T. Codrescu. Revistă istorică, I, 1934, 10 8 1 ian.), p. 152); magh. kaloda\. var. COLODA. COLODA - v. COLOADĂ. COMAT - bucată, avere (bucată de ocină); gr. ko^oci (L. Djamo-Diaconiţă, Limba doc., p. 353). COSON - coş, unitate de capacitate echivalentă cu 30 de ocale; gr. Koaaopi. CVINTILIC - măsură de greutate de cinci uncii pentru argint; lat. quintus. DECARI — baloturi; colete cu număr fix de bucăţi de marfa; monedă de argint de 10 parale (RA, 1989, 1, p. 84); gr. Setea (Dicţ. neogrec-rom., p. 157). DELGEAN - car tătărăsc ce ar echivala astăzi cu un vagon (Analele Dobrogei, IX, 1928, voi. II, p. 74). DEVETAI — baloturi pe cămile de 140 ocale (Catastihul vămilor Moldovei < 1765> în Ion Neculce, I, 1922, fasc. 2, p. 200); rus. deeem. DONLOC - unitate de măsură pentru lungime, avea 5 coţi. DULUM - unitate de suprafaţă, marcând, probabil, partea unui moştenitor dintr-un loc; tc. FERAIE veche unitate de măsură de capacitate, făcută din tinichea (ocaua lui Cuza); N. Iorga, citând Hurmuzaki, XV, 1179, nr. 1, doc. din 1650: „...ş'amu dat şi heria, vr'o cinci GLOSAR DE CUVINTE RARE $ I UITATE 93 heri de mied”. Iorga susţine că înţelesul primitiv al herâii şi ferâii e un vas, ca şi „berbânţa”, adică a-şi face plata la intrarea într-o breaslă de meşteşugari şi dacă părăsea breasla plătea o ferâie, adică o amendă (N. Drăganu, DR, V, 1927-1928, p. 357-358); var. HERÂIE, FERIE; gr. xePl’> magh. fer o; pol feruje. FERSAH - măsură de lungime echivalentă cu distanţa de o oră de mers cu calul în pas obişnuit; germ. Versahen. GHIZDIC - zi de lucru (Revista ptr. ist., arh. şi fii, an I, voi I, 1882, p. 47), probabil tc. HACOV - unitate de măsură pentru lichide (?) = 100 de funţi; gr. Xo1koq(RA, 1980, l,p. 123). HĂLEGIOG - măsură de 12 cupe (DAR, p. 131). HEMINA - măsură de capacitate. HRON - măsură; gr. XP0V°S (L- Galdi., Les mots, p. 196). IFI - unitate de măsură pentru cereale (Palestina), aproximativ 12 1 (Biblia, 1688); ebr. eyphah (E. Munteanu, Studii, p. 76). KOROS - unitate ebraică de măsurat cereale egală cu 370 litri. MAZAN - măsură pentru lichide, vas; ser. mazan (DR, IV2, 1924-1926, p. 865, supra 4). MAZI - unitate de măsură pentru fân; gr. jiaţi. mitra - unitate de capacitate pentru lichide, având 10,250 1; gr. ftexpov. merţa - unitate de măsură de capacitate pentru materii uscate, submultiplu al găleţii : aprox. 110 ocale, adică 197, 12 1; merţa de 120 ocale = 215, 04 litri; sl. Mapa. MlŞOMOR- mulţime, grămadă (LR, XXXI, 1982, 1, p. 26). NUPETIA - baloturi cu număr fix de bucăţi. PITRĂ - măsură de cereale ”...i-au dat o măsură de pitră de grâu” (M-rea Snagov, XXIV/6, 15 mai 1654). POLIGRANA - povară de icre; gr. xolvg + ypavog. Rotulus - unitate ponderală reprezentând 1/100 dintr-un cantarium = 476, 500 gr sau 475, 130; lat. rotulus. 94 DRAGO S SESAM SEXTARIUS - măsură de capacitate pentru lichide; lat. sextarius. STRUJIN - stânjen, măsură de lungime, variind între 1,96 m şi 2,23 m. TEIU - funie de tei lungă de 10-12 stj. ce servea ca unitate de măsură. TINĂ - măsură de capacitate pentru lichide utilizată în Transilvania =1-4 vedre, sl. thna. VICĂ - mierţă; unitate de măsură de capacitate pentru cereale; magh. veka (S. Mândrescu, Elem. ung., p. 117). ZIGHIA - pereche; gr. Qoyr\ (două părechi de dăsagi, doc. 1482) (L. Djamo — Diaconiţă, Limba doc., p. 354). ZIRA - unitate de măsură pentru lungime. Capitolul VIII MESERII, OCUPAŢII Acest capitol este ilustrativ pentru exemplificarea diverselor meserii şi a celor care le practicau. Chiar dacă nu erau organizaţi în bresle, meşteşugarii munteni şi moldoveni îşi desfăşurau activitatea fie pe lângă curtea domnească, fie în târguri sau aşezări rurale, perpetuându-se ocupaţiile tradiţionale româneşti. Se pot observa influenţele orientale în practicarea unor meserii, dar mai mult pe linie lexicală. Am inclus în acest capitol şi terminologia diplomatică a vremii. ACTARCIBAŞ - v. AHTARCIBAŞ. AGANTE - agent consular austriac; germ. Agent', it. agente. AGASI (GHIULER) - slujitor turc pe lângă domnitor; tc. agasi. AHCI BAŞA - bucătar şef domnesc (din 1702, vătaf de bucătari); tc. ahţi başi (Gh. Ghibănescu, Sămile vistieriei Moldovei pe anul 1764 - lunile iulie şi august, Iaşi, 1931, p. 19); var. ASCIBAŞ. AHER CHEHAIA - chihaia grajdurilor (Doc. turco-rom. -Inventar); tc. ahirkehaya (Baubec, Dicţ., p. 21). AHTARCIBAŞ - farmacist, şeful unei farmacii (Sama Visteriei Moldovei din 1763, în Ion Neculce, fasc. 5, (1925), p. 100); tc. aktarcibaşi ‘vânzător de leacuri’ v. ACTARCIBAŞ. AHTARLIC - farmacie, drogherie (Catastihul vămilor Moldovei <1765>, în Ion Neculce, I, 1922,fasc. 2, p. 205); tc. aktarhk (Baubec, Dicţ., p. 23). 96 DRAGO $ SESAM A AIARDISI — a atrage calfe pentru lucru; a verifica un cântar (E. Suciu) tc. ayar (Baubec, Dicţ., p. 34). AILACGIU - muncitor cu ziua (Catastihul vămilor Moldovei <1765>, în Ion Neculce, I, 1922, fasc. 2, p. 205); tc. aylakgi-, tc. aylik ‘cu plată’; lunar (Baubec, Dicţ., p. 32). ALIET - pescar de mare (Biblia, 1819); ngr. aXievq (A. Scriban, Dicţ., p. 87). ALIŢINAP - om de rang înalt, boier (C. Conachi), probabil tc. aii. ALLAM - cărturar; tc. âlim (Baubec, Dicţ., p. 25). ALMAZLIU - bijutier; tc. elmas allam ‘diamant’ (Baubec, Dicţ., p. 104). AMAGEU — curtean; raportorul divanului; secretar de conferinţă, şef birou al corespondenţei Sublimei Porţi; tc. amedi (T. Lobel, Elem. turceşti, p. 5). ANAHTOR - OGLAN - chelar, la otomani, ultimul rang dintre cei 6 înalţi slujbaşi, care răspundeau de ordinea din odăile interioare ale palatului sultanului; tc. anaht-oglan (Hrisovul, VI-VII, 2001, p. 247). ANTART — haiduc grec în Pen. Balcanică; gr. avxaptrjQ (Dicţ. neogrec-rom., p. 58). APHOD - patrulă, soldaţi rânduiţi pentru paza liniştii în oraş (Doc. mold., 5 febr. 1874); rus. oâxod. APOCLISAR - sol, ambasador: 4a 40H46 G4hn wt nhx anoKAHcap (să vină unul din ei sol), Doc. 1457-1461 (L. Djamo-Diaconiţa, Limba doc., p. 350); gr. aTtoKXioapioq, var. POCLISAR, APOCRISAR. APOCRISAR- v. APOCLISAR. APODOHATOR - colectorul impozitelor (Rev. ist. rom., VIII, 1938, p. 287); gr. anodoxn (Dicţ. neogrec-rom., p. 76). ARGI BAŞA - şeful vânătorilor (T. Lobel, Elem. turceşti, p. 6); tc. avei (Baubec, Dicţ., p. 33). ARHIIATROS - doctor mare; gr. apxwxpoq (L. Galdi, Les mots, p. 153). GLOSAR DE CUVINTE RARE SI UITATE 97 ARIBAŞA - căpetenia unei prisăci; tc. arilik ‘prisacă’ (Grecu, Dicţ., p. 255). ARMINŢAŞ - funcţionar comunal care încasa taxa de intrare în oraş, percepută asupra atelajelor (Banat); (Dialectologica, 1989, p. 137); magh. harmicz; v. şi HARMIT. ASAF - titlu onorific dat marilor viziri otomani (T. Lobel, Elem. turceşti, p. 6); tc. asaf. ASCIBAŞ - v. AHCI BAŞA. AZALII - membrii tribunalelor locale din provinciile supuse Turciei (RA, 1989, 1, p. 82); tc. aza (Baubec, Dicţ., p. 35). BACHERGIU - vânzător de aramă; tc. bakrci (Baubec, Dicţ., p. 38). BAGIBAN - păzitor de vie; tc. bag (Baubec, p. 36). BAGIDABIR - colectorul birurilor; tc. bag. BAHCIVAN - grădinar; tc. bahge (Baubec, Dicţ., p. 37); bah9evan. BALACCIU - vânzător de peşte; tc. balikqi - pescar (Baubec, Dicţ., p. 39). BALISTAR - servant al unei baliste, puşcaş (doc. lat. din Transv. 29 aug. 1369 - DRH, D, doc. 54, p. 95); lat. ballistarius (Hrisovul, II, 1996, p. 72). BASANGIU - cel care îndesa lâna în saci; gr. izaaaavx^q (RA, 1989, l,p. 94). BASARGIU - negustor, târgoveţ, tc. bazarci (E. Suciu, LR, XLIII, 1994, 1-2, p. 18). baş BACHICULI - vistiernic; tc. başbakikuli (L. Şăineanu, Elem., p. 255). BAŞCALIU - cojocar care lucra piei groase, procurate de mocani ori măcelari; tc. başkali (L. Şăineanu, Infl. orient., II, p. 40). BAŞ mimar - staroste de arhitecţi, arhitect şef; tc. mimar (Baubec, Dicţ., p. 239). baş muharir - redactor şef; tc. muharrir (Baubec, Dicţ., p. 241). BAŞ SARAF - primul zaraf, marele cămătar; tc.sarraf (Baubec, Dicţ., p. 288). 98 DRAGO S SESAN BAŞ USTA - starostele meşterilor; tc. usta (Baubec, Dicţ., 345). BAUMAISTRU - arhitect; germ. Baumeister. BEDRIKA — vizitiu, ghid, călăuză, escortă; arab. bedlika. BERAIA - supus musulman scutit de haraci (Doc. turceşti -Inventar); tc. beraya (Baubec, Dicţ., p. 46). BERBETAR - v. BOBOUAR. BESLEME - slujitor care serveşte fără plată numai pentru hrana sa (Doc. turco - rom. - Inventar); tc. besleme (Baubec, Dict. p. 46). BEŢEARI - pielari; tc. BIHSMAHER — armurier; germ. Buchsenmacher (Cronica Banatului). BINIGIU - geambaş care învaţă caii nărăvaşi; cavaler, călăreţ; tc. binici (L. Şăineanu, Infl. orient. II, p. 53; T. Lobel, Elem. turceşti, p. 14; A. Scriban, Dicţ., p. 171). BIRCEI - încasatori de biruri, perceptori „De aceea nimeni să nu cuteze să-i tulbure ...nici vătafii mari, nici cei mici, nici birceii...” (DRH, V, Ţara Rom., p. 43^44, doc. 42 21 oct. < 1554-1557 > Gherghiţă; în DIR, veacul XVI, voi III, B, Ţara Rom., p. 28, doc. 35 „birarii”. în Glosarul slavo-român, p. 406 - Etiph Vw/ ‘încasator de biruri, preceptor’. BIROV - staroste; magh. biro (Cronica Banatului). BOBOUAR - ţesător de postav cenuşiu (derivat din BOBOU -manta groasă de lână); var. BERBETAR. BOSORCĂ - vrăjitoare, strigoaie; magh. boszorkany (S. Mândrescu, Elem. ung., p. 49). BUCICAŞ - purtător de tuiuri (Rev. ist. rom., XVI, 1946, fasc. III, p. 266). BUHARAN - coşar; tc. buhara ‘aburi; fum’ (Baubec, Dicţ., p. 56). BUHURDANGI-BAŞA - cel însărcinat la curtea domnească să poarte grijă de afumători; tc. buhur dar şi buhur danci (Ms. 112, 1824 iunie 11, f. 24; Ms. 73, 1813). BUIUC ELCI — ambasador extraordinar (T. Lobel, Elem. turceşti, p. 14); tc. biiyku elgi ‘mare ambasador’ (Baubec, Dicţ., p. 109)- GLOSAR DE CUVINTE RARE SI UITATE 99 CABZIMAN - cel ce se îndeletniceşte cu luarea în arendă a ocnelor de sare; perceptor, casier (Hagi Ianuş, CXIX /38); tc. kabziimal; var. CAPSIMAL. CAIM - supraveghetor, paraclisier; tc. kaym. CALAFACCIU - meşteşugar care înfunda cu câlţi şi smoală spaţiile dintre scândurile fundului navelor ca să nu pătrundă apa în interior; tc. kalafatgi. CALAUR - gardă (I. Neculce). CALINTIR - gazdă; rut. kalantir (DR, IV, 1924-1926, p. II, p. 798). CAMPANATOR - clopotar (Col. Doc. ist. /Transilvania/ MDCXCIV/113, 115, 116 - doc. 1856 dec. 16); gr. xa^inava (Dicţ. neogrec-rom., p. 277). CAPAN-EMENI - inspector de piaţă, tc. kapan emini (Baubec, Dicţ., p. 185). CAPRALIS - curier; gr. Kanpolt]q (N. Trandafirescu, Glosar, p. 138). CAPSIMAL - v. CABZIMAN. CARAPIŢI - un fel de voluntari turci sau creştini; gr. Kapazsrei (L. Şăineanu, Elem., p. 256). CARAVACHIR - căpitan de vas; gr. KapafioKvptjq (L. Galdi, Les mots, p. 158). CASTROFILAX - păzitor de cetate; ngr. mmpoşiXaţ (Rev. ist. Rom., VII, 1938, p. 287). CATRANIOGLU - negustor de păcură; tc.katran (Baubec, Dicţ., P- 192). CAIGIU - lucrător care taie mărunt tutunul cu havanul (L. Şăineanu, Infl. oreint., II, p. 54); tc. kiyici ‘tocător’ (Baubec, Dicţ., p. 204). CARC - SERDER - şeful suprem al poteraşilor; căpitan de jandarmi; tc. kir-serdari ‘jandarm sătesc’ (A. Scriban, Dicţ., * P-295); var. CÂRSERDAR. CÂRGI - pândar, păzitor de câmp; tc. kirci. 100 DRAGOS SESAM CÂRSERDAR- v. CÂRC-SERDER. CEACÂRGI BAŞA - şeful vânătorilor cu şoimi (Cronicari munteni, II, p. 160); tc. gakir (Baubec, Dicţ., p. 65), ţacirci. CEATAR - conducător al unei cete de luptători, Moldova, 1431 (DER, p. 38). CEATIR - un fel de lacheu ce mergea dinaintea demnitarilor, ştafetă, rândaş; tc. satir ‘curier’ (L. Şăineanu, Elem., p. 672); var. ŞATIR, SATIR. CELNIC - prefect; mare proprietar de turme; rus. nemuKb (RA, 1989, l,p. 98). CENGHIEREASĂ - cântăreaţă din harpă, dansatoare; tc. gengi (E. Munteanu, Studii, p. 20). CHEFALIE - căpetenie; gr. KS(pa?cr| (L. Djamo-Diaconiţa, Limba doc., p. 350). CHEMANCHEŞ - arcaş; tc.kemarkeş (Hrisovul, VI-VII, 2001, p. 251). CHIATOP - secretar, scriitor (Gh. Ghibănescu, Sămile visteriei Moldovei pe anul 1764 - lunile iulie şi august, Iaşi, 1931, p. 16, 19); tc. kătip. CHICHIRGI BAŞA - vătaful cofetarilor; tc. şekergi başi (Baubec, Dicţ., p. 196). CHIUCIBAŞA - v. CHIURŢUBAŞA. CHIURŢUBAŞA - şef peste cojocari; tc. kiirk ‘blană’; kiirkgubaşi v. CHIUCIBAŞA. CIAMAŞIR BAŞA - slujbaş care îngrijea de spălatul rufelor palatului împărătesc (T. Lobel, Originea orientală a unor cuvinte româneşti, AAR, seria II, mem. secţ. lit., tom XXX, 1907-1908, Buc., 1908, p. 241); tc. ţamaşir başi (şamaşir ‘rufi’) v. şi GEAMAŞIRGI BAŞA. CILEDIU - copil, servitor; magh. cseled (S. Mândrescu, Elem. ung., p. 61). CIUPAR — dantelar, cel ce făcea dantele; ser. cupa (termen derivat din CIUP). GLOSAR DE CUVINTE RARE SI UITATE 101 COLBAN BAŞA - şef peste arme; colbă (în Bucovina) - pat, strat de puşcă (Arhiva, Iaşi, XXI, 1910, 3, p. 129; doc. mold. ian. 1827); germ. Kolbe. COTĂRIŢAR - împletitor de coşuri, ser. kotarica (D. Gămulescu, împrumuturi, în Romanoslavica, X, 1964, p. 215). CRASNOVNIC - boiangiu (Ion Creangă, VI, 1913, 4, p. 13); rus. KpacHoeuuK. CUMPĂNAŞ - bimic, negustor (categorie desfiinţată de Regulamentul Organic, art. 61), (termen derivat din CUMPĂNĂ). DALA CLACIU - viteaz, războinic; tc. dalkilig (E. Suciu). DANIŞMAND - licenţiat; tc. damşman (Baubec, Dicţ., p. 82). DEFTER EMINI - director de arhive, condicar şef (L. Şăineanu, Elem., p. 683); tc. defter (Baubec, Dicţ., p. 84). DEFTERGIU - secretar; tc.de/terci (L. Şăineanu, Elem., p. 683). DERVENGHIR - portar, uşier; gr. deppsvyaq (Dicţ. neogrec-rom., p. 159). DESEATNIC - cel ce adună dările numite desetine; rus. flecHT. DICHEOFILAX - apărător al legii, al unui proces; judecător; gr. SiKeoipiĂag (L. Galdi, Les mots. p. 171). ^ DIL - iscoadă; tc. dil (Baubec, Dicţ., p. 92). DOGANGI BAŞI - vânător de ulii, de şoimi; căpetenie de ieniceri; tc. doganci. DONGI BAŞI - şef croitor, pantalonar; tc. (T. Lobel, Originea orientală a unor cuvinte româneşti, AAR, seria II, mem. secţ. lit., tom XXX, 1907-1908, Buc., 1908, p. 241). DUMENGIU - cârmaci, timonier; tc. dumenci (Hrisovul, VI-VII, 2001, p. 253). EDECLIU-v GEDEKLI. ELCI - sol, ambasador european pe lângă Poartă; ambasador turc într-o ţară străină; tc. elfi (A. Scriban, Dicţ., p. 462). EMAŢ - chezaş; vsl. kmdii (doc. 1413. aug. 6; L. Djamo, Diaconiţa, Limba doc., p. 338). 102 DRAGO $ ŞESAN EMIN - om de încredere, intendent, inspector, însărcinat cu conducerea unei instituţii; tc. emin ‘inspector’ (L. Şăineanu, Elem., p. 674); v. şi EMIN1S; tc. emin. EMINEGIU - v. IMINEGIU. EMINIS - cel ce strânge birurile; tc. emin; v. şi EMIN. ENARH - comandant al unei provincii a Imperiului Roman; gr. sBvapxoc;- sOvoţ ‘naţiune’; apxo ‘domnesc’ (A. Scriban, Dicţ., p. 477). ENAŞ — argat, servitor, ucenic, calfă; magh. inas (Codicele Cohalm; S. Mândrescu, Elem. ung., p. 63); var. INASIS, INAŞ. ESIR - prizonier, captiv de război, rob; tc. esir (Baubec, Dicţ., p. 115). ESZEŞ - dregător care participa la strânsul birurilor; prima atrestare din 14 iulie 1418: „şi acelor sate care sunt bimice şi eszeşilor şi folnogilor” (DRH, B, I, doc. 44, p. 88-89 -Hrisovul, II, 1996, p. 73); magh. eszes. ETMECCIBAŞA - starose de brutari; tc. ekmekgi başi (T. Lobel, Originea orientală a unor cuvinte româneşti, AAR, seria II, mem. secţ. lit., tom XXX, 1907-1908, Buc., 1908, p. 241); (Baubec, Dicţ., p. 42). FALACCIU - barcagiu (Al. Philippide, Originea românilor, Iaşi, voi. II, 1927, p. 375); tc. felek, felenk ‘opritoare de barcă’ (Redhouse); it.feluca. FEREDEUŞ - băieş (Catastihul Iaşilor din 1755, în Ion Neculce, fasc. 1, 1921, p. 19); magh. feredo. FIRARI - fugar; ic. fir ar î (Baubec, Dicţ., p. 124). FLĂNOCI - judecător de sat; magh.folriagyi. FOLICULAR-jurnalist fără valoare; fr. folliculaire (I. Ghica). FOROLOG - cel ce strânge impozitele; gr. (popoXoyoi (O. Cicanci, Companiile greceşti, Buc., 19812, p. 61). FRAIMAN - călău; germ. Freimann (Cronica Banatului). FULĂŞ - sătean; magh.falusi (DR, IV2, 1924-1926, p. 756). FUNOGIU - primar de sat; magh.folnagyi (Hrisovul, II, 1996, p. 73). GLOSAR DE CUVINTE RARE $1 UITATE 103 FURMAGIU - pitar (Catastihul Iaşilor din 1755, în Ion Neculce, I, 1921, fasc. 1, p. 19); tc .firmei (Grecu, Dicţ., p. 42). FURVEZEN - cărăuşie (Cronica Banatului); magh.fuvaros. FUVARUŞ - cărăuş, omul care se ocupă cu cărăuşia (Transv.); magh .fuvaros (DR, V, 1927-1928, p. 187). GAIZELI - ostatici; germ Geisel (Cronica Banatului). GAVAL - muzicant turc; tc. kaval ‘fluier; caval’ (Redhouse). GAZI - luptător pentru islam, erou, viteaz, titlu ce se dădea sultanilor, beilor, paşalelor; tc. gazi. GEAMAŞIRGI BAŞA - slujbaşul curţii care avea în îngrijire spălarea rufelor domneşti; pers. game suj; tc. şamaşirci başi (L. Şăineanu, Elem., p. 257); v. şi CIAMAŞIR BAŞA. GEDIKLI - grad în breasla meşteşugarilor sau în birocraţie, superior ucenicului şi inferior meşterului, calfa; rang în ierarhia haremului palatului, inferior celui de vechil; slujbaş însărcinat cu strângerea zaherelei; tc. geduklu (H. Inalcik, Istoria Imperiului Otoman. Epoca clasică 1300-1600, Bucuresşti, 1996, p. 408); var. EDECLIU. GENTERIE - nobilime fără titlu (I. Ghica); fr. gentry. GERENT - administrator (I. Ghica); fr. garant. GORIŢI - locuitori fugiţi în munţi (Cronica Banatului)', ser. gore. ‘munte’. gramatofilax - anticar; gr. ypauarotpi/.aC. grosar - paznic de temniţă; lat. grossus. hachim — cel care domneşte, domnitor, judecător, principe, monarh, suveran, medic; tc. hakim (L. Şăineanu, Elem., p. 257); (Baubec, Dicţ., p. 150). Hachim başa - primul medic al sultanului; tc. hakim başi. Hagan - căpetenie, conducător la popoarele turco-tătare (DAR, p. 126); tc. hakan ‘han’ (Redhouse). Haidâd - haiduc, rebel; tc.haydut (din care provine rom. HAIDUC) (Baubec, Dicţ., p. 151). Haimana - ţăran fugar; tc. haymana. 104 DRAGO Ş $ESAM HALAICĂ - roabă din harem; tc. halayik (A. Scriban, Dicţ., p. 586). HALCOPLASTIS - meşteşugar care prelucrează arama; gr. Xcdkoq ‘aramă’; itXaaaca ‘a modela’. HALIFA - succesori, vicari, urmaşii lui Mahomed, secretari în cancelaria divanului imperial, secretar comercial, băiat de prăvălie; tc. halife (Doc. turco - rom. - Inventar). HAMAGIU - băieş; tc. hamamci (Baubec, Dicţ., p. 147). HARMIT - perceptor care încasează impozitul plătit de negustori; „... şi astfel vorbeşte înălţimea mea...vameşilor şi harmiţilor” (doc. 1428 oct. 28, Bratislava; DRH, I, B. Ţara Rom., doc. 62, p. 120-121); magh. harmicz (DER, p. 103); v . şi ARMINŢAŞ. HARMIŢIE - birou vamal; magh. harmicz, (S. Mândrescu, Elem. ung., p. 65). HARTOFILAX - arhivar, păzitor de hârtii, bibliotecar; gr. XaprocpvXXag (L. Galdi, Les mots, p. 195). HARTULAR - registrator; gr. xapiovXapioq. HAS AHARLII - rândaşii, servitorii de curte care faceau parte din garda particulară a domnului (DAR, p. 129); tc. has ahirh. HATIB - predicator (Tribunaluil Musulman Babadag - Inventar); tc. hatip (Baubec, Dicţ., p. 150); var. HATIP. HATIP - v. HATIB. HAVIARGIU - negustor de icre; probabil